+ All Categories
Home > Documents > SEMINAR Stiluri Mobilier

SEMINAR Stiluri Mobilier

Date post: 03-Jan-2016
Category:
Upload: alin-tataru
View: 327 times
Download: 8 times
Share this document with a friend
31
Mobila stil Mobila, ca obiect de utilizare personală sau colectivă, a fost realizată din cele mai vechi timpuri, în zilele noastre căpătând noi atribute în viaţa oamenilor. În timp, mobila a evoluat şi a îmbrăcat diferite forme caracteristice, specifice pentru o anumită perioadă, numite stiluri. Stilul cuprinde mijloacele de expresie comune, atât în formă cât şi în conţinut, pe care le au arhitectura, decoraţia interioară, mobila, operele de artă şi arta industrială a unei societăţi într-o anumită epocă. Gusturile oamenilor, fineţea şi frumuseţea ornamentelor, funcţionalitatea, culorile, alături de condiţiile socio-istorice au fost elemente care au realizat diferenţieri importante în durata de menţinere a unui stil. Chiar în zilele noastre abordarea stilurilor în proiectarea mobilei se realizează diferenţiat, în funcţie de tradiţiile din ţara producătoare şi din cea consumatoare, de nivelul de dezvoltare al producătorilor, de puterea de cumpărare a consumatorilor. În cele ce urmează sunt prezentate particularităţile stilurilor care au cea mai largă utilizare în proiectarea şi execuţia mobilei stil din zilele noastre. a. Stilul antic egiptean Mobilierul, din lemn de cedru vopsit mai ales în alb, avea, uneori, încrustaţii de pietre semipreţioase şi ceramică, care formau un bogat decor de suprafaţă. Dintre piesele de mobilier din aceea perioadă, merită amintite: scaunele-comode, cu spătarul şi planul de şedere înclinate, taburetele simple sau pliante, tronurile somptuoase cu picioarele în forma labelor de leu, paturile amintind silueta unor animale, lăzile pictate sau încrustate, unele dintre acestea având patru picioare şi acoperiş boltit sau în două pante (fig. 6.21). Mobila egipteană a influenţat puternic dezvoltarea mobilierului antichităţii greco-romane şi a constituit, la începutul secolului al XIX-lea, una din principalele surse de inspiraţie ale stilului Empire. b. Stilul antic asirian Mobilierul asirian (fig. 6.22) era ornamentat cu capete de lei, tauri şi berbeci. Mesele, tronurile şi paturile erau executate din metal şi lemn. Scaunele din perioada timpurie erau
Transcript
Page 1: SEMINAR Stiluri Mobilier

Mobila stil

Mobila, ca obiect de utilizare personală sau colectivă, a fost realizată din cele mai vechi timpuri, în zilele noastre căpătând noi atribute în viaţa oamenilor. În timp, mobila a evoluat şi a îmbrăcat diferite forme caracteristice, specifice pentru o anumită perioadă, numite stiluri.

Stilul cuprinde mijloacele de expresie comune, atât în formă cât şi în conţinut, pe care le au arhitectura, decoraţia interioară, mobila, operele de artă şi arta industrială a unei societăţi într-o anumită epocă.

Gusturile oamenilor, fineţea şi frumuseţea ornamentelor, funcţionalitatea, culorile, alături de condiţiile socio-istorice au fost elemente care au realizat diferenţieri importante în durata de menţinere a unui stil. Chiar în zilele noastre abordarea stilurilor în proiectarea mobilei se realizează diferenţiat, în funcţie de tradiţiile din ţara producătoare şi din cea consumatoare, de nivelul de dezvoltare al producătorilor, de puterea de cumpărare a consumatorilor.

În cele ce urmează sunt prezentate particularităţile stilurilor care au cea mai largă utilizare în proiectarea şi execuţia mobilei stil din zilele noastre.

a. Stilul antic egipteanMobilierul, din lemn de cedru vopsit mai ales în alb, avea, uneori, încrustaţii de pietre

semipreţioase şi ceramică, care formau un bogat decor de suprafaţă. Dintre piesele de mobilier din aceea perioadă, merită amintite: scaunele-comode, cu spătarul şi planul de şedere înclinate, taburetele simple sau pliante, tronurile somptuoase cu picioarele în forma labelor de leu, paturile amintind silueta unor animale, lăzile pictate sau încrustate, unele dintre acestea având patru picioare şi acoperiş boltit sau în

două pante (fig. 6.21).Mobila egipteană a influenţat puternic dezvoltarea mobilierului antichităţii greco-romane şi

a constituit, la începutul secolului al XIX-lea, una din principalele surse de inspiraţie ale stilului Empire.

b. Stilul antic asirianMobilierul asirian (fig. 6.22) era ornamentat cu capete de lei, tauri şi berbeci. Mesele,

tronurile şi paturile erau executate din metal şi lemn. Scaunele din perioada timpurie erau lipsite de spătare, iar picioarele se terminau cu labe de leu şi copite de tauri din aur, argint sau bronz. Pernele erau somptuos tapiţate.

Figurile reprezentate pe mobilierul asirian erau mult mai grosolane şi rigide decât cele reprezentate pe mobilierul egiptean. În general, mobilierul asirian era mult mai masiv decât cel egiptean.

Un motiv ornamental deseori utilizat la tronuri şi scaune este reprezentarea convenţională a copacului sfinţit Asshur (Jupiter în varianta asiriană); de asemenea, poate fi întâlnit destul de des conul de pin, un alt motiv sacru, care este utilizat la decorarea elementelor sau joacă rolul de picior ornamental.

Page 2: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.21. Mobilier egiptean

Fig. 6.22. Mobilier asirian

a – tron, b,c – măsuţe, d – taburet, e - pat

Page 3: SEMINAR Stiluri Mobilier

c. Stilul antic grecÎn perioada Greciei antice, mobilierul a evoluat de la forme arhaice mai rigide la forme

modelate mai suplu, după modelul corpului omenesc. Principalele piese de mobilier erau: lăzile cu rol de păstrare (fig. 6.23 a), scaunele şi jilţurile (fig. 6.23 b,c,d), taburetele simple sau pliante (fig. 6.23 e,i), paturile cu funcţiuni multiple (fig. 6.23 f,g), mesele (fig. 6.23 h).

Fig. 6.23. Mobilier antic grec

La fabricarea mobilei se folosea lemnul de paltin, cedru, măslin, palmier, nuc. În general, lemnul utilizat la fabricarea mobilei era colorat, dominante fiind culorile: albastru, galben, roşu, roz şi brun deschis.

Ornamentele în relief sunt dominante, dar se utilizau şi cele obţinute prin pictare. Motivele vegetale, animale şi corpul uman erau utilizate cu predilecţie. Frunza de acant (fig. 6.23 j), de laur, precum şi crengile cu frunze de măslin au constituit baza ornamentelor vegetale, realizându-se o reproducere fidelă sau stilizată (fig. 6.23 k) şi simplificată sub forma palmetelor (fig. 6.23 l). Un alt motiv prezent în ornamentaţia mobilierului grecesc îl reprezintă marea al cărei freamăt a fost simbolizat prin meandre (fig. 6.23 m) sau forme stilizate ale valurilor (fig. 6.23 n).

d. Stilul antic romanMobilierul roman a fost folosit ca sursă de inspiraţie începând din Renaştere şi până în

secolul al XIX-lea. Principalele piese caracteristice mobilierului roman sunt: taburetul (fig. 6.24 f,h) cu patru picioare şi scaunul pliant, preluate de la greci, jilţurile din bronz sau marmură (fig. 6.24 e), având elemente de susţinere sub formă de

animale fantastice, paturile pentru citit, şedere sau servire a mesei (fig. 6.24 c, i, k), dotate cu forme

corespunzătoare acestor funcţii, erau turnate din bronz, unele având căpătâiul mobil. mesele (fig. 6.24 a,b,d), care sunt la romani piese principale ale interiorului, fără a mai avea

un caracter mobil. Executate din lemn, marmură sau bronz, în forme variate (dreptunghiulare, rotunde sau trapezoidale), acestea erau susţinute de capre sau de unul, trei sau patru picioare în formă de animale, sfincşi, himere, satiri, realizate într-o factură realistă.

a. b. c. d. e.

f. g.h.

i. j. k. l.

m.

n.

Page 4: SEMINAR Stiluri Mobilier

Ornamentele de pe mobilierul roman sunt preluate de la greci, dezvoltate şi îmbogăţite după gustul celor care-l utilizau şi adaptate tehnicilor folosite de meşterii executanţi. Frunza de acant este preluată şi transformată, ajungându-se la un ornament complet diferit, specific romanilor (fig. 6.24 j). Elementele strunjite, utilizate ca picioare pentru paturi, taburete, scaune, sunt dominante. De asemenea, sculpturile ronde-bosse (fig. 6.24 g), care reprezintă animale sau corpul uman, domină în construcţia meselor, jilţurilor, impunând prin perfecţiunea execuţiei şi dimensiuni. Pentru prima dată apare piciorul de căprioară în construcţia meselor (fig. 6.24 b), formă care va constitui elementul dominant al barocului. În decorarea mobilierului roman sunt prezente şi ornamente vegetale sub formă de ghirlande, lujeri, rozete, cornuri ale abundenţei.

e. Stilul gotic (sec. XIII – XIV)Mobilierul în stil gotic are un aspect auster. Decorul este sculptat în relief plat. Elementele

de rezistenţă ale mobilelor formează un sistem de cadre rigide, în câmpurile cărora se montează tăblii uşoare, ornamentate în relief plat sau în ajur.

Fig. 6.24. Mobilier antic roman

a.b. c.

d. e.f.

g.h.

i.j.

k.

Page 5: SEMINAR Stiluri Mobilier

Motivele decorative caracteristice mobilierului gotic sunt, pe lângă cele arhitecturale (arce frânte, profiluri, colonete, grupaje de străpungeri), cele vegetale (frunzişuri, flori şi cele figurative (himere, capete omeneşti, dragoni).

Ornamentaţia în fier forjat ca: platbande, broaşte cu paftale, zăvoare grele (la uşi şi cufere) se practică alături de celelalte tehnici decorative (fig. 6.25). În ornamentarea bogată a mobilierului spaniol şi a celui veneţian se pot distinge şi unele influenţe orientale.

Principalele piese de mobilier folosite erau: scaunele şi taburetele cu spătar (fig. 6.26 a,b), mesele prevăzute adesea cu un corp sertar (fig. 6.26 c), paturile aşezate pe estrade şi cu baldachin (drept sau boltit), bufetul prevăzut cu două uşi şi două sertare, lăzile (fig. 6.26 e) şi dulapurile (fig. 6.26 d), formate din două lăzi suprapuse, unele având

chiar două corpuri distincte.

Fig. 6.26. Mobilier în stil gotic

f. Stilul Renaşterii (sec. XV-XVI)Mobilele Renaşterii italiene devin piese independente, sistemul constructiv cu rame şi

tăblii ia forme arhitecturale în care se evită scheletul aparent, caracteristic mobilierului gotic. Mobilierul reproduce compartimentările faţadelor cu soclu, cu zidul decorat cu pilaştri şi cornişe specifice arhitecturii Renaşterii. Studiul atent al proporţiilor şi al armoniei, căutarea legilor

Fig. 6.25. Detalii ornamentale specifice

stilului gotic

a.

b.

c.

d.

e.

Page 6: SEMINAR Stiluri Mobilier

echilibrului, alegând ca dominantă linia orizontală, sunt preocupări comune în arhitectură şi în arta mobilierului.

Secolul al XVI-lea înseamnă triumful sculpturii în mobilier, sculptură realizată cu un relief din ce în ce mai puternic. Sunt utilizate motivele decorative inspirate din antichitatea greco-romană (medalioane, vrejuri ale unor plante, lire, dragoni, himere, grifoni, cariatide), alături de alte elemente decorative preluate din sculptura monumentală (coloane, arcaturi, pilaştri, arabescuri, volute etc.). Decorul plastic se dezvoltă în mod excesiv ascunzând structura şi funcţiunea mobilei, ale cărei suprafeţe sunt tot mai abundent încărcate cu ornamente sculptate reprezentând scene alegorice şi mitologice. Evoluţia spre efecte plastice şi supraîncărcarea decorativă anunţă stilul baroc.

Principalele piese de mobilier erau: bufetul (fig. 6.27 a) cu rol de păstrare a veselei, dulapul (fig. 6.27 b) care înlocuieşte treptat lada (fig. 6.27c) cu destinaţia de mobilă pentru

depozitare, masa (fig. 6.27 d) având blatul de formă dreptunghiulară sau rotundă cu 4, 6 sau 8 picioare, cabinetul, o creaţie a Renaşterii italiene, care a evoluat de la o simplă casetă cu sertare închisă

cu o uşă la o piesă de mobilier cu două corpuri, taburetele, scaunele cu spătar, fotoliile (fig. 6.27 e) şi paturile aşezate pe estrade şi acoperite cu baldachin (fig. 6.27 f).

Fig. 6.27. Mobilier în stilul Renaşterii italiene

a.

b.

c.

d.

e.

f.

Page 7: SEMINAR Stiluri Mobilier

Mobilierul Renaşterii franceze (fig. 6.28) îmbină structurile tradiţionale gotice cu ornamentaţia bogată a mobilierului Renaşterii italiene. Principalele piese de mobilier păstrează încă forme articulate: frontoanele încununează bufetele, tăbliile cuferelor sunt decorate cu busturi în medalioane, paturile sunt acoperite cu baldachin, unele scaune cu montanţi în formă de colonete. Motivele decorative principale (coloane, capiteluri, nişe, cariatide, motive florale şi arabescuri) sunt preluate din Italia. În secolul al XVI-lea arcul frânt se îmbină cu vrejurile vegetale specifice Renaşterii. Se poate remarca spre sfârşitul perioadei renascentiste prezenţa unei ornamentaţii cu motive florale stilizate, care sunt la rândul lor înlocuite cu formele cărnoase ale decorului de tip italian. Stilul mobilierului francez rămâne totuşi arhitectural, având piese de mobilier organizate după principiul faţetelor.

Fig. 6.28. Mobilier în stilul Renaşterii franceze

Mobilierul Renaşterii germane (fig. 6.29) este mai abundent decorat cu sculpturi decât cel francez, supraîncărcarea cu ornamente fiind echilibrată de aspectul masiv al elementelor structurale. Se execută după moda italiană cabinete din lemn de abanos cu încrustaţii de baga şi mici scene pictate. Principiile arhitecturii clasice s-au integrat destul de greu în formele mobilierului german ca urmare a persistenţei tradiţiei gotice. De-abia secolul al XVII-lea impune construcţia intensivă a lăzilor şi dulapurilor cu elemente ornamentale clasice preluate din arhitectură (coloane, pilaştri, ancadramente de ferestre şi uşi).

a. b. c.

d.

e.

f.

g. h.

i.

j.k.

l. m. n.

a, b, c – scaune, d, e – mese, f – cabinet, g – jilţ, h - dulap, i – canapea, j – pat cu baldachin, k – scaun, l,m – bufete, n - comodă

Page 8: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.29. Mobilier în stilul Renaşterii germane Mobilierul Renaşterii engleze (fig. 6.30) este caracterizat atât de persistenţa stilului gotic

cât şi de împrumuturi târzii de elemente decorative din Germania şi Italia. Mobilierul englez din perioada Renaşterii se distinge printr-o ornamentaţie mai simplificată şi mai austeră, exprimată prin compoziţii inspirate din motivele Renaşterii continentale.

a.

b.c.

d.

e.

f.

g.

h.

i.

a – bufet, b – taburet, c – masă, d,e – scaune, f – masă, g, h – scaune, i - pat

Page 9: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.30. Mobilierul în stilul Renaşterii englezeMobilierul Renaşterii spaniole se caracterizează prin sobrietatea şi conturarea clară a

formelor, în contradicţie cu gustul pentru desfăşurările de ornamente bogate şi materiale preţioase. Intarsii de lemn exotic, aurărie, catifele, fier forjat, piele colorată şi aurită îmbracă mobilele. Mobilierul Renaşterii spaniole îmbină decorurile gotice cu motivele maure şi decoraţia flamandă, influenţate hotărâtor de Renaşterea italiană.

g. Stilurile baroce (sec. XVII – XVIII)Formele, în general regulate şi masive, sunt supraîncărcate cu ornamentaţii. Se caută

curburi şi contorsionări, efecte cromatice bazate pe contraste de culoare, jocuri violente de lumină şi umbră, linii şi suprafeţe frământate. Suprafeţele mobilei se îmbracă în furniruri de lemn preţios, iar elementele portante din lemn masiv, cornişele şi soclurile sunt abundent decorate cu reliefuri, cu motive mai puţin riguros echilibrate decât formele folosite în Renaştere.

Mobilierul baroc italian tinde către mobile luxoase, cu o ornamentaţie bogată, folosind marchetăria cu toate fanteziile posibile, încrustaţiile de pietre colorate şi motive puternic reliefate executate în lemn masiv sau în stuc vopsit.

Mesele şi cabinetele (fig. 6.31) au blatul din plăci de marmură sau din mozaic de piatră, rezemat pe elemente portante puternice, decorate prin sculptare, cu genii, naiade, lei şi vulturi,

stuc – material sub formă de pastă, folosit pentru decoraţii care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură şi praf de cretă

a. b. c.

d.e.

f. g.

h.

i. j.k.

a, b, c – mese, d, e – mese extensibile, f, g – scaune, h –cabinet, i – bufet, j – pat cu baldachin, k - bufet

Page 10: SEMINAR Stiluri Mobilier

spirale ample de acant, volute, scoici, baluştri proeminenţi. Scaunele au scheletul reliefat plastic şi aurit. Montanţii (barele) scaunelor şi ai meselor au contururi curbate şi sunt consolidaţi cu volute. Pe ramele meselor sau pe spătarele unor scaune se sculptează cartuşe proeminente. Mobilierul veneţian se distinge prin aurirea lemnului şi aplicarea unor încrustaţii de ceramică şi sticlă colorată.

Stilul baroc francez se mai numeşte şi „stilul regilor francezi”, deoarece perioada sa coincide cu perioada domniei celor mai vestiţi regi. Barocul francez poate fi împărţit în patru perioade distincte: barocul timpuriu în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643); barocul clasic în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715); regence, stil de tranziţie între barocul clasic şi Rococo, în timpul minoratului lui Ludovic al

XV-lea (1715-1723);

Fig. 6.31. Mobilier în stilul baroc italian

Rococo, în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea (1723-1774).

cartuş – ornament sculptat sau gravat pe care se scriu de obicei inscripţii sau monograme

a.b.

c.d.

e. f.

a – scaun, b – masă, c – dulap, d – ladă, e – masă, f - fotoliu

Page 11: SEMINAR Stiluri Mobilier

Stilul Ludovic al XIII-lea. Mobilierul are forme şi suprafeţe sobre, delimitate de linii drepte, inspirate din arhitectură. Aspectul general este de masivitate austeră, iar decoraţia este dispusă în compoziţii geometrice guvernate de legea simetriei.

Se întrebuinţează foarte mult lemnul masiv, dar se impun şi noi tehnici: placajul de abanos realizat din foi sculptate în relief, încrustaţiile cu lame de lemn colorat sau cu marmură, marchetăria din mici bucăţi de lemn care compun un decor. Pe ramele planurilor de şedere şi ale spătarelor se fixează garnituri de piele, catifea sau tapiţerie.

În ceea ce priveşte decoraţia, principalele motive ornamentale sunt: arabescurile, torsadele, colonetele, baluştrii, motivele florale, ghirlandele şi cartuşele; pe uşile dulapurilor apar ornamente cu tăieturi în formă de diamant. Alte motive folosite pentru ornamentarea mobilierului sunt: crucea de Malta, simplă sau faţetată, cornul abundenţei, fructe, palmete, măşti de heruvimi, botul de leu care ţine în gură un inel metalic, ramuri încrucişate de laur şi de palmier, frunze de acant, vulturi cu aripile desfăşurate, capete de femeie, rozete etc.

Principalele piese de mobilier erau (fig. 6.32): scaunele cu sau fără braţe, taburetele, banchetele şi fotoliile, mesele sprijinite pe picioare strunjite în formă de baluştri, coloane torsionate, birourile (care sunt menţionate pentru prima dată), cabinetele bogat decorate cu marchetărie, încrustaţii şi reliefuri, dulapurile existente în varianta înaltă cu două uşi sau în varianta cu două corpuri suprapuse

având între ele sertare, patul acoperit cu baldachin.

Stilul Ludovic al XIV-lea. André Charles Boulle (1642-1732), cel mai mare creator de mobilier al timpului, introduce în Franţa tehnica italiană a marchetăriei cu baga, cupru şi cositor. Colţurile mobilierului sunt protejate şi decorate cu elemente din bronz aurit. Motivele ornamentale, de o mare bogăţie, executate cu mare grijă pentru detalii sunt grupate în compoziţii riguros simetrice. Principalele elemente decorative sunt (fig. 6.33): scoica plată sau reliefată, frunza de acant, palmetele, iniţiala regală (două litere L înlănţuite) şi emblema apolinică a regelui (soarele, adesea cu un cap de femeie în centru), ramuri cu frunze şi fructe încolăcite, reţele de romburi şi pătrate presărate cu perle şi mici motive florale. Se mai folosesc ornamente de origine greco-romană, trofee, căşti, coroane, săbii, platoşe, tridente, coarne de berbec, draperii, volute în formă de C sau S, delfini, cai de mare etc.

Page 12: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.32. Mobilier stil Ludovic al XIII-lea

a. Detalii ornamentale

b. Piese de mobilier

dulap

masă

ladăscaun

Page 13: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.33. Detalii ornamentale ale stilului Ludovic al XIV-lea

Principalele piese de mobilier erau: scaunele, fotoliile clasice şi cele de odihnă, prevăzute în partea superioară cu două elemente

proeminente pentru sprijinirea capului, mesele, încărcate cu decoruri bogate şi preţioase, construite în două variante: masa consolă şi

masa obişnuită, masa-birou specifică acestui stil, formată din două corpuri cu sertare care se sprijină pe 8

picioare în consolă, masa de scris, apărută spre sfârşitul secolului al XVII-lea, este prevăzută cu 3 sertare şi 4

picioare, comodele apar pentru prima dată, luând locul cuferelor; sunt piese de mobilier scunde având 2

până la 4 sertare sprijinite pe picioare scurte, dulapurile, de formă rectangulară, sunt mobile ample terminate în partea superioară cu o

cornişă proeminentă; se sprijină pe picioare în formă de sferă aplatizată sau de labă de leu, paturile acoperite de baldachine suspendate sau susţinute pe 4 stâlpi .

Stilul Regence. Aspectul general al mobilei continuă să fie solemn. Liniile şi structurile devin mai elegante (fig. 6.34). Liniile curbe le înlocuiesc pe cele rectangulare, caracteristice stilului precedent. Mobilele pentru şedere sunt desenate cu supleţe, având rotunjimi şi arcuiri continue, care trec fără întreruperi de la un element al structurii la altul. Picioarele devin mai cambrate, traversele de legături tind să dispară, iar centurile au frecvent un profil în dublă acoladă.

Se foloseşte lemnul de esenţă nobilă (trandafir, lămâi etc.) sub forma unor lamele de furnir, dispuse astfel încât să urmeze direcţiile fibrelor de lemn sau să compună un joc de fond în formă de romburi, tablă de şah şi alte desene geometrice.

Tehnica savantă şi complicată a marchetăriei este preferată în decoraţie. Cu ajutorul ei se creează adevărate tablouri din lemn, utilizându-se până la o sută de esenţe diferite.

În ceea ce priveşte ornamentaţia, decorul echilibrat al stilului evoluează către o artă mai graţioasă şi mai plină de fantezie. Cu toate că se mai păstrează unele reguli de simetrie, motivele, compuse după un desen sinuos, devin mai aerisite. Motivele folosite cu predilecţie sunt: scoici pentalobate, frunze de acant asimetrice şi vrejuri curbe alături de capete de faun sau de femei cu diademe. Se mai folosesc şi motive inspirate din arta barocului italian (flori, plante, scoici, fructe, animale) sau motive de provenienţă orientală (pagode, maimuţe, umbrele, flori exotice).

Page 14: SEMINAR Stiluri Mobilier

Bronzurile aurite şi cizelate, aplicate mai ales pe mese, comode şi sertare, rămân la modă. Stilul Ludovic al XV-lea (rococo, rocaille). Stilul rococo este definit prin rafinamentul

formelor şi decorurilor, prin fineţea liniilor şi jocul curgător, asimetric al ornamentaţiei. Speciile de lemn utilizate cu predilecţie la fabricarea mobilierului sunt: nucul, fagul,

stejarul, paltinul, mahonul, palisandrul şi trandafirul. Mobilierul este fie lăcuit cu roşu şi negru, fie pictat cu alb, roz, verde şi albastru deschis, fie marchetat. Liniile se arcuiesc în curbe şi contracurbe elegante, formele sunt cambrate, iar ornamentaţia este delicată şi asimetrică.

Motivele ornamentale principale sunt: scoica asimetrică, frunza de acant, ramuri înlănţuite, cascadele de flori, păsările, buchetele, fructele. Definitorii sunt motivele denumite de francezi „rocaille”, extravagante, frământate şi asimetrice, inspirate după forma unor scoici. Astfel, cartuşul devine o compoziţie având ca elemente cochilia înaripată şi două tolbe de săgeţi încrucişate. Inspiraţia de natură orientală este şi ea o particularitate a

Fig. 6.34. Mobilier stil Regence

a.

b.

c.

d.

e. f.

g.

h. i.

a – dulap, b – masă, c - scaun, d – canapea pentru odihnă, e, f – detaliu ornamental, g – canapea pentru şedere, h – masă, i -comodă

Page 15: SEMINAR Stiluri Mobilier

fig. 6.35. Mobilier stil Ludovic al XV-lea

decoraţiei rococo. Abundă peisaje şi personaje exotice, flori, dragoni, păsări, fluturi, stânci, munţi, case şi poduri.

Piesele de mobilier specifice stilului Ludovic al XV-lea sunt de o mare varietate atât ca structură cât şi ca formă. Scaunele (fig. 6.35 a,b) şi fotoliile (fig. 6.35 c) sunt mai uşoare şi mai confortabile decât cele

aparţinând stilului anterior. Fotoliile au braţele tapiţate şi spătarele curbate urmărind linia corpului; în această perioadă, apare şi fotoliul de tabinet (fig. 6.35 d).

Canapelele pentru şedere (fig. 6.35 e) au şezutul şi spătarul tapiţate, cu scheletul vizibil. Sunt realizate cu două sau trei locuri, fiind prevăzute cu perne cilindrice detaşabile.

Canapelele pentru odihnă (fig. 6.35 f) şi fotoliile canapea (fig. 6.35 g), independente sau alăturate, formează complexe de mobilă specifice stilului.

Mesele (fig. 6.35 h,i) devin uşoare şi uşor de manevrat. Ele se diferenţiază după destinaţie: mese pentru lucrul de mână, mese de scris cu sertare şi tablete mobile, mese de cafea cu

l.k.

a.b.

e.f.

h.

c. d.

g.

i.

j.

Page 16: SEMINAR Stiluri Mobilier

platou de marmură sau porţelan, servante rotunde sau pătrate, noptiere, măsuţe de joc, măsuţe de toaletă cu oglindă mobilă şi tablete rabatabile etc.

Birourile (fig. 6.35 j,k) sunt disponibile în următoarele variante: birou plat de formă rectangulară cu colţuri rotunjite şi având 3 sertare, biroul „capucin” cu ascunzători, sertare şi resorturi secrete, măsuţa de scris care dispune în partea superioară de casete şi sertare mascate de un panou mobil, iar în partea inferioară de sertare şi un dulăpior, mascate de două uşi culisante, biroul cu cilindru mobil (cu rulouri din lamele articulate).

Comodele (fig. 6.35 l) devin mobile la modă şi sunt folosite uneori în locul dulapurilor. Există în două variante: cu două sertare suprapuse şi cu picioare înalte, cambrate sau masive, cu mai multe sertare şi picioare scurte.

Şifonierul este o mobilă mică, derivată din comodă, dezvoltată în înălţime.Mobilierul baroc englez se caracterizează prin împletirea stilului Renaşterii cu

reminiscenţele târzii ale ornamentaţiei gotice, dezvoltat în limitele sobrietăţii specifice locale. În acest sens se remarcă liniile drepte dominante, fără a fi eliminate profilurile, ornamentele şi liniile curbe. Mobilierul este decorat cu marchetării bogate din diferite specii de lemn, fildeş sau metal, care figurează motive de inspiraţie florală. Panourile lăcuite încep să fie folosite şi în Anglia. Picioarele mobilelor pentru şedere iau o formă caracteristică, evazată, cu partea de jos în formă de labă de animal.

Sub denumirea de baroc englez sunt reunite următoarele stiluri: stilul „Queen Anne” (Regina Anne) care este corespondentul englez al stilului Ludovic al

XIV-lea. Caracteristic acestui stil sunt suprafeţele plane neprofilate, picioarele arcuite în S, dulapurile şi comodele cu sertare care înlocuiesc lăzile tradiţionale (fig. 6.36);

stilul Chippendale care reprezintă o interpretare engleză a Rococo-ului, îmbinând forme franceze ale stilului Ludovic al XV-lea cu elemente de tradiţie gotică şi cu unele influenţe chinezeşti (fig. 6.37).

h. stilurile neoclasice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – prima jumătate a sec. al XIX-lea)

Ca urmare a descoperirilor arheologice de la Herculanum şi Pompei, în Europa începe să se manifeste interesul pentru creaţiile echilibrate ale antichităţii greco-romane, determinând înlocuirea formelor agitate ale Rococo-ului cu forme mai concise, dominate de liniile drepte şi de principiile simetriei.

Neoclasicismul francez cuprinde trei perioade distincte: perioada domniei regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792) perioada Directoratului (1795-1799) perioada imperiului lui Napoleon I (1800-1815).

Stilul Ludovic al XVI-lea (fig. 6.38). Mobila stil Ludovic al XVI-lea renunţă la liniile curbe, revenind la simetrie în construcţie şi ornamentaţie. Formele geometrice regulate (dreptunghi, prismă, cerc, elipsă) şi liniile drepte recapătă importanţă în definirea formelor şi ornamentaţiei pieselor de mobilier. Liniile fluente, continue, specifice barocului, sunt abandonate, aşa încât noul stil prezintă structura constructivă a mobilei prin zone vizibile de îmbinare a elementelor.

Alături de motive greceşti, elenistice şi pompeiene (meandre, capete de berbec, vulturi romani, cornuri ale abundenţei, frunze de acant, cariatide), sunt folosite motive rustice şi idilice (fluiere, coşuleţe cu flori, stupi de albine, instrumente muzicale, inimi străpunse de săgeată, păsări, rozete, împletituri geometrice, coroniţe şi ghirlande de flori, palmete, medalioane, capete de animale). Pentru cornişe şi cadre se utilizează ornamente repetitive.

Page 17: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.36. Mobilier stil Queen Anne

a.

b. c.

d. e.

f.

g.

h.

i. k.

l. m.

n.

o.

p.

a – cabinet, b – masă descris, c – comodă, d - canapea pentru şedere, e – scaun, f – măsuţă de toaletă cu oglindă, g – fotoliu, h – masă, i – oglindă, k – scaun, l,m,n – detalii

ornamentale ale spătarului, o – canapea, p – detalii ornamentale

Page 18: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.37. Mobilier stil Chippendale

Lemnul de acaju este frecvent întrebuinţat,pictat sau ceruit. Abanosul revine la modă. Se practică pictarea şi lăcuirea mobilei, în culori slabe, în acord cu culorile ţesăturilor. Marchetăria se execută din lemn de palisandru şi trandafir, defectele şi nodurile lemnului fiind utilizate şi ele pentru obţinerea unor efecte decorative. Pe panourile comodelor şi ale meselor se practică placarea cu porţelan de Sèvres şi încrustaţii cu sidef şi pietre colorate.

Picioarele mobilelor sunt drepte şi uşoare, mai subţiri în partea de jos şi au forma de colonetă dreaptă sau de spirală. Ele au terminaţii în formă de sabot, de gheară de vultur sau de sfârlează. Spătarele scaunelor, fotoliilor şi canapelelor sunt ovale, rotunde, dreptunghiulare sau în formă de liră şi sunt totdeauna încadrate cu elemente sculptate sau profilate.

Stilul Directoire face tranziţia între stilurile Ludovic al XVI-lea şi Empire. Mobilierul este destul de greoi şi de pretenţios. Picioarele mobilierului sunt drepte, în formă de colonete rotunjite sau canelate. Motivele decorative principale sunt: palmeta greacă, vasele antice, urnele sculptate, coloanele, săgeţile, leii înaripaţi, rozetele înscrise în romb sau în pătrat, dragonii, sirenele, busturile feminine cu aripi de vultur, sfincşi purtând pe cap un coş cu fructe.

a.b.

c.d.

e. f. g.

h.

h. i. k. l.

a – scaun, b – canapea, c,l – detalii ornamentale al spătarelor, d – birou, e, f – vitrine, g – comodă, h – vitrină, i – fotoliu, j,k – scaune

Page 19: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.38. Mobilier stil Ludovic al XVI-lea

Unele piese de mobilier sunt ornate cu motive simbolice, caracteristice epocii Revoluţiei franceze: victorii înaripate, ramuri de stejar, cocoşul galic, căşti, trofee şi lănci etc. Centurile şi picioarele mobilelor pentru şedere sunt adesea decorate cu motivul margaretei; rombul apare pe dulapuri, spătare şi suporturi de braţe. Furnirurile, marchetăria şi bronzurile se folosesc mai puţin.

Stilul Empire. Una din caracteristicile acestui stil somptuos în perioada neoclasică este influenţa egipteană: linii drepte, forme masive, simetrice, bronzurile aurite etc.

Formele mobilierului sunt în general rectangulare (fig. 6.39). Scaunele au spătar drept, uneori terminat în fronton, picioarele sunt drepte şi masive, în forme de coloană, balustru sau sabie, adesea terminate în labă de animal. Suporturile braţelor au formă de capete de femeie sau de sfincşi înaripaţi.

a.

b.

c.

d.

e.

f.

a – masă de scris, b – scaun, c – comodă, d – pat, e – birou, f - comodă

Page 20: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.39. Mobilier stil Empire

Predomină motivele ornamentale de inspiraţie clasică: pilaştri şi cariatide, victorii înaripate şi încoronate cu lauri, tridentul lui Neptun şi caduceul lui Hermes, centauri, delfini, frunze de acant stilizate, roze cu patru lobi. Motivele războinice sunt de asemenea frecvente: trofee, săbii, armuri, căşti, ca şi semnele imperiale: vulturul, albina napoleoniană, iniţiala N. Bronzurile reprezintă zeiţe şi dansatoare eline, scene mitologice şi sunt aplicate uneori abuziv.

Marchetăria este părăsită în favoarea lemnului de acaju masiv, uneori încrustat cu abanos, cu lemn de culoare deschisă sau cu metal. Ornamentele sunt dispuse riguros geometric, în friză sau în mijlocul panourilor.

Stilul neoclasic în Anglia (fig. 6.40) a fost dezvoltat de creatorii de mobilă Robert Adams, George Hepplewhite şi Thomas Sheraton.

Stilul Adams (fig. 6.40 a,b,c,d,e). Mobilele au forme rigide şi un caracter pretenţios. Sunt folosite cu predilecţie ornamentele de provenienţă greco-romană, realizându-se o îmbinare între diferite tehnici de decorare (sculptură, intarsie, pictură) pe aceeaşi piesă de mobilier. Materialul de bază este lemnul de mahon (masiv sau în furnire), ornamentele fiind realizate în culori deschise, contrastante cu culoarea roşcată a fondului.

Influenţele stilului Ludovic al XVI-lea sunt vizibile prin forma picioarelor şi a spătarelor scaunelor.

Stilul Hepplewhite (fig. 6.40 f,g,h,i,j,k) preia stilul Ludovic al XVI-lea, asociindu-i mai multe linii curbe. Ornamentaţia este mai restrânsă, efectul estetic deosebit fiind obţinut prin forma ovală, rotundă sau parabolică a spătarelor scaunelor, fotoliilor şi canapelelor. Frumuseţea scaunelor, fotoliilor şi canapelelor este obţinută prin forma spătarelor, realizate prin traforare, sculptare sau prin aranjament de baghete strunjite. Corpurile de mobilă sunt dominate de liniile drepte şi de figurile geometrice ordonate (dreptunghi, pătrat), ornamente cu elemente sculptate sau obţinute prin marchetărie şi pictură. Uşile cu sticlă păstrează rama fagure cu elemente faţetate. Tapiţeria este realizată din stofe cu dungi.

a. Detalii ornamentale

b. Piese de mobilier

Page 21: SEMINAR Stiluri Mobilier

Stilul Sheraton (fig. 6.40 l,m,n). Caracteristic acestui stil sunt liniile drepte. Ornamentaţia mai mult plană este realizată în special prin lucrări de intarsie, culoarea fondului fiind cea a mahonului, specia cu cea mai largă utilizare.

Stilul neoclasic german este reprezentat de stilul Biedermeier (fig. 6.41). Concepţia şi realizarea mobilierului în neoclasicismul german are în vedere simplificarea formelor şi ornamentaţiei şi folosirea în construcţie a speciilor indigene, acoperite cu specii exotice, astfel încât să rezulte un mobilier ieftin. Este folosit lemnul de cireş, frasin, păr colorat în nuanţe maronii, atât sub formă masivă cât şi sub formă de furnir. Mahonul este folosit cu predilecţie sub formă de furnire.

Ornamentele dominante sunt cele de natură vegetală, stilizate (flori, frunze, coroane, rozete, crenguţe cu flori) şi mai puţin cele de origine

Fig. 6.40. Mobilier în stilurile neoclasice engleze (Stilurile Adams, Hepplewhite şi Sheraton)

a. b.

c.

d.

e. f. g.

h. i. j.

k.

l.

m. n.

Page 22: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.41. Mobilier stil Biedermeieranimală (lebede, grifoni, păsări). Ornamentele aplicate din alamă se realizează din tablă prin ambutisare.

Stilul Biedermeier a influenţat mobilierul din Anglia, Austria, Danemarca, ţările baltice, Ungaria, Ţările Române şi Rusia.

i. Stilurile eclectice (sec. al XIX-lea)După 1815,stilul neoclasic este îndepărtat de pe linia modei de către stilurile eclectice, care

marchează astfel revenirea la stilurile anterioare (rococo, baroc, renascentist, gotic).Stilul Restauration (1815-1830). În această perioadă persistă stilul Empire, dar cu forme

mai suple, revenindu-se la linia curbă. Mobilierul îşi pierde rigiditatea şi simetria, devenind mai confortabil. Scaunele şi fotoliile au din nou picioarele, spătarele şi braţele curbate (fig. 6.42). În locul ornamentaţiei cu aplice din bronz şi alamă se preferă încrustaţiile, pictarea lemnului în alb şi aplicaţiile de porţelan. Ca motive decorative se folosesc palmete, rozete, flori, stele, lebede,

a. b.

c. d.

e. f.

a – măsuţă ovală, b, c – scaune, d – masă rotundă, e – dulap, f - comodă

Page 23: SEMINAR Stiluri Mobilier

care triumfale, cai de mare, perle, panglici, de inspiraţie antică ca şi alte elemente moştenite de la stilurile anterioare.

Fig. 6.42. Masă şi fotolii stil Restauration

Fotoliile „în gondolă” sunt la modă: ele au picioarele arcuite în formă de sabie, spătarul rotunjit şi braţele răsucite în volută sau sub formă de gât de lebădă până în partea din faţă a planului de şedere. Apare tipul de fotoliu numit „voltaire”, cu planul de şedere scund, spătar înalt şi cambrat şi braţele în formă de gât de lebădă. Canapelele sunt foarte joase, centura servind uneori drept soclu. Caracteristică este canapeaua denumită „recamier” cu braţele inegale legate printr-un spătar înclinat. Comodele au numeroase sertare şi se sprijină pe picioare scurte. Alături de patul „în gondolă” apar primele paturi din fier pictat şi aurit.

Stilul Ludovic Filip (1830-1848) se caracterizează prin mobile masive şi greoaie, dar confortabile (fig. 6.43). Sunt copiate toate genurile stilistice din secolele precedente, ca şi vechile motive ornamentale. Mobilierul mult simplificat începe să fie produs pe cale industrială. Se dezvoltă mobilierul de mare serie lipsit de ornamentaţie.

Page 24: SEMINAR Stiluri Mobilier

Fig. 6.43. Mobilier stil Ludovic Filip În această perioadă se manifestă şi curentul neogotic: spătarele scaunelor şi uşile

dulapurilor sunt decorate cu motive medievale, rozete şi ogive etc.Canapelele capitonate se fac din ce în ce mai joase, se fabrică fotolii gondolă şi fotolii în

formă de coş, având spătarul şi braţele unite. Apare masa de sufragerie cu blaturi rabatabile sau culisante, cu picioarele arcuite şi aşezate pe rotiţe care facilitează deplasarea mobilei.

Stilul Napoleon al III-lea (1852-1870). Se caracterizează printr-o împletire eclectică a stilurilor precedente, dominată însă de eleganţa stilului rococo. Se folosesc lemnul închis la culoare sau lăcuit în negru, încrustaţiile şi marchetăria cu sidef, baga, metal, email şi lemn de specii exotice, pictura aurită, panourile de porţelan, bronzurile bogate pe fond de abanos sau palisandru. Motivele decorative cele mai frecvent folosite sunt cele aparţinând stilului Ludovic al XV-lea.

Stilul eclectic se răspândeşte în majoritatea ţărilor europene unde au denumiri specifice (de exemplu, în Anglia se numeşte stil victorian).

j. Stilurile rusticeStilurile artistice create şi dezvoltate la curţile regale nu au fost accesibile marii mase a

populaţiei care şi-a rezolvat problemele de confort cu piese de mobilier mai simple, mai puţin ornamentate, la care accentul se punea pe rolul funcţional şi mai puţin pe cel estetic.

a.

b.

c.

d. e.

f.

g.

a – dulap, b – canapea, c – masă de scris, d – fotoliu, e, g – scaune, f - măsuţă

Page 25: SEMINAR Stiluri Mobilier

Stilurile rustice sunt specifice fiecărei ţări şi, mai mult chiar, fiecărei zone sau regiuni geografice cu elemente de interferenţă şi cu influenţe greu de descifrat şi departajat. Formele constructive şi modul de ornamentare sunt simple şi specifice regiunii respective, nefiind agreate şi acceptate în alte regiuni.

k. Stilul contemporanMobilierul contemporan se proiectează pe baza unor metode care tind din ce în ce mai mult

să devină ştiinţifice. Se fabrică pe cale industrială ţinând seama de cerinţele practic-utilitare, economice şi estetice.

Mobila din elemente tipizate (moduli standard) se produce în serii mari în condiţiile mecanizării şi automatizării proceselor de fabricaţie. Se folosesc materiale noi: mase plastice, ţesături de poliester, plăci aglomerate din fibre de lemn, oţel cromat, aluminiu etc.

Formele obiectelor sunt concepute în strictă concordanţă cu structura lor, elementele portante fiind clar detaşate de cele de susţinere. Forma nu mai este împrumutată din natură sau din stilurile tradiţionale. Ea nu mai este nici simbolică, nici ornamentală, ci exprimată prin accentuarea unor calităţi structurale sau plastice, oscilând între o expresie geometrică şi una organică.

Mobila, proiectată în forme noi care să se integreze realităţilor sociale contemporane, respectă exigenţele economiei şi tehnicii moderne, oferind un maximum de avantaje pentru un preţ minim.


Recommended