Scoala de Solomonie 3

Capitolul 13

FARMECE DE DRAGOSTE ¿I DE URSITÅ.

ADUCEREA URSITULUI

– ...De noaptea Sfântului AndreiUrsitul mi l-a aråtat în fa¡å.– ªi mie, zåu! într-un cristal:Osta¿, cu mândrå-nfå¡i¿are,De-atunci må uit din vale-n deal,Så-l våd odatå cå apare

Goethe, Faust, 22

1. UrsitaUrsitaUrsitaUrsitaUrsita

¥ NTR-O MITOLOGIE în care predestinarea joacå un rol fundamental, erade a¿teptat ca ¿i domeniul magiei iubirii så cunoascå propriile saledelimitåri. De la na¿tere, am våzut, via¡a omului î¿i primea cursul

pe care aceasta trebuia, vrând-nevrând, så-l parcurgå. ¥n capitolul consacratnorocului am fåcut cuno¿tin¡å cu câteva din practicile prin care putea fiinfluen¡atå soarta unei persoane, în sensul ob¡inerii unor auspicii favorabiledesfå¿urårii tuturor întreprinderilor acesteia. Ursitoarele îi meneau omului¿i partenerul de via¡å, ¿i fericirea sau nefericirea în cåsnicie, numårul copiilorpe care-i va avea ¿.a.m.d., lucruri care, chiar dacå nu erau cunoscute mereudin vreme, cu toatå strådania depuså în cadrul ritualurilor premaritale deaflare a perechii, se puteau deduce treptat. Mai mult decât în cazul norocului,al ceasului-bun în care se putea na¿te sau nu fiecare individ, perecheasufletului trebuia så coincidå perfect cu partenerul de via¡å (exemple desitua¡ii nefericite, de cåsnicii nereu¿ite fiind întâlnite la tot pasul). De aceea

468 ªcoala de solomonie

era firesc ca ¿i aceastå chestiune så fie explicatå ¿i teoretizatå, principiilerezultate circulând, bineîn¡eles, numai în cercul cunoscåtorilor. Astfel, sespunea cå feciorii råmâneau neînsura¡i din cauzå cå sunt sau prea urâ¡i ¿ipro¿ti, sau prea preten¡io¿i, sau „pentru cå li-i ursita micå, sau pentru cåle-a murit ursita. Când înså ursita a crescut mare, de¿i sunt båtrâni, totu¿ise însoarå. Unii feciori nu se însoarå niciodatå, fiindcå le-a murit sau n-auavut defel ursitå“ (Marian-2, 1995, 21).

Cu toate ocheadele aruncate, în momentele liminale, în lumea cealaltå,pentru a se asigura de comportamentul potrivit în vederea ocoliriieventualelor „capcane“, ale erorilor de interpretare a semnelor, s-a doveditcå alegerea partenerului era deosebit de hazardatå ¿i cu greu se putea realizaa¿a cum trebuie chiar de la prima încercare. Era evident cå fiecare om î¿iare undeva, în aceastå lume, perechea. Destinul putea juca înså feste, astfelcå î¿i puteau uni vie¡ile persoane total incompatibile. De aceea filosofiapopularå a considerat necesare câteva precizåri. „Prin ursitå se în¡elege so¡iafiecåruia. Se crede cå un om are trei ursite. Adicå are dreptul la trei femeiîn via¡å. Dacå, la cåsåtorie, o nimeresc pe cea de-a treia, atunci tråiesc cuea pânå la moarte. Dacå o nimeresc pe cea de-a doua, atunci aceasta, dupåun timp oarecare, moare ¿i el o ia pe a treia. Dacå o nimere¿te pe cea dintâi,atunci va avea în via¡a lui trei femei. Când doi so¡i se despart însemneazåcå bårbatul nu a nimerit pe nici una din cele trei ursite ¿i a luat pe alta stråinå“(Zanne, VII, 210-211). Alteori se face chiar referire la „legea cre¿tinå“,pentru a face mai acceptabilå aceastå viziune: „Fiecare om are trei ursite.Ursitele sunt cele trei so¡ii pe care, dupå legea cre¿tinå, le poate lua cinevaprin cåsåtorie; dacå se cåsåtore¿te cu întâia sau cu a doua, ele se vor despår¡ide el sau vor muri; e de dorit ca, de la început, så nimereascå a¿a, ca så secåsåtoreascå cu a treia ursitå, cu care va tråi fericit pânå la adânci båtrâne¡e“(Mu¿lea-Bârlea, 473).

Ce înseamnå, de fapt, ursit/ursitå? Ce presupune aceastå idee de alegere,de predestinare în acela¿i timp? „¥n toate pår¡ile este legenda cå femeia îi fåcutådin coasta lui Adam ¿i numai când un bårbat då peste femeia care-i fåcutådin coasta lui, numai cu aceea poate tråi fericit ¿i cu noroc, cåci atunci bårbatulcu femeia îi ca felia de la pâne, tot un gând, tot o inimå; unii au acelea¿i gusturipentru mâncåri, acelea¿i semne pe trup, unora li se potrive¿te graiul, ori mersul,ori samånå la fa¡å, ori au acela¿i pår sau de nu seamånå la alte cele, måcar lamâni ¿i la conforma¡iunea unghiilor, unii îs atât de potrivi¡i la minte cå numaigânde¿te unul så-¡i spuie ceva ¿i celålalt ¿i ¿tie“ (Sevastos, 168-169). ¥n afaraacestei legi a ursitei nu poate exista cåsåtorie (chiar dacå este una nepotrivitå,

469Farmece de dragoste ¿i de ursitå

neconformå cu adevårata alegere): „Nimeni nu se poate cåsåtori pânå nu-¿igåse¿te ursita. Dacå nu ¿i-o poate nimeri, råmâne flåcåu. Când o fatå sau unfecior nu se mai cåsåtore¿te, însemneazå cå i-a murit ursitul sau ursita, adicåacela cu care era sortit så se cåsåtoreascå“ (Mu¿lea-Bârlea, 473). Câteodatåomul se însoarå ¿i de douå ori ¿i tot nu-¿i då peste parte; omul acela se zicecå-i blestemat sau cå-i fåcut ¿i trebuie så-¿i desfacå. Fiecare om are noroc pelume, dar du¿manii îl månâncå (Sevastos-2, 169). ¥n acest fel pot fi în¡elesecu u¿urin¡å necesitå¡ile maritale ale tinerilor ¿i tinerelor din societå¡iletradi¡ionale. Nevoia imperioaså de aflare a ursitei îi împingea pe ace¿tia såapeleze la sprijinul cunoscåtorilor, al babelor ghicitoare ¿i vråjitoare, careputeau så-i îndrepte pe cei îndåråtnici cåtre perechile care a¿teptau disperate.E adevårat, din cauza for¡årii mâinii destinului, se puteau întâmpla ¿i accidentenedorite, chiar fatale, care veneau în întâmpinarea interdic¡iilor de contactarea magicienilor: „Babele cred cå aduc pe sus ursitorul, cålare pe bå¡, când vor,a¿a de tare, cå, ajungând în locul menit, adeseori cade mort“ (T. Såulescu,apud G. Dem. Teodorescu, II, 56).

2. Practici magice de aducere a ursituluiPractici magice de aducere a ursituluiPractici magice de aducere a ursituluiPractici magice de aducere a ursituluiPractici magice de aducere a ursitului

Vom prezenta acum câteva din farmecele de aducere a ursitului ¿i deîntoarcere a dragostei în cadrul ritualurilor magice complexe realizate cuaceastå ocazie. ¥nainte de a face cuno¿tin¡å cu întregul arsenal de practici ¿ielemente magice utilizate de vråjitoare, vom supune analizei o povestirecunoscutå din fondul literaturii române, Hanul lui Mânjoalå, deI. L. Caragiale, în care putem vedea cum se aplica un astfel de farmec deaducere a persoanei dorite ¿i, mai ales, ceea ce este la fel de important, careerau simptomele resim¡ite de „victimå“:

„Un sfert de ceas pânå la hanul lui Mânjoalå... de-acolea, pânå-nPope¿tii-de-sus, o po¿tie: în buiestru potrivit, un ceas ¿i jumåtate... Buiestra¿u-ibun... dacå-i dau gråun¡e la han ¿i-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge.Care va så zicå, un sfert ¿i cu trei, un ceas, ¿i pânå-n Pope¿ti unul ¿i jumåtate,fac douå ¿i jumåtate... Acu sunt ¿apte trecute: ål mai târziu pânå la zece, suntla pocovnicu Iordache... Am cam întârziat... trebuia så plec mai devreme...dar în sfâr¿it!... de a¿teptat, må a¿teaptå...“ (Caragiale-1, 213).

¥nceputul povestirii ni-l prezintå pe eroul ei cålåtorind foarte lini¿tit ¿i,ceea ce este foarte important, lipsit de idei preconcepute la gândul treceriiprin preajma unui loc cu o reputa¡ie cel pu¡in dubioaså în comunitate, darde care personajul nostru nu era câtu¿i de pu¡in impresionat negativ.


„... A¿a socotind în gând, am ¿i våzut de departe, ca la o båtaie bunåde pu¿cå, luminå multå la hanul lui Mânjoalå, adicå, a¿a-i råmåsese numele;acuma era hanul Mânjoloaii – omul murise de vreo cinci ani... Zdravånåfemeie! ce a fåcut, ce a dres, de unde era cât p-aci så le vânzå hanul cândtråia bårbatu-såu, acuma s-a plåtit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicatun grajd de piatrå, ¿i încå spun to¡i cå trebuie så aibå ¿i parale bune. Unii obånuiesc cå ar fi gåsit vreo comoarå... al¡ii, cå umblå cu farmece. Odatåau vrut s-o calce tâlharii... S-au apucat så-i spargå u¿a. Unul dintre ei, ålmai voinic, un om cât un taur, a ridicat toporul ¿i când a tras cu sete, a picatjos. L-au ridicat repede! era mort... Frate-såu a dat så vorbeascå, dar n-aputut – amu¡ise (...).

Pânå så-mi treacå toate astea prin minte, am sosit (...).Cocoana Marghioala era frumoaså, voinicå ¿i ochioaså, ¿tiam.

Niciodatå înså de când o cuno¿team – ¿-o cuno¿team de mult; trecusem pela hanul lui Mânjoalå de atâtea ori, încå de copil, pe când tråia råposatultaicå-meu, cå pe acolo n-era drumul la târg – niciodatå nu mi se pårusemai plåcutå...“

Intrarea în han constituie punctul de declan¿are a intrigii, care are, laînceput, o dezvoltare cel pu¡in ciudatå, care marcheazå la rândul ei trecereaautorului la un ton ambiguu de narare a faptelor. A¿teptarea cititorului estede fiecare datå în¿elatå, a¿a cum se întâmplå de altfel ¿i cu orizontul dea¿teptare al eroului. De unde personajul feminin era cel negativ (înconjuratde o aurå de magie, de for¡å supraomeneascå), tânårul cålåtor „nevinovat“este cel care declan¿eazå de fapt reac¡ia fermecåtoarei.

„... Multe odåi curate ¿i odihnite am våzut în via¡a mea, dar ca odaiaaceea... Ce pat! Ce perdelu¡e! ce pere¡i! ce tavan! toate albe ca laptele. ªiabajurul ¿i toate cele lucrate cu igli¡a în fel de fel de fe¡e... ¿i cald ca sub oaripå de clo¿cå... ¿i un miros de mere ¿i de gutui...

Am vrut så m-a¿ez la maså ¿i, dupå obiceiul apucat din copilårie, m-amîntors så våz încotro e råsåritul, så må-nchin. M-am uitat cu bågare deseamå de jur împrejur pe to¡i pere¡ii – nici o icoanå. Zice cocoanaMarghioala:

– Ce te ui¡i?Zic:– Icoanele... Unde le ¡ii?Zice:– Då-le focului de icoane! d-abia pråsesc cari ¿i påduchi de lemn...Femeie curatå! M-am a¿ezat la maså fåcându-mi cruce dupå datinå,

când deodatå, un råcnet: cålcasem, se vede, cu potcoava cizmii, pe un cotoi


båtrân, care era sub maså. Cocoana Marghioala sare repede ¿i deschide u¿ade perete; cotoiul supårat då nåvalå afarå, pe când aerul rece nåpå-de¿te-nåuntru ¿i stinge lampa...“

„Naivitatea“ eroului, simulatå atât de bine de povestitor, atinge culmileambiguitå¡ii. Personajul masculin este un neini¡iat, care nu poate sådescifreze semnalele maleficului din jurul såu: lipsa icoanei, contactul cuun agent malefic prin excelen¡å recunoscut – cotoiul båtrân –, care î¿i facepânå la capåt datoria; stingerea låmpii este semnalul declan¿årii patimiiamoroase. Ca så nu mai spunem cå motanul apare ¿i el la comandå (cålcatcu potcoava cizmei, „se vede!“), în clipa în care, for¡ând mâna gazdei, eroulcuteazå totu¿i så-¿i facå semnul crucii.

„... Cautå chibriturile pe bâjbâite; caut eu încolo, cautå cocoana-ncoace– ne-am întâlnit piept în piept pe-ntunerec... Eu, obraznic, o iau bine-nbra¡e ¿i-ncep s-o pup... Cocoana mai nu prea vrea, mai se laså; îi ardeaobrajii, gura-i era rece ¿i i se zbârlise pe lângå urechi puful piersicii... ¥nsfâr¿it iacå jupâneasa aduce tava cu demâncare ¿i cu o lumânare. Pesemneom fi cåutat mult chibriturile, cå ¡ilindrul låmpii se råcise de tot. Amaprins-o iar...

Bunå mâncare! pâne caldå, ra¡å friptå pe varzå, cârna¡i de purcel pråji¡i,¿i ni¿te vin! ¿i cafea turceascå! ¿i râs ¿i vorbå... halal så-i fie cocoaniiMarghioalii! Dupå cafea, zice cotoroan¡ii:

– Spune så scoatå o jumåtate de tåmâioaså...Grozavå tåmâioaså!... Må apucase un fel de amor¡ealå pe la încheieturi;

m-am dat a¿a-ntr-o parte pe pat, så trag o ¡igarå cu ale din urmå picåturichihlimbarii din pahar, ¿i må uitam pân fumul tutunului la cocoanaMarghioala, care-mi sta pe scaun în fa¡å ¿i-mi fåcea ¡igåri. Zic:

– Fie, cocoanå Marghioalo, stra¿nici ochi ai!... ªtii ce?– Ce?– Dacå nu te superi, så-mi mai facå o cafea; da... nu a¿a dulce...ªi râzi!...“Declan¿area vråjii de seducere a tânårului cålåtor s-a realizat în timpul

mesei: „u¿oara ame¡ealå“ care l-a cuprins, fascina¡ia sincerå în fa¡a„stra¿nicilor ochi“ ai vråjitoarei sunt indicii mai mult decât evidente.Neståvilita poftå de râs a acestuia este ¿i ea un semn al pierderii controlului,care are drept corolar o ie¿ire sigurå din timpul firesc, o cådere în uitare.

„... Am sårit din picioare ¿i m-am uitat la ceas: zece ¿i aproape treisferturi. ¥n loc de o jumåtate de ceas, ståtusem la han douå ceasuri ¿ijumåtate! Vezi ce e când te-ncurci cu vorba?


– Så-mi scoatå calul!– Cine?... Arga¡ii s-au culcat.– Må duc eu la grajd...– ºi-a pus ulcica la pocovnicu! zice cocoana pufnind de râs ¿i

¡inându-mi calea la u¿e...“Iatå un prim semnal referitor la activitatea unor vråji care-l au destinatar

pe erou. ªi de data aceasta este vorba de o intoxicare realizatå de povestitor:graba, nejustificatå în ochii gazdei, este nefireascå, ¿i, prin urmare, esterezultatul unei „chemåri imperioase“ realizate pe cale magicå, ridiculizatå defemeie, pentru a abate aten¡ia de la vraja care se desfå¿ura sub ochii eroului.

„... Am dat-o bini¿or la o parte ¿i am ie¿it pe prispå. ¥n adevår, era ovreme vajnicå... Focurile chirigiilor se stinseserå; oameni ¿i vite dormeaupe coceni, vârându-se cumin¡i unii-ntr-al¡ii jos la påmânt, pe când sus prinvåzduh urla vântul nebun.

– E vifor mare, zise cocoana Marghioala, înfioratå ¿i apucându-måstrâns de mânå; e¿ti prost? så pleci pe vremea asta! Mâi de noapte aici; plecimâne pe luminå.

– Nu se poate...Mi-am tras mâna cu putere; am mers la grajd; cu mare greutate am

de¿teptat un argat ¿i mi-am gåsit calul; l-am închingat, l-am tras la scarå ¿im-am suit în odaie så-mi iau noapte bunå de la gazdå. Femeia, duså pegânduri, ¿edea pe pat, cu cåciula mea în mânå, o tot învârtea ¿i-o råsucea.

– Cât am de platå? am întrebat.– ¥mi plåte¿ti când treci înapoi, råspunse gazda, uitându-se adânc în

fundul cåciulii.ªi pe urmå se ridicå în picioare ¿i mi-o întinse. Mi-am luat cåciula ¿-am

pus-o în cap, a¿a cam la o parte. Zic, privind pe femeie drept în lumini, care-isticleau grozav de ciudat:

– Sårut ochii, cocoanå Marghioalo!– Umblå sånåtos!...“Trezirea temporarå a eroului nu a fost suficientå pentru a-l scoate din

realitatea magicå a locuin¡ei vråjitoarei. Dacå pânå acum i-au fost trimisemai mult aluzii referitoare la o posibilå agresare a sa, personajul refuzå pânå¿i contactul direct cu actul vråjirii: cåderea „pe gânduri“ a femeii, înso¡itåde råsucirea aparent absentå a cåciulii bårbatului: din tot acest amalgam deinforma¡ie nu este semnalatå, fårå a fi înså re¡inutå ca atare, decât strålucireaciudatå a ochilor (de¿i aceasta mai stârnise o datå curiozitatea).

„... M-am aruncat pe ¿ea; jupâneasa båtrânå mi-a deschis poarta, amie¿it. Rezemat cu palma stângå pe coapsa calului, mi-am întors înapoi capul:


peste zaplazul înalt se vedea u¿a odåii deschiså, ¿i în deschizåturå, umbraalbå a femeii adumbrindu-¿i cu mâna arcurile sprâncenelor. Am ¡inut la pasîncetinel, fluierând un cântec de lume ca pentru mine singur, pânå când,cotind dupå zaplaz så-mi apuc drumul, mi s-a ascuns vederea cadrii. Amzis: hi! la drum! ¿i mi-am fåcut cruce! atunci am auzit bine u¿a bufnind ¿iun vaiet de cotoi. Gazda mea ¿tia cå nu o mai våz, intrase degrab în cåldurå¿i apucase pe cotoi cu u¿a desigur. Afurisit cotoi! se tot vârå printrepicioarele oamenilor.

Så fi mers o bucatå bunå de drum. Viforul cre¿tea scuturându-må depe ¿ea. ¥n înalt, nori dupå nori zburau opåci¡i ca de spaima unei pedepsede mai sus, unii la vale pe dedesubt, al¡ii pe deasupra la deal, perdeluind înclipe largi, când mai gros, când mai sub¡ire, lumina ostenitå a sfertului dinurmå. Frigul ud må påtrundea; sim¡eam cå-mi înghea¡å pulpele ¿i bra¡ele.Mergând cu capul plecat ca så nu må-nece vântul, începui så sim¡ durerela cerbice, la frunte, ¿i la tâmple fierbin¡ealå ¿i bubuituri în urechi. Am båutprea mult! m-am gândit eu, dându-mi cåciula mai pe ceafå ¿i ridicându-mifruntea spre cer. Dar vârtejul norilor må ame¡ea; må ardea sub coastele dinstânga. Am sorbit adânc vântul rece, dar un junghi m-a fulgerat pân totco¿ul pieptului de colo pânå colo. Am aplecat iar bårbia. Cåciula parcå måstrângea de cap ca o menghinea; am scos-o ¿i am pus-o pe oblânc... Mi-eraråu... N-am fåcut bine så plec! La pocovnicu Iordache trebuie så doarmåtoatå lumea; m-or fi a¿teptat; pe vremea asta, or fi crezut oamenii, fire¿te,cå n-am fost prost så plec... Am îndemnat calul care se-mpleticea, parcåbåuse ¿i el...

Dar vântul s-a mai potolit; s-a luminat a ploaie; luminå ce¡oaså; începeså cearnå mårunt ¿i-n¡epos... ¥mi pun iar cåciula... Deodatå sângele începeiar så-mi arzå pere¡ii capului...“

Pe drum, efectele vråjii se fac din ce în ce mai sim¡ite. Cålåtorul estepierdut în furtuna de zåpadå, ultimul ecou al oazei de lini¿te fiindmieunatul cotoiului „prins cu u¿a“, stârnit ¿i de aceastå datå de semnulcrucii. Råtåcirea eroului, pe lângå cea în ordine moralå, care tocmai seîntâmplase, cuprinde pierderea no¡iunii timpului scurs, precum ¿i pe ceaa drumului parcurs („så fi mers o bucatå bunå de drum“), care îl fåcea så¡inå piept cu greu intemperiilor. ¥n aceastå situa¡ie, starea fizicå proastånu este con¿tientizatå de la început. Referirea la o poten¡ialå „ame¡ealå“cauzatå de båuturå este ¿i ea o pieså-cheie în angrenajul ambiguitå¡iiconstruit de cåtre scriitor, care poate så ofere în final, atât eroului, cât ¿icititorilor, o bunå explica¡ie posibilå a celor întâmplate. Treptat, bårbatul


începe så-¿i dea seama cå existå o legåturå între cåciula care-i tortura capul¿i junghiurile, fierbin¡eala care-l cuprinseserå.

„... Calul a obosit de tot; gâfâie de-necul vântului. ¥l strâng în cålcâie,îi dau o loviturå de biciu¿cå; dobitocul face câ¡iva pa¿i pripi¡i, pe urmå sforåie¿i se opre¿te pe loc ca ¿i cum ar vedea în fa¡å o piedicå nea¿teptatå. Måuit... ¥ntr-adevår, la câ¡iva pa¿i înaintea calului zåresc o mogândea¡å micåsårind ¿i ¡opåind... Un dobitoc!... Ce så fie?... Fiarå?... E prea micå... Punmâna pe revolver; atunci auz tare un glas de cåpri¡å... ¥ndemn calul cât pot;el se-ntoarce pe loc ¿i porne¿te-napoi. Câ¡iva pa¿i... ¿i iar stå sforåind... Iarcåpri¡a... ¥l opresc, îl întorc, îi dau câteva lovituri, strângându-l din zåbalå.Porne¿te... Câ¡iva pa¿i... Iar cåpri¡a. Norii s-au sub¡iat de tot: acuma våzcât se poate de bine. E o cåpri¡å micå neagrå; aci merge, aci se-ntoarce,aruncå din copite; pe urmå se ridicå-n douå picioare, se repede cu bårbi¡aîn piept ¿i cu fruntea înainte så-mpungå, ¿i face sårituri de necrezut ¿i mehåie¿i fel de fel de nebunii. Må dau jos de pe cal, care nu mai vrea så meargå înruptul capului, ¿i-l apuc scurt de cåpåstru; må aplec pe vine-n jos: «ºa-¡a!»¿i chem cåpri¡a cu mâna parcå a¿ vrea så-i dau tårâ¡e. Cåpri¡a se apropiezburdând mereu. Calul sforåie nebun, då så se smuceascå; må pune îngenunchi, dar îl ¡iu bine. Cåpri¡a s-a apropiat de mâna mea: e un ied negrufoarte drågu¡, care se laså blând så-l ridic de jos. L-am pus în desaga dindreapta peste ni¿te haine. ¥n vremea asta calul se cutremurå ¿i dârdâie dintoate încheieturile ca de frigurile mor¡ii.

Am încålecat... Calul a pornit nåuc...“Cålåtoria intravilanå descriså la persoana I con¡ine, în spiritul bunei

tradi¡ii a literaturii populare, motivul întâlnirii cu spiritul malefic în ipostazåzoomorfå. Iluzionarea devine de acum cuvântul de ordine în nara¡iune, careînregistreazå (de fapt, chiar din clipa påråsirii hanului) o serie de transformårisuccesive ale stårii fizice ¿i psihice a eroului, precum ¿i pe cele ale mediuluiînconjuråtor (fenomene ale naturii ¿i din naturå > iedul proteic). ¥n¿elareaacutå a sim¡urilor vine mai ales pe fondul auto-sugestiei subiectului, care,puternic marcat psihic, încearcå så dea explica¡ii ra¡ionale ale exceselor dinjur. ¥n continuare, pentru personaj nimic din ce i se întâmplå nu i se pareciudat: prezen¡a iedului deosebit de blând ¿i care face tot felul de nebuniiîn plin câmp, în crucea nop¡ii, este un episod ce poate fi trecut cu vederea,chiar în condi¡iile în care calul, considerat prin tradi¡ie de gândireamitologicå drept posesorul unor puteri deosebite de recunoa¿tere a spiritelormalefice (mai ales a strigoilor), este din ce în ce mai agitat, dârdâind „înfrigurile mor¡ii“, pânå la urmå pornind-o „nåuc“.


„... De mult acum, mergea ca pra¿tia sårind peste gropi, pestemo¿oroaie, peste bu¿teni, fårå så-l mai pot opri, fårå så cunosc locurile ¿ifårå så ¿tiu unde må ducea. ¥n goana asta, când la fiece clipå îmi puteamfrânge gâtul, cu trupul înghe¡at ¿i capul ca-n foc, må gândeam la culcu¿ulbun pe care-l påråsisem proste¿te... De ce?... Cocoana Marghioala mi-ar fidat mie odaia ei, aminteri nu må poftea... Iedul se mi¿ca în desagå ¿i se a¿ezamai bine; mi-am întors privirea spre el: cuminte, cu capul de¿tept scos afarådin desagå, se uita ¿i el la mine. Mi-am adus aminte de al¡i ochi... Ce prostam fost!... Calul se poticne¿te: îl opresc în silå; vrea så porneascå iar, darcade zdrobit în genunchi. Deodatå, printr-o spårturå de nor se aratå feliadin lunå aplecatå pe o rânå. Aråtarea ei m-a ame¡it ca o loviturå de måciucå.Mi-era în fa¡å... Atunci sunt douå luni pe cer! ªi mi-am întors repede capul,s-o våz pe cea adevåratå... Am gre¿it drumul! Merg la vale... Unde sunt?Må uit înainte; porumbi¿te cu cocenii netåia¡i; la spate, câmp larg. ¥mi faccruce, strângând de necaz calul cu pulpele amor¡ite, ca så se ridice – atuncisim¡ o zvâcnealå puternicå lângå piciorul drept... Un ¡ipåt!... Am strivitiedul! Pun mâna iute la desagå: desaga goalå – am pierdut iedul pe drum!Calul se scoalå scuturându-¿i capul ca de o buimåcealå; se ridicå în douåpicioare, se smuce¿te-ntr-o parte ¿i må trânte¿te-n partea ailaltå; pe urmå oia la goanå pe câmp ca de streche ¿i piere-n întunerec...“

Cålåre¡ul demonic este acum un obiect docil aflat în puterile vråjii.Gândurile lui sunt la cea care l-a fermecat, fårå så mai acorde nici ceamai micå aten¡ie suferin¡elor fizice ¿i obstacolelor ridicate de starea vremii.A¿a cum vom vedea cå se întâmplå ¿i în textele vråjilor, tânårul „gone¿teca un nebun“, fiind alungat din spate, sau, mai bine spus, împins de laspate de vrajå. Cu sim¡urile turmentate, fårå nici un control asupra lor,personajul încearcå så-¿i fixeze repere stabile în jur. Când credea cå drumuls-a înscris pe fåga¿ul normal, are la început iluzia cå vede dublu (cele douåseceri ale lunii), dându-¿i seama înså, pânå la urmå, cå a pierdut drumul.A¿a cum vom vedea mai târziu, cålåre¡ul fåcea de mai mult timp o mi¿carecircularå în preajma hanului, fiind prins ca într-o buclå a timpului de i¡elevråjii. Când eroului i se oferå ¿ansa så se punå la adåpostul for¡elordemonice, fåcându-¿i semnul crucii, spiridu¿ul-motan, ajutorul credinciosal vråjitoarei este, ca de obicei, la datorie, readucându-l pe erou în realitateailuziei sale („Am strivit iedul!“), precum ¿i în realitatea hanului (provocândisteria calului ¿i aruncarea din ¿a a cålåre¡ului). Revenindu-¿i din ¿oculcåderii de pe cal, tânårul aflå cu bucurie cå se aflå în spatele hanului, dupåce råtåcise nåuc patru ore.


„... ¥n câ¡iva pa¿i am ajuns la poartå. La odaia cocoanii Marghioaliiluminå, ¿i umbre mi¿cå pe perdea... A avut parte cine ¿tie ce alt drume¡ maiîn¡elept de patul cel curat! Eu oi fi råmas så capåt vreo lavi¡å lângå cuptor.Dar noroc! cum am ciocånit, m-a ¿i auzit. Jupâneasa båtrânå a alergat så-mideschizå... Când så intru, må-mpiedicai pe prag de ceva moale – iedul...tot åla! era iedul gazdii mele! A intrat ¿i el în odaie ¿i a mers så se culcecuminte sub pat.

Ce så spui? ªtia femeia cå må-ntorc?... ori se sculase de diminea¡å?...Patul era nedesfåcut.

– Cocoanå Marghioalo! atât am putut så zic, ¿i vrând så mul¡umesclui Dumnezeu cå am scåpat cu via¡å, am dat så ridic dreapta spre frunte.

Cocoana mi-a apucat repede mâna ¿i, dându-mi-o în jos, m-a luat cutoatå puterea în bra¡e.

Parcå våz încå odaia aceea...Ce pat!... ce perdelu¡e!... ce pere¡i!... ce tavan!... toate albe ca laptele.

ªi abajurul ¿i toate celea lucrate cu igli¡a în fel de fel de fe¡e... ¿i cald casubt o aripå de clo¿cå... ¿i un miros de mere ¿i de gutui...“

Ame¡eala ce-l cuprinsese pe erou este într-adevår vecinå cu pierdereaoricårei no¡iuni a realitå¡ii. El intrase de mult într-o logicå a mitului, legândfapte disparate într-o re¡ea paralelå de evenimente. Când intrå fericit în caså,satisfåcut cå va fi singurul oaspete al femeii la care se gândise obsesiv înultimele ore, nici nu sesiseazå incoeren¡a percep¡iei sale. O datå cu el a intratîn caså iedul, ah! da!, iedul gazdei – de unde pânå atunci nu ¿tiam decât cåea are un motan båtrân (¿i a¿a putem så facem legåtura între ace¿ti doimetamorfozi¡i ¿i un posibil spiridu¿-dråcu¿or ajutor inseparabil alvråjitoarei). Cu aceea¿i naivitate ¿i insisten¡å, care acum este semnul pierderiitemporale a controlului, eroul vrea din nou så-¿i facå cruce la intrarea încamerå, dar oprirea brutalå a mâinii lui este interpretatå ca un semn demaximå pasiune din partea femeii.

„... A¿ fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacå nu venea socru-meu,pocovnicu Iordache, Dumnezeu så-l ierte, så må scoatå cu tåråboi de acolo.De trei ori am fugit de la el înainte de logodnå ¿i m-am întors la han, pânåcând, båtrânul, care vrea zor-nevoie så må ginereascå, a pus oameni de m-auprins ¿i m-au legat cobzå la schit în munte: patruzeci de zile, post, måtånii¿i molitve. Am ie¿it de-acolo pocåit: m-am logodit ¿i m-am însurat.

Tocma-într-un târziu, într-o noapte limpede de iarnå, pe când ¿edeamcu socru-meu la lafuri, dupå obiceiul de ¡arå, dinaintea unui borcan de vin,aflaråm de la un ispråvnicel, care sosea cu cumpåråturi din ora¿, cå despre


ziuå ståtuse så fie foc mare la Håcule¿ti: arsese pânå-n påmânt hanul luiMânjoalå, îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu hârbuitå, subt unmorman uria¿ de jåratic.

– A bågat-o în sfâr¿it la jåratic pe matracuca! a zis socru-meu râzând.ªi m-a pus så-i povestesc istoria de mai sus pentru a nu ¿tiu câta oarå.

Pocovnicul o ¡inea întruna cå în fundul cåciulii îmi pusese cocoana farmece¿i cå iedul ¿i cotoiul erau totuna...

– Ei a¿! am zis eu.– Era dracul, ascultå-må pe mine.– O fi fost – am råspuns eu – dar dacå e a¿a, pocovnice, atunci dracul

te duce, se vede, ¿i la bune...– ¥ntâi te då pe la bune, ca så te spurce, ¿i pe urmå ¿tie el unde te duce...– Da dumneata de unde ¿tii?– Asta nu-i treaba ta, a råspuns båtrânul; asta-i altå cåciulå!“

(Caragiale-1, 213-221).Aflåm astfel cå efectele unei astfel de vråji sunt de lungå duratå, ele

putând fi asimilate unei intoxicåri prelungite sau, în termeni religio¿i, uneiposedåri – dovadå tratamentul intensiv la care a fost supus „nefericitul“personaj pentru a-i veni mintea la cap ¿i pentru a se cåsåtori cu fata„pocovnicului“ Iordache. Finalul povestirii este la fel de impresionant ca¿i desfå¿urarea intrigii de pânå acum. Obstina¡ia „victimei“ de a nu vedeaadevårata realitate (ci numai pe cea magico-mitologicå) a celor întâmplate,sintetizatå de un caragialian teribil „Ei a¿!“ se ciocne¿te de siguran¡a multmai experimentatului „pocovnic“, care ¿tie cå aici a fost vorba de un farmecpus în cåciulå, farmec dus la bun rezultat prin stråduin¡a cotoiului/iedului/dracului. ªi, de parcå, de altfel, toate întrebårile ridicate pânå acum ¿i-ar fiprimit un råspuns mul¡umitor, povestitorul îi mai aruncå o datå månu¿acititorului råtåcit ¿i el în re¡eaua de vråji: oare ¿i socrul tråise aceea¿iexperien¡å tulburåtoare?

***

Cel mai adesea, în aceste situa¡ii se realiza un ritual magic asemånåtorcelui utilizat în necroman¡ie (vezi capitolul consacrat divina¡iei înAntichitate), cu deosebirea cå cel chemat nu este sufletul unui mort, ci acelaal unui om viu (de¿i asemånarea cu primul se observå prin men¡ionareapalorii nefire¿ti a bårba¡ilor astfel invoca¡i, precum ¿i prin men¡ionarea uneiliba¡ii de lapte ce se impunea pentru lini¿tirea sufletului chemat din


depårtare). Unul din procedeele de aducere a ursitului întârziat era cel demanipulare a unui lemn ritual (fie cå era vorba de cociorvå, melesteu, par,pråjinå etc.) asimilat unui cal demonic trimis de vråjitoare sau de persoanacare avea nevoie de prezen¡a ursitului. Magia simpateticå ac¡iona ¿i de dataaceasta: femeia, încålecând pe „calul“ magic ¿i rostind invoca¡iiletradi¡ionale, îi oferea implicit bårbatului un mijloc de locomo¡ie pentru caacesta så poatå realiza, in spiritu, cålåtoria cåtre pereche. Iatå cum estedescriså o astfel de practicå magicå de un martor involuntar, care a asistatla o întâlnire de tainå a trei femei-vråjitoare: „... Uite-a¿a am våzut eu cumau venit pe pråjinå co¿cogeamite oameni cât mun¡ii... [Cele trei vråjitoare]s-au a¿ezat pe lai¡å ¿i s-au pus la sfat. Au sfåtuit ele ce s-au sfåtuit (...), peurmå numai ce le våd eu cå încep så se dezbrace (...). Numai ce våd cå unascoate o letcå de sub pat, se suie în horn ¿i prinde-a descânta (...). Pe urmåaceea s-a coborât ¿i s-au suit ¿i celelalte pe rând. Dumnezeu ¿tie ce-auboscorodit, eu nu ¿tiu, cå de-abia îmi ¡ineam sufletul de fricå. Atâta ¿tiuc-au strigat mai tåri¿or câte-un nume de bårbat: «Toadere! Ioane! Gheorghe!»Asta ¿tiu (...). Cea dintâi, a¿a cum era în pielea goalå, a încålicat pe cociorvå¿i s-a a¿ezat în prag. Una a apucat o lopatå ¿i se fåcea cå râne¿te tot în prag;alta sufla în patru vânturi... ªi numai ce våd cå cea cålare pe cociorvå seurne¿te ¿i, dup-dup, o aud fåcând ocolul casei. Dupå ce ocole¿te casa, seopre¿te la u¿å. Cea care sufla întreabå: «– Cicå ce macini, moarå de piele?...»Cealaltå råspunde: «– Minte ¿i cuvinte!» «– Hi! Moarå, ’nainte!» zice iarcea dintâi... ªi iar dup-dup, dup-dup... (...). Iar a înconjurat casa o datå... Adoua oarå a întrebat-o ceea ce rânea cu lopata. «– Ce macini, moarå depiele?» «– Minte ¿i cuvinte!» «– Hi, moarå, ’nainte!» ªi iar: dup-dup,dup-dup... A treia oarå s-a oprit ¿-a întrebat cea cu cociorva pe celelalte douå:«– Cicå ce face¡i, morarilor?» «– Facem loc måcinåtorilor!...» ªi iar apornit... ªi tot a¿a, pânå la nouå ori (...). Dupå ce-au sfâr¿it asta, s-au îmbråcat¿i iar au început så boscorodeascå, så deie din mâini. ªi iar am auzit:«Toadere! Ioane! Gheorghe!» Pe urmå ¿i-au fåcut semne ¿i s-au a¿ezat pelai¡å. Vreme multå n-a trecut la mijloc. Numai ce-aud a¿a, ca un vânt greu,în våzduh, afarå, ¿i deodatå, zdup! pe prispå... Pe urmå am auzit strigând:«Apå!» Atunci au sårit ¿opotind femeile – ¿i îndatå le-am våzut intrândc-o mândre¡å de flåcåu de-¡i era mai mare dragul så te ui¡i la el. Numaicâtera galben ca un mort ¿i ochii îi ¡inea neclinti¡i, ca de steclå. L-au a¿ezat pelai¡å, l-au rezemat între perne ¿i ele s-au dat, tåcute, la o parte. Nu trecemult ¿i iar aud ca un vânt, dar un vânt mai greu! Venea, venea... ¿uiera parcå!ªi iar – zdup! pe prispå; ¿i «Apå!» când l-au adus, mi s-a aråtat un bårbat


nalt ¿i spåtos, cu un cu¡it la brâu, de parcå era un ho¡ de cei de demult...L-au a¿ezat ¿i pe acesta alåturea cu cel dintâi. A trecut a¿a un råstimp. Ceiveni¡i dormeau parcå. Deodatå, måi oameni buni, aud un vaiet lung, departe:pårea cå vine un vânt nemilostiv dezrådåcinând copacii. Aud: «Mor! Apå!Apå!» Femeile au sårit spåriate. Au prins a ¿opti: «Repede! Repede! Laptepe la ¡â¡âna u¿ii! Vine de departe, de la munte!» Au ie¿it afarå. Când s-auîntors, duceau de subsuori un mocan zdravån, îmbråcat c-o tohoarcå mi¡oaså,lungå de-i ajungea pânå la cålcâie... Da’ era ostenit, såracul! de mult drumce fåcuse pe sus, ce crezi? ªi l-au pus ¿i pe dânsul cu ceilal¡i alåturea. Peurmå våd cå aprind muierile foc mare în vatrå... Scot dupå aceea din poli¡igåini fripte, bre, ¿i rachiu, ¿i vin, toate bunåtå¡ile påmântului... ªi cum s-afåcut, s-au de¿teptat ¿i ibovnicii“ (Sadoveanu, 303-305).

2.1. Calul de lemn

Lemnul (bå¡, melesteu etc.) este întâlnit, pe lângå practicile magice deaducere a ursitului, ¿i în cele divinatorii, fiind un succedaneu al bastonuluimagic al vråjitorului, un instrument deosebit de eficient de realizare afarmecelor. Så nu uitåm cå o asemenea recuzitå se folosea frecvent devråjitoare în calitate de mijloc de locomo¡ie pentru sabat (limbile demeli¡å1 etc.), cât ¿i în cadrul practicilor de luare a manei: cf. episodulatingerii cu nuiaua a vacilor de la care trebuia luat laptele, precum ¿i cel alînfigerii cu¡itului într-un bå¡, în vederea transferului laptelui furat ¿i a intråriiîn posesia vråjitorului: „Strigoaiele când vreau så ia mana de la vite, iau un

1 „¥nainte de a merge ¿i a lua laptele la vaci, strigoaicele se adunå în locuri singuratice,în case påråsite ¿i între hotare. Acolo se apucå apoi la båtaie cu limbi de meli¡e ¿i meli¡oaie¿i se bat necontenit pânå la miezul nop¡ii. Sosind miezul nop¡ii, încalecå fiecare pe câteo meli¡å sau meli¡oi ¿i astfel se duc apoi pe la casele oamenilor de iau laptele de la vaci.Din cauza aceasta cele mai multe femei, ¿i mai ales cele ce au vaci cu lapte, ascund înnoaptea spre Sf. Gheorghe toate meli¡ele ¿i meli¡oaiele sau cel pu¡in limbile acestora, caså nu le poatå lua strigoaicele, când vin dupå dânsele. Altele din contrå ung atât meli¡ele¿i meli¡oaiele sau cel pu¡in limbile acestora cu usturoi sau, când sfâr¿esc de meli¡at, lasåpuzderie în meli¡å ca ¿i când ar mai avea încå de meli¡at, ¿i atunci strigoaicele nu se maipot apropia de meli¡e ¿i a le lua limbile“ (Marian, 1994, II, 258).

¥n unele credin¡e, aceste încle¿tåri dintre vråjitoare în nop¡ile fatale au ca rezultattulburarea echilibrului cosmic: „Când se cutremurå påmântul, ori tremurå coada celordoi pe¿ti pe care se reazemå påmântul, ori se uitå Dumnezeu la påmânt cu mânie ¿i eltremurå de fricå. Cutremurul de påmânt provine din cauza femeilor lene¿e care întreFilipi ¿i Sf. Andrei laså limbile de meli¡å ¿i meli¡oaie, de se bat strigele cu ele pânå secutremurå påmântul“ (Zanne, IX, 349).


bå¡ de sânger ¿i se duc cu el la câmp unde pasc vacile sau chiar în grajd ¿i,fåcând cu bå¡ul semn cåtre vacile bune de lapte, zic: «De aici pu¡in, de aicimai mult, de aici tot!» ªi apoi fac cu cu¡itul pe bå¡ atâtea semne, de la câtevaci au luat laptele. Merg dupå aceea acaså, î¿i despletesc chicele ¿iînconjoarå de nouå ori vaca cåreia vor så-i dea laptele furat de la celelalte,rostind urmåtoarele cuvinte: «Nu înconjur cu bå¡ul acesta vaca, ci «mana»de la vacile însemnate pe råva¿ul meu! Så vinå laptele de la vaca aceasta,så fugå laptele de la ele, precum fug oile de lup ¿i gåinile de uliu». ¥n timpce roste¿te aceste cuvinte, atinge cu bå¡ul vaca pe spinare. Dupå ce ¿i-aexecutat vraja de nouå ori, vråjitoarea înconjoarå de trei ori casa ¿i fântânadin curte cu bå¡ul de sânger în mânå“ (Pavelescu, 1945, 67).

Frecvent, în cadrul practicilor oraculare, bucata de lemn era substitutulfiin¡ei umane pentru care se ghicea: „Al¡ii iau, spre acela¿i scop, atâteabucå¡ele de lemn câ¡i in¿i locuiesc în caså, dau fiecårui lemn câte un nume,¿i, dupå aceea, råzimându-le pe toate de un pårete, mai ales de cåtre cel deråsårit, ¿i låsându-le acolo pânå a doua zi diminea¡a, se duc ¿i se culcå. Adoua zi diminea¡a, cum se scoalå, merg så vadå ce s-a întâmplat cu lemnelede peste noapte. Dacå stau toate în picioare, cum s-au pus de cu searå, atuncie semn bun, cåci în cazul acesta nimeni din caså n-are så moarå în decursulanului ce urmeazå. Iar dacå s-a råsturnat ¿i a cåzut vreunul la påmânt, atuncinu e semn bun, cåci respectivul al cårui nume l-a purtat lemnul n-are såaudå mai mult cucul cântând, ci trebuie så moarå pânå la primåvarå saucel mult pânå la sfâr¿itul anului viitor“ (Marian, 1994, I, 8). ¥n practicileoraculare premaritale, parii erau substitui¡i ursitului; pe baza principiuluisimilitudinii se puteau afla din vreme tråsåturile dominante ale alesului:„Fiecare fatå î¿i ia cununi¡a sa, merge drept spre vreun gard din apropierecu ochii închi¿i ¿i de la parul pe care a pus prima datå mâna, numårå nouåpari în oricare parte ¿i în parul al nouålea î¿i pune cununi¡a. Deschide apoiochii ¿i dacå parul e drept, din lemn frumos ¿i cu coajå, crede cå bårbatulei va fi om frumos, iste¡ ¿i avut; dacå parul e clenciuros (cu noduri), strâmb¿i urât, urât va fi ¿i bårbatul; iar dacå parul e fårå coajå, bårbatul ei va fisårac. Dacå s-ar întâmpla ca parul al nouålea så fie îngemånat, adecå doipari olaltå, unul de o parte, altul de cealaltå parte pe lângå gard pentrusprijinirea acestuia, se crede cå respectiva va avea doi bårba¡i“(idem, 58-59). Asemenea practici erau realizate nu numai de fete, ci ¿i debåie¡i: „Flåcåul se duce cu mâinile la spate så numere nouå pari din gard,¿i al zecelea dacå va fi noduros, e bogatå ursita; iar de este limpede, e såracå“(Gorovei, 1995, 244). Mergând fiecare spre gard, cu ochii lega¡i, fata zice:


„Sân-Vasii bål¡at, Cât de blåståmat,Adå-mi un bårbat Dar bine-ntremat!“

Numårând în ordine descrescåtoare de la nouå la unu, ultimul par estelegat apoi cu un obiect distinctiv, rostindu-se:

„Eu nu leg parul, ¥n vis så-l visez,Ci-mi leg ursitul, Aieve så-l våz!“De trei ursite ursat (Marian, 1994, I, 94).ªi de Dumnezeu dat,

O variantå a ghicitului prin intermediul unor bucå¡i de lemn esteurmåtoarea: „Se strâng mai multe fete; uneia dintre ele îi leagå ochii cu untestemel, ¿i astfel legatå trebuie så meargå la un trunchi unde se taie ziualemne; apucå de jos deodatå câte poate så ducå, un bra¡ de vreascuri, le duceîn caså ¿i celelalte fete le numårå; dacå-s cu so¡, fata se måritå în anul acela;contrar, nu“ (Rådulescu-Codin, Mihalache, 8). Alteori, în acest loc sedesfå¿ura ¿i ceremonialul de invocare a ajutorului supranatural, care eraobligat så råspundå solicitårii tinerelor: „Fetele din unele pår¡i aleTransilvaniei, care asemenea îndåtineazå de a vråji la tåietor, rostescurmåtoarele cuvinte:

«Sfânt Vasile! m-a¿ ruga Cu pârlej;Pe mine a må asculta, Ori pe care din flåcåiC-astå noapte Så-l aduci,Mie poate Fie mut, fie ciuntatCa så-mi facå Numai så-mi fie bårbat,Ca så-mi placå. Cå eu cruce ¡i-oi da.Så-mi trimi¡i un pe¡itor Iar de nu, te-oi blestemaDe la vatrå ori cuptor ªi de råu te-oi însemna!C-un cri¡ar descântåtor ªi te rog, Sfinte VasileAicea la tåietor! Så-mi aduci unul din seninSå-l apuci, Amin!»“Så-l aduci (Golopen¡ia, 200).Pe-un gåtej

Pe lângå practicile divinatorii, care nu erau la fel de sigure, precum eraucele de trimitere a vråjii, fetele puteau foarte bine så apeleze la ajutorul uneifemei cunoscåtoare, care realiza în locul ei actul magic periculos, dar careavea mai mult¡i sor¡i de izbândå: „La miezul nop¡ii iese vråjitoarea la cruci¿de hotare, unde înfige un bå¡ pe care-l îmbracå cu straiele fetei care vrea så-¿ivadå ursitul ce are s-o ieie; acolo ea îi descântå cu apå ne-nceputå, pe carefata trebuie så i-o aducå la miez de noapte cu gura din scocul a trei mori,


fårå a fi våzutå ori a vorbi cu cineva“ (Rådulescu-Codin, Mihalache, 33).Tot când se apela la vråjitoare, substitutul persoanei se putea realiza ¿i cuajutorul altor instrumente rituale, care înså erau consacrate în anumite zile,faste pentru magia dragostei: „Vråjitoarele, care se ocupå cu cåutatul în cår¡i,cu diferite farmece, vråji ¿i descântece, încå nu se culcå cum însereazå, ci ¿iele î¿i au ocupa¡iunile lor. A¿a, vråjitoarea care voie¿te så aducå ursitul uneifete din depårtare, furå în aceastå searå un resteu sau mai multe de pe lajugurile oamenilor, înså numai de acolo unde oamenii nu-s primeni¡i, adicåde la acele case ai cåror ståpâni sunt numai o datå cununa¡i, ¿i le påstreazåapoi peste tot anul, ca la timp de trebuin¡å så le aibå la îndemânå. Iar când seculcå, pun cår¡ile cu cari vråjesc sub cap, crezând cå prin aceastå faptå potmai bine vråji, sau cå li se aratå în vis cum trebuie så vråjeascå ca så ghiceascåmai nimerit ¿i mai bine“ (Marian-1, 1994, 7).

¥n varianta melesteului, lemnul ritual putea ¿i el så ofere informa¡iipre¡ioase în cadrul practicilor divinatorii: „Unele, voind a ¿ti încotro se vormårita, încalecå pe melesteu, se suie pe poartå ¿i strigå: «U! Ursitorul meu!încotro e¿ti?» ªi din care parte încep câinii a låtra, dintr-acolo cred cå le vaveni ursitul“ (idem, 59). Melesteul, în calitate de instrument consacrat,cunoa¿te un numår însemnat de interdic¡ii: când nu-¡i trebuie, nu se aruncåså-l calce oamenii în picioare, ci se då pe o apå curgåtoare; så nu dai cumelesteul în foc, pentru ca soarele så nu månânce vârcolacii; så nu ba¡i penimeni cu melesteul, cå acela pe care l-ai båtut slåbe¿te, se usucå(Niculi¡å-Voronca, 223). Când simpla confirmare a existen¡ei ursitului nuera suficientå, fiind nevoie de o confruntare cu acesta, pentru a gråbioarecum lucrurile, ajungându-se la finalitatea cåsåtoriei, melesteul, ca ¿iparul, apare ca un element necesar al unei practici active, orientate asupraunui individ determinat: „Iau un melesteu, sau sucitor, cu care cociobåie¿tezgândårind focul, zicând: «Cum sar scânteile din jeratic, a¿a så scânteieinima lui; cå nu înte¡esc focul, ci inima lui». Când se duce la culcare ia ¿imelesteul ¿i-l pune sub cap ¿i peste noapte musai î¿i va vedea în vis partea“(Rådulescu-Codin, Mihalache, 27). „Dacå-¡i trebuie pentru ceva dracul, iainouå be¡e ce se învârtesc pe apå, când vine apa mare ¿i mergi, la douåspre-zece ceasuri noaptea, cu pielea goalå, în crucele drumului ¿i faci cu aceleafoc, ¿i el vine. Atunci îi dai douå ouå ¿i semn de la cine vrai, ¿i-i zici: «Na, såte duci în cutare ¿i-n cutare loc ¿-acela lucru så-mi faci». De-i zici så-l aducåpe cineva, îl pune pe cociorvå ¿i-l aduce...“ (Niculi¡å-Voronca, 476) Magiafocului era activatå ¿i cu un resteu de la jug: „Fata care voie¿te a-¿i aduceursitul, în chipul cum s-a aråtat [Eu, focule, te-nvelesc...], în timpul acela


cât ¡ine rostirea versurilor vrajei, învele¿te focul cu un resteu furat în searade Sf. Andrei sau a Sf. Vasile de la o caså unde oamenii nu sunt de-a douaoarå cununa¡i. Iar dupå ce a sfâr¿it de rostit cuvintele de mai sus iese afarå¿i azvârle resteul peste caså“ (Marian-2, 1995, 31).

Cociorva sau lopata sunt alte obiecte încårcate de putere magicå,situate în imediata apropiere a omului. Cu acestea sunt manipula¡i cårbuniiîn vatrå, este introduså sau scoaså pâinea din cuptor; de aici vine ¿i puterealor ¿i, implicit, utilizarea lor ¿i de cåtre vråjitoare, precum ¿i în practicilepremaritale: „Fete di på la noi så duceu la Chicedi så-¿ facå de måritat. Aceeafåce on foc mare ¿i-n gura lui ¡âne cociorva ¿i lopata. På lopatå pune onclop. Båga lopata cu clopu în cuptori, uå tråge afarå, tråge jar cu cociorva,iarå båga on ptic lopata în cuptor. Zice:

«Cea cociorvå!Hi, lopatå!Måritå-må dintrolaltå!»

Så alege cå fata care-¿ fåce de måritat, så mårita degrabå“(Chita-Pop, 160). Råsåtura de pe cociorvå ¿i de pe lopata de pâine estefolositå de unele fete atunci când merg pentru întâia datå la joc. Acea råsåturåo pun în opinci zicând: „A¿a så joc eu de u¿or cum joacå cociorva ¿i lopataîn cuptor ¿i a¿a så nu poatå cutare dupå mine cum nu pot femeile fårå delopatå ¿i cociorvå!“ (Pamfile, 1998, 36). Cu cociorva în mâini de ie¿i noapteaafarå, nu te temi de nimic, pentru cå de cociorvå toate råutå¡ile fug, cå eaumblå prin foc ¿i nici dracul, nici altå råutate nu se poate apropia, cåci elede foc se tem (Niculi¡å-Voronca, 221-222). La fel, când e ploaie mare cupiatrå, femeia trebuie så arunce afarå în cruce cociorva ¿i lopata1 ¿i piatrastå îndatå (idem). Pentru a scåpa de duhurile apelor, rusalki, ru¿ii ¿i ucraineniiiau cociorva ¿i merg dupå ele cålare pe ea; astfel, acestea o iau la fugå,crezând cå sunt urmårite de o vråjitoare, de care ele se tem foarte tare(Kolcin, 25). Strigoii mor¡i ies din morminte la Sf. Andrei, se întâlnesc laun loc cu strigoii vii, adicå cu strigoii oameni ¿i se bat cu cociorvele pânåcântå coco¿ii (Pamfile, 1997, 220).

1 „De Pa¿ti, covata ¿i lopata, când ai mântuit de fåcut pasca, så nu le speli, ci numai såle uzi cu apå, cåci de le speli bate piatra, iar de nu le uzi, te usuci. Så nu treci peste lopatåcând se pune pâinea în cuptor, cåci nu cre¿te pâinea“ (Niculi¡å-Voronca, 222) – suntnumai câteva din tabuurile ce privesc aceste piese de instrumentar domestic.


2.2. Invocarea stelei

„Fetele din unele pår¡i ale Ungariei, când e cerul senin, încep a numårastelele de la unu la nouå, zicând:

«O stea cu douå stele,O stea cu trei stele,O stea cu patru stele,O stea cu cinci stele...»

ªi tot a¿a pânå la:

«O stea cu nouå stele.»

Iar când ajung la a noua stea, exclamå:

«Aceastå mândrå steaEste orânda mea!»

ªi dacå steaua a noua, la care s-a oprit, este din întâmplare o stealuminoaså, bucuria lor este nespus de mare, cåci în cazul acesta cred ele cåorânda lor va fi un fecior holtei ¿i avut. Iar dacå steaua nu e luminoaså, vafi urât ¿i sårac. Dacå cerul e nourat, fårå stele, e semn cå nu mul¡i pe¡itorivor umbla ¿i nu multe nun¡i vor fi în acel an“ (Marian, 1994, I, 97). ¥n cadrulnun¡ii întâlnim o imagine ineditå a stelei-auxiliar, care are rolul de a trasadrumul cåtre ursitå: „Ajungând la mireaså, unul dintre chemåtori..., våzândatâta lume adunatå dinaintea casei, cuvânteazå:

«Ce saltå, ce bucurie, ªi-am venit din caså-n casåCe lucru poate så fie? Dup-o stea mândrå ¿i-aleasåCåci noi oricât am umblat Pânå la aceastå caså.Ca aicea n-am aflat! ªi-ajungând l-aceastå casåDe trei luni de când venim Iatå steaua ni se laså.ªi noi pe drum nu dormim, Deci, ori steaua ne aråta¡i,Dar ori pe unde am trecut Ori nåuntru ne låsa¡i!»“A¿a ceva n-am våzut. (Marian-2, 1995, 302).

2.2.1. STEAUA-DESTIN

¥n strânså legåturå cu existen¡a unui destin propriu fiecårei persoaneeste ¿i credin¡a referitoare la soarta-stea. Stelele erau „locuitorii din Duat“,din lumea subpåmânteanå, din împårå¡ia mor¡ilor. Potrivit unei vechicredin¡e egiptene, mor¡ii continuau så tråiascå în stele (Lurker, 161, 162).¥n unele pår¡i din Bretania Superioarå, când se na¿te un copil noaptea, tatåliese afarå ¿i se uitå så vadå cum aratå steaua care este situatå chiar deasupra


hornului. Dacå ea este strålucitoare, nou-nåscutul va fi fericit, norocos, iardacå steaua este palidå, este un semn clar de nenoroc (Sébillot, I, 63).Ucrainenii cred cå vråjitoare va deveni fata care se na¿te sub o steanenorocoaså (Sla¿ciov, 79). Mai mult, sârbii spun cå vråjitoarele nu pot facenimic oamenilor nåscu¡i sub o stea norocoaså. Nu poate face nimic primului,celui de-al ¿aptelea, precum ¿i ultimului nåscut din familie (la ucraineni).O ipostaziere a stelei norocoase este demonul numit Stea (zvezda) – o steacu aripi, cu fa¡å de om ¿i cu o micå coadå, din categoria spiridu¿ului, careaduce bani proprietarului; dacå are coada lungå, transportå cereale, lapteetc. (Cerepanova, 1983, 48). Dupå alte credin¡e, „stelele nu sunt altcevadecât candelele ce se aprind la na¿terea fiecårui copil ¿i reprezintå duratavie¡ii acestuia. Fiecare om î¿i are steaua lui, care stå acolo sus pe cer, atâtatimp cât tråie¿te el. Când moare omul, atunci i se stinge ¿i steaua sau sedesprinde de pe cer ¿i cade, ca o scânteie, trågând un fir luminos de-a lungulcerului. ¥ncotro cade steaua, într-acolo stå cel care a murit“ (Olinescu, 72).Astfel trebuie în¡elese zicåtorile române¿ti: „I s-a-ntunecat steaua“, „A ficu stea în frunte“. ªi în gândirea rabinilor franco-germani din Evul Mediufiecare om î¿i are steaua lui în cer. Pentru cå, se spune, dacå vei desena peun perete o figurå închipuindu-l pe ho¡, apoi vei lovi ochiul figurii, ho¡ul vasim¡i durere în acea parte a corpului såu. Cåci treburile omului sunt înmâinile îngerului stelei sale. Câtå vreme îngerul îi va sta alåturi, omul nuva avea a se teme de nici o putere maleficå. Dar când steaua celui care love¿tefigura îi spune ce ¿i cum stelei ho¡ului, aceasta îl påråse¿te pe cel pe care-lapårå, iar for¡a maleficå poate lucra în voie, cåci porunca sile¿te steauapåzitoare a¿a încât imaginii lovite i se trimite un înger; acesta se retrage deîndatå, iar for¡a maleficå lucreazå. De asemenea, ca ¿i la romani, românietc., ¿i ru¿ii credeau în existen¡a unei stele pentru fiecare om, apårutå lana¿terea lui, ¿i care cådea de pe cer când acesta murea. Se mai credea cåsteaua era deosebit de vulnerabilå, încât, dacå era aråtatå cu degetul, se puteadåuna persoanei cåreia îi apar¡inea steaua „agresatå“ (Afanasiev, 1982, 355).

O credin¡å asemånåtoare era întâlnitå la români, contaminatå cu motivul„cåderea1 diavolilor“: „Unii au råmas în cer, de atunci spânzurå cu capul în

1 O altå explozie de luminå a stelelor – personificåri ale norocului – o reprezintå „ardereacomorilor“: flåcårile pe care comorile, în¡elese ca ipostazieri ale norocului persoanei carele descoperå, le aruncå în noapte: „Zice cå în Poiana lui Bichi¿ så båteu banii. Så bat dincinci în cinci ani. Atunci apar acolo douå pare de foc: una ro¿ie, alta albastrå. Båtaia era ladouåsprezece zua ¿i så vede de departe. Paråle se ciocneu, så båteu ¿i care câ¿tiga nu ¿tiu,cå de la o vreme dispåreu amândouå. Paråle, zîce, cå vin de la ceva bani îngropa¡i acolo.Banii de aur dau parå galbinå, cei de argint albastrå“ (Chita-Pop, 246).


jos ¿i cu picioarele în sus; de aceea zice cå nu e bine så te ui¡i când cade vrostea din cer, cåci stelele acele sunt diavolii cei spânzura¡i, cad pe påmânt“(Brill, 1994, I, 30). Imaginea demonicå a stelei cåzåtoare este mult atenuatå.Dupå alte credin¡e, aflate la antipodul celor de mai sus, „stelele sunt osta¿iicerului; Dumnezeu le-a pus så adune toate balele ce cad din gurile dracilor,ca så nu cazå pe påmânt, så se îmbolnåveascå lumea. ªi ele când våd cåvreun diavol a slobozit vreo balå din gurå, se reped dupå ea de o prind ¿in-o laså så cazå pe påmânt. ªi de aceea le vedem noi umblând noaptea pecer. Dar unele bale, ori nu le våd stelele, ori nu le pot prinde, ¿i acelea cadpe påmânt ¿i aduc multe boale. Dar de n-ar fi stelele så le prindå ¿i de arcådea toate, apoi mai toatå lumea ar fi schiloditå ¿i bolnavå din pricinabalelor dråce¿ti. De aceea nu e bine så bea cineva apå din fântânå, pâraiedupå asfin¡itul soarelui pânå-n råsårit, cå se poate så se brodeascå vreo balådråceascå“ (Pamfile, 1997, 115). Medicina popularå cunoa¿te înså cazuriîn care tratamentul unei afec¡iuni se realizeazå tocmai prin cointeresareastelei pacientului, singura în måsurå så ac¡ioneze în plan celest, pentru a-lajuta pe suferind så depå¿eascå starea de crizå. ¥n cazul deochiului, deexemplu, un amestec ritual (un ou proaspåt spart într-un vas cu apå, sulfatde fier etc.) era expus noaptea, pe strea¿ina casei, la lumina stelelor. Invoca¡iaadresatå stelei-ursite este extrem de explicitå:

„Toate stelele så stea ªi de-a curmezi¿Numai steaua lui (cutare) Så-i aducå leacul lui (cutare)Så nu stea, ªi-n ou så i-l puie“Så umble (Buturå, 1992, 66).Cruci¿

Este evident, atunci, de ce steaua este un agent fast al destinului, apelatcu încredere când neråbdarea fetelor nemåritate atingea cote maxime: „Fatacare vrea så se mårite, ajuneazå în Ajunul Cråciunului, iar seara, când iesstelele, merge în grådinå, cu bråcirea în mânå ¿i zice:

«Stea, steli¿oara mea, ªi pe la noi prin sat,Toate stelele så stea, S-aducå pe-al meu bårbat,Numai a mea så nu stea, Astå-sarå så-l visez,Så umble-n lung ¿i-n lat Mâine aievea så-l våd».

Apoi fata merge în caså ¿i ia o bucatå de pitå så îmbuce. Prima bucatåpe care o rupe cu din¡ii o scoate din gurå ¿i o pune sub perna pe care doarme.Sub aceea¿i perinå pune ¿i o oglindå, piaptånul ¿i încål¡åmintea de pe picioruldrept“ (Cåliman-Veselåu, 245).


Cel mai adesea, ritualul magic de invocare a stelei este mult maicomplex decât simpla chemarea a astrului. Sunt de asemenea apelate alteinstrumente magice, succedanee ale stelei-luminå. Vom ilustra acest lucruprin intermediul unei vråji de dragoste. Spre deosebire de practiciledivinatorii, în cadrul cårora solicitantul are mai degrabå o atitudine pasivå– el ia contact cu lumea cealaltå, fårå înså a interveni în desfå¿urareaevenimentelor –, vråjile presupun implicarea masivå a practicantului, acumeviden¡iindu-se puterea de care acesta poate dispune, în cuno¿tin¡å de cauzå,în vederea punerii în mi¿care a ursitei ocultate. De aceastå datå, solicitantulnu mai roagå umil astrul så-i „lumineze“ destinul, ci-l for¡eazå så se ducåîn cåutarea ursitului, pentru a-l pune pe calea cea bunå, îndreptându-l cåtrepartenerul ce-l a¿teaptå cu neråbdare:

„O stea, gostea, Dragostele mele;Dragostea-i a mea; Opt stele, gostele,Douå stele, gostele, Dragostele mele;Dragostele mele; Ia ¿i-a noua stea,Trei stele, gostele, Asta-i steaua mea!Dragostele mele; Stea, stelu¡a mea!Patru stele, gostele, Eu må voi culcaDragostele mele; ªi m-oi hodini.Cinci stele, gostele, Iar tu n-oi dormi,Dragostele mele; Nu te hodini,ªese stele, gostele, Ci îmblå ¡årileDragostele mele; ªi toate hotarele...“ªepte stele, gostele,

Din momentul solicitårii exprimate imperativ, putem stabili coordonatelevråjii: pe lângå agresiunea få¡i¿å, îndreptatå cåtre „pereche“, care este obligatåså-¿i îndrepte pa¿ii cåtre solicitant, farmecul de dragoste presupune adeseaun furt: poten¡area iubirii ursitului prin intermediul unor elemente magiceindispensabile, provenite de la obiecte sau fiin¡e pentru care dragosteaadevåratå constituie un deziderat împlinit, dovadå existen¡a cuplurilor:

„... Så-mi aduci dragostele De la 99 de vaci cu vi¡ei,De la nouå holzi înverzite, De la 99 de oi cu miei,De la nouå secåri înflorite, De la 99 de scroafe cu purcei,De la 99 de miri cu mirese, De la 99 de pålårii feciore¿ti,De la 99 de crai cu cråiese, De la 99 de stru¡uri fete¿ti;De la 99 de-mpåra¡i cu-mpåråtese, Så mi le aduci, dragå stea,De la 99 de preo¡i cu preotese, Pânå la cåsu¡a mea,De la 99 de påuni cu påuni¡e, De cu searå pânå-n cântåtoriDe la 99 de hulubi cu hulubi¡e, De douå ori,


Iar din cântåtori De trei ori,Pânå-n zori, ¥n astå ulcea cu flori!...“

Abia în acest moment al vråjii fetele se uitå pe cer la steaua cea mailuminoaså ¿i rostesc alte cuvinte-cheie ale vråjii:

„... Såri¡i, såteni, Ci ardeSåri¡i poporeni, Cu¿ma ursitului meu,Cå arde Cel ales de Dumnezeu,¥naltul ceriului! Cu¿ma-n capul såuDa’ nu arde ªi cåme¿a pe dânsul,¥naltul ceriului, ªi inima-ntr-însul!...“

Acest episod al vråjii de dragoste marcheazå o altå ipostazå astelei-destin-pereche, ¿i anume reprezentarea ignicå a pasiunii amoroase:patima neså¡ioaså, deosebit de periculoaså a solicitantului atinge dimensiunicosmice; în acest fel, aducerea ursitului este sugeratå ca un fel de ie¿irebeneficå din aceastå stare de torturå psihicå ¿i fizicå a bårbatului. Mai mult,explozia påtima¿å ce l-a atins pe ales depå¿e¿te nivelul contactului fizic cufocul inimii fetei. Vraja capåtå acum accente de blestem, ¿tiindu-seîncåpå¡ânarea ursitului de a da imediat curs solicitårii:

„... Stea frumoaså Cu neveste graseªi luminoaså! ªi copile frumoase,Eu voi dormi, Få-l så-i parå cå¡ele viermånoase,Dar tu nu dormi, Numai eu så-i fiu mai frumoaså.Ci te du-n lume, ªi mi-l adå:La ursitul meu anume, Prin pådure, prin desime,ªi de l-ei afla ªi prin sat fårå ru¿ine,C-a sta ªi prin câmp fårå drum,La mese-ntinse, ªi peste ape fårå pod,La fåclii aprinse, ªi peste gard får-de pârlaz...“

Demonismul procedeului invocator, precum ¿i natura contactuluistabilit între cele douå jumåtå¡i (så nu uitåm, totu¿i, cå, în marea majoritatea cazurilor, se crede cå aceastå întâlnire se petrece in spiritu, adesea în vis,între sufletele-dubluri ale partenerilor) sunt exprimate în textul vråjii prinapelarea la motive mitologice tradi¡ionale: masa întinså ¿i fåcliile aprinse(ca în cazul localizårii bolilor, a mor¡ii1), cålåtoria printr-un spa¡iu non-uman:pådure, câmp fårå drum, sat fårå ru¿ine2. Vraja analizatå se continuå cu un1 Motivul alungårii duhurilor malefice în spa¡iul mitic, cf. Antoaneta Olteanu, Ipostazeale maleficului în medicina magicå, Editura Paideia, Bucure¿ti, 1998, pp. 272-273.2 Ipostaze ale maleficului în medicina magicå, pp. 294-295.


alt motiv, al ajutorului-agent, de aceastå datå interpretat tot ca o personificarea patimii debordante. ªi, din nou, subliniind nefirescul acestei iubiri, ieseîn eviden¡å caracterul ei distrugåtor:

„... M-am uitat la råsårit Peste lume,ªi n-am våzut nimic; La ursitul meu anume,M-am uitat la asfin¡it Cu foc îl încinge,ªi-am våzut pajurå påjuratå Cu foc îl aprinde,ªi cu foc înfocatå. Foc în gura cåme¿ii îi bagå,– Un’te duci a¿a-nfocatå? La inimå i-l a¿azå;– Må duc codrii så-i pârlesc, Så ardå cåme¿a pe dânsulDe verdea¡å så-i gåtesc, ªi inima într-însul,ªi våile så le sec Så nu poatå dormi,ªi petrile så le crep! Så nu poatå hodeni,– Laså codrii så-nfrunzeascå Pân-la noi n-a veni,ªi våile så-nverzeascå La pårin¡i a må pe¡i!“ªi petrile ca så creascå, (Marian, 1994, I, 96).Da’ te du mai bine în lume,

Dupå rostirea acestei vråji în întregime este examinatå steaua-ursitå.Dacå steaua, în decursul rostirii acestor versuri, va stråluci din ce în ce maitare, atunci fata va avea parte de cel la care gânde¿te; dacå steaua se vaîntuneca, î¿i va pierde din strålucire (din iubire), atunci fata nu va avea parte¿i noroc de acela la care se gânde¿te.

2.3. Brâul demonic

A¿a cum am våzut în capitolul consacrat ini¡ierii vråjitoarelor, caluldemonic era un ajutor de nådejde pentru punerea în practicå a maleficiilor detot felul. Fie cå era cålårit pentru a ajunge la sabat, fie cå era folosit în practicilede luare a manei, animalul sau, mai bine zis, succedaneul acestuia, oricum s-arfi numit (måturå, meli¡å, cociorvå, sul etc.) apare ca un element inseparabil depersoana vråjitoarei. De aceea era firesc så fie trimis un astfel de ajutor rapidîn cåutarea ursitului care întârzia så aparå (mai ales cå era vorba de îndeplinireaunei cålåtorii dus-întors). Fårå så se facå vreo referire la natura animalului,calului îi este solicitat sprijinul în mod nemijlocit în o seamå de vråji:

„Murgule, Unde l-åi gåsiIntrå murgule, Så-l iu¿ne¿ti,Na-¡i brâul meu, Så-l plesne¿ti,Frâu calului tåu, Cu bici de foc,Mergi de catå ursitorul meu, Så nu poatå sta-n loc,Care-i dat de Dumnezeu... La mine så-l porne¿ti...“Unde l-åi întâlni, (Sevastos-1, 140-141).


¥n alte cazuri, farmecul nu se mai adresa direct animalului, ci unuiobiect sacralizat, prin intermediul cåruia putea fi solicitat animalul demonic.¥n practicile magice ofensive, mai ales în vråjile de ursitå, brâul, înso¡it deun ac, era un instrument utilizat ritual, într-un complex de practici ¿ielemente. Puterile magice ale acestui obiect vestimentar sunt dobânditeîntr-un moment sacru, în urma unui transfer de for¡å din partea destinului:„Ursitele, pe la Sf. Andrei, umblå ¿i vin de cearcå fetele ¿i le întreabå prinsomn: «–Dormi?» «– Dorm ¿i nici prea», îi zici. «– Vrai så te måri¡i, cåeu î¡i trimit pe cutare ¿i pe cutare; dacå vrai, så-¡i alegi... Cap am, dar banin-am», – råspunde ursita. Atunci så råspunzi: «– Na-¡i brâul meu, så-l puiîn capul tåu». Dar dacå vrai pe cineva, îi spui anume în capul cui så-l punå“(Pamfile, 1997, 228-229). ¥n acest sens pot fi explicate manipulårile ritualeale brâului în cadrul practicilor magice de aflare/aducere a ursitului: „Iadin brâu de nouå ori pe ac, dupå care a¿terne brâul cu ac cu tot pe prag,båtând peste el nouå måtånii, fårå înså a face ¿i cruce; în timpul cât batemåtåniile zice din gurå:

«Urs, ursitorul meu Vinå-n vis så te visez,De Dumnezeu dat Aievea så te våz»“De oameni låsat, (Gheorghiu, 10).

Dupå un ritual bine stabilit se realiza însu¿i brâul: „în ajunul Sf.Vasile, fata furå de la o vecinå douå fuioare de cânepå de varå, vine acasåcu ele, le bate, le meli¡å, le toarce ¿i ¡ese cu ele pânå la ziuå o cingåtoare.Se încinge cu ea ¿i se culcå, a¿teptând apoi ca-n vis så i se arate partea“(Pamfile, 1998, 93). O datå ob¡inut brâul, utilizarea lui în cadrul ritualuluiera diferitå: „Unele fete, în seara de Sf. Vasile, încing cu betele lor câte ofemeie însårcinatå, crezând cå peste noapte acea femeie va visa pe cel ceva lua-o pe fatå de nevastå“ (idem). Dacå, atunci când era folosit de fete,ac¡iunea tipicå era gråparea simbolicå a unui instrument cu accentuatåvaloare oracularå („Iatå-mi fac brâul meu grapå,/ Så må visez la noaptemåritatå,/ Culegând cânepå laolaltå/ Cu alesul meu,/ Cu ursitul meu...“(ibidem, 92), când era manipulat de vråjitoare se fåcea referire lametamorfoza tradi¡ionalå a cåutåtorului demonic: „Vråjitoarea ia un brâude la flåcåul sau fata cåreia i se face vraja ¿i, de la miezul nop¡ii, cu lunå,ocole¿te casa de trei ori, rostind vraja la fiecare col¡. Dupå aceasta îl aruncåpe co¿ul casei. Dacå brâul nu s-a påtat de funingine pânå în vatrå, pe co¿,dorin¡a se va realiza. Odatå brâul descântat, acesta este purtat pânå laîmplinirea descântecului:


«Brâu, brâu¿orul meu, Cu coada de zmeu,De când te-am fåcut, Cu gheare de foc,De când te-am ¡esut, Cu aripile de o¡el,Nici o slujbå nu ¡i-am dat Cu aripile så-l plesne¿ti,Pânå astå searå. Cu ghearele så-l gheråie¿ti,Dar în astå searå Cu ciocul så-l ciocåne¿ti,Ai så-mi faci o slujbå mare: Cu coada la mine så-l porne¿ti...“Eu te-arunc pe co¿, (ibidem, 126).Dar tu så te faci coco¿,

2.3.1. CALUL DE FOC

O serie de vråji de aducere a ursitului face apel la un altfel de bidiviu,un atribut divin al patronilor infernali. Astrul nop¡ii, divinitate protectoarea magiei, era ¿i el invocat, lui cerându-i-se împrumutarea nu atât a animaluluipropriu-zis, cât a unei piese din harna¿amentul såu. ¥mprumutul se fåceaprin transferarea puterii demonice a astrului asupra unui instrument nu maipu¡in demonic, în cazul nostru, piedica de la mort:

„Lunå luminoaså, ªezând la maså,Aratå-ne ursitu nostru-n caså; Cu bici de foc så-l ardNa-¡i brâul meu ªi så-ncalece pe calªi då-mi frâul de la calul tåu ªi så purceadå pe cale,Så-ncalec pe dânsul Pe cårare,ªi så må pornesc Så s-arate iubitei luiPrin pådure fårå sânie ¥n cale“Prin sat fårå ru¿ine. (Golopen¡ia, 208).De-oi gåsi ursitul meu

¥n categoria ajutoarelor supranaturale întâlnite în recuzita farmecelorintra uneori chiar luna. Astrul, luna nouå, divinitate ¿i cålåre¡, era trimis så-limpulsioneze pe alesul fetei ¿i, mai ales, så asigure, între timp, un scutprotector în calea maleficiilor trimise de femeile invidioase, care doreau s-osepare de ursit:

„Cununå-se crai nou ¥n casa meaCu cununå de piatrå scumpå ªi-n såla¿ul meuDe mult pre¡. De råul vråjma¿ilorLunå luminatå ªi al pizma¿ilorCe e¿ti în cer Carii s-au sculatªi pre påmânt Cu multå råutateªi vezi toate ce sunt Asupra meaPre påmânt, ªi asupra casei mele;Eu nu må pot odihni Iar tu, lunå luminatå,


Så nu ai odihnå, nici somn, ªi din fa¡a so¡iei mele,Ci så iei farmecii ¿i urâtul ªi din darul nostru,Din casa noastrå ªi din sporul nostru...“ªi din masa noastrå, (Teodorescu, II, 50).ªi din fa¡a mea,

Alteori, fata înså¿i era cea care se ducea în întâmpinarea alesului;simularea mi¿cårii ritmate a animalului avea în vedere atât similitudineaactelor impuse ursitului a¿teptat, cât ¿i un transfer de putere asuprasubiectului vråjii, devenit acum ¿i obiect. Ca ¿i în cazul unui farmecmen¡ionat anterior, elementul-cheie îl constituia piedica demonicå, aici,simbol pentru animalul invocat. Fåcându-se referire la anumite plante rituale,care probabil chiar erau utilizate în timpul performårii vråjii, farmecul neoferå o mostrå de interferen¡å a planurilor, rezultat, de ce nu, al ocultåriipar¡iale destinate neaveni¡ilor: „Pe fecior sau fatå, înainte de a cânta coco¿ii,îl despoaie, îl pune gol în mijlocul casei spre u¿å, îl împiedicå la picioare.Baba strigå cåtre cel împiedicat, rostind primele douå versuri: «Frunzå verdede alun,/ Så vie cutare nebun» [împiedicatul sare de trei ori spre u¿ånechezând ca caii]; «Frunzå verde lemn de fag,/ Cutare [sare spre u¿å detrei ori, nechezând ca caii] så moarå de-al tåu drag;/ Frunzå verde lemn desânger/ Så vie cutare ca un înger»“... ¥n acest moment, indica¡iile de regiespun cå fata sare spre u¿å, pânå la pragul u¿ii, unde cade jos. Baba taie piedicacu toporul, fata se ridicå, ocole¿te casa de trei ori ¿i strigå versurile ceurmeazå. ¥ncheindu-¿i rolul de transportator, prin simularea ajungerii ladestina¡ia celui dorit (ocolul ritual al casei), fata prime¿te acum rolulprincipal, ea, ¿i nu fermecåtoarea, fiind cea care realizeazå chemarea ritualå:„... Cutare, nu zåbovi,/ Scoalå-te, nu mai dormi,/ Vin’ degrab’ cå te-oi iubi...“Intrându-¿i în rolul propriei vie¡i, fata intrå în caså, se îmbracå, se gåte¿te,ia un mosor în gurå, se ridicå în picioare pe co¿ ¿i zice de trei ori versurilece urmeazå: „...Frunzå verde dirmotin/ Cutare, vin’ så ne iubim./ Foaie verdemårgårit,/ Pentru tine m-am gåtit...“ ¥mbråcându-se ¿i apelând la horn, princare î¿i strigå dragostea, cadrul ac¡iunii nu mai este unul fantastic; ne aflåmîntr-o caså obi¿nuitå, în preajma vetrei, în timpul desfå¿urårii unei vråji deursitå. Farmecul nu se încheie aici. Dupå ce-i trimite invita¡ia ursitului, fataiese afarå, leagå un par cu betele ¿i numårå, în ordine ascendentå, cincizecide pari; pe cel de-al cincizecilea îl strânge-n bra¡e, îl sårutå, zicând cele douåversuri care urmeazå: „... Hai cutare pui boboc,/ Nebun så vii la acest loc...“Invita¡ia într-un topos demonic este ¿i ea tipicå pentru vråjile de dragoste.Dintr-o datå fata este deosebit de puternicå: nu mai trebuie ea înså¿i så setransforme în calul-ajutor, vocea ei råzbate chiar la destinatar, oricând poate


apela la sprijinul, e adevårat, de temut, al unui patron nefast: „... Nu scuturgardul, ci tulbur lacul,/ Så iaså dracul,/ Så-mi aducå/ Pe cel drag,/ Ce l-amfermecat“. O datå cu punerea la punct a tuturor personajelor participante lavrajå (dracul, care este un simplu transportator), performerii sunt siguri cåfarmecul va avea succesul scontat: „prostimea crede cå vine nebun ¿i cadela picioarele ei ¿i moare dupå dânsa“ (Sevastos-1, 142).

Utilizarea ritualå a brâului se fåcea ¿i în virtutea asemånårii sale cu¿arpele-balaur (el însu¿i o reprezentare specificå pentru mai multe fiin¡edemonice: spiridu¿, ¿arpe al casei, zburåtor etc.). Ca hierofanie a sacrului,brâul este un obiect ce dispune de puteri atât faste, cât ¿i nefaste: el esteatât cercul protector care apårå trupul uman, dar ¿i, atunci când este dezlegat,o for¡å maleficå dezlån¡uitå, un instrument în slujba solicitantului, ceîmprumutå ceva din miticul mesager luminiscent:

„Brâu, brâu¿or! Tu mi te descinge,Få-te ¿erpu¿or, ªi mergi dup’ ursitul meuFå-te laur, balaur, Cel låsat de Dumnezeu...“Cu solzii de aur. (Marian, 1996, 20).ªi cum te-oi încinge

¥n alte situa¡ii, cele douå aspecte ale practicii de vråjitorie eraucumulate într-un singur act: „Fetele din Moldova, cari voiesc a se mårita,dacå în preseara Sfântului Vasile e senin afarå, iau bata de fustå în mânå,î¿i ¡intesc ochii la o stea luminoaså ¿i, aruncând necontenit cu bata în susspre stea, zic:

«Batå, beti¿oara mea! Då-l sub cuptoriu;Få-te mare bålaur De l-ei gåsiCu solzii de aur, Unde l-ei gåsi,ªi du-te la ursitul meu, Cu botul îl mu¿cå,Cel ales de Dumnezeu: Cu nasul îl suflå,De l-ei gåsi pe pat, Cu coada-l plesne¿te,Då-l sub pat; Cu urechile îl neteze¿teDe l-ei gåsi pe scaun, ªi la mine-l porne¿te.Då-l sub scaun; Så crepe, så plesneascå,De l-ei gåsi pe cuptoriu, La mine så se porneascå!»

Aceste cuvinte le spune fata de trei ori, apoi continuå:

«Sfântå stea! Ursitoriul meu,Te mul¡åme¿te ¥n vis så-l våz,Cu sfintele måtanii Aievea så-l visez!...»“Så-mi trimi¡i pe ursitul


Ca ¿i în cazul pajurei malefice, trimiså într-o ac¡iune de pedeapsåîmpotriva ursitului nepåsåtor, brâul-balaur nu trebuie så precupe¡eascå niciun efort pentru a-¿i atinge sarcina. Dublul bårbatului trebuie så fie adus, chiarcu for¡a (de aici ¿i impreca¡ia), adesea în pofida dorin¡ei sale, så dea seamåîn fa¡a ursitei sale feminine. ¥n acela¿i timp, aceastå vrajå exprimå clarraporturile de subordonare între aceste tipuri de agen¡i magici: steaua-ursitåîl trimite în cåutare pe balaurul-pajurå, care, în acela¿i timp, este manipulat(cu încuviin¡area stelei) de fatå, prin intermediul brâului acesteia.

„... Dupå ce gåte¿te aceste cuvinte de spus, face câte trei måtånii laråsårit, apus, miazånoapte ¿i miazåzi, vine în caså cu ochii lega¡i sau numaiînchi¿i ¿i, punând mâna pe cle¿te, învârte focul, zicând:

«Cum nu poate toatå lumea Så nu poatå-n loc a staFårå cle¿te-a trage foc, Pân-ce nu s-a aråtaA¿a ¿i ursitul meu, ¥n ast-noapte så-l visez!»Cel ales de Dumnezeu,

Dupå ce sfâr¿e¿te de rostit ¿i cuvintele acestea, pune bata fustei ¿i cle¿telela cap, apoi se culcå pe mâna dreaptå, pune palmele strânse între genunchi¿i a¿a viseazå ursitul“ (Marian, 1994, I, 96-97; aceastå a doua parte a vråjiieste interesantå prin faptul cå face legåtura cu un alt succedaneu al steleiceleste, este vorba de focul terestru, de care vom vorbi în rândurile urmåtoare).

Vom prezenta în continuare un ritual asemånåtor, desfå¿urat tot cuajutorul brâului magic. De aceastå datå nu se mai face nici un fel de trimiterela steaua-trimi¡åtoare. ¥nvestitå cu putere este chiar solicitanta, care, învirtutea faptului cå posedå un asemenea instrument magic, poate realiza cusucces, fårå un alt sprijin exterior, actul de aducere silitå a ursitului. Asemenisolomonarului, tânåra are în subordinea ei un balaur înspåimântåtor, singurulcare-i poate veni de hac perechii neascultåtoare: „Sâmbåtå seara spreduminicå, mar¡i spre miercuri ¿i joi spre vineri, fata care voie¿te så-¿i facåpe ursitå, când se culcå, ia brâul în mânå, face nouå noduri într-însul ¿i zice:

«Brâne, brâni¿orul meu, De-a fi în sat aice,Få-te ¿arpe laur, De-a fi în al doilea,ªarpe balaur De-a fi în al treilea,Cu solzii de aur, De-a fi în al patrulea,Cu totul de aur, De-a fi în al cincilea,Cu 24 de picioare mergåtoare, De-a fi în al ¿aselea,Cu 24 de limbi împungåtoare, De-a fi în al ¿aptelea,Cu 24 de aripi zburåtoare. De-a fi în al optulea,Brâne, brâni¿orul meu, De-a fi în al nouålea,Pas la ursitorul meu. De-a fi ori¿iune ar fi,


Cu limbele så-l împungi, ªi cu solzii så-l solze¿tiLa inimå så-l stråpungi ªi la mine så-l porne¿ti...»ªi la mine så-l aduci;

Pânå aici ¡ine brâul pe mânå întins. Acum înså, strângându-l colac cape un ¿arpe, înfige în el un ac ¿i zice:

«Eu nu strâng aici brâul meu colac, Prin codru fårå de sine.Ci aduc ursitorul meu în cai de olac, Eu nu înfig aici acul în brâul meu,Prin târg fårå de ru¿ine, Ci o sågeatå în inima ursitorului meu».

Dupå ce a rostit ¿i aceste versuri, pune brâul sub cap, se culcå ¿i atunciprin somn vede pe ursitorul såu“ (Marian, 1996, 216). Ajun¿i aici, trebuieså men¡ionåm cå puterea de care dispune brâul poate fi manipulatå ¿i înregim diurn ¿i, mai mult, în varii situa¡ii, în care era nevoie de un instrumentredutabil de ståpânire a maleficului de tot felul: „Dacå-¡i iese dracul înainte,sub formå de ¡ap, ¿i dacå-i arunci bârne¡ul în coarne, atunci l-ai prins ¿i numai poate fugi. ¥i încruci¿ezi bârne¡ul în coarne, ca la boi, pânå se ispråve¿tetoatå a¡a, îi supui capåtul bine, ca så nu se mai dezlege ¿i dupå asta ai så-ipo¡i da drumul, cåci råmâne în serviciul tåu. Atunci omul poate porunci orice¿i dracul ascultå numaidecât. ¥i poate aduce bani, vite etc. Adus în aceaståstare, dracul se nume¿te spiridu¿1“ (Zanne, VI, 556).

2.4. Alte tipuri de reprezentåri ignice. Vatra. Hornul. Focul. Oala de lut2.4.1. VATRA (SOBA)

Aici trebuie så încadråm mai vechile reprezentåri romane ¿i grece¿tidespre divinitå¡i specializate, protectoare ale acestui topos sacru. Fornax‘sobå’ era zei¡a romanå a vetrei ¿i sobei; din aceea¿i categorie fåcea parte¿i Vesta, zei¡a vetrei casei ¿i a focului (< gr. Hestia). ¥ngropat, la început,acaså, sub vatrå sau aproape de vatrå, mortul nu-¿i påråsea nici locuin¡a,nici bunurile, nici familia. Spiritul såu continua så tråiascå invizibil alåturide ai såi, util sau amenin¡åtor. Ideea supravie¡uirii mortului a dat na¿terecultului stråmo¿ilor, adicå tuturor practicilor care tind, pe de o parte, såîntre¡inå via¡a umbrelor ¿i, pe de altå parte, fie så-i apere pe cei vii deinfluen¡a lor malignå, fie så le asigure descenden¡ilor ajutorul stråbunilorlor; interdic¡ii, impreca¡ii ¿i pedepse care protejeazå mormintele, råzbunåri¿i ispå¿iri ale crimei, sårbåtori funerare ¿i sacrificii, comemoråri, aniversåri,

1 Referitor la ipostaza luminiscentå a duhului casei-spiridu¿ cu înfå¡i¿are ofidianå, cf.Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului. Dic¡ionar de mitologie popularå, art. ªarpe,Editura Paideia, Bucure¿ti, 1998, pp. 314-315.


ofrande (Mauss-Hubert, 1997, 190-191). Legåtura mai clarå a sobei cucealaltå lume, în spe¡å cu lumea mor¡ilor, se eviden¡iazå într-o serie depractici magice care se desfå¿oarå dupå încheierea ceremonialuluiînmormântårii. Pentru a nu se teme de mor¡i sau pentru a se feri de ac¡iunealor nefastå, ca strigoi, oamenii î¿i lipeau mâinile de sobå sau, dând la oparte apåråtoarea, se uitau în sobå (Baiburin, 1983, 165). La fel, când mureacineva, apåråtoarea sobei se deschidea, pentru a face drum sufletului.Evident, pentru a-l vedea pe mort erau utilizate acelea¿i elemente: doritorul,stând pe sobå, se uitå (prin frâu, sitå) la maså, unde de obicei era a¿ezatmortul (idem, 156).

Când este vorba de vatrå (var. sobå, cuptor), demonismul acestui spa¡iusacru nu se referå numai la prezen¡a mor¡ilor familiei, ci la ideea de zonåde contact cu lumea cealaltå, cu lumea duhurilor. Astfel, se spune, „cuptorulnu se sfarmå, cå în el ¿ade acela ¿i dacå i-ar strica locul, ar zåhåi pe om,l-ar munci; dar îl laså pînå ce då tunul într-însul ¿i atunci îl sfarmå“; sau:„Locul dracului e în cuptor, în horn; î¿i face o borticicå, cå nici n-o vezi ¿iacolo ¿ede. Lui i-i drag så se ungå cu funingine, de aceea-i a¿a de negru“(Niculi¡å-Voronca, 1215, 1216). Prin acte magice întreprinse în cadrulacestui topos se puteau ob¡ine rezultatele dorite în universul învecinat: „DeFilipi, ca så nu tragå lupul la vite, så nu-i månânce pe oameni la drum –ung vetrele, gura cuptorului, bor¡ile prin pere¡i – îi ung gura lupului ¿i ochiica så nu vadå“ (idem, 1212). Arderea în sobå a unor måturi vechi produceavânt puternic, furtunå. Din contrå, ru¿ii credeau cå arderea unei astfel demåturi ducea la înmuierea gerului (Vinogradova-Tolstaia, 1993, 18).Apelând în primul rând la diavolul-spiridu¿ din sobå, dar ¿i ipostaza activåa focului, fetele implicau acest spa¡iu mitic în practicile de aducere aursitului. Cei care doresc så-¿i afle viitorul în ajunul Anului Nou se uitå însobå (Strahov, 157). ¥n Ucraina se proceda la fel de Cråciun, înså pentru a-ivedea pe mor¡i. Ru¿ii spuneau: cui îi place så se uite în sobå când se facefocul, va muri curând (idem, 155). Cel mai frecvent se apela la acestprocedeu în cadrul practicilor oraculare premaritale. „O samå de fete sescoalå în ziua de Sf. Gheorghe dis de diminea¡å, se duc pânå la fântânå,scot apå, iau o gurå de apå, se întorc cu dânsa în caså, râ¿nesc påpu¿oi îndåråt,fac din fåina astfel râ¿nitå ¿i din apa aduså o turtå ¿i punând-o în vatrafocului, ca så se coacå, zic:

«Eu întorc vatra, Cahla întoarce peretele,Vatra întoarce cuptorul, Peretele întoarce lea¡urile,Cuptorul întoarce hornul, Lea¡urile întorc acoperåmântul.Hornul întoarce cahla, To¡i micii,


To¡i voinicii, ¥n pod aruncate.To¡i såtenii, Da’ eu så fiu påuni¡å,To¡i poporenii Podoghi¡å,Så cate numai la mine, De la munte scoborâtå,Numai mie så se închine, De toatå lumea iubitå.Iar du¿mancele mele, Feciorii ce m-or vedeaCele spurcate ¿i rele, ¥n bra¡e cå m-or lua,Så råmâie înglodate, ¥n frunte m-or såruta,Clo¿te înloc¿nate, ¥n fruntea jocului m-or purta!»De gåini gåinå¡ate,

Cocându-se turta astfel descântatå, o iau de pe vatrå ¿i o pun pe prag, ¿idacå vine mâ¡ul ¿i o månâncå, atunci fata care a fåcut-o ¿i a descântat-o areîn decursul anului de bunå seamå så se mårite...“ (Marian, 1994, II, 307-308).

2.4.2. HORNUL

Am våzut mai sus cå vatra, în calitatea sa de poartå de contact cu lumeaspiritelor, putea ac¡iona, pentru a duce la îndeplinire misiunea solicitantului,¿i asupra altor spa¡ii sacre, în virtutea principiului dominoului. Hornul eraprima pieså activatå de vatrå. Dispunând la rândul lui de bogate reprezentåriale puterii sale magice, hornul era mai degrabå un fel de trambulinå cåtrecealaltå lume, un tunel magic în interiorul cåruia se realizau metamorfozele:el era locul de unde pornea spre exterior agentul înfocat ¿i înflåcårat (lapropriu ¿i la figurat) ¿i era, de asemenea, ¿i locul prin care acesta, chiar ¿idublura ursitului, puteau påtrunde în spa¡iul uman. Iatå cum explicå o vrajåde întoarcere a dragostei acest rol al hornului:

„Må sculai, Så te cunosc.Må sânecai O så arunc o basma pe co¿:Suflând ¿i chiråind. Tu så te faci un coco¿M-a urât maica, Cu 44 de aripi,M-a urât taica, Cu 44 de gheare,M-a urât toatå lumea Cu 44 de ciocuri,De la råsårit la apus, Cu 44 de coade.Mai ales scrisa, ursita, Cu ciocul så-l ciocåni¡i,De la ursitori ursatå, Cu aripile så-l plesni¡i,De la Dumnezeu sfântu datå. La cutare så-l porni¡i...“La noapte în vis så te visez, (Laugier, 133).Mâine vie så te våz,

¥n strânså legåturå cu sacralitatea hornului pot fi amintite mai multecredin¡e. Sunt multe duhuri care påtrund în caså tocmai prin horn (la elve¡ieni,de exemplu – Listova, 178). Pe lângå zburåtor, pe horn mai poate intra ¿i


moartea: „Dacå mireasa, când intrå în casa mirelui, se uitå la horn, îi moaresoacra“ (idem, 146). ¥n Insulele Tonga, când mureau råzboinicii ¿i cåpeteniile,se credea cå sufletele lor se ridicå prin horn în lumea cereascå, unde tråiescve¿nic (Propp, 114). Se mai credea cå, atunci când murea un om, trebuia såse deschidå apåråtoarea hornului, pentru ca sufletul omului så poatå ie¿i liber(Baiburin, 1983, 164-165). Polonezii spun cå seara trebuie så închizi binehornul, så-l înfunzi cu o pernå, pentru cå prin el poate intra mamuna înîncercarea ei de a schimba copiii (Sannikova, 1994, 57). Tot ei mai cred cå,atunci când sfârâie un lemn umed, care arde în sobå, zgomotul este produsde zmora, un alt demon care se chinuie så intre în caså pe horn (idem, 60).Sperietoarea sco¡ianå Bodach intrå în caså, conform credin¡elor, tot pe horn(Briggs, 224). La polonezi skrzat – spiridu¿ul, în ipostaza sa luminiscentå –î¿i fåcea intrarea sau ie¿irea în caså, când pornea prin cur¡ile vecine dupå furat,tot prin horn, prezen¡a lui fiind semnalatå prin scânteierile ce se zåreau înnop¡ile senine (Sannikova, 1994, 46), ca în credin¡ele române¿ti legate dezburåtor. La ru¿i, originea copiilor era explicatå prin aruncarea lor în casåde cåtre barzå, în mod evident, pe horn (Grib, 119). La bulgari, bårba¡ii,când såvâr¿eau practici magice de stimulare a recoltelor, aruncau pe hornsemin¡e, înainte de cinå, spunând: „Tot a¿a de înalte så creascå ¿i grânelesemånate!“ (Vinogradova-Tolstaia-1, 1994, 25). Românii credeau cåmireasa, când venea în casa mirelui, „trebuia så atingå hornul cu mâna sauså depunå pe vatrå sau pe horn o ofrandå ritualå (pâine unså cu miere), caså fie acceptatå de larii casei“ (Evseev-1, 1994, 74). Ca o practicå ritualåîmpotriva strigoilor, de Sf. Andrei „ungeau u¿a ¿i cercevelele de la ferestre¿i hornul pe dinlåuntru cu usturoi“, locuri preferate de duhuri în încercarealor de a påtrunde în caså (Dragoslav-2, 123). Românii spuneau cå, atuncicând dådeai lapte cu împrumut, pentru ca o datå cu aceasta så nu dai ¿i mana,trebuia så treci de trei ori acea oalå pe dupå stâlpul hornului. Tot cu rolapotropaic se agå¡a de stâlpul hornului un fus, în care era înfiptå o cåpå¡ânåde usturoi, pentru ca vråjitoarele sârbe så nu poatå face råu nou-nåscutului(Pavlova-Tolstoi, 14). Ca så nu se ducå bårbatul de la caså, iei urma lui ¿iînconjuri hornul de trei ori „så se ¡ie de caså, cum se ¡ine hornul ¿i så steie“,apoi î¿i înconjurå femeia mijlocul ¿i urma ceea o coase în strai ¿i o poartålângå sine (Niculi¡å-Voronca, 1211). Tot în scopuri faste se fåceau ¿ichemårile: „de strigi pe gura hornului pe cine dore¿ti, vine degrabå“(Gorovei, 1995, 109). „Când pierzi din båtåturå vreo vitå, strig-o seara peco¿ul casei, cå va veni“; „Dacå li se furå vreo vitå sau dacå numai li s-apierdut ¿i nu mai dau de ea, vråjitorul care a fost chemat la casa celui cupaguba se urcå pe hornul casei ¿i strigå pe nume vita:


«Nea, nea, nea, Mårtu¡å, Prin fundul pådurii,Din nouå hotare, Pe coada securii,Vin-acaså iarå, Nea, nea, nea, Mårtu¡å!»“Din fundul påmântului (Marian, 1994, II, 108).Pe aripa vântului,

2.4.3. FOCUL

Reprezentarea simbolicå a pasiunii mistuitoare este frecvent întâlnitå învråjile de dragoste. ¥n fragmentul de mai jos vâlvåtaia cosmicå ce este stârnitåde inima aprinså a ursitului capåtå o localizare miticå – muntele Galaleului/Galileului ¿.a. fiind un topos sacru frecvent întâlnit în legende (reprezentåriale bolilor, spirite ale torsului – Mar¡olea, Joimåri¡a etc.):

„Såri¡i, oameni, De 99 de dorin¡uri de-a mele,Cu cofe ¿i cu apå, De 99 de dragosti de-ale mele,Cå s-o aprins muntele Galaleului. De 99 de ibovnice de-a mele...“Ba nu s-o aprins mun¡ii Galaleului, (Golopen¡ia, 277-278).Cå s-o aprins inima lu Alexandru

¥n plan concret, focul terestru constituia, de asemenea, un agent magicindispensabil punerii în practicå a farmecelor de dragoste prin „arderea“sufletului persoanei iubite. Dincolo de metaforele prin care este reprezentatådorin¡a sexualå, focul constituie el însu¿i un agent infailibil pentru ob¡inerearezultatului dorit în cazul farmecelor de dragoste: „Iau un melesteu, sausucitor, cu care cociobåie¿te zgândårind focul, zicând: «Cum sar scânteiledin jeratic, a¿a så scânteie inima lui; cå nu înte¡esc focul, ci inima lui». Cândse duce la culcare ia ¿i melesteul ¿i-l pune sub cap ¿i peste noapte musai î¿iva vedea în vis partea“ (Gheorghiu, 27). „¥nvelirea focului“ este una dincele mai cunoscute vråji la care se apeleazå în acest sens:

„Eu, focule, te-nvelesc, Cu 99 de capuri,Te-nvelesc, te potolesc, Cu 99 de ochi,Dar tu mi te dezvele¿te Cu 99 de limbi,ªi mi te despotole¿te, Cu 99 de picioare,ªi te få laur, balaur, ªi te du-n lume...“Cu aripi ¿i solzi de aur, (Marian, 1996, 15).

Iatå ce spune Simion Florea Marian în legåturå cu aceastå vrajå: „Fatacare voie¿te ca ursitul ei så nu iubeascå pe altå fatå ci numai pe dânsa, sau,fiindu-i dor de ursitul såu, voie¿te så-l aducå la sine din orice depårtare s-arafla el, furå în seara de Sfântul Andrei sau de Sfântul Vasile un resteu de lao caså unde oamenii nu-s primeni¡i, adicå unde-s numai o datå cåsåtori¡i.


Iar dupå ce furå resteul ¿i se întoarce cu el acaså, se duce drept la vatrå ¿iîncepe a înveli focul cu el în timp ce roste¿te versurile de mai sus. Fata cautåca, pe când roste¿te versurile acestea, så nu fie nimeni în caså, care ar puteas-o audå ¿i s-o stinghereascå în vråjitoria sa. Dacå e ¿i altcineva în caså ¿i ovede ce face, atunci toatå vraja, dupå credin¡a ei, n-ar avea nici un efect.Dupå ce a sfâr¿it de rostit versurile de mai sus, iese afarå cu resteul cu carea învelit focul ¿i-l aruncå pe caså. Apoi se întoarce iarå¿i în caså ¿i se culcå,în deplinå lini¿te ¿i credin¡å cå peste noapte aievea va visa pe ursitul såu,iar a doua zi diminea¡å aievea se va întâlni cu dânsul ¿i-l va strânge în bra¡elesale, fiindcå a¿a i-a fåcut, cå el numaidecât trebuie så vinå la dânsa ¿i s-ocearå la pårin¡ii såi de so¡ie“ (idem, 15-16; subl. n. A.O.).

¥n alte cazuri, pentru realizarea acestei vråji este nevoie de mai mul¡iagen¡i magici. Prezen¡a cu¡itului, un obiect încårcat de puteri redutabile,contribuie la asigurarea succesului practicii. ¥n acest caz, accentul se puneîn primul rând pe efectele distrugåtoare duble ale magiei simpateticeac¡ionate de cele douå instrumente: arderea exterioarå, a cåmå¿ii, este unrezultat direct al ac¡iunii stihiei focului, în timp ce agresarea inimii, în sensulstârnirii patimii dorite, este mai degrabå apanajul cu¡itului: „Cu cu¡itul faci.Cu¡itul îl pui în foc. Vii în caså ¿i zici:

«Foc, focu¿orul meu, Cum arde focu-n vatrå,Eu te-nvelesc, A¿a så ardå cåme¿a pe dânsulTu så te dezvele¿ti. ªi inima într-însul».

Cu¡itul îl la¿i în foc pânå a doua zi diminea¡å. Se face sâmbåtå seara“(Vasiliu, Al., 30-31).

O vrajå din aceea¿i categorie presupune utilizarea focului în calitatede agent distrugåtor: obiectele ce de¡in puterea magicå sunt, în acest tip devrajå, cu¡itul ¿i cåråmida-statuetå, indispensabilå exorcizårii: „Pe o cåråmidånouå se face chip de om ce însu¿e¿te scrisa sau scrisul ¿i, descântând, se totîn¡eapå cu un cu¡it cununat acel chip de pe cåråmidå. Se descântå seara, pevatra focului. Dupå terminare, se învele¿te cåråmida în foc, zicând:

«Focule, eu nu te-nvelesc så te stingi, Prin satCi te-nvelesc så te-aprinzi. Fårå sfat,Så se aprinzå inima Prin câini¥n scrisa cutåruia Fårå ciomag,ªi så vie peste dealuri, Prin lumePeste våi, peste måråcini, Fårå vorbå...»“Prin ciulini, (Laugier, 134).


2.4.4. OALA DE LUT (ULCICA)

¥n practicile magiei iubirii, actul magic respectiv este numit „punereaciobului“, „fåcutul cu ulcica“. Ca de obicei, existau practici active, în carefermecåtoarea sau solicitantul aveau rolul determinant, fiind cele care-lmanipulau efectiv pe tânårul chemat, sau pasive, în care tânåra nu fåceadecât så declan¿eze mecanismul de punere în urmårire prin intermediul„demonului“ din recipientul magic. Existå o suitå de practici care fac parteefectiv din domeniul magiei negre, atât în ceea ce prive¿te materialeleutilizate în timpul vråjii, cât ¿i referitor la duritatea gesturilor efectuate: „Celcårui i se pune ciobul se urineazå într-un ulcior nou. Apoi îl astupå bine ¿i-lîncinge la foc. Ulciorul, fiind încins ¿i înfundat, începe så chioråie ¿i, dinsuiturile ce le face atunci, se zice cå strigå numele flåcåului care va lua pefatå. ¥n vremea când îl încålzesc la foc, îl bate cu un månunchi de nuiele dealun, de sânger ¿i de ar¡ar ¿i se mai zic fel de fel de descântece:

«Te bat cu nuiaua de sânger, Te bat cu nuiaua de ar¡ar,Så mi-l aduci ca un înger. Så vie ca un armåsar»“Te bat cu nuiaua de alun, (Zanne, VI, 512).Så-l aduci ca un nebun.

Dacå pânå acum demonismul vråjii era dat de intensitatea actelormagice, vom exemplifica în continuare aceasta fåcând referire la farmececare-l aveau ca agent chiar pe diavol: „Cu oala se face de mårit. ¥n oalå sepune cearå, ban de zece cruceri ¿i pår din cap. Acesta se pune apoi sub atarepod din crucea uli¡ii. ¥n modul acesta fermecåtoarea mânå pe dracul la datå,adicå la feciorul sau fata ce voiesc a se cåsåtori. Necuratul pleacå peste måri¿i poduri pânå ajunge la cel trimis, pe care apoi îl aduce pe drâglu, de-l facecunoscut cu data lui. Se mai face de mårit ¿i cu ciortoiul (un ol spart). Fatarespectivå se pi¿å în ciortoiu de mar¡i pânå mar¡i. Atunci bagå îl el petrii dela nouå poduri, nouå ace de cap, mlådi¡e de plop ¿i linte; surcele din gardde la judele (primar) ¿i de la casa comunalå (primårie). Mar¡i îl pune la foc¿i-l fierbe cu surcele din nouå mezuini. Fata se dezbracå apoi de tot, cu nuielede sânger ¿i de prun ro¿u bate olul zicând: «Nu bat olul, ci bat pe dracul;dracul data mea în vis s-o visez, mâine aievea s-o våd»“ (Zanne, VII, 52).

¥n a¿a-numitele farmece, care, conform delimitårii fåcute de S. Fl.Marian, reprezintå un act justi¡iar, de întregire fastå a destinului a doi tineri,for¡a destructivå este ¿i ea prezentå, de¿i sunt utilizate cu precådere elemente„curate“, în vederea propi¡ierii: „Unele fete, când vor så-¿i scoatå dragostele,iau într-o ulcicå apå neînceputå ¿i punând într-însa busuioc, o panå de påun


¿i un ban de argint, se duc pe la cheutorile gardului într-o zi de mar¡i, joisau sâmbåtå, ¿i (...) se spalå cu apa din ulcicå“ (Marian, 1996, 23).

¥n textele-vråji rostite cu acest prilej, în pofida întregului arsenal fastvåzut mai sus, este clarå inten¡ia fetei de a-i schimba, prin fermecare, optica¿i gândurile tânårului vizat, iluzionându-i sim¡urile:

„Eu nu-nvârt ulcica, Câ¡i în urmå mi-or cålcaCi-ntorc gândul To¡i m-or låuda,ªi cuvântul Cu dân¿ii-oi juca,ªi inima lui N. cu totul ¥n gurå m-oi såruta,De la alte fete spre mine. De mânå cå m-or lua,Så par din fa¡å cuconi¡å, Cu dân¿ii m-oi dezmierda...“Iarå din dos påuni¡å. (Marian, 1996, 22).

Alteori nici nu se mai pune problema amågirii iubitului ursit, ci estevorba de declan¿area procedurii punitive a perechii indolente, care nu aplecat pânå acum urechile la rugile fierbin¡i ale fetei. Ca ¿i în celelalte tipuride vråji prin intermediul ulcelei, practica ritualå se realizeazå prin cumulareamai multor elemente: oala este puså pe vatrå, în contact nemijlocit cu foculdistrugåtor, ¿i aici semnificând patima expeditorului: „Se duc în caså, iau ooalå cu apå neînceputå, o pun pe vatra focului ¿i, învârtind-o, zic:

«Nu învârtesc oala, La mine-l sose¿te,Da-nvârtesc pe ursitul meu, Cu mâncarea lui,Poate-i în acest sat, Spre mâncarea mea,Poate-i în cel sat... Cu odihna lui,De-i în pat, Spre odihna mea,Då-l sub pat; Cu gândul lui,De-i pe lai¡å, Spre gândul meu,Då-l sub lai¡å; Cu inima lui,De-i la u¿å, Spre inima mea.Då-l sub u¿å; Gråbe¿te-l,Izbe¿te-l, Porne¿te-l!Porne¿te-l, La mine-l porne¿te,La mine sose¿te-l! La mine-l gråbe¿te».La mine-l porne¿te,

Sfâr¿ind de rostit formula aceasta de vrajå, laså oala cu apå så seîncålzeascå. Iar dupå ce apa s-a încålzit de ajuns ¿i dupå ce au mai pusîntr-însa ¿i ni¿te flori care, dupå credin¡a lor, au putere de a fermeca, precumde exemplu busuioc, matocinå, odolean, lemnul-domnului, nåvalnic ¿i altele,o iau de la foc, o toarnå într-o strachinå sau într-o covå¡icå ¿i se spalå cudânsa. Dupå ce s-au låut, toarnå låutoarea iarå¿i în oalå ¿i o pun cåpåtâi...“


(Marian, 1994, I, 101). Uneori, aceastå ulcicå se a¿azå cu fa¡a în jos, pefundul ei se pun câ¡iva cårbuni ¿i abia dupå aceasta se roste¿te textul vråjii.Pe lângå actul magic al întoarcerii, al învârtirii, oala sau ulcica putea servidrept atribut esen¡ial în derularea farmecelor de dragoste, de aceastå datåavând semnifica¡ia de „închidere“ a iubirii, de limitare a accesului, ami¿cårilor. ¥n acest sens, în anumite farmece de dragoste vråjitoarea aruncåsub patul familiei respective o oalå în care se aflå o broascå oarbå. Bårbatulî¿i va låsa atunci familia ¿i se va duce dupå vråjitoare; dacå so¡ia descoperåsub pat oala ¿i-i då foc broa¿tei, atunci so¡ul se va întoarce acaså (Orlov, 476).¥n strânså legåturå cu finalul credin¡ei de mai sus, men¡ionåm de asemeneautilizarea oalei în cadrul practicilor de întoarcere a vråjii, precum ¿i depropi¡iere: „Fata care cugetå cå cutare vråjitoare sau altcineva i-a fåcut caså n-o iubeascå ¿i så n-o joace feciorii (...), trebuie mai înainte de toate såcaute anumite obiecte, ¿i anume: trei potcoave de cal ¿i ¿ase bucå¡ele defier, toate acestea så fie gåsite; apoi o panå de påun, o bucatå de argint, adicåun pui¿or sau un inel, måtase ro¿ie, busuioc, nouå stråchini, nouå cå¡ei deusturoi, nouå fire de tåmâie ¿i nouå fire de piper. Având toate obiecteleacestea strânse la un loc, ia un vas curat ¿i se duce cu dânsul într-o miercurisau vineri singurå, sau ¿i cu altå fatå, ziua ori noaptea, la un pârâu, unde¿tie de mai înainte cå se aflå vreun vârtej, adicå unde se învârte¿te apa. Dinvârtejul acesta se ia apoi apå neînceputå ¿i se întoarce cu dânsa acaså (...).Dupå ce s-a înnoptat începe apoi a desface ¿i a fermeca. Desfacerea se facede trei ori în trei seri sau în trei nop¡i la rând. ªi se face totdeauna când nue nimeni în caså (...). Busuiocul, måtasea, pana cea de påun ¿i argintul leleagå la un loc ¿i-¿i face dintr-însele un stru¡ sau buchet. Face apoi loc înmijlocul jåraticului din vatra focului ¿i pune acolo o potcoavå, douå bucå¡elede fier, trei fire de tåmâie, trei cå¡ei de usturoi ¿i trei fire de piper. Dupåaceasta ia stru¡ul, muindu-l în una din cele trei stråchini cu apå ¿i purtându-lneîncetat prin apa aceasta, roste¿te versurile desfacerii [de trei ori larând] (...). Dupå aceasta scoate potcoava din vatra focului ¿i o aruncå înstrachina cea dintâi descântatå, iarå în celelalte stråchini cele douå bucå¡elede fier. Dacå voie¿te så desfacå numai într-o singurå searå, pune apaneînceputå în nouå stråchini, aruncå în jåratic trei potcoave, ¿i din toatecelelalte obiecte pune în vatra focului întreit (...). Dupå ce, în modul acesta,a descântat pe rând fiecare strachinå ¿i în fiecare a pus obiectele aråtate,face semn så intre în caså mama sau o sorå a ei mai mare, niciodatå însåmai micå; apoi se dezbracå de haine ¿i se vârå într-un ciubår, care de maiînainte e adus ¿i pus în mijlocul casei. Mama sau sora (...) apucå strachina


cea dintâi descântatå ¿i fermecatå, ¿i apa dintr-însa i-o toarnå pe cap, apoidintr-a doua strachinå, dintr-a treia ¿i tot a¿a pânå ce sfâr¿e¿te de turnat apadin toate stråchinile. Pe când i se toarnå apa din strachinå pe cap, se zice cåfata (...) nu e bine nicidecum så se spele, ba nici måcar så se atingå cu vreundeget (...). Dupå ce i s-a turnat apa din toate stråchinile pe cap, iese fata dinciubår afarå ¿i se îmbracå; iarå apa, în care s-a scåldat o toarnå într-o oalånouå. Ia apoi din vatra focului piperul, usturoiul ¿i tåmâia ¿i le pune în oalacu scåldåtoarea. Trage dupå aceasta mai mul¡i cårbuni aprin¿i, ¿i aruncându-i¿i pe ace¿tia în oala cu scåldåtoarea, zice:

«¥nfocat, Potcovit,Piperat, Pe capul aceleia ce mi l-a dat.Usturoiat, Ea mi-a datTåmâiat, Numårat,¥nfierat, Eu îi dau nenumårat!»

Oala cu scåldåtoarea ¿i cu toate celelalte obiecte aruncate într-însa sepune în urmå în tindå dupå u¿å sau în alt loc, unde poate sta peste noapteneclintitå. A doua zi înså, fata care ¿i-a desfåcut de urå ¿i totodatå ¿i-a fåcutde dragoste, o ia pânå la ziuå ¿i, ducându-se cu dânsa pânå la un pârâu, oizbe¿te cu apå cu tot în albia acestuia. Când apa din oalå ajunge la o moarå,chiar ¿i moara se stricå, a¿a putere mare are ea“ (Marian, 1996, 50-53). Pentrufapt, se recomandå så iei nouå gråmåjoare de surcele de la trunchi ¿i så facifoc; se pune apå ne-nceputå într-o oalå, între focuri, ¿i dupå ce s-a încålzit setoarnå to¡i cårbunii în oalå ¿i bolnavul merge la pârâu ¿i se spalå, iar oalaeste aruncatå în apå. De ursitå se desface cu ajutorul unui fier de plug,utilizând oala råsturnatå: „întoarnå o cofå cu gura în jos, iar golul de la fundulcofei îl umple cu apå ne-nceputå în care stinge fierul înro¿it, iar apa aceastao då lehuzei så bea ¿i så se spele ca så-i treacå junghiurile“ (Sevastos-2, 164).

Pe lângå vråjile de dragoste, oala de lut (ulcica) apare ¿i în numeroasepractici cu caracter apotropaic, fiind unul din obiectele cele mai faste dingospodårie. ¥n acest sens, ea era utilizatå ¿i în scopuri divinatorii, fiindconsideratå într-adevår un fel de ochi sau ureche deschise cåtre cealaltålume: „Când vrei så-¡i clåde¿ti o caså så pui seara în acel loc o oalå nouåplinå cu apå ne-nceputå ¿i de o vei gåsi diminea¡a tot plinå, så o clåde¿ti,cåci acel loc e cu noroc; iar de vei gåsi-o de¿artå, så fugi de acel loc, cå efårå de noroc“ (Zanne, IX, 285). La fel, ea putea oferi informa¡ii legate dedurata vie¡ii solicitan¡ilor: „Când fierbe oala la foc ¿i pe urmå, dacå ai luat-o¿i ai pus-o pe lai¡å, ea tot fierbe, e semn cå ai så tråie¿ti mult“ (idem, 346).¥n lupta împotriva agresorilor din afarå, oala constituia un instrument


redutabil în mâna oamenilor, care puteau ståvili astfel calea maleficiilor ¿ia demonilor de tot felul: „¥n podul casei pui patru oale de lut în tuspatrucol¡uri ¿i spui:

«Da ieu råstorn olu (da tåt îndåråt), ªi broscoii,Da ieu råstorn tåte fåcåturile ªi Fata Pådurii,ªi tåte ¡åpåturile, Så se ducå în codrii pustii...»“ªi tote urile, (Liiceanu, 40).ªi to¡i strigoii

Spre deosebire de vråji, practicile apotropaice se bazeazå pe acoperireaoalei, pe întoarcerea acesteia, adicå pe anihilarea for¡elor nefaste ce pot ie¿idin ea, asemeni demonilor orientali sau spiridu¿ilor, închi¿i în sticle.Luzacienii spuneau cå dacå vaca nu avea vi¡ei mult timp, trebuia så iei uncå¡el negru ¿i så-l pui într-o oalå nouå, dupå care så-l îngropi sub grajd(Toporkov, 1994, 19). O oalå ciobitå, ca ¿i hainele vechi, cåciulile puteauferi semånåturile de vråbii ¿i de deochi (idem, 20). ¥n Ucraina, Polonia:pentru a påcåli strigoii se punea pe cap o oalå nouå (idem, 18). La fel, sespune: „Când cineva î¡i face farmece, råu, så întorci toate asupra caseiaceluia cu gura: ciubere, oale etc. ¿i apoi laså-l!“; împotriva for¡eidistrugåtoare a astrului nefast, „la lunå nouå så întorci toate blidele cu gura-njos“; de asemenea, „unde e femeia lehuzå, toate blidele se întorc cu gura-njos, så nu vie strigoaica“ (Niculi¡å-Voronca, 162). Alteori exista o corela¡ieperfectå între vas ¿i vatrå, ele fiind receptate ca un continuum sacru: „Loculoalei, când o iei de pe foc, de pe vatrå, så-l astupi, cå altfel råmâi cu guracåscatå la moarte. Så nu te ui¡i în fundul oalei, ci då cu lingura de vrei såafli dacå mai e ceva în ea“ (Zanne, IX, 346). Så nu uitåm cå ¿i demonii sepot ascunde în asemenea recipiente: spiridu¿ul, de exemplu, este ¡inut încofa cu fusele (Mu¿lea-Bârlea, 179-180). Pentru ca anihilarea for¡ei nefasteså fie deplinå, se impunea distrugerea vasului, în calitatea sa de poten¡ialdepozitar al energiilor malefice. ¥n acest sens, ritualul de înmormântare eracel care realiza un act de exorcizare a sufletelor neodihnite prinobligativitatea spargerii rituale a unei oale la plecarea la cimitir, în clipapåråsirii locuin¡ei: „¥n alte pår¡i, tot din ºara Româneascå, dupå ce seporne¿te mortul la mormânt, se ia apå în oala cu care a fost scåldat, ca så sespargå toate neajunsurile, supårårile ¿i så se înceteze a mai muri cineva dinacea caså. ¥n unele sate din Bucovina (...) îndåtineazå românii, nemijlocitdupå scoaterea mortului din caså, de a trânti oala în care a ars lumina lacapul mortului, de pragul casei cu o putere a¿a de mare, cå produce un sunetdeosebit. ¥n multe locuri este iarå¿i datinå ca acea oalå så se spargå de


påmânt, ori în locul unde mortul ¿i-a dat sufletul, ori chiar la mormânt, sauså se umple mai întâi cu cenu¿å ¿i apoi le sparge de unde a råmas ¿i zicerea:«i s-a spart oala», adicå i s-a frânt via¡a, a murit. ¥n cele mai multe pår¡ilocuite de români înså este datina ca oala cu care s-a turnat apå în cåldarespre a se spåla mortul så se ducå înaintea lui, când îl duce la groapå ¿i så sedea de pomanå plinå cu apå proaspåtå, împreunå cu o lingurå nouå la vreunsårac“ (Zanne, VII, 52-53). La înmormântare, dupå sicriu era duså o oalåcu agheasmå, cu care stropeau mormântul; restul de apå era vårsat pe loc;oala, întoarså cu gura în jos, era låsatå la capul mortului, pe mormânt, pentruca pe lumea cealaltå så aibå din ce bea apå (Toporkov, 1994, 19). La cehi:pentru a dormi bine (împotriva insomniei) oalele de pe maså era întoarsecu gura în jos (idem). Sufletele îneca¡ilor (la cehi) intrå în subordinea duhuluiapei, care le ¡ine sub apå, sub ni¿te oale. Când un suflet scapå din prizonierat,iese la suprafa¡å sub forma unei bule de aer (Afanasiev, III, 1869, 262). ¥nceea ce prive¿te valen¡ele malefice ale oalei, ele se contureazå în numeroasecredin¡e. De exemplu, înainte de începerea postului se sparg multe oale, canu cumva mâncarea de post så nimereascå într-o oalå veche ¿i så sepângåreascå. Multe legende spun cå ceramica, în semn de imita¡ie a crea¡ieidivine, este fåcutå pentru prima datå de diavol sau de olar, care încearcåså-i dea crea¡iei suflet. De aceea meseria de olar este blestematå deDumnezeu (Mu¿lea-Bârlea, 476; a se vedea ¿i credin¡a care spune cå ploaiaeste aduså de olari).

Noaptea, în intervalul de timp favorabil lor, vråjitoarele utilizeazå înfarmecele lor cea mai mare parte a inventarului domestic. Astfel, se spunecå ele månâncå de pe maså, dacå noaptea oalele nu sunt întoarse(Kastorski, 180). Când era utilizatå apotropaic, împotriva luårii manei, sauchiar în practicile de întoarcere, oala trebuia executatå ritual, ea fiind maidegrabå depozitarul unui sume de puteri faste: „se pune într-o oalå nouå,fåcutå cu mâna stângå, se toarnå peste ea diferite semin¡e ¿i se îngroapålângå un izvor sau în ocol, pentru a-i veni mana curând. Al¡ii o pun într-ooalå cu câte trei sau nouå boabe de piper, gråun¡e de påpu¿oi, de grâu, deusturoi, sau din toate semin¡ele, cu tåmâie, un ac, un ou de puicå neagråouatå mai întâi etc. – unii pun numai pâine ¿i sare – ¿i le îngroapå îngrajd, în locul unde a fåtat vaca sau la hotar, spunând cuvintele: «Când sevor lua acestea de aici ¿i se va face dugheanå sau târg cu ele, atunci så seia mana de la vacå»“ (Pavelescu, 1944, 39-40). Pentru farmecele dedragoste, existå ulcele speciale: „moa¿a sau o ¡igancå iscusitå în astfel detrebi comandå la olar o oalå ce trebuie fåcutå înspre lunå plinå, pe care o


unge pe dinåuntru ¿i pe dinafarå cu unturå de lup împu¿cat la o«strânsurå»...“ (Pamfile, 1998, 157). ¥n drum spre bisericå, dacå cinevaare atâta urå pe unul din tineri, în unele sate se crede cå este suficient såspargi în urma alaiului o oalå cu impuritå¡i, ¿i cei doi se vor despår¡i. Lacununie, råuvoitorii, pentru acela¿i scop, fårå så fie observa¡i, în timp cese intoneazå „Isaia dån¡uie¿te“, aruncå printre miri oleacå de påmânt luatdintr-un mormânt (ca protec¡ie se utilizeazå pâine sau grâu; Chivu, 80).Nu numai spargerea propriu-ziså, de cåtre vråjitoare, era un act nefast.„Când ¡i-ar cråpa blidele, fårå ca så le atingi, så te fere¿ti, cå cineva ¡i-adat. Tu ia blidul stricat ¿i-l pune în fa¡a por¡ii, lângå tåra¿, cu fårmåturi depâine ¿i untdelemn, cå vrajba tot în capul celui ce ¡i-a dat se duce“(Gorovei, 1995, 21). Dacå se stricå în timpul ospå¡ului vreun pahar, apoise crede cå va muri unul din logodnici (idem, 148). Când se råstoarnå unpahar cu vin se spune cå mor¡ii vor så bea (Candrea, 1944, 72). Oalå spartåså nu ¡ii, cå dacå trece un ¿oarece prin borta aceea sau vreo muscå, trebuieså moarå cineva din caså. Peste hârb de oalå vaca så nu treacå, cåcistârpe¿te laptele (Niculi¡å-Voronca, 161). „Moa¿a ia casa ¿i locul în cares-a aflat copilul, care pânå atunci s-a påstrat într-o oalå sau ciob, puneîntr-însul trei fire de piper, trei de tåmâie, trei de usturoi ¿i-l îngroapå într-oborti¡å, de regulå sub prispå cu gura în sus, anume ca femeia ce l-a avutså mai nascå ¿i al¡i copii. Dacå înså se îngroapå cu gura în jos, femeia numai are al¡i copii ¿i atunci e påcatul moa¿ei, care l-a îngropat astfel“(Marian-1, 1995, 179).

Oala de lut era utilizatå frecvent ¿i în cadrul magiei meteorologice.La ucraineni, ru¿i, polonezi: vråjitoarele furå luna, stelele, roua ¿i ploaia ¿io ascund în oale ¿i ulcioare (Toporkov, 1994, 20). La ucraineni, ploaia poatefi provocatå cu roua adunatå în zorii zilei de Sf. Ioan ¿i påstratå în oalå,dupå icoane (idem). Pentru a ploua, sunt uda¡i, pe timp de secetå, ciobanii,deoarece ace¿tia, pentru ca hainele lor så nu fie udate de ploaie, adunå apade ploaie în oale ¿i o ¡in sub sobå. Grindina love¿te locul în care vråjitoareaa ascuns o oalå cu o fierturå specialå. Pentru ploaie se agå¡au în gard oalede lut. Dacå ploua prea tare, femeia trebuia så ia oalele din pari. ¥n timp desecetå se spårgeau ulcioare ¿i oale de lut, erau furate ¿i aruncate în fântânå(ibidem).


3. Personificarea dorin¡ei sexuale.Personificarea dorin¡ei sexuale.Personificarea dorin¡ei sexuale.Personificarea dorin¡ei sexuale.Personificarea dorin¡ei sexuale.Ursita demonicå. ZburåtorulUrsita demonicå. ZburåtorulUrsita demonicå. ZburåtorulUrsita demonicå. ZburåtorulUrsita demonicå. Zburåtorul

„Bårbatul, femeia, flåcåul se zice cå are lipiturå, atunci când diminea¡ase scoalå cu vine¡ele (vânåtåi) pe corp, fårå puteri, zdrobit de ostenealå. Secrede cå lipitura la femei vine din zburåtor ¿i anume din fricå, dupå vreosperieturå“ (Pamfile, 1910, 47).

Zburåtorul este descris ca un spirit råu, ca un zmeu/balaur, care intrånoaptea pe co¿ sub formå de ¿arpe luminiscent. De cele mai multe orizburåtorul cumuleazå func¡iile unor tipuri variate de duhuri specializate:el este, pe de o parte, personificarea dorin¡ei sexuale, cu toate predicatelepe care le poate dezvolta ea, dar ¿i, pe de altå parte, personificare aco¿marului nocturn: „Zburåtorul chinuie¿te toatå noaptea pe femeia saufata care are lipiturå, cåci simte pe corp ca o mare greutate, mu¿cåturi,ciupeli, gâdilåturi“ (idem). Zburåtorul le poate ataca nu numai pe tinerelefete, ci ¿i pe tinerele mame: „Femeia måritatå na¿te copilul mort: de aiciînsemnåtatea ¿i cåutarea celor ce ¿tiu så descânte ¿i så scalde de lipiturå“(Teodorescu, II, 68). Ru¿ii îl asimileazå pe zburåtor stelelor cåzåtoare, înurma aceleia¿i reprezentåri comune, care subliniazå luminiscen¡apersonajului. Astfel, sub înfå¡i¿area stelelor cåzåtoare, duhurile necurateråspunzåtoare de legåturi sexuale cu femeile singure sau tinerele fete,påtrund prin hornuri în casele acestora (Afanasiev, 1982, 274). Origineaacestor demoni incubi sau succubi este aflatå de reprezentårile populare învechile legende referitoare la cåderea îngerilor. De atunci, se spune, „uniiau råmas în cer, spânzura¡i cu capul în jos ¿i cu picioarele în sus; de aceeazice cå nu e bine så te ui¡i, când cade vreo stea din cer, cåci stelele acelesunt diavolii cei spânzura¡i, cad pe påmânt“ (Brill, 1994, I, 30). O imagineasemånåtoare, legatå de luminiscen¡a caracteristicå acestui demon, poatefi surprinså în legendele române¿ti despre originea licuriciului. Astfel,licuriciul s-ar fi nåscut din fårâmiturile unuia dintre îngerii påcåto¿i careau vrut så råstoarne ståpânirea lui Dumnezeu (Papadima, 14). Mai mult,într-o altå variantå, ideea este duså pânå la capåt: „O credin¡å îi aratå pelicurici ca o fårâmå dintr-o altå stea, care nu era decât înger. Se îndrågostiseîntr-atât de o påmânteancå, într-unul din drumurile în care îl înso¡ise peDumnezeu în lumea noastrå, încât Prea Sfântul, care îl prefåcuse în stea,ca så poatå vedea påmântul, a trebuit så-l sfårâme, fiindcå patima luiamenin¡a så aprindå cerul“ (idem, 14-15). Alteori, în strânså legåturå cumotivul revoltei îngerilor, se insistå asupra caracterului activ al acestor stele


malefice: „Afarå de aceste stele, mai sunt pe cer ¿i a¿a-numitele stelecålåtoare. Acestea (...) sunt zmei ¿i balauri, pe care Dumnezeu i-a pedepsitså råtåceascå pe sus, departe, prin locuri pustii, dar ei nu ascultå ¿i cautå såse apropie de påmânt, ca så vråjeascå pe oameni. Pentru cå ei varså foc penåri când trec prin apropierea påmântului, ei laså dâre luminoase, carebråzdeazå cerul. Uneori se lovesc între ei, sau crapå de ciudå cå nu le-areu¿it vraja. Se aude atunci un pocnet ¿i dacå se duce cineva acolo, gåse¿tebucå¡i din corpul sau sângele lor, sub forma unor pietre negre. Acelea-sbune de leac ¿i mai ales de vråji. Fere¿te pe copii de sperieturå ¿i puse pejar, se afumå cu ele casele ca så îndepårteze duhurile rele“ (Olinescu, 72-73;credin¡e asemånåtoare în legåturå cu ob¡inerea remediilor pentru afec¡iunilecauzate de iele, de zburåtor).

A¿a cum am men¡ionat ¿i în cazul strigoilor, frecvent se spunea cåzburåtorul era de fapt un mort demonizat, care revenea pe påmânt din cauzaunui exces de iubire (din partea lui sau a perechii råmase în via¡å). Adesea,pentru a scåpa de zburåtor, se realizau o serie de practici de alungare aacestuia prin crearea unei situa¡ii imposibile. Femeia bântuitå se a¿eza peprag ¿i, în a¿teptarea duhului, începea så-¿i pieptene pårul. Când acesta venea¿i o întreba ce face, trebuia så i se råspundå utilizând o „formulå aimposibilului“: „Må pregåtesc så merg la nuntå, se måritå sorå cu frate“ etc.Duhul, uimit, îi spunea: „Unde s-a mai våzut så se mårite sorå cu frate?“ –clipå în care femeia trebuia så-l dema¿te: „Dar unde s-a mai våzut ca unmort så moarå, ¿i apoi så înceapå så umble din nou?“ – fapt ce îl punea înderutå pe zburåtor (am våzut ¿i în cazul duhurilor aerului o astfel de uimirenedisimulatå a „naivilor“ demoni).

Alteori, pentru a scåpa de zburåtor, era nevoie så se apeleze ladescântece specializate. Iatå un astfel de descântec-contra-vrajå:

„Avråmeascå, ªi lipitura,Cristineaså, ªi zburåtorul,Drågan, Cum se sparg oalele,Leu¿tean A¿a så se spargå farmeceleªi odolean, ªi lipitura,Måtrågunå, ªi zburåtorul.Sânge-de-nouå-fra¡i, Cum se råspândesc råspântiile,Iarba ciutei A¿a så se råsipeascå vrajele,ªi muma pådurii. ªi lipitura,Cum se sparge târgul ªi zburåtorul“(Cum se sparge Oborul), (Teodorescu, II, 68-69).A¿a så se spargå faptul


„Aceste plante ¿i rådåcini sunt adunate de babe sau ¡igance, în luna luimai, de prin påduri ¿i de pe câmpuri. Cu apa neînceputå, în care sunt fierteîntr-o cåldare, se scaldå bolnava în zilele de mar¡i ¿i vineri pe timpul când«se sparge târgul» (în Bucure¿ti, Oborul), iar scåldåtura se aruncå la råspântii,c-o oalå mare, nouå, în trei zile...“ (idem, 68).

¥n încheiere, pentru a ilustra modificårile survenite în mentalitateapopularå, dar ¿i pentru a ie¿i din spa¡iul mitic al lumii fantastice, vom redamårturia unui om al secolului nostru, pendulând între credin¡å ¿i demitizare:„Eram la jite în puste. Numa am våzut de la temeteu unguresc cå så rådicao parå de foc pân aer cåtå Puste ¿i s-o bågat în pådurea de su dal. De-acolonu l-am mai våzut. Atunci zicem cå-i zmåu. Amu zâc cå-s ceva gaze defermenta¡ie de la mor¡ii din cimitir“ (Chita-Pop, 228).

Capitolul 14

FARMECE DE ÎNTOARCERE A URSITEI/A DRAGOSTEI.

FARMECE DE ATRACºIE ¿I DE RESPINGERE

Frunzå verde, poamå neagrå,Soarele-i la toacå,M-am tâlnit cu puica-n poartå.– Na-¡i puicu¡-un irmilicªi-mi desfå ce mi-ai fåcut.– Nu ¡i-am fåcut så-¡i desfac,Ci-am fåcut cå îmi e¿ti drag.– Na-¡i puicu¡å-un irmilicªi-mi desfå ce mi-ai fåcut.– Måcar så-mi dai mii de lei,Nu ¡i-am fåcut ca så piei,ºi-am fåcut ca så må iei.– Hai dragå mai la valeSå gåsim o vråjitoareªi i-oi da ¿i eu paraleªi te-a fermeca mai tare.

(cântec popular)

1. Luarea dragostei1. Luarea dragostei1. Luarea dragostei1. Luarea dragostei1. Luarea dragostei

S PRE DEOSEBIRE DE FARMECELE SAU VRÅJILE de aducere a ursitului, celecare au ca scop luarea dragostei intrå cu precådere în categoriapracticilor malefice de magie: atingerea obiectivului solicitantului

se înfåptuie¿te, de regulå, prin dezechilibre semnificative în ordinealucrurilor, când multe persoane din anturajul actan¡ilor pot avea de suferit.


Neîmplinirea amoroaså este produså, de regulå, de imposibilitatea realizåriicuplului menit, predestinat. ¥n cazul în care ursitul, în virtutea unei „gre¿eli“datorate „orbirii“ sale, necunoa¿terii mijloacelor de a se pune în legåturåcu adevårata sa jumåtate, a contractat alte cåsåtorii, este de la sine în¡elescå el trebuie så fie „ajutat“ så le depå¿eascå, întorcându-se la adevåratadragoste, cea låsatå de soartå. Pentru aceste situa¡ii erau prevåzute practicilemagice de întoarcere a dragostei, mai bine spus, de deturnare a dragosteipersoanei vizate de la perechea lui la solicitanta ce constituia, dupå propria-ipårere, ursita. ¥n plus, existau cazuri în care, în vederea stârnirii unei pasiuniputernice în sufletul bårbatului dorit (sau a femeii dorite), petentul trebuiaså-¿i încarce propriul suflet cu cât mai multå dragoste: acest exces eradobândit, evident, tot prin furt: toate fiin¡ele din universul real sau miticcontribuiau, for¡ate de fermecåtor sau chiar de solicitant, la fericirea acestuia,cedându-¿i dragostea în favoarea lui. Abia când se realiza acest moment deapogeu pasional se puteau pune în practicå actele magice de întoarcere cåtreaceastå explozie de luminå a bårbatului sau femeii „oarbe“. ¥n virtuteaimaginii sale de „victimå“ a unor agresiuni din afarå (prezen¡a ursituluialåturi de altå femeie decât cea menitå de destin este rezultatul unei for¡åria mâinii destinului prin intermediul unor fermecåtoare care, la rândul lor,au declan¿at ac¡iunea de „vânåtoare“ la solicitarea altor fete neglijate), tânåracare suferå din cauza neîmplinirii în dragoste î¿i proiecteazå în exterior, lanivel cosmic, durerea, considerându-se a fi pierdut în totalitate oriceposibilitate de a atrage (aten¡ia, simpatia, dragostea etc.) vreunei fiin¡eumane. ¥n acest caz specific se realizau practicile magice de luare „cuîmprumut“ a dragostei de la fiin¡e la care aceasta exista din plin, chiar înexces, pentru a se anihila vråjile care o înlån¡uiau pe fatå. Aceste vråji deluare a dragostei se suprapun peste desfacerile ce aveau ca scop anulareaadusåturilor, aruncåturilor etc. Invocarea apei, practica pe care o descriemmai jos, este, în acela¿i timp, atât o vrajå de dragoste, prin accentul care sepune pe actul magic de luare, cât ¿i un descântec, o desfacere, prin invocareaapei în cazul efectelor farmecului de urât:

„– Bunå ziua, apå mare, Tata m-o urâtDoamnå mare. Lumea toatå m-o urât.– Mai ¿ez de hodine! – Ia apå de la vadu lu Adam,– N-am venit så hodin De la râul lu Iordan,ª-am venit så iau apå Så te aure¿ti,De la vadu lu Adam, Så te-ndrågoste¿ti.De la râu lu Iordan. Am luat dragosteaMama m-o urât, De la nouå fete mari,

513Farmece de întoarcere a ursitei

De la nouå neveste tinere, Cum nu se poate bisericå fårå popåDe la nouå vaci cu vi¡ei, ªi fårå lume,De la nouå oi cu miei; Så nu poatå preascrisa ei fårå ea,Cum zbiarå oile dupå miei, Så n-aibå stare,A¿a så zbiere preascrisa ei dupå ea; Så n-aibå råbdare;Cum zbiarå vacile dupå vi¡ei, Cum zbiarå copilul dupå ¡â¡å,A¿a så zbiere ¿i preascrisa ei, A¿a så zbiere dânsul dupå preascrisa lui;Så n-aibå stare, Cum nu poate fårå lumânare-n casåSå n-aibå råbdare Nici fårå dânsa la maså“Pânå pe dânsa o gåsi-o; (Golopen¡ia, 106, subl. n. A.O.).

A¿a cum se vede din textul desfacerii-vrajå, avem de-a face mai degrabåcu o impreca¡ie, a cårei ac¡iune este poten¡atå de furtul iubirii fire¿ti de lafiin¡ele care o posedå ¿i care au nevoie de ea ca de un element vital. Evident,aceasta este ¿i dorin¡a tinerei ce såvâr¿e¿te vraja, dar ea nu încearcå så ¿i-oatingå firesc, a¿teptându-¿i cuminte ursita, ci agresându-i, cuprinså degelozie, pe ceilal¡i1. Latura practicå a farmecului are toate tråsåturile uneivråji-agresiuni, atât prin manipularea unor elemente din recuzita tradi¡ionalå,cât ¿i prin stabilirea unui contact nemijlocit cu fiin¡a vizatå: „Apa pentrudescântec o ia dintr-un râu, o pune în sticlå ¿i o descântå cu busuioc. Spunede trei ori descântecul de dragoste. Dacå fata are o «scamå» de pe hainelebåiatului, o pune ¿i pe aceasta în apå. Cu aceastå apå e bine ca fata så sestropeascå înainte de întâlnirea ei cu båiatul, ¿i mai ales så caute a-i turnaacestuia apa într-o båuturå sau altceva. Dacå ai reu¿it så-i dai de trei ori såbea din aceastå apå, båiatul vine el singur...“ (idem).

1 Un alt caz celebru de gelozie nefireascå, sanc¡ionatå cum se cuvine de mentalitateamitologicå, este cel al demonului biblic Lilith. Creaturå esen¡ialmente nocturnå, Lilitheste råpitoarea ¿i devoratoarea sufletelor nou-nåscu¡ilor. De aceea trebuie alungatå dincamera nup¡ialå (ea se stråduie¿te så ia locul so¡iei legitime), din camera femeii caretocmai a nåscut ¿i trebuie îndepårtatå de noul nåscut. Legendele spun cå Lilith a fost primaso¡ie a lui Adam, fiind consideratå egalå cu acesta, deoarece ie¿ise ca ¿i el din påmânt ¿iformau un cuplu conjugal, dar, în urma unui conflict, ea a påråsit grådina Edenului. Atuncia fost fåcutå din coasta lui Adam Eva, femeia care îi fusese destinatå. Lilith, pentru cå arefuzat så se întoarcå alåturi de Adam, a fost condamnatå så-¿i vadå murind copiii. Disperatå,ea s-a refugiat în fundul oceanului ¿i, din cauza urii sale sålbatice împotriva Evei, a juratså dåuneze ve¿nic oamenilor. Femeie înlocuitå, påråsitå, Lilith este måcinatå de gelozie(Pont-Humbert, 97-98).


2. Farmece de urå/de urâtFarmece de urå/de urâtFarmece de urå/de urâtFarmece de urå/de urâtFarmece de urå/de urât

A¿a cum am våzut mai sus, fata considera cå întârzierea ursitei, aîmplinirii acesteia, se datoreazå interpunerii unor for¡e oculte, de provenien¡åumanå, între ea ¿i cel a¿teptat, în spe¡å, ale vråjitorilor care-i luaserådragostea; la rândul ei, ea putea så ia dragostea sau, mai mult, så facå deurât altor tinere, considerate poten¡iale obstacole-pretendente în caleaîmplinirii propriei iubiri. Dacå luarea dragostei se bazeazå pe furtul acesteiade la fiin¡ele nominalizate, precum ¿i pe actele prin care tânårul era fåcutså fie con¿tient de calitå¡ile fetei neglijate, eroina farmecului în discu¡ie,vråjile de urât îl vizau mai ales pe tânår. Pentru început se încerca så seprovoace pierderea interesului fa¡å de rivalå prin uitarea ritualå:

„Cum ¿i-a uitat mortul acesta De poftele lume¿ti ¿i de femei“De toate poftele ¿i bunåtå¡ile lumei, (Gorovei, 1990, 278).A¿a så-¿i uite (cutare)

Provocarea magicå a uitårii era întâlnitå ¿i în alte cazuri: „Când cinevaare judecatå cu altul, î¿i face o a¡å de cânepå de varå ¿i, dupå ce a descântat-o,se-ncinge cu ea peste mijloc, la genunchi, la gleznele picioarelor, la mâini,la coate ¿i la gât, aceasta spre a se putea uimi judecåtorii de a-l pedepsi ¿i ase pune lucrul la uitare“ (Hasdeu, II, 162). Dacå nu se putea realiza nimicîn direc¡ia întoarcerii privirii ursitului cåtre fata neråbdåtoare, care declan¿aaceste vråji, vraja de urât presupunea întoarcerea privirii tânårului de la fatarivalå cåtre cea nedreptå¡itå. Vraja aceasta era consideratå mult mai puternicå¿i pentru cå ea cuprindea de fapt douå momente ale desfå¿urårii subiectului;ca regulå, înså, vråjile tradi¡ionale de urât cuprind numai primul episod, celal deturnårii aten¡iei bårbatului prin provocarea repulsiei pentru „intruså“.Unele farmece din aceastå categorie se bazeazå pe repeti¡ia unuicuvânt-cheie, simbol al intensitå¡ii malefice. Pentru a nuan¡a råul ce trebuiedeclan¿at împotriva rivalei, sunt necesari determinan¡i sugestivi:

„Neagrå mi-e gåina, ¥naintea cutåruia.Negru e ¿i co¿ul, Proastå ¿i urâtå,Neagrå e cåldarea, Strâmbå ¿i pocitå,Neagrå e ¿i noaptea, Col¡atå ¿i buzatå,Negru mi-e capul, De to¡i så fie uitatåNeagrå, ¥n toatå via¡a ei“ªi mai neagrå, (Gorovei, 1990, 186-187).Så fie cutare


Textul vråjii de mai sus este impresionant ¿i prin men¡ionarea unorelemente pur demonice, care trimit få¡i¿ la inventarul vråjitoresc: gåinaneagrå, pasårea-spiridu¿, co¿ul (hornul), cåldarea (care trimite la simbolicaoalei, a ulcelei), cadrul nocturn, indispensabil sårvâr¿irii unor acte nefastede magie neagrå, la care se adaugå gândurile negre, malefice, aleactantului-solicitant. ¥n alte vråji, agresivitatea solicitantului atingea culminebånuite: de unde pânå atunci plânsul tinerei nebågate în seamå stârneacompåtimire ¿i î¿i atrågea urårile de bine din partea celor din jur, textul vråjiide urât stârne¿te oroare numai la simpla enumerare a agen¡ilor malefici, fåråså ne mai gândim la posibilele efecte ale acestora asupra persoanelorvizate de vrajå:

„Cum nu se poate suferi ªi så-l alunge de la sfatPutoarea unui câine mort, Ca pe un câine turbat:A¿a så nu fie suferit cutare; Nici cuvântul så nu-i fie ascultat,Cum câinii bat la urs ¿i lup, Så fie huiduit ¿i prigonitA¿a lumea ¿i norodul, Ca lupul de câine fugårit“Så batå ¿i så råcneascå (Gorovei, 1990, 307)1.Asupra lui cutare

Cel mai bine este surprins actul magic al producerii „urâtului“ îndescântecele de întors, unde aflåm în detaliu care a fost cauza råului ¿i cums-a propagat acesta:1 Pe acela¿i principiu se bazeazå ¿i practicile magice de provocare a repulsiei, a urâtuluifa¡å de o îndeletnicire neprivitå cu ochi buni de solicitant. Acesta este ¿i cazul unui„descântec ca så nu bea un om be¡iv“. Prin tradi¡ie, pentru ca puterea lui så fie ¿i maimare, descântecul se zice la un mormânt:

„Cum nu bea ¿i nu ¿tie nimica (numele celui din mormânt),A¿a så nu beie, så nu ¿tieA cere rachiu ¿i vin (numele be¡ivului);Så-i piarå gândul de be¡ieCum piere fumu,Cum piere pâcla,Cum se stinge focul;Så înconjoare crâ¿meleCum înconjoarå påmântul apele.Så-i putå vinul ¿i rachiulCum pute scârna;Så nu doreascå de elCum nu se dore¿te moartea;Så fie totdeauna lini¿titCa în ceasul ce må-sa l-a fåcut“ (Lupa¿cu, 39).


„S-o sculat Natalia... La icoanå s-o-nchinat,S-o sculat joi diminea¡å, Cu straiele s-o-mpodobit,Când în toacå izbitu-o. La bisericå o pornit,Ea din pat såritu-o, Prin nuci înfrunzi¡i,Pe ochi s-o spålat, Prin meri înflori¡i...“

Ca ¿i în cazul descântecelor, desfacerea de mai sus pune accent petulburarea echilibrului vie¡ii suferindului. ¥n privin¡a poten¡elor sentimentaleale tinerei, acestea sunt sugerate de reperele vegetale simbolice (nuciînverzi¡i, meri înflori¡i):

„... La mijloc de cale Neagrå ¿i pârlitåLe-o ie¿it I-o-ncålecat,Såtenii, Pe-un hoit de cal împu¡it i-o îmbråcat,Poporenii, Din¡i de cal mort în gurå pusu-le-o,Megie¿i¡ele, Ochi de cal mort în ochi pusu-le-o,Vecinile. Cu påmåtuful de påcurå i-o uns.De mâna dreaptå o luat, Momâi la poiata gåinilor pusu-le-o,Dilåturi de drum o dat, Cu cenu¿å påråsitå i-o uns,Perdele de urât i-o pus, Cu funingine i-o uns,Fapt gurile le-o-ncle¿tat, Cu unturå de bursuc i-o uns,Mâinile le-o legat, Cu piele de ¿arpe i-o uns,Picioarele le-o-mpiedicat, Cu talpå de huhurez i-o uns...“Cålare pe-o bu¿tihoanå

„Urâtul“ – ac¡iunea de a urî pe cineva – se materializeazå în textuldescântecului ¿i în viziunea popularå prin atingerea gradului maxim derespingere a unei persoane, ob¡inutå îndeosebi prin contagiunea cuelementele (animale, obiecte etc.) considerate tradi¡ional dreptrespingåtoare, impure. De altfel, este vorba aici ¿i despre o murdårie fizicåa destinatarului vråjii, ce conoteazå umilin¡a, degradarea voitå a acestuia(hoit, cal împu¡it, påcurå, cenu¿å, funingine, bursuc, råceala ¿arpelui,singuråtatea huhurezului). Din punctul de vedere al modalitå¡ii prin carese putea atinge obiectivul, vraja maleficå de urât era propagatå prinintermediul faptului (fåcutului, de la „a face“), care putea pune ståpânirepe cel vizat în diferite moduri:

„Fapt uns, Fapt prin patru col¡uri de caså.Fapt mâncat, Cu piele de lup i-o îmbråcat,Fapt strigat, Cununå de spini de måce¿ în cap pusu-le-o,Fapt båut, Cu cåmå¿i de urât i-o-mbråcat,Fapt turnat, Cu brâu de urzici i-o încins,Fapt în picioare cålcat. Cu ciubote de piele de broascå i-o încål¡at...“Fapt pe caså, (Vasiliu, Al., 42).Fapt pe maså,


Vraja de mai sus include, în categoria elementelor magice dintre celemai redutabile, pielea de lup. Aceasta este într-adevår un loc comun alacestui tip de farmece. Iatå încå un exemplu:

„Cine-i aceea, – Pricaz ¿i urå!Cine-i aceea? Dacå-i a¿a,– Catrina! Så fugå N. de eaCe are pe cap! Ca de dracu’,– Piele de drac! ªi så se teamåCe are pe trup? Ca de lup,– Piele de lup! ªi så se påzeascåCe are pe vine? Ca de câine turbat!“– Piele de câine! (Marian, 1996, 24-25)Ce are în gurå?

Acest farmec este, dupå cum aflåm ¿i din explica¡ia urmåtoare, unulde provocare a rupturii rela¡iilor dintre douå persoane, cu scopul de afavoriza o nouå unire: „Vråjitoarea, vrând så despartå pe cei ce tråiesc bine,se duce în pådure ¿i cautå doi copaci gemeni, dezrådåcina¡i de o furtunå ¿icare au cåzut unul într-o parte iar celålalt în alta. Dintre aceste douå lemneia vråjitoarea ¡årânå ¿i, când cei doi aman¡i se aflå împreunå, roste¿te formulade mai sus, adresând cuvintele atât unuia cât ¿i altuia, ¿i azvârlind ¡årânaaceasta între dân¿ii“ (idem).

2.1. Gât/gâtlan de lup

¥n strânså legåturå cu puterea maleficå a pieii de lup se aflå un alt obiectmagic utilizat de vråjitoare, ¿i anume gâtul/gâtlanul de lup. Conformprincipiilor simpatiei ¿i contagiunii, trecerea printr-o piele sau printr-un„gâtlan“ de lup conferea fiin¡elor o parte din calitå¡ile carnasierului: „Sprea avea multå miere de la albine, este bine a le låsa så iaså afarå în ziua deBuna-Vestire, printr-un gâtlan de lup, ¿-apoi ele devin foarte rele, ucid pealbinele vecinilor ¿i li furå mierea“ (Gorovei, 1995, 3). Sau: „Pentru caalbinele så fure miere de la stråini, când se scot primåvara stupii, dau drumulalbinelor printr-o piele, sau printr-un gâtlan de lup, zicând:

«Cum sfârtecå lupul oile, CelelalteA¿a så cåta¡i Albine»“ªi voi så sfârteca¡i (Gorovei, 1990, 237).Pre toate


1 ¥n cazul unor farmece prin care se dorea ca cineva så fie be¡iv, se utiliza un gât dera¡å: „Så se petreacå, de trei ori, prin gât de ra¡å ¿i de ¿tiucå, rachiu ¿i vin, zicându-se detrei ori descântecul, ¿i apoi så se dea, fårå ca så ¿tie, acelui pe care voie¿te så-l cuprindåpatima be¡iei:

«Cum nu poate pe¿tele ¿i ra¡a fårå apå,Cum pe¿tele nu poate tråi pe uscat,A¿a så nu poatå tråi (cutare) nici un ceasCa så nu bea rachiu ¿i vin;Så umble dupå båuturå;Cum nu stå apa mergåtoareªi oastea cålåtoare,Cum nu se poate opriPlumbul din pu¿cå,A¿e nime så nu-l poatå opri pe (cutare)De a nu bea rachiu ¿i vin»“ (Lupa¿cu, 39.).

Explica¡ia utilizårii acestui instrument magic este furnizatå de numeroase credin¡e:„Capul de rå¡oi nu se månâncå, cå te faci be¡iv“ (Zanne, IX, 284). „Diavolul mai întâis-a fåcut rå¡oi, ¿i ca rå¡oi umbla pe apå, când s-a întâlnit cu Dumnezeu. De aceea nu semånâncå capul de ra¡å“ (Niculi¡å-Voronca, 7). Cf. ¿i: „Ra¡å så nu dai de pomanå, cåcinu o månâncå mor¡ii“ (Gorovei, 1995, 206).

¥n mod similar, acest instrument redutabil putea fi utilizat ¿i în cazuloamenilor1: „Se putea face råu cuiva îngropând un gât, o vânå de lup sauun rac la col¡urile caselor“; „Un du¿man poate så-¡i facå fel de fel defarmece ca så påråse¿ti casa; dacå sufli pe beregata unui lup în casa cuivacåruia vrei så-i faci råu, s-a dus ca lupu toatå casa“; „¥mi închipui cå unom dacå are necaz pe cineva ¿i suflå pe o beregatå de lup, råmâne casapustie, da nu ¿tiu dacå-i adevårat; da dacå-i pune vânå de lup, sigur îlîncârligå de nu se mai alege nimic“ (Budi¿, 64, 281, 282). ¥n mod special,vraja prin intermediul gâtlanului de lup era întâlnitå ¿i în magia dragostei.Pentru a strica dragostea „dintre doi dragi, doi so¡i sau doi prieteni ¿i så-iînvråjbeascå, suflå între ei printr-un gâtlej de lup“ (Pamfile, 1998, 166).Farmecul era cu atât mai greu de depistat dacå era îngropat la temelia casei;ca ¿i în cazurile de mai sus, singura ie¿ire din aceastå situa¡ie era chemareaunei vråjitoare, pentru anihilarea lui: „Dacå voiai så-i faci råu du¿manului,noaptea pe la unu-douå îi puneai în funda¡ia casei un gâtlegåu de lup, îldescântai ¿i în casa respectivå aveau loc numai certuri. Proprietarul trebuiaså aducå o vråjitoare care så descânte cu o gåinå neagrå, så se destramevråjile“ (idem, 290).


2.2. Pårul

– Desfå-mi, mândrå, ce-ai fåcut,Cå eu sunt båiat pierdut!ªi-mi dezleagå ce-ai legat,Cå eu sunt båiat stricat!– Bådi¡, bådi¿orul meu,Nu ¡i-am fåcut så-¡i desfac,Da ¡i-am fåcut cå-mi e¿ti drag.Pår din cap eu ¡i-am luat,Pe apå l-am aruncat;Cum mergea apa de linå,Fårå min-så n-ai hodinå;Cum mergea apa de tare,Fårå mine så n-ai stare.

(cântec popular)

Credin¡ele referitoare la puterea concentratå în firul de pår, uman sauanimal, sunt numeroase. La azteci, în Mexic, vråjitorii erau pedepsi¡i printåierea pårului, pentru a-¿i pierde puterea magicå (Frazer, 1990, 324).¥n insulele Celebes ¿i în Sumatra copiilor li se laså pårul så creascå pentrua nu risca så piardå sufletul care sålå¿luie¿te acolo (idem). ¥n modasemånåtor, pårul animalelor trebuia påstrat intact pentru a se asigurafertilitatea acestora, mana laptelui. Aceste credin¡e sunt reluate de practicileapotropaice. Cu primul lapte se spalå vaca pe tot corpul de la cap spre coadå,zicând: „Când ¡i-a numåra cineva toate firele de pår, atunci så-¡i ia mana“(Pavelescu, 1944, 42). Prezen¡a pårului (în antitezå cu lipsa lui – spânii – ,sau abunden¡a acestuia) figura, de asemenea, ca un element definitor alconsacrårii, în sens pozitiv sau negativ. La români se crede cå sunt noroco¿icei care albesc de tineri sau au vârtejuri de pår în cap. De asemenea, „dacåpe o alunicå de pe obraz cre¿te pår, e semn de noroc; så nu tai pårul acolo,cåci î¡i piere norocul“ (Gorovei, 1995, 8). Putem men¡iona încå douå credin¡ereferitoare la aceste reprezentåri: „Omul cu mâinile påroase se crede cå arenoroc ¿i va lua nevastå bogatå (...). Se obi¿nuie¿te ca la moartea unui omnorocos så se taie câteva fire de pår, ca norocul så nu plece cu el din caså“(idem, 234). ¥n anumite pår¡i din Germania, nu i se tåia pårul copilului înainteså fi împlinit un an, ca så nu i se taie norocul (Chevalier-Gheerbrant, III, 45;¿i la români, Scurtu, 44). „Când vinzi o vitå så iei ni¡el pår de pe ea, ca så


1 La bieloru¿i, existå obiceiul de a se ¡ese hainele de înmormântare din pårul persoaneirespective (Baiburin, 1993, 218).

nu-¡i vinzi norocul“ (Zanne, IX, 385). Dacå te visezi cu pårul lung, e semnde noroc; invers, dacå te vezi tuns – e semn de boalå sau de altå nenorocire(Redford-Minionok, 79). De aceea se impunea påstrarea pårului, în cazultåierii sau ruperii lui accidentale: „Nu e bine så tai pårul copilului mic pânåce mai întâi nu-i ia cineva din pår; Nu e bine så ia din pår copilului mic totna¿ul ce l-a botezat, cå are parte de foc; Când te tunzi så-¡i strângi pårul1 ¿iså-l pui într-un gard, ca så nu calce lumea pe el, cå cape¡i durere de cap“(Zanne, IX, 353).

Påros era descris la ru¿i duhul casei: „Oamenii cred cå domovoi esteacoperit de pår des ¿i moale; chiar ¿i palmele, cålcâiele îi sunt pline de pår,numai pe fa¡å, în jurul nasului ¿i al ochilor nu cre¿te pår. Cålcâiele luipåroase se contureazå iarna pe zåpadå, iar cu palma îi mângâie noaptea pecei adormi¡i. Dacå ei simt mâna moale, caldå – e semn de fericire ¿i bogå¡ie,iar dacå e rece ¿i påroaså – e semn råu“ (ªumov-Prejen¡eva, nr. 97, 51). ¥npovestirile ruse¿ti despre duhul casei, semnul prin intermediul cåruia serealizau prevestirile era pårul acestuia: „Odatå l-am visat pe domovoi, sefåcea cå avea ni¿te labe mari, påroase, må apåsa întruna. Mai întâi amînceput så må rog, dar mai apoi am înjurat, de el numai a¿a po¡i så scapi.Avea o mânå lungå, lungå, påroaså... Asta a fost semn råu. Pe vremea aceeas-a spânzurat ¿i ginerele meu“ (ªumov-Prejen¡eva, nr. 92, 49-50). Oobserva¡ie interesantå: pentru cå în pårul personajului demonic esteconcentratå puterea acestuia, sunt fire¿ti ac¡iunile lor care vizeazåmanipularea pårului, deci – echilibrarea sacralitå¡ii acestuia. Duhurile apeiîn ipostazå femininå sunt descrise adesea pieptånându-¿i frumosul pår lung,auriu sau verde – act ce poate fi interpretat ca o augmentare a puteriispiritului: la bieloru¿i, rusalki pot råmâne pe påmânt cât timp pårul le esteud. Pieptånatul pårului lor în decurs de o orå se poate solda cu o cantitatede apå suficientå pentru a inunda un sat (Zelenin, 1916, 148, 149). Uneoricorpul acestor demoni e påros (idem, 161). Tot în spiritul demonismuluipilozitå¡ii aducem ca exemplu un alt element. O legendå bretonå spune cåpårul vråjitoarelor se transformå în ¿erpi. ¥n alte pår¡i, dacå se îngroapåpårul smuls de la o femeie ce se aflå sub influen¡a lunii, el se transformå în¿erpi (Eliade-2, 1992, 166). La sârbi existå credin¡a cå mora se poatetransforma în pår de cal; dintr-un astfel de fir de pår cåzut în apå se na¿te¿arpele (Evseev-2, 1994, 74). Apollo, frumosul arca¿ cu înfå¡i¿are ve¿nictânårå, poartå totdeauna un pår lung care îi cade pe umeri, un pår pe care


fierul nu-l poate tåia. Lui îi aduc tinerii, drept ofrandå pårul de la primatåiere, deoarece ritul pårului tuns marcheazå intrarea în rândul bårba¡ilor.Multå vreme bårba¡ii nu ¿i-au ras nici barba. Primii bårbieri, veni¡i dinSicilia, ar fi ajuns la Roma pe la anul 454, barba råzându-se atunci cuîncepere de la douåzeci ¿i unu de ani. Membrii unui clan masai, desprecare se crede cå posedå arta de a aduce ploaia, nu-¿i tund barba ca så nu-¿ipiardå aceastå putere (Frazer, 1980, II, 204). La fel se spune ¿i desprevråjitori. For¡a maleficå a acestora era concentratå în pårul lor ¿i ei nu puteaufi anihila¡i dacå pårul era intact. ¥n aceastå situa¡ie, cei care erau bånui¡i devråjitorie erau tortura¡i prin smulgerea pårului, pentru a expulza toatåputerea maleficå (Frazer, 1990, 323). ¥n acest sens în¡elegem ¿i credin¡eleromâne¿ti: „Så nu la¿i pe cineva så-¡i taie o ¿uvi¡å de pår din cap ori o bucatåde îmbråcåminte ¿i nici så-¡i måsoare umbra ori så-¡i ia påmânt din urmapiciorului...“ (Avram, 178). ¥n Egipt, pentru a aråta cå regele a învins unadversar, era reprezentat apucându-¿i adversarul de pår. Suport al for¡eifizice, pårul apucat cu mâna e un semn de victorie asupra oricårei persoanecare e ¡inutå astfel. Se crede cå, aidoma unghiilor sau membrelor, pårulomului påstreazå rela¡ii intime cu acesta chiar dupå separarea lor de trup.Ele îi simbolizeazå proprietå¡ile, concentrându-i spiritual virtu¡ile: sunt unitede acesta prin legåturi de simpatie. Astfel, pårul tåiat sau smuls cu pieptenulnu este aruncat, cåci poate servi la influen¡area prin vråji a soarteiproprietarului acestuia. Frecvent, credin¡ele spun despre copilul nåscut cupår pe trup sau pe spate cå este deosebit de norocos. Alteori, în virtuteaaceleia¿i ambivalen¡e a sacrului, pårul excesiv al copilului este un semn alîncålcårii unui tabu sau cel pu¡in al unui comportament nefiresc: „Femeiaînsårcinatå, dacå då cu piciorul în mâ¡å, câine sau alt animal asemenea,face copilul påros. De aceea trebuie så puie în scåldåtoarea copilului pårde la animalul în care ¿i-a amintit cå a dat cu piciorul“ (Zanne, IX, 353)1.

Manipularea firelor de pår putea fi fåcutå atât de posesor, cât ¿i de opersoanå stråinå (¿i, în acest ultim caz, este vorba de un comportamentnefast): „De-¡i curge mereu sânge din nas, så ¡i se înnoade în cap trei firede pår cruci¿, ¿i nu-¡i va mai curge“ (idem). Pierderea controlului asuprapårului cåzut însemna, de fiecare datå, o poten¡ialå agresiune pentru posesor:1 ¥n unele regiuni din Fran¡a, exista obiceiul så se taie cordonul ombilical scurt pentrufete ¿i lung pentru båie¡i, cu referire la membrul lor viril. Dupå ce se usca ¿i cådea de laburic, el era påstrat ¿i protejat. Dacå era mâncat de un animal (câine, pisicå sau ¿obolan),copilul dobândea defectele acelui animal. Mai târziu, era pus în buzunarul copilului înprima zi de ¿coalå, ca så-i garanteze memorie ¿i inteligen¡å. Pe de altå parte, cordonulnu trebuie aruncat în apå, de teamå ca nu cumva copilul så se înece (Pont-Humbert, 222).


„Dacå a aruncat cineva afarå pårul ce i-a ie¿it la pieptånat din cap, apoivråbiile îl adunå ¿i-¿i fac din el cuib, iarå pe respectivul apoi îl doare capul“;„Pårul capului nu este bine a-l da cuiva, cåci el se poate întrebuin¡a la diferitefarmece, cu care se poate face mult råu celuia de la care s-a luat pårul, deaceea pieptånându-se cineva, sau tunzându-¿i pårul, este bine a-¿i aruncapårul în foc“ (Gorovei, 1995, 187). ¥n acest sens trebuie în¡eleaså interdic¡iadescoperirii pårului, cu deosebire într-un moment critic, în care acesta puteaavea de suferit: „Så nu vii de la mort cu pårul despletit, cå-¡i va cådea pårul“(idem, 188). Pårul låsat så creascå fårå a fi îngrijit dupå na¿terea unor gemenisau într-o perioadå de våduvie indicå un contact neobi¿nuit cu lumeaintermediarå (între lumea vie¡ii de pe påmânt ¿i lumea de origine). ¥n practiciapotropaice, pårul constituia un fel de carte de vizitå prezentatå agresorului,care î¿i înceta diligen¡ele malefice: „Când se a¿eazå mortul pe maså, i setaie din cap de cåtre o femeie câteva fire de pår care se påstreazå, pentru camai târziu, dacå mortul se va preface în moroi ¿i va veni acaså, så i se aprindådin pårul lui ¿i astfel så se ducå“ (Pamfile, 1997, 127). ¥n Africa (Togo),dupå un deces normal, pårul ¿i unghiile de care a fost debarasat cadavrulsunt îngropate separat, pentru a facilita intrarea în lumea de dincolo aspiritului, care tinde så le råmânå ata¿at. ¥n caz de deces survenit înstråinåtate, o relicvå formatå din pår, perii de pe corp ¿i unghii aledefunctului, consideratå reprezentarea spiritului såu vital, este aduså în satpentru a se proceda la un simulacru de înmormântare (Pont-Humbert, 251).

Evident, datoritå puterii sale deosebite, marcå a posesorului, pårul erautilizat în numeroase practici magice cu valoare oracularå, în vråji. La botezse realiza urmåtoarea practicå: observau dacå se scufunda sau nu pårulcopilului, tåiat ¿i amestecat cu pu¡inå cearå. Dacå pårul se scufunda, atuncicopilul va muri; dacå nu – va tråi mult (Redford-Minionok, 79). Pårul erafolosit ¿i în terapie: la germani, bolnavilor li se taie pu¡in pår ¿i unghiile,care sunt apoi duse la råspântie. Cel care le atinge va primi ¿i boala. O ¿uvi¡åde pår, bucå¡i de unghii sau pu¡in sânge constituie elementele care permitcrearea dublurii unei persoane vizate ¿i folosesc la orientarea corectå aenergiei în momentul actului magic. Printre riturile de magie ale evreilor, ovrajå de moarte constå în a lua pår de la persoana vizatå, apoi a-l tåia înbucå¡i mici ¿i a pune câte pu¡in din acest pår în cuburi de cearå curatå(Pont-Humbert, 250). ¥n practicile augurale de peste an, pårul animaleloridentificat în timpul vråjii era un simbol pentru norocul practicantului: „¥nºara Româneascå, ¿i anume prin jud. Bråila, este datinå ca românii så-¿ifacå spre Sâmzånii, de cu noapte, o cununå de sulfinå, pe care o aruncå apoi


pe caså în båtaia lunii. ¥n zori de zi, înainte de a råsåri soarele, merg så-¿iafle cununa ¿i så-¿i vadå felul de vite la care vor avea noroc peste an. Dacåvor gåsi pe cununå fire de pår de bou, vor fi noroco¿i la boi; de va fi de cal,vor avea noroc la cai; tot astfel ¿i cu privire la alte soiuri de animale. «Amcercat ¿i eu, zice un povestitor, dar nu mi s-a aråtat nimica; se vede treabacå n-am ¿tiut descântecul»“ (Pamfile, 1997, 66).

Pentru legarea posibilelor cupluri se folosea, de asemenea, în vråji dedragoste, un asemenea fir de pår consacrat: „Fetele dau la o parte din vatrafocului cårbunii ¿i cenu¿a, a¿a ca vatra så råmâie curatå. Dupå aceasta,fiecare fatå ia pe rând câte doi peri de porc ¿i, menindu-i, då unuia numeleunui fecior pe care ¿i-a pus ea de mai înainte ochiul, adecå pe care ¿i-l dore¿tede so¡, iar altuia numele såu. Pe acei peri, astfel boteza¡i, îi pun în vatrafocului, zicând: «Cum nu stau perii de porc pe foc,/ A¿a så nu steie ursitulmeu în loc!» Dacå prin fierbin¡eala focului se întâlnesc perii ¿i se împreunå,se crede cå numi¡ii tineri se vor cåsåtori“ (Marian, 1994, I, 54). Alteori eranecesar, pentru desfå¿urarea vråjii, pår uman: „Smulgi un fir de pår din cap¿i spui: «– Cum acest fir de pår må ¡ine pe mine, a¿a ¿i cutare så må ¡inå pemine, cutare, så nu må uite nicåieri. Amin, amin, amin». Acest fir de pårtrebuie pus în hainele lui, ¿i un fir pe care-l smulgi de la el, dupå ce-l descân¡i,îl pui la tine“ (Vjatskij fol’klor, nr. 256, 49).

Pentru a dezlega rela¡iile dintre cuplurile oficializate, acela¿i fir de pårputea så fie, de aceastå datå, un agent malefic: „Vråjitoarele puteau så facåastfel încât så se destrame familia, ca so¡ul så se certe cu so¡ia. Pentru aceastatrebuia så ia pår de la o pisicå ¿i de la un câine, så-l facå cocolo¿ ¿i så-lpunå sub a noua grindå a casei lor. Trebuia så zicå: «– Cum pisica cu câinelese bat ¿i se ceartå, a¿a ¿i cutare cu cutare så se batå, så se certe, så se zgârie»“(idem, nr. 272, 52). ªi practicile române¿ti utilizau firul de pår în practicilemagice de captare a dragostei. Un farmec complex, ce utiliza ¿i acestelement, este surprins într-un cântec popular:

„Sub un cort de rozmolin, C-ai zis cå de mine-¡ place,ªade mândru ¿i be vin, Lut din urmå ¡-am luat,ªi må cheamå så-i închin Trei fire de pår din capªi så desfac ce-am fåcut, ªi-n mår ro¿u l-am bågat,Cå el nu tråie mult. ªi l-am aruncat på apåHai tu, mândru¡ule, Ca så nu te-nsori degrabå“Ce-am fåcut nu pot desface, (Liiceanu, 74).

Natura animalå a pårului oferea indicii valoroase asupra tipului de vrajåantrenat. Am våzut cå în cadrul practicilor oraculare, pårul animalelordomestice era un semn de noroc, de bogå¡ie pentru cel care-¿i ghicea. Era


firesc, deci, ca pårul animalelor de pradå så fie conotat negativ. Mai mult,caracterul malefic al carnasierului temut, al lupului, era dat ¿i el de prezen¡aunor fire de pår stråine, demonice: „Lupul are trei peri de drac în frunte, deaceea ¡i se ridicå pårul måciucå când îl vezi“ (Niculi¡å-Voronca, 511). Pentrua se apåra de animalele respective sau pentru a-i alunga cuiva teama fa¡åde ele, se recomanda manipularea unor fire de pår ce apar¡inuserå acestora,a¿a cum se proceda ¿i pentru izgonirea strigoilor: „Dacå ¡i-i fricå de ceva,ia pår de la urs ¿i te afumå, cå-¡i vine bine; ui¡i frica“; „Când e¿ti spåriet deun câine, så te afumi cu pår de al lui“ (Gorovei, 1995, 189). Datoritå naturiisale malefice, firul de pår animal era utilizat mai ales în vråji, pentru a ledåuna fiin¡elor vizate: „Dacå i se då cuiva pår de caprå sålbaticå în mâncare,apoi capåtå o pântecåraie care-i cauzeazå moartea“ (idem). ¥ntr-un colindal cerbului, deochiul animalului ¿i, deci, starea de disfunc¡ionalitate instalatå,s-a datorat tocmai manipulårii unor farmece alcåtuite ¿i din aceste fire depår demonice:

„... Iar pe mine m-au luat Din copiteªi m-au dus la fântâna lui Iordan Pår de vite,ªi la râul lui Adam, De pe trupªi mi-au luat de pe cap Pår de lup...“Pår de ¡ap; (Adåscåli¡ei, 430).


2.3. Oase magice

Tata o murit din farmece. Ne-am fåcut caså ¿i mama o pus mazårepânå la Marta. ªi gåinile Martei au stricat mazårea. Mama o pus¿teregoaie ¿i or ¿i murit gåinile. Marta o fåcut cu dracu ¿i mama oîntors mâiturile ¿i o cåzut bårbatul Martei mort. Marta o fåcutatunci boscoane de ale ei cu oase de mort ¿i cu pår de l-o vråjit så«cloceascå» ¿apte ani. ªi când s-or împlinit ¿apte ani, marhåle noastreor început så zbiere în poiatå, în timpul nop¡ii. Tata s-o nimeritatunci så iese afarå. Eu diminea¡a le dau mâncare la vaci; un vi¡ell-am gåsit mort. Viu iute la tata ¿i îi spui. – «S-or fi culcat vacile peel!?» – «Cum så se culce, cå s-o culcat dincoace!» L-am tåiat. Tataîn dupå-amiaza aceea n-o mai mâncat nimic, i-o intrat «aeru»(duhul) când o ie¿it în puterea nop¡ii afarå. Dupå amiazå o luat un«cioc» de «tenchiu» [¿tiulete de porumb] ¿i o început a-i tremuramâna. Mama må cheamå de afarå ¿i-l întreb: «De ce-i strâns detenchiu åsta?» – «Eu nu ¿tiu!» Dupå câteva zile o murit.

Pavelescu, 1945, 59-60

Asemeni pårului, osul desemneazå esen¡a unei persoane, deoareceevocå interiorul unei fiin¡e, partea durå a unui organism, ceea ce e durabilîn corp (Pont-Humbert, 67). Din¡ii, o ipostazå a materiei dure a corpului,sunt prin excelen¡å un semn al consacrårii. Un om poate deveni vråjitor dacåse na¿te cu din¡i ¿i dacå nu spune nimånui, timp de ¿apte ani, acest lucru.Se credea cå vråjitorii ¿i vracii posedå puteri supranaturale cât timp au din¡i.Din¡i puternici trebuia så aibå ¿i vampirul. Popula¡ia komi crede cå, pentrua cåpåta puteri deosebite, trebuie så sco¡i dintele unui mort cu propriii tåidin¡i (Razumova, 46). La bulgari, vampirul care a tråit dupå moarte peste¿ase luni, capåtå oase ¿i devine din nou om; abia atunci se poate transformaîn câine sau în lup ¿i în acest chip î¿i poate ataca so¡iile. ¥n acest sens trebuieîn¡elese ¿i practicile apotropaice care foloseau ca obiecte rituale oasele: laucraineni, de Sf. Ioan ardeau în foc oase de animale domestice, spunându-secå li se då foc vråjitoarelor.

Craniile de cai se foloseau mai ales pentru tratamentul frigurilor(Baiburin, 1983, 65). Sunt situa¡ii în care o cåpå¡ânå de cal ascunså în casåpoate produce necazuri: oamenii ¿i animalele din gospodårie mor, casasåråce¿te (v. ¿i kikimora – påpu¿a demonicå puså în sobå de construc-torii ru¿i). Bulgarii cred cå un cap al unei oi sau al unui alt animal omorâtîn caså învie peste patruzeci de zile ¿i devine un duh råu; cine-i aude behåitul


se îmbolnåve¿te sau moare. Råmå¿i¡ele osoase ale unui animal sau ale uneipåsåri puteau avea înså ¿i valen¡e faste: „Dacå strângi toate oasele de la ogåinå tåiatå în ziua de Pa¿ti ¿i le arunci peste caså zicând: «Uliule! iacå-¡ipartea ta!», apoi uliul nu se mai atinge în anul acela de gåinile ¿i puii aceleicase“ (Marian, 1994, II, 187).

¥n general, transmiterea vråjilor prin intermediul oaselor (care aveauo ac¡iune profund maleficå, datå fiind mai ales originea acestora, precum¿i procedeul de ob¡inere a lor) se bazeazå pe principiile ce ac¡ioneazå ¿i încadrul legendelor totemice: osul este un succedaneu al fiin¡ei de la careprovenea; dacå natura demonicå a acesteia era evidentå, transmiterea prinintermediul acestui instrument a unor for¡e malefice era un corolar foartesimplu. Astfel, se spunea: „Când o femeie vrea så-¿i råzbune împotrivaalteia, ea cautå un os de copil mort, dar nebotezat, ¿i-l pune în mâncare.Dracul se bagå în acel care gustå din aceastå mâncare ¿i-l chinuie¿tene-ncetat“ (Zanne, VI, 556). O variantå a acestei credin¡e este mai explicitåîn ceea ce prive¿te ideea de transfer: „Cine gustå dintr-o mâncare în cares-a pus os de copil, mort nebotezat, prime¿te pe dracul într-însa“ (idem,VII, 333). O reminiscen¡å a credin¡ei într-un os malefic, deosebit depericulos, este întâlnitå în credin¡ele slavilor. Ei spun cå návni kost, nav’jakost’ este un os malefic, adevårata pricinå a mor¡ii: el poate fi regåsit chiar¿i într-un cadavru descompus (Tokarev, 1991-1992, II, 195; a se vedea, încontinuare, utilizarea osului nepereche în farmecele de urât). Fårå ca toatepovestirile så fie la fel de explicite, ele eviden¡iazå rolul nefast al osului,în calitatea lui de element indispensabil al farmecelor celor mai grele:„Odatå o vråjitoare mi-a pus pe câmpul arat oase de mort ¿i craniul uneicapre ¿i nu mi s-au mai fåcut cartofii în grådinå. ªi Tatiana le-a luat cufurca ¿i le-a dus în curtea lor. La ei chiar nu cre¿tea nimic“ (Cerepanova,1996, nr. 313, 82).

Dar dincolo de aceste neajunsuri generalizate, osul malefic era utilizatcu precådere în farmecele de dragoste, pentru atragerea sau respingereapersoanei vizate. Dacå fata vede cå a råmas necåsåtoritå, î¿i închipuie cåi-a fåcut cutare sau cutare så nu se mårite. Pentru anihilarea stårii de vrajå,„când vrei så faci la un fecior så te ia, så iei ¡årânå de la mormânt. ªi cândsapå groapa så iei un os de la mortul care-l scoate ¿i så-l dai la o prietenåbunå så-l arunce în curte la åla“ (Cristescu-Golopen¡ia, 41). Practicilerealizate în acest scop sunt numeroase, ca ¿i elementele primare din careputea fi ob¡inut agentul magic, dar rezultatul este acela¿i pretutindeni.Farmecele de dragoste, pentru a avea rezultatul scontat, impun ca necesarejertfe sângeroase aduse divinitå¡ilor infernale (nenumite, înså): „Cucul î¿i


leagå numele într-o mare måsurå de dragoste ¿i îndrågosti¡i. Cine va împu¿caun cuc înainte de Sânziene ¿i-l va mânca fript fårå pâine ¿i sare, iar capul îlva purta cu sine, va fi vorbit de bine de to¡i oamenii, va fi ascultat de to¡i;vocea lui va fi plåcutå tuturor, ca vocea cucului. Prin unele pår¡i, cine audecântând cucul întâi, ia sare în mânå ¿i craca de pe care a cântat, fiind bunede dragoste. ¥n noaptea spre Mânicåtoare se face de dragoste: cu ulciorulpe co¿ (co¿ul sobei), cu toiag de alun ¿i cu limbi de cuc ¿i cu ramura pecare a cântat cucu-ntâi“ (Pamfile, 1998, 28-29).

A¿a cum am våzut în prima parte a acestui capitol, numeroase farmecese bazau pe luarea dragostei (cu precådere materne) de la fiin¡ele legate întreele prin asemenea sentimente. „Furtul“ dragostei se realiza nu numaisimbolic, în plan lexical. Anumite vråji, pentru a da o mai mare consisten¡åcuvintelor rostite, consfin¡eau simbolic transferul dragostei asupra unorobiecte ce erau mai apoi purtate de doritori. Mai mult, ca ¿i în cazul de maisus, legomenul men¡ioneazå existen¡a unor jertfe concrete ale animalelor acåror dragoste trebuia luatå: „Dragostele s-au cules din capetele unui întreg¿ir de animale ¿i s-au bågat în sarea în care se descântå pe vatrå cu o secerå.Sarea se poartå de cel cåruia i s-a vråjit:

«Au pornit 44 de boieri så vâneze codri ¿i mun¡i,ªi n-au vânat codri ¿i mun¡i,Ci au vânat 44 de iepe cu mânji:Capetele le-au tåiat,Inimile le-au luat,¥n iastå sare le-au bågat.Au pornit 44 de boieri så vâneze codri ¿i mun¡i,ªi n-au vânat codri ¿i mun¡i,Ci au vânat 44 de vaci cu vi¡ei:Capetele le-au tåiat,Inimile le-au luat,¥n iastå sare le-au bågat...»“ (idem, 29-30)

¥n continuarea vråjii, seria victimelor se dovede¿te a fi numeroaså: oicu miei, scroafe cu purcei, cå¡ele cu cå¡ei, clo¿ti cu pui etc. Pentru a consfin¡itransferul ofrandå-dorin¡a împlinitå, încheierea este tran¿antå: „Cu fluierulam fluierat,/ Dragostele le-am adunat!“ Asemenea jertfe erau cunoscute ¿iîn alte mitologii: tânårul trebuie så omoare un porumbel, så ia gråsime dinacesta ¿i s-o punå în aluat, så facå un colåcel; så i-l dea så-l månânce fataiubitå, zicând: „Cum tråiesc împreunå porumbeii, a¿a så må iubeascå ¿i pemine cutare“ (Tarasova, 27). O vrajå româneascå deosebit de complexåutilizeazå în calitate de jertfå prigorul: „¥ndatå ce capåtå babele prigorul


viu, ard numaidecât vatra ¿i ¡estul sub care coc målaiul, aruncå pasårea vieînåuntru ¿i, pe când pasårea se zbate ¿i sfârâie sub ¡est, baba învârte¿te unfus deasupra ¡estului, boscorodind din gurå urmåtorul descântec:

«Cum se zvârcole¿te de viu Cât a tråitAst prigor în foc, Pân-a muritA¿a så se zvârcoleascå, Fårå apåSå nu-¿i gåseascå loc Fårå hodinå,To¡i ¿i toate A¿a så se canoneascåPentru care-oi da To¡i ¿i toateªi voi descânta Cui oi soroci,Din ea. Cui oi vråji,Cum se chinuie Eu, baba (cutare)».

Când crede baba cå-i fript prigorul, ridicå ¡estul ¿i în loc de prigor då cumâna de un ciuculete de scrum... Ia pasårea fåcutå cårbune, o despicå, îi scoatecreierul, inima, pieptul, furca pieptului ¿i trei pene arse de la coadå ¿i toateastea le îngroapå baba în puterea nop¡ii, înainte de cântatul coco¿ilor, la u¿aunei biserici, ¿i, dupå nouå zile, se duce tot noaptea de le dezgroapå,påstrându-le ca pe o comoarå“ (Leon, 8-9). O altå victimå ritualå era, a¿a cumam mai våzut, cucul: „cine va împu¿ca un cuc înainte de Sânziene ¿i-l vamânca fript fårå pâine ¿i sare, iar capul îl va purta cu sine, va fi vorbit de binede to¡i oamenii, va fi ascultat de tot (...); purtarea capului de cuc se face defete, mai ales când merg la joc, ca så fie ¿i ele a¿teptate ¿i iubite, dupå cum ¿icucul este a¿teptat ¿i iubit mai mult decât alte paseri“ (Pamfile, 1998, 28).

Mai cu seamå în ajunul Cråciunului, vråjitoarele cautå så prindå lilieci,pe care apoi îi îngroapå într-un furnicar ¿i-i laså acolo pânå putrezesc. Dinscheletul liliacului mort nu råmâne decât un os în formå de cârligel ¿i unulîn formå de lopå¡icå; cu cel dintâi se servesc în descântece de dragoste (de-aatrage pe cineva) ¿i cu cel de-al doilea la descântat de urå ¿i du¿månie (cândvoie¿ti a depårta pe cine ¡i-e urât; Gheorghiu, 134). Iatå o altå descriere apracticii uciderii rituale, în care este subliniat mai pregnant caracterul sacrual victimei ¿i al actului în sine: „Liliacul e bun de dragoste. Så-l prinzi ¿iså-l pui într-o oalå nouå – så-i faci bortå în fund – ¿i så-l pui într-un mo¿inoide furnici, pe hotar, al¡ii zic cå pe al nouålea hotar, dar så fugi cât po¡i, cåcicând începe el a ¡ipa, de durere, dacå l-ai auzi, ai råmâne surd. La nouå zileså mergi ¿i så cau¡i, ¿i gåse¿ti în oalå un ¡epoie¿ ¿i-o greblu¡å. Cu greblu¡a,pe cine ¡i-i drag, så-l tragi fårå ca så te vadå, ¿i nu mai po¡i scåpa de acela,iar cu ¡epoiul, pe cine nu-l po¡i suferi, så-l împungi ¿i las’ dac-a mai veni“(Niculi¡å-Voronca, 334). Nu este deloc întâmplåtoare, în logica gândirii


populare, prezen¡a liliacului1 în cadrul farmecelor de dragoste, adicå atuncicând se dorea cu mare asiduitate influen¡area destinului. Pe Coasta de Aurse spune cå stolurile de lilieci care påråsesc în fiecare searå insula ducându-secåtre gurile râului sunt suflete ale mor¡ilor care vie¡uiesc pe insula sfântå ¿iîn fiecare searå2 trebuie så viziteze locuin¡a feti¿ului Tano, care locuie¿te înrâul cu acela¿i nume (fiind vorba, deci, de un fel de divina¡ie realizatå prinintermediul sufletelor mor¡ilor). Pe de altå parte, în Australia se crede cåvia¡a liliacului este legatå de via¡a omului; dacå omori un liliac, se scurteazå¿i via¡a omului (Redford-Minionok, 227-228). Sau: „Poporul se fere¿te deatingerea liliecilor, crezând cå dacå s-ar a¿eza pe capul cuiva ¿i i-ar rupeun fir de pår de pe cap, acel om ar trebui så moarå în curând“ (Gorovei,1995, 121). ¥n felul acesta sunt u¿or de în¡eles efectele pe care le poate aveamanipularea oaselor de liliac asupra persoanei vizate.

Ca ¿i în cazul ob¡inerii osului „invizibil“, pisica era un animal preferatde vråjitoare în ob¡inerea instrumentelor magice. Ru¿ii considerau drept celmai bun mijloc împotriva farmecelor de dragoste un talisman tainic, carese ob¡ine de la o pisicå neagrå sau de la broa¿te. Este foarte u¿or så ob¡iiaceste oase ajutåtoare: este suficient så fierbi într-un cazan o pisicå neagrå¿i ob¡ii un „cârlig“ ¿i o „furculi¡å“, sau este suficient så pui într-un furnicardouå broa¿te, pentru a ob¡ine „cârligul“ ¿i „furculi¡a“. Cu cârligul efermecatå femeia pe care doresc s-o atragå (cåreia, pe neobservate, i-l aga¡åde rochie). Cu furculi¡a sau cu lopå¡ica femeia poate fi îndepårtatå, atuncicând prezen¡a ei nu mai este doritå. A¿a cum am våzut, actul magic alob¡inerii ingredientelor necesare vråjii era periculos pentru performant. Dela furnicar, se spunea, trebuie så te retragi cu spatele, pentru ca duhul påduriiså nu dea de tine, când î¡i va lua urmele; mergând cu spatele, ambele urmevor duce cåtre pådure, iar afarå din pådure – nici una. ¥n alte cazuri, doritoriisunt sfåtui¡i så meargå douåsprezece nop¡i la rând la furnicar, så-l înconjoareîn tåcere de trei ori, ¿i numai în a treisprezecea noapte solicitantul va puteaintra în posesia comorii nepre¡uite (Maksimov, 144-145). ¥n mod asemånåtorse desfå¿oarå ¿i vråjile ce utilizeazå broa¿tele. ¥ndrågostitul, dorind så aibåputere asupra fiin¡ei iubite, apeleazå la fermecåtor pentru sfaturi în dragoste.Fermecåtorul îi spune acestuia så se ducå diminea¡a devreme la lac ¿i så1 ¥n Rusia – liliac uscat se ¡ine în sân, pentru sånåtate ¿i fericire. Sau era fiert, ¿i aparespectivå era datå bolnavilor de friguri. Praful ob¡inut prin fårâmi¡are era amestecat înmâncarea animalelor, pentru a preveni deochiul sau alte farmece (Redford-Minionok, 228).2 O credin¡å sco¡ianå spune: dacå liliacul se ridicå în zbor ¿i se laså apoi la påmânt, esemn cå a sosit ora vråjitoarelor, când acestea au putere asupra tuturor fiin¡elor(Redford-Minionok, 227).


prindå câteva perechi de broa¿te. Dacå reu¿e¿te så prindå o pereche, så lepunå într-un ulcior gåurit ¿i så fugå, fårå så se uite în urmå, pânå la primulmu¿uroi, ¿i så le îngroape acolo. Dupå aceea trebuie så fugå din nou, totfårå så se uite în urmå, pânå acaså. Dacå înså se va întoarce sau va trage cuurechea la zgomotul, ¡ipåtul, ¿uieratul ce se aude, – for¡ele necurate îl potdistruge, el însu¿i nereu¿ind så mai intre în posesia oaselor dorite.¥ndrågostitul va merge a treia zi la mu¿uroi, va såpa ¿i va gåsi acolo o furcu¡å¿i un cârlig. Aceste instrumente, se spune, fac adevårate minuni în dragoste.Dacå vrei så for¡ezi pe cineva så te iubeascå, este suficient så o „agå¡i“ pefatå cu acest cârlig ¿i dorin¡a ¡i-e îndeplinitå. Dacå înså fata devine o povarå,atunci e suficient s-o împingi pu¡in cu furcu¡a ¿i ea pentru toatå via¡a varåmâne indiferentå în fa¡a celei mai înflåcårate iubiri (Saharov, 64).

Acestea au fost datele prezentate din punctul de vedere al culegåtorului,fårå a insista prea mult asupra psihicului persoanelor angajate în desfå¿urareavråjii. Iatå un fragment sugestiv dintr-o nuvelå a lui Vasile Voiculescu, încare este descris chiar efectul unui farmec asemånåtor realizat prinintermediul unui os vråjit: „... Båtrâna må låså din descântec ¿i se sculå.Râcâi într-un col¡ al cocioabei påmântul ¿i scoase o oalå dinlåuntrul cåreiaalese o bucå¡icå de os cât un solz de crap. Fåcu un semn cu degetele asupralui ¿i-l scrijeli cu o stea ca ¿i cea din inima mea, numai cå în cinci col¡uri,din care unul cåutând în jos. «– ºine, îmi spuse încet. Du-te cu farmeculacaså. Dar singur. ªi så nu te întâlne¿ti cu nimeni. Suflare de om så nu te¿tie. Dacå-¡i iese cineva în cale, abate-te ori ocole¿te-l! De nu po¡i, laså vrajajos pe påmânt ¿i depårteazå-te. Numai dupå ce s-a depårtat omul, te întorci¿i iei osciorul. O datå ajuns acaså, ascunde-te. Numai când o fi ea singurå,gåse¿te chip så te apropii fårå så te vadå. Atunci så-i strecori vraja oriunde-iputea, în pår, în sân, în betelie. Så n-ai nici o teamå. Numai så te gânde¿ti înclipa aia cu putere la mine ¿i så strigi tare: «mumå, sai!» Am smulstalismanul din mâna Sibilei ¿i am alergat tot drumul cu zvâcneli deinimå (...). Am sosit acaså când era încå diminea¡å. Båtåtura, pustie. Iubita,pe prispå, aplecatå deasupra unui ghiveci, råsådea o floare. ªi dragostea,dragostea mai pustiitoare ca oricând, må pråvåli cåtre ea. Ea m-a sim¡it.Dar pânå så se întoarcå ¿i så se apere, i-am strecurat, în betele cu care eraîncinså, solzul vråjit. ªi am strigat precum må învå¡ase båtrâna. «– Ce faci?»se råsuci spre mine, c-un ¡ipåt ascu¡it, ca un junghi. ¥n drum spre casåculesesem un cåråbu¿, pe care plånuisem så i-l anin de ie ¿i astfel så motivezgestul cu care så-i strecor vraja... La ¡ipåtul ei îi aråtai gângania, pretextândcå se urca pe ea s-o ciupeascå. Dar în clipa aceea se petrecu ceva cumplit.¥n fa¡a mea sta o strigoaicå, cu ochii de albu¿ de ou råscopt, plesnit de


dogoare; nasul mâncat de ulcer; obrajii scofâlci¡i se sugeau adânc întregingiile ¿tirbe ¿i puruiate...“ (Voiculescu-1, 23).

Fårå îndoialå, în rândurile de mai sus este vorba de mai mult decât unsimplu farmec de „întoarcere“ a privirii de la femeia iubitå; se fac sim¡iteecouri ale unor ritualuri de exorcizare a unor fiin¡e demonice, într-oadevåratå competi¡ie a puterilor malefice.

2.3.1. RITUALURI DE EXORCIZARE. JERTFA DEMONICÅ

Am våzut cå oasele erau folosite în practicile magice în numeroase situa¡iiîn care era nevoie de sprijin exterior pentru bunul mers al lucrurilor societå¡ii.Dacå am început analiza credin¡elor legate de oasele magice cu ipostaza lortanaticå, vom încheia cercul deschis prin abordarea cazurilor de ucidere ritualå,de trimitere în moarte (dupå principiul „moarte pentru moarte“), înså cu valoareexpiatorie, în cazul exorcismelor. „¥n comuna Afuma¡i, satul Amzule¿ti, în josuljude¡ului Dolj, acum vreo câ¡iva zeci de ani murind locuitorul Mårin MireaOciocioc, s-a våzut cå piereau mereu din neamurile lui vii. L-a dezgropat unul,Badea Vråjitorul, acum mort ¿i el, într-o noapte, era o iarnå geroaså, ¿i l-a dustocmai la Mågura Bråzdatå, ce este hotar, unde l-au ¿i mâncat lupii. A doua zii-au strâns oasele, i le-au stropit cu vin, fåcându-i slujba cuvenitå ¿i apoi le-aupus iarå¿i în mormânt. De-atunci încoace a încetat a mai muri din acel neam“(Dumitra¿cu, 6). ªi povestirile despre strigoi continuå în acela¿i mod; singuramodalitate de anihilare a efectelor devastatoare ale ac¡iunii demonului fiindtrimiterea lui în adevårata moarte, simbolizatå aici de fragmentarea trupului ¿ide împrå¿tierea oaselor: „¥n comuna Cu¿mir, în partea de sud a jude¡uluiMehedin¡i (...) începurå så moarå din alt neam. Au dovedit cå cutare om båtrân,mort de nu ¿tiu când, era pricina. Când l-au dezgropat, l-au gåsit ¿ezând turce¿te¿i ro¿u-ro¿u, para focului, cå mâncase aproape un neam întreg, ¿i voinic, ¿icând au vrut så-l scoatå, s-a încontrat cu ei!... Vezi, necuratul!... I-au dat câtevaberde, l-au scos afarå ¿i cu cu¡itul n-au putut så-l taie... Au luat o coaså ¿i cubarda l-au despintecat, au tåiat din ficat ¿i inimå câte-o bucatå, le-au ars ¿i apoil-au înmormântat. Cenu¿a din inimå ¿i ficat au dat-o la bolnavi de-au båut-o¿i... s-au însånåto¿it“ (idem, 7)1.

1 Jertfe umane cu o semnifica¡ie obscurå sunt men¡ionate în basme: în povesteanapolitanå Lo Corvo sau „Corbul“, Ienariello îi procurå fratelui såu o logodnicå doritå¿i-l fere¿te de toate primejdiile, fåcând întocmai ce auzise de la douå porumbi¡e („de-i vaspune, piatrå så se facå!“). Surprins cu sabia scoaså, cu care omorâse balaurul din camerafratelui, Ienariello fu osândit la moarte ¿i, mårturisind adevårul, împietri. De la unmo¿neag aflå apoi regele leacul învierii: så ungå statuia cu sângele copiilor såi, ¿i a¿aînvie fratele, iar copiii uci¿i furå regåsi¡i vii ¿i neatin¿i (ªåineanu, 390). A se vedea în


acest sens ¿i basmul românesc Omul de piatrå, publicat de P. Ispirescu, avându-i capersonaje pe Afin ¿i Dafin: „... ¥mpåratul spuse cå a visat o femeie îmbråcatå în hainealbe, care i-a zis, cå dacå voie¿te så învieze pe fratele såu cel împietrit, så taie copilul lor¿i så ungå piatra cu sângele lui“. ¥mpåråteasa spuse cå ¿i ea a visat tot un astfel de vis;apoi unindu-se amândoi, tåiarå copilul ¿i, stropind piatra cu sânge, începu så se mi¿te,apoi învie. Când Afin auzi de jertfa fåcutå, se crestå la un deget cu cu¡itul ¿i låså så-icurgå sângele såu peste copil, care învie numai într-o clipå... (ªåineanu, 391).

Acela¿i motiv al jertfei umane, realizat de data aceasta pentrudurabilitatea construc¡iei, constituie un segment important de nara¡iunimitologice avându-le ca personaje pe duhurile casei (stafii, strigoi,vampiri etc.). ¥n timp s-a realizat treptat substitu¡ia fiin¡ei umane vii cu umbraei. ¥n Grecia, primul om care trece pe lângå o nouå construc¡ie, dupå ce s-apus prima piatrå, va muri în cursul anului. De aceea se aduc jertfe animaleun miel sau un coco¿ negru. ¥n Germania, în 1843, se mai aduceau ca jertfåcopii din flori (Tylor, 86, 87). La bulgari, ca ¿i la români, se realizau frecventpractici de luarea umbrei (asemånåtoare lor sunt ¿i practicile române¿ti deluare a norocului celui mort): me¿terul, la construirea unei case de piatrå, iao nuia de trestie ¿i måsoarå cu ea umbra unui trecåtor sau a unui ucenic.Nuiaua este îngropatå în funda¡ie. Cel mai potrivit moment pentru acest ritualeste amiaza, când sunt ¿i cele mai scurte umbre. Omul a cårui umbrå a fostmåsuratå începe så se „usuce“, moare, este îngropat, dar sufletul lui råmâneun timp (¿apte-treizeci de ani) pe påmânt, lângå clådire. Dacå noaptea, cândiese la luminå, pe lângå clådire trece un om, umbra se transformå în animal¿i tåbarå asupra omului, încercând så-l omoare, crezând cå este me¿terul.¥ntr-o secven¡å intermediarå s-a renun¡at la îngropatul umbrei. La temelianoilor construc¡ii se îngropau acum oase ¿i cranii omene¿ti. O posibilåpracticå oracularå, de aflare a victimei prin tragere la sor¡i – era vorba fie deo posibilå jertfå a zidirii, fie de un obol adus mor¡ii în anul respectiv – era ¿iea bazatå pe magia similitudinii: „Osul de la pieptul gåinii (iede¿ul), tras dedoi, la care råmâne hârle¡ul, are så-l îngroape pe celålalt“ (Gorovei, 1995,200). Acela¿i tip de os putea oferi ¿i alte informa¡ii: „dacå osul pieptului dela vreo pasåre domesticå, tåiatå la nuntå, este drept, acesta e semn cå ambiiso¡i sunt fideli unul altuia ¿i cå fericirea familiei este asiguratå. Dacå centrulunui os e de o culoare ro¿ie, e semn cå paupertatea e departe de acea perechede so¡i, iar dacå culoarea e albå sau pu¡in ro¿ie, însemneazå cå avu¡ia nu-iprea iube¿te“ (Marian-2, 1995, 123-124).

Alte reprezentåri ale osului sacru

Vom începe prezentarea principalelor tipuri de reprezentåri ale oaselorsacre, în accep¡ia lor fastå sau nefastå, cu eviden¡ierea unui foarte interesant


mit românesc de origine, care påstreazå numeroase ecouri în basme: „Cums-o fåcut lumea: Dumnezo o scoptit on scoptit mare, în jos ¿i s-o fåcut oapå mare-mare. ¥n scoptitu ala era douå ciontu¡å de pe¿te, cum o mâncatDumnezo, în ziua aia, pe¿te. Din ciontele alea s-o fåcut doi pe¿ti mari. Unus-o pus a¿e ¿i celålalt a¿e... Mâlu din ape s-o pus på stinarea lor ¿i tåt s-oadunat ¿i tåt s-o pus pânå s-o fåcut påmântu. Amu, când pe¿tii så clåtescuåri dau din codå, tremurå påmântu. Dacå så scufundå, câte on ptic, tragede påmânt în jos ¿i vin apele mari. Dacå så-mping în sus, scad apele“(Chita-Pop, 242).

Picior de os = moarte

Posesorul piciorului de os este exponent al lumii celeilalteCel mai caracteristic reprezentant al posesorilor „picioarelor de os“ este

vråjitoarea arhetipalå a basmelor ruse, Baba-Iaga kostianaia noga„picior-de-os“. Mul¡i cercetåtori au våzut în Baba-Iaga un cadavru. Maiplauzibilå înså pare ipoteza dupå care apari¡ia în mit sau legendå a unui erouclaudicant (cum e ¿i cazul personajului Baba-Iaga) semnaleazå prezen¡a uneidivinitå¡i a mor¡ii, a lumii de dincolo, care, ini¡ial, avea poate chiar înfå¡i¿areaunui ¿arpe (cf. Lau¿kin, 181-201). Al¡i cercetåtori au considerat cå oreprezentare figuratå a scheletului o constituiau a¿a-zisele picioare deanimale ale demonilor (copite, labe de gâscå etc.): „O ciudatå reprezentareeste prezentå în supersti¡ia conform cåreia piticii, elfii ¿i demonii au picioarede animal, mai cu seamå de gâscå sau de ra¡å... Este firesc så se plece maiîntâi de toate de la transformarea în animale pentru a se explica aceaståstranie tråsåturå a multor legende, dar eu nu cred cå adevårata pricinå så seafle tocmai aici. ªtim cå demonii sunt concepu¡i ca schelete în descompunere¿i, ca urmare, aspectul inform al picioarelor poate fi redus la urmåtoarele:urma låsatå de piciorul unui schelet era consideratå ca urmå a unei labe degâscå sau de ra¡å, ¿i, atunci când aceastå legåturå a încetat så mai fieperceputå ca atare, s-a dezvoltat legenda piciorului de demon“ (Güntert,apud Propp, 74). Dar explica¡ia nu este întotdeauna foarte simplå. Prezen¡apiciorului de os al personajului Baba-Iaga este legatå de faptul cå ea nuumblå niciodatå: fie cå zboarå, fie cå stå culcatå, are tot timpul aparen¡aunui mort. Mai mult, aser¡iunea cå piciorul de os este primar, iar cel deanimal secundar nu e confirmatå de materiale dacå le luåm în ordineaevolu¡iei lor stadiale: imaginea zoomorfå a mor¡ii este mai veche decâtimaginea bazatå pe oasele scheletului (Propp, 74).


Manipularea oaselor în vederea asigurårii unei cåi de acces în lumeacealaltå

¥n basmul publicat de P. Ispirescu, Porcul cel fermecat, întâlnim o scenåîn care manipularea oaselor ajutoarelor magice este suficientå pentruasigurarea unei cåi de acces în lumea cealaltå: „... Ea î¿i fåcu o scarå dinoscioarele celor trei gåini ¿i mai lipsind o treaptå (pierduse un oscior), î¿itåie degetul cel mic, îl lipi de scarå ¿i intrå...“ (apud ªåineanu, 174;reprezentåri asemånåtoare sunt întâlnite în basmele ce includ în categoriaatributelor sacre piei de animale sau alte pår¡i componente ale acestora).Dar o cale de acces cåtre lumea cealaltå nu se realizeazå neapårat peverticalå. La ucraineni, vråjitorul poate fi recunoscut dacå sub pragul bisericiisunt îngropate oasele picioarelor unui miel: cei ce sunt vråjitori nu pot intraîn bisericå. ¥n mod asemånåtor, sârbii spun cå po¡i vedea o vilå (demoneolian) în prima vineri cu lunå nouå, dacå fierbi un os dintr-un mormântîntr-un cerc de butoi ¿i apoi îl arunci afarå din cerc (Vinogradova-Tolstaia-2,1994, 36).

Manipularea oaselor ca procedeu de regenerare, de revenire la via¡å„Femeia însårcinatå dacå månâncå carne de vânat, trebuie så strângå

un os din acel animal ¿i så-l puie în scåldåtoarea copilului; altfel copilulface niscai råni ca acele de vânat“ (Zanne, IX, 332). Pornind de la aceaståcredin¡å popularå româneascå vom încerca så sistematizåm, în cele ceurmeazå, multitudinea interdic¡iilor sau a precep¡iilor legate de prezen¡aoaselor în societå¡i diferite (în care vânåtoarea nu se afla întotdeauna peprimul loc).

Legende totemice: readucerea la via¡å a animalului ucis (ritual

sau nu) de vânåtor

La popoarele de vânåtori, oasele reprezintå izvorul ultim al vie¡ii, atâtal vie¡ii omului, cât ¿i al vie¡ii animalului, din care specia poate rena¿te lanesfâr¿it. Din acest motiv, oasele animalului nu sunt sfårâmate, ci adunatecu grijå ¿i påstrate dupå obicei, adicå îngropate, puse pe platforme sau încopaci, aruncate în mare etc. (Eliade-1, 1997, 158). O legendå gågåuzå spunecå Adam, pentru a ob¡ine so¡ii pentru fiii såi, a adunat oasele diferiteloranimale ¿i l-a rugat pe Dumnezeu så le dea via¡å. ¥ntr-un basm armean, unvânåtor ia parte la o nuntå a duhurilor pådurii. Este poftit la ospå¡, numånâncå, dar påstreazå antricotul de vitå care îi fusese oferit. Apoi, adunândtoate oasele animalului, pentru a-l învia, duhurile sunt nevoite så punå înlocul coastei care lipse¿te o creangå de nuc (idem, 160). Ecouri ale unorastfel de practici sunt surprinse ¿i în basmele române¿ti. Iatå, de exemplu,


basmul publicat de I. Pop-Reteganul, Fiu¡ul oii: „Un båiat cu o oi¡å îl întâlnipe Dumnezeu în chip de mo¿neag, care-i ceru carnea ei. El îi dete mieluloii ¿i, dupå ce mâncå, Dumnezeu zise båiatului: «Seamånå tu oaselemielului, cât e lunca asta de mare, ¿i hai dupå noi!» Båiatul fåcu a¿a ¿i dinoase se fåcurå tot oi, o turmå întreagå...“ (apud ªåineanu, 382). „Coco¿ul,mai demult, dacå-l mâncai, el din osi¿oare iar învia. Zbura la icoane ¿i striga:«Cucurigu! Uite, m-au mâncat ¿i iar am înviat!»“ (Niculi¡å-Voronca, 432).

Se pot întâlni ¿i situa¡ii în care, prin eviden¡ierea pregnantå a încålcåriitabuurilor, este explicatå o anomalie (în acest caz, claudica¡ia) animaluluireadus la via¡å. A¿a se întâmplå ¿i în Edda nordicå: pornit în cålåtorie cucåru¡a ¿i ¡apii såi, Thorr s-a oprit la casa unui ¡åran. „¥n seara aceea, Thorra luat ¡apii ¿i i-a tåiat. Animalele au fost apoi jupuite ¿i puse la fiert într-uncazan. Când carnea era gata, Thorr ¿i tovarå¿ii såi s-au a¿ezat så månânce.Thorr l-a poftit la maså ¿i pe ¡åran, împreunå cu nevasta ¿i copiii... ApoiThorr a pus pieile de ¡ap lângå sobå ¿i le-a spus ¡åranului ¿i familiei lui såarunce oasele pe piei. Thjalfi, fiul ¡åranului, avea în mânå osul de la ¿old alunui ¡ap, pe care l-a spintecat cu cu¡itul ca så ajungå la måduvå. Thorr aînnoptat în casa ¡åranului. A doua zi s-a trezit înainte de råsåritul soarelui,s-a îmbråcat, a luat ciocanul Mjollnir ¿i a binecuvântat råmå¿i¡ele ¡apilor.ºapii s-au ridicat, dar unul ¿chiopåta de piciorul din spate“ (Gylfaginning,cap. 26, apud Eliade-1, 1997, 160). ¥n cazul în care se întâmplau accidente¿i membrele animalului nu puteau fi recuperate integral, se gåseau diversecåi de ie¿ire din dificultate. Evident, numai divinitatea responsabilå curegenerarea animalelor putea så dispunå de aceste procedee. Abhazii dinCaucaz spun cå Adagwa, zeul pådurii, dacå observå cå a înghi¡it din gre¿ealåun os în timp ce månâncå vânatul, îl înlocuie¿te cu o bucå¡icå de lemn.Loparii siberieni înlocuiesc oasele lipså ale vânatului ucis cu cele ale câineluicare le-a mâncat (Ginzburg, 253). ¥n mitologiile în care vânåtoarea nuconstituia ocupa¡ia principalå a popula¡iei, regenerarea, revenirea la via¡åse putea realiza, în anumite situa¡ii, prin intermediul obiectelor/elementelormagice, în posesia cårora eroul favorit putea intra cu sprijinul ajutoarelor.Un astfel de liant îl constituia apa vie/apa moartå: „Apa învietoare se aducede la mun¡ii care se bat în capete, printre care curg douå fântâni: una cu apåvie ¿i una cu apå moartå, a doua servind a închega bucå¡ile ¿i oasele mortului,iar cealaltå a le însufle¡i. Ace¿ti mun¡i mi¿cåtori se odihnesc numai ojumåtate de ceas, la amiazå, ¿i atunci e momentul a se lua apa, dar cumprind de veste, iar încep a se bate, ¿i de aceea numai cu mare primejdie sepoate cåpåta“ (ªåineanu, 41).


Func¡ie fertilizatoare. Urma¿i miraculo¿i¥n strânså legåturå cu prima func¡ie a oaselor, aceea de purtåtoare în

sine a elementelor vitale ale fiin¡ei din alcåtuirea cåreia au fåcut cândva parte,se contureazå ¿i func¡ia de stimulent al fertilitå¡ii. Omul care intrå în posesiaunor asemenea oase magice nu va da na¿tere unei fiin¡e asemånåtoare celeicåreia i-a apar¡inut osul, ci unei fiin¡e umane, mai precis, unor descenden¡i(umani, animali etc. – în func¡ie de vietatea care a intrat în contact cuelementul) miraculo¿i. ¥n basmul lui Ispirescu, Luceafårul de ziuå ¿iluceafårul de noapte, împåratul merge, în urma unui vis, la pescuit, cu undi¡ala gârlå ¿i prinde un pe¿te de aur. ¥mpåråteasa månâncå din pe¿te, gåtindu-lsingurå, roaba suge ¿i ea un os. Nasc una, ziua, pe Busuioc, iar alta, noaptea,pe Siminoc (apud Cålinescu, 188).

Legendele ini¡ierii: readucerea la via¡a cea nouå, într-un nou

stadiu, a ini¡iatului

Dupå o tradi¡ie a papua¿ilor kiwai, într-o noapte, un om a fost ucis deun óboro (spiritul unui mort); acesta i-a scos din trup toate oasele ¿i i le-aînlocuit cu oase de óboro. Când spiritul l-a reînviat, omul era asemeneaspiritelor, adicå devenise ¿aman. Óboro i-a dat un os cu care putea chemaspiritele (Eliade-1, 1997, 67). ¥n mod asemånåtor, o probå ini¡iaticå aneofitului eschimos cere un îndelungat efort de ascezå fizicå ¿i decontempla¡ie având ca scop dobândirea facultå¡ii de a se vedea pe sine caschelet (idem, 72).

Parte componentå a unui ritual magic de terapie (readucere la via¡å

ca vindecare)

Când såvâr¿e¿te o opera¡ie magicå, se crede cå spiritul Munkaninji stålângå vråjitor ca så-l supravegheze fårå så fie våzut de profani. Când extrageun os – opera¡ie såvâr¿itå de obicei în taina nop¡ii vråjitorul suge mai întâio anumitå cantitate de sânge din pântecele bolnavului. Apoi, el face pasede-a lungul trupului acestuia, îi aplicå lovituri cu pumnul închis, îl fråmântåmårunt ¿i îl suge în afarå pânå când osul este scos (Eliade-1, 1997, 60).

2.3.2. OSUL MALEFIC: EXPONENT TERIFIANT AL LUMII MORºILOR

PEDEAPSÅ CU MOARTEA ÎNDREPTATÅ ÎMPOTRIVA PROFANATORILOR

¥ntr-un exemplum din secolul al XIII-lea, un be¡iv, stråbåtând noapteaun cimitir, se poticne¿te de un craniu, înfuriindu-se: „Ce cau¡i aici, hârcånenorocitå? Vino la mine acaså, vom împår¡i mâncarea“. Craniul îi råspundecå îi acceptå invita¡ia ¿i îl urmeazå; îngrozit, omul se închide în caså ¿i, cândmortul bate violent la u¿å, pune så se råspundå cå ståpânul lipse¿te. „ªtiu


bine cå este aici, insistå mortul, ¿i voi intra, de voie sau de nevoie.“ Be¡ivuldeschide u¿a ¿i vede intrând „figura mizerabilå a unui bårbat mort, ce ofereaspectacolul groaznic al oaselor ¿i cårnii putrede“ (Schmitt, 170).

Manipulare maleficå în vråji. Producere a mor¡ii

Moarte/somn: mâna vråjitåBasmul publicat de Cosmescu, Dracul ¿i mâna vorbitoare, ne oferå

un prim exemplu de instrument redutabil în mâna råufåcåtorilor. Mâna demort, o mânå vråjitå, constituie o ipostazå a gardianului neobosit: „O femeieavea trei fete. Odatå se întorcea cu lemne din pådure ¿i oftå din adânculinimii. Dracul îi ie¿i în drum ¿i-i zise: «– Ce, må vrei? – Nu te vreau petine, råspunse femeia, dar am oftat, cåci am trei fete ¿i n-am cu ce le mårita.– Då-mi una mie, cå ¿i eu sunt flåcåu de însurat». Dracul luå de so¡ie pefata cea mai mare. Cum o duse acaså la dânsul, îi dete så månânce o mânåde om, iar el plecå la vânåtoare, zicându-i cå la sosirea lui mâna så fiemâncatå, cåci asta va fi un semn de credin¡å ¿i de dragoste pentru dânsul...“(apud ªåineanu, 237). Imaginea mâinii demonice, påzitor al celui care oposedå, este întâlnitå ¿i în povestirile supersti¡ioase. A¿a cum am våzut înaltå parte, veghea ritualå a mor¡ilor presupunea ¿i påstrarea integritå¡iicadavrului, în sensul împiedicårii deposedårii acestuia de pår¡i componentesau de elemente exterioare ce puteau fi folosite în diferite vråji. „Tâlhariimerg la furat cu mânå de om mort, al¡ii zic cå cu degetul cel mic de la mort,de înconjurå casa unde au så prade ¿i to¡i dorm ca mor¡i. Cu ciolan de ommort înconjurå tâlharii casa ¿i dau ¿i la câine în måmåligå, o ¿terg pe ciolan¿i dau de dorm to¡i, ¿i câini ¿i oameni, ca mor¡i. Cu lumânare de la mort, cea ¡inut-o mortul în mânå, [tâlharii] înconjurå casa ¿i to¡i dorm mor¡i“(Niculi¡å-Voronca, 532). „Dacå moare cineva, vråjitoarele îl taie: îi taiemâinile; oamenii påzeau, så vadå ce face ea; dar ei n-o vedeau, ea venea ¿itåia mâna, pe care o lua... ªi cu mâna aceea apoi fåcea farmece. ªi dacå eamergea undeva la furat sau så facå ceva, îi aråta omului mâna aceea de mort¿i totul era în ordine, nu mai auzea nimic, dormea, nu auzea nimic, erau camor¡i, de la mâna aceea de mort. Se spune cå la noi, la Sarichioi, se maigåse¿te încå o mânå de-asta, de mort“ (inf. de teren, Sarichioi, jud. Tulcea,Alexandra Ciubotaru). La slavii de sud, ho¡ul aruncå un os de mort pestecaså spunând: „Cum se va trezi osul, a¿a så se trezeascå ¿i oamenii ace¿tia“(Frazer, 1980, I, 68). Ucrainenii scot måduva dintr-o tibie de om, o umplucu seu ¿i, aprinzând seul, înconjurå de trei ori casa cu aceastå fåclie, ceeace-i face pe locatari så cadå într-un somn adânc. Sau: fac un fluier dintr-otibie de om ¿i cântå; cine aude va fi cuprins de mole¿ealå (idem). Este


interesant înså cå unele din practicile apotropaice realizate împotriva uneiasemenea agresiuni se desfå¿oarå prin activizarea aceluia¿i principiu al„adormirii“ ho¡ilor ¿i trimiterii lor într-o stare asemånåtoare cu moartea:„Iarå¿i pentru tâlhari, så mergi noaptea la mormânt ¿i så iei ¡årnå de trei oride la un mormânt de bårbat, så zici: «Mortul nu se mi¿cå, mortul nu vede,mortul mâna nu întinde, mortul nu umblå; a¿a så nu vadå tâlharii casa mea,a¿a mâna så nu întindå, a¿a så nu vie, a¿a så nu se mi¿te». ¥nconjuri casa detrei ori cu ¡årânå de aceea ¿i nu se apropie nimeni“ (Niculi¡å-Voronca, 529).

Osul care te face invizibilDupå credin¡ele populare, invizibilitatea putea fi ob¡inutå în numeroase

moduri, care se pot reduce la intrarea în posesie a unui os magic de origineanimalå, care-i conferea posesorului mult-doritul anonimat: „Osul nepårechede pisicå neagrå îl poartå ho¡ii legat la degetul cel mic de la mâna stângå,cu credin¡a cå pot fura fårå a fi våzu¡i. Ei prind la miezul nop¡ii, înainte decântatul coco¿ilor, o pisicå neagrå, fac un foc la råspântia unui drum mare,omoarå pisica sucindu-i gâtul fårå a curge sânge ¿i o fierb într-o oalå neagrå.Dupå ce a fiert bine, de s-au desfåcut toate oscioarele, se duce cu ele într-uncimitir, le ¿terge ¿i le alege os cu os la lumina unei candele. Toate oaselepåreche le aruncå ¿i î¿i opresc un singur os, care crede cå e nepåreche; acestaeste osul fermecat“ (Leon, 8). ªi pentru ru¿i, osul invizibil, dupå povestirilevråjitorilor, se aflå tot într-o pisicå neagrå. Cåutåtorii lui furå pisici din satelevecine ¿i au grijå ca acestea så nu aibå nici måcar un fir de pår alb. Pisicaeste fiartå într-un ceaun de tuci la miezul nop¡ii pânå când se topesc toateoasele, cu excep¡ia unuia singur. Osul care a råmas este osul nevåzut(Saharov, 83). ¥n alte cazuri, povestirile spun cå procedura nu este chiar a¿ade simplå, doritorului trebuindu-i într-adevår mult curaj, sânge rece pentrua putea intra pânå la urmå în posesia osului magic. O nara¡iune româneascårelateazå acest lucru: „Cum te faci nevåzut: ¥¡ trebe: o mâ¡å tåtå neagrå, ooglindå, o oalå nouå de ciuaie, ¿epte feluri de gåteje cu care s-a¡â¡ focu ¿iapå. Te duci noaptea, cåtå douåspråzece, nu ptiar, într-on loc pustiu. Facifocu ¿i pui oala la foc cu apå. Când clocote¿te îi musai så fie noptea ladouåspråzece. Atunci iai mâ¡a ¿i o bagi în apa clocotitå ¿i ¡âi fedeu på ie.Cât a mieuna ¿-a såri så nu iei fedeu. Dacå så lini¿te¿te, o ¿erdi pânå så ieciont cu ciont. Asta îi cam på deminea¡a. Atunci sco¡ oglinda ¿i iei on ciontu¡de mâ¡å, îl ¡âi între din¡ ¿i te ui¡ în oglindå. Dacå te vez, nu-i bun ciontu. Laciontu care nu ti vede în oglindå, la acela te opre¿ti cå-i bun. ¥l legi cu o a¡å¿i-l por¡ la grumaz. Când vrei så nu te vadå nime ¡âi ciontu între din¡ ¿-apoinu te vede nime-nime-nime“ (Chita-Pop, 241).


2.4. Legåturi, noduri2.4.1. FIRELE VIEºII

¥n Extremul Orient cununia este simbolizatå prin råsucirea întredegetele unui geniu ceresc a douå fire de måtase ro¿ie: cele douå fire aledestinului celor doi so¡i devin un fir unic. ¥n alte ¡åri din sud-estul asiatic lise leagå celor doi so¡i la încheietura mâinii un fir de bumbac alb: firuldestinului lor comun (Chevalier-Gheerbrant, II, 52). La indienii australieni,demonii înfå¿urau noaptea sufletele oamenilor, pe care le råpuneau strângândputernic de funia care îi cuprindea. La alte popoare, zeul mor¡ii este cel careîi leagå pe defunc¡i cu funii ¿i-i târå¿te astfel pânå pe tårâmul mor¡ilor(Eliade, 1994, 134). Mitul scårii sau al frânghiei care lega cerul de påmântera destul de cunoscut ¿i în India ¿i în Tibet. Zeii coborau pe cer de-a lungulacestei frânghii ca så-i întâlneascå pe oameni. Dar dupå „cåderea în påcat“a omului ¿i dupå apari¡ia mor¡ii, legåtura între cer ¿i påmânt a fost întreruptå.De când a fost tåiatå, numai sufletele pot urca la cer, în momentul mor¡ii(Eliade, 1995, 158-159). ¥n imaginile din lumea subpåmânteanå ¿i în texteledespre aceastå lume, funia poate avea ¿i semnifica¡ia de simbol al soartei.¥n¿i¿i zeii ¿i demonii sunt tra¿i cu o funie, sau barca lor este traså la edec.Fiin¡ele care determinå soarta au adesea denumirea de „måsuråtorulcâmpului“ ¿i poartå o frânghie rulatå în spiralå. Din soartå face parte ¿itimpul. ¥n Cartea por¡ii (ceasul al unsprezecelea), frânghia este în mâinilecelor douåsprezece zei¡e ale ceasurilor, conduse de Ra în barca sa prin cer¿i prin lumea subpåmânteanå (Lurker, 73-74). Evencii reprezintå destinulca pe un fir de a¡å invizibil, care porne¿te din cre¿tetul omului ¿i ajunge înlumea superioarå, în care tråie¿te divinitatea supremå, care, uneori, arenumele Main „soarta“. Ruperea firului înseamnå moarte (Tokarev,1991-1992, II, 472). La nganasani, a¡a destinului sau a¡a vie¡ii esteidentificatå cu razele de soare. Ruperea firului este produså de Lunå, îngeneral asociatå cu moartea (idem). De aici ¿i pânå la reprezentårile„toarcerii“, ale prelucrårii, modelårii firului vie¡ii nu a fost decât un pas. ¥nUpani¿ade se spune cå firul (sutra) leagå efectiv lumea noastrå cu lumeacealaltå ¿i cu toate fiin¡ele. ºesåtura în totalitatea ei este desemnatå ca fiindcaii lui Shiva, care torc timpul sau destinul (Chevalier-Gheerbrant, II, 51).Românii cred cå dacå dai cuiva un ac cu a¡å în el, î¡i dai zilele (Gorovei,1995, 5). Ca de obicei, nu pu¡ine sunt situa¡iile în care explica¡iainterdic¡iei/aprobårii respectivului gest este total diferitå. Se spune, tot laromâni, cå dacå se då cuiva un ac, „apoi e bine så-l dai cu a¡å, fiindcå se zicecå dacå va fi sufletul aceluia în iad, a¡a aceasta va însemna ultima legåturå


cu cerul. Prins de acest fir, într-o încordare supremå, bietul suflet ar putea såse salveze, ridicându-se cåtre rai“ (Papadima, 65). ¥n alte credin¡e (române¿ti,germane, bengaleze) sufletul mortului trecea în lumea de dincolo pe un firîntins peste o apå curgåtoare. De aceea, „cine då a¡å de pomanå, î¿i face puntepe lumea cealaltå ¿i trece în rai“ (Her¡ea, 98). Când un om se duce într-unloc unde ¿i moare, se zice cå acolo l-a tras a¡a; „asemenea îl trage a¡a cânds-a dus într-o localitate unde s-a însurat. (...) Când moare unul din so¡i, celråmas måsoarå mortul cu o a¡å ¿i leagå cu ea grinda casei de jur împrejur.Al¡ii, înconjurând podul casei pe dinåuntru, leagå coarnele acoperi¿ului cuun fir de a¡å, pentru ca cei råma¿i så nu fie tra¿i de mort dupå dânsul“ (Zanne,VI, 482). La români se spunea: „Copilul care trece pe sub firul ce se deapånåpe ghem nu mai cre¿te“ (Her¡ea, 98). Teama de a atinge, în gesturi profane,firul de a¡å, era întâlnitå ¿i la românii din Basarabia: „Cândva, basarabencelese temeau så måture seara firele de a¡å de prin caså, ca moartea så nu curme«a¡a vie¡ii»“ (Buzilå, 96). Fiecare torcåtoare credea cå î¿i ¡esea propriul firal vie¡ii: firul lung tors însemna drum lung, iar fusul încårcat cu mult fir tors– via¡å lungå. De aceea la moartea femeii se rupea ¿i furca acesteia (idem).¥n aceastå direc¡ie se includ ¿i credin¡ele referitoare la „måsura“ omului, a¡ade cânepå cu care se måsura nou-nåscutul la na¿tere, simbolizând recipientulvie¡ii, era påstratå pânå la moartea acestuia, când cel în cauzå era înmormântatcu ea. Dacå cineva era bolnav, se însånåto¿ea numai dacå, punând aceastå„måsurå“ într-un pahar cu apå, bea apa. ¥n cazuri extreme, bolnavul se duceacu aceastå a¡å la vråjitoare pentru a fi descântatå (Budi¿, 81). Utilizarea acesteimåsuri avea ¿i valen¡e divinatorii: „I se då apå în care a fost puså aceaståmåsurå numai bolnavului nåscut în aceea¿i zi ¿i aceea¿i lunå cu mortul; dacåare de tråit, tråie¿te, dacå nu, tot moare“ (idem, 290). ¥n numeroase cazuri,a¡a/måsura simboliza în egalå måsurå via¡a, cât ¿i bunåstarea, norocul celuicare påråsea lumea, chiar norocul familiei lui. Se lua cu o a¡å måsura mortului,ini¡ial a bårba¡ilor, apoi ¿i a femeilor, mai rar chiar a copiilor. Se presupuneacå în felul acesta mortul nu va lua cu el norocul casei (Zanne, VI, 482).

2.4.2. NODURI MAGICE

Practicile magice disting numeroase categorii de legåturi ¿i de noduri.Astfel, nodurile pot fi împår¡ite în:

a) legåturi magice utilizate împotriva unor adversari umani, cu opera¡iainverså tåierii legåturilor (funia îngropatå în preajma casei du¿manului sauascunså în barca lui, spre a o face så se råstoarne; la ru¿i: transformarea înlupi a alaiului de nuntå în cazul în care nunta¿ii au trecut peste o funie întinsåpe drum de vråjitor); „Femeia îngreunatå så nu treacå peste o funie, cå face


copilul cu buricul încurcat pe dupå gât; nici nu trebuie så stea pe vreun sac,cå va na¿te greu“ (Marian-1, 1995, 19).

b) noduri ¿i legåturi benefice, modalitå¡i de apårare (a se vedea în acestsens o serie de obiecte magice rezultate în urma înnodårii: plasa ca mijlocde apårare, sita etc.). Românii spuneau: „când ¡i se pråpåde¿te ceva în caså,când nu gåse¿ti un lucru, ne¿tiind unde l-ai pus, înnozi un nod la cingåtoare¿i zici: «Då înapoi, drace, ce-ai furat,/ Cå de nu, barba ¡i-oi înnoda,/ ªi lafusul morii te-oi spânzura». De nu gåse¿ti lucrul îndatå, mai faci ¿i un aldoilea nod ¿i repe¡i amenin¡area. Atunci neapårat gåse¿ti lucrul, cåci draculse teme så nu faci ¿i al treilea nod. Dupå ce ai gåsit lucrul, desfaci nodurile“(Candrea, 1933-1934, I, 109). Aici încadråm ¿i nodurile fåcute de marinariidin Nord la o parâmå sau la o batistå, înnodatå de trei ori: primul nod aducevânt bun, al doilea opre¿te furtuna ¿i al treilea påstreazå calmul(Pont-Humbert, 229). ¥n mitologie, ståpânirea imperiului Asiei era legatåde nod. Regele Gordia, care domnea asupra Frigiei ¿i care a întemeiat ora¿ulGordon, î¿i legase carul cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l puteadesface. Imperiul Asiei a fost promis celui care va reu¿i så-l desfacå.Alexandru, cunoscând oracolul, a tåiat frânghia (Pont-Humbert, 228).

Nodurile, a¿a cum se observå în toate magiile, reprezentau un semn råu,marcând imposibilitatea de a se mi¿ca ¿i a ac¡iona, în general anihilarealibertå¡ii de mi¿care. Flamen Dialis nu putea så aibå asupra sa nici un nod înve¿mintele sale, nici så poarte centuri sau inele (Massonneau, 116). Cu a¡åse poate lega puterea bårbatului ¿i la fel se poate dezlega, dezlegând în apåanumite noduri (Niculi¡å-Voronca, 1073). Când o femeie se aflå în chinurilefacerii, i se desfac toate nodurile de la haine, crezând cå i se va u¿ura na¿terea;mai mult, cu acela¿i rol se puteau deschide toate încuietorile de la u¿i aflateîn caså (Frazer, 1980, I, 216). ¥n bazinul mediteranean, so¡ii gelo¿i fac noduriîn jurul crengilor a doi copaci apropia¡i de casa lor, înainte de a pleca încålåtorie, verificând la întoarcere dacå sunt tot lega¡i, garan¡ie a fidelitå¡iiso¡iei în timpul absen¡ei lor. Se mai întâmplå ca magicianul, de teamå så nu-¿irateze ¡inta, så dubleze puterea nodului: lacåtul legat solid este închis într-osticlå astupatå (Pont-Humbert, 230). Toate momentele liminale eraumen¡ionate în practicile magice care vizau înnodarea simbolicå. „La mort, nodulla a¡å când co¿i se face cu mâna stângå, iar de moare flåcåu sau fatå nu seînnoadå nimic, ca så se poatå cåsåtori cel ce a råmas“ (Niculi¡å-Voronca, 1072).„Dacå moare o fatå mare, atât cåma¿a cât ¿i celelalte haine cu care are så seîmbrace i se cos cu a¡å neînnodatå, cåci de o va înnoda, se crede cå ursitul eice era så-l ia de bårbat, nu se va mai însura. Dacå moare o femeie, nu seîncheie cu chiotorile, nici nu se leagå nimic în nod, cåci omul nu se poate


însura a doua oarå“ (Marian-3, 1995, 45). Alteori, nodul era actul magic final,cel care pecetluia o practicå desfå¿uratå: „Dacå på¿e¿ti peste un copil ¿i faciapoi nod, copilul acela nu mai cre¿te“ (Niculi¡å-Voronca, 1073). ¥n alte cazuri,activizarea puterii nefaste a nodului se declan¿a în cadrul unei aplicåri dubleale magiei simpatetice (atât similitudine, cât ¿i contagiune): „Cu piedica dela mort se leagå la fete ¿i feciori cununia“; „Piedica cu care i se împiedicåpicioarele ¿i care se laså pânå ce se porne¿te la ¡interim, iar atunci se dezleagå¿i se pune în ciobota mortului, ca så poatå merge neîmpiedicat în cealaltålume se påze¿te foarte tare de cei din caså, ca nu cumva s-o fure stråinii, ¿imai ales fermecåtoarele, crezându-se cå cine are o asemenea piedicå poateså facå cu dânsa fetelor mari pe dragoste“ (Marian-3, 1995, 50).

Aproape toate popoarele considerau cå nodul joacå un rol importantîn medicinå. ¥n Asiria nodul era prescris ca un remediu împotriva dureriide cap sau a durerilor de ochi. Asirienii credeau cå, într-un contact de lungåsau de scurtå duratå cu partea bolnavå, benti¡a sau ¿nurul înnodat seimpregna de råu ¿i-l lua cu el; distrugerea legåturii, care era tåiatå ¿i aruncatåla råspântie avea drept efect restabilirea bolnavului. ¥n Egiptul vechi,amuletele erau deseori ata¿ate de sforicele înnodate. Nodul lui Isis [cruceaansatå], imitând catarama zeilor, era o amuletå deosebit de apreciatå. Undescântec babilonian men¡ioneazå practica magicå de legare, care î¿i areantidotul în cunoa¿terea de cåtre fermecåtor a unei „dezlegåri“ suplimentare,care este hotårâtoare: „Fåcutu-mi-au farmece, fåcutu-mi-au sumedenie devråji alea din Guti, alea din Elam, alea nåscute în Hanigalbat: legat-au ¿asenoduri împotrivå-mi în ¡arå; nodurile lor sunt ¿ase, dar dezlegårile mele sunt¿apte la numår; ce fac ele împotrivå-mi noaptea, eu desfac ziua; ce fac eleîmpotrivå-mi ziua, eu desfac noaptea; le pun în gura zeului Foc, care arde,mistuie, leagå ¿i love¿te toate vråjitoarele“ (Reiner, 91). ¥ntr-un descântechitit, anihilarea influen¡ei nefaste a nodurilor, dezlegarea, se ob¡ine prinschimbarea polaritå¡ii actului magic, care este reluat în direc¡ie opuså: „Dacåa trimis cineva asupra zeului acestuia blesteme ¿i murdårie, råsucite ca ofunie, ¿i dacå le-a råsucit spre stânga, eu le desfac spre dreapta“(Vieyra, 121). Un mijloc de a scåpa de negi este cel de a lua o a¡å ¿i de aface pe ea atâtea noduri câ¡i negi are persoana respectivå ¿i de a îngropa a¡aîn påmânt. Când a¡a va putrezi, vor dispårea ¿i negii. Pentru scrântit seîntrebuin¡eazå a¡å de lânå neagrå în care se face câte un nod de fiecaredescântat. Uneori nodul se face cu mâinile la spate. Lâna pentru scrântit seleagå la picior sau la mânå, råmânând acolo pânå se pierde (Pavelescu,1945, 99). ¥n alte cazuri înnodarea poate fi reduså la o simplå legare (unsingur nod), care simbolizeazå oprirea activitå¡ii malefice a bolii: „Cânepa


de varå e bunå pentru junghi. O suce¿ti îndåråt pe fus sau pe o lingurå ¿ilegi îndåråt nouå noduri, spuind descântecul. Pui a¡a în apå ¿i pui cårbuni:«focul så ardå, så alunge, iar apa så spele råul, så-l cure¡e». Apoi legi pestetrup în cruci¿ ¿i zici: «Eu nu leg a¡a, dar leg junghiurile ¿i le trimit så meargåpe capul celui ce le-a dat». Cu apa aceasta bolnavul se spalå ¿i apoi o aruncåunde nu umblå oamenii sau pe pârâu, iar a¡a o poartå nouå zile ¿i apoi o dåpe pârâu“ (Niculi¡å-Voronca, 1078-1079). Concret, iatå cum se realizaînnodarea consacratå: „¥n Såptåmâna mare la denia de joi searå, când lumeaîngenunche de douåsprezece ori, cåci se citesc douåsprezece evanghelii,unele femei vin cu câte o sfoarå; ¿i îndatå ce s-a ispråvit de citit fiecareevanghelie, face nod pe sfoarå [pânå acum înnodarea are rol mnemotehnic,asemeni surcelelor folosite în procesul descântatului, fiecare fiind aruncatådupå încheierea unui episod simetric – n.n. A.O.]. A¿a, la sfâr¿itul slujbeisunt în¿irate pe a¡å douåsprezece nodule¡e. Cu acea sfoarå e bine så încingipe copiii bolnavi de friguri, cåci se vor lecui... Tot cu aceastå sforicicå unelevråjitoare «leagå copiii», adicå vråjesc pe unele femei så nu mai facå copii“(Rådulescu-Codin, Mihalache, 44). Ambivalen¡a obiectului magic ob¡inutîntr-un moment temporal de maximå sacralitate nu trebuie så ne uimeascå;de asemenea, referitor la valorizarea fastå a sårbåtorii Pa¿telui (în strânsålegåturå cu accep¡ia ei de sårbåtoare crucialå în calendarul cre¿tin), nu trebuieså uitåm cå acum, ca ¿i la Boboteazå, sunt consacrate cele mai multe obiecte¿i plante magice (lumânare, ouå, salcie etc.). Pentru a se apåra de deochi,arabii î¿i fåceau noduri în barbå. ¥n Noua Guinee våduvele poartå ni¿te plasepentru a se apåra de sufletele so¡ilor defunc¡i. Aceastå plaså era folositå lakalmâci, în momentul na¿terii, ca metodå de apårare împotriva demonilor(Chevalier-Gheerbrant, II, 345-346). ¥n Rusia plasa, nåvodul – din cauzamarelui numår de noduri pe care îl poseda – erau considerate un imbatabilmijloc de protec¡ie împotriva ac¡iunii nefaste a vråjitorilor. De aceea, înmulte locuri, când o mireaså se pregåte¿te så meargå la bisericå, trebuie såse acopere, peste îmbråcåmintea tradi¡ionalå, cu o plaså de pescuit, pentrua fi sigurå cå maleficiile vråjitoarelor nu vor avea efect. Aceasta pentru cå,se spunea, înainte ca magicianul så le poatå face råu, el trebuia så desfacåtoate nodurile plasei (nimeni nu ¿tia câte noduri sunt; a se vedea ¿i motivulsarcinilor imposibile).

Prezen¡a legåturilor în farmecele de dragoste

Vråjitoarele sunt foarte cåutate în perioadele de crizå amoroaså pentrua „lega“ pe cineva (adesea ritualul vizeazå o neputin¡å selectivå), dar suntcåutate ¿i de presupusele victime pentru a fi dezlegate de cureaua înnodatå,


caz care ilustreazå ambivalen¡a practicilor magice ¿i pozi¡ia agen¡ilor(cel care ¿tie så lege poate ¿i så dezlege). Procedeul este relativ simplu:ritualul este fåcut pe dos, nodurile sunt dezlegate cu vorbe rituale favorabileactivitå¡ii sexuale, în timp ce vråjitoarea intrå pe o poartå (simbolizândpenetra¡ia). Denumirea vråjilor, cu toatå încårcåtura lor negativå pe care ocomportå, nu corespunde realitå¡ii ambivalente a acestor tipuri de ritualurimagice. De fapt, avem de-a face cu o ambivalen¡å a discursului (a face bine,a face råu) ¿i cu o ambivalen¡å a simbolurilor, a tehnicilor (dacå se ¡ine contde posibilitå¡ile deja indicate, inversarea procedeului unui ritual pentru aob¡ine efectul contrar; cf. Bethencourt, 167-168). Utilizarea nodurilor încadrul farmecelor de dragoste cunoa¿te o grada¡ie a intensitå¡ii puteriimagice pe care o presupune actul respectiv. Uneori nodul era o simplåchemare: „Noduri se fac la brâu, pentru dragoste, ca så-¡i vie cineva; ¿i înpår“ (Niculi¡å-Voronca, 1074). Alteori, legarea nodului presupunealegarea/blocarea/imobilizarea destinului persoanei avutå în vedere demanipulator, care avea drept rezultat neîndeplinirea ursitei: „Când se începepânza ¿i se leagå a¡ele la noduri ¿i se mene¿te ca atunci så se mårite cutarefatå, când s-a dezlega nodul ¿i se aruncå nodul în foc, apoi respectiva nu semai måritå în veci“ (Gorovei, 1995, 237).

¥n cazul practicilor de aducere a ursitului, un obstacol principal în caleamaterializårii destinului solicitantului farmecului de aducere îl constituia„imobilizarea“ bårbatului a¿teptat de cåtre falsa ursitå, evident, prinintermediul vråjilor. „Se zice legat flåcåul sau bårbatul care nu se mai uitåla altå fatå sau femeie, afarå de aceea pe care va fi cunoscut-o sau iubit-ovreodatå ¿i care se crede cå l-au legat. Despre cei ce nu se însoarå se zicecå le sunt legate cununiile. Pentru legåtura cuiva, se ia o a¡å de cânepå ¿i seînnoadå nouå noduri, zicându-se:

«Så fie (cutare) legat De toate så fie legat,Cum leg eu Numai de (cutare)Aste nouå noduri; Så fie dezlegat...»

A¡a (legåtura) se pune sub pragul u¿ii celui legat, ca så treacå pestedânsa fårå så ¿tie. Dupå ce a trecut ¿i «s-a legat», se ia de acolo, spre a nupå¿i înapoi peste dânsa ¿i a se dezlega. Dacå a¡a se påstreazå, farmecul areleac; dacå e înså datå pe gârlå sau aruncatå în foc, nu mai e vindecare.Dezlegarea se face în mod contrariu: se deznoadå a¡a, se pune sub prag, cacel legat så treacå peste dânsa fårå så ¿tie ¿i se ia de acolo, ca så n-o på¿eascåînapoi, ceea ce l-ar lega din nou. La deznodarea a¡ei se spun cuvintele:


«Så fie (cutare) dezlegat De toate så fie dezlegat,Cum dezleg eu Cum de la (cutare)Aste nouå noduri: Nu mai e legat...»

Când a¡a a fost arså sau datå pe gârlå ¿i dezlegarea nu se face de aceeacare l-a legat, atunci se iau nouå lacåte, se pun în apå neînceputå ¿i låsatå lastele, ¿i descântåtoarea, descuind fiecare lacåt, roste¿te cuvintele:

«(Cutare) legat Cum se descuie,ªi încle¿tat Se descle¿teazåSå fie descle¿tat, ªi se dezleagåDe la (cutare) dezlegat, Lacåtul...»

¥n fine, apa se toarnå pe cel descântat, care ¿ade pe o a¡å de cânepå, alecårei nouå noduri au fost dezlegate noaptea la stele“ (Teodorescu, II, 66-67).Desfå¿urarea vråjii de mai sus presupune un act triplu. Este vorba, în primulrând, de legarea unei persoane de cåtre fermecåtor; apoi este descriså practicade dezlegare: aceasta, prin tradi¡ie, se putea aplica numai de cel care a fåcut¿i legarea; în acest caz, ea era destul de simplå, mårginindu-se la repetareaîn sens contrar a actului magic ini¡ial. ¥n cazul în care era nevoie de realizareadesfacerii vråjii, chiar în lipsa trimi¡åtorului, ¿i ne¿tiind care suntelementele-cheie utilizate în vraja primarå, se apela la „deschiderea“simbolicå, dar ¿i concretå, a unei piese-forte, a lacåtului.

Semnifica¡ia legåturilor

Legåri-uniri1. Norocapotropaic: pecetluirea destinului norocos: „Cei ce poartå baiere sau

nåroculu cesta ce zic oamenii cå are nåroc omul, sau vor cåuta de vor socotiziua în care s-au nåscut bunå iaste au re, aceia så se canoneascå ani cinci...“(Pravila lui Matei Basarab, 1652, apud Hasdeu, II, 236).

2. UrsitåVråji de legare – practici divinatorii: „Trebuie så råsuce¿ti douå fire.

«– Eu, cutare, ¿i el. Cum sunt firele acestea strâns råsucite, a¿a ¿i noi såtråim împreunå». Pe fir se face un nod, apoi se pune pe prag: va trece båiatulpeste el, dar nu trebuie så-l calce. «– A¿a cum nodul acesta nu se va dezlegavreodatå, a¿a nici el så nu se despartå de mine». Poartå aceste ¿nurule¡elegate pe piele nouå nop¡i. ¥n fiecare diminea¡å få un nou nod ¿i spune acestecuvinte“ (Vjatskij fol’klor, nr. 262, 50).


Legare-eliberare (de boli)La ru¿i se credea cå ghemul de lânå ro¿ie înfå¿urat în jurul bra¡elor ¿i

picioarelor te apårå de friguri ¿i de febrå ¿i se presupune cå nouå ghemeînfå¿urate de gâtul unui copil îl apårå de scarlatinå (Frazer, 1980, II, 223).„Femeia care vrea så nu se atingå lupul de vitele sale leagå un ac cu a¡å demånu¿a doni¡ei ¿i-l poartå atârnat în doni¡å cât vrea“ (Hasdeu, II, 161/162).¥n Sco¡ia, ca apotropeu, femeia î¿i lega de degete måtase ro¿ie; primåvara,când erau scoase vitele la påscut, cozile vacilor erau legate cu a¡å ro¿ie(Sum¡ov, 1890, 56). „La 1 martie sau mår¡i¿or, oamenii leagå copiilor lagât a¡e ro¿ii cu alb ¿i cu bani; copiii le påstreazå pânå vin barzele, ¿i atuncizic: «Na-¡i negre¡ele ¿i då-mi albe¡ele»“ (Hasdeu, II, 267).

Legare-stopare/imobilizare (a actelor, faptelor)„Baier, baiere, împletituri de lânå coloratå cusute cu amândouå capetele

de partea deschiså a stråi¡ei spre a o putea anina dupå grumaz. Baiere senumesc ¿i ni¿te împletituri mai sub¡iri de lânå, descântate de vreo muiere¿tiutoare, care se pun la grumazul copiilor bolnavi spre a redobândi sånåtatea“(Hasdeu, II, 233). „Când desfaci de ursitå, faci måtånii în cruci¿ câte patruîn fiecare parte; iei a¡å råsucitå (spachia) ¿i zici: «înnodând-o nu înnodspachia, ci înnod junghiurile; am luat o sågeatå ¿i iar nu înnod spachia, ciînnod durerile ¿i cu¡itele din crierii capului, din ochi, din nas, din urechi, dinmâini, din picioare, din pântece, din toate încheieturile, din toate ciolanele»¿i tot a¿a la fiecare gând tot înnozi a¡a ¿i a¿a pânå în zece ori zicând: «Amînnodat urele ¿i mânile vråjitoarelor ¿i fermecåtorilor ca så nu mai poatå stricanimic cutåruia. Am legat puterea diavolilor ¿i puterea strigoilor ¿i putereapotcelor ¿i a fermecåtorilor ¿i a strigoaicelor ¿i a fermecåtoarelor ¿i avråjitoarelor ¿i a zburåtorilor ¿i a zburåtoarelor ¿i a vânturilor ¿i a vântoaselor¿i toate le-am legat ¿i le-am fericat ca så nu poatå face råu cutåruia» ¿i la totgåtitul dai cu a¡a peste cap ¿i zici: «så råmâie cutare curat, luminat» ¿i cu a¡ace legi bolnavul în cruci¿, cå de-i bårbat ori îi femeie îi totuna ¿i a¿a pânå înde trei ori de-a rândul iar pe urmå dai a¡a cea pe apå; cå de-o la¿i a¿a aruncatå¿i då peste dânsa un cre¿tin a lui Dumnezeu, a¿a se prinde faptul de acelacum se prinde scaiul de oaie“ (Sevastos, 1990, II, 164). „Ca så nu-¡i furetâlharii ¿i så nu-¡i vie în caså, så iei în noaptea ajunului, la douåsprezececeasuri de noapte, cânepå de varå ¿i så înnozi nouå noduri cu mâinile la spate,så zici: «Eu nu înnod cânepa, da înnod ochii, înnod mâinile, înnod picioarele,înnod puterile ho¡ilor ca så nu vie în casa mea så må fure». Pui a¡a sub opiatrå mare care niciodatå nu se urne¿te ¿i zici: «Când s-or dezlega nodurileieste ¿i când s-o mi¿ca piatra asta atunci så se mi¿te ¿i tâlharul ¿i så vie lacasa mea»“ (Niculi¡å-Voronca, 529).


Legare-imobilizare (vrajå de dragoste)„Pentru ca så nu meargå bårbatul unei femei la altele, så facå femeia

nouå noduri pe o a¡å ¿i så le coaså în cingåtoarea bårbatului, când se måritå.Cioturile acestea se fac ¿i spre Sf. Andrei“ (idem, 1073): „Cum ¿i-a uitatmortul acesta/ De toate poftele ¿i bunåtå¡ile lumii,/ A¿a så uite (cutare)/ Depoftele lume¿ti ¿i de femei“ (Gorovei, 1990, 278). „Se descântå cu cânepåde varå, fåcându-se patru noduri la spate ¿i legând-o la o proptea de gard.Acolo se zice cå råmâne legat de bårbatul cui i se face de urât:

«Pelin tare, ªi limbå ridicatå,ªi mai tare, Så se potoleascåSå-mi aduci pe lucru vråjmå¿esc ªi så mu¡eascå.¥n cale. Cum se potole¿te steaua-n cer,Ce leg ¿i cu ochii nu våd? Oaia-n staul,Gândul (cutåruia) îl legai; Porcii-n strat,¥l legai, Vitele-n sat¥l ferecai, ªi el så råmâie în seamå nebågat¥l amu¡ii, Ca un sac vårgat¥l împietrii, Pe un gard aruncat,¥l încremenii, ªi el la gard så fie legat»“Så nu aibå gând asupra (cutåruia), (Gorovei, 1990, 238).ªi gurå cåscatå

Dezlegare-eliberareDin înlån¡uirea farmecului: „Ascundeau vitele. Le ascund vråjitorii ¿i

nimeni nu le poate vedea, cât le-ai cåuta. Au ascuns douå vaci, douåsprezecenop¡i au fost dupå ele, le-au cåutat. S-au dus la un vråjitor ¿i le-a spus så meargådupå ele numai douå persoane, nu-i nevoie de mai multe. «Vacile voastre suntsånåtoase.» ªi le ascund a¿a de bine, cå nici nu le dau så månânce, så bea. Ela fåcut ceva farmece asupra unui nod. «Lua¡i-o, merge¡i la o råspântie, tåia¡iîn douå un pin ¿i trece¡i prin el.» Ne-am dus noi, am trecut: vacile erau acolo,se scårpinau“ (Cerepanova, 1996, nr. 298, 79).

Medicinå: „[de încuiat] Aducem picåturi de apå de pe roata morii ¿iluåm o a¡å de lânå neagrå, toarså în ziua aceea, când descântåm, ¿i facempe ea nouå noduri, dupå aceea o bågåm în apa care am adus-o de pe roatamorii ¿i începem a deznoda nodurile de pe a¡å zicând la fiecare deznodåmântde trei ori vorbele: «Trei fete de jid încuie, trei fete de jid descuie». Din apaaceea dåm bolnavului de nouå ori, dupå care se va descuia ¿i va avea scaun“(Bârlea, I., 368).


Farmece de dragoste

„Nucile din nuc curat cura, Toate vinele (cutåruia) a se dezlega,Nodurile de la pânzå le dezlega; Cå i-am dezlegat mijlocul ¿i vinelePiedicile de la cai s-au sfårâmat, De la toate streinile,(Cutare) s-a dezlegat. Gândul ¿i pofta, pentru a se îndreptaNouå nici au a se fierbea, A¿a cum ¿i înainte era“Apa cu pu¿ca a se împu¿ca, (Gorovei, 1990, 262).

„Doamne Doamne ajutå ce-oi cota Cåcate, spurcate,La Todor de legåturi. L-o legat ¿i l-o fermecatS-o luat pe cale, pe cårare, Cu mânå de copil nebotezat,Când a fost la calea mare Cu funie de om spânzurat.S-o-ntâlnit cu ceas råu Io-l dezleg pe Todorªi cu duh necurat Cu zåce dejete aurite,ªi cu legåturile-n cale D’ argin¡âte,L-o legat ¿i l-o fermecat De Dumnezeu rânduite...“ªi puterea i-o luat (Pavelescu, 1945, 173).Cu cinci de¿te rele

Capitolul 15

FARMECE DE URSITÅ.

ALUNGAREA RIVALEI ÎN MOARTE

... Luåm apoi cåma¿a femeii bolnave [de desfåcåturå] ¿i zicem: «Cuacu te-mpung, cu secera te tai, cu foarfecele te foarfec, cu fusele testråpung, cu cole¿eriu te frec, cu cu¡itu te tai ¿i cu sucitorul tesucesc». ªi la cuvintele aceste începem, cu sucitorul a suci cåma¿ape jos, de la un corn al chiliei pânå la celålalt corn, astfel pe latuspatru cornuri a cåsii, asemenea facem ¿i cu tocilåtoriu. Apa pecare am folosit-o la descântat o dåm s-o ducå la beteagå, dar a¿a caacela care o duce så nu se uite înapoi, pânå ce nu sose¿te la beteagå.Patul bolnavei så se întoarcå, a¿a cå unde i-o fost capul så-i fiepicioarele. Sub cåpåtâiul patului, adicå sub pernå, så se puie nouågråun¡e de ai-de-vârf. La picioare nouå gråun¡e de piper, iar înmijlocul patului, sub a¿ternut, pe scândurile goale, så se punå o seceråpåråsitå ¿i un cu¡it påråsit. ¥n tindå, asupra u¿ii de intrare, în u¿orulu¿ii, så se împungå o secerå, douå ace ¿i un cu¡it. Iar în podul caseila patru cornuri de-a cåsii, så se punå patru oale råsturnate cu gura-njos, iar în caså, adicå în chilia aceea unde zace beteaga, så se aga¡enouå blide, întoarse cu gura cåtre perete. ¥n urmå, cåma¿a ¿i poalelecu care s-o fåcut descântåtura, så se întoarcå pe dos ¿i så se deie såle ieie beteaga pe ea ¿i så o ducå în mijlocul cåsii sub me¿ter-grindå¿i apa cu care s-o descântat s-o toarne pe vârful capului, a¿a ca såse scurgå jos pe picioare. Beteaga va visa apoi noaptea care femeieo fåcut fåcåturå pe dânsa.

Bârlea, I., 337-338


1. Fapt,Fapt,Fapt,Fapt,Fapt, fåcåturåfåcåturåfåcåturåfåcåturåfåcåturå

Materializare a puterii malefice de care poate dispune un actant specialistsau ocazional, faptul sau fåcåtura reprezintå una din cele mai periculoasepractici magice, al cårei rezultat este de cele mai multe ori ireversibil.Consultarea viitorului pentru aflarea destinului rezervat solicitantului în anulrespectiv sau pe termen lung (cum este cazul vråjilor de ursitå) se bucurå,fårå îndoialå, de o îngåduin¡å mai mare din partea comunitå¡ii, de¿i frecventse pot depå¿i limite interzise de etica tradi¡ionalå. Fie cå este vorba derestabilirea unor drepturi cuvenite solicitantului, fie cå este vorba de un furtordinar, practicile pe ursitå au ca scop îndepårtarea rivalei în dragoste pentrua se realiza perechea ursitå a solicitantei cu bårbatul vizat. A face cuiva peursitå o plaseazå pe vråjitoare într-un registru superior de putere: de dataaceasta nu aruncå o simplå privire în lumea cealaltå, pentru a comunica celorinteresa¡i evolu¡ia viitoare a vie¡ii lor; acum ea înså¿i este cea care poateschimba destinele de manierå definitivå, putând rupe chiar firul vie¡ii unuiseamån. ¥nainte de a prezenta câteva din practicile magice din aceastå ultimåcategorie, dorim så precizåm semnifica¡iile pe care acest act le are înmentalitatea popularå. „Faptul este o boalå care nu vine de la Dumnezeu saudin alte pricini întâmplåtoare, ci este, cum se crede în popor, rezultatul unorfermecåtori sau vråji femeie¿ti. Dacå cineva, ¿i mai ales vreo femeie, are ciudåpe alta, ca så-¿i råzbune, aleargå ¿i la acest mijloc, adicå îi face pe fapt. ªiiatå cum. Femeia ce vrea så dea aceastå boalå cuiva, în ¿apte duminici, pecând preotul e în slujbå, ¿i mai ales când toacå, strânge din ¿apte feluri desemin¡e de oricare plante, câte ¿apte boabe de fiecare fel, ¿i punându-le într-unsåcule¡, le descântå, adicå, chiar când le strânge, le mene¿te pe omul cui vreaså-i facå råu. Dupå ce a împlinit astå lucrare, toate aceste semin¡uri le fierbeîntr-o oalå nouå furatå, cu apå strânså tot în acele ¿apte duminici, sau numaicu apå neînceputå, dintr-o duminicå diminea¡a. O datå fierte, se duce sautrimite pe altcineva de le duce ¿i le toarnå în calea omului menit, bunåoaråpe pragul u¿ii, la poartå sau porti¡å, în cårarea pe unde ¿tie cå trece maiades etc. Cine calcå întâi, acela numaidecât se umple de boalå, ¿i dacå cumvaa cålcat cel menit, cu atâta boala, adicå faptul, e mai greu ¿i mai furios, iaromul în mai greu pericol de a fi scåpat...“ (Candrea, 1944, 177).

Spre deosebire de alte tipuri de mijloace magice1, faptul (fåcåtura) puneaccentul pe latura practicå: cuvântul de ordine este activitatea – el este activ,

1 A se vedea, în acest sens, lucrarea noastrå, Ipostaze ale maleficului în medicinamagicå, pp. 80-91.

551Farmece de ursitå

este produs, pentru a pune la rândul lui în mi¿care, dupå modelul legilorcontagiunii ¿i a similitudinii, puterea nefastå a vråjitorului. Faptul reprezintåcauza, pe când adusåtura, aruncåtura constituie efecte ale actului magicîntreprins de cel care-l performeazå. Tocmai de aceea credin¡ele populareinsistå asupra descrierii ritului prin care acesta capåtå materializare: „Se maispune cå unele femei vråjitoare clocesc un ou de påråsiturå, la sub¡ioarå,nouå zile ¿i apoi, când ciocne¿te (!), atunci ea îl mene¿te ce så se facå: pui,vrabie, muscå, gândac sau altceva; iar când va fi flåmând, så se poatå prefaceîn pui de gåinå, ca så-l poatå hråni. Se spune cå acesta este «lucrul råu» sau«dracu», ¿i are putere mare în rele. Pe acesta îl trimit unele femei, care îlau, så ducå farmecele pentru fapt în calea celui menit. Dacå cineva calcå înfaptul dus de acest lucru råu, n-are leac ¿i moare peste trei zile. Omul carea cålcat în fapt, îndatå începe så-l månânce pielea cumplit peste tot trupul¿i-i vine durere la cap...“ (idem, 178). Explica¡ia de mai sus cuprinde, pelângå descrierea actului magic al facerii, ¿i continuarea ritului magic: faptular råmâne în stare pasivå, o laten¡å maleficå, dacå nu ar fi trimis sau preluat.La fel: „Faptul, crede poporul cå nu se capåtå ca alte boale, ci cå i se aruncåomului în cale de cåtre du¿mani cu o oalå spartå sau hârbuitå sau cu ni¿tebulendre pline de tot felul de necurå¡enii. Cine calcå pe acestea îndatå seumple de fapt ¿i se chinuie¿te foarte tare“ (Marian, 1996, 149). Pe lângåsitua¡iile în care faptul apare ca un rezultat al nemul¡umirilor acumulate(„când o femeie are ciudå pe alta“), el poate viza, am våzut, scoatereadefinitivå din joc a rivalului ¿i trimiterea lui în moarte. ¥n acest caz,terminologia popularå impune termenul de ursitå. Fiind consideratå cå faceparte din bolile grave pe care le poate contacta cineva, ursita poate fi, pelângå rezultatul ac¡iunii, ¿i denumirea practicii magice înse¿i, ambeletrimi¡ând la destinul viitoarei victime, hotårât astfel de vråjitor: „Ursita esteo boalå ce o capåtå femeile când sunt îngreunate sau când sunt lehuze. Sezice cå unele femei vådane sau unele fete båtrâne î¿i descântå ca så se mårite¿i dacå se întâmplå ca ursitorul ei (cel destinat så devie bårbat) este bårbatulfemeii lehuze sau îngreunate, o face prin descântece ca cea lehuzå sauîngreunatå så moarå ¿i bårbatul acesta så o ia pe dânsa. Aceste descântecese cheamå cå i-a fåcut de ursitå ¿i cea bolnavå are dureri prin pântece ¿iprin tot corpul ¿i dacå nu i se desface îndatå, apoi moare“ (Leon, 151).

Practicile magice de ursitå sunt numeroase. ¥n func¡ie de rezultatul dorit,ele pot produce fie suferin¡e temporare, fie moarte. Ca ¿i alte tipuri de practicimagice, practicile de ursitå presupun un inventar deosebit de bogat de obiecte¿i elemente, care, fårå a fi deosebite, compun prin tradi¡ie instrumentarulmagic. Poate mai mult decât în celelalte tipuri de acte magice, ursita se


bazeazå pe magia similitudinilor: fårå a avea neapårat un obiect ce apar¡inuseviitoarei victime, prin înlocuirea acesteia cu diverse animale sau cu simulacreumane (påpu¿i, statuete din varii materiale), vråjitoarea pune ståpânire petrupul ¿i pe sufletul persoanei vizate, pe care o tortureazå dupå bunul ei plac.Existå, evident, ¿i ie¿ire din acest „joc“: întoarcerile realizate de descântåtoaresunt ¿i ele de acela¿i calibru, soldându-se astfel cu rezultatul dorit. ªi, cu toateacestea, imaginea despre vråjitorie este asociatå maleficului ireparabil. Dacås-ar ¿ti, dacå oamenii ar fi siguri cå orice, oricând se poate desface, se poateîntoarce împotriva vråjitorului, ar fi poate, mai lini¿ti¡i ¿i poate cå aceaståimagine terifiantå nu s-ar fi perpetuat pânå aståzi. Cu toate victoriile pe careoamenii le-au repurtat împotriva lor (a¿a cum stau mårturie numeroaselegende supersti¡ioase, chiar basme), vråjitoarele råmân în continuare unpoten¡ial pericol. Chiar ¿i o simplå lecturå a descrierii unei asemenea practicifuneste ne face så ne îngrozim ¿i aståzi de inventivitatea diabolicå a unorsemeni: „De ursitå se face astfel: se prinde o broascå cåreia îi coase gura cumåtase ro¿ie, o ¡ine închiså într-o oalå, o tot descântå ¿i la fiecare descânteco tot împunge cu un cu¡it pânå moare ¿i când a murit broasca, babele zic cåmoare ¿i femeia lehuzå sau îngreunatå. Dacå se întâmplå cå moare o astfelde femeie ¿i bårbatul ei s-a însurat înainte de patruzeci de zile de la moarteaei, atunci se zice cå femeia a murit de ursitå ¿i cå femeia a doua a fåcut de amurit cea dintâi“ (Leon, 151; v. ¿i despre cu¡it, os).

2. Tipuri de farmece de ursitåTipuri de farmece de ursitåTipuri de farmece de ursitåTipuri de farmece de ursitåTipuri de farmece de ursitå2.1. Trimiterea argintului viu

De¿i func¡ia lui, prin excelen¡å, este aceea de a dåuna, fiind principiulmotor al farmecelor, al vråjilor, în virtutea aceleia¿i ambivalen¡e men¡ionatede mai multe ori, argintul-viu este întâlnit ca apotropeu: „Babele descântåargintul-viu, adesea cu sare ¿i cu pâine, îl pun într-o alunå ¿i fac baier dinel, ca så-l apere pe om de råu... Uneori, atârnând baierul de gât, se zice:«Cum fuge argintul-viu, a¿a så fugå boala ¿i alte rele de la mine»“ (Candrea,1944, 246). ¥n cadrul farmecelor, argintul-viu este atât un mijloc de transportal vråjii propriu-zise, cât ¿i o expresie simbolicå pe care o capåtå putereanefastå a fermecåtoarei: „Vråjitoarea descântå argintul-viu ¿i-l trimite cui ise porunce¿te. Argintul-viu pleacå singur de la vråjitoare ¿i, ajungând lacasa unde e hotårât, se risipe¿te în cofe, în stråchini, în a¿ternuturi ¿i în toatelucrurile din caså. Cei din caså câteodatå îl våd, dar nu pot face nimic caså-l depårteze. Din to¡i cei din caså nu se îmbolnåve¿te decât acela care e


ursit de vråjitoare. Bolnavul simte un fel de cârcei în tot trupul ¿i se umplede spuzealå, dând din ea un fel de apå. Aceasta nu se poate vindeca decâtnumai prin descântece ¿i fumuri“ (Candrea, 1944, 178-179). Formulaverbalå care înso¡e¿te practica „descântatului“ argintului-viu, a consacrårii,este surprinså în amånunt într-un descântec specializat. Fiind vorba de uncontra-farmec, de o întoarcere a vråjii, a agentului malefic, enun¡ul estecentrat pe aceastå temå a întoarcerii, simulare „în oglindå“ a gesturilor fåcutede fermecåtoare. Dez-legarea se bazeazå ¿i de aceastå datå pe principiulsimilia similibus curantur: este creat un agent benign, un alt „argint“ caretrebuie så lupte cu cel trimis de vråjitoare. ¥ntâlnim ¿i aici motivul încle¿tåriidintre spiritele malefice ¿i cele benefice (fårå a putea preciza dacå ea sedesfå¿ura in spiritu sau în realitate). Instrumentul descântåtoarei suferåmetamorfoze impuse de func¡ia pe care o înfåptuie¿te: calul ro¿u este unsimbol al vitalitå¡ii, al sånåtå¡ii pe care el trebuie s-o restabileascå:

„Tu, argintule, Cu argint din oasele (cutåruia) så te ba¡i,Råcorosule, Så te ba¡i så-l biruie¿ti,Fiorosule, De la nouå zile pân-la nouå så-l sco¡i.Ruginitule, Tu argint cu dåtåturå,Coclitule, Tu argint cu legåturå,Eu te sorocesc De la surate,ªi te rânduiesc De la cumnate,Så umbli de la trei pân-la nouå, De la prietene...Prin toate vinele, Så nu-n¡epi ca cu¡itele,Prin toate încheieturile, Så nu tai ca coasele,Så sco¡i argintu, Så nu seceri ca secerile,Faptu ¿i datu, Ca piatra de moaråCu toate cu¡itele, Så nu te-ngreunezi,Cu toate junghiurile, ¥ntre spate så nu te a¿ezi,Iar dacå n-åi ie¿i ¿i n-åi pleca, Cui te-a dat cu nouå,Cu måtura te-oi måtura, Eu te-ntorc cu opt;Din toate oasele (cutåruia) te-oi scutura, Eu te-ntorc cu ¿apte...“Cal ro¿u så te faci, (Gorovei, 1990, 241-242).


2.2. Manipularea urmei

Sâmbåtå seara când s-a înserat,¥n pat de aur m-am culcat.Duminicå diminea¡å m-am sculat,Pe ochi negri m-am spålat,La bisericå-am plecat,Pe vi¡å verde de vie-am cålcat.La bisericå când am ajunsPopii citea,Dascålii cânta,Toatå lumea la mine se uita.Dar såtenii,PoporeniiDe veste prinserå,Din urmå-mi luarå,De urât îmi fåcurå...

Vasiliu, Al., 16

Spa¡iu sacralizat era ¿i orice spa¡iu care fusese în contact cu un purtåtoral sacrului, cu un obiect sau cu un personaj caracterizat printr-o mareintensiune a acestei for¡e specifice. Românii (¿i nu numai ei) spuneau: „Sånu la¿i pe cineva så-¡i taie o ¿uvi¡å de pår din cap, ori o bucatå dinîmbråcåminte ¿i nici så-¡i måsoare umbra ori så-¡i ia påmânt din urmapiciorului“ (Avram, 178). Toate aceste elemente, prin faptul cå au stat, odatå, în imediata apropiere a persoanei respective, påstrau, ¿i dupå pierdereacontactului nemijlocit, o legåturå strânså cu acea persoanå (fiind o ilustrarea ceea ce Frazer numea ac¡iune a magiei prin contiguitate). Contactul cuurma låsatå de un personaj sacru poate fi resim¡it ambivalent de gândireatradi¡ionalå. ¥n general, piciorul este un simbol al for¡ei, datoritå intensiuniisacralitå¡ii care caracterizeazå persoana cåreia îi apar¡ine. Mai mult, I.Evseev îi atribuie valen¡e de întemeiere – punerea piciorului pe sol era unsemn al înståpânirii, al luårii în posesie, a¿a cum se vede chiar în riturileîntemeierii, numite la noi „descålecat“, dar ¿i în ceremonialul de trecere –expresia „a pune piciorul în prag“ reflectând anumite reguli decomportament ritual al mirelui sau miresei în ceremonialul de nuntå(Evseev-1, 1994, 141). ¥n legendele cosmogonice române¿ti, Dumnezeucreeazå vie¡uitoarele lovind cu piciorul în påmânt (Mu¿lea-Bârlea, 540).Legendele române¿ti explicå în acela¿i fel apari¡ia vegeta¡iei: „Dar unde


cålca Måritul Ståpân cre¿tea numai iarbå ¿i flori, iar pe unde cålcaScarao¡chi, numai pålåmidå, cucutå, urzici, ciumåfaie, måsålari¡å, spini,måtrågunå“ (Dragoslav-1, 15). La chinezi, împåratul mitic Fu-Si va apåreape lume dupå ce mama lui cålcase pe urmele låsate de un uria¿. De asemenea,Gheser, eroul eposului mongol, se na¿te din talpa piciorului unui vânåtordivin ¿i este gåsit într-o cizmå (Evseev-1, 1994, 140-141). Puterea deosebitåpe care o concentra în ea urma este surprinså ¿i în practicile române¿ti deinfluen¡are a ursitei. Când o femeie însårcinatå vede un om frumos, îi calcåpe urmå zicând:

„Calcu-¡i urma, ¥n chipul tåu“Iau-¡i forma: (Pavelescu, 1945, 42).Pruncul meu

La sârbi, pentru a-l feri pe copil de deochi, el trebuia så fie spålat cuapå care s-a strâns într-o urmå de animal – o copitå de bou (animal fast –Tolstoi, 1994-1, 10). Ru¿ii foloseau într-o serie de ritualuri apotropaicepåmânt luat de sub cålcâiul drept (Grib, 119).

Urma valorizatå negativ se întâlne¿te în multe credin¡e. Locul în careera îngropat un copil nebotezat era marcat de o sacralizare negativå. Cinecålca, în pådure, pe un asemenea spa¡iu, va avea parte de tot felul deneplåceri, va pierde drumul etc. (Kazimir, 208). Românii aruncau apa cucare fusese spålat mortul într-un loc ferit, unde nu cålca nimeni, deoarececine ar atinge-o, i-ar amor¡i picioarele (Bil¡iu, 153). Tot de contaminare,de influen¡e nefaste vorbim ¿i în cazul femeii care încalcå preceptele sociale:„femeia care tråie¿te în afarå de lege, pe unde calcå påmântul arde subpicioarele ei. ¥n câmp så n-o trimi¡i la lucrat, la prå¿it, cåci nu va fi nimicaîn urma ei. Pe unde calcå, totul se tulburå ¿i nu-i spor. Vaca de-i va cålcaîn urmå, se stricå ¿i se stârpe¿te“ (Niculi¡å-Voronca, 158). ¥n schimb, „dupåo femeie sau fatå curatå, cre¿te totul ca din apå ¿i iarba cea uscatå, pe undecalcå înverze¿te“. Acela¿i lucru se spune despre personajele eminamentedemonice: „fermecåtoarele pe unde calcå, iarba se usucå ¿i arde påmântulde ¿apte stânjeni“ (idem, 159). La români se spunea despre pitico¡i: „celce-i vede îndatå se deoache ¿i se îmbolnåve¿te, iar oamenii ce calcå în vreourmå de piticot îndatå pocesc“ (Marian-1, 1880, 34). ¥n cazul unei råceli apicioarelor sau al durerii acestora, se descânta zicându-se cå acel om „acålcat în loc råu“ (Niculae, 69). ¥n Grecia anticå se credea cå dacå un calcalcå pe urmele unui lup, calul va fi cuprins de amor¡eli. La fel, „dacå ¿ezipe urma unui bolnav, po¡i så-i iei boala“ (Pavelescu, 1945, 25). Contactulcu o urmå valorizatå negativ produce diverse efecte: „Când te poticne¿ti


mergând, calci pe necuratul sau pe locul unde a fost el“ (Niculi¡å-Voronca,485). Cele mai multe credin¡e de valorizare maleficå a spa¡iului sunt puseîn legåturå cu duhurile aerului. Aceastå reprezentare ne intereseazå cu atâtmai mult, cu cât urmele låsate de spiritele eoliene sunt generatoare de boli,de disfunc¡ionalitå¡i pentru oamenii care, con¿tient sau nu, intrå în contactcu aceste rezervoare de sacralitate. Astfel, românii spun cå pe locul undeau jucat ielele nu cre¿te iarbå. Iarba care a fost verde se usucå, de parcå arfi fost pârlitå de foc. Cre¿te mai târziu o altå iarbå pe locul acela „pârlit“,mai verde decât cea din jur, dar vitele nu vor s-o månânce. Interdic¡iilereferitoare la aceste spa¡ii sacre sunt explicite: „De trece cineva pe loculunde fac horå sau pe unde au jucat Ielele, îl pocesc ¿i omul nu se mai facebine nici cu leacurile babelor, nici cu ale doftorilor. De aceea, cel ce vedeape undeva un rotocol de iarbå cålcatå, så se fereascå de a cålca pe acolo,cåci este locul unde au jucat Ielele ¿i poate så-l poceascå: i se sgârcescmâinile ¿i picioarele. Dacå ¿ade cineva în vatra lor, se spuze¿te pe tot trupulsau se umple de bube“ (Candrea, 1944, 159). Pentru ca marcarea sacrå såfie ¿i mai evidentå, pe locul unde au jucat sau au umblat duhurile aeruluiråmân diverse obiecte, de foarte multe ori utilizate în practicile magice deîntoarcere a maleficiilor respectivelor duhuri: „Fetele åle sfinte, unde-¿ifac jocul, laså ¿i câte ceva pe jos, pietrile dentruiele: topor de piatrå, såcure,cårigu¡å delea care se joacå cu ele, cruce de piatrå ¿i ne¿te mårgele a¿a depiatrå. C’apåi ele un’så joacå, råmâne pchiatrå gåuritå, a¿a frumos fåcutå.ªi acestea sunt de la måiestre, cåci dacå le-ar face un om påmântean, ceinteres ar avea så le ciopleascå a¿a?“ (Cristescu-Golopen¡ia, 36). Aceaståimagine a contaminårii negative a bolnavului este surprinså artistic într-undescântec de iele:

„Bolnav când am ajuns la pådure, Iarba se usca,Copacii cu crengile la påmânt se låsase, Frunza din copaci pica¥naintea bolnavului se întuneca. ªi în urma lui se dårâma...“El pe unde cålca, (Pamfile, 1910, 42).Påmânt cråpa,

Indigenii din sud-estul Australiei cred cå pot ologi pe cineva punândpe urmele piciorului acestuia bucå¡i ascu¡ite de cuar¡, sticlå, os sau cårbunede lemn. Ei atribuie adesea durerile reumatice acestei cauze. Se spune cåodinioarå tråia o båtrânå vråjitoare în Suffolk. Dacå, în timp ce umbla, veneacineva din spate ¿i înfigea un cu¡it în urma pe care piciorul ei o låsase înpraf, båtrâna nu mai putea face nici måcar un pas pânå când cuiul sau cu¡itulnu era scos (Frazer, 1980, I, 96-97). ¥nse¿i vråjitoarele au o pozi¡ie aparte


fa¡å de aceastå marcå a prezen¡ei lor: ucrainenii spun cå ele nu laså urmånici pe zåpadå (Sum¡ov, 1891, 27; a se vedea, în acest sens, ¿i credin¡elecare le priveazå pe vråjitoare ¿i de umbrå, acesta fiind un semn mai multdecât evident al pierderii sufletului, care a fost vândut diavolului).

¥n alte cazuri, manipularea urmei presupunea decuparea ei ¿i supunereala un tratament deosebit: „Când båiatul vine la fatå, ca el så n-o påråseascåniciodatå trebuie så i se scoatå urma de la piciorul drept ¿i så se arunce însobå zicând: «– Cum arde aceastå urmå, a¿a cutare nu plece nicåieri. Urmaa ars ¿i cutare nu va pleca niciodatå de la mine»“ (Vjatskij fol’klor, nr. 246, 48).O altå vrajå de legare a so¡ului de so¡ie dorea så aprindå o pasiune puternicåîn inima tinerilor cåsåtori¡i, a¿a cum fusese aprinså ¿i urma: „Pentru ca tineriicåsåtori¡i så nu se despartå trebuia, imediat ce mireasa intra în caså, så-i aduniurma cu un ciorap ¿i så o arunci în foc zicând: «– Cum arde urma, a¿a roabeilui Dumnezeu cutare så-i ardå inima dupå dorul de caså. Så nu pleci nicåieri,robul lui Dumnezeu cutare“ (idem, nr. 313, 56). Vråjile ce se puteau face prinintermediul urmei presupuneau un nivel diferit de agresare a victimei. Pentruînceput, vråjitoarea se putea limita la o „eclipsare“ a rivalei: „spre a face uneifete ca så nu joace, se ia din urma dreaptå ¿i din umbrå ¿i se îngroapå în dosulu¿ii, crezând ca, astfel fåcând, acea fatå va fi totdeauna la coadå“ (Pamfile,1998, 165). Daunele produse nu cuprindeau în întregime persoana vizatå, eleputându-se limita la regiunea picioarelor: „Dacå are o femeie pizmå pe alta,¿i vrea så-i facå vreun råu, apoi îi ia ¡årnå din urma dreaptå, cu care apoi ungegura cuptorului, zicând: «A¿a så crape cålcâiele cutåreia, cum crapå guracuptorului» ¿i respectivei apoi îi crapå cålcâiele“ (Gorovei, 1995, 111). Celmai des manipularea urmei presupunea luarea vie¡ii omului vizat. Acest lucruse întâmpla ¿i pentru cå urma, decupatå în påmânt, constituia astfel oreprezentare fragilå a persoanei, care, mai ales prin uscare (excesivå), î¿i puteapierde consisten¡a. ¥n cazul în care era aruncatå în apå, distrugerea ei ¿i aomului cåruia-i apar¡inuse era inevitabilå. Vråjitorii pot scoate din påmânturma omului respectiv ¿i o aruncå într-un copac; boala nu va trece pânå cecopacul nu se va usca ¿i, o datå cu el, se va „usca“ ¿i omul (va muri). Acesttip de vrajå este posibil de întors, cu ajutorul unor descântåtoare bune; altaeste situa¡ia urmei aruncate în apå, pe care nimeni nu mai poate s-o „prindå“(Gru¿ko-Medvedev, 1995, 433). A¿a se întâmpla când cineva dorea „så-¿ipiardå urma“, pentru a scåpa de o dragoste nedoritå: „la o astfel de împrejurare,fata se duce la malul gârlei, face trei urme cu piciorul stâng în noroiul apei,cålcând de câte trei ori în fiecare urmå, menind: «– Când voi mai gåsi euurma asta, atunci så-l mai îndrågesc eu pe (cutare) ¿i så mi se mai abatå mintea


la dânsul!»“ (Pamfile, 1998, 166). Când erau utilizate mai multe elemente,vraja era mai puternicå în ceea ce prive¿te intensitatea for¡ei magice; pe dealtå parte, din cauza unei ponderi mai mici a elementului specific (urmapersoanei agresate), finalitatea vråjii nu putea presupune moartea rivalului,ci numai un dezechilibru generalizat: „Fermecåtoarele iau urma omului,påmânt de unde se încaierå câinii ¿i de unde ¿ed ¡iganii cu corturile. Descântå,se duc la fântâni påråsite, îl petrec prin inimå de om mort, ca så-l facå pe acelape care-l vråjesc så amor¡eascå ca mortul. Cine e vråjit se face din om neom,¿i atunci pleacå ¿i el pe la vråjitori, ca så-l întoarcå ¿i face masluri pe la bisericå“(Candrea, 1944, 173). Atunci când se dore¿te moartea cuiva, urma serve¿tedrept element esen¡ial, fiind sinonimå cu fiin¡a umanå påmânteanå; în calitatede element vital, vråjitoarea re-crea omul respectiv din propria materie, dupåcare avea asupra lui puteri depline: „Vråjitoarele iau urma omului unde på¿e¿te¿i se duc ¿i o fråmântå cu aluat de grâu ¿i fac formå de om. Apoi bagå în elace ¿i-l duc ¿i-l pun în cåmin, unde merge fumu, ¿i-apoi pe åla pe care-l face,apoi printr-åla tot a¿a umblå junghiurile, ca acele ce-s bågate în el“(Scurtu, 140). Vråjitorii ucraineni, pentru a-¿i atinge scopurile distructive,procedeazå la o cumulare a elementelor de contagiune: fac din urma persoaneipe care doresc s-o vråjeascå o påpu¿å, o îmbracå în hainele omului respectiv,pun acolo ¿i pu¡in pår sau oglinda în care s-a uitat acesta. Dupå aceea punpåpu¿a astfel încât omul så treacå peste ea, dupå care sapå, înfig în påpu¿åace ¿i o usucå; dacå o usucå mai tare, omul va muri. Datoritå valorii deosebitepe care o prezenta urma pentru vråjitorii cunoscåtori, decuparea ei se realizacu mare grijå. Când ei vedeau o urmå, aceasta era acoperitå, pentru ca trecåtoriiså n-o strice. Vråjitorii credeau cå sunt urme bune numai cele bine întipåriteîn nisip, praf, noroi, rouå, zåpadå, ¿i mai ales cele în care se gåsesc fire de pårde animale sau de om. Vråjitorul decupeazå cu aten¡ie urma: pentru aceastafolose¿te un cu¡it lung, cum se spune, însângerat de vifor (cu¡it aruncat în inimaunui vârtej, a unei vântoase; a se vedea capitolul consacrat meteorologieipopulare). Deasupra urmei decupate se rostesc farmecele. Când trebuie så seproducå celui vizat numai întoarcerea aten¡iei cåtre persoana interesatå, atunciurma este ascunså sau sub grindå, sau sub o bârnå mai groaså; când acestatrebuie så primeascå pedeapsa cu moartea, urma este arså noaptea târziu(Saharov, 60). Dacå urma este folositå, am våzut, pentru a produce posesoruluiei maleficiile dorite de fermecåtor, ea foate fi ac¡ionatå ¿i în contra-farmece,în practicile de întoarcere: „Româncele din Biharia, care ¿tiu så întoarcå laptelela vaci, merg la un râu ducând cu sine ¿i urma vacii. Aici se pleacå spre apåzicând: «– Marie, Maicå Sfântå, tu-mi ajutå! cå nu întorc urma vacii aici înrâul acesta, ci întorc laptele (numele vacii), de unde e dus, så nu aibå putere a


¿edea acolo, precum nu are putere apa Iordanului så stea pe loc ¿i nici râulacesta! Laptele dus så vinå îndåråt ¿i N. så fie låptoaså precum a fost!»“(Marian, 1994, II, 269). ¥n afarå de vråjile de luare a manei, întoarcerea urmeise realiza ¿i în cadrul practicilor magice de dragoste, soldate cu våtåmareavictimei. „Dacå cineva, dupå credin¡a poporului, a cålcat într-o urmå rea,pe ni¿te aruncåturi sau fåcåturi vråjite, din cauza aceasta au început så-l doaråpicioarele a¿a de tare, cå numai de-abia se poate urni dintr-un loc într-altul,sau chiar defel nu se poate urni, cu nimic nu se poate a¿a de iute ¿i de u¿orvindeca ca cu desfacerea aceasta: fermecåtoarea ia nouå cå¡ei de usturoi,nouå fu¿ti (...; semin¡e), care se fac pe vârful cozilor de la usturoiul detoamnå, nouå fire de grâu de primåvarå, nouå gråun¡e de orz, nouå fasole,nouå fire de piper, nouå grunzi¿ori de tåmâie, nouå fire de såmân¡å de cânepå¿i nouå cårbuni aprin¿i într-un hârb. Apoi din fiecare fel pune la un loc numaicâte trei ¿i le leagå într-o hârtie sau în altceva så se ¡inå la un loc. Dupåaceasta ia maiul de båtut cåmå¿ile ¿i cu un cu¡it ¿i se duce într-un loc undenu umblå nimeni, într-un corn de grådinå sau aiurea. Acolo ajunså, punepiciorul drept pe påmânt ¿i cu cu¡itul înseamnå påmântul cât ¡ine talpapiciorului. Apoi, dupå ce înseamnå locul, scoate urma, adicå påmântulînsemnat afarå. Dupå aceasta pune semin¡ele în locul urmei, întoarce urma,adicå glia såpatå în forma urmei, ¿i o pune cu cålcâiele spre degete ¿i dupåaceasta bate cu maiul semin¡ele puse în urmå, adicå peste glia puså întors,¿i dupå ce bate urma cum se cade, roste¿te versurile desfacerii (...). Prindesfacerea ¿i procedura aceasta se crede cå cel bolnav în scurt timp trebuieså se vindece“ (Marian, 1996, 53-55). Ca ¿i în cazul vråjilor, urmele se ard,dupå ce se întorc cu cu¡itul. Acest lucru înseamnå întoarcerea påmântuluicu cu¡itul. ¥ntoarcerea este urmatå de plåtirea urmelor, adicå de punereaunei monede în fiecare urmå. Plåtirea urmelor se face pentru ca så nu semai atingå relele de individ. O datå ce se face acest lucru, „acele urme suntpe veci plåtite“ (Liiceanu, 91). Råul fåcut de vråjitori poate fi uneoriîndepårtat. Când våd cå cineva tânje¿te, såtenii cheamå un descântåtor sauun vraci ¿i-l roagå så-l scape pe nefericit. Fermecåtorul, dacå s-a decis så-lajute, examineazå mai întâi grinda, numårå firele de pår1. Såtenii cred cåfermecåtorii ¿tiu câte fire de pår are un om ¿i cå firele de pår cad întotdeaunape urmele acestuia. Dacå gåsesc urma ¿i descoperå în ea fire de pår, atuncipromit cå-l vor vindeca. Dar dacå promisiunea nu se îndepline¿te, atuncicred cå firele de pår observate de ei în urma respectivå apar¡in probabil1 A se vedea, în acest sens, ¿i vråjile ce se bazeazå strict pe utilizarea firelor depår, în capitolul consacrat farmecelor de urât.


altei persoane. Fermecåtorul scoate urma gåsitå pe stradå ¿i o aruncå îndrum în direc¡ia vântului. Astfel este alungatå starea neplåcutå a bolnavului(Saharov, 60).

2.3. Statueta/påpu¿a

Când se ia zestrea miresei se pune în ladå o påpu¿å; e pentru ca såfie mirele mut ca påpu¿a, så nu o batå pe tânårå cât o tråi

Zanne, IX, 337

De¿i nu putem vorbi, în cazul practicilor magice din folclorul românesc,de prezen¡a unor constante majore ale magiei negre tradi¡ionale, a¿a cumeste cazul magiei occidentale, de exemplu, practici disparate, în cadrul unorobiceiuri ¿i ele foarte diferite, påstreazå ecouri ale unor vechi reprezentåriale sufletului, ale dublului – în¡eles ca un înso¡itor permanent al oricåreipersoane. „Dacå a murit cineva în ¡arå stråinå sau în vreun råzboi este datinåde a i se face un stâlp, care la ¿ase såptåmâni se îmbracå cu o iie ori cu ocåme¿å, dupå cum a fost bårbat ori femeie ¿i apoi i se face slujbå ca la unmort“ (Marian-3, 1995, 229). Practicile magice din cadrul magiei albe saunegre încercau så realizeze o substitu¡ie a fiin¡ei vii cu un simulacru alacesteia, pentru a putea transmite asupra ei materializårile råului ce puteaamenin¡a persoana respectivå. Dulgherii ru¿i, de exemplu, pentru a bågaspaima în locatari, pun în pere¡ii casei o påpu¿å de lemn (kikimora), carenoaptea prinde via¡å, cotrobåie în toate încåperile, sco¡ând zgomoteinexplicabile etc. (Maksimov, 190). Ini¡ial, dublul fiin¡ei afectate eramaterializat de o altå fiin¡å umanå, un alter-ego al bolnavului sau alpersoanei ce trebuia så fie sacrificatå în favoarea zeilor. La hiti¡i, se spune,se ungea un prizonier cu ulei curat, cum era cel cu care se ungeau regii, înfelul acesta fiind asimilat suveranului: „Iatå, el este regele, el poartå numelemeu regesc...“ (Vieyra, 125). Jertfirea de oameni s-a såvâr¿it, cu siguran¡å,în zorii civiliza¡iei. Mai multe amenajåri din morminte demonstreazå cå, înEgipt, de exemplu, încå din timpul primei dinastii, la înmormântarea regilorerau uci¿i servitori ¿i sclave, pentru a-i sta alåturi, în ajutor, ståpânului lor,pe lumea cealaltå. Mai târziu se mul¡umeau cu statuete înlocuitoare. U¿ebtisunt numite micile figurine, de obicei sub formå de mumii, care îl înso¡escpe mort; ele trebuie så efectueze, în locul lui, muncile necesare în lumea dedincolo. Jertfe umane simbolice sunt cunoscute încå din perioadapiramidelor: se sfårâmau figurine din lut reprezentând oameni lega¡i înlan¡uri ¿i cupe de lut pe care erau scrijelite numele principalilor du¿mani


(Lurker, 91-92, 178). Astfel de jertfe nu erau aduse numai pentru asigurareaunui sprijin postum, pentru ispå¿irea påcatelor sau pentru asigurareatributului sezonier fa¡å de divinitatea respectivå. A¿a cum s-a generalizatmai ales în practicile magiei negre occidentale, obolul trebuia adus în semnde supunere fa¡å de zeitatea protectoare a vråjitoarelor, sau în semn demul¡umire, pentru ca oamenii så primeascå ajutorul dorit – deplina puterea farmecelor lor. Un farmec egiptean acuzå o femeie de a-i fi oferit zei¡eiHecate un sacrificiu în care figureazå ¿i elemente rezultate din jertfesângeroase: seu, sânge, excremente de caprå, sângele unei fete moarte înaintede cåsåtorie, inima unui copil mort prematur, hoitul unui câine; în plus, sespune, acuzatul a înjunghiat animale consacrate în mod special zei¡ei, cudeosebire ¿obolani (Bernand, 78). Ru¿ii cred cå vråjitoarele furå copiii dinpântecele mamelor lor, îi pun pe foc, îi frig ¿i îi månâncå. ¥n locul acestora,în pântece, pun diverse obiecte (Afanasiev, 1869, III, 586). Existå credin¡acare spune cå dacå se aude cântând o co¡ofanå, femeia însårcinatå nu trebuieså iaså din caså; altfel, vråjitoarea, care se preface în co¡ofanå, îi poate luapruncul din pântece (Afanasiev, 1996, 39). La romani, striges sunt aråtåricu chip de pasåre, care îi alåpteazå pe copii cu lapte otråvit sau le sugeauacestora sângele ¿i måruntaiele; bårba¡ilor le puteau lua puterea. Ecouri aleunor jertfe umane sângeroase se fac sim¡ite ¿i în aria central-europeanå. Vomconsemna câteva dintre ele, chiar dacå nu se referå exclusiv la tema îndiscu¡ie. La cehi, dacå un copil fusese agresat de un demon ¿i se nåscusemort, tatål copilului trebuia så-i taie capul ¿i så-l arunce în apå(Afanasiev, III, 1869, 311). ¥n Fran¡a se spune cå noaptea târziu vråjitoarelese adunå lângå izvoare ¿i spalå, dar, în loc de rufe, ele spalå, storc ¿i lovesccu båtåtoarele copii mor¡i (idem, 587).

ªi la ru¿i întâlnim descrierea unor farmece care necesitau uciderea ritualå– vråjile, de exemplu, considerau indispensabilå inima de porumbel. Tineriicredeau cå inima de porumbel este calea cea mai sigurå în iubire, båtrâniiînså spuneau cå prin intermediul ei pot capta dispozi¡ia tuturor oamenilor,toatå via¡a. Vråjitoarele, la rândul lor, furå inima de porumbel, pe care o ard,cu inten¡ia de a-l despår¡i pe so¡ de so¡ie. Se aleg porumbei albi, de preferat,o pereche. Când sunt scoase måruntaiele, se alege cu grijå inima, care estespålatå cu apå ¿i mai apoi este uscatå în cuptor. Aceastå inimå, uscatå ¿i legatåîntr-o bucatå de pânzå, este ¡inutå permanent, agå¡atå de gât, lângå inimapracticantului. ¥n sate, ob¡inerea acestui talisman este consideratå a fi o tainåde nepåtruns ¿i ea se transmite din tatå-n fiu. Cei care nu se hotåråsc så facåsinguri acest ritual, din respect pentru porumbei, angajeazå în acest scopoameni pricepu¡i – ¡igani, vraci de cai, fermecåtoare. Inima de porumbel


intrå ¿i în compozi¡ia medicamentelor. Astfel, descântåtoarele piseazå inimåuscatå de porumbel, pe care o dau în båuturå, diminea¡a ¿i seara, copiilorcare suferå de convulsii (Saharov, 64-65). Reminiscen¡e ale unor jertfe umaneaduse diferitelor zeitå¡i sunt întâlnite ¿i în mitologia românå, cu deosebire înpractici de magie meteorologicå. Iatå mai jos un exemplu, de aceastå datåfiind vorba numai de ni¿te simulacre de sacrificii umane: „Iaram båiet dinvo zå¿i ani, acasî, uni m-am nåscut, la Vârfu Câmpului... ªi nu ploua ¿i obiceiuera a¿a, acolo în sat: se fåcea unu mort, îl ducea cu nåsålia ¿i-l da pe Siret.Eu am våzut cum s-o fåcut cå-i moartå o fatå. Erau vreo patruzeci acolo, ¿ifete ¿i båie¡i, ceva mai mari ca mine. O fåcut pe fata aceea ca mireaså, a gåtit-ola o caså de acolo, a pus-o pe nåsålie, a-nvelit-o, s-o fåcut unul dascål, unulpopå, citea, ¿i ne-am dus to¡i cu prohodul, a¿a. Era cam vreo trei sute de metripânå la apa Siretului. Când am ajuns la Siret, a råsturnat-o în Siret. Fata a¿tiut så-noate ¿i-o ie¿it pe mal la vale. O înotat ¿i o ie¿it. Fata avea campaisprezece-¿aisprezece ani1...“ (Ciubotaru-2, 120). Acest ritual este orezultantå a credin¡ei referitoare la sufletele mor¡ilor necura¡i, la cele alemor¡ilor tineri, nelumi¡i, care, în calitatea lor de fiin¡e liminale, condamnateså-¿i petreacå restul zilelor la grani¡a dintre lumea oamenilor ¿i cea a duhurilor,pot juca rolul unor intermediari, dacå nu pe cel al agen¡ilor ce guverneazåmanifestårile meteorologice (ploaie/secetå, grindinå, vânt etc.; cf. ¿i capitolulconsacrat magiei meteorologice). Sunt, astfel, de în¡eles bocetele-îndemnauzite în clipa aruncårii jertfei în apå:

„Surioarå, un’ te-i duci, La noi, surioarå, s-o trime¡i,Cu ploi¡a di te-i întâlni, Så udi, surioarî, påmântul...“

sau:

„Fata mamii cålåtoare ªi se va întoarce c-o ploaie mare!“S-o dus pe-o apå mare (idem, 122).

Credin¡e referitoare la influen¡a nefastå a mor¡ilor necura¡i sunt bogatreprezentate: „Se crede cå dacå cineva a murit fårå lumânare, trebuie udat,pentru cå altfel ar aduce seceta: «La noi o adus pe unul care a murit în spitalla Darabani ¿i, când l-o trecut hotarul, o uitat så-l ude cu apå ¿i de asta-isecetå»“; „Dacå moare cineva de moarte nåprasnicå în påduri, laînmormântarea lui vor fi ploi mari“ (ibidem). ¥n timp, jertfele umane, trecândprin faza simulacrului (a¿a cum am våzut din exemplul de mai sus), au fost1 Sau, într-o variantå: „pe urmå aveam haine pregåtite pentru dânsa, aveam pregåtits-o îmbråcåm înapoi. Hainele acelea de mireaså le da apoi pe apå; hainele, florile, le dape apå...“ (Ciubotaru-2, 120).


integral substituite cu efigii ale fiin¡elor omene¿ti sau sacre, puse altådatåîn legåturå cu fenomenul respectiv. A¿a au apårut statuetele din lut (sau chiardin cârpe, cearå1), reprezentând Caloianul, Muma Ploii, Tata Soarelui etc.– personajele centrale ale unor ritualuri de manipulare a precipita¡iilor.

¥n calitate de mesageri între lumea divinului ¿i cea a umanului,påpu¿ile/statuete puteau stråbate drumul în ambele sensuri. Nu numaioamenii î¿i trimiteau înlocuitorii în lumea cealaltå; existau situa¡ii în carepåpu¿a anticipa prezen¡a pe påmânt a omului, fiind un exemplu tipic deipostaziere a sufletului, existent în lumea cealaltå cu mult înainte de apari¡iapersoanei pe påmânt, în lumea oamenilor. Apa era, ca de obicei (a se vedea¿i reprezentårile legate de Apa Sâmbetei), una din cåile fire¿ti decomunicare între cele douå lumi. Asemeni biblicului Moise, mesageruldivinitå¡ii vine în lumea oamenilor. Un pustnic, dorind så aibå un copil,„se hotårî a se duce la un râu ¿i ce-a gåsi, al lui så fie. Aflå un co¿ în careera un copil de lemn. El se rugå lui Dumnezeu trei zile ¿i trei nop¡i så facåo minune så însufle¡eascå lemnul...“ (P. Ispirescu, Dunåre voinicul, apudªåineanu, 379). ªi alte na¿teri miraculoase sunt provocate prin intermediulunei statuete magice: „O babå, neavând copil, puse de dor în leagån unlemn de tei înfå¿at ca un båiat ¿i tot legånându-l, numai ce auzi plâns decopil ¿i våzu în locul lemnului un båiat frumos...“ (M. Lupescu,Tei-Legånat, apud ªåineanu, 378). ¥n varianta publicatå de Gr. Sima, unmo¿neag, a cårui nevastå n-avea copii, î¿i fåcu unul din lemn de tei, pecare-l legåna zi ¿i noapte, pânå se fåcu viu etc.

2.3.1. CU VALOARE APOTROPAICÅ, se realizau astfel de statuete/påpu¿i ceîntruchipau persoana în cauzå, pentru a transmite asupra lor boala,farmecele etc. care-l imobilizaserå pe bolnav. ¥ntr-un vechi descântecbabilonian, spålarea cu apå poate îndepårta ac¡iunea magicå, trimiså astfelasupra unui înlocuitor: „Spålatu-mi-am mâinile, limpezitu-mi-am trupulîn apa de izvor curatå ce coboarå de la Eridu. Fie ca tot råul ¿i orice înrâurireaducåtoare de råu ce se aflå în trupul meu, în carnea mea, în vinele mele,råul prezis de visele urâte, de relele prevestiri, de semnele rele... råul prezisde preotul care cerceteazå måruntaiele mieilor jertfi¡i, [tot råul nåscut] dincele ce-am våzut în zilele mele, din ce am cålcat mergând pe uli¡å, ori dince am zårit prin împrejurimile cetå¡ii, ¿i duhul cel råu, strigoiul cel råu,boala, molima, nesomnul, urâtul, zbuciumul, tulburarea, durerea de burtå,fiorul, teama, sângerarea, osteneala, plânsul, ¿oapta rugåciunilor mele,plânsul, [¿i urmårile] juruin¡ei, ale rugii, ale vråjitoriei, farmecele, scuipatul1 Cf. Ciubotaru-2, 117.


[aducåtor de råu], funinginea [fåcåtoare de råu], ¿i orice descântec fåcutîmpotrivå-mi de oameni, [fie deci ca toate] så treacå, prin apa în care m-amspålat, prin apa în care mi-am limpezit mâinile, asupra påpu¿ii care-mi ¡inelocul...“ (Reiner, 88).

La români, pentru a descânta de sperieturå, „se face o påpu¿å din treipetice, culese pe ascuns din gunoaie, iar noaptea, dupå ce s-a culcat copilul,se aprinde ¿i-l afumå cu ea. Lucrul acesta se face în trei seri, de câte treiori. Apoi påpu¿a se îngroapå în råscrucile drumului, zicând de trei ori: «Nuîngrop påpu¿a, ci boala lui (cutare), ¿i el så råmâie curat, etc.»“ (Candrea,1944, 391). ¥n Oltenia se descântå de junghi într-o oalå cu apå, în care setaie gâtul unei påpu¿i – se taie junghiul – ¿i apa o bea bolnavul (idem, 308).„¥n Oltenia mireasa trebuie så poarte în ziua cununiei o påpu¿å ¿i un cu¡ita¿;cu acest cu¡it se pot vråji fetele pentru a se mårita curând, iar påpu¿a e bines-o poarte, cåci atunci nici o vrajå de ursitå, care se fac pentru a omorînevestele, nu se va prinde de ea“ (Sevastos-1, 290). Mai mult, ca så scapide efectele vråjilor, „se face o påpu¿å în chip de om, din humå ¿i o descântåbine ¿i le-o då de o îngroapå în pragul por¡ii, ca ori¿ice blestem sau dåtåturiså se puie pe påpu¿a aceea“ (Mu¿lea-Bârlea, 471). „Se mai obi¿nuie¿te såse arunce în sicriu påpu¿i mici, pentru fiecare membru al familiei câte una,ca så le moarå moartea“ (Bodeanu, 192). La sârbii din Kosovo este obiceiulca, în cazul a douå mor¡i într-o caså în timp de un an, så îngroape cu celde-al doilea mort o påpu¿å de cârpå, ce înlocuie¿te a treia posibilå jertfåumanå (Tolstaia-2, 1994). Pentru evitarea posibilei mor¡i produse de o boalåredutabilå, procedeul påcålirii rituale a duhului bolii era frecvent folosit.De exemplu, în Celebes, bolnavul este transportat uneori în altå caså,låsându-se în locul lui, în pat, o momâie fåcutå dintr-o pernå ¿i haine. Secrede cå demonul o ia drept bolnavul respectiv, iar acesta se însånåto¿e¿te(Frazer, 1980, I, 59). La popula¡ia batak, demonul bolii este conjurat såiaså din corpul bolnavului ¿i så intre într-un chip fåcut din lemn de bananier,care aduce cu fa¡a unui om ¿i este învelit în ierburi magice; apoi chipuleste aruncat sau îngropat la hotar. Câteodatå imaginea, îmbråcatå bårbåte¿te,se pune la o råscruce de drumuri sau într-un alt loc de trecere, în speran¡acå vreun trecåtor, våzând-o, va tresåri de spaimå ¿i va striga: „Ah! cutare amurit!“, deoarece se crede cå exclama¡ia îl va påcåli pe duhul bolii ¿i acestava pleca (idem, 60).

O serie de practici apotropaice le vizau chiar pe vråjitoare, care înpunctele de maximå activizare a maleficului, puteau så-i agreseze pe oameni.La ru¿i, de Sf. Ioan (24 iunie), se fåcea o påpu¿å din paie, îmbråcatå cu haine


de femeie, ce o înfå¡i¿a pe vråjitoare. Påpu¿a era puså pe o pråjinå, apoi erapurtatå prin sat ¿i aruncatå în foc, în apå sau era ruptå în bucå¡i(Gura-Ternovskaia-Tolstaia, 29). La Graz, în Austria, în ajunul Sf. Ioan,oamenii fac o påpu¿å numitå Tatermann, pe care o târåsc pânå la locul undese spalå rufele ¿i o izbesc cu måturi aprinse, pânå ia foc (Frazer, 1980, V,12). Tot în scop apotropaic erau fåcute, la ru¿i, simulacre ale påsårilor. Adoua zi de Boboteazå se fac din aluat figurine de animale domestice ¿i cruci¿i se dau acestora în mâncare, împotriva deochiului (Strahov, 28); co¡ofenedin secarå (pâini¿oare în formå de pasåre) erau fåcute pe 9 martie; se dådeaula vaci, pentru ca vråjitoarele så nu vinå, sub forma unor co¡ofene, ¿i så ialaptele vacilor (idem, 107).

2.3.2. ¥N CADRUL VRÅJILOR

Vråjile de dragoste erau cele în care utilizarea påpu¿ilor ¿i a statuetelorînlocuitoare avea un rol deosebit de important. ºinând locul persoanelorvizate, påpu¿ile puteau oferi informa¡ii relevante referitor la destinulpractican¡ilor, a¿a cum se întâmpla în cazul practicilor oraculare: „Ca såtesteze iubirea unuia sau a altuia, feciorii luau fuior din caierul fetelor, fåceaudouå påpu¿i, le a¿ezau fa¡å în fa¡å. O påpu¿å reprezenta fata ¿i primea numeleunei fete prezente, iar cealaltå primea numele båiatului cu care fatarespectivå «era în vorbå». Aprinzându-le, una din påpu¿i se apleca însprecealaltå, aceasta însemna cå feciorul sau fata a cårei påpu¿å s-a „îmburdat»iube¿te mai mult“ (Bil¡, 26). O altå ipostazå a påpu¿ii-dubluri este realizatåcu ajutorul unui lemn ritual (cf. capitolului consacrat vråjilor de aducere aursitului): „La miezul nop¡ii iese vråjitoarea la cruci¿ de hotare, unde înfigeun bå¡ pe care-l îmbracå cu straiele fetei care vrea så-¿i vadå ursitul ce ares-o ieie; acolo ea îi descântå cu apå ne-nceputå, pe care fata trebuie så i-oaducå la miez de noapte cu gura din scocul a trei mori, fårå a fi våzutå ori avorbi cu cineva“ (Gheorghiu, 33).

Daunele produse obiectului utilizat în practicile magiei negre seextindeau, prin analogie, conform principiilor magiei simpatetice, asuprapersoanei întruchipate de respectivul obiect. Våtåmarea se putea solda cu o„legare permanentå“ sau putea duce chiar la moarte. O vråjitoare din secolulal XVII-lea descria amånun¡it aceastå practicå: „Cel mai rapid mijloc de alua via¡a omului prin intermediul farmecelor este de a face o figurinå dinlut, cât mai aproape de chipul omului pe care vrem så-l ucidem, ¿i s-o uscåmcu grijå. ªi dacå vre¡i ca o anumitå parte a lui så fie mai slabå decât celelalte,lua¡i un cârlig sau un ac ¿i înfige¡i-l în acea parte cåreia dori¡i så-i provoca¡i


slåbiciunea. Când înså dori¡i ca o parte a trupului så se usuce, atunci lua¡iaceastå parte a påpu¿ii ¿i arde¡i-o. Astfel poate fi distrus tot trupul“(Wonderfull Discovery of Witches in the Country of Lancaster, 1613, apudRobbins, 91). Pentru a scåpa de un du¿man, se fåcea o påpu¿å din lut, eraîn¡epatå cu ace, cuie ¿i sticlå pisatå, iar mai apoi era datå pe apå, cu capulîn jos (Redford-Minionok, 461). Cine dorea så-i provoace du¿manului odurere chinuitoare, trebuia så în¡epe påpu¿a în regiunea doritå. Dacå påpu¿aera în¡epatå mult timp în inimå, du¿manul va muri. Uneori påpu¿a era arsåpe foc, timp în care victima umanå se chinuia în agonie acaså (idem). ¥nalte cazuri nu se urmårea uciderea persoanei vizate, ci producerea denecazuri, daune în gospodårie: „Din du¿månie se aruncau påpu¿i din cârpeîn holda cuiva, zicând: «când vor rodi påpu¿ile, atunci så-¡i rodeascå grâul».Dar dacå acestea erau gåsite în holdå, se înfigea câte o ¡eapå în fiecarepåpu¿å, rostind urmåtoarele cuvinte: «cum se înfige ¡eapa în påpu¿å, a¿a såse înfigå råul în casa celui care le-a pus»“ (Talo¿, 265). Påpu¿ile-simulacreputeau fi folosite deci ¿i în ritualurile magice de întoarcere a vråjii. ¥n afaråde exemplul de mai sus, în care era utilizatå aceea¿i påpu¿å, vraja deîntoarcere având astfel o probabilitate mai mare de atingere a rezultatuluiscontat, era nevoie de confec¡ionarea unei noi statuete, consacrate exclusivcontra-vråjii: „O ¡andurå ca de-o palmå o îmbraci ¿i faci dintr-însa påpu¿åînchipuind ¿i menind pe femeia ce o du¿måne¿ti; o îngropi în prispå, în dosulcasei a¿a vråjitå cum îi ca så nu se mai aleagå nimic din caså cea, ¿i de estecine s-o împu¿te prin dreptul inimei atunci scapi de fapt“ (Sevastos, 1990,II, 164). Alteori, contra-vraja se realiza cu mare greutate, presupunând unritual complex. ¥n cazul în care victima nu putea realiza singurå opera¡iunilenecesare, locul ei era luat, în afara påpu¿ii de exorcizare, de un substitutuman. Astfel, se face o påpu¿å, o femeie, folosind fragmente dinvestimenta¡ia bolnavei: „din cåme¿å iei o cârpå din batic, din pânzåturå,din sucnå, ieu din chieptari, din låtric, ieu din bludz, ieu de la chicior ¿i faco påpu¿å, o fimeie, ¿-o îmbrac a¿a, s-o punem în mejdå, adicå în brazda depåmânt fåcutå cu hârle¡u“. Dacå persoana care îi cere vråjitoarei så intervinåîn vederea reinstalårii binelui nu este în stare så ridice påmântul atâta câtvråjitoarea så poatå petrece de nouå ori prin mejdå o cåma¿å veche de-abolnavei, o altå femeie este plåtitå pentru a-i ¡ine locul. Ea trebuie så fiedespletitå ¿i îmbråcatå numai în cåma¿å (Liiceanu, 91).

Påpu¿ile de cearå¥ntr-o mårturie din secolul al XV-lea, aflåm despre utilizarea påpu¿ilor

de cearå în cadrul vråjilor. Cineva a încercat så-¿i råneascå du¿manul


înfigând ace într-o påpu¿å de cearå, sufocând-o în tåmâie ¿i smirnå ¿i apoiîngropând-o, dupå inscrip¡ionarea unei alte imagini, în locul pe unde aveaså treacå victima. Ritualul era înso¡it de descântece care explicausemnifica¡ia ritualului: „Cum se tope¿te ceara, a¿a så se topeascå N. de pefa¡a påmântului“ (Kieckhefer, 24). ¥n practicile magice române¿ti, statuetade cearå, alåturi de materialul1 din care este realizatå, sunt utilizate cudeosebire în farmece de dragoste ¿i practici divinatorii: „Fac un omu¿or decearå, pe care-l menesc cu numele omului ce li este drag; îl pun lângå foclåsându-l så se încålzeascå ¿i så se topeascå pe încetul, zicând: «Cum setope¿te omu¿orul acesta de cearå în fa¡a focului, a¿a så se topeascå ¿i inimalui (cutare) dupå mine»“ (Gheorghiu, 29-30). Aceea¿i statuetå de cearå puteaservi ¿i la paralizarea legåturii dintre douå persoane: „dacå se leagå cununiaîntre doi in¿i, adicå dacå se face faptul ca doi in¿i så nu se poatå cåsåtori,oricât de mult ¿i-ar fi dragi, se poate ajunge la o urå între dân¿ii. Mijloculeste urmåtorul: så se facå douå chipuri de cearå, unul al ei ¿i unul al lui, ¿iså se îngroape în påmânt, în cimitir, la umbrå, unde nu ajunge soarele. Dacånimeni, fie cu voie, fie fårå voie, nu le dezgroapå, cei meni¡i cu acele påpu¿iråmân lega¡i pe veci; dezgropând cineva påpu¿ile, cei doi sunt dezlega¡i ¿ise pot cåsåtori“ (Pamfile, 1998, 166).

CearaLa ru¿i, fetele båtrâne care doreau så-¿i atragå dragostea bårba¡ilor,

încearcå så scoatå urma încål¡årii celui fermecat sau så scoatå din cåciulåun fir de a¡å sau ceva asemånåtor, ¿i toate aceste ingrediente, dupå ce lelipesc de un cocolo¿ de cearå, le aruncå în foc zicând: „Så arzi ¿i tu dupåmine cum arde în sobå ceara aceasta! Inima ta så se topeascå a¿a cum setope¿te ceara aceasta, ¿i så må påråse¿ti atunci când vei gåsi ceara aceasta“.Se spune cå dupå aceea bårbatul fermecat se va îndrågosti neapårat de fatarespectivå; în caz contrar, el se va îmbolnåvi, se va topi ¿i, în sfâr¿it, î¿i vagåsi moartea (Miloradovici, 1994, 11-12). Descântåtoarele ¿i ghicitoareleputeau lesne afla cauza bolii sau a dezechilibrului produs unei persoane prin„cititul“ în cearå topitå: „Spaima la noi, dacå boala se trage dintr-oînfrico¿are de mai demult, se alungå aflându-se ce på¡anie va fi avutbolnavul; tope¿ti cositor sau cearå ¿i torni în apå cositorul acela sau ceara,¿i a ce seamånå ele când se încheagå, aratå din ce vine spaima bolnavului;dupå care vrajå, spaima numaidecât îi trece cu totului tot“2. „Pentru spaimå,

1 Cf. Antoaneta Olteanu, Ipostaze ale maleficului în medicina magicå, p. 274.2 ¥n loc de cearå putea fi folosit, în practici de acela¿i tip, plumbul: „Spre a afla ori devor tråi sau muri, femeile topesc cearå sau plumb. Dacå plumbul sau ceara topitå ia forma


când se sparie un copil, se duce copilul la sfâr¿itul lunei la descântåtoare,în zi de post, så-i sleiascå cearå pe cap. Aduce apå neînceputå în strachinå¿i-o pune pe capul copilului; tope¿te ceara în vatrå ¿i-o toarnå în strachinå¿i în ceara aceea se aratå fiin¡a de care s-a speriat; poate s-a speriat de mâ¡å,or ¿oarec, iese deasupra pe apå. Ceara o face lumânare ¿i-o då la bisericå ¿icopilul scapå“ (Niculi¡å-Voronca, 1171).

¥n mod asemånåtor, în practicile oraculare desfå¿urate în ajunulSf. Vasile, ceara era un element de bazå a ritualului: „¥ntr-o strachinå cuapå ne-nceputå, picuri dintr-o lumânare de cearå de la Pa¿ti douå picåturi,menind, una pentru tine, iar cealaltå pentru cela ce ¡i-e drag; de picåturilese unesc, cel menit te va lua, iar de picåturile se îndepårteazå tot mereu,po¡i så nu mai tragi nådejde“ (Sevastos, 1990, I, 136). Fetele adunate punapå rece ne-nceputå într-o strachinå, înså mai ales într-un pahar. Dacå dinplumbul turnat în apå se formeazå ceva ca un chip de om, atunci se crededespre fata pentru care se face aceasta cå se va mårita; iar dacå nu seformeazå nimic, decât numai ni¿te gråmezi de plumb, din care nu se poatededuce nimic, atunci se crede cå nu se va mårita. Unele fete întrebuin¡eazåîn loc de plumb cearå (Marian, 1994, I, 53). Aflarea destinului prinintermediul picåturilor de cearå era întâlnitå ¿i la alte popoare. ¥n Portugaliase ghicea în mod asemånåtor: într-un vas turnau cearå topitå, apoi aruncauni¿te bile¡ele împåturite, ce con¡ineau nume de bårba¡i; pe prima hârtiu¡åcare se desfåcea în apå era scris numele ursitului (Serov-Tokarev, 51). „Iauun blid, înså mai ales un pahar cu apå rece neînceputå, apoi sparg un ou degåinå ¿i laså så-i curgå tot albu¿ul în apå. Dacå din albu¿ul acesta se formeazåîn câtva un chip de om, atunci fata se va mårita în anul ce urmeazå“ (Marian,1994, I, 54). Alteori, ceara constituia nu atât elementul primordial al actuluimagic, ci un material din care erau alcåtuite obiectele consacrate: „Fata face

crucii, apoi e semn de moarte; dacå ia o altå formå, apoi se zice cå respectiva va tråi“(Gorovei, 1995, 145). Sau: „Fetele adunå apå rece ne-nceputå într-o strachinå, înså maiales într-un pahar. Dupå aceasta topesc într-o lingurå sau în altceva plumb ¿i apoi îl toarnåîn apå. Dacå din plumbul turnat în apå se formeazå ceva ca un chip de om, atunci secrede despre fata pentru care se face aceasta, cå se va mårita; iar dacå nu se formeazånimic, decât numai ni¿te gråmezi de plumb, atunci se crede cå nu se va mårita. De cumvaînså se formeazå un chip de om ¿i pe lângå el mai multe puncte, atunci crede fata care atopit plumbul, cå viitorul ei bårbat, ursitul ei, va fi om bogat, om cu stare; iar de cumvase formeazå numai chip de om fårå puncte, atunci crede cå viitorul ei bårbat va fi omsårman. De se formeazå din plumbul topit ¿i turnat în apå o bisericå, viitorul so¡ al feteiva fi preot; de se formeazå pådure, bårbatul ei va fi pådurar; de se formeazå o cruce,crucea e ursitul ei, vasåzicå n-are ce så mai a¿tepte la måritat, cåci încå înainte de aceastaare så moarå“ (Marian, 1994, I, 53-54).


douå stråchinu¡i de cearå, în mijlocul lor pune cîte o lumini¡å, ¿i pune acestestråchinu¡i în douå margini opuse pe o strachinå cu apå; aprinde luminile,pe care le-a menit, una ea ¿i alta flåcåul dorit, ¿i dacå aceste stråchinu¡iplutind pe apå se întâlnesc, se crede cå cei doi se vor lua, iar dacå nu seîntâlnesc, nu se vor lua“ (Gorovei, 1995, 259).

Utilizarea unei anumite lumânåri în cazul în care se dorea så sestabileascå un contact cu demonul este un laitmotiv în mitologia ruså: „cândte întorci de la slujba de ¥nviere så te urci în cerdac cu lumânarea aduså ¿ivei vedea un câine mare – acesta este duhul casei“ (Gura-2, 1984, 135).De asemenea, se spunea, ceara care picura din lumânårile de la ¥nviere sepåstra; se purta în buzunar împotriva demonilor, a vråjitorilor (la italieni,Krasnovskaia, 1977, 24). De Sf. Andrei se duce fata la fântânå, ¡inând înmânå o lumânare de cearå de la Pa¿ti, se apleacå pe ghizdele ¿i uitându-seîn fa¡a apei zice: „Sfinte Andrei, scoate-i chipu-n fa¡a apei, ca-n vis så-lvisez, ca aievea så-l våd“. Apa din fântânå se tulburå, apoi se lini¿te¿te ¿ivede chipul celui ce are s-o ia (Sevastos-1, 135). Tot din cearå se realizaulumânåri speciale, care aveau exclusiv aceastå func¡ie auguralå. Ob¡inerealumânårilor presupunea realizarea unui întreg ritual, ce se desfå¿ura în ajunulBobotezei. Astfel, se spunea: „Ia tort de învå¡åturå sau din fuiorul de la cruce,pune-l în trei pentru fe¿tilå ¿i întinde pe ea o lumânåricå de cearå; nu mâncatoatå ziua, seara înainte de culcare aprinde-¡i lumânårica, închinå-te, batemåtånii, bucå¡ica de lumânare ce ¡i-a råmas pune-o sub cap ¿i în somn î¡ivei vedea ursitul“ (idem, 137). De Sf. Andrei se realiza o practicåasemånåtoare: „De cu vreme så facå o lumânåricå de cearå cât degetul celmic în lungime ¿i grosime; când vine vremea de culcare så se roage la MaicaDomnului så-¿i aprindå lumânårica ¿i trebuie så batå atâtea måtånii pânåse va trece, ¿i-n somn de bunå seamå va vedea partea ei ce i-o va trimiteMaica Domnului“ (ibidem, 135). Vineri seara [Vinerea Mare], când seocole¿te biserica cu epitaful, femeile lipesc de cruci la morminte lumânåride cearå curatå. Lumânårile acelea se laså acolo pânå se trec de tot. Femeiletinere ori fetele mari obi¿nuiesc så fure asemenea lumânåri. Sunt douåcredin¡e: „una cå cu ceara acelor lumânåri î¿i pot face de dragoste, så selipeascå de ele acela pe care îl iubesc cum se lipe¿te ceara; iar altå credin¡åeste cå dacå se pune asemenea cearå în uleiele cu albine, se face cearå multåîn anul acela“ (Marian, 1994, II, 117). Cititul în flacåra lumânårilor constituie¿i el o practicå divinatorie. Pentru a ob¡ine vindecarea unui bolnav se aprindtrei lumânåri în acela¿i timp; ordinea în care se vor stinge flåcårile constituieun semn. Dacå mai întâi se stinge prima, vindecarea e garantatå; dacå se


stinge a doua, boala va fi lungå, dacå a treia se stinge mai întâi, atunci esemn de moarte (Pont-Humbert, 175). Pentru multe popoare, trei lumânåripe o maså prevestesc necaz sau moarte (la ru¿i, ucraineni, francezi; Sum¡ov,1890, 86). Tot aici trebuie încadratå observarea ritualå a lumânårilor de labotez sau de la cåsåtorie, care pot oferi ¿i ele informa¡ii însemnate desprevia¡a posesorului lor; mai mult, manipulårile acestora aveau cu siguran¡årepercusiuni sensibile: „Dupå ce s-a întors acaså, luminile de botez [nu estedatinå så se întoarcå cu dânsele aprinse] se pun pe maså, ca så ardå. ªi dacåcel botezat este fatå, trebuie luminile så ardå în trei seri dupåolaltå, ca så semårite“ (Marian-1, 1995, 121-122). Lumânårile de nuntå se fac pe înål¡imeamirilor; „mai sunt încå cu mare bågare de seamå ca nu cumva så le rupå,socotindu-se prevestirea mor¡ii unuia dintre so¡i sau vreo altå nenorocire.Lumânarea groaså dovede¿te via¡å anevoioaså. Tot timpul cât nuna gåte¿telumânårile nimeni så nu spuie cuvânt råu sau så se sfådeascå, cåci atunci ¿iînsurå¡eii se vor ciondåni“ (Sevastos-1, 287). A cui lumânare s-a trecut mairepede, via¡a aceluia se va trece mai curând (idem, 337). Mai mult,lumânårile de la botez se påzesc ca ochii din cap, nu cumva un du¿man, ovråjitoare sau o fermecåtoare så puie mâna pe o bucå¡icå de cearå dintr-olumânare de botez, ca amestecând fårâmitura aceea în altå bucatå de cearå,„fac din ea draci cu chip omenesc ¿i vråjesc de råu ¿i de pieire pe du¿maniilor, pe a altora pentru platå“ (Sevastos-2, 196). Alteori ritualul magieidivinatorii presupunea câte o lumânare pentru fiecare persoanå implicatåîn ghicit (ipostaziere a persoanei implicate în actul magic; cf., în acest sens,¿i legendele ce povestesc despre existen¡a, pe cealaltå lume, a câte uneicandele pentru fiecare fiin¡å vie): „Fac adecå douå lumânårele mici ¿isub¡irele de cearå (...). Lumânårelele acestea se fac la un capåt turtite, saule pun pe ni¿te coji de nucå. Apoi le aprind, le dau drumul pe apa dinstrachinå, fåcând printre ele semnul crucii ¿i menindu-le, adicå dând uneianumele unui fecior, iar celeilalte numele unei fete. Dacå aceste douålumânårele, plutind pe apå, se împreunå, cred to¡i cå acei doi tineri, ale cårornume le poartå lumânårelele, se vor cåsåtori cât de curând; iar de nu seîmpreunå, nu-i speran¡å de nuntå. Sau dacå în urmå una sau alta dinlumânårele scåpåteazå, adicå se cufundå în apå, e semn cå acela pentru carea fost menitå va muri“ (Marian, 1994, I, 55).

Derivând direct din aceastå ipostazå a lumânårii-personificare adestinului, practicile magiei negre cunosc mai ales o lumânare nefastå1,instrument indispensabil al vråjilor de dragoste. La ru¿i, de exemplu, pe o

1 Evident, nu este vorba de lumânarea „curatå“, apotropaicå: „Se crede cå de aceea sepune luminå aprinså în mâna omului ce moare, ca så nu se poatå apropia Necuratul de


lumânare cumpåratå de la bisericå era zgâriat numele persoanei dorite, dupåcare lumânarea era a¿ezatå în bisericå, alåturi de celelalte lumânåri. Cel pentrucare a fost aprinså aceastå lumânare va începe så ducå dorul persoaneirespective ¿i så încerce så se întâlneascå cu ea (Redford-Minionok, 402).„Dånacii ¿i fetele, înainte de a pleca la horå, aprind råmå¿i¡ele de lumânårice råmân de la Pa¿ti ¿i trec printre ele, ca så se uite lumea la dân¿ii ca la DomnulIsus Hristos“ (Pamfile, 1998, 43). ¥n Anglia se realiza o practicå asemånåtoare:pentru a-l aduce cât mai repede pe iubit, lumânarea aprinså trebuie stråpunsåcu douå ace. Când flacåra va ajunge la ace, ursitul va apårea imediat. Cândacele stråpungeau lumânarea, se cânta: „Nu lumânarea am stråpuns-o euaståzi, cu acele,/ Eu am stråpuns cu acele inima (lui cutare)./ Acum n-o så-mimai fie greu mie, singurå,/ El va veni ¿i va sta cu mine“ (idem, 403). ¥n vråjide întoarcere, apårea a¿a-numita lumânare råsturnatå, adicå arså la celålaltcapåt: pentru a-l prinde pe ho¡ trebuie så iei o lumânare de cearå de la bisericå,care så fie lipitå la icoanå cu susul în jos, pentru ca, asemeni lumânårii,Dumnezeu så întoarcå sufletul du¿manului, så-i producå ho¡ului o asemeneaapåsare, încât så se cåiascå ¿i så-¿i recunoascå vina (ibidem, 402). ªi la româniîntâlnim ecouri ale unor asemenea practici: „Una s-a dus la bisericå cu nouålumânårele de cearå ¿i le-a lipit de un sfe¿nic la Maica Domnului, cu luminaîn jos. ªi båtea måtånii blestemând: cum se topesc lumânårile de cearå, a¿aså se topeascå vråjma¿a!“ (Sadoveanu, 294). Pentru du¿mani, se face olumânare mare ¿i se pune în bisericå, så ardå cu lumina în jos, så curgå pepodele; aceasta se face în duminica întâia la lunå nouå, ¿i cum nu se alegenimic din ceara aceea, a¿a nu se alege din acela pe capul cåruia faci. Sau:„iau picåturi de pe jos, ce au curs de la lumânarea din bisericå ¿i scamå cecade de la pânzå când ¡ese, de fac muc ¿i fac o lumânare ¿-o pun så ardå înbisericå pe capul celui ce i-a fåcut råu“ (Niculi¡å-Voronca, 1170). Pe lângåaceste func¡ii distructive, lumânårile, ca ¿i statuetele de cearå, erau utilizate¿i cu valoare de propi¡iere sau terapeuticå1: „¥n ziua de anul nou ies de noaptefemeile ¿i fetele ¿i scot apå din fântânå cu lumânarea aprinså la toarta cofeiturnându-¿i apå pe piept, altele se spalå cu totul la fântânå spunând: «Nu scotapå, dar scot jocul ¿i norocul, cinstea ¿i voia cea bunå» etc. ªi se spalå tot

dânsul ¿i pentru ca så meargå curat pe cealaltå lume“ (Marian-3, 1995, 24). „La stativese pune oleacå de cearå, cåci necuratului tare-i place så se apropie; dar dacå pui cearå nuvine“ (Niculi¡å-Voronca, 1064).1 Pentru a trata bolnavul de anghinå pectoralå, trebuie så te duci în bisericå la miezulnop¡ii ¿i så iei pu¡in plumb din rama ferestrei. Se face din acest plumb o inimå pe carebolnavul o poartå asupra lui (Anglia; Redford-Minionok, 403).


farmecul ce le-a fost dat peste an1“ (idem, 128). Se poate observa, de parteacealaltå, o influen¡å a magiei asupra cre¿tinismului. ¥n timpul unorexorcizåri, preotul fåcea o imagine din cearå a celui posedat de diavol,rostind, dacå era ¿tiut, un nume al diavolului sau un alt epitet potrivit,aruncând mai apoi påpu¿a în foc (Stampa, Fuga Satanae, 1597,apud Robbins, 93).

2.4. Ucidere prin în¡epare/înjunghiere2.4.1. ACUL

O datå realizat, faptul era trimis persoanei vizate. Trimiterea se puteaface, cel mai simplu, prin aruncarea în drumul rivalului a unor obiecte supuseac¡iunii vråjii: „de aceea omul trebuie så se påzeascå de a cålca în aruncåturi¿i mai ales så se fereascå de a ridica anumite lucruri pe cari le vede pe drum“(Candrea, 1944, 177). Concretizarea farmecului este ilustratå de orice obiectgåsit, întâlnit în drum sau în locuri atipice: „Ace de vei afla înfipte în påmântsau în gard nu este bine a le lua, cåci se crede cå ele ar fi pline de boale, ¿iacel ce le ia se poate apoi greu bolnåvi, ba chiar poate muri“ (Gorovei,1995, 5). Evident, vråjile nu erau fåcute numai pentru a ajuta, pentru afavoriza2 pe cineva. Era foarte råspânditå credin¡a care spunea: „Ace devisezi, sunt junghiuri, sunt farmece“ (Niculi¡å-Voronca, 579). A¿a cå, în

1 Fetele, adunate în seara de Sf. Vasile, pun apå neînceputå într-un vas, apoi topescîntr-o lingurå plumb, pe care îl toarnå în apå: „dacå din plumbul topit se formeazå înapå ceva asemånåtor unui chip de om, se crede cå fata pentru care s-a turnat plumbul seva mårita, iar dacå nu se face nimic, nu se va mårita...“ (Pamfile, 1998, 110). „¥nspreAnul Nou så tope¿ti plumb ¿i så-l ver¿i într-un pahar cu apå rece. Dacå stropiturile par afi copåcei cu frunzå ¿i floricele, ai så ai peste an mare foloase ¿i bucurie. Dacå plumbulface semnul crucii, sau al unui cap de mort, sau al trunchiurilor de copaci usca¡i, moarteare så fie în caså în anul viitor“ (Zanne, IX, 267).2 Pentru a face ca albinele så fie rele, bune luptåtoare, în vederea apårårii propriilorpozi¡ii ¿i a asigurårii unei bune recolte, ¡åranii rosteau o incanta¡ie asupra unor ace: „Dupåce au scos to¡i stupii ¿i i-au a¿ezat la locurile lor se a¿eazå nouå ace, neîntrebuin¡ate, înurdini¿ul primului stup, zicând:

«Vå dau armele turcului De påmânt så vå prinde¡i,ªi ale neam¡ului, Gråmågioarå så ¿ede¡i,ªi ale muscalului, Cum stå poporulSå nu vå poatå strica ¥n ziua de BoboteazåAlte albine Pe lângå preotulStråine. Care stå ¿i cete¿teDa’ nici voi så nu cåta¡i ªi apa o sfin¡e¿te»“Pe altele så strica¡i! (Gorovei, 1990, 237).


afara puterii deosebite, de influen¡are a ursitei, de gråbire a împliniriiacesteia, pe care o aveau obiectele de metal, în cazul nostru, acele, acesteaerau folosite de asemenea ¿i în scopuri inten¡ional malefice, în farmece dedragoste prin care se rupeau legåturi, cåsåtorii etc.: „Cu ac sau bold se poatelega un bårbat. Dacå are o femeie ciudå cå a påråsit-o ¿i se însoarå cu alta,când stå el la cununie, îndoaie un bold, ¿i încå de-l aruncå într-o apå ca sånu-l mai gåseascå, e nenorocit pentru toatå via¡a – dar de-l strânge ¿i apoiîl îndreaptå – se însånåto¿eazå“ (idem). O altå practicå de legare utiliza unac fårå urechi, apelând, în acela¿i timp, la formula imposibilului: „Se ia unac fårå urechi ¿i se înfige deasupra u¿ii, zicând: «Când îi vor cre¿te urechiacului, atunci så se mårite cutare»“ (Vjatskij fol’klor, nr. 299, 55). ¥n modasemånåtor, ruperea urechii acului era un prilej de realizare a echilibruluidorit: „Dacå întâmplåtor în timp ce cosea se rupea urechea acului, trebuieså iei acul ¿i så zici: «Cum nu poate tråi nimeni fårå ac, a¿a ¿i fårå cutare sånu poatå tråi»“ (idem, nr. 265, 51). Asemeni penelor sau cuielor, acele eraufolosite ¿i în cazul în care se dorea våtåmarea intrusului, a piedicii în caleaîmplinirii amoroase a peten¡ilor. Un asemenea ritual malefic era adeseaînso¡it de vraja aferentå: „Se duc în grådinå la un pår, cu un ac, pâne ¿i sare,¿i, împungând cu acul la rådåcina pårului, rostesc de trei ori dupå olaltåurmåtoarea vrajå:

«Må luai din caså Oasele nu i le sfårma¡i,Di la maså, ªi vå duce¡i, voi, 99 ucenici,Cu ochii ochind, Unde voi veni ¿i eu,Cu sprâncenele amågind, Vå duce¡i la N.N.To¡i feciorii la mine så se gândeascå, Cu 99 de ace împungåtoareLa mine så porneascå. ¥mpunge¡i-lMå uitai în sus, Stråpunge¡i-l;Nu våzui nemic; Cu 99 suli¡i însuli¡åtoareMå uitai la råsårit, ¥nsuli¡a¡i-l,Våzui un pår mândru înflorit La mine mâna¡i-l,ªi su pår era un bou sur, mare, Cå pân’ ce ve¡i duce,ªi pe bou 99 de ucenici [draci] negri, Vå fågåduiescSângele i-l beau, ªi vå voi ¿i daOasele i le sfårâmau, Pitå ¿i sare¥n strat de moarte îl låsau. ªi 25 måtane.Eu din gurå a¿a am gråit: De vå duce¡i– Låsa¡i voi 99 ucenici ªi mi l-aduce¡i,Boul åst båtrân, Nu-i da¡i stare a sta,Nu-l chinui¡i, Mâncare a mânca,Nu-l trudi¡i, Popas a popåsi,Sângele nu i-l be¡i, Vorbe a vorbi,


Nici cu mamå, nici cu tatå, Cu drågu¡ele lui de-a se-ntâlni,Får’ cu mine-întâia¿i datå; Nemic så nu poatå povestiNici cu fini, Pânå la mine a veni!»Nici cu vecini,

Dupå ce au rostit cuvintele câte de trei ori dupå olaltå, îngroapå larådåcina pårului pâinea ¿i sarea ¿i apoi fac douåzeci ¿i cinci de måtånii,pentru ca în carnevalul ce vine så se mårite“ (Marian, 1994, I, 97-98). Pelângå vråjile concrete prin care se putea for¡a mâna destinului, fetele puteauutiliza acest instrument consacrat ¿i în practici divinatorii. Ru¿ii cunosc înacest sens obiceiul ghicitului prin intermediul acelor. Fetele de la ¡arå, cândse hotåråsc så ghiceascå, le roagå pe fermecåtoare sau pe moa¿e så facåacest ritual, ele singure nu trebuie så ghiceascå, deoarece în acest caz ursitanu se va îndeplini. Fermecåtoarele iau douå ace, le ¿terg cu unturå, le daudrumul într-un pahar cu apå. Dacå acele se scufundå, e semn råu; dacå seîntâlnesc, e semn de apropiatå întâlnire ¿i cåsåtorie; dacå se despart unul decelålalt, înseamnå cå sunt obstacole în calea cåsåtoriei, din partea oamenilorråi; dacå s-au dus în direc¡ii diferite, e semn cå cea cåreia i se ghice¿te varåmâne fatå båtrânå“ (Saharov, 93). ¥n via¡a cotidianå, acul era consideratun semn, un mesaj trimis din cealaltå realitate, de a cårui semnifica¡ie trebuiaså se ¡inå seamå: „Dacå-¡i scapå un ac, un cu¡it etc. din mânå ¿i se înfige,cu vârful, vine un musafir“ (Zanne, IX, 265); „Ac dacå gåse¿ti, e semn desfadå“; „Când gânde¿ti ac cu urechi, e semn cå-¡i va face femeia o fatå;fårå urechi, î¡i va face un båiat“ (idem).

Acul este un instrument magic destul de des utilizat în practicile dealungare a elementelor malefice, mai ales pentru cå era la îndemâna tuturor¿i, de asemenea, pentru cå slujea cel mai bine obiectivelor magieicontraofensive (spre deosebire de cu¡it, topor, de exemplu, care semnificaucel mai bine latura nefastå a magiei, fiind extrem de utilizate mai ales învråji). Este foarte råspândit obiceiul de a pune în hainele copilului un obiectdin fier; ca succedaneu al fierului, acul îndeplinea la fel de bine rolul deapotropeu: „¥n leagånul copilului pun un ac, mai ales sub pernå, un foarfece.Românca nu laså niciodatå copilul singur în caså, fårå så nu puie lângå elîn leagån fier, ori cu¡itul, foarfecele (...), orice are la îndemânå de fier, sfredel,daltå, frigare, ori, de nu, cel pu¡in un ac“ (Ciau¿anu, 285). De asemenea, elapårea frecvent în practicile de protec¡ie a animalelor din gospodårie, atuncicând exista pericolul luårii laptelui, a manei acestuia: „¥n Basarabia se ia ocoajå de ou, se pune în ea tot felul de semin¡e, zicând: «Când se va lua manacâmpului, atunci så o ia pe a vacii». Oul se îngroapå în ocol, înfigându-se


în el un bå¡ de alun, în inima cåruia s-a înfipt un ac, zicând: «Când va trecefrânghia coråbiei prin urechile acului, atunci så ia mana»“ (Pavelescu,1944, 41). Pentru a preveni cazurile de contaminare cu diverse elementenefaste, se obi¿nuia så se poarte în permanen¡å ace, pentru a da la timp replicaagresorului: „La noi întâlnirea cu popa este privitå de popor ca piazå-rea;femeile aruncå ace cu gåmålii pe jos, ca så scape de piazå“ (Hasdeu, I, 68).Mai mult, „femeile lehuze se feresc a se întâlni una cu alta, fiindcå nu estea bine. Dacå cumva se întâlnesc, î¿i trimite una alteia câte un ac. Ceea careare båiat trimite un ac cu gåmålie, iarå ceea ce are fatå trimite un ac cuurechi“ (idem). ªi la ru¿i, cel mai råspândit mijloc de protec¡ie împotrivafarmecelor este acul. Pentru a anihila puterea unui vråjitor, este suficientså-i agå¡i un ac în hainå; mai mult, dacå, dupå ce ai stråpuns îmbråcåminteasuspectului, sco¡i acul ¿i-l înfigi cu urechea în sus în u¿a casei respective,vråjitorul nu mai poate ie¿i din caså atât timp cât acul se aflå înfipt în u¿å(Novicikova, 269). Iatå cum era descriså, într-o povestire tradi¡ionalå, oastfel de practicå: „Vråjitoarea este foarte ¿ireatå. Este greu s-o afli, niciprin cap nu-¡i trece care femeie este vråjitoare. Ea nu va recunoa¿te acestlucru nici în ruptul capului, nu-i place deloc s-o ¿tie lumea. ªi chiar dacåoamenii ¿tiu cum po¡i afla dacå o femeie e vråjitoare, foarte rar cinevaîncearcå så facå aceasta, pentru cå ea se va råzbuna neapårat, ele sunt foarterele. Eu eram micå, mama îmi povestea asta. ¥n satul lor o femeie spuseseodatå cum po¡i så afli dacå o femeie e vråjitoare. ªi iatå, ni¿te copii maimari l-au convins pe unul mic ca, atunci când vråjitoarea va intra în casalor, så înfigå repede un ac în maså, de jos în sus [în cråpåturile mesei]. ªi înaceste cråpåturi, între scânduri, trebuia så înfigi acul ¿i ea, zicea, când vadori så plece, nu se va mai mi¿ca din loc. ªi iatå, când vroia så plece, înfigeauacul în maså, ea se întorcea... Iar scoteau acul, iar vroia femeia så plece...A¿a au întors-o din drum toatå ziua, toatå ziua a stat acolo la ei...“(Cerepanova, 1996, nr. 304, 80). O practicå asemånåtoare era utilizatå ¿i laromâni: „Când î¡i vine un strigoi în caså, ¿i dacå vrei så-l cerci, de-i strigoi,pune un ac fårå ureche în u¿orul u¿ii din afarå, cå tot va merge pân-la prag¿i s-a înturna; ¿i pân-ce nu-l vei lua, nu se va putea duce, se teme“(Niculi¡å-Voronca, 579). ¥n mod asemånåtor puteau fi våzute ¿i duhurileaerului, personificåri ale unor fenomene meteorologice (vânt, vârtej, balaurietc.): „De multe ori nu putem ¿ti dacå e sau nu balaur în nor. Ca så neconvingem despre aceasta, så ståm cu fa¡a cåtre norul în care credem cå ebalaur ¿i så ne împungem cu un ac în mijlocul pieptului: de va fi balaur înnor, atunci vom vedea cum plesne¿te repede cu coada în toate pår¡ile, cåbalaurul sim¡e¿te în¡epåtura acului“ (Gherman, 138).


2.4.2. CUºITUL

Cu¡itul este întrebuin¡at în diverse descântece, în calitate de elementde prim rang în recuzita descântåtoarelor. Cu¡itul „cununat“ (care a stat înbrâul mirelui sau în sânul miresei când s-au cununat la bisericå) are oimportan¡å deosebitå în ritualul descântecelor. ¥ntr-un descântec „de puscu¡itul“ sunt activate circumstan¡ele consacrårii instrumentului magic:

„Cu¡it alåmit, De nouå oameni tåiat,De nouå ¡igani alåmat, Cumpårat din ºarigrad...“De nouå popi cununat, (Gorovei, 1990, 144).

¥n alte cazuri, cu¡itul furat sau gåsit era valorizat pozitiv: „De ursit seface cu coaså de furat, cu secere de furat, cu cu¡it de furat, cu ace de furat,cå atunci e tare de leac“ (Niculi¡å-Voronca, 531). Sau: „Ca så scape defriguri, bolnavul se duce duminicå diminea¡å la fântânå, cu o oalå nouå ¿icu un cu¡it de gåsit, nu vorbe¿te nici la dus, nici la întors, ¿i nici în urmå nuse uitå, umple oala cu apå, pune cu¡itul în cruci¿ pe oalå, face trei cruci ¿izice în gând: «Când påguba¿ul o mai pune mâna pe cu¡itul åsta, atunci såmå prindå frigurile pe mine»“ (Gorovei, 1990, 132). Cu valoare de omen,cu¡itul putea oferi informa¡ii referitor la însånåto¿irea bolnavului. ¥n acestscop, cu¡itul care se folose¿te în descântec se înfige în påmânt dupå u¿å sauîn altå parte. Dupå ce se descântå „de junghi“, de exemplu, cu¡itul se înfigeîn påmânt, unde este låsat trei zile; dacå este ruginit când este scos, estesemn cå bolnavul nu se va vindeca. „Dacå-i picå cuiva, în timpul ospå¡ului[botez] cu¡itul sau furculi¡a jos ¿i se împlântå în påmânt, e un semn råu,cåci se crede cå copilul va muri de o moarte nenaturalå“ (Marian-1,1995, 124). Cei care se tem cå pot fi victimele unor vråji pun noaptea subcap un cu¡it cu vârful în afarå. Obiectele utilizate în acest caz pot fi maimulte (våtrai, topor, cu¡it ¿i måturå), pentru ca, prin poten¡area valorii fiecåruiobiect, så se ob¡inå protec¡ia sigurå. Se spune cå måtura ¿i våtraiul „alungå“,iar toporul ¿i cu¡itul „taie“ farmecele. „Cu¡it dacå pui noaptea sub cap, cuvârful afarå, nu se pot apropia farmecele, vin pânå aproape ¿i fug“(Niculi¡å-Voronca, 578). „¥l hotårå¿te pe cel mort cu un cu¡it stricat, câl¡i,tåmâie, praf de pu¿cå ¿i înconjurând mormântul cu vârful cu¡itului tras depåmânt zice: «Am umblat, locul ¡i-am cåutat, hotar î¡i fac, så nu mai ie¿idin acest loc»“ (Marian-3, 1995, 314); „¥n groapå, când sunt gata så toarnepåmânt peste mort, pun la picioare un fus, iar la cap un cu¡it, sau dimpotrivå,¿i zic: «de-o veni strigoiul de la råsårit, så se în¡epe în cu¡it; iar de-o veni dela apus, så se în¡epe-n fus»“ (Candrea, 1944, 150). ¥n practicile oraculare,când fetele mergeau så ghiceascå la råspântii, se a¿ezau pe vine ¿i trågeau


cu un cu¡it un cerc în jurul lor, zicând: „Dracilor, veni¡i, face¡i gålågie, darîn cercul nostru nu intra¡i“ (Iongovatova-Pa¿ina, 51). Alteori, cu¡itul nu estemen¡ionat expres în cadrul ritualului – esen¡ialå era tragerea cercului magic:„fetele aprind o lumânare ¿i merg pe câmp, unde fac un cerc, zicând:«Dracilor, veni¡i la noi, duhul apei, vino la noi, dråcu¿orilor, to¡i veni¡i lanoi, pânå la linie, cå fetele se duc la dracu», dupå care ascultau: dacå auzeauclopo¡ei, se vor cåsåtori; dacå i se pårea cuiva cå se tåiau scânduri, era semncå va muri. Dupå aceea ie¿eau din cerc astfel: «Dracilor, pleca¡i to¡i de lanoi, fetele pleacå de la drac ¿i dracul de la fete»“ (Pomeran¡eva, 1985, 205).Cu¡itul î¿i dezvåluia valen¡ele benefice ¿i dacå î¿i începea ac¡iunea depurificare dupå ce råul începuse så se manifeste: prin simpla înfigere înpåmânt el putea opri grindina care se abåtuse asupra satului.

Utilizat ca obiect specializat al arsenalului farmecelor de dragoste, învirtutea func¡iei sale de bazå, cu¡itul î¿i punea în eviden¡å calitå¡ile salenefaste. El era un instrument de distrugere perfec¡ionat (în cazul precizåriiunor atribute specifice), potrivit pentru „îmboldirea“ persoanelor vizate,considerate a fi întârziat în achitarea de unele sarcini fa¡å de cel ce performaactul magic. Farmecele de dragoste îl aveau în vedere pe ursit, care întârzianepermis de mult îndeplinirea destinului comun pe care îl avea cu fata careapela la asemenea agen¡i:

„Cu¡it alåmat... ¥n genele,Eu te-nfig, ¥n sprâncenele,Tu så te-nfigi: ¥n urechile lui ...¥n mâinile, ªi så nu tacå din gurå¥n picioarele, Pân nu m-o vedea pe båtåturå“¥n ma¡ele, (Iona¿cu-Mândreanu, 88).

¥n cadrul farmecelor de dragoste, cu¡itul era utilizat ¿i în calitate demarcator sacru al destinului: ursitul era astfel fixat, prin intermediul lui, alåturide fata care performa ritul. Farmecul în discu¡ie dore¿te så stârneascå pasiuneaîn inima viitorului so¡ prin intermediul ajutorului supranatural, pajuraînfocatå; pentru realizarea vråjii era înså nevoie de asigurarea unui suportmaterial, înfigerea cu¡itului în påmânt fiind un gest simbolic, care ne trimitecu gândul la stråpungerea ritualå a unei statuete (de lut sau de cearå):

„Eu nu-nfig acest cu¡it ªi m-am uitat la dealNici în lut, nici în påmânt, ªi n-am våzut nimic,Ci-l înfig în inima ªi m-am uitat la valeCelui ce mi-i împår¡it. ªi iar n-am våzut nimic,Sâmbåtå searå M-am uitat la asfin¡itAm ie¿it afarå Nici atâta n-am våzut,


M-am întors spre råsårit – Laså codrii så-nfrunzeascå,ªi-ntr-acolo am våzut Câmpiile så-nfloreascå.Pajurå împåjuratå Våile ca så-nfrunzeascå,Cu foc îmbråcatå, Pietrele så se måreascå!Cu foc încinså, Da’ te du la omul meuCu foc cuprinså. Cel ales de Dumnezeuªi cum am våzut-o ªi mie dat,Am ¿i întrebat-o: De oameni buni îndreptat,– Unde mergi tu, pajurå, ªi cu foc îl îmbracå,A¿a de-mpåjuratå ªi cu foc îl înfoacå,ªi-a¿a de-nfocatå, ªi cu foc îl încinge,Cu foc încinså, ªi cu foc îl strânge,Cu foc cuprinså? ªi cu foc îl cuprinde,– Må duc codrii så-i pârlesc, ªi cu foc îl aprinde.Câmpii ca så-i vestejesc, Foc pe gura cåmå¿ii îi bagåVåile ca så le sec ªi la inimå i-l a¿azå“ªi pietrele så le cråp! (Marian, 1996, 18).

Descrierea practicii magice aferente acestei vråji este aceasta: „dacå ofatå ¿i-a pus ochii pe un fecior, dar se teme cå acela nu o va lua de so¡ie, caså fie mai sigurå cå feciorul respectiv îi va fi bårbat, ea îi face pe ursitå.Iese într-o sâmbåtå seara în cornul sau chietoarea casei c-un cu¡it în mânå¿i, înfigându-l în påmânt, roste¿te de la început ¿i pânå la sfâr¿it versurilevråjii acesteia“ (idem). Dupå cum am våzut, farmecele de dragoste nupresupuneau numai aducerea persoanei dorite, ci, în cazul unor rivali,anihilarea acestora. Dacå cineva simte împunsåturi de cu¡it (junghiuri) înîntreg trupul, la inimå sau la cap, aceluia „i s-a pus cu¡itul“. Cu¡itul estevråjit cu o incanta¡ie magicå, fiind menit (ursit sau sorocit) unei persoanesau unei opera¡ii. Apoi este înfipt în påmânt, dupå u¿å, în grindå, într-unlemn de alun, într-un pui de gåinå viu, într-o broascå sau într-un om fåcutdin påmânt etc. Ciobanii î¿i înfig cu¡itul în propriul lor ciomag. Cu¡itul este¡inut înfipt atâta timp cât se dore¿te chinuirea du¿manului. Dacå se dore¿temoartea acestuia, nu se mai scoate. Iatå în acest sens ¿i o mårturie din secolulal XV-lea: „¥n dosul casei am o grådinå; e lipitå de grådina vecinei. ¥ntr-ozi am våzut cå cineva croise, nu fårå stricåciuni, o trecere prin grådina ei ¿ia mea. M-am plâns vecinei, supårându-må un pic, drept så spun mai multde pagubå decât de trecerea aceea... Vecina, furioaså, a plecat bodogånindceva. Dupå câteva zile, numai ce simt ni¿te dureri de burtå cumplite ¿i ni¿tejunghiuri dinspre stânga spre dreapta, de parcå mi-ar fi stråpuns cinevapieptul cu douå såbii sau cu¡ite“. Vecina pusese sub pragul du¿mancei sale„o påpu¿å de cearå lungå de-o palmå, stråpunså din toate pår¡ile, cu coastele


stråbåtute de douå spelci chiar pe locul dinspre dreapta spre stânga ¿idimpotrivå sim¡eam junghieturile acelea... Mai erau acolo ¿i ni¿te såcule¡ecu fel de fel de gråun¡e, semin¡e ¿i oscioare“ (Delumeau, I, 86). Evident, înspiritul ambivalen¡ei actului magic, prin intermediul cu¡itului se putea„întoarce“ ¿i ac¡iunea maleficå a umanului: „La povestitoare se mâncau tarecâinii, au fost cålcat în ni¿te fapturi, aruncate så calce cei din caså, ca så sefacå huit, trai råu în caså ¿i s-au început ei a se mânca. Un om stråin a våzut,a scos iute cu¡itul ¿i l-a pus în påmânt ¿i pe loc câinii s-au lini¿tit“(Niculi¡å-Voronca, 577, 578). Alteori, actul magic al întoarcerii presupuneatât anihilarea instrumentului, cât ¿i a expeditorului: „Un om din Horodnica mers la o fatå care era bolnavå de junghiuri, îi fåcea alta pe ursitå. Omula cerut un cu¡it ¿i un fir de usturoi ¿i a vârât vârful cu¡itului prin usturoi,înfigându-l în scândura patului. Pe loc a început a curge sânge din pat, iardu¿manca ce-i fåcuse în ceasul acela a murit“ (idem, 581).

¥nså „punerea“ cu¡itului este ambivalentå: „când, fie din cauza uneicerte sau din altceva, un so¡ ¿i cu o so¡ie se du¿månesc ¿i când orice ståruin¡åde împåcare a fost zadarnicå“, atunci se apeleazå la descântecul de puscu¡itul. Practica se desfå¿oarå în felul urmåtor: „se ia un cu¡it pe care l-apurtat un flåcåu în ziua de cununie ¿i care n-a mai fost întrebuin¡at pânåatunci la tåiere. Se înfige în pragul casei peste care va trece cel care estemenit så se îndrågosteascå ¿i se zice de trei ori:

«Cu¡it argintat, Unde te-oi trimite, så te duci,De 99 de ¡igani lucrat, Unde te-oi înfige, så te înfigi,De 99 de popi cununat, Ca (N.) så nu mai poatå sta,De 99 de oameni tåiat, Ca cå nu mai poatå bea...»“Din ºarigrad cumpårat, (Pamfile, 1998, 132).

2.4.3. FRIGAREA

Fiind fåcutå din fier, era firesc så facå parte din arsenalul de protec¡ieîmpotriva maleficiilor. Prin urmare, nu este surprinzåtor s-o întâlnim, încalitate de obiect cu valoare apotropaicå, în diferite descântece. Pentrusporirea valorii sale, frigarea este descriså ca fiind un element ritualconsacrat încå din clipa ob¡inerii sale: „De desfåcut de ursitå se desface cufrigare din nouå ace, fåcutå din fier furat de la nouå case. Frigarea se facede cåtre covali, cu mâinile la spate; e micå cât un cui. Cea mai bunå frigaree aceea pe care o face de învå¡åturå, cu mâinile la spate, un ¡igan ce încån-a avut ciocanul în mâini. Frigarea s-o facå un ¡igan care n-are ¡igancå, cumâinile la spate ¿i în pielea goalå. Când e gata, n-o aduci în caså, ci numerinouå pari din gard ¿i-o pui så stea acolo; numai când e cineva bolnav o aduci.


Acea frigare e bunå, care e fåcutå de unul din doi fra¡i gemeni“(Niculi¡å-Voronca, 571). O asemenea frigare constituia o protec¡ie deosebitde bunå pentru femeile însårcinate sau lehuze; prezen¡a unui astfel de obiectprintre lucrurile ce constituiau „mo¿tenirea de familie“ nu trebuie så nesurprindå: „La asemenea boalå se desface de ursitå, se ia nouå fiare de lanouå case, adicå secerå, cu¡it, coaså, topor ¿i altele ¿i cu frigarea de caså(cåci fiecare gospodinå trebuie så aibå frigare) care se înfierbântå în foc ¿idescântându-se se sting în apå neînceputå cu care se spalå bolnava ¿i i sedå de båut. Frigarea e fåcutå de un me¿ter fierar iscusit care o face descântând¿i cu mânile dinapoi. Frigarea e fåcutå din nouå bucå¡i de fier adunate deprin gunoi de la nouå case neprimenite (care sunt lua¡i dintâi, unde nicibårbatul nici femeia nu-i de al doilea). Asemenea frigare se påstreazå dinneam în neam ¿i se då de zestre de la mamå la fatå. ªi tot timpul cât femeiae îngreunatå ¿i e lehuzå, trebuie så doarmå cu frigarea sub cap“ (Leon, 151).Dar asemenea manifeståri faste sunt nespecifice pentru acest instrument.Prin tradi¡ie, func¡ia principalå a ei era aceea de a frige sufletul ursitului, dea-l aduce neîntârziat, uneori, måcar în vis, la solicitarea fetei care comandasau realiza aceastå practicå. „¥n Oltenia, iatå cum se face de ursitå: faci ofrigare din fier påråsit ce-l gåse¿ti, o pui în foc pânå ce se înro¿e¿te ¿i zici:«Cum arde fierul, a¿a så ardå inima cutåruia», pe urmå prinzi fierul în cle¿te¿i-l rote¿ti în vânt, fåcând roate de foc întocmai precum fac copiii punând osurcicå cu un capåt în foc, iar dupå ce s-a aprins o ¡ii cu mâna de celålaltcapåt ¿i tot iute, iute o învârte¿ti roatå, de råmân numai ni¿te cercuri descântei de foc din ce în ce tot mai slabe. ªi a¿a frigare înro¿itå învârtind-otot roatå-n vânt, zici: «Cum scânteie ¿i se rote¿te fierul a¿a så se roteascå ¿iså scânteie cutare de junghiuri ¿i de durere, ca ¿erpele så se zvârcoleascå».Pe urmå råcesc fierul a¿a în apå rece neînceputå, zicând: «Cum bolborose¿teapa aceasta ¿i cu nimic pe lume nu se poate astâmpåra, a¿a cutare så nu poatåsta de boalå, de durere, de junghiuri, de cu¡ite ¿i de usturime, ¿i ieu somnullui, ¿i ieu odihna lui din toate încheieturile, din toate pår¡ile, din pårul lui ¿ipânå în unghiile mânilor lui ¿i a picioarelor lui»“ (Sevastos, 1990, II, 165).

Frecvent se întâlnesc înså cazuri de neconcordan¡å între textul vråjii ¿ifinalitatea acesteia. Astfel, s-au ¿ters practic deosebirile existente între vrajaconcretå de aducere – în realitate – a ursitului ¿i practica având pronun¡atmai degrabå un caracter oracular (de¿i sunt men¡ionate ¿i eventuale jertfeanimale). ¥ntr-o serie de farmece de aducere a ursitului în cadrul practicilordivinatorii, actul magic al frigerii este realizat atât prin intermediulajutoarelor demonice, cât ¿i nemijlocit, de performerul vråjii:


„M-am sculat mar¡i diminea¡å Nu frige¡i carnea de vi¡el¥naintea tuturor mahalagiilor, ª-o arde¡i¥naintea tuturor prietenilor. ªi, nouåzeci ¿i nouå de draci...Må uitai în sus, Vå duce¡i la ursitoarea lu’ AlisandruMå uitai în jos, ªi-i frige¡i inima eiMå uitai la råsårit, ª-o arde¡i.Må uitai la apus. De o-¡ gåsi-o la maså ¿ezândCând, la apus, ªi mâncând,Zårii o grådinu¡å; Lingura din mânå så i-o zvârli¡i (...).Când, în grådinu¡å, A¿a s-o aduci¡i:O tåbli¡å; Tråsnind,Când, pe tåbli¡a ceea, un jar mare: Plesnind,99 de draci, Prin spini,99 de dråcåri¡e, Måråcini,99 de pui de draci Numai sânge fåcând-o,Frigea carne de vi¡el. Prin garduri fårå pârleazuri,O frigea Pe drum fårå cårare,ªi-o ardea. Prin pådure fårå sânii...“– Nouåzeci ¿i nouå de draci...

Dacå în planul mitic este avutå în vedere hår¡uirea prin foc a ursitului,la propriu ¿i la figurat (a se vedea ¿i farmecele de aducere a ursitului prinintermediul variatelor ipostaze ale focului magic), în plan concret, „cufrigarea descân¡i. O bagi în foc ¿i-o înfigi în inimå de gåinå. Zici:

«Nu-nfig frigarea în inima de gåinå,O-nfig în inima ursitorii lu’ Alisandru,Care-a fi de la Dumnezeu låsatåªi de oameni buni îndemnatå».

ªi a¿a o suce¿ti în foc. Descân¡i trei zile la rând: mar¡i seara, joi seara¿i sâmbåtå seara...“ (Vasiliu, 21-23). Aceea¿i temå este întâlnitå într-unfarmec asemånåtor. Dacå în primul caz agentul magic e prezentat într-oipostazå specificå petentului din descântece, el implorându-i pe demoni så-lajute, realizând în plan mitic dezideratul terestru, în vraja de mai jos actantuleste un vråjitor puternic, localizat într-un topos specific (vecinåtatea mun¡ilorGalileului), care-i deposedeazå fårå prea multe scrupule pe demoni de unadin uneltele lor malefice în vederea executårii farmecului:

„Ie¿ii pe prispå-afarå: Våzui nouå draciMå uitai în sus, Cu nouå dråcoaice,Må uitai în jos, Cu nouå faraonoaice.Må uitai în mun¡ii Garoleii, Tot striga în gura mare cå iau frigarea.Nu våzui nica. Iar diavolul cel mare spunea cå n-are frigare...“


De aceastå datå, vraja se dovede¿te a fi deosebit de puternicå, princoncentrarea masivå de putere magicå: actantul îi ¿antajeazå pe demoni,pe care îi obligå så urmåreascå persoana vizatå, ursita; fermecåtorul însu¿i,prin intermediul instrumentului demonic – frigarea – ac¡ioneazå în celedouå planuri în vederea atingerii obiectivului dorit. Fiindcå este vorba de opracticå ignicå, este firesc så aparå men¡iunea unor topoi aparte, vatra ¿ihornul, în care se desfå¿oarå vraja:

„... – Taci, Så nu vå hodini¡i,Nu mai plânge, Dupå ursitorul Ilenei så porni¡i (...).Nu te mai olicåi, Eu nu-nfig frigareaCå ¡i-oi da frigarea Nici în vatra focului,ªi Ileana s-a hodini. Nici în piciorul hornului,Da’ voi så nu vå culca¡i, ªi-o-nfig în inima lu Vasile...“

Enumerarea pår¡ilor ce trebuie så fie atacate de frigarea miticå ne faceså ne gândim cå era posibilå utilizarea, în cadrul acestui tip de vrajå, a uneistatuete magice sau, în orice caz, a unei reprezentåri a persoanei agresate,în care actantul så poatå înfige frigarea:

„... Frige-l, Pe sub ma¡e,Frigåre¿te-l, Prin osânzå,Prin rårunchi, Pe sub osânzå,Pe sub rårunchi, Prin inimå,Prin rânzå, Pe sub inimå,Pe sub rânzå, Prin a¡a buricului,Prin maiuri, Prin ¡evile trupului.Pe sub maiuri, Prin vis så-l visez,Prin plåmâni, Aievea så-l våz;Pe sub plåmâni, Minte så-l ¡iu,Prin ma¡e, ¥n caså så-l spui...“

Fata care performa aceastå vrajå repeta în plan terestru doar câteva dinopera¡iunile mitice: „faci cu frigarea-n foc ¿i inimå de gåinå. Nu-¡i faci cruce.Pui frigarea la cap ¿i cuno¿ti aievea ursita dumitale“ (Vasiliu, 24-26).

A¿a cum am mai våzut, practicile de ursitå nu se mul¡umeau mereunumai cu informa¡ii referitoare la perechea lipså, cu aducerea acesteia, învis sau în realitate. ¥n cazul în care aceasta se legase de altcineva, vrajatrebuia så remedieze acest neajuns, alungând-o pe intruså, cel mai adesea,omorând-o: „De ursitå se face mai ales spre Andrei. Se face cu nouåpotcoave, cu nouå fuse, cu nouå ace, cu trei cu¡ite ¿i cu o coaså înfierbântatåla foc la miezul nop¡ii. Apoi le scoate afarå ¿i le stinge cum ¿tie, descântând.Dacå face så moarå cineva anume, îi aruncå femeii aceleia apa, så calce


¿i atunci se îmbolnåve¿te. Pentru ca så-i desfacå, trebuiesc tot acelea¿iinstrumente înfierbântate ¿i stinse în apå, din care de trei ori bea ¿i se scaldåbolnava. Un ac i se înfige în piept, cu vârful în sus, iar pe coaså ¿i pe potcoavetrei zile trebuie så doarmå în pat“ (Niculi¡å-Voronca, 580). „Ca så-l omoarepe cineva, se face duminicå pânå în ziuå frigare la covali, îndåråt (cu mânilela spate) ¿i cu frigarea înfierbântatå în foc se descântå. Acela cåruia i seface, dacå ¿tie, – så taie îndatå cu toporul în prag, cåci taie farmecul; ce afost så cadå pe el, cade pe prag“ (idem, 571). Acel care ¿tie cå i se face saucå i s-a fåcut o asemenea vrajå poate apela, dacå nu trece prea mult timp dela declan¿area farmecului, la actul magic al întoarcerii acestuia. A¿a cumam våzut cå se întâmpla ¿i în cazul legåturilor, era nevoie de aceea¿i „cheie“pentru desfacerea vråjii. Iatå un alt tip de vrajå de ursit, pentru readucereala so¡ie a so¡ului agresat (în care, de altfel, sunt utilizate acelea¿i linii alesubiectului): „Când face de ursit, bate frigarea cu ciocanu-n vatrå ¿i zice:

«Cum arde focu-n vatråA¿a så ardå inima-ntr-însul».

Frigarea a¿a e ca de-un cetvert de lung ¿i ea de-amu are un cap ¿i-n locde picioare douå, are unu în chip de ¿urub, ¿i mâinile tot în chip de sfredel.ªi are ¿i jos aproape de picior douå sfredele ca douå mâini. ªi aista-i«bårbat». Da «femeia» tot a¿a-i fåcutå, da numa în cap în loc de gâ¡å area¿a tot un fier cu belciug care spânzurå de cap. ªi-o zis cå le-nfierbântå ro¿u-nfoc ¿i dacå vrea så facå de dragoste, le bate-o zis cå-n... ¿i apå, cum se ducefieru-n vatrå, a¿a o zis cå-l arde pe acela la inimå ¿i vine nebun de-o ia peacea fatå. Când le bagå-n apå zice:

«Så nu-i dai hodinå la a¿ternutu lui, Nici cu neveste grase.Så vie pân pådure får’ di ru¿ine Pe toate så le urascå,Cu mâinile-ntinse Numai pe nevasta lui s-o iubeascå...»“Cu gura cåscatå. (Golopen¡ia, 232-233).Så nu ¿adå cu ni¿te fete frumoase,

Alte vråji de întoarcere au o structurå diferitå. Descântåtoarea, ¿i ea înpostura unui atotputernic mitic vindecåtor, îl elibereazå pe suferind repetândîn sens invers gestul în¡epårii cu frigarea maleficå:

„... ¥n inima cutåruia bågatå. ªi-n inima lui înapoi i-o bågaiEu înainte-i ie¿ii, ªi pe el îl låsaiMâna-n piept i-o pusei, Curat,Frigarea din mânå i-o luai, Luminat,Mai tare o-nro¿ii, Ca maica ce l-o fåcut,Mai tare o-mbujorai Ca Dumnezeu ce l-o låsat...“


Pentru a „nimeri“ tipul de frigare utilizat de vråjitor, se impune respectareaunui ritual aparte, care se bazeazå pe elemente consacrate: „Descân¡i cu nouåfiare de nouå feluri; când vine acela de-l arde la inimå, îl stingi în vin sau înapå. Apa o torni la pragul u¿ii unde te cheamå; frigarea o-nfigi acolo la pragulu¿ii. Dacå-l arde la inimå, are leac“ (Vasiliu, 58-59); sau: „De bolnava n-areså mai scape, au semn cå fiarele nu se înro¿esc, chiar cât de mare ar fi focul,iar de va scåpa, fiarele se fac ro¿ii“ (Sevastos-2, 162). Alteori, pentru desfacerise foloseau alte obiecte ¿i elemente magice: „La desfåcut se toarnå apå dincaså pe fereastrå, apå pe fundul cofei, pe o coaså înfierbântatå. «Cum taie coasatoate ierburile ¿i buruienile, a¿a så taie tot råul ¿i fåcåtura de la N.» ¥n apa aceeadesface descântând astfel: «Cine mi-a fåcut cu o mânå, eu desfac cu douå; cinecu douå, eu desfac cu trei», pânå la nouå. Pe femeie o spalå ¿i-i då så beie; apao pune sub pat, så steie trei zile, apoi o aruncå în drum. Femeia ce a fåcutvine så cearå ceva, dar så nu i se dea nimic, cå nu ajutå desfåcåtura“ (Niculi¡å-Voronca, 580). ¥n cazul în care agresiunea se fåcuse asupra unei femeiînsårcinate, în vederea pierderii acesteia ¿i a încheierii în acest fel a destinuluia¿teptat de petent, descântecul î¿i concentra puterea tocmai pe ideea påstråriicåsåtoriei, a legåturii sfinte dintre so¡i. Nu se dore¿te „amestecarea“ celordouå poten¡iale gospodårii, ¿i, prin urmare, farmecul de întoarcere sedesfå¿oarå exclusiv în caså, într-un spa¡iu sacralizat, aflat sub tutelastråmo¿ilor protectori, simboliza¡i aici de me¿ter-grindå: „Presupunându-secå bolnavei i s-a fåcut pe ursitå ¿i temându-se ca nu cumva så moarå în celemai crâncene dureri ale na¿terii ¿i ale ursitei ¿i pe urmå så-i ocupe locul fatabåtrânå sau våduvå, care i-a fåcut pe ursitå, una din femeile adunate, care sepricepe în ale descântårii, apucå degrabå un topor, merge mai întâi în unghiulcasei de cåtrå icoana spre råsårit, ¿i, fåcând acolo cruce cu toporul, zice:

«Ho! vacå ro¿å, Nu te apuca.Poro¿å, Nu amestecaHo! vacå neagrå, Copiii tåi cu-acesteia!Poneagrå. Nu te apucaNu-¡i amesteca Oalele,Blidele Tindeicileªi lingurile, ªi strecuråtorile,ªi strachinile; CasaNu te asupri, ªi masa.Nu te nåråvi, Cå de te-i apucaNu te nåvåli, ªi te-i amesteca,Nu te nåpusti, Cu toporul acestaCopiii nu-mi såråci! Capul ¡i-oi tåia!»Nu te amesteca,


Dupå ce a sfâr¿it de rostit cuvintele acestea, împlântå toporul în unghiulcasei. Apoi merge la celelalte unghiuri ¿i face asemenea. ¥n urmå, se ducela me¿ter-grindå, de este, împlântå într-acesta toporul, din toate puterile, ¿iacolo îl laså apoi peste toatå noaptea urmåtoare. ¥n chipul acesta se crede ¿izice descântåtoarea cå leagå pe femeia ce-a ursit ¿i dezleagå pe ceaîngreunatå, care nåscând, se mântuie¿te de moarte ¿i se însånåto¿eazå“(Marian-1, 1995, 36).

2.4.4. FUSUL

Ru¿ii, în timpul descântecului pentru îndepårtarea durerii din coaste, luautrei fuse, cu care în¡epau de trei ori locul dureros (Pavlova-Tolstoi, 13).Vråjitoarele din Pocu¡ia îi tratau pe copii în caz de deranjament stomacal astfel:puneau pe stomacul copilului un vas înfierbântat, ¡ineau în mânå nouå linguri,un ac, un fus, un cu¡it ¿i descântau, „sco¡ând“ boala cu lingura, cosând-o cuacul ¿i „torcând-o“ cu fusul (idem). ¥n general fusul era considerat ca avândo puternicå încårcåturå magicå, fiind unul din principalele instrumente utilizateîn procesul torsului. Ca så te fere¿ti de junghiuri trebuia så nu la¿i pe patfurca ¿i vârtelni¡a cu care lucrezi cânepa sau inul, iar fusul gol så nu fie¡inut în caså (la români, Niculae, 178). Cu ajutorul fusului, låsat în fântânå,putea fi aduså ploaia; în vederea împiedicårii dezlån¡uirii ploii nefaste, cugrindinå, dacå instrumentul era scos afarå din caså, împreunå cu alte obiecterituale, grindina sau tunetul puteau fi alungate (Pavlova-Tolstoi, 13). Pentrua anihila puterea nefastå a farmecelor, se recomanda: „Fus påråsit så ba¡iîn påmânt, la capul bolnavei: «Cum s-a påråsit fusul ¿i n-are fir så toarcå,a¿a så n-aibå drum acelea care fac». ¥l ba¡i în trupul aceleia ¿i o descân¡ide ursitå, så se întoarcå pe ea“ (Niculi¡å-Voronca, 581). ¥n Bihor se împlântåîn påmânt un fus cu a¡å ro¿ie ¿i-l udå ¿ase såptåmâni cu apå de la fântânå,så sporeascå laptele (Pavelescu, 1944, 40). Alte vråjitoare iau un sac plincu paie, trei fuse, trei sule, trei pile, o farfurie cu tårâ¡e, sare ¿i un ban dearamå. Luând pe rând fusele ¿i celelalte obiecte, împung sacul cu paie,zicând: „Eu nu împung paiele din sac, ci împung în inima cui a dus laptelede la Joiana. A¿a så nu iaså råul din el, cum nu va ie¿i fusul de bunå voiedin paie. ¥l împung prin fa¡a obrazului ¿i prin creierul capului, prin brânci¿i picioare, prin toate vinele, prin toate oasele, så nu poatå dormi, så nupoatå mânca, så nu se poatå culca, så nu se poatå alina, pânå laptele la Joianåînapoi l-a da. Pânå atunci så n-aibå stare ¿i alinare cum nu are apa pe mare.“Descântecul se repetå de nouå ori (Pavelescu, 1945, 70).

Personajele mitologice puteau ståpâni me¿te¿ugul torsului sau al¡esutului, dar în acela¿i timp, performarea lor sau utilizarea unor obiecte


folosite în acest proces putea så le ¡inå la distan¡å, så le contracareze efectelemalefice. Bulgarii puneau în leagånul copilului un fus, pentru a-l feri dedeochi sau de ac¡iunea nefastå a for¡elor necurate (Pavlova-Tolstoi, 13). Lafel, în perioadele critice, în care spiritele punitive de tipul Sântoaderilor î¿iputeau face apari¡ia la ¿ezåtori, veghind la respectarea interdic¡iilor legatede tors, fata putea så afle dacå era în preajma demonilor neînduråtoriîntorcând fusul în sus. ¥n acela¿i timp, la sloveni, de exemplu, Perechta, înperioada Cråciunului, controla fiecare caså, pentru a vedea dacå torcåtoareleau încheiat muncile ¿i dacå postul este respectat. Neascultåtoarele eraupedepsite înfigându-li-se un fus în pântece (idem, 14-15). La sârbi vråjitoareafolosea, pentru a zbura la sabat, sulul de urzealå sau un fus (Sla¿ciov, 83).Acela¿i personaj putea dåuna tuturor vacilor din sat, dacå înconjura ocolulvitelor cu o sfoarå de cânepå, atunci când animalele plecau la på¿une(Sum¡ov, 1889, 600). Tot la sârbi, imediat dupå na¿tere se agå¡a la horn unfus, de care se prindea un cå¡el de usturoi, pentru ca nou-nåscutul så fieferit de farmecele vråjitoarelor (Pavlova-Tolstoi, 14). Dualismul actuluiritual, al simbolicii obiectului, se explicå, pe de o parte, prin apartenen¡apersonajului la categoria originarului, el fiind cel care i-a învå¡at pe oamenime¿te¿ugul. Ace¿tia, la rândul lor, dobândind cunoa¿terea, devenind buni¡esåtori, torcåtori etc., ¿tiind tot, se pot folosi de inventarul respectiv pentrua izgoni maleficul, cåruia i se aminte¿te astfel cå respectiva persoanå estela curent cu marile taine, cå este ini¡iatå. De multe ori, pentru a îmbuna (¿inu a goni) o astfel de fiin¡å, i se aduceau variate ofrande, care sugerauapartenen¡a acestora la categoriile sus-men¡ionate. Ru¿ii, sârbii låsau pentrurusalki, samovile, în apropierea izvoarelor, bucå¡i de pânzå, caiere etc.(Vinogradova-Tolstaia-2, 1994, 35). La cehi se coceau plåcinte rituale pentrualungarea frigurilor. Fetele bolnave de friguri trebuiau så înconjoare în fugåun iaz, aruncând în el succesiv o bucå¡icå de pâine, un fus, o mânå de in,obiecte care trebuiau så re¡inå duhul bolii în locuin¡a lui subacvaticå(Pavlova-Tolstoi, 13). Stråvechea zei¡å akkadianå Lamaštu, personificarea bolilor copiilor, era adesea reprezentatå alåturi de atributele ei fire¿ti,pieptenele ¿i fusul (Mifologièeskij slovar’, 305).

Ca ¿i alte obiecte din instrumentarul casnic, fusul era utilizatambivalent, atât pentru trimiterea farmecelor, cât ¿i pentru întoarcereaacestora. Sârbii credeau cå copilul nu trebuie så fie lovit cu måtura sau cufusul, pentru cå nu va mai cre¿te. Dacå acest lucru se întâmpla, trebuia sålove¿ti cu fusul în podea ¿i så spui: „Så cre¿ti pânå-n grindå!“ sau så scuipide trei ori fusul (Pavlova-Tolstoi, 19). Era deci firesc så întâlnim acest obiect


încårcat cu sacralitate ¿i în practicile magice de manipulare a dragostei. ¥nBulgaria, de Schimbarea la Fa¡å, femeile care bånuiau cå so¡ii le în¿alå, luauo floare a soarelui, fåceau la mijlocul ei o gaurå cu fusul ¿i se uitau prin ea,pe ascuns, la bårba¡i. Aceastå practicå trebuia så „întoarcå“ iubirea acestora,a¿a cum „se întoarce“ dupå soare ¿i floarea (idem, 13-14). Alåturi de ulcicå,melesteu etc., fusul putea fi utilizat pentru a gråbi sosirea ursitului sau, prinextensie, pentru „în-toarcerea“ aten¡iei persoanelor vizate cåtre fetele cerealizau acest act magic: „O metodå de a aduce flåcåii la ¿ezåtoare era aceeade «a înturna fusul» cu susul în jos ¿i de a toarce din vârful caierului. Cânds-a tors suficient tort ca så se poatå face ghem, se a¿ezau câte douå fete cuspatele una cåtre cealaltå ¿i aruncau ghemul de la una la alta spunând: «Vine(numele feciorului dorit)»; i se råspundea: «Vine tare ca vântu,/ De se scuturåpåmântu,/ Cu strop¿ele în obdele,/ Cu furnici în optinci,/ Strop¿i-l, Doamne,pân-aici!» Apoi tortul era dus la casa cea mai apropiatå, care gåzduia o altå¿ezåtoare, ¿i fetele legau cu el poarta casei respective, dupå care sereîntorceau la casa lor“ (Bil¡, 25-26). Datoritå intensiunii sale magice, fusulimpunea respectarea unor reguli de comportament magic: astfel, se spuneacå fusul împrumutat nu se ia înapoi, „cå poate a fåcut cineva de ursitå peel sau e fermecat ¿i se leagå de femeia care-l calcå. Chiar dacå femeiacare l-a cerut cu împrumut nu ¿tie farmece, el î¡i poate aduce junghiuri ¿iurå în caså“ (Niculi¡å-Voronca, 1069-1070). De aceea fusul era folosit ¿iîn cadrul practicilor de „ursitå“, când femeia invidioaså o putea pedepsipe rivala ei în ale iubirii. Pentru a întoarce vraja, „vâri fusul în chiotoareacasei. O femeie nu putea na¿te, s-a necåjit o såptåmânå; descântåtoarea avenit ¿i a vârât fusul numai pânå la jumåtate în col¡ul casei, dinåuntru, ¿ifemeia a nåscut“ (idem, 580). Alteori era nevoie de un fus consacrat: „Fuspåråsit så ba¡i în påmânt, la capul bolnavei: «Cum s-a påråsit fusul ¿i n-arefir så toarcå, a¿a så n-aibå drum acelea care fac». ¥l ba¡i în trupul aceleia¿i o descân¡i de ursitå, så se întoarcå pe ea“ (ibidem, 581).

O ac¡iune asemånåtoare cu cea a fusului o are vârtelni¡a. ¥nvârtirea,întoarcerea „ro¡ii destinului“ se putea realiza cu succes în urma vråjilor dedragoste: „Aducem apå de pe roata morii ¿i o punem într-un ulcior ¿i-lpunem la foc ca så fiarbå, de så clocoteascå. Dupå aceea luåm o vârtelni¡åde pe care se deapånå torturile de cânepå ¿i-o ducem în podul casei ¿i oa¿ezåm în acel loc, unde iese mai gros fumul din horn. Vârtelni¡a o învelimîntr-o hainå de-a ursitului ¿i începem a învârti vârtelni¡a îndåråt, zicândcuvintele ce urmeazå. E de notat cå femeia care-¿i a¿teaptå ursitul trebuieså fie în pielea goalå:


«Nu învârtesc vârtelni¡a, Cât arde un fir de pår în foc;Ci învârtesc mintea lui N. N-aivå fatå frumoaså,ªi gândul lui. N-aivå våduvå råmaså,Så n-aibå stare, N-aivå mamå,Nici alinare, N-aivå tatå,Pânå la mine n-a veni, N-aivå cu nime a fi,Pânå cu mine s-a-ntâlni, N-aivå cu nime-a gråi,Pân’ cu mine n-a gråi. Pân’ la mine n-a veniN-aibå stare, nici alinare, ªi cu mine n-a gråi»“Atâta într-un loc, (Bârlea, I., 336).

2.4.5. PENE, CUIE

Alta a vrut så puie pe unguroaicå så facå pe ursitå. Så se ducåvråjitoarea în pådure, în pielea goalå, la un copac gros, tåiat, såbatå nouå pene în inima lemnului ¿i så descânte, fie ei acolo. ªi cumor intra penele în inima copacului, – a¿a intrå ¿i moartea în trupulurâtei. Dar asta-i vrajå cu primejdie: poate så-¡i moarå o sorå, ori orudå, care are tot un nume cu du¿manca.

Sadoveanu, 294

Am våzut cå practicile de ursitå aveau ca obiectiv principal pedepsirearivalei în dragoste sau a iubitului trådåtor. Dacå înså, de cele mai multeori, pedeapsa consta în îndreptarea for¡atå a aten¡iei cåtre petent sau îndeturnarea aten¡iei de la falsa ursitå, manipularea unor obiecte magice îndirec¡ia agresårii fizice a destinatarului vråjii este, prin excelen¡å, decompeten¡a farmecelor cu ajutorul penelor ¿i al cuielor. Fie cå aveau casuport o reprezentare concretå a destinatarului (ca în cazul statuetelor, alpåpu¿ilor, considerate a fi un dublu al acestuia), penele puteau fi aplicatemult mai simplu: fie prin conturarea simbolicå a siluetei victimei, fie prinînfigerea într-un succedaneu rudimentar, care are prea pu¡ine tråsåturi încomun cu destinatarul. Aceastå simplitate a actului fåcea posibile ¿iconfuzii: – maleficiile nu mai ajungeau la destinatar, ci la cel care intraprima datå în contact cu ele – „De gåse¿te cineva la o lature de drum, prinluncå, prin pådure, în poieni¡å, pene båtute în påmânt într-o cioatå sau într-uncopac asemånuind chipul de om, de are cununie, fereascå Dumnezeu, sånu se atingå så le scoatå, cå-i pace de cununia lui“ (Sevastos-2, 162). ¥nacest caz, vraja rostitå în timpul înfigerii corpurilor ascu¡ite este cea careprecizeazå atât natura daunelor, cât ¿i persoana cåreia îi este destinatå. Eaeste cu atât mai periculoaså cu cât, pe de o parte, cum se vede din textul de


mai sus, exista posibilitatea de a dåuna unei alte persoane care purta acela¿inume cu victima (neavând la dispozi¡ie, ca în cazul celorlalte vråji, obiecteapar¡inând victimei, pentru ca farmecul så-l poatå identifica fårå gre¿), ¿i,pe de altå parte, întoarcerea vråjii era mult mai dificilå, datå fiind precizarealocului ce trebuia atacat (de cele mai multe ori era vizatå chiar inima), faptce fåcea inutile cele mai multe din practicile contra-farmecelor. Iatå cumdescriu povestirile populare aceste practici: „Dacå vreo femeie are mânienedumeritå asupra altei femei sau asupra altei fete, atunci nu o datå seîntâmplå cå-i face pe ursitå ca så moarå (...). Se duc în pådure, cautå o te¿ituråsau o tulpinå mai groaså ¿i mai înaltå, o îmbracå la fel ca pe o fatå sau onevastå, apoi încep a bate într-însa cuie sau pene de lemn ori fuse, de regulå¿apte la numår, zicând la fiecare batere:

«Cum intrå fusele ªi acul mor¡ii¥n vârful tulpinei, ¥n N. cea urâtå,A¿a så intre junghiurile Cåreia-i fac pe ursitå!»

Baterea cuielor, a penelor sau a fuselor în te¿itura ¿i cercuirea butuculuicu cercuri înseamnå cå a¿a s-o în¡epeneascå junghiurile pe acea care a fostsorocitå så moarå. Fåcându-se acestea, se zice ¿i se crede cå aceea sau acelacåruia i s-a fåcut pe ursitå, îndatå cade la zåcare ¿i nu mult dupå aceea poatechiar så ¿i moarå în cele mai crâncene dureri, dacå nu se aflå cineva care så-idesfacå, sau dacå nu se nimere¿te cineva care cel pu¡in så taie cercurile de pebutuc ¿i så rupå cuiele înfipte în te¿iturå sau în tulpinå“ (Marian, 1996, 55-56).

Alteori numårul penelor nu are prea mare importan¡å: sunt båtute peneîn tot atâtea puncte avute în vedere de trimi¡åtor pentru ca våtåmarea så fiesuficient de gravå pentru a elimina pericolul pe care-l ilustreazå destinatarul:„Se bat mai multe pene de lemn sau de fier, în diferite pår¡i ale copacului,spunându-se cå se bat în mâinile, în picioarele, în capul sau în inimarespectivului. ¥n acest timp, cel menit suferå de junghiuri în mâini,picioare etc. Când penele ajung în inima copacului, cel menit moare“(Mu¿lea-Bârlea, 475). „Unele vråjitoare bat penele în påmânt în chip de omdar nu toate deodatå, ci tot pe rând, azi una, mâine alta, ¿i femeia se trude¿tecu moartea pânå ce-n sfâr¿it îi bate pana din dreptul inimii, când numaidecâttrebuie så-¿i deie sufletul“ (Sevastos-2, 163). Sunt situa¡ii în care vraja deursit nu este deloc o practicå simplå. Pentru a se asigura de reu¿ita opera¡iunii,fermecåtorul reune¿te un întreg complex de acte magice, fiecare în sine fiindsuficient de puternic pentru a-i veni de hac împricinatului. Cumulul maleficeste realizat ¿i pentru a împiedica o eventualå desfacere a vråjii – atât în ceeace prive¿te numårul mare de pene înfipte în reprezentarea victimei, cât ¿i în


privin¡a tipului de acte magice utilizate de fermecåtor: „Mai fac de ursitåîntr-o ¡ernå propitå, unde-i locul cel mai nimerit, se poate ¿i la pådure undese reteazå un copac ca de un stat de om de la påmânt, deasupra pe råtezåturåbat un vârf de coaså lung de un deget, pe urmå nouå pene din orice soi decopac le ba¡i în ¿irag de-a lungul tulpinei; iei apoi tort de fuior periet de cânepåde varå ¿i îngråde¿ti penele cum îngråde¿te bårbatul gardul, iar la picioareletulpinei ba¡i un fus pânå la cununie. Când ba¡i vârful de coaså, zici: «¥¡i batîn cap durere ¿i junghiuri ¿i neodihnå de moarte», iar la fiecare panå ce-oba¡i din jos în sus, zici: «¥¡i bat dureri ¿i junghiuri ¿i tåituri în picioare, îninimå, în ochi, în gurå, în toate încheieturile, în toate ciolanele», iar cândîngråde¿ti gardul, zici: «Nu îngrådesc gardul, da-¡i îngrådesc gândul ¿i-¡iîngrådesc cuvântul, ¿i-¡i îngrådesc sporul ¿i-¡i îngrådesc mersul. Când tulpina¿i penele acestea vor merge singure, atunci så mergi ¿i tu». Leagå rådåcinatulpinei cu piedicå de mort, zicând: «Te leg ¿i te pecetluiesc ¿i te afurisesc,cå precum nu merge mortul, a¿a så nu po¡i merge tu (cutare). Så te chinuie¿ti,så te pråpåde¿ti ¿i så te sfâr¿e¿ti. Moartå de junghiuri så cazi, ¿i la påmânt såputreze¿ti. Pårechea ta så råmâie så se însoare cu nevastå ori cu fata cutare,cå pe cât tu ai tråit ¿i tu ai petrecut, ¿i de tråit så tråiascå, de petrecut så sepetreacå. ªi eu leg ¿i pecetluiesc ¿i afurisesc, cine-a desface ce-am fåcut, peacela råul så fi cåzut ¿i boalele, ¿i junghiurile, ¿i rålele ¿i durerile». Iei din¡årânå din jurul fusului de la picioarele tulpinei, din surcele din capeteletortului de fuior ¿i de ai ¿tiin¡å de-o femeie însårcinatå a cårui bårbat ar voiså-l ieie fata pe care o vråje¿ti, o trimi¡i så-i deie în mâncare, ori în ulciorulde apå când îi pe câmp, ori trime¡i anume o mâncare la o zi mare, iar când lafacere, o prind junghiuri, sågetåturi ¿i moare de ursitå. Orice femeie ce moareîn timpul sarcinei sau pânå în patruzeci de zile, toate se presupun cå mor deursitå“ (Sevastos, 1990, II, 162-163).

Ca ¿i în cazul vråjilor prezentate mai sus, desfacerile se bazeazå peîntoarcerea actului magic malefic: „Drept aceea, bårbatul sau femeia care secrede cå i-a fåcut cineva pe ursitå ¿i din cauza aceasta s-a îmbolnåvit a¿a detare, se duce, dacå mai poate, la un butuc sau un tumutug putregåios ¿i prindea trage câte un cep dintr-însul, rostind în acela¿i timp versurile desfacerii:

«Eu nu trag cepurile, ªi fåcåturileCi eu trag junghiurile, Din capul lui N...»“Aruncåturile

Prin tradi¡ie, descântecele de ursitå (desfacerile) sunt nevoite så facåfa¡å råului generalizat, care a afectat în întregime corpul persoanei agresate.De regulå, descântåtorul nu poate intui imediat despre ce tip de farmec este


vorba ¿i care sunt pår¡ile afectate. Prin urmare, restabilirea sigurå a ståriipacientului are ca element de bazå enumerarea tuturor pår¡ilor trupuluiomenesc, poten¡iale centre agresate:

„... Din grumaz, Din ¿ezut,De sub grumaz, Din nåscut.Din piept, Acu’ le-am trasDe sub piept, ªi-afarå le-am scos,Din spate, Din toate vineleDe sub spate, ªi din toate încheieturile,Din inimå, Din mii ¿i suteDe sub inimå, De vânu¡e,Din mâini, Din douåzeciDe sub mâini, De degetu¡e,Din de¿ert, Din mii ¿i suteDe sub de¿ert, De încheieturele,Din coaste, Din douåzeciDe sub coaste, De dege¡ele.Din picioare, Din toate le-am tras,De sub picioare, Pe toate le-am scos...“

Vindecarea nu este consideratå a fi suficientå în cazul practicilor dedesfacere. Este nevoie ¿i de întoarcerea farmecului asupra celui care l-atrimis. Acest lucru se face pentru ca într-adevår så se realizeze anihilareaacestuia, ca poten¡ial trimi¡åtor într-un alt moment de nesiguran¡å, cât ¿ipentru a dezamorsa vraja, care nu poate fi distruså decât în momentul încare ea a stabilit un contact cu o fiin¡å umanå (nu mai are importan¡å faptulcå ini¡ial era menitå cuiva):

„... ªi le-am sucit, ªi pe tot trupul lui.ªi le-am învârtit N. så råmânå curat,Pe capul cui le-a mânat, Luminat,Pe capul cui le-a ¡ipat, Cum Dumnezeu l-a låsat!“Pe toate mådularele lui, (Marian, 1996, 56-57).Pe toatå carnea lui

Sunt situa¡ii în care actul desfacerii reprezintå, de fapt, o vrajå nouå,trimiså celui care a ini¡iat schimbul de „replici“. ¥n acest caz, practica facereferire la un motiv celebru al legendelor mitologice, este vorba de întrecereavråjitorilor. Actul desfacerii, al întoarcerii presupune doi actan¡i magici,fermecåtorul ¿i descântåtorul. Actul vindecårii este, de fapt, o competi¡ie carese declan¿eazå între ace¿tia, al cårei rezultat final este dat numai de intensitateaputerilor fiecåruia: dacå vindecåtorul are putere mai mare ¿i-l poate învingeastfel pe trimi¡åtor, primul farmec este anihilat, cel care råmâne activ este


cel de întoarcere: „Desfåcutul de ursitå se face cu lemn de råchitå. De obicei,cei ce ¿tiu så desfacå, î¿i aduc de la pådure un cårpåna¿ ce ¿i-l råsådesc acaså¿i cu vråji bat pene într-însul, iar cu apa cea desfåcutå spalå femeia ¿i îi dåså beie. Desfåcutul se mai face ¿i cu apå neînceputå din trei izvoare, pusepe fundul cofei în care se sting frigårile pânå la nouå ori, iar apa cea cucare s-a spålat s-o azvârle asupra vântului înså niciodatå înspre drum“(Sevastos-2, 165). Alteori acest dialog între personajele sacre este surprinsde descântecele de ursitå (este adevårat, personajele care apar suntcomponentele unei triade: vråjitoare/desfåcåtoare/agent magic). ¥n acest caz,influen¡area trimi¡åtorului se face indirect, prin intermediul agentului malefic:„Au purces ursitoarele, fåcåtoarele de rele cu pene de lemn ¿i cu fiare ¿i cumaiuri de båtut, ¿i în pådure s-au dus ¿i cercuri ¿i rådåcinå de copac de carpenau cercuit, ¿i chip de om au fåcut, ¿i în inimå pene de carpen i-au båtut, ¿i l-asfredelit ¿i l-au måcelårit; ¿i el când s-a trezit la baba (cutare) a alergat, ¿i eai-a zis: «Nu te cåina, nu te våicåra, nici în seamå nu båga», cofa cu gura-njos va înturna, ¿i apå pe fund i-a pune, ¿i din gurå a¿a va zice: «Ho-ho-ho,cucoanele albe, cucoanele negre, cucoanele în toate porturile... Ho-ho-ho,boieri negri, boieri albi, boieri alba¿tri ¿i boieri verzi, – cå fiarele în mânadreaptå le va lua, în apå le va stinge ¿i în påmânt le-abate, în casa (cutårei)cucoane va intra ¿i cu boieru-n pat nu ve¡i culca, ¿i cucoana la treabå nu ve¡imâna, ¿i pe trebile sale ståpân nu vå ve¡i face... Ho-ho-ho, boieri albi ¿i boierinegri, boieri verzi ¿i ro¿ii, cu muchia-n cap voi da, când fiarele în påmântvoi bate, ¿i în casa boierului (cutare) nu-¡i intra, ¿i în pat cu cucoana nu våve¡i culca, ¿i ståpân pe treburile sale nu vå ve¡i face». Apa în care s-au stinsfiarele, de pe fundul cofei, så o beie ¿i så se spele, ¿i atunci vor sta toatejunghiurile ¿i durerile ¿i arsurile de la inimå“ (Rådulescu-Codin, Mihalache,32). „Iei nouå pene din cuco¿ul plugului care ¡ine potângul ¿i zici: «de aufåcut bårbat, bårbat så desfacå, cå eu îi bat pana în cre¿tetul capului. De i-afåcut cu cap, cu cap îi desfac, de i-a fåcut cu prâsnelul de la plug, cu prâsnelulde la plug îi desfac, de i-au fåcut cu cui de fier, cu cui de fier îi desfac, dei-au fåcut la vatrå de foc, la vatrå de foc îi desfac, de i-a fåcut la carpån, lacarpån îi desfac, de i-a fåcut la vadu lat, la vadul lat îi desfac, så se ducå pepustie ¿i pe codri din vad în vad“ (Sevastos-2, 162).

Cu valoare apotropaicå erau folosite cuiele nu numai în practicile deîntoarcere a ursitei. Ilustrând însu¿irea de a ¡intui, de a ¡ine pe loc, cuieleerau båtute în practicile de destrigoire: „imediat dupå ce a murit bolnavul, sebate un cui de fier în lavi¡å, la capul mortului, ¿i se spune: «Atunci så vii,când a ie¿i cuiu aiesta din lai¡å»“ (Scurtu, 51). La bulgari, se bat cuie pe locul


unde au stat capul ¿i picioarele mortului pentru ca acesta så nu se facå strigoi¿i pentru a nu mai urma ¿i al¡i mor¡i. Se spunea uneori: „Când va învia fierulacesta, atunci så se ridice ¿i mortul“ (¿i la sârbi, ucraineni, Tolstoi-5, 1994, 22).Evident, pentru a face råu membrilor familiei mortului, vråjitorii luau un cuidin sicriu, adus de la cimitir, ¿i fåceau vråji cu el, pentru ca ai casei så-l vadåmereu pe mort (idem). Tot în scop apotropaic, slovenii luau un cui din cruceade pe mormânt ¿i-l båteau în u¿a grajdului pentru a întoarce vråjile îndreptateîmpotriva vitelor (ibidem). La fel, cuiele båtute la capul parului apårå lehuzele¿i pruncii lor împotriva elfilor (Frazer, 1980, II, 191).

***

¥ncheiem aici prezenta noastrå lucrare.

Fårå a fi, evident, exhaustivå, am încercat så påtrundem într-un universbogat în reprezentåri, care cunoa¿te varia¡ii minimale de-a lungul evolu¡ieisale. Din Antichitate pânå în zilele noastre, practicile magice atribuite îngeneral vråjitoriei ¿i magiei negre constituie o importantå componentåa istoriei mentalitå¡ilor, ce pune în eviden¡å cåutårile neobosite ale omului,încercårile sale (de cele mai multe ori zadarnice) de a-¿i depå¿i limitele ¿ide a fi mai mult decât un simplu homo sapiens, adicå de a fi un ståpânitor.

BIBLIOGRAFIE

ADÅSCÅLIºEI, Vasile, Jocul cerbului în Moldova, „Revista de Etnografie ¿iFolclor“, t. 13, nr. 5, 1968

AFANASIEV, A. N., Drevo žizni. Izbrannye stat’i, Moscova, 1982AFANASIEV, A. N., Poetièeskie vozzrenija slavjan na prirodu, Moscova, I, 1865,

II, 1868, III, 1869AFANASIEV, A. N., Vedun i ved’ma, în vol. Proischoždenie mifa. Stat’i po

fol’kloru, etnografii i mifologii, Moscova, 1996AMMIANUS, Marcellinus, Istorie romanå, studiu introductiv, traducere, note ¿i

indice David Popescu, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1982***, Annales maximi, în vol. Prozå narativå latinå, traducere de I. Teodorescu;

studiu introductiv, prezentåri ¿i note de Mihai Nichita, Editura Univers, Bucure¿ti, 1972APULEIUS, Lucius Mågarul de aur. Metamorfoze, în române¿te de I. Teodorescu,

Editura de stat pentru literaturå ¿i artå, f.l.[Bucure¿ti], f.a.[1958]AUGÉ, Marc, Religie ¿i antropologie, Editura „Jurnalul literar“, 1995AVRAM, Vasile, Liturghia cosmicå. Constela¡ia magicului. O viziune româneascå

asupra misterului existen¡ial, editatå prin Universitatea Cre¿tinå Nåsåud, 1994AZBELEV, S. N., Narodnaja proza, Moscova, 1992BAIBURIN, A. K., Lucius Lucius žilišèe v obrjadach i predstavlenijach vostoènych

slavjan, Leningrad, 1983BAIBURIN, A. K., Ritual v tradicionnoj kul’ture, Sankt Petersburg, 1993BALEEV, F. T., O religioznych predstavlenijach zapadno-sibirskich tatar, în vol.

Priroda i èelovek v religioznych predstavlenijach narodov Sibiri i Severa (vtorajapolovina XIX – naèalo XX vv.), Leningrad, 1976

BARAG, L. G., BEREZOVSKI, I. P., KABAªNIKOV, K. P., NOVIKOV, N. V.,Sravnitel’nyj ukazatel’ sjužetov. Vostoènoskavjanskaja skazka, Leningrad, 1979

Basme populare române¿ti, Editura Albatros, Bucure¿ti, 1977B¢RLEA, I., Cântece poporane din Maramure¿. Descântece, vråji, farmece ¿i

desfaceri, Editura Casei ªcoalelor, Bucure¿ti, 1924BERNAND, André, Sorciers grecs, Fayard, Paris, 1991BERNEA, Ernest, Cadre ale gândirii populare române¿ti, Editura Cartea

Româneascå, 1985BETHENCOURT, Francisco, Un univers saturat de magie. Europa meridionalå,

în vol. Magia ¿i vråjitoria în Europa din Evul Mediu ¿i pânå aståzi, sub conducerea luiR. Muchembled, Humanitas, Bucure¿ti, 1997


BILº, Valeria, Literatura ¿i obiceiurile vie¡ii de familie din Maramure¿, Editura„Grai ¿i suflet“ – „Cultura na¡ionalå“, Bucure¿ti, 1996

BILºIU, Pamfil, Contribu¡ii la cercetarea înmormântårii pe Valea Some¿ului, învol. Studii ¿i comunicåri. Etnologie, t. VII, Editura Academiei, Sibiu, 1993

BLOCH, Raymond, Les Prodiges dans l’Antiquité classique (Grèce, Étrurie etRome), Presses Universitaires de France, Paris, 1963

BOCªE, Maria, Grâul – finalitate ¿i simbol în obiceiurile cu caracter agrar dinValea Barcåului, „Anuarul Muzeului de Etnografie al Transilvaniei“, Cluj-Napoca, 1977

BODEANU, N., Lucia S. FLORIºA, O. CHARITON, C. GHIUºÅ, Dan S.FLORIºA, V. JURCONI, Obiceiuri de înmormântare din zona Fârdea – Gladna – Zolt,jud. Timi¿, Tibiscus, 1975

BOT, Nicolae-1, Func¡iile agrare ale colindatului, „Anuarul Muzeului deEtnografie al Transilvaniei“, Cluj-Napoca, 1977

BOT, Nicolae-2, Cânepa în credin¡ele ¿i practicile magice române¿ti, „AnuarulMuzeului de Etnografie al Transilvaniei“, 1968-1970, Cluj-Napoca, 1971

BOUCHÉ-LECLERQ, A., Histoire de la Divination dans l’Antiquité, I-IV, Paris,1879-1882

BRÅTULESCU, Monica, Colinda româneascå, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1981BRIGGS, Katharine Mary, The Fairies in Tradition and Literature, Londra, 1967BRILL, Tony, Legendele românilor, vol. I – Cosmogonia, vol. II – Fauna, vol.

III – Flora, Editura „Grai ¿i suflet – Funda¡ia Culturalå Românå“, Bucure¿ti 1994BUDIª, Monica, Microcosmosul gospodåresc. Practici magice ¿i religioase de

apårare, Editura Paideia, Bucure¿ti, 1998BUGA, Marin, Tipuri de structuri compozi¡ionale în poezia ritualå de invoca¡ie,

Folclor literar, III, 1969-1970, Timi¿oara, 1972BUTURÅ, Valer, Enciclopedie de etnobotanicå româneascå, Bucure¿ti, 1979BUTURÅ, Valer, Culturå spiritualå româneascå, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1992BUZILÅ, Varvara, „Firul vie¡ii“ în ciclul obiceiurilor de la na¿terea ¿i moartea

omului, în vol. Imagini ¿i permanen¡e în etnologia româneascå, Editura ªtiin¡a,Chi¿inåu, 1992

CANDREA, I. A., Iarba fiarelor. Studii de folklor, Bucure¿ti, 1928CANDREA, I. A., Privire generalå asupra folklorului român în legåturå cu al

altor popoare, Bucure¿ti, I, 1933-1934, II, 1934-1935CANDREA, I. A., Folklorul medical român comparat. Privire generalå. Medicina

magicå, Bucure¿ti, 1944CANDREA, I. A., Preminte Solomon. Legendele solomoniene în basmele ¿i

credin¡ele noastre, în Cercetåri folklorice, Bucure¿ti, 1947CARAGIALE, I. L. 1, La hanul lui Mânjoalå; 2. Calul dracului, în vol. Nuvele,

povestiri, amintiri, varia, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1975CASSIUS, Dio, Istoria romanå, Editura Enciclopedicå, Bucure¿ti, I, 1973, II, 1977,

III, 1985CÅLIMAN, Ion, VESELÅU, Cornel, Poezii populare române¿ti. Folclor din

Banat, Editura „Grai ¿i suflet – Cultura na¡ionalå“, Bucure¿ti, 1996CÅLINESCU, G., Estetica basmului, Editura Pentru Literaturå, Bucure¿ti, 1965

597Bibliografie

Cele trei rodii aurite. O istorie a basmelor române¿ti în texte, prefa¡å, antologie,bibliografie ¿i traduceri de Viorica Ni¿cov, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1979

CEREPANOVA, O. A., Mifologièeskaja leksika russkogo Severa, Leningrad, 1983CEREPANOVA, O. A., Mifologièeskie rasskazy i legendy russkogo Severa, ed.

realizatå de *, Sankt-Petersburg, 1996CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain, Dic¡ionar de simboluri, mituri, vise,

obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. III, Editura Artemis, Bucure¿ti, 1995CHITA-POP, Maria, Muntele miresii, antologie de *, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1991CHIVU, Iulian, Cultul grâului ¿i al pâinii la români, Editura Minerva, Bucure¿ti,

1997CIAUªANU, Gh. F., Supersti¡iile poporului român în asemånare cu ale altor

popoare vechi ¿i nouå, Bucure¿ti, 1914CICERO, De Senectute, De Amicitia, De Divinatione, with an English translation

by William Armistead Falconer, Londra, Cambridge, 1946CICEROV, V. I., Zimnij period russkogo narodnogo zemledel’èeskogo kalendarja

XV-XIX vv., Moscova, 1957CIOBANU, Stanca, Mårul ¿i creanga de mår – prezen¡e semnificative în complexe

ceremoniale, „Revista de Etnografie ¿i Folclor“, nr. 1, 1986CIUBOTARU, Ion H.-1, Cadrul etnografic al cântecului funerar pe Valea

ªomuzului Mare, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei“ 1978, X,Cluj-Napoca, 1978

CIUBOTARU, Ion H.-2, Silvia CIUBOTARU, Obiceiurile agrare – o dominantåa culturii populare din Moldova, „Anuarul de lingvisticå ¿i istorie literarå“, tom XXIX,1983-1984, Ia¿i

COELIUS ANTIPATER, L. C. Flaminius nesocote¿te semnele divine, în vol. Prozånarativå latinå, traducere de I. Teodorescu; studiu introductiv, prezentåri ¿i note de MihaiNichita, Editura Univers, Bucure¿ti, 1972

COMAN, Mihai, Mitologie popularå româneascå, I, Editura Minerva, Bucure¿ti,1986

COMÅNICI, Germina, Semnifica¡ii etnologice ale darurilor la colindat, în vol.Studii ¿i comunicåri. Etnologie, t. VII, 1993, Editura Academiei, Sibiu, 1993

CONSTANTINESCU, Nicolae, Lectura textului folcloric, Editura Minerva,Bucure¿ti, 1986

CRISTESCU-GOLOPENºIA, ªtefania, Gospodåria în credin¡ele ¿i riturile magiceale femeilor din Drågu¿ (Fågåra¿), Bucure¿ti, 1940

CUCEU, Ion, Obiceiuri ¿i credin¡e în legåturå cu ocupa¡iile tradi¡ionale la Gârbou,jude¡ul Sålaj, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei“, Cluj-Napoca, 1973

CULIANU, Ioan Petru, Eros ¿i magie în Rena¿tere. 1484, Editura Nemira,Bucure¿ti, 1994

CULIANU, Ioan Petru, Arborele gnozei. Mitologia gnosticå de la cre¿tinismultimpuriu la nihilismul modern, Editura Nemira, Bucure¿ti, 1998

DAL’, V. I., 1. O pover’jach, sueverijach i predrassudkach russkogo naroda(p. 1-87). 2. Materialy po russkoj demonologii (Iz etnografièeskich rabot) (p. 89-190)Moscova, 1997


DELCOURT, Marie, Héphaistos ou la légende du magicien, Paris, 1957DELUMEAU, Jean, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediatå,

I-II, Editura Meridiane, Bucure¿ti, 1986DEMIDOVICI, P., Iz oblasti verovanij i skazanij belorussov, „Etnografièeskoe

obozrenie“, 1/1896DENSUªIANU, N., Vechi cântece ¿i tradi¡ii populare române¿ti. Texte poetice

din råspunsurile la „Chestionarul istoric“ (1893-1897), Editura Minerva, Bucure¿ti, 1975DERJAVIN, N., Oèerki byta južno-russkich bolgar, „Etnografièeskoe obozrenie“,

4/1898DIODOR din Sicilia, Biblioteca istoricå, Editura Sport-Turism, Bucure¿ti, 1981DOBROVOLSKI, V. N., Dannye dlja narodnogo kalendarja Smolenskoj gubernii

v svjazi s narodnymi verovanijami, „živaja starina“, 3-4/1897DÖMÖTÖR, Tekla, Hungarian Folk beliefs, Budapesta, 1982DRAGOSLAV, Ioan-1, Dumnezeu ¿i Scarao¡chi, în vol. Povestiri biblice populare,

Editura Rosmarin, Bucure¿ti, 1994DRAGOSLAV, Ioan-2, Påcatul lui Adam, în vol. Povestiri biblice populare, Editura

Rosmarin, Bucure¿ti, 1994DRAGOSLAV, Ioan-3, Påcatul lui Adam, în vol. Povestiri biblice populare, Editura

Rosmarin, Bucure¿ti, 1994DRAGOSLAV, Ioan-4, Sfântul Ilie sau povestea tråsnetului, în vol. Povestiri biblice

populare, Editura Rosmarin, Bucure¿ti, 1994DRÅGUº, Mariana, DRÅGUº, Pavel, Rituri agricole ¿i pastorale pe Valea Bistrei,

„Studii ¿i comunicåri de etnografie ¿i istorie“, II, Caransebe¿, 1977DUMÉZIL, Georges, Déeses latines et mythes védiques, Latomus. Col. Latomus,

vol. XXV, Bruxelles, 1956DUMITRAªCU, N. I., Strigoii. Din credin¡ele, datinile ¿i povestirile poporului

român, Cultura Na¡ionalå, Bucure¿ti, 1929DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers,

Bucure¿ti, 1977ELIADE, Mircea, Cultul måtrågunei în România, în vol. De la Zalmoxis la

Genghis-Han, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1980ELIADE, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, Bucure¿ti, 1992ELIADE, Mircea, Imagini ¿i simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios,

Humanitas, Bucure¿ti, 1994ELIADE, Mircea, Mefistofel ¿i androginul, Humanitas, Bucure¿ti, 1995ELIADE, Mircea, Fåurari ¿i alchimi¿ti, Humanitas, Bucure¿ti, 1996ELIADE, Mircea-1, ªamanismul ¿i tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas,

Bucure¿ti, 1997ELIADE, Mircea-2, Ocultism, vråjitorie ¿i mode culturale. Eseuri de religie

comparatå, Humanitas, Bucure¿ti, 1997ESCHIL, Per¿ii, în vol. Rugåtoarele. Per¿ii. ªapte contra Thebei. Prometeu

înlån¡uit, Editura Univers, Bucure¿ti, 1982EVSEEV, Ivan-1, Dic¡ionar de simboluri ¿i arhetipuri culturale, Editura Amarcord,

Timi¿oara, 1994

599Bibliografie

EVSEEV, Ivan-2, Jocurile tradi¡ionale de copii (Rådåcini mitico-rituale), EdituraExcelsior, Timi¿oara, 1994

EVSEEV, Ivan, Dic¡ionar de magie, demonologie ¿i mitologie româneascå, EdituraAmarcord, Timi¿oara, 1997

Fecioara lumii, în vol. HERMES TRISMEGISTOS, Corpus Hermeticum, EdituraHerald, Bucure¿ti, 1998

FILIMONOVNA, T. D., Nemcy, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v stranachzarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX vv. Vesennie prazdniki, Moscova, 1977

FOCHI, Adrian, Datini ¿i eresuri populare de la sfâr¿itul secolului al XIX-lea,Editura Minerva, Bucure¿ti, 1976

FRAZER, James George, Creanga de aur, I-V, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1980FRAZER, J. G., Fol’klor v Vetchom Zavete (Folclorul în Vechiul Testament),

traducere din limba englezå, Moscova, 1990FREUD, Sigmund, Moise ¿i monoteismul, în vol. Opere, I, Editura ªtiin¡ificå,

Bucure¿ti, 1991GELGART, R. R., Fantastièeskie obrazy gornjackich skazok i legend, în vol.

Izbrannye stat’i, Kalinin, 1967GELLIUS, Aulus Nop¡ile atice, în vol. Prozå narativå latinå, traducere de I.

Teodorescu; studiu introductiv, prezentåri ¿i note de Mihai Nichita, Editura Univers,Bucure¿ti, 1972

GEORGESCU-TISTU, N., Folklor din jude¡ul Buzåu, Cultura Na¡ionalå, Bucure¿ti,1928

GHEORGHIEVA, Ivanicka, Bålgarska narodna mitologija, Sofia, 1983GHEORGHIU, Const. D., Calendarul femeilor supersti¡ioase, Piatra-Neam¡, 1892GHERASIMOV, M. K., Iz predanij i poverij Èerepoveckogo uezda,

„Etnografièeskoe obozrenie“, 4/1898GHERMAN, Traian, Meteorologie popularå, Blaj, 1928GHINOIU, Ion, Vârstele timpului, Editura Meridiane, Bucure¿ti, 1988GHINOIU, Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dic¡ionar, Editura Funda¡iei

Culturale Române, Bucure¿ti, 1997GINZBURG, Carlo, Istorie nocturnå. O interpretare a sabatului, Editura Polirom,

Ia¿i, 1996GNATIUK, V. M., Ostanki predchrystyjans’kogo religijnogo svitogljadu našych

predkiv, în vol. Ukraincy: narodni viruvannja, povir’ja, demonologija, Kiev, 1991GOETHE, Faust, Editura Grai ¿i suflet – Cultura Na¡ionalå, Bucure¿ti, 1995GOGOL, N. V., Vii, în vol. Mirgorod, Editura pentru literaturå universalå, Bucure¿ti,

1966GOGOL, N. V.-1, ¥n seara din ajunul lui Sânt-Ivan Kupala. Påtåranie istorisitå

de cåtre dascålul bisericii din ***; 2. O noapte de mai sau Fata din hele¿teu; 3. Epistoliace se pierduse pe drum. Påtåranie istorisitå de cåtre dascålul bisericii din ***; 4. NoapteaCråciunului; 5. Fioroasa råzbunare în vol. Petrecerea serilor în cåtunul de lângåDikanka, Editura Univers, Bucure¿ti, 1972

GOLOPENºIA, Sanda, Desire Machines. A Romanian Love Charms Database,Editura Funda¡iei Culturale Române, Bucure¿ti, 1998


GOLºMAN, E. E., Durnoj glaz i porèa, Moscova, 1996GORDLEVSKI, V. A., Iz osmanskoj demonologii, „Etnografièeskoe obozrenie“,

1-2/1914GOROVEI, Artur, ªerpele de caså. Cercetåri de folklor, „Analele Academiei

Române“, Memoriile sec¡iunii literare, seria III, tom XI, 1941-1942, Bucure¿ti, 1942GOROVEI, Artur, Descântecele românilor, în vol. Folclor ¿i folcloristicå, Editura

Hyperion, Chi¿inåu, 1990GOROVEI, Artur, Credin¡i ¿i supersti¡ii ale poporului român, Editura Grai ¿i suflet

– Cultura na¡ionalå, Bucure¿ti, 1995GRIB, A. V., Nekotorye elementy tradicionnoj duchovnoj kul’tury s. Burmaki

Dorogièinskogo rajona, în vol. Poles’e i etnogenez slavjan, Moscova, 1983GROZDOVA, I. N., Narody Britanskich ostrovov, în vol. Kalendarnye obyèai i

obrjady v stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennieprazdniki, Moscova, 1978

GRUªKO, Elena, MEDVEDEV, Iuri, Slovar’ slavjanskoj mifologii,Nijni-Novgorod, 1995

GURA, A. V., Simvolika zajca v slavjanskom obrjadovom i pesennom fol’klore,în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1978

GURA, A. V.-1, Zajac în Etnolingvistièeskij slovar’ slavjanskich drevnostej. Proektslovnika. Predvaritel’nye materialy, Moscova, 1984

GURA. A. V.-2, Laska (Mustela Nivalis) v slavjanskich narodnychpredstavlenijach, în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1984

GURA, A. V., TERNOVSKAIA, O. A., TOLSTAIA, Programma Polesskogoetnolingvistièeskogo atlasa, în vol. Polesskij etnolingvistièeskij sbornik. Materialy iissledovanija, Moscova, 1983

HANGALOV, M., Duši-ljudoedy u burjat (k voprosu o èeloveceskichžertvoprinošenijach), „Etnografièeskoe obozrenie“, 1/1896

HARITONOV, A., Oèerk demonologii krest’jan Šèenkurskogo uezda,„Oteèestvennye zapiski“, LVII, Sankt-Petersburg, 1848

HASDEU, B. P., Etymologicum Magnum Romanie. Dic¡ionarul limbei istorice ¿ipoporane a românilor. (Pagini alese), vol. I-II, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1970

HERºEA, Iosif, Cimpoiul ¿i diavolul, „Revista de Etnografie ¿i Folclor“, t. 39,1-2/1994

HOMER, Iliada, trad. G. Murnu; studiu introductiv ¿i comentarii D. M. Pippidi,Editura de Stat pentru Literaturå ¿i Artå, Bucure¿ti, 1955

HOMER, Odiseea, trad. G. Murnu, studiu introductiv ¿i note A. Pârvulescu, EdituraUnivers, Bucure¿ti, 1979

HORATIUS, Opera Omnia, vol. 1, Ode. Epode. Carmen Saeculare, edi¡ie îngrijitå,studiu introductiv, note ¿i indici Mihai Nichita; stabilirea textului ¿i selec¡ia traducerilorTraian Costa, Editura Univers, Bucure¿ti, 1980

IONAªCU, Nicolae Ioan, M¢NDREANU, Mihail St., Poesii populare ¿idescântece, Alexandria, 1897

IONESCU, Anca Irina, Lingvisticå ¿i mitologie. Contribu¡ii la studiereaterminologiei credin¡elor populare ale slavilor, Editura Litera, Bucure¿ti, 1978

601Bibliografie

IONIºÅ, Maria, Cartea vâlvelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982IONGOVATOVA, M. A., PAªINA, O. A., Na reke Vaske, „živaja starina“, 2/1994IVANOV, P. V.-1, Narodnye rasskazy o dole, în vol. Ukraincy: narodni viruvannja,

povir’ja, demonologija, Kiev, 1991IVANOV, P. V.-2, Narodnye rasskazy o ved’mach i upyrjach, în vol. Ukraincy:

narodni viruvannja, povir’ja, demonologija, Kiev, 1991IVANOV, P. V.-3, Koe-èto o vovkulakach i po povodu ich, în vol. Ukraincy: narodni

viruvannja, povir’ja, demonologija, Kiev, 1991IVANOV, V. V., TOPOROV, V. N., Slavjanskie jazykovye modelirujušèie

semiotièeskie sistemy (Drevnij period), Moscova, 1965JOBBÉ-DUVAL, Émile, Les morts malfaissants. „Larvae, lemures“ d’après le droit

et les croyances populaires des romains, Paris, 1924KASTORSKI, Mihail, Naèertanie slavjanskoj mifologii, Sankt-Petersburg, 1841KAZIMIR, E. P., Iz svadebnych i rodinnych obyèaev Chotinskogo uezda

Bessarabskoj gubernii, „Etnografièeskoe obozrenie“, 1-2/1907KERNBACH, Dic¡ionar de mitologie generalå, Editura Albatros, Bucure¿ti, 1995KIECKHEFER, RICHARD, Magia ¿i vråjitoria în Europa medievalå, în vol.

Magia ¿i vråjitoria în Europa din Evul Mediu ¿i pânå aståzi, sub conducerea lui R.Muchembled, Humanitas, Bucure¿ti, 1997

KLANICZAY, Gábor, Ruguri târzii în Europa Centralå ¿i Orientalå, în vol. RobertMuchembled, Magia ¿i vråjitoria în Europa din Evul Mediu pânå aståzi, Humanitas,Bucure¿ti, 1997

KLIGMAN, Gail, Nunta mortului. Ritual, poeticå ¿i culturå popularå înTransilvania, Editura Polirom, Ia¿i, 1998

KOLCIN, A., Verovanija krest’jan Tul’skoj gubernii, „Etnografièeskoe obozrenie“,3/1899

KRACIKOVSKI, I. F., Byt zapadno-russkogo seljanina, Moscova, 1874KRAPPE, Alexandre H., La Genèse des Mythes, Payot, Paris, 1938KRAPPE, Alexandre Haggerty, Mythologie Universelle, Payot, Paris, 1930KRASNOVSKAIA, N. A., Ital’jancy, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v

stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Vesennie prazdniki, Moscova,1977

KRASNOVSKAIA, N. A., Ital’jancy, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady vstranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki,Moscova, 1978

KRAVºOV, N. I., Problemy slavjanskogo fol’klora, Moscova, 1972LANGTON, Edward, Essentials of Demonology. A Study of Jewish and Christian

Doctrine. Its Origin and Development, Londra, 1949LAUGIER, Ch., Contribu¡iuni la etnografia medicalå a Olteniei, Editura Scrisul

românesc, Craiova, 1925LAUªKIN, D., Baba Jaga i odnonogie bogi, în vol. Fol’klor i etnografija,

Leningrad, 1970LENORMANT, François, La magie chez les Chaldéens et les Origines

Accadiennes, Paris, 1874


LEON, N., Istoria naturalå medicalå a poporului român, Bucure¿ti, 1903LEXA, François, La Magie dans l’Égypte Antique de l’Ancien Empire jusqu’a

l’Époque Copte, I; II, Les Textes Magiques, Paris, 1925LIAºKI, E., Bolezn’ i smert’ po predstavlenijam belorussov, „Etnografieèeskoe

obozrenie“, 2-3/1892LIICEANU, Aurora, Povestea unei vråjitoare, Editura ALL, Bucure¿ti, 1996LISTOVA, N. M., Avstrijcy, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v stranach

zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki, Moscova, 1977LISTOVA, N. M., Narody žvejcarii, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v

stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki,Moscova, 1978

LIVIUS, Titus De la fundarea Romei, I-IV, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1959-1962LUCIAN din Samosata, Dialogi Meretrici, trad. în limba francezå Dialogues des

Courtisanes, în vol. Œuvres complètes, traduction de Belin de Ballu, revue, corrigée etcomplétée, avec une introduction, des notes et un index par Louis Humbert, t. 2, GarnierFrères, Libraires-Éditeurs, Paris, 1896

LUCIAN din Samosata, Scrieri alese, edi¡ia a II-a, traducere ¿i note de Radu Hâncu,cuvânt înainte de Sanda Diamantescu, Editura Univers, Bucure¿ti, 1983

LUCILIUS, în vol. Satirici ¿i epigrami¿ti latini, pagini de antologie traduse ¿iprezentate de Petre Stati, Editura pentru Literaturå Universalå, Bucure¿ti, 1967

LURKER, Manfred, Divinitå¡i ¿i simboluri vechi egiptene. Dic¡ionar, EdituraSaeculum I.O., Bucure¿ti, 1997

LYS, Claudia de, A treasury of American superstitions, New York, 1948MAKSIMOV, S. V., Neèistaja, nevedomaja sila, I, Moscova, 1993MALINOWSKI, Bronislaw, Magie, ¿tiin¡å, religie, Editura Moldova, Ia¿i, 1993MANSIKKA, V., Iz finskoj etnografièeskoj literatury, „živaja starina“, II-III, 1916MARIAN, Simion Florea-1, Mitologie daco-românå. Bålaurii, „Albina Carpa¡ilor“,

an III, nr. 1-2/1878MARIAN, Simion Florea-2, Mitologie daco-românå. Solomonarii, „Albina

Carpa¡ilor“, an III, nr. 4/1878MARIAN, Simion Florea-3, Mitologie daco-românå. Spiridu¿ul, „Albina

Carpa¡ilor“, an III, nr. 3/1878MARIAN, Simion Florea, Busuiocul, „Albina Carpa¡ilor“, nr. 4/1879MARIAN, Simion Florea-1, Mitologie daco-românå. Piticotul, „Amicul familiei“,

an IV, nr. 4/1880MARIAN, Simion Florea-2, Usturoiul, „Albina Carpa¡ilor“, an IV, nr. 15/1880MARIAN, Simion Florea, Ornitologia poporanå românå, Cernåu¡i, I-II, 1883MARIAN, Simion Florea, Påsårile noastre, Buzåu, 1897MARIAN, Simion Florea, Insectele în limba, credin¡ele ¿i obiceiurile românilor,

Bucure¿ti, 1903MARIAN, Simion Florea, Sårbåtorile la români, I-II, Editura Funda¡iei Culturale

Române, Bucure¿ti, 1994MARIAN, Simion Florea-1, Na¿terea la români. Studiu etnografic, Editura „Grai

¿i suflet – Funda¡ia Culturalå Românå“, Bucure¿ti, 1995

603Bibliografie

MARIAN, Simion Florea-2, Nunta la români. Studiu etnografic, Editura „Grai ¿isuflet – Funda¡ia Culturalå Românå“, Bucure¿ti, 1995

MARIAN, Simion Florea-3, ¥nmormântarea la români. Studiu etnografic, Editura„Grai ¿i suflet – Funda¡ia Culturalå Românå“, Bucure¿ti, 1995

MARIAN, Simion Florea, Vråji, farmece ¿i desfaceri. Descântece poporaneromâne, Editura Coresi, Bucure¿ti, 1996

MARKOVA, L. V., Bolgary, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v stranachzarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki, Moscova, 1978

MARKEVICI, N. A., Obyèai, pover’ja, kuchnja i napitki malorossijan, în vol.Ukraincy: narodni viruvannja, povir’ja, demonologija, Kiev, 1991

MARQUÈS-RIVIÈRE, Jean, Amulettes, Talismans et Pantacles dans les TraditionsOrientales et Occidentales, Payot, Paris, 1938

MASSONEAU, Eliane, La Magie dans l’Antiquité romaine. La magie dans lalittérature et les mœurs romaines. La répression de la magie, Librairie du Recueil Sirey,Paris, 1934

MAUSS, Marcel, HUBERT, Henri, Teoria generalå a magiei, Editura Polirom,Ia¿i, 1996

MAUSS, Marcel, HUBERT, Henri, Eseu despre natura ¿i func¡ia sacrificiului,Editura Polirom, Ia¿i, 1997

MAXWELL, J., Magia, Editura Univers Enciclopedic, Bucure¿ti, 1995MERCIER, Mario, ªamanism ¿i ¿amani, Editura Moldova, Ia¿i, 1993MESNIL, Marianne, Etnologul, între ¿arpe ¿i balaur, Editura Paideia, Bucure¿ti,

1997MICHELET, Jules, La sorcière, Paris, 1966Mifologiceskij slovar’ (red. Meletinski, E. M.), Moscova, 1990MILORADOVICI, V. P., Narodnaja medicina v Lubenskom uezde Poltavskoj

gubernii, „Kievskaia starina“, 70/1900MILORADOVICI, V. P., žitie-bytie lubenskogo seljanina în vol. Ukraincy: narodni

viruvannja, povir’ja, demonologija, Kiev, 1991MILORADOVICI, V. P., Ukrainskie tajnye znanija i èary, în vol. Ukrainskie èary,

Kiev, 1994MOLITOR, Ulric, Despre vråjitoare ¿i prezicåtoare, Editura Tornada, Bucure¿ti,

1991MORARU, Tiberiu, Obiceiuri, credin¡e ¿i supersti¡ii legate de „focul viu“, Cluj,

1937MOROZOVA, M. N., Skandinavskie narody, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady

v stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki,Moscova, 1978

MUCHEMBLED, Robert, Påmânturi pline de contraste. Fran¡a, ºårile de Jos,Provinciile Unite, în vol. Magia ¿i vråjitoria în Europa din Evul Mediu ¿i pânå aståzi,sub conducerea lui R. Muchembled, Humanitas, Bucure¿ti, 1997

MUNTENESCU, I. B., ºårancele române din sårbåtorile mari, „Familia“, XI, 1875MUªLEA, Ion, B¢RLEA, Ov., Tipologia folclorului. Din råspunsurile la

chestionarele lui B. P. Hasdeu, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1970


MUªU, Gheorghe, Din istoria formelor de culturå arhaicå, Editura ªtiin¡ificå,Bucure¿ti, 1973

NEKLIUDOV, S. Iu., O krivom oborotne (K issledovaniju mifologièeskoj semantikifol’klornogo motiva), în vol. Problemy slavjanskoj etnografii. K 100-letiju so dnjaroždenija D. K. Zelenina, Leningrad, 1979

NICULAE, Cornel Dan, Leacuri ¿i remedii magice din Carpa¡i, ed. a doua, EditurileEthnos ¿i Axis Mundi, Bucure¿ti, 1995

NICULIºÅ-VORONCA, Elena, Datinile ¿i credin¡ele poporului român, adunate¿i a¿ezate în ordine mitologicå, I, Cernåu¡i, 1903

NIKOLOV, Ivan, Customs and Rites Pertaining to the Foundation of a NewSettlement, „Ethnos“, 3/1994

NIºU, Anton, Despre reprezentarea piciorului divin în plastica neo-eneoliticåcarpato-dunåreanå, „Acta Musei Apulensis“, APVULUM, III, Alba Iulia MCMXLIX

NOVICIKOVA, T. A., Russkij demonologièeskij slovar’, Sankt-Petersburg, 1995OIªTEANU, Andrei, Balaurul ¿i solomonarul – termenii unei ecua¡ii mitice

arhetipale, în vol. Motive ¿i semnifica¡ii mito-simbolice în cultura tradi¡ionalåromâneascå, Bucure¿ti, Editura Minerva, 1989

OLINESCU, Marcel, Mitologie româneascå, Bucure¿ti, 1944OLTEANU, Antoaneta, Ipostaze ale maleficului în medicina magicå, Editura

Paideia, Bucure¿ti, 1998OLTEANU, Antoaneta, Metamorfozele sacrului. Dic¡ionar de mitologie popularå,

Editura Paideia, Bucure¿ti, 1998OLTEANU, Antoaneta, Mitologie comparatå, Editura Universitå¡ii Bucure¿ti, 1998ORLOV, M. N., Istorija snošenija èeloveka s d’javolom, în vol. D’javol, 1992PAMFILE, Tudor, Jocurile de copii adunate în satul ºepu (jud. Tecuci), „Analele

Academiei Române. Memoriile Sec¡iei Literare“, I, Bucure¿ti, 1906PAMFILE, T., Agricultura la români, Bucure¿ti, 1913PAMFILE, Tudor, Diavolul învråjbitor al lumii, Bucure¿ti, 1914PAMFILE, Tudor-1, Mitologie româneascå. I. Du¿mani ¿i prieteni ai omului,

Bucure¿ti, 1916PAMFILE, Tudor-2, Mitologie româneascå. II. Comorile, 1916PAMFILE, Tudor-3, Våzduhul dupå credin¡ele poporului român, 1916PAMFILE, Tudor, Sårbåtorile la români. Studiu etnografic. Sårbåtorile de varå

la români. Sårbåtorile de toamnå ¿i postul Cråciunului. Cråciunul, Editura SaeculumI.O., Bucure¿ti, 1997

PAMFILE, Tudor, Dragostea în datina tineretului român, Editura Saeculum I.O.,Bucure¿ti, 1998

PAPADIMA, Ovidiu, O viziune româneascå asupra lumii, Editura Saeculum I.O.,Bucure¿ti, 1994

PAUSANIAS, Cålåtorie în Grecia, vol. I, studiu introductiv, traducere ¿i note deMaria Marinescu Himu, [Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti, 1974]

PAVELESCU, Gheorghe, Cercetåri asupra magiei la românii din Mun¡ii Apuseni,Bucure¿ti, 1945

PAVELESCU, Gheorghe, Mana în folclorul românesc. Contribu¡ii pentrucunoa¿terea magicului, Sibiu, 1944

605Bibliografie

PAVLOVA, M. R., TOLSTOI, N. I., Vereteno. Iz slovarja „Slavjanskie drevnosti“,„Slavjanovedenie“, 4/1994

PETRONIUS, Satyricon, în vol. Seneca, Apokolokyntosis. Petroniu, Satyricon,traducere, prefa¡å ¿i note de Eugen Cizek, Editura pentru literaturå, [Bucure¿ti], 1967

PFISTER, F., La religion grecque et romaine în: C. Clemen, Les Religions duMonde. Leur nature, leur histoire, Payot, Paris, 1930

PISO, Lucius Calpurnius Censorius Frugi, „Vråjile“ lui Cresimus, în vol. Prozånarativå latinå, traducere de I. Teodorescu; studiu introductiv, prezentåri ¿i note de MihaiNichita, Editura Univers, Bucure¿ti, 1972

PLATON, Banchetul, în vol. Platon, Banchetul, Marsilio Ficino, Asupra iubirii,Editura de Vest, Timi¿oara, 1992

PLATON, Omul politic, în vol. Opere, vol. VI, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå,Bucure¿ti, 1989

PLATON, Phaidros, în vol. Opere, IV, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå,Bucure¿ti, 1983

PLATON, Republica, în vol. Opere, V, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå,Bucure¿ti, 1986

PLATON, Timaios, în vol. Opere, VII, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1993PLINIUS cel Tânår, Scrisori, în vol. Prozå narativå latinå, traducere de I.

Teodorescu; studiu introductiv, prezentåri ¿i note de Mihai Nichita, Editura Univers,Bucure¿ti, 1972

PLOTNIKOVA, A. A., Zatmenie, „živaja starina“, 1/1997PLUTARH, L. Æemilius Paulus; Marcellus, în vol. Vie¡i paralele, II, traducere ¿i

note N. I. Barbu, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1963POKROVSKAIA, L. V., Narody Francii, în vol. Kalendarnye obyèai i obrjady v

stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XX v. Letne-osennie prazdniki,Moscova, 1978

POMERANºEVA, E. V., Russkie rasskazy o domovym, în vol. Slavjanskij fol’klor,Moscova, 1972

POMERANºEVA, E. V., Russkaja ustnaja proza, Moscova, 1985PONT-HUMBERT, Cathérine, Dic¡ionar universal de rituri, credin¡e ¿i simboluri,

Editura Lucman, Bucure¿ti, 1998POP, Dumitru, Plugu¿orul – sintezå folcloricå româneascå, „Studii ¿i comunicåri“,

IV, Sibiu, 1982PROPP, V. I., Rådåcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers, Bucure¿ti,

1973RADENKOVICI, L., Durnoj glaz v narodnych predstavlenijach slavjan, „živaja

starina“, nr. 3/1995RAZUMOVA, I. A., Skazka i bylièka, Petrozavodsk, 1993RÅDULESCU-CODIN, C., ¥ngerul românului (pove¿ti ¿i legende din folclor),

Bucure¿ti, 1913RÅDULESCU-CODIN, C., MIHALACHE, D., Sårbåtorile poporului român cu

obiceiurile, credin¡ele ¿i unele tradi¡ii legate de ele, Bucure¿ti, 1909REDFORD E., REDFORD, M. E., MINIONOK, E., Enciklopedija sueverij,

Moscova, 1995


REINER, Erica, Magia babilonianå, în vol. Lumea vråjitorului. Egipt. Babilon.Hiti¡i. Israel. Islam. Asia Centralå. India. Nepal. Cambodgia. Vietnam. Japonia, EdituraSymposion, Bucure¿ti, 1996

ROBBINS, ROSSELL HOPE, Enciklopedija koldovstva i demonologii (TheEncyclopedia of Witchcraft and Demonology), trad. din limba englezå, Moscova, 1995

RUNEBERG, Arne, Witches, demons and fertility magic. Analysis of theirsignificance and mutual relations in west-european folk religion, Helsingfors, 1947

SADOVEANU, Mihail, Crâ¿ma lui mo¿ Precu, în vol. Opere, 2, Editura Minerva,Bucure¿ti, 1985

SAHAROV, I., Skazanija russkogo naroda, Moscova, 1997SALA, Vasile P., Datine poporale. Cum perd vacile laptele?, „Gazeta poporului“,

an III, 1887, nr. 1SANNIKOVA, O. A., Pol’skaja mifologièeskaja leksika v etnolingvistièeskom i

sravnitel’no-istorièeskom osvešèenii, tezå de doctorat, Moscova, 1990SANNIKOVA, O. A., Pol’skaja mifologièeskaja leksika v strukture fol’klornogo

teksta, în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1994SCHMITT, Jean-Claude, Strigoii. Viii ¿i mor¡ii în societatea medievalå, Editura

Meridiane, Bucure¿ti, 1998SCURTU, Vasile, Cercetåri folklorice în Ugocea româneascå, „Anuarul Arhivei

de folklor“, VI, 1942, Bucure¿tiSÉBILLOT, Paul, Le Folklore de France, I, Le Ciel, la Nuit et les esprits de l’air,

II, La Terre et le Monde Souterrain, III, La mer, IV, Les Eaux douces, V, La Faune,Paris, 1984

SEDAKOVA, O. A., Materialy k opisaniju polesskogo pogrebal’nogo obrjada,în vol. Polesskij etnolingvistièeskij sbornik. Materialy i issledovanija, Moscova, 1983

SEDAKOVA, O. A., TOLSTAIA, S. M., Afanasij, iz slovarja „Slavjanskiedrevnosti“, „Slavjanovedenie“, 3/1994

SEMIONOV, O. P., Smert’ i duša v pover’jach i rasskazach krest’jan i mešèanRjazanskogo, Ranenburgskogo i Dankovskogo uezdov Rjazanskoj gubernii, „živajastarina“, nr. 2/1898

SENECA, Naturales Quaestiones (Problemele naturii), în vol. Scrieri filosofice alese,antologie, prefa¡å ¿i tabel cronologic de Eugen Cizek, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1981

SEROV, S. I., TOKAREV, S. A., Narody Pirenejskogo poluostrova, în vol.Kalendarnye obyèai i obrjady v stranach zarubežnoj Evropy. Konec XIX – naèalo XXv. Letne-osennie prazdniki, Moscova, 1978

SEVASTOS, Elena-1, Nunta la români, în vol. Literaturå popularå, I, EdituraMinerva, Bucure¿ti, 1990

SEVASTOS, Elena-2, Na¿terea la români, în vol. Literaturå popularå, II, EdituraMinerva, Bucure¿ti, 1990

SLAªCIOV, V. V., O nekotorych obšèich èertach ukrainskoj i serbo-chorvatskojdemonologii, în vol. Simvolièeskij jazyk tradicionnoj kul’tury. Balkanskie ètenija, II,Moscova, 1993

Slavjanskaja mifologija. Encikolpedièeskij slovar’, Moscova, 1995

607Bibliografie

Slavjanskie drevnosti. Etnolingvistièeskij slovar’, sub redac¡ia lui N. I. Tolstoi, vol.1, A-G, Moscova, 1995

SPENCE, Lewis, The Minor Traditions of British Mythology, Londra, 1948SPRENGER, J., INSTITORIS, H., Molot ved’m (Malleus Maleficarum), Saransk, 1991STRAHOV, A. B., Kul’t chleba u vostoènych slavjan. Opyt etnolingvistièeskogo

issledovanija, München, 1991SUDNIK, T. M., ºIVIAN, T. V., Ešèe o rastitel’nom kode osnovnogo mifa: mak,

în vol. Balcano-Slavica. Simpozium po strukture teksta. Predvaritel’nye materialy i tezisy,Moscova, 1979.

SUETONIUS, în Vie¡ile celor doisprezece Cezari, în române¿te de David Popescu¿i C.V. Georoc, studiu introductiv David Popescu, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1958

SUMºOV, N. F., Kul’turnye pereživanija, „Kievskaja starina“, XXVII/1889,XXVIII/1890

SUMºOV, N. F., Kolduny, ved’my i upyri (bibliografièeskij ukazatel’), Harkov,1891

ªÅINEANU, Lazår, Basmele române în compara¡iune cu legendele antice clasice¿i în legåturå cu basmele popoarelor învecinate ¿i ale tuturor popoarelor romanice,Editura Minerva, Bucure¿ti, 1978

ªEIN, P. V., Materialy dlja izuèenija byta i jazyka russkogo naselenijaSevero-Zapadnogo kraja, vol. III, Sankt-Petersburg, 1902

ªTEFÅNESCU, Paul, Plante de vrajå, Editura ALL, Bucure¿ti, 1994ªTERNBERG, L. Ia., Pervobytnaja kul’tura v svete etnografii, Leningrad, 1936ªUMOV, K., PREJENºEVA, E., Pravdivye rasskazy o poltergeiste i proèej nežiti

na ovine, v izbe i bane, Perm, 1993TACITUS, Cornelius Anale, traducere din limba latinå, introducere ¿i note de

Gheorghe Gu¡u, Humanitas, Bucure¿ti, 1995TACITUS, Cornelius Istorii, în vol. Opere, vol. II, traducere, studiu introductiv ¿i

note N. Lascu, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1963TALOª, Ion, Obiceiuri privitoare la seceri¿. Din materialele arhivei de folclor Cluj,

„Anuarul Muzeului de Etnografie al Transilvaniei“, 1968-1970, Cluj-Napoca, 1971TARASOVA, T. M., Russkie zagovory i oberegi, Moscova, 1998TEOCRIT, Idile, Editura Pentru Literaturå Universalå, Bucure¿ti, 1969TEODORESCU, G. Dem., Poezii populare române, Editura Minerva, Bucure¿ti,

II, 1985TERNOVSKAIA, O. A., Perežiny v Kostromskom krae, în vol. Slavjanskij i

balkanskij fol’klor, Moscova, 1984THUCYDIDES, Råzboiul peloponesiac, studiu introductiv, traducere ¿i note N.I.

Barbu, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti, 1966Tinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡å fårå de moarte. Basme populare române¿ti, Editura

pentru literaturå, Bucure¿ti, 1961TOKAREV, S. A., Religioznye verovanija vostoènoslavjanskich narodov XIX –

naèala XX vv., Moscova-Leningrad, 1957TOKAREV, S. A. (red.), Mify narodov mira. Enciklopedija, I-II, Moscova,

1991-1992


TOLSTAIA, S. M.-1, Greben’. Iz slovarja „Slavjanskie drevnosti“,„Slavjanovedenie“, 4/1994

TOLSTAIA, S. M.-2, Magija obmana i èuda v narodnoj kul’ture, manuscris, (1994)TOLSTAIA, S. M.-3, Vtornik. Iz slovarja „ Slavjanskie drevnosti“ ,

„Slavjanovedenie“, 3/1994TOLSTAIA, S. M.-4, Zerkalo v tradicionnych slavjanskich verovanijach i

obrjadach, în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1994TOLSTOI, N. I., O prirode svjazej binarnych protivopostavlenij tipa pravyj-levyj,

mužskoj-ženskij, în vol. Jazyki, kul’tury i problemy perevodimosti, Moscova, 1987TOLSTOI, N. I.-1, Južnoslavjanskie Todorica/Todorovden. Obrjad, ego struktura

i geografija, în vol. Balkanskie ètenija 1. Simpozium po strukture teksta. Tezisy imaterijaly, Moscova, 1990

TOLSTOI, N. I.-2, K rekonstrukcii semantiki i funkcii nekotorych slavjanskichizobretatel’nych i slovesnych simvolov i motivov, în vol. Fol’klor i etnografija. Problemyrekonstrukcii faktov tradicionnoj kul’tury, Moscova, 1990

TOLSTOI, N. I. 1, Ešèe raz o teme „tuèi-govjada, dožd’-moloko-, în vol. Slavjanskiji balkanskij fol’klor, Moscova, 1994

TOLSTOI, N. I. 2, Mifologièeskoe v slavjanskoj narodnoj poezii: 1. Meždu dvumjasosnami (eljami), „živaja starina“, 2/1994.

TOLSTOI, N. I.-3, Varvarin den’. Iz slovarja „Slavjanskie drevnosti“,„Slavjanovedenie“, nr. 3/1994.

TOLSTOI, N. I.-4, Vita herbae et vita rei v slavjanskoj narodnoj tradicii, în vol.Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1994.

TOLSTOI, N. I.-5, Gvozd’, Iz slovarja „Slavjanskie drevnosti“, „Slavjanovedenie“,4/1994

TOLSTOI, N. I.-1, Mifologièeskoe v slavjanskoj narodnoj poezii. 2. Predskazaniesmerti v kolodce ili sosude, „živaja starina“, nr. 1/1996

TOLSTOI, N. I.-2, Mifologièeskoe v slavjanskoj narodnoj poezii. 3. Mesjac vgorške, zvezdy v posudine, „živaja starina“, nr. 2/1996

TOLSTOI, N. I., TOLSTAIA, S. M., Zametki po slavjanskomu jazyèestvu. 2.Vyzyvanie doždja v Poles’e, în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor, Moscova, 1978

TOLSTOI, N. I., TOLSTAIA, S. M., Zametki po slavjanskomu jazyèestvu. 5.Zašèita ot grada v Dragaèeve i drugich serbskich zonach, în vol. Slavjanskij i balkanskijfol’klor. Obrjad. Tekst, Moscova, 1981

TOPORKOV, A. L., Goršok. Iz slovarja „Slavjanskie drevnosti“ ,„Slavjanovedenie“, 4/1994

TYLOR, E. B., Pervobytnaja kul’tura (Cultura primitivå), trad. din limba englezå,Moscova, 1989

ºIVIAN, T. V., Lingvistièeskie osnovy balkanskoj modeli mira, Moscova, 1990VALERIUS Maximus, Vorbe ¿i fapte memorabile, în vol. Prozå narativå latinå,

traducere de I. Teodorescu; studiu introductiv, prezentåri ¿i note de Mihai Nichita, EdituraUnivers, Bucure¿ti, 1972

VASILIU, Al. Descântece din Moldova, „Grai ¿i suflet“, VI, Bucure¿ti, 1934

609Bibliografie

VASILIU, D. A., Sufletul românului în credin¡e, obiceiuri ¿i datine, Bucure¿ti, 1942VÅDUVA, Ofelia, Repere simbol în cultura popularå. Pâinea ¿i alte modelåri din

aluat, „Revista de Etnografie ¿i Folclor“, t. 26, nr. 1/1981VERGILIU, Bucolice. Georgice, Editura pentru Literaturå Universalå, Bucure¿ti, 1967VICAIRE, Paul, Platon et la divination, în „Revue des Études Grecques“. t.

LXXXIII, juillet-decémbre 1970, Paris, pp. 333-350VIEYRA, Maurice, Vråjitorul hitit, în vol. Lumea vråjitorului. Egipt. Babilon.

Hiti¡i. Israel. Islam. Asia Centralå. India. Nepal. Cambodgia. Vietnam. Japonia, EdituraSymposion, Bucure¿ti, 1996

VINOGRADOVA, L. N., TOLSTAIA, S. M., Simvolièeskij jazyk vešèej: venik(metla) v slavjanskich obrjadach i verovanijach, în vol. Simvolièeskij jazyk tradicionnojkul’tury. Balkanskie ètenija. II, Moscova, 1993

VINOGRADOVA, L. N., TOLSTAIA, S. M.-1, Andreev den’. Iz slovarja„Slavjanskie drevnosti“, „Slavjanovedenie“, 4/1994

VINOGRADOVA, L. N., TOLSTAIA, S. M.-2, K probleme identifikacii isravnenija personažej slavjanskoj mifologii, în vol. Slavjanskij i balkanskij fol’klor,Moscova, 1994

Vjatskij fol’klor. Zagovornoe iskusstvo, Kotelnic’, 1994VOICULESCU, Vasile 1, Iubire magicå. Un sâmbure de roman; 2. Schimnicul în

vol. Alcyon sau Diavolul Alb, Editura Albatros, Bucure¿ti, 1992VULCÅNESCU, Romulus, Mitologie românå, Editura Academiei, Bucure¿ti, 1987ZAB¢LIN, M., Russkij narod. Ego obyèai, obrjady, predanija, sueverija i poezija,

Moscova, 1-2, 1996ZANNE, Iuliu A., Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina,

Ungaria, Istria ¿i Macedonia. Proverbe, zicåtori, povå¡uiri, cuvinte adevårate,asemånåri, idiotisme ¿i cimilituri, cu un glosar româno-francez, Bucure¿ti, I, 1895, II,1897, III-V, 1900, VI-IX, 1901

ZELENIN, D. K., Opisanie rukopisej uèenogo archiva Imper. Russkogo Ob-va,Petrograd, 1914-1916

ZELENIN, D. K., Totemy-derev’ja v skazanijach i obrjadach evropejskich narodov,Moscova-Leningrad, 1937

ZELENIN, D. K., „Obydennye“ polotenca i obydennye chramy (russkie narodnyeobyèai), în vol. Izbrannye stat’i po duchovnoj kul’ture. 1901-1913, Moscova, 1994

ZINOVIEV, V. P., Mifologièeskie rasskazy russkogo naselenija Vostoènoj Sibiri,culegere alcåtuitå de ***, Novosibirsk, 1987

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE .......................................................................................... 7

DIVINAºIA ¥N ANTICHITATEA GREACÅ ªI ROMANÅ ........................................... 171. Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå ............................ 202. Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå ................................... 203. Magie divinatorie ......................................................................... 22

VRÅJITORIA ANTICÅ .................................................................................... 571. Practici magice ............................................................................. 602. Vråji ............................................................................................. 64

V¢NÅTOAREA DE VRÅJITOARE:SCURT ISTORIC AL MAGIEI ªI VRÅJITORIEI ................................................ 91

NAªTEREA VRÅJITORILOR .......................................................................... 1151. Vråjitorii înnåscu¡i ..................................................................... 1172. Mårci ale na¿terii demonizate .................................................... 1213. Strigoii ....................................................................................... 138

INIºIEREA VRÅJITORILOR ........................................................................... 1451. Ini¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocital unui reprezentant demonic ......................................................... 1472. Ini¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitor ............................................ 1473. Ini¡iere involuntarå: transmiterea puterilor demonice ................ 1504. Ini¡ierea realizatå cu ajutorul demonilor .................................... 1515. Dracul ........................................................................................ 1696. Mitologia Cår¡ii .......................................................................... 1827. Spiridu¿ul ................................................................................... 2078. Zborul ........................................................................................ 2229. Sabatul ....................................................................................... 23010. Credin¡ele legate de suflet ........................................................ 23711. Vârcolacii ................................................................................. 252

BESTIARUL DEMONIC ................................................................................. 2671. Broasca ....................................................................................... 2672. Coco¿ul ...................................................................................... 2723. Gåina .......................................................................................... 2784. Câinele ....................................................................................... 2815. Pisica .......................................................................................... 285

PLANTE MAGICE ....................................................................................... 2911. Alunul ........................................................................................ 2912. Bobul .......................................................................................... 2943. Busuiocul ................................................................................... 2984. Cânepa ....................................................................................... 3045. Grâul .......................................................................................... 3076. Mårul .......................................................................................... 3127. Måtråguna .................................................................................. 3148. Socul .......................................................................................... 3189. Usturoiul .................................................................................... 321

INGREDIENTE MAGICE ............................................................................... 3251. Apa ............................................................................................. 3252. Cårbunii ..................................................................................... 3383. Pâinea ......................................................................................... 3444. Sarea .......................................................................................... 357

INSTRUMENTARUL CASNIC .......................................................................... 3611. Lingura ....................................................................................... 3612. Måtura ........................................................................................ 3633. Oglinda ...................................................................................... 3654. Sita ............................................................................................. 373

LUAREA MANEI ........................................................................................ 3791. Luarea rodului câmpului ............................................................ 3802. Luarea laptelui ........................................................................... 391

MAGIA METEOROLOGICÅ ........................................................................... 4051. Producerea ploii ......................................................................... 4062. Legarea ploii. Seceta .................................................................. 4193. Alte furturi rituale. Eclipsele ...................................................... 4254. Vântul, vântoasele ...................................................................... 4315. Grindina ..................................................................................... 436

DIVINAºIA LA PURTÅTOR:

AFLAREA ªI INFLUENºAREA NOROCULUI.REPREZENTÅRI ALE NOROCULUI ÎN CREDINºELE POPULARE ..................... 4511. Personificarea norocului ............................................................ 4512. Practici divinatorii de aflare a norocului .................................... 457

FARMECE DE DRAGOSTE ¿I DE URSITÅ.ADUCEREA URSITULUI ........................................................................ 4671. Ursita .......................................................................................... 4672. Practici magice de aducere a ursitului ....................................... 4693. Personificarea dorin¡ei sexuale.Ursita demonicå. Zburåtorul .......................................................... 508

FARMECE DE ÎNTOARCERE A URSITEI/A DRAGOSTEI.FARMECE DE ATRACºIE ¿I DE RESPINGERE ............................................. 5111. Luarea dragostei ......................................................................... 5112. Farmece de urå/de urât ............................................................... 514

FARMECE DE URSITÅ.ALUNGAREA RIVALEI ÎN MOARTE ......................................................... 549

1. Fapt, fåcåturå .................................................................................... 5502. Tipuri de farmece de ursitå ............................................................... 552

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................... 595

TIPÅRIT LA

ATELIERELE TIPOGRAFICE

METROPOL

Date post:	17-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	soren30k
View:	66 times
Download:	7 times

Scoala de Solomonie 3

Documents