1

Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs)

A- adresa sitului :La TaillanderieLieu-dit “La Doye”25330 NANS-SOUS-SAINTE-ANNETél. 00 33- (0)3 81 86 64 18Fax 00 33- (0)3 81 86 54 70lataillanderie@wanadoo.fr

B- contact :Michel şi Sylvain DebrayTél. 00 33- (0)3 81 86 64 18Fax 00 33- (0)3 81 86 54 70

C- scurtă descriere (la origine) :Situată într-o vale plină de verdeaţă a râului Doubs, Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne,fermă-atelier, a fost fondată în 1838.Până în 1969, Sculăria a fost mult timp unul din siturile cele mai importante din Franţa pentruproducerea de seceri şi des scule de tăiat.În 1890, adăugarea roţii hidraulice, a unei turbine şi a unei maşini Gramme desăvârşeştedinamismul întreprinderii Philibert Frères.Sculăria atinge apogeul între 1900 şi 1914, perioadă în care producţia anuală atinge mai mult de30 000 de scule : 20 000 de seceri şi 10 000 de scule de tăiat, respectiv a douăzecea parte dinproducţia franceză.Primele dificultăţi intervin în urma mobilizărilor din timpul Primului Război Mondial şi dezvotăriimecanizării agriculturii. Utilizarea secerătoarei mecanice se generalizează şi sistemele hidraulicesunt depăşite de motoarele electrice.Numărul de muncitori trece de la 25 în 1890 la 9 în 1939. Producţia nu este atunci mai mare de10 000 scule pe an, iar la închidere, în 1969, nu mai rămîn decît 3 muncitori fabricînd 3 000 deutilaje pe an.

D- localizare :Sculăria este situată la 14 km de Salins-les-Bains într-o comună de 150 de locuitori dinDepartamentul Doubs, Nans-sous-Sainte Anne, pe malul râului Arcange, afluent al Lisonului, unmic rîu al cărui debit relativ regulat, permite utilizarea tehnologică a roţii hidraulice.

E- datare şi arhitecţii :1798 : menţiunea existenţei unei forje în Creux de la Doye la Nans-sous-Sainte-Anne ;1838 : primul act de proprietate al Sculăriei de la Creux de la Doye cu numele Lagrange. FamiliaLagrange o exploatează mai degrabă sezonier până în 1865 ;1865 : intrată în faliment, fabrica lui Arsène Lagrange este vîndută lui Louis-Joseph Philibert, originar din Ferrière-sous-Jougne din Doubs ;1867 : moarte prematură a lui Louis-Joseph Philibert : cei cinci fii reiau afacerea. Reconstrucţiaclădirilor (cele care se văd astăzi) ;1886-1887 : instalarea maşinii suflante ;1890 : instalarea une maşini Gramme permiţând producerea curentului continuu pentruiluminarea atelierelor. Mai târziu, în 1922, un motor semi-diesel şi, în 1927, o nouă turbinăhdraulică destinată să facă faţă neregularităţii energiei hidraulice ;1895 : Sculăria produce cca 20 000 seceri pe an, foloseşte 25 de muncitori şi exportă înnumeroase regiuni franceze, precum şi în Algeria ;1939 : consecinţă a mecanizării agriculturii, cererea de seceri scade foarte mult ; întreprindereanu mai foloseşte decât 9 muncitori ;1969 : încetarea activităţii ;1970 : achiziţionarea Sculăriei de către actualul proprietar, Jean-Claude Freyburger ;1976-1977 : primele lucrări de restaurare comandate de proprietar ;1978 : deschiderea Sculăriei publicului ;

2

1979 : anexarea la Association comtoise des arts et traditions populaires, astăzi Réseau desMusées des techniques et cultures comtoises ;1981 : premiul 3 la concursul naţional “Chefs-d’œuvre en péril” ;1983 : instalarea expoziţiei permanente ;1984 : este clasată ca Monument istoric : în totalitate, cu instalaţiile sale mecanice ;2004 : obţine premiul “Coup de cœur des Européennes” : această recompensă a ComitetuluiRegional de Turism este decernată de către un juriu din 14 doamne originare din diferite ţări aleEuropei.

F- analiza tipologiei sitului :Este vorba de o fermă-atelier pentru producţia de seceri şi de tot felul de instrumente de tăiat.Ansamblul construcţiilor şi amenajărilor hidraulice datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Situl a ajuns până la noi în starea în care se găsea în momentul în care s-au oprit activităţilesale în 1969, adică în stare completă de funcţionare.

Fabricarea seceri se făcea în mai multe etape :De la o bară de oţel la produsul final, fabricarea unei lame a secerii comportă numeroase faze : 9« operaţii » şi 7 « încălziri ». Este o lucrare complexă care necesită intervenţia unei mâini de lucrucalificate.Oţelul, livrat în bare, este mai întâi decupat în “lingouri”. Pînă în 1940, era importat din Elveţia,Austria sau din Suedia. După 1940, oţelul din Franţa este preferat, fiind considerat de calitate maibună.1. EtirareaEtirarea lingoului necesită trei prelucrări cu ciocanul hidraulic. Eboşa astfel obţintă a poartănumele de “cuţit” sau “sabie”. Apoi, “mâneca” şi “butonul” sunt forjate cu ciocanul pe nicovală.2. PlatinizareaPlatinizarea : este transformarea definitivă a “cuţitului” în seceră. De trei ori sunt necesaremişcări de dus-întors între forjă şi ciocanul hidraulic pentru a da formă extremităţii curburii,talonului şi pentru a lărgi lama şi talonul.3. RidicareaDupă platinizare, secera este plană şi suplă. “Coasta” îi va da rigiditate. Ridicarea părţiisuperioare a lamei (“coasta”) se face la cald, cu ciocanul, pe nicovală.4. RindeluireaSe face la rece sub capătul unui mic ciocan şi constă în redresarea ansamblulului secerii. 5.TăiatulPermite curăţitul de bavuri.6. CălireaÎncepe prin încălzirea cu mangal (pînă în 1930) iar mai târziu cu cocs. Controlul temperaturii seface la ochi. Apoi se introduce într-o baie cu grăsime de vită şi se şterge cu rumeguş. Intervineapoi “recoacerea” : secera este plasată pe o placă încinsă, acoperită cu nisip de granit. Aceastăoperaţie delicată condiţionează calitatea tehnică a lamei dându-i duritate şi elasticitate.7. ForjareaDupă deformările datorită călirii, forjarea dă secerii forma sa definitivă. Se face la rece, cuajutorul unui mic ciocan, într-un ritm foarte rapid.8. FinisareaSecera este încă o dată prelucrată cu ciocanul pe un fel de nicovală denumită “tas” sau tratatăîntr-un atelier mecanic.9. ŞanfrenareaSecera este apoi ascuţită la tocilă. După şanfrenare, este în sfârşit vopsită şi pregătită pentru a fiexpediată.

G- întinderea sitului :Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne se întinde pe şase parcele cu o suprafaţă totală de 1ha 67.

H- compoziţia sitului şi PlanulEste vorba de o fermă-atelier care cuprinde mai multe clădiri şi un ansamblu de amenajărihidraulice.

- O hală de cărbune reconvertită în spaţiu de primire ;- La parterul clădirii principale : atelierele de forje cu o impozantă maşinărie hidraulică ;- Atelierul de finisaj, situat la jumătate de nivel, cuprinde maşini : tocile pentru ascuţit,

tocile pentru a lustrui, perforatoare şi ciocane de finisaj ;

3

- Amenajările hidraulice se compun din două instalaţii distincte, bazinul sau captatorul apei,alimentat de un canal care deviază cursul rîului la 150 de metri în amonte de sculărie şi pe de altăparte o mare roată metalică cu ciuturi, alimentată de un apeduct suspendat ; - Sala aşa-zisă "suflărie" posedă două piese unice în Europa. Este vorba despre 2 foale careservesc alimentarea forjelor sculăriei. Maşina suflătoare a fost instalată în 1886-1887 şi produceun curent de aer continuu. Cele două foale funcţionează în alternanţă : una aspiră, în timp cealta expiră. Aerul este trimis de o reţea de "guri de aer" parcurînd sculăria, pînă la căminul săliiforjelor pentru a întreţine focul. Aceste foale, realizate în întregime din lemn de stejar, fără piele,sunt acţionate graţie energiei roţii hidraulice exterioare. Ele sunt puse în funcţiune cu ocaziavizitelor. Maşina suflantă este clasată ca Monument Istoric ; - Vechea magazie unde sunt prezentate cca 100 de modele de seceri şi tot atâtea utilajeascuţite ;

- “Dormitorul celibatarilor” prezintă o expoziţie permanentă care retrasează istoria şifuncţionarea Sculăriei cât şi condiţile de viaţă şi de muncă ale muncitorilor între 1865 şi 1969,data de încetare a activităţii întreprinderii.

I- promotori şi motivaţii :Familia Freyburger care a cumpărat situl în 30 mai 1970, l-a pus în valoare pentru a fi deschispublicului începînd din 1978. Întreprinderea MUSEE DE LA TAILLANDERIE, creată în mai 2008,este condusă actualmente de Liliane FREYBURGER. Întreprinderea este o Societate curesponsabilitate limitată cu capital de 13000 €. Sediul ei este înmatriculat pe lîngă tribunaleleoraşului Besançon. Întreprinderea angajează 4 persoane vara, din care o persoană permanent şiuna pe ½ de normă iarna.

J- starea reconversiei :Bună. O întreţinere regulată a sitului este realizată de către proprietari în strânsă colaborare cuMonumentele Istorice. Pentru renovarea anumitor părţi ale sitului încă nerestaurate, proprietariibeneficiază de subvenţii de la DRAC Franche-Comté.

K- memoria lumii muncii :O parte din arhivele sitului a fost depusă la Arhivele departamentale din Doubs. Fondul fotografica fost reunit la centrul de documentare al Musées des techniques et cultures comtoises situat laSalins-les-Bains.Inventarul colecţiei de utilaje prezentat la Sculărie este conservat în sit.

L- reuşite şi/sau eşecuri :Puncte tari :

- Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne este un exemplu remarcabil al unei miciîntreprinderi de energie hidraulică neschimbate timp de decenii, ajunsă pînă la noi înstarea ei de la origine. Situl permite înţelegerea perfectă a funcţionării unui sistemtehnologic care a jucat un rol considerabil în dezvoltarea industriei mecanizate de laînceputul secolului XIX ;

- Vizita este foarte spectaculoasă căci sistemul hidraulic şi suflăria sunt puse în funcţiune înfaţa vizitatorilor care pot astfel asista la diferitele etape ale fabricării unei seceri ;

- Sculăria de la Nans-sous-Sainte-Anne este unul din siturile reţelei de Musées destechniques et cultures comtoises, reţea unică în Franţa pînă în ziua de azi, în acelaşi timpregională şi tematică, realizată în Franche-Comté cu stimularea directă a instanţelorregionale şi de Stat.

M- costuri şi investiţii :Clasarea sitului a permis restaurarea privilegiată a clădirilor. Pentru deschiderea spre public, sepot evalua sumele investite la cca 1 500 000 franci (ceea ce ar representa, ţinînd cont de evoluţiaputerii de cumpărare şi a monedei, cca 773 000 euro) şi, după trecerea la euro, la cca 150 000euro suplimentari. Cei 22 000 de vizitatori (media frecvenţei pentru 10 ani) permit platapersonalului sezonier. Sculăria este deschisă 7 luni, din aprilie până în octombrie ; numai cuîntâlniri în martie şi în noiembrie; este complet închisă de la începutul lui decembrie şi pînă lasfârşitul lui februarie.

N- bibliografie :- BRELOT, Claude-Isabelle, şi MAYAUD, Jean-Luc. La taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne(Doubs). Paris : Garnier frères, 1982. 277 p.

4

ISBN 2-7050-0433-5

- MARCOTTE, Christian. La machine dynamo-électrique de Gramme : étude d’histoire techniquepour la mise en valeur de la dynamo Gramme de la taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne.Salins-les-Bains: Musées des techniques et cultures comtoises, 2004. 55 p. şi 38 p. anexe.

- MAYAUD, Jean-Luc. La taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne (Doubs) : une petite entreprisedynamique. Besançon : Centre Régional de Documentation Pédagogique, 1981. 29 p.+20diapozitive.ISBN 2-84093-013-7.

- VERNUS, Michel. La faux : de l’outil au symbole. Salins-les-Bains : Musées des techniques etcultures comtoises, 2005. 68 p. (Collection Paroles d’objets).ISBN 2-911484-10-X

Documente pedagogice- MARKARIAN, Philippe (dir.), DEBRAY, Nicolas, et MARCHAL Jean-Baptiste. Taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne : dossier pédagogique depréparation et d’exploitation de la visite de la taillanderie. Salins-les-Bains : Musées destechniques et cultures comtoises, 2001. 74 p.ISBN 2-911484-03-7.- TAINTURIER, Laurent. Malette pédagogique ”Mémoires de l’eau”.Salins-les-Bains : Musées des techniques et cultures comtoises, s.d.

Filme- L’écho des derniers taillandiers/François Royet. Salins-les-Bains : Musées des techniques etcultures comtoises, 1996. 19 min. Coll. Les gens d’ici.- Faux et usages de faux/Laurent Lutaud. Salins-les-Bains : Musées des techniques et culturescomtoises, 2000. 26 min. Coll. Des outils et des hommes.

Site web : la taillanderie de Nans-sous-Sainte-Anne - Musées des techniques...www.musees-des-techniques.org (2009)

O- Autor şi data de elaborare a fişei :Geneviève DufresneMaître de Conférences d’histoireVice-présidente du CILACMai 2013

Triunghiul de supravieţuire :

5

1. Vedere generală (M. Paygnard)

2. Rezervor şi roată de antrenare a foalelor forjei (G. Benoit)

6

3. Secţiune a fierăriei

4. Came şi roată hidraulică cu cupe (G. Nivoix)

7

5. Ciocanul forjei (F. Royet)

6. Ciocanul forjei în funcţiune (J.-B. Mérillot)

8

7. Foalele forjei (F. Royet)

8. Lame de seceră (J.-B. Mérillot)

9

9. Colecţie de utilaje (J.-B. Mérillot)