Sectorul Vitivinicol Moldova

Creșterea Competitivităţii și Dezvoltarea Întreprinderilor (CEED)

DIN PARTEA POPORULUI AMERICAN

EVALUAREA SITUAŢIEI CURENTE A SECTORULUI VINICOL AL REPUBLICII MOLDOVA ÎN SCOPUL ELABORĂRII STRATEGIEI LUI DE DEZVOLTARE

AUGUST 2007 Această publicaţie a fost pregătită de Chemonics International Inc. pentru analiză de către Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională.

Opiniile autorului exprimate în această publicaţie nu reflectă în mod obligatoriu părerile Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională sau ale Guvernului Statelor Unite

CONŢ INUT Despre prezentul Raport de evaluare i Acronime ii COMPARTIMENTUL I Sumar executiv I-1 COMPARTIMENTUL II Introducere II-1 COMPARTIMENTUL III Privire generală asupra pieţii vinicole globale III-1 A. Producerea şi consumul vinului III-1 B. Fluxurile comerţului cu vin III-6 C. Aspecte de reglementare a comerţului internaţional cu vin III-13 D. Practicile comerţului global III-19 COMPARTIMENTUL IV Evaluarea industriei IV-1 A. Privire generală IV-1 B. Descrierea succintă a producătorilor vinicoli IV-34 C. Serviciile de susţinere a industriei IV-47 COMPARTIMENTUL V Benchmarkingul internaţional V-1 A. Producătorii majori: Europa de Vest V-1 B. Producătorii majori: Ţările din America V-7 C. Europa de Est: Comparaţia cu competitorii regionali V-13 D. Industria vinicolă a Georgiei după martie 2006: Reacţia la embargo V-23 COMPARTIMENTUL VI Concluzie: Provocările şi oportunităţile pentru Moldova VI-1 A. Provocări VI-1 B. Oportunităţi VI-1 COMPARTIMENTUL VII Asigurarea competitivităţii vinului moldovenesc pe piaţa globală: Recomandări VII-1 A. Recomandări strategice VII-1 B. Recomandări pe termen scurt VII-3 C. Recomandări pe termen mediu VII-5 D. Recomandări pe termen lung VII-6 E. Recomandări tehnice VII-6 ANEXA I Pieţele în curs de apariţie A-1

DESPRE PREZENTUL RAPORT DE EVALUARE Raportul de evaluare final este un document atotcuprinzător şi voluminos. Cititorii sunt încurajaţi să citească întregul document, de la început până la sfârşit; dar în calitate de ghid pentru cei ce doresc să-şi concentreze atenţia doar asupra unor porţiuni particulare ale raportului de evaluare, am elaborat sumare succinte la fiecare compartiment al documentului. Textul subliniat indică porţiunile raportului de evaluare pe care echipa CEED le consideră deosebit de relevante şi importante pentru Moldova şi industria vinicolă a acesteia. Compartimentul I: Sumarul executiv al întregului raport, în care se evidenţiază recomandările

strategice cheie făcute de experţii locali şi internaţionali întru sporirea competitivităţii sectorului vinicol.

Compartimentul II: Introducere privind situaţia actuală cu care se confruntă industria vinicolă a

Republicii Moldova şi argumentele care stau la baza acestei evaluări efectuate la etapa preliminară a elaborării strategiei şi la baza strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului vinicol.

Compartimentul III: Analiza detaliată a pieţei vinicole globale, inclusiv a tendinţelor de producere

şi consum şi divizarea pe categorii a pieţelor majore spre care tind producătorii vinicoli moldoveni; privire generală asupra comerţului internaţional cu vin (i.e. a importurilor şi exporturilor); sumarul diferenţelor principale în cadrul legal de reglementare a ţărilor producătoare de vin din America şi din Emisfera de Est; şi important pentru Moldova – evaluarea detaliată a tendinţelor cheie şi a influenţelor ce afectează comerţul global cu vin.

Compartimentul IV: Privire generală asupra situaţiei actuale din sectorul vinicol al Republicii

Moldova din trei perspective: (i) industria, inclusiv viticultura, producerea vinului, pieţele şi distribuţia, cadrul juridic şi de reglementare; (ii) producătorii vinicoli, examinînd din nou viticultura, producerea vinului şi marketingul; şi în cele din urmă (iii) serviciile de susţinere a sectorului, cum ar fi educaţia şi instruirea forţei de muncă şi certificarea.

Compartimentul V: Privire generală şi studierea experienţei ţărilor producătoare de vin

concurente din Europa de Vest; ţările Lumii noi, cum ar fi Statele Unite, Argentina şi Australia; şi competitorii regionali Bulgaria, Ungaria şi România. Fiecare compartiment se încheie cu o prezentare a lecţiilor principale pe care Moldova le poate învăţa din experienţa altor ţări, inclusiv ce a mers bine în fiecare ţără şi ce nu au reuşit ţările respective. Acest compartiment conţine multe lecţii valoroase pentru Moldova, bazate pe experienţa altor naţiuni.

Compartimentul VI: Analiza oportunităţilor şi provocărilor principale ce stau în faţa sectorului

vinicol al Republicii Moldova. Compartimentul VII: Prezentarea recomandărilor elaborate cu multă chibzuinţă pentru sporirea

competitivităţii sectorului vinicol al Moldovei, inclusiv a recomandărilor strategice şi recomandărilor pe termen scurt, mediu şi lung pentru sector; recomandărilor concrete vis a vis de chestiunile tehnice ce cuprind viticultura, producerea vinului, elaborarea brandurilor şi marketingul, cadrul legislativ şi de reglementare, şi susţinerea sectorului.

Anexa I: Privire generală asupra industriilor vinicole ale Chinei şi Indiei şi evaluarea

oportunităţilor de piaţă actuale şi viitoare pentru vin.

ACRONIME ACSA Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală AOC appellation d’origine contrôlée (zone cu denumire de origine) AVA Ariile viticole din America INVV Institutul Naţional al Viei şi Vinului CCAG coeficientul creşterii anuale globale CEFTA Acordul cu privire la comerţul liber în Europa Centrală CSI Comunitatea Statelor Independente BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare FAO Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite GATT Acordul General cu privire la Comerţ şi Tarife GSP+ sistemul generalizat al preferinţelor IPSC Institutul de Prelucrare a Strugurilor şi Cercetare OMC Organizaţia Mondială a Comerţului OIV Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului FIDA Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii NIAO Institutul Naţional pentru Denumirile de Origine ONG organizaţie neguvernamentală SAWIS Informaţie şi Sisteme din Industria Vinicolă a Africii de Sud ISSPA Inspectoratul de stat pentru supravegherea produselor alcoolice SFS Sanitare şi Fitosanitare TBT Bariere tehnice la semnarea Acordului cu privire la Comerţ MILC Măsuri de investiţie legate de comerţ TRIPS Aspecte ale Acordului cu privire la drepturile de proprietate

intelectuală legate de comerţ VQA Alianţa Vintner’s Quality UOM Uniunea Oenologilor din Moldova

COMPARTIMENTUL I COMPARTIMENTUL I Sumar executiv Crizele din sectorul vinicol naţional stimulează

acţiunea

Ungaria. În timpul schimbării regimului din anii 1990, Ungaria a pierdut accesul la pieţele sale enorme din blocul ţărilor de est, fapt care a cauzat supra-producţie. Volumul exporturilor a scăzut cu 70% din anul 1989 pînă în 2002. Producătorii au fost forţaţi să caute alte pieţe şi să reacţioneze la cererea de vinuri de calitate mai înaltă. Investiţiile şi recomandările oferite de consultanţii internaţionali în domeniul tehnologiiilor de producere a vinului vorbeau despre faptul că Ungaria era capabilă să exporte pe pieţile occidentale noi, atingînd apogeul de 1.5m hl către anul 1996. Însă ţara n-a reuşit să profite de această dezvoltare şi a suferit un alt declin în vînzările din export în anii recenţi. Cu toate acestea, Ungaria a dezvoltat o piaţă internă puternică care acum consumă aproximativ 80% din producţia sa totală. Noua Zeelandă. Rezultatele de succes atinse în industrie la sfîrşitul anilor 1970 au condus la creşterea investiţiilor, suprafeţelor plantate, preţurilor la terenuri, precum şi a interesului şi mîndriei factorilor locali. Către anii 1980, supra-plantarea, în special a hibrizilor "ne corespunzători" pe care consumatorii nu le mai preferau, au condus la un surplus de producţie. În anul 1984, guvernul a plătit viticultorilor să defrişeze viile. Mulţi viticultori au folosit mijloacele nu pentru a limita plantaţiile, ci pentru a înlocui soiurile de hibrid nepopular şi alte soiuri pentru producerea vinului de Porto şi de Xerex cu alte soiuri mai moderne (Chardonnay, Sauvignon Blanc). Africa de Sud. În timpul aparteidului, vinurile din Africa de Sud au fost ocolite de lumea întreagă. Odată cu venirea democraţiei, în 1999, a fost creat Trustul din Industria Vinicolă a Africii de Sud (SAWIT) pentru promovarea exporturilor şi transformarea industriei, cu accentul pe soiurile şi vinurile preferate de consumatori. Ca rezultat, volumul vinurilor sud africane s-a ridicat de la 22 milioane litri în 1992 la 282 milioane în 2005.

Dorinţa Agenţiei “Moldova-Vin” de a examina strategic sectorul vinicol este oportună, dat fiind situaţia actuală a industriei vinicole şi piaţa vinicolă globală în schimbare. Multe din ţările producătoare de vin de frunte din lume trec printr-un proces de planificare strategică şi reevaluare continuă. Acest proces este urgent pentru Moldova, unde supravieţuirea industriei vinicole este sub risc. Importanţa acestui sector pentru economia Moldovei şi pentru reducerea sărăciei este bine cunoscută; o listă lungă a statisticilor confirmate, legate de creşterea economică, angajarea în câmpul muncii, produsul industrial, veniturile gospodăriilor casnice din regiunile rurale şi exporturi demonstrează impactul serios atât în perioada premergătoare embargoului, cât şi după ridicarea acestuia. Moldova poate învăţa de la alte ţări ale căror sector vinicol s-a pomenit în situaţie de criză (vezi textul din boxă). În fiecare caz aparte, guvernul şi sectorul privat au conlucrat întru dezvoltarea şi implementarea rapidă a strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung, care eventual au schimbat totalmente piaţa. Recomandările din acest document de evaluare au fost elaborate ţinând cont de obiectivele definite în Legea Viei şi Vinului a Republicii Moldova (vezi textul din boxă), cele mai bune practice internaţionale care vin în contextul Moldovei, identificarea unui regim de reglementare avantajos şi de următorii factori critici: Legea Viei şi Vinului: Obiectivele principale

• Protejarea intereselor economice ale statului şi societăţii în viticultură şi vinificaţie

• Crearea condiţiilor adecvate pentru producerea strugurilor-marfă, vinurilor şi altor produse pe bază de must şi vin

• Ajustarea la cerinţele internaţionale în domeniul viticulturii şi vinificaţei

• Consolidarea imaginii Republicii Moldova drept ţară cu tradiţii în viticultură şi vinificaţie, sporirea exportului vinurilor de calitate

• Combaterea şi contracararea falsificării vinurilor şi altor produse pe bază de must şi vin

• Imbunătăţirea culturii consumului de vin

• Embargoul impus de Rusia, precum şi piaţa vinicolă globală în schimbare oferă sectorului vinicol oportunitatea—cineva ar spune obligă sectorul — de a îmbunătăţi rapid viziunea sa faţă de pieţele noi, consumatorii acestora şi capacităţile necesare pentru o industrie vinicolă competitivă. În ultimă instanţă, Moldova trebuie să-şi propună ca scop să dezvolte un sector mai agil, bazat pe piaţă.

• Chiar şi atunci când exporturile în Rusia vor

fi reluate, Moldova se va convinge de efectele dăunătoare ale embargoului asupra reputaţiei şi asupra abilităţilor sale comerciale în Rusia. Concurenţa sporită din partea altor furnizori care şi-au stabilit o poziţie avantajoasă pe piaţa rusească în perioada embargoului şi noile prevederi ale legislaţiei Federaţiei Ruse reduce

I-1

PROIECTUL USAID CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (CEED)

capacitatea Moldovei de a recăpăta cota sa precedentă a pieţii vinicole. Moldova trebuie să identifice şi să se pregătească pentru alte pieţe, unde poate concura în mod eficient.

• Sectorul vinicol al Moldovei s-a bazat pe un model administrativ de comandă şi pe un model de

producere în masă, care nu era compatibil cu piaţa vinicolă globală. Cu o astfel de abordare, Moldova nu poate fi competitivă, doar dacă calitatea vinului va fi îmbunătăţită semnificativ. Moldova trebuie să găsească un model nou – axat pe pieţele internaţionale şi pe calitatea vinului începând din vie – pentru ca Moldova să-şi asigure o poziţie pe pieţele globale.

• Deşi “Moldova-Vin” a elaborat strategii noi ca răspuns la embargo-ul rus, acestea au avut tendinţa

de supra-reglementare a activităţii economice în sectorul vinicol, dat fiind îngrijorările legate de calitate atât din partea Rusiei, cât şi din interiorul republicii. Ele s-au suprapus peste reglementările deja existente şi vor crea în viitor dificultăţi adăugătoare pentru un sector care este şi aşa supra-reglementat. Spre exemplu, fabricilor de vin li se cere să prelucreze vinurile seci în acelaşi mod ca şi vinurile dulci, ceea ce conduce la pierderea culorii şi gustului. Strategiile, de fapt, trebuie să se adapteze la pieţele, la stilurile de vin şi la nivelul calităţii care sunt cerute de aceste pieţe. Moldova-Vin trebuie să găsească un echilibru între asigurarea calităţii şi susţinerea vânzărilor în industria vinului. Obiectivele Legii Viei şi Vinului sunt relevante, însă este necesară o refocusare, asigurând ca activităţile, regulamentele şi strategiile să susţină obiectivele respective.

• Concurenţa cu succes pe piaţa vinicolă globală necesită o cooperare strânsă şi un parteneriat între

sectoarele public şi privat. Nici unul din acestea nu poate asigura competitivitatea durabilă a sectorului de unul singur. Ambele sectoare trebuie să conlucreze pentru a defini rolurile şi responsabilităţile corespunzătoare, precum şi scopurile şi strategiile sectorului, inclusiv acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse.

• Moldova are multe din elementele de bază necesare pentru construcţia unui sector vinicol de

succes, însă vinurile moldoveneşti încă nu sunt bine cunoscute în întreaga lume. Acest fapt oferă o portiţă deschisă pentru a promova descoperirea vinului moldovenesc; oportunităţile de a descoperi noi regiuni vinicole din lume sunt de un interes mare pentru mulţi consumatori de vin, atunci când gustul acestor vinuri este aprobat de către cei din urmă.

• Moldova trebuie să stimuleze dezvoltarea companiilor vinicole mai mici. Companiile mici din

întreaga lume sunt în avangarda industriei vinului, aducând inovaţii şi capacitatea de a reacţiona rapid la schimbările pieţei.

Recomandări strategice

Recomandările strategice se axează pe şase domenii: • Gestionarea crizei • Colaborarea dintre sectoarele public şi privat • Raţionalizarea şi canalizarea rolului guvernului • Reforma cadrului juridic şi de reglementare • Dezvoltarea pieţei interne • Perfecţionarea capacităţilor Gestionarea crizei. Nici o strategie pe termen lung nu poate fi implementată atunci când persistă probleme semnificative pe termen lung, cauzate de un eveniment neaşteptat, precum a fost embargoul Rusiei asupra vinurilor moldoveneşti şi stipulările stabilite la ridicarea embargoului în iunie 2007. Majoritatea producătorilor vinicoli se află la moment în regim de gestionare a crizei şi este imposibil ca aceştia să decidă asupra investiţiilor viitoare atunci, când trebuie să întreprindă măsuri imediate pentru a supravieţui. Întregul sector este sub risc şi necesită asistenţă imediată substanţială în scopul

I-2


echilibrării asigurării calităţii cu necesitatea de a comercializa vin. În particular, este nevoie ca guvernul să acorde susţinere şi să preia iniţiativa la elaborarea unei strategii în colaborare cu sectorul privat în a doua jumătate a anului 2007. Strategia trebuie să aibă drept scop înlăturarea impedimentelor juridice şi de reglementare, facilitarea restructurării datoriilor, stimularea investiţiilor pentru a aduce inovaţii şi spori calitatea, precum şi acordarea asistenţei în efectuarea studiului pieţei de export şi în promovarea ţării. Strategia trebuie să fie elaborată imediat, cu concursul sectoarelor public şi privat şi să includă acţiuni coordonate de atenuare a crizei. “Moldova-Vin” trebuie să formeze un comitet de gestionare a crizei în componenţa căruia să fie incluşi reprezentanţi activi şi cu capacităţi de gândire avansate din sectorul privat pentru a identifica cele mai arzătoare necesităţi şi căile de atenuare pentru o perioadă de timp care ar permite sectorului privat să treacă la alt model de afaceri şi să-şi refocalizeze interesele comerciale. Acţiunile şi activităţile eventuale ale acestui comitet sunt incluse mai jos, în compartimentul ce include recomandările pe termen scurt. Colaborarea dintre sectoarele public şi privat. Producătorii vinicoli şi întreprinderile auxiliare trebuie să se organizeze şi să ştie când să concureze şi când să colaboreze, iar sectoarele privat şi public trebuie să înţeleagă sinergia care vine din acţiunile desfăşurate în comun. Anume acum a sosit momentul pentru colaborare. Unde-s mulţi, puterea creşte, iar piaţa globală este prea competitivă pentru a pătrunde acolo de unul singur. Trebuie creată (sau identificată) o asociaţie a producătorilor vinicoli independentă care ar lucra împreună cu Agenţia “Moldova-Vin.” Această asociaţie trebuie fondată în comun de către membrii acesteia şi cu mijloace din partea statului. Asociaţia ar exprima problemele, ar administra mijloacele promoţionale şi ar conduce eforturile de marketing pentru promovarea vinului moldovenesc pe pieţele interne şi externe. Asociaţia în cauză trebuie să fie condusă de un preşedinte a cărei funcţie este rotativă, ales din rândurile membrilor de către consiliul directorilor, în componenţa căruia ar intra reprezentanţi ai industriei votaţi în această funcţie de către producătorii vinicoli-membri ai asociaţiei. În componenţa consiliului directorilor trebuie să fie inclusă şi o persoană oficială a guvernului, desemnata de către “Moldova-Vin”. Preşedintele şi consiliul directorilor ar stabili obiectivele şi politica asociaţiei, asigurând promovarea intereselor asociaţiei şi nu ale unui membru oarecare. Consiliul ar angaja, de asemenea, un profesionist din industria vinicolă care va conduce un număr select de specialişti în domeniu responsabili pentru implementarea unui brand al ţării, colectarea şi diseminarea informaţiei cu privire la piaţa de export şi conducerea eforturilor promoţionale pe pieţele interne şi de export. Modul de abordare recomandat a fost selectat în baza colaborării de succes dintre sectoarele public şi privat într-un şir de ţări producătoare de vin. Acest model este analog cu modelul de mare succes al Australiei, având unele trăsături comune cu modelul Californian şi fiind similar cu organizaţiile în proces de apariţie în alte ţări din Europa de Est, care dovedesc a fi promiţătoare. Raţionalizarea şi canalizarea rolului guvernului. După clarificarea şi raţionalizarea rolului guvernului, în ce priveşte minimizarea activităţilor directe în sectorul privat, este necesar de stabilit o structură organizatorică. Sectorul vinicol este prea important pentru a avea mai multe agenţii de stat responsabile de diferite aspecte ale susţinerii corespunzătoare a guvernului. Toate activităţile legate de sectorul vinicol trebuie să fie atribuite în sarcina unei singure agenţii – “Moldova-Vin”. Aceasta ar reduce divergenţa dintre agenţii şi ar plasa toată răspunderea în mâinile unei agenţii pentru a gestiona susţinerea financiară, asigura calitatea, negocia acordurile dintre ţări întru depăşirea barierelor comerciale şi pentru a facilita comerţul cu vin. Reforma cadrului juridic şi de reglementare. Sectorul vinicol al Moldovei este legat de legi şi regulamente moştenite din sistemul sovietic. Acestea sunt învechite şi, în multe cazuri, ar trebui anulate. Spre exemplu, cerinţa ca producătorul vinicol să prezinte guvernului pronosticuri anuale pentru fiecare tip de vin şi ambalajul acestuia limitează flexibilitatea de a reacţiona la cererile pieţei schimbătoare şi conduce la pierderea productivităţii din cauza procesului de înştiinţare şi aprobare pentru divergenţele inevitabile din pronosticurile prezentate. În afară de aceasta, multe legi şi regulamente sunt prea complicate, se dublează şi/sau sunt contradictorii. Este deosebit de important de simplificat, direcţionat şi armonizat legile şi regulamentele respective pentru a injecta energie înnoită şi inovaţii în sector. Spre exemplu, trebuie revăzute cerinţele de licenţiere pentru producătorii de

I-3


produse vinicole şi alcoolice, deoarece multe prevederi au fost scoase din utilizare, sunt inutile, învechite sau inconsistente cu principiile stabilite în alte legi. Dezvoltarea pieţei interne. “Moldova-Vin”, în parteneriat cu sectorul privat, trebuie să stimuleze consumul vinului pe piaţa din Moldova ca parte a strategiei de extindere a vânzărilor de vin, dar şi să lărgească percepţia de cultură a vinului care este o parte a oricărui program de promovare a exportului. Ca parte a brandului ţării sau sub-brandului, se poate elabora şi desfăşura o campanie publicitară locală care ar încuraja consumul vinului comercial ca alternativă a berii şi alcoolului. Campania poate profita de faptul că vinul este o parte a identităţii şi mândriei naţionale a Moldovei. Impozitele la băuturile alcoolice trebuie să fie, de asemenea, stabilite pe baza conţinutului de alcool. Ajustarea impozitării prin mărirea impozitelor la băuturile distilate tari ar stimula dezvoltarea pieţei interne şi ar susţine creşterea sectorului. Perfecţionarea capacităţilor. Este necesar de îmbunătăţit nivelul de pregătire şi instruire în tot sectorul—de la fermieri şi managerii întreprinderilor viticole până la producătorii de vin, laboranţi şi personalul din restaurante. Programele de stat pentru sistemul de învăţământ în domeniul viticulturii şi vinificaţiei ale universităţilor şi colegiilor necesită o revizuire totală, iar instruirea profesională practică trebuie susţinută mai intens. Acesta este un efort pe termen lung, însă în viitorul apropiat, multe iniţiative pe termen mai scurt pot fi realizate prin intermediul cursurilor oferite în cadrul serviciilor agricole de extensiune şi prin intermediul pregătirii profesionale de scurtă durată în domeniul agriculturii.

I-4

COMPARTIMENTUL II Introducere

Figura II-A — Harta vinului a Republicii Moldova

Moldova are o tradiţie bogată seculară în producerea vinului. Cu mii de ani în urmă, aici oamenii creşteau struguri care mai apoi erau folosiţi pentru a face vin, ceea ce nu este deloc de mirare dacă luăm în consideraţie amplasarea ţării aproape de Marea Neagră şi Delta Dunării, precum şi faptul că Moldova este situată la aceleaşi latitudini ca şi cele mai bune regiuni vinicole din Franţa. Moldova se bucură de avantaje naturale pentru producerea vinului care au susţinut industria mulţi ani, transformând-o în principalul furnizor al fostei Uniuni Sovietice. Moldova era vestită în primul rând, cu vinurile sale dulci şi demidulci, precum şi cu vinurile de colecţie maturate în beciurile mari de stat Cricova şi Mileştii Mici, cunoscute drept cele mai mari din lume. Mai mult ca atât, exporturile de vin au constituit o sursă importantă de venituri în valută străină şi de asigurare a locurilor de muncă. Până la 10% din angajaţii sectorului industrial şi agricol sunt antrenaţi în activităţi legate de acest sector, care este chiar mai mare dacă luăm în consideraţie întregul lanţ valoric care include un număr substanţial de producători mici. Sectorul influenţează mijloacele de existenţă a miilor de fermieri mici care furnizează struguri întreprinderilor de prelucrare şi constituie o parte esenţială a economiei ţării. A. Factorii externi În ultimii ani, comerţul cu vin pe piaţa internaţională s-a schimbat semnificativ. Gusturile consumatorilor din cele mai mari ţări consumatoare de vin au evaluat, ajungând să prefere vinuri mai tinere, produse în stilul vinurilor seci care însă accentuează aroma fructului. Ţările ne-europene, precum sunt Australia, Cili, Africa de Sud şi Statele Unite au reacţionat rapid pentru a ocupa această piaţă. Chiar şi unele ţări europene se adaptează în prezent la aceste tendinţe şi gusturi. Există, de asemenea, o competiţie sporită în industria globală, dat fiind faptul că distribuitorii cu amănuntul se consolidează rapid, iar stocurile de vin sunt în exces. Ca rezultat, multe fabrici şi ţări producătoare de vin îşi reevaluează strategiile lor şi cheltuiesc sume record pentru elaborarea brandurilor şi promovarea vinurilor lor şi a ţării de origine prin intermediul asociaţiilor, cu susţinerea statului.


Industria vinicolă a Moldovei nu s-a grăbit să se adapteze la dinamica în comerţul cu vin internaţional aflată în curs de evoluţie, parţial din cauza poziţiei sale comode pe piaţa din Rusia, care asigura o barieră artificială în calea forţelor pieţei internaţionale obişnuite. Legăturile culturale şi financiare strânse cu companiile de distribuţie din Rusia favorizau mult vinul moldovenesc pe piaţa rusească şi motivau puţin producătorii moldoveni pentru a porni în căutarea altor pieţe. Bariera a căzut în martie 2006, când Rusia a pus embargo asupra vinurilor moldoveneşti, motivând această acţiune prin îngrijorările că produsele falsificate ar putea dăuna consumatorilor. Cu toate că Moldova a recunoscut că există unele probleme legate de calitatea vinului, aceasta nu recunoaşte că problemele sunt atât de răspândite, precum afirmă Comisia de supraveghere şi protecţie a drepturilor consumatorilor a Federaţiei Ruse, Rospotrebnadzor. Această situaţie a creat oportunităţi pentru companiile vinicole ruseşti şi ale altor ţări din regiune să inunde piaţa rusească cu produsele lor, umplând spaţiul gol lăsat de Moldova.

Vorbind în cifre: Importanţa sectorului pentru Moldova

Înainte de embargo • sectorul avea impact asupra a 25% din populaţia cu reşedinţă

permanentă, dat fiind faptul că un număr de gospodării casnice aveau un membru care lucra în acest sector

• producţia vinicolă a contribuit 9% la PIB în anul 2005 • 28% din volumul exporturilor totale efectuate în 2005 • 80% din vinul produs a fost vândut în Rusia • Producătorii de struguri aveau cele mai înalte şi mai stabile venituri din

agricultură După embargo • producţia vinicolă a scăzut cu 63% din 2005 până în 2006 • pierderile din vânzările vinului în perioada martie 2006 – ianuarie 2007

au constituit $180 milioane • producţia industrială a scăzut cu 6,9% din 2005 până în 2006 • producţia vinicolă a constituit doar 16% din exporturile totale din 2006 • producţia vinicolă a contribuit doar cu 4% în PIB al anului 2006 • în 2006, coeficientul creşterii a scăzut până la 4% de la 7,1% în anul

2005, din cauza embargoului şi a creşterii preţului la importul de gaze

Embargoul a cauzat daune serioase industriei Moldovei şi economiei sale în general. Nici o piaţă sau combinaţie de pieţe din lume nu poate absorbi cantităţile de vin moldovenesc care există astăzi sau înlocui Rusia ca piaţă. S-a preconizat ca produsul intern brut (PIB) al Moldovei să crească cu 6% în 2006, acesta însă a crescut cu doar 4%, în mare parte din cauza embargoului asupra vinului şi preţurilor mărite la gaze, impuse de Rusia. Pierderile celor mai mari fabrici de vin din Moldova au ajuns la zeci de milioane dolari SUA. Iar impactul negativ asupra imaginii vinurilor moldoveneşti, deşi este ne-comensurabil, a produs un prejudiciu semnificativ. Ca rezultat, toate exporturile de vin ale Moldovei s-au redus cu aproape jumătate în anul 2006, iar exportul vinurilor îmbuteliate s-a redus cu 58%. Vinurile moldoveneşti au fost repede înlocuite cu vin din Bulgaria şi din alte ţări. Până în primăvara anului 2007, exporturile de vin s-au redus de cinci ori1. Deşi negocierile la nivel înalt dintre Rusia şi Moldova desfăşurate la sfârşitul anului 2006 au insuflat speranţă că vinurile moldoveneşti se vor întoarce în Rusia la începutul anului 2007, situaţia a progresat puţin până în iunie 2007. Indiferent de moment, în timpul embargoului sau după ridicarea recentă a acestuia, Rusia continuă să ameninţe sau să impună obstacole de inhibare a comerţului, cum ar fi crearea unei ferestre unice prin intermediul unui importator de vin către Rusia. Barierele ne-tarifare include nedorinţa de a urgenta aprobarea procedurii de certificare noi şi alte cerinţe, cum ar fi insistenţa asupra acreditării de către un singur laborator de testare a vinului. B. Factorii interni Aceste dificultăţi se adaugă la regimul nou de export al vinului al RM care a introdus un sistem complex, costisitor şi care consumă mult timp. Acest sistem impune inspectarea fabricilor de vin, obţinerea certificatelor de control al calităţii, timbrul de autenticitate (i.e. marca comercială de stat), 1 Agenţia de ştiri BASA-press. Basa-manager Buletin de ştiri silnic, 28 martie 2007.

II-2


restricţii privind denumirile de pe etichete, iar pentru piaţa Rusiei – un singur punct de intrare import /export. Chiar şi vinurile destinate pieţelor care nu necesită astfel de controale riguroase sunt supuse acestor proceduri. În afară de aceasta, echipamentul de laborator disponibil la un singur laborator de testare deţinut de stat, care poate elibera Certificat VI-1 pentru piaţa UE este ne-adecvat, deoarece lipsesc aparatele de testare corespunzătoare, fapt care cauzează tergiversări de lungă durată şi cheltuieli adăugatoare. Deşi lipsa în trecut a unui control reglementat eficient pentru asigurarea standardelor de calitate minimale a fost o parte slabă evidentă, noul sistem introdus la sfârşitul anului 2006 este considerat excesiv de complicat şi prea centralizat. Sistemul nou agravează şi mai mult complexităţile sistemului existent, care este învechit, contradictoriu şi vag. Criza provocată de embargo în sector, unde producătorii vinicoli se luptă pentru a supravieţui, este agravată de provocările fundamentale, pe termen lung ce persistă în întregul lanţ valoric, începând de la practicile slabe în viticultură care dăunează calităţii materiei prime până la echipamentul şi tehnologiile ne-corespunzătoare pentru producerea vinului, condiţii sanitare proaste şi linii de îmbuteliere la nivel tehnologic mai jos de standard. Mai mult ca atât, lipsesc capacităţile şi înţelegerea tehnicilor moderne de producere a vinului, a stilurilor de vin, marketingului şi mărcilor comerciale. Lipseşte, de asemenea un program efectiv de promovare a ţării, susţinut cu mijloace publice şi private. C. Necesitatea unei reacţii de răspuns strategice Sectorul vinicol se confruntă cu multe probleme ce necesită o planificare strategică la toate nivelele, cu concursul progresiv din partea Agenţiei Moldova-Vin. Opiniile diferă mult vis a vis de care ar trebui să fie priorităţile sectorului. Unii speră că într-o bună zi, Rusia va redeschide piaţa sa pentru vinurile moldoveneşti, alţii caută pieţe noi, pe când majoritatea par a fi derutaţi cu opţiunile existente. Industria vinicolă a Moldovei a fost protejată de concurenţa de pe pieţele internaţionale timp de mai multe decenii, lipsind factorii de decizie de cunoştinţele şi capacităţile de care au nevoie pentru a înţelege deplin problemele cu care se confruntă în prezent şi pentru a alege opţiunile strategice care ar ajuta sectorul să depăşească criza şi să concureze cu alte ţări mari producătoare de vin din lume. Nu e de mirare divergenţa de opinii dintre sectoarele public şi privat în ce priveşte viitorul sectorului. Nici una din părţi n-a articulat încă o strategie viabilă pentru dezvoltarea sectorului. În octombrie 2002, Guvernul a elaborat Programul de Revitalizare şi Dezvoltare a Viticulturii şi Vinificaţiei pentru perioada 2002-2020, însă în lumina realităţilor noi cu care se confruntă industria vinicolă a Moldovei, acest plan trebuie să fie revizuit. Sectorul necesită adoptarea unui plan pe termen lung în care s-ar ţine cont de caracteristicile pieţei internaţionale şi factorii de piaţă care influenţează dezvoltarea ei, ar defini paşii ce trebuie întreprinşi în continuare, ar atribui rolurile şi responsabilităţile, precum şi ar prevedea strategia de implementare şi finanţare a acestor paşii. Atât sectorul privat, cît şi cel public se pronunţă în mod deschis pentru necesitatea dezvoltării unei strategii cuprinzătoare. La 29 martie 2007, Prim-ministrul Vasile Tarlev a spus în cadrul unei şedinţe comune cu Agenţia Moldova-Vin că Agenţia trebuie să propună idei noi de dezvoltare viabilă şi stabilă a industriei vinicole. Domnia sa a mai spus că Moldova are nevoie nu doar de soluţii pe termen scurt, ci de un plan pe termen lung. Prim-ministrul a recomandat Agenţiei Moldova-Vin să analizeze situaţia în regiune şi în Europa şi să propună căi de dezvoltare a industriei vinicole pentru a asigura ca produsele de calitate înaltă moldoveneşti să pătrundă pe toate pieţele.2 Între timp, Uniunea Oenologilor a Moldovei (UEM) pregăteşte recomandări care vor fi incluse într-o strategie sectorială cuprinzătoare, pe care speră să o pună pe hârtie până în august 2007. Uniunea Producătorilor şi Exportatorilor de Vin din Moldova a convenit recent să coopereze cu UEM în acest efort. D. Scopul evaluării sectorului în perioada preliminară de elaborare a Strategiei Înainte de a se angaja într-un exerciţiu ambiţios de planificare strategică, proiectul CEED a sugerat Agenţiei Moldova-Vin că factorii de decizie, legislatorii şi conducătorii întreprinderilor private şi alţi 2 Agenţia de ştiri Novosti-Moldova. 29 martie 2007.

II-3


factori interesaţi din industrie ar avea numai de beneficiat în urma unei evaluări independente a sectorului vinicol în perioada preliminară de elaborare a Strategiei. Moldova-Vin a convenit să susţină acest efort, iar evaluarea preliminară a fost efectuată în perioada mai – iunie 2007. Obiectivele evaluării au fost: • Abordarea tuturor aspectelor ale lanţului valoric al industriei vinicole, de la viticultură şi

producerea vinului până la marketingul strategic, stimularea investiţiilor şi dezvoltarea infrastructurii.

• Examinarea sistemului de control al calităţii şi infrastructurii. • Analiza cadrului legislativ şi normativ. • Compararea sectorului Moldovei cu competitorii săi regionali, inclusiv cu România, Bulgaria şi

Ungaria, precum şi cu ţările producătoare de vin din fruntea clasamentului. • Analiza investiţiilor şi opţiunilor strategice pe care le-au ales ţările noi care au aderat la UE, în

particular opţiunile realizate cu ajutorul fondurilor pentru ajustarea structurală ale UE. • Oferirea recomandaţiilor pentru sectorul vinicol al Moldovei în lumina realităţilor pieţei şi celor

mai bune practice internaţionale. Echipa de consultanţi internaţionali şi locali în domeniul vinicol a analizat multe documente referitoare la sectorul vinicol al Moldovei, precum şi rapoarte cu privire la industria vinicolă regională şi globală. Echipa s-a întâlnit, de asemenea, cu un şir de reprezentanţi ai sectorului - de la persoanele de rang superior responsabile de elaborarea politicilor din cadrul Agenţiei Moldova-Vin până la producătorii mici în viile lor—pentru a se informa şi contura recomandările conţinute în acest document de evaluare. Scopul evaluării este de a oferi conducătorilor industriei faptele de care aceştia au nevoie pentru a alege opţiuni strategice şi a cataliza o înţelegere comună a problemelor principale cu care se confruntă sectorul vinicol. În mod concret pentru Agenţia Moldova-Vin, această evaluare oferă idei despre modul în care Agenţia poate contribui la crearea condiţiilor competitive şi la catalizarea schimbărilor necesare prin intermediul modificărilor în politici şi regulamente, utilizării mai eficiente şi prioretizării resurselor statului şi introducerii altor stimulente bazate pe instrumentele de piaţă. Evaluarea este considerată atât obiectivă, cît şi independentă, fiind un produs al experţilor străini elaborat cu susţinerea specialiştilor locali. E. Structura evaluării Evaluarea se axează atât pe problemele, cît şi pe oportunităţile din perioada de după embargo, oferind informaţie actualizată şi relevantă cu privire la piaţa vinicolă globală, un şir variat de modele pentru industria vinului şi trăsături caracteristice ale strategiilor de succes din alte ţări pe care Moldova le poate examina şi găsi de cuviinţă să le adapteze ca parte a elaborării şi implementării strategiei. Evaluarea este organizată în modul, în care aceasta să: • Ofere informaţie şi analiză la nivelul global (Compartimentul III) şi la nivel local

(Compartimentul IV); • Compare sectorul vinicol al Moldovei cu alţi competitori (Compartimentul V); • Prezinte cele mai arzătoare probleme ale Moldovei şi cele mai potenţiale oportunităţi care decurg

din Compartimentele III, IV şi V (Compartimentul VI); • Ofere recomandări pe care Agenţia Moldova-Vin şi alţi conducători din sectorul vinicol să le

examineze ca parte a elaborării noii Strategii de dezvoltare a sectorului vinicol (Compartimentul VII);

În sumar, scopul este ca informaţia şi recomandările din acest document de evaluare să servească drept bază pentru viitoarele discuţii ce vor conduce la elaborarea, adoptarea şi implementarea eficientă a Strategiei de dezvoltare a sectorului vinicol de către Moldova-Vin, în parteneriat cu sectorul privat.

II-4

COMPARTIMENTUL III Privire generală asupra pieţei mondiale a vinului Obiectivul acestui compartiment este de a oferi Agenţiei „Moldova-Vin” şi altor cititori informaţie despre piaţa mondială a vinului, producţia mondială de vinuri, consum, precum şi informaţie comercială privitor la concurenţii Moldovei. În compartiment sunt incluse detalii privind aspectele legale şi regulatorii în comerţul internaţional cu vin, pieţele în dezvoltare precum şi schimbările recente în comerţul internaţional şi regional. Pe tot parcursul compartimentului sunt prezentate date istorice pentru a ilustra tendinţele, oferind date pronosticate cu privire la schimbările viitoare. A. Producţia şi consumul de vin Secţia A se referă la producţia vinului la nivel mondial, tendinţele în consumul vinului şi schimbările în comportamentul şi preferinţele consumatorului. A1. Producţia vinului Tabelul III-A: Suprafaţa mondială a

plantaţiilor de viţă-de-vie

Perioada Suprafeţele plantaţiilor, 1000 ha

1971-1975 9,961 1976-1980 10,213 1981-1985 9,823 1986-1990 8,852 1991-1995 8,128 1996-2000 7,742 1999 7,763 2000 7,891 2001 7,931 2002 7,955 2003 7,955 2004 7,923 Sursa: Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV)

Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie. Plantaţiile de viţă-de-vie în lume s-au micşorat în ultimii 30 ani până la nivelul de 7,7 milioane hectare în anul 1998, care constituie cel mai jos nivel atins după anul 1950. Aceasta s-a datorat defrişării masive a viilor în Uniunea Sovietică după aprobarea legilor anti-alcool din anii 1980 şi măsurilor Uniunii Europene, care au stimulat defrişarea viilor. În perioada 1998-2000, situaţia s-a ameliorat puţin şi suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie a înregistrat o creştere modestă de 1 la sută, atingând şi stabilindu-se la nivel de 7,9 milioane hectare, conform indicatorilor prezentaţi în Tabelul III-A. Acest fapt se datorează următorilor trei factori: • Descreşterea globală a practicii plantării viţei-de-vie în

emisfera de sud şi Statele Unite după anul 2000 • Limitările la aplicarea regulamentelor UE care finanţau

defrişarea viilor • Încetinirea plantării viţei-de-vie în China Nu există date concrete privind vârsta medie aplantaţiilor viţei-de-vie la nivel mondial, das-a estimat că plantaţiile tinere fără rod reprezintă doar 5 la sută din suprafeţele tÎn ţările europene mari producătoare de vin, plantaţiile tinere fără rod reprezintă doar 4-5la sută, pe când în Africa de Sud, Cile, Australia şi Noua Zeelandă viile tinere constituie de la 7 până la 12 la sută din suprafeţele totale. În Moldova, viile tinere de la 1 la 4 ani reprezintă 10 la sută din suprafeţele totale de viţă-de-vie.

r

otale.

Tabelul III-B: Producţia mondială, anii 1971-2005

Producţia vinului. Producţia a fluctuat în ultimii 30 de ani, suferind o descreştere dramatică la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 şi crescând foarte lent , precum este indicat în Tabelul III-B.


La nivel global, producţia vinului a demonstrat o creştere solidă a volumelor în anul 2004, atingând 2 982 milioane decalitri în 2004 sau o creştere cu 12,6 la sută comparativ cu anul precedent. Acesta este cel mai înalt volum de producţie din ultimii 10 ani, care oricum este mai jos decât volumul global de vin produs înainte de anii 1990. În 2005, producţia globală s-a micşorat cu 5,3 la sută comparativ cu 2004. Europa, cu 2 100 milioane decalitri produşi în 2004 şi cu o creştere de 244 milioane decalitri sau cu 13.1 la sută comparativ cu 2003, a atins cmai mare volum de proddin ultima decadă.

Tabelul III-C: Volumele de producţie şi plantaţiile de vii în principalele ţări producătoare în anul 2004

el ucţie

WTG) a

ovei

Principalii cinci producători din lume sunt Franţa, Italia, Spania, Statele Unite şi Argentina, Spania având cea mai mare suprafaţă a plantaţiilor de viţă-de-vie, precum este indicat în Tabelul III-C. Zece ţări principale producătoare de vin produc împreună 81 la sută din volumul global al producţiei vinicole, cu peste 50 la sută revenind Franţei, Italiei şi Spaniei. Moldova ocupă a şaptesprezecea poziţie în topul producătorilor de vin în ce priveşte volumul de producţie şi locul unsprezece după suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie.

Tabelul III-D indică principalele 10 ţări producătoare de vin. Europa domină în producţia vinului, reprezentând circa 71 la sută din volumul total produs în anul 2004. Uniunea Europeană, cu 25 de membri domină în producţia vinului pe continentul european, deţinând 62% din producţia mondială a vinului. Imediat după Europa s-a clasat Statele Unite cu 7 la sută din producţia mondială a vinului în 2004, celelalte ţări deţinând cote mai mici de 5 la sută. Ţările din Lumea Nouă incluse în Grupul Mondial de Comerţ cu Vin (World Wîne Trade Group – Wşi anume Argentina, Australia, Canada, Chile, NouZeelandă, Africa de Sud şi Statele Unite reprezintă circa o pătrime din producţia globală de vin.

Moldova a produs 1 la sută din volumul global de vin cu toate că plantaţiile de viţă-de-vie a Moldreprezintă circa 2 la sută din plantaţiile mondiale.

Tabelulul III-D: Volumele de producţie în principalele ţări producătoare, 2004

A2. Consumul de vîn Deşi producţia mondială de vin a scăzut considerabil în ultimii 30 de ani, aceasta a început totuşi să crească în 2002, consumul de vin înregistrând tendinţe similare. Consumul a început să crească la începutul anilor 1990, s-a stabilizat, înregistrând de atunci o creştere permanentă.

III-2


Surplusul. Producţia deseori a întrecut consumul în anumite perioade din ultimii 30 de ani, după cum este indicat în Tabelul III-E. Anul 2004 a înregistrat un surplus de 610 milioane decalitri - un volum record, care a fost atins doar o dată la sfârşitul anilor 1990. Acest surplus s-a datorat câtorva factori: viile recent plantate au început a da rod, condiţiile climaterice globale au fost favorabile, în special în comparaţie cu anii precedenţi, asigurând recolte înalte. Surplusul de vinuri a fost utilizat pentru distilare, producerea altor produse industriale, precum sunt oţetul şi vermuturile şi/sau au fost lăsate la păstrare pentru a fi comercializate în anii următori. În general, diferenţele dintre producţie şi consum sunt un fenomen obişnuit, care forţează producătorii de vin să concureze pentru atragerea consumatorilor locali şi străini precum şi pentru interesele importatorilor şi distribuitorilor.

Tabelul III-E: Producţia globală de vinuri şi consumul

Perioada Producţia Milioane Decalitri

Consumul Milioane Decalitri

Diferenţa Milioane Decalitri

1971-1975 3131.15 2803.56 327.59 1976-1980 3260.46 2857.46 403.00 1981-1985 3335.52 2807.18 528.34 1986-1990 3041.92 2402.44 639.48 1991-1995 2630.92 2238.77 392.15 1996-2000 2725.17 2248.04 477.13

1999 2808.47 2246.60 561.87 2000 2799.93 2247.91 552.02 2001 2666.41 2268.63 397.78 2002 2578.64 2285.67 292.97 2003 2647..0 2352.39 294.91 2004 2981.70 2369.60 612.10

Sursa: Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV)

Consumatorii majori. Piaţa globală a vinului a generat venituri în valoare de 213.8 miliarde dolari SUA în 2005, demonstrând o creştere medie anuală (CMA) de 2,6 la sută în perioada 2001 - 2005. Europa ca bloc regional este principalul consumator de vin, atingând volume de 610 milioane decalitri în 2004, sau 67,9 la sută din consumul global de vin, în comparaţie cu 73,8 la sută la sfârşitul anilor 1980. UE-15 cu 1 290 milioane decalitri de vin consumat indică o scădere progresivă în consumul de vin, condusă de Franţa, Italia şi Spania. America de Nord şi de Sud cu un consum de 478 milioane decalitri în 2004, indică o uşoară descreştere de 0,6 la sută comparativ cu 2003, cu toate că consumul în Statele Unite a crescut cu 2 la sută. Situaţia se explică prin micşorarea permanentă a consumului de vin în Argentina. Asia a consumat 169 milioane decalitri în 2004 (o creştere de 11 la sută comparativ cu 2003), plasând China în top cu 134 milioane decalitri. Asia reprezintă o sursă importantă de creştere pentru consumul mondial de vin, deoarece consumul pe cap de locuitor rămâne destul de jos comparativ cu cel al ţărilor consumatoare de vin tradiţionale. Consumul de vin în Africa a atins 61 milioane decalitri în 2004 – o descreştere minoră comparativ cu 2003, inclusiv în Oceania - 52 milioane decalitri sau 3,8 la sută mai mult decât în 2003, creşterea datorându-se Australiei şi Noii Zeelande.

Tabelul III-F. Topul ţărilor consumatoare de vinuri, Milioane Decalitri

1986-1990 1991-1995 1996-2000 2002 2003 2004

Ten-dînţa

Franţa 417.15 373.10 353.05 348.20 340.81 311.41

Italia 366.21 351.22 319.50 277.09 293.43 283.00

SUA 207.91 187.59 208.14 225.38 238.01 243.08

German. 183.84 185.44 192.79 202.72 197.35 195.93

Spania 174.02 154.39 144.27 139.60 137.98 138.98

China 27.39 50.98 98.58 114.70 115.86 132.86

Argentina 178.04 157.20 128.99 119.88 123.38 111.13

M. Britan. 60.39 65.42 81.39 99.16 106.62 107.29

Rusia N/A 64.87 45.65 64.04 86.82 101.59

România 67.77 52.72 59.68 49.64 50.50 58.00

Sursa: Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV)

Topul principalelor ţări consumatoare de vinuri este indicat în Tabelul III-F. Franţa şi Italia sunt atât principalii producători de vin, cât şi principalii consumatori. Practic toate ţările consumatoare de vin sunt şi producătoare şi depind foarte mult de consumul pe pieţele lor interne.

III-3


Cu toate acestea, conform datelor prezentate în Tabelul III-G, consumul de vin în ţările producătoare de vin tradiţional (Franţa, Italia şi Spania) a scăzut simţitor în ultimii 30 de ani, pe când Marea Britanie, Rusia şi China au înregistrat tendinţe pozitive. În particular, dacă examinăm tendinţele în consumul de alcool în perioada 1970 – 1999, consumul în Italia a scăzut cu 44 la sută, în Franţa - cu 34 la sută şi în Spania - cu 15 la sută, deşi acest declin pare să se fi stabilizat în cele din urmă. În Marea Britanie, totuşi, consumul de alcool a crescut cu 52 la sută din 1970, datorită vinului. Consumul în Statele Unite şi Canada a atins apogeul în anii 1980 şi a scăzut iarăşi cu 20 la sută până la nivelul anilor 1970, după care a început a creşte din nou. Conform datelor OIV, cel mai înalt consum de vin pe cap de locuitor este de 57,3 litri/an în Luxemburg (vezi Tabelul III-H), dar această cifră este influenţată de cumpărăturile consumatorilor din afara Luxemburgului. Cu toate că Franţa şi Italia sunt lideri în volume şi în consumul per cap de locuitor, majoritatea ţărilor consumatoare de vin tradiţionale demonstrează o descreştere în consumul de vin pe cap de locuitor, pe când ţările ne producătoare şi producătorii din Lumea Nouă înregistrează tendinţe pozitive.

Tabelul III-G: Consumul pe cap de locuitor în principalele ţări consumatoare de vinuri, litri/an No. Ţara 1999 2002 2005 Tendinţa

1 Franţa 59.5 58.2 53.7

2 Italia 54.9 51.0 48.1

3 Portugalia 50.6 46.3 46.6

4 Croaţia 45.0 42.5 42.5

5 Elveţia 41.4 42.0 38.9

6 Spania 35.0 34.1 33.8

7 Danemarca 29.5 31.9 32.8

8 Ungaria 31.6 34.8 32.1

9 Uruguai 32.0 32.0 32.0

10 Austria 31.0 29.6 29.5

11 Argentina 34.3 31.6 27.9

12 Grecia 28.1 22.1 27.3

13 România 25.9 22.2 26.5

14 Germania 24.0 24.6 23.8

15 Olanda 16.0 20.7 22.7

16 Australia 19.7 20.5 22.5

Sursa: WÎNEFACTS. Corporaţia Australiană de Vinuri şi Branduri

Tabelul III-H: Date oficiale privind consumul de vin pe cap de locuitor în ţările cheie în 2004

Consumul de vin pe cap de locuitor în Moldova este de 4.9 litri/an, care este destul de jos şi probabil nu include consumul vinului de casă, care-i destul de înalt. Estimările consumului pe cap de locuitor

III-4


în Moldova, cu includerea consumului vinului de casă indică un nivel de 35 - 37 litri/an, care poziţionează Moldova mai aproape de ţările europene cu vinificaţie tradiţională. Factorii determinanţi ai consumului de vinuri. Creşterea pieţei globale de vin a fost limitată de preferinţele şi comportamentul consumatorilor din ţările Europei de Vest, în special din Italia, Franţa, Portugalia şi Spania, datorita programelor anti-alcool, trecerii de la consumul zilnic la consumul ocazional, schimbării preferinţelor persoanelor tinere în favoarea altor băuturi alcoolice, în special a berii. Volumele vânzărilor combinate în aceste ţări au fost în scădere în ultimii 7 ani, constituind 800 milioane decalitri în 2004. Această situaţie coincide cu declinul total în regiunea Europei de Vest până la nivelul de 1290 decalitri. Tendinţa spre produse mai calitative a contribuit la stoparea declinului în consumul de vin, fapt observat în Europa de Vest. Cererea crescândă a consumatorilor pentru vinuri mai scumpe şi din soiuri de calitate mai înaltă a devenit clar vizibilă în ţările Scandinave, Marea Britanie şi Irlanda, unde vânzările au crescut atât după volum, cât şi după valoare. Actualmente, vinurile cu un preţ de 5 dolari sau mai mare reprezintă circa 13 la sută din piaţă, iar analiştii estimează o creştere masivă de 42 la sută în vânzările de vinuri la preţ de 10 dolari şi mai mult. În anul 2005, însă, această categorie a reprezentat mai puţin de 4 la sută din volumul total. Vinurile roşii continuă să impulsioneze creşterea volumelor pe piaţa mondială a vinului cu vânzări în creştere de circa 12 la sută între anii 1998 şi 2003. Creşterea s-a datorat interesului sporit al consumatorilor faţă de aspectele de sănătate oferite de acest vin. Cercetările arată că polifenolii, în special resveratrolul, care persistă în vinul roşu, poate reduce riscul bolilor cardiace, a ictusului ischemic şi a cancerului cu posibile efecte benefice asupra degenerării musculare şi a bolii Alzheilmer. Vânzările de vinuri roşii au fost stimulate în continuare de conştientizarea crescânda de către consumatori a compatibilităţii vinului cu mâncarea şi de cererea de natură mai sofisticată a consumatorilor. Creşterea totală a volumelor de vin a mai fost condiţionată şi de vânzările crescânde pe pieţele în dezvoltare, precum sunt China şi Rusia, asigurate de ameliorarea condiţiilor de viaţă şi creşterea veniturilor disponibile. „Vesternizarea” permanentă a stilului de viaţă al tinerilor consumatori a servit drept motor simţitor al creşterii în multe pieţe de consumatori cu venituri disponibile înalte, unde preferinţele consumatorului au asigurat vânzări importante, spre exemplu în Australia şi în unele ţări Scandinave. A3. Caracteristicele pieţii Pentru această cercetare pieţele vinicole au fost clasificate în bază consumului, modelelor de comerţ internaţional, şi potenţialului de export al Moldovei pe aceste pieţe în următoarele grupuri : • Pieţe sofisticate • Pieţe de vin în vrac • Pieţe în dezvoltare • Pieţele din CSI şi ţările Baltice Aspectele specifice ale fiecărei pieţe sunt indicate în Tabelul III-I. Tabelul III-I: Caracteristicile grupurilor de pieţe pe fiecare ţară

Tipul Ţările Modelul de consum Modelul de comerţ Potenţial p/u Moldova

Pieţe sofisticate

Belgia Canada Danemarca Japonia Olanda Suedia

• Consum pe cap de loc. jos, dar în creştere

• Venituri înalte • Axare pe calitate • Imagine şi modă

• Cota valorică a importului mai înaltă decât cota volumului (achiziţii de vinuri mai scumpe)

Mediu

III-5


Tabelul III-I: Caracteristicile grupurilor de pieţe pe fiecare ţară

Tipul Ţările Modelul de consum Potenţial p/u Modelul de comerţ Moldova Elveţia M. Britanie SUA

• Preferinţă la vinurile de stil din “Lumea nouă”

• Nivel variabil de complexitate a reţelelor de distribuţie, începând cu sistemele operate de guvern şi magazinele înalt competitive.

Pieţe de vin în vrac

Argentina Franţa Germania Italia Portugalia Spania

• Consum pe cap de loc. înalt dar în descreştere

• Vin consumat zilnic ca băutură

• Piaţă în tranziţie • Accentul cantităţi se

mişcă spre preferinţe de calitate

• Volume mari ai producţiei proprii şi volume mici de import.

• Preţuri mici de import

Jos

Pieţe în dezvoltare

China India

• Consum mic pe cap de loc. dar număr mare al populaţiei

• Venituri crescânde • Vesternizarea stilului de

viaţă

• Producţie locală mică • Importuri crescânde • Proceduri de import

complicate şi des modificate

Înalt

Pieţe din CSI şi ţările Baltice

Azerbaijan Belorusia Estonia Kazahstan Letonia Lituania Polonia Rusia Ucraina

• Consum mic pe cap de locuitor

• Conduşi de stilul vechi de vinificaţie

• Important este designul etichetei

• Cultura vinului joasă dar în creştere

• Preţuri de import joase • Volume mari de import al

vinurilor în vrac

Înalt

B. Fluxurile comerţului cu vin Acest compartiment oferă informaţie despre pieţele vinicole de export mondiale, importatorii majori şi schimbările anticipate în consumul vinului în următorii 5-10 ani.

Tabelul III-J: Volumul global al comerţului cu vin , mln. dl Comerţul mondial cu vin este definit drept suma volumelor

exportate ale tuturor ţărilor exportatoare. În anul 2004, cTabelului III-J, comerţul mondial cu vinuri a constituit 770 milioane decalitri, cu 6.6 la sută mai mult decât în 2003. În 2005, exporturile au continuat să crească cu 9 la sută, atingân840 milioane decalitri – mai mult de 8 miliarde de litri. Dinamica comerţului cu vin este pozitivă şi indică o creştere anuală de circa 40 la sută din 2000 până în 2005, în comparaţcu 20% în perioada 1996-2000.

onform

d

ie

B1. Pieţele de export existente În ultimii 20 ani, industria vinului a devenit una internaţională, iar modelele de consum s-au schimbat în aceiaşi măsură. În 2004 exporturile totale au constituit 32,5 la sută din consumul de vin global, care la sfârşitul anilor 1990 era de 18,1 la sută. Creşterea valorică considerabilă a continuat cu exportul de vin până la 15 la sută (20 miliarde dolari) datorită ridicării preţului de export până la 2.47 dolari pe litru, conform Corporaţiei Australiene a Vinului şi Brandurilor.

III-6


Exportatorii majori. În 2004 Franţa a fost cel mai mare exportator de vin, cu 1.5 miliarde litri, urmată de Spania cu 1.4 miliarde şi de Italia cu 1.4 miliarde litri. Împreună, aceste ţări asigură 54 la sută din comerţul mondial, care este puţin mai jos în comparaţie cu anul precedent. Următoarele ţări din topul celor cinci exportatori de vin sunt Portugalia - pe locul şapte cu 360 milioane litri şi Germania - pe locul zece cu 272 milioane litri. Australia a fost al patrulea exportator şi unicul exportator mare din Lumea Nouă cu 643 milioane litri în 2004. Alţi exportatori din Lumea Nouă au inclus Chile - pe locul cinci cu 475 milioane litri, Statele Unite - pe locul şase cu 393 milioane litri. Africa de Sud s-a plasat pe locul opt cu 295 milioane litri, iar Argentina - pe locul unsprezece cu 136 milioane litri. Comerţul global cu vin pe continente este indicat în Tabelul III-K.

Tabelul III-K: 2004 Exportul global de vin pe continente

Exporturile din ţările europene. S-a estimat că comerţul între ţările europene în 2004 a constituit 48 la sută (5,6 miliarde litri) din comerţul global. Însă, în general, Europa îşi pierde treptat cota sa în comerţul mondial cu vin. Din 1996 până în 2000, Europa a deţinut o medie de 54 la sută din comerţul mondial cu vin. Comerţul cu vin al celorlalţi producători este în creştere, iar produsele lor ocupă locurile vinurilor europene în majoritatea pieţelor. Comerţul cu vin ne european a constituit 4 milioane litri în 2004 şi a crescut în mediu cu 42,5 la sută în perioada 1996-2000. Conform celor expuse mai sus, exportatorii principali sunt şi producătorii principali - Franţa, Italia şi Spania – cu 55 la sută din comerţul mondial cu vin. Grupul Mondial al Exportatorilor de Vinuri (WWTG) constituie 25 la sută din volumul mondial al comerţului cu vin, pe când exporturile Moldovei reprezintă 3 la sută din volumul total al exporturilor. Exporturile principalilor cinci ţări europene au fost evaluate la 13 miliarde dolari în 2004, sau cu 8 la sută mai mult decât în anul precedent. Valoarea medie pe unitate a crescut cu 2 la sută până la 2,68 dolari pe litru. Franţa a condus aici cu cea mai mare valoare medie pe unitate – 4,67 dolari per litru, o creştere de 13 la sută comparativ cu anul precedent. În toate ţările, cu excepţia Spaniei, vinul îmbuteliat a constituit cota majoră a exportului de vinuri. Exporturile de vin îmbuteliat au scăzut cu 63 milioane litri, atingând 2,7 miliarde litri. Cel mai mare declin a suferit Franţa şi Spania, ambele vânzând cu 73 milioane litri mai puţin. Şi invers, exportul de vin îmbuteliat din Italia a crescut cu 34 milioane litri până la 882 milioane litri, iar exportul de vin îmbuteliat din Portugalia a crescut cu 49 milioane litri, ajungând la 203 milioane litri. Exportul de vin în vrac a crescut cu 358 milioane litri până la 1,8 miliarde litri. Cea mai mare creştere fost înregistrată de Spania, cu 321 milioane litri mai mult decât în anul precedent. Exportul vinurilor spumante a scăzut cu 10 milioane litri până la 373 milioane litri. Declinul cel mai mare a fost remarcat în Spania, cu 19 milioane litri mai puţin, ajungând la 117 milioane litri. În acelaşi timp exportul de vin spumant din Franţa a crescut cu 14 milioane litri până la 161 milioane litri. Franţa şi-a consolidat poziţia ca primul exportator de vinuri spumante din lume. Exporturile din ţările ne-europene. Evoluţia exporturilor globale a fost mai favorabilă pentru producătorii din Lumea Nouă, care şi-au majorat volumele şi cotele de piaţă în ultimii ani. Exporturile din primele cinci ţări a crescut cu 28 la sută în 2004 până la 4.4 miliarde dolari. Valoarea medie pe unitate a crescut cu 17 la sută până la 2,26 dolari pe litru. Australia conduce cu cea mai înaltă valoare medie pe unitate de 3,14 dolari pe litru, o creştere de 6 la sută în comparaţie cu anul precedent (ca rezultat al cotei relativ înalte a vinurilor îmbuteliate şi a valorii medii pe unitate relativ înalte în grupul vinului îmbuteliat). În 2004, Australia a fost cel mai mare producător de vin îmbuteliat printre primele cinci ţări din Lumea Nouă cu 502 milioane litri. Statele Unite ocupă poziţia a doua cu 298 milioane litri, urmate de Chile cu 276 milioane litri, Africa de Sud cu 200 milioane litri şi Argentina cu 97 milioane litri. Împreună. aceste ţări şi-au majorat exporturile de vin îmbuteliat cu

III-7


200 milioane litri până la 1,4 miliarde litri. Creşterea cea mai importantă a fost realizată de Australia, care a exportat cu un milion de litri mai mult.

Tabelul III-L: Cotele de volum în exporturile globale de vinuri (%)

Ţara 1999 2002 2005 Tendinţa Italia 29.9 23.2 19.5

Franţa 25.0 23.1 18.3

Spania 13.3 14.9 17.9

Australia 3.7 6.7 8.7

Cile 3.4 4.9 5.2

SUA. 3.8 3.7 4.3

Moldova 2.1 4.3 4.0

Africa de Sud 1.9 3.2 3.8

Germania 3.6 3.5 3.5

Argentina 2.0 1.6 2.7

Portugalia 2.9 2.5 2.6 Alte ţări din Europa Centr / Est 0.5 0.4 1.5

Bulgaria 1.4 1.2 1.4

Austria 0.5 1.1 0.9

Ungaria 1.3 1.1 0.8

Sursa: Corporaţia Australiană de Vinuri şi Branduri.

În toate cele cinci ţări principale din Lumea Nouă vinul îmbuteliat a avut cea mai mare cotă în exportul de vin. Exportul de vin în vrac a avut un declin colectiv de 29 milioane litri până la 545 milioane litri. Cel mai spectaculos declin a fost suportat de Africa de Sud, cu exportule de vin în vrac micşorate cu 81 milioane litri până la 94 milioane litri. Australia şi-a majorat exportul de vin în vrac cu 25 milioane litri până la 131 milioane litri. Exportul de vin spumant a fost stabil - 25 milioane litri. Cea mai mare creştere de 1,5 milioane litri a avut-o Australia, până la 10,4 milioane litri. Însă exporturile de vin spumant ale Statelor Unite s-au micşorat cu 1,4 milioane litri până la 9.5 milioane litri. Deoarece producătorii utilizează diferite strategii de export, cota volumelor în exportul mondial total diferă simţitor de cota valorică, conform Tabelului III-L şi III-M. Spre exemplu, Franţa a deţinut 18,3 la sută din cota volumului de export şi 34 la sută din cota valorică a exportului global, pe când Moldova a deţinut 4 la sută din volumul global şi doar 1,4 la sută valoarea totală a exporturilor. Este interesant de notat faptul că Franţa şi Italia s-au schimbat cu locurile în anul 2005, Italia devenind cel mai mare exportator ca volum, o poziţie ocupată întotdeauna de Franţa în trecut.

Tabelul III-M: Cotele valorice în exporturile globale de vinuri (%)

Ţara 1999 2002 2005 Tendinţa Franţa 42.4 38.2 34.0

Italia 18.1 18.5 18.0

Australia 5.3 8.7 10.4

Spania 10.1 9.1 9.3

Cile 3.7 4.3 4.3

Germania 3.1 2.8 3.3

Austria 3.6 3.6 3.0

Africa de Sud 1.4 2.2 2.9

Portugalia 3.6 3.4 2.8

Noua Zeelandă 0.5 0.9 1.6

Argentina 1.2 0.9 1.5

Moldova 0.7 1.3 1.4

M. Britanie 0.9 1.4 1.2

Asia de Sud Est 0.4 0.5 0.8

Belgia -Luxemburg 0.7 0 0.6

Sursa: Corporaţia Australiană de Vinuri şi Branduri.

Tabelul III-N: Preţul mediu pe litru de vin exportat în 2004, Dolari SUA/litru

Aproximativ 90 la sută din volumul şi valoarea totală revine principalilor 10 exportatori. Australia îşi capătă greutate pe piaţa mondială, fiind acum al patrulea exportator ca volum cu 8,7 la sută din exporturile globale şi al treilea exportator ca valoare, cu 10,4 la sută. În 2005, Moldova a fost al şaptelea exportator de vin după volum şi doar al doisprezecelea după valoarea exporturilor. Atât volumul cât şi valoarea exportului de vin din Moldova s-au dublat în comparaţie cu anul 1999. Preţul de export mediu diferă. Franţa conduce la acest compartiment, urmată de Australia, Italia, Germania şi Portugalia. Mai multe detalii sunt

III-8


Tabelul III-O: Producţia şi exportul la principalii 2004, milioane decalitri prezentate în Tabelul III-N. Vinurile

moldoveneşti sunt comercializate la un preţ de şase ori mai jos decât cele fProcentul vinului exportate de către principalele ţări exportatoare depinde de consumul pe piaţa locală, cota expîn volumul total de producţie vinicolă fiind mai joasă de 50 la sută în primele 10 ţăriproducătoare (Tabelul III-O).

prodcători în

ranceze.

ortului

acă comparam producţia, consumul, şi

Ţări cu volume de producţie vinicolă

um

Ţări cu tendinţe nete de export, deoarece

Ţări cu diferenţa producere-consum ma

,

nivel

5

Dindicatorii exportului, ţările pot fi clasificate în 3 grupuri: •

similară volumului de consum: StateleUnite, China, şi Argentina, unde diferenţa dintre producere şi consdepăşeşte 20 la sută. Aceste ţări tind spre o ofertă internă şi depind foarte mult de consumul local. Tabelul III-P: Concentrarea exporturilor: Principalele

pieţe ca procent din totalul exporturilor, 2003-2004 Ţara Topul pieţelor ca

% din totalul exporturilor

Principalele 5 ţări ca % din totalul exporturilor

Argentina 16 58 Chile 17 56 Franţa 22 70 Australia 24 70 România* 34 67 Italia 36 73 SUA 38 71 N. Zeelandă 45 85 Moldova 81 99 *2006 data; Sursa: State of WWTG Wîne Îndustries (www.ita.doc.gov), Analiza Sinergică a Pieţei, Moldova-Vin

•piaţa internă este în regresiune, dar încă mreprezintă baza principală de consumatori. Franţa şi Italia fac parte din acest grup, cu diferenţe între producţie şi consum de 42 şi 47 la sută respectiv în 2004, în comparaţie cu 28 şi 33 la sută în 2003.

ai

•mare de 60 la sută. Spania, Africa de SudCili şi Moldova sunt în acest grup de ţări. Australia intră în acest grup deoarece volumele de producţie au crescut la unconsiderabil comparativ cu consumul local.

În 2004 Moldova a fost ţara cea mai dependentă de exporturile de vin din lume, volumele de export reprezentând peste 90 la sută din producţia totală. Mai alarmant a fost faptul că 81 la sută din exporturile sale au fost concentrate într-o singură ţară (Tabelul III-P), lăsând producătorii vulnerabili la factorii exogeni şi fără posibilităţi de a-şi diversifica riscurile. În combinaţie cu consumul intern mic, situaţia actuală a Moldovei este gravă. B2. Importurile Europa conduce la acest compartiment cu circa 80 la sută din importuri, urmată de Statele Unite cu 15 la sută (Tabelul III-Q). Importatorii majori după volum sunt Germania şi Marea Britanie, conform celor indicate în Tabelul III-R (pagina următoare). Statele Unite este al treilea importator de vin din lume, cu 8,66 la sută din importule globale în 2004. Primelor 1

Tabelul III-Q: Importurile de vunri pe continente în 2004

III-9

http://www.ita.doc.gov/


ţări importatoare le revine 84 la sută din importurile totale. În 2004, Rusia a fost pe locul cinci, cu 6,82 la sută din volumele globale ale importurilor. Conform datelor prezentate în Tabelul III-R (pagina următoare), importurile globale practic s-au dublat în perioada 1986 - 2004. Statele Unite au influenţat această tendinţă cu o creştere a importului de vin de 115 la sută în perioada menţionată. Canada şi Danemarca practic şi-au dublat volumele de import, pe când Italia şi Portugalia şi-au triplat importurile, pornind de la un nivel foarte jos şi un consum intern foarte înalt. Franţa a arătat creşteri mai mici, de 16 la sută pe parcursul a 18 ani, iar Elveţia a fost unica dintre primele 15 ţări importatoare cu o descreştere a volumului de import de 5 la sută. Cota primilor 5 importatori constituie 57 la sută din totalul importurilor, pe când primelor 15 ţări le revine 84 la sută din importurile totale. Către 2004, Germania a fost cel mai mare importator, urmată de Marea Britanie, precum este indicat în Tabelul III-S.

Tabelul III-R: Volumele de import pe ţări, 2004, milioane dolari.

Ţara 1986-1990 1991-1995 1996-

2000 2002 2003 Tendi2004 nţa 1 Germania 105.5 97.70 107. 117.10 96 0 119.06 130.43 2 Marea 67.04 6 84.37 110.6Britanie 7.35 6 113.07 119.45 3 SUA 29.86 25.09 4 54 60 64 0.96 .60 .82 .15 4 Franţa 45.8 47.9 55.147.72 56.79 56.41 8 9 4 5 Rusia N/A 31.91 21.68 29.84 41.64 50.51 6 Olanda 21.36 22.29 27.65 35.90 30.59 32.27 7 Belgia N/A N/A N/A 276 26.7 28.0 3 0 1 8 Canad 13.89 14.80 20.13 24.37 26.97 26.68 a 9 Danemarca 10.49 12. 16.65 20.94 20.51 20.06 24

10 Elveţia 19.03 18.01 18.60 18.41 18.41 18.06 11 Japoni 6.62 8.12 18.57 16.79 16.12 16.65 a 12 Italia 5.38 4.56 5.63 8.22 14.47 16.25 13 Portuga 4.07 4. 14.16 13.65 13.79 15.82 lia 73 14 Suedia 10.27 10.61 11.46 15.16 15.60 15.28 15 Republ hă 2.47 5.85 10.34 10.48 12.26 ica Ce 0

Top 15 341.23 376.67 450.08 549.49 576.22 621.02

Alte ţări 90.42 90.00 118.64 100.91 113.17 119.45

Total 431.65 466.67 568.72 650.40 689.39 740.47 Sursa: OIV

Tabelul III-S: Cotele volumului de import ale principalilor 10 importatori, 2004

Tabelul III-T: Preţul mediu de import per litru pe ţări în 2004, dolari SUA

III-10


Tabimpo

elul III-U otele primilor 15 rtato lime, 2004

Preţul mediu, indicat în Tabelul III-T reflectă orientarea un spre vinuri ieft de calitajoasă şi volume mari de vin importat în vrac, pe când alte pieţe optează pentru vinuri pre m. Japonia este lider în achiziţia vinurilor scumpe cu un preţ mediu de 6,40 dolari/l, urmată de Statele Unite cu un preţ me ,60 dolari/l şi Elveţia cu 4dolari/l. Cu toate că Germania este principalul importator după volum, preţul mediu de import este mai jos de 2,00 dolari/l, care totuşi plasează Ger ia în topul importatorilor de vin după valoare, conform datelor indicate în Tabelul III-U. În Tabelul III-V, statistica importurilor de vin ale principalilor ţări este indicată în ter i valoricMarea Britanie este primul importator de vin duvaloare, volumele sale de import sunt în creştere şi au atins 4,3 miliarde dolari în 2004. Marea Britanie are o producere pro imă şi depind ult de imAcest lucru face piaţa britanică foarte atractivă pentru vinurile din toată lumea. Poziţia vinurilor din Lu a Nouă ste ma nică comparativ cu cea a vinurilor din Lumea Veche, ultimele pierzând cota de piaţă. Statele Unite este al doilea importator principal, cu 3,6 milia e dola ăine reprezintă 25 la sută din consumul total de vin. Importul primilor cinci ţări importatoare constituie 90 la sută din importurile to vin. Trebuie de notat că piavinului în SUA este foarte atractivă dar şi foarte complexă din ătorilor 2 factori: 1) aspectele regulatorii confuze care variază în fiecare stat şi 2consumatorii cu preferinţe extrem de schimbătoare. German treia ţară importa de vin duvaloare şi prima după volume. Cu toate că cifrele importurilor s oducţia proprie este importa sumatorii germani anifestapreferinţă în favoarea vinurilor proprii, care reprezintă 42 la sut consumul de vin. Italia, Franţa şi Spania formea a sută din piaţa germ ivrând v preţuri foarte joase. Optze cinci tă din vinul comercializat în Germania este plasat sub un preţ de 3,99 Euro, f care d nstrea ntr-o

recare influenţa supermarketelor cu preţuri reduse Aldi şi Lidl. Vinurile din Lumea Nouă

ă volum. aponia este o piaţă foarte sofisticată, având o bază de consumatori cu aspiraţii, care preferă branduri

cunoscute ce accentuează statutul persoanei. Consumul pe cap de locuitor redus, dar în creştere şi axarea pe vinurile de calitate va duce la volume mai mari de import, dat fiind şi îmbunătăţirea situaţiei economice din ţară. Contrar acesteia, Rusia a ocupat locul cinci după volumul de importuri şi doar locul 11 după valoarea importurilor. Cu un import de 5 miliarde dolari în 2004, la preţul mediu de 1.00 dolari /l, Rusia este privită de mulţi producători de vin din lume drept piaţă atractivă în curs de dezvoltare.

: Cri dinor pieţe ine, te

miu

diu de 5 ,40

man

men i. pă

prie min e m porturi.

me e i puter

rd ri în 2004, unde vinurile str

tale de ţa

cauza urm)

ia este a toare pă

un înalte, prntă şi con au m t o

ă dinză 44 l ană, l in la ci şi

emola suză îapt

Tabelul III-V: atistic portur St a im ilor principalilor 15 ţări imp tatoare ca valoare, or2 004

măsură oaconstituie 11 la sută din piaţa Germană, lăsând doar 3 la sută celorlalte vinuri din lume. Japonia este a patra piaţă după valoarea vinurilor importate, însă numai a unsprezecea dupJ

L l ocu Ţara Mii d Milioane olari Decalitri 1 M. Britanie 4,280,000 119,450

2 SUA 3,310 4,150 3,60 6

3 Germania 2,316,573 13,0430

4 Jap 66,836 0 onia 1,0 16,65

5 Belg 1,034,886 8,010 ia 2

6 Canada 918,831 0 26,68

7 Ola ,722 2,270 nda 828 3

8 Elveţ 60 18,060 ia 801,4

9 Fra ,894 0 nţa 657 55,14

10 Dane rca 534,319 0,060 ma 2

11 Rusia 509,539 0 50,51

12 Su ,149 5,280 edia 406 1

13 Italia 316,741 16,250

14 Irla ,288 0 nda 280 15,82

15 Sin r ,043 2,260 gapu 211 1

Sursa: OIV, F stat Anb k, www.f .org ao oo ao

III-11


III-12

l

bazei de materie primă agricolă, industria vinicolă cerere şi ofertă. Oferta de vinuri calitative la

ele trei tendinţe globale în consumul vinului, upra industriei vinicole în următorii 10 ani.

producătoare de vin mari din Europa de Vest se rmătorii câţiva ani, până când acesta se va stabiliza.

e , apreciat de generaţiile mai în vârstă de consumatori, car barea stilului de viaţă şi presiunea socială tă gramele anti-alcool au fost la baza mişcării spre un consum al băuturilor ne-alcoolice, nt tate ă a v ce bare cu locurile va limita într-o măsură

ile după volum. Mai există o schimba eraţie, când tinerii adulţi optează pentru bere şi ri ex ce. C o c itor va continua să scadă cu o rată mică în

ii ţiva a la nivelu tri. Deoarece Guvernul subvenţionează replantările iar bricil ă calitatea vinului, pe piaţă vor apare mai multe cal ive l mode r r continua să influenţeze cota vinurilor locale şi să

rcite p siune asupra preţurilor la vinurile de calitate. După o perioadă de declin, consumul pe cap ito e va , iar c n se va armoniza cu ritmul creşterii economice a

ul şi statutul s e pieţele internaţionale sofisticate, cu consumatori care au venituri înalte p erinţă vinur itat este ţări au un consum de vin pe cap de locuitor

jos tre 1 seg i ale populaţiei nu consumă vinuri, consumă ori sa ar c ă To le pieţe cum sunt Statele Unite şi Canada,

co mului pe cap de locuitor creşte uniform. Experţii industriei estimează că către anul 2009, Un va f i mar su de vin, întrecând liderii actuali - Italia şi Franţa.

luc da ă parţial faptului că tie deja că vinul consumat în cantităţi moderate benef entr te şi c ente este la modă să se consume vin. În mod colectiv, aceste

te p zintă l de vin ca o alegere a stilului de viaţă, fapt promiţător pentru industria colă, care a devansat în dezvoltare din cauza industriei mult mai mari a berii în majoritatea ţărilor,

co onstraţii clare există în Statele Unite, unde tinerii ţia

dia, cu economii în dezvoltare pidă şi cu apariţia unui segment larg al clasei sociale de mijloc. (Vezi Anexa I pentru informaţii

re

âne o rovocare majoră pentru companiile vinicole. Însă, deoarece numărul acestor consumatori continuă să

B3. Schimbările anticipate în consumul globa Afectată în mod invariabil de imprevizibilitateaîntotdeauna va trebui să sufere de dezechilibrul dintrepreţuri mai mari încurajează consumatorii din întreaga lconsumului în unele pieţe. Mai jos descriem principalcare vor avea un impact simţitor as

ume, ceea ce va duce la creşterea eventuală a

Consumul în scădere din Europa de Vest. În ţările preconizează o scădere continuă a consumului în uÎn acestpentru exercitaindiferepierderbăutuurmătorde vii,vinuri exede locupieţei. Vinexistă o relativrarenivelul Statele Acesteste elemenviniambeleadulţi au ales vinul ca băutură alcoolică de bază la o vârstă mult mai tânără. De menţionat, că situaaceasta este invers proporţională cu ceia ce se întâmplă în Europa. Pentru ţările cu pieţe vinicole mai sofisticate se preconizează o creştere permanentă a consumului cu paşi măsurabili. Unele din aceste ţări sunt formatori de opinie globali, care au oportunitatea de a exporta tendinţe, cum ar fi consumul de vin acceptat de societate. Rolul pieţelor în dezvoltare. Probabil cele mai mari oportunităţi pentru vânzarea vinului în viitor există în ţările cu pieţe în curs de dezvoltare, precum sunt China şi In

ţări, vinul este un produs de consume vinul este o parte a stilului lor viaţă. Schim de pro de cali a înalt inurilor. A astă schim

re de genoti a rezultat, c nsumul pe ap de locucâ ni de l curent de 30-50 li fa e se reutileaz pentru a îmbunătăţi itat a preţuri rate. Impo turile vorer s stabiliza reşterea co sumului

ocial. Pref pentru ile de cal e înaltă. Ac (înu do

0 şi 25 litri), deoarece u ocazii de s

mente largtuşi, în unerbătoare.

nsuite i cea ma e ţară con matoare

ru se toreaz lumea şic p u sănăta ă actualmre consumu

ncurând pentru acelaşi consumator. Dem

radespre sectoarele şi pieţele vinicole ale Chinei şi Indiei.) Emigraţia populaţiei din zonele rurale spre cele urbane expune populaţia la stilul de viaţă occidental. În multe oraşe, mâncarea şi băuturile occidentale au fost deja acceptate. Tendinţa de a consuma vinuri este stimulată de veniturile modeste, dar în creştere ale familiilor. Ca rezultat, vinul este descoperit şi consumat fără a cunoaşte mult despvin sau fără a înţelege calitatea acestuia. Totuşi, consumatorii din ţări cu populaţie numeroasă înregistrează un progres abia observat în creşterea consumului pe cap de locuitor. Găsirea acestor puţini consumatori în marea de neconsumatori de vin şi comercializarea vinului acestora va rămpcrească, există o speranţă pentru o ţară în căutarea pieţelor noi ce tinde spre creşterea globală continuă.


Şase grade de coacere în Austria

1. Spätlese. Vinurile produse din struguri complet copţi (deseori demi-seci).

• conţină o cantitate de alcool situată între minimumul şi maximumul stabilit. • să fie produs din materie primă de pe suprafeţe prelucrate cu utilizarea practicilor agrotehnice,

practicilor de vinificare şi tehnologiilor de maturare determinate în prealabil; şi • fie supuse analizelor chimice şi testelor de soi. Mai jos urmează o analiză generală a unor regulamente cheie aplicate în principalele ţări europene: Austria. Legea vinului din Austria este aplicată de Ministerul Austriac al Agriculturii, Silviculturii, Mediului şi Administrării Apelor şi prevede trei denumiri de vin: • Prädikatswein (Vin cu atribute speciale) • Qualitätswein (Vin de calitate) • Tafelweîn (Vin de masă)

2. Auslese. Vunri intense, bogate, produse din struguri specifici răscopţi (demi-dulci).

din

a o parte a procesului de reglementare.

1. Sistemul de reglementare din ţările europene

e regulile care stabilesc soiul de struguri tilizaţi în vinurilor lor, regiunea unde aceşti struguri au fost cultivaţi, viţa-de-vie şi practicile de

ă;

fie produs din recolte la hectar mai mici decât recolta maximală stabilită;

denumire de soi.

C. Aspecte regulatorii pentru comerţul internaţional cu vin Acest capitol se va referi la diferenţele dintre regulamentele ţărilor din Lumea Veche (europene) şi Lumea Nouă (ne-europene), organizaţiile internaţionale implicate şi importanţa sistemelor de trasabilitate c C Vinăriile din Lumea Veche trebuie să respecte cu stricteţuvinificare. Regulile ţărilor europene variază în dependenţă de ţară şi denumirea de origine. Cu toateacestea, în general, vinurile marcate cu denumire de origine controlată trebuie să: • fie produse în zona respectivă, şi să conţină struguri cultivaţi numai în zona de origine specificat• fie produs din soiurile permise şi în cantităţi specificate; •

3. Eiswein. Struguri îngheţaţi colectaţi pe timp de iarnă, din care se produce un vin dulce cu caracteristici de fructe în aroma extrem de pronunţate (vinuri de desert). 4. Beerenauslese. Struguri afectaţi de mucegaiul Botrytis cinerea; foarte bogate şi dulci cu un gust de miere. 5. Ausbruch. Produs din struguri răscopţi, zbârciţi, afectaţi de Botrytis Cinerea. Ausbruch este unica specificaţie de vinuri care nu poate fi găsit în grupul Qualitätsweîn mit Prädikat al Germaniei. 6. Trockenbeerenauslese. Intense, bogate, dulci şi rare, aceste vinuri sunt produse din struguri răscopţi afectaţi de Botrytis Cinerea, practic din stafide.

Prädikatswein sunt vinurile de cea mai înaltă calitate, produse din soiuri specificate de struguri crescuţi într-o regiune specifică. Conţinutul de zahăr este măsurat şi exprimat în greutate la procentaj. Vinul este etichetat în conformitate cu unul din cele şase nivele de coacere. După un test ştiinţific, fiecărui vin îi este atribut un număr oficial de testare. Cele şase categorii sunt indicate în tabelul din dreapta. Qualitätsweîn sunt vinuri mai uşoare, mai simple, obţinute din struguri mai puţin copţi proveniţi din aceeaşi regiune specificată. În aceste vinuri se adăuga zahăr pentru a ridica nivelul de alcool. Vinurile Kabinett fac parte din categoria Qualitätswein şi sunt produse din struguri puţin mai copţi, dar în acestea nu se poate de adăugat zahăr pentru ridicarea alcoolului. Sunt două tipuri de vin Tafelwein: Landwein şi Tafelwein. Landwein sunt vinuri de masă, obţinute din struguri cu denumire oficială, pe ând vinurile Tafelwein nu au

c Franţa. Institutul Naţional al Denumirilor de Origine (INAO) a creat sistemul „Denumire de OrigineControlată (Appellation d’Origîne Contrôlée (AOC)) în 1935 pentru a garanta originea vinurilor şi altor produse alimentare, precum este caşcavalul. AOC a fost prima organizaţie care a definit regulamente stricte pentru vinificatori şi de atunci multe ţări au utilizat AOC ca model pentru regulamentele lor din vinificaţie. Clasificările sunt:

III-13


III-14

Şase grade de coacere în Austria

duse din strugurii oltare a strugurilor.

3. Auslese (în traducere "struguri selectaţi”). Vinuri produse din struguri aleşi de producător. De obicei

4. Beerenauslese. Struguri specifici, afectaţi de

ere. i îngheţaţi colectaţi iarna, care

produc un vi ă extrem de6. şi duB lor.

cunoscute drept vinuri de cea mai înaltă calitate în Franţa. În afară de regulamentele cu şi producătorii de

ate, dar sunt considerate drept

igine

tipulează următoare denumiri:

obi

e cultivare a strugurilor. Landwein - vinuri

oartă numele uneia din cele 19 regiuni

enumire oficială, vinuri care poartă numele

ă sunt ctualmente sub controlul Ministerului

lata e Garantita (Denumire de origine controlată şi

(Daţie g

u a cre an a

ărut n, a foei ca producătoare de vinuri de calitatea cea mai

sau

stul de prestigioase pentru clasificaţia DOC. Vinurile

• AOC - Vîns d’Appellation d’Origîne Contrôlée (Denumire de Origine Controlată) • VDQS - Vîn Délimités de Qualité Supérieure (Vinuri de Calitate Superioară) • Vins de Pays (Vin de Ţară) • Vins de Table (Vin de Masă) AOC sunt privire la vinuri, Franţa are multe sisteme Cru în cadrul AOC care definesc calitatea vin în multe denumiri. Vinurile VDQS sunt produse în regiuni specificvinuri de calitate puţin mai joasă. Recolta de struguri poate fi mai mare decât la AOC, iar conţinutul de alcool variază. Vins de Pays sunt vinurile produse în afara regiunilor AOC, unde sunt permise soiuri ne-tradiţionale şi recolte mai mari. Vins de Table sunt vinuri simple, fără denumire de orsau soiuri specifice. Germania. Regulamentele cu privire la vin ale Germaniei s • Qualitätswein mit Prädikat (QmP, Vinuri de calitate cu atribute speciale) • Qualitätswein bestimmter Anbaugebiete (QbA, Vinuri de calitate din regiuni specifice) • Deutscher Landwein (Vin de masă superior) Deutscher Tafelwein (Vin de masă simplu) •

QmP sunt vinurile de cea mai înaltă calitate,

1. Kabinett. Seci, uşoare, pronivele de coacere (tabelul din dreapta) precum supuse testelor cu acordarea unui din cele şase

colectaţi în timpul obişnuit de recîn Austria. Toate vinurile QmP trebuie să fie 2. Spätlese. Vinuri produse din struguri complet copţi cu un nivel înalt de aciditate şi o concentraţie mai mare comparativ cu Kabinett.

naturale, fără a adăuga zahăr. QbA sunt vinuri şnuite, la preţ mediu, obţinute din struguri

puţin copţi, crescuţi în una din cele 13 regiuni aceste vinuri sunt aspre şi dulci, cu caracteristici concentrate de fructe. produse din struguri cu denumire oficială, care

d

Botrytis cinerea. De obicei vinurile sunt bogate şi dulci cu un gust de mi5. Eiswein. Strugur

Landwein ale Germaniei. Tafelwein sunt vinuri simple de masă, produse din struguri cu

p

d n dulce cu caracteristici de fructe în arom pronunţate. uneia din cele cinci regiuni Tafelwein.

Trockenbeerenauslese. Cele mai scumpe, bogate lci vinuri produse din strugurii selectaţi afectaţi de

otrytis cinerea şi zbârciţi până la mărimea stafide

enumire de origine controlată) eografică tipică)

a vinuri de calitate mai înaltă, care ar putea ii 1980, Italia a avut probleme cu calitatea joasăecesitatea de a crea un sistem care ar putea st creat sistemul DOC, care include 21 de

Italia. Clasificările ce urmeazaAgriculturii şi Silviculturii: • DOCG – Denominazione di Origine Control

garantată) • DOC – Denominazione di Origine Controllata • IGT – Indicazione Geografica Tipica (Indic• Vini di tavola (Vinuri de masă) Clasificarea DOC a fost stabilită în 1963 pentrconcura cu vinurile franceze ce dominau piaţa. Învinurilor şi falsificarea denumirilor, astfel a apgaranta standarde da calitate mai înaltă. În 1992denumiri de origine, cunoscute de-a lungul istoriînaltă. Pentru a preveni falsificarea, fiecare sticlă cu vin DOCG poartă o ştampilă de stat pe capacdop. Vinurile din ambele clasificări trebuie să se conformeze regulamentelor stricte elaborate în modspecial pentru fiecare regiune cu denumire. Denumirile IGT au fost create pentru a distinge regiunile producătoare de vinuri bune, dar care nu sunt de


III-15

T, ca şi cele franceze, Vins de Pays, se supun unor regulamente similare, dar care sunt mai puţin

DO ă

stare certificată care trebuie să fie indicat pe ticlă. DO-urile Porto şi Madeira au fiecare organe de control şi regulamente aparte. Când o denumire

gurii de

almente supravegheate de Institutul Naţional al Denumirilor de i

54

gulamentelor în vigoare şi evaluează fiecare vin pentru a se asigura că acesta orespunde tipului respectiv.

2. Regulamentele ţărilor ne-europene

e cele ale

ntaţiile lor, precum şi regulamente rigide privind radiţiile. Reglementările ţărilor ne-europene sunt mai

i pentru inovaţii.

nea la vin t reuri

aplrm

ă denum re de 85 la sută.

het

Dacă anul recoltei este indicat pe etichetă, vinu

oiuri de str ult de 20 la sută trebuie să fie indicat pe etichetă aparte.

Dacă sunt utilizate patru sau cinci soiuri şi fiecare constituie cel puţin cinci la sută, trebuie să să fie

erlot atunci când vinul conţine mai mult Cabernet Sauvignon decât Merlot.

inurilor, mulţi Alliance (VQA). Această

a milare cu AOC-urile franceze, precum hotarele regiunilor cu ră,

IGrestrictive decât regulamentele DOCG şi DO. Vini di Tavola au nişte indicaţii foarte vagi. Portugalia. O singură clasificaţie este actualmente supravegheată de institutul Viei şi Vinului -sau Denominação de Origem Controlada. Există 39 de denumiri DO. Fiecare vin DO necesită strează analize amănunţite şi primeşte un număr de tesde struguri este indicată pe etichetă, vinul trebuie să fie produs din cel puţin 85 la sută din struacest soi. Spania. Două clasificări sunt actu

r gine: O • DO – Denominación de Origen (Denumire de origine) • DOC – Denominación de Origen Calificada (Denumire de origine calificată) Vinurile DOC sunt considerate de o calitate mai înaltă decât vinurile DO. Dacă actualmente existăde denumiri DO, Rioja este unica denumire DOC. Fiecare DO are un consiliu de supraveghere care asigură executarea rec C Ţările ne-europene au de asemenea regulamente cu privire la vinificaţie, dar acestea diferă d

n Europa respectă indicaţii stricte, care concurenţilor lor din ţările europene. Vinăriile dilareglementează tipurile de struguri cultivaţi pe p

racticile de vinificaţie cu tendinţă de a păstra tppuţin restrictive, oferind mai multe oportunităţ Argentina. Mulţi producători au încercat să se uîn Argentina, dar fără succes. Unicul regulamenvinurile care poartă denumirea unui soi de strugsoiul dat în proporţie de minimum 80 la sută. Australia. Regulamentele cu privire la vin suntBrandurilor. Regulamentele respective prevăd u • Vinurile pe eticheta cărora este utilizat

să fie produse din struguri cultivaţi în locaţia• Dacă denumirea uni soi este utilizată pe etic

dat în proporţie de minimum 85 la sută.

scă pentru a defini regulamentele cu privireal în vigoare stipulează controlul etichetelor; pe etichetă trebuie să fie produs din struguri de

icate de Corporaţia Australiană a Vinului şi ătoarele:

irea unui stat, zone, regiuni sau sub-regiuni trebuiespectivă în proporţieă, vinul trebuie să fie produs din struguri de soiul

l dat trebuie să conţină 85 la sută din recolta anului

uguri unul sau mai multe luate împreună constituie

•respectiv.

• În cazul în care la cupajul a 2 sau 3 s85 la sută, fiecare soi ce constituie mai m

indicat fiecare soi. Soiurile trebuie să fie enumerate în ordinea descreşterii importanţei, precum Cabernet-M

ica calitatea vCanada. Canada este puţin reglementată în acest sens. Dar pentru a rid

au unit pentru a crea Vintner’s Qualityproducători de frunte din Canada s-li nţă a elaborat multe regulamente sia

denumire, soiurile acceptate şi practicile agrotehnice şi vinicole. Participarea în VQA este volunta


şi producătorii canadieni - membri ai Alianţei pot utiliza ştampila VQA pe sticla de vin după ce este testat şi aprobat de consiliul director al Alianţei Chile. În 1995, o asociaţie mixtă cu participarea Servicio Agricola Ganadero, Ministerio de Agricultura şi vinăriile au elaborat primul regulament vinicol, care a inclus hotarele regiunilor, sub-regiunilor şi denumirilor, precum şi regulile cu privire la aplicarea etichetelor pe vin expuse mai jos: • Dacă o etichetă poartă denumirea unei regiuni, sub-regiuni sau titlu, 75 la sută din struguri trebui

să provină din localitatea respectivă.

vinul

e

Atunci când eticheta poartă denumirea uni soi, vinul trebuie să fie produs din struguri de soiul

vigoare pentru vinurile produse din recolta anului 2007. Acest regulament este cunoscut ulamentul 85 la sută.” Aplicarea regulamentul vinicol în Noua Zeelandă este controlată de

Dacă eticheta indică că vinul este produs dintr-un anumit soi, recoltă sau regiune, atunci vinul ă. Regula

Dacă două denumiri de soiuri sunt indicate pe etichetă, soiurile trebuie să fie indicate în ordinea de

a e să constituie de cel puţin 85 la sută din vin.

e regula 85 la sută, dar rămân ca subiect al eferă la soi. În final însă, vinurile pentru export trebuie

i

dustriei Vinului din

ri in

ă fie din soiul indicat. sub-

e să fie în ordinea descreşterii

a

a

Cofracultivate în zone sau practicile vinicole:

•specificat în proporţie de cel puţin 75 la sută.

• Dacă eticheta indică anul recoltei, 75 la sută din vinul respectiv trebuie să provină din recolta anului indicat.

Noua Zeelandă. Noile reguli care vor reglementa soiurile de struguri, anul recoltei şi zona de origine vor intra înca “regOrganul pentru Securitatea Alimentară a Noii Zeelande. Regulamentul prevede următoarele: •

trebuie să conţină cel puţin 85 la sută struguri de soiul, recolta sau din regiunea respectiv85 se aplică la vinurile comercializate în sticlă, şi nu se referă la vinul în vrac.

•descreştere a importanţei, precum Cabernet-Merlot atunci când vinul conţine mai mult Cabernet Sauvignon decât Merlot.

• Dacă eticheta indică o combinaţie de soiuri, diferite recolte, sau regiuni de origine, combinaţia lcare se face referinţă trebui

Vinurile produse în 2006 şi mai devreme sunt scutire dregulamentului actual de 75 la sută care se r

•

să respecte toate cerinţele din domeniu al ţării importatoare. Africa de Sud. Sistemul Vinuri de Origine a fost introdus în 1973, fiind stabilite hotarele zonelor producătoare de vin din Africa de Sud, care sunt împărţite în regiuni oficiale, raioane, circumscripţii şmoşii. Regulamentul vinicol este definit de Consiliul pentru Vin şi Alcool al Africii de Sud, iar executarea acestuia este supravegheată de instituţia „Informaţii şi Sisteme ale InAfrica de Sud (SAWIS). Regulamentul prevede următoarele: • Pe eticheta unui vin se poate aplica denumirea Vin de Origine. Pentru aceasta, 100 % din strugu

trebuie să corespundă denumirii specificate, 75 % trebuie să fie din recolta specificată şi 75 % dvin (pentru exportul în UE - 85 %) trebuie s

• Pentru vinurile fără denumirea Vin de Origine, dacă eticheta poartă denumirea unei regiuni,regiuni sau titlu, 75 la sută din struguri trebuie să fie din localitatea respectivă.

Dacă pe etichetă sunt indicate două soiuri , acestea trebui•importanţei, precum Cabernet-Merlot în cazul în care vinul conţine mai mult Cabernet Sauvignon decât Merlot.

• Dacă eticheta poartă denumirea unui soi, vinul trebuie să conţină cel puţin 75 la sută din acel soi.

tele Unite. Biroul pentru Alcool, Tutun şi Arme de Foc a stabilit Ariile Viticole AmSt ericane sau AVA, care sunt regiuni de cultivare, definite după caracteristicile geografice şi după teritoriu. În

tele Unite existSt ă mi mult de 140 AVA, inclusiv Napa Valley în California, Willamette Valley în Oregon, şi Finger Lakes în New York. AVA poate să se extindă în afara hotarelor statelor, precum

lumbia Valley se extinde din statul Washington până în Oregon. Spre deosebire de AOC-urile nceze, legile AVA doar stabilesc hotarele zonelor viticole şi nu reglementează soiurile care pot fi

III-16


• • provincie.

Dacă eticheta poartă numele unui stat, 75 la sută din struguri trebuie să fie din acel stat; însă acest

g

Mo Comerţului (OMC) din anul 2000. Printre

Co e (GATT), Acordul cu privire la Măsurile Sanitare şi Fitosanitare (SPS), Acordul u privire la Barierele Comerţului (TBT), Acordul cu privire la Măsurile Investiţionale Referitoare la

itosanitare (SPS) stabilesc că regulamentele tehnice trebuie să se bazeze pe ştiinţă şi să fie aplicate

disŢă ecomandări, acolo

meŢă ea aplica standarde mai înalte bazându-se pe evaluări coerente ale

cer membru al OMC) nu sunt

Ac sigure ca regulamentele, standardele,

stările şi procedurile de certificare să nu creeze obstacole inutile. Existenţa a prea multor standarde rar,

od i

le Tehnice în calea Comerţului este un entru de diseminare a informaţiei membrilor, precum şi un forum major pentru discutarea aspectelor

peneti logice. Acordul privind

com merţul şi nici un lor.

Ac spectele Drepturilor de Proprietate Intelectuală Referitoare la Comerţ (TRIPS) este

te

Dacă eticheta poartă denumirea unei AVA, 85 la sută din struguri trebuie să fie din acea AVA. Dacă eticheta poartă numele unei provincii, 75 la sută din struguri trebuie să fie din acea

• regulament variază în diferite state, de exemplu în California 100 % de struguri trebuie să fie dinCalifornia.

• Dacă eticheta indică anul recoltei, 95 la sută din struguri trebuie să fie din recolta anului indicat. • Dacă eticheta poartă numele unui soi, cel puţin 75 la sută din struguri trebuie să fie din acel soi. • Dacă eticheta indică mai multe soiuri, denumirile tuturor soiurilor trebuie să fie indicate precum şi

procentajul fiecărui soi. C3. Rolul Organizaţiilor Internaţionale Organizaţiile internaţionale care au un impact relevant în comerţul internaţional cu vin sunt Or anizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV).

a. Organizaţia Mondială a ComerC3 ţuliu

ldova este membru al Organizaţiei Mondiale aacordurile OMC, cele mai importante pentru industria vinicolă sunt Acordul General privind

merţul şi TarifelcComerţ (TRIMs) şi Acordul cu privire la Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuală Referitoarela Comerţ (TRIPS). Acordurile privind standardele securităţi alimentare şi Acordul privind Măsurile Sanitare şi Fdoar în limita necesară pentru a proteja viaţa şi sănătatea omului, animalelor şi plantelor, fără

criminare arbitrară sau ne-justificată între ţările unde prevalează condiţii identice sau similare. rile membre sunt încurajate să utilizeze standarde internaţionale, instrucţiuni şi r

unde acestea există. În aşa cazuri, este puţin probabil ca ţările să fie antrenate în disputele OMC. Însă, mbrii pot aplica măsuri care rezultă în standarde mai înalte, dacă există justificare ştiinţifică. rile membre pot de asemen

riscurilor, atât timp cât metoda de evaluare este consistenţă dar nu şi arbitrară. Cu toate acestea, inţele de certificare a vinurilor moldoveneşti ale Rusiei (care încă nu este

în spiritul acestui acord.

ordul privind Barierele Tehnice la Comerţ (TBT) încearcă să atecomplică viaţa producătorilor şi exportatorilor de vin. Dacă standardele sunt stabilite în mod arbitacestea pot fi utilizate ca o scuză pentru protecţionism. Standardele mai sunt necesare şi din alte motive, de la protecţia mediului până la securitatea naţională şi informarea consumatorilor. În mironic, standardele şi instrucţiunile tehnologice ale Moldovei nu sunt în spiritul TBT-ului şi ar putea fconsiderate ca barieră pentru comerţ. Comitetul pentru Barierecce ţin de regulamente şi implementarea acestora. Spre exemplu, a fost organizat un juriu (“panel”)

tru a soluţiona disputa dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană referitoare la aplicarea chetelor pe ambalajele de vin, indicaţiile geografice şi practicile eno

Măsurile Investiţionale Referitoare la Comerţ (TRIMs) se aplică doar în cazurile care afectează erţul cu mărfuri. Acesta recunoaşte că anumite măsuri pot restrânge şi afecta co

stat membru nu are dreptul să aplice măsuri care discriminează străinii sau produsele străini

ordul privind Ao încercare de a stabili nivelele minimale de protecţie, pe care fiecare guvern le va oferi proprietăţii

lectuale ale altor membri ai OMC. Acordul defineşte ce este eligibil pentru protecţie ca mărci in

III-17


comerciale şi care trebuie să fie drepturile minimale conferite deţinătorilor de proprietate intelectualTRIPS stabileşte reguli importante referitoare la “indicaţiile geografice”, care nu doar constată unfost fabricat produsul, dar mult mai important, identifică caracteristicile speciale care rezultă din originea produsului. Pentru vinuri şi alcool TRIPS asigură un nivel mai înalt de protecţie, chiar şi încazurile în care nu există riscul că publicul va fi dus în eroare. Acordul asigură negocieri suplimenîn cadrul OMC pentru a stabili un sistem multilateral de notificare şi înregistrare a indicatorilor geografici ale vinurilor.

ă. de a

tare

Coinclusiv a vinului, întru asigurarea sănătăţii consumatorului şi garantează practicile relevante din

m

ernaţionale a Viei şi Vinului (OIV) în 2002. OIV este o ehnică, cu competenţe recunoscute în viticultură, vinuri

ri. OIV

tăţi de standardizare; contribuie la armonizarea e (şi, după necesitate - la pregătirea noilor standarde

se din

area şi adaptarea regulamentelor de către membrii OIV, sau dacă este relevant,

or împiedică la moment implementarea unui sistem coerent de trasabilitate

.

În sectorul produselor alimentare OMC ia în consideraţie recomandările şi normele Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. OMC a implementat

dex Alimentarius, care conţine unele reguli principale privind fabricarea produselor alimentare,

co erţul internaţional. Statele membre au posibilitatea să utilizeze aceste reguli prin includerea lor directă în legislaţia naţională sau prin aprobarea regulilor cu anumite rezerve. C3b. Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului Moldova a devenit membru al Organizaţiei Int

rganizaţie inter-guvernamentală ştiinţifică şi toşi băuturi pe bază de struguri, precum şi în struguri de masă, stafide şi alte produse din struguinformează membrii săi despre măsurile legate de producători, consumatori şi alţi factori din ndustrie; acordă asistenţă altor organizaţii internaţionale, atât inter-guvernamentale cât şi ne-i

guvernamentale, în special acelora care au activiracticelor şi standardelor internaţionale existentp

internaţionale pentru ameliorarea condiţiilor de producere şi marketing a vinului şi altor produstruguri); şi asigură ca interesele consumatorilor să fie luate în consideraţie. Pentru a atinge aceste obiective, OIV promovează, îndrumă şi publică cercetări ştiinţifice şi tehnice; elaborează recomandări şi monitorizează implementarea recomandărilor în coordonare cu membrii săi; prezintă membrilor toate propunerile privind garantarea autenticităţii produselor viti-vinicole; ontribuie la armonizc

la facilitarea recunoaşterii practicilor în domeniul de activitate; ajută la protejarea sănătăţii consumatorilor şi contribuie la securitatea alimentară ; iar prin intermediul monitoringului ştiinţific face posibilă evaluarea caracteristicilor specifice ale produselor viticole. Moldova este în contact limitat cu OIV, ratând oportunitatea de a obţine şi disemina informaţii cu privire la cele mai bune practici intenţionale, şi are datorii la plata cotizaţiilor de membru. C4. Sistemele de trasabilitate Sistemele de trasabilitate sunt utilizate pentru a facilita re-chemarea produselor şi a identifica şi corecta problemele care fac parte din securitatea alimentară. În general, sistemele de trasabilitate sunt deja implementate pentru produsele alimentare, şi există tendinţa mondială de a trata vinul în acelaşi

od. Lipsa cadastrului viilmîn Moldova. De la stabilirea embargo-ului rusesc, autorităţile ruse au impus trasabilitatea ca condiţie preliminară pentru exportul de vinuri în Rusia. Deoarece UE este o piaţă potenţială foarte importantă pentru vinurile din Moldova, este bine de examinat modul în care principiul trasabilităţii va fi aplicat în UE Regulamentul UE 178 din 28 ianuarie 2002 aprobat în ianuarie 2005, cere ca vinurile exportate în UE să respecte principiile generale şi condiţiile Legii cu privire la alimentaţie a UE. Acest regulament include un component de trasabilitate. Esenţa acestei legi constă în obligarea tuturor operatorilor din industria alimentară să asigure ca:

III-18


• Pe piaţă să ajungă doar alimente sigure • Prezentarea, eticheta, ambalajul, etc. să nu ducă în eroare consumatorii; • Alimentele să se conforme legislaţie din domeniu; • Sistemele de trasabilitate să fie implementate; şi • Autorităţile relevante să fie informate în cazul în care se consideră că un produs nu corespunde

cerinţelor de securitate alimentară. Acest regulament nu este încă aplicat atât de stringent, precum este la produsele alimentare. “Schema Vinuri de Origine” deja incorporează majoritatea cerinţelor legale ale UE referitoare la trasabilitate. Însă, va trebuie de întreprins măsuri în ce priveşte substanţele ce se conţin în vin. Aplicarea sistemelor de trasabilitate va fi obligatorie pentru vinurile ne-certificate, în conformitate cu “Schema Vinuri de Origine”. Cerinţele legale cu privire la trasabilitate includ: Identificarea furnizorului şi a cumpărătorului. Toţi operatorii din lanţ (viticultor, producătorul de vin,

i

ainte de recoltă,

ată mai

t

endenţă de cererea consumatorului. În esenţă, alegerea consumatorului a răsturnat

furnizorul de substanţe utilizate în vinificaţie, distribuitor, exportator, vânzător) trebuie să poată identifica orice persoană sau companie: • De la care li s-a livrat vinul sau orice alte substanţe care sunt încorporate în vin (un pas înapoi); ş• Cui aceştia au livrat vinul sau orice alte substanţe care sunt încorporate în vin (un pas înainte). nsă în procesul menţionat mai sus nu trebuie să fie luate în consideraţie viile înÎ

reziduurile şi impurităţile. Identificarea produsului. Orice substanţă care va fi incorporată în vin şi anume în vinul plasat pe piaţa UE, trebuie să fie identificată în mod adecvat (exemplu: numărul partidei, seria, numărul ştampilei de certificare) pentru a facilita trasabilitatea acesteia. Înregistrări. Toţi operatorii din lanţ trebuie să facă înregistrări, astfel încât informaţia menţionsus să poată fi disponibilă la cererea organelor competente. Testarea. Cu toate că nu este obligatoriu, integritatea trasabilităţii pe tot lanţul poate fi menţinută doardacă fiecare operator va controla în mod obişnuit dacă furnizorii lui se conformează acestor cerinţe. Lipsa cadastrului viilor împiedică actualmente aplicarea unui sistem coerent de trasabilitate în Moldova. Stabilirea unui cadastru naţional al viilor ar trebui să fie o prioritate absolută a Moldovei, pentru a minimiza întârzierea în implementarea trasabilităţii, care este sau va fi în curând o condiţie prealabilă pentru intrarea pe pieţele prioritare. D. Practicile comerţului inetrnaţional Acest compartiment se referă la evoluţiile recente în comerţul internaţional, alţi factori care influenţează comerţul global cu vin şi factorii care influenţează comerţul regional. D1. Evoluţia comerţului cu vin Puterea consumatorului. Posibilitatea consumatorilor de a alege în ultimele trei decenii a înclinabalanţa comercială în favoarea lor. Disponibilitatea multor produse vinicole de alternativă, care au adus beneficii reale consumatorului, a condus la mărirea substanţială a puterii de cumpărare a acestora. Astfel, producătorii de vin au fost nevoiţi să devină mai cumpătaţi în ceea ce produc, să caute clişee pe piaţă pentru a determina ce doresc consumatorii şi doar atunci să livreze pe piaţă

roduse în deppputerea echilibrului comercial şi a plasat-o în mâinile celor care sunt mai aproape de consumatori.

III-19


Posibilitatea de a alege orice tip de produse vinicole au lărgit noţiunea de valoare, unde “valoarea” în

e

nivelele de preţ şi nedorinţa comerţului de a accepta vinuri cu efecte pe pieţele cheie mondiale a făcut foarte dificilă cumpărarea unei sticle de vin rău de către onsumatorii din aceste pieţe.

nătăţire a calităţii pentru a se diferenţia, la rândul lor, de

ă de supermarkete, a luat atitudine faţă de est

tid şi au fost acceptate de consumatori prin intermediul

de lux, acestea din urmă fiind parţial responsabile de

ă,

aţi cu aceste cunoştinţe, influenţează brandurile

ersonale au trecut. Proprietari de

ările

ate de industrie, şi-au ridicat statutul până la experţi n instrument puternic pentru consumatori şi pentru

avorabil în Wine Advocate a lui Robert Parker poate duce atenţia

gului înalt, Whole Foods Market, o reţea naţională de r

r

termeni de calitate obţinută pentru banii plătiţi poate fi asigurată pe orice segment de preţ. Astfel, o sticlă de vin de 25 dolari poate fi considerată o valoare bună atunci când este evaluată într-un grup dbranduri cu preţuri mai înalte şi calitate comparabilă. Ameliorările tehnice în viticultură şi vinificaţie au ridicat calitatea vinurilor la toatedc Pentru a se diferenţia de concurenţi, unii producători au introdus căi de îmbupercepute, iar comercianţii au utilizat aceste ameliorăriconcurenţii săi. Spre exemplu, Tesco, o reţea britaniccapacele twist-off folosite la îmbutelierea vinului în sticle şi a cerut ca producătorii să folosească ac

p de ambalaj pentru a preveni răsuflarea vinului. Aceste îmbunătăţiri ale calităţii introduse de ustria vinicolă au avut un efect pozitiv in

programelor de informare şi conştientizare. Este posibil, însă, ca conştientizarea să fie îndreptată în altă direcţie. Presa răutăcioasă poate avea un efect devastator asupra investiţiilor de ani în activităţile de dezvoltare a unui brand. În acest mediu al vinului de calitate bună la toate nivelele de preţuri în general, calitatea devine un

unct de diferenţiere mai puţin vizibil şi este înlocuită de stilul specific al vinului, care devine mai pimportant. Costurile joase de trecere a consumatorilor la alte branduri, care se măsoară în dorinţa consumatorului de a gusta un vin necunoscut, încurajează descoperirea de către consumator a vinurilor noi. Natura consumatorului de a explora şi interesul acestuia faţă de vinuri şi senzaţii noi unt la baza renaşterii vinului ca produs s

înmulţirea brandurilor de vin premium. Aceasta mai indică şi un nivelul jos de loialitate faţă de brand în segmentul celor mai înalte preţuri şi motivul din care specialiştii în marketing pot doar să spere stăzi că brandurile lor vor fi parte a consideraţiunilor mereu în evoluţie ale consumatorilor. a

Înţelegerea profilului gustului unui consumator concret prin grupul de branduri pe care le consumeste cheia în determinarea brandurilor de vin pe care consumatorul le va lua în consideraţie. Problema alegerii. Creşterea rapidă a posibilităţilor de alegere a vinurilor a creat o problemă. Deoarece asortimentul de vinuri a crescut, a crescut şi concurenţa pentru atenţia consumatorului, cât şi pentru suportul comercial. Magazinele pline cu rafturi de vinuri şi restaurantele cu liste de vinuri imitate înţeleg dependenţa de consumator şi, înarml

care pot fi accesate de consumator, având o putere de influenţă colosală. În schimb, comerţul şi activităţile de marketing la nivelul consumatorului necesită mai mult timp, eforturi şi mijloace inanciare – zilele când vânzările se făceau în baza relaţiilor pf

branduri au recunoscut că trebuie să promoveze vinurile nu numai pentru consumatori dar şi pentru reţelele de magazine şi alţi “portari” cum sunt criticii vinicoli, distribuitorii şi importatorii. Portarii pot acilita distribuţia, dar de cele mai multe pot bloca trecerea spre consumator, privând un brand de f

posibilitatea de a fi măsurat prin metoda cea mai performantă - testările consumatorului şi vânzrepetate. Criticii vinicoli, spre exemplu, ajută consumatorii să facă alegerea sigură prin recomandări. Cei care u gândit metodologii credibile de rating accepta

vinicoli şi sistemele lor de rating au devenit uomerţul cu vin în general. Un rating foarte fc

rezulta în vânzări ridicate şi poate epuiza toată oferta disponibilă a unui lot de vin care se proodată pe an. Şi invers, un rating prost al unui brand poate crea nedumerire şi poate re-orientaumpărătorilor spre alte branduri concurente. c

entru a exemplifica importanţa ratinP

supermarkete din SUA, extinsă recent şi în Marea Britanie, are o rubrică specială, dedicată vinurilocu rating de la 90 de puncte din 100 posibile în Wine Spectator. Deşi ratingul înalt nu garantează prezenţa în Whole Foods, vinurile selectate sunt promovate foarte efectiv în rândurile consumatorilo

III-20


prin intermediul acestor liste. În esenţă, orice vin cu un preţ de raft de peste 20 dolari trebuie săposede o confirmare de la o parte terţă, deseori asigurată de un sistem de rating recunoscut de o sucomercială. Sistemele de rating au devenit internaţionale, precum sunt sistemele de rating Wine Advocate şi Wine Spectator, acceptate acum şi în Marea Britanie. Mai mult ca atât, medaliile obţinla concursul britanic International Wine Challenge sunt bine privite in SUA, constituind o cale pentr

rsă

ute u

n vin european nou-venit de a fi observat şi de a deveni credibil imediat.

aţi

ferinţă celora, care pot livra în mod consistent un produs de calitate omparabilă la o valoare bună. La expoziţiile americane, deseori mostrele de vinuri pleacă netestate,

ult a unui

ta ar

gentului local al producătorului, a cărui imagine poate fi pătată de

capacitatea de a transforma potenţialul brandului în vânzări reale. Ca rezultat, importatorii îşi caută

i

se noi,

e la ie

ite şi mai ult segmentate, devine foarte costisitor să găseşti şi să te axezi pe grupuri mici de consumatori, iar

entru

dacă mult

orespundă cerinţelor consumatorilor şi care riscă să aibă aceiaşi soartă. Responsabilii de chiziţiile cu amănuntul de la magazine fiind limitaţi în timp şi lucrând ore în şir cu atâţia distribuitori

r

magazine alimentare care deţin cea mai mare cotă de piaţă discriminează acceptarea produsului în

u O selecţie largă de produse afectează de asemenea vânzarea produsului şi modul în care comercianţii privesc noile produse. Consolidarea distribuitorilor în SUA contribuie la crearea mega-distribuitorilor cu portofolii uriaşe şi în acest caz, creşte concurenţă dintre branduri pentru atenţia acestui distribuitor.Având prea multe branduri de vânzare, distribuitorii nu se prea interesează de produsele noi. Inundde producătorii care doresc să fie reprezentaţi, distribuitorii devin mai atenţi la brandurile pe care doresc să le vândă şi acordă precdeoarece calitatea în orice sticlă este privită ca factor garantat, iar distribuitorii mizează tot mai mpe alţi factori, cum ar fi credibilitatea producătorului, selectarea unui importator de nădejde sauagent local cu imagine, decizia colectivă cu privire la producători şi dorinţa lor de a cheltui banipentru marketingul brandului, care sunt oricum importanţi. Deseori factorul determinant nu este contribuţia brandului la portofoliul distribuitorului, ci efectul advers al acestuia în caz dacă acesnimeri în mâinile unuia din concurenţii principali ai distribuitorului. Chiar dacă vinul este reprezentat de distribuitor, dar nu se vinde bine, aceasta se poate reflecta negativasupra importatorului sau a ainfurnizorii cu care pot dezvolta o relaţie de cooperare solidă. Accentul este plasat pe abilitatea proprietarului de brand de a lucra cu piaţa, de a înţelege provocările pieţei, de a folosi orice oportunitate ori de câte ori acestea apar şi de a investi activ în activităţile de promovarea a brandulula nivel mediu de minimum 10 la sută din preţul ex-works. Concurenţa crescândă ridică costurile. Cunoscând interesul consumatorilor de a încerca produproducătorii de vin cu spirit de întreprinzător, care posedă deja o experienţă de succes pe piaţă, au un acces mai bun pe piaţă şi pot beneficia repede de oportunităţi prin producerea vinurilor comparabilcosturi joase. Diferenţierea produselor şi segmentarea pieţei asigură ca nişele noi pe piaţă să focupate şi ca toate segmentele de consumatori să aibă opţiuni mari de alegere pentru orice ocazie de consum. Însă deoarece proprietarii de branduri îşi orientează produsul pe pieţe mai bine definmmetodele de comunicare de scară largă sunt scumpe şi ineficiente. Cercetările indică că consumatorii de vin de pe pieţele sofisticate nu cunosc în prezent prea multe lucruri despre vin şi deseori se confruntă cu dificultăţi în exprimarea caracteristicilor pozitive ale univin. Pentru a mişca vinul de pe rafturi, unele magazine angajează persoane cunoscătoare de vin pa ajuta consumatorii să facă alegerea potrivită. Multe magazine efectuează selectarea probelor, acesta este legal, pentru a familiariza consumatorii cu vinurile noi. Magazinele solicită tot mau suport promoţional din partea producătorilor, importatorilor şi distribuitorilor de vin. În pofida cunoştinţelor limitate despre vin, consumatorii au preferinţe clare şi acestea sunt depistate uşor prin tipurile de vin care sunt procurate. Vinurile care nu ating o rotaţie minimală într-un magazin mediudin SUA sunt scoase din listă după şase luni, fiind înlocuite cu alte vinuri noi, care de asemenea promit să caoptează deja pentru achiziţionarea mai multor produse de la o singură sursă, adică de la un distribuitomare. Aceasta micşorează şansele celora care reprezintă un singur brand de a obţine cel puţin o întrevedere cu persoana responsabilă de achiziţii a magazinului. Devine tot mai dificil de obţinut şi prezenţa pe piaţa locală. În Marea Britanie, multe reţele de

III-21


ceea ce priveşte condiţiile de vânzare, care afectează nu doar politica de preţuri şi promovarea dar şi cerinţele faţă de livrare şi faţă de conţinutul ambalajului. În plus, mai există tendinţa că dacă o reţea ste de acord să scoată în vânzare un vin, alte reţele deseori nu vor accepta acelaşi produs, doar dacă

tele Unite

ie să

ţie la

zise sunt făcute de roducători, agenţii lor sau importatori. Aceasta cere de la producători să studieze intens piaţa, să

nd

u, nivelul lor de confort în legere nu este nelimitat. Dacă producătorul nu-şi poate permite o cercetare a consumatorului,

reezi,

uşurinţă

ajutată de simplitatea logisticii ternaţionale în industria vinicolă.

ici de

de vin

e

eexistă un suport publicitar foarte masiv care confirmă consumatorul cere acest produs. În Staregulamentele din anii 1930 menite să prevină înţelegerile dintre importatori în perioada post-prohibiţie se pronunţă acum împotriva restricţiei concurenţei libere pe piaţă. Deoarece vinul trebufie comercializat prin angrosişti, care, conform legii, nu se pot integra pe verticală, în schimb consolidarea lor pe orizontală şi cumpărarea companiilor de distribuţie vor împiedica mulţi producători să pătrundă pe piaţă. Acei producători care au reuşit să fie reprezentaţi de câţiva distribuitori cu portofolii vaste şi deseori imposibil de administrat riscă să atragă prea puţină atenvânzare, cu excepţia cazurilor când se află în topul celor zece companii furnizoare cu bugete considerabile pentru promovare. Aceeaşi producători concluzionează că distribuitorii devin doar canalul de livrare logistică a produselor pe piaţă, pe când vânzările propriu-purmărească practicile comerciale, să cultive relaţii personale la nivelul pieţei locale, să facă prezentăricu vânzare profesioniste, orientate pe soluţii de marketing activ, precum şi să fie determinaţi să investească în construcţia propriului brand. Chiar dacă toate ingredientele necesare expuse mai sus sunt prezente, nu există garanţia succesului şi acei care dispun de strategii flexibile şi o determinare serioasă sunt pe poziţia de a culege lavrele succesului. Nouă din zece produse de larg consum eşuează în primii doi ani în Statele Unite. Având categorii numeroase de vin, specialiştii în marketing înţeleg că produsul lor necesită un “punct de diferenţă.” Şi, “motivul de a fi” trebuie să fie comunicat foarte clar celora care lucrează în comerţul cu vin şi adresează întrebări de tipul: “De ce un magazin ar trebui să mai plaseze pe raft un Chardonnay câdeja are zece tipuri de Chardonnay care provin din aceeaşi regiune şi sunt la acelaşi nivel de preţ?”Totodată, devierea prea mare de la aşteptările consumatorilor poate avea consecinţe nefaste. Consumatorii tind să fie schimbători şi când doresc să încerce ceva noaspecialiştii în marketing vor stabili indicatori competitivi şi vor mima caracteristicile produsului cu unul din cele mai bune vinuri ale sale. Ideea constă în faptul că este mai ieftin să imiţi decât să ciar aceasta implică un risc mai mic de a fi respins de către consumatori. Expansiunea comerţului global de vinuri. Mas media globală şi posibilitatea de deplasare cua persoanelor în diferite ţări uneşte oamenii şi face ca lumea să pară mai mică. Ca rezultat, a apărut o convergenţă a preferinţelor consumatorilor în întreaga lume,in Asiguraţi de un mediu global favorabil şi atractiv în consumul vinului, reţele mari de magazine care au avut succes în deservirea pieţei lor locale, se extind destul de uşor peste hotare. Lucrând cu marje mai mici, aceste reţele au utilizat capacitatea lor de cumpărare mărită pentru a cere preţuri mai mla furnizorii săi. Oferind o selecţie de branduri globale extrem de competitive şi bine promovate, complimentate cu asortimente mici de produse regionale, aceste reţele globale pot concura formidabil nu doar prin eliminarea magazinelor şi reţelelor locale, ci şi prin menţinerea unei concurenţe aspre pentru produsele locale. Pentru a se menţine la nivelul reţelelor mari internaţionale Costco, Wal-Mart, Tesco, Carrefour şi Metro, principalii furnizori de vin se extind de asemenea la nivel global. Prin achiziţii strategice aceşti producători majori, precum sunt Constellation Brands, Pernod Ricard, Fosters Wine Estates, E &J Gallo, Diageo, Beam Global Spirits & Wîne nu numai lărgesc aria globală dar şi operează de la facilităţile de producţie în multe ţări, prezentându-se ca producători cu sursă unică. Expertiza tehnică vastă şi eficienţa operaţională care se bazează pe efectul de scară le permite acestor producători să se conformeze cerinţelor reţelelor internaţionale şi să semneze contracte regionale şi multinaţionale. Actualmente aceste conglomerate puternice şi bine finanţate ţintesc în consumatorii din toată lumea. Bazându-se pe rezultatele cercetărilor de piaţă, ei determină în prealabil modul d

III-22


Vinurile roşii benefice pentru sănătate

Resveratrolul a fost identificat ca ingredient principal în vinurile roşii, care le face sănătoase. Resveratrolul este un antioxidant produs din coaja strugurelui ca un fungicid natural. Un studiu recent a arătat că cel mai înalt nivel de Resveratrol poate fi găsit în strugurii crescuţi în regiunile unde plouă chiar înainteroadei. Umiditatea înaltă favorizează afectarea cfungicide. Pinot Noir deseori are un nivel mai înalcomparativ cu Shiraz sau Cabernet Sauvignon. Se presupune că cauza constă în faptul că strugurii de Pinot au o coajă mai subţire şi mai accesibilă pentru fungi. Studiile mai aratanti-cancerogene şi este d

D2. Alţi factori cu influenţă asupra comerţului global cu vin În ultimii 20 de ani, mai multe mişcări au contribuit la dezvoltarea industriei vinicole actuale. Mediatizarea beneficiilor potenţiale ale consumului de vin roşu în Statele Unite a fost înghesuită între apariţia şi popularitatea vinurilor dintr-un singur soi de la mijlocul anilor 1980 şi re-orientarea spre vinurile cu aromă de fructe destinate pentru consum curent de la sfârşitul

de culesul u boli t

ă că resveratrolul are proprietăţi eja cunoscut ca remediu

au resurse suficiente. Luând în onsideraţie eficienţa producătorilor mari şi capacitatea lor de a achiziţiona materia primă şi alte

ici

e şi să

inuri de sunt

emplu

ndajelor

ca un

rmală

nilor 1990. Pe timpuri, când problemele sociale

n etare Sixty Minutes, a îndrăznit să vorbească despre un subiect,

e care puţini din comunitatea medicilor l-ar fi agreat în mod deschis. Numit “Paradoxul francez,”

şi alte beneficii pentru sănătate.

penetrare reuşită pe o piaţă şi îşi pot permite să lanseze produse cu pierderi pentru o perioadă de timp pentru a obţine o cotă a pieţei. Micii producători regionali nu se întrec cu producătorii mari care cmateriale în volum mare şi la preţuri mici, producătorii mici nu pot concura eficient la preţ, şi nocupa permanent poziţia de producător la “costuri mici”. În schimb producătorii mici pot avea alte avantaje comparative. Eu sunt de obicei rapizi în luarea deciziilor privind capitalizarea oportunităţilor pe piaţă, pe când concurenţii lor mai mari trebuie să urmeze nişte proceduri stabilite prealabil în luarea deciziilor. Ei por oferi servicii individualizate, pe când companiile mari trebuie mai întâi să le standardizeze. Ei por reacţiona cu o viteză, pe care producătorii mai mari nu o pot anticipa. Pentru a concura cu aceşti producători mari şi bine dotaţi, micii producători trebuie să dispună de resursgăsească căi noi pentru a ajunge la consumatorii săi. Spre exemplu, producătorii de vin mai mici vor ocupa mai repede nişele pieţei care sunt prea mici pentru companii mai mari. Acestea includ vKosher, vinuri organice şi vinuri din recoltă târzie. Micii producători pot aduce inovaţii careriscante pentru producătorii mari cu branduri ce se bucură de încrederea consumatorului. Un exeste introducerea capsulelor Stelvin, utilizate de micii producători pentru brandurile noi şi cele existente, pe când producătorii mari aşteptau să fie acceptaţi de consumator prin efectuarea sode opinii ale consumatorului înainte de a le utiliza. Fabricile foarte mici pot mai degrabă să experimenteze cu soiuri de struguri necunoscuţi, trezind astfel interesul consumatorului înainteproducător mare să considere adăugarea acestui soi în asortimentul său de produse. Vinăriile micimai pot utiliza tactice alternative în vânzarea vinurilor, precum este axarea pe vizitarea vinăriei, clubului vinăriei, care oferă vânzări directe cu reduceri de preţ, având grijă de comunicarea nefoşi de recomandările altor consumatori, recunoscând că ei nu pot concura din poziţia unui producătorcu preţuri joase. Abordarea individualizată în deservirea clienţilor este un alt avantaj pe care şi-l pot permite micii producători de vin.

pentru bolile cardiace legate de consumul de alcool şi aflarea la volan în SUA au fost puse la baza unei mişcări puternice anti-alcool, care necesita acte legislative pentru constrângerea abuzului de alcool, uprogram televizat cu caracter de cerc

a

pacesta a ridicat întrebarea de ce consumatorii francezi cu obiceiuri alimentare mai proaste au o longevitate a vieţii mai mare în comparaţie cu consumatorii americani conştienţi de colesterol. Mike Wallace, jurnalistul care conducea investigaţia, a mers mai departe presupunând că cauza poate fi legată de consumul vinului şi posibilele beneficii ale vinului asupra sănătăţii umane. “Paradoxul francez” nu doar a deschis ochii consumatorilor indicându-le beneficiile consumului moderat de vin pentru sănătate, dar a deschis şi uşa pentru cercetările ulterioare, care au confirmat informaţia preliminară şi au evidenţiat Consumatorii din Statele Unite n-au aşteptat să vadă rezultatele finale şi au acţionat. Consumatoriiocazionali de vin au început a urmări programele de ştiri care indicau beneficiile pozitive ale consumului unui pahar de vin roşu pe zi. Vinurile roşii, cum ar fi E&J Gallo Hearty Burgundy au

III-23


III-24

şi

proces a contribuit la promovarea creşterii industriei în ultimii 13 ani onsecutivi şi a avut un rol important în stilul de viaţă actual de a bea vin mai puţin dar mai bun. Cu o

ri

t,

la

a

n

şi a comport reglementcombate o

fost cze minare

includt. Co repre

inte."

3. Factorii cu influenţă asupra comerţului re

re legate de comerţul regional în Europa influenţează exportul vinurilor oldoveneşti.

e .

e

dispărut de pe rafturi şi din stocuri în câteva zile. Cel mai important este că această mişcare a schimbat imediat tendinţa de scădere a vânzărilor de vin în SUA care a început în 1980 şi au re-orientat consumul de la vin alb la vin roşu. Deşi beneficiile potenţiale pentru sănătate ale vinului erau confirmate în toată lumea, acestea s-au observat mai mult în ţările cu un consum redus pe cap de locuitor, dar cu o clasă de mijloc educată cu venituri nete medii. În Statele Unite, pe fundalul controlului aspru al abuzului de alcool şi al legilorprivind consumul la volan, acestcbază importantă de consumatori ocazionali şi consumatori tineri, care tradiţional au început să aprecieze vinul doar spre vârsta de 30 ani, acest proces a contribuit şi la apariţia noilor consumatode vin de vârstă mai tânără, care permite consumul de alcool în mod legal, precum şi a promovat noţiunea de consum responsabil de vin care este benefic şi în vogă. În ţările producătoare mari din Europa de Vest cu un consum de vin pe cap de locuitor foarte înalpoliticile anti-alcool au avut un efect mai pronunţat asupra sectorului vinicol ale acestor ţări. Cu toate că consumul de vin pe cap de locuitor în ţările Europei de Vest este în scădere permanentă, acesta rămâne încă destul de înalt. Recent, directoratul Uniunii Europene pentru Sănătate a obligat industriile producătoare de băuturi alcoolice să activizeze lupta cu problema crescândă a abuzului de alcool şi să pună un accent mai mare pe promovarea consumului responsabil. Uniunea Europeană este principala regiune consumatoare de vin din lume cu 55 milioane de adulţi, care consumă estimativun nivel periculos. Conform datelor UE, alcoolul contribuie anual la moartea a 195 000 persoane în blocul celor 27 de ţări. Comisarul pentru sănătate al UE Markos Kyprianou a făcut o declaraţie ldeschiderea noului Forum „Alcoolul şi Sănătatea - parte a strategiei pentru combaterea abuzului de alcool”, publicată la sfârşitul anului trecut. "Aşteptările mele de la acest forum sunt înalte... Îparticular aştept ca industria băuturilor alcoolice să fabrice produsul lor în mod responsabil," Într-o declaraţie Kyprianou a spus “Mass-media, agenţii de publicitate, magazinele trebuie să contribuie la schimbarea atitudinilortineri." Forumul este similar cu metoda deanul trecut în industria alimentară pentru a există pentru combaterea fumatul. Kyprianou aguvernamentale pentru că n-a reuşit să promovepublicităţii, precum şi a etichetelor cu preîntâmpconsumul de alcool în cadrul UE. Noul forumaprobe primele scopuri până în noiembrie curenfiecărui an. Organizaţia europeană a alcoolului,caracterizat forumul ca "un important pas îna

şi proprietarii de baruri amentului, mai ales în rândurile celor

are de sinestătătoare pe care Bruxelul a utilizat-o bezitatea, dar nu propune legi aspre, ca cea care riticat anul trecut de către unele organizaţii ne-ăsurile de interzicere a sponsorizărilor şi a şi de stabilire a vârstei minimale pentru

e peste 40 companii şi ONG-uri şi trebuie să misia Europeană va analiza progresul la finele zentând companii precum Pernod Ricard, a

gional D Activităţile recente şi în derulam Regulamentele UE. Începând cu 1 ianuarie 2006, Uniunea Europeană a aplicat un sistem generalizat de preferinţe extins (GSP+) pentru mărfurile din Moldova. GSP+ a ajutat la compensarea tendinţei ddeclin a exporturilor pe pieţele din est cu exporturile spre UE crescând până la 13,6 la sută în 2006Cu toate acestea, numărul de comenzi plasate de companiile cliente din UE s-a nivelat. În acelaşi timp, avantajele oferite de GSP+ nu pot fi utilizate complet de majoritatea producătorilor din Moldova. Sistemul actual de certificare a produselor al Moldovei nu este în totalitate armonizat cu standardele europene, ceea ce reprezintă o barieră la exporturi. Spre exemplu, doar 10 la sută din vinurile moldoveneşti corespundeau totalmente cerinţelor regulamentelor tehnice stabilite de UE în anul 2006. Alte probleme ale mărfurilor moldoveneşti sunt ambalajul şi promovarea ineficientă pe pieţele noi. Aderarea României şi Bulgariei la UE a afectat negativ comerţul extern al Moldovei, deoarece de la 1 ianuarie 2007 Moldova nu mai beneficiază de acordurile de comerţ liber cu acestţări în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est.


Exportul fără taxe prin schema GSP+ oferă acces liber pentru orice produs, cu excepţia unor produse enzitive pentru UE, pentru care s-au stabilit cheltuieli imprevizibile tariful preferenţial de import.

entrală . Acordul privind Comerţul Liber în Europa entrală (CEFTA) semnat în decembrie 2006 a intrat în vigoare la 1 mai 2007, înlocuind acordul

sPreferinţele autonome de comerţ cu UE vor permite Moldovei să-şi extindă lista grupurilor de produse eligibile pentru comerţul liber până la 10 mii de unităţi şi poate include vinurile. Moldova speră că Uniunea Europeană va lua o decizie pozitivă privind oferirea acestui sistem autonom de preferinţe până la sfârşitul anului curent. Acordul privind Comerţul Liber în Europa CCvechi semnat şi de actuali membri ai UE. CEFTA cuprinde Albania, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Macedonia, Montenegro, Moldova, şi Serbia. CEFTA prevede comerţul liber cu produse fabricate, acordând preferinţe semnificative produselor agricole. Noul acord stabileşte reguli uniforme de comerţ şi are drept scop să niveleze terenul de joc pentru partenerii comerţului. CEFTA oferă posibilitatea unei noi pieţe pentru vinurile moldoveneşti.

III-25

COMPARTIMENTUL IV Evaluarea industriei A. Privire generală Acest compartiment se axează pe situaţia privind producţia vinicolă a Moldovei, producătorii vinicoli, viticultura, pieţele de desfacere, transportarea, distribuţia, asigurarea locurilor de muncă, investiţiile şi finanţarea sectorului. Compartimentul descrie de asemenea cadrul de reglementare legal şi mecanismele de susţinere a producţiei de vinuri şi a activităţilor de promovare. A1. Producţia vinului Industria vinicolă a avut o creştere stabilă din anul 2001 până în 2004, înregistrând o scădere în volumul strugurilor prelucraţi şi a vinului produs în 2005 şi un declin dramatic a întregii producţii în 2006, după cum este indicat în Tabelul IV-A. Tabelul IV-A Date statistice recente din industria vinicolă a Moldovei

Indicatorii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2006 ca % al a, 2005

Struguri prelucraţi, mii tone 360 200 330 450 430 320 210 66% Vin produs, milioane decalitri 24.7 13.6 22.4 31.0 29.7 22.2 14.3 64% Vin din struguri, milioane decalitri 7.4 11.9 13.9 18.2 21.1 2.4 9.0 37% Vin spumant, milioane decalitri 0.52 0.64 0.74 0.90 1.13 1.19 0.93 78% Băuturi spirtoase (vodcă, coniac, etc.), milioane decalitri 0.41 0.55 0.67 0.66 0.69 0.87 0.56

65% Sursa: Moldova-Vin

Producţia vinului depinde de mai mulţi factori, printre care sunt condiţiile climaterice şi evoluţia cererii de vin. În perioada dintre 2000-2006, producţia vinicolă a atins apogeul de 31 milioane decalitri în anul 2003. Anul 2001 a indicat cel mai jos nivel de producţie, când vinăriile au prelucrat doar 200 000 tone de struguri şi au produs 13,6 milioane decalitri de vin, aceasta în mare parte din cauza condiţiilor climaterice. Deşi volumele au fost joase, calitatea strugurilor a fost înaltă şi a permis producătorilor să producă vinuri bune. În 2006, embargoul impus de Rusia a cauzat un nivel scăzut de producţie vinicolă. Raportul volumului de vin îmbuteliat faţă de vinul în vrac a variat – de la 30% în anul 2000 la 108% în 2005, după cum indică graficul din Figura IV-B. Cu toate acestea, trebuie de notat faptul că volumul vinului îmbuteliat se include şi vinului în vrac produs în anul(anii) precedent(ţi). Influenţa persistentă a crizei financiare din Rusia dezlănţuite în 1998, care a condus la scăderea vânzărilor şi volumelor de producţie, a cauzat volumul scăzut la vinului îmbuteliat în anul 2000, deoarece producătorii de vin de obicei îmbuteliază vin atunci când au contracte semnate cu cumpărătorii. În 2005, volumul vinului produs pentru păstrare a fost pentru prima dată mai mic decât volumul vinului produs pentru îmbuteliere. Exporturile au crescut şi au absorbit stocurile din anii precedenţi. Mai mult ca atât, cererea a crescut atât de mult, încât vinăriile moldoveneşti au fost


nevoite să importe vinuri în vrac pentru a complimenta stocurile lor. Importurile de vin în vrac erau deseori cupajate cu vinurile moldoveneşti, îmbuteliate local şi exportate pe pieţele existente. Proporţia vinurilor roşii faţă de cele albe produse în Moldova este de aproximativ 40% versul 60%. în 2005, conform celor indicate în Figura IV-C, producţia de vin a constituit din 75% vinuri demi-seci şi demi-dulce, aproximativ 10% vinuri seci, 10% vinuri spumante şi 5% vinuri alcoolizate, reieşind din preferinţele cumpărătorilor de pe pieţele ţintă. Conform datelor oferite de Agenţia “Moldova-Vin”, vinurile cu denumire de origine controlată (VDO şi VDOC) constituie mai puţin de 1% din toate vinurile produse. Vinurile maturate şi de colecţie constituie circa 5% din toate vinurile. Celelalte 94% revin vinurilor de masă şi de calitate superioară. Producţia vinurilor spumante a înregistrat o tendinţă foarte pozitivă înainte de 2006, sporind mai mult decât de două ori pe parcursul a cinci ani. Datele cu privire a producţia vinului spumant prezentate în Figura IV-D n-a suferit o scădere atât de semnificativă ca alte tipuri de vin după embargoul rus. Volumul vinurilor spumante a scăzut cu doar 22%, în comparaţie cu scăderea volumului de vin îmbuteliat cu 63%.

Fabricile de vin moldoveneşti au la moment în stocuri 30 milioane decalitri de vin, din care 10% reprezintă vinurile produse din struguri Isabella sau din alte soiuri de hibrizi, conform datelor oferite de Moldova-Vin. Aceste stocuri echivalează cu 400 000 tone de struguri, aproape dublând cantitatea de struguri prelucraţi în anul 2006 şi constituind aproximativ 80% din cantitatea strugurilor prelucraţi în ambii ani 2005 şi 2006.

Figura IV-D: Volumul vinului spumant produs, milioane decalitri

De notat că, din cauza că producţia industrială este concentrată în Transnistria, industria vinului deţine o cotă mai mare în producţia industrială din partea dreaptă a Nistrului decât este reflectat în indicatorul de 8% din anul 2006, care a scăzut de la 17 % în 2005.

A2. Producătorii de vin În Moldova, industria vinului include mai multe tipuri de companii vinicole care se specializează în producerea vinurilor liniştite, vinurilor spumante şi alcoolului. După cum este indicat în Tabelul IV-E, producătorii vinicoli pot fi divizaţi în trei grupuri: producători de vin în vrac (37%), producători de vin îmbuteliat (33%), producători de alcool (7%), şi companii de îmbuteliere (17%). Există de asemenea un număr mic de companii exportatoare de vin (6%) care nu produc vinuri. Companiile de vin moldoveneşti urmează mai multe modele de afaceri:

Tabelul IV-E: Structura industriei vinicole a Moldovei Categoriile Numărul de întreprinderi

Producătorii de vin în vrac 75 Producătorii de vin îmbuteliat 67 Întreprinderile de îmbuteliere 35 Producătorii de alcool 14 Exportatorii ne producători de vin 12 Numărul total al companiilor 203 Sursa: Moldova-Vin

• Primul model reprezintă producătorii de vin în vrac. Aceste companii dispun doar de echipament

de prelucrare şi păstrare a vinului, urmând modelul sovietic de producere a vinului în Moldova

IV-2


livrarea acestuia în camioane-cisterne sau în vagoane-cisterne la destinaţie, unde vinul este îmbuteliat, destinaţia fiind de obicei o altă ţară, cum ar fi Rusia sau Belarusi.

• Al doilea model cuprinde companiile care dispun de echipament de prelucrare, păstrare şi

îmbuteliere a vinului. Uneori, aceste companii dispun de câteva fabrici de prelucrare (denumite fabrici de prelucrare primară) amplasate în diferite regiuni viticole din ţară şi de o vinărie centrală. Vinul este transportat de la fabricile de prelucrare primară din regiuni la vinăria centrală pentru a fi tratat şi îmbuteliat. Majoritatea din companiile vinicole respective deţin marca comercială proprie. Uneori, producătorii de vin îmbuteliat sunt antrenaţi şi în comercializarea vinului în vrac.

• Al treilea model cuprinde companiile de îmbuteliere, care dispun doar de capacităţi de păstrare şi

linii de îmbuteliere. Aceste companii cumpără vinuri de la producătorii de vin în vrac sau importă vin din alte ţări şi îl îmbuteliază pentru export. Companiile de îmbuteliere au apărut odată cu valul creşterii exporturilor de vin din Moldova în Rusia. Majoritatea din acestea sunt filiale ale distribuitorilor de vin din Rusia, care au mărcile lor comerciale proprii.

Producătorii de alcool (coniac, brandy, etc.) de obicei nu prelucrează struguri. Aceştia cumpără vin în vrac şi îl distilează. Toate companiile de acest fel dispun de capacităţi de păstrare şi linii de îmbuteliere. Aceste companii vinicole produc şi îmbuteliază un asortiment larg de produse din struguri, inclusiv vinuri în vrac şi îmbuteliate, vinuri spumante, şi alcool. În industrie a existat şi există o tendinţa de a diversifica produsele cât mai mult posibil. Însă diversificarea n-a redus riscurile, deoarece toate exporturile au fost orientate spre o singură piaţă. S-a estimat că aproximativ 40% din toate companiile producătoare de vin şi alcool au plantat vii noi în ultimii 5-7 ani. Scopul lor este să preia controlul asupra gestionării plantaţilor de viţă-de-vie, ceia ce le va permite să asigure struguri de calitate mai înaltă. Cu toate acestea, în prezent producătorii respectivi nu sunt în stare să-şi asigure toată cantitatea de materie primă necesară doar din viile proprii. Aprovizionarea cu struguri direct din câmp a fost o practică foarte obişnuită acum câţiva ani în urmă, însă a înregistrat o scădere după criza din 2006. Capacităţile de producţie se estimează după cum urmează: • Producătorii de vin în vrac – 1 milion de tone • Producătorii de vin îmbuteliat şi companiile de îmbuteliere – 60 milioane decalitri • Producătorii de alcool – 1 milion decalitri Conform datelor pentru anul 2006, producătorii de vin ne-spumant îmbuteliat sunt grupaţi după volumul de producţie, precum este indicat în Tabelul IV-G. Douăzeci de companii au produs 70% din tot vinul îmbuteliat în 2006. Prin urmare, majoritatea vinului în proces de producţie este concentrat în mâinile câtorva producători de vin mari, unii din aceştia fiind finanţaţi cu capital din Rusia. După ridicarea embargoului va avea loc probabil consolidarea industriei, deoarece doar o mână de companii vor obţine permisiunea să vândă producţia în Rusia. De

Tabelul IV-G: Volumele producătorilor de vin îmbuteliat, mii decalitri

Volumul vinului îmbuteliat

Numărul firmelor

% din total

Peste 375 6 32 150 - 375 14 38 75 - 150 19 16 Mai puţin de 75 46 14 Sursa: Moldova -Vin

IV-3


asemenea, legislaţia în vigoare ce reglementează vinificaţia este foarte restrictivă faţă de producătorii mici, fapt care va stimula în continuare consolidarea industriei. În trecut, afacerea cu vinul în vrac constituia o parte mare a producţiei vinicole în Moldova. Spre exemplu, în 2006, coeficientul vinului în vrac exportat faţă de vinul îmbuteliat a constituit 52% faţă de 48% respectiv. În 2007, comercializarea vinului în vrac a fost descurajată de guvern. Cu toate acestea, producătorilor de vin în vrac le revine 37% din numărul total de producători vinicoli. Din cauza situaţiei financiare dificile, chiar şi companiile vinicole dotate cu linii de îmbuteliere exportau vinuri în vrac. Luând în consideraţie embargoul rus şi schimbarea regulilor la exportul vinurilor în vrac către Belarusi, companiile producătoare de vin în vrac vor trebui să aprobe decizii strategice pe termen scurt, cum ar decizia privind fuzionarea cu companii de îmbuteliere, stabilind alianţe strategice cu companiile de îmbuteliere sau decizia de a investi în echipamentul de îmbuteliere propriu. Dat fiind situaţia financiară actuală, ultima opţiune este cea mai puţin posibilă. A3. Viticultura Acest compartiment cuprinde informaţie referitoare la condiţiile climaterice, soiuri, suprafaţa viilor, zonele de producere cu denumire controlată (VDOC/VOC), producătorii de struguri, tehnicile şi problemele de persistă în producerea strugurilor pentru vin, şi piaţa strugurilor. A3a. Clima Viticultura Moldovei poate fi caracterizată ca continentală. Partea de sud a ţării beneficiază de climă şi soluri favorabile pentru producerea vinului. Latitudinea regiunii de sud se aseamănă cu cea a regiunii Bordeaux, fiind intersectată cu paralela a 47-a. Numărul anual de ore însorite constituie 2100 – 2500, iar cantitatea de precipitaţii ajunge la 350 - 700 mm/an, cu altitudinea între 100 - 300 metri de-asupra nivelului mării, toţi aceşti indicatori fiind favorabili pentru viticultură. A3b. Soiurile Principalele soiuri de struguri

pentru vin din Moldova Aproximativ 80-85 la sută din suprafaţa totală a viilor sunt plantate cu soiuri de de viţă-de-vie Vitis vinifera de origine vest-europeană, caucaziană sau locală, 70 la sută din plantaţii revenind soiurilor albe, concentrate preponderent în partea centrală a ţării, iar soiurile roşii constituind 30 la sută şi fiind amplasate preponderent la sudul ţării. Aproximativ 5% din suprafaţa totală este plantată cu soiuri de struguri masă, iar 10 -15% - cu soiuri Vitis labrusca (Isabella, Noah, şi Lidia).

Albi • Aligoté, 23% • Rkatsiteli, 15% • Sauvignon Blanc, 9% • Feteasca Albă, 7% • Chardonnay, 4% • Rhine Riesling, 3% • Traminer, 2% Roşii • Merlot, 9% • Cabernet Sauvignon, 8% • Pinot Noir, 7%

Principalele soiuri pentru vin sunt enumerate în boxă. Alte soiuri de struguri albi includ Muscat, Pinot Blanc, Pinot Gris, Italian Riesling şi Plavai. Printre soiurile roşii se mai întâlnesc Malbec, Saperavi şi Rara Neagra. Mai mult de o treime din suprafaţa totală a viilor este plantată cu două soiri albe: Aligoté şi Rkatsiteli, care nu sunt cunoscute pe pieţele occidentale, fiind potrivite mai degrabă pentru producerea alcoolului decât pentru producerea vinului de soi de calitate înaltă. Soiurile Cabernet Sauvignon şi Chardonnay ocupă doar 8% şi 4% respectiv din suprafaţa totală a viilor. În general, viile din Moldova sunt plantate cu soiuri potrivite pentru producerea vinului căutat pe pieţele de export din ţările CSI. Plantaţiile noi trebuie să fie cu soiuri estimate drept solicitate pe pieţele ţintă. Plantaţiile mai vechi deseori cuprind soiuri de hibrizi printre care se întâlnesc şi soiuri nobile. Soiurile albe pot fi chiar amestecate cu cele roşii, şi invers. Aceasta cauzează în mod evident o problemă la etichetare, dar şi la asigurarea calităţii, deoarece culoarea este diluată în vinurile roşii. Uneori vinurile albe trebuie să fie tratate adiţional pentru a elimina prezenţa soiurilor de struguri roşii, astfel pierzându-se inevitabil din aromă şi gust. Mai mult ca atât, dat fiind diferenţa în perioada de coacere a

IV-4


diferitor soiuri, este dificil de determinat perioada de recoltare optimală, compromiţând astfel calitatea. În trecut s-a practicat producerea pe scară largă a vinului din struguri de masă, fapt care a condus la implicaţii negative evidente asupra calităţii. Problema aceasta este agravată de tendinţa vinificării strugurilor de masă, care nu sunt potrivite pentru consumul în stare proaspătă ca fruct din cauza bolilor sau deteriorării. A3c. Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie Moldova dispune de aproximativ 101 500 hectare de plantaţii de viţă-de-vie cu soiuri Vitis vinifera, din care pe 85 600 hectare se produc struguri pentru vin. Tabelul IV-H indică evoluţia suprafeţei plantaţiilor de vie şi recolta la hectar obţinută din 1990 şi până în 2006. Suprafaţa viilor s-a micşorat cu aproximativ 8% pe an din anul 1992 până în 2002, producţia strugurilor reducând-se concomitent. Acest declin a fost în mare parte cauzat de privatizarea plantaţiilor de viţă-de-vie după obţinerea independenţei din 1991. Ca rezultat al privatizării, viile au fost fragmentate în parcele prea mici pentru a fi prelucrate în mod eficient. Mecanizarea a devenit ne-eficientă din punct de vedere al costului pentru gospodăriile medii. În consecinţă, producerea strugurilor a devenit doar minimal profitabilă.

Figura IV-H: Evoluţia suprafeţelor de vii cu soiurile pentru vin Vitis Vinifera şi recoltelor medii în perioada 1990 - 2006

Suprafaţa viilor a fost în descreştere permanentă din anul 1975 până în 2000, de la 289 000 până la 149 000 hectare. Din 2002, declinul s-a stabilizat datorită plantării suprafeţelor noi cu viţă-de-vie la un nivel aproape egal cu coeficientul defrişării plantaţiilor îmbătrânite. Trebuie de notat însă faptul că viile noi sunt considerabil mai productive decât cele vechi. A3d. Suprafeţele de producţie cu origine controlată Moldova are un sistem complicat de reglementare a denumirilor, care stipulează că vinurile produse în cadrul regiunilor specificate “cu denumiri de origine” (vinurile VDO) trebuie să fie produse cu utilizarea metodelor definite şi să corespundă standardelor de calitate definite. Regiunile VDOC (cu denumire de origine controlată) sunt sub-teritorii ale regiunilor VDO care se supun unor standarde de calitate şi producere mai riguroase decât standardele aplicate în regiunile VDO din vecinătate. Moldova a adaptat sistemul său inspirându-se de la sistemele din Franţa şi Italia, precum au procedat majoritatea ţărilor producătoare de vin. În iunie 2005, guvernul a declarat existenţa a 12 zone VDOC, din care 6 în regiunea centrală (Codru) cu o suprafaţă totală de 515 hectare şi 6 zone în regiunea de sud (Cahul) cu o suprafaţă totală de 295 hectare. Valoarea acestui sistem trebuie să fie analizată în lumina crizei actuale. Argumentul în favoarea acestui sistem a fost că el contribuie la păstrarea tradiţiei şi asigură calitatea, adăugând astfel valoare vinurilor. Însă argumentul în cauză este acum sub semnul întrebării. Chiar şi pe pieţele tradiţionale ale Moldovei, cum ar fi Rusia şi ţările CSI, consumatorul mediu nu va mai fi dispus să plătească mai

IV-5


mult chiar dacă un vin Cabernet Sauvignon va fi certificat drept VDOC din Hînceşti, spre exemplu. Pe pieţele noi, consumatorul mediu are doar o imagine vagă despre Moldova. Un astfel de sistem poate fi justificat în ţările precum este Franţa, care au regiuni cu reputaţie şi calitate deja stabilită şi cu tradiţii de vinificaţie apreciate de consumatori. Însă chiar şi în Franţa valoarea sistemului este pusă la încercare şi industria trece astăzi la alte mijloace de menţinere a percepţiei despre calitate. In Moldova, se pune la îndoială dacă beneficiile pretinse merită efortul depus în sectoarele public şi privat întru menţinerea sistemului. Mai mult ca atât, sistemul împiedică inovaţiile, care sunt foarte importante în adaptarea la gusturile consumatorilor care se schimbă rapid. A3e. Producătorii de struguri Aproximativ două treimi din strugurii disponibili pe piaţă sunt livraţi de producători viticoli mici privaţi, care prelucrează mai puţin de un hectar. Suprafaţa viilor a crescut în ultimii câţiva ani, deoarece proprietarii arendează sau cumpără terenurile sub viţă-de-vie ale vecinilor lor, raţionalizând producerea şi aplicarea forţei de muncă. Această tendinţă se reflectă în creşterea treptată a recoltei la hectar de la mai puţin de 2 tone la hectar în 1997, în pofida tendinţei de îmbătrânire a viilor. (vezi Tabelul IV-M. Astfel de tipuri de asocieri ar putea servi drept modele pentru a accelera consolidarea suprafeţelor viticole - proprietate privată în gospodării mari, cu plantaţii favorabile pentru producerea rentabilă a strugurilor. Pentru a stimula cooperarea benevolă dintre proprietari, trebuie depăşită ostilitatea faţă de orice formă de asociere care se aseamănă cu colectivizarea de pe timpurile Uniunii Sovietice. Deseori oamenii presupun că membrii asociaţiei vor delapida proprietatea sau vor profita în alt mod necinstit de asociaţie. Formele de proprietate asupra viilor. Alte forme de proprietate asupra viilor sunt cooperativele şi viile deţinute de societăţile pe acţiuni (deseori fiind în proprietatea deplină sau parţială a companiilor vinicole). Clasificarea diferitor forme juridice de proprietate este prezentată în Tabelul IV-I. Tipurile producătorilor şi recoltele acestora sunt indicate în detalii în Tabelul IV-J.

Tabelul IV-J: Recolta globală de struguri şi recolta la hectar 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Toţi producătorii Recolta globală, mii tone 342.7 464.9 703.8 505 641.2 677.2 685.6 518.5 Recolta la hectar, tone 2.16 3.14 4.95 3.35 4.33 4.74 4.95 3.62 Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie 166 154 149 154 152 149 146 148

din care aflate în rod 157 147 142 150 148 143 138 140 Întreprinderi agricole Recolta globală, mii tone 161.6 173.3 218 133.7 166.8 179.4 190.2 122.8 Recolta la hectar, tone 1.73 2.49 4.46 3.01 3.74 4.12 4.64 3.13 Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie 97 71 50 46 46 46 45 44 din care aflate în rod 93 69 49 44 44 43 41 39 Fermieri individuali Recolta globală, mii tone 181.1 291.6 485.8 371.3 474.4 497.8 495.4 395.7 Recolta la hectar, tone 2.83 3.74 5.22 3.50 4.56 4.98 5.11 3.92 Suprafaţa plantaţiilor de viţă-de-vie 69 83 99 108 106 103 101 104

din care aflate în rod 64 78 93 106 104 100 97 101 Sursa: Anuarul statistic 2006

Tabelul IV-I: Formele de proprietate asupra viilor

Forma de proprietate Total Procentaj Individuală, gospodării săteşti

50 000

64%

Societăţi pe acţiuni 224 26%

Cooperative 6 10% Sursa: Moldova-Vin

IV-6


Serviciile de extensiune. Majoritatea producătorilor mici au obţinut viile lor în urma privatizării gospodăriilor colective care aveau şi plantaţii de viţă-de-vie, de aceea aceştia au o pregătire profesională şi o experienţă limitată în viticultură, prin urmare, serviciile de extensiune trebuie să fie un element vital în orice strategie pentru a restructura sectorul. În prezent, prestatorii serviciilor de perfecţionare sunt supraîncărcaţi, de aceea serviciile de extensiune reprezintă o verigă slabă în lanţul valoric viticol/vinicol. Organizaţiile care sunt în măsură diferită active în acordarea instruirii şi materialilor didactice în domeniul viticulturii sunt după cum urmează în ordinea aproximativă a importanţei acestora: Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Rurală (ACSA), Agroinform, Moldova-Vin, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Institutul Naţional al Viei şi Vinului. Furnizorii de fungicide şi alte substanţe chimice, furnizorii materialelor de producere (inputuri) de asemenea acordă instruire, însă deseori aceasta se axează pe sporirea vânzărilor. Dauna cauzată mediului este rareori luată în consideraţie. Agenţia ACSA, cel mai mare prestator al serviciilor de extensiune, a fost creată ca organizaţie neguvernamentală (ONG) în 2001, cu contribuţia Guvernului RM pentru a implementa componenta cu privire la serviciile de extensiune a Proiectului de Investiţii şi Servicii Rurale al Băncii Mondiale. Consiliul de Supraveghere al Agenţiei ACSA include reprezentanţi ai celor trei ministere de ramură, precum şi ai diferitor organizaţii donatoare. ACSA are 460 de consultanţi repartizaţi în regiuni prin reţeaua de 35 echipe, contractaţi prin concurs deschis. Aproximativ două treimi din consultanţii ACSA sunt agronomi instruiţi şi fiecare echipă din zonele viticole de sud şi centrală dispune de cel puţin un specialist în viticultură. ACSA trebuie să recruteze permanent consultanţi viticoli noi pentru a-i substitui pe cei ademeniţi de companiile comerciale producătoare de struguri care plătesc salarii mai bune. ACSA afirmă că acoperă cu serviciile sale peste 60% din populaţia rurală. A3f. Producţia de struguri pentru vin Productivitatea. Reducerea de la 769 000 tone în 1990 până la 200 000 tone în 2001, conform datelor din Figura IV-K, reflectă scăderea suprafeţei plantaţiilor de vie în aceiaşi perioadă, precum şi consecinţele privatizării care a avut loc în perioada 1995 - 1998. Cu toate acestea, variaţiile anuale în afara acestei tendinţe accentuate reflectă vulnerabilitatea productivităţi în viticultură din cauza condiţiilor climaterice. Nivelele productivităţii viţei de vie deseori sunt afectate negativ de secetă, îngheţuri, grindină, vânturi puternice în timpul perioadei de înflorire şi ploi întârziate care cad chiar înainte de recoltare. Tabelul IV-L indică recoltele de struguri ale Moldovei obţinute în decursul a 10 ani în comparaţie cu alte ţări importante producătoare de struguri.

Exhibit IV-K: Grape Processed for Wine Production

Tabelul IV-L: Recolta viticolă medie în ţările selectate, tone la hectar Ţara 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Australia 12.3 16.8 13.1 14.2 13.3 11.9 11.8 12.2 10.5 13.4 13.2 Bulgaria 6.2 6.2 6.0 3.5 3.4 4.1 3.4 3.6 3.3 2.7 2.1 Chile 13.4 14.0 13.5 12.2 11.2 12.1 10.7 10.3 11.5 10.9 12.6 Franţa 8.1 8.7 8.2 8.0 9.3 9.0 8.4 8.0 7.4 8.9 8.0 Germania 14.4 12.3 11.2 14.4 16.4 13.4 12.3 13.9 10.3 8.4 10.3 Grecia 8.9 9.4 9.8 10.7 9.7 10.0 10.9 6.1 7.4 7.0 9.4 Ungaria 5.4 6.7 7.2 7.3 5.8 7.7 9.9 6.1 6.3 8.5 5.7 Italia 9.4 10.6 9.2 10.6 10.7 10.2 10.1 8.5 8.7 10.4 10.2 România 5.3 5.7 4.6 3.4 4.4 5.2 4.6 4.6 4.8 6.0 2.9 Moldova 4.9 4.7 1.9 2.2 3.2 5.0 3.4 4.3 4.7 5.0 3.7 Sursa: Baza de date, FAO, http://faostat.fao.org/

IV-7


Plantaţiile noi. Scăderea suprafeţelor cu viţă de vie s-a stabilizat în anii recenţi datorită plantării suprafeţelor noi de către investitori. Investitorii noi sunt producători mici de struguri, cooperative, producători de vin care se integrează pe verticală şi societăţile mixte create de producătorii de vin împreună cu fermierii/cooperativele locale. Programul de stat pentru reabilitarea sectorului viti-vinicol prevede plantarea a circa 100 000 hectare de viţă de vie până în anul 2020. În pofida Programului, pronosticurile recente indică o reluare a declinului din cauza că companiile vinicole şi viticultorii nu doresc să investească acum în plantaţiile noi, în lumina ofertei excesive care a rezultat din excluderea vinurilor moldoveneşti de pe piaţa Rusă. Aproximativ 8 000 hectare sunt scoase din ciclul de producţie a strugurilor din cauza îmbătrânirii şi productivităţii scăzute. Pentru a suprima această tendinţă guvernul a oferit din ianuarie 2004 subvenţii în valoare de 25 000 MDL/hectar pentru plantarea noilor suprafeţe cu soiuri de struguri pentru vin. Aceste subvenţii sunt finanţate prin aplicarea unei taxe adiţionale producătorilor de vin. Iniţiativa în cauză a încurajat de asemenea consolidarea plantaţiilor de vie în suprafeţe mai mari şi mai viabile din punct de vedere economic, dat fiind faptul că subvenţiile sunt oferite pentru plantarea suprafeţelor de peste 5 hectare. În anul 2004 au fost 38 cereri pentru rambursarea cheltuielilor, în anul 2005 – 78 cereri, iar în 2006 – 103 cereri. În încercarea de a perfecţiona schema de subvenţionare, guvernul a recurs recent la creditarea ipotecară. Preşedintele Vladimir Voronin a dat dispoziţie unui grup de lucru să analizeze opţiunile, inclusiv opţiunea de acordare a creditelor cu rambursarea în formă de plată unică sau opţiunea unei linii speciale de creditare. Companiile vinicole şi pepinierele vor fonda un număr de companii de creditare (ipotecare). Va fi important de selectat în mod strict producătorii de struguri eligibili pentru programul ipotecar, deoarece tranşa iniţială va acoperi de la 20% până la 25% din costurile de plantare totale, iar pământul va constitui obiectul gajului. Subvenţiile pentru plantarea viilor vor fi acordate direct companiilor ipotecare (băncilor) participante în programul ipotecar care oferă credite pe baza gajului. Companiile ipotecare vor cere să fie tratat solul, să fie utilizat echipament de plantare şi cultivare, fiind responsabile de planificarea plantaţiei, plantare/defrişare, pregătirea solului, instalarea sistemelor de suport şi de tratarea mecanizată a viilor. Suma restantă a creditului ipotecar va fi achitată timp de 4-6 ani, iar durata reală a contractului este de 10 ani. În cazul în care companiile vinicole participă în calitate de creditori, poate fi acceptată rambursarea în natură cu struguri. Până la achitarea creditului ipotecar plantaţia se consideră proprietate în arendă; la achitare, plantaţia se va considera proprietatea creditorului ipotecar. La moment se examinează mai multe scheme ipotecare care acoperă cheltuielile pentru: • Plantarea viei pe terenul împrumutatului ipotecar – 60 000 MDL pe hectar • Plantarea şi instalarea spalierelor – până la 100 000 MDL pe hectar • Plantarea, instalarea spalierelor şi tratarea ulterioară a viţei-de-vie – până la 120 000 MDL pe

hectar • Plantarea pe teren achiziţionat recent – până la 150 000 MDL pe hectar De îndată ce va fi aprobat de Guvern, programul ipotecar va fi lansat în toamna anului 2007. Tabelul IV-M: Starea viilor la nivelul anului 2002

Vârsta viei 1 – 4 ani 5 – 15 ani 16 – 25 ani > 25 ani Total

Starea fizică Mii de hectare % Mii de

hectare % Mii de hectare % Mii de

hectare % Mii de hectare %

Bună 8.11 76.5 4.18 32.4 12.3 17.3 1.05 6.0 25.64 22.9 Satisfăcătoare 2.23 21.0 6.97 54.0 42,3 59.5 8,12 46.4 59.62 53,2 Nesatisfăcătoare 0.26 2.5 1.75 13.6 16,5 23.2 8,33 47.6 26.84 23,9 În total hectare 10.6 - 12.9 - 71.1 - 17.5 - 112.1 - După vârstă 9.5 11.5 63.4 15.6 100 Sursa: Moldova-Vin

IV-8


Starea viilor. În Moldova, viile atestă o vârstă mai mare decât în alte regiuni producătoare de vin. Deşi majoritatea viilor par a fi bine îngrijite, multe din acestea nu sunt aşa cum indică datele din Tabelul IV-M. Recolta scăzută (mai puţin de 4 tone/ha, în comparaţie cu 10-16 tone/ha în Germania şi Australia (vezi Tabloul IV-L), se datorează în primul rând vârstei plantaţiilor şi aplicării unei cantităţi mai mici de apă, pesticide şi substanţe minerale care sunt prea costisitoare pentru majoritatea producătorilor mici de struguri. Cadrul de reglementare aplicat în viticultură. Odată ce o plantaţie de vie este creată, cadrul de reglementare aplicat în viticultura Moldovei nu este excesiv de împovărător. Pentru a realiza strugurii lor, producătorii trebuie să obţină certificate fitosanitare privind cantitatea de pesticide utilizate, care trebuie să confirme că limita reziduurilor de pesticide nu este depăşită. Cu toate acestea, regimul regulator aplicat la crearea plantaţiilor de viţă-de-vie noi constituie un obstacol în restructurarea şi inovarea viilor. Acest fapt demonstrează în plus aplicarea principiilor economice moştenite din timpurile sovietice care pun cantitatea în fruntea calităţii, astfel împiedicând producerea strugurilor calitativi. Spre exemplu, doar soiurile incluse în Registrul Speciilor de Plante pot fi utilizate în producere, iar înregistrarea soiurilor noi constituie un proces anevoios. Proiectele de plantare noi trebuie să fie aprobate de una din cele 7 organizaţii autorizate pentru acest scop, însă criteriile aplicate sunt de obicei orientate spre maximizarea recoltei, şi nu a calităţii strugurilor. Este interesant faptul, că defrişarea neautorizată a viilor se consideră o crimă. Irigarea. Conform situaţiei din iunie 2007, doar aproximativ 150 hectare sub vii de struguri de masă sunt irigate. Nici o plantaţie de struguri tehnici din Moldova nu este irigată. Chiar şi în serele de butaşi, unde apa este esenţială pentru dezvoltarea viţelor tinere înainte ca acestea să fie replantate apa este transportată cu camionul sau asigurată din fântâni arteziene. Pe timpurile sovietice, proiectele de irigare de scară largă includeau planuri pentru irigarea viilor, însă acestea n-au fost realizate. Planurile prevedeau irigarea cu pomparea apei către rezervoare sub presiune înaltă şi distribuirea apei prin sistemele de irigare prin aspersiune. Sistemele de irigare prin aspersiune intensifică răspândirea bolilor fungicide, de aceea nu sunt potrivite pentru irigarea viilor, mai ales în Moldova, unde pe parcursul verii deseori plouă, umiditatea fiind înaltă. Tehnici de producere îmbunătăţite pentru asigurarea calităţii strugurilor. Recoltele joase obţinute în viile moldoveneşti nu au numaidecât un impact negativ asupra calităţii strugurilor, deoarece recolta este invers proporţională cu calitatea. Viile îmbătrânite, pentru care viticultorii trebuie să lupte întru asigurarea ca acestea să supravieţuiască, tind să producă struguri din cei mai buni, cu potenţialul de a produce cel mai bun vin, cu condiţia că aceste vii sunt protejate de boli. În consecinţă, producătorii de struguri au potenţialul de a creşte struguri de calitate bună. Producătorii ar putea îmbunătăţi calitatea dacă ar proteja în măsură mai mare viile de boli. Protecţia împotriva bolilor depinde de aplicarea pesticidelor cu bună cunoaştere. Tehnicile “ecologice” avansate pot fi de asemenea eficiente, şi probabil mai rentabile, dat fiind costul redus al forţei de muncă. Metodele ecologice de luptă contra vătămătorilor şi înţelegerea mai bună a metabolismului viţei-de-vie şi mecanismelor de aplicare a pesticidelor sporeşte eficacitatea aplicării pesticidelor. Aplicarea principiilor economice moştenite din timpurile sovietice care pun cantitatea în fruntea calităţii constituie de asemenea un impediment serios. Astăzi, succesul în afacerile competitive cu vin necesită urmărirea şi adaptarea la gusturile schimbătoare ale consumatorilor. În mod ideal, ar trebui să existe un compromis între recoltă şi calitate pentru a maximiza veniturile. Însă mentalitatea bazată pe noţiunea “marfă industrială” este deseori împărtăşită de către efectivul de experţi autorizaţi pentru a aproba proiectele noilor plantaţii de viţă-de-vie. Prin urmare, chiar dacă un producător de struguri mic mai informat doreşte să creeze plantaţii de vie noi, acesta trebuie să-şi schimbe planurile sale pentru a obţine aprobarea plantaţilor noi, care, la rândul său, trebuie să corespundă criteriilor de eligibilitate pentru subvenţionare.

IV-9


A3g. Piaţa strugurilor Înainte de embargo. Până la embargoul rus asupra importului de vin impus în martie 2006, cererea depăşea oferta de struguri şi majoritatea viticultorilor puteau obţine un preţ competitiv de la fabrici pentru strugurii lor. Unele fabrici îşi asigurau materia primă de la producători prin creditarea celor din urmă cu pesticide, erbicide şi alte materiale de producere. Însă producătorii care nu erau legaţi de careva obligaţii preferau să obţină plata în avans pentru a scăpa de riscul pierderii recoltei din cauza condiţiilor climaterice sau a furtului forţând strânsul strugurilor mai devreme. În consecinţă, vinăriile concurau între ele cine mai repede plăteşte în detrimentul calităţii strugurilor, fapt care a avut drept rezultat recoltarea strugurilor înainte de maturarea optimală, ceea ce a dus la diminuarea calităţii vinului. Aceasta este o problemă serioasă care reduce capacitatea de comercializare a vinului şi ulterior, reduce preţurile pe care vinăriile doresc să le achite pentru struguri. Problemă în cauză este înrăutăţită de gusturile consumatorilor locali care s-au obişnuit cu vinuri seci din struguri verzi, cu conţinut înalt de acizi, şi conţinut scăzut de alcool, precum şi cu vinuri cu aciditate înaltă şi alcool scăzut, din struguri verzi, la care se adăuga zahăr şi alcool pentru a-l face mai potrivit pentru consum. Majoritatea moldovenilor preferă astfel de stiluri stilurilor de vin vest-europene sau ne-europene. Piaţa actuală a strugurilor pentru vin. Pronosticul ofertei de struguri este la fel de dificil ca şi pronosticul pe termen lung al condiţiilor meteorologice; nivelele recoltei sunt deseori afectate negativ de secetă, îngheţuri, grindină, vânturi puternice în perioada înfloriri şi ploi întârziate care cad chiar înainte de recoltare. Acestea cauzează recolte scăzute şi boli fungicide. Efectele secetei şi îngheţurilor au fost minimale în anul 2007. Câteva din cele mai tinere plantaţii de vie au fost afectate de îngheţuri în unele regiuni, pe când acestea abia începeau să dea rod. Cu toate acestea, pronosticurile privind recolta de struguri a anului 2007 de aproximativ 500 000 tone pare a fi destul de optimistă din următoarele motive: • Au fost localizate vânturi puternice în perioada legării florii (luna iunie este perioada cea mai

bună pentru evaluarea recoltei după legarea florii, însă se creează impresia că acest fapt nu a atras atenţia multor specialişti).

• Cantitatea strugurilor care se va adăuga la recolta pe ţară din viile plantate acum trei-patru ani în urmă nu va acoperi pierderile de roadă cauzate de abandonarea viilor îmbătrânite ne-profitabile.

• Majoritatea companiilor vinicole care au furnizat viticultorilor pesticide şi alte materiale de producere în anii precedenţi n-au făcut acest lucru şi în anul 2007.

• Majoritatea viticultorilor n-au fost plătiţi pentru strugurii livraţi în anul 2006, mulţi dintre ei n-au fost plătiţi nici pentru livrările din anul 2005. Aceşti producători nu vor dori sau nu vor in stare să procure pesticide şi alte inputuri necesare pentru a maximiza calitatea şi recolta.

De aceea, estimările din industrie a pronosticului pentru ofertă sunt un pic mai joase, recolta probabilă constituind 400 000 – 450 000 tone, în dependenţă de condiţiile climaterice din luna iulie şi până la mijlocul lunii octombrie. Între timp, cererea pare să se fi redus substanţial din următoarele motive: • Piaţa rusească, care reprezenta aproximativ 80 la sută din exporturile vinului moldovenesc, se

estimează doar la 5-7 la sută în viitor, aceasta în cel mai caz. Percepţia calităţii vinului moldovenesc a fost distrusă pe piaţa rusească. Mai mult ca atât, cota precedentă a Moldovei pe piaţa Rusiei (aproximative 45% după valoare) a fost în mare măsură înlocuită cu importurile din ţările ne-europene la nivelul de sus al preţurilor şi cu vinurile ruseşti la nivelul de jos al preţurilor. Cea mai mare parte a vinului rusesc vine din regiunea de sud a Rusiei, Krasnodar, precum şi de la întreprinderile de îmbuteliere din St. Petersburg şi Moscova. Acest vin este produs preponderent din vin importat în vrac din aşa ţări, cum sunt Argentina, Spania, Chile, Franţa şi Italia.

IV-10


IV-11

Vinul rusesc satisface necesitatea

Producătoii de vin din Rusia au fost susţinuţi în asaltul segmentelor de piaţă dominate anterior de vinurile moldoveneşti şi georgiene, când importurile de vin îmbuteliat au fost stopate timp de câteva luni la mijlocul anului 2006. Importurile de vin îmbuteliat au fost stopate din cauza timbrelor de acciz noi, cerute de către autorităţi de la 1 iulie 2006 şi n-au fost disponibile mai multe luni din cauta “problemelor birocratice.” Principalul motiv pentru introducerea noilor timbre de acciz a fost eliminarea falsificării vinului. Producătorii de vin din Rusia au avut noroc din simplu motiv că, deşi vinurile locale necesitau de asemenea timbre de accize noi similare, acestea au fost disponibile chiar de la 1 iulie 2006.

• Va fi nevoie de timp pentru a dezvolta pieţe de export alternative, iar cele deja active sunt mici şi nu pot absorbi volumele care trebuiesc disponibilizate.

• Stocurile de vin au atins un nivel record,

echivalent cu circa 400 000 tone de struguri; aceste stocuri sunt preponderent nepotrivite pentru comercializarea pe alte pieţe decât doar în ţările CSI.

• Din cauza stocurilor nerealizate, multe

companii nici nu dispun de capacităţi suficiente pentru procesarea strugurilor proprii, fără a mai vorbi despre strugurii procuraţi.

În pofida presiunii asupra cererii menţionate mai sus, unele companii vinicole for achiziţiona struguri speculativ, dat fiind faptul că preţurile vor fi joase, iar viticultorii nu vor avea de ales şi vor accepta plata la termen. Pronosticul preţurilor la struguri indică o scădere bruscă. Unica trăsătură pozitivă a recoltei anului 2007 care se apropie este că nu va exista nici o scuză pentru recoltarea strugurilor necopţi, doar dacă condiţiile meteorologice vor fi nefavorabile. În anii precedenţi, strugurii necopţi au constituit cauza principală a calităţii proaste a vinului. A4. Pieţele şi distribuţia Acest compartiment se axează pe pieţele internă şi piaţa de export. A4a. Pieţele de export Pieţele principale. După cum este indicat în Tabelul IV-N, în anul 2004, ţărilor CSI le-a revenit circa 95% din exportul de vin al Moldovei, Rusia constituind cea mai importantă destinaţie. Exporturile către Europa şi Statele Unite au fost nesemnificative. În 2005, situaţia a fost similară; însă nu există careva date cu privire la comerţul extern în aceste ţări. Din momentul impunerii embargoului asupra vinurilor moldoveneşti de către Rusia în martie 2006 situaţia s-a schimbat dramatic. Până în 2004, vinul moldovenesc a fost în fruntea tuturor importurilor efectuate de ţările CSI. În statele baltice, însă, vinul moldovenesc a pierdut întâietatea după destrămarea Uniunii Sovietice, deţinând o cotă moderată până în 2004. Ţările în care Moldova deţinea o cotă importantă a pieţei locale au fost Belarusi (70%), Rusia (23%), Kazahstan (16%), Kyrgyzstan (13%), Azerbaijan (12%) şi Letonia (10%). Pentru a face comparaţie cu situaţia actuală, în Tabelul IV-O sunt indicate exporturile de vin moldovenesc în anul 2006. Rusia a rămas încă printre importatorii de frunte, deoarece o parte a producţiei a fost exportată înainte de introducerea embargoului din martie 2006. Comparând aceste cifre cu statisticile anului 2004, importanţa ţărilor europene, Statelor Unite şi altor ţări CSI a crescut preponderent din cauza reducerii volumului vânzărilor din export.

ECTUL USAID CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (CEED)

Tabelul IV-N: Date pe fiecare ţară cu privire la exporturile de vin moldovenesc, 2004 Statisticile ţărilor, mii decalitri

Ţara Exporturile

din Moldova, mii decalitri

Cotele exportului Moldovei,

% Producţie Export Import Mărimea

pieţei

Cota vinului moldovenesc în import,

%

Cota vinului moldovenesc pe piaţă,

% Republica Cehă 43,37 0,15% 5400 310 12260 17350 0,35% 0,25% Germania 56,60 0,19% 100470 27090 130430 203810 0,04% 0,03% Israel 26,40 0,09% 600 320 4200 4480 0,63% 0,59% Letonia 51,90 0,18% 0 940 1440 500 3,60% 10,38% Lituania 59,20 0,20% 520 50 1460 1930 4,05% 3,07% Regatul Unit 37,33 0,13% 170 2620 119450 117000 0,03% 0,03% Polonia 136,70 0,46% 0 30 5790 5760 2,36% 2,37% România 20,50 0,07% 61660 3760 30 57930 68,33% 0,04%

Europe and US

SUA 57,00 0,19% 201090 38740 64150 226500 0,09% 0,03% Azerbaijan 86,20 0,29% 550 50 190 690 45,37% 12,49% Belarusi 3514,40 11,88% 750 60 4270 4960 82,30% 70,85% Georgia 109,50 0,37% 9500 4000 130 5630 84,23% 1,94% Kazahstan 525,70 1,78% 2500 10 710 3200 74,04% 16,43% Kyrgyzstan 57,50 0,19% 360 0 70 430 82,14% 13,37% Rusia 23920,10 80,88% 51200 120 50510 101590 47,36% 23,55% Turkmenistan 27,94 0,09% 2400 30 100 2470 27,94% 1,13%

CIS

Ucraina 805,90 2,73% 20000 2110 1130 19020 71,32% 4,24% TOTAL 29567 99,98% 457170 80240 396320 773250 Sursa: Calculele bazate pe datele OIV şi ale Moldova-Vin

PROI

IV-12


Factorii post-embargo pentru Moldova

• Percepţia calităţii vinurilor moldoveneşti s-a înrăutăţit foarte mult pe piaţa Rusiei

• Cota precedentă a Moldovei pe piaţa rusească a fost deja în mare măsură ocupată: la nivelul de sus al preţurilor – preponderent de importurile din ţările ne-europene, iar la nivelul de jos al preţurilor – preponderent de vinul rusesc, produs din vin în vrac ieftin de import

• O mare parte a stocurilor excesive nu vor putea fi exportate către Rusia dat fiind procedurile de control noi

Din 2004 până în 2006, exporturile către Kazahstan, Kyrgyzstan, Turkmenistan şi Lituania au scăzut puţin, pe când exporturile către Belarusi, Regatul Unit, Israel şi Statele Unite au rămas aproximativ la acelaşi nivel. O mică creştere s-a înregistrat în exporturile către Azerbaijan, Georgia, Republica Cehă, Germania şi Letonia. Însă trei ţări exporturile au înregistrat o creştere mare, de 4.9 ori mai mare în Ucraina, de 2 ori mai mare în Polonia, şi de 37 ori mai mare în România. Vânzările din export au crescut în Ucraina şi România din două motive principale. Primul este uşurinţa relativă cu care au fost abordate pieţele vecine. Al doilea motiv este că unele companii vinicole au încercat să utilizeze aceste ţări drept bază pentru re-exportul vinului către Rusia, folosind logistica şi canalele de distribuţie existente. Însă la mijlocul anului 2006, Rusia a interzis importul unor producători de vin din România şi Ucraina, dezvăluind această tactică.

Tabelul IV-O: Exporturile de vin moldovenesc în anul 2005 şi în primele 11 luni ale anului 2006 2005 ianuarie-noiembrie 2006

Ţara Exporturile din Moldova,

Strategiile de marketing. Producătorii de vin moldovenesc nu au strategii de export comune. În principiu, companiile livrează produse la cererea distribuitorilor lor şi pierd controlul asupra distribuţiei vinului după ce marfa este încărcată în camion. Excepţii au loc doar în cazul în care o vinărie moldovenească aparţine investitorilor străini, de obicei din Rusia. În acest caz, o strategie de marketing comună poate fi binevenită, fiind elaborată de către compania mamă pentru piaţa(pieţele) de export (s).

mii decalitri

Cotele exporturilor

de vin moldovenesc

%

Exporturile din Moldova, mi decalitri

Cotele exporturilor

de vin moldovenesc,

% Republica Cehă 89,5 0,28% 90,91 0,50% Germania 77,5 0,24% 75,97 0,42% Israel 16,3 0,05% 25,55 0,14% Letonia 71,4 0,22% 85,08 0,47% Lituania 57,4 0,18% 48,64 0,27% Regatul Unit 35,9 0,11% 36,56 0,20% Polonia 167,9 0,52% 274,39 1,51% România 130,8 0,41% 4839,20 26,58%

Europa şi SUA

SUA 37,8 0,12% 52,77 0,29% Azerbaijan 246,0 0,76% 131,10 0,72% Belarusi 3720,8 11,53% 3340,86 18,35% Georgia 218,8 0,68% 155,60 0,85% Kazahstan 422,0 1,31% 463,33 2,54% Kyrgyzstan 75,8 0,23% 42,85 0,24% Rusia 25190,5 78,09% 4186,03 22,99% Turkmenistan 39,2 0,12% 16,91 0,09%

Ţările CSI

Ucraina 1588,4 4,92% 3982,40 21,87% Total 32186 99,80% 18206 99,90%

IV-13


Specialiştii în marketing ai companiilor în general nu au studii speciale în marketing, de aceea acţionează la nivel tactic, deseori fără a cunoaşte bazele marketingului pentru a apela la acestea în scopul elaborării unei strategii adecvate. La nivel de tactică, abordarea fiecărei companii este diferită. Majoritatea încearcă să extindă numărul ţărilor unde exportă, folosind puţină abordare strategică, pe când un mic număr de companii încearcă să consolideze poziţiile pe câteva pieţe principale. Procesul de aplicare a tacticilor de marketing este în general simplu în majoritatea cazurilor: importatorul prezintă cerinţele faţă de produs (i.e. tipul vinului, calitatea, eticheta şi ambalajul) după care se negociază preţul. Exporturi directe/indirecte. Exporturile de vin îmbuteliat sunt în principiu exporturi directe. Mici excepţii apar pe teritoriul UE în cadrul unei uniuni vamale comune—unele companii au un importatori principal într-o ţară EU şi câţiva sub-distribuitori mai mici în alte ţări UE. La moment re-exportul este ne-semnificativ, doar atunci când volumul de export atinge un nivel cu mult mai mare, livrările directe de la producător devin ruta preferată. Practica re-exportului vinului în vrac este mai obişnuită, deoarece vinul în vrac se consideră marfă fără ambalaj. Principala piaţă pentru vinul în vrac rămâne Belarusi, unde el este îmbuteliat pentru livrare către Rusia. Însă autorităţile ruse au încercat să limiteze acest canal cît mai mult posibil. Ţările alternative pentru re-exportul vinului moldovenesc către Rusia au fost România şi Ucraina timp de câteva luni înainte ca Rusia să interzică importul vinurilor moldoveneşti de către companiile din Ucraina şi România antrenate în această afacere. Merită să remarcăm că înainte de embargoul rus, producătorii vinicoli moldoveni nu putea satisface pe deplin cererea pentru vinuri şi ca atare, obişnuiau să importe vin în vrac din România şi Bulgaria pentru a-l îmbutelia şi exporta în Rusia. Mărci private. Producătorii moldoveni sunt de obicei flexibili în ce priveşte ajustarea produselor lor la cerinţele distribuitorilor şi pieţele relevante. Mulţi din ei produc vinuri sub mărcile comerciale private ale importatorilor. În unele cazuri există mărci comerciale mixte, în care distribuitorul şi producătorul deţin marca comercială în proporţie egală, iar producătorul poate vinde acest product doar distribuitorului şi distribuitorul poate cumpăra acest produs doar de la producătorul partener. Mărcile private apar atunci când un producător permite importatorului să înregistreze marca comercială în ţara importatoare, astfel aceasta devine un fel de marcă comercială mixtă care aparţine distribuitorului în ţara de destinaţie, însă nu şi în alte ţări. Uneori acest fel de marcă se practică în cazurile în care un producător are mai mulţi distribuitori într-o ţară, permiţând acelaşi vin pentru mărci comerciale separate, astfel extinzând acoperirea pieţei fără concurenţă directă. Există de asemenea exemple, când un importator acordă susţinere tehnică şi de marketing deplină pentru ca acesta să producă un produs specificat. Această asistenţă cuprinde denumirea produsului, designul etichetei şi susţinerea cultivării viţei de vie şi vinificaţiei. Însă aşa caz este o raritate. Canalele de marketing. Toţi producătorii de vin moldoveni lucrează prin intermediul companiilor de import, de aceea nu deţin controlul asupra vânzărilor lor şi nici de informaţie despre modul în care produsul lor este distribuit. Excepţie fac acei producători de vin care au investiţii capitale din Rusia. Însă aceste companii nu binevoiesc să prezinte informaţie despre sistemul de distribuţie, deoarece acesta este considerat proprietatea lor. Pe piaţa ţărilor CSI, în particular a Rusiei, companiile-fondatoare vinicole mari organizează sisteme complicate de distribuţie şi logistică, mişcând produsele lor printr-o reţea de intermediari oficiali şi neoficiali pentru a reduce baza lor impozabilă. Putem presupune că unii producători vinicoli, ale căror produse sunt potrivite pentru hoteluri restaurante, şi aprovizionare după design şi calitate (HoReCa) cum ar fi vinul de Purcari, Dionysos-Mereni, Acorex Wine Holding, DK Intertrade, şi Lion Gri utilizează canalul de distribuţie HoReCa pentru a ajunge la consumatorul final. Însă nu sunt disponibile date concrete pentru a evalua sau valida acest canal. Unicul exemplu de succes privind

Schimbarea preferinţelor în ţările CSI

Preferinţele consumatorilor din ţările CSI şi baltice sunt pentru vinurile seci şi demidulci, cu o cotă nesemnificativă de consum a vinului demisec şi vinului dulce, care variază de la o piaţă la alta. Stilul vinului moldovenesc a fost preferat în ţările CSI deoarece acesta a conturat gusturile consumatorilor ani în şir. Însă acum, modelele de consum în ţările CSI se schimbă în favoarea stilurilor de vin europene şi ne-europene.

IV-14


canalul de distribuţie directă la comandă prin poştă utilizat pentru vinul moldovenesc este Direct Wines ltd., o companiei cu sediul în Regatul Unit care importă vinuri de la Acorex Wine Holding. În trecut, au fost puţine cazuri când o reţea de supermarkete locale importa direct de la un furnizor moldovean. Însă în prezent, nici o reţea de distribuţie cu amănuntul internaţională mare nu importă direct. Dacă aceasta ar fi să se întâmple, o atare reţea ar putea sigura un canal de distribuţie stabil pentru producătorii moldoveni, însă ar fi practic imposibil de asigurat distribuţia şi vânzările pe aceiaşi piaţă, astfel reducând acoperirea totală a pieţei. Tipurile de produse. Ambalajul de vin dominant pe toate pieţele principale este sticla de 750 ml. Aceasta se conformă cu standardele SUA şi UE pentru vinurile îmbuteliate. Tarifele achitate pe pieţele majore. Mai jos urmează o privire generală asupra tarifelor aplicate pe pieţele principale. • Rusia. Accizele aplicate la vin constituie 2,2 RUR/litru (aproximativ $ 0,085); la vin spumant –

10,5 RUR/litru ($ 0,40). Importurile din Moldova sunt scutite de taxe vamale. • Ucraina. Accizele pentru vinul sec constituie 0,25 UHR/litru ($ 0,05), iar pentru vinul demisec,

demidulce şi dulce – 0,92 UHR/litru ($ 0,18). Accizele pentru vinurile alcoolizate constituie 0,1 UHR ($ 0,02) pe 1% de alcool curat. Importurile din Moldova sunt scutite de taxe vamale.

• Belarusi. Ca urmare a Programului naţional de dezvoltare a industriei de îmbuteliere a vinului,

accizele la vinul în vrac importat au fost anulate în iunie 2006. Accizele la vinurile naturale ne-spumante constituie aproximativ $ 0,24/litru, iar la vinurile spumante - $ 0,86/litru. Importurile din Moldova sunt scutite de taxe vamale.

• Kazakhstan. Accizul la vinurile îmbuteliate constituie 20 tenge/litru (16 cenţi SUA). Importurile

din Moldova sunt scutite de taxe vamale. • Uniunea Europeană. Taxa vamală la vinurile importate în Uniunea Europeană constituie 13,1

Euro pe hectolitru pentru vinul ne-spumant îmbuteliat cu conţinut de alcool mai puţin de 13% şi 15,4 Euro pe hectolitru pentru vinul ne-spumant îmbuteliat cu conţinutul de alcool între 13% -15%. Taxa vamală pentru vinul ne-spumant în vrac este de 9,9 Euro pe hectolitru. Pentru vinurile spumante din Moldova taxa este de 30 Euro pe hectolitru. Accizele variază de la ţară la ţară, însă la moment, majoritatea ţărilor nu percep nici un fel de accize.

• Statele Unite. Accizele achitate la importul vinului de masă constituie $2,54, precum şi taxa de

57 cenţi pe o ladă de nouă litri. Accizele la vinul spumant constituie $8,09 pe o ladă de nouă litri. Barierele ne-tarifare. Principalele bariere ne-tarifare în ţările CSI sunt legate de corupţie. Autorităţile, care deseori participă în afaceri au tendinţa de a crea probleme competitorilor care au o influenţă mai mică. Printre altele, pot apare intervenţii artificiale din partea autorităţilor fiscale, vamale şi poliţie. La nivel de stat, de rând cu faptul că unele bariere au intenţia de a proteja în mod legitim interesele consumatorilor, de cele mai multe ori acestea sunt nişte bariere protecţioniste, cum ar fi spre exemplu embargoul rus sau un embargo neoficial asupra importului vinurilor îmbuteliate din Moldova în Belarusi, creat pentru a proteja nişte interese speciale. Barierele în comerţ pot fi bazate pe diferite cerinţe faţă de calitate impuse unor ţări importatoare concrete. Spre exemplu, majoritatea ţărilor UE interzic importurile de vin produs din soiuri de hibrizi în majoritatea ţărilor UE, pe când în multe alte ţări aceste vinuri sunt acceptate. Certificarea poate fi o barieră în penetrarea unei pieţe. Spre exemplu, este dificil de plasat băuturi în supermarketele din UE dacă producătorii nu dispun de certificatul HACCP. Acordurile cu privire la comerţul liber şi alte preferinţe comerciale favorabile pentru vinul moldovenesc. Moldova este parte la acordurile privind comerţul liber cu următoarele grupuri de ţări:

IV-15


• Ţările CSI. Taxa de import pentru vinurile moldoveneşti este 0% în toate ţările CSI, acum cu

excepţia Rusiei. • Acordul privind comerţul liber cu ţările din Europa Centrală(CEFTA). Părţile participante la

acordul CEFTA includ Albania, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Macedonia, Montenegro, Serbia şi Kosovo. Acordul respectiv a înlocuit Pactul de Stabilitate pentru Ţările Europei de Sud-est. România şi Bulgaria au fost de asemenea membri ai acestui pact, însă au reziliat acordurile cu ţările ne-membre ale UE după aderarea la Uniunea Europeană. Acesta presupune crearea Zonei de Comerţ Liber şi reducerea treptată a taxei de import până la sfârşitul anului 2010.

• Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), al cărei membru este şi Moldova, are drept scop

echilibrarea taxelor vamale dintre membrii săi. Cu toate acestea, membrii beneficiază de o altitudine lejeră ce le permite să menţină taxe vamale relativ înalte la băuturile alcoolice importate din ţări specifice, cum este Moldova, prin urmare micşorând beneficiile exportatorilor de vin moldovenesc.

• Sistemul Generalizat al Preferinţelor UE (GSP)/GSP+. Scopul sistemului GSP, de care

beneficiază Moldova, este de a micşora tarifele vamale pentru ţările în curs de dezvoltare care exportă produse în Uniunea Europeană. Nici sistemul GSP, şi nici GSP+ nu include vinul în reducerea tarifelor; însă Moldova negociază la moment acordul său privind GSP+ cu Uniunea Europeană şi vinul ar putea fi inclus ca produs la tarif redus.

• Cordul privind Comerţul Asimetric. Ministerul Economiei şi Comerţului al Republicii Moldova

speră să semneze Acordul privind Comerţul Asimetric cu Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2007. Acest acord ar putea conţine reduceri semnificative sau anularea taxelor de import pentru toate vinurile moldoveneşti.

A4b. Piaţa locală În 2006, au fost consumate aproximativ 2 milioane sticle de vin moldovenesc, în comparaţie cu 40 milioane sticle de vodcă. Motivele principale pentru consumul redus al vinului comercial sunt: • Producerea vinului de casă; • Tradiţii insuficient dezvoltate sau lipsa tradiţiei de a consuma vinuri produse industrial; • Preţul unei sticle de vin este similar cu preţul unei sticle de vodca; aceasta favorizează din punct

de vedere al preţului pentru un grad de alcool; • Producţia alcoolului de casă este limitată; • Promovarea activă şi creşterea substanţială a consumului de bere. Tipurile de produse şi stilurile de vin. Mai mult de jumătate din vinurile îmbuteliate realizate sunt vinuri seci. Piaţa bag-in-boxelor nu este dezvoltată şi nici nu sunt colectate date statistice despre mărimea acestea. Vinul în vrac consumat în Moldova este vinul de casă. În 2006, guvernul Moldovei a aprobat un regulament care stipula că gospodăriile casnice care deţin mai mult de 0,15 hectare de vie pot vinde vinul produs în condiţii de casă în raionul în care sunt amplasate, cu condiţia că trebuie să obţină licenţă, să aibă aprobarea autorităţii publice locale şi să achite accizele. În realitate, producătorii vinului de casă vând vinul pe care îl au în exces în localităţile de reşedinţă, fără orice declaraţie sau control. Majoritatea vinului de casă este produs din soiuri de hibrizi care nu sunt permise în vinurile comerciale; aproape tot vinul de casă este roşu sec, ce conţine preponderent un amestec de diferite soiuri. Volumul mediu al vinului de casă pe cap de locuitor este estimat la 37 litri pe an, cu un conţinut de alcool de 9%. Canalele de desfacere. Dezvoltarea pieţei locale nu a fost o prioritate pentru producătorii de vin înainte de embargoul rus. Unul din motive a fost că bugetele pentru marketing erau cheltuite mai bine

IV-16


pe pieţele externe, unde veniturile erau mai mari şi producătorii de vin nu erau interesaţi să investească în aşa o piaţă de mică. Un alt motiv a fost că unii din producătorii de frunte (DK Intertrade şi Lion Gri) au amplasat fabricile lor în Zonele de Comerţ Liber şi nu pot realiza produse pe piaţa internă. Există doar câteva companii care au investit în promovare şi distribuire, acum împărţind între ele piaţa locală, printre care se numără Acorex Wine Holding, Purcari, Dionysos-Mereni şi Vinăria Bostavan. Celelalte companii n-au atins vânzări semnificative, cu excepţia companiei Chateau Vartelly care se poziţionează în mod foarte activ pe segmentul de piaţă locală a vinului la preţ premium. Piaţa vinului spumant este împărţită între producătorul tradiţional Cricova pe segmentul premium, Cascad-Vin – pe segmentul de jos al preţului şi Vismos care este poziţionată undeva între aceste două companii. Aşa numitul vin “de colecţie” este comercializat de beciurile de la Mileştii Mici, însă în cantităţi foarte de mici. Conform estimărilor făcute de experţii din industrie, aproximativ 90% din vinul nespumant comercial este consumat în capitală. Cei mai mari distribuitori de vin şi băuturi spirtoase de pe piaţa locală sunt două companii cu sediul în Chişinău - Romatim şi Glorinal, care aprovizionează canalele de distribuţie şi sectorul HoReCa. Cu toate acestea, unui producători şi-au dezvoltat sisteme de distribuţie proprii. Principalele canale de distribuţie. Reţelele de supermarkete furnizează majoritatea vinului către consumatorii din Chişinău. Restul teritoriului ţării nu este cuprins de reţelele de supermarkete cu amănuntul, cu excepţia oraşului Bălţi. Principalele reţele sunt: • Green Hills Market. Compania a fost creată în anul 1995 şi este lider pe piaţa locală cu

amănuntul. Compania are cinci supermarkete în Chişinău, care au o suprafaţă totală de aproximativ 15 000 m2 şi 6 000 cumpărători pe zi. În 2006, reţeaua a fost cumpărată de compania ucraineană Kviza-Trade.

• Fidesco. Fidesco este cea mai veche reţea de supermarkete în Moldova. Reţeaua include şapte

supermarkete, din care cinci în Chişinău şi două în. Cel mai mare supermarket al aceste reţele din Moldova este amplasat în centrul comercial “Jumbo”, cu o suprafaţă de peste 5 000 m2. Compania este de asemenea un importator şi distribuitor de produse alimentare şi băuturi.

• Magazinul Nr.1. Primul supermarket Nr. 1 s-a deschis la Chişinău în anul 2002. La moment

reţeaua include trei supermarkete în capitală, cu un număr mediu de 5 000 cumpărători pe zi. • Fourchette. Supermarketul respectiv este deţinut de către un investitor ucrainean lider pentru piaţa

cu amănuntul a Ucrainei. Compania Fourchette a deschis primul său magazin în anul 2007, axându-se pe produse ucrainene, dar lucrând şi cu furnizorii local. Compania planifică să investească agresiv în extinderea reţelei.

• Metro Cash & Carry Moldova. Compania respectivă este o filială a holdingului internaţional

Metro Group. Metro şi-a deschis primul său supermarket în 2004 şi a câştigat rapid popularitate printre consumatori. Acum Metro are două supermarkete în Chişinău şi unul în Bălţi.

• Alte. Cota celorlalte reţele de supermarkete este nesemnificativă. Linella are un singur

supermarket în Chişinau, iar Colibri este o reţea de magazine alimentare mici amplasate în Chişinău. Restul magazinelor cu amănuntul nu sunt consolidate ca şi alte magazine din sectorul HoReCa.

A5. Transportarea Principalele trei căi de transport pentru vinurile Moldoveneşti sunt transportul rutier, calea ferată şi transportul maritim. Metodele de transportare sunt selectate în dependenţă de destinaţie. Pentru majoritatea destinaţiilor există un mod preferat, însă în unele cazuri pot exista două căi de transport adecvate, în dependenţă de mărimea lotului de mărfuri. Spre exemplu, practice toate livrările către

IV-17


Rusia înainte de embargo erau efectuate pe calea ferată, căreia în revenea până la 90% din volumul total al transportului folosit pentru vinul moldovenesc. În 2006, căile de transport s-au divizat în felul următor: transportul pe calea ferată – 57%, transportul rutier – 42% şi transportul maritim – aproximativ 1%. Cota mare a transportului pe cale ferată din anul 2005 se explică prin volumele livrate către Rusia în 2006 până la embargo. Dacă excludem cota Rusiei din aceste cifre, transportului rutier i-a revenit 84%, căii ferate – 14%, şi transportului maritim – 2%. Calea ferată. Unicul prestator al serviciilor de transport pe calea ferată este compania de stat Calea Ferata a Moldovei (CFM). În afară de Rusia, unicele destinaţii pentru vinul moldovenesc sunt republicile din Asia Centrală, şi anume Kazakhstan şi Kyrgyzstan. Ruta principală pentru Rusia trece prin oraşul Oreol, la hotarele Rusiei cu Ucraina, iar apoi prin câteva destinaţii, inclusiv Moscova şi Novosibirsk. Există două impedimente în calea utilizării căii ferate pentru transportarea vinului moldovenesc. Primul impediment se referă la Transnistria. Autorităţile acesteia au preluat controlul asupra infrastructurii CFM amplasate în Transnistria, blocând permanent transportul prin această regiune. Astfel, trenurile trebuie să meargă pe rute complicate, fapt care duce la creşterea cheltuielilor de transport şi a timpului de livrare. Al doilea impediment îl constituie diferenţă în lăţimea ecartamentului căii ferate din ţările CSI cu cea din Uniunea Europeană, care cauzează tergiversări şi unele incomodităţi pentru livrările îndreptate spre ţările din occident. Aceasta însă nu este o problemă mare la moment, deoarece în Uniunea Europeană sunt exportate loturi mici de vin, care nu necesită să fie transportat pe calea ferată. Transportul rutier. Transportul rutier este utilizat pentru livrările direcţionate spre Europa. Concurenţa în acest sector este mare, rezultând într-un număr mare de prestatori ai serviciilor de transport mici şi mari. Transportul maritim. Această cale este utilizată pentru livrările la distanţă mare către Statele Unite şi Asia. Avantajul acestui mijloc este costul mic, iar dezavantajul este perioada îndelungată de transportare. Porturile utilizate de către exportatorii moldoveni sunt Galaţi (România) şi Ilyichevsk (Ucraina). Costul transportului. În Tabelul IV-P sunt indicate costurile de transport pentru vinul îmbuteliat. Costul pe sticlă a fost calculate pe baza informaţiei ce urmează mai jos:

Tabelul IV-P: Costul transportării unei sticle de vin (75dl), USD în baza datelor şi estimărilor din industrie

Destinaţia / Tipul transportului Auto Cale

ferată Maritim Rusia: Moscova 0.10

Belarusi 0.16 0.09 • Transportul rutier: camioanele cu

o capacitate de 20 tone pot transporta până la 15 000 sticle

Ucraina: Kiev 0.06

• Transportul pe calea ferată: se folosesc preponderent vagoane de mărfuri cu o capacitate de 50 tone, în care încap aproximativ 38 000 sticle

• Transportul pe cale maritimă: containere de 20 şi 40 picioare (1 picior – 0,305m) lungime, cu o capacitate de 9 000 şi 16 000 sticle respectiv. În costuri sunt incluse şi costul livrării până în porturile Galaţi sau Ilyichevsk (aproximativ $ 0,04/sticlă).

Devamarea. Aceasta cade direct pe seama exportatorilor. Ţările CSI solicită foaia de expediţie internaţională, iar Uniunea Europeană solicită TIR-Carnetul (Transports Internationaux Routiers).

Kazahstan 0.16

CSI

Kyrgyzstan 0.16 România: Bucureşti 0.07 Polonia: Varşovia 0.15

Europa de Est

Statele baltice 0.15 Germania: Berlin 0.18 Europa

de Vest Regatul Unit 0.25 Japonia 0.05 Asia China: Beijing 0.05

SUA Coasta de est a SUA 0,08

IV-18


Statele Unite solicită o copie a facturii comerciale şi numărul permisului FDA (Administraţie Federale a Drogurilor). Exportatorii trebuie să se înscrie pentru permisul FDA prin Internet înainte de a expedia produsele, incluzând orice mostre. A6. Angajarea în câmpul muncii Există puţină informaţie precisă cu privire la numărul angajaţilor în sectorul vinicol. Unica informaţie oficială privind angajarea în sector se referă la personalul angajat la fabricile de vin. Aceste date sunt prezentate în Tabelul IV-Q. În anul 2005, producătorii vinicoli aveau 12 500 angajaţi sau 13,5% din toţi angajaţii din industria Republicii Moldova şi peste o treime din angajaţii sectorului produse alimentare şi băuturi. Alte 2 300 persoane erau angajate în producerea băuturilor spirtoase distilate, o parte considerabilă din care erau antrenate în distilare, ceea ce extinde numărul angajate în industria vinicolă.

Tabelul IV-Q: Numărul angajaţilor în întreprinderile industriale Numărul anula mediu al angajaţilor în producţia

industrială, mii

Indicatori referitori la antrenarea în câmpul muncii

2003 2004 2005Industrie – Total 92.0 92.4 92.7

Industria produselor alimentare şi băuturilor

34.0 34.9 34.6

Producerea vinului 11.4 11.8 12.5

Producerea băuturilor spirtoase distilate

1.8 2.5 2.3

Sursa: Anuarul statistic, 2006

Stimularea investiţiilor străine în România

Unul din principalele scopuri ale guvernului este de a mări substanţial volumul investiţiilor străine prin asigurarea unui climat investiţional care să încurajeze şi să atragă investitorii străini. Strategiile includ:

În general, s-a estimat că în viticultură sunt antrenate 52 000 persoane, inclusiv 2 000-3 000 de lucrători angajaţi în pepiniere. Această cifră este de cinci ori mai mare dacă includem lucrătorii sezonieri şi micii proprietari de plantaţii de vie. Estimările din industrie indică de asemenea că aproximativ 4 500 persoane sunt angajate în serviciile de susţinere, cum ar fi comerţul cu vin, serviciile de marketing, producerea sticlelor şi cutiilor, transportare, turism vinicol şi alte servicii din lanţul valoric vinicol. Astfel, numărul total estimat al angajaţilor din sectorul vinicol constituie peste 70 000 persoane, ceea ce constituie peste 5% din numărul total al populaţiei antrenate în câmpul muncii din Moldova. A7. Investiţii şi finanţare

Acest compartiment examinează investiţiile şi finanţarea curentă, în special cele ce se referă la producătorii vinicoli.

• Emiterea unui singur certificat de investiţii. • Tratarea în mod egal a investiţiilor străine şi locale. • Nici o restricţie nu se impune la suma capitalului ce

poate fi investit în firmele din România. • Nici o restricţie nu se impune asupra capitalului străin

sau participării în întreprinderile mixte şi firmele româneşti.

• O persoană străină poate deţine 100% din capitalul firmei înregistrate în România.

• Unicele sectoare în care se cere aprobarea suplimentară a guvernului pentru investitori sunt apărarea statului şi monopolurile statului.

• Companiile rezidente şi ne-rezidente au permisiunea de a achiziţiona şi deţine dreptul de proprietate asupra bunurilor mobiliare. Doar companiile rezidente pot deţine drepturi de proprietate asupra bunurilor imobiliare.

• Beneficiile investitorilor includ scutirea de taxa vamală, amânarea TVA, deprecierea accelerată şi reducerea cu 20% ia impozitelor fiscale la echipament şi maşini.

• Veniturile şi profiturile din investiţii pot fi repatriate după achitarea obligaţiunilor faţă de stat. După încetarea investiţiei/afacerii, capitalul poate fi repatriat.

A7a. Investiţii şi finanţare prin acţiuni Climatul investiţional. Climatul investiţional din Moldova stimulează puţin investitorii locali şi străini. În pofida unor progrese, mediul de afaceri general în Moldova rămâne problematic. Indicatorii cu privire la climatul investiţional general plasează Moldova pe o poziţie de jos în clasamentul regional, sugerând că constrângerile fiscale şi de reglementare constituie impedimentele majore în calea creşterii economice conduse de sectorul privat. Drept exemplu din regiune, România s-a obligat să atragă investiţii

IV-19


străine şi locale şi a ajustat cadrul său juridic şi de reglementare în mod corespunzător (vezi textul din boxă). În trecutul nu prea îndepărtat, în România au crescut atât investiţiile străine, cât şi cele locale. Investiţiile actuale în sector. Nu există date oficiale cu privire la capitalizarea industriei vinicole a Moldovei. Se presupune că vinăriile mai mari sunt capitalizate mai bine, deseori cu investiţii străine (din Rusia) care reprezintă reţelele de distribuţie din Rusia. Experţii care cunosc sectorul bine cred că peste 60 la sută din capitalul din industrie este rusesc. Majoritatea investiţiilor străine care au rezultat în schimbarea dreptului de proprietate asupra întreprinderilor vinicole au fost consecinţa faptului că proprietarii moldoveni nu aveau capital suficient pentru a face investiţii vitale în echipament de producere modern, tehnologii şi marketing. Capitalul rusesc a fost implicat în mod direct în privatizarea fabricilor vinicole mari, inclusiv a companiei Vismos, precum şi în crearea fabricilor de vin noi, cum ar fi Aurvin. Investitorii influenţează în mare măsură modelul de afaceri al fiecărui producător de vin. Spre exemplu, mulţi investitori sunt preocupaţi de obţinerea profiturilor pe termen scurt sau mediu şi de venituri înalte, astfel concentrându-se pe volume mari la preţuri mici — ceea ce implică probabil calitatea joasă a produselor. Deoarece unii din investitorii străini reprezintă reţelele de distribuţie pentru vinurile moldoveneşti, aceştia controlează producţia şi câştigă cea mai înaltă valoare adăugată din lanţ, de aceea au o putere mai mare de control asupra companiilor vinicole moldoveneşti. Interzicerea deţinerii în proprietate a terenurilor agricole de către străini constituie o constrângere majoră în atragerea investitorilor străini. În prezent, integrarea pe verticală a unei fabrici de vin se consideră de importanţă critică în Moldova pentru a controla mai bine calitatea şi baza de aprovizionare prin intermediul plantaţiilor proprii de viţă-de-vie. Există câteva metode de depăşire a barierei în calea deţinerii în proprietate a terenurilor agricole de către străini, unul din care este arenda pe termen lung. Însă unii investitori consideră aceste metode ca fiind prea riscante şi preferă alte oportunităţi de investiţii mai sigure. Chiar dacă duc lipsă de capital, producătorii vinicoli moldoveni nu doresc să accepte investiţiile străine şi să cedeze controlul asupra companiilor lor, acordând preferinţă creditelor şi nu investiţiilor, deoarece nu doresc să împartă profiturile viitoare. Au avut loc puţine cazuri când producătorii vinicoli au desfăşurat licitaţii publice şi au pus în vânzare acţiuni din capitalul statutar la bursa de valori mobiliare a Moldovei. Unele vinării încă mai sunt în proprietatea statului şi nu vor fi privatizate, deşi companiile private mixte sunt mai bine capitalizate şi nu sunt dispuse să vândă acţiuni. A7b. Finanţarea datoriei pe termen scurt şi pe termen lung

Criza financiară a producătorilor de vin

"Au fost timpuri când băncile erau părtinitoare faţă de noi. Grupurile financiare luptau pentru noi. Acum, însă, situaţia s-a schimbat," a relatat directorul unei companii mari de vin. “Atunci când a fost impus embargoul, am fost rugaţi să nu facem declaraţii pesimiste pentru a evita panica pe piaţa valutară. Băncile au scăpat cu bine atunci, însă au uitat de favoare…”— Agenţia BASA-Press

Efectele embargoului rus. Efectele embargoului rus au fost devastatoare pentru sectorul vinicol şi pentru întreaga economie a Moldovei, în special pentru producătorii de vin. Deficitul comerţului extern al Moldovei cu Rusia a crescut până la $193 milioane din ianuarie până în noiembrie 2006, în comparaţie cu surplusul de $86 milioane în aceiaşi perioadă a anului 2005. Conform datelor oferite de Uniunea Enologilor ai Republicii Moldova, stocurile de vin moldovenesc care se aflau în Rusia înainte de embargo au fost estimate în valoare de $180 milioane. Producătorii vinicoli n-au fost achitaţi şi recunosc că probabil nu vor vedea aceşti bani. Reacţia comunităţii bancare n-a fost una de susţinere. În afară de pierderile lor, producătorii vinicoli aveau de achitat credite estimate la 2 miliarde MDL ($160 milioane USD), conform datelor publicate de agenţia BASA-Press1. Există câteva cazuri în care băncile au reacţionat pozitiv la criza vinului. Unele companii care au relaţii de conlucrare trainice cu băncile lor au reuşit să restructureze datoriile lor. Aceasta se face de obicei prin “procurarea” creditului expirat folosind un 1 Compartimentul a fost scris pe baza datelor publicate pe www.vinmoldova.md, cu referire la agenţia BASA-Press

IV-20

http://www.vinmoldova.md/


credit nou sau prin extinderea termenului creditelor curente. Restructurarea datoriilor pare să fie o problemă pe care banca şi clientul le rezolvă singuri şi nu necesită antrenarea guvernului. Problema ţine mai degrabă de îndatorarea sectorului vinicol şi capacitatea sa de a atrage resurse financiare suplimentare pentru investiţiile noi, necesare pentru a ridica nivelul tehnologic, a îmbunătăţi calitatea şi a concura pe pieţele de export. Anume aici guvernul şi organizaţiile donatoare pot juca un rol, facilitând accesul la astfel de investiţii suplimentare, stabilind, spre exemplu, scheme de garanţie. Producătorii vinicoli moldoveni vor avea nevoie în continuare de capital circulant pe care nu-l mai pot obţine prin intermediul creditelor bancare, deoarece au deja datorii faţă de acestea. S-a estimat că pe parcursul unui an obişnuit industria vinicolă are nevoie de capital circulant în valoare de $8-$10 milioane USD pentru a finanţa procesarea strugurilor din toamnă. În afară de bănci, producătorii vinicoli au datorii faţă de producătorii de struguri în valoare de 350 milioane MDL ($29 milioane USD) pentru strugurii procuraţi în toamna anului 2006 şi peste 200 milioane MDL ($16 milioane USD) datorii faţă de companiile ce activează în industriile asociate (îmbuteliere, ambalare, şi tipografii). În afară de acestea, pierderile din bugetul de stat ca rezultat al embargoului rus asupra vinurilor se ridică la 40-50 milioane MDL ($ 3,3 - $4,1 milioane USD) lunar. Reacţia. Fiecare producător vinicol a făcut ce a putut pentru a face faţă crizei. Confruntându-se cu necesitatea disperată de influxul mijloacelor băneşti, producătorii vinicoli au început să vândă stocurile de vin la un preţ jos. Conform situaţiei din iunie 2007, stocurile de vin se estimau la 30 milioane decalitri, din care 10% era produs din soiul Isabella şi alte soiuri de hibrizi, care nu putea fi realizat pe pieţele din occident. Reacţia Guvernului la criza financiară a fost destul de ineficientă. Guvernul nu doar a rămas inactiv în acordarea ajutorului pentru a restructura datoriile sau pentru a extinde activităţile de dezvoltare a exportului, dar şi a stabilit restricţii complicate cu privire la certificarea calităţii şi exporturilor de vin în vrac, chiar dacă producătorii vinicoli au stocuri mari de vin şi au nevoie să genereze vânzări imediate. Guvernul n-a elaborat un plan de atenuare a crizei, în schimb s-a axat pe conformarea cu cerinţele Rusiei referitoare la corespunderea şi calitatea vinurilor. Din nefericire, critica Rusiei vis a vis de securitatea vinului moldovenesc a avut efect negativ, reducând încrederea consumatorilor, şi nu doar a acelor din Rusia, ci şi din oricare altă ţară. O altă manevră a guvernului a fost introducerea în iunie a finanţării ipotecare pentru a intensifica crearea noilor plantaţii de viţă-de-vie, care urmează de deruleze mai târziu în acest an. Însă nu este clar cu va fi implementat programul de revitalizare a viilor în situaţia actuală cu stocuri excesive şi pieţe pierdute. A7c. Surse de creditaer alternative Pieţele de capital. Pieţele de capital ale Moldovei sunt slab dezvoltate, iar producătorii de vin de obicei nu oferă acţiuni în calitate de sursă de capital. Activitatea ne-satisfăcătoare pe pieţele de capital se datorează lipsei încrederii investitorilor în proprietari. Procurarea acţiunilor este privită pur şi simplu drept cale de obţinere a controlului asupra unei companii. Cu toate acestea, există două companii vinicole moldoveneşti care au plasat acţiunile lor pe pieţele internaţionale prin intermediul Bursei de Valori din New York. Mai târziu, companiile respective au fost nevoite să retragă acţiunile lor din cauza neregularităţilor financiare. Deoarece o piaţă a obligaţiunilor (bond) aproape că nu există, plasarea obligaţiunilor este şi mai puţin obişnuită decât plasarea acţiunilor. Au fost întreprinse unele încercări de a emite obligaţiuni internaţionale, dar nici una din acestea nu s-a încununat cu succes. Fondurile de investiţie şi instituţiile financiare internaţionale. Companiile vinicole din Moldova n-au beneficiat de investiţii semnificative din partea fondurilor de investiţii străine. Această pasivitate se manifestă din mai multe motive. Primul motiv este că mulţi proprietari de companii care deţin pachetul majoritar de acţiuni sunt dezinteresaţi în investitori „din afară”. Al doilea motiv este că producătorii vinicoli moldoveni sunt aproape totalmente orientaţi spre export şi aceasta implică un risc mai mare decât o afacere orientată spre piaţa internă. În trecut, producătorii vinicoli moldoveni au primit credite prin intermediul fondului Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)

IV-21


pentru a procura echipament de prelucrare şi îmbuteliere. Împrumuturile au fost garantate de Guvernul Moldovei. Unui producători au apelat individual la credite din partea BERD, iar alţii au primit credite garantate de la BERD. În cele din urmă, unele vinării au beneficiat de împrumuturi de la Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (FIDA) pentru plantarea viilor noi. A8. Cadrul legsislativ şi normativ Sectorul vinicol este reglementat de numeroase documente legale care se suprapun, sunt învechite, împovărătoare şi costisitoare de implementat. În afară de aceasta, multe regulamente conţin un şir de restricţii care nu sunt justificate în condiţiile economiei de piaţă. Toate acestea creează obstacole inutile în calea gestionării afacerilor şi operaţiunilor de producere, conducând la incapacitatea de a se ajusta la forţele pieţei, şi limitând oportunităţile de inovaţie, dezvoltare şi investiţii în sector. Anumite legi şi regulamente afectează în mod direct exporturile în ţările din occident, deoarece nu sunt armonizate cu legislaţia UE şi cu cele mai bune practici internaţionale. Deoarece multe din documentele respective nu sunt publicate sau comunicate producătorilor de struguri şi de vin, se creează probleme în aplicare. Orice ne-respectare a detaliilor din aceste documente multiple poate conduce la sancţiuni semnificative, inclusiv la retragerea licenţei şi aplicarea amenzilor. Prevederile excesive, iar uneori şi represive nu par a fi justificate şi eficiente – în primul rând pentru factorii din sector care au nevoie cu disperare de susţinerea din partea statului. În consecinţă, există oportunităţi clare pentru intervenţia organelor guvernamentale de control în toate aspectele legate de producere şi realizare. În acest compartiment sunt descrise rolurile şi responsabilităţile agenţiilor guvernamentale cheie, oferind o privire generală asupra cadrului legislativ şi normativ în sectorul vinicol şi abordând mecanismele de susţinere din partea statului. A8a. Cadrul legilslativ şi de reglementare a producerii, comercializării şi marketingului vinului Există un şir de agenţii administrative responsabile pentru sectorul vinicol. Însă nu există o separare a competenţelor între diferite agenţii, fapt care rezultă suprapunerea controalelor şi inspecţiilor. Principalele două agenţii sunt: Moldova-Vin. Acest organ administrativ central specializat cu împuterniciri depline în sectorul vinicol este o instituţie de nivel ministerial care promovează politica statului în sectorul vinicol ca parte a strategiei naţionale de dezvoltare. Agenţia este de asemenea responsabilă de promovarea produselor, organizarea misiunilor comerciale, târgurilor şi expoziţiilor. În primul rând, şi cel mai important, agenţia serveşte drept autoritate de reglementare, responsabilă pentru legi şi hotărâri de guvern, precum şi dispoziţii, standarde, documente tehnologice, etc. Statutul Agenţiei Moldova-Vin stipulează de asemenea obligaţia acesteia de a controla calitatea produselor alcoolice. Dacă examinăm rolul agenţiei în promovarea produselor, atunci vedem că această funcţie de control a calităţii este contradictorie principiului neamestecului. Funcţiile de control sunt de obicei executate de o altă autoritate autonomă cu responsabilităţi de executare a legii şi aplicare a sancţiunilor pentru comiterea încălcărilor. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Alcoolice (ISSPA). Inspectoratul de stat pentru Supravegherea Produselor Alcoolice este un organ de stat, care se subordonează Agenţiei Moldova-Vin, fiind responsabil pentru supravegherea şi controlul asupra producţiei alcoolice şi circulaţiei acesteia la nivel naţional. Deşi ISSPA are aceste funcţii, acesta este doar o autoritate de monitorizare şi nu are împuterniciri pentru aplicarea sancţiunilor sau penalităţilor, fapt care limitează considerabil rolul acestuia şi permite altor autorităţi să se antreneze în controlul sectorului vinicol. Alte autorităţi administrative care complică activităţile de afaceri includ:

IV-22


Centrul Naţional pentru Controlul Calităţii Produselor Alcoolice. Centrul este autorizat pentru a elibera certificate de confirmare a calităţii. Acesta este singurul organ autorizat care testează vinurile pentru certificare în laboratorul său. Centrul de Evidenţă a Circulaţiei Alcoolului Etilic şi Produselor Alcoolice. Această agenţie eliberează mărci comerciale de stat şi controlează utilizarea acestora pe sticle. Comisia Centrală de Degustare a Produselor Alcoolice. Face parte din Agenţia Moldova-Vin. Comisia este responsabilă pentru degustarea vinurilor cărora urmează să li-se atribui denumiri noi şi instrucţiuni tehnologice, precum şi a vinurilor care necesită certificatul de conformare. Consiliul pentru Aprobarea Aspectului Exterior al Produselor Vinicole şi Alcoolice. Face de asemenea parte din Agenţia Moldova-Vin. Consiliul examinează etichetele produselor alcoolice şi înregistrează instrucţiunile tehnologice referitoare la etichete. Alte agenţii. Există şi alte autorităţi publice antrenate în reglementarea sectorului vinicol, printre care sunt Camera de Licenţiere, Serviciul de Standardizare şi Metrologie, Poliţia, Serviciul Ecologic, şi Serviciul de Medicină Preventivă. Institutul Naţional al Viei şi Vinului. Deşi nu este un organ administrativ, institutul este antrenat în elaborarea regulamentelor tehnice, documentelor normative şi tehnologice; precum şi în elaborarea planurilor privind crearea plantaţiilor de viţă-de-vie. Mulţi factori din sector consideră că institutul trebuie să funcţioneze pe principii mai autonome şi să se axeze pe cercetările în domeniul viei şi vinului, precum procedează instituţiile de cercetare din altă ţări producătoare de vin, şi nu pe aspectele de reglementare a sectorului. În general, există un şir de factori critici referitori la cadrul legislative şi normativ: • Procedurile de licenţiere şi certificare nu se încadrează în eforturile naţionale de reformare şi

îmbunătăţire a mediului de afaceri. • Participarea sectorului privat în procesul decizional este limitată. Dacă ar fi antrenat, sectorul

privat ar putea contribui la crearea unui cadru normativ just şi transparent care să poată asigura măsurile de protecţie a calităţii, minimizând impactul comercial.

• Chiar dacă cadrul legal este unul restrictiv, produsele finale nu corespund principiilor de protecţie

a consumatorilor şi nu se conformă standardelor ţărilor importatoare, cum ar fi cele din Uniunea Europeană.

• Cadrul legal nu asigură concurenţa liberă şi impune restricţii demobilizatoare asupra vinăriilor

mici şi mijlocii care în alte ţări sunt nucleul creativităţii şi inovaţiilor, astfel venind în contradicţie cu filozofia economiei de piaţă recunoscută în Moldova ca stat democratic.

• Cadrul legislativ şi normativ al Moldovei, moştenit de la Uniunea Sovietică, este lipsit de

transparenţă şi birocratic în comparaţie cu sistemul de reglementare din ţările europene şi ne-europene producătoare de vin. Au fost şi sunt întreprinse încercări de a ajusta unele regulamente la practicile internaţionale, însă acestea au fost discrete, fără a consolida sau generaliza aceste modificări pentru a evita contradicţiile dintre diferite regulamente. Întregul cadru legislativ şi normativ necesită să fie armonizat cu standardele internaţionale, în particular la legislaţia Uniunii Europene, luând în consideraţie documentele generalizate, pregătite de către OIV.

În Tabelul IV-R (pagina următoare) sunt prezentate doar legile şi regulamentele Republicii Moldova. Informaţia este expusă astfel, încât să demonstreze modul în care legile şi regulamentele referitoare la acelaşi subiect se contra-pun şi sunt incoerente. În afară de legi şi regulamente, sunt expuse şi

IV-23


IV-24

Nivelele multiple ale cadrului legislative şi normativ

Moldova are o multitudine de legi, regulamente, standarde şi instrucţii care se suprapun. În unele cazuri acestea se contrazic între ele şi sunt învechite. • Legi • Hotărâri de Guvern • Dispoziţiile Agenţiei de Stat Moldova-Vin • Regulamentul tehnic (1) • Standarde (14, au devenit benevole din

ianuarie 2007) • Standarde tehnice (100) • Reguli generale (5) • Instrucţiuni tehnice (20) • Instrucţiuni tehnologice (4000+)

documentele normative suplimentare (vezi textul din boxă). Multe din aceste documente sunt contradictorii sau conţin îndrumări învechite. În particular, legislaţia şi alte documente normative nu sunt ajustate la piaţa actuală sau nu sunt suficient de flexibile pentru a reacţiona la schimbările pieţei. Mecanismele specifice de control în vigoare sunt descrise în compartimentul care urmează. A8b. Mecanismele de control Pentru a ilustra complexitatea mediului de afaceri pentru producătorii vinicoli, acest compartiment este organizat în ordinea lansării unor activităţi de afaceri Licenţierea. Toate activităţile din sectorului produselor vinicole şi alcoolice sunt licenţiate şi persoanele care desfăşoară afaceri în sectorul vinicol trebuie să fie licenţiate. În conformitate cu Legea privind Licenţierea Anumitor Tipuri de Activitate Nr.451-XV din 30 iulie 2001, următoarele tipuri de activităţi din sectorul vinicole se supun licenţierii: • Planificarea şi proiectarea plantaţiilor de viţă-de-vie şi producerea şi/sau comercializarea

seminţelor, butaşilor; • Importul alcoolului etilic şi importul şi/sau realizarea produselor alcoolice cu ridicata; • Producerea alcoolului etilic şi produselor alcoolice; păstrarea şi realizarea alcoolului etilic şi

produselor alcoolice cu ridicata; • Realizarea băuturilor alcoolice cu amănuntul În general, firmele din sectorul vinicol nu sunt de acord cu procedurile de licenţiere, mai ales cu condiţiile de licenţiere obligatorie, cu documentele suplimentare ce trebuie prezentate, şi cu motivele suspendării sau retragerii licenţei. Condiţiile de licenţiere sunt nişte norme materiale ce reglementează licenţiere şi ca rezultat, orice ne-conformare se consideră drept motiv pentru refuzul eliberării licenţei sau pentru suspendarea şi retragerea licenţei. Din păcate, complexitatea cerinţelor de licenţiere conduce la interpretări ce diferă una de alta, care, la rândul lor, pot conduce la abuz şi imprevizibilitate în procesul de licenţiere şi lansare a întreprinderii. Conţinutul licenţei include prevederi care au ieşit din uzanţă, sunt inutile, învechite şi/sau inconsistente cu principiile stipulate în alte legi.

USAID COMPETITIVENESS ENHANCEMENT AND ENTERPRISE DEVELOPMENT (CEED)

Tabelul IV-R: Privire generală asupra legilor şi regulamentelor ce ţin de sectorul vinicol

Acte normative (doar legi şi regulamente) Producţie Comerţ Marketing, Reclamă, Etichetă

Controale Certificare Taxe

Autorităţile de stat

Legea cu privire la producerea şi punerea în circulaţie a alcoolului etilic şi produselor alcoolice, Nr.1100-XIV din 30.06.2000

Legea Viei şi Vinului Nr. 57-XVI din 10.03.2006 Legea cu privire la licenţierea unor tipuri de activitate, Nr. 451-XV din 30.07.2001 Legea cu privire la standardizare Nr. 590 din 22.09.1995 Legea cu privire la testarea conformităţii produselor Nr. 186 din 24.04.2003 Codul Fiscal, Nr. 1163-XIII din 24.04.97 Codul Vamal, Nr.1149-XIV din 20.07.2000 Legea cu privire la mărcile comerciale şi denumirile de origine Nr. 588-XIII din 22.09.1995 Legea cu privire la reclamă Nr. 1227-XIII din 27.06.1997 Hotărârea Guvernului privind executarea Legii cu privire la producerea şi punerea în circulaţie a alcoolului etilic şi produselor alcoolice, Nr. 249 din 11.04.2001

Hotărârea Guvernului cu privire la Agenţia Agro-industrială Moldova-Vin, Nr. 973 din 15.09.2005

Hotărârea Guvernului cu privire la Codul activităţii practice a vinificatorului, Nr. 22 din 10.01.2002

Hotărârea Guvernului, Regulamentul cu privire la importul/exportul materialului săditor şi plantelor, Nr. 360 din 27.03.2002

Hotărârea Guvernului, Regulamentul cu privire la producerea vinului şi produselor vinicole cu denumire de origine, Nr. 760 din 10.11.1995

Hotărârea Guvernului cu privire la măsurile de îmbunătăţire a sistemului de verificare a calităţii produselor alcoolice

Hotărârea Guvernului cu privire la reglementarea vinului ţărănesc Hotărârea Guvernului cu privire la Registrul de stat al alcoolului şi produselor alcoolice puse în circulaţie, Nr.1255 din 31.10.2006

Hotărârea Guvernului cu privire la marcare produselor alcoolice, Nr. 1481 din 26.12.2006 Hotărârea Guvernului cu privire la normele de aplicare a etichetelor pe produsele alimentare, Nr. 996 din 20.08.2003

Hotărârea Guvernului cu privire reglementarea exportului produselor alcoolice, Nr. 809 din 11.12.1995

Hotărârea Guvernului cu privire la Regulile de comercializare cu amănuntul a produselor alcoolice, Nr. 212 din 4.04.1995

PRE-STRATEGY ASSESSMENT OF THE MOLDOVAN WINE SECTOR IV-25

ITIVENESS ENHANCEMENT AND ENTERPRISE DEVELOPMENT (CEED)

Acte normative (doar legi şi regulamente) Producţie Comerţ Marketing, Reclamă, Etichetă

Controale Certificare Taxe

Autorităţile de stat

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 21 din 22.03.2005 cu privire la Regulamentul Comisiei Centrale de Degustare

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr.15 din 03.03.2005 cu privire la Regulamentul Consiliului Artistic (încă n-a fost publicată în Monitorul Oficial)

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 73 din 22.07.2005 cu privire la Regulamentul privind înştiinţarea preliminară despre importul alcoolului etilic

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 16 din 10.03.2004 cu privire la aprobarea capacităţilor de producţie minimale

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 20 din 22.03.2005, Regulamentul cu privire la elaborarea documentelor tehnologice şi normative pentru fabricarea produselor vinicole şi alcoolice, berii şi băuturilor ne-alcoolice

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 74 din 22.07.2005, Regulamentul cu privire la amplasarea, dotarea şi exploatarea depozitelor specializate pentru păstrare şi comercializare cu ridicata

Dispoziţia Agenţiei Agro-industriale “Moldova-Vin” Nr. 60 din 21.08.2006 cu privire la aprobarea unor tipuri de registre (încă n-a fost publicată în Monitorul Oficial)

Regulamentul cu privire la certificarea produselor alcoolice şi verificarea calităţii produselor alcoolice importate (încă n-a fost publicat în Monitorul Oficial)

USAID COMPET

IV-26


Spre exemplu, planurile de pronosticare a sortimentului de produse şi a volumului de producţie prezentate ca parte a licenţierii nu sunt justificate într-o economie de piaţă. Acestea creează constrângeri în ajustarea produselor la condiţiile pieţei. Pentru evidenţa produselor şi calităţii există alte registre şi rapoarte. Mai mult ca atât, instrumentele statului, cum ar fi marca comercială de stat, certificarea şi funcţia inspectoratului de stat ating acelaşi rezultat cu uşurinţă—asigurarea calităţii produselor şi controlul volumului produselor alcoolice. Alte aspecte ale legilor ce reglementează licenţierea care sunt inutile şi inhibează creşterea includ licenţa obligatorie pentru deţinerea încăperilor de producere, care limitează investiţiile şi mijloacele financiare pentru achiziţionarea noilor unităţi şi echipament de producere, cum ar fi prin intermediul arendării; şi Legea 1100/2000 ce stipulează că numai o companie licenţiată poate arenda o vinărie, fapt care inhibă companiile producătoare de vin mici şi mijlocii. Luate împreună, aceste restricţii normative formează un cerc vicios: pentru a obţine licenţă, o companie trebuie să aibă încăperi de producere în proprietate, iar pentru a arenda o vinărie, compania trebuie să aibă licenţă. Ca rezultat, obligaţia de a avea încăperi de producere, maşini, şi echipament în proprietate limitează inovaţiile, dezvoltarea vinăriilor şi oportunităţile de investiţie. În general, taxele de licenţă sunt înalte şi trebuiesc achitate anual. Taxele înalte contribuie la consolidarea afacerilor vinicole şi creează bariere în calea dezvoltării vinăriilor mici şi mijlocii. În alte ţări, taxele de licenţă sunt ajustate la volumul de producţie, de aceea vinăriile mici plătesc taxe mai mici decât cele mari. O altă constrângere majoră este licenţa obligatorie pentru înregistrarea mărcii comerciale a produselor şi/sau serviciilor, care vine în contradicţie cu principiile Legii Nr. 588-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la mărcile comerciale şi denumirile de origine şi ale tratatelor internaţionale ca care Moldova este parte, precum şi cu caracterul benevol şi opţional al mărcii comerciale. Obligaţia de a înregistra mărcile comerciale şi produsele creează pierderi financiare şi de timp pentru producătorii vinicoli. Drept exemplu final serveşte lista documentelor necesare la solicitarea licenţei, care vine în contradicţie cu principiul “ghişeului unic”. Viticultura. Legislaţia RM conţine mai puţine restricţii pentru viticultură decât pentru vinificaţie. Pentru a deţine o plantaţie de vie nu este necesar de obţinut licenţă, însă există cerinţa privind plantarea viei pe o suprafaţă mai mare de 0,5 hectare. Trebuie de notat că un factor important este legea care stipulează că toţi deţinătorii de teren agricol, inclusiv sub vii trebuie să fie moldoveni. Aspectele legale şi normative importante, care necesită analiză sunt: • Doar soiurile incluse în Registrul Speciilor de Plante pot fi utilizate în producţie. • Plantaţiile de vie pentru producţia comercială pe suprafeţe mai mari de 0,5 hectare trebuie create

în baza unui proiect elaborat de specialişti licenţiaţi. • Viile trebuie să fie utilizate cel puţin

25 ani după prima recoltă. Instrucţiunea tehnologică: de ce obligatorie?

După ce Moldova a aderat la OMC, a început reforma barierelor tehnice din calea comerţului. Standardele anterioare care erau obligatorii (GOST, SM) au devenit opţionale începând cu ianuarie 2007. Regulamentele tehnice sunt unicele documente normativ-tehnice care au rămas obligatorii. Cu toate acestea, legislaţia în vigoare stipulează că companiile vinicole trebuie să emită şi să înregistreze instrucţii tehnologice în care se descriu detaliile întregului proces de producţie pentru fiecare tip de produs şi pentru fiecare marcă comercială la Agenţia Moldova-Vin. Ne-respectarea oricărui detaliu implică sancţiuni semnificative, cum ar fi retragerea licenţei şi aplicarea penalităţilor. Documentele normativ-tehnice sunt menite să stabilească un minimum obligatoriu de respectare a cerinţelor de asigurare a integrităţii sănătăţii consumatorului şi altor obiective prioritare ale politicii de stat. În consecinţă, existenţa multitudinii documentelor normativ-tehnologice creează motive de intervenţie a organelor de control în activitatea de producţie.

• Strugurii trebuie să fie procesaţi pentru vinificaţie în maximum patru ore din momentul recoltării acestora.

Vinificaţia generală. Vinificaţia este o activitate reglementată excesiv, care se conduce de numeroase legi şi regulamente la diferite nivele. Cadrul normativ ce reglementează vinificaţia include legi, hotărâri de guvern, dispoziţii ale Agenţiei Moldova-Vin şi ale altor ministere, regulamente şi documente normative şi tehnice, cu un număr estimat la aproximativ 150 000 de pagini. Documentele normative şi

IV-27


tehnice sunt puse în vigoare de către autorităţile de stat şi producătorii trebuie să le respecte. Ne-respectarea oricărui detaliu din multitudinea aceasta de documente conduce la sancţiuni serioase, cum ar fi retragerea licenţei, aplicarea penalităţilor, etc. În afară de obligaţia de a avea o licenţă valabilă şi de a respecta condiţiile de licenţiere, la primirea licenţei vinăriile trebuie să se înregistreze în Registrul de stat privind circulaţia alcoolului etilic şi produselor alcoolice. A fi un producător vinicol licenţiat înseamnă să deţii o vinărie, un depozit şi încăperi pentru păstrare. Pentru a obţine permisiunea de a produce vin, o persoană trebuie să se conformeze cu o listă lungă de echipament şi condiţii. Aceste regulamente sunt restrictive, limitând inovaţiile şi accesul vinăriilor mici şi mijlocii la producerea vinului. Chiar şi pentru vinăriile industriale, capacitatea de producţie minimală impusă este prea împovărătoare. Acest amestec în activităţile vinăriei este inutil, dat fiind faptul că statul are oportunitatea de a certifica conformitatea producţiei. Vinăriilor nu li se permite să dea în arendă edificiile, echipamentul sau depozitele specializate ale lor altor agenţi care nu posedă atare licenţe. Această restricţie limitează posibilitatea vinăriilor de a profita de pe urma patrimoniului său ne-utilizat prin intermediul arendării acestuia. De obicei, vinăriile mari dispun de capacitate de producţie excesivă în anumite perioade. Această capacitate ar putea fi utilizată de producătorii mai mici, care ar putea aduce mai mult dinamism şi o creştere în sectorul vinicol. Echipamentul trebuie să treacă preliminar expertiza autorităţii ecologice de stat cu emiterea permisiunii, precum şi autorizarea inspecţiei metrologice, SIVAP, inspectoratului fiscal, etc. Aceste controale sunt numeroase, provoacă deranj în activitatea vinăriilor şi pot stimula activitatea ilegală. Inspecţia anuală a echipamentului şi observările efectuate asupra vinăriilor de către SIVAP pot fi suficiente.

Instrucţii tehnologice: Care este situaţia în alte ţări?

Doar în ţările CSI există un sistem de documente normativ-tehnice. Ţările UE, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă şi altele au un document general care conţine prevederi referitoare la practicile de vinificaţia, indicatorii chimici şi fizici de bază, restricţiile legate de produsul tehnologic şi instrumentele de protejare a drepturilor consumatorilor. Argumentul actual pentru menţinerea sistemului vechi este că acesta este obligatoriu pentru exporturile pe piaţa Rusie şi a ţărilor CSI. Cu toate acestea, multe alte ţări exportă pe această piaţă fără a dispune de inttrucţiuni tehnologice pentru fiecare denumire şi marcă comercială a vinului. Un exemplu bun pentru Moldova ar putea servi Georgia, care s-a dezis de sistemul sovietic. Georgia are o lege a viei şi vinului care stipulează prevederile normative şi tehnologice. Pentru anumite denumiri de produse recunoscute ca denumiri de origine controlată au fost aprobate documente specifice ce reglementează procesul de producere pentru aceste denumiri (spre exemplu Mukuzani, Napareuli, Tsindali, etc.) Toate celelalte vinuri nu sunt reglementate de care instrucţiuni tehnologice înregistrate sau aprobate în prealabil, atât timp cît corespund cerinţelor stabilite de lege, standardelor generale pentru mărfuri şi cerinţelor de export.

Cerinţele de producţie. Vinul trebuie produs în baza unui număr de peste 4 000 documente normativ-tehnice. Nu există o listă care ar indica documentele care sunt şi cele care nu mai sunt în vigoare. Lipsa transparenţei face producătorii vinicoli să ignore aceste documente. Doar regulamentele tehnice sunt eliberate fără plată, celelalte trebuie procurate. O instrucţiune tehnologică specifică pentru o denumire/marcă comercială a vinului costă aproximativ 15 000 lei. Majoritatea documentelor normative şi tehnologice sunt învechite şi expun tehnologia producerii vinului în prea multe detalii. Majoritatea acestora sunt inutile, deoarece vinificatorii posedă cunoştinţe în domeniul producerii vinului, iar aceste regulamente servesc doar pentru a limita inovaţiile şi reduce posibilitatea de a urma stilurile de vin care se conformează cu cererea pieţei internaţionale. Indicatorii prescrişi în aceste documente nu sunt ajustaţi la standardele internaţionale, fapt ce creează bariere la export în ţările din Occident şi din Uniunea Europeană. Chiar şi “Codul Enologului,” unicul regulament tehnic care prescrie procedurile de bază şi materialele utilizate în producerea vinului vine în contradicţie cu noua Lege a viei şi vinului şi trebuie ajustat. Evidenţă şi control. Statisticile şi evidenţa producţie vinicole sunt necesare, deoarece vinul este supus accizelor, poartă în sine riscul pentru sănătatea oamenilor şi aduce valoare adăugată şi profit semnificativ, fiind prin urmare în atenţia statului. Evidenţa şi controlul volumelor de producţie şi

IV-28


comerţului sunt gestionate prin intermediul înscrierii datelor în mai multe registre, fapt care face procesul împovărător, acesta fiind organizat la două nivele: controlul producţiei “in amonte” (de jos în sus) şi “in aval” (din sus în jos). Mai mult ca atât, în timpul campaniei de recoltare a strugurilor, producătorii care procesează strugurii trebuie să prezinte rapoarte săptămânale cu privire la întreaga situaţie, începând de la cantitatea strugurilor recoltaţi pe fiecare soi aparte, specificând producătorul de struguri şi adresa întreprinderii unde strugurii au fost procesaţi, şi terminând cu concentraţia zahărului pe fiecare soi de struguri. Aceste rapoarte trebuie expediate prin poşta electronică Agenţiei Moldova-Vin. Deşi au fost făcute unele ajustări, majoritatea producătorilor vinicoli utilizează un sistem de evidenţă şi control moştenit din economia planificată din trecut, care nu este adecvat condiţiilor economiei de piaţă. Mai mult ca atât, sistemul funcţionează cu dificultăţi, în parte din cauza că vinăriile nu sunt unite la Internet. Eşecul sistemului este cauzat de lipsa datelor cu privire la struguri – producătorii de struguri nu sunt obligaţi să prezinte careva rapoarte cu privire la recoltă – de aceea datele referitoare la materia primă pot fi falsificate. Sistemul de evidenţă ar trebui să se bazeze pe un cadastru viticol al tuturor viilor. Sistemul actual este învechit şi necesită să fie reformat prin simplificarea şi adoptarea modelului UE. Autorităţile de stat ar putea simplifica procesul de evidenţă elaborând îndrumări sau recomandări comprehensive referitoare la completarea registrelor şi rapoartelor, care ar conţine explicaţii pe marginea termenilor şi organelor de control care să stimuleze înţelegerea şi transparenţa. Aplicarea etichetelor. Regulamentele cu privire la aplicarea etichetelor se suprapun şi nu există o listă coerentă şi completă a cerinţelor obligatorii faţă de aplicarea etichetelor. În afară de aceasta, restricţiile privind aplicarea etichetelor sunt confuze şi pot fi interpretate în mod diferit. Mai mult ca atât, etichetele sunt legate de instrucţiunile tehnologice învechite, descrise mai sus. Împreună, aceste restricţii limitează dezvoltarea noilor mărci comerciale şi ajustarea mărcilor comerciale şi etichetelor la piaţa importatoare. Ţinând cont de faptul că aplicarea etichetelor este de asemenea un instrument de protejare a consumatorilor, Moldova ar trebui să modifice Legea Nr. 1100 din anul 2000 şi Legea Nr. 57 din anul 2006, introducând prevederi clare obligatorii cu privire la aplicarea etichetelor care să fie ajustate la regulamentul cu privire la aplicarea etichetelor al Uniunii Europene (Regulamentul Nr.1493 din 1999 şi Regulamentul Nr. 753 din 2002). În afară de aceasta, regulamentul cu privire la informaţia opţională de pe etichetă referitoare la anul recoltei, soi, vârsta vinului, medalii câştigate, etc. ar putea fi discutat în baza principiului “ce nu este reglementat se permite.” Aprobarea “regulii celor 85 procente” pentru aplicarea etichetelor care este recunoscută în întreaga lume ar fi o mişcare bună pentru Moldova. Deoarece aplicarea etichetei este considerată drept instrument ce reglementează accesul pe piaţă, ar fi cel mai bine de reglementat aplicarea etichetei doar în lege, evitând prescripţiile în documentele legale de rang mai jos. Aprobarea etichetei. Etichetele pentru vin trebuie să fie aprobate de către Consiliul pentru Aprobarea Aspectului Exterior al Produselor Vinicole şi Alcoolice, constituite de Moldova-Vin. Competenţele acestei autorităţi nu sunt reglementate de lege sau de vre-un act guvernamental. Aceasta contribuie la subiectivitate în activităţile consiliului şi nu garantează drepturile solicitantului de a contesta hotărârea consiliului în curtea de judecată. Legea 1100/2000 trebuie să reglementeze funcţiile consiliului şi să asigure ca membrii acestuia să nu fie antrenaţi în alte activităţi de control pentru a evita conflictul de interes. Nu există careva îndrumări în formă scrisă pentru solicitanţi şi nici careva informaţie cu privire la cerinţele faţă de etichetă ale ţărilor importatoare. Accizele şi marca comercială de stat. Vinul este supus accizelor, conform prevederilor Codului Fiscal. Aceasta este o taxă de consum achitată de vinării înainte de comercializarea produselor alcoolice. Accizele se percep doar pentru piaţa internă, iar produsele exportate sunt scutite de accize şi trebuie achitate înaintea distribuirii produsului. Producătorii vinicoli amplasaţi în zone libere nu sunt scutiţi de accize. La începutul anului 2007 a fost introdusă o marcă comercială de stat în calitate de instrument de garantare a calităţii ca răspuns la embargoul rus. Scopul acestei mărci este de a îmbunătăţi evidenţa volumelor de vin şi comunicarea informaţiei despre produs pe un portal Web. SIVAP acordă mărci comerciale şi controlează aplicarea acestora pe sticlă. Procedura de obţinere a mărcilor comerciale durează două zile şi fiecare marcă costă 0,2 lei.

IV-29


Certificarea. După embargo, procesul de certificare a fost modificat, devenind mai complicat şi mai riguros. În septembrie 2006 a fost creată o autoritate de certificare unică – Centrul Naţional pentru Controlul Calităţii Produselor Alcoolice, care este împuternicit pentru a testa produsele şi elibera certificate de conformare a calităţii. Legea permite funcţionarea altor organe de certificare, însă conţine o prevedere care împuterniceşte Agenţia Moldova-Vin să recomande instituţiile pentru acreditare în calitate de organe de certificare. Ţinând cont de prevederile altor legi şi acorduri din cadrul OMC, precum şi de faptul că concurenţa între laboratoare stimulează competenţa, Moldova ar avea de câştigat dacă ar permite crearea altor organe de certificare. Procesul de certificare nu este reglementat de nici un document legal oficial. Procedurile sunt stipulate în regulamentul de ordine internă al Centrului Naţional pentru Controlul Calităţii Produselor Alcoolice care n-a fost încă publicat în Monitorul Oficial. Luând în consideraţie principiile Legii Nr. 235-XVI din 20.07.2006 cu privire la principiile de bază ce reglementează activitatea de întreprinzător (Ghilotina II), procedura de certificare trebuie să fie reglementată prin lege. Pentru a evita confuzia în rândurile producătorilor vinicoli şi personalului instituţiilor guvernamentale, trebuie să fie elaborate îndrumări în scris pentru procedurile respective. Există două tipuri de proceduri de certificare: certificarea partidelor şi certificarea loturilor. Majoritatea producătorilor vinicoli aleg certificarea partidelor (certificarea vinului în vrac), deoarece aceasta permite testarea unui volum mai mare la un preţ mai mic. După certificarea partidei, trebuie de obţinut certificarea lotului pentru vinul îmbuteliat. Procedura de certificare include şapte etape. Procedura necesită multe documente de însoţire şi poate dura peste 10 zile. Comerţul. Pentru a beneficia de dreptul de a cumpăra şi vinde produse alcoolice, companiile trebuie să fie licenţiate. Vinul îmbuteliat trebuie să dispună de etichetă şi să fie comercializat cu ştampila de accize şi cu marca comercială de stat încleiate pe sticlă. Fiecare lot trebuie să fie însoţit de factură, certificatul de calitate şi certificatul de conformitate. Vânzările cu ridicata. Produsele alcoolice îmbuteliate, atât cele produse în Moldova cât şi cele importate pot fi comercializate în reţeaua en gross doar prin intermediul depozitelor specializate echipate şi înregistrate în modul specificat. Companiile care au dreptul să vândă en gross reprezintă vinăriile sau intermediarii licenţiaţi ai acestora. Aceste depozite specializate trebuie să aibă acoperiş, să fie înconjurate cu gard şi dotate cu echipament şi sistem de evidenţă computerizată, trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 500 m² şi pot păstra doar produse alcoolice. Aceste cerinţe sunt împovărătoare, ţinând cont de faptul că suprafaţa de 500 m² reprezintă o încăpere mare, iar deţinerea în proprietate a depozitului este ne-relevantă în contextul mediului de afaceri actual. Vinăriile mai mici nu-şi pot permite un depozit atât de mare. În afară de aceasta, cerinţele de obţinere a licenţei pentru a vinde en gross şi cumpăra şi păstra vin sunt stricte şi exclusive. De aceea, în Moldova există puţini intermediari. Vânzările cu amănuntul. Vânzările cu amănuntul sunt reglementate de Legea Nr. 1100 din 2000 şi Hotărârea Guvernului Nr.212 din 4.04.1995 cu privire la regulile de vânzare cu amănuntul a produselor alcoolice. Ultima este învechită şi vine în contradicţie cu acordurile internaţionale ratificate de Moldova. Se permit vânzările cu amănuntul de către magazinele specializate deţinute de vinării sau de către magazinele licenţiate de administraţia locală. Producătorii de vin pot vinde vin direct prin intermediul magazinelor cu amănuntul doar prin intermediul firmelor care posedă licenţă şi spaţii comerciale cu o suprafaţă de cel puţin 20 m². Protecţia mediului. Crearea şi îngrijirea plantaţiilor de viţă-de-vie, precum şi activităţile de producere a vinului trebuie să fie desfăşurate în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei mediului. Produsele vinicole secundare, care includ tescovina de struguri, vinassa, leşia din distilare, seama de difuziune, tescuirea ciorchinilor de struguri, şi drojdiile de vin sunt supuse în continuare procesării în întreprinderile vinicole sau în alte unităţi specializate. Deşeurile produse în urma producerii vinului, i.e. produsele vinicole secundare trebuie să fie procesate doar de întreprinderi autorizate, în

IV-30


conformitate cu cerinţele de protecţie a mediului. Deşeurile trebuie transportate la unităţile specializate pentru recuperarea energiei, iar deşeurile irecuperabile trebuie să fie stocate în locuri amenajate. A9. Mecanismele de susţinere din partea statului Sectorul vinicol este vulnerabil la mai mulţi factori, inclusiv la condiţiile climaterice, tendinţele pieţei, şocurile economice, precum şi la factorii politici care pot afecta întreaga economie naţională, precum a demonstrat embargoul rus. Guvernul este responsabil pentru dezvoltarea, protecţia şi susţinerea sectorului în perioadele de criză prin intermediul diferitor instrumente şi scheme legale, cum ar fi schemele de subvenţionare a viilor, schemele de asigurare, şi alte mecanisme de susţinere. Aceste responsabilităţi sunt atribuite Agenţiei Agro-industriale Moldova-Vin. Dat fiind criza actuală, rolul Agenţiei Moldova-Vin este deosebit de important şi Agenţia ar trebui să ofere mecanisme de susţinere adaptate şi scheme de asigurare întregului sector vinicol şi nu doar în viticultură. A9a. Producerea strugurilor şi vinului În prezent, nu există mecanisme de susţinere din partea statului pentru producerea vinului. După cum s-a constatat mai sus, unicele subvenţii de stat sânt acordate pentru plantarea viilor. Fondul pentru schemele de plantare şi re-plantare este format din taxa pentru revitalizarea viticulturii, care este achitată de către producătorii, exportatorii şi importatorii de vin. Aceste resurse sunt utilizate pentru a compensa parţial cheltuielile de creare a noilor plantaţii de vie pe teren contiguu cu o suprafaţă de cel puţin 5 hectare. O iniţiativă care va fi susţinută începând din iunie 2007 şi în continuare se referă la plantarea viilor noi finanţate prin intermediul creditelor ipotecare pe terenurile proprii ale producătorilor. Se poate de analizat susţinerea viitoare pentru producţia vinicolă în domeniul subvenţiilor şi altor scheme de susţinere pentru asigurare, garanţii oferite de către investitori şi credite. Astfel de metode de susţinere ar putea facilita îmbunătăţirea calităţii produselor vinicole. Producătorii de vin şi factorii cheie indică că accesul la finanţare rămâne unul din cele mai mari constrângeri în calea dezvoltării sectorului. Deşi cei mai mari producători vinicoli au avut investiţii semnificative din partea firmelor străine, preponderent capital din Rusia, aceştia au nevoie să obţină capital circulant prin intermediul pieţelor de capital locale. Evident că problema în cauză este şi mai gravă pentru vinăriile mai mici. Dacă producătorii vinicoli mari au restructurat şi perfecţionat metodele de producere şi stilurile vinului, apoi producătorii vinicoli mici şi mijlocii beneficiază de puţine stimulente şi finanţare. Mulţi din aceştia au dat faliment şi/sau vinăriile lor au fost cumpărate de producătorii vinicoli mai mari. Unele beneficii pentru întreprinderile mici şi mijlocii sunt stabilite în Articolul 49 al Codului Fiscal, însă nu există prevederi concrete care s-ar referi la sectorul vinicol. Mai mult ca atât, articolul menţionat stipulează că aceste beneficii nu sunt aplicabile pentru producătorii de produse care sunt supuse achitării accizelor, vinul constituind unul din acest produse. În afară de aceasta, cerinţele pentru obţinerea licenţei sunt stabilite fără o diferenţiere între producătorii mici şi mari, taxa de licenţă fiind stabilită de aceiaşi mărime pentru toate companiile. Ar fi mai adecvat de elaborat un sistem echitabil de achitare a plăţilor pe baza cantităţilor de vin produse sau volumului strugurilor procuraţi. În concluzie, cerinţele stabilite pentru un producător vinicol industrial pot fi extrem de dificil de îndeplinit pentru un producător vinicol mic, creând bariere serioase întreprinzătorilor la intrarea pe piaţă. Cele mai bune practici internaţionale demonstrează importanţa acestor producători vinicoli, deoarece anume aceştia aduc un suflu nou şi inovaţii, turiştii şi consumatorii internaţionali fiind atraşi de imaginea vinului făcut cu mâna. În afară de aceasta, dezvoltarea producătorilor mici este un factor important pentru dezvoltarea regiunilor rurale şi asigurarea locurilor de muncă.

IV-31


A9b. Marketing şi promovarea exportului Mai multe organe de stat şi independente sunt antrenate în promovarea exportului de mărfuri şi servicii moldoveneşti. Acestea includ: • Agenţia Agro-industrială Moldova-Vin • Organizaţia pentru Promovarea Exportului şi Investiţiilor din Moldova (MIEPO), Ministerul

Economiei şi Comerţului • Ministerul Afacerilor Externe • Centrul de stat pentru expoziţii „Moldexpo” • Promovarea culturii şi turismului de către Ministerul Culturii şi Turismului • Camera de Comerţ şi Industrie Nu există un program consolidat şi consistent pentru promovarea produselor moldoveneşti, în particular a vinurilor, care sunt atât de importante pentru economia ţării. MIEPO urmează strategia naţională de dezvoltare a exportului şi investiţiilor, iar celelalte ministere urmează planurile de acţiuni proprii. Toate aceste instituţii colaborează la nivel operaţional pentru a organiza diferite evenimente republicane legate de vin, cum ar fi participarea în misiunile comerciale, foruri economice, expoziţii, seminare, prezentări de ţară şi festivaluri, însă nici una din aceste agenţii nu poate fi caracterizată drept lider strategic în promovarea exportului de vin. Lipsa unei strategii de promovare a exportului de vin creează confuzie şi ineficienţă. De aceea, este nevoie de consolidat neapărat activităţile de promovare a vinului în cadrul unei singure agenţii, iar mai apoi de elaborat un plan de promovare consistent şi pe termen lung pentru vinurile moldoveneşti.

Producătorii de vin amplasaţi în zonele libere sunt:

• Lion-Gri • Colus-Vin • DK-Intertrade • Zolotoi Aist SRL • Moldavskiy standard SRL • DTD-Nistru SA

Zonele economice libere. În Moldova există cinci zone economice libere, şi anume: Zona Antreprenoriatului Expo-Business Chişinău, Zona Antreprenoriatului Liber Tvardiţa, Zona Antreprenoriatului Liber-Parcul de Producţie Vulcăneşti, Zona Antreprenoriatului Liber -Parcul de Producţie Taraclia şi Zona Antreprenoriatului Liber - Parcul de Producţie Otaci-Business. Amplasarea în calitate de rezident în zonele economice libere oferă careva avantaje companiilor orientate spre export în ce priveşte eliberarea capitalului circulant. Spre exemplu, materia primă şi materialele de producere (inputs) sunt scutite de TVA şi accize. Însă participarea în zonele libere le creează obstacole în calea realizării produselor pe piaţa locală. Expoziţiile cu vânzare şi concursurile internaţionale. Tradiţional, Moldova participă la două târguri de vin europene anuale majore – Târgul International Wine and Spirit Fair din Londra şi ProWein din Dusseldorf. În trecut, expoziţia de produse alimentare şi băuturi din Moscova PRODEXPO era unul din cele mai importante evenimente pentru producătorii de vin, până la embargo. O expoziţie importantă, care capătă popularitate în rândurile producătorilor vinicoli este expoziţia Food and Drink Fair din Bucureşti, România. Pentru a-şi permite să participe şi să promoveze imaginea Moldovei, producătorii de vin deseori participă cu un panou expoziţional comun. În afară de aceasta, producătorii beneficiată de susţinere financiară din partea statului prin intermediul Fondului pentru Promovarea Exportului administrat de MIEPO sau din partea organizaţiilor donatoare. În afară de participarea la expoziţiile internaţionale, producătorii de vin expediază regulat mostre la concursurile de vin internaţionale, cum ar fi Bordeaux Wine Fair, VinItaly, şi Chardonnay du Monde. Promovarea imaginii ţării. Pentru a identifica strategia şi etapele de promovare a imaginii ţării, este nevoie de înţelegerea şi articularea brandului ţării. Eforturile recente întreprinse de MIEPO şi Programul UE TACIS Program întru elaborarea unui brand pentru Moldova au avut drept scop creşterea gradului de recunoaştere pozitivă pe plan intenţional a Republicii Moldova, îmbunătăţirea comerţului şi atragerea investiţiilor directe străine. Brandul este o reprezentare a identităţii Moldovei şi este orientat spre comunicarea vizuală şi scrisă care pot fi înţelese imediat atât de localnici, cât şi de

IV-32


străini. Logotipul ţării a fost elaborat în anul 2006 cu susţinerea Programului TACIS (a se vedea desenul de mai jos). Logotipul reprezintă un cub tridimensional care simbolizează energie, valoare, independenţă, natură, căldură şi dinamism. Elementele cheie ale logotipului sunt frunza de viţă-de-vie, nuanţele de culori calde, formele intersectate, calităţile asemănătoare cu o piatră preţioasă şi broderia. lozinca “Descoperiţi-ne” accentuează că Moldova este mică, preţioasă, necunoscută şi merită să fie descoperită. Culorile propuse pentru fundal sunt roşu - pentru vinuri, verde – pentru turism şi albastru – pentru afaceri şi investiţii. Logotipul a fost acceptat de către Ministerul Economiei şi Comerţului şi de către guvern, fiind folosit pe materialele promoţionale tipărite pentru organizaţiile de stat, cum ar fi Ministerul Economiei, MIEPO şi Moldexpo. Însă n-a fost încă elaborat nici un program de promovare a brandului şi, prin urmare, logotipul este la moment utilizat în măsură minimală. Aceasta se explică parţial prin lipsa mijloacelor financiare şi faptul că la moment nu există o înţelegere clară a faptul că logotipul nu este suficient —este nevoie de promovat cât mai activ o strategie de branding la toate nivelele. Un brand concret pentru industria vinicolă bine-cunoscut în ţările din fosta Uniune Sovietică este Barza Albă în zbor, care ţine un strugure. Acest logotip demonstrat mai jos, se bazează pe legenda care spune că barzele au ajutat moldovenilor să apere cetatea Sorocii în timpul războiului cu Turcia otomană, aducându-le struguri ostaşilor când aceştia nu mai aveau provizii şi apă. Acest simbol se aplică în mod obligator pe etichetele sticlelor cu vin şi coniac. Însă mărimea acestuia este mică deoarece majoritatea producătorilor de vin se axează pe elementele brandului privat aplicate pe etichetă. Evenimente dedicate vinului moldovenesc. Festivalul anual al vinului se desfăşoară în Chişinău la mijlocul lunii octombrie. Acesta este cel mai mare eveniment legat de sărbătorirea vinului din ţară. Pe parcursul festivalului turiştilor li se eliberează vize pe gratis. La festival participă de obicei 40-50 producători de vin, sărbătoarea desfăşurându-se timp de două zile, pe piaţa centrală din Chişinău. Festivalul se desfăşoară sub patronajul Preşedintelui Republicii Moldova. Organizatorii festivalului sunt agenţiile Moldexpo, Poliproject Exhibitions Ltd., Ministerul Culturii şi Turismului, Moldova-Vin şi Primăria oraşului Chişinău. Un alt eveniment major este expoziţia Expovin Moldova, care se desfăşoară la mijlocul lunii februarie în fiecare an. Producătorii de vin locali şi străini participă împreună cu prestatorii de servicii, companiile de transport şi furnizorii de echipament, accesorii şi material săditor. În anul 2007, la expoziţie au participat 150 reprezentanţi din 15 ţări, iar numărul vizitatorilor a depăşit 6 000 de persoane. Organizatorii acestui eveniment sunt Moldexpo, Poliproject Exhibitions Ltd. şi Moldova-Vin. Programul turistic „Drumul Vinului” şi complexul “Oraşul Vinului” Două dintre cele mai vestite beciuri moldoveneşti Cricova şi Mileştii Mici, au primit statut de tezaur naţional şi aparţin statului. Acestea constituie obiectivele-cheie în programul turistic „Drumul Vinului”, elaborat de Ministerul Culturii şi Turismului. Cricova este cunoscută pentru cel mai mare beci vinicol din lume, unde vizitatorii pot fi conduşi cu automobilul pe “străzile” subterane cu denumiri corespunzătoare soiurilor de vin păstrate acolo. Lungimea beciurilor din Mileştii Mici este de peste 50 km, mult mai mică decât Cricova. Însă Mileştii Mici este menţionat în Cartea Recordurilor Guinness ca având cea mai mare colecţie de vinuri. Alţi producători de vin participanţi în programul turistic „Drumul Vinului” sunt Purcari, Ciumai, Romăneşti şi Cojusna. Unii producători de vin privaţi desfăşoară activităţile sale turistice separat, care nu sunt obligatoriu legate de programul “Drumul Vinului”. Complexul „Oraşul Vinului” se află încă în proces de elaborare. Acesta va fi un centru permanent, focusat pe vin şi amplasat pe o suprafaţă de 11 hectare. Fiind destinat turiştilor, producătorii de vin vor fi reprezentaţi în acest complex cu scopul de a oferi posibilitatea vizitatorilor să guste şi să procure vinuri. De asemenea vor fi construite un hotel, restaurante şi magazine.

IV-33


B. Producătorii de vin Structura sectorului vinicol al Moldovei suferă schimbări esenţiale. Consolidarea generală şi integrarea pe verticală sunt trăsăturile comune pentru industrie. În general, producătorii de vin abordează următoarele chestiuni în activitatea lor: Structura sectorului şi forma de proprietate. Există tendinţa spre o poziţie dominantă pe piaţă a producătorilor de vin mari, mulţi având capital rusesc, iar majoritatea investitorilor sunt distribuitori de vinuri moldoveneşti cu relaţii bune în Rusia. În particular, aceşti distribuitori au achiziţionat pachetul de control ale fabricilor de vin foste de stat sau colective, majoritatea fiind amplasate în zonele centrale şi de sud ale ţării. Acum aceştia încep să joace un rol de o influenţă crescândă în transformarea industriei vinicole. Contractele cu fermierii şi cooperativele

În trecut, o practică comună era obţinerea strugurilor cu o garantare limitată a calităţii strugurilor. Vinăriile, de obicei, creditau în avans, pentru procurarea carburanţilor, îngrăşămintelor şi pesticidelor. Majoritatea vinăriilor mai acordă servicii agronomice precum protejarea roade şi consultaţie în administrarea viilor. În ciuda eforturilor depuse în ultimii trei-patru ani şi consultanţei disponibile, nivelul deprinderilor în agricultură este încă insuficient pentru a garanta calitate cerută de industria vinicolă.

Integrarea pe verticală. Companiile mari au investit intensiv în plantarea viţei-de-vie. În trecut, singura posibilitate de aprovizionare cu materie primă era achiziţionarea de la producătorii mici şi cooperative agricole. Actualmente, situaţia se schimbă uşor. Mai avem de asemenea producători mici de struguri, care au investit recent în plantarea vii noi. Având în vedere importanţa viticulturii pentru sector, statul a dezvoltat un program pentru a stimula plantarea viilor noi, conform celor descrise mai sus în acest document. Beneficiarii de program sunt fermierii sau producătorii de vin care au plantat cel puţin 5 hectare de vie. Suprafaţa plantaţiilor noi de viţă-de-vie s-a majorat de la 500 hectare în 1999 până la circa 17 480 hectare în 2006. Dar aceasta nu este suficient, dacă considerăm că suprafaţa viilor noi reprezintă 15 la sută din suprafaţa totală a plantaţiilor de vie. Reabilitarea şi consolidarea viilor. Unii producători de vin au adoptat strategii de reabilitare şi consolidare a viilor, care este o cale mai ieftină de a căpăta rezultate cu investiţii mai mici. Reabilitarea şi consolidarea viilor este bazată pe contractele de arendă pe termen lung cu fermierii şi cooperativele. Ameliorarea procesului de producţie a vinului. Investitorii au fost activi în reînnoirea echipamentului de procesare, păstrare şi îmbuteliere a vinului. Cu toate că echipamentul se conformează exigenţelor tehnicilor moderne de vinificaţie, în unele cazuri se atestă o lipsa a cunoştinţelor şi o ne-dorinţă de a le utiliza corect. Unele companii au fost parţial reutilate, adică insuficient pentru a garanta un anumit nivel de calitate a vinului. Unele companii folosesc doar echipament depăşit, care în unele cazuri poate avea peste 30 de ani. Constrângerile financiare. Majoritatea companiilor vinicole contractează împrumuturi bancare, cu toate că banii sunt scumpi în Moldova şi băncile au mai puţin interes să crediteze vinăriile după interdicţia exportului în Rusia. Creditele sunt folosite pentru finanţarea pe termen scurt (capital circulant) precum şi pentru proiecte pe termen lung ( procurarea echipamentului, plantarea viilor etc.) Unele companii primesc împrumuturi de la acţionarii lor principali. Leasingul este mai puţin practicat dar are potenţial de dezvoltare. Calitatea vinului. Moldova produce o gamă largă de băuturi alcoolice din struguri, inclusiv vinuri plate şi efervescente şi băuturi tari. Gama de vinuri este destul de largă şi include vinuri seci, demiseci, demidulci, de desert, şi alcoolizate. Cu toate că gradul de diferenţiere a vinurilor est înalt , majoritatea producătorilor de vin folosesc tehnologii şi deprinderi similare. Vinurile îndulcite reprezintă majoritatea vinurilor produse, circa 76 la sută. Aceasta este o consecvenţă a cererii pe piaţa Rusiei şi CSI: nivelul cel mai jos de preţuri pentru vinuri de calitate proastă îndulcite pentru a ascunde defectele de producere. În rezultat, producătorii de vin din Moldova s-au deprins să producă vinuri

IV-34


care nu necesită un nivel avansat de cunoştinţe ţi deprinderi. Lipsa deprinderilor de vinificaţie, necesare pentru producerea vinurilor seci, preferate de consumatorii din occident, este una răspândită în toată ţara. Cu toate acestea, vinurile produse de companii mai noi sunt de obicei de o calitate mai înaltă, curate şi bine balansate, însă au totuşi un buchet atenuat, în special cele albe. Şi vinurile roşii şi cele albe au palete de culori mai deschise decât cele preferate de consumatorii vinurilor premium. Este clar că o parte a diferenţei ţine de mentalitate: cei noi-veniţi sunt mai receptivi la ideile noi şi la necesitatea schimbării stilului. Pe de altă parte, vinăriile vechi, chiar dacă au fost privatizate, de obicei, menţin acelaşi personal la nivelul mediu de management. Astfel, persistă aceleaşi obiceiuri şi se acordă preferinţa stilurilor vechi de vinuri clasice din Europa de Est şi nu stilului de vin acceptat de pieţele premium. Legături limitate cu pieţele occidentale. Majoritatea producătorilor de vin din Moldova au fost ineficienţi în stabilirea relaţiilor de lungă durată cu comercianţii de vin din Europa de Vest. Lipsa succesului este cauzată de o serie de factori, cum ar fi stilul vinului care nu corespunde preferinţelor occidentale, lipsa percepţiei despre Moldova ca ţară producătoare de vin şi cunoaşterea limitată a sistemului de distribuţie a vinului în majoritatea ţărilor europene şi în Statele Unite. Se mai atestă şi o cunoaştere slabă a managementului mărcilor comerciale ale vinului. Astăzi aproape toţi producătorii de vin au portofoliul lor zeci de branduri. Uneori acelaşi vin este vândut sub trei sau patru branduri sau mărci, făcând administrarea portofoliului şi promovarea anumitor branduri dificilă şi costisitoare, abundenţa denumirilor şi etichetelor provocând confuzie în rândurile clienţilor. B1. Viticultura Modelele de producţie. Până la embargoul rus din 2006, numărul descrescător al furnizorilor de struguri era insuficient pentru a satisface cererea. Prin urmare producătorii erau nevoiţi să investească în vii noi. Cu toate acestea, până la embargo o fabrică medie cumpăra două treimi din strugurii necesari de la micii producători de struguri privaţi. A treia parte era asigurată de plantaţiile noi sădite sau reabilitate, care erau în proprietatea fabricii sau în co-proprietare, luate în arendă sau contractate exclusiv de fabrică. După embargo, situaţia s-a schimbat diametral opus. Majoritatea vinăriilor consideră că producţia de pe plantaţiile sale sau a celor controlate de ele va fi practic suficientă pentru necesităţile lor în viitorul apropiat. Unii nu anticipează în general necesitatea de a achiziţiona struguri înainte de anul 2007. Înainte de embargo, conform noutăţilor din presă şi a discuţiilor directe cu angajaţii fabricilor de vin, cei mai activi producători de vin în stabilirea viilor noi au fost: Aurvin, Basvinex, Lion-Gri, Tomai-Vinex, Acorex Wine, Vinarii-Rascaeteni, Ciumai-Agro, Vinuri de Comrat, Leovin, Purcari, Vinăria Bostovan şi Vitis-Hincesti. După embargo, programele de plantare a viilor au devenit mai puţin ambiţioase, dar totuşi continuă. În mare parte, aceasta se datorează schemelor de subvenţionare a plantaţiilor noi şi, probabil, optimismului excesiv privind viitoarele exporturi în Rusia. Publicarea informaţiei în iunie 2007 despre cerinţele de export în Rusia va distruge probabil acest optimism. Practicile de administrare a viilor, calitatea strugurilor, recoltele. În general, viile mai sunt încă administrate conform paradigmei sovietice: doar recolta la hectar este importantă, calitatea fiind secundară. Acest principiu este aplicabil pe toata durata activităţilor, de la selectarea terenului (de obicei sol prea fertil), proiectarea viilor, (plantate prea rar, spaţiu pentru tractor), şi formarea plantei (pentru a maximiza recolta). Deoarece embargoul rus a inversat echilibru dintre cerere şi ofertă, re-orientarea necesară spre calitate ar putea fi acum uşor de atins. După cum am menţionat mai sus, în punctul A3, producţia în zonele VDO/VDOC devine mai puţin importantă. Dintre producătorii mari, doar Hînceşti mai utilizează VDOC ca mijloc (valoare) de marketing. Utilizarea/disponibilitatea echipamentului modern. Majoritatea companiilor care deţin sau administrează viile au tractoarele necesare şi unităţi de stropit. Însă producătorii de struguri mai mici de obicei nu dispun de tehnică. Stropitul manual practicat pe larg limitează eficienţa lui, şi prezintă dificultăţi pentru instruirea tehnicilor corecte de stropire. Cele mai bune practici internaţionale pentru controlul bolilor fungicide ale viţei-de-vie şi a strugurilor necesită staţii meteo automate, astfel încât

IV-35


condiţiile climaterice ce stimulează bolile să fie recunoscute şi comunicate cât mai curând pentru a permite aplicarea preparatelor chimice contra bolilor. În absenţa staţiilor automate de monitorizare a vremii şi a sistemelor de comunicare asociate acestora, viticultorii moldoveni trebuie să reacţioneze la apariţia efectelor mai târzii ale bolilor, ceea ce este mai ineficient şi necesită cantităţi mai mari de chimicale. Utilizarea/disponibilitatea altor materiale în viticultură. Viticultorii au acces la butaşi atât de origine locală, cât şi de import, la preţuri competitive. Alte materiale importate precum sunt îngrăşămintele minerale, pesticidele, erbicidele şi substanţele micro-nutritive sunt de asemenea disponibile pe piaţă, dar la preţuri exagerate, din cauza cerinţelor stricte de licenţiere a importatorilor. Majoritatea celora care deţin sau controlează viile, folosesc materialele necesare în viticultură şi pot oferi aceste materiale şi altor viticultori mai mici în formă de plata în avans. Însă, după embargo plăţile în avans sub orice formă au dispărut. Producătorii mici vor fi mai puţin dispuşi să investească în chimicale, când perspectiva de comercializare a strugurilor este neclară, în special dacă considerăm că majoritatea producătorilor de struguri încă nu au fost plătiţi pentru strugurii din recolta anului 2006 şi s-ar putea să nu fie plătiţi nici pentru recolta anului 2007. B2. Vinificaţia Două impedimente în calea succesului comercial ale vinurilor moldoveneşti pe pieţele premium sunt stilul şi calitatea. În general, echipamentul actual disponibil este adecvat pentru a produce calitatea şi stilul cerut de pieţele actuale şi de pieţele cu potenţial pentru Moldova. Ceea ce pare să lipsească sunt cunoştinţele despre pieţe, cele mai bune practici internaţionale de vinificaţie, standardele de calitate internaţionale, igiena în vinificaţie, menţinerea echipamentului şi îmbutelierea. Spre exemplu, o fabrică de vin, dacă ar dispune de echipament nou sau echipament totalmente adecvat, nu ar putea să-şi realizeze potenţialul său din cauza furtunilor şi ţevilor murdare şi de calitate proastă. B2a. Stilul vinului Mulţi producători de vin din Moldova au o calitate şi o prezentare slabă pe pieţele premium. Pe de altă parte, unii producători pot oferi vinuri de o calitatea acceptabilă pe pieţele premium. Însă majoritatea vinurilor nu sunt potrivite pentru pieţele occidentale din cauza stilului ne-corespunzător, care nu-i legat de calitatea acestora. Stilul de vin obişnuit pentru Moldova a fost apreciat pe pieţele principale ale Moldovei, precum sunt Rusia şi alte ţări CSI mai mult datorită preţului lor avantajos. Însă, vorbind la general, vinurile preferate pe pieţele occidentale tind să conţină nuanţe de fructe, gustul strugurelui este mai evident, buchetul este mai intens şi gustativ sunt mai pline. Chiar şi pieţele tradiţionale ale vinului moldovenesc din Rusia şi CSI migrează câte puţin spre stilul preferat în Vest. Urmează câteva exemple notabile de incompatibilităţi ale stilului de vin faţă de pieţele de valoare înaltă: • Budane mari din stejar, vechi. Spre regret, încă multe fabrici de vin vechi se mai ţin de tradiţia de

a “matura” vinurile roşii şi albe în budane vechi din stejar. Aceasta este o cale sigură de a pierde aroma şi gustul de fructe, şi dacă vasele nu sunt spălate bine ele devin o sursă de arome străine şi volatilitate. În vinificaţia modernă nu există loc pentru budanele mari din stejar. Ele sunt un obicei rămas de pe timpurile când nu existau materiale mai bune pentru fabricarea vaselor de păstrare a vinului. Nu are nici un sens să se adopte tehnici moderne de menţinere a gustului şi aromei de fructe, pentru ca apoi acestea să fie pierdute prin păstrarea vinului în budanele mari de stejar. Chiar dacă butanul este nou, raportul ariei suprafeţei la volumul total pentru un budan de 10 000 litri este prea mic pentru o migraţie simţitoare a gustului de stejar în vin. Un baric de 225 litri este ideal, alte vase până la 600 de litri sunt acceptabile, pe când budanul de 10 000 litri care are peste 40 de ani, cum sunt majoritatea, a pierdut deja toată aroma şi gustul de stejar.

• Temperatura de fermentare a vinului alb. Pieţele premium cer astăzi vinuri produse prin tehnici

care maximizează reţinerea aromei şi a gustului de fructe. Temperatura de fermentare controlată

IV-36


este absolut esenţială pentru maximizarea reţinerii aromei şi a gustului de fructe în vinurile albe. Dacă nu este aplicată răcirea, fermenţii vor progresa în mod natural la o temperatură de cel puţin 28° C şi poate ajunge chiar la 35° C, în dependenţă de condiţiile climaterice, mărimea şi forma vasului de fermentare precum şi de tipul levurilor. Chiar dacă vremea este rece, căldura generată la fermentare va ridica temperatura prea mult. La fermentarea fierbinte toate aromele şi gustul de fructe sunt arse, lăsând vinul neutru şi fără gust. Majoritatea vinăriilor din Moldova dispun de instalaţii de refrigerare sau schimbătoare de căldură în vase pentru a controla temperatura de fermentare, însă persistă părerea că controlul temperaturii până la 18° C este adecvat pentru maximizare reţinerii aromei şi a gustului de fructe. Aceasta este incorect, o temperatură de 12-15° C va oferi rezultate cu mult mai bune. Aceasta poate duce la necesitatea de a procura capacităţi de răcire suplimentare. Pot fi de asemenea necesare şi capacităţi de fermentare suplimentare, deoarece fermentarea la rece durează mai mult timp şi vasele oferă astfel mai puţine cicluri de fermentare pe perioada recoltării. Însă, în Moldova există un exces de capacităţi din cauza declinului în livrarea strugurilor din ultimii ani.

• Temperatura de fermentare a vinului roşu. Unii vinificatori din Moldova consideră că

temperatura de fermentare a vinului roşu trebuie controlată până la un maximum de 24°-26° C. Multe vinării mai noi chiar au fermentatoare cu schimbătoare de temperatură pentru a asigura regimul. Însă ar fi ideal dacă s-ar atinge o temperatură maximă de circa 30°C în perioada fermentării pentru o extragere optimă a culorii şi a taninurilor. După atingerea temperaturii maxime, poate fi aplicată şi răcirea. Pentru un fermentator de 30 000 litri, temperatura de 30° C trebuie să fie atinsă în mod spontan. Aceasta este legea degetului arătător, care poate necesita o ajustare fină pentru anumite soiuri şi pentru nuanţe de stil. Spre exemplu, Pinot Noir poate necesita o “înmuiere” la temperatură joasă o perioadă anumită de timp pentru a demara fermentarea, care optimizează culoarea şi extractul. Fermentatoarele mai mici pot necesita încălzirea mustului, iar cele mai mari pot necesita răcirea mustului.

• Gaze inerte. Se pare că există o apreciere inadecvată a efectelor negative ale oxidării în ceea ce

priveşte reţinerea aromei şi a gustului de fructe. La toate vinăriile din Moldova gazele inerte trebuie să fie folosite mai pe larg, pentru a evita contactul mustului şi a vinului cu aerul. Majoritatea fabricilor trebuie sa-şi instaleze sau să-şi lărgească modul de aplicare a gazelor inerte în timpul îmbutelierii.

• Turnarea fierbinte. Multe companii din Moldova îmbuteliază vinul fierbinte sau pasteurizează

sticlele după turnare, pentru a evita infecţiile microbiologice după îmbuteliere. Această practică distruge în mare proporţie aroma şi gustul de fructe al vinului. Pentru vinurile care au o aroma şi gust comparativ slab, acesta nu este un dezavantaj mare, în comparaţie cu riscul ca vinul îmbuteliat să devină alterat din cauza infecţiilor microbiologice. Însă, este cert că nu are sens de maximizat reţinerea aromelor şi gustului de fructe în vin pentru ca mai apoi acestea să fie pierdute prin turnarea fierbinte. Standardele de igienă şi tehnicile de filtrare a vinului trebuie să fie înnoite pentru a facilita “turnarea la rece” sau turnarea sterilă chiar şi a vinurilor dulci.

• Baricurile mici din stejar. O altă diferenţă importantă de stil este stejarul. Vinurile roşii

moldoveneşti, de stil “occidental” sunt de obicei maturate în baricuri mici de stejar o perioadă timp, astfel buchetul şi gustul includ componente derivate din stejarul nou, care este de obicei ars un pic. Popularitatea pe pieţele premium a vinurilor cu arome puternice de stejar, în special Chardonnay, se micşorează. Acest stil, de obicei, incorporează stejarul prin fermentarea în baricuri noi. Desigur, stejarul este scump şi utilizarea lui duce la creşterea costurilor de producţie, dar stejarul din Europa de Est (Ungaria, Rusia) este la fel de bun ca cel francez sau american dar este cu mult mai ieftin. Iar stejarul moldovenesc creşte prea repede şi nu are o densitate suficientă pentru maturarea vinurilor. Adică, componentele gustului de stejar nu sunt într-atât de concentrate precum în stejarul cu o creştere mai lentă (american, unguresc, francez, rusesc). Unele tipuri de stejar românesc sunt suficient de dense şi se utilizează cu succes pentru maturarea vinului. Maturarea doagelor din stejar moldovenesc înainte de asamblarea baricului poate fi insuficientă şi

IV-37


duce la extragerea gustului de suc verde din lemn. Tradiţia de a matura vinurile în baricuri mici nu este practicată pe larg în Moldova şi puţine vinuri expun o complexitate adiţională derivată din stejar. Totuşi cei mai progresişti producători experimentează cu baricuri franceze şi americane. Spre exemplu, Bas Vinex are circa 1 000 de baricuri la vinăria lor din Romăneşti. Compania a achiziţionat doage din stejar francez care a fost asamblat pe loc. Interesant de menţionat că comerţul de proporţii mici, inclusiv cu vinul de casă, deseori utilizează baricuri din stejar moldovenesc în calitate de vase pentru stocare.

• Taninuri. Pentru vinurile roşii preferinţele tind spre mai multe taninuri şi un gust plin. Dar

taninurile trebuie să fie moi şi bine integrate – nu taninurile verzi, tipice în strugurii culeşi înainte de coacerea completă. Acesta este un alt domeniu care necesită a fi ameliorat de către vinificatorii moldoveni.

B2b. Calitatea vinului Producătorii de vin moldoveni pot fi împărţiţi în două categorii de calitate: Companii private noi. Vinurile produse de companiile mai noi sunt în general de o calitate mai înaltă, totuşi majoritatea vinurilor, în deosebi cele albe, au un buchet şters. Vinurile albe şi roşii au de obicei culori mai deschide decât cele preferate pe pieţele premium. Vinuri produse din struguri culeşi la coacerea completă se întâlnesc rar. Aceasta se datorează bătăliilor pentru struguri care aveau loc înainte de embargoul rus, când oferta nu putea asigura cererea. Practicile din perioada “economiei de comandă” ce ţin de producerea vinului pot fi şi ele o cauză. Maturitatea optimală nu a fost importantă când vinul era considerat un produs industrial de consum şi nu un obiect de modă, cum ar trebui să fie cazul astăzi. Acum, când oferta de struguri a întrecut cererea, şi multe companii deţin sau controlează viile proprii, va fi interesant de văzut, dacă producerea vinurilor din struguri de maturitate optimă va deveni un standard. Companii private şi ne-privatizate de stil sovietic. Vinurile produse de multe fabrici de vin mari privatizate recent sau de stat se confruntă în general cu un întreg şir de probleme legate de calitatea produsului. Aceste probleme sunt prezentate în Tabelul IV-S. Tabelul IV-S: Probleme de calitate observate la vinurile moldoveneşti Cauzele Efectele Pre-Vinificaţie Strugurii colectaţi prea devreme Vinuri subţiri, concentraţie joasă de alcool, aciditate înaltă Strugurii zdrobiţi împreună cu ciorchinele Post gust fenolic amar de la ciorchine, absorbţia gustului de

către ciorchine. Rotilele zdrobitoarelor fixate prea aproape Post gust fenolic amar de la ciorchine de la seminţele de

struguri zdrobite Vinificaţie Fermentarea vinului alb prea fierbinte Lipsa gustului şi a aromei de fructe Fermentarea vinului roşu prea rece Culoare deschisă, corpolenţă subţire Fermentarea malo-lactică incompletă în vinul roşu Acid înalt, lipsa complexităţii, instabil în sticlă General: Înainte, pe durata, după vinificaţie Contactul vinului sau mustului cu suprafeţe ne-corespunzătoare

Mirosuri şi gusturi străine, nuanţe de metal

Oxidarea Lipsa gustului şi a aromei de fructe, culoare oxidată Situaţia sanitară ne-adecvată Mirosuri şi gusturi străine, alterări microbiologice, inclusiv

volatilitate Apă de clătire rămasă în sticle, camera de aer dintre vin şi dop prea mică

Mirosuri şi gusturi străine, alterări microbiologice, dopurile scoase din gâtul sticlei când temperatura creşte.

IV-38


Este evident, că această dihotomie este în mare parte cauzată de faptul că companiile mai noi dispun de utilaj modern şi capacităţi de stocare, proiectate după exigenţele vinificaţiei moderne, pe când fabricile de tip sovietic au peste 30 de ani şi reînnoirea echipamentului se făcea pe părţi: echipamentul lor a fost proiectat conform principiului “vin ca produs industrial”. Este clar că o parte a diferenţei vine şi de la mentalitate: noii veniţi sunt mai receptivi la ideile noi şi la necesitatea de a ridica calitatea şi a schimba stilul. Fabricile mai vechi, chiar dacă acum sunt privatizate, de obicei reţin acelaşi personal şi management de nivel mediu şi superior. În multe cazuri nu există sau există puţină comunicare între personalul din viticultură, vinificaţie şi marketing şi de aceea vinurile nu sunt orientate spre calitatea preferată a strugurilor sau a stilului de piaţă. Vinăriile noi şi cele vechi au standarde de igienă ne-adecvate pentru producţia vinurilor premium. Standardele sanitare de menţine a echipamentului şi a vaselor de stocare nu sunt deseori documentate şi sunt aplicate la întâmplare. Stratul de tartrat pe vasele “curăţate” este mai mult o regulă decât o excepţie. Aceasta se întâmplă chiar cu vase din inox cu vârsta de doar un an. Stratul de tartrat este un paradis pentru microbii vinului. Vinăriile noi şi cele vechi sunt nevoite să facă faţă cerinţelor instrucţiunilor tehnologice, care-s costisitoare, complexe şi birocratice. Acestea includ orice amestec de soiuri, stopând creativitatea şi flexibilitatea. B3. Marketingul, brandingul şi vânzările Între timp, vinăriile moldoveneşti au devenit mult mai experimentate în vânzarea şi marketingul vinurilor sale în Rusia. Aceasta este evident printr-un şir lung de ambalaje care au fost individualizate pentru piaţa rusească, iar succesul a fost demonstrat de vânzările din Rusia. Însă marketingul în principal spre Rusia a demonstrat ca a fost o greşeală strategică în ce priveşte managementul riscului. Aceasta a mai condus la lipsa de experienţe şi informaţii necesare privind preferinţele consumatorilor şi practicile de comerţ în alte ţări. Principalul ingredient în orice sortiment de marketing este „produsul”. Nivelul jos de sofisticare a consumatorilor ruşi, de rând cu proximitatea culturală şi regională au beneficiat producătorii de vin din Moldova. Ca rezultat, aceste companii au avut posibilitate să livreze produse forte competitive la nivelul de jos al preţurilor. Pe măsură ce producătorii de vin caută oportunităţi comerciale în altă parte, calitatea produsului trebuie să fie re-evaluată. Şi atâta timp cât pot apare multe probleme legate de marketing şi vânzări în calea vinăriilor moldoveneşti, nu este nimic mai important decât adaptarea gândirii la o piaţă care vede succesul drept abilitate de a oferi produsul de cea mai bună calitate la preţ rezonabil cu un stil al vinului axat pe preferinţele consumatorului. Obţinerea stilului corect al vinului. Din interviurile cu mai mulţi producători de vin din Moldova este evident că aceştia au dezavantaje competitive. Produsul, aşa cum acesta arată actualmente, nu este pregătit pentru pieţele occidentale, din cauza că nu poate satisface cererea faţă de stilul şi calitatea vinului. Producătorii de vin moldoveni şi specialiştii în marketing nu sunt conştienţi de importanţa fabricării unui produs bine definit care ar satisface gustul consumatorilor. De asemenea ei nu sunt conştienţi de importanţa controlului asupra întregului proces din viticultură şi vinificaţie pentru a livra cel mai bun produs la nivelul anumit de preţ. În afară de aceasta, vinurile de soi pot oferi oportunităţi dar şi pune piedici. Cu toate că cele mai nobile soiuri franceze cultivate în Moldova pot fi recunoscute după nume, stilul vinului poate să difere de aşteptările consumatorului bazate pe noţiunile preconcepute de gust ale anumitului vin de soi. Alte soiuri locale pot să nu fie cunoscute deloc. În dependenţă de modul de cultivare a strugurilor, ei pot să nu expună nuanţele produsului în ce priveşte culoarea, aroma şi gustul aşteptat de consumator. Cunoaşterea produsului şi a cumpărătorului. Cunoaşterea produsului este o parte absolut integrantă a vânzărilor, care a fost ridicată la cel mai înalt nivel în efortul producătorilor de vin din toată lumea pentru a-şi diferenţia produsul. Vânzările bazate pe fapte, cu utilizarea caracteristicilor şi a beneficiilor în scopul prezentării produsului lor în lumina cea mai bună, nu este răspândită la

IV-39


managerii comerciali ai producătorilor moldoveni. Se pare că aceştia cunosc slab practicile comerciale standard despre modul în care importatorul sau distribuitorul trebuie să se apropie de cumpărător, ce mijloc de comunicare să utilizeze, cum să conducă o degustaţie profesională, cum să participe la o expoziţie, cum să obţină informaţie comercială despre concurenţă şi cum să facă cercetări de piaţă. În zilele de azi nu este suficient de expediat lista de preţuri şi mostrele. Cumpărătorii sunt inundaţi de mostre şi cel mai important este de ai convinge că vinul se va vinde. Aceasta necesită un nivel înalt de suport financiar pentru promovare a brandului, implementarea activităţilor promoţionale vis-a-vis de consumatori, şi “prelucrarea” pieţei. Importanţa cunoaşterii limbii engleze. Deoarece engleza este vorbită în multe pieţe de nivel mondial şi este probabil, limba predominantă în industria vinicolă, trebuie de pus accente speciale pe angajarea personalului de marketing şi vânzări care posedă cunoştinţe trainice de limbă engleză. Astăzi doar câţiva producători de vin au angajaţi care vorbesc engleza. Înainte de a se apropia de un cumpărător, trebuie să fie clar înţelese motivaţiile cumpărătorului, obiectivele companiei şi cum compania este organizată. Managementul timpului este important pentru cumpărători, de aceea ei nu sunt interesaţi să piardă timpul cu specialiştii în vânzări care nu au făcut cercetări anticipate. Conducerea cercetărilor despre o persoană sau despre o companie este un lucru relativ uşor prin vizitarea paginii pe Internet şi/sau utilizarea câtorva sisteme de căutare prin Internet pentru a colecta informaţie de bază. Şi iarăşi, navigarea pe internet necesită cunoaşterea limbii engleze. Ambalarea vinului. Făcând un lucru minunat în elaborarea designului etichetelor pentru piaţa rusească, specialiştii în marketingul vinului din Moldova nu cunosc preferinţele legate de design ale altor pieţe. Pe pieţele majore de export din occident aceasta include importanţa sticlei grele, designul simplu şi neaglomerat, fără inscripţii în multiple limbi obligatorii, care mai bine să fie aplicate pe eticheta din spate, nume simple de brand inteligibile şi o asociaţie grafică cu marca comercială care este credibilă şi uşor de memorat. Este important de asigurat un ambalaj simplu, elegant şi curat, iar orice tip de mărci/ştampile de taxe, care acoperă marginea sticlei sunt privite negativ şi considerate ne-igienice. Ambalajul creativ este extrem de important şi trebuie de asigurat astfel încât să fie bine perceput pe piaţa locală. Vinăriile moldoveneşti se pare că iau în consideraţie propunerile clienţilor săi şi acesta este un început bun pentru penetrarea pieţelor de interes. Promovarea vinului. Din cauza naturii competitive pe pieţele de nivel mondial, promovarea devine cel mai important aspect. De rând cu ambalajul, promovarea este importantă pentru a diferenţia un produs de cel al concurenţilor. Promoţiile „multi-pack” sau oferte special ambalate (“on-pack”) transmit o valoare adăugată consumatorilor şi pot crea uşor vânzări de impuls. Degustaţiile produsului pot minimiza riscul de a cumpăra un produs necunoscut. Pe unele pieţe cu nivel sporit al costului de trai, promoţiile pot fi foarte costisitoare, în special dacă sunt angajate companiile de promovare locale. Vizitarea pieţelor de export este importantă dar poate fi costisitoare, în dependenţă de distanţa călătoriei şi a cheltuielilor de cazare. În comerţul internaţional cu vin, deseori un preţ bun este doar un început al negocierilor. În multe ţări este necesar un buget pentru publicitate şi promovare, în alte pieţe pot fi cerute alte investiţii, precum bugete pentru degustaţii şi alte cheltuieli pentru promovarea brandului. Cu toate că partenerii mai alocă unele sume pentru promovare, aceste cheltuieli descresc în general deoarece promovarea brandului trebuie să fie responsabilitatea proprietarului brandului. Unele companii din Moldova care se confruntă cu diferite circumstanţe, deja recunosc importanţa raţionalizării portofoliului şi faptul că un portofoliu mi mic este uşor de administrat. Acest lucru le permite să orienteze resursele într-un mod mai corect şi cu un impact mai mare. Dar conceptul şi importanţa mărcii comerciale, chiar dacă aceasta este cunoscută, nu se traduce în mod automat în recunoaşterea valorii acesteia şi, respectiv, în necesitatea angajării în activităţi de creştere a valorii şi promovare a brandului. Identificarea pieţei. Majoritatea vinăriilor nu au un plan de marketing strategic şi depun puţine eforturi pentru a determina care pieţe de export să fie urmate. Există o părere că guvernul trebuie să conducă această iniţiativă prin eliminarea barierelor din calea comerţului internaţional şi prin găsirea mai multor parteneri internaţionali de distribuţie. Mulţi s-au exprimat că ceea ce s-a făcut până la moment a dat puţine rezultate, recunoscând faptul că nu au cunoştinţe şi nici resurse pentru a-şi

IV-40


promova efectiv produsele pe pieţele de export din afara CSI. Există un spirit de optimism că dacă li se va da posibilitate, în doar câţiva ani unii din ei vor fi capabili să-şi schimbe modelul de afaceri şi să-şi re-orienteze atenţia. Deprinderi pentru elaborarea şi implementarea strategiei de marketing. În fine, se pare că examinarea oricăror idei strategice este în responsabilitatea managerului principal al companiei. Specialiştii în marketing din Moldova de obicei au studii universitare, dar nu şi studii avansate postuniversitare. Practic, aceştia sunt angajaţi pentru a organiza promoţii de activizare a vânzărilor pe termen scurt. Educaţia academică mai avansată le-ar ajuta specialiştilor în marketing să alcătuiască rapoarte privind veniturile şi pierderile şi să administreze aspectele financiare ale brandului. Aceasta ar îmbunătăţi capacităţile lor în domeniul cercetărilor de marketing, marketingului ţintă, structurii organizatorice şi principiilor managementului efectiv. B4. Controlul calităţii şi certificarea Certificarea obţinută. Unele fabrici de vin au obţinut certificarea ISO 9001. Însă pentru majoritatea vinăriilor practicile actuale privind condiţiile sanitare, calitatea medie a produsului, practicile de management şi sistemul de evidenţă contabilă ar fi inadecvate pentru a satisface cerinţele certificării. Chiar pentru unele fabrici certificate, valoarea acreditării este sub semnul întrebării dacă se ia în consideraţie practicile lor. Multe vinării din Moldova n-ar corespunde cerinţelor în caz dacă ar fi aplicate standardele europene. Laboratoarele de control şi capacităţile de testare ale fabricilor. Conform regulamentelor statale, fiecare fabrică de vin trebuie să posede un laborator echipat, cu trei chimişti calificaţi şi un microbiolog. Câteva fabrici sunt impresionant de bine echipate, dar majoritatea au doar echipamentul minim stabilit de legislaţie şi sunt capabile să efectueze doar cele mai simple analize. Însă, chiar pentru analizele simple, precum este determinarea acizilor organici aceştia folosesc alte laboratoare mai specializate din Chişinău. Utilizarea sistemelor de trasabilitate. Regulamentele statele cer de la producători să posede sisteme de trasabilitate. În practică, aceste stipulaţii nu sunt nici pe departe respectate. Datorită procedurii actuale de furnizare a strugurilor, producătorii vinicoli nu pot să stabilească un sistem de trasabilitate funcţional şi sigur. Înregistrările pe care fabricile sunt obligate să le efectueze sunt completate doar pentru a respecta regulamentul şi nu sunt folosite ca instrument. Moldova are nevoie în mod de urgenţă de un sistem funcţional de trasabilitate a vinului, care presupune mai întâi de toate elaborarea cadastrului naţional al viilor. Măsura de auto-reglementare. Producătorilor de vin le este dificil să opereze în conformitate cu nenumărate legi şi regulamente; de aceea, există de obicei proceduri stabilite care permit ocolirea cerinţelor. Producerea în conformitate cu standardele VDO/VDOC. În principiu, producătorii de vin trebuie să respecte un număr considerabil de regulamente şi standarde pentru a putea utiliza denumirile VDO/VDOC. Aceasta este practic imposibil. Cerinţele pot fi atinse doar cu un sistem de trasabilitate şi cadastru naţional al viilor. B5. Resursele umane Viticultura. Directorii tehnici, responsabili de viticultură a producătorilor de vin, deţin de obicei diplome în agricultură sau viticultură de la Universitatea agrară sau Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie. Aceşti absolvenţi au fost instruiţi în stilul vechi de viticultură, bazat pe principiile sovietice a cultivării strugurilor şi au cunoştinţe inadecvate despre tehnicile moderne internaţionale. Deoarece serviciile de extensiune sunt limitate şi ineficiente, directorii tehnici şi administratorii viilor au puţine şanse de a se perfecţiona. Mau mult ca atât, cărţile de referinţă în domeniul viticulturii

IV-41


publicate în română şi rusă sunt învechite; majoritatea publicaţiilor despre practicile moderne internaţionale aplicate în viticultură sunt în limba engleză sau franceză. Dacă producătorii de vin au plantaţii proprii de vii sădite cu butaşi italieni sau francezi, în acest caz se obişnuieşte ca reprezentanţii pepinierelor care au livrat butaşii să viziteze Moldova şi să ofere instruiri în practicile viticulturii. În unele cazuri, furnizorii de butaşi ajută vinăriile la plantare şi le oferă consultanţă în viticultură pe perioada primilor câţiva ani. Limitări în urmarea practicilor internaţionale din viticultură, plantarea şi administrarea viilor există din cauza necesităţii de a elabora planuri aprobate oficial pentru voile noi, elaborate conform stilului sovietic. Mulţi experţi viticultori consideră că schemele de plantare a viilor moştenite din era sovietică şi încă mai impuse de către uni producători de vin şi de organele guvernamentale au fost calculate în baza lăţimii tractoarelor care erau produse în acel timp, pentru a le permite să meargă printre rânduri. Aceste tractoare nu mai sunt utilizate astăzi. În afară de aceasta, deseori există rezistenţă în acceptarea tehnicilor utilizate în alte ţări, în special în ceea ce priveşte numărul de plante pe hectar, deoarece acesta este considerat a nu fi aplicabil în Moldova datorită diferenţei în calitatea soiului. Spre exemplu, specialiştii viticoli din Moldova deseori spun că în Franţa sau Argentina solurile sunt sărace şi este acceptabil de crescut 8 000 – 10 000 plante pe hectar, pe când in Moldova solurile sunt cu mult mai fertile şi numărul optim de plante pe hectar este de 2 500. Se crede că creşterea numărului de plante duce la înfrunzirea peste măsură. Legătura dintre administratorii viilor şi vinificatori este foarte slabă, cu excepţia puţinelor cazuri când viile aparţin producătorilor de vin. Viticultorii sunt orientaţi spre maximizarea volumelor de producţie şi realizarea producţiei la cel mai înalt preţ posibil şi colectarea recoltei cât mai devreme posibil. Vinificatorii au influenţă limitată asupra practicilor viticole, unde există tendinţa de a colecta recolta, de a amesteca soiurile, inclusiv roşu cu alb şi soiurile europene cu hibrizi. Viticultorii nu organizează culesul separat pentru diferite soiuri, chiar dacă acest lucru este în permanenţă solicitat de producătorii de vin. Muncitorii din viticultură sunt angajaţi în mod permanent şi temporar (în special în perioada culesului). De obicei, aceştia locuiesc în satele din vecinătate, au nivel jos de studii, dar şi o experienţă destul de bună pentru a lucra în câmp. Muncitorii execută sarcinile stabilite, dar au nevoie de control şi supraveghere riguroasă din partea administratorilor viilor sau a consultanţilor producătorilor de vin.

Acces limitat la informaţia publicată

Există doar o publicaţie în industrie Viticultura şi Vinificaţia în Moldova, re-lansată la începutul anului 2006, după 15 ani de absenţă. Revista tinde să abordeze o combinaţie de aspecte ştiinţifice, informaţii şi teme practice din sector. Din cauza constrângerilor financiare, publicaţia nu a devenit încă o sursă importantă de informaţii de ultimă oră în marketing sau tehnologie. Dat fiind faptul că cele mai bune publicaţii din industrie cu informaţii complexe şi proaspete sunt editate în limbi străine – engleză sau franceză – majoritatea vinificatorilor nu le pot utiliza ca sursă de informaţie.

Vinificaţia. Majoritatea vinificatorilor au diplomă de studii universitare şi sunt absolvenţi ai Universităţii Tehnice din Moldova, Facultatea Tehnologie şi Management în Industria Alimentară cu specializare în enologie. Alţii au absolvit Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie sau au studiat acolo înainte de UTM. Foarte puţini vinificatori au studiat peste hotare şi sunt familiarizaţi cu stilurile populare de vin din ţările ne-europene. În general, sistemul de învăţământ în domeniul vinificaţiei al Moldovei oferă instruire şi deprinderi neadecvate de degustare a vinurilor şi nu oferă o înţelegere a stilurilor internaţionale de vin. Cu instruirea, bazată în exclusivitate pe stilul de vin moldovenesc, vinificatorii tind să prefere vinurile moldoveneşti vinurilor altora şi să le considere “cele mai bune din lume”. Uniunea Oenologilor din Moldova (UOM), organizatorul concursurilor de degustaţie a vinurilor la ExpoVin-Moldova, a luat iniţiativa de a crea profiluri ale experţilor degustători şi a instruit un număr de vinificatori locali în degustarea vinurilor. Între 2003 şi 2005, UOM a organizat o serie de cursuri avansate în degustarea vinurilor, utilizând metodologii internaţionale şi suport didactic specializat (“Le nez du vin”—arome sintetice, roata descriptivă a aromelor adaptată de la Universitatea din California-Davis, soluţii pentru antrenarea sensibilităţii la degustare). Cursurile au fost bine primite de

IV-42


participanţi, care au spus că nu au obţinut o astfel de instruire în timpul studiilor lor oficiale. În anul 2006, Combinatul Mileştii Mici a solicitat de la UOM să organizeze cursuri de instruire în degustare şi alte domenii conexe la fabrică. La aceste cursuri au participat două grupuri de angajaţi, inclusiv vinificatorii şi personalul antrenat în vânzări. Unii vinificatori, în special cei care activează în cadrul companiilor de vinificaţie avansate, sunt mai progresivi şi au avut posibilitate să beneficieze de pe urma unei experienţe internaţionale. Ei sunt bine instruiţi, deseori vizitează pieţele lor de desfacere şi colectează informaţie de prima mână de la consumatori şi de la comercianţi. Mulţi producători de vin, orientaţi spre calitate, folosesc serviciile de consultanţă ale experţilor internaţionali în vinificaţie şi primesc deschis sfaturi despre tehnicile de vinificaţie. Unii vinificatori vizitează expoziţiile internaţionale împreună cu proprietarii, conducerea vinăriei şi personalul comercial, însă acestea sunt cazuri limitate. Vinificatorii mai obţin mostre de vinuri străine, cumpărate de participanţii sau vizitatorii expoziţiilor pentru degustaţii comparative. În 2006, pentru vinificatori au fost organizate câteva vizite de studiu în Africa de Sud şi în Noua Zeelandă. Totuşi, după cum s-a menţionat referitor la practicile viticole, mai există o anumită rezistenţă în calea acceptării celor mai bune practici internaţionale. Unii specialişti de şcoală veche refuză practicile moderne de vinificaţie ca fiind ne-aplicabile pentru Moldova sau fiind prea costisitoare, afirmând că efortul nu se merită. Pe de altă parte, vinificatorii, în special cei care au călătorit peste hotare şi doresc să ajusteze tehnologia şi stilurile au o flexibilitate limitată, deoarece sunt legaţi de instrucţiunile tehnologice guvernamentale pe care sunt obligaţi să le respecte. Din momentul embargoului rus, când producătorii de vin au simţit efectele pierderii veniturilor şi nu mai erau în stare să plătească salariile, aceştia au început a pierde şi personalul. Mulţi vinificatori au emigrat în alte ţări în căutarea serviciului. Este estimat că câteva sute de vinificatori lucrează actualmente la fabrici de vin din Rusia, România, Bulgaria, Ucraina, unii chiar şi în Turcia, Grecia şi Cipru.

Diferenţierea rolurilor marketingului şi vânzărilor

Vânzările • Administrarea de ţară • Administrarea clienţilor cheie • Analizele vânzărilor, pieţei Marketingul • Brand management • Marketing local • Marketing global • Marketingul evenimentelor • Publicitate şi RP

Marketingul şi vânzările. Directorii comerciali şi personalul în vânzări sunt de obicei mai tineri decât personalul tehnic, au diplome de studii universitare în economie şi vorbesc cel puţin o limbă străină adiţional la limba rusă. Deseori aceştia sunt instruiţi în marketing şi vânzări dar cea mai mare parte a experienţei o capătă din activitatea lor zilnică, pentru că se consideră important de cunoscut bine vinul ca produs şi businessului vinicol în general. Astfel, mulţi producători de vin şi manageri acestora acordă prioritate persoanelor cu deprinderi slabe în vânzări dar cu o diplomă sau experienţă în vinificaţie considerându-i drept resurse umane mai bune decât persoanele cu deprinderi bune în vânzare dar fără cunoştinţe în materie de vin. Personalul departamentului comercial au cele mai înalte salarii şi beneficii din sector. Rolul marketingului şi a vânzărilor este deseori combinat, oferind oportunităţi slabe de a echilibra vânzările pe termen scurt şi profitabilitatea cu promovarea brandului de lungă durată. În companiile de vin internaţionale rolul marketingului şi a vânzărilor sunt diferenţiate. Elementele fiecăruia sunt indicate în tabel. În general, producătorii de vin nu au planuri adecvate de marketing sau strategii de branding. Unii încearcă să aplice un management al brandului bazat pe structura departamentului său de marketing. Însă, înţelegerea principiilor de construcţie a brandului şi managementului brandului sunt limitate, pe când strategiile de vânzare au doar un singur obiectiv – maximizarea volumelor de vânzări. Astfel deprinderile de negociere ale personalului comercial sunt înalt apreciate. Cu toate că au departamente de marketing, companiile de vin acordă mai multă atenţie activităţilor de vânzare decât celor de marketing. Ei au o concepţie despre anumite aspecte de marketing şi necesităţi ale consumatorilor, dar acestea se referă mai mult la raportul preţ/calitate şi designul etichetei, decât la stilul vinului. În general, dacă există o înţelegere slabă a stilului vinului la nivelul vinificatorilor, la nivelul personalului de marketing şi vânzări aceasta este şi mai slabă. De aceea este imposibil ca

IV-43


personalul respectiv să recomande vinificatorilor să producă stilurile corecte de vin pentru anumite pieţe. Producătorii de vin din Moldova utilizează expoziţiile internaţionale ca cea mai importantă oportunitate de marketing şi vânzări. De obicei, personalul în vânzări participă în expoziţii şi aceasta este pentru ei cea mai bună oportunitate a de a învăţa. Dat fiind faptul că mulţi dintre ei nu consideră degustarea vinurilor concurenţilor o valoare, aceştia nici nu explorează participarea la expoziţii pentru a degusta vinurile preferate de consumatorii din pieţele ţintă sau pentru a afla în prealabil cât mai multe lucruri posibile despre cumpărători şi concurenţii lor. Mai mult ca atât, sunt multe cazuri când personalul nu continuă comunicarea cu contactele importante după expoziţie sau misiuni – utilizând ineficient bugetele pentru marketing şi vânzări. Directorii comerciali şi personalul lor utilizează Internetul ca sursă de informare principală, dar desfăşoară prea puţine cercetări de piaţă. Managementul superior. Directorii generali, directorii executivi şi preşedinţii companiilor vinicole din Moldova sunt de obicei absolvenţi ai UTM cu o specializare în vinificaţie sau cu studii economice căpătate la alte universităţi. Majoritatea din ei au o bună înţelegere a businessului vinicol şi mulţi sunt proprietari sau co-proprietari ai companiilor pe care le administrează. Mulţi au început a lucra în comerţul cu vin şi alcool la începutul anilor 1990, au acumulat capital şi cunoştinţe în sector şi şi-au stabilit propriile companii de producere. Cel mai înalt nivel de management în companiile vinicole este atins după un număr de ani lucraţi în vinificaţie, majoritatea managerilor fiind promovaţi din poziţii mai joase şi veniţi de la alte companii. Sunt puţine cazurile când “oamenii din afară” ajung în poziţii principale. Managementul superior călătoreşte foarte mult peste hotare, participând la expoziţii şi misiuni, unde se întâlnesc cu partenerii potenţiali şi existenţi. Spre regret, managementul superior are cunoştinţe limitate privind cererea de vin pe piaţă, deseori atrăgând cu mult mai multă atenţie etichetei decât stilului vinului. Aceasta se întâmplă din cauza că majoritatea au capacităţi de degustaţie limitate şi consideră că vinul produs de ei este cel mai bun, fără să înţeleagă motivul din care clienţii potenţiali nu-l cumpără. Membrii managementului superior deseori nu au strategii de marketing pe termen lung sau o viziune despre viitorul businessului lor. Aceştia consideră profiturile de termen scurt drept cel mai import obiectiv al lor şi nu pun accentul pe investiţiile capitale pentru oportunităţile noilor produse, bazate pe rata internă de recuperare şi valoare netă actualizată. Din cauza axării pe profituri imediate, mulţi manageri ţin în principiu sub control partea financiară a afacerii şi vânzările, oferind puţin timp şi având puţin interes faţă de partea tehnologică. Managerii delegă lucrul tehnic altora şi nu sunt întotdeauna la curent cu ceea ce se întâmplă în fabricile lor în realitate. B6. Sisteme şi tehnologii informaţionale TI în ajutorul industriei vinicole globale

Cu ajutorul tehnologiilor moderne, vinificaţia globală trece printr-o mare schimbare. Astăzi, computerele deseori controlează procesul de producere a vinului, pe când sondele ascunse în sol monitorizează nivelul lui de umiditate şi determină când trebuie de irigat plantaţiile. La vinăriile din întreaga lume computerele măsoară aerul din beciuri şi în mod automat pulverizează apă pentru a menţine umiditatea la nivelul cerut de 80%. Unele vii foarte tehnologizate sunt chiar administrate de Global Positioning Satellites (GPS) care ajută la identificarea zonelor unde via este în floare, decide unde trebuie de aplicat pesticide şi determină unde trebuie de irigat. Viticultorii folosesc instrumente noi precum marcajul DNA. În trecut, ei inspectau viile vizual pentru a determina bolile care sunt vizibile pentru ochiul uman doar după câţiva ani. Acum marcajul DNA poate depista plantele infectate doar după câteva ore. În vinării, aceleaşi tehnici pot detecta mai devreme levurile nocive şi alte organisme, permiţându-le vinificatorilor să le combată înainte ca acestea să afecteze calitatea vinului.

Producătorii de vin moldoveni utilizează foarte puţin tehnologiile informaţionale (TI), cu excepţia acelor şapte companii din Ghilda Vinificatorilor şi altor câteva, care sunt focusate pe pieţe noi. Puţini au pagini web pe Internet şi mulţi, în special cei aflaţi în afara Chişinăului nu au acces la Internet. Sistemele informaţionale sunt utilizate pentru evidenţa contabilă, care reprezintă sisteme standard simple de contabilitate, pe când companiile vinicole globale modelează sistemul în conformitate cu necesităţile companiei pentru a administra evidenţa contabilă, fondurile fixe, produsul în proces, materia primă, salariile, vânzările etc. Departamentele comerciale ale producătorilor de vin au baze de date ale clienţilor şi ale

IV-44


furnizorilor săi. Cu toate acestea, deseori acestea nu se utilizează, cu excepţia înregistrării datelor de contact. Angajaţii mai avansaţi din marketing şi vânzări utilizează TI pentru a înregistra activităţile sale, a analiza vânzările, a elabora şi menţine baze de date în marketing actualizate şi a desfăşura cercetări de piaţă. Spre regret, aceste lucruri se aplică doar de un număr mic de producători de vin din Moldova. În general, TI au o utilizare mai largă în marketing şi vânzări decât în vinificaţie. Unii vinificatori deţin înregistrări ale trasabilităţii interne în formă electronică. Laboratoarele mai moderne folosesc sisteme informaţionale pentru baze de date, analize şi rapoarte, dar, multe fabrici mai folosesc încă hârtia (o metodă scumpă) pentru evidenţa aprovizionării, vinificaţiei, controlul calităţii, precum şi înregistrarea trasabilităţii în registre. Angajaţii doresc să utilizeze sisteme TI care ar permite să introducă şi să genereze toate formularele cerute în producerea vinului. Cel puţin trei companii de software vând produse care soluţionează problemele documentelor şi rapoartelor, programele respective viind utilizate la unele fabrici, dar aceasta implică costuri suplimentare. B7. Structura costului produsului şi formarea preţului Reţelele mari de magazine care se luptă pentru cote de piaţă mai bune şi concurează cu adausuri comerciale mici, au coborât nivelul preţurilor în industrie prin solicitarea unor preţuri mai mici de la furnizori. Deoarece aceste reţele se extind în toată lumea, de metodele lor beneficiază mai mulţi consumatori. Totodată aceste reţele generalizează stilul vinului. Ele se datorează faptului că pentru a satisface aşteptările consumatorului în ce priveşte preţurile mai mici, spre regret, furnizorii tind să atingă economii de scară prin intermediul achiziţiilor şi contopirilor şi să mărească eficienţa operaţională prin intermediul producerii vinului pe scară largă în scopul micşorării costurilor. Pe o piaţă competitivă, precum este Marea Britanie, unde reţelele de magazine alimentare controlează 75% din vânzările totale de vin cu amănuntul, furnizorii au simţit presiunea acestor reţele ceea ce a rezultat în unirea companiilor Southcorp cu Fosters Group. Pe pieţele cu modele de concurenţă imperfecte, controlate de monopolul statului sau cauzate de regulamente restrictive cu privire la comerţ, precum cum sunt Statele Unite, există mai puţină presiune. În Statele Unite producătorii nu pot vinde şi expedia vinul direct la magazine şi conform legii trebuie să-l distribuie prin vânzători angro. Mai mult ca atât, regulamentele care deviază de la stat la stat, necesită o expertiză a acestor intermediari care oferă serviciul dat şi câştigă circa 25% din profit din serviciile lor de distribuire. Adaosurile comerciale şi taxele plătite la fiecare nivel de vânzări se acumulează, făcând vinul mai scump pentru consumatorul final. Salturile ciclice ale pieţei de struguri între exces şi deficit şi fluctuaţia cursului valutar pot influenţa preţul şi capacitatea unei companii de a oferi un produs dintr-o parte a lumii şi să rămână competitiv pe raft alături de un producător din altă parte a lumii. Până la moment, Moldova nu a fost atinsă de mişcările ciclice ce au afectat comerţul internaţional cu vin din întreaga lume. O structură restrictivă a importului de vin şi interesul scăzut al consumatorilor moldoveni faţă de vinurile de import scumpe nu a prezentat un pericol pentru piaţa internă. Apropierea de Rusia şi alte ţări CSI, precum şi condiţiile favorabile de comerţ au permis companiilor din Moldova să opereze cu un avantaj considerabil pe acest pieţe. Segmentul privatizat al industriei vinicole este dominat de companii mari de distribuţie, multe având capital rusesc. S-a estimat că companiile mari de distribuţie controlau 80 la sută din piaţa vinului în Rusia înainte de embargo. Odată cu re-orientarea companiilor moldoveneşti pe alte pieţe de export, acestea vor concura într-un mod mai direct cu companii vinicole globale şi cu marii jucători locali. Tabelul de mai jos oferă analiza structurii costului la majoritatea fabricilor de vin din Moldova în comparaţie cu estimările unui producător mare din California. Estimările sunt bazate pe consultările cu mai multe vinării şi experţi vinicoli din luna iunie 2007, cu scopul de a oferi un ghid al magnitudinii relative a costurilor implicate în producerea vinului în Moldova în comparaţie cu California.

IV-45


Tabelul IV-T: Structura costurilor directe în Moldova pentru producerea unei sticle de vin roşu de calitate pentru exportul pe pieţe occidentale. (preţurile in dolari SUA) Poziţia Moldova

Intrările estimative Cota din

total California Intrările

estimative Cota din

total Achiziţia strugurilor şi transportarea lor până la fabrică 0,90 63 % 0,70 53 %

Procesarea (fermentarea şi filtrarea) 0,14 10 % 0,12 9 % Sticla 0,15 10 % 0,20 15 % Dopul 0,08 6 % 0,08 6 % Capsula 0,02 1 % 0,02 2 % Etichetele 0,08 6 % 0,08 6 % Cutia de carton 0,05 3 % 0,12 9 % Cheltuieli de certificare 0,02 1% 0,00 0 % Costul total 1,44 100 % 1,32 100 % Preţul mediu ex-works (profitabilitatea de 20%) 1,80 1,65

Preţul mediu cu amănuntul (M. Britani/UE/SUA) 4,99£/ 5,99€/ 8,99$ 4,99£/ 5,99€/ 6,99$

Costurile estimative pentru producătorii din Moldova, indicate în tabel, sunt similare cu cele ale producătorilor din alte ţări CSI şi România. De notat, că preţurile ex-works nu includ investiţia semnificativă în marketing, necesară pentru a susţine activităţile promoţionale, care se răsfrâng asupra preţului. Achiziţia strugurilor deţine cota principală în cost, iar Moldova este în dezavantaj la acest capitol în comparaţie cu producătorii din Lumea Nouă, recoltele la hectar mai mari şi combinaţia de vii proprii cu cele arendate pe termen lung permite de a menţine preţul la struguri mai jos. În comparaţie cu Europa de Vest, costul strugurilor este de asemenea înalt şi se estimează a fi de două ori mai mare decât în Germania, deoarece multe vinării europene deţin viile lor proprii. Cât priveşte costurile de producţie, chiar dacă forţa de muncă este mai ieftină în Moldova, economii esenţiale sunt obţinute de la producţia de scară mare, operată la capacitate maximă şi cu echipament modern Costurile pentru materialele auxiliare, precum sunt dopurile şi alte materiale de ambalaj tind a fi puţin mai scumpe în Moldova comparativ cu ţările UE din cauza că acestea se importă (ex. dopul de plută). În Statele Unite, aceste poziţii au costuri chiar mai înalte. O explicaţie sunt furnizorii de sticle, care vând sticlele în set cu cutia de carton, astfel câştigând puţin şi la cutiile pe care le procură de la furnizorii de carton. Vinăriile din California recunosc acest lucru, dar deja toate liniile de îmbuteliere au fost proiectate ca să lucreze cu sticlele din cutii. Modificările la liniile de îmbuteliere ar necesita astăzi investiţii semnificative. Probabil mai importantă este valoarea percepută a ameliorării ambalajului ca metodă de diferenţiere pentru a creşte imaginea. Specialiştii în marketing ai producătorilor din California utilizează ambalaj mai scump, precum este sticlă mai grea, cutii de carton cu acoperire ultravioletă. Sticlele mai grele, cu fund plat sunt pe larg preferate de consumatori, iar cutiile de carton cu design vizual puternic pot crea impresii pozitive consumatorului ţintă în momentul cumpărării. B8. Potenţialul pentru vinăriile mici Producătorii vinicoli mai mici există în toate ţările producătoare de vin şi unele vinuri care se bucură de o mare popularitate sunt produse anume de vinării mici. În ţările vecine Bulgaria, Ungaria, Macedonia şi România majoritatea producătorilor de vin mici au fost stabiliţi recent, dar au un succes extraordinar. Micii producători tind să aducă pasiunea şi inovaţia în sector. Deseori aceştia sunt în frunte în mişcarea de îmbunătăţire a calităţii produsului şi stimulează producătorii mai mari să le urmeze calea. Din experienţa internaţională, micii producători sunt mai atractivi pentru turişti, deoarece se identifică mai bine cu imaginea de vin “artizanal”. Aceşti producători co-există cu

IV-46


producătorii mai mari şi diversifică astfel paleta de vinuri ale ţării. Producătorii mici au nişele lor de piaţă şi nu concurează cu producătorii de vin mari.

Succesul vinăriei mici I: Prince Ştirbey, România

Proprietarul Baronessa von Kripp şi soţul ei au re-căpătat viile istorice ale familiei în anul 2001. Vinăria a fost renovată completamente şi cele 20 hectare de vie au fost replantate cu soiuri unice locale Negru de Dragasani şi Novac. Vinăria şi tânărul vinificator german au obţinut libertatea de a ameliora calitatea şi inova afacerea cu soiurile existente Cramposie, Tămâioasa şi Feteasca. În câteva luni în România au fost vândute toate vinurile, imediat după producere, în ciuda preţului relativ înalt (7-8 euro), deoarece acestea sunt de o calitate distinsă şi interesante. Vinurile se mai exportă în Germania, Austria, Elveţia, Danemarca şi Luxemburg.

Succesul vinăriei mici II: Gere, Ungaria

Gere este o întreprindere mixtă deţinută de un vinificator ungur Attila Gere şi unul austriac Franz Weninger. În anul 1992 aceştia au plantat 3 hectare de vie doar cu soiuri roşii Kékfrankos, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot şi Portugieser în regiunea Villany. In 1993 au construit un beci modern. De atunci, vinurile sunt fermentate în vase de oţel inoxidabil la temperatură controlată. Vinăria a avut prima casă de oaspeţi în regiune, destinată turiştilor vinicoli. În anul 1994 Attila Gere a fost ales cel mai bun Vinificator al Anului. Acum Gere este unul din cei mai cunoscuţi producători de vin din Ungaria, iar vinurile lor mai sunt exportate în Austria, Germania şi Belgiua.

Dezvoltarea vinăriilor mici sau a proprietăţilor vinicole (vii şi vinării) trebuie să fie încurajată din mai multe considerente. În primul rând, mulţi antreprenori (unii folosindu-se de subvenţiile oferite de stat) care au plantat vii noi în ultimii câţiva ani planifică să investească în continuare în crearea unei fabrici pentru a produce vinul propriu. Dat fiind faptul că piaţa strugurilor nu pare a fi promiţătoare, producerea vinului propriu ar fi unica soluţie pe termen scurt şi mediu pentru aceşti viticultori. Spre regret, există un număr de factori care inhibă dezvoltarea micilor producători de vin în Moldova: • Mulţi oficial din sector consideră că producători de vin mici nu pot produce vinuri de calitate şi

vor afecta imaginea Moldovei. Însă, experienţa altor ţări demonstrează contrariul. • Cerinţele de licenţiere actuale sunt stabilite pentru fabricile industriale şi este foarte complicat,

chiar imposibil pentru o vinărie mică să se conforme cu acestea. • Este foarte dificil, chiar imposibil pentru o vinărie mică să atingă “capacităţile minime de

producţie” stabilite pentru fabricile industriale. • Costul de pregătire şi prezentare a instrucţiunilor tehnologice şi altor documente cerute este înalt

pentru micii producători de vin; în cazul volumelor de producţie mici aceste costuri se răsfrâng asupra preţului final al vinului.

C. Serviiile de suport ale industriei Acest compartiment oferă informaţie de bază despre serviciile şi industriile conexe a sectorului vinicol. C1. Serviciile financiare şi asigurările Serviciile şi produsele băncilor comerciale. Sectorul bancar în Moldova este destul de dezvoltat, cu 15 băni comerciale şi apariţia băncilor străine, care fără îndoială, vor introduce servicii şi produse noi. Băncile comerciale moldoveneşti oferă o gamă largă de produse financiare, care sunt capabile să asigure majoritatea necesităţilor sectorului. Însă există o lipsă de resurse pe termen lung care limitează împrumuturile destinate plantării viilor noi, care de la 6 la 10 ani pentru a recupera investiţiile. Băncile tind să ofere credite din sursele proprii pe o perioada maximă de 60 de luni, pe când acestea obţin împrumuturi de lungă durată de la organizaţii financiare internaţionale, precum este Banca Mondială şi BERD. Aceste fonduri ajută să se compenseze deficitul de credite comerciale pe termen lung, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi necesităţile financiare ale sectorului pe termen mai lung. Fondurile donatorilor includ liniile de creditare oferite prin intermediul băncilor comerciale locale, disponibile pentru plantarea viilor noi. O altă problemă constă în ratele de piaţă ale dobânzii de 16 – 17 la sută anual pentru împrumuturile destinate plantaţiilor de vie noi, întrecând cu mult

IV-47


profitabilitatea în această perioada a viei. Intenţia guvernului de a subvenţiona plantarea viilor noi abordează şi problema limitării finanţărilor comerciale Serviciile de leasing. Astăzi, în Moldova există 14 companii care oferă servicii de leasing local, şapte din care deţin 95 la sută din piaţa totală a leasingului. În prezent orientarea principală a pieţei este leasingul de automobile, dar se dezvoltă şi tranzacţii cu echipament industrial şi comercial, precum şi cu valori imobiliare. Se simte un interes puternic din partea companiilor de leasing în vederea extinderii şi deservirii mai bune a pieţei, inclusiv prin diversificarea produselor şi oferirea echipamentului şi utilajului industrial. Însă un aspect cheie este accesul la finanţare şi investiţii pentru a-şi lărgi portofoliile de leasing, care de obicei sunt stabilite de instituţiile financiare internaţionale, deoarece majoritatea companiilor de leasing sunt la limitele finanţării din partea băncilor comerciale locale. Din punctul de vedere al riscului, companiile de leasing vor intra degrabă în cel mai profitabil sector al economiei – sectorul construcţiilor, şi având in vedere perspectiva nefavorabilă de dezvoltare a sectorului, nu trebuie de aşteptat fluxuri masive de leasing in sectorul vinicol. Însă, în perspectivă pe termen mediu, pot avea loc şi tranzacţii leasing pentru anumiţi producători care s-au distanţat de majoritatea producătorilor de vin şi sunt în criză. Leasingul internaţional. Trebuie de subliniat că majoritatea furnizorilor de echipament pentru vinificaţie străini au programe de plată în rate, care ar permite vinăriilor din Moldova să plătească pentru echipamentul procurat cu întârzieri de până la doi sau trei ani. Aceasta ar da posibilitate producătorilor mici să-şi finanţeze necesităţile investiţionale. Mai mult ca atât, dobânzile sunt în unele cazuri mai joase decât cele de pe piaţa locală. Actualmente acest tip de leasing este practicat rareori. Serviciile de asigurare. Circa 15 companii de asigurare active din Moldova au dezvoltat o gamă largă de servicii (asigurări auto, asigurări de imobil, asigurări financiare, asigurări ale datoriilor etc.) Merită de menţionat că în cultura businessului din Moldova nu se utilizează asigurarea în mod regulat, de aceea serviciile de asigurare specifice businessului (cum sunt asigurarea culturilor multianuale şi asigurarea financiară) sunt disponibile pe piaţa asigurărilor, însă nu sunt utilizate pe larg. C2. Marktingul şi seviciile de suport a businessului Serviciile de design. Toţi producătorii de vin se folosesc de serviciile firmelor specializate pentru designul sticlelor şi etichetelor, dar unele elemente pot fi conceptualizate mai întâi şi de designerii companiilor. Cea mai mare companie de design care lucrează cu industria vinicolă din Moldova este Vox Design. Vox Design oferă servicii de elaborare a brandurilor şi de identitate vizuală pentru un număr de circa 50 la sută din principalii exportatori de vin, deservind pe lângă aceştia şi alte companii mari din ţările CSI, fapt care poate duce la un conflict de interese. Cu toate acestea, Vox Design a căpătat un nivel înalt de încredere din partea producătorilor, astfel această companie poate fi considerată monopolistă, aplicând preţuri la servicii cu mult mai înalte decât concurenţii săi. Serviciile de marketing. Serviciile complexe de marketing nu sunt bine dezvoltate în Moldova şi sunt oferite puţine servicii de cercetare a pieţei sau de branding. Când discutam despre marketing, majoritatea managerilor de fabrici subînţelegeau doar publicitatea. Acest serviciu este bine dezvoltat şi unii producători de vin contractează agenţii de publicitate pentru a produce materiale publicitare pentru radio, televiziune, stradal şi alte tipuri de media. Serviciile în Tehnologiile de Informare şi Comunicate (ICT). Serviciile ICT se intersectează cu sectorul vinicol în următoarele domenii: • Comunicaţii telefonice, unde furnizorii sunt Moldtelecom - pentru telefonie CDMA fixă şi

mobilă, Orange şi Moldcell - pentru comunicaţiile mobile GSM, şi al patrulea operator mobil, care se va lansa în anul 2007.

• Internet, oferit de principalii operatori Moldtelecom, Starnet şi Globnet. • Elaborarea paginilor web, condusă de Deeplace, DNT şi WebArt.

IV-48


Servicii de evidenţă contabilă. Companiile de vin au departamente de contabilitate în cadrul companiei. Pentru auditul extern, acestea pot utiliza companii locale de frunte precum Moldauditing sau cele internaţionale de audit cum sunt PricewaterhouseCoopers, KPMG şi Ernst & Young care au reprezentanţe în Moldova. Servicii juridice. Există numeroase firme juridice, capabile să asiste producătorii de vin. Cea mi veche şi cea mai renumită este Brodsky Uskov Looper Reed and Partners. Servicii de proprietate intelectuală. În scopul protejării proprietăţii intelectuale, a fost creată Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI). În principiu, agenţia se ocupă de înregistrarea locală şi internaţională a mărcilor comerciale moldoveneşti. Protejarea proprietăţii intelectuale ale furnizorilor străini intră de asemenea în funcţiile Agenţiei, dar se pare că activitatea în acest sens nu este atât de intensă. Agenţia se axează primordial pe protejarea programelor computerizate şi producţiei media, unde există problemele majore. C3. Serviciile de certificare a calităţii Laboratoarele de stat. Centrul de Verificare a Originii Materiei Prime şi a Producţiei Vinicole este o agenţie administrativă, creată drept răspuns la cerinţele guvernului Rusiei. Actualmente, centrul deţine monopolul în certificarea vinului în Moldova. Rusia a afirmat că a interzis importul de vin din Moldova din cauza calităţii proaste a vinurilor care a condus la probleme de sănătate. Aceasta nu a fost o afirmaţie totalmente falsă, deoarece la multe fabrici de vin moldoveneşti există probleme majore legate de igienă. Guvernul Rusiei a considerat că certificarea vinurilor nu era efectuată în mod serios, de aceea certificarea trebuie să fie o responsabilitate a statului. Noul centru este amplasat în încăperi ne-adecvate şi nu dispune de echipamentul necesare pentru a-şi îndeplini mandatul. În iunie 2007 s-a anunţat despre intenţia de a muta centrul în altă clădire începând cu luna noiembrie 2007, dar nu s-au găsit resurse financiare pentru procurarea echipamentului necesar în valoare de circa 250 000 dolari SUA. Guvernul caută susţinere din partea donatorilor. Mulţi critică decizia de a crea un centru unic de certificare, însă dat fiind faptul că aceasta a fost o cerinţă din partea Rusiei şi că Moldova doreşte să re-pătrundă pe piaţa respectivă, nu a existat o altă opţiune. În plus, este logic ca statul să se implice în sistemul de certificare, ca şi în alte ţări producătoare de vin, în special dat fiind faptul că înainte de embargo sistemul de certificare nu putea garanta că produsul este de o calitate satisfăcătoare. Conform personalului centrului, acesta planifică să desemneze alte laboratoare în efectuarea analizelor pentru a garanta oferirea serviciului în şapte zile de la depunerea cerere până la raportul final. Multe companii vinicole consideră că ar trebui de permis laboratoarelor private să ofere servicii de certificare a vinului exportat pe alte pieţe decât Rusia sau pe pieţele care nu necesită certificare efectuată de stat. Statul ar putea monitoriza aceste laboratoare prin inspecţii anuale şi certificare. Certificarea de către organul terţ – laboratoare private. În Chişinău sunt patru laboratoare private. Ele efectuează analize pe care vinăriile nu le pot executa din cauza lipsei echipamentului şi a instruirii personalului. În general, aceste laboratoare oferă un pachet de 10 analize principale. Costul pentru întregul pachet este de circa 400 lei. Laboratoarele oferă contracte anuale vinăriilor la un preţ de 2,50 dolari pe hectolitru. Vinăriile plătesc o treime de cost după culesul recoltei, o treime la sfârşitul lunii februarie şi o treime la sfârşitul lunii iunie. Pentru acest cost, un specialist este plasat în laboratorul vinăriei şi lucrează de două sau trei ori pe săptămână în perioada de vinificaţie. Prin acest serviciu, producătorul de vin primeşte suportul necesar pe tot parcursul anului, dar şi consultanţă în vinificaţie şi în laboratorul său propriu. În general, serviciul este foarte important pentru mulţi producători de vin din cauza că: • Producătorii de vin sunt obligaţi să efectueze analize, pentru care ei pot să nu aibă echipamentul

sau cunoştinţele necesare,

IV-49


• Producătorii de vin nu trebuie să-şi procure cele mai noi laboratoare dacă utilizează acest serviciu, • Informaţia despre tehnicile analitice şi vinicole recente întră în funcţia laboratoarelor, pe când

vinificatorii se pot concentra asupra activităţilor zilnice. • Laboratoarele şi vinificatorii proprii pot ajuta vinăriilor să producă vinul într-un stil mai „la

modă” Tot aceste laboratoare sunt completamente echipate pentru a certifica vinurile exportate pe alte pieţe decât Rusia. C4. Studiile şi instruirea Sistemul educaţional profesionist în Moldova include trei nivele: şcoli polivalente, colegii şi universităţi. Mai există Institutul Naţional al Viei şi Vinului, care este ramura ştiinţifică a industriei, precum şi un număr limitat de iniţiative de instruire profesională Educaţia polivalentă. Din cele circa 80 de şcoli profesionale din Moldova nici una nu este specializată în viticultură sau vinificaţie. Unele şcoli au programe de viticultură de rând cu alte specialităţi. Absolvenţii şcolilor polivalente lucrează în calitate de muncitori în vii sau tractorişti. Printre cele mai mari probleme cu care se confruntă sunt finanţarea centrală şi locală slabă, insuficienţa învăţătorilor, personalul la vârsta de pensionare, programele de studii învechite şi lipsa materialelor didactice moderne. Avem şi cazuri pozitive în cazurile când donatorii străini acordă suport programelor de instruire. Spre exemplu, o organizaţie austriacă, finanţată de donatori, a susţinut două şcoli profesionale din Leova şi Nisporeni, oferindu-le materiale didactice şi echipament, organizând o echipă mixtă din lectori locali şi internaţionali pentru a modifica programele de studii şi au finanţat crearea plantaţiilor demonstrative mici de viţă-de-vie în scopuri educative. Acestor iniţiative inovatoare implementate sunt puţine şi complicate din cauza că sistemul de educaţie este foarte rigid şi reglementat cu stricteţe. Colegiile. În Moldova există doar un singur colegiu pentru viticultură şi vinificaţie, situat în Stăuceni, suburbie a Chişinăului. Fiind fondat în anul 1842, aceasta este cea mai veche instituţie de învăţământ în domeniul vinificaţiei şi viticulturii. Colegiul oferă studii tehnice şi are câteva hectare de vie, o fabrică de vin, utilaj agricol şi alt suport educaţional. Utilajul fiind foarte vechi, instituţia oferă studenţilor cunoştinţe limitate despre tehnologiile moderne aplicate în viticultură şi vinificaţie. Studenţii absolvesc cu diplomă în viticultură şi vinificaţie. Absolvenţii lucrează în calitate de administratori de vie, asistenţi de laboratoare şi asistenţi de vinificator. Colegiul se confruntă cu aceleaşi probleme care sunt comune pentru majoritatea instituţiilor educaţionale din Moldova: personal cu vârstă înaintată, resurse de carte limitate, echipament depăşit şi programe de studiu cu materiale didactice învechite. Universităţile. Două universităţi din Moldova pregătesc viticultori şi vinificatori. Acestea sunt Universitatea Tehnică din Moldova (UTM) şi Universitatea Agrară de Stat . Până recent, UTM a fost singura instituţie de învăţământ cu specializare în enologie (vinificaţie), care oferă şi o bază bună în viticultură. Universitatea Agrară de Stat de asemenea oferă studii în vinificaţie, dar cu un accent special pe viticultură. Ambele universităţi pot asigura studii superioare teoretice în toate aspectele enologiei, în special în practicile viticole, biochimia vinului, analiza vinului, standardele, tehnologia de producere şi practicile enologice. În acelaşi timp, ambele suferă de insuficienţa mijloacelor financiare, profesori, literatură specializată modernă şi laboratoare pentru instruirea practică aplicată pentru dezvoltarea deprinderilor. Cursurile sunt predate în mare măsură de profesori ai “şcolii vechi”, care au făcut studii în sistemului sovietic, bazat pe metodologii depăşite şi legături limitate cu practicile moderne. Profesorii europeni de vinificaţie vizitează UTM pentru a preda, dar cursurile sunt foarte scurte şi, ca rezultat, nu ating aşteptările. Universitatea de Stat din Moldova are un program de masterand în legislaţia vinului şi managementul în sectorul vinicol, care a fost lansat de către proiectul TEMPUS/TACIS în 2004. Acest program cu

IV-50


durata de trei ani a fost elaborat cu suportul educaţional al Universităţii Montesquieu-Bordeaux IV din Franţa şi al Universităţii Publice Spaniole din Navarra. Programul de studii include cursuri noi în legislaţia vinului, marketingul vinului, denumirile de origine şi proprietate intelectuală, legislaţia comercială internaţională şi organizarea pieţei europene a viului. Cursul este predat de profesori francezi şi spanioli. A fost deschis un centru nou de documentare, care conţine o bibliotecă specializată în legislaţia vinului, economie şi management. Aproape 100 de studenţi au absolvit deja cursul. Proiectul finanţat de TEMPUS/TACIS a mai organizat pentru profesorii din Moldova instruire şi stagiuni de şase luni în Franţa şi Spania cu specializare în legislaţia vinului, pentru ca aceştia să-i poată înlocui pe profesorii europeni care au stabilit programul. Celor mai buni studenţi li se acordau stagiuni în vinăriile franceze sau spaniole sau în companii de comerţ. În anul 2007, programul TEMPUS/TACIS a luat sfârşit. Universitatea de Stat din Moldova urmează să decidă acum dacă programul poate continua fără resursele UE şi profesorii europeni. Instituţii de cercetare. Institutul Naţional al Viei şi Vinului (INVV) este ramura ştiinţifică a industriei şi se află sub umbrela Academiei de Ştiinţe a Moldovei. INVV angajează cercetători din diferite domenii conexe cu viticultura şi vinificaţia. Actualmente, institutul trece printr-o perioada dificilă. Cauza principală este lipsa mijloacelor financiare. Transferul de tehnologii către sectorul privat este la nivel foarte jos. Cercetătorii de obicei nu găsesc aplicare comercială produselor lor, iar baza ştiinţifică a institutului este învechită, cu excepţia unui laborator procurat din finanţarea donatorilor şi utilizat de cele mai multe ori pentru a acorda servicii sectorului privat şi mai puţin pentru cercetări. Laboratorul ştiinţific nu conţine resurse moderne. Vârsta medie a savanţilor este de 55 de ani. Instruirea profesională şi ne-formală. Unica organizaţie profesională, care oferă instruire profesională specializată este Uniunea Oenologilor din Moldova (UOM). Organizaţia a fost mai activă în instruire în perioada 2001-2005, inclusiv prin oferirea unei serii de cursuri avansate în degustare, care au fost apreciate înalt, dar şi instruiri în alte domenii care nu sunt cuprinse în sistemul educaţional oficial. UOM a mai organizat cursuri de degustaţie şi de tip master-class pentru amatori în timpul festivalului vinului sau cu alte ocazii. Câteva companii au invitat UOM să le ofere cursuri de degustaţie pentru personalul său comercial. In 2001, UOM a deschis un Centru pentru Vinificatori şi Viticultori cu bibliotecă şi acces la Internet, dar centrul nu a fost solicitat extensiv şi a fost închis, inclusiv din motive financiare. Recent, cu suportul financiar al donatorilor în combinaţie cu fondurile obţinute de la companii locale, UOM a organizat mai multe seminare şi mese rotunde cu tematici de interes sporit pentru vinificatori, inclusiv în tehnologiile de vinificaţie moderne. Cu toate că sunt foarte pozitive, iniţiativele UOM de instruire şi transfer al cunoştinţelor cuprind doar un număr limitat de profesionişti. Stagiuni. În afară de cunoştinţele teoretice şi ştiinţifice, instruirea practică la fabrică şi vizitele de studiu sunt esenţiale pentru a înţelege calitatea produsului şi a lua decizii corecte în industria vinicolă. Participarea la stagiuni în ţările cu industrie vinicolă avansată cum este Franţa, Italia, Spania şi Germania, dar şi în ţările ne-europene, precum sunt SUA (California), Australia, Chilie, Argentina şi Noua Zeelandă pot fi foarte benefice pentru vinificatorii tineri. Aceste experienţe practice de producere îi pot învăţa pe tinerii vinificatori să opereze cu o vinărie modernă, cu stilurile moderne de vin şi căile de dezvoltare a acestor stiluri. În unele cazuri, vizitele de studiu pot chiar schimba viziunile. Mai multe organizaţii au programe de schimb pentru vinificatori: SESAME (Franţa), Communicating for Agriculture (SUA), International Rural Exchange (Australia), Bibber International (Australia) şi Rural Exchange din Noua Zeelandă. Doar un număr limitat de vinificatori care lucrează în Moldova au beneficiat de aceste programe. C5. Asociaţiile şi sindicatele sectorului privat Actualmente, există trei organizaţii profesionale active, care întrunesc producătorii de struguri şi de vin, şi anume: Uniunea Enologilor din Moldova (UOM ), Uniunea Producătorilor şi Exportatorilor de Vin şi Asociaţia Pepinierelor din Moldova. Acestea întrunesc un număr mare de persoane din

IV-51


industrie şi protejează interesele membrilor. Unul din factorii principali ce influenţează performanţele acestor organizaţii este dedicarea şi străduinţa conducătorilor. Recent, s-a discutat despre eficienţa acestor organizaţii şi despre avantajele şi dezavantajele comasării lor într-o singură asociaţie mare. Concepţia de comasare este discutată aprins, iar oponenţii sunt majoritatea membrilor celor trei asociaţii. O altă opţiune discutată a fost stabilirea unui organ de coordonare şi consultare, o asociaţie umbrelă a sectorului constituită din reprezentanţi ai fiecărei asociaţii. Uniunea Oenologilor din Moldova (UOM ). UOM a fost fondată în anul 1999 de către 199 de vinificatori, iar în prezent are 310 membri. În perioada 2003 – 2007, 105 membri au părăsit organizaţia, în mare parte din cauza crizei din industrie după introducerea restricţiilor la importul în Rusia. Structura organizaţiei este următoarea: 65 la sută vinificatori profesionişti, 15 la sută membri asociaţi, 12 la sută membri colectivi (fabrici de vin) şi 8 la sută studenţi. Misiunea UOM constă în fortificarea industriei prin asigurarea independenţei Oenologilor, schimbul de informaţie, suportul în activitatea de cercetare, şi creşterea profesională. UOM are un preşedinte, doi vicepreşedinţi, secretar şi un responsabil financiar. În trecut, UOM a primit suport financiar de la organizaţii donatoare internaţionale. UOM se implică activ în promovarea culturii vinului şi a consumului în Moldova, a elaborat metodologia şi este organizatorul principal al concursului naţional al vinului care are loc în luna februarie, a elaborat cursuri de instruire şi face prezentări pentru membri despre noile tehnologii de vinificaţie. Asociaţia nu este implicată în certificarea oenologilor sau în alte activităţi legate de certificare. În anul 2007, UOM a început să-şi revadă scopurile şi obiectivele şi se implică tot mai mult în dialogul public-privat. A iniţiat o discuţie între membrii săi, care va rezulta în elaborarea unei strategii a sectorului privat pentru a asigura viitorul industriei vinicole a Moldovei. Uniunea Producătorilor şi Exportatorilor de Vin. Uniunea Producătorilor şi Exportatorilor de Vin a fost fondată în anul 2002 de către 13 fabrici de vin, care exportau majoritatea vinurilor lor în Rusia. Înainte de restricţia la import în Rusia, organizaţia se ocupa mai mult de ajutorul membrilor săi în eforturile de marketing în Rusia şi de promovarea unei imagini pozitive a vinurilor Moldovei. Scopul principal al organizaţiei este de a reprezenta interesele companiilor exportatoare de vin mari. Asociaţia a mai avut un rol de intermediar, informând publicul despre problemele comune ale industriei, cum ar fi accizele joase la vodcă. Mai târziu organizaţia s-a implicat şi în organizarea seminarelor şi prezentărilor, având scopul să diversifice pieţele de export ale membrilor săi. Asociaţia Pepinierelor. Asociaţia Pepinieriştilor a fost fondată în anul 2003 şi include 13 membri care sunt producători de butaşi. Asociaţia este implicată activ în elaborarea standardelor de import/export a materialului săditor, participă şi consultă în omologarea substanţelor chimice de protecţie a plantelor, şi activizează cooperarea între membrii săi pentru a obţine preţuri mai bune la materialului săditor de import. Asociaţia cooperează cu sectorul public în vederea stabilirii fondului de reabilitate a viticulturii. Ghilda (Breasla) Vinului din Moldova. Acest grup a fost creat în aprilie 2007 pentru a reprezenta interesele celor şapte producători de vin majori, care împărtăşesc viziuni similare asupra calităţii vinului. Producătorii de vin membri sunt: Acorex Wine Holding, DK Intertrade, Dionysos-Mereni, Chateau Vartely, Purcari, Bostovan şi Lion Gri. Toţi membrii produc vinuri compatibile cu standardele UE şi pot oferi livrări stabile cu o calitate consistenţa a produsului. Membrii au aceiaşi poziţie în vederea strategiilor de marketing şi dorinţa de a acţiona împreună pentru a crea notorietatea ţării prin activităţi comune, cum ar fi expoziţii vinicole, degustaţii şi seminare pe pieţele cheie. În anul 2007, membrii Ghildei au participat în mod colectiv la trei evenimente internaţionale din domeniu: ProWein în Dusseldorf, London Wine Fair şi Vinexpo în Bordeaux. Mai sunt planuri de a organiza misiuni pentru presa şi cumpărătorii străini, iar în perspectivă mai lungă - activităţi comune în reţelele internaţionale de magazine. C6. Oferta de materie primă şi materiale Mai jos descriem materialele şi materia primă pentru producţie, îmbuteliere şi etichetare, precum şi disponibilitatea acestora.

IV-52


C6a. Producţia de struguri Oferta de material săditor. Câteva întreprinderi de stat şi companii private recent stabilite au început a promova butaşi autohtoni: Sauron, SPM Grup, Weiss, Mercier Centru Europa, Tomai, Sălcuţa, Sadaclia şi Taraclia. În general însă, pepinierele nu sunt capabile încă să furnizeze produsul cu un avantaj de preţ simţitor, de aceea sunt dezavantajate prin lipsa de încredere în acreditarea lor ca furnizori de material devirusat, în comparaţie cu butaşii importaţi. Costul materialului săditor certificat, important din Italia, Franţa şi Germania este de circa 16-19 lei (1,30 – 1,50 dolari) iar pentru butaşii locali preţul este de 13-15 lei. Majoritatea furnizorilor de material de import sunt francezi (Pepinerie Arrive, Pepinerie Calmet şi Mercier), iar Rauchedo este un exportator italian. Cele mai populare soiuri de butaşi sunt Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Chardonnay şi Sauvignon Blanc. Însă potenţialul soiurilor locale cu profil interesant nu trebuie să fie ignorate. Companiile vinicole moldoveneşti trebuie să fie conştiente de faptul că businessul vinicol este unul de modă şi consumatorii sofisticaţi deseori caută ceva diferit, dacă acest ceva corespunde aşteptările lor faţă de stil şi calitate. Utilizarea/disponibilitatea echipamentului modern şi materialelor. Viticultorii au acces la butaşi atât de producţie locală cât şi de import la preţuri competitive. Alte materiale importate, precum sunt îngrăşămintele minerale, pesticidele, erbicidele şi substanţele micro-nutritive sunt de asemenea disponibile pe piaţă, însă la preţuri majorate din cauza cerinţelor stricte de licenţiere a importatorilor. Cerinţele de licenţiere mai liberale ar intensifica concurenţa dintre furnizori şi ar conduce astfel la micşorarea preţurilor. Principalii furnizori de substanţe chimice sunt Fertilitatea, Agrimatco-Service, Atai, Moldresurse, Bioprotect şi Ariagro Grup. Echipamentul de irigare. Irigarea poate ameliora productivitatea prin creşterea recoltei la hectar, şi ar mai putea micşora pierderile de struguri şi efectul nefast al secetei asupra viilor (secetele se întâlnesc odată la cinci ani, iar semi-secetele – în alţi doi ani din cinci). Producătorii de vin din Europa de Vest şi din Lumea Nouă ating recolte obişnuite de minimum 10 tone la hectar (ex. în Germania - 14 tone, în Australia - 16 tone), în comparaţie cu 3 - 4 tone la hectar în Moldova. Aceste roade sunt atinse de pe plantaţii mai tinere decât cele din Moldova şi cu o aplicare optimală a tehnicilor viticole moderne. Este dificil de estimat creşterea potenţială a roadei la hectar în Moldova odată cu introducerea irigării prin picurare. Însă dacă presupunem că o instalaţie costă 1 500 dolari pentru un hectar, cu amortizare de cinci ani, recoltă iniţială de 3,5 tone pe hectar, preţ mediu de vânzare a strugurilor de 350 dolari tona, şi costul operaţional anual de 400 dolari pe hectar, atunci pentru atingerea punctului critic de rentabilitate va fi necesară o creştere de 60 la sută a recoltei. O astfel de creştere este cu siguranţă realizabilă. C6b. Vinificaţia Echipamentul pentru fabrici de vin este disponibil de la diferiţi producători europeni. Distribuitorii locali actuali deţin un stoc limitat de cel mai ieftin echipament, cum ar fi pompele şi furtunurile. Materiale de vinificaţie precum levurile, agenţi stabilizatori şi materiale de filtrare de asemenea sunt disponibile de la producătorii internaţionali şi sunt stocate la distribuitorii locali. Sticlele sunt produse de două companii locale, unele cantităţi limitate fiind importate de peste hotare. Dopurile de plută sunt furnizate de distribuitorii locali sau importate direct de fabricile de vin de la producătorii europeni. C6c. Îmbutelierea şi etichetarea Îmbutelierea . Înainte de embargoul rus, îmbutelierea vinului era solicitată de fabricile care nu dispuneau de linii de îmbuteliere proprii. În unele cazuri, volumele de export crescânde ale producătorilor mari îi făceau să sub-contracteze servicii de îmbuteliere de la alte fabrici, deoarece capacităţile lor nu le permiteau să satisfacă cererea. În general, majoritatea fabricilor de vin ar accepta să ofere astfel de servicii pentru a face un profit adiţional şi pentru a amortiza echipamentul mai rapid. Costul serviciilor îmbuteliere variază între 0,08 şi 0,15 dolari pe sticlă (cele mai scumpe sunt fabricile

IV-53


din Chişinău şi cu cât acestea sunt mai departe de capitală, cu atât este mai jos costul serviciilor). Astăzi cererea pentru acest serviciu s-a redus practic la zero. Etichetarea. Există două tipuri de servicii cu referinţă la eticheta vinului. Primul sunt companiile care se ocupă doar de designul produsului. Lider în această industrie este Vox Design, cea mai populară şi cea mai scumpă companie în domeniu. Un designer de alternativă este Magic Grafic Arts. În afară de aceste două agenţii specializate, multe agenţii de publicitate cu profil multiplu sunt implicate în elaborarea etichetelor. Al doilea tip îl constituie tipografiile. Cu capacităţile proprii de producţie, acestea pot fi mai competitive din punct de vede al preţului. Aceste companii sunt Amprenta-Foil, Elan Poligraf, Bastina-Radog, Combinatul Poligrafic din Chişinău, Prag 3, etc. C7. Susţinerea din partea donatorilor Suportul şi angajamentul donatorilor faţă de sectorul vinicol nu are un caracter-ţintă, dar cuprinde sectorul cu iniţiative mai vaste. Cu toate că Proiectul CEED finanţat de USAID este unicul proiect care se ocupă de competitivitatea sectorului vinicol ca parte componentă a unui scop mai larg, alte câteva proiecte cuprind şi sectorul vinicol, oferind finanţare pe termen lung pentru plantarea viilor, certificarea ISO/HACCP, co-finanţarea participării la expoziţii şi misiuni de afaceri. Datorită faptului că asistenţa donatorilor nu este orientată în mod specific spre sectorul vinicol, măsura în care această susţinere se utilizează depinde doar de notorietatea lor vis-a-vis de jucătorii din sector şi de perseverenţa lor în implementarea proiectelor. Susţinerea donatorilor este minoră în comparaţie cu necesităţile sectorului în ce priveşte îmbunătăţirea mediului de afaceri, îmbunătăţirea deprinderilor esenţiale şi diversificarea pieţei, cu excepţia Rusiei şi a ţărilor CSI. Sunt necesare proiecte specifice sectorului pentru a spori competitivitatea sectorului şi a maximiza eforturile guvernului în acest domeniu. Un astfel de suport este necesar nu doar la nivelul sectorului privat dar şi la nivelul guvernamental pentru a ameliora capacităţile de monitorizare, practicile şi întregul cadru normativ. Tabelul IV-U: Privire generală asupra proiectelor donatorilor de susţinere a sectorului vinicol Proiectul Donatorul Obiectivul Susţinerea pentru sector

Specifice pentru sector Proiectul Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor (CEED)

USAID Susţinerea întreprinderilor moldoveneşti în efortul de a concura pe piaţa mondială.

Sporirea competitivităţii în sectorul vinicol prin intervenţii la nivel de companie şi de industrie, precum sunt instruirile, know-how, consultanţă strategică, co-finanţarea costurilor directe pentru cercetări de piaţă, expoziţii etc.

Cuprind sectorul indirect Programul de Finanţare Rurală şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici [alte programe includ Revitalizarea Satului]

IFAD Stimularea dezvoltării agriculturii durabile şi a businessului rural în Moldova

Linii de credit prin bănci comerciale locale, unde pot fi acordate împrumuturi pe termen lung (10-15 ani) cu rate ale dobânzii puţin mai joase, destinate plantării viilor. Între anii 2000 şi 2007 toate creditele finanţate de IFAD au alocat 4 milioane dolari pentru plantaţii multi-anuale, inclusiv pentru plantarea viilor noi. Cifra exactă cu privire al viile plantate nu a fost încă calculată.

IV-54


Proiectul Donatorul Obiectivul Susţinerea pentru sector Proiectul de Investiţii şi Servicii Rurale, Faza I 2000-2005, Faza II 2006-2010

Banca Mondială Stimularea creşterii sectorul agrar al Moldovei în perioada post-privatizare prin îmbunătăţirea accesului antreprenorilor rurali la statutul de proprietar legal, know how, cunoştinţe şi servicii financiare.

Linii de credit prin bănci comerciale locale, unde pot fi acordate împrumuturi pe termen lung (10-15 ani) cu rate ale dobânzii puţin mai joase, destinate plantării viilor. Prin Faza I a RISP au fost alocate 24 de împrumuturi în sectorul viti-vinicol, acestea constituind cumulativ peste 5,3 milioane lei (400 000 dolari), din care 4 împrumuturi au fost destinate procurării echipamentului(2,3 milioane lei) şi 20 (3 milioane lei) pentru plantarea viilor.

Proiectul de Ameliorare a Competitivităţii

Banca Mondială Asistenţă Moldovei in ameliorarea competitivităţii întreprinderilor prin îmbunătăţirea mediului de afaceri, crearea standardelor adecvate, servicii de testare şi ameliorare a calităţii disponibile întreprinderilor.

Co-finanţarea până la 50% a costurilor asociate cu certificările ISO şi/sau HACCP. Până în iunie 2007, au fost depuse 25 de cereri din partea companiilor vinicole şi de băuturi alcoolice, unde cota de finanţare din proiect se estimează la 200,000 dolari

Proiectul susţinere pentru MEPO/MIDA

EU TACIS Asigurarea transformării MEPO în componentă de infrastructură a Moldovei în ce priveşte comerţul internaţional şi investiţiile.

Co-finanţarea misiunilor de afaceri şi expoziţiilor internaţionale; oferirea instruirilor în marketingul vinului şi în aspecte de tehnologie Co-finanţarea participării la expoziţii specializate, cum ar fi ProWein 2007.

Suport pentru Universitatea de Stat din Moldova

EU TACIS/ Universitatea Montesquieu-Bordeaux IV, Franţa/Universitatea Publică din Navarra, Spania

Stabilirea programului de masterat în legislaţia vinului şi în managementul vinicol.

Programul de masterat pune accentul pe legislaţia vinului, marketing, denumirile de origine, proprietate intelectuală şi legislaţia comercială internaţională. Cursurile au fost predare de profesori francezi şi spanioli, iar profesorii moldoveni au fost instruiţi în Europa. A fost creată o bibliotecă specializată în legislaţia vinului, economie şi management. Aproape 100 de studenţi au absolvit deja cursul. În anul 2007, programul TACIS a luat sfârşit. Universitatea de Stat din Moldova urmează să decidă dacă programul poate continua fără resursele UE şi profesorii europeni.

IV-55

COMPARTIMENTUL V Comparaţia cu ţările producătoare de vinuri Apariţia stilurilor noi de vin produse în ţările cu tradiţii relativ recente în vinificaţie a dus la apariţia unui comerţ global cu vinuri care face distincţie dintre vinul din Lumea Nouă (ţările din afara Europei) şi vinul din Lumea Veche (ţările europene). Împreună, cele şase ţări din top produc 29,5 miliarde litri de vin, ceea ce constituie aproximativ jumătate din producţia globală totală de vin. Primele trei ţări din top fac parte din Lumea Veche, împărtăşind tradiţia de producere a vinului care datează din perioada imperiului Roman. Următoarele trei ţări producătoare de vin sunt din Lumea Nouă şi înregistrează o dezvoltare vertiginoasă pe piaţa internaţională. Deşi ţările din Europa de Est împărtăşesc tradiţia de vinificaţie seculară a Lumii Vechi, stilul de vin comercial adoptat recent de aceste ţări le-a impus să lupte atât pe pieţele interne, cît şi peste hotare, în vreme ce producţia lor a căzut consistent în clasament. Doar România a rămas în topul celor 10, situându-se pe locul al zecelea. Cu toate acestea, vecinătatea regională a acestor ţări cu Moldova este remarcabilă, ambiţiile şi eşecurile acestora de-a lungul timpului au avut trasaturi similare cu sectorul vinicol al Moldovei. Mai jos, urmează caracteristicile primelor şase ţări producătoare de vin din top. Toate datele sunt luate din Analiza Sinergiei Pieţei din martie 2006 sau din Rapoartele cu privire la creşterea economică pe ţări concrete ale Departamentului Agriculturii al SUA. Mai apoi, urmează caracteristica a trei ţări producătoare de vin din Europa de Est - Bulgaria, Ungaria şi România. După prezentarea trăsăturilor caracteristice ale celor 9 ţări, am evidenţiat recomandările, învăţămintele pe care Moldova le poate trage din experienţa acestora, după care am introdus informaţie despre sectorul vinicol al Georgiei şi reacţia acesteia la embargoul Rusiei asupra vinului georgian. A. Producătorii majori: Europa de Vest

Suportul financiar acordat sectorului de către Uniunea Europeană

În decembrie 2000, Consiliul European a hotărît că UE ar putea acorda asistenţă în finaţarea măsurilor de asigurare a informaţiei şi/sau promovare a produselor agricole. În 2005, a fost alocat un buget promoţional în valoare de 45,8 milioane Euro din care au fost finanţate 25 programe selectate din statele membre, inclusiv si programe în sectorul vinicol. UE a convenit să finanţeze jumătate din costul acestor măsuri, cealaltă jumătate fiind finanţată de organizaţiile profesionale la propunerea lor şi/sau de guvernele ţărilor membre respective.

Europa de Vest este leagănul comerţului internaţional cu vin. Tradiţia bogată în producerea vinului şi acordurile intra-comerciale au facilitat dezvoltarea comercială a unui business vinicol internaţional cu vinuri specializate (vinul spumant din Franţa, vinul de Porto din Portugalia, vinul de Xerex din Spania, etc.) care datează cu prima jumătate a celui de-al doilea mileniu. În prezent, ţările din Europa de Vest posedă un sector vinicol vast şi de o importanţă economică majoră care este ameninţat de pătrunderea rapidă şi acceptarea pe larg a vinului din Lumea Nouă. Primelor trei ţări din top - Franţa, Italia şi Spania, împreună cu Portugalia le revine 90% din producţia vinicolă totală a UE. În calitate de membre ai UE, aceste ţări contribuie în mare măsură la programele de asistenţă financiară ale UE şi au colaborat la elaborarea măsurilor ce protejează sectoarele vinicole naţionale ale acestora. Aceste măsuri de răspuns protecţioniste, aprobate de Consiliul European se divizează în general în două domenii de bază – cadrul de reglementare şi susţinerea financiară, care constrâng, dar în acelaşi timp şi oferă asistenţă constituenţilor afectaţi. Măsurile regulatorii au drept scop protejarea originii vinului ca simbol al calităţii. Fiind menite să îmbunătăţească originea vinurilor de calitate superioară selective, acestea au condus la aprobarea regulilor complicate şi confuze de verificare a denumirilor care au avut de asemenea un efect advers asupra capacităţii vinurilor din regiunile cu aceiaşi denumire de a concura pe pieţele internaţionale. Regulamentele cu privire la controlul producţiei vinicole au condus la sporirea costurilor de producţie

PROIECTUL USAID CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILORT (CEED)

şi limitează producătorii vinicoli doar la producerea vinurilor care pot concura mai uşor cu vinurile din Lumea Nouă. Al doilea set de măsuri se referă la sporirea competitivităţii sectorului vinicol al ţărilor membre ale UE şi include acordarea suportului financiar factorilor afectaţi cel mai mult (viticultorilor şi fabricilor de vin). Măsurile de subvenţionare a programelor de defrişare şi replantare a viţei de vie, de eliminare a surplusului excesiv al vinului de calitate proastă prin acordarea facilităţilor de distilare şi de susţinere a promovării vinului pe pieţele de export deseori s-au soldat cu rezultate mixte. Deşi programele de defrişare şi replantare a viţei de vie au contribuit la îmbunătăţirea calităţii strugurilor, acestea n-au redus semnificativ cantitatea strugurilor pentru vin ce pătrundea pe piaţă, care de fapt şi a fost scopul final al programelor în cauză. Aceasta nu s-a întâmplat din cauza că viticultorii care beneficiază de asistenţa financiară investesc în practici moderne şi sporesc recolta. Efectuarea unei plăţi pentru distilare în perioada de criză ar putea înrăutăţi situaţia, în realitate oferind facilităţi fabricilor de vin pentru a-şi menţine propriul status quo. În afară de aceasta, succesul programelor de promovare a exportului poate varia mult de la ţară la ţară. Fiind deseori finanţate insuficient şi executate prost de birocraţi guvernamentali aflaţi în funcţie de-o viaţă şi motivaţi puţin pentru a spori competitivitatea sectorului, unele programe de promovare a exportului pot dezvălui divergenţe mari între interesele sectorului privat şi acţiunile statului care se presupune că trebuie să ajute sectorul vinicol. A1. Franţa Producţia. În Franţa există 887 200 hectare de vii, care sunt cultivate de 144 000 viticultori. Ocupând locul trei după plantaţiile de vii, Franţa obţine în mediu 8 tone sau 580 decalitri de vin la hectar. Înregistrând o producţie de 5,85 miliarde litri de vin în anul 2004, Franţa este pe primul loc în producerea vinului în lume. Vinificaţia. Vinurile franţuzeşti sunt clasificate drept vinuri de calitate sau vinuri obişnuite (Vin de Pays şi Vin de Table). Vinurile de calitate sunt vinuri regionale care se conformează cu reguli stricte pentru a aparţine unei categorii de vinuri cu denumiri de origine controlată (Appellation d’Origine Contrôlée (AOC). Aproximativ două treimi din vii sunt destinate producerii vinurilor de calitate; primele trei regiuni de frunte sunt Languedoc, Aquitaine şi Provence. Regiunile mai proeminente includ Alsace, Bordeaux, Burgundy, Beaujolais, Champagne, Cote du Rhone şi Loire. În pofida popularităţii vinurilor de soi în lumea întreagă, Franţa a optat pentru clasificarea vinurilor pe baza denumirilor specifice unei regiuni vinicole. Consumul. Pe piaţa internă, consumul de vin pe cap de locuitor a scăzut aproape de 2 ori în ultimii 20 de ani, atingând 56 litri în anul 2003. Acesta este rezultatul tendinţei spre un stil de viaţă mai sănătos care îi face pe consumatori să consume vin mai puţin, însă de o calitate mai bună. Restricţiile de publicitate a produselor alcoolice şi mai ales legile îndreptate împotriva consumului de alcool, au un impact semnificativ asupra consumului de vin, la care se mai adaogă şi preferinţele adulţilor tineri de a consuma băuturi alcoolice mai exotice. Între timp, importurile în volum iniţial mic de $541 milioane au crescut cu 6,7% în 2003. Principalii importatori sunt Spania, Italia şi Portugalia, deşi vinurile din Chile, Statele Unite, Morocco şi Australia înregistrează de asemenea o creştere pe piaţa franceză. Exporturile. O treime din vinul francez este exportat. Cei mai mari clienţi ai Franţei sunt Regatul Unit, Germania şi Belgia, acestora revenindu-le 50% din valoarea totală a exportului de vin. Olanda, Statele Unite, Canada, Elveţia şi Japonia constituie de asemenea cumpărători importanţi ai vinului franţuzesc. În 2003, exporturile au crescut cu 1,7% în valoare, reducându-se în volum cu 3,4%. Declinul a fost şi mai mult accentuat în exportul vinului de calitate din regiuni specifice. Pe parcursul a 6 ani, exporturile Franţei au scăzut cu 12% şi către 2003, au pierdut un punct în clasament după volumul vinului, plasându-se pe locul trei în Statele Unite. În 2004, cota consumului vinului din Franţa în SUA s-a redus cu 14%, pe când cota vinului din Australia a sporit cu 26%, tendinţă care va continua să mărească diferenţa în destinele acestor doi giganţi producători de vin. Deşi pot exista mai mulţi factori care au contribuit la acest declin, principalii factori par să fie determinarea de a păstra în

V-2


continuare producerea vinului tradiţional, şi de nu a reacţiona la schimbările în comportamentul de consum şi la cererea consumatorului. Vinurile franţuzeşti se potrivesc bine pentru consumul în asociere cu bucatele, iar solicitările consumatorului pentru vinuri cu aromă de fructe şi conţinut de tanin moale pentru consum lejer rămân fără răspuns. Promovarea. Guvernul francez subvenţionează sectorul vinicol prin intermediul Departamentul Vinului şi Viei al Franţei (ONIVINS). În 2003, bugetul acestuia a constituit $76 milioane, din care $49 milioane au mers direct în programele de susţinere. Departamentul administrează de asemenea subvenţiile din partea UE alocate sectorului vinicol pentru compensarea cheltuielilor suportate la revitalizarea viilor, distilare şi export. Industria vinicolă a Franţei se vede în criză şi solicită asistenţa din partea statului la diferite nivele, inclusiv pentru restructurarea strategiilor sale de marketing. Responsabilitatea pentru promovarea exportului de produse alimentare şi vinicole este atribuită companiei quasi-obşteşti Sopexa, care funcţionează sub egida Ministerului Agriculturii. Multe din programele companiei Sopexa sunt axate pe regiuni concrete, fiind finanţate parţial de guvernul provinciei respective şi de fabricile de vin participante. Aceste programe sunt concepute în Franţa cu contribuţia oficiilor regionale Sopexa din ţările unde ele vor fi mai târziu implementate şi sunt destinate pentru educarea consumatorilor, organizarea degustărilor de vinuri şi promovarea vânzărilor cu amănuntul. Previziuni. Cât priveşte viitorul vinurilor franţuzeşti, se presupune că sectorul va continua să fie într-o oarecare măsură în declin pe parcursul următorilor cinci ani înainte de începe să se stabilizeze. Succesul de mai apoi al sectorului vinicol din Franţa va depinde în mare măsură de stilurile mereu schimbătoare preferate de consumatori şi de capacitatea sectorului vinicol francez de a produce vin conform aşteptărilor. A2. Italia Producţia. Suprafaţa plantaţiilor de vie pentru producerea vinului continuă să scadă în Italia, ajungând la 764 000 hectare în 2005, i.e. la jumătate din suprafaţa totală disponibilă la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut. Politica actuală în domeniul agriculturii interzice plantarea viilor noi până în 2010; totodată, politica susţine replantarea viilor existente pentru a îmbunătăţi calitatea vinului. În anul agricol 2004/2005, Uniunea Europeană a alocat 103 milioane Euro pentru replantarea suprafeţei de aproximativ 15 000 hectare de vie în sudul Italiei, unde acţiunile de îmbunătăţire a calităţii sunt la moment în plină desfăşurare. Producţia italiană este invariabil afectată de condiţiile climaterice extreme, recoltele ţării variind semnificativ de la an la an. În anul 2005, producţia vinului s-a ridicat doar la 4,9 miliarde litri, ca rezultat al recoltei mici şi boabelor mărunte. Cu toate acestea, dezechilibrul continuu dintre cerere şi ofertă şi ofertele excesive exercită o presiune descendentă asupra preţurilor. În 2004, în cadrul unui program de distilare al UE au fost aprobate contracte de susţinere a retragerii a 200 milioane litri de vin de pe piaţă. O cantitate similară de vin a fost scoasă de pe piaţă şi în anul precedent. Aceste soluţii pe termen scurt nu par să contribuie la creşterea competitivităţii fabricilor de vin italiene. Vinificaţia. Vinurile de calitate ocupă o cotă tot mai mare în volumul total al producţiei vinicole din Italia. Aceste vinuri sunt clasificate drept vinuri cu denumire de origine (DOC) şi vinuri cu denumire de origine garantată (DOCG). Există 311 regiuni vinicole DOC din zone strict conturate, cu cerinţe concrete privind recolta maximală de struguri la hectar, conţinutul minimal de alcool şi alte caracteristici prevăzute în regulamentele UE. Circa 30 regiuni vinicole DOCG respectă cerinţe şi mai stricte. Primele trei zone de producere a vinului de frunte Piedmont, Tuscana şi Veneto produc 45% din vinurile de calitate, deşi toate cele 20 de regiuni ale Italiei produc vin. Consumul. În pofida cererii la vinurile italiene pe piaţa internaţională şi popularităţii vinului Pinot Grigio din anii recenţi, trei pătrimi din vinul italian este produs pentru consumul intern. Cu toate acestea, piaţa internă este serios ameninţată dat fiind reducerea consumului pe cap de locuitor până la 50 litri în 2004 de la peste 100 litri acum 30 de ani în urmă. Acesta este rezultatul trecerii consumatorilor la consumul de băuturi ne-alcoolice (apă minerală şi băuturi răcoritoare). Totodată,

V-3


creşterea semnificativă a preţurilor la vinurile de calitate încurajează consumatorii să procure vinuri la preţ mai mic sau să selecteze băuturi ce le substituie pe cele alcoolice, cum ar fi berea. Mai mult ca atât, consumul vinului Italian încă rămâne la un nivel din cele mai înalt printre ţările producătoare de vin la etapa actuală, şi probabil va descreşte în continuare. Importurile au un impact mic asupra tendinţelor de consum a vinului pe plan intern, deoarece consumatorii de vin italieni preferă savoarea locală, iar importurile reprezintă în general vinurile de prestigiu şi vinurile specifice, cum ar fi Şampania, vinul de Porto, şi Xerexul. Exporturile. În 2004, exporturile de vin italian au crescut cu 7%, deşi această creştere s-a datorat în mare parte exportului de vin în vrac către Franţa, unde a concurat cu vinul de consum curent ieftin din Spania. După o scădere bruscă în anii precedenţi a exportului vinurilor de calitate (DOC şi DOCG) s-a reuşit de a restabili nivelul acestora, cu o creştere modestă de 3% în anul 2004. Statele Unite, depăşind Germania ca piaţă de export după valoare pentru vinul italian, este şi cea mai mare piaţă pentru vinurile DOC şi DOCG. Aceste vinuri reprezintă acum 30% din volumul şi 50% din valoarea în dolari a tuturor vinurilor italiene destinate pentru Statele Unite şi se menţin bine în concurenţa cu vinurile din Lumea Nouă ne cătând la moneda unică puternică (Euro). Aceasta se datorează în parte popularităţii restaurantelor italieneşti din Statele Unite care favorizează vinurile italiene indiferent de preţ. În anul 2001, a fost stabilită o politică comună în domeniul agriculturii, care nu pare să se schimbe substanţial în anii următori. Totuşi, cererea redusă pe piaţa internă, exporturile în scădere, moneda Euro stabilă şi concurenţa crescândă din partea altor ţări obligă autorităţile locale să adopte măsuri de susţinere a consumului de vin pe piaţa internă. Măsurile respective includ examinarea reducerii taxei pe valoarea adăugată (TVA) de la 20% la 10% întru susţinerea eforturilor de a face vinul italienesc mai atractiv fată de alte băuturi alcoolice. Promovarea. Promovarea vinului pe piaţa de export este în responsabilitatea Comisiei pentru Comerţ a Italiei. Această agenţie guvernamentală, care se subordonează Ministerului Activităţilor de Producere nu dispune la moment de un program de promovare a exportului axat în mod concret pe vin. Se preconizează ca Agenţia Buonitalia, finanţată de Ministerul Agriculturii să înceapă promovarea produselor alimentare şi vinicole. Ministerul agriculturii a alocat deja $5 milioane USD pentru promovarea regiunilor vinicole prin intermediul guvernelor provinciilor, iar sectorul privat, conform estimărilor, urmează să contribuie o sumă similară pentru promovarea vinurilor italieneşti. Aceste mijloace vor fi îndreptate spre desfăşurarea atelierelor, degustaţiilor de vin şi campaniilor promoţionale în punctele de comercializare a vinului. Totuşi, activităţile respective, deseori desfăşurate la nivel regional, par a fi minimale în comparaţie cu activităţile promoţionale la nivel de ţară desfăşurate în alte ţări producătoare de vin şi, de-a lungul istoriei, n-au fost foarte efective pe principalele pieţe de export, cum ar fi Statele Unite sau Regatul Unit. Previziuni. Piaţa vinicolă a Italiei prevede o creştere anuală foarte mică, calculată la mai puţin de o jumătate de procent în valoare începând cu 2003 şi ajungând până la $13.7 miliarde în 2008 şi o scădere cu mai puţin de o jumătate de procent în volum în aceiaşi perioadă până la 2,7 milioane litri, conform estimărilor companiei de analiză a pieţei Datamonitor. A3. Spania Producţia. Spania dispune de cea mai mare suprafaţă de plantaţii de vii, estimată la 1,2 milioane hectare în 2004, ceea ce constituie o treime din terenurile sub viţă de vie din Uniunea Europeană. În pofida suprafeţei mari de vii, producţia Spaniei de 4,0 miliarde litri obţinută în 2003 de către aproximativ 5 000 fabrici de vin o plasează mai jos decât Franţa şi Italia în clasament. Precipitaţiile reduse şi irigaţia limitată au condus la recolte mai joase. În partea de nord a Spaniei recolta de struguri variază în dependenţă de condiţiile climaterice din fiecare an. În afară de aceasta, doar 10% din vii sunt irigate, în pofida climei cu temperaturi înalte a Spaniei. Există 60 denumiri de origine diferite (DO) în întreaga ţară, care reprezintă aproximativ jumătate din suprafaţa totală a viilor. Vinificaţia. Principalele trei regiuni vinicole ale Spaniei sunt Jerez – recunoscută în întreaga lume cu vinurile de Xerex (vinurile alcoolizate); Catalonia – locul de origine al vinului spumant Cava; şi Rioja

V-4


Vin maturat: schimbarea preferinţelor

Vinurile maturate timp de mai mulţi ani sau vinurile care trebuie să fie maturate în continuare după eliberarea acestora nu sunt în pas cu realităţile comerciale. Consumatorii de pe pieţele mai afluente aşteaptă astăzi de la producători vinuri gata pentru consumul imediat şi optează pentru vinurile cu savoare de fructe care nu sunt mascate prea mult cu gustul de stejar utilizat pentru maturarea taninelor timp îndelungat. Ca rezultat, unii din producătorii vinicoli spanioli bine cunoscuţi preferă să planteze vii în regiuni cu condiţii mai puţin stricte, cum ar fi La Mancha, unde regulile de clasificare a vinului tradiţional nu trebuie respectate şi unde poate fi produs vin de consum curent fără a urma cerinţe de maturare îndelungată.

– recunoscută pentru producerea câtorva din cele mai bune vinuri roşii spaniole. Fiind o regiune vinicolă importantă, Rioja are cele mai stricte cerinţe de producere a vinului, menite să păstreze tradiţia şi să protejeze calitatea. Aceasta sporeşte costurile şi împiedică vinificatorii să producă vinuri preferate mai mult de consumatori. Spre exemplu, vinificatorii din Rioja nu pot amesteca soiul local de struguri Tempranillo cu soiurile internaţionale recunoscute mai mult, cum ar fi Cabernet Sauvignon. În afară de aceasta, pentru ca vinul din regiunea Rioja să fie clasificat drept Crianza, acesta trebuie să se conforme cerinţelor de maturare minimală în vas de stejar şi în sticlă. Acelaşi lucru se referă şi la vinurile de Rezervă, recunoscute în măsură mai mare pe piaţa internaţională, care necesită o perioadă de maturare mai îndelungată. Consumul. Pe piaţa internă, consumul pe cap de locuitor a scăzut de la aproximativ 40 litri la mijlocul anilor 1980 până la 28 litri în 2004. Declinul care a durat 15 ani continuă, deoarece consumul intern a scăzut cu 3,5% în perioada 2000-2003. El este cauzat de campania anti-alcool şi de schimbările în obişnuinţele consumatorului. Acest fenomen este cel mai evident în segmentul mai mare al vinului de consum curent comercializat în tetra-brik. Berea a devenit de asemenea băutura alcoolică preferată de adulţii tineri, iar băuturile răcoritoare înregistrează o creştere stabilă. În pofida acestui fapt, vinurile de calitate au atestat o creştere modestă cu 6% în anul 2004. Importurile au avut un efect neînsemnat pe piaţa internă, vinurilor de import revenindu-le doar $83,8 milioane în 2003. Acestea au inclus preponderent şampania franceză, vinurile de Porto din Portugalia şi câteva alte oferte de pe segmentele de piaţă înguste. Exporturile. Vinurile spaniole exportate în anul 2004 au ajuns la 1,42 miliarde litri şi s-au menţinut în creştere preponderent datorită vinului în vrac ieftin, subvenţionat de stat. Comerţul cu vin în vrac nu este viabil şi, conform pronosticului, va conduce la scăderea volumului exporturilor în 2005, când piaţa pentru vinul în vrac din Spania va fi mai puţin competitivă. Pe o notă pozitivă, şi mult mai important pentru viitorul vinului spaniol este faptul, că vinurile roşii de calitate se bucură din nou de succes în Statele Unite. Vinurile din regiunile vinicole mai puţin cunoscute prezintă oferte mai atractive în sticle prestigioase grele şi cu etichete moderne, ceea ce convins importatorii americani care susţin comerţul cu vinuri din Spania de faptul că această ţară trece prin perioada renaşterii.

Diseminarea mesajului

În incinta mai multor ambasade ale Spaniei există oficii de promovare a vinului. În Statele Unite, oficiul principal este amplasat în New York şi desfăşoară campania promoţională “Asortare Grozavă”, care a fost într-un oarecare mod instituţionalizată în comerţ după o perioadă de timp. În fiecare an, oficiul organizează un şir de degustaţii în mai multe centre metropolitane majore cu asistenţa unei firme specializate în relaţii cu publicul şi marketing în cadrul evenimentelor separate. Aceste evenimente bine organizate şi bine acceptate se desfăşoară în localuri de nivel înalt, cum ar fi hotelurile prestigioase unde vinurile şi bucatele spaniole sunt prezentate comercianţilor vinicoli şi consumatorilor într-un mediu foarte favorabil.

Promovarea. Rolul susţinerii din partea statului este foarte pronunţat atât la nivelul UE, cît şi la nivel de ţară. Din momentul aderării la UE, viile Spaniei au fost ţinta principală a planului UE de stimulare a defrişării viilor. Uniunea Europeană de asemenea reduce surplusurile prin subvenţionarea exporturilor de vin în vrac şi prin acordarea susţinerii financiare pentru distilarea alcoolului şi păstrarea vinului. Însă aceste măsuri nu sunt eficiente în gestionarea creşterii viitoare. Deşi suprafaţa viilor s-a redus de la aproximativ 1,5 milioane hectare în 1985 până la 1,2 milioane în 2004, producţia vinicolă n-a fost redusă semnificativ. Aceasta nu s-a întâmplat deoarece subvenţiile de stat şi profiturile viticultorilor au fost re-investite în modernizarea gestionării viilor, procurând mecanizare şi sisteme de irigare.

V-5


Este de asemenea asigurată finanţarea pentru promovarea vinului şi dezvoltarea pieţelor de export. Rolul de promovare a vinurilor spaniole pe pieţele de export este atribuit Institutului de Comerţ Exterior al Spaniei (ICEX). Agenţia “Vinuri din Spania” din subordonarea ICEX este responsabilă pentru elaborarea unui şir vast de activităţi promoţionale menite să furnizeze informaţie consumatorilor străini despre calităţile vinului spaniol. Profesioniştilor în domeniul vinicol, Agenţia “Vinuri din Spania” le oferă noutăţi, date statistice şi altă informaţie despre vinurile spaniole. Aceasta include denumirile vinurilor noi, denumirile companiilor vinicole, date despre export şi informaţie de contact. Pentru consumatorii de vin, Agenţia oferă informaţie generală despre istoria producerii vinului în Spania, despre caracteristicile regionale care fac vinurile spaniole deosebite şi despre tipurile de vinuri produse. Previziuni. Se preconizează că viitorul vinurilor spaniole se va lumina în anii următori. Deşi consumul intern urmează aceiaşi tendinţă ca şi consumul global de a bea vin mai puţin dar de calitate mai bună, nivelul consumului pe cap de locuitor pare că s-a stabilizat, iar asistenţa acordată viticultorilor şi fabricilor de vin din Spania pentru replantarea viilor constituie baza îmbunătăţirii permanente a calităţii în anii care vor urma. A4. Lecţii cheie pentru sectorul vinicol al Moldovei preluate din experienţa ţărilor din Europa de Vest Moldova trebuie să tragă învăţăminte din următoarele: • Programe de subvenţionare a viilor. Defrişarea costisitoare şi replantarea viei înregistrează succes

în îmbunătăţirea calităţii vinului care va fi produs în viitor. De rând cu reducerea suprafeţei totale a terenului destinat viilor, defrişarea contribuie la înlăturarea viţelor îmbătrânite şi deteriorate, precum şi asigură ca terenul nepotrivit pentru producerea strugurilor de soiuri tehnice să fie utilizat pentru alte scopuri. Replantarea asigură de asemenea amplasarea soiurilor în cele mai potrivite zone, favorabile soiurilor concrete şi poziţionarea acestora pentru a fi cultivate în modul cel mai eficient şi mai productiv. Această abordare este recunoscută de toate ţările producătoare majore drept necesitate fundamentală pentru îmbunătăţirea calităţii vinului şi creşterea competitivităţii fiecărui sector vinicol.

• Programe pentru subvenţionarea distilării. Fiind menite să susţină preţurile prin retragerea de pe

piaţă a unei cantităţi semnificative de vin, schemele de distilare care acordă o uşurare pentru fabricile de vin cu exces de producţie, îşi pierd beneficiul cu timpul, deoarece aceste fabrici recunosc că ar putea începe să se bizuiască pe subvenţii atunci când ele sunt oferite în mod repetat. În cele din urmă, subvenţiile nu reuşesc să soluţioneze problema ofertei excesive dacă alte măsuri nu sunt întreprinse. Totuşi, ele pot servi drept instrument puternic şi eficient ca parte a strategiei de gestionare a crizei, pentru obţinerea unei valori economice oarecare din situaţia ofertei excesive, prin retragerea vinului de calitate proastă de pe piaţă şi oferirea fabricilor de vin a unui răgaz până îşi vor schimba modelul de afaceri.

• Apelaţiuni. Acţiunile de reglementare menite să îmbunătăţească calitatea şi să perfecţioneze

originea vinurilor regionale au împiedicat creativitatea în vinificaţie şi au redus comerţul cu vin. Este necesar de asigurat un echilibru adecvat pentru a nu dezavantaja activitatea comercială din punct de vedere al pieţei globale. Aceasta înseamnă validarea din timp a măsurilor de reglementare având impact comercial şi studierea opţiunilor alternative mai discrete care pot minimiza acest impact comercial.

• Concurenţă versus cooperare. În Europa de Vest, cultura de afaceri individualistă şi practica

arătatului cu degetul împiedică fabricile de vin să colaboreze în grup şi să conlucreze efectiv cu guvernul pentru a adopta strategii de care ar beneficia întregul sector. La fel se întâmplă şi în Uniunea Europeană, însăşi mărimea căreia creează birocraţie, care la rândul ei inhibează avansarea comerţului şi creează politici care nu corespund necesităţilor sectorului privat.

V-6


• Susţinerea de către guvern a acţiunilor de promovare. Eforturile guvernului în promovarea

exporturilor s-au soldat cu un grad oarecare de succes. Dacă Agenţia “Vinuri din Spania” a atins într-o oarecare măsură succes în promovarea produselor alimentare şi vinicole, agenţiile de promovare a exportului din Franţa şi Italia n-au reuşit să stopeze declinul vânzărilor de vin. În Portugalia, care se clasează pe locul al patrulea printre ţările europene producătoare de vin, frustrarea exportatorilor mari de vin i-a făcut pe şapte din aceştia să-şi combine bugetele de marketing pentru promovarea vinurilor ale grupului format. În afară de aceasta, a fost creată asociaţia umbrelă Vini-Portugal care a întrunit asociaţiile membre ce reprezentau diferite grupuri comerciale specializate în băuturi alcoolice pentru a re-dubla eforturile Comisiei Comerciale a Portugaliei (ICEP), care s-au dovedit a fi ineficiente.

• Turism vinicol. Turismul vinicol s-a dezvoltat fructuos în ţările din Europa de Vest şi acordă

susţinere industriei turismului a fiecărei ţări respective. Fiind în general caracterizat prin boutique-uri mici şi crame independente cu vinuri de calitate înaltă, turismul vinicol prin intermediul peisajelor agricole scenice, a combinat fabricile de vin cu restaurantele oferindu-le gurmanzilor bucate locale şi cazare. Arta şi meşteşugurile beneficiază de asemenea de această tendinţă nouă în petrecerea concediului.

B. Producătorii majori: Ţările din Lumea Nouă (ne-europene) La baza succesului vinurilor din Lumea Nouă au stat practicile viticole noi, susţinute de inovaţii tehnice şi stiluri de vinificaţie ne-inhibate de regulamente cu privire la producerea vinului. Producătorii din Lumea Nouă oferă pieţei de vinuri produse conform preferinţelor consumatorului - vinuri tinere, uşor de consumat, care păstrează aroma şi exprimă proprietăţile depline ale strugurilor. Vinurile în cauză sunt aromate şi deseori conţin zahăr rezidual pentru a forma corpolenţa vinului şi a transmite dulceaţa fructului. Atunci când sunt produse de companii internaţionale mari, aceste vinuri sunt acompaniate de mesaje puternice de brand. Principalii producători ai acestor vinuri sunt Statele Unite, Argentina şi Australia, descrierea cărora urmează mai jos. B1. Statele Unite Producţia. Producerea vinului a început şi a prosperat la începutul secolului al 20-lea, însă a trebuit refăcută după perioada de prohibiţie (care a durat din 1920 până în 1932), după care au supravieţuit doar 100 din cele 2 500 fabrici de vin comerciale ce au existat înainte de prohibiţie. Ieşirea din prohibiţie a fost un proces lent. Chiar şi în prezent, multe măsuri la nivel de stat continuă să limiteze comerţul cu vin. Nu este de mirare faptul că până în anul 1960 numărul fabricilor de vin comerciale a crescut doar până la 271. Anii 1970 au marcat începutul unei mişcări intensive îndreptate spre producerea vinului de calitate mai înaltă în California. Cu susţinerea statului şi instituţiilor de învăţământ au fost introduse pentru prima dată tehnologii noi în viticultură şi vinificaţie, totodată asigurând justificarea părerii că California poate produce unele din cele mai bune vinuri din lume. Vinificaţia. În 2004, suprafaţa totală a viilor a constituit 266 600 hectare, cu o recoltă de 3,6 milioane tone de struguri. În acelaşi an, cele 3 726 fabrici de vin au produs în total 2,3 miliarde litri de vin. Deşi din 50 state ale SUA 48 produc vin, Californiei îi revin 89% din producţia totală de vin. Vinul este cel mai valoros produs agricol al Californiei care are 89 Zone Viticole Americane ce clasifică vinul de calitate înaltă. Alte state producătoare de vin din fruntea clasamentului includ New York cu 5% din producţia totală de vin, Washington – cu 3%, şi Oregon cu mai puţin de 1% din producţia vinicolă totală. Consumul. Piaţa vinicolă a SUA este foarte sensibilă la nivelele de producţie a strugurilor din California. Pe măsură ce piaţa strugurilor revine în echilibru după o perioadă de surplus excesiv, presiunea preţurilor şi sistemul de reduceri au început să slăbească doar în ultimii câţiva ani. În pofida deprecierii fără precedent a dolarului şi a reducerilor mari efectuate de producătorii din California,

V-7


importurile au reuşit să crească cu 5% în perioada dintre 1998 şi 2005, atingând 25% din volumul total de consum al SUA.O mare parte a creşterii respective se datorează vinurilor din Australia. Exporturile. În 2003, vânzările SUA au crescut cu 17% în valoare, atingând $643 milioane şi cu 29% în volum, ajungând la 370 milioane litri. Acesta a fost rezultatul faptului că surplusului de vin de pe piaţa locală şi găsit cumpărători pe pieţele de export, că companiile mari şi-au luat angajamentul de a efectua operaţiuni pe piaţa globală şi că dolarul a devenit mai slab cea ce a făcut ca vinul SUA să devină mai competitiv peste hotare. Regatul Unit al Marii Britanii constituie cea mai mare piaţă de export cu 41% din vânzări, urmată de Canada cu 15% din vânzări, Olanda cu 12%, Japonia cu 7% şi Germania cu 4% din volumul total al vânzărilor de export. California a obţinut succes preponderent în segmentul de jos al preţurilor la vinul îmbuteliat şi în cel al vinurilor de top. Costul redus al strugurilor rezultat din surplusul ofertei de struguri şi eficienţa operaţională înaltă a producătorilor mari de vin ieftin, în combinaţie cu dolarul slab conferă vinurilor californiene o valoare bună. La nivel înalt al preţurilor, unele fabrici de vin sunt recunoscute pentru vinul de calitate superioară, care concurează cu vinurile franţuzeşti şi se vând bine în baza imaginii. La nivel mediu, vinurile californiene au concurat cu vinurile din Australia, din alte ţări din Lumea Nouă, precum şi cu unele ţări ale Europei de Sud. Acesta este un teren aglomerat unde raportul volum /profit este suficient de întemeiat pentru producătorii mici de familie ce produc vinuri calitative pentru comercializare în boutique-uri mici şi pentru alte fabrici de vin de mărime medie care concurează atât după stil, cît şi după calitate. Promovarea. Responsabilitatea de bază pentru promovarea vinurilor din SUA este atribuită Institutului Vinului din California – agenţie de promovare a industriei vinicole şi de consultanţă. Această instituţie constituie o asociaţie care întrunesc peste 1 000 fabrici de vin şi întreprinderi afiliate, fiind unica organizaţie ce reprezintă industria vinului la nivel statal, federal şi internaţional. Funcţionarii şi membrii consiliului de directori ai Institutului sunt aleşi din rândurile conducătorilor companiilor producătoare de vin – membre şi persoane executive superioare din industrie care direcţionează activităţile institutului. Operaţiunile zilnice sunt gestionate de personalul angajat permanent. Secţia relaţii internaţionale este responsabilă pentru elaborarea strategiei de export în coordonare cu 125 fabrici de vin care participă într-un program finanţat din cotizaţii. Având oficii comerciale în 12 ţări care desfăşoară activităţi de promovare, responsabilitatea oficiului principal din San Francisco este de a coordona activităţile, organiza misiuni comerciale, desfăşura permanent întruniri pentru a informa reprezentanţii fabricilor de vin membre, colecta şi publica date şi promova imaginea vinurilor din California. Institutul Vinului din California administrează de asemenea mijloacele financiare obţinute de la Departamentul Agriculturii al SUA (USDA), care a alocat $5,4 milioane pentru industria vinului a Statelor Unite în 2005. Mijloacele respective au drept scop susţinerea gestionării Institutului Vinului din California (care colectează de asemenea cotizaţii anuale de la membrii săi) şi acordarea granturilor fabricilor de vin pentru promovarea vinurilor din California peste hotare. Aceste mijloace din Programul pentru Accesarea Pieţei (MAP) al USDA sunt oferite fabricilor de vin selectate pentru cele mai bune programe de export şi parţial pentru acoperirea cheltuielilor suportate de ele în anul precedent la efectuarea studiului pieţei, promovarea în rândurile consumatorilor, şi pentru compensarea costului materialelor educaţionale dedicate consumului vinului. Informaţia cu privire la activităţile de export ale Institutului Vinului din California este plasată pe pagina web a Institutului www.wineinstitute.org. Pagina web oferă de asemenea informaţie valoroasă despre pieţele internaţionale şi este disponibilă atât membrilor, cît şi publicului. Previziuni. Producerea vinului în California trebuie să asigure în continuare cerea crescândă pentru vinurile de calitate pe piaţa din SUA. Trebuie de asemenea să fie susţinută în continuare tendinţa spre o agricultură bio-dinamică şi producerea strugurilor organici pentru fabricarea vinului, fapt care va da industriei vinicole globale un impuls spre calitate mai înaltă. Viticultorii care reprezintă 40% din producţia vinului de masă aderă la Codul Practicilor Durabile de Cultivare a Strugurilor, oferind o plusvaloare clienţilor interesaţi.

V-8

http://www.wineinstitute.org/


B2. Argentina Producţia. În 2004, Argentina era pe locul cinci în clasamentul celor mai mari ţări producătoare de vin. Cât priveşte suprafaţa viilor, aceasta s-a plasat pe locul al 10-lea, cu o suprafaţă totală de 210 000 hectare. Strugurii pentru vin constituie 94% din cantitatea totală a strugurilor recoltaţi de pe plantaţii. Vinificaţia. Aceşti struguri asigură recolte înalte, care permit producerea vinului de calitate medie pentru piaţa internă, cunoscut ca “vin obişnuit” şi ambalat în cutii tetra-brik. Vinul în vrac este de asemenea un produs semnificativ, obţinut din strugurii respectivi, care a asigurat vânzări în valoare de $73,6 milioane în 2004, fiind orientat spre pieţele internaţionale şi asigurându-i Argentinei întâietatea în vânzările de vin în vrac. Consumul şi exporturile. Pe parcursul ultimilor 15 ani, industria vinicolă a Argentinei a suferit o transformare semnificativă, trecând prin două crize majore. La începutul anilor 1990, consumul vinului pe cap de locuitor a scăzut vertiginos de la aproximativ 90 litri la 45 litri şi de atunci a continuat să scadă până la 31 litri pe cap de locuitor în 2004. Declinul drastic în consumul intern din ultima decadă a produs stocuri de “vin obişnuit” de calitate medie şi a forţat mulţi producători să caute pieţe de export pentru a elimina stocurile. Deoarece aceste vinuri nu erau potrivite pentru consumul internaţional, industria a fost nevoită să reînnoiască tehnologiile şi să modernizeze întreprinderile cu investiţii substanţiale şi cu susţinerea considerabilă din partea statului. Investiţiile din sectoarele public şi privat în valoare totală de $1,3 miliarde au contribuit la modificarea practicilor de fermentare a vinului în amfore mari de ciment, introducerea cisternelor din oţel inoxidabil şi butoaielor mici din stejar, instalarea liniilor de îmbuteliere de ultimă oră, dotate cu echipament ceea ce a sporit eficienţa operaţională a fabricilor de vin mari. În esenţă, imaginea producţiei vinicole din Argentina a fost schimbată către sfârşitul anilor 1990. A doua criză a avut loc în 2002, odată cu deprecierea peso-ului argentinian. Impactul asupra sectorului vinicol a avut drept rezultat creşterea preţurilor la material primă şi alte materiale auxiliare, fapt care a condus la ridicarea preţurilor la vin. În acelaşi timp, produsele substituente ale băuturilor alcoolice, precum este berea, au devenit mai atractive şi consumul de vin intern a continuat să scadă. Deprecierea peso-ului a atras de asemenea investiţiile străine directe făcând costul terenurilor mai atractiv pentru cumpărătorii străini. Achiziţionarea companiilor vinicole şi fuzionarea cu companii vinicole străine au introdus experienţă străină în producerea vinului şi au adus capital străin care a susţinut inovaţiile costisitoare, cum ar fi sistemele de irigare prin picurare. Din 1999 până în 2004, numai în provincia Mendoza investiţiile orientate spre fabricile de vin au sporit cu $300 milioane, iar investiţiile efectuate în plantaţiile viticole au crescut cu $230 milioane. În aceiaşi perioadă, capitalul străin, preponderent din Chile, Statele Unite, Franţa şi Spania a atins suma de $134 milioane şi se preconizează că în următorii cinci ani va creşte cu încă $200 milioane. Aceste măsuri au avut şi continuă să aibă un impact mare asupra industriei vinicole şi asigură o îmbunătăţire continuă a calităţii vinului, favorabilă atât pentru piaţa internă, cît şi pentru cea externă. Pe parcursul timpului respectiv, în plantaţii a avut loc o trecere semnificativă de la strugurii albi şi rozi la soiurile de struguri roşii. Începând cu anul 2000, plantaţiile cu soiuri albe şi roze se reduceau cu aproximativ 4% în fiecare an. În aceiaşi perioadă, suprafaţa plantată cu soiri roşii creştea cu 20% în fiecare an. Plantaţiile care au crescut semnificativ în suprafaţă includ soiurile Malbec, Cabernet Sauvignon, Bonarda, Merlot şi Syrah. Promovarea. În 2002, guvernul a aprobat legea cu privire la elaborarea Planului Strategic de Promovare a Vinului Argentinian până în anul 2020 şi a creat Corporaţia Vitivinicolă a Argentinei (Corporación Vitivinícola Argentina) (COVIAR) – instituţie ne-guvernamentală, persoană juridică, responsabilă pentru gestionarea şi coordonarea implementării Planului. Fiind o asociaţie a fabricilor de vin membre, finanţată în primul rând de fabricile de vin, cu careva susţinere din partea guvernului provinciei, COVIAR a început activitatea sa în 2004, cu un buget de $4,5 milioane. Această agenţie are patru obiective generale:

V-9


• Promovarea vinului argentinian de calitate înaltă în Emisfera de Nord • Promovarea vinului argentinian de calitate înaltă în ţările Mercosur (piaţa comună a ţărilor din

America de Sud) şi sporirea consumului intern • Acordarea asistenţei producătorilor de struguri mici şi mijlocii întru sporirea veniturilor acestora • Susţinerea activităţilor de cercetare şi dezvoltare În afară de aceasta, se desfăşurată permanent o campanie de promovare finanţată de stat şi susţinută din partea sectorului privat, care are ca scop dezvoltarea pieţelor de export. Organizaţia quasi-obştească Fundacion ExportAR activează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Fiind co-finanţată de guvernul federal şi de provincii şi susţinută de sectorul privat, Fundacion ExporAR colaborează strâns cu guvernele provinciale şi cu diferite camere de comerţ şi asociaţii private din diferite sectoare. Majoritatea activităţilor acesteia sunt concentrate în jurul participării la expoziţii internaţionale, organizării misiunilor comerciale pe pieţele de export, invitării jurnaliştilor şi cumpărătorilor să viziteze Argentina, comandarea studiilor şi colectarea informaţiilor despre piaţă. Exporturile. Activităţile de export au condus la creşterea exporturilor de vin cu 16% în anul 2005. Statele Unite constituie cel mai mare importator al vinurilor argentiniene, căruia îi revine o cotă de $45 milioane din vânzări, volumul exportului dublându-se din 2003 până în 2005. A doua piaţă după valoarea exporturilor este Regatul Unit cu $33 milioane în 2004. Pe această piaţă s-a reuşit totuşi o creştere cu 16% în 2005, volumul exporturilor atingând 22,9 milioane litri, în pofida încetinirii înregistrate în exporturile către aceasta. Paraguai, cu importurile sale de vin argentinian ieftin constituie a treia piaţă de export după valoare, rămânând însă ferm pe poziţia a două în ce priveşte volumul exporturilor şi înregistrând o creştere modestă cu 5% în anul 2005. Totuşi, întâietatea o deţine Canada, unde în 2005, volumul exportului a crescut cu 117%, constituind 14,5 milioane litri. Canada este acum a patra din cele mai mari pieţe de export a Argentinei. Previziuni. Dacă Argentina va reacţiona la cererea internaţională înaltă pentru vinul de calitate argentinian, vânzările din export ale acesteia se preconizează să sporească în America de Nord, unde comerţul şi consumatorii privesc Argentina şi Spania ca parte a unei mişcări generale care cuprinde vinurile orientate spre consumator. Soiurile Malbec şi mai puţin cunoscutele Bonarda şi Torrontes sunt folosite la producerea vinurilor uşor de consumat, care redau savoarea fructului şi oferă consumatorilor posibilitatea de a descoperi caracteristici gustative noi. B3. Australia Producţia. Pe parcursul ultimilor 10 ani, suprafaţa viilor s-a extins de la 60 000 hectare până la 160 000 hectare în Australia. Aceasta s-a datorat succesului realizat în exporturi, care a înregistrat o creştere consistentă de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Producţia sporită de struguri obţinută ca rezultat al plantărilor foarte active este la moment ne-viabilă. Ofertele excesive de vin exercită presiune asupra preţurilor şi va conduce la o restructurare semnificativă a industriei. În pofida preţurilor mai joase la struguri, continuă plantarea suprafeţelor noi de vii, deşi cu un ritm mai lent. Cu toate că viile noi urmează să intre pe rod, vor mai trece câţiva ani până când pierderile de volum scoase din sistem prin înlocuirea plantaţiilor de vie vor fi compensate cu producţia nouă de struguri. În cele din urmă, plantaţiile noi vor aduce un beneficiu pozitiv, ridicând calitatea vinului australian în general. Între timp, însă, se preconizează că ofertele excesive vor crea probleme în primul rând producătorilor de struguri şi, în măsură mai mică – producătorilor de vin. În 2005, producţia de struguri s-a ridicat la 1,845 milioane tone şi putea fi mai înaltă dacă celelalte 200 000 tone de struguri planificate nu ar fi fost lăsate pe butuci să se strice. Din strugurii recoltaţi au fost produse 1,25 miliarde litri de vin, 70% din producţia totală revenind Australiei de Sud. Vinificaţia. Succesul vinurilor australiene s-a datorat celor doi factori critici – stilul vinului şi puterea brandului. Vinurile australiene au fost pe linia întâi în mişcarea spre producerea vinului mai puţin restrictivă. Producătorii vinicoli australieni călătoresc mult şi vizitează deseori pieţele SUA şi RU pentru a lăuda vinurile lor în scopul realizării acestora. Ajungând pe piaţă, aceştia colectează

V-10


informaţie despre aşteptările consumatorilor şi informaţie cu privire la cerinţele cumpărătorilor, care sunt mai apoi aplicate în producerea vinului. Consumatorii au solicitat vinuri mai moi, mai uşor de băut, aromatice, iar producătorii australieni s-au conformat cu gusturile acestora. Mulţi producători vinicoli australieni vor spune că vinul bun este crescut în vie unde strugurii sunt îngrijiţi cu atenţie şi recoltaţi atunci când savoarea acestora atinge maturitate deplină. Influenţa mai mică a stejarului în vinul de consum curent permite ca aromele de fructe să se manifeste mai bine. Marca comercială. Etichetele vinului australian cu denumiri de marcă englezeşti sunt recunoscute mai mult în America de Nord, Marea Britanie şi în alte ţări vorbitoare în limba engleză, cît şi de consumatorii din întreaga lume. Denumirea mărcii comerciale de pe etichetă este deseori susţinută de un simbol grafic sau iconiţă uşor identificabilă. Investiţiile continue în reclamă şi în promovarea mărcii asigură transmiterea eficientă a mesajul brandului, ceea ce contribuie la sporirea vânzărilor. Consumul. În 2005, consumul intern a constituit 470 milioane litri, iar în 2006 se preconizează că el va creşte cu 3%. Creşterea se datorează reducerilor mari în preţurile la vin în general, acesta fiind rezultatul direct al ofertei excedentare. Ca şi în multe alte ţări mari producătoare de vin, importurile au avut puţin succes pe piaţa vinicolă a Australiei, crescând concomitent cu consumul intern cu 3% de la cantitatea iniţială mică de 27 milioane litri. Exporturile. O parte a succesului vinurilor australiene peste hotare se datorează culturii de export, vânzările din export depăşind consumul intern. În 2005, exporturile de vin australian au constituit 60% din vânzările totale de vin, ridicându-se la 707 milioane litri. Chiar de la început, vinurile australiene au fost orientate pe pieţele din Marea Britanie şi SUA având un succes nemaipomenit. În 1990, vinurile australiene nu erau predominante în Statele Unite, având vânzări mici de 4,5 milioane litri. Către anul 2005, Australia ocupa al doilea loc la importuri după mărime, fiind întrecută de Italia, căreia i-a revenit 173 milioane litri de vin din totalul importurilor în SUA. Fiind o piaţă mai mare de-a lungul istoriei, piaţa Regatului Unit a crescut comparabil peste ani, însă a fost întrecută de Statele Unite în 2006, deoarece vânzările vinurilor australiene au început să încetinească.

Importanţa strategiei sectoriale

Pentru a îndeplini misiunea sa, AWBC a publicat o strategie clară şi concisă, cunoscută pe larg sub titlul “2025.” Constituind un concept nou la acel moment, strategia a fost primită cu o doză de schepticism pentru scopurile sale agresive, însă a fost acum recunoscută pentru contribuţia sa la succesul Australiei pe piaţa globală. Acest document cu viziuni moderne orientate spre viitor a fost recent actualizat pentru a reflecta realităţile comerciale ale ofertei excesive de vin şi a stabili o direcţie nouă.

Promovarea. Responsabilitatea pentru sectorul vinicol şi dezvoltarea acestuia este atribuită Corporaţiei pentru Vin şi Branduri a Australiei (AWBC), care se subordonează Ministrului Agriculturii, Pisciculturii şi Silviculturii. Acest organ de stat este administrat de un consiliu al directorilor compus din preşedinte, un reprezentant oficial al guvernului şi şase membri reprezentanţi ai industriei, aleşi de un comitet de ramură. Preşedintele şi membrii consiliului care reprezintă diferite ramuri ale industriei (viticultura, producerea vinului, comerţul cu vin, etc.) deţin cu toţii funcţii ne-executive pentru o perioadă concretă de trei ani. Reprezentantul guvernului deţine funcţia la discreţia ministrului. Un comitet consultativ format din membrii consiliului, funcţionari executivi din industrie şi oficialităţi guvernamentale joacă rolul principal în procesul decizional. Activitatea zilnică este gestionată de o echipă administrativă, compusă din profesionişti în domeniu din sectorul privat. Echipa este condusă de un director executiv responsabil pentru implementarea în practică a deciziilor consiliului. Misiunea AWBC este “îmbunătăţirea mediului operaţional în beneficiul industriei vinicole prin asigurarea unui rol de frunte în promovarea calităţii şi integrităţii, dezvoltarea cunoştinţelor şi dezvoltarea pieţei.” Implementarea programelor AWBC cu privire la piaţa de export este un factor ce contribuie la succesul vinului Australian peste hotare. Având oficii în peste 10 ţări, AWBC desfăşoară pentru membri contra plată acţiuni promoţionale incomparabile cu oricare altă agenţie privată, quasi -obştească sau organ creat de guvern. Acest grup este bine organizat şi cunoscut pentru nivelul înalt de

V-11


executare a programelor promoţionale care ar trebui să trezească invidia altor ţări cu programe de dezvoltare a pieţei de export. Comisia pentru Comerţ a Australiei (Austrade) a contribuit de asemenea semnificativ la dezvoltarea sectorului vinicol al Australiei. Desfăşurând activitatea sa în mai multe sectoare, Comisia acordă asistenţă financiară întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv companiilor vinicole care doresc să exporte producţia sa. Programul de granturi pentru dezvoltarea pieţei de export (Export Market Development Grants (EMDG)) rambursează până la 50% din cheltuielile suportate pentru desfăşurarea activităţilor promoţionale ale exportului eligibil, valoarea cărora depăşeşte plafonul de $15 000. Sunt puse la dispoziţie până la 7 granturi pentru compensarea costurilor de desfăşurare a activităţilor de promovare eligibile şi calificate, care includ cheltuielile pentru agenţii de marketing din ţară, cheltuielile de deplasare la pieţele de export, cheltuielile de comunicare, cheltuielile de distribuire a mostrelor, promovarea pieţei de export şi costul călătoriei cumpărătorilor potenţiali în Australia. Atât AWBC www.wineaustralia.com, cît şi Austrade www.austrade.gov.au au pagini web cu informaţie detaliată şi clară despre misiunile, obiectivele, planurile şi activităţile lor în curs de desfăşurare. Alte organizaţii federale antrenate în industria vinului includ: Corporaţia de Cercetare şi Dezvoltare a Viei şi Vinului, Federaţia Vinificatorilor Australiei, Producătorii de Struguri pentru Vin (Wine Grape Growers Australia), şi Institutul de Cercetare a Vinului din Australia. Toate aceste instituţii de stat joacă un rol cheie în dezvoltarea continuă a industriei vinului din Australia. Previziuni. În pofida dezechilibrului semnificativ în aprovizionarea cu struguri, perspectivele Australiei sunt destul de bune. Dezechilibrul pieţei strugurilor este descătuşat de reglementări şi fără îndoială se va stabiliza de la sine cu ajutorul forţelor pieţei, astfel îmbunătăţind calitatea atât în cultivarea strugurilor, cît şi în vinificaţie. Percepţiile consumatorilor din întreaga lume despre calitatea vinului sunt foarte pozitive, iar eforturilor promoţionale bazate pe colaborarea dintre guvern şi firmele private au demonstrat că Australia are avantajul competitiv de promovare a cauzei sale datorită faptului că a asigurat cea mai bună comunicare în industria globală a vinului. A4. Ţările din Lumea Nouă: Lecţii cheie pentru sectorul vinicol al Moldovei Moldova trebuie să tragă următoarele învăţăminte din experienţa ţărilor din Lumea Nouă: • Succesele realizate în ţările din Lumea Nouă. Ţările producătoare de vin din Lumea Nouă au

reuşit, fie intenţionat sau din întâmplare, să realizeze o diferenţă pentru sectoarele lor vinicole respective, care au fost orientate în general spre un soi de struguri care este perceput drept soiul ce creşte cel mai bine în ţara respectivă (i.e. Cabernet Sauvignon în Valea Napa, Shiraz în sudul Australiei, Sauvignon Blanc în Noua Zeelandă, Malbec în Argentina, Carmenere în Chile, Pinotage în Africa de Sud). Aşa s-a întâmplat, că toate acestea (cu excepţia Pinotage-ului) sunt soiuri nobile franţuzeşti, care însă oferă fiecărei ţări o identitate de vin naţională şi încurajează consumatorii să încerce un vin cu gust nou, asociat în mare măsură cu ţara respectivă.

• Parteneriatul dintre sectorul public şi privat în dezvoltarea pieţei. Această măsură este

primordială, dacă recunoaştem că interesele sunt realizate mai bine atunci când sunt conduse de sectorul privat. Sectorului privat trebuie să i-se permită să tindă spre şi să realizeze succesul său comercial. În toate ţările ne-europene sectorul privat are rolul principal de a înainta propuneri şi promova chestiuni de care beneficiază industria. Modelul australian este probabil cel mai bun exemplu de industrie vinicolă care funcţionează cu susţinerea şi antrenarea guvernului. În toate cele trei ţări din Lumea Nouă, gestionarea activităţilor promoţionale de export sunt lăsate pe seama profesioniştilor angajaţi din sectorul privat.

• Strategii şi programe de promovare a exporturilor. Un avantaj major al programelor de export de

succes îl constituie comunicarea clară a scopurilor şi obiectivelor, planul activităţilor promoţionale

V-12

http://www.wineaustralia.com/

http://www.austrade.gov.au/


creative şi executarea ireproşabilă a acestora. Acest avantaj poate fi de asemenea exemplificat prin succesul vinurilor australiene.

• Puterea Internet-ului. Internet-ul este în general utilizat ca mijloc de comunicare şi un portal Web

bine schiţat poate fi un instrument formidabil. Acesta nu doar împărtăşeşte obiectivele agenţiei de export, ci poate fi folosit şi pentru a comunica efectiv cu auditoriul ţintă.

• Susţinerea de către stat a producătorilor vinicoli mici şi mijlociii. Guvernul australian a acordat

asistenţă financiară multor întreprinderi mici, inclusiv fabricilor de vin interesate în exportul produselor lor pentru prima dată, cum ar fi fabrica de vin de familie Casella care producea brandul bine cunoscut Yellow Tail.

• Cooperare şi schimb reciproc de experienţă. Pretutindeni, transferul tehnologiilor şi experienţa

acumulată în producerea vinului au contribuit la schimbul diferitor practici de producere a vinului şi la îmbunătăţirea calităţii. Dreptul de achiziţionare a terenurilor agricole a atras capital străin în Argentina, iar fuzionarea companiilor vinicole din California cu cele din Australia asigură schimbul de informaţie. În aceste companii mari, mulţi producători vinicoli dintr-o ţară vizitează facilităţile de producere a vinului din cealaltă ţară în perioada din afara sezonului.

C. Europa de Est: Comparaţia cu competitorii regionali Acest compartiment analizează experienţele recente prin care au trecut trei ţări importante producătoare de vin din regiune, şi anume Bulgaria, Ungaria şi România. Toate trei sunt acum membre ale Uniunii Europene, însă au suportat schimbări majore în procesul de ajustare a industriilor lor pentru a îndeplini cerinţele de reglementare şi au fost nevoite să înfrunte provocările pieţei vinicole globale. Procesul de privatizare şi fragmentarea terenurilor ca rezultat al privatizării a constituit o problemă majoră pentru toate cele trei ţări. Aceasta a cauzat tensiune dintre fabricile de vin şi viticultori, cauzând probleme legate de calitatea proastă a strugurilor şi de furnizarea de materie primă inconsistentă ca rezultat al aplicării practicilor defectuoase în viticultură. Calitatea acestor vinuri a avut de suferit în răstimpul când pe piaţă au apărut vinurile din ţările ne-europene care puteau oferi o calitate mai bună şi mai stabilă. În afară de aceasta, eşecul în capacitatea de a produce recolte economic-competitive a însemnat că ţările din Europe de Est au pierdut avantajul competitiv care le dădea dreptul de a fi cel mai ieftin furnizor pe multe pieţe. C1. Bulgaria Bulgaria a aderat la Uniunea Europeană odată cu România, în ianuarie 2007 şi a fost supusă transformărilor în anii recenţi, făcând progres în depăşirea moştenirii comuniste care a for precedată de un proces de reformă funciară dezastruos. Situaţia s-a schimbat rapid în ultimii 3-4 ani, odată cu venirea investiţiilor enorme în viile consolidate şi în echipamentul fabricilor de vin. Aceasta se datorează preponderent celor 115 milioane Euro din fondurile UE, acordate prin intermediul Programului Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD) şi investiţiilor din afară, atât ale bulgarilor din afara industriei vinicole, cît şi ale investitorilor străini care au încercat să ajungă în ţările Europei de Est înainte de aderarea acestora la Uniunea Europeană. Au apărut de asemenea un şir de producători noi, majoritatea mai degrabă pasionaţi de vin ca atare decât interesaţi în obţinerea unui flux de mijloace băneşti. Producţia. Problemele cauzate de reforma funciară şi fragmentarea viilor ca rezultat al reformei continuă să fie serioase şi astăzi. Ca parte a pregătirii pentru aderarea la UE, Camera Naţională a Viei şi Vinului (NVWC) a trebuit să alcătuiască un registru complet al viticultorilor şi producătorilor şi până la 31 decembrie 2006, doar un pic mai puţini de 27 000 viticultori au depus semnătura în registru, atestând o suprafaţă de aproape 136 000 hectare sub viţă de vie. Nu este încă clar câte din aceste hectare sunt antrenate în producţia comercială actuală, deoarece în 2005, Ministerul Agriculturii a prezentat cifra de aproximativ 90 000 hectare antrenate în producerea activă a vinului.

V-13


Aceasta implică că un număr mare de proprietari de teren care au sperat că terenurile abandonate sau necultivate vor avea o valoare în viitor şi că UE va acorda granturi în viitor pentru redresarea situaţiei. Oricare ar fi motivul, proprietarii nu ar fi avut opţiunea să-şi vândă terenul pentru vii, şi nici să cultive struguri pentru vin dacă nu s-ar fi înregistrat. Vinificaţia. O prăpastie mare a existat o perioadă îndelungată dintre producătorii de struguri şi vinificatori, aceasta fiind probabil o moştenire a separării activităţilor agricole de activităţile industriale în perioada comunismului. Astăzi, producătorii mai buni au înţeles că legătura strânsă dintre viticultori şi vinificatori este esenţială. Eşecul în stabilirea acestei legături a condus în mare măsură la problemele de calitate cauzate de producerea vinurilor inconsistente, din struguri necopţi în anii 1990. Fabricile de vin au înţeles acum că trebuie să deţină controlul deplin asupra viticulturii şi perioadei de recoltare, fapt considerat ca ceva obişnuit în Europa de Vest. Pentru a realiza aceasta, Bulgaria a atestat recent plantarea unor suprafeţe substanţiale de vii de către un şir de fabrici de vin mari. Cu toate acestea, trebuie de notat faptul că această măsură este costisitoare, chiar şi cu compensarea a 50% din cheltuielile de plantare de către SAPARD. Un alt dezavantaj, cel puţin pe termen scurt, este că mulţi producători posedă plantaţii tinere, mulţi din aceştia au plantat vii în ultimii 3-4 ani şi va dura încă câţiva ani până când viile vor începe să asigure recolte de calitate înaltă. Cadrul legal al Bulgariei a fost ajustat la acquis-ul comunitar şi include două denumiri de Vinuri de Masă cu Denumire Geografică şi 47 regiuni specificate pentru vinurile de calitate. Categoria precedentă este evident în utilizare comercială, iar zonele geografice permit o flexibilitate considerabilă în asigurarea surselor de struguri - materie primă. Însă valoarea de marketing a regiunilor specificate este limitată şi nu este utilizată pe larg. Mărcile comerciale ale vinurilor bulgăreşti sunt limitate, deşi fabricile de vin mari încearcă dă dezvolte mărci comerciale originale (ex. Belvedere Tcherga, Vinprom Iambol Persona). “Marca” generică Sophia este importantă în Polonia, dar aceasta poate fi folosită de mai mulţi producători, iată de ce calitatea vinului variază considerabil. Consumul. Băutura alcoolică Rakia ocupă locul de onoare pe masa naţiunii, iar majoritatea vinului ţării este orientat spre export, fapt ce pune Bulgaria în faţa unei provocări enorme, dar îi oferă şi o oportunitate de a trece de la cultura băuturilor spirtoase la o cultura vinului. Este dificil de obţinut cifre precise din cauza consumului semnificativ al vinului de casă, care ajunge la 12 milioane decalitri (conform unor estimări) şi al alcoolului distilat în condiţii de casă, însă sursele indică că vânzările de vin constituie aproximativ 42 milioane sticle, în comparaţie cu 75 milioane de Rakia. Pieliţa de struguri, în special cea a strugurilor albi aromaţi este întrebuinţată în producerea băuturii Rakia şi începând cu iulie 2006, au fost impuse restricţii suplimentare asupra utilizării alcoolului. Aceasta a exercitat presiune asupra preţurilor la strugurii din recolta anului 2006, mai mulţi producătorii raportând că au importat materie primă din Macedonia practic la jumătate din preţul solicitat pentru struguri în Bulgaria. Doar aproximativ 20% din producţia vinicolă oficială a Bulgariei care constituie 17 milioane decalitri (datele anului 2006) este comercializată în Bulgaria. Cultura consumului de vin este încă puţin răspândită, însă se preconizează să crească în următorii 5 ani, în mare parte în oraşe şi în zonele turistice. Este în interesul industriei să fie eliminat vinul de casă, pe care mulţi consumatori îl consideră încă a fi mai autentic, subminând eforturile întreprinse de producătorii de frunte pentru a îmbunătăţi calitatea. În acelaşi timp, pretutindeni circulă numeroase zvonuri despre vinurile falsificate sau aşa zisele vinuri secundare, şi acestea trebuie curmate, altfel Bulgaria riscă să se confrunte cu probleme similare celor cu care s-a ciocnit Moldova şi Georgia pe piaţa de export principală - Rusia. Aderarea la Uniunea Europeană trebuie să contribuie la asigurarea implementării măsurilor de control. Exporturile. Exportul rămâne scopul cheie pentru majoritatea producătorilor bulgari, înregistrând o creştere totală de aproximativ 25% din exporturile totale efectuate în anul 2005. Cât priveşte, însă, cumpărătorii tradiţionali ai Bulgariei Regatul Unit al Marii Britanii şi Germania, exporturile pe aceste pieţe este încă în scădere acută, acestea fiind înlocuite cu pieţe din Europa Centrală şi de Est. Piaţa Rusiei a atins o cotă de 75% din exporturi la sfârşitul anului 2005, continuând să crească în primele 10 luni ale anului 2006. Alte pieţe majore ce indică creştere în exporturi includ Republica Cehă şi Suedia.

V-14


Promovarea. Guvernul Bulgariei a delegat responsabilităţile pentru sectorul vinicol Camerei Naţionale a Viei şi Vinului (NVWC), care este o organizaţie ne-guvernamentală. Camera are un Consiliu de Conducere, în componenţa căruia intră un număr de producători ce reprezintă viziunile realiste ale industriei. Scopurile NVWC sunt de a consolida interesele viticultorilor şi vinificatorilor şi de a întreprinde eforturi întru realizarea scopului comun - dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei. NVWC a fost de asemenea antrenată în procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia UE şi a pregătit noua Strategie de Dezvoltare a Viticulturii şi Enologiei în Bulgaria pentru perioada 2005-2025. Preocupările actuale includ protecţia şi controlul originii, calităţii şi autenticităţii vinurilor şi eforturile de dezvoltare a culturii consumului de vin în Bulgaria, cu speranţa că consumatorii mai bine informaţi vor manifesta un interes sporit faţă de vinurile de calitate bulgăreşti. Învăţăminte cheie pentru Moldova din experienţa recentă a Bulgariei: • Bulgaria are acum un cadastru viticol, i.e. un registru al viticultorilor şi suprafeţelor de teren sub

plantaţii de vii; astfel, cumpărătorii pot identifica proprietarii. Această conformare de nivel înalt a fost realizată obligând viticultorii să se înregistreze, dacă aceştia doresc să beneficieze de opţiunea de a comercializa struguri pentru vin sau de a vinde terenurile lor sub viţă de vie. Sunt făcute şi aprobate scheme care permit schimbul de terenuri pentru ca parcelele de vie să poată fi consolidate.

• Bulgaria a beneficiat de investiţii străine în sectorul vinicol, ridicând standardele şi revitalizând

industria. Banii au venit din subvenţiile UE, dar şi din partea investitorilor străini cu capital privat (din Franţa, Italia, Marea Britanie, Germania şi în particular din Rusia), în pofida dificultăţilor de ordin legal (trebuie fondată o Companie pe Acţiuni bulgară, deşi aceasta poate deţine sută la sută capital străin).

• NVWC are un Consiliu de Conducere ce include un număr de producători care pot reprezenta

viziunile realiste ale industriei şi necesităţile acesteia. • Bulgaria recunoaşte necesitatea de a întreprinde măsuri de îmbunătăţire în sector şi a inclus atare

acţiuni în Strategia Naţională de Dezvoltare a Viticulturii şi Enologiei pentru anii 2005 - 2025. • Primele vinuri “simbol” în Bulgaria au fost produse în anul 2000, de către doi producători vinicoli

bulgari care au folosit spaţiu arendat în fabrici de vin şi au cumpărat struguri pentru a produce vinurile lor Maxxima Reserve. Alţi producători de vin “simbol”, inclusiv Santa Sarah şi Valley Vintners, continuă să lucreze în acest mod, folosind libertatea de a alege cei mai buni struguri din viile mai vechi şi de a arenda spaţii fără a suporta cheltuieli de regie aferente începutului afacerii. Producătorii mici au fost în avangarda mişcării de ridicare a standardelor şi introducerii inovaţiilor, introducînd primele vinuri “simbol”, primele vinuri „terroir” şi primele vinuri „estate” în ţară.

• Aproape două treimi din soiurile de struguri din Bulgaria sunt roşii, inclusiv cantităţi substanţiale

de Cabernet şi Merlot, ceea ce corespunde cererii internaţionale. Bulgaria dispune şi de unele soiuri locale de unicat, cum ar fi Mavrud, Rubin şi Melnik care conferă un sens al locului şi identităţii locale.

• Prezenţa consultanţilor cu renume mondial, precum este Michel Rolland adaogă credibilitate

afirmaţiilor Bulgariei precum că este în stare să producă vinuri de clasă internaţională. • Piaţa internă creşte, precum creşte şi interesul faţă de vinurile de calitate mai înaltă prin

intermediul restaurantelor. Turismul, care este de asemenea în creştere, trebuie să beneficieze vânzările vinului local.

Moldova poate de asemenea trage învăţăminte din următoarele dificultăţi cu care s-a confruntat Bulgaria:

V-15


• Bulgaria a pierdut pieţele sale de export din Europa de Vest pe care avea succes din cauza scăderii

drastice în calitatea vinurilor şi preferinţelor consumatorului în favoarea vinurilor din Lumea Nouă. Aceasta s-a întâmplat din cauza problemelor legate de gestionarea proastă a privatizării pământului, viticulturii fragmentate şi ne-profesioniste, şi lipsei de coordonare dintre fabricile de vin şi producătorii de struguri. Bulgariei îi va fi greu să re-obţină pieţele pierdute, deoarece formatorii de opinie au păreri preconcepute faţă de sectorul vinicol din Europa de Est. Calitatea vinului nu contează şi consumatorii nu vor rămâne loiali producătorilor care nu furnizează produsele lor.

• Bulgaria n-a reuşit de asemenea să se promoveze efectiv drept ţară vinicolă, şi nici să susţină

producătorii săi, sau să prezinte un front unit din cauza rivalităţii comerciale şi lipsei de înţelegere a necesităţii de a conlucra întru protejarea Bulgariei ca ţară producătoare de vinuri. Promovarea vinului este inclusă în strategie ca obiectiv, dar nu va fi implementată decât începând cu anul 2019, ceea ce ar putea fi prea târziu. Lipsa finanţării din partea statului sau chiar a unui suport generic pentru deplasările jurnaliştilor sau evenimentele dedicate degustaţiilor pe pieţele ţintă încă mai rămâne o problemă.

• Bulgaria exportă aproximativ 80% din vinurile sale şi nu are o cultură a vinului sau o piaţă internă

puternică. Rakia continuă să domine şi ocupă un loc de frunte pe piaţa internă. • Bulgaria n-a reuşit să dezvolte turismul vinicol în nici o direcţie majoră. Luând în consideraţie

dezvoltarea vertiginoasă a turismului şi procurarea caselor de vară de către străinii din occident, trebuie de folosit această oportunitate majoră şi de obţinut vânzări în ţările turiştilor în baza factorului de vacanţă “plăcută”.

• Se pare că unele din viile tinere ale Bulgariei au fost plantate în locaţii unde a fost mai degrabă

posibil de procurat suprafeţe semnificative de teren, şi nu unde au existat condiţii favorabile plantării viilor de calitate. Astfel de vii nu vor asigura struguri de calitate înaltă.

• Mulţi vinificatori n-au înţeles necesitatea antrenării în viticultură pentru a asigura calitatea şi

tratează producerea vinului drept prelucrare industrială a strugurilor, deşi această atitudine se schimbă.

• Bulgaria trebuie să pună capăt falsificării vinurilor care riscă să cauzeze probleme pe principalele

pieţe de export, cum ar fi Rusia. • Producătorii bulgari trebuie să fie conştienţi de prezenţa crescândă a reţelelor de supermarkete

internaţionale care cumpără vinuri ieftine din Uniunea Europeană şi folosesc abilitatea lor globală de a procura vinuri calitative în cantităţi mari şi la preţuri competitive din orice colţ al lumii pentru a putea concura pe piaţă.

C2. Ungaria Ungaria este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene din mai 2004, însă a trecut prin probleme economice care s-au soldat cu proteste politice şi manifestaţii în Budapesta în toamna trecută, după ce guvernul a recunoscut în cele din urmă că dificultăţile economice ale ţării sunt cu adevărat serioase. Producţia. În Ungaria există 22 regiuni vinicole care variază după mărime şi importanţă, însă regiunile de frunte, care au dus la dezvoltarea fabricilor de vin mai mici, cu profil înalt sunt Villány, Tokaj, Eger, Székszard şi Sopron. Unica fabrică de vin care încă se află în proprietatea statului este Kereskedőház din regiunea Tokaj, privatizarea căreia a eşuat parţial din cauza poverii angajamentelor asumate de aceasta faţă de aproape 3 000 de viticultori. În anii recenţi, suprafaţa viilor s-a micşorat

V-16


considerabil şi va continua probabil să se micşoreze. Viile antrenate în producţia comercială cuprind 85 260 hectare (Asociaţia Comunităţilor Producătoare de Vin), însă sursele din industrie estimează că cifra aceasta va scade până la aproximativ 55 000 – 60 000 hectare după ce viile neprofitabile din zonele de producere în masă, cum ar fi Great Plain vor ieşi din circuitul de producţie. S-a sugerat că probabil cultivatorii de viţă de vie aşteaptă ca acest proces să fie subvenţionat din granturile UE. S-a estimat de asemenea că 130 000 viticultori sunt reprezentaţi de Asociaţia Comunităţilor Producătoare de Vin, care afirmă că este unica instituţie mare de promovare cu drept de vot în Ungaria, fiind astfel o organizaţie foarte importantă din punct de vedere politic. Consumul. Ungaria este una din cele trei ţări din top Europene cu consumul pe cap de locuitor de 10 litri de alcool curat. Statisticile nu sunt foarte sigure: până la 30% din industria alcoolului reprezintă estimări ale cotei pieţei negre, iar volumele vinului de casă şi vânzările directe ale fabricilor de vin nu sunt cunoscute. Conform datelor oferite de Euromonitor, în 2006, piaţa vinicolă oficială a constituit 308 milioane litri, indicând o creştere cu 2% a vinului roz, care constituie cel mai dinamic sub-sector (creştere cu 4% în volum şi cu 5% în valoare). Importurile sunt încă foarte mici (0.5% din piaţă), constituind din vinuri europene ultra - premium sau vin la preţ iniţial acceptabil importat direct de reţele, precum sunt Tesco şi Lidl. Italia şi Spania sunt sursele majore ale acestor importuri, acestora revenindu-le aproximativ 750 000 litri în anul 2005 (datele IWSR). Consumul vinului pe cap de locuitor este destul de stabil, la nivel de aproximativ 30 litri, în timp ce creşterea consumului de vinuri de calitate demonstrează că cota de piaţă a vinurilor la preţul de peste 4 Euro a crescut de la 2,4% în anul 2002 până la 5,7% în prezent (datele IWSR). Acest model este destul de obişnuit şi pentru consumul intern, cu poziţii forte la nivelul de sus şi la nivelul de jos al preţurilor, însă cu puţini producători care oferă calitate şi valoare consistentă la nivelul de preţ mediu al pieţei. Segmentul vinului premium boutique creşte tot mai mult, mai ales în restaurante, precum şi în rândurile profesioniştilor şi categoriilor mijlocii ale populaţiei din oraşele mari. Vinul devine tot mai stilat şi mai atrăgător, încât acum există un şir de sommelieri tineri, pasionaşi şi cunoscători care pot adăugă valoare şi mări profiturile prin intermediul vânzărilor de vin. Vinificaţia. În Ungaria sunt aproape 13 000 fabrici de vin, din care doar 234 produc mai mult de 10 000 decalitri pe an. Principalele soiuri includ Kékfrankos (roşu), Olaszrizling, Furmint şi Chardonnay. Aproximativ 70% din vinul produs este alb. Problemele Ungariei ce ţin de viticultură sunt în oarecare măsuri similare cu problemele cu care se confruntă Moldova, unde solurile tind să fie fertile, contribuind la formarea coroanelor viguroase. Aceasta înseamnă că pot apare probleme cu strugurii necopţi, aciditatea înaltă şi arome de fruct verde, mai ales în vinurile roşii. De asemenea, bolile provocate de ciuperci pot avea consecinţe nedorite. Unele fabrici au invitat consultanţi internaţionali pentru a primi asistenţă în efectuarea experimentelor de gestionare a coroanei şi a obţine rezultate îmbunătăţite în asigurarea strugurilor de calitate mai bună. În 2006, recolta a permis producerea unei cantităţi de aproximativ 30 milioane decalitri, exact un pic mai puţin decât mărimea pieţei vinicole interne (308 milioane decalitri), influenţând preţurile. Cu toate acestea vinul produs din recoltele precedente care au atins volume de până la 49 milioane decalitri, a dus la apariţia surplusului pe piaţă. Exporturile. Exporturile sunt în scădere, mai ales pe pieţele majore din Germania, Regatul Unit, Republica Cehă, Polonia şi Slovacia. Doar piaţa din Rusia şi cea din Danemarca au înregistrat o creştere recentă. Pe parcursul istoriei, până la căderea Cortinei de Fier, Ungaria transporta volume masive de vin în Blocul ţărilor de est, mai ales în Uniunea Sovietică şi un şir de fabrici de vin aveau linii secundare de cale ferată cu destinaţie specială pentru a aproviziona această piaţă, ceea ce este foarte similar cu cazul Moldovei. La sfârşitul anilor 1980 piaţa rusă a fost pierdută după campania anti-alcool dezlănţuită de 1980, iar mai apoi, ca rezultat al schimbării regimului de guvernare. Exporturile Ungariei s-au redus cu 70% în perioada anilor 1989 – 1992, forţând industria să caute căi de depăşire a situaţiei de criză. Fabricile de vin privatizate şi cooperativele au realizat un succes considerabil în exporturi în prima jumătate a anilor 1990, folosind o nişă pentru vinurile albe de calitate bună, la preţ mic în perioada când exista puţină concurenţă din partea ţărilor Lumii Noi. De atunci, avantajul competitiv în cost de care a facilitat Ungaria a dispărut pentru totdeauna.

V-17


Promovarea. Lipsa marketingului şi promovării strategice a vinului continuă să fie o problemă semnificativă pentru ţară şi fără îndoială a contribuit la scăderea exporturilor. Până recent, activităţile de marketing şi promovare erau atribuite în responsabilitatea Centrului de Marketing Agricol (AMC), care promova un şir de produse agricole, însă nu era în stare să planifice campanii pe termen lung, deoarece bugetele acestuia erau aprobate anual. Eforturile în marketingul vinului s-au dovedit a fi evenimente unice, izolate, cu puţine acţiuni ulterioare. Câteva asociaţii vinicole mai mici au fost create pentru a reprezenta anumite grupuri de fabrici de vin în baza unor criterii de selectare stricte. Acestea, însă, dispun de mijloace limitate şi ar putea conlucra mai mult împreună pentru a prezenta un front mai unit. Guvernul a recunoscut recent importanţa strategică a vinului şi a adoptat cadrul legislativ pentru a permite transferarea celor 8 HUF pe litru percepuţi anterior în calitate de accize la finanţarea noului oficiu de promovare a vinului. Centrul va avea responsabilitatea de marketing, promovare şi control al calităţii vinului. Centrul va fi condus de un consiliu de directori compus din membrii aleşi din rândurile producătorilor mari şi mici. Cu părere de rău, Ungaria a pierdut doi ani, tergiversând aprobarea legislaţiei corecte, din care motiv acest organ n-a putut să-şi înceapă activitatea. Moldova poate trage învăţăminte din experienţa Ungariei pe mai multe căi, luând în seamă următorii factori pozitivi: • Ungaria a restructurat cu succes industria sa la începutul anilor 1990, dezvoltând stiluri de vin şi

pieţe noi după ce a pierdut piaţa rusească. Aceasta a pus fundalul pentru dezvoltarea unei generaţii noi de fabrici de vin mici, orientate spre calitate.

• Ungurii manifestă o mare mândrie faţă de industria lor vinicolă, ceea ce creează o piaţă internă

puternică, căreia îi revine marea majoritate a producţiei vinicole în cadrul hotarelor proprii. • Printre profesionişti se dezvoltă o cultură de veneraţie a vinului, care susţine dezvoltarea nişei

producătorilor de vin boutique de calitate înaltă. Anume aceşti producători merg în frunte pe calea spre ridicarea calităţii şi inovaţiilor.

• Turismul vinicol este destul de bine dezvoltat în câteva din regiunile mari, fabricile de vin oferind

degustaţii, bucate, şi cazare, precum şi efectuând vânzări directe. • Calitatea vinului unguresc s-a

îmbunătăţit la toate nivelele în ultimii ani prin înţelegerea mai bună a vinificaţiei şi viticulturii susţinute de experţi internaţionali.

Importanţa investiţiilor străine şi turismului

Investiţiile străine constituie o forţa motrice cheie a revitalizării în unele zone, mai ales în regiunea Tokaj, cu angajamente financiare majore din partea Franţei, Spaniei şi Germaniei. Oriunde nu ar avea reprezentanţe, Torley Cellars şi Danubiana sunt ambele în proprietatea investitorilor Germani. Turismul este de asemenea un factor ce contribuie semnificativ în Ungaria, cu un număr mare de vizitatori din Germania, Austria şi mai recent – din Regatul Unit (360 000 litri în 2006). Fabricile de vin ungare din mai multe regiuni, inclusiv din Buda, Tokaj, Villány şi Lake Balaton sunt deja pregătite pentru primirea vizitatorilor, asigurarea degustaţiilor, servirea bucatelor, şi cazarea vizitatorilor.

• Investiţiile străine au contribuit la

revitalizarea anumitor zone, cea mai vizibilă fiind revitalizarea regiunii Tokaj.

• Ungaria a câştigat credibilitatea de

producător de vin calitativ cu reputaţia vinului de Tokaji (vin produs în Tokaj) drept unul din cele mai bune vinuri din lume, însă mai are şi alte soiuri şi stiluri de vin unicat care îi pot ajuta să se diferenţieze.

• Vinul constituie un sector foarte important în Ungaria datorită mărimii numerice a comunităţii cu

drept de vot. Producătorii moldoveni trebuie să recunoască că şi ei pot fi la fel de puternici. • Mai multe grupuri de producători vinicoli, cum ar fi Tokaji Renaissance şi Ghilda Pannon Wine au

fost create pentru a-şi promova vinurile. Aceste grupuri au reuşit să stabilească standarde de

V-18


calitate pentru membri, desfăşurând activităţi comune, cum ar fi vizite cu participarea presei, iar în cazul Ghildei Pannon Wine – accesarea mijloacelor UE pentru desfăşurarea evenimentelor promoţionale comune (o serie de seminare cu tematică specială pe pieţele cheie, cum ar fi Regatul Unit şi Polonia).

• Guvernul Ungariei a recunoscut importanţa industriei vinului şi a întreprins măsuri noi de finanţare

care se preconizează să fie folosite pentru acoperirea serviciilor ce ţin de controlul calităţii şi marketingul vinului. Aceste măsuri au fost întreprinse prin intermediul legislaţiei, înlăturând accizele la vin în valoare de 8 HUF pe litru şi orientând aceste mijloace unei organizaţii noi pentru promovarea şi marketingul vinului. Aceasta va permite, la timpul cuvenit, de a planifica o strategie de marketing şi promovare a vinului pe termen lung şi de a asigura standardele de calitate. Membrii Consiliului Directorilor al acestui organ vin din industria vinului, reprezentând producători vinicoli mari şi mici.

Moldova trebuie să examineze de asemenea factorii negativi din experienţa Ungariei: • Un număr foarte mare de producători viticoli înseamnă lipsa unei viticulturii performante. Aceasta

rămâne o problemă, iar calitatea nu s-a îmbunătăţit în măsura în care ar trebui să se îmbunătăţească în toate sectoarele mari ale industriei.

• Problemele legate de viticultură, cum ar fi recoltele excesive, strugurii culeşi înainte ca aceştia să

se coacă şi bolile continuă să persiste. Preţurile joase plătite pentru struguri de calitate proastă constituie o problemă socială în regiunile în care există puţine alternative de angajare. Mari suprafeţe de vii trebuie să fie scoase din producţie.

• Ungaria n-a reuşit să folosească dezvoltarea turismului pentru a implementa o informare mai

intensă despre vinurile şi cultura sa, astfel sporind vânzările vinului străin în ţară. • Lipsa planificării marketingului vinicol pe termen lung şi lipsa scopului concret axat pe vin ca

prioritate a făcut ca vinul ungar să piardă poziţia în majoritatea pieţelor de export. Această greşeală trebuie corectată de organizaţia nouă de promovare a vinului care va putea planifica o strategie pe termen mai lung. Însă tergiversările în aprobarea şi executarea legislaţiei corecte care prevede colectarea mijloacelor pentru acest scop au cauzat pierderea poziţiei valoroase pe piaţă.

• Crearea mai multor grupuri de producători mici are de asemenea aspecte negative, deoarece aceste

organizaţii urmează căi individuale în desfăşurarea activităţilor de marketing şi relaţii cu publicul, subminând capacitatea de a se prezenta în front unit. Au fost momente când acestea n-au colaborat suficient cu instituţia de promovare a statului AMC. Rămâne să sperăm că această situaţie se va schimba odată cu crearea organizaţiei noi de promovare a vinului. Eşecul în asigurarea comunicării dintre fabricile mari şi mici este de asemenea o problemă.

• Marketingul pe termen scurt şi practicile neeficiente promovate prin intermediul agenţiei

anterioare a vinului n-a fost efectiv şi n-a reuşit să pună accentul pe vin, deoarece acesta concura pentru atenţie cu alte produse agricole.

• Mai presus de toate, preţurile înalte la vinuri a făcut ca exportul multor tipuri de vin să devină

aproape imposibil. • Regiunile Ungariei şi denumirile soiurilor de struguri sunt complicate şi greu de înţeles. Acest

aspect face marketingul şi dezvoltarea brandurilor globale problematice. • Apariţia grupurilor de supermarkete internaţionale cu posibilităţi de aprovizionare globale şi tactici

de reducere a preţului în lupta pentru cota pieţei ar putea dăuna vânzărilor locale.

V-19


• Există o primejdie crescândă că dacă vor apare mai multe fabrici de vin de tip boutique, acest segment va pierde atractivitatea sa, iar oferta va depăşi cererea pieţei. Deşi piaţa acestor vinuri continuă să crească, aceasta rămâne totuşi mică.

• O problemă este şi lipsa brandurilor puternice de export. Majoritatea vinurilor de export se vând

sub etichete pseudo - italiene (ex. Villa Floriana şi Monte Capella), fără nici o identitate ungară. Brandurile de export din top includ Chapel Hill şi Riverview, care la fel nu transmit identitatea ţării.

• Vinul de casă şi cel de pe piaţa neagră trebuie blocat, deoarece acest vin diminuează calitatea. C3. România România a devenit membră deplină a Uniunii Europene în ianuarie 2007. În perioada de aderare 2002 -2007, industria vinicolă a beneficiat, conform estimărilor, de 35 milioane Euro din partea Fondului de susţinere a ţărilor candidate în perioada pre-aderare SAPARD al Uniunii Europene. Mijloacele respective au fost investite în programe de revitalizare a viilor şi de modernizare a fabricilor de vin. România preconizează să primească sume şi mai mari de mijloace financiare de la Uniunea Europeană, în particular din Fondul Agricol European pentru Dezvoltarea Rurală. Producţia. Suprafaţa viilor a scăzut de la 230 000 hectare în anul 1996 (OIV) la 189 000 hectare în 2006, deşi registrul viilor nu este încă complet şi datele nu sunt definitive. Surse din industrie estimează că doar aproximativ 89 000 hectare de viţă de vie sunt Vitis vinifera, celelalte constituind hibrizi ce trebuie înlocuiţi până în anul 2014, din care 30 000 hectare pot fi replantate cu soiuri Vitis vinifera. Producţia medie în ultimii cinci ani a constituit aproximativ 50 milioane decalitri, deşi această cantitate variază anual în dependenţă de condiţiile climaterice. Datele pe industrie pentru anul 2005 indică că soiurile plantate cel mai mult sunt Feteascǎ Albǎ (9 800 hectare) şi Feteascǎ Regalǎ (17 700 hectare), urmate de Riesling Italico. Soiul Merlot este cel mai mult plantat dintre soiurile roşii, cu o suprafaţă de 9 800 hectare, urmat de Cabernet Sauvignon cu 8 500 hectare. Pinot Noir a cuprins doar 500 hectare, iar soiul de identitate al ţării Feteascǎ Neagrǎ – 1 300 hectare. Din momentul aderării la Uniunea Europeană problema muncitorilor sezonieri a devenit o preocupare mare. În sectorul viticol, lucrările mecanizate sunt o raritate, de aceea forţa de muncă rămâne esenţială, dar muncitorii găsesc salarii mai atractive în alte ţări Europene. În timpul recoltării din ultimii ani, unele rapoarte ne-sistematice indicau că plantaţii de vii destul de mari au rămas ne-recoltate din cauza lipsei muncitorilor. Producătorii clar-văzători plantează vii noi cu stâlpi de oţel şi spaliere potrivire pentru mecanizare, în caz dacă acestea vor fi necesare în viitor.

Privire generală asupra producătorilor vinicoli

Patru companii mari domină piaţa internă, însă trebuie de notat faptul că recent, au apărut un şir de fabrici de vin de tip boutique care promovează calitatea şi inovaţiile, cum ar fi SERVE, Prince Stirbey şi Casa Davino. Exporturile sunt limitate, însă vânzările sunt foarte înviorate pe sectorul pieţei locale HORECA. Cîteva din fabricile de vin mai mari au nimerit în ţintă cu ofertele de vin premium din viile vestite, precum sunt brandul Murfatlar Trei Hectari, Carl Reh La Cetate, Halewood Cherry Tree Hill şi Byzantium şi Recas La Putere. Cele mai dinamice fabrici de vin au beneficiat de asemenea de investiţii străine şi de experienţa internaţională în vinificaţie pentru a îmbunătăţi calitatea vinului pentru pieţele internă şi de export. Se zvoneşte că un producător de vin European de profil înalt va anunţa curând despre angajamentul creării unei companii mixte în România, care va asigura credibilitate industriei.

Vinificaţia. România a ajustat legile sale ce reglementează producerea vinului cu legislaţia UE, având trei categorii pentru vinurile ne-spumante produse din soiuri autorizate de Vitis vinifera: vinuri de masă şi vinuri de calitate divizate în VS (vinuri de calitate superioara), vinuri cu descriere geografică recunoscută şi vinuri cu denumire de origine controlată (DOC), vinuri de calitate cu denumire de origine controlată. În România există şapte regiuni vinicole majore şi o listă aprobată a sub-regiunilor, deşi în afara pieţei locale, acestea nu sunt utilizate pe larg ca instrument de efectuare a vânzărilor. Consumul. Industria vinicolă a României este în mare măsură conturată de piaţa sa internă puternică, care consumă peste 90% din producţia sa. Consumul pe cap

V-20


de locuitor este estimat de sursele industriei între 22 -25 litri. Acest indicator nu include vinurile de casă, care continuă să fie un factor ordinar. În 2005, exporturile au constituit doar 7%, iar în 2006, ţara a devenit un importator net, fiind incapabilă să satisfacă cererea doar cu propria producţie. În 2006, importurile au atins 5 832 000 decalitri, din care din Moldova a fost adus 60% din vinul importat, dar şi importurile din Italia (17%), Franţa (10%) şi Spania (7%) au fost de asemenea semnificative. Exporturile. Exporturile au constituit în total 1 380 000 decalitri în 2006, fiind realizate în Germania (34%), Statele Unite (11%), Rusia (9%), Regatul Unit (7%) şi Estonia (6%). Aderarea la UE pare să aducă în continuare provocări majore industriei vinicole a României, care la moment are o piaţă locală înviorată cu preţuri relativ înalte. Multe fabrici de vin nu s-au pregătit pentru export, deoarece preţurile de export vor trebui să fie cu mult mai joase decât cele pe care producătorii respectivi le pot obţine pe piaţa internă. Multe fabrici de vin s-au pomenit în situaţia că şi-au realizat toată producţia şi acum importă vinuri pentru a compensa volumul insuficient şi de aceea nu văd un motiv pentru a recurge la vânzările de export. Cu toate acestea, producătorii români trebuie să conştientizeze problema eventuală, deoarece vinurile de import se vând la un preţ mic prin intermediul supermarketelor internaţionale (din cauza supraproducţiei în ţările europene şi datorită tranzacţiilor de sourcing global cu grupurile retailiste internaţionale). În viitor, consumul produselor importate ar putea deveni la modă, iar, pe termen mai lung, gusturile consumatorilor se vor schimba probabil în favoarea stilului acestor produse de import, i.e. consumatorii vor prefera vinuri albe mai seci şi o proporţie mai mare a vinurilor roşii. Din păcate, România îşi păstrează imaginea vinului de calitate joasă, la preţ mic din Blocul de Est în majoritatea pieţelor de export şi pentru a schimba această percepţie va fi nevoie de timp. Promovarea. În anul 2002, a fost creată o asociaţie a exportatorilor şi producătorilor vinicoli (APEV), care se axează pe ridicarea gradului de conştientizare prin intermediul degustaţiilor şi expoziţiilor cu vânzare, precum şi pe acţiunile de lobby-zare din numele industriei. În 2007, a fost revăzută Legea Viei şi Vinului pentru a permite crearea Institutului Vinului al României şi axarea acestuia pe marketingul vinului, inclusiv pe acţiunile de promovare generică a culturii vinului, temelia căreia a fost pusă în România mulţi ani în urmă. În afară de aceasta, Institutul va efectua sondaje pe pieţele de vin ţintă, urmărind tendinţele şi comportamentul consumatorilor de vin. Consiliul organizatoric al Institutului va fi compus de reprezentanţi ai guvernului (Ministerele Agriculturii, Turismului şi Comerţului, etc.) şi ai asociaţiilor naţionale (inclusiv ai asociaţiilor producătorilor). Institutul va fi finanţat din mijloacele Fondului pentru Promovarea Vinului, colectate prin impunerea unei taxe la volumul producţiei comercializate, însă Fondul poate include şi mijloace din partea statului, dacă regulamentele UE vor permite. Moldova poate trage învăţăminte din experienţa României în mai multe domenii, ţinând cont de următorii factori pozitivi: • Piaţa internă puternică permite comercializarea produselor cu valoare adăugată şi profitabile. • Dezvoltarea fabricilor de vin de tip boutique contribuie la ridicarea calităţii şi la inovaţii prin

utilizarea soiurilor unicat, cupajelor noi, recoltelor mai mici şi selecţiilor de pe o singură plantaţie de vie. Se pare că nu există nici o barieră de stat sau birocratică în calea dezvoltării acestui tip de afaceri.

• Investiţiile străine sunt încurajate de stat. Aceasta a contribuit la ridicarea standardelor. Investitorii

străini deja nu trebuie să creeze o companie pentru a obţine dreptul de proprietate. • Recunoscând caracterul esenţial al controlului asupra calităţii şi furnizării strugurilor, toate

fabricile de vin mari au investit în plantaţii de vie şi au aplicat metode de colaborare mai strânsă cu viticultorii (inclusiv influenţând asupra gestionării viilor şi perioadei de recoltare).

V-21


• Viile noi sunt plantate pe terenuri înclinate, cu sol mai puţin viguros şi există proiecte de asigurare a viticulturii ecologic pure şi viabile.

• A fost recunoscută necesitatea industriei de a se prezenta în front unit în activităţile promoţionale

— există speranţa că Institutul Vinului al României propus spre creare va realiza acest obiectiv. Consiliul Institutului propus va include reprezentanţi ai industriei vinicole, precum şi oficialităţi din organele de reglementare.

• Experţii prevăd o creştere continuă a pieţei interne. Consumul băuturilor spirtoase este în scădere,

reducându-se cu 28,4% din anului 2000 până în prezent (date oferite de Euromonitor). Cât priveşte partea negativă, Moldova poate învăţa din unele neajunsuri şi probleme cu care s-a confruntat România, şi anume: • Piaţa internă puternică sugerează faptul că mulţi producători n-au răspuns sau nu s-au pregătit

pentru a face faţă necesităţii de a asigura stiluri de vin noi pe pieţele de export sau preţuri mai competitive pentru a se opune reţelelor de supermarkete internaţionale care importă vin şi aplică reduceri mari la preţ pentru a atrage cumpărătorii. Industria trebuie să aibă o viziune pe termen mai lung decât în prezent şi să se bazeze mai mult pe preferinţele cumpărătorilor decât pe producţie. Supermarketele internaţionale au o prezentă limitată în Moldova, însă este cunoscut faptul că acestea se extind foarte activ în regiune.

• Cultura reală a vinului se limitează în continuare la oraşele mari, vinul de casă fiind consumat pe

larg în întreaga ţară. Această problemă trebuie soluţionată deoarece vinul de casă diminuează eforturile producătorilor comerciali de a spori calitatea. În parte, loialitatea locală este o rămăşiţă a situaţiei de piaţă protejată care a existat până în anul trecut. Flexibilitatea în producţie este de asemenea esenţială pentru a reacţiona la cererile schimbătoare ale consumatorilor.

• Factorii din industria vinicolă au înţeles necesitatea activităţii promoţionale generice, însă aceasta

deseori nu este atât de eficientă cum ar trebui să fie. Evenimentele promoţionale au fost organizate mai degrabă pentru a utiliza mijloacele disponibile decât pentru a atinge rezultate pozitive. Moldova trebuie să se asigure de faptul că utilizează evenimentele, precum sînt degustaţiile, seminarele şi expoziţiile cu vânzare, selectând locaţia corectă, folosind experienţa pozitivă în domeniul relaţiilor cu publicul pentru a asigura o prezenţă bună şi ridica gradul de conştientizare a evenimentelor cu mult înainte.

• România nu dispune de branduri pentru export, mai ales pe segmentele cu volume mari, care ar

putea concura pe piaţa globală şi contribui la crearea categoriei pentru ţară, plasând-o pe locul cuvenit, şi nu ar plasa România în lista producătorilor din “Europa de Est”. Ţara a moştenit de la regimul comunist fabrici de vin denumite după regiunea în care au fost amplasate, lăsând acum companiile private cu denumiri geografice, care cauzează confuzie şi diminuează potenţial eforturile de îmbunătăţire a calităţii întreprinse de fabrici de vin individuale. Este în continuare necesar ca fabricile de vin să elaboreze branduri clare şi denumiri de identitate unicat.

• România n-a reuşit să atragă turiştii din occident la fel de eficient ca vecinii săi, de aceea eforturile

îndreptate spre dezvoltarea unui traseu al vinului au o valoare mică la etapa actuală. • Gospodăriile viticole prost administrate şi fragmentate încă mai persistă pretutindeni, diminuând

eforturile de îmbunătăţire a calităţii şi consistenţei vinului, mai ales în sezoanele agricole în care se atestă condiţii climaterice dificile, când viticultura profesionistă produce o diferenţă enormă în rezultatul final. Eşecul României de a oferi calitate consistentă şi valoare constituie o parte a motivului pierderii prezenţei sale pe multe pieţe de export cheie, cum ar fi Regatul Unit şi ţările scandinave.

V-22


• România a tergiversat crearea unui oficiu unic de promovare a vinului şi dispune la moment de prea multe organizaţii cu interese în sectorul vinicol.

• Consumul berii a ajuns la un nivel foarte înalt (69 litri pe cap de locuitor), concurând cu consumul

vinului. D. Industria vinicolă a Georgiei după martie 2006: Reacţia la embargo Georgia, ca şi Moldova, a fost afectată de embargoul impus de Rusia asupra vinurilor, care a cauzat probleme legate de fluxul de mijloace băneşti, incapacitatea de a rambursa împrumuturile bancare şi accesarea creditelor. Embargoul a cauzat dificultăţi de ordin economic enorme în întreaga ţară, deoarece mulţi din producătorii de vin realizau producţia sa doar în Rusia. În perioada recoltei 2006, puţine fabrici de vin au achiziţionat struguri, deoarece au reuşit să-şi asigure necesarul de materie primă din plantaţiile proprii sau au avut stocuri mari de vin nerealizat. Multe fabrici de vin au redus numărul angajaţilor pentru a micşora cheltuielile. NATO a estimat că valoarea vinului planificat pentru export în Rusia în 2006 a constituit $100 milioane, i.e. aproximativ 87% din veniturile obţinute din exportul vinului. În anul 2005, vânzările efectuate în Rusia au atins $63 milioane. În 2005, exportului de vin i-a revenit 9,2% din veniturile de export globale ale Georgiei. Embargoul a produs un dezastru atât pentru fabricile de vin, cît şi pentru viticultori. Surse georgiene indică că factorii din industria vinului speră la reluarea comerţului cu Rusia, însă această situaţie se poate prelungi încă cel puţin 12 luni. Se preconizează că termenele şi condiţiile impuse de Rusia vor fi împovărătoare şi există probabilitatea că viile vor fi pierdute dacă soluţionarea problemei nu va progresa mai curând. Puncte cheie privind reacţia Georgiei la embargoul asupra vinului: • Ministerul Agriculturii al Georgiei este în căutarea posibilităţii desfăşurării concursurilor de

oferte pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a industriei vinicole şi a unui Plan de Acţiuni începând cu iulie 2007. Efortul respectiv are drept scop identificarea pieţelor noi, elaborarea strategiei de marketing şi asigurarea calităţii produselor.

• Conform rapoartelor, Guvernul georgian “joacă un rol esenţial pozitiv” în susţinerea efortului de

dezvoltare a pieţelor noi pentru vin şi susţine activităţi, precum sunt misiunile comerciale şi expoziţiile. Spre exemplu, Prim-ministrul Georgiei a participat personal la o degustaţie în Londra pentru a susţine eforturile de export la scurt timp după embargoul Rusiei asupra vinului georgian.

• Producătorii de vin din Georgia nu mai sunt împiedicaţi de cerinţa ca fiecare brand de vin să fie

însoţit de instrucţiuni tehnologice. • Georgia utilizează fraza clişeu “locul de origine al vinului” pentru a trezi interesul faţă de istoria

vinificaţiei şi dispune de date arheologice ce datează cu 8 000 ani întru susţinerea motoului. • Georgia afirmă că dispune de aproximativ 500 soiuri de struguri, din care aproximativ 40 sunt în

producţie comercială, inclusiv un şir de soiuri de calitate înaltă şi unicale (atât roşii, cît şi albe), cum ar fi Saperavi şi Mtsvane, care pot produce o diferenţă în vinificaţie.

• Georgia are o bucătărie unicală, cu restaurante etnice în majoritatea oraşelor mari din întreaga

lume, care pot contribui la susţinerea culturii vinului. Georgia are de asemenea o cultură binecunoscută de ospitalitate în combinaţie cu practica aşa numitului “Tamada” sau persoanei care propune toasturi la diferite mese festive.

• Georgia încearcă să se îndepărteze de la calificativul sector vinicol din Blocul de Est, accentuând

poziţia sa de naţiune din bazinul Mării Negre situată în Europa de Sud-est, promovându-se în acţiunile de marketing drept destinaţie turistică “departe de lume” şi creând o impresie pozitivă pentru peisajul naturii, arhitectura şi istoria sa.

V-23


• În baza turismului vinicol se elaborează proiecte cu investiţii de capital privat străin, inclusiv se

creează fabrici de vin de tip-castel cu cazare de lux. Această acţiune va contribui la sporirea numărului turiştilor înstăriţi din ţările petroliere bogate, cum sunt Azerbaijan şi Kazakhstan. Cu toate acestea, în Georgia există în continuare foarte puţine facilităţi turistice, mai ales în apropierea zonelor vinicole. Spre exemplu, regiunea Kakheti, unde sunt amplasate 80 la sută din toate plantaţiile de vie nu are nici un hotel, dispunând de foarte puţine restaurante. Drumurile şi infrastructura sunt în stare foarte deplorabilă. Turismul şi investiţiile de capital privat străin sunt măsuri pe termen mult mai lung.

• Vinurile de cea mai bună calitate ale Georgiei au o reputaţie stabilită şi sunt percepute pe larg

drept fiind poziţionate la un nivel de calitate mai înalt decât vinurile Moldovei. Cele mai cunoscute denumiri de origine georgiene sunt de asemenea vestite pe pieţele majore ale Georgiei (din păcate aceasta a cauzat probleme de falsificare).

• Georgia continuă lupta de contracarare a vinurilor falsificate în interiorul ţării, însă problema

falsificării vinului din alte ţări este enormă. Conform estimărilor FAO, 90% din vinurile georgiene puse în vânzare în afara ţării sunt falsificate. FAO a raportat că “multe alte ţări folosesc denumirile georgiene bine cunoscute pentru a comercializa vinuri care de fapt nu sunt de origine georgiană”. FAO a susţinut măsurile axate pe îmbunătăţirea trasabilităţii vinului in interiorul Georgiei şi crearea unui organ de reglementare public-privat. FAO planifică de asemenea să acorde asistenţă în instruirea oficialităţilor guvernamentale în ce priveşte desfăşurarea negocierilor multilaterale şi bilaterale, îmbunătăţind trasabilităţii vinului în vrac şi transferând tehnologiile know-how de protecţie a denumirilor de origine, precum şi să acorde recomandări cu privire la sistemul de laborator pentru eliberarea certificatelor de testare a vinului. Cu toate acestea, există acuzaţii de fraude şi corupţie în rândurile administraţiei Georgiei, care ar putea reduce eficienţa acestor măsuri.

• Cu ajutorul consultanţilor internaţionali în producerea vinului a fost îmbunătăţită calitatea vinului

la anumite fabrici şi au fost produse vinuri cu caracteristici pur georgiene, dar care sunt încă acceptate pe pieţele internaţionale, cum ar fi spre exemplu Orovela, GWS, şi Telavi. Factorii din industrie cred că Georgia a dezvoltat recent pieţe noi în baza măsurilor de îmbunătăţire a calităţii. Cu toate acestea, producţia Georgiei rămâne neadecvată în ce priveşte stilul şi calitatea pentru pieţele din occident. Consultanţii internaţionali în domeniul vinificaţiei constată că schimbarea mentalităţii constituie o problemă majoră. Acordarea atenţiei cuvenite unor detalii cum sunt înlocuirea ţevilor, conexiunilor cisternelor şi spălarea adecvată a acestora au condus la îmbunătăţiri semnificative cu investiţii modeste şi în timp relativ scurt.

• Păstrarea calităţii stocurilor de vin nerealizat la fabrici constituie o preocupare serioasă a

industriei şi factorii raportează că cel puţin o fabrică examinează posibilitatea distilării, considerând că această măsură este mai avantajoasă decât păstrarea pe termen lung a vinului în depozite care generează cheltuieli mari.

• Georgienii expatriaţi sunt pasionaţi de vinurile lor şi întreprind eforturi mici, individuale în

căutarea pieţelor noi pentru vinurile lor. Cel puţin trei importatori mici au participat la expoziţia de la Londra din 2007 şi au contactat consultanţi internaţionali solicitând recomandări ce ţin de importul vinului georgian către Regatul Unit.

• În mod similar se dezvoltă şi alte pieţe, cea mai promiţătoare fiind probabil Polonia, cu o creştere

majoră în vânzări, parţial datorită relaţiilor de prietenie pe fundal politic în confruntarea problemei comune din Rusia, precum şi ţările baltice din fosta Uniune Sovietică, din aceleaşi motive.

V-24


• Georgia are investiţii străine într-o fabrică de vin majoră: Producătorul francez GWS şi programul de asistenţă german GTZ au investit 1,4 milioane Euro în crearea unui laborator modern, conform standardelor UE.

• Guvernul a introdus scutiri de impozite pe termen scurt pentru a susţine industria vinului după

embargo, deşi impactul acestora este foarte mic. • După impunerea embargoului, Georgia s-a grăbit să organizeze evenimente de promovare peste

hotare. Din păcate, evenimentele organizate prost, cum a fost cel de la Londra desfăşurat în mai 2006 pot face mai mult rău decât bine, diminuând eforturile de atragere a interesului faţă de vinul georgian. Este important de folosit experienţa în relaţiile cu publicul şi de urmat sfaturile pentru a asigura aranjamentele şi participarea adecvată, dar şi pentru a permite factoriilor de opinie cheie şi formatorilor de opinie să-şi creeze o impresie pozitivă.

V-25

COMPARTIMENTUL VI Concluzie: Provocări şi oportunităţi pentru Moldova Examinând industria globală a vinului şi sectorul vinicol al Moldovei în compartimentele III, IV şi V, întrebarea care se cere pusă este ce înseamnă toate acestea pentru Moldova? Este cert că piaţa globală a vinului este complexă şi permanent schimbătoare, dar şi accesibilă pentru cei care reacţionează la cerinţele pieţei şi la preferinţele consumatorului faţă de calitatea şi stilul vinului. Acest fapt este dovedit de producătorii vinicoli din ţările ne-europene care au inventat abordări noi de succes cu privire la producere, marketing şi reglementări, care au accelerat înaintarea lor în cadrul industriei în calitate de jucători majori, precum sunt producătorii din Australia, dar şi cei din ţări producătoare de vin mai mici în curs de dezvoltare, precum sunt Ungaria şi România, unde spiritul de întreprinzător în rândurile producătorilor vinicoli a crescut prin atenţia sporită acordată calităţii şi stilurilor vinului, dar şi cu prin intermediul regulamentelor şi programelor cu caracter susţinător din partea guvernului. Chiar şi producătorii din ţările europene au reuşit să ajusteze abordările lor pentru a face faţă schimbării. Un lucru cert este că pentru a realiza aceasta, este nevoie de eforturi persistente şi opţiuni strategice alese în baza realităţilor pieţei atât la nivel de sector, cât şi la nivel de întreprindere. Iar guvernul a jucat şi joacă rolul de susţinător activ, mai ales în perioada de criză. Guvernul Republicii Moldova poate ajuta prin raţionalizarea rolului său de instituţie de reglementare judicioasă şi de facilitare a eforturilor orientate spre promovarea ţării. Activităţile guvernului trebuie să fie corespunzătoare, bazate pe informaţiile oferite de sectorul privat şi să stimuleze stabilitatea şi creşterea sectorului. Provocările şi oportunităţile specifice sectorului vinicol pe care Guvernul RM şi sectorul privat trebuie să le ia în seamă în viitor sunt: A. Provocări • Management bazat pe stilul administrativ de comandă care consideră fabricarea şi marketingul

producţiei viti-vinicole ca un scop în sine şi care nu se bazează pe principiile economiei de piaţă ce presupun receptivitatea faţă de cerinţele consumatorului;

• O mulţime de agenţii guvernamentale cu activităţi care se dublează şi care în unele cazuri joacă un rol inutil;

• Lipsa clarităţii în organizare şi a unor activităţi de susţinere a sectorului ne-coordonate; • Lipsa înţelegerii practicilor globale în comerţul cu vinuri, a pieţelor noi potenţiale şi a preferinţelor

consumatorului pentru anumite stiluri de vin; • Reglementarea excesivă a procedurilor de cultivare a viţei-de-vie de soiuri tehnice; standardele şi

îndrumările ne fiind armonizate, înţelese, iar în unele cazuri – învechite sau contradictorii; • Supra-reglementarea recentă a testării şi certificării produselor vinicole ca răspuns la embargoul

impus de Rusia; • Productivitate scăzută şi calitate proastă în viticultură cauzate de îmbătrânirea plantaţiilor de viţă-

de-vie, lipsa sistemelor de irigaţie şi bunelor practici care conduc, de obicei, la obţinerea vinurilor de calitate joasă cu stil neadecvat;

• Producătorii de struguri mici nu posedă cunoştinţe adecvate în tehnicile de producere, recoltare şi post-recoltare a strugurilor;

• Eşecul de a implementa metode de gestionare a calităţii (ISO 9000, HACCP, etc.); • Lipsa unui cadastru al plantaţiilor de vie; • Lipsa unui ghid în formă scrisă privind elaborarea şi aplicarea etichetelor ce duce la aplicarea

regulamentelor în mod subiectiv şi inconsistent; • Mediu investiţional ne-adecvat şi lipsa finanţării; • Posibilităţi reduse de instruire şi educaţie în domeniul viticulturii, vinificaţiei şi marketingului

vinicol;


B. Oportunităţi • Dezvoltarea parteneriatului dintre sectoarele public şi privat întru îmbunătăţirea situaţiei în sector

prin intermediul elaborării şi implementării strategiei de dezvoltare a sectorului vinicol; • Clarificarea rolurilor şi responsabilităţilor pe care urmează să le îndeplinească atât guvernul, cât şi

sectorul privat întru susţinerea sectorului şi implementarea acţiunilor de îmbunătăţire a situaţiei; • Necesitatea îmbunătăţirii comunicării dintre organizaţii şi factorii interesaţi pentru a stabili legături

mai strânse şi îmbunătăţi cooperarea acestora; • Manifestarea interesului de către sectorul privat de a promova un cadru juridic şi de reglementare a

sectorului bine structurat, folosind modele de succes din regiune; • Metode de abordare şi activităţi bazate pe recunoaşterea de către guvern şi producătorii vinicoli a

necesităţii de a asigura materie primă de calitate mai bună; • Stimularea pieţei vinicole interne; • O “perioadă de studiu” în domeniul exportului pentru producătorii de vin, începând cu ţările CSI

din vecinătate • Creşterea recentă a cererii de vinuri în vrac în China oferă o oportunitate de reducere a stocurilor

de vin în vrac ale producătorilor din Moldova • Sporirea interesului în rândurile agenţilor economici din sectorul privat faţă de oportunităţile de

îmbunătăţire a procesului educaţional în domeniul viticulturii şi vinificaţiei. Recomandările cu privire la transpunerea în viaţă a oportunităţilor Moldovei, de rând cu atenuarea problemelor (provocărilor) expuse mai sus, urmează în Compartimentul VII.

VI-2

COMPARTIMENTUL VII Asigurarea competitivităţii vinului moldovenesc pe piaţa globală: recomandări pentru viitor Moldova trebuie să ia decizii urgente şi să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru revitalizarea sectorului vinicol. Atât guvernul, cât şi sectorul privat au rolurile lor separate, însă probabil cel mai important este faptul că activităţile în domeniul respectiv să se bazeze pe realităţile comerciale cu care se confruntă astăzi producătorii viti-vinicoli. Primul set de recomandări prezentat mai jos cuprinde recomandări strategice primordiale, după care urmează recomandările pe termen scurt, recomandările pe termen mediu şi cele pe termen lung şi, în cele din urmă – recomandările tehnice concrete. A. Recomandări strategice Recomandările strategice se axează pe şase domenii: • Gestionarea crizei • Colaborarea dintre sectoarele public şi privat • Raţionalizarea şi direcţionarea rolului guvernului • Reforma cadrului juridic şi de reglementare • Dezvoltarea pieţei interne • Perfecţionarea cunoştinţelor/capacităţilor

Acţiune colectivă a sectoarelor public şi privat ca parte a elaborării Strategiei

Ca parte a procesului de elaborare a strategiei sectorului, Guvernul şi sectorul privat trebuie să contureze o strategie de poziţionare pentru sectorul vinicol şi să definească pieţele de export-ţintă în baza criteriilor selective (i.e. pieţe de mărfuri, pieţe sofisticate, pieţe în curs de apariţie, pieţele CSI). Strategia va necesita acţiuni pentru efectuarea unor schimbări drastice în practicile viticole întru îmbunătăţirea semnificativă a materialelor de producere (inputs) pentru o vinificaţie îmbunătăţită şi pentru eforturile de marketing şi promoţionale din sectorul viti-vinicol al ţării

Gestionarea crizei. Nici o strategie pe termen lung nu poate fi implementată atunci când persistă probleme semnificative pe termen scurt cauzate de un eveniment neaşteptat, precum a fost embargoul Rusiei asupra vinurilor moldoveneşti şi stipulările stabilite la ridicarea embargoului în iunie 2007. Majoritatea producătorilor vinicoli se află la moment în regim de gestionare a crizei şi este imposibil ca aceştia să decidă asupra investiţiilor viitoare atunci când trebuie, de fapt, să întreprindă măsuri imediate pentru a supravieţui. Întregul sector este supus riscului şi necesită asistenţă imediată substanţială în scopul echilibrării necesităţii de a îmbunătăţi substanţial calitatea produsului cu necesitatea de a comercializa vin. În particular, este nevoie ca guvernul să acorde susţinere şi să preia iniţiativa de elaborare a unei strategii în colaborare cu sectorul privat în a doua jumătate a anului 2007. Strategia trebuie să aibă drept scop eliminarea impedimentelor juridice şi de reglementare, facilitarea restructurării datoriilor, stimularea investiţiilor pentru a aduce inovaţii şi a spori calitatea, precum şi acordarea asistenţei în efectuarea studiului pieţei de export şi în promovarea imaginii ţării. Strategia trebuie să fie elaborată imediat cu concursul sectoarelor public şi privat şi să includă acţiuni coordonate de atenuare a crizei. “Moldova-Vin” trebuie să formeze un comitet de gestionare a crizei în componenţa căruia să fie incluşi reprezentanţi activi, cu capacităţi de analiză din sectorul privat pentru a identifica cele mai arzătoare necesităţi şi căile de atenuare a crizei pentru o perioadă de timp care ar permite sectorului privat să treacă la alt model de afaceri şi să-şi refocalizeze interesele comerciale. Acţiunile şi activităţile posibile ale acestui comitet sunt incluse mai jos, în compartimentul ce include recomandările pe termen scurt. Colaborarea dintre sectoarele public şi privat. Producătorii vinicoli şi întreprinderile de susţinere trebuie să se organizeze şi să ştie când să concureze şi când să colaboreze, iar sectoarele privat şi public trebuie să înţeleagă sinergia care vine din lucrul efectuat în comun. Anume acum a sosit momentul pentru colaborare. Unde-s mulţi, puterea creşte, iar piaţa globală este prea


competitivă pentru a pătrunde acolo de unul singur. Trebuie creată (sau identificată) o asociaţie a producătorilor vinicoli independentă care ar lucra împreună cu Agenţia “Moldova-Vin.” Această asociaţie trebuie fondată în comun de către membrii acesteia şi cu mijloace din partea statului. Asociaţia ar exprima problemele cu care se confruntă sectorul vinicol, ar administra mijloacele promoţionale şi ar conduce eforturile de marketing pentru promovarea vinului moldovenesc pe pieţele interne şi externe. Asociaţia în cauză trebuie să fie condusă de un preşedinte a cărei funcţie este rotativă, ales din rândurile membrilor de către consiliul directorilor în componenţa căruia ar intra reprezentanţi ai industriei votaţi în această funcţie de către producătorii vinicoli-membri ai asociaţiei. În componenţa consiliului directorilor trebuie să fie inclusă şi o persoană oficială a guvernului, desemnata de către “Moldova-Vin”. Preşedintele şi consiliul directorilor ar stabili obiectivele şi politica, asigurând promovarea intereselor asociaţiei şi nu ale unui membru oarecare. Consiliul ar angaja, de asemenea, un profesionist din industria vinicolă care va conduce un număr de specialişti în domeniu, responsabili pentru implementarea unui brand al ţării, pentru colectarea şi răspândirea informaţiei cu privire la piaţa de export şi pentru conducerea eforturilor promoţionale pe pieţele interne şi de export. Modul de abordare recomandat a fost selectat în baza colaborării de succes dintre sectoarele public şi privat într-un şir de ţări producătoare de vin. Acest model este analog cu modelul de mare succes al Australiei, având unele trăsături comune cu modelul Californian şi fiind similar cu organizaţiile în proces de apariţie în alte ţări din Europa de Est care se dovedesc a fi promiţătoare. Raţionalizarea şi direcţionarea rolului guvernului. După clarificarea şi raţionalizarea rolului guvernului în ce priveşte minimizarea intervenţiilor directe în sectorul privat, este necesar de stabilit o structură organizatorică mai clară. Sectorul vinicol este prea important pentru a avea mai multe agenţii de stat responsabile de diferite proiecte de susţinere din partea guvernului. Toate activităţile legate de sectorul vinicol trebuie să fie atribuite în sarcina unei singure agenţii – “Moldova-Vin”. Aceasta ar reduce divergenţa dintre agenţii şi ar plasa toată răspunderea în mâinile unii agenţii pentru gestionarea susţinerii financiare, asigurarea calităţii, negocierea acordurilor dintre ţări întru depăşirea barierelor comerciale şi facilitarea comerţului cu vin. Reforma cadrului juridic şi de reglementare. Sectorul vinicol al Moldovei este guvernat de legi şi regulamente moştenite din sistemul sovietic. Acestea sunt învechite şi, în multe cazuri, ar trebui anulate. Spre exemplu, cerinţa ca producătorul vinicol să prezinte guvernului pronosticuri anuale pentru fiecare tip de vin şi ambalajul acestuia, limitează flexibilitatea de a reacţiona la cerinţele pieţii care sunt în continuă schimbare şi conduce la pierderea productivităţii din cauza procesului de înştiinţare şi aprobare a devierilor care sunt inevitabile pentru pronosticurile prezentate. În afară de acest fapt, multe legi şi regulamente sunt prea complicate, se dublează şi/sau sunt contradictorii. Este deosebit de important de simplificat, de ajustat şi de armonizat legile şi regulamentele respective pentru a injecta un suflu nou de inovaţii în sector. Spre exemplu, trebuie revăzute cerinţele de licenţiere pentru producătorii de produse vinicole şi alcoolice, deoarece multe prevederi au fost scoase din utilizare, sunt inutile, învechite sau inconsistente cu principiile stabilite în alte legi. Dezvoltarea pieţei interne. “Moldova-Vin”, în parteneriat cu sectorul privat trebuie să stimuleze consumul vinului în Moldova ca parte a strategiei de extindere a vânzărilor de vin, dar şi să stimuleze cultura de consum a vinului care este o parte a oricărui program de promovare a exportului. Ca parte a brandului sau sub-brandului ţării, se poate elabora şi desfăşura o campanie publicitară locală care ar încuraja consumul vinului comercial ca alternativă a berii şi alcoolului. Campania poate profita de faptul că vinul este o parte a identităţii şi mândriei naţionale a Moldovei. Impozitele la băuturile alcoolice trebuie să fie, de asemenea, stabilite în dependenţă de conţinutul de alcool. Ajustarea sistemului de impozitare prin mărirea impozitelor la băuturile distilate tari ar stimula dezvoltarea pieţei interne şi ar susţine creşterea sectorului. Perfecţionarea capacităţilor. Este necesar de îmbunătăţit nivelul de pregătire şi instruire în tot sectorul—de la fermieri şi manageri ai întreprinderilor viticole până la producătorii vinicoli, laboranţi şi personalul din restaurante. Programele de stat destinate sistemul de învăţământ în domeniul viticulturii şi vinificaţiei din universităţi şi colegii necesită o revizuire totală, iar instruirea profesională practică trebuie ajutată să demareze. Acesta fiind un efort pe termen lung, pe termen mai

VII-2

PROGRAMUL USAID CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR (CEED)

scurt în scopul revitalizării imediate a industriei, în viitorul apropiat, multe iniţiativele pot fi realizate prin intermediul serviciilor de extensiune şi de pregătire profesională de scurtă durată în domeniul agriculturii. B. Recomandări pe termen scurt Criza din sectorul vinicol necesită acţiuni imediate, dar şi stabilirea concomitentă a unei viziuni pe termen lung. Recomandările pe termen scurt urmează mai jos. B1. Guvernul “Moldova-Vin” şi Guvernul trebuie să evite stabilirea în viitor a oricăror restricţii la export, cum ar fi interzicerea exportului vinului în vrac, fereastra unică de export pentru Belarusi şi oricare alte restricţii ce vin în contradicţie cu cerinţele OMC. Asemenea restricţii limitează abilitatea sectorului de a concura pe piaţa internaţională şi dăunează sectorului vinicol şi economiei Moldovei. În procesul de examinare a diverselor regulamente sau standarde noi, “Moldova-Vin” trebuie să fie mai transparentă şi mai receptivă la necesităţile sectorului privat. Guvernul nu trebuie să impună restricţii la vânzările de must şi struguri în Ucraina şi România. De fapt, guvernul trebuie să încurajeze astfel de vânzări, să ajute la menţinerea viabilităţii viticultorilor independenţi din regiunile în care astfel de vânzări sunt practicate. Vânzările în România vor fi problematice datorită noilor tarife aplicabile la exporturi după aderarea României la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007. Însă probabil există o cerere sporită din partea Ucrainei în regiunile din apropierea frontierei de sud-est. “Moldova-Vin” trebuie să examineze acţiunile ce încurajează producătorii vinicoli să reducă surplusul de stocuri şi să supună distilării vinul care nu poate fi comercializat pentru a elibera spaţiul de prelucrare şi genera un flux de mijloace financiare pentru achiziţionarea strugurilor. “Moldova-Vin” trebuie să întreprindă acţiuni de lobby în instituţiile bancare pentru ca acestea să reeşaloneze datoriile, să reducă dobânzile curente, să ofere termene mai lungi la rambursarea creditelor pentru a ajuta producătorii care posedă un plan de ieşire din criză, dar care sunt împovăraţi de datoriile cauzate de această criză. Organizaţiile donatoare ar putea examina posibilitatea acordării mijloacelor pentru garantarea creditelor, susţinerii la restructurarea creditelor, precum şi susţinerii unui program pentru crearea fondului de creditare a sectorului. “Moldova-Vin” trebuie să susţină în continuare extinderea de către sectorul privat a pieţelor existente şi asigurarea cu pieţe noi prin intermediul misiunilor comerciale. Guvernul poate juca un rol intermediar prin purtarea discuţiilor diplomatice şi comerciale cu guvernele altor ţări în ce priveşte facilitarea efectuării plăţilor prevăzute în contractele semnate între companiile vinicole moldoveneşti şi clienţii străini (ex. China, unde au fost probleme legate de achitări; “Moldova-Vin” a desemnat un reprezentant la Ambasada Republicii Moldova din Beijing). “Moldova-Vin” trebuie să stimuleze consumul vinului la nivel local ca parte a strategiei pentru a extinde vânzările de vin şi a îmbunătăţi percepţia culturii vinului peste hotare. “Moldova-Vin”, în colaborare cu sectorul privat, trebuie să depună eforturi întru crearea unei campanii publicitare locale care să încurajeze consumul vinului. Campania publicitară s-ar putea axa pe mândria naţională, punând accentul pe locul pe care îl ocupă vinul în identitatea şi cultura naţională, spre exemplu “Vin moldovenesc pentru moldoveni, deoarece calitatea n-a avut nici odată un gust mai bun.” Guvernul trebuie să purceadă imediat la elaborarea unui cadastru viticol. Cadastrul este important pentru un sistem de evidenţă (urmărire) care constituie o condiţie primordială pentru reluarea exporturilor în Rusia şi va deveni probabil în timpul apropiat o condiţie obligatorie pentru exporturile în Uniunea Europeană.

VII-3


Proiectarea şi planificarea viilor nu trebuie să fie reglementată de guvern. Aceste regulamente trebuie să fie anulate.

O alianţă strategică cu ţara din “Lumea Nouă”?

După ridicarea embargoului, este clar că marjele moldovenilor în Rusia vor fi mai mici, taxele vor fi mai mari, iar ruşii vor păstra cea mai mare parte a profiturilor. Se preconizează că piaţa vinicolă rusească va continua să crească cu aproximativ 25% în valoare timp de cel puţin cinci ani, fiind deci atractivă pentru alţi exportatori. Moldovenii ar putea folosi capacităţile lor de cunoaştere a limbii ruse şi experienţa acumulată pe pieţa vinicolă a Rusiei în avantajul propriu. De fapt, unii producători întreprinzători din Moldova deja obţin valoare din reţeua lor de distribuţie din Rusia, distribuind vin din Italia şi Franţa. Producătorii vinicoli din Lumea Nouă (America) recunosc atractivitatea pieţei ruse şi studiază oportunităţile oferite prin excluderea Moldovei şi Georgia de pe piaţă. Cu toate acestea, Australia înregistrează un grad relativ scăzut de pătrundere pe piaţa rusească—iî 2004, aceasta a realizat marfă în valoare de pînă la $1,5 milioane, în comparaţie cu Franţa, care a atins aproximativ $70 milioane şi Spania - $25 milioane. Importurile din Australia s-au accelerat recent, însă Australia încă rămîne cu mult în urma altor producători din Lumea Nouă. Succesul în export al Australiei a fost spectaculos pe pieţele ţărilor anglofone, unde limba nu este o barieră. Cu toate acestea, în cazurile în care terenul de joacă este neted, precum în Rusia, ţările vorbitoare de limbă spaniolă cîştigă în faţa Australiei. Înainte de devaluarea rublei, Chile exporta mai puţin vin în Rusia decît Australia, însă în 2004 aceasta a exportat vin în valoare de peste $13 milioane. Există probabil oportunitatea pentru o alianţă strategică reciproc benefică: producătorii australieni ar obţine un acces mai uşor la piaţa Rusiei, iar companiile moldoveneşti ar cîştiga în schimb: 1) expunele la stilurile, standardele de calitate a vinului şi tehnologie modernă din Lumea Nouă, 2) “prestigiu prin asociere” pe pieţele unde vinul australian este apreciat, i.e. un asortiment de produse care să includă stilurile de vin din Lumea Nouă, ar obţine mult mai mare atenţie din partea cumpărătorilor, 3) transferul personalului în perioada din afara sezonului, deoarece sezonul vini-viticol din emisfera de nord diferă cu 6 luni de sezonul respectiv din emisfera de sud; vinificatorii moldoveni ar putea beneficia de instruire practică în Australia, iar cei australieni ar putea instrui producătorii vinicoli în Moldova.

Centrul naţional pentru controlul calităţii produselor alcoolice trebuie să fie în regim de urgenţă dotat cu echipament de laborator modern. Moldova-Vin trebuie să examineze două procese de certificare paralele, unul pentru Rusia şi ţările CSI, iar al doilea proces, mai adaptat, bazat pe modelul UE – pentru alte ţări. Pe termen mai lung, Moldova trebuie să negocieze un “teren de joc neted” în ce priveşte exporturile către Rusia şi ţările CSI, utilizând modele din Australia şi alte ţări care exportă în Rusia fără a li se impune cerinţe atît de riguroase. Moldova-Vin trebuie să reducă numărul instrucţiunilor tehnologice (la moment, există peste 4 000) şi să le înlocuiască cu şase instrucţiuni tehnologice bazate pe tipurile de vin: roşu, alb, roz, spumos, dulce şi tare. Guvernul trebuie să încurajeze dezvoltarea fabricilor de vin mici şi mijlocii prin intermediul reformei regulatorii şi a unor stimulente, fapt care ar face fabricile de vin mici capabile să aducă un nou suflu, inovaţii şi le-ar permite să se adapteze la un sector vinicol mai matur. B2. Producătorii vinicoli Producătorii vinicoli trebuie să-şi schimbe modul de gândire şi să elaboreze planuri care le-ar permite să se bazeze pe forţele lor proprii, făcând eforturi sporite pentru a extinde pieţele existente şi asigura pieţe noi. Stocurile semnificative de vin constituie problema majoră a fabricilor de vin, acestea dispunând de capacităţi limitate pentru producerea vinului în anul 2006. Dacă aceste stocuri nu vor fi supuse distrugerii, distilării sau vânzării în vrac, problema dată va persista şi în anul 2007. Deja faptul că fabricile de vin expun pe larg vinurile lor din roada 2005 la târgurile internaţionale poate fi o problemă în viitor. Într-un timp scurt, dat fiind stocurile actuale, stilul vinului moldovenesc poate fi acceptat pe unele pieţe de consum mai puţin sofisticate, cum ar fi piaţa chinezească, şi ţinând cont de faptul că China procură vin în vrac pentru reambalare sub branduri locale, această piaţă poate fi potrivită pentru vinul moldovenesc în vrac. Alte oportunităţi pe termen scurt pentru companiile vinicole pot fi: realizarea excesului de vin în vrac către Belarusi, Ucraina şi Kazahstan (România şi Bulgaria prezintă de asemenea posibilităţi, însă sunt mai puţin atractive din cauza taxelor înalte); distilarea excesului de vin şi producerea de vodcă pentru export pe pieţele regionale; şi vânzarea

VII-4


excesului de vin alb în calitate de materie primă pentru vinul spumant în Ucraina şi Belarusi. Însă deciziile actuale trebuie să fie luate de producătorii vinicoli individuali. Este foarte important ca fabricile de vin să analizeze tehnicile de procesare a strugurilor şi de vinificaţie, inclusiv utilizarea efectivă şi asigurarea igienei echipamentului existent pentru a îmbunătăţi calitatea vinului din recolta anului 2007 care se apropie. Înlocuirea pompelor şi furtunilor, precum şi păstrarea adecvată a acestora constituie o cerinţă esenţială pentru majoritatea fabricilor de vin. Trebuie creată (sau identificată) o asociaţie independentă a producătorilor vinicoli care va lucra împreună cu Moldova-Vin. Asociaţia respectivă ar exprima problemele cu care se confruntă sectorul vinicol, ar administra mijloacele din partea statului de comun cu Moldova-Vin şi ar conduce eforturile de marketing pentru promovarea vinului moldovenesc atât în interiorul ţării, cât şi în afara acesteia. Asociaţia trebuie să fie finanţată de membrii săi, cu asistenţă din partea statului, să aibă un consiliu de directori selectaţi de membrii săi şi un preşedinte cu funcţii rotative, ales din rândurile membrilor pentru a asigura promovarea intereselor asociaţiei, şi nu ale unor membri oarecare. Asociaţia ar angaja, de asemenea, un număr select de profesionişti care ar servi drept „mână promoţională” a asociaţiei şi ar fi responsabili pentru elaborarea şi implementarea identităţii ţării şi ar conduce eforturile promoţionale pe piaţa internă şi pieţele de export. În esenţă, acest organ promoţional ar comercializa orice iniţiativă de export condusă de guvern. Modelul respectiv a asigurat un succes mare în Australia şi California, dar există organizaţii similare în curs de dezvoltare şi în alte ţări din Europa de Est care dovedesc a fi promiţătoare. C. Recomandări pe termen mediu Lucrul asupra recomandărilor pe termen mediu trebuie să înceapă împreună cu acţiunile de gestionare a crizei pe termen scurt. Aceste recomandări, care se adresează în totalitate guvernului, pot fi examinate şi studiate ulterior, pe parcursul etapei de elaborare a strategiei de dezvoltare a sectorului vinicol în a doua jumătate a anului 2007. Sectorul vinicol este prea important pentru a avea diferite agenţii de stat responsabile de diferite aspecte ale sectorului. Toate activităţile legate de sectorul vinicol trebuie să fie puse în sarcina unei singure agenţii - Moldova-Vin. Aceasta ar reduce divergenţa dintre agenţii şi ar plasa toată răspunderea în mâinile unii agenţii pentru gestionarea susţinerii financiare, asigurarea calităţii, negocierea acordurilor dintre ţări întru depăşirea barierelor comerciale şi facilitarea comerţului cu vin. Îmbunătăţirea parteneriatului şi comunicării dintre Moldova-Vin şi producătorii vinicoli are o importanţă vitală. Ca parte a elaborării strategiei de dezvoltare a sectorului vinicol în a doua jumătate a anului 2007, trebuie de clarificat rolurile şi responsabilităţile Agenţiei Moldova-Vin în acţiunile de marketing şi promovare, cu accentual pe facilitare şi promovare consolidate. Moldova-Vin trebuie să colaboreze cu Uniunea Producătorilor şi Exportatorilor Vinicoli şi cu Uniunea Oenologilor — sau cu oricare asociaţie profesională umbrelă din sectorul vinicol — care promovează schimbarea. Moldova-Vin trebuie să echilibreze calitatea cu necesitatea de a comercializa vin. Moldova-Vin trebuie de asemenea să colaboreze cu grupurile de alianţă din sectorul privat, precum este Ghilda Vinificatorilor din Moldova, care au fost create recent şi acordă ajutor în mod direct sau indirect în eforturile de promovare a vinului moldovenesc peste hotare. Moldova-Vin trebuie să colaboreze strâns cu Ministerul Culturii şi Turismului, asigurând ca strategiile să fie ajustate şi să includă iniţiative reciproc benefice pentru iniţierea turismului vinicol şi dezvoltării rutelor vinicole. Orice formă de turism vinicol trebuie să includă vizita fabricilor de vin la locul de amplasare a acestora şi nu la o locaţie centralizată. Vizitarea fabricilor de vin permite producătorilor de vin să găzduiască oaspeţi în anturajul lor propriu. O locaţie centralizată nu va asigura acelaşi efect, tinzând să fie prea comercială şi nu va oferi o experienţă personalizată. Trebuie examinată posibilitatea de colaborare cu România şi Ucraina pentru a dezvolta şi promova un drum al vinului

VII-5


care ar fi benefic ambelor ţări. Moldova-Vin trebuie să încurajeze fabricile de vin pentru ca acestea să faciliteze turismul; spre exemplu, fabricile care desfăşoară degustaţii, excursii, şi posedă restaurante trebuie să fie deschise în zilele de odihnă. Moldova-Vin împreună cu fabricile de vin de stat pot servi drept exemplu, asigurând accesul turiştilor şi în zilele de odihnă pentru degustaţii şi excursii, făcând o abatere de la regimul curent care permite acest lucru numai ca excepţie pentru a găzdui oaspeţi de rang înalt. Moldova-Vin trebuie să ceară de la Consiliul pentru aprobarea aspectului exterior al produselor vinicole şi alcoolice (Consiliul artistic) ca acesta să elaboreze îndrumări generale cu privire la etichetă, luând în consideraţie cerinţele principalelor pieţe de export ale Moldovei, în particular cerinţele ţărilor UE şi CSI. Moldova-Vin trebuie să examineze, de asemenea, modele alternative pentru aprobarea etichetei, cum ar fi Consiliul pentru Standarde ale Vinului al Regatului Unit. Acest organ, care acum face parte din Agenţia pentru Standardele din Alimentaţie ale Regatului Unit, este un organ responsabil de executarea legilor ce reglementează sectorul vinicol din UE în Regatul Unit şi asigură îndrumări generale în scris care sunt disponibile pe portalul web al Agenţiei. Agenţia oferă, de asemenea, servicii de consultanţă pe care importatorii şi producătorii le pot accesa pentru îndrumare definitivă cu privire la legalitatea designului etichetei sau descrierii vinului înainte de transmiterea acestora la tipar. O echipă mică de specialişti, la moment formată din 8 persoane, efectuează mai apoi controale selective pe teren pentru a asigura conformitatea şi aplica penalităţi respective în caz de necesitate. D. Recomandări pe termen lung Recomandările pe termen mai lung, toate pentru Guvern, se concentrează în jurul revitalizării viticulturii, susţinerii cercetărilor şi dezvoltării serioase, corespunzătoare cerinţelor de ultimă oră; stimulării inovaţiilor tehnice; restructurării programelor de învăţământ în domeniul viticulturii, vinificaţiei şi marketingului vinicol; şi încurajării unei culturi moderne, vibrante de creştere a strugurilor şi de producere a vinului de calitate. Guvernul RM trebuie să examineze fezabilitatea utilizării unei părţi a veniturilor de stat provenite din toate accizele şi alte taxe colectate în sectorul vinicol pentru a contribui la finanţarea bugetului promoţional al asociaţiei şi a acorda granturi promoţionale de stat—precum se procedează în ţările din America, iar în prezent – şi în Ungaria. Guvernul RM trebuie să examineze posibilitatea măririi accizelor la alte băuturi alcoolice pentru a finanţa activităţile din sectorul vinicol. Regimul fiscal ar putea fi bazat pe tăria alcoolului, cum se procedează în multe ţări, justificând această măsură prin necesitatea susţinerii strategice a sectorului vinicol, care are un impact serios asupra economiei şi societăţii moldoveneşti. Este necesar de îmbunătăţit substanţial instruirea continuă şi nivelul de pregătire al specialiştilor în domeniul viticulturii şi vinificaţiei în colegii şi universităţi, punându-se accentul pe actualizarea programelor de studii şi înnoirea echipamentului în baza celor mai bune practice internaţionale. E. Recomandări tehnice Mai jos, oferim recomandări tehnice concrete pentru acţiunile legate de viticultură, vinificaţie, proceduri legale şi de reglementare, marketing şi educaţie/instruire. E1. Viticultura E1a. Guvern Schema de reabilitare a viilor promovată de guvern trebuie să fie aplicată în continuare, fiind extinsă pentru a cuprinde şi revitalizarea viilor existente. Însă stimulentele nu vor fi atractive până când Moldova nu va avea o piaţă stabilă, alternativă pentru vinurile moldoveneşti, iar viticultorii vor avea

VII-6


încredere în faptul că vor fi plătiţi pentru strugurii livraţi. Deşi mulţi producători vinicoli plantează vii proprii, totdeauna va exista loc şi pentru cultivatorii mici, iar strugurii acestora, mai ales dacă vor fi de calitate înaltă, vor fi solicitaţi de diferiţi agenţi noi, inclusiv de producătorii vinicoli mici şi medii care vor apărea pe piaţă. Guvernul trebuie să transforme Institutul Viei şi Vinului într-un institut de cercetări ştiinţifice axat pe cercetarea aplicată şi diseminarea informaţiei, după modelul centrelor de stat pentru cercetări în domeniul agriculturii din întreaga lume. Trebuie să fie stabilită legătura dintre Institutul respectiv, instituţiile de învăţământ din Moldova şi serviciile de extensiune (instruire continuă). În afară de aceasta, Guvernul trebuie să susţină legăturile îmbunătăţite şi schimbul de informaţii cu OIV. Institutul nu trebuie să fie antrenat în aspectele de reglementare a sectorului. ACSA şi alte servicii de extensiune trebuie să revadă programele lor pentru a se axa pe tehnici de producţie şi recoltare care asigură obţinerea producţiei de calitate şi nu doar a recoltei înalte. De aceea, serviciile de extensiune trebuie să se axeze pe instruirea cultivatorilor de viţă de vie în domeniul tehnicilor viticole moderne, cu accentul pe combaterea eficientă a vătămătorilor şi bolilor. Este, de asemenea, necesar de introdus cursuri de instruire pentru îngrijirea viţei de vie, gestionarea coroanei, şi tratarea solului cu substanţe nutritive şi minerale. Însă deoarece cultivatorii sunt plătiţi la moment doar pentru cantitate, acest accent ar putea să nu fie încă suficient de atractiv. Spre exemplu, tehnicile de curăţare a viţei de vie sunt în prezent orientate spre sporirea recoltei, nu spre obţinerea producţiei de calitate. ACSA şi alte instituţii antrenate în serviciile de extensiune de stat şi finanţate de organizaţiile donatoare trebuie să actualizeze materialele lor de instruire, terenurile demonstrative şi buletinele lor informative pentru a se axa pe tehnici viticole moderne ce accentuează calitatea. Iniţiativele de irigare ar putea fi, de asemenea, examinate după ce sectorul va fi revitalizat. E1b. Producătorii vinicoli Producătorii vinicoli trebuie să se asigure că personalul din secţiile viticultură, vinificaţie şi marketing este bine instruit în ce priveşte stilurile vinului de consum căutat pe pieţele cheie. Calitatea şi stilul vinului actual nu este adecvată pentru majoritatea pieţelor. În afară de aceasta, este foarte important de menţinut comunicarea permanentă dintre secţiile de producere şi vânzări. Acesta trebuie să înceapă cu conştientizarea faptului că îmbunătăţirea practicilor în viticultură este de o importanţă fundamentală, deoarece fără struguri de calitate, industria vinicolă nu poate soluţiona problemele vinului de calitate proastă. Este esenţial de schimbat mentalitatea producătorilor şi managerilor din viticultură şi de asigurat consultanţi adecvaţi, precum şi de făcut eforturi îndreptate spre recoltarea strugurilor mai târziu, gestionarea mai bună a coroanei viţei de vie şi asigurarea strugurilor copţi, viguroşi. Producătorii de vin trebuie să extindă pentru producătorii viticoli schemele de plată care stimulează calitatea. Ca şi în alte ţări, producătorii vinicoli pot dezvolta relaţii mai strânse cu cultivatorii de viţă de vie la începutul sezonului, semnând contracte de livrare a strugurilor care să stipuleze conţinutul de zahăr în boabe, oferind prime pentru supraîndeplinirea indicatorului respectiv şi aplicând penalităţi pentru neîndeplinirea acestui indicator. Contractele în formă scrisă pot servi drept precursor al cooperări mai fructuoase şi coordonării mai bune dintre viticultori şi producătorii vinicoli. Producătorii vinicoli sunt, de asemenea, prestatori ai serviciilor de extensiune preferaţi de viticultori, dat fiind interesul reciproc al acestora. Recoltarea generală a strugurilor înainte ca aceştia să atingă maturitatea optimală cauzează cea mai serioasă problemă legată de calitatea vinului, acesta constituind factorul calităţii vinului pe care viticultorii îl pot influenţa, în afară de daunele aduse strugurilor din cauza bolilor. Conlucrând mai strâns cu viticultorii prin intermediul contractelor, serviciilor de extensiune şi creditării furnizării materialelor necesare de producere (inputurilor), producătorii vinicoli pot contribui la îmbunătăţirea calităţii strugurilor. Ar fi util de folosit scheme care încurajează gestionarea viilor în cadrul cooperativelor de scară mai largă, mai profesionistă. Însă din cauza mediului schimbător în relaţiile de arendă a terenurilor şi în cooperative, este dificil de făcut careva recomandări în această direcţie. În afară de aceasta, există o împotrivire culturală faţă de colectivism. Orice acţiune în această direcţie va necesita eforturi majore.

VII-7


Dacă guvernul va extinde schema de stimulare incluzînd şi reabilitarea viilor existente, aceasta va încuraja administrarea viilor prin intermediul cooperativelor. În plus, producătorii vinicoli şi ACSA pot informa viticultorii despre beneficiile cooperării. Strategiile în cadrul cărora viticultorii sunt antrenaţi în măsură mai mare în obţinerea produsului final, care promovează parteneriatul în efortul de producere a vinului au demonstrat rezultate pozitive în întreaga lume. Scopul este de a ajuta viticultorilor să înţeleagă legătura dintre calitatea strugurilor şi calitatea vinului. În Italia şi California, viticultorii sunt invitaţi la fabricile de vin pentru instruire în domeniul vinificaţiei şi pentru degustări. Astfel de abordări s-au soldat cu tehnici îmbunătăţite de gestionare a producerii şi cu recolte de struguri de calitate mai înaltă. E2. Producerea vinului E2a. Guvernul Moldova-Vin trebuie să reexamineze modul său de abordare ce ţine de desemnarea unui singur laborator de certificare şi testare a conformităţii produsului. Această cerinţă nu este stipulată nici în legislaţia în vigoare, şi nici în directivele sau principiile economice generale ale OMC. În alte ţări, concurenţa dintre laboratoare stimulează competitivitatea. Este cert însă faptul, că pentru piaţa rusească va trebui de respectat cerinţele de testare a vinului impuse de guvernul rus. E2b. Producătorii de vin Producătorii de vin trebuie să-şi schimbe modul de abordare şi să se axeze pe consumator, producând vinuri solicitate de piaţă de către consumatorul final. Personalul trebuie să se autoinstruiască, studiind pieţele ţintă şi preferinţele consumatorului prin consultarea literaturii de profil, a studiilor de piaţă, prin participarea la degustaţii de vin, vizite întreprinse la pieţe, participarea la evenimente, conferinţe şi discuţii cu importatorii. Trebuie consolidată comunicarea şi schimbul de informaţii dintre secţiile de producere a vinului, viticultură şi marketing. Exportatorii care au realizat succes din aşa ţări ca Italia, Bulgaria, Chile şi Spania au facilitat trecerea la stilurile de vin din Lumea Nouă şi la calitatea îmbunătăţită prin intermediul utilizării extensive a consultanţilor vinicoli din ţările respective, în particular din Australia şi Noua Zelandă. Organizaţiile donatoare şi/sau guvernul, în colaborare cu asociaţiile exportatorilor de vin trebuie să susţină această instruire de importanţă majoră. Subiectele de instruire trebuie să includă: • Stilurile de vin populare pe pieţele sofisticate şi modul în care se poate de ajuns la acestea • Metodele de vinificare pentru maximizarea păstrării savoarei şi aromei fructului • Microbiologia de bază în vinificaţie, spre exemplu, evitarea blocării fermenţilor primari şi

asigurarea finalizării rapide a fermentării malolactice în vinurile roşii • Impactul oxidării asupra păstrării savoarei şi aromei fructului, şi cum putem evita oxidarea • Importanţa şi implementarea efectivă a procedurilor sanitare • Tehnici de laborator; necesitatea instruirii în utilizarea contoarelor pH, contoarelor de oxigen, şi în

efectuarea analizei acizilor malic şi lactic Este important ca producătorii de vin să aibă dreptul de a determina perioada de recoltare în colaborare cu secţia viticultură pentru a evita recepţionarea strugurilor imaturi. Pe termen lung, de rând cu asigurarea instruirii adecvate, pentru unele fabrici de vin este vital să modernizeze echipamentul primar, în particular la fabricile care necesită capacităţi de răcire suplimentare pentru facilitarea fermentării la temperatură controlată. Fabricile de vin mai vechi trebuie să înlocuiască zdrobitoarele/desciorchinătoare de stil vechi cu zdrobitoare/desciorchinătoare de stil nou. Majoritatea fabricilor de vin trebuie să instaleze sau să modernizeze sistemele de distribuţie a gazelor inerte. Toate companiile vinicole trebuie să instaleze sau să modernizeze echipamentul pentru aplicarea gazelor în timpul îmbutelierii. Majoritatea fabricilor de vin trebuie să

VII-8


procure echipament de laborator suplimentar. Fabricile de vin trebuie să înlocuiască vasele de păstrare a vinului din oţel oxidabil cu cisterne din oţel inoxidabil destinate produselor alimentare. Trebuie de renunţat la utilizarea budanelor mari din stejar, în vinificaţia modernă nu este loc pentru acestea—budanele fiind folosite doar pentru decoraţie în sălile de degustare a vinului. Butoaiele din stejar mici sunt necesare pentru maturarea vinurilor de calitate înaltă şi pentru fermentarea limitată a unor vinuri albe; însă toate butoaiele din stejar mici care depăşesc termenul de utilizare de trei ani sau mai mulţi trebuie schimbate. Poate fi testat stejarul franţuzesc, american sau est-european. Recomandăm producătorilor vinicoli să experimenteze pentru început cu stejarul afumat mediu. Producătorii vinicoli trebuie să examineze posibilitatea de a da în arendă spaţiu şi echipament producătorilor mai mici care nu dispun de fabrici, fapt care va permite sporirea eficienţii operaţionale la fabricile de vin, asigurând venituri suplimentare pentru producătorii vinicoli mai mari, totodată micşorând costurile de lansare a afacerii ale producătorilor vinicoli mai mici. Această metodă de abordare a fost aplicată cu succes la unele fabrici de vin mari din Bulgaria, prevalând şi în California, unde producătorii vinicoli mari semnează contracte de “co-ambalare” cu producătorii mici pentru a spori eficienţa operaţională. Producătorii vinicoli trebuie să tindă spre obţinerea certificărilor privind standardele de calitate, cum ar fi ISO şi HACCP. Producătorii vinicoli trebuie să indice doar denumirea “Vin Moldovenesc”. Sistemul de denumire VDOC/DOC adaugă puţină valoare pe piaţa globală. E3. Cadrul juridic şi de reglementare Guvernul trebuie să dezvolte un mediu care va atrage investiţiile străine în sectorul vinicol. Moldova trebuie să adopte legi mai puţin restrictive vis a vis de investiţiile străine, inclusiv în ce priveşte dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole. Sectoarele vinicole ale Bulgariei, României şi Ungariei au fost revitalizate cu ajutorul investiţiilor din ţările occidentale, deşi în Bulgaria străinii încă nu pot deţine pământ agricol în proprietate în mod direct. Guvernul RM trebuie să ajusteze şi să simplifice întregul cadru juridic/de reglementare a sectorului în mod similar cu efortul programului TACIS întreprins în sectorul producţiei alimentare din Moldova. În particular, trebuie de analizat şi adoptat regulamentele UE, ca parte a acestui proces, cu posibilitatea de studiere a experienţei României. Ca parte a acestui proces, recomandăm următoarele priorităţi: • Diminuarea restricţiilor din legile şi regulamentele cu privire la licenţierea fabricilor de vin,

arenda fabricilor de vin şi vânzarea vinului produs la fabricile arendate pentru a contribui la promovarea producătorilor vinicoli mici şi mijlocii şi la atragerea investiţiilor locale şi străine (vezi textul din boxa de pe pagina următoare).

• Analiza şi ajustarea standardelor tehnice, regulilor generale şi instrucţiunilor tehnice şi elaborarea

regulamentelor tehnice de nivel mai înalt în locul acestora, cum ar fi spre ex. un cod actualizat al vinificatorului. Cele peste 4 000 de instrucţiuni tehnologice sunt inutile şi trebuie să fie opţionale în conformitate cu Barierele Tehnice în Semnarea Contractelor Comerciale ale OMC. Instrucţiunile tehnologice trebuie să fie utilizate doar după necesitate—pentru pieţele Rusiei şi ţărilor CSI. Pe termen lung, Moldova trebuie să se axeze pe negocierea cu ţările CSI pentru a anula aceste instrucţiuni şi adopta modul de abordare acceptat de alte ţări care efectuează exporturi către Rusia (i.e. Franţa, Bulgaria, Australia, etc.)

VII-9


• Simplificarea sistemului de clasificare a vinului. Sistemul actual este excesiv de detaliat, diferenţiind puţin sau deloc tipurile de vin (nou, obişnuit, de masă) ceea ce duce la confuzii în rândurile consumatorilor.

Promovarea producătorilor vinicoli mici şi mijlocii

• Simplificarea cerinţelor de licenţiere şi minimale pentru a încuraja crearea şi dezvoltarea ÎMM.

• Producătorii vinicoli care produc mai puţin de 250 000 sticle trebuie să beneficieze de cerinţe de licenţiere minimale, cum ar fi cele stabilite pentru clasificarea actuală a Vinului ţărănesc.

• Fabricilor vinicole mici şi mijlocii trebuie să li se permită să se orienteze atât spre pieţele interne, cît şi spre cele de export.

• Trebuie să fie permisă construcţia fabricilor de vin în apropierea plantaţiilor de vie, permiţînd transformarea terenurilor agricole în teren de construcţie în cazul fabricilor de vin.

• Investitorilor străini trebuie să li se permită să procure sau să arendeze teren şi să planteze vii.

• Examinarea implementării în practică a

procedurii de control şi evidenţă în fabricile de vin, sub denumirea de “cinci registre”, utilizat în ţările UE şi o parte a cerinţelor de urmărire/evidenţă.

• Anularea cerinţelor de prognozare a

sortimentului anual de produse de către producătorii vinicoli pentru a asigura flexibilitatea în producţie.

• Anularea Dispoziţiei cu privire la capacitatea de producţie minimală (Nr. 16/2004), din motivul

inutilităţii acesteia odată cu intrarea în vigoare a Legii Viei şi Vinului şi Legii cu privire la circulaţia produselor alcoolice, puterea juridică a cărora prevalează.

• Simplificarea sistemului de certificare. Ajustările eventuale includ reducerea numărului de

documente prezentate la depunerea cererii (ex. contractul semnat cu importatorul). După finalizarea sistemului de certificare, trebuie de elaborat pe hârtie îndrumări generale pentru procedurile respective. La moment, nu există astfel de îndrumări şi se creează confuzii mari atât în rândurile funcţionarilor de stat, cât şi ale producătorilor vinicoli.

• Asigurarea îndrumărilor generale pentru etichete, în conformitate cu cerinţele legistaţiei

moldoveneşti şi regulamentului CE al UE Nr. 753/2002 cu privire la denumiri şi etichete, şi susţinerea modificărilor la Legea Republicii Moldova Nr. 1100 Cu privire la Producţia Alcoolică referitoare la Consiliul de Aprobare a Aspectului Exterior al Produselor Vinicole şi Alcoolice. După ce îndrumările generale respective vor fi gata, acestea trebuie comunicate fabricilor de vin, fiind, de asemenea, plasate pe pagina Web. Îndrumările generale trebuie să fie obiective şi să fie aplicate în mod consistent.

• Modificarea în continuare a regulamentelor privind aplicarea pe sticlă a timbrului de stat (marca

comercială), punând accentul pe simplificarea operaţiilor şi oferirea unui pachet mai atractiv. Producătorii vinicoli trebuie să examineze posibilitatea de elaborare a etichetelor care ar asigura amplasarea concretă pentru timbrul de stat.

• Direcţionarea cerinţelor de evidenţă utilizând practicile UE şi asigurarea elaborării proceselor şi

documentaţiei necesare. E4. Marketing şi promovare Pentru a dezvolta imaginea de calitate a ţării şi exporta această imagine în mod eficient, Moldova-Vin cu participarea sectorului privat, trebuie să formuleze şi să implementeze o strategie de promovare a brandului ţării, axându-se pe atributele pozitive ale Moldovei ca ţară şi sub-brand al vinului bazat pe tradiţia seculară de producere a vinului, combinată cu modernizarea tehnicilor de producere a vinului. Activitatea de elaborare a brandului şi sub-brandul ţării desfăşurată de MIEPO cu susţinerea UE oferă o bază excelentă pentru promovarea imaginii ţării. Ca parte a sub-brandului de vin, Moldova-Vin şi sectorul privat trebuie să examineze posibilitatea identificării unui soi de struguri local, însă de origine nobilă, cum ar fi Rara Neagră, care creşte bine

VII-10


în Moldova şi poate deveni un simbol naţional. Alte ţări au recurs cu succes la astfel de abordări (vezi textul din boxă) pentru a stabili un punct de diferenţă comercială.

Struguri “Naţionali”

Argentina: Malbec

Australia: Shiraz

Germania: Riesling

Noua Zeelandă: Sauvignon Blanc

Italia: Pinot Grigio

Portugalia: Touriga Nacional

România: Feteasca Neagră

Africa de Sud: Pinotage

Spania: Tempranillo

Sectorului privat trebuie să i-se acorde granturi de stat pentru scopuri de promovare, acestea constituind un beneficiu pentru întreaga strategie de dezvoltare a sectorului vinicol al Moldovei. Granturile respective trebuie să fie monitorizate prin intermediul verificării cheltuielilor suportate de producătorii vinicoli la comercializarea vinurilor lor peste hotare, incluzând următoarele categorii de cheltuieli: • Agenţi sau consultanţi specializaţi în marketing • Deplasări spre şi pe pieţele de export • Elaborarea materialelor publicitare auxiliare • Relaţii cu publicul şi alte activităţi de prezentare a vinului (i.e. cina oferită de producătorul de vin) • Vizitele jurnaliştilor şi cumpărătorilor în Moldova Noua asociaţie a comercianţilor menţionată mai sus trebuie să întreprindă activităţile care urmează mai jos, cu susţinerea din partea Agenţiei Moldova-Vin: • Studiul pieţii pe ţară. • Misiuni comerciale, inclusiv evenimente dedicate vinului pentru importatori şi distribuitori,

desfăşurate într-un anturaj de afaceri confortabil, în afara ambasadei. • Livrarea mostrelor cumpărătorilor potenţiali. • Vizite întreprinse de jurnaliştii specializaţi în industria vinului şi de criticii vinicoli în Moldova şi

asigurarea acumulării de către aceştia a celei mai bune experienţe a Moldovei • Asociaţia trebuie să devină un centru de informare în domeniul marketingului de export,

monitorizând intensiv activităţile din ţările producătoare de vin competitive, organizând permanent prezentări dedicate dinamicii pieţei ţării ţintă şi invitând oaspeţi care ar expune aşteptările cumpărătorilor şi tendinţele de consum. Aceasta ar include în mod util menţinerea unei baze de date cu informaţie importată, clasificată pe ţări, cum ar fi cerinţele cadrului legal, documentaţia necesară, etc.

E5. Învăţământ E5a. Guvernul Trebuie de început cu perfecţionarea programelor de studiu ale universităţilor şi colegiilor care pregătesc specialişti în viticultură, continuând cu actualizarea programului de studiu şi conformarea sistemului cu programele universitare bune, orientate spre sectorul vinicol din Europa. E5b. Producătorii vinicoli Trebuie de stimulat vânzările pe piaţa internă, încurajând distribuitorii şi personalul din restaurante să frecventeze cursuri de instruire dedicate stilurilor de vin moldovenesc, inclusiv instruirea acestora în ce priveşte oportunităţile de sporire a vânzărilor şi profitului, modul de servire şi păstrare a vinului, asortarea mâncărurilor cu vin, şi defectele frecvente ale vinului. F. Donatori şi alte surse Susţinerea din partea donatorilor poate fi adecvată în următoarele domenii:

VII-11


• Fonduri de garantare a creditelor, susţinere în restructurarea creditelor şi susţinerea unui program de constituire a fondului de creditare a sectorului

• Elaborarea cadastrului viticol • Expunerea pe plan internaţional prin participarea la instruiri internaţionale, efectuarea practicii de

producţie peste hotare, şu vizitele de studiu, reieşind din pieţele ţintă ale companiilor vinicole şi stilurile de vin solicitate pe aceste pieţe

• Armonizarea şi ajustarea cadrului juridic şi de reglementare a sectorului • Finanţarea laboratoarelor de testare acreditate de UE • Perfecţionarea sistemului de învăţământ în domeniul viticulturii şi vinificaţiei • Susţinerea elaborării brandului ţării şi sub-brandului de vin • Susţinerea sporirii productivităţii şi studierii cererii şi oportunităţilor de piaţă pentru producătorii

vinicoli Sectorul vinicol are o importanţă strategică şi economică enormă, deaceea sperăm că reprezentanţii sectorului şi agenţiile de stat relevante vor întreprinde măsuri în baza acestui raport.

VII-12

ANEXA I Pieţele în proces de apariţie În această anexă, descriem pieţele în curs de apariţie ale Chinei şi Indiei. A. China: Producător, exportator şi importator de vin Cultivarea strugurilor. China cultivă viţă de vie de cel puţin 6 000 ani, iar strugurii sunt fermentaţi şi transformaţi în vin acum mai mult de 2 000 ani în urmă. Strugurii specifici pentru vin au fost aduşi preponderent din Europa în anii 1980. Din 1987, guvernul a promovat berea şi vinul, în defavoarea spirtului tradiţional produs din grâu, în efortul de a reduce dependenţa de importurile de grâu. Din 1997, guvernul a confirmat beneficiile vinului roşu pentru sănătate şi a planificat să sporească producţia cu 50 000 tone pe an. Acest plan include instruirea fermierilor şi controlul calităţii strugurilor şi vinului. Majoritatea producţiei de struguri este concentrată în partea de nord-est a Chinei, unde influenţa condiţiilor climaterice maritime moderează frigul pe timp de iarnă. Aceste regiuni sunt supuse ploilor mai abundente şi umidităţii mai ridicate în perioada critică a sezonului decât ar fi ideal pentru viticultură (vară /toamnă). De aceea se poate de aşteptat la calitate şi recolte joase din cauza frecvenţei sporite a bolilor fungicide, dacă nu sunt aplicate corect preparatele fungicide. Necesitatea de a aplica o cantitate mai mare de preparate fungicide impune costuri suplimentare. Este dificil de estimat suprafaţa utilizată în mod specific pentru producerea strugurilor de vin, deoarece se produce mult vin din struguri de masă. Nu există o distincţie clară dintre strugurii pentru vin şi strugurii de masă. Însă suprafaţa totală plantată cu viţă-de-vie în special pentru producerea vinului constituie aproximativ 100 000 hectare. Productivitatea viilor cu struguri pentru vin este foarte joasă în comparaţie cu recoltele obţinute în Moldova. Motivele sunt aceleaşi ca şi în Moldova: vârsta excesiv de mare a viilor şi cantitatea relativ mică de substanţe minerale şi pesticide. Dat fiind forţa de muncă ieftină în regiunile rurale, este profitabil de produs şi de comercializat struguri la preţuri mult mai joase decât în majoritatea ţărilor producătoare de vin. Preţurile la nivelul pragului de rentabilitate sunt comparabile cu cele din ţările producătoare de vin cu PIB-ul pe cap de locuitor similar, cum ar fi România, Georgia şi Moldova. Este de asemenea relativ mai ieftin de creat plantaţii de vii. Vinificaţia. Disciplina cerută de consumatorii care au perceput calitatea a fost absentă în timpul perioadei infantile a industriei vinicole din China. Mai mult ca atât, legile care reglementau vinificaţia şi protecţia consumatorilor erau de asemenea vagi. În consecinţă, au fost răspândite un şir de practici dubioase în metodele de vinificaţie. Până în iunie 2003 se permitea de produs ‘vin’ folosind doar 50% de suc din struguri amestecat cu suc de mere sau chiar cu zahăr din trestie. Aceste practici sunt acum ilegale, însă se pare că a fost acceptată în tăcere o perioadă de “punere în aplicare” a proceselor adecvate. Consistenţa reprezintă de asemenea o problemă serioasă. Până nu demult nu exista nici o cerinţă de a include pe etichetă informaţia veridică cu privire la recoltă, soi sau origine. Însă începând cu anul 2002, China a aderat la Office International de la Vigne et du Vin; în consecinţă, Comisia de Stat pentru Economie şi Comerţ a emis Specificări Tehnice Naţionale noi pentru Vinificaţie, care vor alinia industria vinicolă a Chinei la industriile din ţările producătoare de vin tradiţionale. Vor trece însă mai mulţi ani până când vinificatorii chinezi vor putea concura pe piaţa vinicolă internaţională, în particular din cauza lipsei aprecierii modului în care practicile din viticultură afectează calitatea vinului. Componentul forţă de muncă în producerea şi ambalarea vinului este mult mai puţin semnificativă cu celelalte cheltuieli de regie, care tind să fie comparabile cu alte ţări producătoare de vin. De aceea, avantajul Chinei în ce priveşte costul derivă în mod esenţial din materia primă. Acest avantaj este redus la zero de calitatea inferioară a materiei prime. Este dificil de prevăzut tendinţele preţurilor pe


termen scurt. Este însă posibil ca cererea şi oferta să crească în continuare cu o insuficienţă eventuală mică a soiurilor roşii premium, deoarece piaţa se adaptează la definiţii legale mai stricte ale vinului. Piaţa vinicolă a Chinei. Producţia vinicolă internă a crescut din 1997 până în 2006 cu aproximativ 26% pe an, atingând 500 milioane litri. Între timp, consumul anual pe cap de locuitor a crescut cu 24%, de la aproximativ 0,06 litri la 0.4 litri pe cap de locuitor. Acest indicator este totuşi mult mai jos de consumul anula pe cap de locuitor din ţările consumatoare de vin tradiţionale (ex. Franţa - 59 litri, Regatul Unit - 22 litri, Statele Unite - 12 litri). În mod respectiv, potenţialul de creştere a consumului este enorm. Trebuie de notat faptul că valoare pieţei vinicole a Chinei a rămas considerabil în urma creşterii volumului, deoarece preţurile de vânzare medii au scăzut permanent. Din 1997 până în 2003 preţul de vânzare mediu a scăzut cu 56%.

Predicţii pe Viitor despre Piaţa Chineză a Vinului

Dinamica pieţii vinului în China este acum foarte asemănătoare cu cea din fosta Uniune Sovietică în 1998. Dacă piaţa se va dezvolta într-un mod similar, în următorii cinci ani, ne putem aştepta că: • Mărimea totală a pieţei va creşte de aproximativ

două ori • Producătorii interni îşi vor spori vânzările, însă

vor pierde din cota de piaţă, cedându-o importurilor

• Ca valoare, importurile se vor mări de la mai puţin de 10% la o pătrime

• Cei mai performanţi pe piaţa extinsă vor fi producătorii din Lumea Nouă şi alţi producători care au reacţionat prompt la preferinţele mondiale schimbătoare privind stilul, calitatea şi consistenţa vinului

Importurile vinului de marcă reprezintă mai puţin de 10% din valoarea pieţei. Cu toate acestea, pe parcursul ultimilor 30 de ani, importurile de vin ambalat au crescut, dublând cota producţiei interne. Odată cu aderarea Chinei la OMC în anul 2000, taxa de import s-a redus de la peste 50% la 14% pentru vinul îmbuteliat şi la 20% pentru vinul în vrac, de aceea importurile vor continua probabil să crească. Importurile de vin ambalat în cutii este reprezentat disproporţional pe segmentul premium. Însă o parte semnificativă a produsului intern se fabrică utilizând vinul importat în vrac. Aceasta oferă oportunităţi pentru exporturile de vin în vrac către China fără a afecta imaginea vinurilor moldoveneşti, deoarece acestea vor fi comercializate drept vinuri chinezeşti locale. Cultura consumului de alcool. Cultura consumului de alcool în China diferă de cultura consumului de băuturi alcoolice în ţările producătoare de vin tradiţionale. Chinezii de obicei preferă băuturi distilate cu un conţinut mai mare de alcool, iar alcoolul este consumat aproape exclusiv de bărbaţi. Apariţia clasei de mijloc şi clasei de sus cu un nivel de bunăstare relativ mai înalt a creat baza consumatorilor care tind spre stilul de viaţă occidental şi preferinţele de consumare a vinului. Aceşti consumatori de bază locuiesc preponderent în oraşele mari de pe coasta oceanului. Din punct de vedere cultural, modul de consumare rămâne în general acelaşi ca şi consumul altor băuturi alcoolice. În timpul mesei se fac runde de toasturi, în care paharul cu vin este umplut până la capăt şi consideră insultător să nu consumi tot conţinutul păharului după un toast. Acest mod de consumare a vinului nu conduce la aprecierea calităţii vinului, de aceea nu este surprinzător faptul că consumatorul mediu nu cunoaşte prea multe din punctele delicate ale aprecierii vinului. În mod respectiv, factorul decisiv care determină capacitatea de vânzare a unui tip de vin particular nu este calitatea, ci mai degrabă imaginea. De aceea este mai convingător de investit în marcă, ambalaj şi reclamă decât în calitatea vinului. B. India Tradiţie a vinului. În India vinul este produs probabil de acum 5 000 ani în urmă, constituind o parte a festivalurilor religioase timp de peste 1 000 ani în urmă. Aceasta se demonstrează în populaţiile tribale care consumă vin cu ocazii sociale şi religioase ca parte a tradiţiilor lor. Deoarece conducătorii islamici interziceau băuturile alcoolice, consumul acestora pentru cea mai mare parte a perioadei a rămas interzis pentru societate în general. În perioada medievală, autorităţile de la conducere permiteau consumul vinului în curtea de judecată în timpul ceremoniilor şi festivităţilor. În secolele XVI-XVII, împăraţii Mughal beau vin importat din Iran şi întreţineau de asemenea plantaţii de vide.

A-2


Când coloniştii portughezi au ajuns în Goa, foarte curând aceştia au început să îmbunătăţească vinificaţia locală. Apoi a urmat influenţa Marii Britanii la mijlocul secolului XIX şi au fost plantate mai multe vii, deoarece costul transportării vinului în India era înalt. Către sfârşitul secolului XIX, calitatea vinurilor indiene a început să fie recunoscută, însă din păcate, epidemia de filoxeră a afectat chiar şi viile din India. Producerea strugurilor. În prezent, plantaţiile de viţă-de-vie se întind pe suprafaţă de peste 60 000 hectare în India şi în anii cu recolte foarte bune ţara poate produce 1,6 milioane tone de vin pe an. Producerea vinului în cantităţi comerciale a început în anii 1980; iar ţara utilizează doar o parte mică din cantitatea totală de struguri recoltaţi. Deşi nu dispunem de date exacte despre suprafaţa actuală a plantaţiilor sub soiuri pentru vin comercial, acestea se estimează la aproape 1 000 hectare în statul Maharashtra şi 200 hectare aproape de Bangalore, statul Karnataka. Aproximativ 70% din plantaţii sunt în rod şi 30% sunt la etapa de dezvoltare. În anul 2005, în India funcţionau 38 de vinării private care produceau vin din soiuri de struguri nobile, toate acestea fiind amplasate în statul Maharashtra, cu excepţia a două fabrici de vin. Soiurile cele mai populare, cultivate în India sunt Shiraz, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir şi Merlot, Chenin Blanc, Sauvignon Blanc şi Chardonnay. Aceste vinării private au fost create iniţial în formă de companii mixte în colaborare cu vinăriile din Europa, sau în baza capitalului mixt şi experienţei internaţionale în producerea vinului. Vinificaţia. In 2005, producţia vinicolă anuală totală a constituit 6,2 milioane litri în India, 87% din aceasta revenindu-i statului Maharashtra, iar proporţia vinurilor albe (2,69 milioane litri) şi a celor roşii (2,45 milioane litri) aproape că s-a egalat. Unii vinificatori indieni au început de asemenea să importe vin străin pentru a-l îmbutelia şi vinde pe piaţa locală. India importa vin în vrac în volum echivalent cu 40,000 cutii (9 litri pe cutie) şi încă 32 000 cutii de vin îmbuteliat. Se estimează că alte 12 000 -15 000 cutii de vin sunt comercializate pe piaţa sură. Consumul. Consumul vinului se concentrează în cele mai mari oraşe, 80% din vin fiind consumat în Mumbai (39%), Delhi (23%), Bangalore (9%) şi în statul în care predomină turiştii străini denumit Goa (9%). Consumul pe cap de locuitor în India constituie mai puţin de 0,1 litri pe an. Este interesant faptul că segmentul vinului este redus la minimum de consumul altor băuturi alcoolice. În fiecare an se vând o jumătate de milion de cutii cu vin, în comparaţie cu 37 milioane cutii de whisky, 11 milioane cutii de coniac şi 9 milioane cutii de rom. Unul din motivele din care consumul vinului nu a devenit o preferinţă este că vinurile de calitate sunt comercializate la preţuri relativ înalte. Deoarece volumul vinurilor locale de calitate este mic, cheltuielile de producţie sunt înalte. Vinurile importate sunt de asemenea supuse taxelor care pot ajunge la 550%. Taxele pot varia mult de la un stat la altul, deoarece fiecare din cele 29 state ale Indiei şi 6 teritorii uniune au regulile şi regulamentele proprii şi percep taxe şi plăţi la discreţia fiecăruia. Unele din aceste taxe reprezintă doar măsuri protecţioniste, care la moment sunt disputate în OMC. Chiar şi modelul de distribuire şi control al vinului variază foarte mult de la stat la stat, deoarece constituţia Indiei stipulează că industria băuturilor alcoolice trebuie să fie reglementată la nivel de stat, fără amestecul guvernului central. Încăperile de păstrare în stare proastă şi capacităţile de transport complică

Tabelul III-W: Comparaţia segmentelor pieţei vinicole a Indiei, 2003 şi 2004 Valoarea Producţia Importurile, În total, comerc-ii cu internă, mii de

cutii* mii de cutii mii de cutii amănuntul, milioane rupii

Segmentul

2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 Vinuri spumante 35 35 5 11 40 46 258 297 Vinuri nespumante, premium

117 143 53 63 170 206 779 944

Vinuri nespumante, ieftine

234 240 --- --- 234 240 281 288

Vinuri alcoolizate /alte 4 5 1 1 5 6 13 16

Total 390 423 59 75 449 498 1331 1545 *O cutie este o unitate cu capacitatea de 9 litri, echivalentă cu 12 sticle a câte 750 ml fiecare; sursa: www.indianwine.com

A-3


problemele legate de copuţin despre vin şi impl Potenţialul Indiei oportunitate de piaţă coloconsumul vinului călătoriilor peste hotadisponibilitatea şi vînalte, vorbesc fluendezvoltarea culturatinge 200 miliziarele au început să dde trei ori mai repede de Susţinerea din partea setrebuie de întreprins mefectului benefic al vinucalitate la preţuri rnecesare pentru a ridica îstimulează dezvoltarealansarea unei politici două parcuri de vin, unulcreat Institutul de PreluObiectivele principa • Acordarea instruirii

intermediul diferitocalitate şi marketing

• Crearea serelo• Crearea programelo• Crearea laborato• Răspândirea tehnici• Studierea pieţelor internă şi internaţională. • Construcţia a două structuri tip “întreprindere mamă”, unde viticultorii pot utiliza pe deplin

încăperile comune pentru a produce vin la un cost mic.

ceste “întreprinderi mamă” vor fi dotate cu echipament pentru producerea vinului, cum ar fi pr

mercializementează m restrictive asupra promovării vinului.

în calitate de consumator. Unii dia, cu ţia sa de 1,1 miliarde dresală, dat fiind tendinţele rece . Primii indicatori privind schimbarea în

au parvenit de la profesioniştii aflu are au înce să consume vin în timpul re. Acasă, veniturile disponibile tinerilor pr ionişti c pid de rân

izibilitatea vi ulte din pe nele tinere ează în centre cu tehnologit limba engleză i cunosc stilul d din occident. Aceasta a condus la

ii consumului de vin în regiunile metropolitane populate de clasa mijlocie, care oane de locuitori. Ca rezultat, au ap rut cluburi de e

edice rubrici acestei băuturi orite preze , ind tria v icolă creşte aproape cât producţia de whisky şi rom.

ctoarelo c şi privat. Pentru a asigura ca ac stă cr tere s ie du bilă, ult mai mult i. Slăbirea barierelor ta fare, asigurarea conştientizării

l asupra ii, asigurarea disponibilităţii unui volum mai mare de vinuri de ezonabile şi sus cale în curs de apari ie – toate acestea sun

n continuare cererea. Folosind această oportunitate, statul Maharashtra unei industr ole înfloritoare. În anul 2001, India a anunţat despre

cuprinzătoare în domeniul vinificaţiei şi în cadrul planului respectiv, a creat în distr hik şi altul în districtul Sangli. Recent, a fost de asemenea

crare a Stru i Cercetare în cadrul universităţii Bharati Vidyapeeth. le ale institutul :

formale fer r şi alto facto interes i din cadrul industriei prin r cursuri în ării strugurilor pentru vin, producerii vinului de ului vinului.

r de butaşi de -vie şi asigurarea ticulto or cu material săditor autentic. r pilot în vinificaţie şi asigurarea loturilor demonstrative.

arelor pentrlor ce ţin de

esa

şi

drept „magazine de lichior”. Această

area unui volum mai mare de vin într-o ţară care cunoaşte relativ ăsuri

văd în Innte

enţi c ale rsoae viaţă

popula

putofes lucr

pt

d cu i

reşte ranurilor. M

ş

ă d

vin, reviste dnt

dicate vinului, iar in. În us

r publie acţiun

ţ

ea eş ă f rari

sănătăţinerea industriei lo

ii vinic

ţ t

ictul Nasgurilor şui sunt

mierilodomeniul cultiv

r ri aţ

viţă-de vi ril

u testarea calităţii vinurilor. cupajul vinului.

Apneumatică, zdrobitor, maşină de înlăturat ciorchinii, şi dispozitiv de filtrare. Acestea vor dispune deo hală cu linii de îmbuteliere, laborator de control al calităţii şi un beci pentru păstrare, precum şi vorpune la dispoziţie serviciile unui meşter vinificator şi ale unui degustător. Cu doar o parte a costuluinecesar pentru construcţia vinăriilor proprii, producătorii mici pot produce vin în bază comercială. Guvernul statului Maharashtra s-a angajat de asemenea să liberalizeze şi să promoveze industria vinicolă meşteşugărească internă. Spre exemplu, statul nu mai percepe accize pentru vinul produs vândut pe teritoriul statului, iar preţurile s-au micşorat în pofida taxei pe valoare adăugată de 20 la sută atât la vin, cât şi la lichior, indiferent de gradele de alcool după volum. În anul 2005, statul a dispus de asemenea ca magazinele cu amănuntul licenţiate denumite „magazine de vin”, dar care omercializau în preponderenţă lichior să fie re-denumitec

măsură permite eliberarea licenţelor pentru „magazin de vin” barurilor de vin promiţătoare şi altor operatori cu amănuntul care comercializează doar vin. În acelaşi an, statul a creat Consiliul Maharashtra Grape cu scopul de a dezvolta canale de marketing vinicol pentru piaţa internă. A fost lansat un portal Web www.indianwine.com pentru promovareavinurilor indiene. Portalul asigură informaţie despre pieţele vinicole ale Indiei, vinăriile indiene d

e

A-4


frunte, precum şi promovează vinurile sale. Portalul încurajează de asemenea dialogul în reţea şi educă cultura consumului de vin în rândurile entuziaştilor. Turismul. Interesul sporit faţă de vin stimulează dezvoltarea turismului vinicol. Vinăriile Maharashtra unt amplasate nu departe de Mumbai. Aceasta permite locuitorilor urbani să viziteze vinăriile la

sat iniţi e degustare, iar recent, a fost construit un sanatoriu, probabil primul în India, unde oaspeţii pot beneficia

b

inul indian are de parcurs o cale lungă ă careva succese în

ea factorii din industrie sunt ,

m de on curry (condiment iute) se asortează bine

sweek-end, iar restaurantele apar ca ciupercile pe autostrada Pune -Nasik. Chateau Indage a lan

ativa şi a început să ofere vizite la plantaţiile sale de vie. A fost deschis şi un restaurant cu sală d

de ăi cu şampanie şi câteva alte tratamente sanatoriale legate de vin. Previziuni. În pofida succesului realizat recent pe plan local, vînainte de a obţine recunoaşterea internaţională. Vinăriile indiene înregistreaz

noutate. Cu toate acestexportul vinurilor lor, dar mai mult în calitate deoptimişti. Unii văd un potenţial colosal în plasarea restaurantelor indiene pe pieţele de vin majorecu ar fi Statele Unite şi Regatul Unit pentru a realiza vinurile lor. Dar mai întâi de toate, trebuie

vins consumatorii de pe aceste pieţe de faptul că vinul şi cîmpreună – noţiune pe care India trebuie de asemenea s-o accepte.

A-5

Opiniile autorului exprimate în această publicaţie nu reflectă în mod obligatoriu părerile Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională sau ale Guvernului Statelor Unite.

Date post:	05-Dec-2014
Category:	Documents
Upload:	nadea-catalina-be
View:	294 times
Download:	1 times

Sectorul Vitivinicol Moldova

Documents