32
Bine ai venit, vacanţa mare!
Bine ai venit, vacanţa mare!Te-am aşteptat ca pe o zânăCe-mi împlineşti orice dorinţăPe timpul meu mă faci stăpână.
Acum păpuşa aruncatăPrinţesă dulce va fi iară,Pisica îmi va fi tovarăşNedespărţit întreaga vară.
Nu va fi zi fără plimbareŞi curse lungi pe bicicletă,Iar seara voi citi o carte Şi voi visa că sunt poetă.
Am fost un an Cenuşăreasa Luptând cu nesfârşite teme,Tu mă scuteşti de orice grijăEmoţii, plâns, dictări, probleme.
Şi-n toamnă mă aduci la şcoalăCu gânduri noi, cu noi speranţeŞi pleci zâmbind, în gând cu mine Spre ţara marilor speranţe.
Într-o bună dimineaţă, Una dintre raţe, tocmai Cea mai vorbăreaţă raţăDădu buzna la găină, Ca vecină.
Şi i-a spus cu groază –n sufletPrin al ei aprins „mac, mac!”Că – n zăvoi, un biet răţoiÎntr-o clipă blestematăA-nghiţit pe lac, un …ac.
Milostivă şi găina Şi-a lăsat cei zece puiŞi s-a dus la nişte gâşte În grădină sub gutui :Săriţi iute, că răţoiul ״ –A-nghiţit pe lac un …cui !״
Gâştele şi-au luat zborul Însă una dintre ele A trecut pe lângă turma Oilor de pe vâlcele.Şi plângând amar le-a spus :“– Săriţi iute, că răţoiul A – nghiţit pe lac un ... fus!”
Oile-o porniră-n goanăŞi-ntr-un glas cu mieii lor Behăiau nenorocirea În auzul tuturor.Dar berbecul ce-ntre ele Se credea cel mai isteţÎn galop s-a dus la turma Unor porci cu părul creţŞi le spuse plângăreţ :,,– Săriţi iute că răţoiul A-nghiţit un …făcăleţ !”
Cei vreo două mii de porci Graşi de nu puteai din baltăCu prăjina să-i întorci,Ca trăzniţi de-această vesteÎşi pierdură bieţii fireaŞi-au ,,zburat” spre locul undeS-a-ntâmplat nenorocirea.
Însă Ghiţă, cel mai tânărŞi mai plin de-al milei harDădu fuga la măgar Şi găsindu-l într-o luncă,Plin de muncă, Adică... dormind pe-o vatrăDe aglici şi de sulfină,Ghiţă, doborât, suspină:“-Sări, măgare, că răţoiulA-nghiţit azi o...prăjină!”
Auzind aşa, măgarulA pornit cu fruntea cruntă;Şi cum drumul prin pădureTrecea chiar pe lâng-o nuntă,Miri fiind un ţap ca neauaŞi-o căpriţă mică, brună,Lupul naş, iar vulpea nună,Se-opri-ntre ei măgarulŞi făcând privirea roată,A strigat cu toată gura,Să-l audă nunta toată:
“-Fraţilor, vă cer iertareCă pe faţa tuturorCât surâde-atâta soare,Eu trag umbra unui nor.Jos, lângă zăvoi, răţoiul,Azi, mâncând nişte pilaf,a-nghiţit nenorocitulun... lung stâlp de telegraf!Şi cu stâlpu-nfipt în pântecŞi-n gâtlej, plutind pe ape,El aşteaptă ajutorulTuturor, de pot să-l scape.”
Glăsui aşa măgarulCu deplânset şi ochi scurşi.Şi-ntr-o clipă nunta toată,Mii de lupi, de vulpi, de urşi,Mii de cerbi şi căprioare,Bufniţe şi ciuhurezi,Mii de pupeze cu peneCum la alte zburătoareNu mai vezi,O porniră într-un sufletCu măgarul, spre zăvoiUnde soarta nemiloasăDoborâse pe răţoi.
Însă cei plecaţi în fugăDe la nuntă, de la cântecN-au răzbit pân’la răţoiulUrgisit, cu stâlpu-n pântec.Că-mprejuru-i, cât e zarea,Într-o uriaşă gloatăFierbeau câte orătăniiVieţuiesc în lumea toată.Fără chip să se urneascăÎnainte sau ‘napoi,Dornici toţi să vadă chinulSărăcuţului răţoi.
În amurg veni şi leulÎntr-un car cu de-aur roateŞi fiind el împăratulOrătăniilor toate,Tot norodul, într-o clipă,La o parte a fost datFăcând loc, precum se facePentru-oricare-mpărat.
Şi-mpăratul văzu ...altfel,Cum pe malul unui lac,Năbuşit de orătănii,Un răţoi privea buimac.
“-Ce-ai păţit?”-grăi-mpăratulCând aproape fu ajuns.Iar răţoiul i-a răspuns:
“-Din ce spune hărmălaiaDoar atâta-i adevăr:Că pe lac, azi-dimineaţăÎnghiţii un fir de... păr!”
Leul a grăit în clipaUrmătoare, către gloată:“-Câte spune gura lumii!...Lumea-i josnică, netoată,Ea le face din mic mareŞi din apă face praf.Şi, vedeţi ce-a fost în stare?Dintr-un fir de păr subţireFăcu…stâlp de telegraf ! »
Nică
Rar cireşe în tot satulCa la tuşa Mărioara,De mă prinde însă hârca,Cu bătaia mă omoară.Ah! Îmi lasă gura apă.....Trebuie să fur şi pace.Intru-ncet la dânsa-n casaSă vedem ce treabă face.
- Tuşă, văru` Ion e-acasă?El nu merge la scăldat?
Mătuşa Mărioara
- Nu. Sumanii să-i aducăDe-astă noapte a plecat,Tocmai la Codreni, departe,La o piuă sub cetate.
Şi pe când căram cu frică,Sânul să mi-l umplu bineIaca, tuşa MărioaraC-o jordie-n mână vine.Vai, ce ochi holbaţi mai are!Ce blesteme-i ies din gură!Unde eşti, Sfinte Sisoe,Să mă scapi de-ncurcătură?
Nică
- Rău îmi pare, mătuşică.S-auzim de sănătate!Mă prefac că plec la scaldă...Dar în gând mă socotescCă mai bine ca acumaNu puteam să nimerescŞi ca un băiat de treabă,Eu fac stânga împrejur.Sar un gard, m-agăţ de-o creangăŞi cireşe-ncep să fur.
Mătuşa Mărioara
-A, aici îţi e scăldatul?Dă-te jos împieliţateSă-ţi arate MărioaraDupă faptă şi răsplată.Nică
Ce să te dai jos bădie, Că e foc şi pară jos!Unde dă hârca de babăCade carnea de pe os!Baba fierbe, clocoteşte,Bulgări mari aruncă-n mine,Dar cum da, nu nimereşte.Când încearcă să se urcePe tulpină, furioasă, Din cireş, eu zup, deodată,Sar în cânepa frumoasă .
Nici n-ating să sar pârleazulŞi credeam că-n ziua aceeaDoar atât mi-a fost necazul.Mai pe seară, când audeTata trebuşoara asta,Mi-a tras, nene, o bătaieDe-am rămas pe trup cu semne.Şi-o voi ţine poate mintePână şi-ntre patru lemne.
Învăţătura
Învăţătura e avereaCe pururea o duci în gândŞi fără raza ei, putereaE doar un colb purtat de vânt.
Învăţătura e o comoarăCe nimeni nu ţi-o poate lua,Îşi va spori podoaba rară,Cu cât împarţi mai mult din ea.
Astăzi la română, la lecţie am aflatDe două personaje ciudate dintr-un sat.Unul era Păcală...cică era isteţŞi hop pe lângă dânsul, Tândală... un nătăfleţ.
Pe toţi îi păcălea Păcală-n satul săuÎn urma lui Tândală îi încurca mai rău.Şi tot aflând de toate câte făceau cei doi Ne dumirim că dânşii-s …în clasă printre noi.
Câte-un Păcală mai crede, că poate reuşi Fără prea mult efort… chiar lecţii-a păcăli. Apare uneori un Tândaleţ din fire Ce lasă toate cele să vină de la sine. Dar iată că şi-aşa toţi… se întrec la carteCând e vorba de note muncesc... de nu se poate!Când după test elevii află … rezultatulSe mai laudă unul… mai râde unul, altul...Dar corectăm greşeala şi ne ajutămChiar dacă se întâmplă să ne mai supărăm.
Azi, d-na-nvăţătoare…îngăduitoare Pe toţi ne priveşte cu multă răbdare.Într-un dialog dânsa ne propune
Să vin-un ,,Tândală” şi-un ,,Păcal”-a spuneO scurtă-ntâmplare, o povestioarăCare –a avut loc.. în clasă, la şcoală.
Toţi intră în joc…clasa se agităUnii se amuză alţii-n jur se uită.Colo-n prima bancă, doi, par mânioşiIată-i că se-nfruntă parc-ar fi cocoşi!
Liniştea… se-aşterne-n clasă dintr-o datăDar cei doi, acum, chiar se iau la ceartă!
Sssssss!!!!!!!!!!!!!!! Ne facem semne…să nu-i deranjăm! Parc-ar fi actori!!!!!!!!!!!!!! Să îi ascultăm!
Tândalä: Ce-ai crezut Păcalä, astăzi la dictareCă vom reuşi să luăm o notă mare?
Păcală:Măi Tândală ce te-aş bate...Ai mâncat litere…. toate!Am tras cu ochiul la tineŞi m-am păcălit pe mine!
Tândală:Nu fi supărat măi frate...Le pui la inimă,... toate?
Păcală:Păi le pun!! Căci eu gândesc...Toate să le păcălesc!N-am de gând s-ajung vreodatäCa să trag mâţa de coadä!
Păcală:Oval mare, patru miciUn cârcel, un năsturelPe loc am scos un purcel!
Tândală:Da, tu... ai gândit mai bineSi ai tras uşa după tine...Azi la desen ce-ai păcălit ?Pictura ... ţi-a reuşit?
Păcală:Las că şi eu pe ghicitIau note pe nimerite.Dacă stau şi mă gândesc,Pe mine mă păcălesc.
Tândală:Am scos şi eu la plimbare...Şi triunghiuri şi ovale.,Un cerc mare ….altul micDar tot n-a ieşit nimic.
Păcală:Bine zici...acum degrabă,Hai să ne-apucăm de treabă!Cu şcoala nu-i de glumitŞi nu-i timp de lenevit
Tândală:Că bine zici măi PäcalăDoar nu-i rău deloc la şcoalăDacă uiţi de păcălitEu, mă las de trândăvit!
Păcală:De vrei să fii, Tândală, un foarte bun şcolarE musai să te-scrii la dansul popular!Elevii din ansamblu au diplome... şi-n pod!De trândăvit te lecui... cum pui picioru-n joc!
Tândală:Sunt de-acord cu tine, vere...Dar... mai am ceva probleme!Am pe suflet, înc-un ,,Of “...Uite, eu, nu ştiu să joc!
D-na-nvaţătoare este chiar mirată… Iată doi şcolari cum s-au schimbat îndată. Întotdeauna-i bine de greşeli s-aflăm Şi până nu-i târziu… să le îndreptăm. Ca nimeni de acum să n-aibă o poreclă Să râdem doar de cei… aflaţi prin bibliotecă. Şi dacă se întâmplă să mai fim năzdrăvani Să nu uităm nicicând:…isteţii sunt ştrengari!
Vacanţa Dintre recreaţii Ea e cea mai mare Caldă-i ca o vară Cu caişi în soare.
Veselă-i ca zborul Scris de rândunică Blândă ca povestea Spusă de bunică.
Nu fi supărată Şcoala mea frumoasă Vom veni la toamnă Într-o nouă clasă.
După susţinerea programului artistic, elevii cu rezultate bune şi foarte bune au primit diplome.
Material creat de:Institutor: Elena – Cristina
Roşu
