Cantacuzinii, prin Andronic Cantacuzino (circa 1553 ai viitorului domn Mihai Viteazul, şi-au făcut simŃită prezenŃa în łara Româneasca spre anul 1590. Eilegătură cu Cantacuzinii greci, scoborâtori din familia energicului general de oşti bizantine, devenit împărat sub numele de Constantin al VI-lea. Dintre cei trei urmaşi ai lui Andronic, cel mai strălucit a fost Constantin Cantacuzino, născut în 1598, care în 1625 sfiind cel mai longeviv „om de taină” acoperind întreaga domnie a lui Matei Basarab Din căsătoria, încheiata în 1628, cu Elina, cea de1611), descendent al voievozilor Basarabi, au rezultat 11 copii, care sfete, oameni activi în treburile lor de famil Născut în 1634, al doilea dintre copii, membrii ai marii familii care au purtat coroana domnească în Moldova şi łara Românească.

Doamna Maria, cea de-a doua soŃie, despre care se spune ca îl mai povăŃuia în unele momente. În timpul luptelor pentru putere din anii 1658

și Cârnul și Grigore Ghica, Șerban Cantacuzino sale dăruindu-i moșia de la Cotroceni, în posesia căreireprezintă o perioadă grea pentru famCantacuzino, sugrumat în pivnița de la Snagov sauintrigile lui Stroe Leurdeanul și DumitraCantacuzino să intre în posesia moșieiepisod important din viaŃa tumultoasă a lui Şerban Cantacuzinoajunsese atotputernic în vremea respectivă,emisari în secret să-l prindă, dar Doamna îl înoctombrie 1678, la moșia sa de la Cotroceni. Aiciroagă Sfinților Serghie și Vach să intervină pe lângă Năde va scăpa sănătos, va ridica acolo o biserică măreaŃ

Reuşeşte să fugă la Rusciuc și de acoloprotectorul său, mare vizir Kara Mustafa, îi înmâneazăpadişahului Suleiman al II– lea. Cei zeceopere vaste: diplomat, ctitor, mecena a

La cinci luni de la descinderea sa în Bucureşti, la 26 mai 1679, domnul începe înălŃarea mânăstirii Cotroceni, pe care o dorea drept loc de veşnică odihnă a Cantacuzinilor. Nu s

1Ionescu , G. M. - Originile Cotrocenilor, Ed. I.V. Socecu, Bucure2Şi noul domnitor s-a Ńinut de cuvânt - în octombrie 1682.

ŞERBAN CANTACUZINO

– personalitate europeană –

Cantacuzinii, prin Andronic Cantacuzino (circa 1553 – circa 1600), unul dintre principalii susŃinători au făcut simŃită prezenŃa în łara Româneasca spre anul 1590. Ei

legătură cu Cantacuzinii greci, scoborâtori din familia energicului general de oşti bizantine, devenit împărat Dintre cei trei urmaşi ai lui Andronic, cel mai strălucit a fost Constantin

8, care în 1625 s-a stabilit în łara Românească, începând o lungă carieră politică, (postelnic) pe care istoria noastră îl consemnează timp de 23 de ani,

acoperind întreaga domnie a lui Matei Basarab (1632 – 1654). , încheiata în 1628, cu Elina, cea de-a doua fiică a fostului domn Radu Şerban (1602

1611), descendent al voievozilor Basarabi, au rezultat 11 copii, care s-au dovedit fiecare dintre ei, băieŃi sau fete, oameni activi în treburile lor de familie, dar şi în societate.

Născut în 1634, al doilea dintre copii, Şerban Vodă Cantacuzino, va fi cel mai strălucit dintre cei trei membrii ai marii familii care au purtat coroana domnească în Moldova şi łara Românească.

InstrucŃia şi-a început-o cu mama de regulă greci, în casa părintească şi a continuatnoii şcoli târgoviştene, «Schola graeca e latina

iniŃiativa părintelui său, în 1646. Apoi a fost trimis la Marea Şcoală a Patriarhiei de la Constantinopol, unde a fost coleg cu moldoveanul Nicolae Milescu Spătarul (unul dintre marii călători spre noi popoare şi culturi care au urmat după primul înconjur al lumii, cel care a călătorit între 1675Siberia în Extremul Orient, lăsând o interesantă dacestor Ńinuturi.) Comparat cu cei cinci fraŃi era extrem de insistent şi autoritar. Fire năvalnică „de o statură uriaşă, cu ochii mari şi vocea de tigru”, „se avea singur sfetnic, alt sfat nu

mai încăpea acolo” (dintr-o însemnare a vremii). Cu a doua soŃie, despre care se spune ca îl mai povăŃuia în unele momente.

În timpul luptelor pentru putere din anii 1658 – 1660 dintre domnitorul Constantin Basarab zis erban Cantacuzino ține partea celui din urmă care-l răsplăte

ia de la Cotroceni, în posesia căreia însă, intră mult mai târziu. Perioada pentru familia Cantacuzinilor: uciderea bătrânului postelnic Cons

a de la Snagov sau persecuțiile din parte lui Grigorie Ghica Vodă, datorităi Dumitrașco Cantacuzino grecul. Toate aceste întâmplări, fac ca

iei Cotrocenilor, decât după 11 ani și 5 luni, adică în anul 1671.ant din viaŃa tumultoasă a lui Şerban Cantacuzino îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă, care

respectivă, ce caută chiar sa-l suprime pe acest eventual pretedent: l prindă, dar Doamna îl înștiințează și atunci Șerban Cantacuzino fuge, în ziua de 7

ia sa de la Cotroceni. Aici, sursele istorice1 ne relatează că stă ascuns trei zile i Vach să intervină pe lângă Născătoarea de Dumnezeu să-l scape de vrajma

a ridica acolo o biserică măreaŃă2. i de acolo să ajungă la Constantinopol. În ziua de 18/28

izir Kara Mustafa, îi înmânează la Adrianopole, firmanul de domnie din partea Cei zece ani de domnie (1678 – 1688) Şerban Cantacuzino îi va dedica un

: diplomat, ctitor, mecena al culturii româneşti. La cinci luni de la descinderea sa în Bucureşti, la 26 mai 1679, domnul începe înălŃarea mânăstirii

Cotroceni, pe care o dorea drept loc de veşnică odihnă a Cantacuzinilor. Nu s-

Originile Cotrocenilor, Ed. I.V. Socecu, București, 1902, p. 43; la 26 mai 1679 a început a clădi actuala biserică a Cotrocenilor, terminând

circa 1600), unul dintre principalii susŃinători au făcut simŃită prezenŃa în łara Româneasca spre anul 1590. Ei aveau

legătură cu Cantacuzinii greci, scoborâtori din familia energicului general de oşti bizantine, devenit împărat Dintre cei trei urmaşi ai lui Andronic, cel mai strălucit a fost Constantin

a stabilit în łara Românească, începând o lungă carieră politică, (postelnic) pe care istoria noastră îl consemnează timp de 23 de ani,

a doua fiică a fostului domn Radu Şerban (1602 – au dovedit fiecare dintre ei, băieŃi sau

, va fi cel mai strălucit dintre cei trei membrii ai marii familii care au purtat coroana domnească în Moldova şi łara Românească.

o cu mama sa Elina şi perceptori, de regulă greci, în casa părintească şi a continuat-o pe băncile

Schola graeca e latina», înfiinŃată la iniŃiativa părintelui său, în 1646. Apoi a fost trimis la Marea

pol, unde a fost coleg cu moldoveanul Nicolae Milescu Spătarul (unul dintre marii călători spre noi popoare şi culturi care au urmat după primul

cel care a călătorit între 1675-1678 prin lăsând o interesantă descriere a

Comparat cu cei cinci fraŃi era extrem de de o statură uriaşă, cu

se avea singur sfetnic, alt sfat nu o însemnare a vremii). Cu o excepŃie,

a doua soŃie, despre care se spune ca îl mai povăŃuia în unele momente. 1660 dintre domnitorul Constantin Basarab zis

l răsplătește pentru serviciile a însă, intră mult mai târziu. Perioada 1660-1671

: uciderea bătrânului postelnic Constantin te lui Grigorie Ghica Vodă, datorită

Toate aceste întâmplări, fac ca Șerban adică în anul 1671. Un al

îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă, care eventual pretedent: trimite

erban Cantacuzino fuge, în ziua de 7 stă ascuns trei zile și se

l scape de vrajmașii lui și

În ziua de 18/28 noiembrie 1678, la Adrianopole, firmanul de domnie din partea

1688) Şerban Cantacuzino îi va dedica unei

La cinci luni de la descinderea sa în Bucureşti, la 26 mai 1679, domnul începe înălŃarea mânăstirii -a mulŃumit numai cu

clădi actuala biserică a Cotrocenilor, terminând-o

susŃinerea lăcaşurilor de cult, a ridicat primul han domnesc la Bucureşti, care îi poartă numele. A înfiinŃat Şcoala Domnească de la „Sf. Sava”, a patronat efortul unei echipe de învăŃaŃi care, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino, au tradus în limba română şi au tipărit, în 1688, Biblia, cartea fundamentală a Bisericii creştine dăruită „neamului românesc”: „rumâni, moldoveni, ungrovlahi”. A sprijinit tipărirea altor cărŃi de cult, printre care şi Evanghelia, răspândite în tot spaŃiul locuit de români şi dincolo de hotare. S-a ocupat cu grijă de menŃinerea bunelor legături cu înalŃii dregători otomani, marele vizir Kara Mustafa fiind, până în 1683, principalul său protector. Cum Imperiul Otoman pregătea cea din urmă sforŃare de a pătrunde dincolo de centrul Europei, Şerban Cantacuzino, alături de ceilalŃi doi principi români Mihai Apafi şi Gh. Duca, va participa la cel de-al doilea asediu al Vienei (14 iulie–12 septembrie 1683) – prin atitudinea şi faptele lor, principii români aflându-se în ambele tabere: împotriva dorinŃei lor, în cea otomană, conform statutului pe care îl aveau atunci Ńările lor, iar în cea creştină, cu toată speranŃa în victoria acesteia, victorie pe care au încercat s-o ajute pe diverse căi. Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare. Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár, în Ungaria. Din cauză că turcii nu le-au acordat încredere creștinilor, aceștia au fost puși să execute sarcini în domeniul infrastructurii, mai precis să construiască două poduri pe Dunăre, unul în amonte și altul în aval de Viena. Pentru aceasta, românii și-au stabilit tabăra pe un deal în pădurea Schönbrunn, acolo având lemn din belșug.

Profitând și de pasivitatea domnului moldovean, Șerban Cantacuzino a preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor creștine. Astfel, sub pretextul trimiterii de spioni sub zidurile „inamice”, domnitorul român trimitea de fapt soli având ca scop informarea vienezilor despre mișcările din tabăra turcească; ba chiar mai mult, a dezvoltat un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția celor două poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”. În ziua bătăliei decisive de pe dealul Kahlenberg (12 septembrie 1683) între armatele regelui Ioan III Sobieski al Poloniei și forțele turcești conduse de marele vizir Kara Mustafa Pașa, românii au privit desfășurarea evenimentelor cu pasivitate din tabăra lor.

Acțiunile domnitorului muntean au contribuit într-o mare măsură la depresurarea Vienei, permițând creștinilor să cunoască dinainte intențiile turcilor și oferindu-le răgazul pentru a-și regrupa și întări forțele. Aprecierile austriecilor la adresa comandantului român nu au întârziat să apară. Generalul Wallenstein îl laudă pentru „acele frumoase fapte”, ca și „pentru bunele cugete ce hrănești în inima ta”3, iar Kunitz, rezidentul austriac din tabăra turcească, aflase că domnitorul dorea „victoria armatelor împăratului asupra dușmanului ereditar și înfruntarea trufiei sale”4

și emite un raport cifrat, destinat coaliției creștine, în legătură cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino.

Drept recunoștință, după bătălie Șerban Cantacuzino a primit de la împăratul Leopold I titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman. Totodată, cei doi conducători au continuat să poarte o corespondență secretă în vederea organizării unei cruciade de eliberare a Constantinopolului, în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri [...] ale nemților”5.

În timpul asediului, Șerban Cantacuzino a poruncit ca în fața cortului său să fie ridicată o cruce mare de 5 metri din stejar, vizibilă de la mare depărtare. Aceasta purta o inscripție latină cu dublu sens, însăși cei 10 - 12 mii de români rugându-se pentru izbânda împăratului și atât. Față de turci el era sultanul de la Constantinopol, însă în realitate se rugau pentru cel roman. Inscripția de pe cruce spune:

3 Popescu, Alexandru - Șerban Cantacuzino, București, Editura Militară, 1978, p. 132;

4 Idem, p. 149; 5 Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1959, pp. 88 - 92

+ CRUCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MUNDI CRUX DECOR ECCLESIAE CRUX CUSTODIA REGUM CRUX CONFIRMATIO FIDELIUM CRUX GLORIA ANGELORUM ET VULNUS DEMONUM —————————— NOS DEI GRATIA SERVANUS CANTHACUZENUS VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS EIUSDEMQUEPERPETUUS HÆRES AC DOMINUS § EREXIMUS CRUCEM HANC IN LOCO QUAVIS DIE DEVOTIONE POPULI ET SACRO HONORATIO IN PERPETUAM SUI SUORUMQUE MEMORIAM TEMPORE OBSIDIONIS MAHOMETANAE VEZIRIO KARA MUSTAPFA BASSA VIENNENSIS INFERIORIS AUSTRIAE MENSE SEPTEMB DIE I. ANNO 1683VIATOR

MEMENTO MORI

Ljubljana. Capela a fost construită în 1927Hohenberg, deoarece pe locul acela fuseseră construite case. A fost avariată în tRăzboi Mondial, fiind reparată de abia în 1961. Capela are în interior replica la scară redusă a crucii precum și reproducerea portretului lui Șerban Cantacuzino din mănăstirea Cotroceni. Monumentul este cunoscut azi ca și „Capela

Kapelle”) și se află la intersecWeg.

În fața capelei a fost ridicat în 1983, pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la marea bătăliei, bustul domnitorului muntean.

De asemenea, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribu

soldaților români la depresurarea Vienei.Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor,

și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă dreapta lui Iisus se află înscris în româdispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un suport de pânză. Steagul a ajuns la muzeul din Dresda de unde, în 1937, a fMuzeul Militar din București. Actual se află în colec

Deşi avea o splendidă vilă la Bosfor, a început zidirea unui palat în cartierul Fanar din Istambul. La începutul lui octombrie 1688, bolnav fiind, trimite o delegaŃie solemnă la Viena pentru semnarea înŃelegerilor stabilite după lungi tratative. Cei 300 de membrii ai delegaŃiei au fost ajunşi din urmă la Bratislava aducându-li-se vestea morŃii domnului.

+ CRUCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MUNDI CRUX DECOR ECCLESIAE CRUX CUSTODIA REGUM CRUX CONFIRMATIO FIDELIUM CRUX GLORIA ANGELORUM ET VULNUS

NOS DEI GRATIA SERVANUS CANTHACUZENUS VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS EIUSDEMQUE PERPETUUS HÆRES AC DOMINUS § EREXIMUS CRUCEM HANC IN LOCO QUAVIS DIE DEVOTIONE POPULI ET SACRO HONORATIO IN PERPETUAM SUI SUORUMQUE MEMORIAM TEMPORE OBSIDIONIS MAHOMETANAE VEZIRIO KARA MUSTAPFA BASSA VIENNENSIS

SE SEPTEMB O 1683

În traducere: „+ Înălțarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioșilor, crucea este gloria îngerilor vătămarea demonilor. —————————— Noi, Șerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn și singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veșnică memorie a sa lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduși de vizirul Kara1 septembrie 1683. Călătorule, adu-ți aminte de moarte!”

Crucea care dăduse curaj și speranViena a fost furată în 1785, fiind înlocuită cuCrucea originală se regăsește azi la castelul Geyerau din

Ljubljana. Capela a fost construită în 1927 la o oarecare distanță de locul original al crucii, din strada Hohenberg, deoarece pe locul acela fuseseră construite case. A fost avariată în timpul celui deRăzboi Mondial, fiind reparată de abia în 1961. Capela are în interior replica la scară redusă a crucii precum

erban Cantacuzino din mănăstirea Cotroceni. i „Capela moldovenească” (în germană „Moldauer

i se află la intersecția dintre Arnsburggasse și Betty Roose

a capelei a fost ridicat în 1983, pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la marea bătăliei, bustul domnitorului muntean.

, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribuția

ilor români la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie

i un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte

ă a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un Steagul a ajuns la muzeul din Dresda de unde, în 1937, a fost readus în România

ti. Actual se află în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.Deşi avea o splendidă vilă la Bosfor, a început zidirea unui palat în cartierul Fanar din Istambul. La

brie 1688, bolnav fiind, trimite o delegaŃie solemnă la Viena pentru semnarea înŃelegerilor stabilite după lungi tratative. Cei 300 de membrii ai delegaŃiei au fost ajunşi din urmă la

se vestea morŃii domnului.

area crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este

ilor, crucea este gloria îngerilor și

erban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe i singur stăpân al ei etc. am

ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate nică memorie a sa și a

diului Vienei din Austria Inferioară de i de vizirul Kara-Mustafa Pașa,

i speranță asediaților din Viena a fost furată în 1785, fiind înlocuită cu o copie.

te azi la castelul Geyerau din ă de locul original al crucii, din strada

impul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind reparată de abia în 1961. Capela are în interior replica la scară redusă a crucii precum

erban Cantacuzino din mănăstirea Cotroceni. moldovenească” (în germană „Moldauer

i Betty Roose

a capelei a fost ridicat în 1983, pentru a marca împlinirea a

, în 1999 Academia Română a montat o placă pe ia

erban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie i un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului

inând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În i trei stele cu câte șase raze,

ă a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un ost readus în România și expus la

ional de Istorie a României. Deşi avea o splendidă vilă la Bosfor, a început zidirea unui palat în cartierul Fanar din Istambul. La

brie 1688, bolnav fiind, trimite o delegaŃie solemnă la Viena pentru semnarea înŃelegerilor stabilite după lungi tratative. Cei 300 de membrii ai delegaŃiei au fost ajunşi din urmă la