TEMA 1:EXAMINAREA ȘI SEMIOLOGIA

SISTEMULUI DIGESTIVEXAMENUL FUNCȚIONAL

CUPRINS:1.1. APETITUL

1.2. PREHENSIUNEA

1.3. MASTICAȚIA

1.4. DEGLUTIȚIA

1.5. RUMEGAREA

1.6. ERUCTAȚIA

1.7. VOMA. VOMITURIȚIA

1.1.APETITUL

Apetitul (din latină appetitus — dorință, tendință) este senzația necesității de alimentare, cât și mecanismul fiziologic răspunzător de aprovizionarea organismului cu hrană. Apetitul implică în general, dar nu obligatoriu, senzația de foame. Spre deosebire de senzaţia de foame, neplăcută, apetitul implică o stare agreabilă.

INSPECȚIA

Examenul apetitului se face prin inspecția de la distanţă, urmărind manifestările animalului privind senzația de foame şi de sete exprimate prin:- neliniște;- căutarea alimentelor în jgheab sau în jur, la nivelul solului;- lovirea solului cu copita, mişcări continue;- manifestări vocale (muget, nechezat, lătrat, guițat).

TAIN DE PROBĂse începe cu furajul mai rudimentar (grosiere la erbivore) și

se încheie cu concentrate;din fiecare categorie se acordă câte puțin; furajele se așează astfel ca să fie accesibile animalului;animalul lăsat liber nu se supune comenzilor sau altor

excitații.

Dacă animalul nu manifestă interes pentru furaje, se aduce furajul la nivelul botului și se face examinarea organoleptică a furajului și a apei (culoare, aspect, miros, compoziție etc); Aprecierea apetitului se va face sub aspect cantitativ (normal, polifagie, anorexie, bulimie etc.) și, respectiv, calitativ (selectiv, capricios, alotriofagic = pica etc).

Inapetența: -fiziologică; -patologică: stomatită, gingivită, faringită, esofagită, carii dentare, fractura palatului dur, rabie (paralizia mușchilor), atonia prestomacelor ș.a. Apetit capricios: -fiziologic; -patologic: stomatită, țifla (depozit cenușiu pe limbă la păsări), boli cronice, parazitare, patologii a sistemului digestiv ș.a. Disorexia poate să apară nu numai în stări patologice, ci şi în caz de oboseală, de schimbare a locului, a proprietarului, a furajelor.

Polifagia: -fiziologic: la trecerea de la stabulație la pășunat; -patologic: bulemia (diabet zaharat)Tahifagia: -turbare ( dereglările SNC).Sindromul de pică:

- licomanie : tendința de a linge alt animal;- coprofagie : tendința de a manca fecale;- malofagie : tendința de a manca şi a suge lâna;- fetofagia : tendința de a consuma produșii de concepție;- geofagia : tendința de a consuma pietre, pământ;- codofagia : tendința de a consuma cozile.

Apetit pentru apăPolidipsie: -fiziologic: consumul de hrană uscată, temperaturi înalte ale mediului, privațiune de apă ș.a. -patologic:diabet zaharat, intoxicații.

Oligodipsie: -fiziologic: hrană suculentă, temperaturi joase a mediului. -patologic: diabet insipid.

Adipsie:-patologic: boli febrice, bolile esofagului, faringelui; colici la cal, coma, agonie, boala Auesky ș.a.

1.2.PREHENSIUNEAExaminăm: -frecvența și ritmul; -poziția și mișcările capului; -cu ce organ o execută.Prehensiunea normală:- Calul face prehensiunea furajelor cu buzele, în cazul fibroaselor şi cu dinții, în cazul rădăcinoaselor,- Bovinele fac prehensiunea furajelor cu limba, iar în cazul suculentelor – cu incisivii şi bureletul dentar,- Rumegătoarele mici folosesc buzele în cazul fibroaselor şi dinții în cazul rădăcinoaselor,- Porcul se folosește de dinți şi de rât,- Câinele şi pisica fac prehensiunea cu dinții, ajutându-se şi de membrele toracice uneori.

Prehensiunea îngreunată: -afecțiunile cervicale ale cefei, paralizia nervului facial ș.a.Prehensiunea imposibilă: -dereglările SNC, anemia infecțioasă a calului, encefalomielita, cenuroza la ovine, rabie, ulcer la rădăcina limbii ș.a.

1.3. MASTICAȚIAPrin masticație, alimentele sunt triturate, mărunțite, mărindu-li-se astfel suprafața de acțiune a sucurilor digestive. Examenul masticației se face prin inspecție de la distanţă apreciind:- frecvenţa şi ritmul mişcărilor de masticație,- amplitudinea mişcărilor ,- poziția capului în timpul masticației,- zgomotele pe care le face animalul în timpul masticaței. Pot deregla masticația: patologii la nivelul mandibulei, dinților, glandelor salivare; osteoporoza, deplasarea dinților molari, dermatite, dereglarea SN.

În patologii masticația poate fi: -Înceată: bolile encefalului; -Leneșă: anorexie, inapetență; -Masticație în gol: tulburări de deglutiție; -Pipatul: sindromul de imobilitate; -”Zgomot de sărut”, masticația conținutului de salivă:

– paralizie– Rabie– Stomatită pusuloasă– Febra aftoasă

-Scrîșnitul din dinți:– Paraziți– Neregularitățile tablelor dentare

Masticația la cabaline

1.4. DEGLUTIȚIAPrin deglutiție alimentele din gura sunt dirijate prin intermediul esofagului spre stomac. În timpul deglutiției se cunosc trei timpi: bucal, faringian şi esofagian.Examenul deglutiției se face prin inspecție de la distanţă urmărind;- unda peristaltică la nivelul jgheabului jugular;- timpii deglutiției;- ușurința cu care se execută deglutiția;- atitudinea şi mișcările animalului în timpul deglutiției;- poziția capului.

Tulburările deglutiției se numesc disfagii : -Tip I (bucală) -Tip II (faringiană): faringită, rabie, tetanos. -Tip III (esofagiană) : esofagită, corpi străini,

1.5. RUMEGAREA Rumegarea implică patru etape: rejecția, remasticaţia, reînsalivaţia şi redeglutiţia. Examenul rumegării se face prin inspecția de la distanţă apreciind:

- la cât timp după consumul tainului începe rumegarea ;- intensitatea mişcărilor de rumegare;- poziția capului în timpul rumegării;- durata remasticaţiei unui bol mericic;- numărul mişcărilor de remastecaţie pentru un bol ;- numărul de remestecaţii într-o perioadă de rumegare;- durata unei perioade de remasticare;- frecvenţa perioadelor de rumegare în 24 ore ;- zgomotul produs în timpul rumegării.

Tulburările rumegării se pot manifesta prin:- rumegare tristă: în afecțiunile prestomacelor.- rumegare leneșă- rumegare rară: supraumplerea rumenului- rumegare întreruptă: afecțiunile organelor cavității bucale;- rumegare absentă: boli febrice, bolile prestomacelor;-rumegare în continuu. În mod normal, rumegarea începe la 30-60 minute după consumul tainului, repetându-se de cca 14 ori în 24 ore. Durata rumegării unui bol este cca 1 minut. În 24 ore ,rumegarea totalizează 7-10 ore.

1.6.ERUCTAȚIAExamenul eructației se face de la distanţă, apreciind prin inspecție:- frecvenţa;- mirosul gazelor eructate (acetonă, butiric, fad, putred);- intensitatea cu care se face;- atitudinea animalului în timpul eructației;- ușurința cu care este făcută. Într-o ora au loc cca. 18 eructații la bovine şi 10 la ovine. Eructația este un act fiziologic mai frecvent semnalat la rumegătoare. La cabaline eructația poate fi doar patologică în cazul dilatării acute a stomacului.

1.7.VOMAExamenul vomitării se apreciază din punct de vedere al:- ușurinței cu care este făcută,- a frecventei (unică, repetată, incoercibilă),- cantităţii materialului vomitat,- compoziției (microscopică şi macroscopică),- caracterului materialului vomitat,- culorii (hemoragică, biloasă, fecaloidă),- mirosului (acid, amoniacal, fecaloid, de usturoi/aliaceu);- pH-ului;- căii de eliminare (gură, nas).Voma poate fi considerată ca fiind un act de reflex de natură centrală sau periferică, fiind de bun augur în cazul intoxicațiilor. La cabaline se produce în cazul ruperii stomacului.