Serie nouã septembrie 2010 AmMUUAZLIITCATA E …modern îi e din ce în ce mai frcă de tot ce...

Serie nouãseptembrie 2010

9(CXI)36 pagini

9 lei

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEAAm

D i n s u m a r:

EdiŃie jubiliară a Concursului “Darclée”Muzică... la munte

Opera “Carmen” la SibiuMamaia 2010

Stufstock 2010În imagine:Membrii Teatrul de balet din Sibiu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2010

Editorial

Muguri debrad

Liviu DĂNCEANU

Există, în muzica savantă, două

feluri de fracturi (cadenţe): 1) dramatice,măreţe – care survin în plină detentă afluxului muzical, încununând un travaliusonor impunător; 2) neutre, discrete – carenu fac altceva decât să igienizeze textulmuzical, trasând ecartamentul frazelor şiperioadelor, ori evacuând surplusul deaporie sonoră. Cele dintâi sunt tragice, dar,în nici un caz, umile. Cele din urmă suntobediente, dar nu şi răscolitoare.

În ordine cantitativă, compozitorii se împart în două maricategorii: incontinenţii şi constipaţii. Compozitorul-incontinent:mai bine las să-mi „scape” o sută de lucrări mediocre, decât sărămână una formidabilă nescrisă. Compozitorul-constipat: maibine să nu scriu o lucrare bună, decât să compun o sută delucrări proaste.

Nu ştiu dacă, atunci când a lansat termenul neofilie,Lorenz a vrut să caracterizeze timpurile actuale. Ştiu însă că,predilect, compozitorul modern suferă de neofolie persistentă.Şi nu exagerez de loc, afirmând că iubirea de nou este osuferinţă (altminteri necesară unei personalităţi aflate în plineconstrucţie). Boală a copilăriei şi adolescenţei, în forma ei acută(vaccinabilă, deci, tratabilă), neofilia devine malefică atuncicând, la maturitate şi bătrâneţe, se cronicizează, ajungând să fieobsesivă şi incurabilă. Una este să contractezi o boală decreştere, care imunizează într-un fel organismul creatorului, şialta e să fii contaminat ireversibil de acel virus al repudieriitrecutului şi îmbrăţişării neselective a viitorului. Cel puţin în artasunetelor, nu tot ce vine „după” e „beton”, iar tot ce a fost„înainte” e „naşpa”.

O muzică, atunci când nu e comică, îl obligă pe autor (şinu mai puţin pe ascultător ori interpret) să se scufunde însubteranele sufletului, aţâţând melancoliile pulverizante,nostalgiile pustietoare. Iar când o muzică nu e gravă, adâncă,invită la anodin, la derizoriu, facilitând scărpinatul ori masajul lanivel epidermic. În mod bizar, omului (implicit, muzicianului)modern îi e din ce în ce mai frică de tot ce intră în conexiune cupartea absconsă a fiinţei lui, în care evită să coboare şi pe carerefuză să o scormonească. Şi-atunci, se refugiază, iată, încomic sau în derizoriu, adică în formele cele mai la îndemână derelativizare a oricărei nostalgii, melancolii, gravităţi ori adâncimiexistenţiale. Comicul şi derizoriul sunt, astăzi, ca niştedetergenţi deosebit de eficienţi, cu care ne curăţim de propriilenoastre dileme. Unde mai pui că, pretutindeni, curge atâta apă(de ploaie) !

DIN SUMAR

Festivalul şi Concursul Internaţional Hariclea Darclée 2-3

Amintirea lui George Enescu 4-5Centenar Mircea Hoinic 6Vacanţe muzicale la P. Neamţ 7Pe urmele lui Chopin 8“Carmen” de Bizet la Sibiu 9Studenţi clujeni la Bayreuth 11

Ravi Shankar 12

Universitaria 13, 18

“Muzica Palatelor Româneşti” 14-15

Punctul pe j... azz 19Mamaia 20-23Muzica pe litoral 24-25

Discuri 33-34

Stufstock 2010 36

Mă gândesc la compozitorca la un arbore ce-şi înfigerădăcinile în solul fertil mustindde zvonuri de sunete şimiresme, iar la opusul muzicalca la un cerc imprimat petrunchiul individului vegetal,contribuind la vârsta lemnuluiînsufleţit. Dacă însă în naturăcercurile însumează timpularborelui, în cultură opusurilescad timpul compozitorului. Cucât i se adaugă cercuri, cu atâtarborele sporeşte în etate; cucât împlineşte mai multeopusuri, cu atât vremeacompozitorului se împuţinează..

Plaja publicului-ţintădevine, odată cu trecerea

timpului, tot mai îngustă. Pe de o parte,compozitorii baroci sau clasici se adresaudeopotrivă prezentului şi viitorului, în timp cecompozitorii contemporani se adreseazăeminamente prezentului (viitorul fiind incert şi, înorice caz, problematic). Pe de altă parte, creaţiamuzicală savantă devine din ce în ce maisavantă (fiind tot mai anevoie utilizabilă). Cu câtne adâncim în desişul timpului, ori cu cât se facmai multe progrese în polisarea mecanismelorcomponistice, cu atât populaţia căreia artamuzicală i se adresează se împuţinează.

2

Eveniment


Darclée 2010Mariana Nicolesco:

«Ediţia jubiliară din acest an a fost pur şisimplu extraordinară»

Soprana Edith Borsos din România şibaritonul Alvaro Lozano Gutierrez din Spania

sunt câştigătorii Marelui Premiu Darclée

Recent s-a încheiat cu mare fast Festivalul şiConcursul Internaţional de Canto HaricleaDarclée, celebrând 150 de ani de la naşterealegendarei soprane şi 15 ani de la crearea marilormanifestări închinate la Brăila memoriei sale.

«Ediţia jubiliară din acest an, a declarat MarianaNicolesco, creatoarea şi sufletul acestorevenimente de răsunet mondial în arta cântului, afost pur şi simplu extraordinară». Juriulinternaţional prezidat de Nicolae Herlea a avutmisiunea dificilă de a-i alege pe cei mai buni dintrecei 187 de concurenţi înscrişi în competiţie,laureaţii fiind ovaţionaţi îndelung în Gala deduminică seara, 8 august, pe scena pe careDarclée debuta cu aproape 130 de ani în urmă.

Marele Premiu Darclée 2010, oferit de BancaNaţională a României, a revenit sopranei EdithBorsos din România şi baritonului spaniol AlvaroLozano Gutierrez.

Premiul I, oferit de Luxten : baritonului Alexey

Lavrov din Rusia, mezzosopranei Sanja Djurdjevicdin Serbia şi tenorului Cristian Mogoşan dinRomânia.

Premiul II, oferit de domnul Jean Boghici din Riode Janeiro, fost elev al Liceului Nicolae Bălcescudin Brăila, l-au obţinut sopranele Iulia Dan şiVeronica Anuşca din România şi sopranaValentina Naforniţă din Republica Moldova.

Premiul III, oferit de Prinţul Dimitrie Sturdza, l-aucâştigat soprana Luiza Fatyol, baritonul BogdanBaciu şi soprana Adela Zaharia, toţi din România.

Au mai fost acordate Premiul de Excelenţă,Premiul Special al Juriului, Premiul FundaţieiDarclée şi Premiul pentru cel mai tânăr interpret,pe care le-au obţinut tinere voci din România,Republica Moldova, Australia, Rusia, Polonia,

Letonia, Armenia, China,Germania şi Statele Unite aleAmericii.

Concert ExtraordinarChopin, Schumann, Darclée

Tradiţia instaurată deMariana Nicolesco de acelebra la importante aniversărisau comemorări mari artişti dintrecut al căror geniu rămâneexemplar pentru tinerelegeneraţii a continuat în acestan cu senzaţionala interpretarede către pianistul Matei Varga aintegralei celor 24 de Preludiiop. 28 de Chopin şi cusplendidul Trio în re minor op.63 de Robert Schumann, oferit

de renumitul Münchner Klaviertrio compus dinpianistul Donald Sulzen, violonistul Michael Arlt şivioloncelistul Gerhard Zank, marcând împlinirea a

Mariana Nicolesco şi deţinătorii Marelui Premiu

Spectacolul Don Pasquales-a încheiat cu minute în şirde aplauze furtunoase

3

Eveniment


200 de ani de la naşterea celor doi mari pianişti şicompozitori. În Omagiul Haricleei Darclée,Münchner Klaviertrio a acompaniat-o pe sopranaIulia Dan în aria Mariei Infausto imene... Havvi unDio din opera Maria di Rohan de Donizetti,interpretată cândva de Darclée, operă cântată şiînregistrată pe CD de Mariana Nicolesco.

Atmosferă magică la celebrările Darclée

Mariana Nicolesco a prezentat în premierăabsolută moneda Darclée emisă de BancaNaţională a României şi volumul Darclée de RenéSeghers, în curs de apariţie. Ea a fost ovaţionatădupă fiecaredintre cele zecearii dinrepertoriul luiDarclée îninterpretarea sa,proiectate peecran pentru ailustra confe-rinţa muzico-logului dr.Stephan Poendespre locul înistoria teatruluide operă all e g e n d a r e isoprane.

Reprezentaţiacu opera DonPasquale deDonizetti aridicat sala înpicioare, entu-ziasmată desplendoarea vo-cilor, demăiestria cân-

tului şi detalentul acto-ricesc şicomic altinerilor inter-preţi. Publi-cul i-aaplaudat în-delung pebasul ZoltanNagy în rolultitular, lau-reat al ediţiei2007, pe

soprana Luiza Fatyol, pe baritonul Bogdan Baciu şipe tenorul Ovidiu Daniel.

Marele Concert de pe Esplanada Dunării cu arii,coruri şi momente orchestrale din opereinterpretate cândva de Hariclea Darclée, a pus învaloare vocile extraordinare şi arta unui marenumăr de tineri artişti excepţional pregătiţi şi de omare prestanţă scenică. Ei i-au încântat pe miile debrăileni veniţi să-i asculte. La finele minunateiserate, Mariana Nicolesco, mare Maestră deCeremonii până atunci, punându-şi în valoaretinerii prieteni, ne-a amintit că este o Mare

Preoteasă acântului, sur-prinzând spreentuziasmulgeneral alpublicului, alcelorlalţi ar-tişti, alorchestrei şial corului,când voceasa de aur s-aridicat dea-supra tuturorintonând, cutoată com-pania, cele-brul Brindisidin LaTraviata deVerdi, operăcare i-a adusde altfel faimamondială.

Concertul de pe Esplanada Dunării, la final

Iulia Dan Leonard Bernad

Valentina Naforniţa Veronica Anuşca

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2010

Muzica... la munte

Ucenici,maeştri,miracole

19 august 2010, salaCazinoului din Sinaia din parculGhica, 149 de ani de la naşterealui George Enescu… şi muzicalumii: a lui Richard Strauss,Richard Wagner şi Piotr IliciCeaikovski, cântată deOrchestra Românăde Tineret condusăde Cristian Mandeal,adică finalulFestivalului ctitorit deMarin Cazacu în urmăcu 11 ani! Uneveniment plin deenergii binefăcătoarepentru spiritualitatearomânească contem-porană!

O măsură aprofundei reverenţefaţă de genialulmuzician GeorgeEnescu, compozitor,violonist, pianist,dirijor, filozof, patriotal acestui neam,căruia i-a construitprin fiecare dintrefaptele sale o şansăde lumină în lumeacea mare!

Festivalul coa-gulează pe valeaPrahovei, în Sinaiamai cu seama, de maibine de un deceniu,devoţiunea pentru cultura apublicului, a interpreţilor dindiverse generaţii. Festivalulcurăţă spiritual, încărcă cu bine,răspândeşte încredere,anulează sleirea sufletească!

Marin Cazacu, acestapostol contemporan al luiGeorge Enescu, se dăruieşteneobosit şi mereu învingător,

nobilei fapte pe care a întemeiat-o împreună cu Cristina Cauteş,cea care până anul trecut a fostdirectoarea Centrului Europeande Cultură de la Sinaia, instituţiece acum, din motiveinexplicabile, atacabile dinpunctual de vedere logic, nu maiexistă.

Festivalul este dens,policrom, se adresează tuturor,este deschis spre oricine, adevenit o tradiţie.

Festivalul aduce pe scenă

artişti consacraţi, de mare preţ.Maestrul Valentin Gheorghiueste un invitat ce aduce mereucu sine mărturia artistului ce s-aformat în lumina enesciană! Ceicare s-au ocupat de instruireaorchestrelor Sinfonietta Juniorşi Română de Tineret:violonistul Bogdan Zvorişteanu,violiştii Marius Nichiteanu şi

Cristian Ifrim, contrabasistulSăndel Smărăndescu,violoncelistul Marin Cazacu, apoiRoxana Gheorghiu, SteluţaRadu, Maruxa Llorente, Bianca-Luigia Manoleanu şi RemusManoleanu, Elisabeth Ganter,Romanian Piano Trio(Alexandru Tomescu, RăzvanSuma, Horia Mihail), AndreiLicareţ, tineri din orchestregrupaţi în ansambluri cameralediverse, au semnat semnatinterpretativ afişele FestivaluluiEnescu şi muzica lumii ediţia2010.

Orchestrele îmi par a fiesenţă de aleasă nobleţe,dătătoare de ţel şi viitor acestuidemers superb! Tineri dinîntreaga ţară vin aici din 2008pentru a cânta dirijaţi de CristianMandeal. Orchestra a devenit unbun naţional şi esteextraordinară! Afişul acestei veria cuprins opusuri dificile,complexe, redate cu exigenţă, cuprofesionalism, coerenţă,entuziasm! Cele trei concerte, dela Buşteni, Bucureşti – AteneulRoman, Sinaia au fostsenzaţionale! R. Strauss – DonJuan, Wagner – Preludiu siMoartea Isoldei, Ceaikovski –Simfonia a IV-a, capodopereleacestea au fost tălmăcite cuexigenţa celor ce tind spreimaginea ideală a muzicii!

Sinfonietta Junior s-anăscut în această vară. Condusăde Horia Andreescu, şi ea aprezentat lucrări dificile:Simfonia nr. 40 de WolfgangAmadeus Mozart, Simfoniacopiilor de Leopold Mozart,regizată…ludic!..., Simfonia nr. 1de Beethoven.

Marin Cazacu a avut şigrijă de a pune în program înziua finală, aniversară, muzicalui Enescu, cântată de cei tineri:Legenda pentru trompetă cuCorneliu Meici, Konzertstuckpentru violă cu Ladislau-Cristian

Marin Cazacu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2010

Muzica... la munteAndriş, Cantabile şiPresto pentru flautcu Cristina Bojin şiSonata a III-a, “încaracter popularromânesc” (p. I-II)cu Iulia Ghindă, lapian Verona Maier.

Mulţi, mulţiani acestui Festivalintru amintirea luiGeorge Enescu,multă putere celuice ne-o dăruieşte!

Ecaterina STAN

Întâlniricuceritoare

Este unul dintre festivalurile care… are detoate – şi muzică bună şi interpreţi excelenţi dingeneraţii diverse şi seri camerale de elită şiîntâlniri adesea cuceritoare cu pagini celebre şiaccesibile în aer liber şi revenirea unor artiştiromâni din străinătate pentru a cânta din noualături de colegi minunaţi din ţară -, dar mai ales oconcepţie şi o organizare impecabilă, datoratăfondatorului Marin Cazacu, factotum incredibil,totodată interpret de clasă. Iar anul acesta s-aîntrecut pe sine, reuşind, pe lângă OrchestraRomână de Tineret (creată acum trei ani, vie,trăind intens, cu bucurie, fiecare clipă de muzică),mereu mai performantă sub bagheta lui CristianMandeal, acum într-un program extrem de dificil şi

spectaculos, să realizeze şi Orchestra SinfoniettaJunior, cu Horia Andreescu la pupitru, cei la vârsta„pantalonilor scurţi” cucerind prin calitatea sonoră,omogenitate, fluenţă şi culori, colaborând (şi înacest caz) impecabil cu dirijorul care „s-a jucat” cuun umor şi o spontaneitate ce depăşea oriceaşteptare. Cred că serile simfonice au fost, totuşi,puncte culminante în ediţia 2010, alături deiniţiativa de a-i „arunca” pe cei tineri şi în concertede cameră sau de agrement – o şcoală pe caredoar un pedagog de nivelul şi generozitatea luiMarin Cazacu o poate oferi viitorilor artişti, cuinteligenţă, totdeauna cu un zâmbet şi un firesculuitor. Ce să admir mai mult? Totul.

Anca FLOREA

Investiţie în viitorCeea ce realizează în această perioadă

Marin Cazacu, Horia Andreescu şi CristianMandeal reprezintă o veritabilă investiţiepentru viitorul vieţii noastre muzicale, pentruviitorul culturii noastre. Supravieţuirea înplanul existenţei cotidiene, aspect cardinal alsocietăţii actuale, la noi rămâne cu totulneîndestulătoare dacă aceasta nu esteîmplinită în planul existenţei spirituale.Crearea şi susţinerea celor două orchestrede tineret, Sinfonietta Junior şi OrchestraNaţională de Tineret, reprezintă aspecte ceţin de firescul cotidian în care se mişcă osocietate civilizată, constituie un pasimportant spre normalitate. Este un acteducativ şi unul artistic, ambele întremătoare.In compania tinerilor muzicieni, a maeştrilorlor, redobândim speranţa că, într-un viitor nufoarte indepărtat, viaţa noastră, inclusiv ceamuzicală, îşi poate găsi un făgaş normal.

Dumitru AVAKIAN

Horia Andreescu şi SInfonietta Junior

Cristian Mandeal şi Orchestra Naţională de Tineret


Valori româneşti

CentenarMIRCEAHOINIC

Damian VULPE

Descins de pe meleagurileBucovinei, Mircea Hoinic s-a născutacum un veac, la 11 septembrie1910, în Cernăuţi.

Acolo a avut ocazia să-şiformeze o cultură solidă urmândLiceul „Aron Pumnul” şi devenindLicenţiat al facultăţii de Teologie.Muzica ce i-a călăuzit paşii înîntreaga sa viaţă, tot Chişinăului odatorează, acolo urmândConservatorul. Perfecţionarea îndomeniu a urmat însă la Bucureşti,la Academia Regală de Muzică,unde la aceasta şi-au aduscontribuţia alte personalităţi devază ca Dimitrie Cuclin sau MihaiJora în latura componisticii, ŞtefanPopescu în ale dirijatului corale şiDimitrie Dinicu în ale violoncelului.

Cernăuţi a fost şi oraşul încare şi-a desfăşurat primii ani deactivitate (din 1938), ca profesor şica instrumentist.

Conjunctura creată dedesfăşurarea războiului a făcut camuzicianul să se îndrepte către alteregiuni mai sigure, precum Banatul,unde trebuia să ajungă şi întregulConservator bucovinean, dar auajuns numai câţiva muzicieni, dintrecare o parte au rămas aici tot restulvieţii. Între aceştia se numără şiMircea Hoinic, cel care se vacontura ca o personalitate în celepatru direcţii de activitate;pedagogică, componistică,dirijorală şi de instrumentist.

Tânărul muzician este de laînceput încadrat ca profesor laConservatorul condus de Sabin V.Drăgoi, dar se implementeazărepede în mai toate problematicelemuzicale ale oraşului de pe Bega.Putem spune că este membrufondator al Orchestrei Filarmoniceîn care activează ca violoncelistpeste 20 de ani, şi de asemenea celcare a pus bazele coruluiprofesionist al instituţiei.

Dirijatul coral ajunge chiarde prim ordin în activitatea lui

Mircea Hoinic. El porneşte prinaportul său la Ansamblul „Flacăra”(germenul instituţiilor muzicaletimişorene), ca apoi prin crearea în1951 a corului să pună bazeleCorului Academic al Filarmonicii, decare se leagă cele mai multesuccese. Activitatea dirijorală îlpreocupă şi după încetarea munciila conducerea ansambluluifilarmonic, formându-şi corala„Cantilena”.

Legătura cu cântarea coralăşi cu muzica simfonică a dusdesigur şi la exprimarea artisticăinerentă unui muzician de valoare –creaţia componistică. De la lieduri şicoruri la muzica instrumentală dincare nu lipsesc formele ample deconcert sau simfonie, putemobserva o evoluţie a limbajului său.Mircea Hoinic a reuşit să îmbinefilonul folcloric de obârşiebucovineană cu cuceririle muzicaleale epocii, de care s-a despărţitdoar fără de voie la 26 martie 1986.Cele două suite simfonice „Scenede balet” şi mai ales Simfonia a II-adar şi cântecul său de lebădăintitulat semnificativ „Curcubeupeste ţară” ne-o dovedesc cuprisosinţă.

Recuperareatrecutului

Istanbul – capitală culturalăeuropeană în anul 2010, oraş cu oatmosferă incredibilă, obositor prinforfota continuă, un oraş zgomotos,viu la orice oră, extrem de colorat.Oraşul te îmbie cu o extraordinarăpaletă olfactivă, mirosuri care seîmbină, de castane coapte, porumb pejăratec, kebab, peşte abia scos dinmare. Istanbul – oraş al regăsiriitrecutului nostru muzical, unde la 27iunie 2010, la Palatul Cantemir dinFener, a fost deschis un spaţiu dedicatartelor – Istanbul Balat Art Square,ceremonia fiind urmată de un concert al FormaţieiImago Mundi. În faţa unui public numeros şi entuziast,ansamblul condus de oboista Oana Mariş a interpretatlucrări de Barbu Lăutaru, Anton Pann şi DimitrieCantemir.

Originală această apropiere de muzica veche şiredarea ei prin îmbinarea instrumentelor specificevremii: cobză, darbuka, bendir, cu cele moderne: flaut,oboi, chitară, vioară. Rafinament, virtuozitate, plăcerede a cânta – aşa poate fi caracterizată evoluţiaformaţiei noastre. Oana Mariş, Daniel Ivaşcu, Ştefan

Barbu, Cătălin Ştefănescu, AdrianBuciu şi Cristian Stănoiu au fostaplaudaţi îndelung de un public turcatras de sonorităţile interesante, deritmurile incitante, dar şi de proiecţiivideo inspirate.

Iată că şi România se poatemândri cu înaintaşii săi muzicali şipoate promova un produs culturalinedit. Muzica domnitorului DimitrieCantemir, îmbibată de influenţe turce,armene, sefarde a început să fierecuperată şi din ce în ce mai apreciată,mai ales după apariţia la case celebre a4 CD-uri. Două versiuni sunt dereferinţă: una semnată de marele JordiSavall şi al său ansamblu HesperionXXI, iar cealaltă de ansamblul turcKantemir - specializat în interpretareamuzicii medievale.

Proiectul Isvor al Formaţiei Imago Mundi a fostlansat la Palatul Mogoşoaia, iar la Istanbul a fost laprima lui prezentare în afara ţării. Aici a contribuit atât laafirmarea internaţională a creaţiei româneşti, cât şi lapromovarea unui spaţiu special pentru români, palatulcare i-a aparţinut lui Dimitrie Cantemir şi care se aflălângă Patriarhia Greco-Ortodoxă, la capătul luiSancaktar Yokuşu, unde ar fi căzut în luptă, la 1453,ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea.

Sebastian CRĂCIUN


Festivaluri

VacanţeMuzicale

la Piatra Neamţ

Ioan AMIRONOAIE

În ciuda vitregiilorcare au copleşit de o bunăbucată de vreme spaţiulromânesc, iată că prin efortulunor oameni care mainădăjduiesc că teritoriulculturii adevărate poate fiferit încă de patimile şi, maiales, pătimirilecontemporaneităţii, teritoriulconsacrat de aproape patrudecenii unei manifestări deexcepţie a fost populat şi înacest an. Cel puţin aşa areieşit în urma întâlnirii cu„boardul“ (savuros acesttermen; la modă precumFMI-ul!) Vacanţelor.Organizatorul acestei ediţii a„Vacanţelor Muzicale la PiatraNeamţ“ a fost, ca de obicei, Centrulpentru Cultură şi Arte „Carmen

Saeculare“ Neamţ, alături de

finanţatori - Consiliul JudeţeanNeamţ şi Consiliile Locale alemunicipiilor Piatra Neamţ şi Roman-, iar parteneri Complexul MuzealJudeţean Neamţ, Teatrul Tineretuluişi Liceul de Artă „Victor Brauner“Piatra Neamţ. Ca şi în ultimii doi ani,preşedintele festivalului a fost prof.

dr. Theodore Coresi (Austria), ceade pian fiind coordonată de distinsadoamnă Carmen Daniela Gililov(Germania).

Uvertura

Vineri seara, 2 iulie, laora 21, în Piaţa Turnului dinPiatra Neamţ a fost declaratădeschisă cea de a XXXIX-aediţie a Festivalului muzical dincadrul „Vacanţelor Muzicale laPiatra Neamţ“. Ca şi altădată,concertul inaugural a fostasigurat de Orchestra simfonicăa Filarmonicii „Mihail Jora“ dinBacău la pupitrul căreia s-a aflatdirijorul Iurie Florea, directorartistic al Operei Naţionale dinBucureşti. Chiar dacă, dupăcum am observat, publiculreacţionează însufleţit mai alesla „Carmen“ sau „RadetzkyMarsch“, cele mai realizatemomente, din punct de vedereexpresiv şi, implicit, emoţional,au fost oferite de Intermezzo-ul

operei „Cavalleria Rusticana“ de

Pietro Mascagni, Intermezzo-ul la„Manon Lescaut“ de Puccini sau, casă mai dăm un exemplu fericit, deUvertura la „Forţa destinului“ deVerdi. În ciuda faptului că nu s-agăsit încă formula satisfăcătoare aredării amplificate a orchestrei - dincare pricină sonoritatea şi

omogenitatea ansamblului erapercepută distorsionat - membriiacesteia au demonstrat căfilarmonica băcăuană a devenit unansamblu orchestral demn denumele pe care îl poartă şi căprofesionalismul e la el acasă. Laaceasta a contribuit, de bunăseamă, şi prestaţia dirijoralăcorectă, riguroasă, formată înbunele tradiţii ale şcolii ruse, a luiIurie Florea, un conductor care, înciuda faptului că foloseşte manierespecifice muzicii corale - de la lipsabaghetei până la închiderile de frază- reuşeşte să imprime discursuluimuzical, cu o mare economie demijloace, coerenţă şi originalitate.

Ieşenii se respectă

Universitatea de Arte„George Enescu“ din Iaşi ne-a oferitun program absolut de excepţie, încadrul căruia genul cameral a făcutuz de toate virtuţile lui, slujite deadevăraţi profesionişti.

(Continuare în pag.26)


Jurnal de călătorie

Pe urmelelui Chopin

28 iunie 2010Am intrat în Polonia, o ţară

verde în care şoselele urcă şicoboară urmând desenul reliefuluivălurit. Nici casele nu sunt aliniate,punctând într-un colorit pastelnuanţele de verde ale generoaseinaturi. Aşezările rurale păstreazăîncă pitorescul lor, lipsit deartificialitate.

Polonia de azi, între celedouă tururi de scrutin aleprezidenţialelor programate dupătragedia de la Smolensk, pulseazăde viaţă. Vedem rar afişe electorale,semn al cumpătării şiresponsabilităţii într-o ţară greuîncercată în acest an. Seconstruieşte mult. Este o ţarăprofund catolică, o dovedeşte şinumărul mare de biserici, mai vechisau mai noi, cu arhitecturatradiţională sau cu îndrăznealaultimelor decenii.

Deşi drumul este lung,eterogenul nostru grup (elevi,studenţi, profesori şi alţi invitaţi),beneficiază de intervenţiile celuimai autorizat conferenţiar al acestuiambiţios proiect, autoareamonografiei Frédéric Chopin, prof.univ. dr. Lavinia Coman. Ne aflăm încompania unor mari personalităţiale învăţământului muzicaluniversitar şi ale culturii româneşti,pianistul Viniciu Moroianu şicompozitorul Nicolae Coman. Suntstatornici prieteni ai Vâlcei muzicalecare onorează acest prim pelerinajmuzical organizat de ŞcoalaPopulară de Artă.

Seara, în sfârşit, intrăm încapitala Poloniei. Varşovia by night!Descoperim, rând pe rând, în inimaoraşului, comorile pentru careturiştii nu contenesc să se perindeca într-un ritual perpetuu deadmiraţie şi respect.

29 iunie 2010Varşovia, într-o dimineaţă

senină de vară, îşi dezvăluie în

lumina soarelui comorile din centrulistoric. La Biserica Sfintei Cruci, înpioasa atmosferă a slujbei,descopăr, mai întâi, un colţ dedicatsfâşietorului Katin 1940. Îmi spun:va mai fi un loc al durerii, aici: Katin2010. Apoi, înaintând uşor pe lângăbănci, zăresc stâlpul către care seîndreaptă toţi pelerinii lui Chopin:acolo a fost depusă inima lui.Culorile drapelului polonezîncadrează întreaga suprafaţădedicată compozitorului. Mai jos debiserică este o veche clădire, cudouă etaje; pe băncuţa cântătoare(Notă: sunt bănci de marmurăprevăzute cu un dispozitiv dedeclanşare a muzicii chopiniene,când te aşezi) din faţă citesc că aicia locuit Frédéric Chopin din anul1827 până la data plecării spreApus. Văd apoi Poşta Saska, deunde a plecat cu un poştalion, îndupă-amiaza zilei de 2 noiembrie1830, fără să ştie că nu se va maiîntoarce vreodată în patria sa.

Şi, din nou ladrum, spre ZelazowaWola, loculbinecuvântat unde adeschis ochii sprelume, Frédéric Chopin.

Înăuntru rămânuluită! Totul este atâtde auster, doar pianullui Chopin, cele cincitablouri ale familiei şivasul cu flori albe caresimbolizează sufletulartistului, dau o pâlpâire de viaţăacestui lăcaş. Pare a fi atmosferaunei chilii, cu albul pereţilor şilemnul casei. De unde îmi vin înminte acele imagini de interior cucare am venit încărcată aici,aşteptând ca realitatea să mi leconfirme? Doar Chopin a trăit înaceastă casă câteva luni de viaţă…Lângă casă, bănci mari de lemn şinoi, ascultând muzica lui Chopin ceumple spaţiul şi sufletele noastre.Alături, bustul său în piatră cuexpresia unui tânăr melancolic...Rămânem mult timp în mijloculacelei naturi inspiratoare, încărcatăde farmecul locului şi de spiritulacelei mari conştiinţe a omeniriicare, de două veacuri nu încetează

să ne cucerească.

30 iunie 2010O zi la Cracovia. Şi câtă

încântare, de la Biserica SfinteiMaria până la Wawel! Înălţăm priviriuimite spre înaltul catedralelor, cuvitraliile şi orgile magnifice. Amrefăcut drumul funeraliilorpreşedintelui Lech Kacinski, spreacea colină verde unde se înalţă,maiestuos, complexul Wawel. Încatedrală, locuri de veci ale regilorşi impresionante dovezi ale anilorde glorie. În adâncul catedraleiating marmura rece sub care aufost depuse rămăşiţelepreşedintelui polonez.

Afară simţim ritmul trepidantal unei vechi capitale europenefremătând de propria ei viaţă şi deinvazia turiştilor. Orele curg repedeşi ceasul plecării bate inevitabil. Unultim popas al grupului nostru deromâni, la Auschwitz se constituieîntr-o lecţie de istorie, mai ales

pentru tânăra generaţie. Rămân lapoartă, incapabilă să intru pe aceltărâm al terorii şi ororii. Grupuri,grupuri de turişti se perindă însoarele verii, într-un pelerinaj alneuitării.

Plecăm. Lăsăm în urmă oPolonie însorită, dârză, cu onecontenită rezistenţă în faţavicisitudinilor. Viaţa îşi continuăpulsaţia firească şi, în curând,acasă, vom rememora aceste zilecând s-a împlinit proiectul CHOPIN200. Sperăm să fie începutulpelerinajelor muzicale prin careRâmnicu-Vâlcea să devină iniţiatoral unor astfel de proiecte culturaleîn România.

Dorina ARSENESCU


În ţară

Megaspectacol,

la SibiuDoina MOGA

Opera „Carmen” de Bizeteste singura lucrare de acest gen,care face, în urmărirea dramei, ca

fiecare bărbat să se simtă bărbat şifiecare femeie să se simtă femeie.Există în ea mister, dacă ar fi săamintesc doar lunecările înimprevizibilul vieţii şi actul final aluciderii eroinei, care este definitiv,după cum foarte inspirat scrie într-opoezie Marin Sorescu „că morţile pescenă sunt cu mult mai adevăratedecât cele ce apar în sens biologic”.De asemeni, este relevant faptul căo operă care a căzut lamentabil lapremieră, încât compozitorul a muritde inimă rea în faţa unui asemeneaeşec, să fie de-a lungul istoriei poatecea mai cântată şi chiar dansatăoperă. În ea Bizet, a scris muzicăspaniolă, deşi nu a fost niciodată înSpania. Uluitoarea combinaţie dearii, coruri, dansuri, în culoareaspecifică zonei; contradicţia întrelegal şi fantasma năucitoare a iubirii,totul se reconstituie într-o anumităprivinţă, în biografia fiecăruia dintrenoi. De aceea, alegerea acestei

opere pentru un mega spectacol deşi pentru marele public, în PiaţaMare din Sibiu, a fost mai mult decâtfericită, dar şi inconştient decurajoasă în acelaşi timp, întrucâtexistă precedente, mai ales ale unorrenumite companii spaniole şi nunumai, care au făcut adevărateregaluri din ea. Cu siguranţă, celorde la Sibiu nu le-a fost uşor. Dar ameritat. Mai ales că într-o lumefrământată şi de multe ori lipsită deidealuri, Sibiul a deschis o poartăspre orizontul luminat de frumos şi

imaginaţie al culturii, prin Teatrul săude balet – instituţie unică înRomânia, născut cu doi ani în urmă,din iubire, respect şi modelat cupricepere, profesionalism şi careşi-a construit existenţa şidezvoltarea cu un extraordinar spiritde echipă şi cu un entuziasmcuceritor. Mai important este faptulcă ei nu s-au conceptualizatacademic, în sensul elitist alcuvântului, ci au ieşit spre public, cuarta şi talentul lor, atingând aceagenerozitate de a-şi democratiza înmii şi mii de conştiinţe, travaille-ullor, care numai astfel putea fiaplaudat şi admirat. Aşa a apărutaceastă a 8-a premieră. Iar oasemenea reuşita e rară, pentru căde obicei emoţiile şi lacrimile seconsumă în spaţii închise, înconservatoarele săli de spectacol.

Sigur că organizatorii, înspecial directorul teatrului în cauză,dl. Ovidiu Dragoman, au intuit cu

fantezie şi har, în spaţiul Pieţii Maridin Sibiu, un loc care chiar dacă nuseamănă cu Coloseumul dinVerona, cu Teatrul Antic de laOrange sau cu spaţiul de lângăPiramidele din Egipt, foarte potrivitpentru acest prim mega spectacol alteatrului unde au aplaudat îndelung5.000 de spectatori.

La Sibiu, în seara fierbintede 16 iulie 2010, trebuie să spun căefectul a fost surprinzător, făcându-mă bucuroasă că m-am aflat înemulaţia unei emoţii generaledeosebite. Dar tot criticul din minenu a putut trece cu vederea, şi astanu neapărat dintr-un spirit analitic, cidoar ca un spectator bine informat,câteva disonanţe, neconcordanţeale acestui conglomerat: corul decopii cam firav, corul operei preadisparat şi fără omogenitate, soliştivocali buni, dar într-o competiţieneloială, cu o voce nelucrată, darspecifică stilului spaniol şi îngeneral, destul de paralel cupartitura, mulţi în imposibilitate de ase pune de acord cu orchestra(foarte bună de altfel), excepţiefăcând componenţii teatrului debalet care au fost într-un tandem dezile mari cu muzica. Dar toateacestea chiar nu au mai contat înfaţa succesului de public, deşi totcriticul din mine n-a putut să-şireprime „fericita stupoare” în faţaacestei improvizaţii geniale.Spectacolul va rămâne în conştiinţapublicului mult timp, ceea ce e foartebine. Dar şi mai bine, este că istoriaîl va consemna. Şi asta pentru cănicăieri în lume, cel puţin din câteam văzut eu, coincidenţă sau nu,momentul înjunghierii mortale aeroinei de către Don Jose, nu a fostmarcat ca la Sibiu cu cele 11 bătăiale clopotului bisericii, amintindparcă lumii faptul că, odată cuuciderea personajului atât de draglui Bizet ce i-a adus moartea,destinul şi celestul l-a aşezat totatunci în nemurire. Frison general,la care au contribuit major toţiparticipanţii, români şi străini, dar înmod deosebit prim balerina de taliemondială Corina Dumitrescu de laONB.

Poveşti de viaţă…cu muzică şi nu numai

Mircea ŞTEFĂNESCU

O discuţie cu domnul Dieter Stanzeleit atinge ofelurime de aspecte. Recent, în 2007, domnia sa apublicat cartea autobiografică Regina pierdută, în carescrie că el s-a născut în România, la 28 noiembrie1939, ca fiu al nepoatei regelui George VI al MariiBritanii, Nerissa Jane Irene Bowes Lyon, şi alVoievodului de Alba Iulia, Mihai I (repetăm, după cumsusţine dl. Stanzeleit, n.red.). În anii Celui de al DoileaRăzboi Mondial Nerissa se pare că ar fi fost agentsecret al Londrei în România. După lovitura de stat dela 23 august 1944, ea şi fiul său Nicolae Vasile au fostarestaţi de serviciile speciale germane şi transportaţi laBerlin. Nicolae Vasile a fost abandonat şi, trecând prin

împrejurări înspăimântătoare, a fost adoptat într-un finalde o familie germană, primind identitatea de DieterStanzeleit.

Dieter Stanzeleit s-a stabilit din 1996 laBucureşti, după ce şi-a creat propriu său destin desucces în fosta RFG, în lumea muzicală şi in cea aafacerilor cu instrumente muzicale de mare valoare,devenind un specialist recunoscut internaţional în acestdomeniu.

- În Germania am studiat vioara şi mult timp amfost concert-maestru la orchestrele simfonice din Kiel şiDortmund, unde, printre faimoşii dirijori am avut şansade a lucra şi de a-i cunoaşte pe marii Ionel Perlea şiSergiu Celibidache.

- Paralel, împreună cu soţia mea, am organizatşi susţinut, în landul Schleswig- Holstein un programmuzical pentru tinerii ascultători, cu concerte în casteleşi biserici, şi asta timp de ani buni, iar succesul acestuiprogram a fost atât de impresionant încât Justus Franz,celebrul pianist, a preluat acest model conferindu-i oamplă extindere, sub titulatura Schleswig-HolsteinFestival.

- În landul Westfalia de Nord-Renania am salvat

de la desfiinţare o orchestră simfonică… Cum mi s-aconfirmat ulterior, argumentele mele au determinat votulunanim al partidelor parlamentare pentru susţinereanelimitată în viitor a acestei formaţii muzicale. Şi suntcel care a reuşit să impună în politica germanăimportanţa educaţiei muzicale timpurii.

- Mult mai recent, în 2004, urmare a iniţiativeimele, Ministerul German de Externe a făcut o donaţiede instrumente muzicale de excelentă calitateFilarmonicii George Enescu din Bucureşti. Eu personalam donat Filarmonicii George Enescu materialele deorchestră ale primelor simfonii de Haydn, ale uneisimfonii de Sibelius...

- Fiica mea, Suzanne Stanzeleit a fost eleva luiLeonid Kogan, şi este un nume de referinţă în lumeaconcertistică internaţională. Suzanne Stanzeleit a fostnominalizată la premiile Grammy, pentru înregistrările eicu muzica pentru vioară de Bartok. Fiul meu, MartinStanzeleit, a fost elevul lui Cătălin Ilea şi trăieşte acumîn Japonia unde apare constant pe afişele de concert şide recital. Suzanne şi Martin au fost aplaudaţi şiadmiraţi şi de publicul Filarmonicii George Enescu, înapariţii solistice de reală strălucire. Suzanne a realizatacum câţiva ani la Londra un admirabil CD cu cele treisonate pentru pian şi vioară de George Enescu.

- Am fost profesor de vioară în Germania, şistudenţii mei au câştigat numeroase distincţii laconcursurile internaţionale de interpretare şi mulţi dintreei ocupă astăzi poziţii de conducere la orchestre decelebritate mondială.

- Sunt în România de aproape 13 ani şi cunosc,pot spune, bine viaţa muzicală românească şi apreciezîn mod deosebit valorile de excepţie care o onorează.Cu toate acestea, când am făcut propuneri esenţialeacum câteva luni în timpul crizei existenţiale de laFilarmonica George Enescu, acestea au trecut practicneobservate.

- Când, cu sprijinul Directorului muzical generalde la Berliner Philharmoniker, eu şi Preşedintelesindicatelor germane ale muzicienilor am propus oreformă în funcţionarea şi organizarea orchestrelorsimfonice din România, faptul nu a trezit nimănuiinteresul. Pe de altă parte, sistemul român înuniversităţile de muzică este în cele mai multe cazuriprea puţin orientat spre aspectele practice. Nici unuldintre marii artişti ai scenei de concert şi de operă lascară mondială nu pot primi permisiunea de a preda,pentru că nu au titlul de doctor. David Oistrah, EmilGilels, Jasha Heifetz, Nathan Milstein, Herbert vonKarajan sau Benedetti Michelangeli n-ar fi avut nici ceamai mică şansă să predea la Bucureşti...

- Şi încă un fapt curios este că în România,potrivit legislaţiei muncii, chiar şi personalităţilemuzicale remarcabile şi în deplinătatea forţei lorartistice, sunt pensionate la împlinirea vârstei de 65 deani. Cristian Mandeal şi Horia Andreescu se află acumîn această situaţie…


Mărturii


În ţară

11

Studenţiclujeni la Bayreuth

Tatiana OLTEAN

În ultimii ani, comunicareainterculturală şi schimburile deexperienţă sunt în continuădezvoltare, procesul de învăţământaxat pe domeniile vocaţionale fiindindisolubil legat de contactul cupersonalităţi interpretative de talieinternaţională. Acest proces, delocnou în abordările apusene aleactului pedagogic şi cultural, aredublu-sens: Academia de Muzică„Gh. Dima” din Cluj-Napoca invitănume de referinţă ale interpretăriivocale şi instrumentale de pestehotare pentru a susţine cursuri demăiestrie în beneficiul studenţilorclujeni, în timp ce experienţa şitradiţiile şcolii interpretativeromâneşti sunt împărtăşite tinerilor

muzicieni din străinătate de cătrecei mai reprezentativi interpreţi ceactivează în corpul profesoral alinstituţiei clujene.

În această lumină, am puteaspune că oferta pentru studenţii-artişti clujeni a fost, în anuluniversitar încheiat, foarte bogată:prin intermediul programelor

Erasmus şi Fullbright, muzicieni decea mai înaltă clasă, cu carierămondială, precum Robert Levinsau György Kurtág, CordeliaHöfer Teutsch sau Sherban Lupu,au dăruit studenţilor Academiei deMuzică clujene o parte dinexperienţa şi măiestria lor. Mai mult,o serie de alţi reputaţi interpreţi şipedagogi ai instrumentului şi vocii,precum Akio Koyama, HorianaBrănişteanu, György Lakatos,Amos Elkana, Ellen Rose, AjtonyCsaba şi Darius Brubeck auonorat invitaţia Academiei deMuzică de a susţine cursuri demăiestrie la Cluj. Din cadrulAcademiei de Muzică „Gh. Dima”,pianista prof.univ.dr. Adriana Bera,muzicologul lect.univ.dr. BiancaTemeş şi violonista lect.univ.dr.Melinda Bereş (vioară) au susţinutcursuri de măiestrie şi, respectiv,conferinţe de muzicologie laprestigioase instituţii de învăţământmuzical europene, precumUniversität Mozarteum, Salzburg,Universidad de Oviedo, Spania şi,respectiv, “Liszt Ferenc”Zenemüvészeti Egyetem,Budapesta. De asemenea, cincistudenţi au beneficiat de burse destudiu în importante conservatoaredin Europa.

Tot în contextul promovăriicomunicării dintre Orient şi Occident– căci aceasta este şi devizaFestivalului Jünger Künstler de laBayreuth – şase studenţi români,Ovidiu Marc, Magia Rotaru,Fazakas Csaba, Elena Bartos,Ovidiu Borz şi Dorinel Puia, de laAMGD, s-au alăturat altor tineriartişti din 37 de ţări ale lumii, pentrua face împreună artă de calitateaexcelenţei. Festivalul, înfiinţat în1950 sub patronajul compozitoruluiJan Sibelius, a adunat de-a lungultimpului peste 25.000 de tineri artiştidin peste 80 de ţări. Cea de-a 60-aediţie, şi în acelaşi timp a 25-aconsecutivă cârmuită de energicadoamnă Sissy Thammer, DoctorHonoris Causa al Academiei deMuzică „Gh. Dima”, a fost una dintrecele mai bogate, reunind 300 destudenţi muzicieni, 200 de profesori,alături de colaboratori şi de

organizatorii neobosiţi aimanifestării.

Organizarea impecabilă atrădat o pregătire minuţioasă a

întregului proiect încă de la fineleediţiei precedente: cele 31 deworkshop-uri pentru solişti vocali,instrumentişti, ingineri de sunet şide imagine, regizori, scenografi şimanageri în domeniul cultural,conferinţe de muzicologie şi cele100 de concerte (dintre care 2spectacole de operă puse în scenăîn cadrul Festivalului) şi evenimenteîn aer liber organizate pe perioadalunii august vorbesc de la sinedespre magnitudinea Festivalului,desfăşurat pe mai multe paliere delucru: cursuri de muzică de camerăşi de orchestră, de teatru muzical,proiectul „Orientul întâlneşteOccidentul”, cursuri de producţievideo şi tehnici de înregistrare şiprelucrare audio şi video, seminariide management cultural.

Tot din România au maiparticipat trei voluntari îndepartamentele de organizare(Alina Stan, Matei Pop, CorinaCeclan) şi, ca invitat, prof.univ.dr.Adrian Pop, rectorul Academiei deMuzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.

Rezultatele excepţionaleale muzicienilor români în mediulconcurenţial acerb al Occidentuluisunt binecunoscute. De aceea,această latură a interculturalităţii şia experienţei dobândite în mijloculunei comunităţi pline de culoare amuzicienilor de pe toatecontinentele se cuvine a fi în viitorcultivată cu şi mai mult interes.

Adrian Pop

Bianca Ţiplea Nemeş


Pe glob

Ravi Shankar –regele sitarului

Cleopatra DAVID

Am avut şansa să asist, în Nehru Park (situatîntr-o zonă selectă din New Delhi, Chanakyapuri), laconcertul lui Ravi Shankar şi al fiicei acestuia, AnushkaShankar.

Originar din Bengal (Nord-Estul Indiei),descendent al unei familii cu tradiţie în cultură, RaviShankar este binecunoscut pentru spectacolele defusion din anii ’60 realizate în colaborare cu violonistulYehudi Menuhin sau cu The Beatles. Autor de concertepentru sitar şi orchestră, duo-uri pentru vioară şi sitar,

lucrări pentru diferite instrumente soliste şi muzică defilm, Shankar a fost un liant între Est şi Vest, priminddistincţii atât din partea statului Indian, cât şi premiul şitrei premii Grammy. Este poate cel mai importantpromotor al muzicii clasice indiene prin turneelemondiale realizate în anii ’70 şi ’80. Director muzical laAll India Radio în anii ’50, Ravi Shankar a avut chiar şiun mandat de senator în Parlamentul Indiei la fineleanilor ’80.

Nu a avut, însă, întotdeauna critica de parteasa. Muzicologii indieni îl consideră, în ciuda celebrităţiisale, cabotin. În muzica clasică indiană, nuvirtuozitatea este urmărită în primul rând, ci efectulestetic strâns legat de precizia intonaţională. Estenecesar de precizat că intonaţia este netemperată,însă extrem de bine definită şi corectitudinea executăriiornamentelor microtonale reprezintă cheia unei buneinterpretări.

Concertul din seara zilei de 5 decembrie a fostorganizat de Societatea de Promovare a Muzicii

Clasice Indiene în rândul Tinerilor (Society for thePromotion of Indian Classical Music and Cultureamongst Youth - Spic-Macay) în cadrul proiectului .Ravi şi Anushka Shankar au fost acompaniaţi de RikhiRam şi Sanjay Sharma la tanpura (instrument cordofonfolosit pentru susţinerea isonurilor), Bickram Ghosh, latabla (instrument tradiţional de percuţie acordabil,alcătuit din 2 piese, specific pentru Nordul Indiei).

După un scurt documentar în care au fostprezentate viaţa şi începutul carierei muzicianului şidupă ceremonia de aprindere a lămpii, au fost audiateîn interpretarea celor doi sitariştri raga Purvi Kalyan şiun Raag Maala, însemnând „ghirlandă de ragas”.Raga reprezintă esenţa muzicii indiene, termenultraducându-se „colecţie de sunete având conţinutestetic”, iar în practică situându-se la graniţa dintrescară muzicală şi temă. Impropriu, termenul de ragadenumeşte şi un gen muzical de factură cultă, în careinterpretul are un rol foarte important, compoziţiapropriu-zisă reprezentând doar scheletul pe careacesta improvizează. Ghirlanda de raga a fost însoţităde cea de tala, sau construcţiile ritmice din muzicaclasică indiană.

Ambele ragas în stilul Hindustani – stilul muziciiclasice din Nordul Indiei – au fost alcătuite dinsecţiunile Alap, Jhor, Gat, Jhala şi Vilambit. Alap constădin enunţarea sunetelor ragasului şi improvizaţie fărăsuport ritmic. Percuţia intră de la a doua secţiune,conturând ritmuri din ce în ce mai complexe şi mairapide.

Aflat într-o formă fizică excepţională,muzicianul, care anul viitor va împlini vârsta de 90 deani, a încântat audienţa cu improvizaţiile realizate întempo-uri moderate. Ne-am fi dorit ca fiica sa să facădemonstraţii de virtuozitate, însă strategia construcţieispectacolului şi prezenţa Maestrului probabil că nu aupermis acest lucru. Cu totul altfel au stat lucrurile înprivinţa percuţionistului Bickram Ghosh, care în parteaa doua a concertului şi-a arătat pe deplin agilitatea.Degetele sale magice au creat improvizaţii de o vitezăaproape ireală, oferind publicului momentul de extaz.Au existat şi scurte momente de nesincronizare, în carepolifonia incidentală creată evoca mai mult lumeajazzului, decât pe cea a culturii multimilenare indiene.

Plasarea concertului în parc nu a fost o soluţiefericită din punct de vedere al sonorizării, însă dedecenii muzica indiană nu se mai cântă natural,neamplificată, ocupând săli din ce în ce maiîncăpătoare.

Poate că acest concert nu a oferit, din cauzavârstei înaintate a protagonistului, prea mult din ce afost cândva Ravi Shankar, iar cunoştinţele limitate demuzică indiană nu-mi permit să apreciez cât de „în stil”au fost câtate cele două ragasuri, însă satisfacţia de afi respirat în prezenţa unei legende a muzicii şi a celuimai bun ambasador al ţării sale va rămâne mult timp înmemoria celor care au fost binecuvântaţi de MamaIndie în acest început de decembrie.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2010 13

Universitaria

ConglomerateCuvântul caracteristic ultimului volum publicat

de Costin Popa la editura Pegasus Press esteconglomerat: CONGLOMERÁT ~e n. 1) Rocăsedimentară formată din fragmente ale unor roci maivechi, cimentate cu calcar pe cale naturală.

Este neobişnuit să scrii că o carte în care sevorbeşte despre viaţa muzicală este caracterizată deun termengeologic, însăparcurgând suitade texte polarizatăîn jurul titlului„Opera Eterna”,vom fi surprinşi decomparaţii inge-nios alăturate,observaţii neezi-tante dar şi detitluri care uimescprin simplitate,fără a da uităriigaleria foto, carevădeşte familia-ritate, bucuria de afi a artiştilor. Dupăcum veţi vedea, omare diversitatede trăiri, analize,evenimente, suntîmbinate de unliant: dragosteapentru artă.

În volumul„Opera Eterna”,textele sunt structurate în cinci categorii: în primasunt amintite evenimentele petrecute în Capitală,după care putem parcurge opinia autorului despreediţia a XIX-a, 2009 a Festivalului şi concursuluiinternaţional „Geroge Enescu; mai jos ne suntîmpărtăşite impresii de la manifestări ce au avutloc în ţară; în cea de-a patra secţiune este redatpunctul de vedere al autorului cu privire la câtevadin evenimentele ce au avut loc pe mapamond,urmând ca în ultima secţiune să fie comentatemateriale media.

Astfel, în cronicile şi interviurile publicateîn acest volum sunt sesizate „sunete ca omângâiere, fraze muzicale de fluiditatea,consistenţa şi culoarea mierii”, dirijori care au„desenat cu bagheta un spectacol”, „nuanţărimaligne şi insinuări şerpeşti” ale interpreţilor.

În cuprinsul cărţii găsim aniversări ale unor

personalităţi din lumea artistică autohtonă şi nu numai,care sunt înfăţişate dintr-o altă perspectivă,prietenoasă. „Aniversarea baritonului NicolaeConstantinescu”, „Maria Slătinaru-Nistor la ceasaniversar”, „Tenorul Cornel Stavru la 80 de ani” suntcâteva din celebrările asupra cărora se îndeaptăatenţia autorului.

Din cuvinte sunt alcătuite portrete, unic colorateprintr-un limbaj de fiecare dată altfel. Aşa avem prilejulsă remarcăm, de pildă, prezenţa mezzosopranei OanaAndra, menţionată printr-un titlu nepretenţios: „Oana”,

şi analizată cu naturaleţe, semnalând înacelaşi timp surpriza tematicii propusăpentru recital („Buchet de arii şi romanţenaţionale”). În contrast, vom descoperi oprezenţă „strălucitoare la Bucureşti”, ceaa sopranei Elena Moşuc, cu ocazia unuiconcert de Crăciun.

Interviurile? Nu sunt ceea cene-am obişnuit să fie, o înşiruire deîntrebări cărora li se oferă răspunsurimono- sau bi-silabice. Sunt mai multdialoguri cu vechi prieteni, pe care, deşifizic sunt departe în majoritatea timpului,dragostea pentru artă îi ţine uniţi, orice-arfi. Prin ele putem sesiza anumite trăsăturide caracter nebănuite poate, ne suntînfăţişate fapte, adevăruri, trăiri care n-arputea fi împărtăşite unui necunoscut.

Parcurgând cartea „OperaEterna” retrăim spectacole de pe marilescene ale lumii, asistăm la debuturiletinerelor talente, adunăm impresii despreevenimente deja renumite, caremarchează viaţa muzicală, dialogăm cu

vechi prieteni,comemorăm marioameni de artă...Toate acestea graţielui Costin Popa, careizbuteşte cu successă transpunăsunetele în cuvinte,să dea senzaţiilor,„din condei”, forme şiculori incon-fundabile, creândastfel conglomerate„cimentate cu artăpe cale naturală”.

NorelaLiviana COSTEA


Turnee

“MuzicaPalatelor

Româneşti”– drumulsperanţei

Prima ediţie a TurneuluiNaţional “Muzica PalatelorRomâneşti”, eveniment organizatde Radio Romania Cultural şiExcesMusic, prin programul“Oportunităţi la tine acasă”, s-aîncheiat cu un recital găzduit deResonance Quartet în SalaScoarţelor din Palatul Mogoşoaia.

S-a încheiat un maraton deaprope 1500 de kilometri care adeschis uşa speranţei. Speranţa căRomânia îşi poate preţui valorile:muzicale, arhitectonice, istorice,peisagistice şi că, prin proiectecultural-turistice bine articulate, îşipoate promova comorile. Dupănouă zile de turneu, după cinciconcerte există speranţa salvăriipublicului - mi-au rămas întipăriţi înmemorie oameni care au venit laMuzeul Naţional George Enescu –secţia Tescani de la zeci dekilometri pentru a se bucura demuzică şi mai ales copiii veniţi dinsat, îmbrăcaţi cu haine desărbătoare, care s-au aşezat timidîn primul rând şi care au absorbitprin toţi porii fiecare sunet, m-abucurat numărul mare de oamenide la concertul de la castelul de laMiclăuşeni (unii veniţi pentru primadată la un concert la sfatul părinteluiConstantin Sturzu), m-aimpresionat faptul că, în ultimulmoment, gazdele de la CastelulPeleş încercau să mai găseascăscaune, fiind surprinşi de numărulmare de iubitori ai frumosului.

După acest turneu mi-arenăscut speranţa că mass-mediapoate promova cu asiduitate uneveniment cultural şi că nu este

interesantă doar de monden, politicşi fotbal. Am văzut articole ample şifotografii color în presa ieşeană, amvăzut emisiuni dedicateevenimentului la patru televiziuni,am fost martorul unei campaniiextraordinare de mediatizaresusţinută de toate posturileradioului naţional.

De asemenea există

speranţa găsiriiinvestitorilor încultură, existăoameni carecred înpromovarea va-lorilor reale. Anulacesta au fost:Înalt PreaSfiinţia SaTeofan -Mitropolitul Mol-dovei şiBucovinei, Şte-fan Gheorghiu -p r e ş e d i n t e l eUniunii deCreaţie Interpre-tativă dinRomânia, OlteaŞerban Pârâu -Redactor şef alRadio RomaniaCultural, LauraManolache -directoarea Mu-zeului NaţionalGeorge Enescu,

Sebastian Gheorghiu - director alExcesMusic, Ioan Rusei - director alDocuprint Bacău.

Drumul început de violonistaIoana Jijian, violista EmiliaRotomeza, flautista NicoletaAngheloiu şi violoncelista GabrielaBokor trebuie să continuie, să seconcentreze asupra performanţeiabsolute, care să transforme


Recitaluri

Ilinca Dumitrescu,într-un recital de

excepţieMarţi, 18 mai 2010, la Sala Mare a Ateneului

Român, în faţa unui public special, format din numeroşişefi de misiuni diplomatice acreditate în România şi dinpersonalul ambasedelor respective, cât şi din publiculobişnuit la manifestările muzicale, pianista IlicaDumitrescu a prezentat un recital sub siglaBicentenarului Independenţei statelor latino-americane,cu lucrări componistice din acel spaţiu cultural şi artistical Planetei.

Institutul Cervantes şi Ambasada Spaniei înRomânia au realizat conceptul acestui moment muzical.

Suita de piese pianistice scrise de compozitorilatino-americani a fostformată din titluri înegală măsură diverseşi interesante, şi dacămulte nume aleacestora au apărutacum sub ochii noştri,şi muzical, în primeaudiţii absolute, aici,la Bucureşti, EnriqueGranados, IsaacAlbeniz, Heitor VillaLobos sau AlbertoGinastera, nu mai aunevoie de nici orecomandare.

Ilinca Dumitrescua dat versiunea sonoră a acestei selecţii componistice,a dăruit sau a redăruit ascultătorilor, cu elansări demare spectaculozitate felurimea unor muzici exotice şide sensibilităţi pe cât de relevante, pe atât de specifice.Şi totul cu acea admirabilă aşezare interpretativăproprie acelor rare personalităţi pentru care,parafrazând acum un adagiu medieval şi raportându-l la

lumea muzicii şi la aceea a claviaturii pianistice, nimicnu le este şi nu le poate fi necunoscut.

Ilinca Dumtrescu, de la Chopin şi Messiaen, dela Grieg la Mozart şi Scarlatti, de la Rahmaninov laHaendel, de la Beethoven la Şostakovici, Scriabin şiProkofiev, de la Enescu, Jora şi Paul Constatinescu,pentru a nu-i cita acum decât pe aceşti maricompozitori, este, pentru a spune încă o dată, o rară şiimpresionantă personalitate în muzica pentru pian,lucru care s-a văzut şi in abordarea acestui repertoriude concert şi de recital.

Acest lucru s-a văzut şi in interpretarea acestormuzici latino-americane, în autentic şi forţă imaginativă,prin vibraţia specifică acelor medii culturale, în care suntde auzit multe influenţe europene sau nord-americane,dar şi sonorităţi atât citadine, cât şi etno, de pe acelimens teritoriu...

S-au ascultat compoziţii semnate de 16compozitori din Bolivia, Uruguay, Mexic, Venezuela,Brazilia, Peru, Chile, Cuba, Argentina.

Ilinca Dumitrescu conferă definiţii în imagisticasonoră, definiţii de mare claritate în care virtuozitatea,fie şi cea mai acuzată, nu este decât un elementsubstidiar.

Ilinca Dumitrescu îşi configurează succesul lapublic, cum a fost şi cel de la recitalul cu muzici latino-americane, cu un profesionalism de clasă înaltă, cudesfăşurarea unor succesiuni de evenimente muzicalespectaculare.

Arta ei este permanent circumscrisă stiluluiconcertistic, virtuozic şi sentenţial, la noi şi neaşteptateorizonturi înalte ale intelectului emoţional şi raţional alascultătorilor. Această stare emoţională de fastătensiune vibra în acea seară de muzică, în recitalul eipe scena Ateneului Român, decorată cu steaguriletuturor statelor latino-americane, într-o fiestă coloristică.

În acea seară de muzică Ilinca Dumitrescu şi-aşlefuit expresia interpretativă, ca un omagiu adus lumiiumanului din acea civilizaţie muzicală şi, printr-odistinsă reverenţă diplomatică, in faţa acelui publiccompus din componenţi ai ambasadelor statelorcelebrate cu prilejul Bicentenarului Independenţeistatelor latino-americane, moment marcat la Bucureştipe cea mai importantă scenă muzicală a României.

Mircea ŞTEFĂNESCU

Resonance Quartet într-un numede talie mondială. Anul acesta celepatru au impresionat prin pasiuneacu care fac muzică de cameră (lucrurar în România), prin maturitateabordării unor lucrări dificile: Sonatabizantină pentru violoncel solo dePaul Constantinescu, Trio-ul deJean Francaix sau Cvartetul cu flautKV 285 de Mozart, prin sensibilitateşi frumuseţea lor interioară şi

exterioară. Resonace Quartet aîncântat oamenii şi a plantat înadâncimi neştiute ale sufletelor lorsămânţa depedenţei de muzica decalitate.

Trebuie să existe ediţiiviitoare ale turneului în care sădecoperim noi comori româneşti şi,mai mult decât orice, anumite locuritrebuie să rămână în memoriacolectivă şi să recâştige strălucirea

de altădată sau să şi-o sporeascăpe cea actuală: Conacul Rosetti -Tescanu (Muzeul Naţional GeorgeEnescu - secţia Tescani), Castelulde la Miclăuşeni, Palatul Cuza dinIaşi (Muzeul Unirii), Castelul Peleşşi Palatul Mogoşoaia.

Sebastian CRĂCIUN


În ţară

Academia demuzică SighişoaraAnca FLOREA

Timp de 12 zile, cetatea medievală aSighişoarei a găzduit o nouă ediţie a Academieimuzicale, realizată de Alexandru Gavrilovici, fondatorulşi conducătorul festivaluluicare, de la un an la altul,devine parcă tot mai bogat şimai interesant.

De fapt, există unnucleu stabil, alcătuit dinmuzicieni români careactivează ca profesori şiinstrumentişti în ansambluriimportante din Elveţia, cărorali s-au adăugat artiştielveţieni, dar şi spanioli sau,anul acesta, din Finlanda,alături de invitaţi din ţară. Iarcei care susţin cursurile de măiestrie cântă şiîn serile camerale sau chiar împreună cutinerii sosiţi din Cluj, Tg. Mureş, Bucureşti,din Spania sau din Ţara cantoanelor, totulderulându-se ca într-o mare familie.

Debutând în Ziua Naţională aElveţiei, festivalul a propus un recital aparteoferit de David Pia, violoncelist câştigător aldificilului Concurs „Ceaikovski” (2007),optând pentru opusuri de secol XX şiromantice, inter-pretate la coteperformante.

Şi pentru căîn 2010 estebicentenar Schu-mann, partiturilesale s-au regăsit întoate concertele,abordate şi depianiştii Tunde Kurutz şi Imre Rohmann,încadrate de opusuri de Bach, Schubert sauMaki Ishii, printre solişti regăsindu-se şiviolistul Endre Guran.

Dar compozitorului omagiat i s-arezervat (şi) o întreagă seară, în care aceiaşioaspeţi, dar şi Alexandru Gavrilovici, VladimirLakatos, Alvaro Huertas, Aloise Baechler auentuziasmat publicul.

Foarte bun a fost şi cvartetul „Arcadia”, în paginide Haydn, Britten, Schumann, apoi din nou AloiseBaechler, Adrian Cioban, Alvaro Huertas au urcat pepodium, dar împreună cu contrabasistul Petru Iuga,acesta transcriind Partita III BWV 1006 (pentru

violoncel) de Bach, ceea ce l-a depăşit vizibil,discutabilă fiind şi „adaptarea” Triosonatei de C.Ph.E.Bach în formula flaut baroc-oboi-violoncel; dar amascultat şi o interesantă Suită pentru violoncel scrisă deEnric Casals – în memoria ilustrului său frate, o Suităpentru violă de Reger şi o piesă modernă de HeinzMarti, inteligent conturată de rafinatul Endre Guran.

În eleganta sală a Primăriei, oaspeţii şi C.Gavrişiu au fost aplaudaţi şi în muzica lui Schumann,iar pianistul spaniol Hector Sanchez a adus din ţara sanatală parfumul unor lucrări de De Falla şi Albeniz.

Ne-am reîntâlnit cu Schumann, dar am ascultatşi lucrări de Haydn, Berg sau Enescu interpretatesuperb de Viniciu Moroianu, oferindu-ne momente demare muzică într-un program dificil şi complex,punându-i în valoare tehnica virtuoză şi profundaînţelegere stilistică în edificii sonore filigranate cumăiestrie. Aceleaşi date de interpret în cel mai adevăratsens al cuvântului s-au regăsit şi în colaborarea cuAlexandru Gavrilovici, de asemenea artist dăruit,realizând un duo sudat, cu o coloristică bogată înSonata nr. 2 de Honegger.

Şi în ultima seară camerală am aplaudat unvioloncelist de marcă, elveţianul Christophe Pantillon,

în compania pianistuluifinlandez Henri Sigfridsson,apreciind sunetul generos şicald, expresivitatea şiimplicarea cu care a susţinutopusurile solicitante(„iertându-i” astfel micilescăpări), pentru ca apoipianistul să ne cucerească înKreisleriana de Schumann şiîn Finlandia de Sibelius,ovaţiile prelungi ale celor care

stăteau şi în picioare şi pe scări fiind răsplătite printr-opoetică Nocturnă de Chopin.

Binevenite au fost şi cele cinci ore în care partedintre cursanţi au cântat fie acompaniaţi de excelentapianistă Cipriana Gavrişiu, fie în compania profesorilorAl. Gavrilovici sau Vladimir Lakatoş, acesta prezentând,în final, alături de contrabasistul Blake Thomson, oprimă audiţie absolută – Big Brother de Ştefan Zorzor

(2005), cu umor şi fantezie.În seara finală,

entuziastul violist-pedagog aasigurat şi prezentareaconcertului Orchestrei Academieimuzicale de vară, pe care apregătit-o şi în care a cântat,asemenea lui Al. Gavrilovici, darfără dirijor, în Trei piese în formăde fughetă de Schumann şi în

acompaniamentul Concertului în do minor de Vivaldi(cu A. Baechler din nou la flaut baroc) sau Concertuluinr. 2 pentru violoncel de Haydn (şi acesta transcris dePetru Iuga, pe care… l-am preferat în bisul pe tememaramureşene...).

Henri Sigfridsson

Aloise Baechler


În ţară

„TINERETALENTE” şi

MULTE„VÂRFURI”

Anca FLOREA

Ajuns la cea de a XXXI-a ediţie, Festivalul„Tinere talente” de la Rm. Vâlcea pare că, de la un anla altul, creşte ca valoare, cei pe care i-am ascultat înperioada 15-17 mai, fiind parcă mai buni ca oricând,nivelul general al manifestării ridicându-se la cotaevenimentului. Iar meritul le revine deopotrivă

interpreţilor, profesorilor care i-au pregătit şi, nu înultimul rând, directorului artistic Rodica Sava.

Chiar din seara inaugurală, melomanii audescoperit sub genericul „Voci de primăvară” câţivadintre studenţii pregătiţi de conf.univ.dr. Marius Budoiula Academia de Muzică din Cluj, etalând glasurigeneroase, conduse cu o tehnică bine pusă la punct,dublată de o expresivitate adecvată; s-a detaşat, prindatele naturale aparte, tenorul Ovidiu Purcel, o vocelirică plină, metalică şi strălucitoare, cu acuteimpresionante. Extrem de promiţător este şi basulBogdan Taloş, abia în anul I, dar evoluând deja cu odezinvoltură surprinzătoare, punându-şi în valoareglasul amplu, penetrant şi suplu. Am remarcat apoicalităţile vocal-interpretative ale baritonului BogdanBaciu (masterat). Am ascultat de asemenea o sopranălirică – Adela Zaharia (anul IV), cu o coloratură perlatăşi incisivă, în timp ce mezzosoprana Isabela Kutasi(masterat), dispunând de o voce remarcabilă, arenevoie de un plus de temperament şi de implicare.

Dimineaţa următoare, în „Recitalul tinerelortalente”, a prilejuit, în ambianţa primitoare a Şcolii

Populare de artă, audierea unor instrumentişti care,deşi încă elevi, au demonstrat o maturitate şi opregătire muzicală apreciabilă, remarcându-se şi deaceastă dată câteva „vârfuri” precum violonistul MirceaDumitrescu de la Liceul „G. Enescu”. De la Ploieşti asosit clarinetistul Bogdan Anton Vasile (clasa X),cântând de asemenea cu aplomb, precizie şi sunet„format”, apoi oboista Cristina Ordean (anul II), precumşi Daniel Radu (clasa XI). S-au remarcat şi doi pianiştidin Bucureşti – Iulian Ochescu (clasa X), echilibrat, cuo virtuozitate deosebită şi Diana Constantinescu (clasaIX). I-am aplaudat deopotrivă pe elevii Liceului de artădin Rm. Vâlcea, pianista Bianca Patricia Anica,violoniştii Ştefan Bădiţescu (clasa VI) şi Andreea Saia(clasa VII) sau naistul Victor Matei (clasa XII); merităsubliniată şi evoluţia pianistei Daniela Luca de laTulcea (clasa VI).

Cele două concerte cu orchestra au adus deasemenea surprize plăcute, Filarmonica „IonDumitrescu” implicându-se parcă mai mult încolaborarea cu tinerii solişti, poate şi pentru că primuldirijor – Cristian Sandu, asist.univ. la Academia deMuzică din Cluj – s-a impus prin calităţile sale unanimrecunoscute, prin pregătire, cultură muzicală, rigoareagestului, capacitatea de a crea planuri expresive şidesfăşurări clar conturate, ştiind să urmăreascădemersul solistic într-o manieră maleabilă şi precisătotodată; dacă violista Emilia Rotomeza din Rm.Vâlcea, studentă în anul II la master la UNMB, deatâtea ori apreciată la superlativ, nu a fost, de aceastădată, la nivelul aşteptat, violonistul Ionuţ Bolozan dinSlobozia (clasa VI) a constituit o adevărată revelaţie înConcertul de Bruch, remarcabil prin frumuseţeasunetului, prin frazarea, sensibilitatea şi anvergurainterpretării într-o lucrare riscantă în plan expresiv, iarpianistul Marius Deneş (clasa IX), la doar 15 ani dejabinecunoscut melomanilor, a impresionat în Concertul

nr. 1 de Liszt,care răspundeperfect datelorsale virtuoze,temperamentuluişi capacităţii de acontura momentede forţă şi delirism binedozate, cu om a t u r i t a t eaparte.

În seara finală, ansamblul condus de FlorinTotan a acompaniat alţi trei solişti, contrabasistul AndreiMihăilescu din Piatra Neamţ (anul I), clarinetistulValentin Bunea (clasa XII) entuziasmând înIntroducere, temă şi variaţiuni de Rossini, şivioloncelistul Octavian Lup (clujean care studiază laUNMB, în anul IV), reconfirmând aprecierile anterioareprivind generozitatea frazării, sensibilitatea şiinteriorizarea care îl caracterizează.

Bogdan Baciu

Casa Anton Pann


Universitaria

România, modelpentru japonezi!

Suntem, tot mai mult, dezamăgiţi de România,de felul în care merg lucrurile în ţara noastră, dedegradarea continuă a calităţii vieţii şi de alunecarea înderizoriu a valorilor spirituale. Mai mult, nu doar noi,românii, avem o percepţie negativă asupra imaginii ţăriici şi străinii, exasperaţi de faptele antisociale ale unorconaţionali de-ai noştri… Şi totuşi, încă nu este totulpierdut ! Mai sunt pământeni care, deşi departe deEuropa, manifestă o atracţie neobişnuită faţă deRomânia. Mă refer la locuitorii Ţării Soarelui Răsare,mai precis la tinerii muzicieni japonezi care, an de an,îşi dispută într-o concurenţă acerbă câştigarea trofeuluiConcursului „România”, singurul concurs deinterpretare muzicală din lume care poartă numele ţăriinoastre şi al cărui Grand Prix constă într-un turneu înRomânia.

Organizat de doamna Kazuko Shimada,preşedinta Asociaţiei muzicale „Japonia-România” (o

pasionată admiratoare a României şi a muziciiromâneşti), cu sprijinul (mai ales la nivel uman)Ambasadei României la Tokyo şi al UniversităţiiNaţionale de Muzică din Bucureşti, concursul aajuns anul acesta la a şasea ediţie. Pare incredibil,dar de la un an la altul concursul capătă anvergură,participă tot mai mulţi concurenţi (în ciuda unei taxede înscriere foarte piperate echivalentul a circa 300Euro!) şi în ciuda şansei destul de mici de a câştigaTrofeul (unicul premiu cu valoare materială), pentrucare anul acesta s-au înfruntat 155 (!!) deconcurenţi. Mai mult, dificultatea concursului rezidăşi în faptul că Trofeul revine celui mai bun muzician,indiferent de instrumentul la care cântă (incluzândaici pian, instrumente cu coarde, suflători de lemn şirespectiv alămuri, percuţie, ansambluri camerale şicanto).

Ţinând cont de anvergura pe care acăpătat-o concursul la ultimele ediţii, anul acestaRomânia a fost reprezentată în juriu mai consistentdecât până acum: pe lângă subsemnatul, au mai

fost invitaţivioloncelistul MarinCazacu, profesor laConservator, şidouă tinereromânce stabilite înJaponia, sopranaAmalia Niculăeş şiviolista Marie-Jeanne Măi-Antal.Acestora li s-aualăturat un nucleufix de profesorijaponezi (Preşe-dinta juriului şi uncompozitor) pluscâte un expert de lafiecare categorie deinstrumente, invitatla secţiunearespectivă.

Finalmente,după 3 etape(preselecţie, semi-finală şi finală), au fost aleşi cei mai buni de la fiecaresecţiune, din rândul acestora rezultând şi deţinătoareaMarelui Premiu, care a revenit anul acesta violonisteiRibon Aida, de 20 de ani, din Tokyo, care a cântat înfinală Sonata a treia pentru vioară solo de EugèneYsaÿe (Ballade), dedicatã de compozitor lui GeorgeEnescu.

Câştigătoarea va vizita România anul viitor, încadrul festivalului „Popasuri enesciene”, ediţia a treia,când va apărea în recitalurile din cadrul acestuieveniment internaţional.

Vă reamintim cu acest prilej că anul acesta, pe8 octombrie, va avea loc la Bucureşti, la PalatulCantuzino, de la ora 19, deschiderea ediţiei a doua afestivalului „Popasuri enesciene”, printre protagoniştiiserii fiind Maria Hara, vioară (câştigătoarea MareluiPremiu în ediţia din 2009 a concursului de la Tokyo),Ştefan Cazacu, violoncel şi Valentina Naforniţa,soprană.

Mihai COSMA

Kazuko Shimada, Preşedintele Juriului


Punctul pe j...azz

Gărâna – cod roşuFlorian LUNGU

Pregătită cu multă migală, cu nedrămuiteeforturi depuse în multe dintre lunile anterioareevenimentului, ediţia a XIV-a a celui mai fastuosfestival de jazz al României ultimelor decenii, cel de laGărâna, a debutat sub auspicii favorabile joi 22 iulie2010 în pitorescul ambient al Poienii Lupului, la 1000 maltitudine, pe muntele Semenic. Aşa cum ne-a obişnuitîn cele opt ediţii decând păstoreşteFestivalul, managerul şidirectorul artisticMarius Giura –declarat admirator almuzicienilor europenide gen, mai ales alcelor din nordulcontinentului – i-aplasat pe scenă încădin prima seară, în faţaspectatorilor (surprin-zător de numeroşipentru o zi de lucru!),pe elveţianca de originealbaneză Elena Duni înfruntea quartetuluipropriu, tânără şitalentată vocalistăspecializată în recon-versia în concept jazz-istic a unor teme din folclorul est european, inclusiv amelodiei populare româneşti „Lume, lume”, ca şi pecelebrul bass-ist american de origine cehă MiroslavVitous revenit de astă dată pe podiumul de la Gărânaîn cadrul trio-ului condus de nu mai puţin notoriulghitarist norvegian Terje Rypdal, cei doi fiind însoţiţi debateristul american de culoare Gerald Cleaver. Iar înînchiderea serii – impunându-se drept o realmentenotabilă surpriză, a evoluat tânărul grup timişorean„Funky Growl” combo cultivând cu aplomb speciistilistice contemporane de tip hip-hop, funk, fusion,soul într-un program de recital axat exclusiv pecompoziţii originale ale membrilor grupului.

Seara de vineri 23 iulie a aparţinut în întregimeTrio-ului Bela Fleck, binecunoscut interpret americanla banjo, super-deţinător de distincţii Grammy (11 premiişi 27 nominalizări), protagonistul aducându-i dreptsidemani, dar şi colegi de „prima ligă”, pe o altăcelebritate a firmamentului jazz-istic, percuţionistulindian Zakir Hussain şi pe admirabilul bass-ist EdgarMeyer; am urmărit peste două ore de muzică bună,cuceritoare prin rafinamentul şi originalitatea expresiei.

Din păcate – şi fără ca cineva să aibă vreo vină– seara a treia a adus cu sine o nedorită fractură înmedia de audienţă. Un veritabil bombardamentmeteorologic (ploaie violentă, furtună, viituri măturândtotul în cale) a gonit mare parte din public şi aprejudiciat întrucâtva derularea scenică. Făcîndabstracţie de atare impedimente, vom nota calitatea

unor prezenţe scenice de ţinută, probată de Trio-ultânărului pianist şi compozitor polonez MarcinWasilewski (remarcat de marele trompetist compatriotTomasz Stanko cu care a colaborat câţiva ani); deQuartetul olandez al talentatului pianist şi autor deteme Wolfert Brederode, semnatar a şase dintrepiesele interpretate împreună cu bass-istul MatsEilertsen (şi el creator a două dintre temele recitalului);de Trio-ul austriac al ghitaristului compozitor WolfgangMuthspiel, insolit şi mereu inspirat improvizator; şi deatractiva formaţie ungară „Djabe” fondată acum 15 anide ghitaristul şi percuţionistul Égerházi Attila, cu care a

interpretat teme alerte,pline de vitalitatecompuse de membriigrupului.

Marcată şi ea de oploaie măruntă, deneoprit, seara epilog deduminică 25 iulie a fostonorată la rându-i demomente interpretativ– creative memorabile:cap de afiş alFestivalului, vedetăactuală a vocalisticii dejazz de peste oceandar şi o admirabilăpianistă şi autoare deteme, Patricia Barbera reprezentat un stilmodern post-bop,argumentat de solistă;Duo-ul norvegienilor

Trygve Seim - saxofoane, Frode Haltli - acordeon adovedit (ca şi în cazul formaţiilor Terje Rypdal, WolfertBrederode, Wolfgang Muthspiel) că organizatorulMarius Giura a avut curajul de a oferi unui publicnumeros şi eterogen o muzică inedită, introspectivă,definită nu odată în zona experimentului şi totodată cămelomanii de la Gărâna manifestă spre cinstea lor,capacitatea de a recepta tipuri de expresie şi de limbajnu neapărat accesibile; recitalul Trio-ului „Tonbruket”din Suedia a constituit fără îndoială un punct culminantal ediţiei festivaliere la care ne referim, după cum nouaformulă „Bega Blues Band” a lăsat o foarte bunăimpresie cu un repertoriu orientat actualmente mai multspre jazz.

Pentru cei care au rezistat asaltului nemilos alploii şi vântului, Festivalul Internaţional de Jazz„Gărâna 2010” a însemnat o veritabilă sărbătoareartistică, inclusiv prin manifestările sale adiacente:lansarea unor volume tipărite precum „Jazz-ul ca starede spirit” de Petru Ilieşu, „Cartea străzii Eugeniu deSavoya”, „Istoria jazz-ului şi a muzicii afro-americane” de Lucien Malson, cele două expoziţiiprezentate de plasticiana Elisabeth Oshsenfeld etc.Drept recunoaştere a meritelor sale manageriale, luiMarius Giura i-a fost înmînată de către directorulpostului Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, o plachetădin partea Societăţii Române de Radiodifuziune, subsemnătura noului conducător al instituţiei, AndrasIstvan Demeter.

Zakir Hussain, Dr. Nishan şi Florian Lungu


Concurs

Decăderea unuifestival

Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN

În urmă cu puţină vreme, organizatorii anunţau,prin Cristian Zgabercea, director al Direcţiei de culturădin cadrul Consiliului judeţean Constanţa, demarareafazelor de preselecţie pentru festivalul de muzicăuşoară, deşi în acel moment bugetul nu era asigurat.Intenţie lăudabilă şi salutară, fiind vorba de ediţia a40-a a unei sărbători tradiţionale a muzicii uşoareromâneşti. În aceste condiţii ne aşteptam la ocompetiţie sobră, fără cheltuieli inutile, concentrată, aşacum era normal, pe rememorarea celor mai importantesecvenţe din cele 40 de ediţii, prin invitarea eroilor dinaceşti ani – compozitori, textieri, interpreţi şireamintirea, pentru publicul de azi, a unora dintre celemai neuitate melodii lansate din 1963 până azi. Trebuiasă fie cu adevărat o ediţie festivă, din care să nulipsească nici unul din cei care au dat strălucirefestivalului, de la Constantin Drăghici la MargaretaPâslaru, de la Marina Voica la Alexandru Jula, de laCorina Chiriac la Angela Similea, de la Mirabela Dauerla Dorin Anastasiu, Doina Spătaru, MihaiConstantinescu, Mircea Baniciu, Marina Scupra(locuieşte chiar la Constanţa!), Loredana Groza, MarinaFlorea, Nicu Alifantis, Oana Sârbu, Mirela şi CornelFugaru, Eva Kiss, Silvia Dumitrescu, George Nicolescu,Cătălin Crişan, Gabriel Dorobanţu, Marcel Pavel, Nico,Florin Apostol, Daniel Iordăchioae, Anca Ţurcaşiu,Adrian Enache, Ileana Şipoteanu, Carmen Rădulescu,Gabriel Cotabiţă, Olimpia Panciu, Ramona Bădescu,

Alexandra Canareica, Carmen Trandafir, Andra – şi listaar putea continua. Dar ştiu oare organizatorii cine suntaceştia şi mai ales ce au făcut la Mamaia? Cândproducător... artistic este o persoană care lucrează la oagenţie de impresariat şi nu prea a avut tangenţe cumuzica uşoară tradiţională şi cu Mamaia? Edificatoreste faptul că am fost sunaţi la redacţie cu numai o

săptămână înainte de un domn care avea drept sarcinăsă realizeze o expoziţie foto consacrată istorieifestivalului. Ei bine, dânsul ne solicita o listă cât de câtexhaustivă a cântăreţilor care au evoluat de-a lungulanilor pe scena manifestării, pentru că, ne-a replicat laîntrebarea noastră firească, dl. Zgabercea nu era înmăsură să i-o ofere. Nu ştia, pur şi simplu! Aceştia suntoamenii care au reuşit în doar câţiva ani să distrugă unmit, dezastrul începând prin 1998, când “producător” afost investit un anume Adrian Ştefănescu. De atunci,tobogan...

„Nimeni nu mă vrea!”Ţineţi minte cântecelul acela de la o emisiune

TVR pentru copii, interpretat pe atunci de fiica luiCristian Popescu (care a apărut în festival cu un micro-recital)? Ei bine, de necrezut, dar cei responsabili aureuşit să coboare atât de mult nivelul artistic almanifestării, încât nici o televiziune cu greutate nu l-avrut, deşi organizatorii l-au oferit gratuit tuturor !! Pânăcu câteva zile înainte de start era anunţat doar

insignifiantul TVRM, pe care jumătate din ţarănu-l captează, în cele din urmă înscriindu-se unalt post cu audienţă minimală, Naţional. La TVNeptun nu ne referim, fiind vorba de un canalregional. Este momentul să ne întrebăm ce faccei peste 3000 de angajaţi ai TVR, din momentce postul public, plătit din banii noştri, nu esteinteresat de festivalul NAŢIONAL de la Mamaia?Drept care festivalul a avut loc într-unsemianonimat, şi relatările din presă fiindsporadice şi ţintind mai degrabă aspecteanecdotice, cum ar fi vestimentaţiile (normal, peundeva, fiindcă în prezentări s-a insistat multasupra acestui aspect şi, din păcate, mai delocasupra “istoriei” cântecelor, cu anul în care aufost lansate, de către cine, ce premiu au luat laMamaia...). Noroc cu site-ul cotidianului“Adevărul”, unde au fost trecute în revistă piese

lansate la Mamaia de-a lungul timpului...

Intenţii bune, dar...La conferinţa de presă, C. Zgabercea afirma că

după concurs, în fiecare seară vor fi recitaluri “alevedetelor care s-au lansat pe scena de la malul mării”.Dar ce ne facem că doar o mică parte a fost în această

Cei trei prezentatori

Daniela Cojocaru, câştigătoarea Trofeului


Concurs

postură şi au lipsit tocmai mulţi dintre cei care-şidatorează consacrarea festivalului de la Mamaia?Dincolo de toate, bine că măcar la a 40-a ediţie şi-aureintrat în drepturi nume cu mare greutate în muzicauşoară românească – Horia Moculescu, MihaiConstantinescu, Mirabela Dauer (care l-a invitat înrecitalul ei pe Raoul), Corina Chiriac, Stela Enache,Adrian Romcescu, Mihaela Mihai, Carmen Trandafir,Gabriel Cotabiţă, Adrian Daminescu, Aurelian Temişan,Cristian Popescu, Provincialii. Dar ce ne facem cu ceiamintiţi anterior, dintre care bună parte cu realizări mainotabile la Mamaia? Juriul a fost alcătuit din MădălinVoicu (preşedinte, de ani buni),Viorel Gavrilă, AndreiTudor, Mircea Drăgan, Adrian Romcescu, CorinaChiriac, Titus Andrei, Gabriela Scraba, Gabriel Marica,Petre Năstase (regia), Dana Dorian, Berti Barbera,Cristian Zgabercea (Doamne, de şapte ani director alfestivalului!) – deci o componenţă eterogenă, cucompetenţe neaflate la acelaşi nivel, cum s-ar ficuvenit. Nemaivorbind de conflictul de interese în cazulDanei Dorian, unii concurenţi plângându-se că afavorizat mereu elevii săi sau piesele la care semnatexte. Cu mai multă atenţie, asemenea aspecte arputea fi evitate. Frumos gestul organizatorilor de a segândi (dar şi aici lista putea fi mai cuprinzătoare – nutrebuiau uitaţi Camelia Dăscălescu, Paul Urmuzescu,Marina Voica, Alexandru Jula, Jolt Kerestely - şi nu nereferim neapărat la vârstă, ci la performanţe!), prinacordarea unor premii speciale, la Temistocle Popa,Cornel Fugaru, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, CornelConstantiniu, Ionel Tudor. La Gala laureaţilor au fostînmânate plachete, într-o alăturare ciudată, lui MădălinVoicu (preşedinte al juriului de şapte ani), Titus Andrei(cel mai longeviv membru al juriului), Viorel Gavrilă (jospălăria pentru efortul depus în fruntea orchestreiFundaţiei “Fantasio”, căci probabil atît a mai rămas dinteatrul de altădată!), Andreea Andrei, doi consilierijudeţeni, preşedintelui Consiliului judeţean şi...ministrului Elena Udrea! Apoi, acelaşi Zgabercea, dotat

cu o pălărie à la Charlie Chaplin, a dat citire unei listedin care a lipsit tocmai... Uniunea compozitorilor şimuzicologilor, cea care a înfiinţat festivalul în 1963!!N-au lipsit însă, alături de Margareta Pâslaru, DoinaSpătaru, Adrian Enache, Ilinca Cerbacev (dar, în acestcaz, de ce nu şi alţi solişti stabiliţi peste hotare, unii cureveniri periodice în ţară?), Lucky Marinescu,Constantin Drăghici, ş. a., posturile TV care autransmis anul acesta, SRR (co-producător, cu treimembri în juriu!),TVR, care a transmis în trecut (dar, înacest caz, de ce nu şi Antena 1 sau Prima TV?). Au maifost amintiţi rapid, de-a valma, într-o enumerare rece,fără fireşti secvenţe filmate pe ecranele de pe scenă (şiatunci, care regie?), cei cărora li s-au acordat, dacă amînţeles bine, distincţii “In memoriam”: AurelianAndreescu, Dan Spătaru, George Grigoriu, Vasile V.Vasilache, Edmond Deda, Florin Bogardo, AurelManolache, Ion Cristinoiu, Anda Călugăreanu, SileDinicu, Alexandru Imre, Şerban Georgescu, LuigiIonescu, ş.a. - ne cerem scuze pentru eventualeleomisiuni, dar directorul festivalului i-a citit în maregrabă, ca pe o corvoadă, de parcă nu ei au scris istoriaadevărată a festivalului, ci consilierii judeţeni! Chiaraşa, cum este posibil ca aceştia din urmă să înmânezepremiile şi nu personalităţi muzicale? Încă o dată s-asimţit acel aer de “famiglia” la care ne refeream anultrecut şi care ar trebui să dispară. Bine a spus reputatulcompozitor Marcel Dragomir, când i s-a înmânat (doar)premiul III: „Să se mai schimbe juriul şi preşedintelelui!”. Nu e normal, au spus mulţi, ca aceiaşi oameni „săfacă legea” an de an!

În sală sau la televizor...

Special unul (una) dintre noi a fost în sală,celălalt s-a uitat la televizor. Cei care n-au putut fi îngrădina Soveja din Constanţa au avut surprizaneplăcută de aurmări mai multpubli-citatea de laNaţional TV, careintervenea ne-milos pesteinterpreţi, aşa că,de pildă, de laSandra Kim(Belgia), singuracâştigătoare atrofeului Euro-vision, nu s-aputut urmări decâtprima melodie,ciuntit fiind şim i c ro - rec i ta l u lPaulei Seling şi allui Ovi! Daroriunde te-ai fiaflat nu puteai sănu remarci intrigatţinuta mult prealejeră a unora,mai ales la Gala laureaţilor, lipsa de charismă (asta casă nu fim răutăcioşi...) a laureatelor de la “Interpretare”,

Ana Mardare

Lucia Dumitrescu

dar mai ales, cu amuzament, eforturile pe care lefăceau artiştii, îndeosebi cei de sex feminin, săcoboare panta abruptă pe care fireşte tocurilealunecau – de altfel, Mihaela Mihai a fost pusă într-osituaţie stânjenitoare, căzând de toată frumuseţea!Cine a fost „scenograful” care n-a auzit de legile fizicii,tocuri şi mai ales de trepte? În ce priveşte comperajul,s-a optat pentru soluţia cu trei prezentatori, nu cea maifericită, credem noi, ideal era să se păstreze doarrodatul cuplu de la emisiunea TVR “Atenţie, se cîntă!”,Horia Moculescu şi Alexandra Velniciuc. Ţinutele luiAurelian Temişan au contrastat cu eleganţa celor doi,în plus e mare păcat că acestui interpret frumos, cuvoce excepţională, nu i se compun piese pe măsură,pentru a se concentra pe cariera de cântăreţ. Cei treiau fost agreabili, spontani, iar Horia Moculescu a fostinspirat ales, fiind o adevărată enciclopedie vie afestivalului de la Mamaia.

Criză?

Citim undeva că în acest an bugetul a fost unulde austeritate, de “numai” 1, 5 milioane de lei. Una lamână că nu ni se pare deloc puţin, dar nimic nu ne-adat senzaţia de economie! Mai mult, într-un an în careaccentul trebuia pus pe muzica românească, pevedetele ei, pe cei care au scris istoria festivalului, laGala laureaţilor s-a optat pentru o soluţie costisitoare,neinspirată şi de nimic justificată în acest context(probabil Petre Năstase o avea pregătită pentru“Cerbul de aur”!) - aşa-zisa “EuroMamaia” (ce o mai fişi asta?). Au cântat Paula Seling şi Ovi (fireascărecunoaştere după locul 3 la Eurovision), dar şi(superba, altminteri) Olia Tira (Republica Moldova),Sandra Kim (Belgia), Next Time (Macedonia), Chiara(Malta), deci nici vorbă de Lena sau cineva mai răsărit.Bani aruncaţi, aşa cum n-a fost cazul cu cazarea şimasa, câţiva participanţi plângându-se de acesteaspecte organizatorice. A existat şi un imn alfestivalului, scris de doi dintre membrii juriului, AdrianRomcescu (muzica) şi Dana Dorian (textul) şi cântat,între alţii, de două dintre câştigătoarele anterioare aleTrofeului, Lucia Dumitrescu şi Irina Popa, alături deMihaela Dănăilă.

Nu vor fi niciodată vedete!

În componenţa actuală (nu întâmplătorcontestată de Marcel Dragomir, atacat în mod

nepermis, în replică, de Mădălin Voicu), juriul a premiatîn ultimii ani îndeosebi interpreţi axaţi pe jazz, lipsiţi decharismă, cu şanse cvasi-nule de a deveni vedete şi dea călca pe urmele idolilor pe care-i copiază cu fervoare.Anul acesta foarte puţini au fost cei care au apelat larepertoriul de dată mai recentă (multe piese lansate deLaura Stoica şi Mădălina Manole), semn că tot mariimaeştri îi inspiră şi pe tinerii de azi. Dar, à propos deLaura şi Mădălina, fiind o ediţie aniversară a unuifestival naţional de muzică uşoară, nu de rock, nucredeţi că frumos ar fi fost ca unele distincţii să poartenumele unor iluştri dispăruţi ai genului şi nu să fieamintiţi doar într-o lectură neutră, aşa cum s-aupetrecut lucrurile acum? La Mamaia ai senzaţia că estemanifestarea personală Zgabercea – Voicu –Munteanu, plus încă doi-trei, îşi dau premii între ei, “eicentrează, ei dau cu capul”, cum se spune în popor.Revenind la secţiunea de Interpretare, aici au fost 29de finalişti (imens!), dar nu cei mai buni au fostpremiaţi, înafară de Cristina Vasiu, pe care oremarcasem pe scena festivalului “George Grigoriu” dela Brăila. Vasiu (premiul I) a cântat “De-ar fi să vii” deAlexandru Wilmanyi, fiind urmată în palmares de ElenaTudor (jenantă), care a maltratat superbul cântec “Sămori de dragosterănită” al lui MarcelDragomir şi de altăsolistă fără şarm,Cristina Stroe(premiul III), care s-astrăduit săinterpreteze cât maibine melodia“Speranţe vis,speranţe flori” deGeorge Grigoriu.SRR a acordat unpremiu specialGeorgianei Rusu(trebuiau să ia şigazdele ceva...),aceasta dând viaţăpiesei lui MariusŢeicu “Dau viaţa meapentru o iubire”.

Scandal la“Creaţie”

Şi la secţiunea de Creaţie au fost selecţionatemult prea multe titluri, 18, în raport cu calitatea lor.Bucuria noastră a fost imensă când am aflat căînscriseseră piese, aşa cum n-o mai făcuseră de multăvreme, reputaţii compozitori Horia Moculescu şi MarcelDragomir, ea fiind sporită când am audiat lucrările celordoi. “Iată, Mamaia se întoarce pe drumul cel bun!”,ne-am zis, pentru că au fost între puţinele şlagăreautentice din festival, pe linia melodicităţii specificemuzicii uşoare româneşti. Dar n-au fost de aceeaşipărere membrii juriului, acordându-le celor doi un fel dedistincţii de consolare: premiul TV Neptun luiMoculescu (“Vreau”, text Roxana Popescu, solist AlinIgnat, lansat tot la Brăila, ca şi Vasiu), respectiv premiul


Concurs

Marcel Dragomir

Mihaela Mihai

III lui Marcel Dragomir, pentru superbul, tulburătorul“O viaţă de artist” (text Eugen Dumitru, interpretareMihaela Mihai). Ce ruşine, cât de jos a coborâtaceastă manifestare! Premiul II i-a fost acordat luiNicolae Caragia (a apărut şi în show-ul CorineiChiriac), pentru „Misterioasa mea” (text DanielaDoroftei, interpretare Mihai Băjinaru). Absolut meritatpremiul de popularitate, acordat în aplauzelepublicului creaţiei lui Tudy Zaharescu, pe versuri deAna Mardare, „Cât îmi e de greu”. Ana Mardare vainclude acest titlu pe al doilea album al său, care va filansat în octombrie, şi l-a cântat în duet cu CristinaBondoc. Interesant este că în 2008 cele două au avutla Mamaia piese cu titlu identic, „Mă întreb”! Acumşi-au unit forţele şi a fost perfect. SRR a acordat şi aiciun premiu, talentatului Adi Cristescu, pentru „Nori deiubire”, cântată chiar de el. Surprinzător a fost premiulpresei (dar care presă?), acordat trupei Cabaretpentru „Refrene simple”, în timp ce premiul „TeoPeter” a fost înmânat Elenei Gatcin, pentru „Doarmuzica”, deşi numai rock nu era... Premiul pentruvideoclip (acordat de regizorul Petre Năstase) a fostadjudecat de compozitorul Cristian Faur, cu o piesăbună cântată prost de o domnişoară, iar premiulFundaţiei internaţionale „Ion Voicu” a răsplătit imnulfestivalului, compus de Adrian Romcescu. Premiulpentru originalitate (o mie de dolari) acordat deMargareta Pâslaru a mers către talentatul tânărAndrei Ciobanu, care a dat viaţă cu patos melodiei„Eternitate” a lui George Grigoriu. După ce acumcâţiva ani a cucerit Trofeul festivalului, LuciaDumitrescu a condus de această dată către premiul Imelodia semnată, muzică şi versuri, de Dragoş Dincă,component al formaţiei ProConsul, „La umbra ta”. Câtdespre Trofeul ediţiei 2010, un automobil Skoda, cesă mai zicem? Ca de obicei, a fost stabilit de marii„specialişti” în muzică din Consiliul judeţean

Constanţa şi a fostacordat MihaeleiCojocaru, care s-a străduit să cântealtfel decât PaulaSeling „Trurli” al luiVasile Vasilache.Să sperăm că vommai auzi de ea,deoarece cu maitoţi laureaţii dinultimii ani ne-ammai întâlnit doar...pe şosele, even-tual!

Cântec de lebădă?

Compozitorul Horia Moculescu a declarat ziarului„Adevărul de seară-Constanţa” că nu crede căfestivalul de la Mamaia se va mai organiza. „Laactualele alocări bugetare şi la dezinteresul care esteacum pentru cultură, mă miră că “Mamaia” s-a ţinut şianul acesta. Nu cred că va mai avea loc”. Pe totparcursul celor patru zile, dar şi înainte şi dupăfestival, Zgabercea & comp. s-au străduit să ne facăsă apreciem enormele lor sacrificii, organizândmanifestarea pentru „numai” 1,5 milioane de lei,inoculând discret ideea că la anul „nu se ştie, veţiplânge după noi, etc, etc”. Dar fără implicarea directăa UCMR, a creatorilor de vază, fără RESPECT faţă devaloarea autentică şi de numele grele ale genului, maibine lipsă. Să punem punct după 40 de ediţii acestuisimulacru. Poate vor veni alţii care să reînvie spirituladevărat al festivalului de la Mamaia, care a devenit,din păcate, un fel de afacere politică.


Concurs

Mamaia„mică”, la

ediţia a X-aAna-Maria SZABO

După mai bine de undeceniu de când a fost lansat decompozitorii Aurel Manolache (el afost omagiat pe scena chiar în anuldispariţiei lui) şi Dumitru Lupu,festivalul „Mamaia copiilor” se ţinebine, deşi nu pare a se bucura desimpatie din partea mai-marilorlocali ai culturii. Altminteri cum sepoate explica faptul că omanifestare care are în titlu„Mamaia” a avut din nou loc laCasa de cultură a sindicatelor

din... Constanta, deci în sală, înplină caniculă? Asta e, din fericirecei peste 300 de participanţi (aleşidintre cei o mie înscrişi lapreselecţiile regionale), copii şiadolescenţi, au oferit o imaginereconfortantă, cu mult peste ce nepropune tot mai tristul festival aladulţilor. Vedeta autentică a ediţiei

2010 a fost indiscutabil orădeancaAlexandra Ruge, 15 ani. Ea nunumai că a prezentat cu şarm şispontaneitate (alături de BeatriceSoare şi Andi Juganaru), dar acucerit şi Trofeul secţiunii deCreaţie, pentru compozitorulNicolae Caragia, cu piesa „Muzicae viaţa mea”. Şi chiar că muzica eviaţa ei! La secţiunea Interpretarepe cea mai înaltă treaptă s-a situatgrupul „Stars of music” din Iaşi. Laaceasta ultimă secţiune au fost cade obicei patru grupe de vârsta, iarla Creaţie s-au admis doar melodiiîn primă audiţie. Invitată deonoare, Corina Chiriac a acordat oserie de distincţii proprii celor maitalentaţi concurenţi. Începând cuaceastă ediţie, festivalul a fostpreluat de actorul Liviu Manolache,fiul regretatului iniţiator alfestivalului.

Mirabela Dauer şi Raoul

Alexandra Ruge


Litoral estival

Mulţichemaţi,

puţini aleşiLivia DUICU

Vremea instabilă, ploiletorenţiale şi furtunile au făcut caabia pe la sfârşitul lunii iunie să fie„afişate” binecunoscutelespectacole de pe Litoral. Cu opuzderie de artişti de toate genurile,pentru toate gusturile. Lipsa de banişi poate de interes a publicului afăcut ca toată vara vânzătorii debilete care băteau plajele în lungşi-n lat să aibă „oferte” tentante:preţuri de criză şi acces gratuitpentru copii. Titlurile afişeloratrăgeau sau... depărtau. Depinde...Chiar dacă pe afişe precum „De-aşfi Dumnezeu pentru o zi” sau„Invitaţie la nuntă” erau scrise numeprecum Stela Popescu, MariaDragomiroiu, Maria Ciobanu, MihaiConstantinescu, Doru OctavianDumitru, Romică Ţociu şi CornelPalade, Annes, Lorenna, Ciro deLuca, dar şi Nicolae şi NicoletaGuţă, Adi de la Vâlcea, Vali Vijelie,Jean de la Craiova, Rada dinChişinău sau Nicu Paleru. Pe MihaiConstantinescu l-am (re)găsitcântând la Terasa Restaurantului

“Pisica Neagră” din Mamaia, dupăce renunţase la spectacolele de pe

Litoral. Aici însă, “veteran” eraîndrăgitul Alexandru Jula care, de laînceputul sezonului estival, seară deseară, a susţinut câte două recitaluride excepţie. “Am interpretat piesedin albumele M-aţi otrăvit cu apă,Dragoste fără frontiere, dar şimelodii mai vechi, precum Iubiretârzie, Soţia prietenului meu,Amintiri de vară – ne-a declaratAlexandru Jula cu nostalgia celorpeste 30 de ani de turnee pe Litoralşi cu o veritabilă “reţetă” asuccesului pentru restaurantul acărui grădină era mereu arhiplină.Datorită lui. Şi asta în timp ce altelerămâneau, mereu goale. Pentru cămuzica live (în Mamaia, la unrestaurant cu specific românesc

cânta şi NeluPloieşteanu împreunăcu taraful său) a fost înacest sezon atracţiaunui restaurant sau aunei terase şi numeniul sau ofertele depreţuri afişate cuostentaţie peste tot. Unexemplu, este“faimoasa” Terasă“Cireşica” din Neptun,mereu cu oaspeţi devază, dar şi cu unprogram artistic deinvidiat: MirabelaDauer, MariaDragomiroiu, Raoul,Gheorghe Gheorghiusau Doru Tufiş. La fel şi“Majestic”-ul dinMamaia, cu AncaŢurcaşiu în rol deamfitrion, ca în fiecare

vară şi cu Adrian Enache întrevedete.

Fără îndoială, succese decasă pot fi considerate LibertyParade sau concertul lui Mika.Aproximativ 60.000 de persoane auparticipat la Liberty Parade,evenimentul desfăşurându-se înşase staţiuni din sudul litoralului.Pornită din staţiunea Olimp,Caravana Liberty Parade a fostalcătuită din trei camioanedescoperite în care DJ-ii ChristianGreen, Cristi Stanciu, Paul Damixie,Bogdan Popoviciu, Elf, Snatt&Vix,Alexuuu&TDK, Carlos&Jasc, Sllash& Doppe şi DJ Dark au mixat live.Caravana s-a oprit la Liberty ParadeArena, aflată pe plaja dintre Venusşi Saturn. Amfitrion a fost DJ ValiBărbulescu, maratonul de zeci demii de waţi fiind deschis de duo-ulNTFO a cărui muzică a fost însoţităde imagini video pe ecrane uriaşe,de lasere şi de dansatori. Au urmatDJ Andi, Liviu Hodor, DJ Optick,Above&Beyond alcătuit din Tony McGuiness, Jono Grant şi PaavoSiljamaki. Britanicii au fost urmaţi deVika Jigulina, singura femeie DJ dela Liberty Parade şi de MihaiPopoviciu (Hermannstadt Collec-tive). Stabilit în Marea Britanie,artistul de origine libaneză născut laBeirut, dintr-o mamă libaneză şi untată american a cântat cele maicunoscute melodii ale sale. Mika “aţinut” plaja din Mamaia ocupată cupeste 3.000 de fani, cu melodiiprecum “Relax” (Take it easy),“Happy ending”, “Grace Kelly”, “BigGirls (You Are Beautiful)”, “Rain”,“Love Today”, “Blame It On TheGirls” şi “We Are Golden”.

Despre acelaşi succes lapublic nu putem vorbi în cazulconcertului susţinut în Portul TOMIS

Michael Bolton

Mihai Constantinescu şi Alexandru Jula


Vedete

din Constanţa de Michael Bolton, în cadrul turneuluimondial de promovare a ultimului său album, “OneWorld One Love”. Deşi spectacolul care a purtat numelecelui mai nou hit al sau - “Murder My Heart”, melodiecare a fost compusă de artist împreună cu Lady Gagaavea toate datele pentru un succes, organizarea a lăsatde dorit sub toate aspectele. Chiar dacă se anunţasesuplimentarea numărul de locuri după ce toate biletelefuseseră vândute, nu mică ne-a fost mirarea când, cudoar două ore înainte de începerea spectacolului, pe omăsuţă de la Poarta 1 tronau teancuri de bilete “cureducere”. Pentru zona “cu scaune”, cele mai scumpebilete au costat 200 lei, majoritatea preferând locurilemai ieftine, adică “în picioare”. Numai că spectatorii careau plătit pentru confortul scaunelor şi privilegiul de a-lurmări pe artist din primele rânduri s-au lovit de primulincident. Scaunele şi rândurile nu erau numerotate, iarcând erau întrebaţi cum se pot găsi locurile, oamenii deordine răspundeau senin: “Număraţi şi dumneavoastrăde la rândul I!”…Şi cum show-ul trebuia să înceapă, iarpeste jumătate dintre locuri rămăseseră goale, aceiaşi“organizatori” au permis accesul spectatorilor care s-auîmbulzit în faţa scenei. Tipic românesc. Noroc cu

prestaţia şi profesionalismul unui artist precum MichaelBolton, care s-a achitat exemplar faţă de publiculspectator în mijlocul căruia a coborât la un moment datşi a continuat să cânte. Am fredonat împreună melodiiprecum “I Said I Love “You, But I Lied”, “To LoveSomebody”, “New York, New York”, “When a ManLoves a Woman”, “How Am I Supposed to Live WithoutYou” sau “Nessun dorma”, piese la care artistul a fostacompaniat de orchestra sa şi de cele două backingvocals.

Cluburile “de fiţe” au mizat pe interpreţi precumDJ Tiesto, Missy Elliott, Ja Rule, Alex Velea, DJ Speak,DJ Kokko, Proconsul, Matteo & Cristi Stanciu, Direcţia5, DJ Sava & Raluka sau Grasu XXL. BIBI Bistro dinVama Veche a fost ca de obicei locul de întâlnire aartiştilor din lumea muzicii şi a teatrului. Harry Tavitian,celebrul pianist de jazz care a cântat în 2000, la primaediţie a BB Jazz&Blues Festival, formaţia “Viţa de Vie”sau Paula Seling şi OVI s-au numărat printreprotagonişti.

În rest, aceiaşi artişti ai Litoralului şi aceleaşiprobleme, publicul variat, de toate gusturile şi pentrutoate genurile muzicale şi “scandalurile” din jurulFestivalurilor Callatis (noul Festival Mangalia a fostprezentat de Luminiţa Anghel şi Raoul, acesta din urmăfiind prezentator şi producător al serii de folclor) şiMamaia au desăvârşit încă un sezon estival. Reuşit saunu, asta ştie fiecare. Nu întâmplător, cele douămanifestări muzicale au fost retransmise de posturi TVcu audienţă minimă, Naţional TV şi TVRM...

Ce şi mai ales cum poţi comenta faptul că, într-un anonimat total, în fiecare seară, pe o plajă luxoasădin centrul staţiunii Mamaia rulau filme româneşti subtitulatura “Filmele vacanţelor tale”. Am vizionat încondiţii excelente (chiar dacă nu era nici un spectator!!!)“Împuşcături pe portativ” – celebrul film musical (1967,regia şi scenariul: Cezar Grigoriu, muzica: GeorgeGrigoriu) cu Margareta Pâslaru, Cornel Fugaru, NicuConstantin, Ştefan Bănică, Puiu Călinescu, DragaOlteanu-Matei, Ştefan Tapalagă, Alexandru Lulescu,Puiu Călinescu sau Nancy Holloway, în rolurileprincipale.

Adrian Enache

Animal X laIbiza

Cei cinci membri ai formaţieiAnimal X au început înregistrărilepentru un nou album, însă nu înstudioul din România, ci în celebrainsula a Spaniei, Ibiza ! Hienă,Vierme, Tzapu, Marţianu şi Greiereîşi mută reşedinţa şi studioul deînregistrări într-o vilă de pefaimoasa plajă şi totodată lanseazăun nou concept de album: IbizaXperience !

Pentru noul album cei cincimembri ai trupei vor aborda stiluridiferite, de la DnB la dub step, de laalternativ la rock&base sau chill-outsessions. “Nu am luat greuhotărârea de a pleca, avem prieteniacolo”, spune Hienă. Drumul nu a

fost deloc lipsit de peripeţii: înaeroport la Barcelona lui KingTzapu i-a fost furată camera defilmat. “Transportul şidespachetarea echipamentului aufost încărcate de emoţii din pricinafaptului că sculele de studio sunt

foarte sensibile la şocuri”. Destinaţia nu a fost aleasă la

întâmplare, insula având reputaţiape plan mondial ca fiind locul undese lansează trendurile în muzica declub-house.

Gabi MATEI


Festivaluri

Vacanţelemuzicale...

(Urmare din pag.7)

Astfel, violonistul AntonDiaconu, împreună cu chitaristulDaniel Dragomirescu au abordat cugraţie şi sensibilitate două partituri deNicolo Paganini, pentru ca apoi,ecourile chitarei să fie augmentate cumare fineţe de Cvartetul de chitare„Alhambra“ într-un program pe cât dedivers pe atât de echilibrat, ce aculminat cu o seducătoare prelucrarea celebrului Canon în Re de J.Pachelbel. În fine, Cvartetul de coarde„Giocoso“, condus de la vioara întâi de pietreanulLaurenţiu Busnea, alături de colegii lui, Teofil IustinianTodică, Adrian Stanciu şi Alexandru Florin Spătărelu, afost revelaţia serii. Formaţia camerală, se anunţă a fi odemnă continuatoare a celebrului cvartet „Voces“, dela care, se vede, a împrumutat atât seriozitatea

abordării cât şinuanţele interpretative.Cu atât mai mult cu câtlucrarea propusăpublicului pietrean -„Der Tod und dasMadchen“ de Schubert- este o partiturădificilă chiar pentru oformaţie consacrată.Un gest frumos şionorant a fost cel alprezenţei, înpersoană, a RectoruluiUniversităţii de Arteieşene, prof. dr. ViorelMunteanu, care a ţinut

să retrăiască, cu nostalgie, emoţiile momentului. Cuatât mai mult cu cât participarea de anul acesta aUniversităţii de Arte „G. Enescu“ Iaşi la Festivalulmuzical din cadrul „Vacanţelor Muzicale la PiatraNeamţ“ stă sub semnul unei mari aniversări: 150 deani de învăţământ artistic modern la Iaşi.

În alb şi negruTradiţionalul recital al claselor de măiestrie s-a

dovedit a fi, din păcate, de această dată, cel puţinderizoriu. În afară de prestaţia plină de aplomb şistrălucire a mai vechii noastre cunoştinţe, pianistulNicolae Mihăilă, a vocii bine dăruite a Marinelei Nicolaşi a evoluţiei oarecum scolastice, pe o voce încăinsuficient impostată, a lui Iulian Muşat, nu cred că

avem ce consemna. Dar pentru ca totuşi maratonul muzical să se

termine rotund, s-a apelat, din fericire, la recitalulîngrijit al Anastasiei Buruian. Voce şcolită în Moldova,nu de puţine ori, a excelat, chiar dacă monologul luiCio-Cio-San, aria Laurettei sau La Wally nu suntpartituri comune. Plus prezenţa scenică impecabilă şicu evidente trăsături aristocratice.

Seara s-a încheiat cu un spectacol de baletoferit de coregrafa ieşeană Cristina Todi-Iuriciuc.Învăţăceii Liceului de Artă „Octav Bancilă“ şi un grup debalerini angajaţi ai Operei din Iaşi au oferit unspectacol grandios, elaborat, plin de culoare şi farmec.În paralel, în piaţa centrală a municipiului Roman, aavut loc un concert ce a stat sub semnul omagieriimarelui dirijor Sergiu Celibidache.

Şi a fost...

La început, aşa cum se obişnuieşte,... cuvinte.Cu toate acestea, programul propus, dirijat cupedanterie de Gheorghe Costin, a fost rezonabil. De lacelebrul „Panis angelicus“ de Cesar Franck, saupretenţioasa arie „Ombra mai fu“ din opera „Xerxes“ deHandel, interpretate cu sobrietate de basul TheodoreCoresi, la „Dansurile polovtiene“ ale lui Borodin. Orevelaţie a produs tânărul violonist sucevean CristianRuscior care, la numai 18 ani, după 6 petrecuţi laViena sub influenţa şcolii ruse a maeştrilor lui, a făcutdovada unei tehnici impecabile, unei intonaţii exacte,plină de acurateţe şi a unei sonorităţi de excepţie, chiardacă repertoriul conjunctural nu a fost unul pe măsură.

Şi a fost... Ce a rămas din acestea toate pânăla urmă? Dincolo de scena părăsită în întuneric şiscaunele goale veghind stingher piaţa pustie? Nu ştim!Uitaţi-vă în suflete!

Ion AMIRONOAIE


Muzica pe micul ecran

Din toamnă, poveşti...cu cântec! (III)

Tot despre ediţiile muzicale „Lumea şi noi”,care vor rula din toamnă la TVR Internaţional (înreluare şi la TVR Cultural) este vorba şi în acestepisod.

La Paris n-am ratat parcul „Disneyland” undedirector muzical este Vasile Şirli, fostul directoroptzecist de la Electrecord. O perioadă despre care şi-a amintit cu mare plăcere, ca şi de aceea în care –solicitat de Tudor Vornicu – a creat muzica filmului„Astfel” realizat de Constantin Chelba cu grupul coral„Song” în 1979. Emisiunea iterează şi prima sa etapăpariziană, când a lucrat atât muzică de teatru (SilviuPurcărete, Petrică Ionescu, continuând până înprezent) cât şi pentru televiziune, cinema, filmindustrial. Fireşte, muzica parcului îi ocupă cea maimare a timpului, deopotrivă pentru creaţie, aranjament,orchestraţie, având la îndemână cei 38 de muzicieniprezenţi permanent şi o echipă în propriul studio deînregistrări. Nu o dată (ca de exemplu iarna) în parc s-au făcut auzite aluzii la colindele româneşti, la„Ciocârlia” şi în general la arhetipurile noastremuzicale cu valoare universală. Altfel, atmosferaemisiunii filmate pe străzile animate de parade şispectacole este indescriptibilă.

În aceeaşi zonă, la Disney Channel, am dat de

un inginer de sunet care şi-a început cariera în 1990,atunci când a rămas în Franţa după turneul şiînregistrarea primului disc „Cargo”, chitaristul AdrianPopescu. Ediţia este ilustrată şi de imagini optzecistecu prima sa trupă „Metamorf”, dar şi de clipurile şiconcertele cu actuala sa formaţie, „Locatarii” (cuacţiune în România, condusă de fostul coleg TaviIepan, de la Hamburg!). Adi şi-a înjghebat un micstudio şi acasă, printre jucăriile celor doi copii şi... vinedin ce în ce mai des în România.

În Amsterdam trăieşte, din 1992, EugenGondi, probabil cel mai important baterist din jazz-ulromânesc al anilor ’70-’80. Zilnic, în nordul metropoleiolandeze, timişoreanul vine de la muncă (este angajatca restaurator al Muzeului Regal) la atelierul său, undeare instalat şi setul de tobe. A scos un disc cu o trupăinternaţională, are un trio (cu doi olandezi, la rândul lorartişti plastici) cu care repetă, nu a lăsat deoparte niciplastica. În 1995 a câştigat un mare premiu, de peurma căruia a trăit bine doi ani. A prestat tot felul demunci (inclusiv necalificate), dar şi-a păstratindependenţa. Astfel că şi acum îşi permite să nucreeze pentru vânzare. La pensie nu va avea preamult de adunat din Olanda, din România (după 21 deani) nici atât, aşa că... mai are dreptul la un concurs.Studiază la tobe ca pe vremuri şi face minuni înbucătărie, tot o chestie de gust artistic!

Nu mi-a fost uşor s-o găsesc pe Anca VijanGraterol, lidera trupei „Catena” din anii ’70, laHanovra. Cântă în toată Germania cu mai multe trupe,lucrează şi în studioul personal. A refăcut şlagărul de

pe vremuri „Opatina” (apărut pe disc ca„Dorinţa”) cu prietenul său, Osssy Pfeiffer(poliinstrumentist), iar echipa TVR a filmatastfel şi un clip inedit. M-a impresionat şifaptul că Anca predă după o metodăproprie. E vorba de trupe rock tinere, pe aicăror componenţi îi obişnuieşte cu toateinstrumentele, cu modul în care seînregistrează, producţie, show. Sâmbătă 14august invitata Ancăi era Păuniţa Ionescu,iar eu realizam că în cei patru ani decolaborare (unul în România, trei înGermania), cele două muziciene n-au arătatţării natale tot ce-aveau de cântat şi căpoate în octombrie, când se anunţă diversegale ale rockului românesc, n-ar fi un capătde ţară să le invităm la Bucureşti.

Doru IONESCU

Eugen Gondi


În ţară

Din nou acasăOctavian URSULESCU

Într-o recentă emisiune TV l-am auzit pe Fuegospunând, cu amărăciune, ceva absolut surprinzător: că el,tânără vedetă solicitată intens pretutindeni în ţară şi pestehotare, nu este niciodată invitat la Turda, oraşul său natal,care în mod normal ar trebui să se mândrească cu oasemenea celebritate locală! Dar ştiţi cum e, nimeni nu eprofet în ţara lui... O spun în cunoştinţă de cauză, fiindcăîn 30 de ani de carieră n-am fost niciodată invitat deoficialităţile judeţului meu natal, Mureş, să prezint acoloun spectacol! Acelaşi regret îl încearcă şi conjudeţenelemele, Eva Kiss şi Sanda Ladoşi. Şansa de a ajunge dincând în când acasă, pe meleagurile unde m-am născut şiam copilărit, mi-o oferă însă de câţiva ani „regele viorilor”,cum i se spune în Reghin, deputatul Vasile Gliga. Om allocurilor, adorat de mureşeni pentru tot ce face pentru ei,preşedintele Federaţiei române de dans sportiv esteimplicat activ într-o serie de proiecte culturale majore, princare această zonă mirifică este mai cunoscută în lume.Aşa am ajuns să prezint, pentru a doua oară consecutiv,în frumosul meu costum popular, amplul Festival al VăiiGurghiului, pentru cei atât de dragi mie. Acolo, mai sus decomuna Ibăneşti, unde am atâţia prieteni, mai precis înlocul numit „La Fâncel”, aşezat blând între dealuriîmpădurite, a avut loc a 5-a ediţie a manifestării.Organizatori au fost şi de această dată Asociaţiacomunităţilor Văii Gurghiului (Reghin, Gurghiu, Ibăneşti,Hodac, Solovăstru), Instituţia Prefectului judeţului Mureşşi Consiliul judeţean. De altfel, la festivitatea dedeschidere, binecuvântată de Î. P. S. Andrei,arhiepiscopul Alba-Iuliei, au urcat pe scenă numeroasepersonalităţi, în frunte cu deputaţii Vasile Gliga şi CiprianDobre, prefectul Marius Paşcan, vicepreşedintele C. J. ,Cristian Chirteş, plus primarii localităţilor organizatoare.

Practic, în cele trei zile de festival, ne spunedirectorul acestuia, NeluţuGliga (nume foarte frecvent înzonă, dovadă că între el,deputat şi patronul postului TVcare a transmis în direct nueste nici o legătură derudenie!), au fost peospitalierul platou peste 15000de spectatori, între care şi ungrup de turişti din Franţa, vrăjiţide tradiţiile folclorice din zonă.Cele două zile „pline”, dedimineaţa până după miezulnopţii, au fost completate de o„uvertură” cu program „live” dediscotecă (trei formaţii locale)pentru tineret. Vorbim despre osărbătoare complexă, cu concursuri de fotbal, pescuit,tăiat şi fasonat lemne, orientare turistică coordonat deDionisie Roşca (cu participare internaţională – dinNorvegia şi Portugalia), demonstraţii de karate şiculturism. Dar, se înţelege, publicul a fost atras ca de unmagnet de ceea ce se petrecea pe scena mare (CocoSound, Braşov), cu peste zece ore de program zilnic. Nicinu ştii la ce să te opreşti mai întâi, într-atât de diversă şide spectaculoasă a fost participarea. Iată de pildă

Orchestra de muzică populară (alcătuită numai din tinericu studii muzicale, cu partitura în faţă!) a Caseimunicipale de cultură „Eugen Nicoară” din Reghin –conducerea muzicală Ioan Conţiu, aranjamente DanFiilöp: câteva reprize instrumentale, talentaţi tineri soliştivocali (Maria Grama, Cosmin Cotîrlă, Alexandra Crişan,Cristina Farcaş), dar şi remarcabilul rapsod popularVasile Crişan (bucium, tilincă, frunză, fluier). Tot la unnivel apropiat de cel profesionist s-a situat orchestra

”Mugurelul” a Şcolii de muzică din Reghin, dirijată deprofesoara şi violonista Diana Stoica. N-au lipsit de laîntâlnirea cu publicul ansamblul de dansuri populare dinGurghiu (îndrumat de Maria Ciurba), cel maghiar dinGlăjărie, „Picătura de rouă” (Istvan Vass), ansamblul„Ruguţu” din Gurghiu, „Dor solovăstrean” (Maria Bogdan),„Doina Mureşului” din Reghin (coordonator ValeriaFrandeş, coregraf Radu Grama), „Mureşelul” (coregrafFlorin Cerchedi, solişti Beatrice Oprea, Narcisa şi TeodorŢogorean). Ca de obicei, ansamblul „Hodăceana” (IoanFeier), filmat şi fotografiat de zor de francezi, aimpresionat în ambele zile cu un program de mare

complexitate: dansuriantrenante (coregrafi DumitruBucin şi Marius Pop),venerabilii fluieraşi cu mediade vârstă de... 70 de ani (IoanFrandeş), solistele vocaleVioleta Man şi Mădălina Suciu.La fel de aplaudate, uneoriovaţionate, au fost evoluţiileautenticilor artişti de la Şcoalagenerală din Glăjărie (AuroraBenkö), formaţia de dansuri cucopii începători „Ibăşteana”(coregraf MariusPop),ansamblul, maghiar deaceastă dată, al şcolii dinGlăjărie, îndrumat de TeriSzasz (cu un valoros

trompetist adolescent, Norbert Szasz), ansamblul „Hora”din Reghin.

Se înţelege, cum localnicii îşi iubesc artiştii, n-aulipsit soliştii cunoscuţi şi apreciaţi în zonă: Doru Pop, IoanDordoi, Răzvan Năstăsescu (ultimii doi din zona Sibiului),Anuţa Toncean, Maria Neag, Laura Man Uilăcan, SorinPantea. O adevărată demonstraţie de profesionism aoferit cunoscutul ansamblul „Mureşul” din Târgu-Mureş,condus de experimentatul Titi Boantă: dansuri

Irina Loghin


În ţară

ŞtefanBănică –album cu

premiiŞtefan Bănică a intrat în

studio, unde, împreună cu trupa sa,înregistrează piesele pentru noulalbum, “Super-love”. Va fi altreisprezecelea său disc de autor şiva conţine în total 12 piese: 11cântece noi plus hitul “Super-love”.Noul material discografic vine cumulte surprize plăcute: cântece dedragoste - “Strânge-mă-n braţe”,“Gustul dragostei”, “Nu trece zi”,“Dragostea doare”, “Ce frumoasăeşti azi”. dar şi compoziţii care iesdin acest context, piese satirice cu

texte usturătoare sau unelecu mesaj social care reflectărealitatea zilelor noastre. Opiesă cu o semnificaţieaparte este “Cântec pentruVioleta”, compusă deŞtefan special pentru fetiţasa, Violeta.

“Este un album caremă reprezintă în acestmoment, cu experienţeleacumulate de la ultimulalbum şi până în prezent“ –Ştefan Bănică.

În strânsă legătură cunoul album se desfăşoarăCampania Super-love, gândită îndouă etape: prima va dura până laevenimentul de lansare a albumului,din toamnă. Oricine se înscrie pânăatunci pe site-ulwww.stefanbanica.ro poate devenicâştigătorul primei etape şi va fiinvitatul special al lui Ştefan Bănicăla evenimentul de lansare a nouluialbum, unde va primi primul disc cuautograf şi o excursie împreună cu

persoana iubită oferită deAutomobile Bavaria Group, laCentrul BMW Welt din München.

Din toamnă şi până îndecembrie va avea loc a doua etapăa campaniei, dedicată celor care vorcumpăra discul “Super-Love” şi sevor înscrie pe site folosindu-se deseria şi numărul unic de pe disc. Eivor avea astfel şansa de a primiMarele Premiu, un BMW X1.

Gabi MATEI

excepţionale, pluscunoscutele soliste vocaleLeontina Pop, DorinaOprea, Maria SânteanFaghiura. Şi iată că amajuns la vedetele care auconferit o dimensiune şi oculoare aparte festivalului,mai multe şi mai faimoasedecât anul trecut – operformanţă pe timp decriză. Pentru ele mulţispectatori au bătut calelungă special pentru a-ivedea şi asculta (Aurica şiVasile au lăsat fânulneîntors la Ibăneşti pentru a-l aplauda pe RobertTârnoveanu!), ceea ce spune totul despre inspiraţiaorganizatorilor. Înafara frumosului sibian de care amamintit, Robert Târnoveanu (venit, ca un artist care serespectă, cu propria formaţie), publicul i-a aşteptat cunerăbdare pe doi dintre cei mai îndrăgiţi artişti dinTransilvania, taragotistul Dumitru Fărcaş şi interpretulAurel Tămaş, clujeni amândoi. Acesta din urmă a evoluatalături de formaţia sa „Doruri transilvane”, cântând şimuzică uşoară şi fiind bisat în repetate rânduri. Fărcaş aemoţionat până la lacrimi, păcat că a renunţat laminunatele sale recitative, în schimb Tămaş s-a doveditun entertainer de clasă. Şi pentru a nu crede cumva cămureşenii mei dau dovadă de patriotism local, auînfierbântat atmosfera doi monştri sacri, Irina Loghin(păcat că aceasta a cântat la orele 16, pe căldură, publiculo aştepta seara...) şi inepuizabilul Benone Sinulescu. Irinaa urcat treptele scenei pe reuşita parafrază după rapsodiaenesciană datorată lui Romeo Negoiasă de la „Alesis”,„Bună seara, dragi români”, în timp ce „nea Benny” şi-apromovat repertoriul etno rezultat din colaborarea cu

valoroasa formaţie „Millenium”din Chişinău... Finalurilefiecărei seri au fost rezervatetinerilor, cu trei trupe din zonapop – rock. Dacă Icar, dinFăgăraş, îşi construieşte abiaacum o carieră naţională,celelalte titulaturi au justificatpe deplin încredereaorganizatorilor. Alin Oprea şi„Talisman” au fost „în vână”,trecând în revistă toatesuccesele proprii din cei maibine de zece ani de activitate,dar şi piese preluate de laPhoenix. Paul Ciuci, Aurel

Vasilescu şi mai noii lor colegi de la Compact au rescrispentru entuziaştii spectatori legenda unei epoci, cu hit-urifredonate de mici şi mari. Din păcate programul în ultimaseară s-a lungit nepermis, ajungându-se să se tragăfocurile de artificii în... timpul recitalului gruplui Compact,ceea ce nu se face! Din acest motiv a fost anulat şimomentul festiv final, în care Vasile Gliga, Marius Paşcanşi celelalte notabilităţi urmau să-şi ia rămas bun de lapublic, dându-ne întâlnire anul viitor. Cauza trebuiecăutată în repetarea unor nume în cele două zile (dansmaghiar din Glăjărie sat, V.Man, „Hodăceanca” - recitalprea lung), dar şi în introducerea, de către postul localGliga TV (care transmite totul în direct, fără a avea vreuncontract cu vedetele invitate!), a unor concursuri lungi, fărănici o legătură cu festivalul. Dintre acestea, doar celintitulat „Cel mai autentic costum popular” şi-a justificat pedeplin programarea. Suntem siguri însă că Neluţu Gliga şicelelalte persoane implicate în organizare vor pune pehârtie pentru ediţia a 6-a un „desfăşurător” impecabil, cualte surprize de proporţii!

Compact


Pe scene

ResidenceDeejays &

FrisscoDupă ce a cucerit publicul

din România şi pe cel internaţionalcu primul lor single, ResidenceDeejays & Frissco şi-au adjudecatun nou succes: Peter Rauhofer,remixerul oficial Madonna, JustinTimberlake, Depeche Mode, EltonJohn, Jennifer Lopez, WhitneyHouston, George Michael, arealizat un remix pentru “SexyLove”. El a păstrat în remixul luielemente “sample” originale dinpiesă, reuşind cu succes să oadapteze la piaţa clubbing dinS.U.A.

Residence Deejays &

Frissco vin cu o nouă surprizăpentru fanii lor: cel de-al doileavideoclip, pentru piesa “LovelySmile”, filmat la Vulcanii Noroioşi.Clipul promite să surprindă

audienţa cu efecte 3D, un conceptfuturist şi personaje pline de sex-appeal, regizor - Mihnea de Vries.

Teatru, muzică şidans în aer liber

Ioan SĂTMĂREANU

Succesul premierei spectacolului „PrimăvaraMagnoliilor” avea să marcheze şi inaugurarea oficială aGrădinii de Vară „Giuleşti” a Operei Comice pentruCopii (director Smaranda Oţeanu-Bunea), eveniment lacare au fost prezenţi Raoul, Deea şi Dinu Maxer,compozitorul Jolt Kerestely,Eva Kiss şi Radu Constantin,Oana şi Viorel Lis, CarmenPleşea, Natalia Guberna, ValerRăileanu (ex TODOMONDO)sau actorul Gabirel Fătu.Acesta, alături de Deea şi DinuMaxer sau Oana şi Viorel Lis auţinut să revină după numai osăptămână la un alt spectacolde top al actualei stagiuni. Estevorba despre musicalul „CoanaChiriţa”, cu Stela Popescu înrolul principal. Grădina„Giuleşti” a devenit arhiplină, iaractriţa Adriana Trandafir şi soţul său şi-au găsit cu greulocuri printre spectatorii mari şi mici. Musicalul realizatdupă “Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri şiregizat de Cristian Mihălescu, pe muzica lui AlexandruFlechtenmacher, este unul dintre succesele

incontestabile ale actualei stagiuni a Operei Comicepentru Copii.

Deloc întâmplător, ambele spectacole au fostsolicitate şi prezentate recent la cea de-a VI-a ediţie aFestivalului Românilor de la Nürnberg organizat deAsociaţia Culturală “ROMANImA” condusă de Doina şiVasile Dolbea. Invitată de onoare a fost marea actriţăStela Popescu. Evoluţia artiştilor Operei Comice pentruCopii avea să fie răsplătită cu Marele Premiu„BRAVISSIMO”, iar mezina trupei, tânăra solistăRoberta Enişor a fost distinsă cu Premiul pentru „Celmai tânăr şi talentat solist”. Chiar dacă Stagiunea 2010se va relua după 1 octombrie, Opera Comică pentru

Copii este din nou invitată laFestivalul Internaţional al ArteiLirice, unde, pe 29 septembrie,va prezenta pe scena SăliiThalia a Filarmonicii de Stat dinSibiu musicalul „Bărbierul dinSevilla”. Regia spectacolului încare joacă şi PompeiHărăşteanu este semnată deCătălin Voineag. Încă din 2005Opera Comică pentru Copiieste invitată de onoare labinecunoscuta manifestarecultural-artistică, unde a

prezentat cu acelaşi mare succes spectacolele „CoanaChiriţa” (2005) şi “Piatra din casă” (2007) – musicaluricu Stela Popescu în rolul principal, „Figaro” de GiovanniPaisiello (2006), “O noapte furtunoasă” (2008), unmusical de Roman Vlad, şi „Gianni Schicchi” deGiacomo Puccini (2009).

Eva Kiss şi Stela Popescu

Juniorii


Vanessa, show total

Iulian CÂRNU

Premiul pentru show acordat de revista„Actualitatea Muzicală” la puternicul festival naţional demuzica uşoară „Glasul speranţelor” de la Techirghiol avenit ca o recunoaştere a faptului că solista de 12 aniVanessa Caroline Culeafă din Constanta s-a detaşatclar de partenerii de concurs prin complexitateaprestaţiei scenice. Ea însăşi excelentă dansatoare(practică şi gimnastica aerobică la nivel de

performanţă), pentru cele două melodii din concurs aapelat, în funcţie de specificul fiecăreia, la colegidansatori, atât din domeniul dansului sportiv, pentrupiesa lentă, cât şi al celui modern, pentru cea ritmată.De altfel, în primii ani cariera muzicală a înzestrateiinterprete s-a împletit cu practicarea dansului modern.Spre exemplu, la festivalul de muzica uşoară „Steluţelemării” de la Constanta a obţinut anul trecut premiul 3 cutrupa de dans „Sport and Stage”, în care le-a avutalături pe colegele sale Lorena Tincu şi AndreeaScântee. În palmaresul ei mai strălucesc premiulpentru cea mai bună interpretare vocală şi coregraficăla un mare festival internaţional desfăşurat la Ljubljana,în Slovenia. De asemenea este multiplă laureată afestivalului de dans modern de la Focşani. Campioanănaţională la gimnastica aerobică, micuţa Vanessaintenţionează să-şi continue performanţa şi pe tărâmulmuzicii uşoare… Este elevă în anul 3 la clasa de cantode la Şcoala populară din Constanţa, fiind apreciată deprofesorii săi pentru seriozitatea şi pentru pasiunea cucare iubeşte muzica uşoară românească. LaTechirghiol a interpretat două creaţii de GabrielaSauciuc Cicone, dar are în repertoriu şi lucrăriaparţinând compozitorilor săi preferaţi, HoriaMoculescu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, MariusŢeicu, Eugen Ungureanu. Binecunoscutătelespectatorilor în urma apariţiilor de la DDTV şi TVNeptun, difuzată intens la Radio Constanţa, VanessaCaroline Culeafă are tot dreptul să viseze, în urmaacestui prestigios premiu, la o carieră naţională demare succes!

Trofeepentru

AndreeaMarius GHERMAN

Sunt cunoscuteperformantele internaţionale alecâtorva dintre copiii-minune aimuzicii noastre uşoare. Între ei, laloc de cinste se afla băcăuancaAndreea Tuduriu, despre care ammai scris. Iată că după succeseleremarcabile din Macedonia sauUngaria, micuţa vedetă a adus noisuccese culorilor României. Maiîntâi a dominat cu autoritateputernicul festival internaţional„Little Stars”, care s-a desfăşurattimp de cinci zile la Sankt

Petersburg, în Rusia. Au concuratcopii extrem de bine pregătiţi din 10ţări, surclasaţi însă de Andreeanoastră, care a cuceritpremiul I. Nici nu s-austins bine ecourileacestui triumf, căAndreea Tuduriu a luatdrumul Ucrainei, pentru alua parte la o altămanifestare de amploare– Festivalul internaţional„Majbutnje kraini” de laMariupol. De aceastădată băcăuanca a avut-oalături şi pe buna eiprietenă Andreea Dragudin Constanţa; cele douăau dominat secţiuneagrupuri, obţinând premiulI, sub titulatura „DoubleA”! Concurând şiindividual, AndreeaTuduriu şi AndreeaDragu au mai plecat în

tolbă şi cu câte un premiu II fiecare!Ehei, dacă ne-am putea lăuda şi la„seniori” cu asemenea triumfuri...

32

La zi


Deea, pe valMihai CHIHER

Chiar că se potriveşte acest „pe val” din titlu,legat de apariţiile frecvente şi consistente pe scenă şi pemicile ecrane, dar şi faimoasei ceremonii nupţiale de pe

plajă, când ea şisoţul său, DinuMaxer, au apărutdin spuma mării,călare pe unarmăsar alb… Afost nunta cea maimediatizată dinultima vreme, iardacă vântul şiploaia nuinterveneau, fru-moşii miri aimuzicii uşoare maiaveau pregătitecâteva surprize.Superba Deea

Maxer este Vărsător, are numai 20 de ani, dar cântă dela 16. După ce a absolvit Colegiul de arhitectură “I. N.Socolescu” a devenit studentă la Facultatea deJurnalism, fiind deja în anul III. Cum spuneam, a începutsă cânte în anul 2006, în cadrul trupei „Ispita”,manageriată chiar de Dinu Maxer. Din anul următorcântă în duet cu actualul ei soţ, cea dintâi melodie desucces fiind „Me and You”. Chemându-se atât desugestiv, „Eu şi tu”, piesa le-a permis celor doi să facăpentru prima dată publică relaţia lor. Următorul hit a fost„Come and Love Me”, care a beneficiat şi de un video-clip filmat pe un ţărm (au ei ce au cu marea!) de vis, înEgipt. La atât de mediatizata nuntă din 2008 în loc de„valsul mirilor” au cântat, fireşte în duet, cunoscutamelodie „Un vis împlinit”. Mereu în căutare de ceva nou,Deea şi Dinu Maxer şi-au „actualizat” anul trecut stilul,răspunzând cerinţelor actuale ale pieţei. Este vorba denoul proiect, gen club, MDC feat. DEEA, careînglobează înafara celor doi un DJ şi două dansatoare.Toate melodiile amintite au şi video-clipuri extrem dereuşite, ce pot fiadmirate pe www.dinumaxer. com

Anya Anya şi Jay Ko au fost nr. 1

în România cu piesa “One”, apoi ceidoi s-au bucurat de acelaşi succesîn toată lumea, meodia fiindlicenţiată în peste 19 ţări din Europa,dar şi în America, Asia şi Australia.

După acest single care acucerit topurile radiourilor şiplaylisturile cluburilor, Anya a lansato nouă piesă împreună cu MediaProMusic – “Beautiful World”. Ceiprezenţi la Turabo Summer Club au

avut parte de un show incendiar:timp de mai bine de 40 de minute,artista a susţinut un spectacol 100%live, iar dansatoarele au pus pe jarîntreaga audienţă. Lansarea a fostpusă în scenă cu ajutorul unui balonimens în interiorul căruia, printre miide confetti, a dansat o animatoare.

Pe lângă Anya, pe scenă aurcat şi Park Place, unul dintre ceimai noi artişti din industria muzicalăromânească. El a deschis şi închisshow-ul Anyei cu un recital live, lavioară.

Dorin MANEA

Proms ofDelight Music Fest

ELITE ART Club UNESCO reprezentant înRomânia a Jeunesses Musicales International, a aduspentru prima oară ţara noastră conceptul IMAGINEFestival, sub denumirea Proms of Delight Music Fest,deschis tuturor stilurilor muzicale. Comisia pentruCultură a Consiliului General al Municipiului Bucureşti înparteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti şi ArCuB– Centrul de Proiecte Culturale au sprijinit în calitate deco-organizatori, acest important proiect dedicat tine-rilor. Desfăşurat în 14-15 August la Arenele Romane şidedicat artiştilor între 12-25 de ani, festivalul s-a bucurat

de participarea a 9 formaţii -Phenomenon, UpsideDown, MT place,Paradigma, JJ & theBastards, Sonatic, X-plod,Addiction, SophisticatedLemons şi a 9 solişti - AlinaEremia, Alexandru Tudor,Ioana Popa, CameliaStanciu, Livia Tudor, AndreiLeonte, Cristina Săliştean,Alina Mihai, SânzianaNiculae.

Au susţinut recitaluriinvitaţii: HADA, Norbert andfriends, Beatrice Aurore andthe Make Believe Mimers, Alina Eremia

33

La zi


Cargo şi IronMaiden

Cu ocazia celui de-al treilea concert Iron Maidenîn România, formaţia Cargo, cea care a deschisevenimentul, a susţinut un recital de zilemari în faţa a peste 40.000 de oameni ! Estepentru a doua oară când organizatorii şimanagementul legendarei trupe englezealeg pentru deschiderea concertului trupaCargo.

“Noi am mai cântat cu Iron Maiden şiprima oară când au fost în România. Este otrupă pe care am ascultat-o înainte numaipe discuri sau la radio şi este cu siguranţăun punct forte că am cântat cu ei. Publicul afost la nivelul la care ne aşteptam, poatechiar peste, pentru că cei prezenţi veniserăpentru evenimentul Iron Maiden, iar trupa

din deschidere în general nu contează foarte mult. Toţicei prezenţi au cântat cu noi şi au participat foarte binela spectacol”, a declarat Adi Bărar, liderul formaţiei.

Deşi înainte de show-ul de la Cluj concertaserăla Sziget Festival, unul dintre cele mai cunoscutefestivaluri rock din Europa, membrii trupei Iron Maidens-au simţit excelent la noi în ţară, declarând că le placefoarte mult publicul din România.

Dan CHIRIAC

No Shave November - câştigători aiediţiilor 2010 ale FestivaluluiImagine din Belgia şi Suedia - şiThe MARKER – grupul câştigător alCerbului de Argint 2009.

Organizatorii au pus ladispoziţie cazarea şi masa la un

hotel din Bucureşti pe perioada 13 -14 august, iar soliştii şi formaţiileselectate au beneficiat demasterclass-uri (gratuite) subîndrumarea unor artişti-profesori:Cristi Gram – chitară, CrinaMardare-voce, Andrei Tudor–claviaturi.

Formaţiile pop – rock auprezentat în concurs două pieseproprii (de preferat), sau o piesă dinrepertoriul propriu şi un cover (8 -10 minute), iar soliştii vocali: opiesălentă şi una antrenantă (cu

negativ / live – cu band) ( 8 - 10minute )

În competiţia pentru premiileProms of Delight Music Fest –etapa FINALĂ din 15 August 2010 -au intrat 10 finalişti: trupeleAddiction, Paradigma, Pheno-

menon, Sonatic, X-Plodşi soliştii Alina Eremia,Andrei Leonte,Sânziana Niculae,Cristina Săliştean şiAlexandru Tudor.

Conform criteriilor dejurizare, afişate pepagina “Criterii juriu” -Calitatea muzicală ainterpretării -Interpretare şioriginalitate - Pregătireşi programare -Mişcare scenică şi

comunicare - concurenţii din etapafinală a competiţiei au obţinuturmătoarele note: SecţiuneaSOLIŞTI : Alexandru Tudor – 22puncte, Andrei Leonte – 22,43puncte, Sânziana Niculae – 21puncte,Cristina Săliştean – 21,36puncte, Alina Eremia – 24,43puncte. Secţiunea TRUPE - Sonatic– 18,85 puncte, Addiction – 19,57puncte, X-Plod – 21 puncte,Paradigma – 22,86 puncte,Phenomenon – 21,93 puncte.

Aşadar, după cele două zilede concerte live, au fost aleşi săreprezinte România la FestivalulIMAGINE, ediţia internaţională 2011de la Bruxelles, câştigătorii MareluiPremiu: pentru secţiunea trupe„Paradigma” (din Sibiu), iar lasecţiunea solişti, Alina Eremia.ELITE ART Club UNESCO aacordat 3 premii speciale: solistuluiAndrei Leonte, trupei „X-Plod”, careva concerta ca invitată a FestivaluluiIMAGINE, ediţia internaţională 2011de la Bruxelles, şi trupei„Phenomenon”, care va susţine unrecital în cadrul ediţiei naţionale2011 a Festivalului IMAGINE dinCroaţia.

Componenţa juriului a fosturmătoarea: Preşedinte - IonelTudor (compozitor - dirijor Big -Band Radio - profesor), membri -Tommi Rasmussen (producător -Rikskonserter - Suedia), TitusAndrei (producător - RadioRomânia), Atena Columb ( PR -Proms of Delight, producător TV),Cristi Gram (chitarist „Phoenix”,profesor), Claudiu Ursache(chitarist “The Marker”), LaurenţiuDaşcă (Preşedinte Festival,Director Artistic ELITE ART ClubUNESCO).

Dorin MANEA

The Marker

CD-uri


AngelaSimilea: „Anii

‘80, vol. III”Ovidiu Komornyik, la casa

sa producţie Ovo Music, continuăsă ne desfete sufletele retrasândmomente magice ale cariereiAngelei Similea. Prin volumul treiajungem în anii ‘80, poate cei mai„denşi” în şlagăre din cariera de 40de ani a artistei. Pentru că, iată,doar acest album ar putea fi, elsingur, un „Best of”, cu hit-uriimense cum sunt „Casa mea”, „Voirâde iar”, „De ce te uiţi la mine”, „Desingurătate”, „Iubeşte-mă, de-ţi placaşa cum sunt”, „Trenul galben fărăcai”, „Grăbeşte-te şi vin”, „Noapte,fată cu cercei de smoală”, „Eu cucine-mi joc iubirea”, „Nu voi plângeniciodată”, „Să fiu o floare”, „Mărog”, „Iubite”, „Ce-ar fi să fiu”… şiuite că fără să vrem am citat maibine din cele 20 de titluri! Suntprezenţi în această colecţie,practic, toţi compozitori care aumarcat cariera artistei în acea

perioadă, cărora ea le mulţumeşteîn cuvinte din inima, global, înbooklet: Ion Cristinoiu, TemistoclePopa, Marcel Dragomir, MariusŢeicu, Marian Nistor, Jolt Kerestely,Mircea Drăgan, Adrian Enescu,Dan V. Dumitriu. O restituire absolutnecesară în primul rând pentrumelomanul tânăr, care astfel vadescoperi un tezaur de frumuseţemuzicală de care azi cam ducemlipsă…

Elena Cârstea:„Best of”A venit şi pentru Elena

Cârstea ora unui bilanţ discografic,momentul ales pentru lansareaacestui album fiind prilejuit devenirea în ţară după cunoscuteleprobleme de sănătate, când toţicolegii, dar şi oamenii simpli, audovedit o emoţionantă solidaritate.De altfel artista le mulţumeştetuturor, în booklet, în cuvinte calde,

insistând pe drept cuvânt asupra luiOvidiu Komornyik, care face imenspentru muzica uşoară româneascăla casa sa de producţie, Ovo Music(dacă ar avea pe cineva să seocupe şi de „bunul de tipar“ ar fiminunat!). Sunt aici 12 compoziţiiale interpretei, în frunte cu „Ochiităi”, „Nu sunt perfectă”, „Gelozie”,„Baby, baby”, dar şi creaţii ale unorcompozitori binecunoscuţi. Astfel,putem reasculta interpretări deexcepţie ale unor titluri aparţinândunor George Grigoriu („Eternitate”),Ionel Tudor („Anotimpuri”, „Faleze”,„E ceva ce-mi place”), MirceaDrăgan („Nu te lăsa”, „Te iubesc”),Dan Iagnov („Mâine”), Cristian Faur(„Don’t Be Afraid”). Un album dematuritate, într-un moment decotitură pentru viaţa şi carieraElenei Cârstea; sperămcăvaloroasa artistă, stabilită dupăcum se ştie în SUA, va continua săcompună şi să cânte!

NicolasSimion:

„UnfinishedSquare”

CD-ul narează, încă dinbooklet, naşterea şi înfăptuireaproiectului „Unfinished Square”,cunoscutul jazz-man român stabilitîn Austria, Nicolas Simion (saxtenor şi sopran, tarogato), dedicândpiesa „Byzantinian Chant”, dar şialbumul, prietenului dispărutRichard Tieber. Sunt pe CD 9remarcabile creaţii aleprotagonistului, între titlurile înlimba engleză înscriindu-se „Doinafrom Maramuresh” şi „Toba”. Un altnume românesc pe acest albumdestinat pieţei internaţionale estecel al lui Radu Marinescu (mixaj şimasterizare, la AcousticEntertainment Studio din Köln).Nicolas Simion are alături şi deaceastă dată instrumentişti declasă: Tomasz Stanko (trompetă),Nils Wogram (trombon), EdSchuller (bass), Jamey Haddad(baterie, percuţie), AndreasMayerhofer (clape), Piotr Wojtasik(trompetă). Disc înregistrat laPopart Studio din Viena. Producător

- Nicolas Simion, producătorexecutiv - Estefan Prodcom, toatecompoziţiile şi aranjamenteleaparţinând valorosului jazz-manromân.


CD-uri

Cornel VerbanOrchestra:

„Greatest Hits”După atâtea „Best of”, ne

era dor de un „Greatest Hits”!Măcar de ar ajunge aceste CD-uripe piaţa internaţională, altminteri epăcat că nu scriem „Cele mai marisuccese”… De altfel, ne aducemaminte ca în urmă cu câţiva ani, la oemisiune de la TVR moderată deIonel Stoica, lui Marcel Pavel şiCornel Verban, prezenţi în studio, lise reproşa că, în ciuda unor calităţivocale excepţionale, preferă săcânte în restaurante, în limbaengleză, nefiind, din acest motiv,cunoscuţi marelui public. MarcelPavel a sesizat justeţea reproşuluişi, la scurtă vreme, cu „Frumoasamea” de Ovidiu Komornyik, adevenit o vedetă populară. Înschimb Cornel Verban rămâne fidel

muzicii străine, chiar dacă pe CD-ulde faţă, spre bucuria noastră,include şi trei piese româneşti,cântate impecabil. „Mai dă-mi o zidin viaţa ta” aparţine chiar luiKomornyik (albumul este editat dealtfel la casa sa, Ovo Music), aşaîncât, cine ştie, poate se va repetaistoria cu Pavel? Celelalte douăsunt „Bună şi rea” de RaimondVancu (de asemenea recording şimixdown, masteringul fiind semnatde Viorel Andrinoiu), respectiv„Vreau să te uit” de ŞerbanGeorgescu. În rest, o încântătoarecălătorie interna-ţională, cu hit-uride neuitat, lansate de DonnaSummer, Eagles, José Feliciano,Oscar Benton… Cornel Verbancântă minunat, secondat de celedouă frumoase soliste ale trupei(păcat că nu aflam numele lor, niciale instrumentiştilor…), orchestra„sună” perfect, aşa încât nu ne mairămâne decât să aflăm… unde mai

cântă Verban cu orchestra sa, sămergem să-l ascultăm!

Icar: „Din nouîmpreună”

La Festivalul Văii Gurghiului,ediţia 2010, o impresie excelentă alăsat celor peste zece mii despectatori grupul pop-rock Icar, dinFăgăraş. Cu acest prilej, ardeleniişi-au lansat noul album, din care sedetaşează piesele „Noapte de vis”,„Călătorind”, „Zbor”, „Popas”,„Călătorul”, „Nu mă uita”.Componenţa formaţiei: MariusMatei – chitară (el este compozitoral unui număr de 7 cântece), Dan„Tzache” Şerban – vocal (lui îiaparţin celelalte 3 melodii), AdrianPintea – bas, Valentin Bârsan –tobe, Cătălin Chereji – clape.Claviaturi adiţionale – Radu Galfi

(în egală măsură inginer de sunet)şi Adrian Raţiu. Un nume relativnou, care se cere urmărit atent.

AdrianaAntoni: „Best

of”Oricine îţi va spune că

Adriana Antoni este una dintre celemai solicitate şi apreciate interpreteale muzicii de petrecere, eafigurând pe drept cuvânt alături devedetele cu „box office” ridicat alecasei Big Man. Drept carecunoscuta casa de producţie i-aeditat acest album conţinând 14dintre cele mai cerute cântece alesale, alese, aşa cum declară însăşiprotagonista, pe copertă, chiar defanii ei. Nu lipsesc gustatele duetecu Tinu Vereşezan („Spune-mi,

iubire”) şi Puiu Codreanu(„Dumnezeu ţine cu mine”), dar şialte titluri de mare circulaţie, cum ar

fi „Iubirea mea”, „Mama”, „Doar olacrimă şi gata”, „Vorba dulceromânească”, „Două inimi”, „Mălupt cu gândurile”. Cu siguranţă, unalbum care va bate recorduri detiraj.

Mauser: „Art-illery’s Band"

Formaţie de stil indie-brit dinCluj Napoca, fondată de Toma –voce în 2006. La ora actuală alăturide el se găsesc Dan – chitară,Cosmin – baterie şi Adi – chitarabas. Albumul (o coproducţieMauser - A&A Records) reflectăprima etapă a dezvoltării artistice aformaţiei, căci cele 11 cântece, aufost compuse în perioada 2006 -2008. Textier – Toma, cu o excepţie- Tristan Tzara (cântece în română,engleză, germană, franceză).

Formaţia şi-a propus “săabordeze subiecte ce dau stiluluialternativ de origine britanică un“flavour” local prin referinţeculturale la trecutul zoneitransilvane” .

O grupare interesantă,aparte, care merită urmărită.

Eveniment

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Director: Costin ASLAMRedactori:

Mihai COSMA Octavian URSULESCU

Editorialist: Liviu DĂNCEANUConsultant ştiinţific: Dumitru AVAKIAN

Semnează în acest număr:Ioan AMIRONOAIE, Doina ARSENESCU,

Dumitru AVAKIAN, Corina BURA, Norela Liviana COSTEA,Sebastian CRĂCIUN, Cleopatra DAVID, Anca FLOREA,

Doru IONESCU, Florian LUNGU, Doina MOGA, Tania OLTEAN, Ecaterina STAN, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU, Damian VULPE

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE EDITURA MUZICALĂ CUSPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL CULTURAL

ŞI ÎN COLABORARE CU U.N.M.B.

Stufstock 2010Florin-Silviu URSULESCU

Festivalul a apărut ca mişcare de protestîmpotriva capitalismului şi distrugerii spiritului boem alsatului Vama Veche, ca o mişcare civică cu scopuriculturale şi ecologice (s-a înfiinţat Asociaţia pentruconservarea ariilor protejate bio-cultural). “Vama trebuiesă rămână liberă de orice constrângere, de orice naturăar fi ea”, spune Valentino Rudolf, producătorulfestivalului.

Primul festival Stufstock a strâns pe plaja dinVama Veche, în anul 2003, peste 15.000 de vamaioţi şi,cu sprijinul mass-media, a devenit unul dintre cele maicunoscute festivaluri de muzică rock din sud-estulEuropei. Stufstock 5 Greenfest a adus în Vama Veche50 de trupe în patru zile de festival, la care au participat20.000 de oameni şi 100de voluntari.

Alături deconcertele extraordinarecu care Stufstock-ul şi-aobişnuit publicul, varaaceasta evenimentul (aopta ediţie, între 16 şi 22august) a deveni mult maicomplex şi a susţinut şialte forme de exprimareartistică devenind„festival ROCKARTE”:teatrul, filmul (Filmfest),fotografia (Vama sub

lumini de Oscar), literatura, totul sub umbrela eco. Aufost prezenţi elevii şi profesorii de la Rockschool, culecţii, concerte şi jamsessions. Festivalul a fostorganizat impecabil, în ciuda condiţiilor de criză, decompania Capricorn & Capricorn Productions.

Ediţia din acest an a festivalului a lansatproiectul Stufstock Newcomers, prin care estepromovată şi susţinută muzica artiştilor aflaţi la începutde drum. Prima condiţie a concursului a fost ca artiştiicare vor să se înscrie să poată susţine un repertoriupropriu de minim 45 de minute. Peste 60 de trupe şi-autrimis demo-urile. La finalul primei etape a jurizării aufost alese 24 de formaţii care au intrat în semifinală şiau concertat în clubul Elephant Pub din Bucureşti. Înurma acestui concert, 12 trupe au cântat pe scenaNewcomers din Vama Veche. Juriul a fost format dinAlex Revenco (Jurnalul Naţional), Mircea Oculeanu(Radio Guerilla), Guido Janssens (fondator EmagicEntertainment în Olanda şi România), Vlad Gorneanu

(ZOB), Dana Papadima(Asociaţia PentruConservarea AriilorProtejate Bio-Cultural),Hefe (Bring The Noise),Florin Silviu Ursulescu(Radio RomaniaActualităţii, A.M.) şiAurelian Dincă/ Balauru(Trooper). Genurileabordate de ”newcomers”sunt foarte variate, de lametal rock, classic rockprogressive, alternativerock sau industrial, la

chillout jazz, nu jazz, post punk, indie alternative,reggae, electronic pop.

Cele mai bune formaţii de pe scenaNewcomers au fost premiate. Premiul întâi, în valoarede 10.000 de euro, constă în producţia unui album, dela înregistrare, până la lansare şi promovare ulterioară.Premiul al doilea, în valoare de 5.000 de euro, se vaconcretiza în producţia unui videoclip, iar premiul altreilea, în valoare de 1.500 de euro, aduce formaţieicâştigătoare un kit muzical pentru sala de repetiţii (ostaţie de chitară, una de bas şi un set de cinele).Premiul publicului (de popularitate) înseamnă unturneu în cinci oraşe pentru trupa care îl va câştiga,organizat de Capricorn & Capricorn Productions. S-auclasat în ordine White Walls (Constanţa),The Da Da,East Roots, şi au mai fost premiate Schlitz(ClujNapoca) si Robin and The Backstabbers.

Pe Scena Rock – principală, amplasată peplajă, au evoluat unele dintre cele mai importante şiiubite trupe din muzica românească. În weekend, de laora 23 până spre dimineaţă, au cântat Trupa Veche,Byron, Urma, Zdob şi Zdub, iar a doua zi – 3 formaţiiNewcomers premiate, Phenomenon, Implant pentruRefuz, ZOB, Altar, Kumm, OCS - Omul cu şobolani,Nicu Alifantis and Zan (inedit moment folk), E.M.I.L.,Trooper, Luna Amară. Festivalul s-a încheiat la Bazasportivă, cu tradiţionala petrecere a voluntarilor.

Luna Amară

Date post:	11-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

Serie nouã septembrie 2010 AmMUUAZLIITCATA E …modern îi e din ce în ce mai frcă de tot ce...

Documents