Scrisul Romanesc 7/2012

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 1

RomânescScrisul

Poezie

Proză

Eseu

Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Mihai DuţescuRichard Milazzo

Mihai EneAdrian Sângeorzan

Cecilia CăpăţînăMarian Victor Buciu

Geo ConstaninescuOvidiu Ghidirmic

Rodica GrigoreIoan Lascu

Gabriela Rusu-PăsărinConstantin M. Popa

George StancaŞtefan Vlăduţescu

Serie nouă Anul XNr. 7 (107) 2012

SR

Continuare în p. 3

Gabriel Coşoveanu – Cea mai primitoare casă – aceea din lăuntrul tău

Ion Parhon – Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu – 2012

p. 17

p. 7Adrian Cioroianu – Turcia şi Siria – care-i agresorul şi care-i victima?

p. 26

p. 11

p. 15

Virgil Nemoianu – Istorisiri şi aventuri fantasticeDumitru Radu Popa – Adios, Carlos Fuentes...

Florin Rogneanu

p. 32

Carmen Firan – Încă o vară fierbinte

p. 4Răbdareatimpului etern –Marcel Guguianu

p. 10Dumitru Radu Popescu – Ţara morilor de vânt

Ileana Vulpescu

Mar

cel G

ugui

anu

– R

uga

Craiova – Biserica„Sfânta Treime“

„Sculpturile lui Marcel Guguianu aparţin sculpturii organice pe linia lui Brâncuşi şi a lui Jean Arp care au inaugurat o sculptură eliberată de reprezentarea figurativă şi vexată a realităţii pentru a preconiza o artă liberă de toate detaliile inutile şi bazată pe conştiinţa formei pure…“ Ionel Jianu

P rozator, dramaturg şi traducător, Ileana Vulpescu a atras atenţia încă de la primele sale romane.

S-a născut la 21 mai 1932, în comuna Bratovoieşti, judeţul Dolj, fiica lui Adrian Nicolaescu, agricultor, şi a Mariei (născută Socoteanu). Clasele primare le face la Şcoala „Regina Elisabeta“ din Craiova (1939–1943), apoi, în acelaşi oraş, Liceul „Elena Cuza“ (1943–1946), pe care îl întrerupe din motive de boală şi îl termină în particular în 1952. Studiile superioare le urmează la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, Secţia franceză (1953–1958), susţinând licenţa în limba şi literatura franceză. După absolvire, este repartizată ca cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, colaborând la redactarea lucrărilor Dicţionarului limbii române şi a Dicţionarului explicativ al limbii române (1959–1975), după care este pensionată medical.

Debutează publicistic cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, apărută în revista orădeană „Familia“ din 7 iulie 1966, editorial cu volumul Ş.a.m.d. (1969), o culegere de exerciţii de proză şi teatru scurt. Mai înainte, în 1962, publicase traducerea din limba franceză, Asasinul a murit I-ul, de André Wurmser. Colaborează apoi la „România literară“, „Vatra“, „Ramuri“ ş.a.

În 1972, Ileana Vulpescu devine membră a Uniunii Scriitorilor, în 1990 este aleasă în Consiliul de Conducere al Uniunii, organism din care, în luna octombrie a aceluiaşi an, îşi dă demisia, iar în 1995 se retrage din Uniunea Scriitorilor.

Scrie romane şi proză scurtă, teatru, traduce din literaturile engleză, franceză

şi spaniolă şi semnează traduceri în limba franceză din literatura română modernă şi contemporană.

În 1976 a fost distinsă cu Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru Rămas-bun, publicat în 1975; în 1981, Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române şi Premiul „Cântarea României“, pentru romanul Arta conversaţiei, publicat în 1980 şi care devine un best-seller; în 1987, revista „Flacăra“ îi acordă premiul pentru romanul Sărută pământul acesta.

Toate romanele sale au fost publicate de Editura Cartea Românească, iar romanul Carnetul din port-hart, la Editura „Tempus“ din Ploieşti. După o reeditare, în 1992, la Imprimeria „Arta grafică“ (150 000 de exemplare), romanul Arta conversaţiei apare într-o nouă ediţie la Editura „Tempus“ (1998). În acelaşi an se retipăreşte Rămas-bun casei părinteşti, iar în 2000 Sărută pământul acesta, într-o nouă ediţie (cartea preferată a autoarei, cu acţiunea plasată în anii 106, după căderea Daciei sub romani), şi Candidaţii la fericire, ediţie sporită cu texte inedite faţă de cea din 1983. În 2002, Editura „Tempus“ îi tipăreşte noul roman, Arta compromisului.

După volumul de proză şi teatru scurt Ş.a.m.d. (1969), Ileana Vulpescu publică primul său roman, Rămas-bun (1975), „roman de familie“, o panoramă umană a secolului al XIX-lea. Vânzarea unei case boiereşti, aparţinând profesorului Şerban, devine pretextul întoarcerii în trecut şi reconstituirii cu meticulozitate a istoriei familiei, după o formulă balzaciană.

Scrisul Românesc2 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012

Scrisul RomânescRevistă de cultură

Evenimenteculturale

Sumar

Fondată la Craiova, în 1927,Serie nouă (din ianuarie 2003)

Membră A.R.I.E.L.

Apare sub egidaFundaţia – Revista Scrisul Românesc

în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

REDACŢIA

Redactor-şef:FLOREA FIRAN

Secretar general de redacţie:GABRIEL COŞOVEANU

Colegiul redacţional:ADRIAN CIOROIANUANDREI CODRESCUDANIELA CRĂSNARUEUGEN NEGRICINICOLAE PANEADUMITRU RADU POPADUMITRU RADU POPESCUMONICA SPIRIDONDANIELA TARNIŢĂINA VOINEA

Redactori:FLORENTINA ANGHELADRIAN BOLDIŞORMIHAI ENEVIOREL FORŢANDAN IONESCU

Redactori asociaţi:FELICIA BURDESCUMONICA JOIŢAION PARHONFLORIN ROGNEANUGABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

Corectură:CLAUDIA MILOICOVICIGEORGIANA OPRESCU

Tehnoredactare computerizată:VICTOR CRISTESCU

Redacţia şi Administraţia: CraiovaStr. Constantin Brâncuşi nr. 24

Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922E-mail: [email protected]: www.revistascrisulromanesc.ro

Cont: RO03BRDE170SV21564261700BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.În Bucureşti, revista poate fi procurată şi de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimateaparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.Tiparul: Tipografi a de Sud, Craiova,

str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

C ititorii craioveni au avut bucuria de a se reîntâlni cu doi dintre scriitorii din New

York, colaboratori apropiaţi ai revistei şi editurii Scrisul Românesc – Carmen Firan şi Adrian Sângeorzan.

Prezenţa lor la Craiova s-a datorat apariţiei cărţilor Valiza cu melci. Un Horoscop al Emigrantului, de Carmen Firan şi Anatomia Lunii, de Adrian Sângeorzan, cărora li s-au alăturat profesorii universitari Alexandra Carides din Philadelphia, colaboratoare a revistei Scrisul Românesc, şi Dan Marghitu din Alabama – S.U.A.

Despre cărţile lansate şi autorii lor au vorbit Florea Firan care a subliniat consecvenţa în realizarea principalului obiectiv al celor două instituţii – multi-culturalismul, interculturalitatea, precum şi criticii literari Gabriel Coşoveanu, Ioan Lascu, Constantin M. Popa şi Daniela Popescu, reprezentanta instituţiei gazdă. S-a remarcat faptul că volumul semnat de Carmen Firan este deosebit prin structură şi tematică faţă de scrierile autoarei de până acum, la fel şi volumul de versuri al lui Adrian Sângeorzan. Referitor la autori, editură şi revistă a avut o intervenţie şi Iulian Cioroianu, cititor fi del declarat al celor doi scriitori prezenţi la Craiova.

În încheierea întâlnirii care s-a desfăşurat vineri, 6 iunie a.c., în sala „Nicolae Romanescu“ a Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“ − unde au putut fi văzuţi, alături de scriitori,

Scriitori din New Yorkla Craiova

profesori şi actori, mulţi tineri, studenţi şi elevi – cei doi autori invitaţi au făcut mărturisiri pe marginea elaborării şi conţinutul cărţilor lor. Adrian Sângeorzan a citit apoi versuri, iar Carmen Firan a relevat nota distinctă a noului volum în

ansamblul creaţiei sale de versuri, proză, teatru sau scenarii de fi lm: „Volumul poate suscita curiozitate pentru orice cititor, emigrant sau nu, dezrădăcinat temporar sau pentru tot restul vieţii, pentru oricine cochetează doar cu ideea emigraţiei. Cititorul poate descoperi cu amuzament, potriviri, adevăruri, sau coincidenţe surprinzătoare legate de propria sa aventură existenţială. Reală sau posibilă.

În fond, suntem cu toţii nişte potenţiali emigranţi. Cine nu a visat măcar o dată să-şi schimbe viaţa, să rupă cu ordinea existentă şi să înceapă altceva, altundeva?! Cine nu s-a gândit măcar o dată că soarta lui ar fi putut fi alta (mai bună, sau mai rea) dacă s-ar fi născut sau ar fi trăit în altă parte?

Volumul poate fi considerat şi un ghid de buzunar al emigrantului, un horoscop la purtător al naturii mutabile al celui plecat din spaţiul natal, fi e şi numai pentru un timp. Sau un reţetar al sorţii pentru cel căruia i-ar veni la un moment dat cheful să plece... Şi chiar dacă n-o s-o facă, poate să-l consulte doar pentru a afl a ce l-ar putea aştepta dacă ar emigra într-un an sau altul.“

Claudia MILOICOVICI

I. Lascu, C. M. Popa, G. Coşoveanu, Fl. Firan, Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Daniela Popescu

Florea Firan,Ileana Vulpescu pp. 1, 3Claudia Miloicovici, Scriitori din NewYork la Craiova p. 2Gabriel Coşoveanu, Cea maiprimitoare casă −aceea dinlăuntrul tău p. 4Monica Spiridon, O „paradigmăcu geometrie variabilă“ p. 5Constantin M. Popa,Filonul western p. 6Ovidiu Ghidirmic, Ion Miloşşi soteriologia culturii p. 6Adrian Cioroianu, Turcia şi Siria –care-i agresorul şi care-i victima? p. 7Ioan Lascu,Spiritul lui Caragiale p. 8Marian Victor Buciu, Paradigmapoetică după Marin Mincu p. 9Dumitru Radu Popescu,Ţara morilor de vânt p. 10Virgil Nemoianu,Istorisiri şi aventuri fantastice p. 11Ştefan Vlăduţescu, Ioan S. Pop:Fiinţa minimă şi implozia liricăîn „Unelte de dormit“ p. 12Maria Tronea, Eminescu –Stilistica vegetalului p. 13Red., Ifi genia în Aulida de MirceaEliade montată în Italia p. 13Mihai Ene, Despre metamorfoză p. 14Dumitru Radu Popa,Adios, Carlos Fuentes... p. 15Deyan Ranko Brashich,Giverny în metrou p. 16Richard Milazzo, Poeme p. 16Carmen Firan,Încă o vară fi erbinte pp. 17, 18Adrian Sângeorzan, Rezidenţa p. 19Gabriela Rusu-Păsărin, Radioulpublic şi tezaurizareainformaţiilor document p. 20Dan Ionescu, Cartea unei trăiri p. 21Viorel Forţan,Generalizarea ogivei − poeme p. 21Maria Mona Vâlceanu, Silvia Kaţz-Ianăşi – Dreptul la viaţă p. 22Ella Arbănaşi, Poeme p. 22Constantin Zărnescu, „Oglinda“ şioglindirile lui Petre Cichirdan p. 23Bogdan Groşereanu, Frumoşii nebuniai Craiovei Maxima p. 23Daniel Mureşan, Poziţiile opuse şi interpretarea lumii p. 24Mihai Duţescu, Poeme p. 24Calendar – iulie p. 24Cecilia Căpăţînă, Alocuri sau pealocuri? Prejos sau mai prejos? (Despre statutul de element locuţional) II p. 25Geo Constantinescu, Mario VargasLlosa, Visul celtului p. 25Ion Parhon, FITS – a XIX-a ediţie:La mare altitudine culturală p. 26Mihaela Chiriţescu, O serbarestudenţească de excepţie p. 27Valeriu Câmpeanu, Poeme p. 28George Stanca, Generaţia mea,generaţia discretă − Ion Zubaşcu p. 28Dinică Ciobotea, Academicianul Dinu C. Giurescu omagiat la Craiova p. 29Rodica Grigore,O lume răsturnată p. 30Marcel Guguianu, Despre artă p. 31Red., Okeanos.Revista „Viaţa Românească“ p. 31Florin Rogneanu, Răbdarea timpului etern. Marcel Guguianu p. 32

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 3Continuare din pagina 1

Eseu

Florea FIRAN

Ileana Vulpescu

L a ediţia din 1991, cu titlul Rămas-bun casei părinteşti, autoarea introduce secţiu-

nea: Critica despre carte, cu aprecieri semnate de nume cunoscute:

Valeriu Cristea, pentru care Rămas-bun e „o carte de excepţie, vădind resursele actuale ale prozei feminine“;

Iorgu Iordan remarcă „atmosfera epocii în gradul cel mai înalt, o atmosferă balcanică [...] bogată şi varietatea lexicală, şi caracterul inedit al lexicului“;

Val Condurache: „carte remarcabilă prin fi neţea analizei psihologice şi so-ciologice, prin rafi nament portretistic şi stilistic“;

Monica Lovinescu relevă „capaci-tatea de a crea personagii sufi cient de diversifi cate pentru a alcătui un tablou de epocă“;

Silvia Udrea: „Aventuri galante, pasi uni, căsătorii între boieroaice ma-ture şi juni scăpătaţi, primenirea clasei boiereşti, prin infuzia negustorilor, ascensiuni şi decăderi, dar mai ales neoanacreontica aristocraţiei româneşti fac obiectul acestei cărţi, care se include în literatura pitorescului balcanic“;

Ştefan Baciu îi găseşte autoarei calităţi de „poet şi istoric, eseist şi cri-tic social, pictor miniaturist şi arhivar, caligraf şi muzician... iar rezultatul a cestui amalgam este unul dintre ulti-mele romane cu adevărat mari despre oraşul năruit“.

Următorul roman, Arta conversaţiei (1980), „fără să atingă nivelul estetic al romanului precedent“, atrage atenţia criticii literare şi cunoaşte un mare succes la public, având şi o versiune dramatizată.

Şi în acest roman există mereu acea întoarcere în trecut: „N-avem decât să deschidem, atât, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des“. Sânziana Hangan, medic ideal, monologhează pe marginea condiţiei femeii contemporane, este adusă mereu în prim-plan lumea medicilor.

Există în Arta conversaţiei pasaje, adevărate „subiecte de refl ecţie“:

„Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile… E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire.“;

„Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fi inţa ta se ridică pe verticala piscului.“;

„Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor.“

Următoarele cărţi: Candidaţii la fericire, proze (1983), Sărută pământul acesta (1987), Arta compromisului, roman (2002), De-amor, de-amor, de inimă albastră (2005), Viaţă, viaţă legată cu aţă (2007), Pe apa sâmbetei (2009), Notă informativă bătută la maşină (2011) relevă talentul de prozator al Ilenei Vulpescu, evidenţiat de fi ecare dată de critica literară.

Printre alte lucrări originale se nu-mără şi încercările dramatice, între care Antinevralgicul de la ora 5 (1979), fantezia dramatică pentru copii, Gră-dina fermecată, care a văzut lumina rampei la Teatrul de Păpuşi din Iaşi, în stagiunea 1980–1981. De asemenea, Arta conversaţiei, dramatizare, în co-laborare cu actorul George Bănică, a romanului omonim, a fost reprezentată pe scenele mai multor teatre: Teatrul Giuleşti, premiera în 1983 (jucată în 750 de spectacole, până în iunie 1990), regia Eugen Todoran; Teatrul

de Stat Oradea, premiera în 1983, regia Zoe Anghel-Stanca; Teatrul Naţional Craiova, premiera în 1984, regia Remus Mărgineanu; Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, stagiunea 1985–1986, regia Dehel Gábor. Singurătatea unei femei (Arta conversaţiei II), lucrare dramatică scrisă tot în colaborare cu George Bănică, a fost jucată de compania particulară „Arlechin“, la Piteşti, în 1990, regia Mihai Manolescu.

Ileana Vulpescu a mai publicat repovestirile: François Rabelais, Gargantua (1963) şi Gargantua şi Pantagruel, 1968 (ambele lucrări în colaborare cu Romulus Vulpescu); Alphonse Daudet, Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon), 1978.

Printre traduceri pot fi menţionate: din literatura engleză – Samuel Pepys, Jurnalul (în colaborare cu Costache Popa), 1965; din literatura spaniolă – Juan Ramón Jiménez, Platero şi cu mine, 1966; din literatura franceză – Joë Hamman, Far West, 1966; Jean Defradas, Literatura elină, 1968; Ambroise Vollard, Amintirile unui negustor de tablouri, 1969, 1993; Simone de Beauvoir, Imagini frumoase, 1973; François Nourissier, Sfârşitul, 1974; André Maurois, Ţara celor o mie şi una de mendre, 1976; Michel Tournier, Vineri sau limburile Pacifi cului, 1978, 1997; Sângele celorlalţi, 1993.

A semnat, în limba franceză, re tro-versiunile La Ballerine orange (Bale-rina portocalie), 1968 şi Acceptez le rétroviseur (Acceptaţi retrovizorul), 1973, două scenarii radiofonice de Valeriu Sârbu; culegerea de povestiri şi teatru Récital extraordinaire, de Romulus Vulpescu, Seghers, Paris, 1968, şi ediţia bilingvă Poésies et poèmes, de Geo Bogza, 1979.

De asemenea, în 30 poètes roumains contemporains, 1978, versuri de Wolf Aichelburg, Ioan Alexandru, Radu Boureanu, Constanţa Buzea, Nina Cassian, Ştefan Augustin Doinaş,

Ileana Vulpescu

Eugen Jebeleanu, Al. Philippide, Ni-chita Stănescu, Virgil Teodorescu.

Despre ultimele cărţi publicate autoarea face precizări semnifi cative. Notă informativă bătută la maşină (2011) nu prezintă nicio noutate privind Securitatea, instituţia fi ind văzută dinăuntru.

Personajul principal nu e decât o simplă traducătoare, al cărei acces la documente, pe care nimeni nu le va cunoaşte, este dirijat. Nu este o adeptă a regimului comunist, ci rămâne o simplă profi toare. Profesia îi spulberă iluziile despre orice, se ajunge la concluzia că libertatea are numai o semnifi caţie ideologică, omul fi ind liber doar „când îşi dă duhul“.

Viaţă, viaţă, legată cu aţă (2007), este un roman în care autoarea cre-de „că idealul unei vieţi echilibrate e liniştea şi lipsa evenimentelor ca-re s-o perturbe“, Pe apa sâmbetei (2009) o poveste despre viaţă, eroina se confruntă permanent cu o dilemă ex istenţială: revoltă sau acceptare a destinului, adică realitatea e cea care face concurenţa cea mai mare fi cţiunii.

La 80 de ani, împliniţi pe 21 mai 2012, Ileana Vulpescu continuă să scrie.


Carte –eveniment

GabrielCOŞOVEANU

Eseu

De-o parte şi de alta a Atlan-ticului se desfăşoară, de ani buni, viaţa lui Carmen Fi-

ran, absolventă de matematici, dedicată, ulterior, slujirii literaturii, cu o rigoare geometrică demnă de trecutul ei cifric. Căile impredictibile ale adaptării, posibi-litatea fericirii printre cei de alt neam, im-punerea într-o lume populată, intimidant, de vanităţi cu potenţial belicos − iată câ-teva dintre temele principale ale cărţilor din urmă, serie în care se înscrie şi Valiza cu melci. Un Horoscop al Emigrantu-lui (Scrisul Românesc, 2012), volum de asemenea exorcizant pentru experien-ţele cuiva cu existenţă duală. Căci scri-sul rămâne principala formă de topire a noxelor ce apar, invariabil, când schimbi terenul, limba şi obiceiurile. Noutăţile în cascadă pot duce, aşa cum vedem cotidi-an, şi ni se relatează în carte, la traume şi veritabile degringolade ale fiinţei, cu finalitate cruntă, uneori, în suicid.

Carmen Firan are însă capacitatea − nativă, se vede − de a învinge morbul claustrării şi, în general, spectrele dez-rădăcinării printr-o bună (citeşte senină) situare într-o ecuaţie cu mai puţini pa-rametri convulsivi decât am fi tentaţi să credem. Deşi proximitatea ar da semne că ne-ar contrazice, prin majoritatea şti-rilor îmbelşugate în orori, există suficien-te motive să poţi trece peste vexaţiuni şi peste acea privire semnificativă adresată oricărui alogen, mai ales la începutul in-tegrării în altă parte (geografică ori sufle-tească, nu contează), când te trădează ac-centul sau nesiguranţa rutelor. Autoarea a mărturisit, nu o dată, chiar cu o jenă decla-rată ca atare, că a avut o desprindere feri-cită de ţara natală, de care n-a încetat să fie legată prin fire care nu s-au rupt ori deşi-rat. Şi asta pentru că acele sincope supără-toare acuzate de comportamentul standard al emigrantului nu s-au arătat, din simplul motiv al armonizării cu sinele.

Explicaţia mi se pare validabilă măcar dacă ne gândim că există persoane care nu au nevoie să se confrunte cu alterita-tea pentru a se declara ostile faţă de pro-pria imagine în oglindă. Altfel spus, unii se nasc exilaţi faţă de ei înşişi, situaţie în care nu se poate face nimic. Ce anume se poate face, dar incumbă un anume grad de detaşare, de „răceală“ în raport cu dra-mele de lângă tine, e să execuţi un salt de la particularul mereu insuficient la un ni-vel general, care să-ţi ofere datele pentru o metaforă. Imaginile dendromorfe, spre pildă, revin în mai multe fragmente, cum ar fi şi acesta: „Emigrantul este un copac cu rădăcinile retezate. Un copac plutitor, la care aerul ia locul pământului. Poate reîncolţi într-un alt loc, sau poate rămâ-ne toată viaţa suspendat. E important să-şi înţeleagă destinul pentru a se pune la adăpost de furtunile spirituale care îl răscolesc sau care îl aşteaptă.“

Sigur că nu există o pregătire pentru amortizarea şocurilor, şi încă nu s-a ela-borat niciun vademecum pentru sufletele rătăcitoare. Tot ce poţi dobândi, tehnic, se reduce la o hartă şi, în eventualitatea

Cea mai primitoare casă − aceea dinlăuntrul tău

că nu cunoşti nici limba ţării în care te-ai dori adoptat, la un ghid lingvistic. Chiar dacă ai fi înarmat cu informaţii de ordi-nul cel mai precis pragmatic, să zicem costul taxiului de la aeroport sau zone-le de evitat, pentru a nu fi tras pe sfoară şi spre a evita vecinătăţile stânjenitoare, un ceva din tine tot trebuie să intre în funcţiune pentru autoprotecţie. Valiza cu

melci… asta îşi propune, un joc serios. Cum ai putea afla, cu ajutorul foarte so-lidei, de altminteri, ştiinţe a astrologiei, dacă eşti apt de emigrare, ce ţi-ar prii, în concordanţă cu zodia şi care ar fi riscu-rile demne de reţinut. Nu e cazul să dis-credităm rânduielile astrelor, chir că ele sunt din câmpul ezotericului şi ni se dez-văluie sibilinic, plus că „cititul în stele“ a ajuns, prin tot mai neplăcuta dezvrăjire a lumii, aspect de tabloid, ba chiar nelip-sit din orice ziar sau post de radio. Ni se reaminteşte, de exemplu, că mentalitatea asiatică prezervă scheme, ce pot părea anacronice, cu validarea unei căsătorii după ce a fost consultat astrologul asupra compatibilităţii horoscopice a celor doi soţi. Sau, trecând pe alt continent, aflăm că Nancy Reagan, consoarta celui care avea să demanteleze comunismul, con-sulta un astrolog atunci când preşedintele SUA avea de luat decizii capitale.

Corelând calendarul vestic, axat pe simbolistica lunilor anului, cu ideaţia calendarului chinezesc, care grupează în jurul a 12 animale un număr de carac-teristici, cu bune şi rele, Carmen Firan dezvoltă un desen complex al relaţiei om (predispus la schimbarea ţării) − astre, din care reţii ori provocarea literaturită-ţii, ori gravitatea gândului schimbării ca atare, ori pe amândouă.

Oricum ar fi, cititorul iese în câştig, nu că lectura i-ar decide, în regim urgent, soarta (plec acum!, iată că totul îmi e favorabil, aşa zic indicii astrologici), ci pentru că resimte ecouri, greu de expri-mat, ale unor vieţi anterioare, sau dim-

potrivă, din nebănuibile existenţe care vor veni. Subiectul real al cărţii îl are ca protagonist pe homo viator, trecătorul, de multe ori inconştient, pe un pământ cu care relaţii mai degrabă capricioase, în funcţie de climă, de aglomeraţie, de fac-torului economic, de şansa găsirii pere-chii etc., etc.: „Simbolic, suntem cu toţii nişte exilaţi, în această viaţă, pe acest pă-mânt, în propria noastră piele. În timpul comunismului ajunseserăm să fim exilaţi chiar în propria ţară natală. Cât am fi de conservatori şi de fideli unui spaţiu fizic, purtăm în noi sămânţa călătoriei şi sensul drumului, la nivel metafizic sau spiritual. Suntem cu toţii nişte emigranţi latenţi, cu o valiză de vise gata făcută, oricând pa-sibili de a zbura pe prima fereastră des-chisă pentru a ne împlini şi a fi fericiţi. Unii o fac la propriu, alţii imaginar. Unii parcurg drumul cu piciorul, alţii cu min-tea.“ Cel mai mare duşman, în context, pare să fie deznădejdea ab initio: „Nu trebuie să-ţi îndeplineşti neapărat un vis, e suficient să poţi visa. După cum nu tre-buie să pleci neapărat, e de ajuns să ştii că poţi pleca. Restul e drum“. Cartea de faţă poate fi parcursă, într-adevăr, şi ca un elogiu al sorţii noastre călătoare, dar şi ca un comentariu etic al riscurilor deri-vate din mişcarea rădăcinilor.

Dacă ţinem cont că setea e întotdeau-na setea de acelaşi, atunci aventura des-ţărării capătă accente chiar periculoase. Care ar fi şansele să identifici o simila-ritate la mii de kilometri şi la atâta dis-tanţă istorică şi mentalitară? Rezultă că adaptaţii ilustrează, realmente, ideea de forţă, de stabilitate internă, adică, întru-cât ei sunt aceia care duc mai multe fron-turi simultan, descoperind resurse şi pen-tru self-esteem, şi pentru obţinerea unui standing demn de middle class. Pentru că, în Statele Unite, armonia între satis-facţia intimă şi categorisirea exterioară

se face după alte coordonate decât acelea asimilate de esticul european. Printre di-ferenţele notabile, cu trimitere spre stilul american: spiritul independenţei insuflat copiilor de timpuriu, tentaţia comparării sistematice a stadiului prosperităţii între vecini, vârste şi între sexe, individualis-mul acut, în sensul lui Max Weber. Ca să nu mai pomenim de problemele genera-te de tipul de percepere a celui cu dublă cetăţenie, incomodantă oricum ai da-o, pentru că, în ţara de origine, ţi se spune „americanul“, iar peste Ocean, „româ-nul“. Prima ipostază se dovedeşte chiar supărătoare, pentru că tratamentul aplicat trimite spre statutul de turist.

Comparaţiile sunt lesne de înţeles pentru oricine s-a reîntors din centre cos-mopolite în mediul românesc, infinit mai dependent de nuanţe care dau seama de realităţi defazate, una a gesturilor publi-ce, alta a gândurilor din spatele atitudinii afişate. Unii ar numi acest decalaj moşte-nire bizantină, alţii poate ar fi dispuşi să-l racordeze unui tradiţionalism eventual pitoresc-unicizant. Carmen Firan preferă să comenteze astfel: „Dacă în New York mă simt în control şi degajată, în Bucu-reşti sufăr un soi de regresie, încurajată şi de faptul că mi se repetă la tot pasul: tu nu mai ştii cum e aici, tu nu înţelegi, la noi e altfel, şi în general mi se spune ce nu trebuie să fac, cum să-mi protejez porto-felul şi celularul, pe cine să nu întâlnesc, ce să cred din ceea ce văd, sau în ce che-ie să citesc situaţii, persoane, grupuri de influenţă“. În tot cazul, grilele de lectură nu sunt aceleaşi, iar pendularea între ţări te solicită puternic. Rămâne să ai o con-ştiinţă de tip post-iluminist, să te simţi a priori bine acolo unde ţi-e realmente bine, fără intruziunea unor probleme în stare să sfâşie eul. O carte elaborată mai mult în regim interogativ decât asertiv, deci cu atât mai atrăgătoare.

• Şerban Cioculescu, Viaţa lui I. L. Caragiale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012, 400 p.

• Horia Gârbea, Trecutul e o săr bă-toare, Editura Tracus Arte, 2012.

• Marcel Brateş, Alibi cu Rebecca, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012.

• Octavian Soviany, Textele de la Monte Negro, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2012.

• Liviu Antonesei, Vic-ti mele inocente şi cola-terale ale unui sângeros război cu Rusia, Editura Polirom, 2012, 224 p.

• Bogdan Ghiu, Con-tra criza, Editura Car tea Românească, Bucu reşti, 2011.

• Ion V. Stănescu, Bor-

Cărţi primite la redacţiedelul zeilor, Casa Editu rilor Odeon, Bucureşti, 2011.

• Corneliu Vasile, Ha lo uri. Sectari la început de mileniu, Ed. Contrafort, Craiova, 2012.

• Silvia Kanţ Ianăşi, Dreptul la via-ţă. Proză fără frontiere, ed. Noul Scris Românesc, Craiova, 2012, 280 p.

• Beatrice Silvia So-res cu, În luminişuri de cu-vinte, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012, 108 p.

• Ion Jianu, Frumoşii nebuni ai Cra iovei Maxi-ma, Ed. de Sud, Craiova, 2012, 382 p.

• Nicolae Bălaşa, Sub semnul între bării, Editura Autograf MJM, Craiova, 2012, 274 p.

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 5Eseu

Î mpotriva prejudecăţilor curente, unul dintre marile dezavantaje ale unei arii de studiu este

să fie „în vogă“. Prizată de curricula universitară, devenită temă privilegiată de colocvii şi selectată de editori drept prioritară, în mod inevitabil o astfel de arie se relaxează semantic: eticheta la modă este lipită euforic unor domenii conexe când nu de-a dreptul disjuncte, iar confuzia terminologică şi uneori babilonia conceptuală sunt la ordinea zilei. În momentul de faţă, Popular Culture se află exact în această situaţie pe care aş numi-o mai curând frustrantă. (Sintagma englezească Popular Culture este indis-pensabilă, pentru a evita sinonimia cu cultura produsă şi colportată pe cale orală, în zonele rurale tradiţionale, care a supravieţuit insular în România sub numele de „folclor“.)

Pe de o parte ea rămâne unul dintre domeniile cele mai fascinante, mai ex-pansive şi mai productive ale co municării mediatice, în epoca pe care unii insistă s-o numească „postmodernă“. Pe de alta, în mod doar aparent paradoxal, oricui se apleacă atent asupra domeniului, nu-i pot scăpa o serie de simptome de criză, direct proporţionale cu cariera de succes a acestuia în syllabusurile universitare. Este vorba de carenţele conceptuale fi-reşti ale oricărei arii în expansiune, care se naşte colonizând zone virgine şi unde numai două, maximum trei, „şcoli“ de gândire au reuşit până în prezent să ofere modele, teorii şi concepte cu adevărat demne de acest nume.

De aici decurge o trăsătură sem-nificativă a studiului Popular Culture: transferul febril, aclimatizarea, şi, în cazul cel mai rău, preluarea nedistanţată a unor metafore şi „concepte colorante“ erijate euforic în instrumente teoretice orgolioase, care fac figura de tablele legii în baremurile universitare de examen. Morala unor astfel de cazuri, mult mai numeroase decât s-ar putea crede la prima vedere, ne invită la atenţie, la flexibilitate şi prudenţă, atunci când ne mişcăm pe terenul de nisipuri mişcătoare al conceptelor din aria Popular Culture.

S-a constituit deja din fericire şi un alt fel de tradiţie a împrumutului şi a aclimatizării în domeniu: de data aceasta un împrumut conceptual profitabil, cu mijloace profesioniste adecvate. Mai pre-cis, există o listă relativ lungă de concepte-cheie ale acestui domeniu carent şi teoretic bovaric, care au rezultat din aclimatizare inspirată, operată cu competenţă şi fler speculativ. În anumite cazuri, în procesul adaptării la un teren diferit numele conceptului a trebuit complet schimbat: s-a pornit de pildă de la intertextualitate şi s-a ajuns la intermedialitate, sau la transmedialitate cu sub-diviziunea re-cen tă numită remedialitate. Alteori deşi „forma formei“ a fost conservată − cum a fost cazul cu genul, cu carnavalul sau cu hedonismul între altele – „forma conţinutului“ a trebuit să fie semnificativ ajustată, din raţiuni funcţionale.

Emergenţa Popular Culture şi avansul

Ediţia a XXXII-a a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi“ desfăşurată la Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti în perioada 18-20 mai a.c., a acordat următoarele premii:

• Premiul „Opera Omnia“ atribuit unor scriitori străini de prestigiu internaţional: Bengt Berg (Suedia), Lidija Dimkovska (Macedonia/Slovenia);

• Premiul „Opera Omnia“ atribuit unor scriitori români de prestigiu: Ion Pop − critică literară, Aurel Pantea − poezie;

• Premiul pentru promovarea operei argheziene: Mircea M. Pop (Germania), Adam Pujlojic (Serbia), Gelu Costea (România);

• Premiul „Opera Prima“ − debut în volum: Laurenţiu Belizan (Buzău);

• Premiul pentru volum în manuscris: Radu Niţescu (Bucureşti);

• Premiile pentru grupaj de poezie: Premiul I – Mihai Gheorghe (Motru),

O „paradigmă cu geometrie variabilă“Monica

SPIRIDON

său impetuos dinspre o zonă de consum periferic sau para-cultural (dedicat mai ales „identităţilor minoritare“ de cele mai diverse tipuri – femei, copii, adolescenţi, vârstnici, casnice, pensionari etc.) către o zonă centrală, graţie exploziei mira-culoase a tehnologiilor noi de comunicare, implică o serie de urgenţe teoretice.

A devenit indispensabilă redefinirea unor noţiuni precum colectivitate cul-turală, audienţă, grupuri sau nişe de consumatori, matriţe de producţie cu circulaţie în ambele sensuri, peste fostele frontiere din câmpul culturii.

Mai mult decât atât, ar fi necesară cât de curând proiecţia flexibilă, nuanţată, strategică, funcţională − pentru uzul unei epoci fără precedent pe scara timpului − a înseşi noţiunii de Cultură. Definirea acesteia ca un teritoriu care nu mai implică neapărat un Centru plus o serie de Periferii, ci se înfăţişează mai degrabă ca un spaţiu divizat în cartiere, zone, arii de trecere şi de joncţiune: o topografie simbolică în neîntreruptă reorganizare, deconstrucţie şi reconstrucţie, urmând în linii generale modelul unui proiect urban contemporan.

În momentul de faţă, studiul Popular Culture este privit din unghiuri, în contexte şi de instanţe diferite 1) sau ca un domeniu de actualitate in statu nascendi, 2) sau ca o branşă flexibil-delimitabilă a unei discipline umbrelă deja consolidată (studiile culturale), 3) sau ca o prelungire şi o adaptare a unei arii vechi de investigaţie socio-umană (abordarea interdisciplinară a culturilor tradiţionale).

Cu toate acestea, circumscrierea fer-mă a disciplinei mi se pare mai puţin urgentă decât aproximarea răspunsului la o întrebare-cheie, care deschide feres-trele reflexiei noastre către cele mai largi orizonturi culturale.

Să admitem, axiomatic, că Popular Culture este un tip de furnitură culturală care ne modelează, ne dirijează, sau chiar ne substituie realitatea şi existenţa individuală într-un mod fără precedent până acum. Privită mai îndeaproape, ea ne apare drept consecinţă a unei fracturi radicale survenite pe fundalul înţelegerii istorice a culturii în genere. Putem plasa în mod convenţional această crevasă, falie sau schismă, imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, deşi semne prevestitoare certe se arătaseră cu un timp înainte. (În orizontul amplu în care ne plasăm, segmentele de timp de anvergură decadelor în plus sau în minus îşi pierd impactul semnificativ.) Atunci este mo-mentul când emergenţa unor variabile noi invalidează fără drept de apel sistemul de referinţă în care ne obişnuisem să discutăm raportul Realitate-Cultură. Încă mai precis, este momentul în care se face simţită provocarea din ce în ce mai preg nantă şi mai trufaşă adresată de un tip surprinzător de cultură fiinţei umane, existentei acesteia şi modelelor sale.

Întrebarea-cheie anunţată mai sus şi rămasă deocamdată fără un răspuns convingător şi coerent articulat sună

aproximativ aşa: Care sunt aceste variabile neaşteptate

şi mai ales ce pondere au unele în raport cu celelalte, în procesul de factură culturală din epoca postbelică?

Într-o oarecare măsură întrebarea este retorică. Există deja în circulaţie o serie de răspunsuri stereotipe, care aduc în instanţă o variabilă majoră, demonizată de unii, idealizată de alţii: tehnologia de vârf: cu alte cuvinte, „de vină este numai tehnologia“ sau exact invers: „este exclusiv meritul tehnologiei“.

Ca să ajungem în situaţia unde ne aflăm acum, ar fi trebuit să existe ceva în plus în afară de tehnologia însăşi. Ceva apt să interfereze cu dinamica impetuoasă a acesteia, potenţând-o, bruind-o, even tual temperându-i, anihilându-i sau nuanţân-du-i efectele.

Ar mai fi şi alte întrebări, pe care nu le putem decât cu greu escamota. Ele reapar prompt în forme schimbate de fiecare dată când pe traseul succesiunii epistemelor – cum le numeşte Foucault − survin viraje esenţiale, care ne alterează într-un grad oarecare perspectiva asupra raportului Cultura/Real.

Conform aceluiaşi Foucault, la frontierele dintre episteme, când normele care reglează decupajul lumii de către om se schimbă, iau naştere prototipuri umane care nu percep schimbările de normă sau pur şi simplu refuză să ia notă de ele. În mod fatal, vechile repere conform cărora aceştia se raportează la cultură şi la lume devin ostentativ „deviante“, în raport cu cele recent intrate în uz. Acestor „marginali“ Michel Foucault le aplică etichete metaforice sensibilizante: Poetul şi Nebunul.

Mai mult decât Poetul, care este o

instanţă producătoare, cel de al doilea ne interesează în gradul cel mai înalt. De ce? Fiindcă aşa numitul Nebun, reprezintă un receptor ideal-tipic. Exemplificând la întâmplare: Don Quijote sau Madame Bovary, consumatori de cultură care refuză să ia notă de frontierele „normale“ dintre romanele cavalereşti sau romanţuri, pe de o parte şi realitate, pe de alta, impunând celei din urmă normele celor dintâi. Un tip de comportament patologic care a dat numele câte unui sindrom cultural celebru: „quijotism“ şi respectiv „bovarism“.

Mutatis mutandis, într-un moment ca cel contemporan, în care suntem martorii şi „victimele“ unei fracturi culturale de o incomparabil mai mare amploare decât cele depistate de Foucault, în ce măsură mai reuşim să despărţim apele, delimitând tranşant patologia de normalitate? Şi, mai mult de atât: în care dintre cele două categorii foucauldiene ar putea fi eventual plasaţi o mare parte dintre consumatorii de Popular Culture de azi, sau mai degrabă în ce proporţie în fiecare dintre ele? Iată întrebări pe care nu avem dreptul să le ignorăm, dacă ne gândim cel puţin la manualele de medicină contemporană care descriu şi evaluează aşa numitul „sindrom soap“…

Se cuvine, deci, să căutăm unor astfel de dileme răspunsuri mai puţin tranşante, mai complexe care să pună în lumină transformarea omului însuşi într-un mutant cultural şi social sub presiunea unor conjuncturi complexe.

(Din volumul în pregătire Un copil teribil al erei mediatice: Popular

Culture).

Premiile Festivalului Internaţionalde Literatură „Tudor Arghezi“

Premiul II şi Premiul revistei „Ramuri“ din Craiova – Lupaşcu Ana-Maria (Suceava); Premiul III – Andreea Teliban (Bucureşti); Menţiune – Andra Gabriela Prodea (Bucureşti); Premiul revistei „Acolada“ din Satu-Mare – Marina Popescu (Bucureşti); Premiul revistei „Argeş“ din Piteşti – Andrei Velea (Galaţi);

• Premiul pentru Arghezologie: Ala Iakab (Lugoj) pentru volumul Deşertăciuni şi asceză.

Juriul concursului: Copreşedinţi: Ana Blandiana, Dan

Cristea;Membrii: Paul Aretzu, Mircea

Bârsilă, Gelu Birău, Zenovie Cârlugea, Ion Cepoi, Gabriel Chifu, Nicolae Dragoş, Dragoliub Firulovici, Horia Gârbea, Gheorghe Grigurcu, Ion Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu;

Director Festival: Ion Cepoi;Director onorific: Horia Gârbea

Scrisul Românesc6 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012Eseu

Reografiiliterare

ConstantinM. POPA

Am citit cu oarecare întârziere, prin forţa împrejurărilor, volumul Convorbiri al lui Ion Miloş în dialog

cu criticul Adrian Dinu Rachieru, intitulat Durerea de a fi român (apărut la Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni şi editura „semne“, 2010). Este un titlu provocator, astăzi mai actual ca oricând, într-un context nefavorabil ce nu ne poate lăsa, nicidecum, indiferenţi. Volumul este însoţit de prefaţa lui Victor Crăciun, cu un titlu uşor schimbat: Povara de a fi român. Între Durerea de a fi român şi Povara de a fi român există, totuşi, o diferenţă semnificativă. Povara este istorică şi, până la urmă, acceptată, un fel de fatalitate în faţa căreia n-ai ce-i face şi eşti nevoit să i te supui. Oximoronic vorbind, povara poate fi, uneori, chiar şi „dulce“, deci mai uşor de suportat, pe când durerea este insuportabilă, deoarece pro vine dintr-o acutizare a con ştiinţei. Tot tragismul exis-tenţei vine din prea multă con-ştiinţă. Povara o simte şi omul obişnuit, în timp ce durerea este apanajul spiritelor superioare. Şi aici l-aş numi în primul rând pe Eminescu, conştiinţa noastră cea mai tragică şi cea mai pură. Nimeni n-a simţit mai mult decât el „durerea de a fi român“.

Volumul lui Ion Miloş în dialog cu Adrian Dinu Rachieru se constituie într-o veritabilă micro-monografie, atât de necesară pentru cunoaşterea vieţii şi operei acestui scriitor, născut în banatul sârbesc din părinţi români (în anul 1930), care şi-a asumat destinul, nelipsit de o undă tragică, urmân-du-şi studiile liceale la Vârşet, ca şi alţi confraţi de ai săi binecunoscuţi, contestat atât de sârbi, cât şi de români, care a avut apoi şi o bursă de studii la Sorbona.

Ion Miloş mărturiseşte că la Paris s-a simţit, mai mult ca oriunde, european. În fine, în urma unui mariaj nu tocmai fericit, s-a stabilit în Suedia, unde şi-a desfăşurat partea poate cea mai însemnată a activităţii sale, făcând cunoscută literatura română în bine, culminând cu traducerea lui Eminescu în suedeză.

Din tot acest palpitant periplu biografic o singură mare idee di-rectoare se desprinde şi-i străbate existenţa subsumându-le pa toate celelalte: salvarea prin cultură. Ion Miloş profesează peste tot o veritabilă soteriologie a culturii, o doctrină a salvării prin cultură şi acest mesaj ni se pare, dintre toate, şi cel mai important, întrucât aceasta rămâne, de fapt, singura cale de salvare din faţa absurdului istoric şi a limitelor umane inevitabile.

Scriitorii şi intelectualii au-tentici şi care îşi merită acest nume nu se pot salva decât prin cultură. Este ceea ce a înţeles

cum nu se poate mai bine Ion Miloş, mai mult decât ceilalţi scriitori români, care s-au afirmat în afara graniţelor ţării.

Evocarea lui Emil Cioran, în paginile acestei cărţi rămâne o cheie pentru înţelegerea lui Ion Miloş. Consideraţiile despre Cioran sunt printre cele mai pătrunzătoare şi subtile din tot ceea ce s-a scris despre autorul silogismelor amărăciunii. Cioran, în viziunea lui Ion Miloş, este mai mult un poet al filosofiei decât un filosof propriu-zis. La Cioran

predominat este lirismul, în timp ce filosofia, aşa cum me-taforic spunea marele eseist, este doar „viermele din măr“. Pesimismul cioranian, despre care au vorbit mulţi exegeţi, nu este atât de radical precum cel al lui Schopenhauer, care l-a influenţat atât de mult pe Eminescu. Şi ajunşi în acest punct, corelaţia Schopenhauer – Cioran – Eminescu se im-pune a fi luată mai mult în con-sideraţie.

Pe lângă numeroasele vo-lume de versuri personale şi traduceri din literatura română, cea mai mare performanţă cul-turală şi intelectuală a lui Ion Miloş o constituie, fără îndoială, transpunerea liricii eminesciene

în suedeză (Peste vârfuri, Symposion, Stockholm, 1989), care a avut un ecou considerabil în rândul unor mari personalităţi străine şi româneşti.

Despre „armonia eminesciană“ s-a scris enorm. Exegeze dintre cele mai temeinice au fost consacrate acestui concept fundamental pentru înţelegerea lui Eminescu. Pentru toţi traducătorii lui Eminescu cel mai greu a fost să găsească un echivalent pe măsură al armoniei eminesciene, Ion Miloş l-a găsit şi încă într-o limbă atât de dificilă şi diferită de a noastră, cum este suedeza. Aceasta este performanţa sa inegalabilă.

Emil Cioran a avut un adevărat cult pentru Eminescu, fără de care cultura noastră i se părea „neant valah“. Dincolo de această afirmaţie cam exagerată, esenţială rămâne afirmaţia unui spirit nihilist de anvergura lui Emil Cioran faţă de Eminescu. Poezia preferată a lui Cioran era, după cum se ştie,

Rugăciunea unui dac, pentru care Eminescu era numit: „acest Buddha al poeziei“ (Schimbarea la faţă a României, ediţia a IV-a, 1994). De altfel, poezia trebuia să se intituleze, iniţial, În Nirvana, pentru înrâurirea evidentă a bu-ddhismului.

Caracterizarea lui Emil Cioran se constituie în cel mai profund şi mai vibrant omagiu adus, vreodată, geniului eminescian.

Cea mai preţioasă lecţie pe care ne-a oferit-o Ion Miloş, prin întreaga sa viaţă şi operă, o formează încrederea în şansa culturii româneşti, pe care a avut-o ca nimeni altul.

Î n urmă cu două luni s-a stins din viaţă, la venerabila vârstă de 86 de ani, Maya Belciu, actriţă, poetă şi prozatoare de real talent. Prezenţă discretă în viaţa

literară, intenţia Mayei Belciu era de a aşeza pe picior de egalitate creaţia „regională“ (citeşte bănăţeană) cu marile opere date de celelalte provincii româneşti. Argument al acestui „program“ asumat, în anul 1978 apărea La cules de vipere, roman de acţiune travestit. Sub pitorescul moravurilor „zonale“, se ascunde povestea unei crime (crime story). Evident, totul bine regizat, cu dezvoltări psihologice şi atmosferă.

Proza vestului românesc şi-a creat prestigiul unei înrudiri transatlantice, blazon confirmat de G. Călinescu prin apropierea nuvelei lui Slavici, Moara cu noroc, de „grandoarea istoriilor americane cu imense prerii şi cete de bizoni“.

Maya Belciu prelua sugestiile filonului western existent în opera încă „nedreptăţitului“ Ioan Slavici, situându-se, în acelaşi timp, în prelungirea spaţiului epic din scrierile unui Dumitru Raru Popescu. „Măcar în vorbe se poate face uniunea banato-olteană“, remarca autoarea.

Momentele esenţiale ale dramei se consumă în „satul milionarilor“, Varniţa, un fel de Arizonă în miniatură (vezi descripţia peisajului), stăpânită de duhul aurului. Oamenii sunt împărţiţi în tabere. Există judecătorul absolutist (primarul), care conduce după principiul „Io sunt satu“, şeriful corupt (miliţianul Bicu) practicând un anume fel de chirurgie estetică, proscrisul cinic (Ţîcu), instigatorul actelor huliganice ale „bandei“, victima inocentă (Romuluţ), federalul integru (colonelul Zmeurescu), figură ce aduce cu un oarecare comisar Mizdrache, şi multă, foarte multă figuraţie.

O lume alienată, tranzacţionabilă (totul se vinde, totul se cumpără) îşi presimte sfârşitul. Prosperitatea afişată ostentativ traduce starea de criză. Exacerbarea reacţiilor atinge paroxismul în „Ziua aia“, adică la Nedeie, sărbătoare învestită cu valoare de centru ordonator al discursului. Se produc dislocări la toate nivelurile. Cinstea, omenia, dreptatea, adevărul, ca însuşiri eterne, „din osteneală, ori din lăcomie, ori din răutate agresivă şi prostie, ori din toate astea întrunite atât de minunat la un loc în cuvântul românesc nerozie“, încep să fie pierdute. Prozatoarea descrie fără menajamente zvârcolirile agonice ale „viperelor“ (amintind de „hienele“ lui Petru Vintilă). Ţoanca, Floarea, Vetuţa sunt de-a dreptul groteşti. La antipod se află Durda, „personaj patetic, aproape un simbol al bunului simţ ancestral“, deşi e relegată în timpul patriarhalităţii apuse.

Moartea lui Romuleţ are ceva din gravitatea mioritică, numai că prezumtivii ucigaşi deţin acum rolul de simpli martori. Sfârşitul lui stupid este efectul unui recul al răzbunării. Unii încearcă să scape din acest univers devorator, fie prin rezistenţă activă (Lia, Ioana), fie evadând, asemeni Opriţei, reeditare a Sidei, personaj dintr-un alt roman al Mayei Belciu, Blana de focă (1966). Nu lipseşte din desfăşurarea epică tentaţia monografică. Satul este surprins în manifestările vieţii cotidiene. De remarcat că aici fântâna ia locul „poienii lui Iocan“. Emblemă a începutului şi finitudinii, ea reprezintă „viaţa, puterea, izvorul“.

Deşi bogată în invenţie (episodul timişorean al întoarcerii soţului risipitor sau spectaculoasa scenă de pe platoul Coronini), cartea prezintă semne de anemie în privinţa reflecţiei, a cazuisticii morale, iar „situaţia unică şi semnificativă“ promisă are „pierderi“ de semnificaţii. Totuşi, romanul La cules de vipere merită a fi revizitat, în coordonatele sale de geografie literară.

Filonul western

Maya Belciu

Confruntări OvidiuGHIDIRMIC

Ion Miloşşi soteriologia culturii


O ideeAdrianCIOROIANU

L ovitură de teatru (geopolitic) în miezul zilei de vineri, 22 iunie a.c.: un avion al armatei turce – un F4 Phantom de producţie

americană – s-a prăbuşit în largul coastei răsăritene a Mării Mediterane, doborât de un tir al antiaerienei armatei siriene. În confuzia care a urmat, multă lume a fost prinsă pe picior greşit: abia întors de la summit-ul Rio+20 din Brazilia, premierul turc Recep Tayyip Erdogan a spus mai întâi că Damascul ar fi lovit aeronava din greşeală şi şi-ar fi cerut scuze imediat1 – numai că ulterior a revenit şi a precizat că n-a existat nicio scuză.

Teoretic, acest incident putea deveni un casus belli – un motiv de război. Fiecare dintre cele două ţări a avut, în zilele următoare, o explicaţie diferită a episodului: i) Ankara a spus iniţial că acel avion purta în mod distinctiv însemnele armatei turce şi efectua un zbor de recunoaştere în largul apelor internaţionale, în dreptul provinciei turce Hatay. Avionul avea doi piloţi la bord şi nu era nicidecum într-o misiune îndreptată împotriva vreunui stat vecin; şi – spune versiunea turcă – el ar fi fost doborât fără vreun avertisment2. De partea cealaltă, ii) Damascul declara că artileria antiaeriană siriană şi-a făcut doar datoria, trăgând asupra unui avion ce aparent infiltra „terorişti“ de pe un teritoriu străin, a căror misiune ar fi fost să lupte împotriva regimului lui Başar Al-Assad. Alibiul invocat de sirieni este acela că în prima instanţă au crezut că avionul (care zbura încet şi la joasă altitudine) ar proveni din Israel, ţară cu care Siria se află (teoretic) în stare de război, din moment ce o pace n-a fost semnată explicit vreodată în trecutul apropiat3. Situaţia s-a complicat pentru că Turcia este un important membru al NATO – drept care Ankara a solicitat imediat o reuniune extraordinară a Alianţei, pentru a se formula un răspuns adecvat în faţa acestei „agresiuni siriene“. Potrivit ministrului de externe turc Ahmet Davütoglu, în momentul atacului avionul s-ar fi aflat la 13 mile marine distanţă de limita apelor teritoriale ale Siriei. Pe de altă parte, surse (probabil siriene) sugerau că scopul ascuns al avionului turcesc ar fi fost acela de a testa viabilitatea sistemului radar şi de apărare anti-aeriană pe care Rusia l-ar fi livrat în anii anteriori Siriei.

NATO implicată în conflict?Cum anume s-a ajuns până aici? Interesant este

că în deceniile trecute între Turcia şi Siria au existat relaţii de bună vecinătate (în ciuda unei suspiciuni tradiţionale a Siriei la adresa Turciei vecine), mai ales în virtutea principiului de bază al politicii externe turce, sintetizat până nu demult în formula „zero probleme cu vecinii“. Numai că în ultimul an situaţia s-a schimbat în mod semnificativ. Pe fondul acestui război civil (nerecunoscut ca atare, dar aflat în plină desfăşurare începând cu martie 2011) din Siria, Turcia – care are o graniţă comună lungă de 900 de kilometri cu ţara lui Başar Al-Assad – a devenit un adăpost pentru rebelii din Armata liberă siriană (ALS, care luptă împotriva regimului de la Damasc), precum şi pentru cca. 33 000 de refugiaţi civili sirieni. În ultimele luni, frecvent, Damascul a acuzat Ankara că ar furniza arme rebelilor ce luptă în diferite zone ale Siriei – acuzaţii pe care Ankara le-a respins. În primele luni ale conflictului inter-sirian, atât premierul turc Erdogan cât şi ministrul său de Externe Davütoglu au încercat să facă bune oficii pe lângă Başar Al-Assad, încercând să-l determine să dea curs unor reforme în măsură să pacifice societatea; fără succes, însă. De menţionat şi fundamentul religios aflat în substratul acestui conflict: ambele state, şi Turcia şi Siria, sunt musulmane; numai că Turcia – chiar dacă rămâne (încă?) un stat laic – este o putere a islamului majoritar sunnit, pe când Siria este condusă de o familie (Al-Assad) ce provine dintr-o minoritate islamică şiită – aşa numiţii alauiţi –, chiar dacă majoritatea populaţiei

Turcia şi Siria – care-i agresorul şi care-i victima?

siriene aparţine tot comunităţii islamic-sunnite.Dincolo de aceste clivaje religioase, statutul Turciei

de membru al NATO a complicat şi mai mult acest incident. La cererea Turciei, reprezentanţii Alianţei s-au întâlnit într-o şedinţă de urgenţă în Luxembourg, pe 26 iunie a.c., în virtutea articolului 4 din Carta NATO – care spune că membrii trebuie să se consulte când unul dintre membri consideră că integritatea sa teritorială, independenţa sau securitatea sunt ameninţate (cum se ştie, acest articol este precedent celebrului articol 5, care cere Alianţei să răspundă solidar oridecâteori unul dintre membri este sub atac). La unison, miniştrii de Externe din statele membre NATO au condamnat atacul sirian – iar unii dintre ei, precum britanicul William Hague, s-au declarat gata să susţină acţiuni „mai ferme“ împotriva regimului de la Damasc în eventualitatea în care Consiliul de Securitate al ONU ar legitima o asemenea acţiune. În cursul discuţiilor cu partenerii din NATO, autorităţile turce şi-au nuanţat interpretarea referitoare la incident: potrivit lor, avionul cu pricina ar fi avut drept misiune testarea sistemului de apărarea antiaeriană al armatei turce şi el ar fi intrat din greşeală şi numai pentru câteva minute în spaţiul aerian din largul coastelor Siriei – dar ar fi fost atacat pe când era deja în largul apelor internaţionale4. Să recunoaştem că aceste detalii nu simplifică, ci complică şi mai mult situaţia. Răspunsul autorităţilor siriene a fost pe măsură: la o conferinţă de presă de la Damasc, purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe local, Jahid Makdissi, spunea: „Noi credeam că NATO a fost creată pentru a-şi apăra membrii; dar dacă întâlnirea [membrilor Alianţei, care avea loc la Luxembourg, n.m., AC] are scopuri agresive, atunci să ştie că apele şi teritoriul sirian sunt sfinte“5.

Rusia şi China se opunŞi astfel cercul se închide (oarecum) – pentru că,

în Consiliul de Securitate, Rusia şi China continuă să se opună unei intervenţii externe pentru înlăturarea regimului Al-Assad (aşa cum s-a întâmplat în 2011 în cazul Libiei, când Consiliul de Securitate a autorizat o acţiune împotriva lui Moammer Gaddafi). Explicaţiile pentru reticenţa Rusiei şi Chinei sunt diferite: pentru Rusia, Siria rămâne singurul aliat cert din Orientul Mijlociu (şi o piaţă tradiţională pentru vânzarea de armament); în plus, Moscova spune că nu va accepta o intervenţie străină pentru înlăturarea preşedintelui sirian atâta vreme cât – în perspectiva Rusiei – această înlăturare nu ar aduce o soluţie, ci doar un nou ghem de probleme. De cealaltă parte, China este din principiu opusă oricărei intervenţii străine în treburile interne ale unui stat – şi acţionează în consecinţă şi în cazul Siriei.

La data la care scriu acest text, situaţia din Siria rămâne critică. La finalul lunii mai a.c., în localitatea Houla (din centrul Siriei) armata guvernamentală a intervenit cu brutalitate împotriva civililor răsculaţi împotriva regimului, omorând într-o singură zi aproape o sută de localnici – dintre care, potrivit surselor occidentale, 32 de copii sub zece ani. Acest act de răzbunare al regimului împotriva propriilor cetăţeni a stupefiat media şi cancelariile occidentale – dar o soluţie întârzie să apară, în lipsa unui consens al puterilor din Consiliul de Securitate al ONU.

În rândul ţărilor arabe din Orientul Mijlociu (precum Arabia Saudită sau emiratele din Golf), există un sprijin categoric pentru cetăţenii sunniţi din Siria, cei care oferă majoritatea dintre cei răsculaţi; în schimb, marea putere a lumii musulman-şiite care este Iranul sprijină la fel de evident regimul (înrudit, din punct de vedere religios) al lui Başar Al-Assad. Astfel încât, la o privire mai cuprinzătoare, este evident că evoluţia conflictului sirian trece cu mult dincolo de graniţele Siriei.

În cursul lunii iunie a.c. au apărut şi semnele unor defecţiuni tot mai dese în interiorul armatei siriene – care în ultimele decenii (încă din timpul când preşedinte

al ţării era Hafez Al-Assad, tatăl lui Başar) a fost preponderent condusă de o castă de ofiţeri provenind tot din minoritatea şiit-alauită. Acest detaliu etnico-religios explică de ce corpul armatei a rămas până acum, de-a lungul celor 16 luni de conflict intern, relativ fidel regimului Al-Assad. Totuşi, după incidentul cu doborârea avionului turc, au apărut ştiri destabilizatoare din acest punct de vedere: în noaptea de 24 spre 25 iunie a.c., agenţia media turcă de stat Anadolu anunţa că alţi 33 de soldaţi ar fi trecut în mod clandestin graniţa cu Turcia, cerând azil politic; iar printre aceştia s-ar fi aflat un general şi doi colonei sirieni6. Aceştia se adaugă câtorva mii de soldaţi sirieni care au defectat deja (tot spre Turcia), alcătuind ceea ce se cheamă – spuneam mai sus – Armata liberă siriană (ALS). Potrivit media turce, până în prezent 13 înalţi ofiţeri sirieni l-ar fi părăsit deja pe Başar Al-Assad şi ar fi întărit rândurile ALS.

Washington şi Moscova – perspective diferiteÎn fine, se cuvine reţinută o altă premieră, cu

semnificaţie pentru această criză: pe 18 iunie a.c. preşedinţii Obama şi Putin s-au întâlnit la summit-ul G20 din Los Cabos (Mexic) – ocazie cu care au furnizat şi un comunicat comun referitor la dosarul sirian, cerând „încetarea imediată a tuturor violenţelor“ şi recunoscând „dreptul sirienilor de a-şi alege propriul viitor în mod independent şi democratic“. Termenii vagi ai comunicatului comun au dat naştere la interpretări diferite: ziarul arab The Peninsula (preluând un comentariu France Press) scria să „SUA şi Rusia sunt unite în avertizarea Siriei“7, pe când ziarul Qatar Tribune (preluând un comentariu Reuters) era de părere că „Obama şi Putin sunt de acord că nu sunt de acord în privinţa Siriei“8. Fiecare înţelege ce vrea! Iar în ultima decadă a lunii iunie a.c. (pe 25−27 iunie), noul (şi vechiul) preşedinte rus Putin a efectuat o vizită oficială în câteva ţări din zonă – mai precis: Israel, Cisiordania palestiniană şi regatul Iordaniei –, dorind astfel să dea semnalul că Rusia rămâne un jucător important pe această tablă de şah geopolitic a Orientului Mijlociu9. În cursul vizitei în Israel – care este prima în ultimii şapte de ani a unui lider rus aici –, Putin a fost solicitat cu insistenţă de către gazdele sale să fie mai ferm în privinţa Iranului şi Siriei. Totuşi, e puţin probabil că această sugestie va determina Moscova să-şi schimbe optica – cel puţin în viitorul apropiat.

La ora aceasta, un maximum de concesie pe care Moscova l-ar putea face ar fi adoptarea „variantei yemenite“ – adică (aşa cum s-a întâmplat anul trecut în Yemen, în cazul preşedintelui Ali Saleh) acceptarea demisiei preşedintelui sirian Al-Assad, dar cu condiţia ca acesta să nu fie urmărit în justiţia internaţională pentru cele cca. 15 000 de victime pe care războiul civil din Siria le-a înregistrat în ultimele 16 luni. Vor accepta Occidentul şi statele arabe din zonă acest lucru? Cu atât mai mult după incidentul cu avionul turc, rămâne greu de crezut.

1 Daniel Dombey & Abigail Fielding-Smith, Cause of Turkish jet crash unclear, în „Financial Times“, 23-24 iunie a.c., p. 3.

2 La ora la care textul pleacă spre tipar, avionul a fost localizat la 1300 de metri adâncime, pe fundul Mării Mediterane, dar cei doi piloţi n-au fost găsiţi.

3 Turkey calls NATO meeting over downed jet, comentariu „Agènce France Press“, în „The Peninsula“, 25 iunie a.c., p. 6.

4 More defections as NATO meets on Syria, depeşă „Agènce France Press“, publicată în „The Peninsula“, 26 iunie a.c., p. 6.

5 Ibidem.6 33 Syrian troops defect to Turkey, depeşă „Associated Press“,

publicată în „Qatar Tribune“, 26 iunie a.c., p. 2.7 US, Russia unite in warning Syria, în „The Peninsula“, 19 iunie

a.c., p. 10.8 Obama, Putin agree to disagree on Syria, în „Qatar Tribune“, 20

iunie a.c., p. 13.9 Putin to discuss Iran, Syria during Israel visit, depeşă „Reuters“,

25 iunie 2012.


Traduttore / Traditore

IoanLASCU

S untem, printre altele, un po-por paradoxal, nu-i aşa, pen-tru că i-am dat lumii pe I. L.

Caragiale, dar şi pe Eminescu. Apoi, cel mai cunoscut gânditor român, cel puţin din ultima jumătate de secol, Emil Cioran, a făcut din paradox nu numai un mod de a gândi, ci şi un mod de viaţă. Acestea şi încă altele sunt, la prima vedere şi în pofida reprezentativităţii, truisme. La o cercetare mai atentă, mai amănunţită, se poate însă ca ele să fie nişte adevăruri definitorii. De pildă, spiritul lui Caragiale aparţine lumii lui Caragiale. Dar „lumea lui Caragiale“ a fost ori mai este una reală, sau una imaginară, fictivă? A fost sau/şi mai este o lume românească? Dacă ar fi o ficţiune pură, ce legătură efectivă ar mai avea ea cu spiritul, cu paradoxul românesc? N-ar fi rămas ea închisă în imaginarul, în opera originală, dar ruptă de o anumită realitate socială şi istorică, a unui scriitor, fie el şi de geniu?

S-a spus recent că lumea lui Caragiale nu este una imaginară, ci una imaginată. Disocierea îi aparţine lui Mircea Tomuş (v. revista „Apostrof“ nr. 5/ 2012) şi a fost făcută, spune criticul şi istoricul literar sibian, cu referire la eseul lui Mircea Iorgulescu, dar şi la „ceilalţi companioni ai lui“. Mircea Tomuş pretinde că „[…] în construcţia a ceea ce au numit aceşti critici «lumea lui Caragiale» şi care, repetăm, este una imaginată şi nu una imaginară, ei au uzat de un material caracteristic lumii reale, adică de forme, instituţionale sau de altă natură, ideologice sau comportamentale, care pot fi sociale, istorice, politice, morale, psihologice, şi foarte puţin sau chiar deloc, de formele şi figurile caracteristice imaginarului, care sunt semnul, figura, simbolul“.

Mai întâi am impresia că Mircea Tomuş atribuie construcţia lumii lui Caragiale nu acestuia ci criticilor care s-au ocupat de opera lui. În al doilea rând înţeleg că această construcţie a fost edificată uzându-se de „un material caracteristic lumii reale“. Adică de care material(e)? Piatră, cărămidă, lemn, ciment, nisip, var ş.a.m.d.? Cred că e vorba de o uşoară, inocentă confuzie de planuri survenită în urma unei contradicţii în termeni: o lume imaterială, precum cea literară, nu poate fi construită cu materiale din lumea reală, ci cu mijloace de reprezentare, simbolice, ideatice, imagistice etc., toate bazate pe cuvinte. „Domeniul artei este ficţiunea“, decreta profesorul Al. Piru la începutul cursurilor de literatură ţinute cândva în faţa studenţilor de anul I, aşa că şi „materialele“ cu care arta „construieşte“, y compris literatura, sunt ficţionale. În fine, nu doresc să încep aici vreo polemică, ci să spun că în principiu sunt de acord cu disocierea imaginat/imaginar referitoare la „lumea lui Caragiale“ şi că mă gândesc, în acelaşi timp, în ce măsură ceea ce este imaginat nu este şi imaginar, sau cât din ceea ce este imaginat aparţine şi imaginarului? Insidioasă, totuşi, aceasta distingere/disjungere a lui Mircea Tomuş! În al treilea rând,

„formele caracteristice imaginarului“, semnul, figura, simbolul, citate în cauză, nu sunt oare ele produse şi instrumente spirituale prin care scriitorul autentic îşi construieşte propriul univers, independent de lumea reală, care este doar un punct de plecare, o sursă, un pretext şi un imbold întru transfigurare, întru atingerea acelei condiţii autotelice, care face ca operele de creaţie să fie opere artistice iar nu lucrări istorice sau tratate tehnice de specialitate. Referindu-se la lumea reală şi la cea imaginată de Caragiale, Mircea Tomuş se gândeşte la relaţia dintre mimesis şi imaginat, realizat mai degrabă prin imaginativ, concretizat prin exagerare şi prin îngroşare, prin lucrarea a ceea ce Caragiale însuşi exprima în una din frazele lui emblematice: „Simţ enorm şi văz monstruos“. Chiar Mircea Tomuş menţionează că „în mimesis, ca relaţie extrem de complexă între arta poetică şi realitate, se deplasează centrul de greutate de la ideea de imitaţie la aceea de reprezentare, iar prin aceasta se instituie noi categorii de gândire, precum actele de ficţionalitate, şi se face o deschidere spre o disciplină de cea mai nouă orientare, precum ontologia ficţiunii“.

Toate bune şi frumoase, pe Mircea Tomuş interesându-l unele structuri an-tro pologice ale imaginarului (detec-tabile) în opera lui Ion Luca Caragiale (a ces ta este şi titlul studiului său), el depla sându-şi cercetarea către o arie mai savantă cu reliefare în operele unor Gilbert Durand şi Gaston Bachelard. Eu găsesc cu cale să reflectez asupra spiritului lui Caragiale, în lumea de ieri şi de astăzi. Un geniu teluric precum al lui nu putea fi interesat decât de o lume terestră, suburbană în ordine socială, morală şi culturală. Este mahalaua cu visuri mic-burgheze, populată de o lume ale cărei aspiraţii îi depăşesc în general posibilităţile. Capacităţile, conţinutul, esenţele ei sunt reduse, subţiate până la ridicol, surclasându-i aspiraţiile şi cantonând-o, aş spune, într-un impas al ieşirii, al avansării şi al evoluţiei, situaţie de-a dreptul jenantă, pe care protagoniştii caută s-o ascundă, s-o escamoteze, creând nişte aparenţe înşelătoare. Aici mă întorc la vechea estetică şi spun că tocmai această discrepanţă dintre esenţă şi aparenţă generează ridicolul şi comicul, atât de prezente la Caragiale. Arta lui Caragiale se nutreşte tocmai din acuitatea, din subtilitatea, dar şi din forţa observaţiei, care furnizează selectiv materialul ce va fi prelucrat, amplificat, împopoţonat dacă vreţi, prin lucrarea simţului enorm şi a văzului monstruos. Acum intervin, după constatările de mai sus, aptitudinile imaginative, cre-atoare, care îl conduc la construirea lumii lui imaginate!... Însă raţionând în acest mod suntem aduşi în situaţia de a redescoperi, pentru a nu ştiu câta oară, America. Putem sublinia însă că opera lui Caragiale abundă în personaje, în tipi şi în figuri reprezentative pentru vremea şi locul când şi unde autorul a trăit. Acea

lume imaginată se constituie printr-o relaţie nemijlocită, printr-o tangibilitate între autor şi personaje. Personajele şi modelele lor vii sunt prezente în faţa autorului, a publicului şi a cititorului deopotrivă. Putem încă o dată afirma că personajele şi mediile în care ele se mişcă sunt imaginate şi nu imaginare. Aceste personaje se compun, se impun şi trăiesc din şi prin cuvinte, prin dialog, opera lui Caragiale (mai puţin nuvelele) fiind una preponderent dramatică, dialogală. Dar verbalismul personajelor aduce, implică şi complică şi drama lor, deoarece cuvintele le trădează, ele dând în vileag grave carenţe culturale. Prin aceasta comicul caragialesc este cu precădere unul de limbaj. Situaţiile, caracterele, moravurile, ele însele, sunt întreţinute, susţinute, deductibile, în cea mai mare parte, prin limbaj.

Sigur că I. L. Caragiale nu este mai întâi un scriitor al vorbelor de duh, asemenea, să zicem, lui Păstorel Teodoreanu, ci este un autor magistral al cuvântului, care trădează, ridiculizează, di minuează, al limbajului-bumerang ce se întoarce împotriva propriilor perso-naje, a lumii pe care o reprezintă. Ca ins social comunicativ eşti în primul rând ceea ce spui, eşti aşa cum vorbeşti. Personajele lui Caragiale mai au un defect major prin apel şi raportare la limbaj: vorbesc prea mult, fără rost, stau la taclale, palavragesc, acasă, în vizită, în piaţă, pe stradă, la cârciumă, în campanie electorală, făcând schimb de telegrame ş.a.m.d.

Mircea Iorgulescu a fost deci cu totul îndreptăţit să scrie un eseu intitu-lat Marea trăncăneală. Limbajul unor astfel de personaje este defectuos, gon-flat, gratuit, inutil, este o formă fără conţinut, fără fond, dar îndelung uzitată. Această vorbărie care nu transmite ni-mic semnificativ, golită de conţinut, se apropie deşi a fost pe bună dreptate com-parată cu limbajul desemantizat, vid, al personajelor din teatrul absurdului. Eugène Ionesco spune undeva că în „Cântăreaţa cheală [care] era o parodie a teatrului de bulevard […] îmi propuneam să golesc cuvintele de conţinut, să demistific limbajul, adică să-l suprim“. În lumea lui Caragiale se vorbeşte excesiv de mult, şirul vorbelor goale se lungeşte la nesfârşit, iar personajele lui o iau înaintea celor ionesciene, suprimând limbajul prin „marea trăncăneală“.

Cum spuneam, această logoree dă în vileag defecte de caracter şi moravuri viciate: lăudăroşenia, linguşeala, laşi-tatea, trădarea, ignoranţa, abuzurile, auto-ritarismul, politicianismul, corupţia apasă peste o lume umilă, sordidă, parşivă, pervertită, parvenită. Lumea lui Caragiale este lumea lui Mitică, iar toate aceste rele sunt acceptate şi chiar agreate de un spirit josnic, adică de miticism. Mitică şi miticismul sunt emblema balcanismului românesc, a spiritului levantin abject şi corupt, faţa hâdă a modernismului autohton. Poezia înaltă şi spiritul pur,

metafizic, şi-au făcut loc în cultura ro mână prin geniul unor Eminescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, care sunt excepţiile ce par să confirme, din păcate regula. Şi aceştia au trăit însă în „lumea lui Caragiale“, o lume pe care nu el a creat-o, ci doar a nemurit-o prin scris. E de ajuns să ne aducem aminte de publicistica politică şi de partea a doua a Scrisorii III ale lui Eminescu, sau de romanele şi pamfletele lui Arghezi. Lumea lui Caragiale continuă să trăiască nu numai în opera lui, ci şi în prezentul nostru. Pentru că ce altceva ar fi parlamentarismul sforăitor şi venal de azi, ce ar fi demagogia şi sforăriile din lumea politică şi de afaceri, ce ar fi criza de autoritate a instituţiilor şi birocraţia hipertrofiată, ce ar fi această „criză teribilă, monşer!“, o criză morală şi identitară, dacă nu o actuală încarnare a „lumii lui Caragiale“? Paradoxal suntem, ca şi pe vremea lui, o lume tânără şi debusolată, în care criza valorilor vine tot din nepăsare, meschinărie şi incultură. Ne căutăm încă identitatea fără a avea nişte repere valorice autentice. Caragiale e printre noi şi ne arată cu degetul.

Iată cum se traduce Caragiale din română în română, din lumea lui de ieri-alaltăieri în lumea noastră de astăzi. E o ironie amară, nu-i aşa? Altfel opera lui este greu, aproape imposibil de tradus în limbi străine, într-o măsură mai mare sau mică, şi aceasta din pricina „marii trăncăneli“. Jargonul franţuzit, cuvintele stâlcite sau născocite, vorbirea de mahala necesită o inventivitate greu de atins din partea traducătorilor. Dar totuşi... Aflăm de pildă că un merituos specialist în limba română, profesorul Eric D. Tappe de la Universitatea din Londra, a tradus în engleză unsprezece schiţe şi povestiri de I. L. Caragiale, publicate în volum la Editura „Dacia“ din Cluj, în 1979. Printre ele: Petiţiune, Bubico, Pastramă trufanda, Două loturi, La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea. Desigur, unele schiţe şi nuvelele sunt mai uşor de tradus, dificultăţile de limbaj în sensul de care am vorbit fiind puţine. În franceză au fost traduse piesele de teatru: O noapte furtunoasă, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului, Năpasta, traducătoarea numindu-se Paola Bentz-Fauci. În 2002, la „Cartea Românească“, a apărut altă traducere în franceză, semnată de Constantin Frosin. O noapte furtunoasă a fost tradusă în Brazilia de un îndrăgostit de cultura română, profesorul Atico Vilas-Boas.

Sigur că există şi traduceri ale pie-selor jucate pe diverse scene ale lumii. Curiozitatea mea se îndreaptă spre reacţia de ilaritate a unui spectator străin, chinez de pildă, atunci când aude replica lui Pristanda: „Curat murdar, coane Fănică!“

Spiritul lui Caragiale


Creaţie şi terminologie. Modi fi-carea terminologiei critice, pen-tru perioada comunistă, în cepe

cu un deceniu şi jumătate mai devreme decât Eseu(l) despre textu alizarea po-etică (1981). Se poate vorbi despre aşa ceva după 1966, vizita lui R. Jakobson la Bucureşti, numărul dedicat struc-turalismului de revista „Secolul XX“ cu ocazia acestei vizite, iar ca urmare, dacă nu chiar în acelaşi timp, onirismul estetic-structural, fermentat de nouveau (nouveau) roman şi Tel Quel. Se ştie acest lucru. Ce face M. Mincu e o addenda în prelungire şi resuscitare structuralistă. Referindu-mă la întreaga critică literară românească, afirm că cealaltă parte care contează nu este împotriva înnoirii şi sincronizării. E doar critică faţă de acest fenomen. Erori sunt de ambele părţi. Ca şi îndreptăţiri. Le putem compara, sintetiza, integra. Mincu admite, fiind păţit şi devenind priceput, într-un fel precaut, că „terminologia ne poate juca feste“. De la nuanţare la ambiguitate nu e nevoie decât de câteva litere. Iată terminologia arborată în textualism: „textualizant este Ion Barbu, iar poeţii tineri nu pot fi decât textualişti, textuanţi sau textieri cu toată fluctuaţia de terminologie întrebuinţată de noi“.

M. Mincu se pare că nu conştientizează împrumutul terminologic, poate nu de la şi nici prin Eugen Negrici (existent în retorică şi estetică, dar neremarcat încă), devreme ce foloseşte două din cele trei denominaţii teoretice din Siste-matica poeziei: prelucrare („poetul pre-lucrează deja un discurs pre-existent“, cu referire la Marin Sorescu, inclus de Eugen Negrici chiar în această ca-tegorie) şi metamorfozare („poezia nu mai este un act de metamorfozare, ci unul de autocomunicare“, cu referire la N. Stănescu), cel de-al treilea fiind trans-figurare. Nenumit, aluziv, Eugen Negrici este acuzat că ar omologa negativ prin co mentariu extensiv producţia literară proletcultistă. Să notez că unul dintre ultimele atacuri ale lui Mincu, dacă nu chiar ultimul, a fost provocat de Iluziile literaturii române. Marin Mincu este un înnoitor oscilant. Adesea exaltă vechiul, într-un fel protocronic; din păcate, chiar şi ideologic, nu doar estetic. Iar alteori contestă noul, direct sau forţându-se să-l reformuleze. Exemple, în ceea ce-l priveşte, pot fi citate din referirile sale la postmodernism. Ba chiar şi la textualism.

Ne lipseşte un dicţionar de o au ten tică rigoare comparatistă, actualizat mă car la cinci ani, care să înregistreze imple-mentarea (creaţia este accidentală) unor concepte alogene în literatura noastră. Mă întreb dacă există unul chiar pe planeta noastră literară, care să uneas-că investigarea exhaustivă, incluzând mari literaturi mai mult sau mai puţin cunoscute la vârf – japoneză, chineză –, dar şi literaturi marginale şi marginalizate. Utilitatea sa ar fi salutară. Nu am purta nesfârşite discuţii sterile. Doar am fixa

Paradigma poeticădupă Marin Mincu

atenţia pe dicţionarul continuu revizuit până la ultima eroare. Am şti astfel cine, când, unde, în ce termeni şi cu ce înţeles a contribuit, ori numai a intenţionat să ia parte, la formarea şi transformarea conceptuală, utilă dialogului literar universal. Aici, M. Mincu, prezent timp de două decenii în universităţi italiene, „punctează“ (preponderent intenţional, nu creator), aproape cât criticii exilaţi, prin adaptarea la, şi integrarea în, mo-mentul literar italian postbelic.

Paradigma poetică. Marin Mincu (O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu) − 2007) crede că există o singură paradigmă poetică, cea eminesciană. Nu am fi depăşit paradigma eminesciană, cum cred N. Manolescu şi alţii. Tot M. Mincu spune că Macedonski, printr-o „schimbare ra-dicală“, creează o paradigmă în opoziţie cu cea a lui Eminescu. Paradigma (lui) Eminescu este una a unui romantic, „oare-cum retardat“. Înseamnă că tot ce-a urmat a fost tot mai retardat. Până unde vom fi ajuns cu retardarea, căutătorul poeticităţii nu ne spune. El urmăreşte „avansarea poeticităţii“. O avansare prin retardare? Să mai citim, să mai reflectăm… Gru-parea „Albatros“ realizează şi ea „schim-barea radicală a paradigmei poetice“. Altă schimbare radicală, altă ruptură. Survine apoi „revoluţia labişiană din anii ’50“. E o revoluţie? Nu, e o restaurare. Sau o revoluţie-restaurare, ceva de neînchipuit. „Prin acţiunea de restaurator al domeniului poeziei, Labiş a creat cadrul necesar pentru impulsionarea noii poeticităţi.“ Ideea cu restaurarea este aceea consensuală a unui neomodernism sau unui al doilea modernism, impus politic după proletcultism sau realism socialist. Acest neomodernism va fi fost o restaurare dialectică, dar nu o înnoire revoluţionară. Repetiţia nu rămâne mama înnoirii sau a revoluţiei. În antologie, la co mentariu, N. Labiş, revoluţionarul-res taurator al poeticităţii dispărut la 21 de ani, este expediat în 13 rânduri! Autorul avansării poeticităţii româneşti constată cu dură seninătate, fără teamă de inconsecvenţă cu propria „receptivitate“, că „nu se salvează decât câteva poeme“. În ele, „forjează modelele posibile“ ale

„primei generaţii postbelice“. Se produce o „ruptură violentă“ în poezie.

Dacă M. Mincu află „cinci formule paradigmatice“, (mă) întreb: şi modelele unde mai încap? Dacă paradigmă şi model sunt acelaşi lucru, Labiş, care, cum am constatat, „forjează modelele posibile“ ale „primei generaţii postbelice“, creează paradigmele acelei generaţii.

Dar generaţia are paradigme (modele) sau formule paradigmatice? Şi dacă nu există decât o paradigmă încă neîncheiată, a lui Eminescu, putem avea mai multe într-una singură? Ce ne spun ştiinţele exacte care acţionează poeticitatea? Să citim şi să gândim…

Marin Mincu observă că „generaţia şap te zecistă (manierist-textualizantă), de şi a im pus poeţi foarte bine personali-zaţi (Mi hai Ursachi, Ion Mircea, Adrian Popes cu, Emil Brumaru), totuşi n-a propus nişte formule paradigmatice“. Niciuna! Poeţii sunt personali într-un fel zadarnic. Nu produc formule paradigmatice. Ce să însemne asta? Că nu fac şcoală? Nu produc emulaţie, mimetism? S-a spus de multe ori că da. Apoi, manierismul, textualismul ce sunt, paradigme, modele, formule? Orice vor fi ele, dacă poeţii sunt „bine personalizaţi“, cum de reuşesc să nu producă „formule“?

Să trecem mai departe: „Credem că situaţia e similară şi în cazul textualiştilor care n-au reuşit să se diferenţieze suficient din cauza metodei uniformizante. Se constată că cei mai originali optzecişti (Petru Romoşan, Mariana Marin şi Ion Mureşan) au rămas la statutul de promisiune. Mai degrabă s-ar putea ca nouăzeciştii – care se află în plină afir-mare – să fie în măsură să propună a se menea formule prin poeţi precum Cristian Popescu şi Ioan Es. Pop ce influenţează deja activ ultima generaţie.“ Incertitudinea viitorului sau chiar cea a prezentului îl fac pe M. Mincu ezitant, deşi examinează un prezent „nouăzecist“ de două decenii. Nimic, iată, de aşteptat de la optzeciştii care au îmbrăcat în grabă uniforma metodei.

Avangarda are, totuşi, paradigma ei: „prin avangardă se înţelege o schimbare profundă de paradigmă (conform pos-tulării lui Thomas Kuhn) în modul de a concepe obiectul şi codurile literaturii“. Şi eul? Eul, ne poate spune M. Mincu, e cel care concepe obiectul şi codurile. Constat că există paradigme profunde şi paradigme, probabil, superficiale, iar asta mă nedumereşte. Cele cinci paradigme (în interiorul uneia, eminesciene!) sunt, de bună seamă, profunde. Dar câte şi care sunt paradigmele de suprafaţă? N-ar trebui să dăm seama şi de ele? E tulburător să crezi că ele există, dar nu sunt dezvăluite.

În avangardă s-ar produce o schimbare completă a discursului. Dar complet e mai mult decât profund. Schimbarea completă face din ceva cu totul altceva. Ceea ce nu e de dorit. Din fericire, nici nu e posibil. Să rămânem la schimbarea profundă sau radicală, să ne-o scoatem

din minte pe aceea completă. Dar dacă M. Mincu mizează pe schimbarea completă? Poate că paradigma aceasta care schimbă complet discursul face din arta poetică o ştiinţă poetică. Presupun că elementul poetic e păstrat, devreme ce M. Mincu urmăreşte traseul poeticităţii.

Paradigma poetică e (şi), pur şi simplu… poet! Există „poeţi deveniţi noi paradigme. Geo Dumitrescu se numără prin tre aceştia…“ Există, subliniază M. Mincu, „paradigma Sorescu“. Dincolo de impurităţile operei (mai ales aceea a primului), să fie o distanţă, să spun aşa, paradigmatică, între cei doi, aşezaţi adesea în proximitate sau succesiune?

Dacă produc şcoală, emulaţie ori imitaţie, sunt poeţi-paradigme. Sau poeţi paradigmatici – probabil modelatori. Însuşi Ion Gheorghe este o „Figură paradigmatică a poeziei actuale“. Dar unde ne sunt gheorghienii? Virgil Mazi-lescu se află „în zona acelor prezenţe pa-ra digmatice care au impulsionat efortul că tre înnoirea discursului din ultimele două decenii. În acest sens, Virgil Ma-zilescu îşi dispută anumite «priorităţi» discursive cu Nichita Stănescu şi Mircea Ivănescu.“ Să înţeleg că alăturându-se unor paradigme (care şi câte din cele cinci?), V. Mazilescu, marcat de ele, ca şi ceilalţi doi, e un pre-paradigmatic? Sau sunt cu toţii nişte post-paradigmatici, devreme ce continuă, nu inaugurează, termenul „priorităţi“ e atenuat semantic de ghilimele. Mă întreb din dorinţa de a înţelege exact, în măsura în care se poate astfel înţelege. Iar măsura în care nu se poate trebuie şi ea indicată. Dar, dacă Virgil Mazilescu „a anticipat cu zece ani apariţia optzecismului fiind un adevărat precursor al direcţiei textualiste“, nu înseamnă că e model(ator), iar ter-menul priorităţi trebuie în acest caz deghilimetat?

Poetul mare, singular, personal, nu este, potrivit lui M. Mincu, paradigmatic, întrucât n-are urmaşi, nici creativi nici decreativi. Aşa sunt „marele poet Paul Daian“, cu o „poietică singulară“, schizo-frenică.

Ori Nimigean, „un poet singular (…) propunând o abordare personală a poeticităţii postbelice“. Antologatorul întrezăreşte o speranţă. „Este posibil ca Ion Es. Pop să devină treptat, după Nichita Stănescu, a doua paradigmă poetică postbelică.“ A doua? Nu forjase Labiş cinci? Există (ce nu poate exista!) şi cazul poetului care nu ajunge mare, dar schimbă paradigma, trecând în alta. Cristian Popescu „ar fi putut să devină un mare poet“, „Nu încape îndoială că el este cel care reuşeşte schimbarea de paradigmă (!) (înaintea altor nouăzecişti) şi influenţează generaţia douămiistă, care şi-l revendică drept model mai mult decât pe oricare alt poet actual.“ (s. n.) Dar schimbarea paradigmei atrage emulatorii sau imitatorii în cazul său? Marin Mincu pare a se mulţumi acum doar cu schimbarea de paradigmă a unui singur poet.

Obsesii Marian VictorBUCIU

Marin Mincu


Dumitru RaduPOPESCU

Scrisori

Domnule Ioan Holban,Morile de vânt întâlnite în cale de cavalerul cu

mârţoaga, erau, prin violenţa şi aroganţa rotirii aripilor lor apocaliptice, nişte balauri, nişte demoni cu faţă şerpească! Fiinţele acestea născocite de străfundurile pământului şi ale iadului, sau născute din văzduh, vâjâitoare, schimbătoare – când cu capul spre sus, când cu capul spre jos, când cu mai multe căpăţâni uruitoare, urlătoare! – puteau fi ele, cumva, făpturi intermediare, între natura profană, urduroasă, şi natura sacră, a divinităţii? Nu, niciodată nu puteau fi îngeri exterminatori, ci doar demoni, balauri ordinari, cărora paloşul înfrigurat al lui Don Quijote trebuia – în folosul Binelui Public! – să le reteze testele! Don Quijote este un Cavaler al Cărţii, un cavaler al literaturii, al lumilor cunoscute, şi nu neapărat concluzionat din cifre, formule chimice şi matematice!... Aşa că nu datorită vreunei cunoaşteri ştiinţifice intră el în bătălia cu balaurii!... Singura sa certitudine – că a întâlnit nişte monştri! – a venit, deci, nu printr-o cunoaştere adecvată, ştiinţifică, anterioară, a lumii, ci printr-o înfricoşătoare şi revoltătoare – în timpul prezent! – clocotire interioară! În acest punct – al clipei prezente! – se află întreaga existenţă a Cavalerului de la Mancha: în emoţiile trăite în faţa monstruozităţilor sau a splendorilor lumii!... Pe care le discerne nu cu simţurile şi glagoriile rigide, tradiţionale, rutiniere, creştineşti chiar, în blândeţea lor, ale scutierului său incult şi, desigur, cam analfabet! Sancho Panza vede tot ce există aşa cum există: balaurii – monştrii! – sunt nişte banale mori de vânt, iar dulcea pasăre a Frumuseţii, Dulcineea, este o ţărăncuţă oarecare!

Iată cum doi inşi, pe doi aşa-zişi cai, văd realitatea în două feluri diferite! Care dintre ei spune adevărul? Care dintre ei are dreptate? Amândoi, ar putea spune infailibilul Solomon, iar dacă noi i-am replica vestitului rege că nu pot avea dreptate, în acelaşi timp, Don Quijote şi Sancho Panza, cavalerul şi scutierul, Înţelepciunea Sa ne-ar putea spune că şi noi avem dreptate!

Asta să însemne că nici doar în artă adevărul nu este unic, dacă peste tot i se pot găsi înţelesuri deosebite?...

Prin felul în care percepe realitatea lumii – poate văzând şi dincolo de ea ce ar fi putut să fie: în locul banalităţii unor mori de vânt nişte hidoase alcătuiri organice, şi sublimul feminin în locul unei ţărănci anonime! – să ne arate slăbănogul cu armură de tinichea, călare pe o mârţoagă, că el era mai însemnat şi mai mult decât părea?! Un iluminat al Binelui, un Cavaler al Frumuseţii Lumii? Prin faptele sale, să ne intre şi nouă în minte şi în inimă că infernul şi paradisul se manifestă, deseori, dacă nu întotdeauna, la fel, în realitatea noastră cotidiană, fără să existe o frontieră între ele – consfinţind, astfel, o singură identitate a lumii? Sau această pluralitate a viziunilor – Sancho, să vadă una şi Don Quijote alta! – să nu fie altceva decât o răsucire a minţilor, mijlocită, în cavaler, de către divinitate, iar în scutier – manipulată de... coada vreunui diavol?! Dar dacă, domnule Ioan Holban, vântoasele din mori erau nişte balauri monstruoşi, pe care terestrul Sancho, cu limitele minţii sale nu i-a putut discerne – şi l-au lăsat rece?!

Dar, oare, nu există şi cazuri când orgoliul şi puterea nelimitată să-ţi dea dreptul să faci din nişte imagini imperfecte ale realităţii, modele?! Ce l-a determinat pe Caligula – care nu era chiar un bou! – să-şi facă din calul... personal, imperial, un prim-senator?

Şi ce conştiinţă sfântă i-a cutremurat pe judecătorii lui Iisus Cristos, determinându-i să-L pună pe cruce?.. Realitatea Fiului Fecioarei Maria era o escrocherie, o blasfemie?

Dialogând cu cărţile, dialogând cu Timpul, poţi sări din balamale? Dar de ce soldaţii romani care l-au răstignit pe Iisus n-au văzut în el nicio credinţă care să lumineze lumea? Şi de ce unul dintre tâlharii de pe-o cruce a crezut?...

Iar dintre apostolii aflaţi în preajma lui IIsus Cristos,

Ţara morilor de vânt

la Cina cea de Taină, când Mântuitorul a împărţit cu ei pâinea şi vinul, de ce doar unul s-a bucurat, omeneşte, de mâncare şi băutură? Şi dacă vinul este, în eternitate, sângele Domnului, din strămoşi şi până azi, de ce vinul l-a făcut pe Lot să se însoţească, fără ţoale, cu fiicele sale?

Credinţe, pilde, cuvinte, cărţi! Aventura vieţii lui Don Quijote a început înainte de a-şi pune el coiful de cavaler pe cap şi de a încăleca, marţial, calul cel mai faimos din lume, nu o mârţoagă!... Aventura lui, curată, nepervertită de nimic, a început – hai să zicem, într-o bibliotecă! – prin citirea unor cărţi luminoase, care l-au împins într-o călătorie divină! Să instaureze o Nouă Lume pe terra! Putem să-i spunem nebunie vreunui vis nobil? Putem spune că lectura cărţilor îţi poate strica minţile? Vai, nu! Putem spune că visul lui Făt Frumos, din burta împărătesei, a fost o nebunie, un vis scrântit? Nu, sublimul se poate naşte oricând, din orice, ne-ar putea spune regele Solomon, dacă ar mai trăi! Astfel că... Aşa cum Don Quijote a pornit într-o călătorie eroică, periculoasă, totuşi, de mântuire a pământenilor, în care lupta dintre Bine şi întrupările tartorului demonilor să facă din lumea veche o Lume Nouă, aşa cum Făt Frumos a pornit într-o călătorie spre un Nou Timp, etern – citind din foalele împărătesei doar în stele – logostele! – străbătând călare pe un copitat năzdrăvan vicisitudinile spaţiului, biruind prin lupte sângeroase – totuşi! – încrâncenarea fioroasă a zgripţorilor de tot felul, şi surclasând, astfel, găurile negre ivite în infinite veacuri de evoluţie şi expansiune cosmică, tot aşa şi Cristofor Columb, îmboldit de un ideal nobil (uşor materialist, e drept), a pornit cu doar trei caravele şi însoţit de cam 150 de cavaleri ai mărilor, înarmaţi cu echipamentele de luptă ale zilei, nu spre ceriuri, într-un drum extraterestru, de explorări şi colonizări galactice, ci spre... China, fermecat de miroasele de mirodenii descoperite în lecturarea cărţilor! Spania, ţara morilor de vânt, şi-a găsit în Cristofor Columb un navigator – iubitor de cărţi! – fără teamă de vânt! Iar regina Isabela I, care i-a sponsorizat demersul iniţiatic, a dorit ca prin expediţia bravului năier să facă un Mare Bine Lumilor Noi: a voit ca toate fiinţele întâlnite în cale de vajnicul cititor de cărţi, Columb Cristofor, să se bucure de libertate, egalitate, şi fireşte, de drepturile omului! Fapt, care s-a şi întâmplat: Cristofor Columb a fost primul om care a făcut ca, în urma expediţiei sale civilizatorii, religia catolică să înnobileze America Latină! În marea sa mărinimie şi milostenie, regina Isabela I a mai făcut un bine public: în spaţiile păgâne de altădată, fără Dumnezeu, a mai plombat şi Inchiziţia!

Aşa că visătorul Cristofor Columb este şi el din spiţa lui Don Quijote: un om înflăcărat spre o idee nobilă – de lumina întâlnită în cărţi! Da, Columb Cristofor este un cavaler al lecturilor, precum Don Quijote... Da, Cristofor Columb a fost fermecat de Marco Polo – de „Călătoriile lui Marco Polo“! – de scrierile lui Averroes, care l-au inspirat să plece, prin Vest, spre paraclisul şi paradisul cu mirodenii din Est!... A, să nu uităm bucuriile intelectuale pe care i le-au adus năierului hărţile şi însemnările lui Bartolomeo Diaz, ne asigură biografii cucernicului Cristofor Columb! Dar ilustrul navigator n-a plecat chiar de capul său spre Vest!... Un chinez chiar ne spune că amiralul a plecat spre China şi India purtând cu el scrisori de recomandare adresate împăratului Chinei!... China, ca şi azi, se pare că devenise şi pentru Cristofor Columb, un fel de religie a bunăstării viitorului unu şi doi!

Să mai notăm şi faptul că regina Isabela I a Castiliei a semnat şi un document prin care se spunea clar: „Columb devine vicerege al teritoriilor descoperite şi primeşte 10% din toate metalele preţioase descoperite sub jurisdicţia sa.“ Dar să nu dăm importanţă detaliilor marxiste! Esenţială rămâne doar nebunia lui Cristofor, venită din cărţi, dorinţa lui, de pionier al viitorului, de a descoperi, pentru oameni, temeiurile şi mirodeniile fericirii.

Ei, dacă Don Quijote nu prea posedă o biografie de om dus pe la biserică, numele lui Cristofor Columb este strâns legat de o mănăstire din Andaluzia, Rabida, cu hramul Fecioarei Maria, de unde, cu ajutorul călugărilor franciscani a cunoscut-o pe Isabela I, mănăstire ale cărei arhive subliniază ceva fulminant: „America a fost descoperită la Rabida!“ O, America a fost descoperită într-o mănăstire!... O, acolo Columb s-a rugat, a citit şi scripturile, şi Dumnezeu i-a ascultat sufletul – şi aşa America Latină a putut fi descoperită şi s-a putut bucura de religia catolică şi de Inchiziţie!

Columb a ajuns, peste ani, un arhetip al Binefăcătorului, al magiei mirodeniilor, deşi, astăzi, unele mirodenii au miros de petrol şi gaze!

Acum, la drept vorbind, nu prea contează cine a fost primul în calendar, Făt Frumos, Isus Cristos, Cristofor Columb sau Don Quijote, care, cu inima sa caldă şi nu rece, pe toţi îi întrece, mai ales datorită suliţei sale de lemn ridicată şi împotriva vântului!... Deşi, poate-poate, ca să respectăm şi literele din cărţi şi din stele, care i-au inspirat pe aceşti mari călători spre Absolut, poate că ar trebui să recunoaştem, totuşi, că Iisus Cristos, cel ieşit şi din scripturi, ar putea fi cel mai luminos urmaş al lui Don Quijote şi al bătăliilor Cavalerului Tristei Figuri cu morile de vânt ale istoriilor!

Sâmbătă, 30 iunie, 2012

Al. Pascu – Craiova veche, Calea Unirii


Notede lectură

VirgilNEMOIANU

Fantasticul sau o ramură a romanului poliţist? Uneori e uşor de spus, alteori e cam

greu. Cam greu întrucât „fantasticul“ acesta modern-popular dă impresia câteodată că descinde din romanul istoric, mai curând. Dar în fond şi romanul istoric este uneori înrudit cu romanul detectivistic. Iar fantasticul şi misterul „poliţist“ au un strămoş comun ilustru: Edgar Allan Poe. Iată deci complicaţii destule pe care prefer să le las în braţele specialiştilor în teoria genurilor şi a speciilor literare. Eu să-mi confesez doar preferinţele.

Sigur, încep cu grupul Inklings, instalat acum ferm în paginile istoriei literare. Succesul copleşitor al ciclului conceput de J.R.R. Tolkien, cu admirabila trilogie filmică aferentă, l-au ridicat pe altminteri eruditul filolog autor într-o sferă înaltă. Iute au luat naştere serii şi serii de romane imitative, o specie întreagă. Egal cu Tolkien este prietenul şi colegul său poate mai ceva mai puţin celebru C. S. Lewis, cu a sa trilogie ştiinţifico-fantastică, precum şi cu bine-cunoscutul ciclu în şapte volume Narnia, care, deşi dedicat mai ales copiilor, nu e lipsit de anume adâncimi filosofic-religioase. Sigur, vorbim aici despre autori a căror fundamentare umanistic-filologică, al căror fundal intelectual, este dincolo de orice dispută.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre d-na J.K. Rowling care şi-a cucerit o faimă gigantică prin ciclul (proză şi film) Harry Potter. Serialul mi s-a părut însă artificial, chiar plicticos, infantil, simplist. Dar e clar că generic vorbind, modul acesta de scriere s-a văzut masiv consolidat.

Specia e bogată, e greu să isprăvim cu enumerările. Astfel o încrengătură stufoasă sunt poveştile cu vampiri, proză, film, televiziune. Pe mine nu mă amuză de fel, ba chiar mă enervează aceste poveşti. O „specialistă“ în domeniu este Ann Rice. La un moment dat femeia s-a „convertit“ şi s-a apucat să scrie un fel de biografie a carierei lui Isus (culmea: nu era rău scrisă), dar apoi s-a răzgândit şi s-a oprit. De ce? În incultura ei crasă, habar n-avea că învăţătura creştină nu prea acceptă sau încurajează homosexualitatea şi s-a simţit ofensată! Mă rog, nu e cine ştie ce pagubă. Cum ziceam mai sus, se vede oarecare legătură şi cu romanul istoric.

Istorisiri şi aventuri fantasticeAşa în ciclul (ceva mai recent) al lui G.R.R. Martin, Cântec despre gheaţă şi foc din care au ieşit până acum 5 volume. Deşi ţara în care e plasată acţiunea e imaginară, deşi există oarecari sugestii ale fantasticului, tematica pare preluată din Anglia medievală (de pildă Războiul celor Două Roze), lupta între forţe feudale şi dinastice, nesfârşite violenţe şi cruzimi, interese de clan şi financiare, vasali şi suverani. Publicul gustă acţiunea, care a fost transformată şi în serial TV. Eu am fost nevoit să abandonez pe la mijlocul volumului 3.

Regele general acceptat al speciei de care vorbim aici este şi rămâne Stephen King. A scris atât de mult încât, din jenă poate, a semnat şi cu alte nume. S-a tradus în aproape toate limbile pământului. TV-ul şi cinematografia l-au adaptat şi îl adaptează fără de oprire. Adevărul este că acest King nu este rău scriitor, am observat că au început să se scrie şi lucrări de doctorat despre cărţile lui. Are şi o anume varietate, nu poate fi redus la clişee. Unele romane sunt realiste, deşi pline de fior şi groază, altele alunecă în supranatural. Unele au uşoare implicaţii religioase, altele diabolice. Dar e incontestabil că Stephen King este un adevărat maestru al fantasticului.

Ei bine, cu toate acestea, eu susţin că cel mai merituos şi interesant maestru al acestei specii literare de mare apel public este Dean Koontz. Ştiu că atât Koontz, cât şi King au fost traduşi în română, dar nu sunt sigur au fost alese cărţile cele mai valoroase.

Dean Koontz provine dintr-un mediu social modest, nu s-a bucurat de studii prea impresionante; în schimb a început de timpuriu să scrie şi să publice. Observăm la el o autentică evoluţie. Lucrările de început, deşi mult cumpărate şi citite, nu sunt prea remarcabile, ci urmează destul de fidel clişeele generice: mult suspans, momente de groază. Curând însă Koontz îşi găseşte un stil şi un orizont propriu. Chiar şi un mod de viaţă. Locuieşte în Newport Beach, în sudul Californiei, între Los Angeles şi San Diego. Nu s-a angajat în divorţuri sau în relaţii spectaculos/scandaloase. Îşi scrie singur toate cărţile, în vreme ce autori de mare tiraj îşi găsesc adesea colaboratori (James Patterson de pildă). Fără să facă declaraţii politice, se ştie că sprijină financiar cauze politice republicane sau candidaţi ai acestui

partid. Mai important însă, pe măsură ce trece vremea se apropie de catolicism. Astfel, nu prea departe de reşedinţa sa se află o înfloritoare mănăstire a ordinului Norbertin (fondată de călugări, mai bine zis canonici, emigraţi din Ungaria după 1956; am vizitat-o de două ori şi am admirat şi liceul religios aferent şi sponsorizat de mănăstire) pe care o frecventează şi o sprijină financiar. (Pomenesc a doua oară „sprijin financiar“ şi nu zadarnic: potrivit informaţiilor publice venitul scriitorului este de circa $25 milioane pe an. Tirajul total al cărţilor sale se ridică până în prezent la peste 400 de milioane de exemplare, ele fiind traduse în 38 de limbi de la suedeză la japoneză; s-au făcut după socoteala mea peste 16 filme sau seriale TV după aceste cărţi. Acuma, în treacăt fie spus venitul unor John Grisham sau Stephen King este încă şi mai mare.) Ecourile religioase revin cu insistenţă sporită în romanele lui Koontz pe măsură ce se maturizează.

În suma enormă de publicaţii ale lui Koontz, primele au apărut sub vreo 6-7 pseudonime literare, abia din 1979 romanele respective apar consecvent sub numele autorului. Am să las deoparte ciclul Frankenstein, ba chiar şi pe acela avându-l drept personaj central pe Odd Thomas. Am să pomenesc însă că nu numai în ciclul din urmă, dar şi în alte romane, Dean Koontz acordă un rol central, uneori salvator unui câine mare şi credincios de rasă „golden retriever“, uneori înzestrat cu puteri aproape supranaturale, angelice. Este portretul propriului său câine Trixie care vreme de mulţi ani a fost un soi de membru al familiei sale.

Aş spune că două sunt categoriile de scrieri în care străluceşte Dean Koontz. Cea dintâi este formată din romane de „suspans“. Astfel aş cita (aproape la voia întâmplării). Your Heart Belongs to Me (Inima ta îmi aparţine, 2008) în care un mare om de afaceri se vede terorizat de sora geamănă a unei fete victimă a răpitorilor de organe; în cele din urmă îl vedem pe acest profitor rapace, dar în fond neştiutor şi nevinovat, apropiindu-se de orfelinatul unei blânde mânăstiri catolice. Tot aşa The Husband (Soţul, 2006) în care un modest grădinar îşi vede soţia luată ostatec, este şantajat, dar în pofida nepriceperii sale inocente

izbuteşte să-i biruiască pe răufăcători. Sau poate Intensity (Intensitate, 1995) în care tot conflictul între victima nevinovată şi criminalul sadic dornic de senzaţii tari se încheie cu victoria binelui. Găsim la Koontz şi sugestii de sarcasm sau resentiment. The Face (Chipul, 2003) este un roman voluminos în care bestia crudă este un profesor cu idei deconstrucţionist-relativiste care în fond vrea să elimine de pe faţa pământului frumosul şi apărătorii săi: îşi torturează un coleg de catedră cu vederi literare tradiţionaliste şi îl urmăreşte pe un actor super-star şi familia acestuia pur şi simplu pentru frumuseţea lor şi bucuria lor de viaţă. Cam aceeaşi temă o găsim în Relentless (Necruţător, 2009) unde un critic literar îl urmăreşte şi îl persecută sălbatec pe un romancier şi familia sa.

A doua categorie sunt romane în care neobişnuitul, neaşteptatul, fantasticul sau chiar supranaturalul (bun sau rău) pătrunde în lumea obişnuită şi o zguduie din temelii punând oamenii în faţa unor opţiuni etice şi existenţiale radicale. În treacăt fie spus, nu se poate nega aici o continuare, fie ea chiar populară, simplificată, a marilor viziuni, imagini şi situaţii ale romantismului în toată majestuoasa sa prezenţă. Aşa ar fi Darkfall (Căderea în întuneric, 1984) unde se deschide chiar gura iadului, The Taking (Raptul sau Ocupaţia, 2004) unde o invazie extraterestră e zugrăvită descrisă cu referiri la cărţi biblice, mai ales la Apocalipsa, Phantoms (Fantome, 1993) unde omenirea are a se război cu izbucnirea uluitoare a unor creaturi diabolice, paleo-zoologice, satanice, bio-informatice şi profund nocive, sau mai ales Breathless (Fără de răsuflare, 2009) unde apariţia unor fiinţe de nespusă drăgălăşenie, sinteză a umanului, animalicului şi angelicului, este considerată de „autorităţile oficiale“ drept un pericol pentru ordinea civilă. Această din urmă carte mi-a plăcut în mod deosebit. Putem trage vreo concluzie? Cred că cel puţin una, fundamentală: că mintea umană nu se mulţumeşte cu raţiunea, cu stereotipurile propuse de diversele corectitudini şi ideologii, că are nevoie de un eşapament dincolo de imanenţă, iar la rândul ei această evaziune priveşte totdeauna şi inevitabil spre transcendent şi caută să se apropie de el. Bethesda MD, mai 2012


Ştefan VLĂDUŢESCU

Daniel Cristea-Enache observă că Ioan Es. Pop vine cu un volum „personal şi nou“ după opt ani (Unelte de dormit, Cartea

Românească – Polirom, 2011, vs Petrecere de pietoni – 2003). Conex, noi constatăm că aceşti trecuţi opt ani arată că scrie temeinic şi aşezat, fără grabă, în perspectiva dăinuirii. Unelte de dormit conţine 52 de poeme, tot atâtea cât vârsta autorului la data definitivării, în 2010. Volumul are o „bine gândită şi lucrată complexitate, pe structura, mai degrabă, a unei antologii“. Cartea ar prezenta „trei sau patru linii compoziţionale“ cu legături „destul de laxe“: „Un centru de greutate nu mai există“, iar imaginea-titlu „nu mai unifică poemele din sumar“.

Păstrând elementele sistemului, putem constitui o altă structură. Cu aceleaşi chibrituri se pot schiţa alte poligoane. Credem că Unelte de dormit este un volum de convergenţă. De aceea, rămâne recognoscibilă formula lirică a lui Ioan Es. Pop. Nu avem de-a face cu o ruptură. În acest volum îşi dau întâlnire cele patru linii tematico-expresive consacrate: prima prin Ieudul fără ieşire, a doua prin Porcec, a treia prin Pantelimon 113 bis şi a patra prin Petrecere de pietoni.

În ultimii opt ani, Ioan Es. Pop a lucrat mai mult, mult mai mult la sine ca poet, decât a lucrat la viziune, la expresivitate şi la universul său liric. Primul Ioan Es. Pop, cel din Ieudul fără ieşire, iradiază cel mai puternic. Alegerile iniţiale sunt întotdeauna decisive. Prin inseparabilitatea visului de somn şi prin ascendentul iniţiatic al dormitului faţă de vis era creat un cadru pentru ca Unelte de dormit să se cantoneze într-un suprarealism secular. Nici vorbă. Ca şi celelalte cărţi ale lui Ioan Es. Pop, volumul dă o raită prin expresionism şi se întoarce la lirica simţurilor.

Poemul care deschide volumul Unelte de dormit ilustrează idealul de mic şi izolat în întuneric, de vis şi de linişte al fiinţei minime. Cartoful este o ipostază a fiinţei minime. Accederea la minimul securizat se realizează prin utilizarea unui instrument de dormit numit visare („Când eram mic, visam să fiu şi mai mic“). Reveria poetică figurează năzuinţa către linişte şi izolare, către veşnicie. Aici, visul fiinţei minime îl reprezintă somnul cartofului trăind în două lumi: „şi tot aşa să rămân,/ să dorm mereu din cuib în pivniţă/ şi din pivniţă în cuib/ din mulţi neîntors şi uitat“.

Rugăciunea constituie un eveniment esenţial în existenţa fiinţei minime. Băutura este şi ea un instrument de dormit. Gândirea întârziată, confuză, de nuanţă soresciană, o întâlnim în poezia „de vreo trei luni, mâna stângă îmi tremură tare“: „doar n-o fi de la alcool, că alcoolul/ îl beau cu dreapta, nu?“. În absenţa unui duhovnic de nădejde, fiinţa minimă, din frică îşi face calcule de mântuire prin renunţarea la păcatul băuturii. În acest timp, „din frică în mai frică şi din pahar în mai pahar/ se face a doua zi“.

Uneori sunt asociate două unelte de dormit, băutura şi somniferele, ca în pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare: „să bem pe ascuns/(...)/ la nouă seara, da, voi lua/ un pumn de somnifere“.

O unealtă sigură pentru dormit este oboseala. Dezvoltând date ale figurii închiderii, din Ieudul fără ieşire, încăperea fără uşă şi ferestre, în singura poezie erotică a volumului, se imaginează un iubit dormind de două zile în timp ce femeia face ceai, găteşte. El doarme, este „atât de obosit, atât de obosit“ (Lucian Blaga reţinea în Leagănul o astfel de stare de oboseală accentuată: „eram aşa de obosit“).

Trupul „ne stânjeneşte“, dar fiinţa minimă nu este doar spirit.

În galeria personajelor lirice volumul de faţă împinge ideea de om. Ontologia lirică delimitează oameni de pământ şi oameni de mare: „Vărai/ noi suntem oameni de pământ/ care n-au văzut niciodată marea“ (locul unde a încremenit marea). Între oameni există oameni de zi şi oameni de noapte. Mai mult, unii dintre oameni sunt

Ioan Es. Pop: Fiinţa minimăşi implozia lirică în „Unelte de dormit“

ziua oameni de zi şi noaptea oameni de noapte: „Ziua lucram pe rupte la o/firmă nerecunoscătoare, dar care mă obligă să fiu viu/şi treaz douăsprezece ore/(...)/ De pe la opt seara, însă mă invada vechea poftă/ grozavă de a mă mutila şi pofta îmi punea bocancii-n/ picioare.../(...)/ Ştiam bine ce fac/ dar nu mai eram stăpânul meu“ (om de zi, om de noapte).

Omul de zi este „viu şi treaz“, lucid şi stăpân pe sine. Omul de noapte este mânat de pofte, expus păcatului, morţii şi somnului. Moartea espopiană este o formă de viaţă. Pe această temă, elaborările sale sunt printre cele mai profunde din literatura română: „nimeni nu e viu la masa asta“ (12 octombrie 1990 – Ieudul fără ieşire), „după o moarte ca asta/ mă culc devreme“ („cititor infidel...“, Porcec), „abia am murit/ eram atât de ostenit aseară“ („eu acum vorbesc...“, Porcec), „m-am găsit fără suflare sub genunchii mei“ („nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare“, Porcec), „du-te să-l ajuţi să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare“ („nu ştiu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car“, Porcec). Eul liric se dedublează şi supravieţuieşte propriei morţi.

Omul de noapte „vede întunericul“ şi lucrează la dulceaţa şi răceala propriului somn. Pentru el, trezirea ar însemna reluarea calvarului lucidităţii, adică amplificarea minimalităţii fiinţei, ieşirea din sine: „la ce ne-am trezi şi cu ce-am rămâne/ dacă ne-am trezi în întregime“ („el călătorea înainte“, Porcec). O primă variantă este „la ce m-aş trezi şi cu ce-aş mai rămâne/dacă m-aş trezi în întregime?“ („ies rar...“, Ieudul fără ieşire). Viaţa apare acum ca o trezire involuntară din moarte: „n-am vrut să mă trezesc când m-am trezit“ („din pricina prea deselor revelaţii“).

Întâlnim, de asemenea, „omul slab“ („care se temea de doamna lui“ – Romi, Unelte de dormit) şi omul „altfel“ („Ienoşel din Valea rea“ – Vioara, Unelte de dormit).

Admiţând existenţa unui om de zi, se acceptă intrarea în prezent. Unelte de dormit validează prezentul (dumnezeul tramvaiului 40): „Băltesc/ într-un prezent mic şi străin“.

Dormitul se regăseşte în volumul de faţă ca element

al teoriei poetice a relativităţii timpului. Axioma espopiană ce alcătuieşte nucleul acestei teorii este că „nicicând nu va fi mâine“: „Dorm de două zile, m-am trezit degeaba. E tot azi“ (Dorm de două zile). Timpul văzut ca exterioritate prin dedublarea eului este centrul de greutate al unei idei poetice interesante: trupul în care se succed diferite euri: „pentru toţi Porcecii care aveau să urmeze în acelaşi trup“.

Rugăciunea ca instrument de ieşire din păcat capătă un temeinic argument. Poezia „cei care cred sunt mai frumoşi, chiar dacă“ este cea mai expresivă radiografiere poetică a pariului lui Pascal: „cei care cred sunt mai frumoşi“, „mai liberi“ şi „mai împliniţi“, „chiar dacă/ de sus nu le răspunde nimeni“. Rugăciunea are, oricum, efect căci „nimeni nu poate fi iertat“ („mă descompun încet...“, Pantelimon 113 bis), iar „pe lumea asta nimeni nu iartă/ pe nimeni“ („am 52, o mai fi mult până la capăt?“ − Unelte de dormit).

Cea mai consistentă noutate lirică o întâlnim în secţiunea Dincolo. Aici se demitologizează locul mitic care în urmă cu douăzeci de ani desemna „viena, londra, paris.../(...)/ dincolo era singurul posibil/ iubirea norocul/ speranţa dumnezeu locuia acolo“ (sunt douăzeci de ani de când dincolo a dispărut). Când năzuinţa spre „dincolo“ a devenit realitate, locul a intrat în banal: „apoi s-a făcut brusc dincolo şi am aflat că nu la/ acel dincolo visaserăm“. Unelte de dormit este unul din cele mai consistente volume de poezie ale ultimilor ani. Pe de o parte, aici capătă convergenţă volumele de autor anterioare, iar pe de alta se investighează noi teritorii şi curbe sufleteşti. Coerenţa ontologică este dublată de o continuitate a limbajului.

Găsim ca antologice şi memorabile poeme precum: când eram mic, visam să fiu şi mai mic..., o, cât aş dori acum să mă rog, dar în loc de asta..., de vreo trei luni, mâna stângă îmi tremura tare..., stăteam aşa şi mă-ntrebam de ce o fi atât de scumpă sticla de bere, pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare, când afli aproape din leagăn, întunericul e doar o neputinţă a ochiului, nu a luminii, am 52, o mai fi mult până la capăt?, om de zi, om de noapte, dumnezeul tramvaiului 40, când am auzit că va trece pe şoseaua noastră, dacă n-aş fi fost silit să vorbesc, cei care cred sunt mai frumoşi, chiar dacă, stau pe vârf şi văd nimic, dorm de două zile, m-am trezit degeaba.

Lucru remarcat şi de alţi critici, multe dintre poezii se încheie apoftegmatic: „şi nu te bagi în război dacă nu ştii/ de partea cui pierzi“; „deşi m-am trezit de târziu/ deşi mă culc atât de devreme“; „istorie e poezia învingătorilor,/ iar poezia, istoria celor învinşi“; „dar pe lumea asta nimeni nu iartă/ pe nimeni“. Aceasta face ca să fie pe deplin vizibilă naturaleţea, autenticitatea şi firescul exprimării poetice. Ele alcătuiesc fundamentul credibilităţii lirice. Valoarea vine din uşurinţa cu care se percepe autenticitatea. Nimic nu apare forţat sau artificial. Linia se poate profila ca un exerciţiu, ca o lecţie şi ca o bucurie estetică. Expresivitatea este generată de utilizarea unui limbaj ce nu caută dinadins noutatea. Dintre formele noutăţii nu se mizează pe şoc sau senzaţional ca forme hard. Noutatea în lirica lui Ioan Es. Pop este de tip soft: surpriza şi diferenţa. Unghia şi închisoarea lui Arghezi, alcoolul lui Apollinaire şi Esenin, arderea lui Eliot, cunoaşterea întârziată şi confuză a lui Sorescu iradiază uneori. Espopismul a devenit o formulă recognoscibilă. El se individualizează, înainte de toate, ca trăire şi orizont ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica fiinţei minime, a fiinţei reduse la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat şi evanescent, lumina vieţii, cu toate năzuinţele şi păcatele ei.

Ioan Es. Pop este un poet luminos ce scrie greu şi grav, gândit şi expresiv. Poezia sa mişcă inocent şi duios marile roţi dureroase ale existenţei.

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 13 Eseu

Evenimente culturale

Maria TRONEA

R eţeaua stilistică eminesciană luminează „régia gândirii“ şi adânceşte „mitele albastre“ ale visării, după cum o do-

vedesc şi exemplele ce urmează, toate circumscrise ariei semantice a vegetalului.

Epitetul mitic figurează „vârstele timpului“ reflectate de „pădurea de basm“: „De treci codri de aramă, de departe vezi albind/Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.“ (Călin – file din poveste). Unitatea ideatică a operei eminesciene se reflectă şi în plan stilistic, con-firmată de loci similes: „Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate,/ Codrii de argint ce mişcă a lor ramuri luminate/ Şi păduri de-aramă roşă răsunând armonios.“(Memento mori).

Epitetul metonimic „constelate“ (hipalagă) mar-chează contiguitatea terestru/celest, frecventă la M. Eminescu. Universului de basm i se circumscriu şi alte construcţii epitetice: „flori de aur“, „florile focoase,/ Giuvaeruri umezite cu luminile adânci“ (Memento mori). Totul sub vraja Selenei, lumina de lună fiind axul structurant al imagisticii eminesciene.

Epitetul personificator se circumscrie adesea or-fismului eminescian, ca în versul: „Şi vorbàreţele valuri şi prorocitoare stele.“ (Memento mori).

Metonimia grefată în metaforă aboleşte frontierele ce lest/terestru/acvatic, în regim sinestezic: „Aeru −, vă-ratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,/ Florile – izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri/ Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald.“ (Memento mori)

Cosmosul dobândeşte atribute ale ruralităţii: „În umede lanuri de-albastru ceresc,/Merg sorii cu hainele creţe.“ (Ecò)

Personificarea umanizează vegetalul, ca în poezia Mitologicale: „Florile toate ridică la el cochete capuri/Copilăroase şi ochii lor plini de zădarnice lacrimi/Pe grădini se mai uită (...)“. Avem în acest caz o ilustrare a intertextualităţii eminesciene prin loci similes, construcţia regăsindu-se în nuvela Sărmanul Dionis: „grădina de dedesubtul ferestrei în care adoarme Dionis era de un verde umed şi răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase şi ochii lor plini de reci şi zadarnice lacrime.“

Orfismul eminescian se instaurează şi el prin per so-

Eminescu – Stilistica vegetalului

nificare: „Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre/Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre.“ (Scrisoarea IV) Potrivit aceluiaşi procedeu al reluării, versurile reapar, uşor modificate, în Memento mori: „Codrii aiurează negri sub a stelelor povară.“ Orfismul „sântelor păduri“ poartă pecetea ocultismului: „Şi cuminţi frunzele toate îşi comunică misteruri.“

Hiperbola marchează adesea la Eminescu proliferarea vegetalului ca în Mirandoz: „O vale cât o ţară e grădina/Castelului Miradoniz./ Iar în castel de treci prin colonade/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru strălucit şi cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii (...)“. „Pădurile de flori“ reapar în Memento mori, ilustrând magia basmului şi contiguitatea cer/pământ: „Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase,/ Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase,/ Presărate ca cu lune înfoiate ce s-aprind.“ În acelaşi regim hiperbolic se înscrie şi construcţia „snopi de flori“ din poemul citat: „Snopi de flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie“. Aceasta se regăseşte, sub semnul conjuncţiei cu metafora, în regim orfic, în nuvela Sărmanul Dionis: „Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe

Eminescu de Marcel Guguianu

care vântul îl grămădeşte în troiene; flori cântau în aer (...)“.

Simbolul vegetal ilustrativ al universului poetic eminescian este „teiul“, imagine sofianică grefată în mit. Circumscris sacralităţii, copacul emblematic poartă pecetea thanatică: „Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;/Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,/La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,/Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi.“ (O, mamă...) Simbolismul sepulcral este prezent şi în Mai am un singur dor: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-şi scuture creanga.“ Mirosul adormitor al teiului se circumscrie, de asemenea, simbolismului thanatic, ca în Strigoii („Miroase – adormitoare văzduhul îl îngrèun,/Căci vântul adunat-a de flori de tei troiene) sau în Povestea codrului („Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi.“).

„Teiul“ este, la Eminescu, şi simbol metonimic al iubitei: „Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz/ Desigur că la noapte un tei o să visez,/ Iar dacă peste ziuă eu întâlnesc un tei/În somnu-mi toată noaptea te uiţi în ochii mei.“

Un alt simbol thanatic cu frecvenţă ridicată este „crinul“, circumscris obsedantului motiv poetic al iubitei moarte, care domină creaţia eminesciană. Îngemănat cu metafora şi comparaţia , el este prezent atât în poezie, cât şi în proză: „Crinul luminei strălucea în mână/Reflectând dulce mândrul ei obraz.“ (Aveam o muză); „Şi fruntea-i turburată s-apleacă ca un crin.“ (Când crivăţul cu iarna) ; „Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/Lin împletind în crinii mâinilor.“ (Miradoniz); „Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un înger blond ca o lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de ceară.“ (Sărmanul Dionis).

Metafora, figură stilistică de predilecţie la Eminescu, stă adesea sub semnul vegetalului. Recurentă este imaginea femeii-floare: „Floare! Cum surâzi în grădina zilelor tale (Sărmanul Dionis). Ea se încarcă adesea de sensuri adânci,precum floarea albastră,ce asimilează femininul idealului pierdut şi visării. Apelul la „limba veche şi-nţeleaptă“ iveşte metafore precum, „mreje de frunze“: „Pe-al codrilor verde, prin bolţile dese,/Prin mreje de frunze, seninul se ţese.“ (Diamantul Nordului). Metafora împrumutată din lexicul pescăresc („unealtă de pescuit formată dintr-o plasă împletită din aţă subţire, cu ochiuri mari“) este prezentă şi în proza eminesciană, confirmând unitatea şi armonia stilistică a operei: „şi în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor.“ (Cezara).

Imaginarul eminescian peste care pluteşte umbra iubitei moarte se complineşte în stilistica marcată de aura neagră a lui Thanatos: „Flori de mormânt,/În taina serilor/Am dat durerilor/Aripi de vânt“.

I nstitutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia ne-a comunicat o informaţie despre un important eveniment

teatral: Piesa Ifigenia în Aulida, de Mircea Eliade, a fost prezentată în premieră absolută în Italia în perioada 26 iunie – 4 iulie, într-o montare realizată de Teatro Stabile, pe scena spectaculoasă a Teatrului greco-roman din Catania. Regia spectacolului este semnată de Gianpiero Borgia, iar scenografia de Massimo Alvisi.

Traducerea din limba română în limba italiană îi aparţine lui Horia Corneliu Cicortaş, cunoscut cercetător al operei lui Mircea Eliade, autorul unei teze de doctorat la Universitatea din Napoli despre Eliade şi India.

IRCCU din Veneţia a organizat prima sa manifestare în Sicilia în luna mai 2011, prilej cu care a stabilit o fructuoasă colaborare cu Teatro Stabile din Catania şi cu directorul acestei instituţii, Giuseppe Dipasquale.

În repertoriul teatrului figurează şi spectacolul cu piesa Istoria comunismului povestită bolnavilor mintal de Matei Vişniec, în regia lui Gianpiero Borgia. Repetiţiile la o nouă producţie, cu piesa Ifigenia în Aulida

Ifigenia în Aulida de Mircea Eliade montată în premieră absolută în Italia

de Mircea Eliade, cea mai cunoscută personalitate a culturii române în Italia, au început în cursul anului trecut.

Mai puţin cunoscută în ansamblul operei literare a lui Eliade, piesa – „dramă în trei acte şi cinci tablouri“ – constituie o reinterpretare a mitului grec, devenit faimos în literatura europeană prin piesele lui Euripide şi Racine.

Scrisă în 1939, Ifigenia în Aulida reprezintă o transpunere literară a teoriilor savantului român despre mit şi epifanie, precum şi o abordare creatoare a temei sacrificiului din cele două mituri româneşti: Mioriţa şi legenda Meşterului Manole. Premiera a avut loc pe 12 februarie 1941, în sala „Comedia“ a Teatrului Naţional din Bucureşti, al cărui director era atunci scriitorul Liviu Rebreanu. Piesa a fost pusă în scenă de regizorul Ion Şahighian, cu ilustraţia muzicală a lui N. Bucliu; rolul protagonistei a fost interpretat de Aura Buzescu. Reprezentaţiile au avut loc în perioada 26−30 iunie şi 1−4 iulie a.c., după un proiect de Mihai Stan. Red.

Scrisul Românesc14 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012Proză

Mihai ENE

De obicei sunt foarte schimbător şi, chiar atunci când par a încremeni în starea în care mă găsesc, mi se întâmplă să mă

desfac în altceva cu totul nou, încât nici eu însumi nu mă recunosc întotdeauna de prima dată. Nu-mi dau seama cu exactitate când se întâmplă acest lucru, doar puţin înainte de momentul cu pricina sunt cuprins de o stare de profundă apatie şi tresar, dintr-o dată, ca surprins de ceva ce nu pot înţelege, de ceva ce nu pot explica tocmai pentru că nu pot cuprinde cu mintea. Un sentiment scurt, poate doar o senzaţie, pe care am învăţat, cu timpul, s-o descopăr, s-o recunosc, s-o aştept. Şi care, cu toate acestea, mă surprinde şi mă fascinează ca la început.

Să nu vă imaginaţi ceva spectaculos, ca o desprindere de propriul trup, ca în religiile asiate, sau mai ştiu eu ce imagine terifiantă în care toate trăsăturile sunt schimonosite pe rând până să se găsească noua formă, nefiind vorba nici de reîncarnare, căci eu sunt acelaşi, deşi cu totul altul, şi nici de vreo mahie spectaculoasă între cele două jumătăţi ale sufletului sau corpului meu şi nici despre androginism nu poate fi vorba. Lăsaţi deoparte orice viziune maniheistă indusă de lecturi improprii sau doar agasante şi nu vă imaginaţi nimic. Aţi fi, oricum, în plină eroare. Dimpotrivă, totul se întâmplă firesc, precum trezirea de dimineaţă sau starea de somnolenţă care te cuprinde într-o după-amiază de vară.

Acest fapt poate fi straniu pentru ceilalţi, dar mie mi-a devenit deja familiar, ca o natură mai intimă decât natura intimă a fiecărei forme pe care o port cu mine sau de care sunt purtat pentru o vreme. Căci nici măcar de asta nu-mi dau bine seama: cine pe cine poartă. Şi, dacă mă gândesc bine, nici nu mi-ar folosi la ceva să aflu. Aş fi, probabil, dezamăgit, indiferent de răspuns, şi aş fi foarte trist că nu se întâmplă invers. Oricum, neputând să mă împotrivesc în niciun fel, mă abandonez, uneori chiar frenetic, în această aventură care a devenit, de fapt, existenţa mea. Simt, într-adevăr, că plutesc permanent, într-o stare de provizorat abia conştientizată, că orice este posibil, mai ales atunci când formele pe care le iau se succed extrem de repede. Şi acestea sunt momentele când realizez că adevărata mea natură este aceea a metamorfozei continue. Uit atunci de toate chipurile mele şi mă reped asupra acestei constatări ca asupra singurei certitudini care pare a-mi fi dată. Nu mă mai întreb nimic şi gândirea mea se blochează instantaneu asupra frazei care afirmă esenţa mea palingenetică.

Trecând prin atâtea ipostaze, luând atâtea forme, s-ar putea crede că sunt foarte adaptabil, alunecos, unii m-ar putea chiar invidia. În realitate, nu sunt mai adaptabil decât un funcţionar obişnuit care s-ar muta, din motive de serviciu, într-un alt oraş şi care ar trebui să se acomodeze cu noul mediu, cu casa, vecinii, colegii, secretara sau decât vreo domnişoară ce ar încălţa o pereche nouă de pantofi şi căreia i-ar lua ceva timp până ce să nu mai simtă nicio jenă la mers. Aşadar, nu. Nu sunt deloc scutit de aceste mici necazuri pe care le aduce cu sine orice schimbare. Totuşi, există ceva ce îmi oferă o siguranţă fără de care nu aş putea rezista defel. Ştiu întotdeauna ce am de făcut, o voce interioară, pe care am numit-o – impropriu – intuiţie, îmi spune ce drumuri trebuie să urmez, ce decizii am de luat, căror întrebări voi fi nevoit să răspund. Nici nu îmi pot imagina momentul când ar trebui să mă descurc în lipsa acestui simţ special care mă acompaniază mereu protector, ce învălmăşeală teribilă ar deveni atunci viaţa mea de zi cu zi, şi aşa destul de agitată şi bulversantă.

Dimpotrivă, pot să afirm că sunt mai degrabă timid şi neîndemânatic. Dacă nu ar fi acea intuiţie despre care tocmai vorbeam, nu cred că aş putea face mare lucru. Dar cine ştie?! E foarte dificil să-ţi dai seama de asta, când abilităţile ţi se schimbă o dată cu forma. Poate şi asta face parte tot din „scenariul“ pe care îl urmez aproape inconştient. Timiditatea însă pare să fie o constantă. Şi despre ea voi mai avea prilejul să vorbesc. Acum nu spun decât că am remarcat prezenţa unei asemenea

Despre metamorfozăatitudini în timp, pe diferite nivele şi la diferite grade, însă niciodată lipsind cu desăvârşire. Nu am simţit vreodată că aş da dovadă de un curaj ieşit din comun ori de o îndrăzneală nemăsurată în raporturile cu ceilalţi. Dar şi acest fapt este, oarecum, relativ, căci nu mi s-au oferit până acum ocazii în care aceste calităţi să fie indispensabile. N-am participat, din câte îmi amintesc, nici la vreo revoluţie, nici la un război local, nu am avut niciodată o slujbă care să-mi solicite această latură poate interesantă pentru unii, nu m-am implicat în vreun protest primejdios, nu am fost niciodată un activist în niciun sens, nici măcar într-o banală încăierare de bar nu am fost atras niciodată, aşadar e greu de spus. Totuşi simt că nu sunt un curajos, că rolul de erou nu este scris pentru mine.

Singurul lucru care îmi displace cu adevărat la condiţia în care mă aflu este uitarea. Deşi îmi dau seama că nu se poate altfel, mi-e foarte greu să suport pierderea majorităţii cunoştinţelor în momentul când trec de la o formă la alta. Şi este cu atât mai chinuitor cu cât, la răstimpuri, îmi revin în minte tot felul de cuvinte, de noţiuni, de mecanisme, tot felul de atitudini, de operaţii şi de idei pe care le-am avut sau pe care le-am deprins cândva. Ceilalţi din jurul meu le numesc, generic, déja-vu, iar eu accept, pentru a nu-i bulversa, cu toate că ştiu că este cu totul altceva. Dar cel mai greu nu îmi vine cu aceste fragmente pe care le-am primit o dată cu noua mea formă şi pe care le redau în primire la plecare. Nici nu îmi aparţineau cu adevărat, au fost doar nişte mijloace, nişte instrumente pentru a putea suporta trecerea prin forma cu care au venit – pe care au adus-o sau de care au fost aduse. Mă despart de ele aproape la fel de neutru ca şi de starea mea provizorie. De celelalte, în schimb, îmi pare foarte rău. De cele pe care le-aş putea numi experienţă şi din care nu mai regăsesc apoi mare lucru. Aşa se face că eu nu prea am amintiri. Cele care se ivesc la un moment dat, ca nişte puncte luminoase, sunt foarte vagi sau, dacă sunt precis conturate, în momentul în care dispar, se pierd pentru multă vreme.

Acesta însă este unul din momentele privilegiate ale existenţei mele. Am, cred, cele mai multe amintiri de când am început să am aşa ceva, sunt practic invadat de imagini, de crâmpeie de conversaţie şi pentru prima dată pot spune că am o viziune de ansamblu asupra a ceea ce mi se întâmplă. Este pentru prima dată când într-adevăr îmi văd viaţa. Şi o regăsesc în esenţa ei imuabilă, care este schimbarea. Puţin paradoxal, nu-i aşa?! Dar m-am obişnuit.

Îmi amintesc de prima mea trecere, eram copil, nu cred să fi avut mai mult de unsprezece ani. S-a petrecut în vis. E cel mai frumos când se întâmplă în vis, căci totul pare la fel de autentic, de palpabil, ca şi în realitate, doar că aici atmosfera devine extatică, îşi intensifică nuanţele şi atunci orgia de culori ce mi se dezvăluie este de-a dreptul înrobitoare, ca într-o plăsmuire fantastică; şi întotdeauna când mă transform în vis se întâmplă astfel.

Mă întorsesem acasă târziu, într-o seară sufocantă de iulie, dintr-un voiaj de două luni împreună cu părinţii mei, mari amatori de călătorii, care nu pierdeau niciodată prilejul de a vedea ceea ce, de fapt, nu puteau să vadă. Nu-mi mai amintesc exact întregul traseu urmat, dar sigur trecusem prin sudul Franţei şi apoi prin Spania, până la Barcelona. Mă impresionase Riviera franceză şi mă impresionaseră şi castelele spaniole, întâlnite aproape la fiecare pas. Mă fascinase luxul Mediteranei şi îmi produseseră delicii greu de egalat palatele maure, cu interioare ce parcă te îmbiau la delir. Mă topisem sub soarele cleios al amiezelor, dar îmi bucurasem porii cu aerul răsăritului – pe care, din păcate, nu l-am prins decât de vreo trei-patru ori, prea obosit pentru astfel de experienţe matinale. Sincer, nu-mi amintesc decât vag evenimente sau reacţii, totul se contopeşte într-o singură senzaţie solară de nebănuită melancolie. Pentru că, în cazul acesta, nu serile îmi aduc nostalgia, ci amintirea

soarelui aceluia sticlos care îmi incendia nemilos creştetul. Ştiu doar că ne întâlnisem cu un prieten al tatii, un partener de afaceri – tatăl meu avea ceva afaceri cu petrol, era directorul unei rafinării sau cam aşa ceva, lucruri care nu mă interesau câtuşi de puţin – şi care avea o fată deosebit de frumoasă, cam de vârsta mea, şi pe care o voi regăsi în împrejurări pe care sper să am timp să le povestesc.

Tatăl meu era, de fapt, licenţiat în drept, dar nu practicase aproape deloc, deşi îşi făcuse stagiatura, fiind mai degrabă ispitit de diplomaţie. Astfel, Albert Wordley, căci acesta îi era numele, devenise diplomat de carieră şi pe la 1970 făcea parte din corpul nostru diplomatic de la Roma. 1970 este, de altfel, un an extrem de important pentru mine, singurul an esenţial pentru existenţa mea şi din care nu-mi amintesc absolut nimic. Probabil pentru că este anul naşterii mele. Numele meu, Sebastian (Wordley, evident), contează, de fapt, mult mai puţin, căci, după cum vă spuneam la început, eu nu trăiesc aceeaşi viaţă, ci mai multe, succesive, şi fără vreo speranţă de a mă reîntoarce la vreuna dintre ele. Astfel, vă daţi seama că nu prea mai contează ceea ce, convenţional, numim origine, provenienţă, mediu social, formare, strămoşi, tradiţie într-un cuvânt. Şi totuşi nu sunt un dezrădăcinat, nu, nicidecum, dar de fiecare dată resimt o altă origine şi niciuna înrobitoare într-o aşa de mare măsură încât să nu-mi pot duce la bun sfârşit proiectele, câte există, sau care să mă împiedice să-mi împlinesc viaţa cotidiană aşa cum cred eu de cuviinţă. Desigur, dacă m-aş fi născut într-un alt secol, toate acestea probabil că s-ar fi schimbat, dar nu totdeauna în rău. Îmi place să cred că, mai degrabă, în bine.

Al. Pascu – Craiova, strada C. S. Nicolăescu – Plopşor

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 15 Eseu

Din parteacealaltă Dumitru Radu

POPA

Revista şi EdituraScrisul Românesc

organizează

Se adresează celor care nu au împlinit 35 de ani şi nu au debutat publicistic sau în volum.

Concursul se desfăşoară în urmă-toarele secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.

Lucrările vor fi semnate cu un motto, care se va regăsi de asemenea şi pe un plic închis ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele şi prenumele concurentului, data de naştere, adresa, numărul de telefon şi premiile obţinute la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, până la data de 30 septembrie 2012, pe adresa:

Revista – EdituraScri su l Române s c ,str. C. Brâncuşi, nr. 24,

Craiova.Un juriu alcătuit din personalităţi

ale lumii literare va acorda câte un premiu pentru fiecare secţiune, separat pentru revistă, separat pentru editură.Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

CONCURS DE DEBUT

Adios, Carlos Fuentes...

Dacă scriitorul mexican Carlos Fuentes, decedat în luna mai la vârstă de 83 de

ani, ar fi trebuit să inventeze personajul perfect pentru un roman de-al său, probabil că ar fi ales un protagonist pe nume... Carlos Fuentes! Un aventurier cosmopolit, o minte strălucită, un om care se simţea cât se poate de bine în cele mai înalte cercuri de la Washington sau din capitalele europene, dar care n-a uitat niciodată Mexicul natal.

Se născuse în Panama City din părinţi mexicani, în 1928. Tatăl lui fiind un diplomat, şi-a petrecut copilăria în numeroase capitale precum Washington DC, Santiago de Chile, Quito, Buenos Aires. La adolescenţă s-a întors în Mexico, unde a trăit, cu unele întreruperi, până în 1965. A fost căsătorit, din 1959 până în 1973, cu steaua de cinema Rita Macedo, o căsătorie tulburată mereu de infidelităţile lui – între cele mai cunoscute aventuri pe care le-a avut fiind acelea cu actriţele Jeanne Moreau şi Jean Seberg. Mai târziu s-a recăsătorit cu ziarista Silvia Lemus, dar năravurile i-au rămas aceleaşi. Fuentes era un spirit liber şi un bărbat care trăia cu foarte mare intensitate fiecare moment, aşa cum o exprimă şi literatura lui. „A fost un om al Renaşterii, un individ de o extraordinară ambiţie intelectuală şi de o complexitate pe măsură!“ afirma Ilan Stavans, profesor de Literatură şi Cultură latino-americană la Amherst College în Massachusetts. O figură legendară, aproape mitică în literatura mexicană şi universală, Carlos Fuentes, împreună cu columbianul Gabriel Garcia Marquey, peruanul Mario Vargas Llosa şi argentinianul Julio Cortazar, a iniţiat acea explozie a literaturii latino-americane pe mapamond cunoscută ca El Boom, din anii ’60 şi ’70. Prolific autor a mai bine de 20 de cărţi, incluzând romane, proză scurtă, eseuri, Fuentes a fost unul dintre cei mai proeminenţi autori care au ridicat profilul emisferei de literatură hispanică într-o perioadă dominată aproape ex-clusiv de mai bine cunoscuta şi răspândita literatură modernă europeană şi nord-americană.

În tinereţe, Carlos Fuentes a fost, ca mulţi alţii din generaţia sa, un stângist

şi simpatizant al lui Fidel Castro şi al revoluţiei comuniste cubaneze, criticând vocal Partidul Instituţional Revoluţionar Mexican care a condus ţara, practic ca partid unic, pentru mai bine de şapte decenii. Entuziasmul cu care a îmbrăţişat

stânga revoluţionară Sandinistă din Nica-ragua a produs o permanentă ruptură cu marele lui mentor, laureat al Premiului Nobel, Octavio Paz. În timp, însă, Fuentes a adoptat o poziţie liberală mult mai moderată, criticând deopotrivă excesele dreptei şi ale stângii politice. Mai recent, obişnuia să-l numească pe preşedintele socialist Hugo Chavez un „Mussolini tropical“. Din pricina simpatiilor comu-niste de tinereţe, lui Fuentes i s-a refuzat intrarea în SUA pe baza unei legi din anii ’50 amendată abia în 1990. Cu spiritul său ascuţit, el avea să declare pe această temă: „A mă numi pe mine anti-american este o aberaţie uluitoare, o calomnie. Am crescut în America, iar când nu eram decât un băieţel am dat mâna cu Franklin Roosevelt şi nu m-am mai spălat de atunci!“

Primul său roman La region mas trans-parente (Regiunea cea mai transpa rentă) din 1958, care tratează tema identităţii naţionale şi critică cu amărăciune so-ci etatea mexicană, i-a adus prestigiu în Mexico. Cartea, ca şi alte opere ale sale, e marcată de tehnica cinematografică, flashbcack, monologul interior, fantastica

reproducere a limbajului din toate nivelele sociale, manifestând o serie de influenţe din tehnica literară non-hispanică. După acest prim succes, Carlos Fuentes şi-a petrecut mare parte din viaţă scriind dar şi călătorind foarte mult, căci a ales să

calce pe urmele tatălui său devenind, din 1965 până în 1978, ambasador la Londra, Paris şi în alte capitale. Romanul Las buenas conciencias (Conştiinţele împăcate), din 1959, pune accentul pe compromisurile morale care marchează tranziţia de la o economie rurală simplă la o mult mai complexă şi complicată societate dominată de clasa mijlocie urbană. Aura, din 1962, e mai mult un fel de novella decât un roman, în care Fuentes produce o fuziune savantă a elementelor reale cu o lume imaginară, de nuanţe supra-realiste. Marele ei succes de public a fost însă în curând umbrit de capodopera lui Carlos Fuentes, romanul La muerte de Artemio Cruz (Moartea lui Artemio Cruz), tot în 1962, care prezintă agonia ultimelor ore de viaţă ale unui foarte bogat supravieţuitor al Revoluţiei mexicane (1910−1920). Romanul acesta a fost tradus în zeci de limbi străine şi i-a consolidat lui Carlos Fuentes poziţia de romancier major al literaturii universale contemporane.

După Artemio Cruz s-au succedat alte romane. Cambio de piel (Schimbarea pielii) din 1967 defineşte existenţial con ştiinţa unei colectivităţi mexicane prin explorarea şi reinterpretarea mi-turilor străvechi. Terra Nostra (1975) cercetează substratul lumilor noi şi vechi, în încercarea autorului, care fo-loseşte metoda simbolismului arhetipal al lui Carl Gustav Jung, de a-şi înţelege propria moştenire culturală. Diana; o la cazadora solitaria (Diana sau zeiţa care vânează singură), din 1994, este o versiune ficţională a aventurii amoroase a lui Fuentes cu actriţa Jean Seberg.

În 1995, marele scriitor mexican a publicat La frontera de cristal: una novela en nueve cuentos (Frontiera de cristal: o novella în nouă povestiri), de fapt o colecţie de nouă proze care tratează nouă vieţi şi felul cum ele au fost afectate de către un bărbat extrem de puternic şi lipsit de scrupule. Dintre celelalte

romane ale lui Carlos Fuentes un loc special îl ocupă Gringo viejo (Bătrânul Gringo), din 1985, poate aproape la fel de popular ca şi Artemio Cruz (mai ales după ecranizarea din 1989, cu Gregory Peck în rolul principal) care ilustrează două teme recurente în opera sa: corupţia fără de sfârşit a clasei conducătoare din Mexico şi incapacitatea naţiunii de a trăi la înălţimea idealurilor care au precipitat ţara într-o sângeroasă revoluţie.

Carlos Fuentes a combinat în opera sa, care se întinde pe şase decenii, eru-di ţia cosmopolită cu ironia, simţul u mo rului, pasionatele sale convingeri po li tice şi o excepţională cunoaştere a is to riei universale, toate într-un stil deo potrivă aclamat de critică şi apreciat foarte mult de către toate categoriile de cititori. Cu toate că a fost recipientul a numeroase premii şi onoruri literare, între care Premiul Cervantes şi Legiunea de Onoare franceză, cea mai importantă dintre toate distincţiile, Premiul Nobel pentru Literatură, l-a ocolit... L-au luat în schimb colegii lui de generaţie şi activitate literară în cadrul marelui El Boom, Gabriel Garcia Marquez, în 1982, şi Vargas Llosa, în 2010. Dar, cu sau fără Nobel, se poate spune, pe drept cuvânt, că ne-a părăsit în acest mai unul dintre scriitorii de frunte ai literaturii universale.

Unul, dintre cei puţini care mai rămăseseră şi despre care, văzând opera ce au construit-o şi lăsat posterităţii, se poate spune fără rezerve Hic sunt leones!

Carlos Fuentes


Eseu Poezie

Scrisoridin America Deyan Ranko

BRASHICH

B ronx-ul, neapărat pronunţat articulat Bronx-ul, spre deosebire de Manhattan şi Brooklyn, defineşte New York-ul.

Vilele grandioase din cartierul Fieldston, aşezate pe marginea râului Hudson, pot rivaliza cu „surorile“ lor din Bedford sau Chappaqua. În acelaşi timp, poţi găsi cartiere delapidate, dar tocmai asta face din New York un Bagdad pe Hudson, sau „Bagdad-în-Metrou“, cum spune O. Henry. Florile înfloresc deopotrivă pe loturile pustii din Morrisania, în grădinile idilice de pe Wave Hill, sau în curţile perfecte din Riverdale. Zilele astea Bronxul se poate lăuda cu nuferii sublimi ai celebrului pictor Claude Monet, „Giverny-în-metrou“, la care se poate ajunge uşor cu trenul D.

Traversând Podul Triborough – refuz să mă refer la el sub noul său nume „Robert F. Kennedy“, pentru că nu mi-a plăcut tipul niciodată −, o iei apoi pe autostrada Sheridan şi ajungi exact în mijlocul realităţii Bronxului. Vei trece pe lângă case acoperite de graffiti, apoi prin Piaţa Hunts Point precum şi pe lângă bodegi luminate non-stop ca ziua, depozite mohorâte şi curţi imense dar pustii. Pe dreapta, un depozit gigant în care dorm autobuzele peste noapte, iar vis-á-vis o tavernă în care o dansatoare se învârte în jurul unui stâlp luminat cu neoane strălucitoare. Mai sus, pe aceeaşi stradă, camionete vând pepeni verzi „direct-de la producător“, în timp ce maşinile zboară în viteză pe lângă ele. Bulevardul Arthur este în apropiere, Mica Italie a Bronxului, cucerit, într-un stil propriu italian, de un nou val de imigranţi. Jerome Avenue, umbrită de şinele trenului El, este locul cel mai potrivit să-ţi repari maşina. Pe Strada Fordham vânzătorii îşi expun mărfurile pe trotuar, în miros de kebab şi tortilla. În imediata vecinătate, sinele betonate ale metroului IRT se opresc direct la intrarea în Grădina Botanică New York, o oază de 250 acri de vegetaţie.

Giverny în metrouUltimul lucru care ţi-ar veni în minte, în Bronx, este

impresionistul francez Monet, cu grădinile şi lacurile lui. Când spui Bronx, gândul te duce la stadionul de baseball al echipei Yankees din New York, o mare de oţel şi beton, în afară de gazonul verde. Singura zonă întinsă de verdeaţă ce întâmpină vizitatorul întâmplător se află de-a lungul străzii Bronx River Parkway, acompaniind un râu departe de a fi curat. Iar apoi, este

pata aceasta miraculoasă aproape, chiar în mijlocul Grădinii Botanice. Chiar acolo, în mijlocul Bronxului, din mai până în octombrie 2012, arhitecţi grădinari, decoratori şi custozi au recreat Grădina lui Monet din domeniul său în Giverny, Franţa.

Replica faţadei casei lui Monet îţi dă perspectiva grădinilor sale, „capodopera florală, cu plante, culori îndrăzneţe şi forme dramatice“ redată atât de minunat în

picturile sale. Grădinile idilice, fidele picturii originale până la puntea japoneză de jad verde suspendată deasupra lacului cu nuferi înfloriţi, rivalizează cu originalul. Expoziţia este întregită de prezenţa a două picturi originale, Grădina Artistului în Givenchy şi Irişi, întregind intimitatea prezentării florale opulente. Poţi compara irişii lui Monet, picături de pigment şi ulei pe pânză, cu florile ce cresc în grădină, exemple vii ale geniului divin şi omului.

Reconstrucţia Marii Alei (Grand allee) conţine flori pe care nu le-am văzut niciodată, m-a făcut chiar să-mi scot ochelarii pentru o privire mai atentă. Realizatorii Grădinii Monet au ridicat miza adăugând „aplicaţii computerizate“. Poţi studia carnetul de schiţe ale lui Monet folosind un ecran interactiv, un adevărat ghid pentru evoluţia viziunilor sale până la a deveni lucrări de artă. Viaţa artistului, familia şi prietenii săi sunt documentate în fotografii şi corespondenţă. Prin intermediul lor am descoperit că Monet era un om aspru, în salopetă, cizme, deloc delicat în sensul cel mai direct al cuvântului. A tratat cu natura în viziunea lui, şi-a creat grădina lui, apoi, cu trăsături hotărâte de pensulă le-a făcut imortale.

Pentru desert: Anotimpurile la Giverny, o mărturie fotografică a grădinilor veche de douăzeci şi cinci de ani. Una singură, fotografia unui câmp de nuferi negri, plutind pe apa ce îi reflectă, împodobiţi de coroane pure şi albe, acea unică imagine este de ajuns să te lase mut de admiraţie. Aretha Franklin cânta despre un trandafir ce creşte în Harlemul Sapniol. Balada rock te urmăreşte mult timp după ce o asculţi, dar nuferii lui Monet, culorile lor explosive, alb vibrant, roşu, roz şi galben, şi picturile lui, pun acest mic colţ al Bronx-ului pe harta lumii: este un loc demn de văzut.

Traducere de Alexandra CARIDES

Umbra inimii

Ca un rătăcit mă plimbprin lumea vie,

transparent celor apropiate mie,acelor lucruri care se mişcă şi respiră –

palmieri şi chiparoşi, balene şi cargourifăcându-şi loc pe coastă,

luna alunecând prin umbra inimii,acele lucruri care devin altceva decât tine.

Printre pietre şi cenuşă,înainte şi după cele însufleţite,

ce aş putea face să mă întorc viu în lumea vie?

Acea parte ascunsă

Pentru ca acea parte ţinută atât de secret

să-ţi fie răpită abrupt, chiar şi după un mileniu,

nu e uşor să afli că floarea treceuşor în neant,

cu rădăcinile smulsedupă potop,

după şoapte,după dezgolire,

durerea insuportabilă şi tristeţea cedează întunericului nerostit,

spre un loc unde nicio sămânţănu va mai cădea pe pământ,

nicio vale adâncă nu va mai înflori în coloane,nicio lumină nu va mai pătrunde grădina aceasta!

Mormântul lui Humayun

Se spune că lotusul care pluteşteîntre triunghiul masculin aţintit în jos

şi cel feminin îndreptat spre cerştie cum să supravieţuiască deasupra apei murdare

Ce preţ are puritatea? Adevărul se regăseşte probabil în altă parte – ca întotdeauna.

Poate se leagănă mut ca un liliac de tavanul unui mormânt sau stă ascuns sub ferestrele

palatului

S-ar putea ca Nataraja să fi ştiutce niciun împărat n-ar putea şti vreodată,

ci doar un Shiva, o dansatoare zeiţăde pe vremuri, jumate bărbat, jumate femeie

că acea coroană de puritate şi adevăr,floarea dulce a frumuseţii, nu se putea deschide

fără sângele lumii amare şi verzui de dedesubt,curgând prin rădăcinile lumii de deasupra!

Ca printr-o ceaţă

ICum printr-o ceaţă te-aş vedea

mai clar decât prin oricare telescop sau decât orice teorie

mi-ar putea permite.

IIOriunde am fost,

orice întorsătură am luat,în jurul cărei stele căzătoare

sau mări muntoase,

oricât de adâncă mlaştina, cât de ruginit valul,

care pasăre zbura sau nu zbura, ce creangă a tremurat sau nu,

în cea mai lungă oră a somnului – nimeni nu te-ar vedea aşa, trecând diafană

prin voalul decolorat al iernii în cer,nici auzi în strigătul îndoliat al şarpelui!

IIIPe această insulă suntem

nu mai mult decât puterea minţii şi nicio adiere de vânt prin iarba înaltă

nu va putea îmblânzi rostirea pietrei. New York, 2012

Traduceri de Răzvan HOTĂRANU

Richard Milazzo

Poeme

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 17Proză

Carmen FIRAN

Încă o vară fierbinte

Î n fiecare vară facem un drum în Europa care începe neapărat în România. Ne pregătim călătoria din timp şi cu plăcere. Pentru cei din

afară există o anumită emoţie a revenirii în patrie, chiar dacă nu eşti conştient de ea, chiar nesusţinută de cine ştie ce nostalgii. Dar... curiozitatea! Ce mai e nou? Plus tot felul de obligaţii administrative ori evenimente de familie, pretexte ca lansarea unei cărţi în limba natală, ori participarea la un festival internaţional de literatură. Sau, mai idilic, promisiunea de a-ţi îndeplini câteva vise amânate, cum ar fi să colinzi prin Maramureş sau Apuseni ca un turist străin dispus la revelaţii, ori să petreci câteva zile la Poiana Braşov în memoria zilelor bune din tinereţe.

La faţa locului realitatea e însă mereu alta decât ţi-o imaginasei. Timpul se scurtează simţitor. Totul pare mai greu, sau e doar senzaţia noastră: să obţii un act oficial, să te deplasezi dintr-un oraş în altul, să-ţi onorezi o obligaţie. Facem cât putem. Ne împingem visele şi mai departe, aflăm în ultimul moment că festivalul a fost anulat din lipsă de fonduri, lansarea coincide cu un alt eveniment literar mult mai glamuros, oamenii sunt obosiţi, plictisiţi, ocupaţi cu supravieţuirea ori plecaţi prin Europa la burse sau la cumpărături. Eram bucuroşi că aveam să fim naşii unei perechi de tineri care şi-au stabilit cununia civilă în mod special în perioada cât ne aflam în ţară. Doar că erau să rămână necăsătoriţi, pentru că naşul avea doar paşaport american, iar pentru Primării se pare că nu e un act suficient de convingător... Am făcut la repezeală rost de un buletin românesc de la un invitat şi totul a mers strună.

Să ne vizităm acum patria. Dar ca să ajungi în Maramureş ai nevoie de maşină, ori după ce ai trăit mulţi ani în America, nu-ţi prea vine să te lansezi pe drumurile patriei încă bine înfundate (sau desfundate?) chiar şi după douăzeci şi mai bine de ani... Luăm un tren de noapte spre Bistriţa. Controlorul ridică din umeri iritat: Ce aer condiţionat? De unde? E adevărat că locomotiva care pufăie extenuată pare tocmai întoarsă dintr-un război, ruginită şi cu fereastra retrovizoare spartă şi lipită cu bandă adezivă, lenjeria de pat de la cuşeta de dormit ruptă, compartimentele prăfuite, veceul ca veceul... iar zgomotul roţilor de tren tulburător de puternic. Trăiască somniferele! Din Craiova nu am mai putut însă ajunge la Braşov pentru că singurul tren aşa zis direct făcea 9 ore. Decidem să stăm în Bucureşti. Bine şi aşa. O să

ne plimbăm prin oraşul vechi refăcut pitoresc, o să ne ducem la teatru, vedem noi ce facem.

În vara aceasta am fost norocoşi. Am ajuns după furtună şi am plecat înaintea caniculei. Doar spiritele erau încinse. Viaţa politică poate atinge paroxismul într-o ţară latină în criză economică şi morală. Scena e divizată de mari pasiuni, unii furibunzi anti-Băsescu, alţii susţinători necondiţionaţi a tot ce mişcă de partea cealaltă. Televiziunea nu pierde nici ea ocazia să întreţină conflicte şi confuzii. Iar când trăieşti departe de ţară de mulţi ani şi nici nu mai urmăreşti, din exilul tău binemeritat, ce se întâmplă acasă, lucrurile pot fi de-a dreptul ceţoase. Se vorbeşte codificat, sau noi nu mai înţelegem!, se fac referiri la răfuieli vechi, la afaceri de corupţie, plagiate şi fraude ale membrilor guvernului, şi el contestat, la ordonanţe de urgenţă vizând cultura deşi priorităţile par să se afle în altă parte, sinucideri ratate, fulare şi papioane, proteste şi petiţii, ameninţări cu suspendarea preşedintelui, bătălia absurdă la vârf pe un singur scaun la Bruxelles (scandal care pare să aibă cea mai mare miză), toate stropite cu ironii şi anecdote, învăluite în formulări bizare ori în atacuri virulente, în timp ce palatele se bat între ele şi instanţele de stat sunt contestate. Majoritatea invocă dezamăgiri şi lehamite. Unii ajung de disperare să se întrebe dacă nu ar trăi mai bine dacă n-ar mai exista politicieni şi parlamentari..., alţii se gândesc la Kafka. Caragiale e depăşit, nu că n-ar mai fi de actualitate, ci pentru că realitatea depăşeşte orice.

Refugiul e în teatru, ca pe vremuri. Ne ducem la Bulandra unde se joacă Măscăriciul (după Cehov, nicio legătură cu mascarada politică). Şi teatrul pare la fel de bun ca pe vremuri. În sală funcţionează aerul condiţionat, actorii sunt talentaţi, pentru scurt timp se produce acel magic eliberator al artei care te face să nu mai ştii unde eşti, sau când... Aici în urmă cu decenii Ciulei montase Furtuna. Spectacolul îmi revine neaşteptat de viu în minte, mă întorc în vremea aceea, când scriam cronică de teatru, retrăiesc momente ca într-un fel de regresie într-o viaţă trecută. Peste câteva rânduri în faţă îmi atrage atenţia profilul unei tinere. Privesc mai bine. Seamănă izbitor de mult cu cineva. Sunt tot mai concentrată pe chipul fetei şi tot mai neatentă la ce se întâmplă pe scenă. Soţul mă atinge discret cu mâna: Ce e? Nu-ţi place? Îmi place, doar că deodată pierd realitatea. Amuţesc. Tânăra din faţă sunt chiar eu. Mă

privesc încă o dată. Şi uitasem că pe atunci purtam părul atât de scurt.

Finalul spectacolului mi se pare puţin cam expediat, actorii ies la rampă şi se aplaudă îndelung, spectatorii se ridică în picioare pentru a-şi arăta şi mai mult aprecierea. Se aprinde lumina. Tânăra se uită în sfârşit spre mine. Acum arată altfel. Nici vorbă să fiu eu. Aplaud uşurată. Se spune că timpul poate juca astfel de farse. Se mai spune că nu există decât prezent, doar clipa de faţă. Cum ai trage în piept o gură de aer. Inspirăm viitor şi expirăm trecut. De trăit însă, trăim doar acum.

Am luat-o încet spre casă. Nu e uşor să mergi pe trotuar. Denivelări, borduri sparte, săpături la care deocamdată nu lucrează nimeni, şi, mai ales, maşini. Maşini scumpe parcate până în zidul caselor. De deasupra atârnă mănunchiuri de cabluri electrice, unele atât de jos, încât trebuie să-ţi fereşti capul. Am mai văzut asta în India şi Peru. Câinii străzii par tot mai obosiţi de căldura care abia începe să se instaleze în oraş. Urmează încă o lungă vară fierbinte, aflăm de la televizor, şi ni se arată harta patriei plină de pete roşii, galbene şi portocalii, şi coduri de urgenţă. Stingem lumina pe cuvintele unui crainic de televiziune revoltat de ultima declaraţie a nu ştiu cărui lider ambiţios care nu va renunţa în ruptul capului să plece la Bruxelles.. Până şi Gigi Becali a pălit de când Bruxelles-ul ocupă mintea întregii naţiuni.

A doua zi ne-am decis să fugim la Praga.

*

Unul din avantajele de a trăi în România de azi este aşezarea ei în Europa, la 2-3 ore de avion de toate marile capitale. Profităm şi noi, şi dacă tot am trecut oceanul, în drumul înapoi spre New York ne oprim anul acesta pentru câteva zile la Praga. Ajungem seara târziu, străzile sunt aproape goale, doar în pieţe pulsează viaţa şi în centrul oraşului vechi unde turiştii se plimbă pe malul râului Vltava luminat de vaporaşele de agrement şi de reflexia Castelului ridicat pe colină. Castelul lui Kafka, fireşte. Acea utopie, acel mecanism infernal, absurdul sau promisiunea, iluzia sau teroarea. Dar şi cel mai mare castel din lume, locuit de regii Bavariei şi mai târziu de preşedinţii Cehoslovaciei şi Cehiei. Hotelul nostru, în clădirea unui fost palat situat în oraşul vechi, are tavane înalte, scafe şi colonade, o curte interioară cu statui romane şi e decorat în stil art-nouveau. O stare de bine. Respirăm relaxaţi. Aerul e răcoros şi miroase a levănţică. Ieşim la o scurtă plimbare pe podul Charles cu panorama Castelului în fundal. Un mod bun de a-ţi încheia ziua la Praga sau de a începe descoperirea acestui oraş de o frumuseţe neaşteptată, liniştit, curat, aerisit, civilizat, monumental şi boem totodată, cu o arhitectură nobilă şi coerentă, clădiri vechi impecabil renovate, cu multe muzee şi galerii de artă originale, biserici şi mănăstiri, restaurante şi taverne cochete, coline şi parcuri în care creşte viţă de vie. Unii îl numesc Parisul Estului, alţii Roma Nordului. Mai este supranumit şi Praga mater urbium (Mama oraşelor), Oraşul celor o sută de clopotniţe, sau Oraşul de aur. Cred că îşi merită toate numele. A mai şi avut norocul să nu fie distrus de bombardamente în războaiele secolului 20, şi nici comunismul nu pare să fi lăsat urme dramatice cum se întâmplă în alte capitale din est... Au şi oraşele destinul lor, dar cred că multe ţin şi de locuitori, şi de conducători, şi de mentalitatea locului. Pe orice stradă am luat-o, cât de dosnică, în orice cartier am ajuns, cât de ascuns turismului, a fost frumos şi curat, aproape o raritate pentru un oraş mare. Poliţişti nu am prea văzut, ceea ce spune mult într-o capitală turistică, a cincea cea mai vizitată din Europa. În schimb am fotografiat multe Praga

Scrisul Românesc18 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012Proză

maşini de epocă, decapotabile, mici bijuterii pe patru roţi, cu care poţi face turul obiectivelor istorice.

Muzeul Naţional, fondat în 1818, este în renovare. Dar şi dacă nu vizitezi muzeul, merită să vezi clădi-rea lui impozantă ridicată la capătul unui bulevard ele-gant cu cafenele şi statui, fântâni şi hoteluri butic. În u nul din aceste hoteluri am locuit în 1968 când ruşii au invadat oraşul. În luna august a acelui an tatăl meu ur ma să meargă cu un grup de profesori din Craiova într-o vizită în Cehoslovacia. Cu o zi înaintea plecării, i-a venit ideea să mă ia şi pe mine, doar eram în vacanţă, şi mai erau locuri libere în autocar. Mama nu a fost prea încântată. Cum să mă pregătească, aşa, peste noapte, pentru o călătorie atât de lungă? De unde să fi bănuit că avea să fie şi atât de periculoasă?! Eu m-am entuziasmat însă imediat, şi fiind doi la unu, am câştigat repede partida. În fine, o poză în regim de urgenţă aplicată pe paşaportul tatălui meu, căci aveam doar 10 ani, o sacoşă cu câteva lucruri de vară, şi iată-mă în drum spre Praga, despre care tata m-a asigurat că ar fi cel mai frumos loc unde avem voie să călătorim. Multe amintiri turistice nu am din acea excursie, în schimb trauma evenimentelor la care am fost martoră m-a marcat pentru mulţi ani.

Petrecusem noaptea la Karlo Vivary, o staţiune balneară superbă, din care îmi amintesc doar cascade de flori şi clădiri magnifice cum nu mai văzusem până atunci, mici palate vopsite în culori strălucitoare ca în cărţile cu poveşti. Când am intrat a doua zi dimineaţa în Praga, oraşul era împânzit de tancuri ruseşti paraşutate peste noapte. Peste tot se auzeau radiouri date la maxim şi oamenii priveau înmărmuriţi etalarea de maşini de război, tanchete şi soldaţi pe bulevardele principale. Au intrat ruşii, ne-a spus ghida noastră, o cehoaică care avea să fie rănită câteva zile mai târziu pe când se deplasase la Ambasada română, după ora 18, când se instaura starea de urgenţă în oraş. Să fugim, a fost primul gând al fiecăruia, dar unde să fugi? Graniţa cu Ungaria fusese închisă. Dintre toate ţările Pactului de la Varşovia, doar România refuzase să facă parte din acţiunea militară, iar asta nu va rămâne fără consecinţe, auzeam peste tot comentându-se. Când aflau că suntem români, cehii ne îmbrăţişau cu lacrimi în ochi. Noi nu înţelegeam nimic, transmisiunea la televizor fusese întreruptă, nu ştiam că Ceauşescu ţinuse un discurs curajos la Bucureşti, care i-a conferit aură de dizident faţă de marea putere sovietică şi a cucerit inimile multor intelectuali români intraţi apoi de bună voie în partidul comunist, seduşi de o iluzie...Una din multele farse ale istoriei.

Cu un an înainte avusese loc al 4-lea congres al scriitorilor în care mulţi protestaseră împotriva controlului militar şi politic sovietic asupra Cehoslovaciei, iar noul secretar al partidului comunist, Alexander Dubcek îşi anunţase intenţia unui socialism cu faţă umană şi reformarea instituţiilor într-o manieră democratică. Scriitorii Milan Kundera şi Vaclav Havel au fost implicaţi şi ei în Primăvara de la Praga, mişcare

de emancipare politică care a ţinut însă puţin. Invazia ruşilor avea să suprime orice opoziţie şi reformă. Au urmat zile incredibile. Noaptea următoare ruşii au ocupat Radioul şi Televiziunea, mitraliau din avion, ciuruiau zidurile frumoaselor clădiri pragheze, aruncau cu bombe cu gaze lacrimogene, într-o demonstraţie de forţă şi intimidare. După ora 18 nu mai era voie să ieşi pe stradă, pe bulevarde defilau şiruri de tancuri. Locuitorii oraşului se comportau admirabil, aruncau de la ferestre cu roşii, ouă sau cocktailuri molotov, tinerii se îmbrăţişau pe stradă în faţa soldaţilor ruşi în semn de sfidare şi frondă, aveau loc contra-demonstraţii în care se scandau obsesiv numele conducătorilor arestaţi. Mulţi ani după aceea încă mi se părea că mai aud noaptea Dubcek-Svoboda, Dubcek-Svoboda...

Rămăsesem blocaţi în acel hotel. Ni s-a spus că putem sta acolo gratuit cât va fi nevoie şi consuma tot ce se mai găsea prin bucătărie. Serviciile fuseseră suspendate. Cum graniţa cu Ungaria era închisă, singura şansă ar fi fost să ne întoarcem în ţară prin Austria, doar că nu aveam viză, şi nici nu era uşor de obţinut, fiind vorba de un stat capitalist unde aveam interdicţie de a circula. Era nevoie de aprobări de la Ambasadă, de la Bucureşti, plus că nu aveam nici bani, iar autobuzul nostru rămăsese şi el blocat fără benzină pe o stradă departe de hotel. Legăturile telefonice fuseseră întrerupte. Nu puteam comunica cu nimeni, mass media era controlată în toate ţările cortinei de fier, în schimb au apărut dezinformările şi zvonurile, că ruşii invadaseră şi România şi ar fi avut loc lupte în Moldova la graniţă. Nu ştiam nimic de mama, şi nici mama de noi.

Hotelul se umpluse de turişti refugiaţi. Peste 3-4 zile rezervele de mâncare se împuţinaseră. Ţin minte că tata aduna în şerveţele felii de pâine uscată şi castraveciori muraţi, ce se mai găsea prin bucătărie, pentru timpuri negre, spunea. Când aruncau cu bombe lacrimogene, ne ascundeam sub mese. Toate femeile din grupul nostru şi eu dormeam într-o cameră, care pe unde putea, iar bărbaţii în alta. Într-o noapte au mitraliat agresiv din avioane asupra oraşului şi s-au spart toate geamurile de la camere. Am ieşit cu toţii îngroziţi pe holuri. Ştiau cum să creeze panică. Eram speriaţi şi epuizaţi, purtam de câteva zile aceleaşi haine, nu ne puteam spăla, bărbaţii erau neraşi. Cu noi se afla în excursie şi fratele mai mare al tatălui meu, fost prizonier la ruşi în al doilea Război Mondial, pe care l-am auzit şoptindu-i: O să ne bage în lagăr. Nu trebuia să iei fata cu tine...Cum unchiul meu era bolnav de inimă, în noaptea următoare a fost lăsat să doarmă singur în pat într-o cameră pe care o împărţea cu un turist rus, şi el slăbit după zilele tensionate, şi el cu probleme de sănătate. M-a luat şi pe mine să dorm în pat cu el. Eram extenuată. Unchiul s-a întors cu spatele şi a început să sforăie instantaneu. Sforăia foarte tare, dar mie asta îmi dădea încredere şi siguranţă. L-am luat în braţe şi am adormit liniştită. Era mai bine să fii copil, chiar în război.

În fine, după o săptămână am primit de la Ambasadă aprobarea să trecem graniţa în Austria şi de acolo să ne întoarcem în ţară prin Iugoslavia. Urma să ne sculăm foarte devreme dimineaţă şi să ne furişăm pe străzi până unde era parcat autocarul. Câţiva bărbaţi din grup au cărat noaptea canistre cu benzină să facă alimentarea. Se zvonea că din cauza discursului lui Ceauşescu, autocarele cu turişti români sunt oprite pe şosele, oamenii sunt daţi jos şi împuşcaţi. Un scenariu al groazei pe model sovietic pe care l-am recunoscut mai târziu şi în alte situaţii... Tata mi-a cumpărat în seara dinaintea plecării de la un magazin care mai era deschis – multe rămăseseră închise după invazie sau erau devastate – un pulovăr alb. Să am haine noi. Puteai să te gândeşti la orice, cum mi-a mărturisit peste câţiva ani. Atunci chiar nu ştiam ce avea să ni se întâmple...

La graniţa cu Austria, un alt hop, nu aveam valută să achităm viza de intrare, şi în cele din urmă un turist american care auzise disputa s-a oferit să ne plătească taxa. Românii meritau ajutaţi pentru curajul lor, aveau pe atunci imagine bună... În plus, americanul avea o prietenă româncă, foarte frumoasă, a adăugat, pe care o vizitase în vara aceea la Constanţa. Dar americanii sunt în general generoşi, aveam să aflu mai târziu. Atunci era prima oară când vedeam un american pe viu şi mi-a plăcut pentru că zâmbea tot timpul, deşi nu era nimic amuzant, iar toţi ceilalţi erau crispaţi şi nervoşi.

Ne-am petrecut noaptea în Viena, la Ambasada ro-mână care era luată cu asalt de turiştii români refugiaţi. Unii au dormit pe trotuar, alţii în autocare, eu am fost privilegiată şi mi s-a oferit un scaun într-un birou. Eram însă fericiţi că a doua zi urma să ajungem la Timişoara. În fine, acasă! Doar că în acel august destinul nostru avea să mai fie o dată încercat, chiar mult mai dramatic. La doar câţiva kilometri de graniţă, o maşină de pe sensul opus a scăpat controlul şi s-a izbit violent de autocarul nostru. Şoferul a încercat să evite impactul, a virat puternic şi autocarul a rămas suspendat în aer, cu roţile de pe partea dreaptă înfipte pe marginea unei râpe adânci, şi cu uşa blocată. Toţi au început să strige înspăimântaţi. Şi deodată, peste toată hărmălaia, am auzit un urlet neomenesc: NU MIŞCĂ NIMENI! Era chiar vocea tatălui meu. Autocarul se balansa şi în orice moment ne puteam prăvăli în prăpastie. Toată lumea a încremenit. Am ieşit unul câte unul pe geamul autocarului, ca nişte balerini tăcuţi care mimează mişcări cu încetinitorul. O doamnă îşi deplângea cristalurile de Boemia pe care le auzise făcându-se praf în momentul impactului. Unii îşi făceau cruce: ironia sorţii, când e să se-ntâmple, se-ntâmplă! scapi de una şi dai de alta!, alţii făceau atac de panică: am fost la un pas de moarte. Cei trei pasageri ai maşinii care ne lovise decedaseră pe loc şi şoseaua era împroşcată cu resturi umane, obiecte şi haine. Am rămas pe marginea drumului, traumatizaţi, privind la urmele tragediei încă multe ore, până ce un alt autocar cu turişti care se întorcea în ţară ne-a dus până la Timişoara. Când am ajuns la Craiova, tata avea barbă. Pulovărul meu alb cumpărat la Praga, pentru orice eventualitate... l-am păstrat mulţi ani. În acel august 1968 am fost, până la urmă, norocoşi.

Îi povestesc toate astea soţului meu acum, în faţa ho telului căruia îi recunosc balcoanele de fier forjat pli ne de muşcate şi petunii. Vorbim despre Kundera şi romanul său Insuportabila uşurătate a fiinţei... Vizi-tăm muzeul Kafka. Mâncăm ciolan afumat pe varză, specialitate naţională, în Piaţa centrului istoric, bem o bere în taverna unde Hasek se spune că a scris pe şerveţele Peripeţiile bravului soldat Svejk. Ne încheiem sejurul la Praga pe malul Vltavei, privind la apus cum raţele taie apa urmate de cârduri de boboci şi soarele se scurge pe colină în spatele Castelului, înroşind cerul. Da, suntem norocoşi. În drum spre aeroport îl întreb pe şoferul de taxi dacă sunt mulţumiţi, cum e viaţa de azi a cehilor? Bună, îmi răspunde, doar politicienii o strică.

În fine, acasă. Ne place să călătorim, să revizităm sau să vedem locuri noi, dar ne place şi când revenim la New York. Plouase mult în ultimele zile şi grădina noastră explodase de flori şi vegetaţie. Strugurii din viţa de vie transplantată cu noi pe unde ne-am mutat, erau deja mari. Înflorise caprifoiul şi afinele erau deja coapte. Îl aud pe soţul meu strigând din sufragerie. Legea sănătăţii a fost contestată de republicani la Curtea Supremă de Justiţie. Să las florile şi să vin imediat în casă! Se aşteaptă verdictul. Politica ne va ocupa iar minţile. Doar e an electoral...Praga – Vltava

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 19Proză

Adrian SÂNGEORZANT ârziu după miezul nopţii s-a fă cut linişte. Toate femeile ca re trebuiau să nască născu-

se ră, iar celor încă nehotărâte li s-au oprit du rerile şi sforăiau cuminţi ameţite de mor-fina picurată în vene. Ne-am adunat cu toţii în camera de gardă gata să terminăm mâncarea care se răcise de mult. Încă îmi mai plăcea mâncarea chinezească iar glutamatul nenorocit pe care-l foloseau şi cu care se spune că vor să ne otrăvească, îmi dădea o stare paradoxală de exaltare şi încredere aproape prostească în viaţă. Cei din anul întâi comandau mâncarea, adusă de un chinez care venea totdeauna pe aceeaşi motoretă pârţâitoare, chiar dacă zăpada era până la brâu. Am învăţat pe de rost din prima lună de rezidenţă, pe lângă multele protocoale, medicamente şi abrevieri medicale, meniul oricărei tarabe chinezeşti. Pentru mine comandam General Tzo chicken şi când mi se apleca de el alternam cu Singapore meing-fun. Nişte tăieţei din orez în care cred că aruncau tot ce nu se consumase peste zi, dar care conţinea alimente de care eu fusesem complet privat în prima mea viaţă sub comunism: shrimpi, broccoli, costiţă de porc, tofu, sesami, lemon grass etc. Uneori eram atât de ocupaţi, că n-aveam timp să mâncăm şi nici chiar să mergem liniştiţi la WC.

În noaptea aceea neobişnuită calmul pusese stăpânire peste sala de naştere şi părea că n-avea să se mai întâmple nimic până la schimbarea gărzii. Ce binecuvântare. Nu ne-am întins în paturi pentru că aveam în noi prea multă adrenalină de metabolizat, adunată peste zi ca un balast puternic, toxic, de care nu scapi uşor. Nici soldaţii când se întorc dintr-o misiune grea nu se duc direct la culcare. Pe vremea aceea nu vorbeam prea mult pentru că engleza mea era foarte crudă, dar în acea noapte, după ce ni s-a mai aşezat mâncarea şi glutamatul, am început să-mi găsesc mai uşor cuvintele. Eram cel mai nou din echipă aşa că au încercat să mă iscodească. Voiau să afle cine sunt, de unde vin. Cine se ascunde de fapt în spatele bărbii mele în care mijeau primele fire cărunte. Martin, rezidenta şefă, o negresă din Brooklyn, mă adulmeca destul de nervoasă de când mă angajaseră, neştiind cum şi de unde să mă ia. Eram un rezident fără „mânere“, cum zicea ea. Nu eram nici pe departe internul tipic de anul întâi, adică băiatul acela tânăr abia ieşit din facultate, idealist, curios şi neexperimentat, ascultător şi speriat de tot ce se întâmplă în jurul lui ca un pui proaspăt ieşit din ou. Speriat eram şi eu, dar din cu totul alte motive. Cel mai tare mă îngrozise nesiguranţa în care trăisem acei primi doi ani de când emigrasem până ajunsesem în acest spital. Nesiguranţă de a cărei inerţie nu scăpasem nici pe departe, cu toate că iată ajunsesem unde îmi dorisem, într-un spital american, în specialitatea în care profesasem atâţia ani în România. Cel mai îngrozit am fost în prima săptămână de rezidenţă, când Martin văzând că mă învârt înfierbântat în jurul sălii de operaţii, mi-a spus sarcastic că trebuie mai întâi să învăţ să pun ca lumea o perfuzie intravenoasă, să fac o puncţie arterială, să scriu în foile de observaţii într-o engleză inteligibilă.

După 12 ani de practică în România, cel mai acasă mă simţeam într-o sală de operaţii, dar a trebuit să sparg multe vene, să scriu în foile de observaţii până m-a durut mâna, să schimb sute de pansamente, până să ajung să pun din nou mâna pe bisturiu. Veneam dintr-o lume în care doctorii, chirurgii mai ales, erau nişte mici zei răsfăţaţi ce nu se pretau să facă lucrurile mici de „bucătărie“ ale spitalului. Ori aici, în America, cu asta

Rezidenţa

trebuia să începem. Martin mi-a spus că n-o deranjează deloc engleza mea şchioapă, „atâta timp cât pricepi ce-ţi spun, man!“ ci faptul că nu ştiu încă toate abrevierile de serviciu, practic o a doua limbă ce trebuia învăţată din mers. Fără a pune la socoteală şi spaniola. În acelaşi an preliminar, an trecător şi efemer ca o lapoviţă, mai era Rego, un filipinez, fost ginecolog şi el în arhipelagul lui îndepărtat. Îşi adusese nevasta şi cei trei copii cărora le promisese o viaţă mai bună şi faptul că vor vedea cu ochii lor că zăpada există cu adevărat. Pentru ei locurile cu zăpadă păreau a fi garanţia bunăstării şi păcii. La fel ca noi era Shifrin, un rus din Siberia care promisese familiei că o va duce în California unde nu ninge niciodată. Pentru el zăpada şi frigul însemnau cu totul altceva. Toţi trei, cu toată experienţa noastră, am fost puşi la început la pusul perfuziilor, găsitul venelor şi alte zeci de corvoade de care fusesem scutiţi în ţările, insulele şi arhipelagurile din care venisem.

Haziz, iranianul, era acolo de câteva luni. El arăta ceva mai rodat, ca şi pantofii lui Ecco, din care n-a ieşit timp de doi ani cât am lucrat împreună. Cu ei venise pe jos din Iran şi arătau încă bine, proaspăt lustruiţi. În noaptea aceea când ne-am adunat în jurul mâncării chinezeşti ne mai relaxasem cu toţii.

− Şi cum ai ajuns tocmai aici, la Jamaica Hospital? M-a întrebat Martin privindu-mă cu coada ochiului în timp ce ronţăia lacomă aripa unui pui de găină care nu ajunsese niciodată să zboare în America.

− Acum doi ani, când am aterizat, venind de la aeroportul JFK, ăsta a fost primul spital pe care l-am văzut din maşină... Am zis că tare mi-ar plăcea să ajung şi eu aici! Poate că dorinţa asta a funcţionat ca un fel de „imprinting“ profesional..., am spus eu într-o doară. Tocmai citisem în cărţile noastre de medicină despre imprinting, un fel de instinct primar păsăresc. Puii când ies din găoace urmează fidel primul lucru mişcător pe care-l văd, identificându-l cu mama cloşcă. Într-un fel şi eu mă născusem din nou în ziua aceea când am aterizat pe JFK. A fost într-adevăr primul spital pe care l-am văzut, fiind la doi paşi de aeroport, foarte vizibil de pe şoseaua Van Wick. Acolo sunt şi astăzi când scriu toate astea.

− Nu mai spune! Ăsta a fost visul tău, să ajungi la Jamaica Hospital?

− E o întâmplare, desigur...− Şi ce ai făcut ăştia doi ani de când

ai venit în America? M-au întrebat aproape cu toţii.

Aici am scăldat-o cât am putut. Doar nu era să le spun că eram un emigrant ilegal, cu un permis temporar de muncă, aflat deja într-un proces de deportare. Sau că trecând întâmplător graniţa în Canada, atât cât să văd mai bine Cascada Niagara, am rămas blocat acolo peste nouă luni de zile, pentru că americanii nu m-au mai lăsat să reintru în ţara lor. Că mai apoi era cât pe ce să fiu deportat din Canada şi trimis înapoi în România, în fostul meu spital, unde testele

de sarcină se mai făceau pe broscoi şi unde fostele mele paciente poate nici nu observaseră că eu plecasem peste mări şi ţări. Ce-ar fi crezut despre mine noii colegi americani dacă le-aş mai fi spus că nu cu mult în urmă am fost prins trecând ilegal graniţa înapoi în America, după o urmărire de maşini ca-n filmele cu Bonnie and Clyde? Că m-au scos din maşină cu pistolul la tâmplă, până mi-au pus cătuşele, crezând că sunt vreun traficant de droguri. Le-am făcut apoi, pentru derută, un rezumat sumar al comunismului românesc cu nevoile lui, în care în final dispăruse aproape totul ca într-o scamatorie macabră: mâncarea, medicamentele din spitale, siringile, catgutul cu care coseam în operaţii, mănuşile de plastic, prezervativele din magazine, speranţa. Le-am povestit cum ne trezeam cu degetele goale în mijlocul unei operaţii pentru că mânuşile etern resterilizate se rupeau, sau despre acele ruginite şi îndoite cu care făceam anestezia spinală, despre aţa de mătase cu care le coseam când dispăruse catgutul şi atâtea alte şmecherii. De asta nu-mi plăcea mie risipa ridicolă la care asistam în America unde vedeam tonele de ambalaje aruncate peste tot în spital. Trei mănuşi trase pe o singură mână, instrumente de laparoscopie scoase din cutie aruncate nefolosite. Aţi înnebunit de atâta bine, oamenilor! Totul de o singură folosinţă cu excepţia noastră, pe care ne refoloseau fără milă câte 100 de ore pe săptămână.

Peste ani aveam să scriu zeci de pagini despre păţaniile mele cu emigraţia în America şi Canada. Atunci, în ’92, ele nu existau nici măcar sub forma unor mici ciorne în subconştientul meu. Martin mi-a spus apoi, lingându-şi degetele pline duck-sauce:

− Imprinting, zici? Păi atunci eu o să fiu „cloşca“ ta anul ăsta, aşa că ţine-te după mine! Şi mai descreţeşte-ţi fruntea, că nu te mănâncă nimeni! Una peste alta, Martin a fost o cloşcă destul de bună şi răbdătoare. Avea un mers legănat de raţă, băieţos. Rezidentul şef într-un spital american are putere mare. E ca un sergent major de armată pe timp de război, în linia întâia. Poate face cu tine ce vrea şi dacă nu-ţi vezi de treabă şi nu te place, eşti un om încheiat. După câteva săptămâni, eram parte din echipă şi m-au lăsat cu toţii în pace. În nopţile de gardă în care era linişte îndrăzneam chiar să trag câte un pui de somn, dacă tot ajunsesem pui din nou. După câteva luni, într-o asemenea noapte, una din asistente, o filipineză cu faţă de înger asiatic, adică frumos dar sever, a dat buzna în camera în care adormisem adânc şi m-a tras pur şi simplu din pat.

− Vino repede, că naşte. E pelviană! Am sărit buimac din pat. Lucrez cu această asistentă de aproape 20 de ani şi m-a scos aproape cu forţa de multe ori din camera de gardă în cazuri de mare urgenţă. De fiecare dată mi-am amintit de acea noapte. Era spre dimineaţă şi ştiam că sala de operaţii rămăsese goală, dar auzeam bine răcnetele

femeii care venise să nască. Pelviană, deci! Aşa-mi trebuia! Le povestisem nu de mult cum năşteam noi fără probleme în România copiii care ieşeau cu fundul înainte. Aici doar dacă femeia ajungea în ultimul moment şi nu mai aveai ce face, era lăsată să nască „pe jos“. Am înşfăcat nişte mănuşi pe care mi le-am tras din fugă pe mână şi am năvălit în sala de naştere. Femeia urla ca din gură de şarpe şi era aşezată pe masă cu picioarele în scăriţe. M-am repezit între ele şi am încercat s-o examinez, dar n-am putut pentru că era încă îmbrăcată. Asistentele şi ceilalţi rezidenţi priveau prosteşte de pe margine.

− Hai, ajutaţi-o să se dezbrace odată! Doar că femeie părea complet de necontrolat. Dădea din picioare rău de tot şi urla.

− Hai mamă, uşurel, te ajut eu să-ţi dai jos pantalonii. Am şi strigat puţin la ea ca s-o temperez, pentru că aproape mă lovea cu picioarele. O femeie poate intra în stări foarte agitate în timpul naşterii în care poate să-şi rănească şi copilul. Am fost lovit din greşeală de câteva ori, zgâriat şi odată în România chiar muşcat de o fată de 14 ani care sărise de pe masa obstetricală şi se ajunsese sub un pat în timpul naşterii. Mă muşcase pe mine în loc s-o muşte pe moaşa care nu-i dăduse niciun calmant de durere, „să se înveţe minte“. De obicei când nu pot controla o femeie în dureri, vreau să stabilesc un contact ocular cu ea, o iau de mână şi încerc să-i vorbesc. Nimeni nu mişca un deget, iar cu acea femeie nimic n-a fost posibil oricât am încercat. Până când n-a mai putut de râs şi şi-a dezvelit faţa. Era rezidenta şefă Martin care-şi pusese câteva perne sub cămaşă să pară cât mai gravidă. Hohoteau amuzaţi cu toţii şi îmi arătau calendarul de pe perete.

− E întâi aprilie, doctore! Habar n-aveam că şi aici au ziua păcălelilor.

− Hai, învaţă şi tu să râzi! A strigat la mine Martin.

M. Guguianu – Nud


Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Î n perioada 27-28 aprilie 2012, la Chişinǎu s-au desfăşurat lucrările celui de-al V-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei, la care au

participat peste o sută de specialişti din Republica Moldova, România, Ucraina, Elveţia, Belgia, Germania şi Spania, evenimentul fiind organizat de Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP), în colaborare cu Universitatea de Stat din Moldova. Tema acestei ediţii a congresului a fost „Mass-media: între document şi interpretare“.

Conform tradiţiei instaurate la congresele ARIP (ca un membru al Academiei Române să deschidă congresul cu o prelegere), conferinţele inaugurale au fost susţinute de acad. Mihai Cimpoi (Anul 1812 în proiecţiile vizionare eminesciene) şi acad. Nicolae Dabija (Presa din Basarabia şi identitatea naţională).

În acest context am încercat să convingem asistenţa şi specialiştii de rolul radioului public în diseminarea şi tezaurizarea informaţiilor document, într-un timp al decantărilor valorice, documente pe baza cărora poate fi reconfigurat un anumit timp istoric şi cultural.

Radioul public este spaţiul media-tic axat pe conceperea şi transmiterea informaţiilor cu un impact major asu-pra publicului circumstanţial sau fi-delizat prin folosirea tehnicilor de persuadare bazate pe activarea re-sorturilor emoţionale şi apelarea la memoria colectivă. Cunoaşterea şi evaluarea dintr-o perspectivă actuală a patrimoniului spiritual este a acţiune de interes naţional. Repunerea în dezbaterea publică a documentelor prin care se redefineşte istoria culturii române, istoria în sine, a fost o necesitate datorată evenimentelor din România şi din spaţiul european după 1989. Puciul de la Moscova va fi un moment important în reconfigurarea geopoliticii lumii. Orice moment istoric, în special cel cu valoare de schimbare a regimului politic, a relaţiilor sociale şi politice, are nevoie de un dialog cu tradiţia, cu patrimoniul ei de valori.

Cultura tezaurizează şi acumulează valorile, reţine ceea ce este durabil în ordinea spirituală. Radioul public trebuie să continue tradiţia de a fi prezent la marile evenimente sociale şi politice şi să creeze spaţiul de dezbatere la care să participe reprezentanţii culturii, adevăratele „voci“ ale istoriei la un moment dat, ale căror contribuţii vor îmbogăţi patrimoniul cultural. Respectarea adevărului istoric şi argumentarea identităţii culturale ca pivot al identităţii naţionale sunt teme care au catalizat opinia publică şi atitudinea publică a elitelor în ultimii 20 de ani. Prezenţa în spaţiul Olteniei a scriitorilor basarabeni după 1990 a generat relaţii de colaborare radiofonică şi de prietenie, fundamente pentru un discurs radiofonic, prin care s-au diseminat informaţii despre evenimentele importante din Republica Moldova din august 1991 şi până astăzi. Emisiunea „La fântâna dorului – revistă radiofonică a românilor de pretutindeni“ şi „Galeriile Radio-Arts − emisiune cu public“ au reflectat această istorie recentă prin vocea unor mari personalităţi culturale. Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Nestor Vornicescu sunt câteva nume simbol. A fost definit astfel rolul creativ în societate, cu evidenţierea contextului care a impus rolul lor în derularea evenimentelor istorice şi a destinului propriu. Documentul radiofonic produs în aceste circumstanţe istorice devine document pentru cultura română.

Cultura tezaurizează şi acumulează valorile, reţine ceea ce este durabil în ordinea spirituală. Cultura cuprinde toate formele simbolice de expresie prin care o naţiune îşi dobândeşte şi îşi manifestă conştiinţa de

Radioul public şi tezaurizareainformaţiilor document

sine. Noica spunea că atunci când cultura dobândeşte atribute valorice înalte transformă un popor în naţiune. De aceea „vocile“ sociale care acţionează ca un ferment sunt „voci“ culturale. Radioul public trebuie să continue tradiţia de a fi prezent la marile evenimente sociale şi politice şi să creeze spaţiul de dezbatere la care să participe reprezentanţii culturii, adevăratele „voci“ ale istoriei la un moment dat, ale căror contribuţii vor îmbogăţi patrimoniul cultural românesc.

La postul naţional de radio, în anii 30 până în 1944, în special în cadrul emisiunii „Universitatea Radio“ au fost invitate să conferenţieze aproape toate marile personalităţi culturale ale vremii. Rolul radioului

în împrejurări istorice este definit de Ion Petrovici într-o intervenţie radiofonică din 2 noiembrie 1941 despre „Misiunea postului Radio-Moldova“: „Dar a trebuit o experienţă personală − una pe care am trăit-o cu intensitate − ca să mă încredinţez cu prisosinţă de înrâurirea extraordinară a unei emisiuni radiofonice, când este perceput întocmai şi când a ştiut să nimerească nota corespunzătoare, nota exactă a momentului. Eu am făcut această experienţă în neuitata zi de 22 iunie…“

Cuvântarea a fost rostită în ziua de 2 noiembrie 1941, în cadrul so-lemnităţii inaugurării postului Ra-dio-Moldova, transmisie în direct şi la postul naţional de Radio de la Bucureşti, Ion Petrovici fiind la

acea dată Preşedintele Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune. Textul cuvântării nu s-a păstrat în Arhiva instituţiei, dar fusese publicat în revista „Radio România“, an I, nr. 48, 16−22 noiembrie 1941, pp. 3−5. Se dovedeşte astfel forţa persuasivă a radioului în catalizarea sentimentelor care susţin ideile de identitate, apartenenţă la un spaţiu şi la o cultură.

Mărturisirea afectivă a lui Ion Petrovici despre un moment istoric important îşi găseşte reflectarea „în oglindă“ peste 50 de ani, în august 1991 în interviurile realizate cu Grigore Vieru, cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

În august 1991, în timpul marilor evenimente istorice de la Chişinău soţii Aldea Teodorovici şi Grigore Vieru se aflau la Băile Herculane. De la microfonul radioului public românesc s-au adresat Ţării dovedind importanţa luării de poziţie în situaţia istorică de schimbare. Atitudinea civică şi culturală a fost o dovadă a permanenţei în discursul public a românismului şi ne-a amintit de conferinţa susţinută la radio în 1936 de către Constantin Rădulescu-Motru. Câteva paragrafe din această conferinţă sunt importante în pledoaria noastră pentru argumentarea rolului radioului public în transmiterea rostirilor memorabile, conferind astfel credibilitate şi notorietate spaţiului radiofonic: „Românismul este o nouă spiritualitate. Iată prima idee afirmată (…). Dacă am scris Românismul este pentru că eu cred în însuşirile latente ale poporului român. Dar aceste însuşiri trebuie educate.

Etnicul nu este de ajuns. Din etnic trebuie să ne facem o vocaţie. Etnicul este echilibrul sufletesc şi trupesc pe care un popor îl realizează prin adaptarea sa la mediul geografic (…) Pe baza etnicului, fiinţa Românului do-bândeşte dreptul de a figura în muzeul etnografic al omenirii. Dreptul de a participa la viaţa istorică a omenirii îl dă numai conştiinţa vocaţiei de Român (…) Trebuie ca momentele grele ale acestui viitor să ne găsească pe noi, Românii, nu numai stând toţi laolaltă, ci şi între noi toţi, pe fiecare la locul pe care îl merită, de unde poate folosi fiecare neamului întreg. Pentru aceasta trebuie să trecem prin şcoala Românismului.“

Cuvintele filosofului român jalonează criteriile

de validare a unei stări generatoare de identitate: românismul.

În aceeaşi „cheie“ va rosti şi poetul Grigore Vieru crezul său în viitorul românilor . În interviul pe care l-am realizat în august 1991 la Băile-Herculane în timp ce la Chişinău erau mari mişcări de mase a avut o „istorie“ personală: am trimis înregistrarea la Radio Oltenia Craiova şi la Radio România Actualităţi. Cuvintele lui Grigore Vieru, ca şi poemul rostit în acel context aveau să fie receptate cu aviditate de românii îngrijoraţi de evoluţia situaţie din R. Moldova. A fost pentru prima dată când producătorii au cenzurat numele meu: au eliminat „Rusu“. Iar interviul a fost transmis în reluare la principalele jurnale din acea zi de 20 august 1991: „Este o acţiune ceea ce se întâmplă acum, este o acţiune ilegală, este o încercare de înăbuşire a dorinţei noastre de libertate. Noi am gustat puţintel − şi spun aşa pentru că noi nu am fost pe deplin liberi, dar puţină libertate am avut − şi am gustat pentru prima oară din libertate. Credinţa mea este că roata istoriei nu poate fi întoarsă. Credem în izbânda binelui şi a adevărului, pentru că prea mare este setea noastră de libertate…“ Poemul Inscripţie pe stâlpul porţii rostit cu patos de poetul Grigore Vieru avea să rezoneze vibrant în conştiinţa ascultătorilor posturilor naţional şi regional de radio şi va fi retransmis şi preluat la Chişinău. Efectul de coparticipare generat de radio va rămâne consemnat în istoria momentului, radioul contribuind astfel la definirea sentimentului de românism şi românitate.

Orice moment istoric, în special cel cu valoare de schimbare a regimului politic, a relaţiilor sociale şi politice, are nevoie de un dialog cu tradiţia, cu patrimoniul ei de valori. Cultura tezaurizează şi acumulează valorile, reţine ceea ce este durabil în ordinea spirituală. Radioul public trebuie să continue tradiţia de a fi prezent la marile evenimente sociale şi politice şi să creeze spaţiul de dezbatere la care să participe reprezentanţii culturii, adevăratele „voci“ ale istoriei la un moment dat, ale căror contribuţii vor îmbogăţi patrimoniul cultural românesc. Documentul radiofonic produs în aceste circumstanţe istorice devine document pentru cultura română.

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 21Cronică literară

PoezieViorel FORŢAN

sindromul Cain şi Abel

DEFINIŢIEsindromul Cain şi Abelse manifestă prin invidie şi concurenţă între fraţicare poate merge până la acte ucigaşe

în principalcauza primară fiind lupta pentru o hrană mai bunădarprin extinderecuprinde şi alte bunuri materiale şi sentimente

ÎNTREBAREdar conflictele violente şi războaielesuprapuse exact pe toată istoria omeniriice cauze au avut

CONCLUZIEsindromul Cain şi Abel

aCUZAŢIE

îndoialaşarpele din grădina Raiului

Tomaîntre apostoli

cine i-a trimis

neîncredereafrica de păcatsuspiciunea din noicine ne-a insuflat-o

Cel după chipul şi asemănarea Cui suntem făcuţi

whisky art deco sau

natură staţionară

gresie pe jos culoare antijeg inspiratăcâteva file de reviste formează un suport de protecţie

parantezăreviste publicitare de supermarcketprotecţia cuiînchis paranteza

trei sticle foste cu vodcă şi o cratiţă murdarăde timpnu pentru că s-ar fi gătit în ea

pe filele revisteipatru morcovi întregi plus două jumătăţi plus resturide morcovi bărbieriţi destul de recent

fireştecele de mai sus

jos pe jos

deasupra caloriferuluipe un glaf de marmoră învechită de prafse lăfăie trei nuci un bec poate ars şi un plici de muşte

de mânerul uşii către afară atârnăo plasă de plastic galbenăca îmbrăcămintea de protecţie a celor de la salubritate

dar există scaune masăalte nivele în această bucătărie în stilwhisky art deco

cum intri în încăperese simte prezenţa unei scrumiere fullbine protejată de lumina luxuriant de chioară

de ce whisky în titlude ce dacă văd sticle de vodcăn-am voie să mă gândesc la whisky

generalizarea ogivei

culmeagoticul a inventat ogivae dreptcu vârful în sus

şi acum se poartăchiar generalizatdar cu vârful în jos

nici nu conteazădacă eştisau nu eşticreştin

toată lumea cu ogive

liber

nu fiţi naiviîn viaţăexistă numai două feluri de a fi liberori să nu te naştiori să te naşti şi să trăieşti singur pe o insulă pustie

ori ori

viaţa este ca o spirală

în majoritatea cazurilordistanţele dintre spire sunt egalerareori se-ntâmplă ca acestea să fie inegaleatunci vieţuitorul cu o astfel de karma ori e nebun ori e geniu

generalizarea ogivei

O carte bazată pe confluenţa a două genuri, jurnal şi roman, Alibi cu Rebecca, a publicat de

curând la editura Limes din Cluj-Napoca, Mirel Brateş şi are ca punct de plecare o povestioară cu tâlc: un evreu, naufragiat pe o insulă pustie, şi-a pregătit în timp, toate cele necesare supravieţuirii; spre mirarea salvatorilor, el îşi încropise şi două adăposturi de rugăciune. După tonul vorbirii, evreul pare un eon al locului: „Acum eu cred, măi drăgălaşilor, măi, că mă puteţi înţelege mai uşor: aceste lăcaşuri sinagogale sunt locurile mele de cult mozaic – într-unul mă duc să mă rog în toate sabatele, în fiecare sâmbătă, şi într-al doilea nu intru niciodată…“. Al doilea adăpost (nevizitat) reprezintă posibilitatea altei confesiuni, alt eventual templu în situaţia vreunei revelaţii de forţă pe insula nepopulată.

Pretextul adevărat al firului narativ rămâne epistola pe care, din Tel-Aviv, Rebecca o expediază personajului-narator. Femeia are o identitate reală: „Într-o copie a foii de naştere de la Maternitatea Filantropia, a chemat-o Rivka Raveca Lungu, după aceea apare, în paranteză, la un loc şi cu numele real, Shapira, ca pe tatăl ei. (…) În mapa şi fişierul de control TM 327 (…), Rivka Raveca Lungu avea numele de cod Paulian şi se numea, re-ortografiată în scriere ebraică, Rebecca Levin.“ Bărbatul, pe care ea l-a adulat o viaţă şi pe care acum, lăsată „la vatră“ din rândul serviciilor secrete unde a activat, şi-l doreşte aproape, are o consimilitudine mai mult spirituală; atras de introspecţie, el nu-şi dezvăluie în vreun colţ de pagină, însuşirile fizice, perspectiva narativă aparţinându-i (acţiunea e relatată la persoana întâi). Epistola este în fond, o invitaţie la vis, de reconstituire a lui în realitate şi în atmosfera vârstelor pe care cei doi protagonişti le-au atins, semn că furtuna de îndoieli a trecut; e vremea ca aspiraţiilor, ascunse până acum, să li se dea viaţă: „Dragul meu,/ acest jurnal este, într-un anumit fel memoria mea secun-dară, underground-ul unde păstrez eveni-mente, senzaţii, circumstanţe petrecute mai demult“.

Titlul, aparent detectivist, Alibi cu Rebecca, este varianta de succes pe care personajul martor o opune eşecurilor, când, treptat, legăturile lui în dragoste se destramă: el o poartă în suflet pe Rebecca. În orice ipostază, ea l-ar înţelege. E cea mai bună replică dată celor interesaţi să-l învinovăţească de eşec şi un mijloc de a se salva pe sine ca imagine; în faţa oricui, ar adăuga fără vreo problemă: Alibiul meu aici, că am greşit, este că o am în minte pe evreică. Ea mi-ar fi suportat defectele, pentru ea, mai mult decât revizuibile.

Sentimentele sunt prezentate din per-spectiva autorului care încearcă să afle în confesiuni (cele semnate de Rebecca) trăiri pe care el să i le fi trezit ei. Curiozi-tatea de a se apropia de un jurnal care-i este dedicat în bună parte şi-i parvine în mod excepţional, prin italianul Mosa ri, este a individului care nu mai are i deal întrucât şi vârstele potrivite

Cartea unei trăiri

Dan IONESCU

avântului au trecut. Efuziunea iniţială a perspectivei subiective împrumută, pe parcurs, echilibrul confesiunii. Jurnalul conţine un model în convieţuire pe care eul prozaic insistă să-l recupereze; totuşi, este un element care-i blochează naratorului imboldul de a împrumuta ipostaza lui Orfeu sau Dante (aflaţi în căutarea umbrelor iubite, a lui Euridice, respectiv, Beatrice): faptul că prietena lui a fost delăsătoare, acceptând estomparea propriei personalităţi în sarcini anodine de serviciu.

La nivelul paginii, când o transcrii, starea trăită ia amploare; în mod pro-por ţional sporeşte regretul că nu şi-au spus totul când au avut prilejul, precum şi mirarea destinatarului, aflându-se (din Jurnalul fostei iubite) atât de adulat. Spi ritele au fost în corespondenţă se-cretă, niciodată nu s-au înstrăinat, deşi evenimentele, aparenţele au sufocat ver-va pasiunii.

Rebecca Lungu are impresia că memoria aceea permanentă care leagă vârstele între ele a fost întreruptă fără noimă în cazul ei; mereu a pierdut legătura, în pragul vârstei noi, cu aspiraţia precedentă. Înstrăinarea de sine, probabil afectând inima în mod ilizibil – de aceea nici nu a recurs la remedii – e resimţită mai mult într-un context dificil, fără prieteni şi rude, când, lăsată în pace, femeia are ocazia de a se readuna. Impresia deznădejdii este exprimată cu dezinvoltura muribundului, a celui care, ameninţat de o boală imprevizibilă, cea de inimă, nu mai are motiv să fie circumspect, nemaifolosindu-i la nimic abţinerea, dimpotrivă, spovedania (către semeni şi rabin) îl va ajuta să se împace definitiv cu propriul sine.

Două planuri se disting: unul, al evenimentelor, care atât de bine ar fi putut deveni realitate şi nu s-a întâmplat, altul, al suferinţei, al deplângerii morţii lui Rebecca, al părerii de rău că lucrurile, prinse de aceasta într-un jurnal, n-au fost spuse la timp: „A murit în această toamnă, lăsând în urma ei o aventură cu accente grave, cu un lung şir de insinuări...“. Cu acest roman psihologic, scris într-un ritm alert, Mirel Brateş îşi exprimă convingerea că empiria unei pasiuni îşi găseşte frâu în morala de a te bucura de ceea ce ai.


Cronică literară Poezie

T itlul acesta cu semnificaţii me taforice poate fi folosit sim bolic pentru cărţile publi-

cate până acum de Silvia Katz Ianăşi, scriitoare de limbă română care trăieşte în Israel. Fiică a Gorjului, ea a început să scrie încă de timpuriu, după propriile mărturisiri, dar debutul editorial are loc în anul 2010, cartea care poartă acest fascinant şi regenerator titlu a apărut la Craiova, unde a şi fost lansată.

Silvia Katz Ianăşi colaborează în Israel la publicaţii literare precum, „Revista Familiei“ sau „Magazin“, a apărut alături de alţi scriitori în antologia Cuvântul în timp editată la Cluj. Impresiile şi emoţiile contactului cu Pământul Sfânt sunt filtrate prin sufletul unei scriitoare sensibile şi suprapuse realităţilor de acasă, etnice, morale, religioase.

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“ din Craiova a organizat în ziua de 21 iunie 2012 o întâlnire a autoarei cu cititorii, fiind prezentate cărţile Dreptul la viaţă, Doar iubirea rămâne şi cartea pentru copii Spiriduşii pădurilor. Au vorbit despre cărţile Silviei Katz Ianăşi Corneliu Sabetay, Nicolae Marinescu şi Maria Mona Vâlceanu.

Romanul Dreptul la viaţă este o tul-burătoare epopee a jertfelor ne întrerup te din umbra Zidului Plângerii. Povestea de dragoste dintre un bărbat evreu şi o femeie creştină este relatată de Sofia, martor, narator şi personaj principal. Cartea se deschide cu relatarea unui atentat, ceea ce o înspăimântă pe Sofia, aflată în apropiere, susţinută în permanenţă de iubirea puternică şi echilibrată a soţului ei, medicul chirurg Isac.

Echilibrul iubirii desăvârşite se rupe însă când Sofia însăşi, aflată pe terasa unui restaurant, cade victimă unui atentat, pierzându-şi pruncul nenăscut pe care îl aştepta şi fiind rănită trupeşte şi sufleteşte. Drama aceste femei este cumplită, suferind o depresie care o duce până în pragul sinuciderii. Trăieşte ororile celor două războaie şi este distrusă când află că unica ei nepoată din România îi ascunsese faptul că se căsătorise într-o ţară arabă. „Trăia ca toţi ceilalţi oameni, între cer şi pământ, dar uneori

Să nu-mi fii tu călăul!

Să nu-mi fii tu călăulce-mi decapitează noapte de noaptesomnul abia născut…Să nu-mi fii tu visul ciudatce-mi spulberă mutşubredele diguri ale rugăciunilor mele…Să nu-mi fii tu călăulce-mi decapitează cuvintelecu sabia tăcerii!

Te-am văzut…

Te-am văzut Cum, fără milă,ai smuls claviculapăsării kiwi,i-ai sfâşiat aripile,i-ai pictat ochii cu albşi, traversând un hotarinvizibildinlăuntrul tău,ai plecatcu chipul încremenitpe retina ochilor mei…Eu te-am văzut,eram ascunsă în dosul cuvintelor.

Eu simt...

Eu simtcum toamna astas-a cuibărit în mine,în gându-mi,în pat,obosită,nici pulovărul josnu l-a dat.Să-i fac locmă retragpe-o margine de gând…şi-aud toamna sforăind,dormind aburităca dup-un vechi descânt.

Pasărea Phoenix

Amurgul adoarme sub uşi de catedrală.Pasărea Phoenix din secera lunii coboarăca o Bună Vestire perpendicularăce tulbură apa-n fântânile lumii, amară.Pasărea Phoenixdin cenuşa-i uşoarăpana-şi strecoarăşi-opreşte ornicul astralşi curge-o veşniciede cerneală.

Nu striga!

Nu striga!nu-i nimenisă te-audă,doar verbulîn gură-ţiasudă.

Maria Mona VÂLCEANU Ella ARBĂNAŞI

Silvia Kaţz-Ianăşi − Dreptul la viaţă

Poeme

avea impresia că intrase într-un tunel în care se rătăcise şi nu mai găsea ieşirea.“ (Dreptul la viaţă, p. 73)

Revederea celor două femei la sfârşitul războiului, dragostea Sofiei pentru soţul ei, chirurg care salvase multe vieţi, teama de viitor dar şi speranţa de pace, încheie această poveste. Pacea o regăseşte Silvia în pelerinajul final la Mormântul Mântuitorului: „Când fruntea ei a atins piatra Mormântului, a simţit ca într-un vis cum parfumul unei esenţe divine o înconjoară şi un calm binefăcător intră în inima ei. A simţit cu adevărat că acolo era locul iubirii, unde toate întrebările ce se născuseră de un timp în mintea ei vor primi răspuns. Avea nevoie doar de o scânteie care să o lumineze.“ (Dreptul la viaţă, p. 119)

În prefaţă, autoarea subliniază mesajul cărţii, dragostea ei pentru poporul evreu care are dreptul la viaţă şi pentru poporul român, de la care ea a învăţat să iubească şi să apere acest drept: „Am scris această carte cu furie şi cu sinceritate… cartea s-a născut sub lumina care izvorăşte din pământul sfânt, acolo unde uneori viaţa şi libertatea îţi sunt interzise, unde eşti nevoit să te ascunzi în spatele unui zid pe care scrie siguranţă şi totuşi, atunci când vrei să treci dincolo, trebuie să priveşti printre spărturile zidului şi să desluşeşti ce scrie dincolo de el: viaţă sau moarte. Pământul sfânt are nevoie de pace iar poporul evreu are… Dreptul la viaţă!“

Cel de al doilea volum al autoarei, Doar iubirea rămâne (2011) transmite acelaşi mesaj optimist: „Sper să pot scrie până când viaţa îşi va spune ultimul cuvânt. Nu fac parte dintre oamenii care se nasc, trăiesc şi mor în acelaşi loc şi visez la ceea ce încă nu am atins şi sper să mor zâmbind când va veni timpul“.

Dacă Dreptul la viaţă reprezintă dragostea pentru Israel, ţara care a primit-o, Doar iubirea rămâne reprezintă dragostea pentru ţara părinţilor ei, pentru satul românesc de munte unde a copilărit şi care i-a fost atât de drag. Autoarea mărturiseşte: „Această carte a ieşit ca un izvor din sufletul meu, aşa cum lumina iese din pământ sau cer. Prin cuvintele scrise, aduc omagiu celui mai minunat sentiment a cărui substanţă magică, atunci când găseşte drum spre mintea şi inima noastră, ne ajută să cunoaştem sensul vieţii: iubirea.“

Personajul feminin, Stela, înre gis trea-ză cu multă dăruire suferinţa altor femei, povestea se ţese în poveste, pentru că „niciodată întâlnirile destinului nu sunt fără un sens şi o finalitate.“ (Doar iubirea rămâne, p. 73)

Trecerea timpului care frământă ex is-tenţa omenească este sugerată prin mo-dalităţi aproape lirice: „Văd anii care mă aşteaptă ca pe un strat de nisip mişcător, care va muşca din mine încet, încet“. (Doar iubirea rămâne, p. 126)

Spiriduşii pădurilor, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2012 oferă un buchet de povestiri pentru copii, scrise cu sensibilitate şi mult talent, care se adresează celor cărora Silvia le doreşte o dulce, dulce copilărie, aşa cum ea n-a avut...

Zâmbet larg,zâmbet lung!Se poartă zâmbetul.Nu sta cu gura deschisă!S-ar puteasă te molipseştide zâmbet.Încheie-ţi haina,s-ar puteasă se furişezeîn pieptul tăuiluzii deşarte,cu miros de moarte.Pune-ţimănuşile,să nu-ţi rămânăamprentelepe linia vieţiiaproapelui,când îi strângi mâna.

Trio

Tu eşti un arcuş,eu sunt o vioară.Şi-n noaptea asta solitară,venit-a „cântăreaţa cheală“ce ştie a cânta nebunădin gură şi din strună.Şi m-a luat la subsuoarăşi pe tine într-o mână…Ne-am potrivit întâia oară…Şi de-atunci seară de seară,noi şi „cântăreaţa cheală“− un trioales de soartă −ne-am legatsă facem artă.

Al. Pascu – Parcul „Nicolae Romanescu“

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 23Cronică

literară

Poet şi publicist, traducător, pictor şi sculptor, Petre Cichirdan s-a re(prezentat) „scris“ şi „zidit“, toată viaţa, pe sine însuşi, după

principiul estetic al oglinzii şi oglindirii (Mimessis-ul lui Aristotel). Acel alter ego din Apele şi strălucirile sticlei „de Murano“, a devenit, s-a transformat în personaj, atât literar cât şi plastic în Autoportretele sale cunoscute, iar astăzi, în romanul Oglinda (2011) cu un subtitlu sugestiv: roman open „cu uşile deschise“.

Cartea este o viziune autobiografică, autorul, recunoscându-se drept „o fire năvalnică, vitală“ un suflet „stufos“ şi sofisticat, „contorsionat“, de vremurile în care a trăit. Ca român (n. 21 februarie 1951, Râmnicu Vâlcea) P. Cichirdan cultivă, „locul natal“, precum noi toţi, însă părinţii, ne aminteşte, obsedant, sunt români bucovineano-basarabeni, la „limita“ dintre spaţii: Cernăuţi – Bo-toşani, şi printr-o dramatică epopee is-torică, evacuaţi, în vara lui 1944, în judeţul Vâlcea, nemaivăzându-şi „pla-iurile sorgintei lor“ niciodată!

Chiar şcolile pe care le-a urmat Petre Cichirdan au fost „întrerupte“ („fisurate“ asemeni unei oglinzi), în funcţie de austeritatea familiei (copilul-elev ia, în Râmnic, cursuri de violoncel de la celebrul profesor şi artist Leca Morariu – fost, în tinereţe, preşedintele student al Societăţii „Aboroasa“ din Cernăuţi). Urmează apoi un an Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din capitală, devenind unul din învăţăceii sculptorului Constantin Lucaci; în 1969 îl găsim elev al pictorului-profesor Victor Goga; iar în anul 1977 termină Institutul Politehnic Bucureşti, specializân-du-se în Tehnologia asistată de calculator a maşinilor cu comandă numerică, o profesie inginerească, ce îl va transforma (şi) în sculptor de piese de zbor, fiind încadrat la Întreprinderea de avioane Craiova.

Specialist-programator în proiectarea pe calculator a unor forme aerodinamice, el a creat şi expus prima operă originală din România, „sculptură cibernetică-computer sculpture“ (adică „dăltuit“ de un agregat electronic

Oglinda şi oglindirile lui Petre Cichirdan

manevrat automat potrivit concepţiei „inginerului-artist“ – nu în piatră, marmură, ci în metal).

După Revoluţia din decembrie 1989, Petre Cichirdan a început să expună desen şi pictură (cu motive biblice sau laice); şi-a tipărit poezia, urmărită şi cenzurată, din anii ’70, dar a şi editat, şi direcţionat, publicaţiile Povestea vorbei, Cultura vâlceană ş.a.m.d., semnând

articole, note, interviuri, traduceri – o reprezentativă activitate publicistică, cuprinzând peste 2 decenii, reeditate în trei volume, însumând aproape o mie de pagini, şi publicate de curând: Interferenţa artelor. Critice. Literatura; Interferenţa artelor. Critice. Arta Plastică; Interferenţa artelor. Critice. Muzica.

*

Personajul central în romanul O -glin da este, prin urmare, însuşi in te-lec tualul – poetul, sculptorul, poetul şi publicistul Petre Cichirdan „stând de vorbă“, reconstituind, restituind –

„propriul eu“ după un model adânc clasic, al romanului (şi personajului legendar!) ştiut încă din copilărie „pe derost“: Nepotul lui Rameau (de Denis Diderot)!

Autorul romanului Oglinda afirmă, prin persuasiune, că va scrie o carte „fără tehnici consacrate, arabescuri şi metafore“ şi va structura în forma şi compoziţia volumului: „dialogurile“, „interviurile“, „confesiunile“ pe care le-a avut deja în presa audio vizuală (radio şi televiziune), transcriindu-le şi transformându-le în text, încercând o „oglindire“ a realităţii, văzută ca spaţiu. Aproape reportaj!...

„Viaţa şi romanul“, spunea Sthendhal, în timp ce aşternea Roşu şi Negru, nu sunt decât o „oglindă, purtată de-a lungul unui drum“. Însă, avem în romanul autobiografic Oglinda şi o viziune a timpului, subiectivă desigur, despre tinereţea autorului (şi personajului), petrecută într-o societate (comunistă) – „o epocă a nebuniei“, „un deceniu cumplit“ (1980-1990), urmat de Revoluţia din decembrie 1989.

Oglinda ni se prezintă ca un roman împotriva uitării, oglindire a vieţii – „rece“, alteori „caldă“ („aburoasă“), cultivând stările poetice: emoţia, ficţiunea, demersul artistic, visarea, iubirea şi tristeţea: transcenderea realităţii imediate; şi existenţa trăită ca artă.

O anume, profundă mistică, aparţinând românilor din răsărit, transpare şi în acest volum memorialistic (asemănător, prin confesiune, scrierilor lui Goma); e în discuţie aprecierea faţă de spiritul slav, „fiindcă în această imensă ortodoxie de stat (cum numeşte autorul imperiul teocratic rus) au pierit chiar şi armatele lui Napoleon şi Hitler!...“

– „Crezi în Dumnezeu?“..., îl întreabă „Ea“ pe eroul romanului în cadrul unei emisiuni în direct (un dialog televizat), care e şi interviu şi reportaj şi istorie a clipei.

– „Cum să nu cred, dacă El este chiar Eu, aşa cum tu eşti Ea şi eu rămân Eu chiar dacă ţie, cineva îţi rade argintul din spate?... Spatele nostru, datorită Domnului este plin de aură – iată, aur! precum în jurul capului au sfinţii...“ Da, ca o oglindire a fiinţei şi spiritului nostru.

„Degeaba trăieşti în Europa dacă nu îl cunoşti pe Tolstoi!.. Între ei şi noi, românii, a existat al treilea Canaan! Acolo, a existat Andrei Rubliov!... Acolo, ortodoxia a devenit putere de stat!...“

E straniu că, graţie şcolilor şi institutelor, prin care a trecut, şi graţie talentului său de excepţie, (şi) într-o întreprindere de avangardă tehnologico artistică (Avioane, Craiova), poet şi traducător al Carminei Burana; pictor, sculptor, expunând pe plan naţional (la Cluj Napoca, Timişoara, Craiova, Târgu Jiu), Petre Cichirdan este uneori greşit receptat şi împins de unii cronicari, şi privit într-o anume controversă. În romanul autobiografic Oglinda, concluzia personajului – confesor este că tentaţia sa cea mai de seamă a fost sinteza şi interferenţa artelor (unite prin continuitate şi ritm – temelie a vieţii şi spiritului – idee cardinală preluată din De Musica, de Sf. Augustin). Idee în plină ascensiune, iată şi astăzi, în propagarea noii civilizaţii: a audio vizualului universal; numită, şi între războaie, civilizaţia ochiului; iar în actualitate: civilizaţia imaginii – un „melanj al tuturor artelor“, cum concluzionează însuşi autorul Oglinzii.

Constantin ZĂRNESCU

Bogdan GROŞEREANU

Apărută recent la „Editura de Sud“, cea de-a II-a ediţie a

cărţii-document Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima, semnată de jurnalistul Ion Jianu, este un proiect ambiţios care îşi propune să reconstituie ascensiunea europeană a clubului de fotbal Universi-tatea Craiova. Supranumită „campioana unei mari iubiri“, legendara echipă din Bănie este prima din fotbalul românesc care a ajuns într-o semifinală de cupă europeană – UEFA 1983.

Cu meticulozitatea unui arheolog pa-sionat, autorul şterge praful care s-a aşe-zat pe blazonul clubului, pentru a-i reda strălucirea de altădată. Printr-un remarca-bil efort de documentare jurnalistică, Ion Jianu surprinde performanţa Universităţii din sezonul 1982−1983 din mai multe

Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima – cartea care ne restituie istoria

unghiuri: al jucătorilor, al antrenorilor şi chiar al adversarilor. În carte se regăsesc interviuri cu toţi cei 19 fotbalişti ai Craiovei Maxima, cu antrenorii şi ofici-alii clubului. Cititorul are dimensiunea im pactului pe care l-a avut Craiova Ma-xima prin prisma aprecierilor făcute de personalităţi din diverse sfere ale so-cietăţii: Nadia Comăneci, Gică Hagi, Marin Sorescu, Amza Pellea, Mircea Lucescu, Valentin Ceauşescu sau Victor Piţurcă.

Unele dintre cele mai interesante fragmente sunt interviurile cu marii adversari: Giancarlo Antognoni, Hans Briegel, Alain Giresse, Sven Goran Eriksson, Zoran Filipovici sau Marius Tresor.

La aproape 30 de ani de la memorabila

semifinală cu Benfica Lisabona, cartea încearcă să răspundă la o întrebare-obsesie: de ce a pierdut Universitatea calificarea în finala UEFA? Iar ipoteza poate fi şocantă: jucătorii au fost dopaţi. Din această carte-document, mai aflăm, printre altele, şi de ce nu a fost operat Ilie Balaci în străinătate, cum a ratat Gică Hagi transferul la Universitatea şi cine a distrus Craiova Maxima.

Ajuns deja la a cincea lucrare dedicată Universităţii Craiova, ziaristul Ion Jianu devine cronicarul prin excelenţă al acestui club de legendă. Iată de ce cred că această carte este importantă: pentru că în aceste zile, în care epigonii vor să confişte palmaresul Craiovei Maxima, Ion Jianu vine să reconstituie şi să ne restituie istoria. Considerăm că Frumoşii

nebuni ai Craiovei Maxima nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui suporter. Peste timp, figurile emblematice ale Craiovei Maxima devin nişte icoane, iar istoria lor – o formulă de exorcizare a prezentului schizoid şi minimalist.


Poezie Eseu

Mihai DUŢESCU

Cum poate încropi mintea omului o imagine generală despre lume, despre viaţă (acest aliniat pare a fi cel mai apropiat pentru

definirea obiectului filosofiei), când filosofii cugetă diferit, trăiesc în perioade diferite, pornesc în cercetarea, interpretarea lumii de la abordări ştiinţifice, literar artistice, religioase?. Da, imaginea include aceste particularităţi, nu este unitară, dimpotrivă este o interpretare contradictorie, prezervă lumea asupra căreia se opresc. Se adaugă ambiţia, marea dorinţă de a dovedi că talentul, spiritul omului arată lumea. Şi imediat apar în oglindă marile neclarităţi, limite ale cunoaşterii, răspunsurile definitive cu suporturi nule, poziţii relativizante ce fac impresia noului. Noi teorii eclectice, inedite cel mult prin limbaje.

Voltaire, pentru ilustrare ne arată contextul: ,,Înaintea lui Loke, marii filosofi au stabilit în mod cert ce este sufletul omului; dar pentru că nu ştiau nimic despre el, e destul de firesc ca ei să fi avut păreri deosebite“ (Pasionaţii în imaginea generală despre lume au ştiut tot atâtea câte n-au ştiut despre om, despre cunoaşterea sa, natura lui, spaţiul, timpul, mişcarea lui şi cele veşnice). De la un loc, chiar de acolo de unde ar fi mai mare nevoie de verificare, de dovezi se recurge la analogii, la extrapolări… toate nu pot trece de pragul unor ipoteze, de o treaptă ori alta a fondării provizorii. Cuvintele lui Voltaire, cu toată evoluţia pe care a avut-o cunoaşterea sunt valabile şi azi, sunt însoţite de aceleaşi sentimente, pentru a fi optimişti, de jumătatea de măsură pe care oamenii în închipuirea lor o ajunge, deci şi să fie creativi şi curajoşi, pentru că natura le cere să mai pună în locul neîncrederii şi încrederea.

Totuşi de la Imm. Kant, care zicea, pe drept cuvânt pentru timpul său, că ,,Metafizica este un ocean întunecat, fără ţărmuri sau faruri, presărat cu multe epave filosofice“ ( ca să luăm un exemplu), filosofia a

Arta uitării

Mai e o palmă până la cer, păsărilese târăsc în genunchi, lucrurile se târăscîn genunchi, vai ce puţin aer mi-a mai rămas, ce puţină speranţă

cum să mă împac cu trecutul, cumsă mă împac cu moartea. Aş vrea săspun că există ceva mai grav decâttristeţea, mai grav decât singurătateaşi anume să încetezi să crezi în iubire

mai e o palmă până la cer, stau nemişcatsă nu sperii copilul blond al nopţii,stau în fotoliu şi exersez arta uitării.

Pescăruşii

Timpul are sandale roşii de la Prada.Se pregăteşte de vară.Mâinile mele sunt din ce în ce mai ridate, parcă mă spăl cu sodă, ce seîntâmplă Doamne cu mine!

Azi-noapte Timpul mă privea cum dorm,simţeam asta şi eram neliniştit,nu pot să dorm ca lumea când cinevamă priveşte. De ce-o umbla în sandaleroşii, de ce are cămaşa descheiatăla primii doi nasturi, că nu mai e nici eltânăr, degeaba se fandoseşte…

Cum strigă pescăruşii peste oraşimaginând o mare fără sfârşit,ce zăpăciţi sunt şi pescăruşii,Doamne ce zăpăciţi sunt…

2 iulie 1936 – a murit Grigore D. Pencioiu, în Craiova, n. 1869, în Craiova;

2 iulie 1978 – a murit Mira Simian, în Honolulu, Hawaii, SUA, n. 1920, în Râmnicu Vâlcea;

3 iulie 1950 – s-a născut Ioana Dinulescu, în Craiova;

3 iulie 1923 – s-a născut Nicolae Paul Mihail, în Caracal;

3 iulie 1942 – s-a născut Victor Rusu, în Drobeta Turnu-Severin;

4 iulie 1941 – s-a născut Virgil Dumitrescu, în com. Stoieneşti, jud. Olt;

4 iulie 1942 – s-a născut Al. Doru Şerban, în com. Preajba, jud. Gorj;

5 iulie 1931 – s-a născut Al. Oprea, în com. Goruneşti – Bălceşti, jud. Vâlcea, m. 4 dec. 1983, în Bucureşti;

8 iulie 1933 – s-a născut Tudor Băran, în satul Pojogeni, jud. Gorj;

8 iulie 1942 – s-a născut Şerban Foarţă, în Turnu Severin;

8 iulie 1968 – a murit Petre Pandrea, în Bucureşti, n. 26 iun. 1904, în oraşul Balş, jud. Olt;

9 iulie 1959 – s-a născut Leon Dură, în com. Dăeşti, jud. Vâlcea;

16 iulie 1939 – s-a născut Caius Dragomir, în oraşul Slatina;

16 iulie 1937 – s-a născut Costea Marinoiu, în satul Valea Gorunelului, jud. Vâlcea, m. 20 dec. 2011, în Râmnicu Vâlcea;

16 iulie 1918 – a murit Mihail Strajanu, în Râmnicu

Poziţiile opuseşi interpretarea lumii

Daniel MUREŞAN

făcut paşi însemnaţi, deoarece cunoaşterea a avut mari progrese. Scrierile filosofice, mai cu seamă teoriile gnoseologice, ştiinţifice au adunat, răspândit multe idei tot mai apropiate de lumea pe care o descriu, imaginează. Admiraţia şi progresul ne-au rămas ponderate de idealuri, de pretenţiile în creştere. Măsura ne arată că suntem în aceeaşi sferă a relativităţii.

Măsura se pare că este păstrată în timp, poate şi talentul negărilor, păstrării şi dezvoltării liniilor filosofice anterioare. Ele vor aduce deliciu şi enervări. De ar fi să ne oprim la descrieri cum au fost cele ale lui Davide Hume ,,Lumea e, poate, schiţa rudimentară a vreunui zeu copilăros, care a abandonat-o la jumătate, ruşinat de execuţia deficitară; e opera unui zeu subaltern, de care zeii superiori se amuză; este producţia confuză a unei divinităţi pensionate şi senile, care a şi murit“. În mod opus, Gottfried Leibnitz vede în lumea existentă cea mai bună lume posibilă fiindcă a fost creată de Dumnezeu (care e perfect), este condusă de Dumnezeu. Ea, lumea, constituită din entităţi numite monade, se bucură că a creat-o Dumnezeu, monada monadelor. Contextul creării lumii de către Dumnezeu, pe de altă parte, ca fiind cea mai bună lume posibilă, logic nu lasă posibilitatea depăşirii, progresului acestei creaţii…

,,Fără cunoştinţe nu vei deveni niciodată filosof, dar nici cunoştinţele singure nu te vor face vreodată filosof, dacă nu se adaugă o reunire corespunzătoare a tuturor cunoştinţelor şi abilităţilor şi o înţelegere a concordanţei acestora cu cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane“ Imm. Kant, Logica generală (Care sunt cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane?).

Dând răspuns la această întrebare se pot scrie filosofii, ce nu pot fi mult diferite faţă de cele scrise, nici prin poziţiile lor contradictorii. În faţa neliniştii filosofice stă o anumită vrednicie şi veşnicele limite ce ni se opun.

Poeme

Vâlcea, n. 2 oct. 1841, în com. Tiur, jud. Alba;19 iulie 1896 – s-a născut G. Şt. Cazacu, în com.

Rast, jud. Dolj, m. 22 nov. 1944;19 iulie 1992 – a murit Dionisie M. Pippidi, în

Bucureşti, n. 17 dec. 1905, în Craiova;20 iulie 1939 – s-a născut Ilie Guţan, în com.

Drăgoteşti, jud. Dolj;20 iulie 1943 – s-a născut Adrian Păunescu, în com.

Copăceni, jud. Bălţi, Basarabia, m. 5 nov. 2010, în Bucureşti;

21 iulie 1947 – s-a născut Fănuş Băileşteanu, în com. Sălcuţa, jud. Dolj, m. 29 apr. 2008 în Bucureşti;

21 iulie 1904 – s-a născut Ion Biberi, în Drobeta Turnu-Severin, m. 27 sept. 1990, în Bucureşti;

21 iulie 1951 – s-a născut Ion Şt. Diaconu, în com. Portăreşti, jud. Dolj;

21 iulie 1920 – s-a născut Violeta Zamfirescu, în Craiova, m. 4 oct. 2006;

22 iulie 1945 – s-a născut Daniel Turcea, în Târgu-Jiu, m. 28 mart. 1979, în Bucureşti;

25 iulie 1950 – s-a născut Gheorghe Manafu, în Bucovicior − Vela, jud. Dolj;

27 iulie 1937 – s-a născut Pan Izverna, în com. Malovăţ, jud. Mehedinţi;

28 iulie 1935 – s-a născut Nicolae Fulga, în com. Vâlcele, jud. Olt;

28 iulie 1947 – s-a născut Corneliu Vasile, în com. Dobrosloveni, jud. Olt;

30 iulie 1893 – s-a născut Mihail Celarianu, în Bucureşti, m. 5 dec. 1985, în Bucureşti.

Calendar iulie

Grafică de Marcel Guguianu

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 25Universitaria

Cum vorbimCum scriemCum vorbimCum vorbimCum scriem

CeciliaCĂPĂŢÎNĂ

Aminte are statut de adverb în DEX şi DOOM2, autorii menţionând faptul că este utilizat doar în „expresii“. Toate

exemplele din DEX: a-şi aduce aminte, a lua aminte, a lua aminte la ceva a-i fi (cuiva) aminte (de ceva) sunt însă ale unor locuţiuni verbale recunoscute ca atare în lingvistica românească, nu ale unor expresii. În DOOM2, pe de o parte se afi rmă că „adverbul“ aminte se foloseşte în expresii, iar, pe de altă parte, îmbinările înregistrate care îl conţin (a aduce aminte, aducere aminte, luare aminte) sunt considerate locuţiuni, nu expresii.

La cuvântul baştină, autorii DEX indică statutul de substantiv feminin, notând însă că acesta apare în locuţiunea adjectivală şi adverbială de baştină. Autoarele DOOM2 nu recunosc statutul de substantiv al acestui element locuţional, ci indică, în mod corect, statutul de locuţiune adjectivală al îmbinării de baştină. Precizez că, în româna actuală, baştină e doar element al locuţiunii adjectivale de baştină: ţara / locul / satul de baştină.

Un cuvânt vechi, provenit din maghiară şi care este, în momentul de faţă, doar element locuţional este seamă. Deşi şi-a pierdut autonomia lexicală şi gramaticală, el

Alocuri sau pe alocuri? Prejos sau mai prejos?

(Despre statutul de element locuţional) IIimprimă combinaţiilor sale câteva sensuri pe care le-a avut, printre care „observaţie“, „remarcă“, „judecată“, „constatare“, „importanţă“, „atenţie“, „interes“, „rost“. Neregularitatea înregistrării colocaţiilor fi xe ale lui seamă se datorează absenţei principiilor lexicografi ce privitoare la înregistrarea locuţiunilor. Astfel, unele sunt corect înregistrate la cuvântul – element locuţional − seamă, altele însă apar la verbele–suport morfologic: a da, a băga, a lua, a ţine, iar câteva, chiar în ambele locuri. De pildă, locuţiunile de bună seamă, mai cu seamă, a-şi da seama, a-şi lua seama, pe seama, a lăsa în seama, a da pe seama, a ţine seama, de seamă, de-o seamă (expresie?!), a şti seama (expresie?!), a-i face seama, a-şi face singur seama, fără număr şi fără seamă, peste seamă sunt înregistrate la cuvântul seamă. Trei îmbinări, a (se) băga de seamă, a băga în seamă şi a băga seama, considerate expresii, apar la verbul a băga. A lua seama (seamă) şi a-şi lua de seamă au două intrări (la seamă şi la a lua), la fel şi a lăsa în seama.

Mai atrage atenţia şi încercarea neizbutită de a soluţiona statutul colocaţiilor acestui element. Cele mai multe dintre combinaţiile fi xe ale lui seamă: de bună seamă, mai cu seamă, a-şi da seama, a lua seama /

seamă, a-şi lua seama, pe seama (cuiva), a lăsa pe / în seama cuiva, a da pe / în seamă, a da în / pe seama cuiva, a lua seama (de cineva), a ţine seama de cineva, a ţine seamă de cineva sunt, potrivit DEX, „locuţiuni şi expresii“.

E limpede că prezenţa elementului locuţional seamă certifi că statutul locuţional al tuturor acestor îmbinări lexicale.

Prin urmare, cred că locuţiunile care conţin un element fără autonomie lexico-gramaticală, pe care l-am numit „element locuţional” (precum seamă, prisos, şleau, aminte, îndemână, îndelete, subsidiar, trombă, vogă şi multe altele), trebuie înregistrate la acest cuvânt, în combinaţia locuţională în uz (de seamă, de prisos, pe şleau, a-şi aduce aminte, a lua aminte, la îndemână, pe îndelete, în subsidiar, în trombă, în vogă). Când procesul de locuţionalizare nu s-a încheiat, grupul locuţional poate fi înregistrat la primul cuvânt plin al acelei îmbinări.

Pledez pentru o convenţie lexicografi că a intrărilor frazeologice, care, ca orice altă convenţie, nici adevărată, nici falsă, ci comodă şi utilă, va ajuta la mai buna sistematizare a materialului lexical.

Ultimul roman (în ordine cronologică) al celebrului scriitor peruan Mario Vargas Llosa (câştigător al Premiului Nobel

în 2010) El sueño del celta (Visul celtului, Saltillana Editores Generales, Madrid, 2010) continuă seria creaţiilor care reconstituie cu mijloacele naraţiunii literare evenimente şi personaje ale istoriei precum în mai vechile romane non-fi ctive La guerra del fi n del mundo (1981) sau La fi esta del chivo (2000).

De fapt, romancierul peruan a fost întotdeauna sedus de realitatea în care a trăit şi mai ales de cea a ţării care i-a dat fi inţă, dar pe care nu o dată a fost silit să o părăsească atunci când verbul său deranja pe unii deţinători vremelnici ai puterii (pe care o voiau, în nimicnicia lor, absolută).

Mario Vargas Llosa face parte din scriitorii sud-americani care au revoluţionat arta prozei în cea de-a doua jumătate a secolului trecut şi, mai mult, a devenit o autentică voce în revelarea condiţiei umane în contemporaneitatea nu o dată violentă şi profund alienatoare.

Astfel, amintim cu adâncă admiraţie celebrele romane care au devenit embleme pentru boom-ul prozei hispano-americane din cea de-a doua jumătate a secolului trecut: La ciudad y los perros (1965), La casa verde (1965) şi Conversación en la Catedral (1969).

Romanul El sueño del celta reconstituie activitatea complexă şi tragicul destin al consulului britanic Roger Casement în acţiunile civilizatoare ale Europenilor în zonele Republicii Congo de azi în Africa, cele ale companiei Peruvian Rubber Company în îndepărtata selvă din Putumayo peruan, pentru a deveni, mai apoi, un luptător fanatic al eliberării Irlandei de sub autoritatea Marii Britanii, mai ales în timpul primului război mondial.

Personajul istoric evocat îi îngăduie scriitorului peruan posibilitatea de a refl ecta nu numai asupra evenimentelor şi stărilor de fapt evocate, ci şi asupra istoriei şi a civilizaţiei în general. Pe baza documentelor şi mărturisirilor scrise ale personajelor evocate, el surprinde esenţele fenomenelor, dincolo de aparenţele idealizate şi cosmetizate de interese particulare.

GeoCONSTANTINESCU

Mario Vargas Llosa, Visul celtuluiProtagonistul său, Roger Casement, tânăr reprezen-

tant al unei ţări de dimensiunea civilizatoare a Marii Britanii în expansiunea sfârşitului de secol XIX, credea în mod naiv în forţa şi bunele intenţii ale celor ce aduceau sălbăticia unor locuri încă virgine la dimensiunile pre-zentului european. Totul se întâmplă atunci când ma-rile puteri îi conferă regelui belgian Leopold II te-ritoriul Congo-ului de azi (faptele istorice au loc în 1885) pentru transformarea sa modernă şi transpunerea acolo a religiei, a moralei, a legilor şi valorilor Europei moderne, culte, libere şi democratice ce vor culmina „prin a-i transforma pe nefericiţii triburilor în bărbaţi şi femei ai timpului nostru“.

Dar realitatea de pe teren era alta. Aceste idei funcţionau numai în cărţile de propagandă ale regimurilor moderne... Pentru că acolo, la graniţa dintre civilizaţie şi sălbăticie, funcţionau alte legi. Cele ale maximum-ului profi t prin exploatarea la sânge a populaţiilor băştinaşe, considerate ingenue şi fără de putere. Guvernele voiau să obţină totul cu cât mai puţine investiţii iar pe teren acţiunea civilizatoare era nu o dată încredinţată „oamenilor de joasă teapă, escroci, foşti puşcăriaşi, aventurieri dornici de îmbogăţire ieşiţi din cloaca şi mahalalele prostibulare din jumătate de Europa“.

Aceştia transformau principiile iniţiale conform cu apucăturile lor din totdeauna: nevoia de câştig în spaţii necontrolate sau greu controlabile pe măsură ce guvernul belgian însuşi avea nevoie de cât mai mult cauciuc natural pentru industria întregii Europe în expansiune.

Astfel tânărul Roger Casement avea să remarce: „prezenţa europenilor în Africa nu constituia un ajutor dat africanilor pentru a ieşi din păgânism şi barbarie, ci de a-i exploata cu o lăcomie ce nu cunoştea limite prin abuz şi cruzime“.

Profund dezgustat, va întâlni aceeaşi situaţie în zona Putumayo din Peru, unde guvernul peruan a încredinţat acţiunea civilizatoare companiei engleze Peruvian Rubber Company. Statul însuşi devine un simplu agent al companiei, prin exploatarea inumană a indienilor: „preţurile erau determinate de Companie astfel încât

indigenii întotdeauna să rămână datori şi să lucreze restul vieţii pentru a amortiza ceea ce datorau. Cum şefi i nu aveau salarii ci comisioane pentru cauciucul ce-l recoltau, exigenţele pentru obţinerea maximum-ului de latex erau implacabile“. Prin urmare, generozitatea colonizatorilor se reducea la acea cumplită maşină de exploatare şi exterminare unde Statul civilizator e parte integrantă.

Astfel, Roger Casement după o activitate de 20 de ani în Congo şi 7 ani în America Latină devenit chiar consulul Marii Britanii în aceste zone, constată că şi el, în calitate de irlandez, este o persoană deznaţionalizată şi manipulată de ideologia Marelui Imperiu. De fapt, stăpânii temporari ai acestuia îl făceau să creadă că „Irlanda era o ţară barbară fără trecut demn de memorie, ridicându-se la civilizaţie datorită celor ce au ocupat-o, educată şi modernizată de Imperiul care a despuiat-o de tradiţie, de limbă şi de suveranitate“.

Prin urmare, încă din 1904, când Arthur Griffi th a fondat Sinn Fein s-a oferit să colaboreze cu aceasta şi să se subscrie la toate publicaţiile ei. În timpul primului război mondial, încercând colaborarea cu Germania pentru a obţine eliberarea Irlandei a fost considerat trădător, a fost închis şi executat.

Acest personaj tragic al istoriei reînviat din documentele epocii şi din scrierile lui despre lumea in care a trăit, în calitate de personaj literar redevine contemporanul nostru, iar destinul lui ne deşteaptă conştiinţele uşor amorţite de manipulări sufocante şi sforăitoare ideologii.

Deci romanul non-fi ctiv El sueño del celta nu este doar o bună creaţie literară ci şi un mijloc de investigare a istoriei şi mai ales de reînviere prin aceasta a marilor conştiinţe, care prin jertfa lor au constituit şi constituie adevărate semnale de alarmă pentru contemporaneitatea noastră din păcate încă naivă, credulă şi obedientă faţă de falsele ideologii şi idealuri, răspândite cu generozitate de puterile vremelnice, aşa zis creatoare de civilizaţie, dar care s-a dovedit mereu şi continuă să se dovedească, imperturbabil, crude şi amorale.

Scrisul Românesc26 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012Teatru

Teatru IonPARHON

Desfăşurată în condiţii mai puţin prielnice din punct de vedere financiar şi... meteorologic, cea de-a XIX-a ediţie a

Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu titlul semnificativ Crize. Cultura face diferenţa, a confirmat bogăţia, diversitatea şi succesul manifestărilor, aproape 350 la număr, reunite prin remarcabila lor altitudine culturală şi prin capacitatea de a înscrie pe mai departe festivalul, alături de acelea de la Avignon, Edinburgh, Viena, Amsterdam etc., printre cele mai importante demersuri de acest gen din întreaga lume. Fundaţia „Democraţie prin cultură“, în calitate de producător, Teatrul Naţional „Radu Stanca“, Primăria şi Consiliul local Sibiu, ca organizatori, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, al Institutului Cultural Român, al Uniunii Teatrale din România (UNITER), al Universităţii „Lucian Blaga“ şi al Institutului cultural polonez „Adam Mickiewicz“, dar şi prin colaborarea cu numeroase institute şi ambasade, au asigurat condiţii optime pentru dialogul fructuos şi pentru interferenţele cultural-artistice creatoare, manifestate pe cel puţin trei paliere: între teatrul european şi cel asiatic, între teatru şi celelalte arte (literatură, muzică, balet, arte plastice, arhitectură, fotografie artistică, film, instalaţii tehnice şi video) sau între diferitele mijloace de expresie circumscrise Thaliei, cum sunt teatrul tradiţional, teatrul-imagine, teatrul non-verbal, teatrul coregrafic, teatrul muzical, teatrul de stradă ş.a.

Meritele cu totul excepţionale pentru reuşita acestui eveniment revin, însă, în primul rând staff-ului său internaţional, în frunte cu Constantin Chiriac, directorul festivalului, întregului colectiv al teatrului sibian (artistic, tehnic şi administrativ), unor pricepuţi şi devotaţi specialişti, ca Adrian Tibu (comunicare), Cristina Boian şi Ioana Nistorescu (asistenţi director), Dan Bartha şi Florin Ţicu (coordonatori evenimente), Irina Vasiu (director economic), Octavian Saiu (moderator la conferinţele de presă), Ion M. Tomuş, împreună cu studenţii secţiei de teatrologie a Facultăţii sibiene de teatru (revista „Aplauze“), sau cu Rodica Grigore şi Anca Tomuş (la realizarea Antologiei de texte Crize. Cultura face diferenţa, după titlul acestei ediţii de festival), Luminiţa Bârsan, Claudia Domnicar şi Bogdan Sărătean (coordonare spectacole şi şcoli de teatru), Dana Pârvulescu (Info Desk), Mihaela Marin, Maria Ştefănescu, Sebastian Marcovici şi Paul Băilă (fotografii oficiali ai festivalului, autori şi ai imaginilor din articolul de faţă) şi mulţi alţii, alături de un foarte numeros şi energic colectiv de voluntari din ţară şi din străinătate.

Imagini ale Thalei mileniului trei......s-au întrupat în cele mai variate forme, dimensiuni

şi locaţii, de la sălile tradiţionale de teatru, la cetatea medievală de la Cisnădioara, Parcul Subarini, bulevardele principale, Piaţa Mare şi Piaţa Mică, Casa de cultură a sindicatelor, Sala de concerte a Filarmonicii, Catedrala ortodoxă şi celelalte biserici sibiene, cafenelele din centrul oraşului ş.a.m.d. La ce să te opreşti mai întâi cu gândul în acest spaţiu tipografic limitat, când memoria involuntară îţi convoacă atâtea şi atâtea reprezentaţii, salutate adeseori cu ovaţii de cei prezenţi? Cred că în prim-planul acestor mari bucurii estetice s-au aflat premiera sibiană după Călătoriile lui Gulliver, în regia lui Silviu Purcărete, şi spectacolul domniei sale cu Faust, găzduit în hala de la Balanţa, amândouă viu apreciate la conferinţa de presă de domnul Jonathan Mills, directorul festivalului de la Edinburgh, care sublinia totodată virtuţile excepţionale ale festivalului sibian privind dezvoltarea relaţiilor dintre pieţele culturale din România şi cele din străinătate.

S-au impus pe scena festivalului admirabilele spectacole poloneze, ca acela cu Fraţii Karamazov, dar şi cel de „cântece religioase vechi“, intitulat Rugile copilăriei, ori acela cu „şase piane şi doisprezece actori“,

FITS – a XIX-a ediţie:la mare altitudine culturală

intitulat Salt mortal, desfăşurat pe o ploaie torenţială în Piaţa Mare, sub aplauzele binemeritate ale fidelilor lui spectatori, apoi spectacolul teatrului berlinez „Maxim Gorki“, cu Prinţul Friedrich von Homburg, după opera lui Heinrich von Kleist, reprezentaţia teatrului austriac din Graz cu Werther, după Goethe, spectacolul cu piesa Casa cerbilor, datorată apreciatului om de teatru belgian Jan Lauwers şi altele.

Teatrul românesc a cunoscut o reprezentare foarte numeroasă şi valoroasă în această ediţie de festival. Alături de alte spectacole sibiene remarcabile, cum au fost Ultima zi a tinereţii, în regia lui Yury Kordonsky (Premiul pentru cel mai bun spectacol în Gala UNITER), Insula, de Gellu Naum, în regia lui Vlad Massaci, D’ale carnavalului, semnat de Silviu Purcărete, Visul unei nopţi de Shakespeare, pe scenariul lui George Banu, în regia lui Gavriil Pinte, cel care a realizat şi spectacolele din tramvai cu Ispita Cioran şi Un tramvai numit Popescu, sau demersul teatral-coregrafic Eu, Rodin, în regia lui Mihai Măniuţiu, au fost bine apreciate de public şi de specialişti (critici, regizori, actori, scriitori, reporteri de radio şi televiziune, jurnalişti din presa scrisă şi tineri din facultăţile de teatru), spectacolele cu O furtună, după W. Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete, datorat Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, reprezentaţia-recital cu Absolut, de la Teatrul Act, datorată actorului Marcel Iureş şi regizorului Alexandru Dabija, O scrisoare pierdută, spectacol adus în festival de Teatrul de Comedie, discursul muzical-teatral-coregrafic cu Carmina Burana, realizat de Gigi Căciuleanu la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, reprezentaţiile de studio cu XXL, prezentat de Teatrul „George Ciprian“, Teatrul Act şi Fundaţia culturală „Catharsis“, dar şi Noi cei 4, savurosul spectacol de comedie amară, oferit de mica şi inimoasa companie „Teatrul nu e o clădire“, pe textul Liei Bugnar şi în regia Dorinei Chiriac, alături de care le-am mai aplaudat pe Maria Obretin şi Ilinca Manolache, şi spectacolul cu Fata din curcubeu, tot după un text de Lia Bugnar, interpretat de Tania Popa, de la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale“ din Bucureşti.

Un loc de merit incontestabil în succesul teatrului la această ediţie l-au avut şi întâlnirile cu mari personalităţi ale scenei europene, aşa cum au fost insolitul monolog teatral-muzical cu Faust Fantasia, interpretat de ilustrul regizor Peter Stein, şi pianistul Giovanni Vialetti, sau mărturisirile valorosului om de teatru Eugenio Barba, prilejuite de lansarea cărţii sale Arta secretă a actorului. Dicţionar de antropologie teatrală. N-aş încheia suc-cinta referire la satisfacţiile datorate teatrului, fără să spun că el ne-a oferit câteva bucurii rare prin evoluţia artiştilor asiatici. Cu greu aş putea uita spectacolul coreean cu Woyzeck, bizuit pe teatrul fizic, prezentat de Laboratorul de mişcare Sadari, reprezentaţiile japoneze cu Jojo-ji, Solo butah dance, Studii şi Cameristele, confirmând varietatea ieşită din comun a performanţelor din ediţiile anterioare şi aprecierile de care se bucură teatrul japonez în rândul publicului sibian, dar mai ales spectacolul cu Regele Lear, în viziunea reputatului om de teatru taiwanez Wu Hsing-kuo, aici interpret al tuturor rolurilor principale, profesor la Universitatea din Taipei.

Caruselul surprizelor a cuprins şi secţiunea „spectacolelor-lectură“, unde cele şapte texte din Antologia realizată de Alina Mazilu şi publicată la „Humanitas“ erau scrise în exclusivitate de importanţi regizori din Belgia, Polonia, Germania, Danemarca, Marea Britanie, Canada şi România, printre care Silviu Purcărete.

Între sacru şi profanPreocuparea constantă a organizatorilor de a extinde

aria manifestărilor artistice şi culturale a fost încununată la această ediţie de numeroase şi seducătoare dialoguri

Imagine din „Călătoriile lui Gulliver“

„Carmina Burana“ în viziunea lui Gigi Căciuleanu

„Muzică fără frontiere“ – Austria

Ioan Holender, la conferinţa de presă

În premieră la Sibiu: Wu-Hsing-huo

Scrisul Românesc Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012 27Teatru

sau interferenţe ale teatrului cu poezia, muzica, ori dansul. Aşa se face că la Catedrala ortodoxă am putut admira un emoţionant spectacol de poezie şi muzică religioasă, în interpretarea actorului Constantin Chiriac şi a corului Facultăţii de Teologie din Sibiu, urmat de cânturi bizantine şi slave oferite de Dvina Ljubojevic, în vreme ce Biserica Evanghelică din Cisnădioara a găzduit concertul de orgă al Ursulei Philippi şi al sopranei Melinda Samson, iar la Sinagoga din Sibiu, cei îndrăgostiţi de Euterpe au ascultat în extaz „muzica îngerilor“, înfăţişată prin acel rar instrument numit „hang“, de către Francesco Agnello, apreciat colaborator al lui Peter Brook. Emoţionant a fost şi dialogul între marele actor Victor Rebengiuc şi apreciatul rapsod popular Grigore Leşe.

Ca o „replică“ viu colorată şi atât de puternică, încât invada întreg centrul oraşului, strecurându-se însă şi în casele oamenilor, îşi făceau simţită prezenţa mult

aşteptatele „spectacole de stradă“, cu acele imagini de carnaval brazilian, cu pitoreşti clovni muzicali, cu animale, păsări şi personaje fabuloase ori cu demonstraţii acrobatice de mare virtuozitate, aduse la Sibiu de trupe din Italia, Germania, Polonia, Spania, Franţa, Brazilia, Mexic, Belgia, Ungaria ş.a.m.d. Un numeros public a însoţit cu aplauze parada Fanfarei de la Cozmeşti, dar şi concertele din miez de noapte ale unor cunoscuţi solişti sau trupe îndrăgite, ca Ştefan Bănică jr., Horia Brenciu, Voltaj şi altele, care şi-au răsfăţat fanii cu repertoriul lor de rock, hip-hop ori salsa. Alţi melomani au optat pentru minunatul concert Tango electric, realizat de argentinienii de la Otros Aires, sau pentru Anotimpul chitarelor, sosit din îndepărtatul Mexic.

În cea mai mare sală de spectacole din Sibiu, de la Casa de cultură a sindicatelor, am trăit însă bucuria reîntâlnirii cu dansul „de nota zece“, sau, mai precis, cu Compania Vertigo din Israel, prezentă pentru a treia oară la Sibiu, multipremiată şi elogiată la mari reuniuni coregrafice din întreaga lume, care ne-a fascinat, pur şi simplu, prin rafinamentul semnificaţiilor şi virtuozitatea execuţiei din cele două spectacole cu Mana (Lumina înţelepciunii) şi Null (Momentul zero), după care aprecierile noastre entuziaste au îmbrăţişat şi spectacolul trupei franceze „Ballet Actuel“ , cu In derivă.

Cine se teme de Palilula?Pentru prima dată de-a lungul celor 19 ediţii,

Festivalul sibian ne-a dat întâlnire şi cu cea de-a şaptea artă. Mai întâi au fost câteva pelicule cu puternică încărcătură documentară şi culturală. Mă refer la filmul realizat de TVR Cinema cu titlul Prin gânduri şi imagini. Liviu Ciulei scenograf (2005), prezentat la un an de la moartea marelui artist şi om de cultură. Mă gândesc totodată la Akropolis, film realizat de Jerzy Grotowski, după o piesă a poetului şi pictorului simbolist Stanislaw Wyspianski, creaţie în care izvorul biblic îşi află noi conotaţii dramatice, cu trimitere directă spre lagărele de exterminare, omagiind puterea de rezistenţă şi demnitatea unei colectivităţi crunt încercate de istorie. Acestora li s-a adăugat un film-parabolă al regizorului belgian Jan Lauwers, Jocul peştişorilor de aur (2002), deloc străin de mesajul peliculei semnate de Grotowski.

Publicul sibian aştepta însă cu nerăbdare să cunoască evenimentul care a bulversat atenţia opiniei publice şi a sădit o „sămânţă de scandal“ în grădina cineaştilor de la noi din ţară. Am revăzut astfel Undeva la Palilula,

cu o sală plină, răscolită şi însufleţită de prim-planurile uluitoare din povestea fără... poveste născută din imaginaţia nu mai puţin uluitoare a lui Silviu Purcărete, după care, pe străzi şi la terase, am ascultat exclamaţiile de uimire şi admiraţie ale unora, sau indignarea greu de înţeles a altora, mai puţini la număr, faţă de oamenii de teatru care, aşa ca Silviu Purcărete sau Horaţiu Mălăele, „îşi permit să se bage în film, unde nu le fierbe oala“. Prefer să-l citez pe un mucalit care se întreba : „Ce s-or năpusti, domnule, pe filmul ăsta, cu atâta înverşunare veninoasă, e doar un film, n-a făcut rău nimănui, n-a adus minerii la Bucureşti, de ce se tem de succesul lui de public?“

Dincolo de „cutremurul“ produs de Undeva la Palilula în atmosfera de festival a Sibiului, am aflat liniştitul prilej al întâlnirii cu câţiva eminenţi oameni de spirit, ca Ioan Holender, cel aflat 19 ani la conducerea Operei din Viena, Jonathan Mills, directorul Festivalului Internaţional de la Edinburgh şi numeroşi artişti de mare prestigiu profesional, cum sunt coregraful Gigi Căciuleanu, regizorul Mihai Măniuţiu, în calitate de scriitor, dramaturgul Matei Vişniec, într-un savuros monolog autobiografic, dar şi criticul de teatru George Banu, un permanent şi excepţional colaborator al festivalului, care ne-a oferit volumul domniei sale intitulat Cortina, sau fisura lumii sub semnul unei ispititoare paralele între teatru şi pictură. La una dintre conferinţele de presă ne-am putut întâlni şi cu Silviu Purcărete, regizorul incitantului spectacol cu Călătoriile lui Gulliver, care, întrebat despre mesajul creaţiei sale, a răspuns în stilul binecunoscut de cei obişnuiţi deja cu marea sa „pasiune“ pentru conferinţe şi interviuri: „Mesajul este simplu, să citiţi cartea!“ Cred că invitaţia trebuie luată în serios, căci şi astăzi, la peste două luni de la premieră, aud adeseori comentarii la pelicula cu pricina din partea unor interlocutori altfel serioşi, „cu studii superioare“, care nu numai că n-au citit cartea, dar, n-o să credeţi, nici n-au văzut filmul! Cel puţin informaţiile şi opiniile noastre despre cele întâmplate la FITS izvorăsc de la locul faptei, adică în cunoştinţă de cauză, cum se spune, sunt mărturisiri din miezul celor zece zile de festival, dintre care nouă au fost mângâiate... „de ploaie şi de vânt“, aşa ca în celebrul cântec al Bufonului, din A douăsprezecea noapte...

Erată: Fotografiile de la pp. 26–28 din nr. 6/2012 al revistei aparţin lui Florin Chirea şi Maria Ştefănescu.

Scenă din „Mana“, spectacolul companiei „Vertigo“

Mihaela CHIRIŢESCU

I. L. Caragiale – teme de licenţăÎ n cadrul proiectului „Studenţii noştri pot oferi

mai mult“ iniţiat de Universitatea din Craiova, absolvenţi ai promoţiei 2012 din cadrul

Departamentului de Arte al Facultăţii de Litere au reuşit să impresioneze spectatorii prezenţi în 14 iunie pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ pentru a viziona spectacolul intitulat Educaţiunea sentimentală la vite. O serbare şcolară regizat de Alina Rece şi Edith Noferi.

„Soţietatea Naţională Dramatică Rurală Cocioc“ şi-a organizat serbarea şcolară în mod inedit cu tinerii actori ce au interpretat diverse roluri din opera lui Caragiale. Probabil că nu întâmplător spectacolul face parte din programa de licenţă a actorilor absolvenţi. Este modul în care cele două regizoare le-au oferit posibilitatea să îşi joace rolurile în propria serbare de final de prim ciclu de studii de teatru. Şi nu au făcut-o deloc rău, actorii au demonstrat că şi-au luat în serios profesia pe care au ales să o practice.

Spectacolul a debutat cu schiţa Bubico în care s-au făcut remarcaţi Vlad Popescu interpretând „mumos“ rolul unui Bubico dovedind că „are instinct“. „Tăvălit, leşinat, moale ca o cârpă“, răsfăţat şi grijuliu – ipostaze interpretate de Vlad Popescu − Bubico mârâie arţăgos la oricine se apropie de cocoana (joviala şi fâşneaţa Ruxandra Radu care îşi face apariţia pe scenă învârtind cu elenganţă o umbrelă) care îl înveleşte şi îl „mângâie cu toată duioşia“.

În acorduri de muzică ritmată, „le Formidable“ Domn’ Goe depăşeşte tiparele clasice în interpretarea vioaie a lui Alin Călinescu. Ca şi spectator, nu ai cum să nu te întorci măcar o clipă cu gândul la anii copilăriei atunci când Goe animă scena plimbând un căluţ de plastic pe care mai apoi îl învârte frenetic în aer. Vlad Popescu interpretează cu naturaleţe rolul unei mam’mare, îmbracată în dantelă albă, prevăzătoare în ceea ce îl priveşte pe Goe, având în săculeţ şi un beret tot din uniforma caconierii „le Formidable“. Rolul Tanti Miţa al Tatianei Ciorbă i-a pus în valoare calităţile interpretative precum expersivitatea şi mobilitatea. Mamiţa (Mihaela Nicolae) îi spune lui Goe, aşa ca pe vremea ei, „marinel“, şi îl ademeneşte cu ciucalată. Cosmin Dolea (Lache), Dragoş Teodorescu (Mache), Alexandru Măndoiu (Tache) au schimbat puţin registrul interpretând cu „manieră“. „Parolă de onoare“ că Dragoş Teodorescu are timbrul vocal şi expresivitatea adecvată personajului Mache. Energic şi creativ, expresiv şi îndrăzneţ în rolul lui Lache, Cosmin Dolea joacă fără „cusur“, deloc „fleacuri“, demonstrând maturitate în interpretare.

Schimbând cu uşurinţă registrele, îl regăsim apoi pe

C. Dolea în rolul unui Chiriac care se lasă sensibilizat de rugăminţile Vetei pe care fie o strânge cu tandreţe în braţe, fie o tachinează sau o dojeneşte impunător. Un Chiriac cu ceva tendinţe rock’n’roll care îi cântă Vetei (Mihaela Nicolae), folosind un acompaniament rudimentar. Lui Alexandru Măndoiu îi putem distinge expresivitatea şi energia scenică şi în rolul lui Nae alături de Sara Ciuculete (Miţa). El se impune în faţa cocoanelor (Sara Ciuculete – Miţa Baston şi Tatiana Ciorbă – Didina Mazu) care se smotocesc pe scenă.

În rolul lui Niţă Hoţopină, magicianul, Ionuţ Marcu încântă cu magiile lui.

Andreea Gheorghe în rolul Ancuţei Fleaşcă, Eva Ştefănescu în rolurile Ziţei şi al Ilincăi Zîmbatu, Ruxandra Enache în rolurile Zamfirei Zîmbatu şi al Tincuţei, Ruxandra Radu în rolurile Sultănica Pîrţan, Lucsiţa, Măndica, au demonstrat plăcerea interpretării pe scenă. O generaţie de tineri actori care promite…

Trei din „Noi patru“


Poezie Eseu

Valeriu CÎMPEANU

Autoportret

M-apucasem să-mi pictez sufletulsă-l văd mai bine cum aratădar nu găseam culori potrivite erau toate prea roşii şi-nnegrite

Am luat puţin albastru de pe cerun pic de roz din curcubeul din zarecă tocmai plouase şi iarba crescusedar vai, şi iarba plângea sub picioare

Sindrom

Gata, mi-am zis, nu se mai poatearunc creionul şi scrisul cât mai departesă nu mai aud de-atâtea cuvinte deşartesă-ncerc măcar o clipă să fiu fericitcrezând că pentru asta am fost hărăzit

Dar hârtia îmi strigă în faţă ţipândNu, nu m-arunca de-acumMai am atâtea să-ţi spun ...

Simbioză

Ce noapte adâncă îmi respiră privireace hău îmi dilată uimireace nemargini îmi aleargă gândulcine‐mi împrumută Strigătuldincolo de orişice începuturiînmugurind tăcerea cea fără de marginiprintre căi lactee...Cine mă fură de timp şi de mirareîncotro zbor fără încetare,de ce mă caut dincolo de zarede ce văzul mă despoaie de strigătdincolo de întâmplare ...De ce stelele îmi împrumută văzulstrăluminând adâncuriŞi de ce, Doamne, Infinitul Acestace‐l ţin în palmă, se hrăneşte cu mine,devorându‐mă Toth …

SMS

Mai am, iubito, destule să-ţi spundespre ce a fost şi e şi-acumdar nu găsesc cuvinte potrivitemi-s clipele prea mult jertfite

Degeaba vreau să le adunsă le trezesc la viaţ-acumîn roz de trandafiri şi de parfumcrezând că tot ce a fost mai estedar vine, iată, sara de pe crestefurându-ne-n departe, fără veste ...

SMS 2

Să fiu sincer, iubito şi acumaşa cum sunt de când mă ştiueu te-am iubit ca un nebunchiar exilat şi în pustiu

Dar mă întreb stupefiatde nu cumva m-am înşelatşi tot ce-a fost e-o ironieca tot ce-a fost să nu mai fie ...

Poeme

L -am cunoscut în biroul meu de la „Flacăra“, prin 1973. Venise, era către iarnă, îmbrăcat în straie maramureşene, cu o straiţă uriaşă

plină. Din ea a scos − eu făceam secretariat, mai ales mu zical la Cencalu − o ...mapă diplomat plină cu ma-nuscrise şi desene ale copiilor, mai toţi geniali, de la şcoala din Bogdan Vodă unde era profesor de română. Ţinuta lui neaoşă l-a fascinat şi pe Adrian Păunescu, care i-a pus pe coperta revistei o poză superbă, aşa cum era Zubi, cu straiţa pe spate şi cuşma pe cap...

Nu mai spun că numerele următoare au fost pline de poemele elevilor lui Zubi. Ca profesor, el făcea un fel de literatură prin sugestie. Le vorbea copiilor despre Eminescu, Geo Bogza (!!!), apoi le dădea compunere pe subiect. Ieşeau nişte minuni de texte din mintea incitată de profesor, a copiilor. Normal că toate astea, plus lecţiile estival/autumnale ţinute neconvenţional, în mijlocul naturii nu erau specifice sistemului represiv, ci mai mult erau taxate ca revoluţionare. Ba, reacţionare. A chiar avut de suferit pentru nonconformismul lui profesional. „Auzi tovule, să nu ţină el cont de programă, ce blasfemie!?“ Ştiu astea de la sursă, mătuşa mea Crăciun Domnica fiind atunci inspector şcolar la judeţ.

Absolvent al Institutului din Oradea − magna cum laudae, mi s-a spus − Zubaşcu l-a avut printre profesori, pe viitorul critic literar şi al regimului comunist, disidentul, şi după revoluţie, primul preşedinte al TVR; apoi ambasadorul la New York, la ONU şi la Washington, bunul meu prieten Aurel Dragoş-Munteanu.

Apariţia lui Zubaşcu în mediul acela urban, într-un Bucureşti trist şi rece, m-a fermecat pe loc cu aerul lui frust, simplu. Şi cu o naivitate pe care am bănuit-o a fi jucată, dar care era atât de reală că te dezarma. Asta, neînsemnând că în lu crurile esenţiale şi foarte per sonale nu era cuprins de se cre to ma-nia şi absenteismul di simulat specifice nu numai mara-mureşenilor ci mai tu turor ardelenilor. Vă spune sub-semnatul: o „victimă“, ex pert de 30 de ani vechime. Prin că sătorie...

Ion iubea literatura, lec-tura şi scrisul mai mult decât orice. Avea prietenii literare puternice. Şi am aflat că era adesea vizitat de lume bună ...din cultură. Acolo, în Maramureş, era vestit chiar primarul din Bogdan Vodă cu supranumele Moşu (i se

Cetăţeanulliterar-artistic

GeorgeSTANCA

Generaţia mea, generaţia discretă − Ion Zubaşcu

spunea aşa fiindcă era căsătorit cu... moaşa satului) la care venea toată lumea să-l vadă, să-l asculte, să se fotografieze. Repet, ce te atrăgea la Moşu, era acelaşi lucru care a funcţionat şi la Ion Zubaşcu: graiul conservat azi numai de Grigore Leşe, care are muzicalitatea aia ancestrală. Dealtfel, mi se spunea că e cea mai veche „limbă“ română. Apropiată de latină, prima probă e celebrul rotacism „serin“ venit direct din „serenus“...

Zubaşcu m-a invitat prima dată, am fost apoi de zeci... de un Revelion la el în Dragomireşti, unde locuia cu părinţii şi cu sora sa. Mi s-a repartizat camera de la drum, cea de zestre. Eram învelit cu o dună superbă, aşa am aflat ce e aia. Lucru care mi-a dat ideea să fac un dicţionar uzual, ad-hoc de „maramureşenisme“. Vai, ce drag îmi era, voiam să le fur graiul... Probabil că şi această iubire a mea faţă de Ardeal, m-a împins în braţele unei... sălăjence. Dar nu una oarecare ci din satul lui Simion Bărnuţiu. Prin urmare mi-a făcut şi doi „bărnuţi“ mici... atenuând anatema falsă că aş fi la origini un conlocuitor brunet al Giuleştiului...

Ion mi-a descris cu o plăcere inimaginabilă spiritul maramureşean. Mi l-a relevat. Etnografic, folcloric, lingvistic, istoric, cu graiul şi cântecele lui. Apoi, el avea o chitară, la care nu excela, dar cu care se acompania corect cântând colindele locului. O spun cu gura mare a adevărului uşor ascuns: Ion Zubaşcu este primul care a introdus în muzica folk cântecul maramureşean nefardat. El e Tătuca, Naşul, Iniţiatorul, Pionierul, cum vreţi... V-o spune secretarul muzical al cenaclului care l-a şi propus şi l-a şi adus pe scenă... Să fie clar!!! Ceea ce cânta el singur, şi cu un grup de eleve din Valea Izei, plus sora sa, era etno-folk. Apoi au venit, mult mai târziu, au apărut Ducu Bertzi maramureşan de oraş, din Sighet!, şi Ştefan Hruşcă, adus împins de Zubaşcu spre Cenaclul Flacăra şi către gloria-i ulterioară. E un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm în raportul descoperirii cântecului ritual maramureşean „post-petreuşan“ de către publicul românesc.

Zubaşcu era un spectacol uman. Pregătit cu cântecele, cu documentarul vocal al Maramureşului, cu folclorul recitat. Căci dacă până atunci lumea venea la Moşu ca la urs, între timp şi el devenise, ...obiectiv turistic frecventat de alde Ion Alexandru, Marin Sorescu… pe traseele de vară. Ironizându-l, lucru care nu-i plăcea mult, îi spuneam că pe acolo circulă zicala: „Ai fost în Maramureş şi nu ai trecut pe la Zubi, n-ai văzut nimic...“

(va urma)

Ion Zubaşcu

Nicolae Ţone, Constanţa Buzea, Paul Aretzu şi Ion Zubaşcu


Dinică CIOBOTEA

Î n ziua de 28 iunie a.c., în „Sala Albastră“ a Universităţii din Craiova, academicieni, u niversitari, oameni de litere, cercetători, pro-

fesori şi studenţi, dar şi de reprezentanţi ai instituţiilor de guvernare locală, municipală şi judeţeană au participat la un eveniment de cinstire a distinsului profesor şi istoric, academicianul Dinu C. Giurescu, cu prilejul împlinirii a 85 de ani.

Alocuţiunile invitaţilor şi prezentarea volumului omagial Destin de istoric. In honorem Dinu C. Giurescu au atins, din toate punctele de vedere − ţinută, forţă şi valoare, coordonatele unui act cultural de referinţă pentru prezent şi viitor. Tot aşa de important este şi faptul că cele petrecute la Craiova îşi revendică sorgintea într-o relaţie continuă de peste un secol şi jumătate, de pe vremea când intelectualitatea craioveană îşi exprima atitudinile şi idealurile în conlucrare cu Bogdan Petriceicu Hasdeu

(în anii ’70 şi ’80 ai secolului al XIX-lea), Nicolae Iorga (prin intermediul revistei „Ramuri“ după anul 1905) şi Constantin C. Giurescu (în anii ’70 ai secolului trecut).

În ultimele decenii, relaţia aceasta, ca punte între Craiova şi capitala ţării, s-a legat de numele celor mai reprezentativi istorici din contemporaneitate − Dinu C. Giurescu, Dan Berindei şi Ştefan Ştefănescu.

Totdeauna, asemenea momente reţinute ca repere în dinamica culturală naţională s-au bazat pe conexiunea spiritelor care au dimensionat şi redimensionat trăsăturile de independenţă şi identitate ale românilor din partea de Românie zisă Oltenia.

Evenimentele trec şi se închid între pagini de cronică. Numai că oamenii le trăiesc, iar istoricii le consemnează, mai întâi, ca povestiri şi, apoi, în aspra judecată a legitimei lor desfăşurări sau a slujirii ideii de dreptate socială. De multe ori, istoria rememorează mai mult cu ardoarea prezentului fierbinţeala momentului de întâlnire cu timpul. Ca să nu cădem în ispita acestor aprecieri, vom înscrie momentul aniversar prilejuit de împlinirea de către academicianul Dinu C. Giurescu a 85 de ani de viaţă între acţiunile conlucrative a mai multor instituţii culturale şi ştiinţifice din ţară precum Academia Română prin Secţia de Istorie-Arheologie şi Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor“, Universitatea din Craiova prin Facultatea de Teologie-Istorie-Ştiinţe ale Educaţiei şi Facultatea de Drept, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“ sau Facultatea de Istorie din Bucureşti.

Academicianul Dinu C. Giurescuomagiat la Craiova

Profesorul universitar Dan Claudiu Dănişor, rectorul Universităţii din Craiova, în cuvântul său de deschidere sa-luta prezenţa academicianul Dinu C. Giurescu menţionând că relaţia acestuia cu Bănia „durează de peste patruzeci de ani. Oamenii din oraşul nostru, reprezentativi pentru cel puţin trei instituţii culturale şi ştiinţifico-academice şi-au intersectat activităţile intelectuale cu Domnia Sa, reuşind să impună şi să multiplice poziţiile deosebite ale Craiovei şi Olteniei în istoria neamului, în cele mai importante sin-teze şi monografii tematice.

Prin poziţiile de mari istorici ale lui Constantin C. Giu-rescu şi Dinu C. Giurescu, Editura „Scrisul Românesc“ a primit impulsul noului drum de prestigiu în cultura română a anilor ’70 din secolul trecut, atunci când mari probleme ale istoriografiei româneşti şi-au găsit împliniri tipografice, în ciuda aprigei cenzuri comuniste, prin lucrări de referin-ţă, până astăzi, despre formarea şi continuitatea poporului român în epoca de început a Evului Mediu.

Primăria Municipiului Craiova a evaluat relaţia cu is-toricul Dinu C. Giurescu, onorându-l şi onorându-se pe ea, în acelaşi timp, cu titlul de Cetăţean de onoare. Şi s-a îm-plinit omagiul către Domnia Sa de către Universitatea din Craiova, atunci când i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa (22 noiembrie 2002).

Acum, la ceas aniversar, comunitatea universitar-aca-demică din Craiova a găsit prilejul nu numai să-şi exprime omagiul său afectuos, dar să şi consolideze, la nivel insti-tuţional, o relaţie cu adevărat frumoasă şi fructuoasă, de colaborare, în care formatorul a fost domnul academician Dinu C. Giurescu, iar discipolii săi craioveni au creat teme şi opere prin care au adunat suficiente atuuri în recunoaş-terea unei şcoli istorice distincte. În psihologia noastră, unde olteanul şi-a manifestat fără îngrădire independenţa şi demnitatea, s-au întâlnit două spirite curate, pure şi pu-ternice în tot ceea ce conştiinţa naţională poartă ca forţă şi tărie în deplinătatea termenului şi în fiinţa fiecăruia.

Invitaţi speciali la acest eveniment au fost Dan Berindei – vicepreşedintele Academiei Române, Alexandru Vulpe – preşedintele Secţiei de Istorie-Arheologie a Academiei Române, Ion Dogaru – membru corespondent al Academi-ei Române şi ÎPS Irineu Popa – Mitropolitul Olteniei, dar şi reprezentanţii oficiali ai administraţiei judeţului Dolj: Ion Prioteasa – preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, şi Lia Olguţa Vasilescu – primarul Municipiului Craiova. Cu toţii au ţinut să transmită mesaje de felicitare şi preţuire sărbătoritului.

În cuvântul său, istoricul Dinu C. Giurescu a ţinut să transmită din experienţa vieţii însemnuri pentru crearea unui sistem de învăţământ modern, capabil în expansiunea culturală a zilelor noastre să modeleze spiritele tinere, ca

pe o condiţie de participare conştientă a naţiunii române la mişcarea prin timp a lumii, încheindu-şi discursul cu speranţa că pe viitor „cadrele didactice şi cetăţenii trebuie să se implice activ în schimbări prin scrisori şi petiţii pentru îndreptarea stării de fapt“.

*Volumul omagial intitulat Destin de istoric, după un

admirabil, ca expresie, mesaj al profesorului universitar dr. Ion Dogaru, membru corespondent al Academiei Române, ne dezvăluie un cursu honorum zbuciumat al academicianului Dinu C. Giurescu şi o istorie a neamului Domniei Sale tot aşa de frământată, încât am putea zice că Istoria Românilor în lungimea mileniilor se reabilitează cu povestea sa de viaţă înscrisă într-un crâmpei de timp.

În primele o sută de pagini ale volumului, 16 academicieni şi profesori universitari, prieteni şi istorici din toate marile centre universitare şi academice din ţară semnează mesaje aniversare, amintiri, destăinuiri şi aprecieri elogioase, de mare armonie verbală, eleganţă şi concordanţă a enunţurilor cu faptele.

În partea a doua a volumului, Dedicatoria, 43 de studii şi articole, rezultate din explorarea arhivelor, confirmă şi consolidează două aspecte istoriografice de mare interes pentru Istoria Românilor, înglobând aria de cultură naţională şi europeană modernă.

În ansamblu, cartea este mai mult decât o sumă de studii. Tema fundamentală o reprezintă unitatea neamului românesc ilustrată în tot cuprinsul său dinspre două studii ale acad. Ştefan Ştefănescu şi IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, membru de onoare al Academiei Române, despre Mihai Viteazul, personajul simbol în jurul căruia se dezvoltă şcoala istoriografică de la Craiova. Fragmente de istorie din epocile modernă şi contemporană, unele sintetizante, altele concrete, punctuale şi inedite prin informaţiile documentare, sunt tot atâtea rostiri de adevăruri despre istoria noastră recentă, cea prea puţin cunoscută din pricina unei cronologii apropiate zilelor noastre.

Cartea Destin de istoric este o veritabilă contribuţie is-toriografică, o prea frumoasă lucrare editorial-tipografică (Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, 719 p.) şi o bună supramăsură de recunoştinţă şi preţuire pentru profesorul-academician Dinu C. Giurescu, cel care continuă dinastia istoricilor Giurescu, unici în cultura românească.

Sala Albastră – Universitatea din Craiova

Scrisul Românesc30 Nr. 7 (107) ♦ iulie 2012Cronică literară

Considerat de Carlos Fuentes „autorul unuia dintre cele mai bune romane nu doar ale

literaturii latino-americane, ci ale întregii literaturi contemporane, Obscena pasăre a nopţii“, fiind unul dintre membrii marcanţi ai generaţiei celebrului „boom“ al anilor ’60–’70 (şi, în paranteză fie spus, chiar creatorul acestei sintagme ce apare în titlul eseului său din 1972, Historia pesonal del „boom“), chilianul José Donoso nu s-a bucurat de faima

uriaşă a lui Gabriel García Márquez sau a lui Mario Vargas Llosa, rămânând, însă, un scriitor excepţional, fără de care panorama prozei continentului sud-american şi a epocii noastre în ansamblu ar fi imposibil de conceput.

Opera lui Donoso este, de la înce-puturile sale reprezentate de romanele Coronación (1960) sau Un lugar sin límites (1965) şi până la extraordinara şi luxurianta construcţie narativă din El obsceno pájaro de la noche (1970), plasată pe de o parte sub semnul influenţei excelent asimilate a lui Henry James, pe care scriitorul chilian l-a privit mereu drept marele său maestru şi, pe de alta, a importanţei pe care autorul o dădea tradiţiilor folclorice şi mitologiei ţării sale, de care a fost întotdeauna profund legat, în maniera realismului magic, pe care, însă, l-a practicat cu o originalitate a formulei narative şi a expresiei absolut unice în contextul prozei secolului trecut.

Capodopera sa rămâne, fără îndoia-lă, romanul Obscena pasăre a nopţii, re ceptată superlativ în întreaga Americă Latină imediat după apariţie, creaţie im presionantă şi extrem de complexă, mizând pe mai multe linii ale subiectului, pe o excelentă tehnică a punctului de vedere şi pe un ansamblu de voci narative ce determină un discurs polifonic ab-solut remarcabil, punând sub semnul întrebării capacitatea fiinţei umane de a ajunge vreodată la adevărurile ultime şi definitive.

Desigur, dincolo de pretextul epic şi

Rodica GRIGORE

O lume răsturnată

de nenumăratele complicaţii de-a dreptul baroce ale textului de faţă, Donoso a dorit şi să ofere cititorului (desigur, în mod indirect) o imagine simbolică a societăţii chiliene contemporane lui, cu toată ipocrizia ce o caracteriza în ciuda permanentei şi mult clamatei obsesii a sincerităţii. Imposibil de redus la un singur nivel ori fir epic, romanul Obscena pasăre a nopţii structurează o altfel de imagine a lumii faţă de aceea cu care alţi scriitori latino-americani ai ultimelor decenii ne-au obişnuit. Căci avem de-a face, în paginile acestei cărţi, cu o lume de coşmar, veritabil spaţiu predilect al fiinţelor diforme şi marcate de tot felul de dizabilităţi şi unde normalitatea fizică şi psihică devine, treptat, excepţia, nu norma. Astfel că cel care încearcă să relateze labirintica istorie a familiei Azcoitía şi a la fel de labirinticei Case de Exerciţii Spirituale a Încarnării din Chimba, şi anume fostul servitor şi secretar al stăpânului

don Jerónimo de Azcoitía, Humberto Peñaloza, devine el însuşi alienat, iar din narator implicat şi protagonist activ se va transforma în scriitor ratat, incapabil să mai pună în ordine nenumăratele variante ale adevărului la care ajunge şi alegând, ca soluţie finală, doar să aşeze cap la cap poveştile, istoriile şi relatările paralele ale unor fapte disparate care ar urma ca, in extremis, să ofere un soi de substitut de adevăr şi, deopotrivă, de substitut al lumii normale, câtă vreme Casa de Exerciţii Spirituale nu va mai fi altceva decât imaginea tuturor spaimelor omeneşti, a celor mai întunecate temeri, axis mundi pe dos şi oglindire a unei realităţi familiare în răspăr.

La nivel simbolic, avem de-a face şi cu încercarea lui Donoso de a exprima realitatea de ansamblu a fenomenului social chilian prin intermediul decăderii şi degradării tot mai accentuate a unei familii altădată de vază, marcată, însă, de eşecul unei căsnicii în care niciunul dintre protagonişti, Inés si Jerónimo, nu se mai simte împlinit şi de permanentele schimburi de roluri (nu însă şi de caracteristici!) între stăpâni şi servitori,

între cei normali şi cei însemnaţi de diformităţile care îi individualizează şi îi singularizează. Peñaloza însuşi va fi redus, treptat, la statutul de „Mutulică“, aşa cum i se şi spune, el devenind din scriitor aspirant simplul obiect de amuzament al orfanelor şi călugăriţelor adăpostite în Casa Exerciţiilor Spirituale, creată ea însăşi, asemenea mitologicului labirint, pentru a adăposti şi a ascunde un monstru. Nu Minotaurul, de astă dată, ci replica sa latino-americană, adică fiul lui Azcoitía, monstruos, la rândul său. Iar pentru a nu se simţi diferit, în jurul lui este adunat un întreg univers al bolii, al excepţiei, al diformităţii. Astfel că lumea reală, cea adevărată, este izgonită în spatele zidurilor casei ce pare, deci, veritabilă cazemată şi nouă versiune a unui Castel kafkian unde cu adevărat nimeni nu poate pătrunde. Cu toate acestea, fascinaţia celor care trăiesc în interiorul zidurilor faţă de lumea exterioară nu poate fi înăbuşită

complet, la fel cum nici dorinţa celor din exterior de a pătrunde în acest univers secret nu are cum să fie anulată. De aici permanentul vis-fantezie, uneori chiar cu accente net erotice, chiar dacă e vorba de cele mai multe ori despre un eros maladiv şi aberant (de pildă, obsesia lui Humberto pentru Inés, soţia superiorului său) al schimbului de roluri, al înlocuirii, al substituirii realului şi normalului cu monstruosul.

Vor fi puse, deci, indirect, faţă în faţă, imaginea adevărului, înţeles drept construct verbal al realităţii, şi adevărul fiecărui personaj în parte, în cadrul unei naraţiuni arborescente, cu note na-turaliste, alegorice şi realist-magice. De-loc întâmplător, ameninţarea la care se gândesc cu toţii este Imbunche (monstrul devenit, în folclorul chilian, imagine a maleficului prin excelenţă), care provine din copiii nevinovaţi răpiţi de vrăjitoare, cărora, după ce le sunt cusute toate orificiile naturale ale corpului, le este menit să păzească comorile ascunse. Metaforă, fără îndoială, a imposibilităţii stabilirii unei reale comunicări între oameni în mijlocul unui univers plasat,

de la început şi până la sfârşit, sub semnul monstruosului şi al excepţiei de la orice regulă etică ori estetică. În acest cadru, nici povestea sarcinii considerate iniţial miraculoase a lui Iris Mateluna, una dintre orfanele adăpostite în casă şi care, de fapt, poartă copilul lui Mutulică, nu mai pare incredibilă, ci perfect adaptată acestui loc afectat de ruina fizică, semn, desigur, al degradării profunde ce afectează moravurile unei lumi aflate într-o accentuată descompunere.

Nu e o surpriză, aşadar, că multe dintre întâmplările bizare sau frizând absurdul care sunt relatate pe parcursul cărţii ţin de domeniul lui „se spune că...“, „lumea zice că...“, însuşi Peñaloza nefăcând altceva decât să înregistreze poveştile altora, temându-se că într-o astfel de lume capacitatea lui însuşi de a crea poveşti originale ori mai mult sau mai puţin adevărate a încetat să se mai poată manifesta.

Fiecare personaj dă senzaţia că este captiv în propria sa lume, în micul lui univers aberant din care nu există cale de scăpare, iar unica speranţă a lui Peñaloza este, de la un moment dat încolo, aceea de a încerca să construiască, fie şi prin discursurile altora pe care şi le asumă ca fiind ale sale, veritabile realităţi paralele care, chiar dacă nu pot înlătura monstruosul realităţii Casei Exerciţiilor Spirituale, pot încerca măcar să o exprime într-un alt mod, prin intermediul unor discursuri paralele, chiar dacă sunt menite să rămână pentru totdeauna subordonate versiunii oficiale a adevărului impus de familia Azcoitía.

Limita dintre real şi fantastic este, astfel, din ce în ce mai greu de observat, mai cu seamă prin accentul pe care José Donoso îl pune pe iraţionalitatea desprinsă parcă de-a dreptul din literatura gotică a secolului al XVIII-lea ce domină manifestările pe care le au în cele mai (aparent!) obişnuite momente locuitorii Casei.

După cum autorul a afirmat în repeta-te rânduri, fiinţele decrepite şi marcate de povara vârstei care sunt adăpostite în Casa Exerciţiilor Spirituale semnifi-că elementele reacţionare şi retrogra de de care societatea chiliană nu reuşea să scape sau să se dispenseze, acestea sfâr-şind prin a alcătui o puternică alianţă ce transformă Casa într-un veritabil spaţiu infernal, replică peste timp a Infernului dantesc şi a cercurilor sale din care nu există scăpare.

De aici, fără îndoială, şi viziunea sum bră cu privire la viitor, conside rat im-posibil de întrevăzut şi chiar ame ninţarea cea mai mare pe care personajele o pot concepe, prinse cum sunt într-un soi de prezent etern care le supune damnării fără de speranţă.

José Donoso, Obscena pasăre a nopţii.Traducere şi note de Dan

Munteanu Colán, Bucureşti, Editura Leda, 2011

José Donoso


keanos

Î n completarea profilului spiritual al lui Marcel Guguianu reproducem

câteva reflecţii despre arte ale artistului, precum şi consideraţii ale unor critici şi scriitori despre artist şi creaţia sa.

Gânduri despre artă

„Arta reprezintă echilibrul între creier şi inimă, un echilibru determinat de asimetrii;

Noi, artiştii, gândim frumosul, şi gândindu-l înfrumuseţăm lumea;

Imaginea corpului omenesc, înfăptuire atât de armonioasă şi bine echilibrată a naturii va rămâne – şi în opinia mea – aliatul cel mai contestat şi preţuit al artei, în ciuda ofensivei formelor abstracte;

Sculptura, ca şi muzica, a existat înaintea fiinţelor şi înainte de lume;

Arta nu e un sport. Numai în competiţii există victorioşi;

Spiritualizez materia din mângâieri şi mânuiesc dalta cu sufletul. Dalta mea nu sapă clipele, ci le mângâie;

Sculptura mea este, în parte, un imn adus femeii;

Artistul Marcel GuguianuSculptura, ca şi muzica, a existat

înaintea fiinţelor şi înainte de lume.“Arta luminează minţile şi adapă

sufletele cu năzuinţi de înţelegere.“

Despre artist

„Există sculptori care sculptează liniştea. Există sculptori care sculptează spaţiul şi alţii violenţa.

Marcel Guguianu sculptează tandre-ţea. El iubeşte marmura albă de Carpaţi, la fel şi pe cea cu nuanţele de mozaic ale Munţilor Pentelici.

Sculpturile lui Marcel Guguianu nu se odihnesc pe soclurile lor. Ele se detaşează de acestea şi se înalţă într-o dinamică lentă a ascensiunii. Ele sunt suple şi imponderabile asemeni plantelor în plină creştere. Aparţin sculpturii organice pe linia lui Brâncuşi şi a lui Jean Arp care au inaugurat, la începutul acestui secol, o sculptură eliberată de reprezentarea figurativă şi vexată a realităţii pentru a preconiza o artă liberă de toate detaliile inutile şi bazată pe conştiinţa formei pure …“

Ionel JIANU

Florin ROGNEANU

Viaţa Românească, nr. 5−6, mai - iunie 2012, este cuprinzătoare (258 pa-gini) şi publică materiale din mai toate genurile şi speciile literare. Se deschide cu editorialul redactorului-şef Nicolae Prelipceanu, Regele Caragiale, care îşi încheie astfel demersul: „Ei, dar ce rege mai avem noi, azi, ca să le spună asta tuturor celor care, prin politica lor şi prin afacerile lor murdare, au adus ţara, din nou, în sapă de lemn? Poate Regele Caragiale, căruia, însă, în zadar i-am mai cere să spună adevărul, că pentru el vii sunt doar cei de-atunci, cei care şi pentru noi, de altfel, sunt mai vii decât fantomele prădalnice de azi.“

Marcând „Anul Caragiale“, Viaţa Românească mai publică alte trei articole semnate de Florin Manolescu (Caragiale în „exil“, cu un motto: „De ce?, nene Iancule?“), Elisabeta Lăsconi („O scrisoare pierdută“ sub ochiul improvizat al psihologului), Dumitru Radu Popa (Caragiale: ieri, azi, mâine). Toate articolele merită citite.

În următoarele pagini, Marian Dră-ghici continuă eseul Spectacolul Marcus, din numărul precedent, cu referiri la profesorul academician şi volumul său apărut în 2010, când împlinea 85 de ani: „Cartea, doctă cum nu se mai poate, e şi însufleţită, de citit şi recitit taman

ca o poveste, căci textul pulsează – liber, accesibil −, din referinţe la viaţa/istoria autorului, la istoria matematicii/

oamenilor care au dezvoltat matematica, dar şi la istoria «mare», naţională şi universală.“

Poeme semnează Sorin Mărculescu, Petru Ilieşiu, Liviu Dascălu, iar proză Florin Toma, Dan Stanca, Radu Ulmeanu. Cronica literară este susţinută de Gheorghe Grigurcu, Rodica Grigore, Graţiela Benga, Raluca Dună, Viorica Răduţă, Andreea Răsuceanu, Bogdan Creţu – ultimii doi referindu-se la proza feminină interbelică.

Ultima pagină a revistei reproduce două necrologuri din partea Uniunii Scriitorilor din România şi Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, prin care „anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă a eminentei scriitoare şi traducătoare Irina Mavrodin – pe care Scrisul Românesc a evocat-o într-un număr special – şi a istoricului literar şi traducător Ion Petrică.“

Red.

„Despre Marcel Guguianu circulă în lumea breslei tot felul de snoave. Boema lui, cordială şi ataşantă, l-a situat mai întotdeauna în preajma literaţilor, parteneri exaltaţi şi sclipitori în preajma unui pahar de vin bun, companioni plini de umor sau tristeţi irepresibile, alimentând un fel de hedonism balcanic pigmentat cu vorbe de duh şi cu întâmplări memorabile.

Constant, tenace, laborios, a şlefuit marmura şi bronzul aşa cum i s-a părut lui că este mai potrivit ca sub incidenţa luminii, trupurile unor femei tinere să cânte în continua simfonie a dragostei.

În spaţiul ieşean (remarcabil grupul statuar al Fântânii din faţa Universităţii), în San Marino, în Iugoslavia operele semnate de Marcel Guguianu sunt tot atâtea pledoarii artistice pentru tipul românesc de spiritualitate. De aceea, nu întâmplător, silueta Ciocârlia a devenit emblemă a Diviziei de cultură a Băncii Mondiale (Washington).“

Valentin CIUCĂ

„Tandru cântăreţ al femeii, sculptorul şlefuieşte îndelung formele, savant stilizate şi esenţializate, ce păstrează însă în lujerul trupului întreaga sugestie carnală. Deşi păstrează în ele căldura şi

ideea de intimitate, lucrările lui Guguianu reclamă spaţii mari, aerisite, rolul lor părând a fi tocmai umanizarea unor geometrii rigide, a unor pieţe sufocate de maşini, ori a edificiilor de beton a căror sobrietate depersonalizată cere neapărat un recurs la suflet. Decorativul şi senzaţia de degajare, plină de farmec şi limpezire, se păstrează şi în desenele sale pe care le-am admirat în atelier.“

Marin SORESCU

„Marcel Guguianu se înscrie în zodia marii dăinuiri, avându-l cap de linie pe Brâncuşi, Medrea, Paciurea, Manţu şi isprăvind cu din nou nemurirea, ceea ce înseamnă, cu Apostu, Irimescu şi Anghel şi cu toţi cei ce vor sui în eposul neamului românesc.

Marcel Guguianu vine din pietrele României şi va urca în Munţii Carpaţi, al acestei ţări, ca stâncă detunată pe care o vor tăia cu dragoste şi suferinţă toţi sculptorii viitorimii numiţi de Dumnezeu.

Marcel e de marmură, de cântec şi vin băut cu copii din flori. Marcel sunt eu, tu, el şi noi înşine. Dincolo de frumuseţea lui începe răsăritul soarelui şi asfinţitul lunii. Marcel este singurul sculptor de purpură albă.“

Fănuş NEAGU

„Numeroasele sale expoziţii l-au făcut recunoscut, în mod fericit, în Danemarca, Germania, Iugoslavia, Italia, Canada, Brazilia, Ungaria şi mai recent, la Marele Salon de la Paris.

Era timpul să se facă cunoscut şi la New York şi să fie primit aşa cum se cuvine talentului şi renumelui său internaţional.“

St. EVREMONT

„New York Times“ / 1989


ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 leiSR

Scrisul Românesc

Atelier de artist

07

Florin ROGNEANU

Răbdarea timpului etern –Marcel Guguianu

Marcel Guguianu, al nouălea copil din cei unsprezece ai familiei

Guguianu se năştea la Bârlad, în 1922, ca un „moldovean forte“. Aşa cum avea să mărturisească mai târziu, Marcel Guguianu ar fi vrut să fi e de toate: şi dirijor, şi actor, şi muzician dar, până la urmă, tot meşteşugul sculpturii l-a atras, aşa cum l-a atras şi literatura şi istoria Greciei Antice, un Plutarh şi un Herodot, iar peste toate cărţile de mitologie antică,

Biblia. Şi, ca orice moldovean get-beget, întâlnirea cu opera lui Creangă a fost „revelatorie“ prin plinătatea ei de viaţă, adevărată „fojgăială“.

În septembrie 1996, când se des-chi dea la Muzeul de Artă din Craiova prima Expoziţie retrospectivă Marcel Guguianu, mulţi artişti s-au întrebat de ce maestrul a ales Craiova pentru această importantă expoziţie şi nu Iaşul, Vasluiul sau Bârladul, oraşul său natal. Explicaţia ne-a oferit-o artistul însuşi în cuvântul de deschidere la vernisaj. Pentru faptul că după anul 1976 Muzeul de Artă din Craiova a fost singurul din România care

a continuat să îi expună sculpturile într-o perioadă în care opera domniei sale era pusă la index, a promis ca prima expoziţie

retrospectivă să o deschidă la Craiova, în semn de recunoştinţă şi preţuire pentru specialiştii acestei prestigioase instituţii culturale. Şi s-a ţinut de cuvânt, fi ind sprijinit în organizarea expoziţiei de cunoscutul om de cultură, domnul Mihai Oroveanu, pe atunci director al Artexpo Bucureşti, alături de care artistul şi-a făcut selecţia lucrărilor.

În acelaşi an, se constituia Fundaţia „Marcel Guguianu“, cu scopul de a încuraja artiştii români, iar Forul Craiova al fundaţiei avea să atribuie timp de şase ani consecutiv premii şi distincţii artiştilor craioveni, primul dintre aceştia fi ind pictorul Victor Pârlac.

Abonamente la Scrisul RomânescAbonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.

Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Marcel Guguianu de Sabin Bălaşa

Balerina

Nud 1

Expoziţia retrospectivă de la Muzeul de Artă din Craiova a dezvăluit pentru prima dată publicului din România, prin cele 77 sculpturi în marmură sau bronz şi 52 de desene selecţionate, amploarea şi unicitatea unui demers artistic început în urmă cu peste o jumătate de veac şi apreciat peste tot pe mapamond, de la Napoli la New York, de la Paris la Washington, de la Roma la Ankara şi Sevilla.

Ieşirile în lume ale lui Marcel Guguianu au început cu prima expoziţie personală din anul 1949 şi s-au încheiat cu marea expoziţie retrospectivă de la Sala „Dalles“ din Bucureşti, din anul 2007. În acest parcurs, profesiunea de credinţă a artistului a fost descoperirea frumuseţii corpului feminin, cutreierându-i sufl etul. „Subiectele“ sculpturilor sale au fost me-reu meditaţia, muzica, poezia, nostalgia, maternitatea şi eternitatea formelor fe-

Dalida

minine. Şi-a transformat atelierul de la Bucureşti într-un adevărat templu pe care în numea „un Bolero ravelian“.

A avut şi şansa ca în cei aproape 90 de ani trăiţi să îşi organizeze propriul muzeu,

este vorba de Pavilionul Expoziţional Marcel Guguianu de la Bârlad, deschis publicului în 2004. Stăruinţa şi străduinţa „vrednicilor bârlădeni“ avea să fi e pentru ofi cialităţile din Moldova asemănătoare cuvintelor lui Lăpuşneanu „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau“.

Opera sa sculpturală s-a născut din numeroase clipe de nelinişte ce i-au marcat viaţa devenind mai târziu conştient de faptul că există o putere care îi călăuzeşte paşii creaţiei, „o putere de ordin absolut spiritual“, pe care o dezvăluia astfel: „pentru mine Dumnezeu stă în toate“. Şi tot domnia sa declara: „Am fost pieziş morţii, pieziş vieţii confortabile, pieziş chiar marmurei şi bronzului.“

Acum, la despărţire, suntem convinşi, bădie, vei avea tot timpul din lume să cutreieri Ceahlăul şi să te închini acestui „altar al Carpaţilor“, având drept fundal sonor muzica lui Enescu.

Nud

Date post:	29-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	marius-dobrin
View:	275 times
Download:	3 times

Scrisul Romanesc 7/2012

Documents