C. O. Velmerig Seminar de dinamică de grup Training-ul de dinamică de grup este o formă specială de muncă cu grupurile. Acest format, care permite desfășurarea proceselor sociale obișnuite, este perceput ca un spaţiu pentru exerciţii cu scopul de a cunoaşte situațiile sociale în mod individual, ca autocunoaştere sau ca experienţă în grup şi pentru exersarea proceselor de comunicare în cadrul grupului. Cel mai important punct în training-ul de dinamică de grup este trăirea "aici si acum". Aceasta înseamnă că atenţia participanţilor nu este concentrată asupra evoluţiei lucrurilor, ci asupra trăirii personale, a relaţiilor și sentimentelor în grup. Conducerea prin ”trainer” dezvoltă doar atâta ordine şi dă doar atâta structură cât este necesar. În schimb se lasă participanţilor cât mai mult spaţiu pentru a experimenta în acțiune. Fiecare participant trebuie să gasească singur ce sarcină poate prelua (rolurile în grup) şi ce este permis şi ce nu este permis (reguli de grup). Participanţii trebuie să încerce singuri să obţină ordinea de care au nevoie ca să se simtă bine şi să devină apți de lucru. Membrii echipei sunt apţi de lucru numai atunci când reuşesc să clarifice şi să perfecţioneze situaţia grupului. Pentru aceasta sunt instruiţi şi susţinuţi de "traineri", dar nu sunt îndrumaţi. Tehnicile şi metodele de lucru tipice folosite în training-ul de dinamică de grup sunt: • feedback-ul • rezolvarea conflictelor în grup • exerciţii de dinamică de grup • analiza situaţiei • analiza procesului • măsurarea sociometrică • input teoretic Perceperea complexităţii în cadrul grupurilor Nedumerirea provocată declanşează o nesiguranţă la toţi participanţi, mai ales la începutul unui seminar de dinamică de grup. Fiecare incearcă să găsească, activ sau pasiv, "ce şi cum funcţionează în grup". Fiecare se priveşte şi îi priveşte pe ceilalţi, şi "se gândeşte" sau încearcă să se înţeleagă cu ceilalţi şi să găsească o orientare. Aceasta face situaţia şi mai compli- cată şi neprevăzută pentru toţi participanţii. In viaţa normală, de exemplu la locul de muncă, se vorbeşte în situaţii simi- lare despre haos sau se compară cu "o grădiniţă". Dacă membrii unui grup nu s-au înţeles, dacă nu este clar care [email protected]
Transcript
C. O. Velmerig
Seminar de dinamică de grup
Training-ul de dinamică de grup este o formă specială de muncă cu grupurile. Acest format, care permite desfășurareaproceselor sociale obișnuite, este perceput ca un spaţiu pentru exerciţii cu scopul de a cunoaşte situațiile sociale în mod individual, ca autocunoaştere sau ca experienţă în grup şi pentru exersarea proceselor de comunicare în cadrul grupului.
Cel mai important punct în training-ulde dinamică de grup este trăirea "aici si acum". Aceasta înseamnă că atenţia participanţilor nu este concentrată asupra evoluţiei lucrurilor, ci asupra trăirii personale, a relaţiilor și sentimentelor în grup.
Conducerea prin ”trainer”dezvoltă doar atâta ordine şi dă doar atâta structură cât este necesar. În schimb se lasă participanţilor cât mai mult spaţiu pentru a experimenta în acțiune. Fiecare participant trebuie să gasească singur ce sarcină poate prelua (rolurile în grup) şi ce este permis şi ce nu este permis (reguli de grup). Participanţii trebuie să încerce singuri să obţină ordinea de care au nevoie ca să se simtă bine şi să devină apți de lucru. Membrii echipei sunt apţi de lucru numai atunci când reuşesc să clarifice şi să perfecţioneze situaţia grupului.
Pentru aceasta sunt instruiţi şi susţinuţi de "traineri", dar nu sunt îndrumaţi.
Tehnicile şi metodele de lucru tipicefolosite în training-ul de dinamică de grup sunt:
• feedback-ul
• rezolvarea conflictelor în grup
• exerciţii de dinamică de grup
• analiza situaţiei
• analiza procesului
• măsurarea sociometrică
• input teoretic
Perceperea complexităţii în cadrul grupurilor
Nedumerirea provocată declanşează o nesiguranţă la toţi participanţi, mai ales la începutul unui seminar de dinamică de grup. Fiecare incearcă să găsească, activ sau pasiv, "ce şi cum funcţionează în grup". Fiecare se priveşte şi îi priveşte pe ceilalţi, şi "se gândeşte" sau încearcă să se înţeleagă cu ceilalţi şi să găsească o orientare. Aceasta face situaţia şi mai compli-cată şi neprevăzută pentru toţi participanţii.
In viaţa normală, de exemplu la locul de muncă, se vorbeşte în situaţii simi-lare despre haos sau se compară cu "o grădiniţă". Dacă membrii unui grup nu s-au înţeles, dacă nu este clar care
este ”drumul dorit de ei”, acest lucru va fi foarte neplăcut resimțit. Bătăile şi conflictele care urmează sunt curentnumite ”dinamică de grup”. De aceea termenul dinamică de grup are în limbajul uzual o tentă negativă.
Training-ul de dinamică de grup lasă în mod conştient un pericol prin neprevăzut şi complexitate, care solicită în mod obișnuit viața de grup şi care împiedică evoluţia în viaţa zinică, la locul de muncă şi în politică. În cadrul trainingului parti-cipanţii pot să găsească un exemplu al grupului lor, care le împiedică sau încetineşte capacitatea de muncă, şi pot descoperi ce se poate face pentru a schimba acest lucru.
Cu cât se reuşeşte o descriere mai convingătoare a atmosferei din grupuri, adică "să se găsească un termen comun", cu atât participanţii se pot înțelege mai bine pentru eventualele şi necesarele schimbări , şi să le efectueze împreună.
Participarea personală
Este normal ca un astfel de numitor comun să se poată dezvolta doar când toţi participanţii își pot exprima opiniile și sentimentele, şi sunt cu adevărat ascultaţi. În acest caz pot fi de folos anumite reguli ("a asculta", "să lăsăm cealalta persona să-şi termine propo-ziţia sau să vorbească", etc). În final însă nu contează "comportamentul ordonat", ci "claritatea obţinută".
Doar când este clar în grup:
• unde stă fiecare
• ce simte fiecare
• ce vrea şi ce nu vrea fiecare
• pe cine sau pe ce se sprijină şi pe cine şi ce nu sprijină,
doar atunci se confirmă atracția şi respingea care nu sunt "ascunse sub preș", prin care grupul se poate dezvolta şi înţelege şi poate merge pe propriul drum (se conduc singuri).
Cel care a inventat dinamica de grup ca formă de training şi cercetare, Kurt Lewin, a descris acest mod de lucru drept "go with the flow of the group!". Prin aceasta a vrut să spună că grupul singur trebuie să-şi găsească drumul spre dezvoltare - deci să nu existe un conducator sau un plan care să impună grupului drumul. Această problemă trebuie rezolvată de grup.
De asemenea Lewin mai precizează că dacă toţi membrii grupului sunt atașaţi unii de alţii - "legaţi unii de alții", cum se spune în dinamica de grup - atunci grupul se poate dezvolta ca o unitate şi poate funcţiona în condiţii optime.
Experienţa ne arată că grupurile care îşi concentrează atenţia spre viața socială din interiorul lor pe o durată lungă dau mult mai mult randament decât cele care sunt interesate doar să-şi termine norma.
Implicarea în procesul de grup
Trainingul de dinamică de grup a fost inițial cunoscut sub numele de„laborator de dinamică de grup“ sau "T-Group“ (grup de training, respectiv antrenament) şi a fost dez-voltat in 1947 în S.U.A. În cadrul formării colegilor într-o agenţie
guvernamentală pentru combaterea prejudecăţiilor rasiste şi religioase trebuia studiat, din punct de vedere ştiinţific, comportamentul participan-ţilor la seminar. Se urmărea să se controleze succesul procesului de educare, în cadrul căruia participanţii trebuiau să înveţe cum să se comporte cu oamenii și cum se poate influenţa și schimba acest comportament. Participanţii au fost rugaţi să comple-teze nişte formulare şi o echipă de cercetare a lui Kurt Lewin a supravegheat participanţii şi consultanţii în cadrul cursurilor.
Cercetătorii s-au întâlnit în fiecare seară după seminar pentru a-şi împăr-tăşi impresiile. Din cauza plictiselii, unii participanţi au cerut să li se permită să ia parte la acest schimb de impresii deoarece ei oricum nu puteau pleca acasă. Acolo au aflat ce au descoperit observatorii şi ce gândeau despre comportamentul participan-ţilor. In acel moment s-a iscat o discuţie aprinsă între aceştia şi cerce-tători, deoarece fiecare a perceput altfel cursul şi comportamentul participanţilor.
În curând la aceste sedinţe au început să ia parte toţi cursanţii, toţi instruc-torii și toţi profesorii. Această întâl-nire a devenit modulul cel mai impor-tant al cursului, deoarece fiecare a lucrat la propriul său exemplu, cu el însuşi, cu ceilalţi şi cu grupul. Aici s-a arătat ce a trăit fiecare şi cum a per-ceput comportamentul persoanelor din grup şi mai ales cum s-a schimbat acest comportament după o perioadă mai lungă de timp petrecută împreună. (adaptare după Marrow: Kurt Lewin – Leben und Werk. Stuttgart: Klett 1977, paginile: 228 ff.)
Acesta a fost modul în care s-a descoperit valoarea feedback-ului pentru învăţarea socială. De aici s-a dezvoltat aşa numitul "T-Group" (training-group) ca mediu pentru training-ul de dinamică de grup. Grupul de training este alcătuit din 7-14 persoane şi 1-2 traineri. S-a renunţat la un program prestabilit în favoarea descoperirii participanţilor împreună "aici și acum". De atunci, în cadrul training-ului de dinamică de grup, participanţii învaţă prin pendulareapermanentă între “a face” şi “a se opri”, între acţiune şi reflectare, să-șidescopere forța şi slăbiciunile proprii în raport cu ceilalţi şi să găsească posibilităţi de a se implica activ în viaţa grupului şi de a o influenţa în mod pozitiv.
(Publicat în limba germană în “www.wikipedia.de” 6/05. Traducere din germană de Popa Liviu, Cluj-Napoca, şi Hilde Gött, Berlin)
