In 1 977, cflnd i-a aparut cartea de fata, ROGER GERARDjiCHWARTZENBERG avea 33 de ani si era deja on nume cunos-cut Tn publictsfica si Tn lumea universitara franceza. Editorialist fa,,1/Express" si ,,Le Monde", profesor de stitnte politics laUniversitatea Paris II, el a publicat pana la acea data eseurisocio-politice si manuals, precum Campania prezidentiala din1965 (P.U.F., 1967), Razboiul de succesiune. Alegeri'le prezi-dentialodin 1969 (P.U.F., 1969), Socio/og/epo/?r/ca(1974).

Cartea STATUL SPECTACOL Eseu asupra si TmpotrivaStar-sistemulUi ?n polltica tntreprinde o analiza lucida amecansimelor puterii politico Tn democratiile occidentale, influ-Rntate decisiv Tn ultimele decenii de mass-media. Ea se constituteTntr-un avertisment adresat societatii civile si oricarui cetatean derand cu privire la ffjocul secund" al puterii, atat de diferit deaparentele care hotarasc de cele mai multe ori optiunile elec-toratului.

Semnificatia unui asemenea demers pentru Tnt@legerea actiu-nii close! politico din Romania de azi este cu atat mai relevantasi mai actuala cu cat aceasla clasa, desi Tn formare, pare a-si fiapropriat stratagemele spectacolului politic Tnainte de a-si fidefinit coerent programele.

EDITURA

PARTEA JNTAI:

PERSONAJELE

AJtSdata, potitica tnsemna idei. AstSzi, politics tnseamnS per-soane. Sau mai degrabS personaje. Pentru c3 fiecare conducStoi separe cS-si alege o functie §i !?i ia un rol. Ca la spectacol'.

Ca atare, Statul insusi se transforms In realizator de spectacril,in ..producStor" de spectacol. Deci, politica devine regie. Fierareconducator tsi etaleazS calitstile ^i pozeazi !n vedeta. Astfel SRproduce personalizarea puterii. Termenul este fldel etimologieisale, persoani venind din latinescul persona care mseamnS mascSde teatru.

PUTEREA PERSONAL1ZATA

Cu cStva timp In unnS, puterea era o notiunc abstracts. Unconcept rece §i impersonal pentru juristii austeri care nu voiau sfcunoascS decSt constitutiile 51 codurile de legi. In acele t impui<puterea era aproape anonimS. As,a tncepea demccratia. Mai IntSi crlupta impotriva monarhiei, apoi tmpotriva dictaturii. Pe scurtimpotriva autoritStii personale.

AstSzi, puterea are o fatS: aceea a conducStorului care o exercitSDin abstracts, a devenit figurativS. Deci, puterea se umanizeazS, ssmsufleteste si prinde viatS. Se personalizeazS. fn sensul pe careLittr6 II dS cuvSnuiiui ,,a personaliza": ,,a tmprumuta o existent?-personals unui concept abstract sau unui lucru fSrS viatS".

^ Astazi spectacolul esle la putere. Nu se mai afla doar in societate. AlSl de mult aprogresal raul. Astazi, nu ne putem tntreba care sunt raporturite dintre speclacol §Fsocietate in general, cum o facea Guy Hebord tn 1967. Este din pacate supmstniclur?politica a societatii, Statul ttisusi care se transfonna Tn fntreprindere de spectaco!, f

1

j

) <

IJII

J

Un bSrbat - sau o femeie - personified puterea pentru ca el (sauea) personifies grupul in care se exercita aceasta putere. El seidentifica cu acest grup care se recunoaste fn el. Se impune, prinprestigiu, prin ascendent, prin popularitate - ca expresie autenticaa natiunii, a poporului si a partidului - ca simbol.

Acest conducator simbolizeazft puterea: o reprezintd mtr-o formavizibila; el mcameazA puterea: o fntrupeazS Jntr-un corp, ti Jmpru-muta abstractiei o forma umana, materials si sensibiia.

Astfel de cuvinte - a simboliza, a reprezenta, a tntruchipa -apartin si vocabularului spectacolului. Sarah Bernhardt se identificacu Aiglon. De Gaulle reprezintS Franja. Ce declara el la 6 iunie1958, la Oran? ,,Franta este aici... Ea este aici in persoana mea, pecare ea a mandatat-o pentru a o conduce"1.

Din aceasta personalizare a puterii trebuie sa distingem putereapersonaia, chiar dacfl cele douS concepte coexista adesea.

Puterea personaia desemneaza o realitate institutionaia: o sin-gura persoana concentreaza sau controleaza toate puterile. Eastapineste toate elementele aparatului de Stat - ceea ce Bertrand deJouvenel numea ,,sala masinilor". Aceasta este confuzia puterilordin dreplul constitutional clasic. Este tirania anticS, monarhia abso-luia sau dictatura contemporana.

Personalizarea puterii este de alta natura. Ea nu se raporteaza ladomeniul institutional, ci la psihologia colectiva. Un persona] sim-bolizeaza natiunea, statul sau partidul. El reprezinlS puterea grupu-lui care se incarneaza in el. Astfel se afirma ,,puterea ca figura",puierea dotata cu un chip - si uneori cu o masca - puterea mfatisatSde un detinator reperat si v3zut de toatS lumea.

Personalizarea poate exista tara pulere personaia (Churchill,Roosevelt). Dimpotriva, poate exista putere personaia fara perso-nalizare (cazul domnului Boumediene la mceputul carierei).

Insa, cele doua fenomene coexista frecvent (Stalin, Mao), unulptoducandu-i pe ceiaialt. Adesea, ,,seful istoric" ajunge sa comro-leze toate puterile (cazul domnului Bourguiba). De cele mai multeori, eel care monopolizeazS aparatul de Stat (dupa o lovitura de Stal,de exeinplu) sfarseste prin a reprezenta grupul fn ochii natiunii(cazul domnului Boumediene).

1 Citat din Emmanuel Bert, Principal et libertt, Paris, 1962.

8

Cu toate acestea, puterea ca figura este uneori puterea in per-soana, in sensul negativ al termenului. CSnd conducatorul supremnu rfiprezinta nimic altceva decat figurantul suprem adus in scenS sitransformat in vedeta de adevaratele puteri (grupuri economice sifinanciare, birocrati etc.) cu scopul de a distrage atentia. Nu repre-zinta decSt dublura pusa In fata reflectoarelor, asupra careia seconcentreaza luminile si privirile publicului. fn timp ce putereareaia se exercita Jn alta parte, In umbra, departe de imaginea ecla-tantS, proiectata de puterea oficiaia.

\ IMAGINEA PUTERII |

Omul politic incearcS din ce !n ce mai mult sa-s,i impuna o/ imagine proprie care sa capteze ^i sa fixeze atentia publicui-i.

Aceasta imagine este o reproducere, mai mult sau mai putin fideia,a sa. Este ansamblul de tr3saturi alese pentru a fi prezentat in fata

\ opiniei publice. Este o selectie, o recompunere.Aceasta macheta la scara redusa inseamna deci o reprezentare

figurativa a realitatii si in acelasi timp o reconstructie a ei. Aceasiareconsiructie aminteste de munca artistului. Dar, de aceasta daiSartistul lucreaza asupra lui insusi - ca in cazul aulobiografiei sauautoponretului. Sculptorul isi sculpteaza propria statuie, isi modeleazSpropria argiia. Este In acelasi timp artist si model, creator si creatie.

Aceasta muncS asupra lui Jnsusi, aceasta producers de arta por-nind de la el insusi scoate in evidenta o admiratie excesiva, lipsita deorice modestie. Un narcisism care 51 facea pe Mussolini sa-si fixezeurmatorul obiectiv: ,,S3 faci din propria viatS capodopera ta"1. Esteceea ce se cheama arta happening -ului, const§nd in propria punerein scena. Autoglolificarea este o arta veche de cand lumea. CSndCezar scrie De Bella Gallico, face altceva decat s3 pozeze in fataconcetatenilor sai? Nu se prezinta in chip de vedeta? PSrasesieexpunerea faptelor pentru a se ocupa mai indeaproape de portretul sau".Ce altceva face Napoleon cSnd dicteazS ,,Memoriul de Smnte-He-

1927,dovada de abnegate peprezint en singur.'1

^ Speclaco! baMt pe impRtviza^ii sponlane.3 Vezi A. Rambaud, L'Art de la deformation historiqut: dans les Coinmentaires

Ctsar, Annales de 1'Univetsile de Lyon, 1953.

lene", dec^t sS-si impuna pentru generatiile viitoare/vopria viziuneasupra personajului sau? ParSseste recompunerea realitatii ici sicolo pentru a acredita mai bine interpretarea sa.

De ce at4tea griji, de ce atStea eforturi, pentru a fSuri ieri, ca siastazi, o astfel de imagine? Interesul este de douS ori mai mare. Maiintai, imaginea te face cunoscut sau recunoscut. Ea creeazS sauconsolideaza notorietatea, servindu-se de simboluri vizibile si tangi-bile. Imaginea, indeajuns de creionata si de individualists, capteazainteresul publicului. Profilul, suficient de lucrat, retine atentia.

Apoi, imaginea este schita - si substitutul - unui program. Unatare profit, astazi, anunta o atare actiune mSine. Imaginea dinamicSa lui Kennedy garanteaza programul ,,Noi Frontiere". In acelas,imod, imaginea modernista a lui Giscard d'Estaing tncerca, tn 1974,sa simbolizeze un conducator domic sa ,,aduc3 schimbarea" '. Deci,imaginea serveste drept indiciu. Ea arata caracteristicile - reale saupresupuse — performantele in utilizarea unor asemenea ,,produse"sau ,,m3rci" politice. A vorbi despre ,,imaginc de seama" nu consti-iuie, prin urmare, un exces.

Imaginea conducatorului devine echivalentul marcii de fabrics side comert care ajuta la departajarea produselor unui fabricant saua marfurilor unui vSnzator. Acest semn distinctiv simbolizeazS ori-ginalitatea si valoarea produsului: ,,Persil albeste eel mai bine ru-fele", ,,Dupont guverneaza eel mai corect". Cu aceste lozincicandidatul devine un produs de marca, usor identificabil si binecalibrat. Cel putin asa se crede.

Odaia imaginea astfel creionata si difuzata, ea trebuie men-tinuta. Ccl putin pentru o perioada destul de lungS. EvitSnd oriccruptura brutaia, orice schimbare prea brusca a tonului, a stilului, aalurii, afisAnd imaginea constants a unei personalitati solide. Pescurt, respectand ,,regula de aur a coerentei imaginii" 2.

Pentru ca nu a t inut cont de aceasta reguia, domnul Chaban-Del-mas si-a compromis sansele in 1974. Din 1969 pSna In 1974, el si-acreat o imagine dinamica, a unui om plin de elan si de buna dispo-zitie, sarilor si surii/ator care sS cultive sporlul si pr ietenia. Pe scurt,imaginea unui frate. Dupa moartea lui Pompidou, Chaban-Dclmas

' Dupa anlifra7.a care serveste drept lititl car\ii lui Miehel Poniatowski, Ciinduirc techangement, Paris, Fayard. 1975

~ Vezi Jean Cazeneuve, L'lloinine l^tespcctatcur, Paris, Denoel-Goiuhier, 1974, p184-194.

10

a Incercat s3-i ia rolul. Afisele sale II arStau sever, preocupat. S aapucat s3 vorbeasca rar si apasat. Si-a impus sa nu mai surSdSGravitatea - in sensul ei primar, de Ineetineaia, - a devenit reguiasa. Prin urmare, imaginea parintelui.

Aceasta suprapunere a doua imagini diferite tn aceeast perioada;,chiar si In aceeasi campanie, a contribuit la esecul s3u. Deconcertat,publicul nu mai reciinostea vechiul ,,produs" Chaban si nn eraconvins de noua sa imagine. Cum spun specialist!! fn publicitate, estpmai usor s3 creezi o imagine de marc3 decfit sa b schimbi. Ce s-arintSmpla daca Jaguar ar dori s3 preia imaginea lui Peugeot?

Prin urmare, este important sa-si mentina imaginea pe rare si-acompus-o. Rezultatul: numero^i cotiducatori sunt prizonierii -propriei lor imagini. Nu o pot schimba. Sunt constrSns,! s3 p3stre?,e rolulpe care ei insisi si 1-au distribuit.

Din cauza c3 nu si-a modificat profilul de erou distant si rece, deGaulle a trebuit sa Indure balotajul din 1965 si esecul din 1969 P<24 martie 1976, dupa semnalul de alarma dat de alegerile locale,Giscard d'Estaing a incercat, un moment, un stil nou de alocutiunetelevizata. Nu-i lipsea nimic: fata grava s,i costumul tnchis la culoare.debitul uniform si privirea rece, mimica sobrS si biroul solemn,Totul numai pentru a se rupe de'alura juvenilS si de tonul ..necris-pat", plin de verva oratorica. In zadar. Acest nou persona], cucontra-rol, ii zSpaceste pe francezi. Si Giscard d'Estaing isi reiaimediat vechea imagine, complet opusa.

Omul politic trebuie s3 accepte deci sa joace permanent perso-~najul pe care si 1-a ales. Trebuie sa consimta alinierea la imaginescare sprijina propaganda electoraia. Traieste astfel ca un prizonie'1

intr-un rol delerminat, ca un actor, captiv al propriului mit.' C3ci, ceea ce conteaza este productia de mituri si de simboluri.

^chiar si fara o legatura directa cu realitatea. Mitul ti esle suficient.Bineinteles, e mai bine sa nu se disocieze prea mult realitatea dpimagine. Dar, realitatea are mai putina importanta. EsentialvO esteca ea sa fie crezuta si acceptata. Chiar daca imaginea e confectionataChiar daca este lingusitoare sau aranjata. Asa cum pictorul !s<

\ ,,aranjeaz3" modelul princiar.Oare nu il sfatuieste Machiavelli pe Print s3 disocieze ,,a fi" <l?

,,a p2rea"? Printul nu poate renunta la viclenia vulpii si la forj.iIcului. Trebuie sa triseze si sa ucida. Dar, pentru a-si lini^ti supusii,

11

r e necesar ,,sa se prefacS si sS se transforme", compunSnd un altpersona]. Ca si Ferdinand Catolicul, rSzboinicul fSra cuvSnt careafi-jeaza o imagine caritabilS si religioasS.

^_i ,,Lumea vede bine ceea ce es^ti pe dinafara si putini vad ceea cees.ti pe ilinauntru; iar cei putini nu indrSznesc sa contrazicS opiniaiiiultimii, care are de partea ei maretia Statului care-i sustine...Pentru ca poporul nu judeca dcciii ceea ce vede..." '.^ DupS MachiavelH, narta de a minti" a progresat din punct devtdere tehnic cu estiva profesionis.ti in publicitate, In mass-media s,iin managements campaniilor electorate, fn Du Mensonge en politi-ifat, Hannah Arendt denunta aceste practici: ..Politica e facuta, pede o parte, prin fabricates unei anume ,,imagini", si, pe de alts parte,priii arta de a face ca aceasta imagine sa fie credibila" 2.

tlespre ce este vorba? Despre manipularea opiniei publice pen-tru a o face sa eumpere o anuniiia marca, politics de aceastS data.Despre ,,vanzarea" unei imagini pe o piata electoraia, cu riscul de aabuza si a tnsela, depSsind sau trucand realitatea.

Adevarul nu mai conteazS, El devine un concept demodat pentrupiofesionistii care confunda imaginea cu imaginatia. Cu aj utorul lorarta politica Is.i dezvdlta, din ce In ce mai mult, partea de compozittes,i de machiaj. Ca si arta dramatica.

STAR-SISTEMUL IN POLITICA

/^ Omul politic ar avea sansa sa fie el tnsusi, autemic. Dar, prefersI si.se deghizeze, adicS sa simuleze sau sa disimuleze, fabricflnd unI personaj care capteaza atenfia sj frapeazS imaginatia, interpretSnd

M^n rol ce este cSteodata unul de compozitie.De asemenea, din vocabularul spectacolului, politica imprumutS

termeni ca nvedete politice". Mereu aflate In ,,spectacol", ocupand..scena politica" s.i captivSnd ,,publicul" cu ,,jocul" lor.

Ambitia oricui este sa devinS personajul central, sa detina rolulprincipal. Pentru ca politica a Imprumutat de la lumea spectacoluluipractica stur-sistemuKii, atSt de vehiculat hi anii '20 -'50, si carerena^te astS/.i cu ajutorul unui Robert Redford, Dustin Hoffman sauBurbra Streisand. De acum, reflectoarele puterii sunt concentrate si

' Nicook) Machiavelli, LcPrince, rcedilat la Paris, Seghers, 1972, p. 144-145.1 Hannah Arendt, flu Mensonge a la violence, Paris, Calmann-Livj), 1972, p. 15.

12

ele asupra catorva supers,taruri. Nimeni nu mai angajea/.a un hugcimare !nlr-un film - sau intr-un partid - daca pe afis nu se gasesc unasau mai multe vedele cunoscute.

Cunoastem efectul star-sislemului In cinema. Altadata, filmul eracei care Isi punea amprenta asupra interpretuiui. fn zilele noasire,starul reduce intregul spectacol la un simplu suport sau stativ pentruperformanta. Nu mai judecam un actor dupa talentul sau in inter-pretarea unui film. JudecSm filmul dupa posibilitaiile acestuia de a

servi actorul.In acest fel, vedeta unui film conteazS infinit mai mull ilecai

scenariul sau regia. In acela^i mod vedeta unui partid oculteaxaprogramul s,i mijloacele. Ea nu serve^te acest program, f 1 reduce laun simplu suport, o simplS ,,platforma" pentru promovarea sa.

Cu acelasi egocentristn furios, cu aceleasi capricii cu !ji ale staru-rilor de cinema penlru care nimic nu conteazS decSt ele insele. CatvaloreazS masinistii sau figurantii pentru o vedeiS a ecranului? CatvaloreazS mililaiitii sau aderentli pentru un slar politic transfer matin mil viu? Asa este politica la singular, politica eului sau egopoiitica. As,a este viata politics redusa la un solo cental dc un singur

instrumentist.AstSzi, spectacolul politic se focalizeazS in jurul unei superve-

dete. SingurS pe scenS, ea monopolizeazS atcnlia publicului pe osingura partiturS. In maniera in care un ,,idol" al music-hall-uluialege formula one-man show ^i suprima astfel toate celclalte ivu-mere. Pentru a centra intregul spectacol asupra peisoanci sale.

Starul inseamnS totul. Restul nu repre/.inlS nimic. Nimic, aiiicafiguranti impinsi tn spatele scenei, spectator! impinsi in umbra sSliisail a cabinet de votare. Asa se realizeazS supershmv-ul politic,superproductia care se deruleazS pe ecranul puterii. Cu o singurS

persoanS vizatS.|«-^Aceasta politica a slar-sistemului prives,te in principal dreapta.Este chiar una dintre liniile care o separS de stanga. Astfel, elecorespund unor valori si unei laclici diferile.

Printre valorile dreptei desaipcrim adeseu respcctul elitelor,cultul sefului - chiar ,,cultul eului" - individualismul impins cStei>-•->. \

Cu siguran(i), aceasta devierc exisld, do asemenea - cu u uarecarc ostcnta^ie! - ceculmineaza chiar in ,,cultul penioiialita\ii" la uncle rcgimun a^a'/iw: ,,socialistc", c t . ,infra, pag. 40. Insa pot li claiiificate, in mod real, de stanga acesle sistenie care nu

respecta pluralismul denuMTalic?

13

data pans la egocentrism si gustul succesului personal. Citeodatachiar, acest elitism se coloreazS si cu o anume arogantS, chiar cu unanume dispret pentru mase. DimpotrivS, slanga crede fundamentalIn egalitatea oamenilor si in efortul colectiv.

Mai mult, la dreapta, politica star-sistemului corespunde uneitactici deliberate. De fapt, dreapta i§i limiteazS ambitiile la a conser-va, a administra societatea asa cum este. AdicS a consimti numai laciiteva reforme minore, de detaliu. Conservatorii nu strSlucesc ni-ciodata prin precizie doctrinarS sau inventivitate ideologies.

AdevSratul program al dreptei este: ,,Eu voi mentine". Dar, cumacest manifest nu este nici prea exaltant, nici prea accesibil, dreaptaprefers sS aducS schimbarea. Prefers sg deplaseze dezbaterea pu-blicgjieja programe S£r£ persoane, punSnd accentul pe stilul sipersonalitatea candidatilor, pentru a vorbi cSt mai putin pe fondulproblemelor.

Tucru care s-a putut observa foarte bine in campania prezi-dentiala din 1974. Jn acest mare spectacol de revistS, ,,majoritaiea"a mizat totul pe imaginea personals a candidatilor. DimpotrivS,Francois Mitterrand a fost mSndria stSngii. A dus o campanie dc omare calitate, de o mare demnitate, bazatS pe orientSrile sale. Aadus mereu in prim-plan continutul programatic al candidaturiisale. A refuzat sa-si imite adversarii, care se prezentau cu un discursultrapersonalizat .

ROLURILE

Pentru conducStorii care pun persoana inairitea programuluiiSrna'ne de re/olvat problema casling-ului, a distribute! de roluri.RSmSne sa-si aleaga imaginea convenabiia.

Bineinteles, aceste vedete politice isi proiecteazS o imagine demareS, imagine compusa In proportii apreciabile din diferitetrasaturi si influente de la diverse mituri. Dar, ele se specializeazS

* Vezi Syfvie Colhard, La Campa&ut prtsidentiellf df Francois Mitterrand en 1974,p. 188-!89.~Trebuie, de aseraenea, octal acest sondaj SOFRES, t^eali?at la 14 mai1974: printre alegatorii dc ssanga, 66% apreciau programul 5" 24% numaip^rsonaHtatea candidalului; dinipotriva, printre ategatorii de dreapta 53% apreciauprofilul candidatultji ^i 28% erau intcresa(i numai de programul sau (7-e Figaro din16 mai 1974).

14

repede In cSteva mari roluri ale repertoriului politic. Rapid ele isgSsesc etichete si se cantoneaza tn cSteva mari roluri stereotipe, Ii>cSteva personaje tipice pSnS la caricaturizare.

lata eroul: distant, rece, omul de exceptie, mSntuitor, sef provi-dential si adesea idol. Pe scurt, echivalentul monstrului sacru saudeus ex machina din teatru.

Este apoi omul obisnuit, the common man, domnul ToatS-Lu-mea. Extras dintr-o politics de mSna a doua. Decl, rolul secundarpromovat 5n prim-plan.

Este apoi liderul sarmant, care incearca* mai degrabS sS seducSdecfit sS convinga. Pe scurt, junele-prim.

Este apoi parintele natiunii, figura tutelara a autoritatii. Omolo- 'gul tatSlui nobil din teatru.

Si In cele din, urmS apar starurile politice feminine. Unii lenumesc dive sau primadone. Aljii le distribuie In functii mai modeste.

Adaptate oricSrui moment al conjuncturii si al psihologiei colecrlive, aceste diverse roluri se succed si titularii cunosc aproape orotatie la conducerea statului si a guvernului.

Pe perioade lungi, eroii obosesc. Cum S3 traiesti mereu In epo-pee? Vine atunci omul simplu, opusul acestuia, modest si linistii.Dar cum s& traiesti mereu In banalitate si plictiseaia? Vine atunt iliderul sarmant, care seduce, uimeste, dar si tngrijoreazS prin instabilitate. Se poate trai mereu In schimbare sau In surprizS? Vineatunci tatai. Pentru a da mcredere prin ponderate, prin experient?Mai ales In perioade dificile.

Acest ciclu nu este, binelnteles, mecanic. Dar, privind politicaultimilor 20-30 de ani, gasim cSteva exemple.

in Statele Unite, ,,eroului" Roosevelt II urmeaza common man-u\Truman sau ,,omul obisnuit", Eisenhower, care II precede pe ,,lide-rul ^armant" Kennedy, urmat de pSrintele Johnson.

In cea de-a V-a Republics; ,,eroului" de Gaulle ii urmeaza ,,omulcomun" Pompidou, care-1 precede pe ,,liderul sarmant" Ciscaxdd'Rstaing, cSruia li va urma ,,parintele" Barre sau poate In 1978 unalt parinte iesit din afara majoritatii actuate.

,,Fiecare om este o exceptie", spunea Kierkegaard. Darfiecare om politic pare cS a devenit un stereotip.

15

EROII

siu tfipoara&oria*Villiersdel'Isle-Adam

(citat de Charles de Gaulle)

charismei. tn America Latina, Peron reca^tiga, Jn 1973, o puterepierdutS tncS din 1955, dar moare to 1974. In Cuba, Fidel Castro estein felul sau un alt Lider Maximo, tn Orientul Apropial, Nasserdomneste ca un Zalm si moare ca un faraon. fn Tunisia, BourguibarSmane ,,Luptatorul suprem". In fine, tn Africa Neagra, eroii tsiprezideaza propriul cult, asupra unei lumi netnsemnate. Cu pre-sedintii Senghor, Houphou6t-Boigny, Ahidjo, Kenyatta sau Nye-rere, mtr-o lume mai mare generalul Mobutu, mares,alul Amin sitinparatul Bokassa 1.

Este un lucru cert ca marele rol la care viseaza mons,trii sacri ai/ politicii tl constitute omul ilustru, eroul. Acest semizeu al mitologiei

amice, tntre cer si pamant, este omul de exceptie, destinat sa triumfesi sa ajunga apoi la apoteoza. Omul viteaz, plin de fervoare s,i deglorie. Idolul oferit cultului muritorilor. Este mantuitorul, aproapeun mesia. Este conducatorul providential, genial, reprezentantulgeniului national. Este profetul rasei sale, mereu solemn, sublim, cuem&zS.

O tntreaga generatie de ,,eroi" indoielnici a marcat perioada deilinaintea razboiului si chiar a razboiului: tn frunte cu Mussolini,Hitler, Franco, Petain. De aici 5! disparitia gradata a eroilor pentruo perioada scurta de timp.

Franco nu va disparea decSt tn 1975, dupa 40 de ani de putereahsoluta. Iar de Gaulle reapare incepand cu 1958, pentru o cu totulalia cauza si 11 ani de conducere eroica. Dupa demisia sa de laElysee, ti va face o vizita lui Caudillo ca sS-i spunS: ,,Dumneavoastrasunte;i generalul Franco. Eu am fost generalul de Gaulle".

lit 84 de ani, maresalul Tito reprezinta lugoslavia. Singur. fnU.R.S.S., Stalin s-a stins tn 1953, iar tn 1956, la al XX-lea Congres:.,•• angajeaza destalinizarea. Deja ,,cultul personalitafii" renascuse olima cu Brejnev. In Romania, Geausescu se impune ca stapan abso-lui. fn China, Tchang Kaichek conduce o scurta perioada si moarein 1975.

Dar, Mao domneste pflna tn 1976 - ca hnparat al Celestuluiimperiu - iar Hua Kuo-feng ti succede la conducere. fn Coreea deNord maresalul Kim Ir-Sen continua cu rabdare sa-si consolidezegloiia. Pentru ca Lumea a Treia sa devina spatiul tricontinental al

16

TEORIA DESPRE EROI

Cam peste tot, eroii domnesc s,i prospera, pentru a conflrmatezele ganditorilor politici care le acorda atentie chiar din antichi-tate. Xenofon face apologia sefului si elogiul eroilor, a celui carecere respect prin ascendentul s3u, prin superioritate perceptibilS sipentru oamenii simpli. fn Politico, Aristotel recunoaste exceptiageniului pentru anumiti indivizi eminenti care se impun tara obsta-cole ca stapfini absoluti, ca ,,un zeu tntre oameni".

fn Discursurile sale Machiavelli admite, de asemenea, omui deexceptie adus de tmprejurari excepjionale este ,,Legislatorul" - sauJFondatorul" - omul singur care stabileste sau restabileste un rcgim,<a Lycurgue sau'Solon, este ,,Dictatorul" Investit, cum se imamplala Roma, cu o magistratura legaia si temporara, cfind staiui trebuia,,s8 se apere tmpotriva evenimentelor extraordinare" *.

Rousseau tl urmeaza tndeaproape pe Machiavelli. Si el tolereazS,,omul exceptional" in doufi cazuri exceptionale: ,,Ixgislatorul,"penlru a fonda statul si a face legile, ,,Dictalorul", pentru a-i asigurasupravietuirea" 2.

Aceste douS ipoteze tnca mai corespund conducerii eroice deasta/i. ,,Fondalorul" este atSt de prezent in Lumea a Treia decolo-nizata pentru a stabili un stat nou dupa cucerirea independentei.,,Salvatorul" se afia la conducere tn unele tari, chiar dezvoltale,confruntate cu o criza grava.

1 !n Caielele sale, Montesquieu da aceasta definite: ,,Dictator - remediu extrem(x^ntru situa(ii disperale. Este o divinitate care vine din cer pentru a descurca lucruriletnrflcite".

2 Jean-Jacques Rousseau, Du contrat social, caitea IV, cap. VI, reeditata ta Paris,Seghers, 1971, p. 226-229.

17

0

Vin apoi ,,eroii" lui Carlyle1. Prezicatori, profeti, sefi de inspi-ratie divina, care sunt ghizi infailibili. Nu-si trag puterea de laoameni, ci din Istorie, Destin, de la Dumnezeu. Acest conducatorprovidential se inconjoara de mister pentru a afirma caracterulsupranatural al vocatiei sale, Estet si artist al politicii, el guverneazScu ajutorul semnelor divine, mobilizSnd mat degraba simturile celorguvernati, decSt judecata lor.

Cu sigurama ,,eroul" lui Carlyle este activ, dar reprezinta o fortslinistita. Nu are acea violentS brutala si salbatica ce-1 anima pe,,supraomul" lui Nietzsche, care-i va influenta atat de mult pe d'An-nunzio, pe Mussolini sau pe Hitler.

Cel mai bun analist al conducerii eroice este Max Weber, caredistinge trei tipuri de autoritate §1 de legitimitate. Autoritatea tra-ditionaia se fondeazS pe uzanta si obicei. Ca aceea a senioruluifeudal sau a monarhului ereditar. Autoritatea legal-rationala, ba-za ta pe institutii, pe un statut, este aceea a guvernantului tntr-un slatmodern. Nu ne supunem persoanei, ci functiei cu care Constitutia1-a Investit. Si, in fine, autoritatea charismatic^ a profetului, a erou-lui, a sefului de razboi, a demagogului.

/*• Charismatic vine din grecescul charisma, care Jnseamna gratie./ In teologie, charisma defineste un bar particular conferit de gratia

/ divina. Max Weber introduce acest termen In politics pentru a defini/ ,,calitatea extraordinara a unui personaj care e, ca sa spunem asa,

dotat cu o forta si airacteristici supranaturale sau supraomenesti oriM eel putin iesite din comun, inaccesibile muritorilor sau, chiar rnai\ mult, considerat ca un trimis al Domnului sau ca exemplu, si in\ consecinta admis ca sef".

/" Unii conducatori ies din obisnuit, se evidentiaza de restul prin/ ascendent, prin strSlucire. Ei forteaza admit alia si adeziunea prin

/ acest talent personal, prin harul gratiei care valoreaza cat toateV^ traditiile sau institutiile la un loc.

Din 1932, de la Le Fil de I'epee, de Gaulle aduce un omagiu,,personalitStilor puternice" si harului lor: ,,Ceea ce Alexandru eelMare nuinea «speranta sa», Cezar, «norocul sau», Napoleon,«steaua sa»... Semenii lor resimt tn prezema acestora impresia uneiforte naturale care trebuie sS comande evenimentele." in fata lor_

. Pentru eg ,,unii^ameni raspandesc, chiar denastere, un val de auloritate"1?

Nu s-ar putea defini mai bine autoritatea charismatica sau cecace Stanley Hoffmann denumeste ,,autoritatea eroicS" pentru a oopune ,,autoritStii de rutina", aceea a ,,conducStorului obisnuit'".

' Thomas Carlyle, L?s Hiros a k culu des htrm, 184ft

18

EROII SI MUNCA LOR

Acesta este eroul cu func(iile si munca sa, ca Hercule. C3ci, acestmonstru sacru indeplineste o tripia funct,ie: este creator de specta-

_col, datator de sperante si de certitudini.*-" Mai mult decat orice alt conducStor personalizat, eroul este un

showman, un om de spectacol. Pentru el leadership si showmanshipse confunda. Pentru el ..scena politica" este Intr-adevSr o scena,pentru a stabili o intalnire fata in fats, teatraia, cu publicul, rupam*cu monotonia autoritstii de rutina. El este omul-orchestra, omulmiracol, omul-sarbatoare, mereu aflat Jn reprezenta|ie.

^- Acest om de spectacol este 51 un datator de visuri. Ca si cumputerea ar trebui sS asigure o functie oniricS. ,,FSrS viziuni, poporulpiere", ne asigurS Biblia. Si Chateaubriand sfStuieste sS ,,conducemfrancezii prin iluzii". Atunci ghidul se ridicS deasupra prozaiculuicotidian pentru a schita o perspectiva nobila, cu partea sa de mil side vis, de minunStie si de irationalitate. Astfel eroul devine profet,daca nu chiar vizionar.

Intr-un sistem putin dezvoltat, aceastS func^ie profeticS si poe-ticS e decisiva. Dar, ea isi pSstreazS importanta sa si in societStileindustriale avansate. In acest univers de statistic!, In aceasta lumemecanica si materialists condusa de tehnicieni, poporul viseazS lanoi guru pentru a ISrgi orizontul, pentru a schita un viitor colectivmai putin monoton, mai putin abstract, mai uman.

In afarS de splendoare si vis, eroii rSspfindesc certitudine. StS-pani pe deznSdejde, ei ajutS la depSsirea angoasei, a incerlitudiniidin perioadele de schimbare, dificile. In spatele ghidului, poporul se

1 Charles de Gaulle, Le Fil de I'fpee, Paris, p. 24 si 77. - Sa ne araintim raspunsuldat de Napoleon urarilor - sau mai degraba criticilor - Corpului legislativ, la 1ianuarie 1814: ,,Vorbi(i despre Iron. Dar ce este tronul? Cfiteva bucafli de lemnacoperite cu catifea. TotuI depinde de eel ce e asezat pe el. Tronul este un om, si acestora sunt eu, cu voin^a mea, cu caracterul si renumele meu."

2 Stanley Hoffmann, Essaissur la France, Paris, Seuil, 1974, cap. IV, p. 91-159.

' 19

simte In siguranta, pentru c3 eroii nu se pot insela. Ei vad mereuJeparte, clar si just.

' Fascismul se bazeaza pe acest cult ai conducatorului si pe dogmainfailibilitatii sale. In spatele Ducelui, poporul italian nu puteaeuooaste eroarea sau esecul. Articolul 8 din Decalogul militiilorfasciste afirma: ..Mussolini are tntotdeauna dreptate." Nazismul, deasemenea, este un act de incredere tn persoana Filhrerului, idolatri-iai ca stapan absolut. ,,Nu amcon^tiinta, spune Goering, cons, tiintamea se numeste Adolf Hitler."

Raiiiane tntrebarea: cum isi acredileazi eroii imaginea? tn reali-tate, ..marele om" mizeazS !n principal pe douS resorturi: distanja §iorgoliul.

Eroul debanalizeaza si remitizeaza puterea. El o transforma !nceva transcendental, fascinant, misterios. O activitate stranie sj sacrape care o realizeaza in secret 31 de la distanta.

Obsesia sa este iesirea din obisnuit, ceea ce-1 situeaza la polulopus fata de common man-ul, atat de familiar si bortom, pe acelasipicior cu concetatenii sai. Eroul cultiva separarea si addnceste dis-lanta, este departat, m,1iulru, trufas, la distant^ de ceea ce estecomun si cotidian. Domnes,te deasupra celorlalti, deasupra poporu-iui, din tnaltul Cerurilor sau In Olimp, superior s,i suveran, el isjcauta loc in legenda.

Aceasta distanta mareste prcstigiul, compunSnd o imagine mi-(ica. Dar, ea are si un alt avantaj: se plaseaza la adapost de plSngeri:>i pericole. Departe de mase, pianand deasupra acestora, ricfacandu-si aparitia decit pentru ceremonii, ritualuri, idolul scapacoiistimtei critice.

Daca tarul ar fi stiut, lucrurile nu s-ar mai fi petrecut asa. Suntconsilierii rai, functionarii rSi. Jarul e numai bunatate ^i justitie. Nuslie ce se urzeste fn spatele sau... La randul sau, Stalin a protitat sicl de distanta politica. Din nou nemultumirea popular?. 1-a ocolit peliderul de la Kremlin pentru a-1 viza pe maistrul-^ef, seful de samiersau de brigada, tacut responsabil pentru exploatarea dura.

AceastH distanta mSndra, maiestuoasa, nu exclude din timp inlimp apropierea condescendenta. CSteodata prin^ul se apropie debunii si loialii sai supusi, se amesteca cu ei, fScSndu i sa simtaintregul pret al acestei condescenden(e. Se dSruies,te adulatiei lorapropiate. Ca $i regii, pretinsi facatori de minuni, care ating scrofu-

20

lele In ziua sacrS . Aiunci el se ,,scalda in multime" sau se invita ladineu la compatriotii sai, tnnebuniti de recunostinta. Apoi revine intnaltul Cerurilor sau la Elysee.

Cea mai buna teorie a distanfei se gaseste in Le Filde I'ipfe. DeGaulle celebreaza, tacS din 1932, cultul conducatorului, al ,,omuluide caracter". ,,Nimic nu se face fara oameni mari" 2. ,,Armatelor casi popoarelor ce au in frunte bravi conducatori, restul le vine de la

) sine" 3, ..pentru ca oamenii mi «g. pn> «1ifjrj£"sa d<* fantul de a ficondusi, asa cum nu se pot dispensa de mSncare, de bauturS si de

Atunci cum sa se impuna? A treia parte a cSr^ii se intituleaza.̂.Despre prestigiu" si are ca motto aceste cuvinte din Villiers de1'Isle-Adam: ,,fn pieptul sau ts.i poarta gloria." Este un dictionar deretete pentru a fascina opinia publics. Bineinfeles, prestigiul rezultidintr-un ,,har natural", un ,,§arm inexprimabil". Dar, aceasta ,,strSiu-cire" innSscutS se poate cultiva. mLa $ef, ca si la artist, talentmltrebuie cizelat prin practicS." Ce-i de facut?

Mai total trebuie pSstratS distanta fata de popor. ,,Un astfel desef e distant, pentru ca automated nu vine HrS prestigiu, iar presti-giul fara tndepSrtare. Dedesubtul lui se murmurS cu voce sc&'attSidespre irialtimea ^i exigenjele sale" 5. Astfel, se asigurS ,,ascendei»-tul siSpanului".

Apoi, e important sa fie tntretlnut misterul, iar puterea sS fietransformatS in enigma. ..Prestigiul nu exists fSrS mister, pentru c£nu prea se respects ceea ce se cunoafte prea bine si nu exists ommare pentru apropiatii lui" 6.

De asemenea, nu vom nega ..important^ atitudinii". Ca estep aipoiiticii, eroii i^i iau voluntar o anumita atitudine, o jio>,i fiji

1 In mesajul dm radiotelevizat, din 31 decembrk 1974, Giscanj d'Esumg, cattreveniae din Antilele franoeze, declara: nM-au primil cu ochii si cu mdinile. Ondm-am tnton din Antile, mainile meie emu pline de zgdrieturi facule de mainile lorcflod tncercau si-mi strings mana"(L« Figaro, 1 ianuarie 1975.)

2 Charles de Gaulle, op. cit., p.183.' Ibid, p.38.4 Ibid, p. 74.5 Ibid, p. 55.6 Ibid, p. 78. ,•_;

21

pregatesc interventiile cu grija §i fac din asta ,,o arta". Isi calculeazaaparitiile ca Amilcar din Salammbd. fsi mSsoara gesturile publice caCezar. Astfel, ,,este cunoscuta grija lui Napoleon de a se arSta mereuIn tmprejurSri in care spiritele sa fie impresionate" '.

Oracolul rSmSnea sibilin: ,,Sobrietatea discursului accentueazSrelieful atitudinii. Nimic nu tnal|S autoritatea mai mult decSt tSce-rea... Astfel, instinctul oamenilor tl dezaprob:! pe sUpanul carerisipeste fraze. Imperatoria brevitas, spuneau romanii" 2.

Deci, actiunea conducStorului trebuie s3 poarte mereu ,,marcagrandorii" si ,,caracterul elevat". ,,Trebuie S3 JinteascS sus, sS pri-veascS in perspectiva, sS judece intr-un context mult mai larg, des-prinza'ndu-se astfel de tiparele impuse" 3.

Pentru acesti ..conducatori de oameni", rasplata este solitudinea.,,Conducatorul se lipseste de privilegiile prieteniei, familial itatii fichiar ale abandonului. El se dedica acestui sentiment de solitudinecare este, dupa Faguet, ,,napasta oamenilor superior!" 4.

Primul prefedinte al celei de-a V-a Republic; franceze va urmaaceste percepte, guvernSnd ,,puternic s,i solitar", ca Moise al luiVigny, distant, rece si trufaf, deasupra celor rtoua camere, deasuprapartidelor, deasupra lumii obisnuite.

Aceasta atitudine putea sS convina, din 1958 pSn9 in 1962, Intimpul crizei algeriene. Pe perioade mai lungi, ea uimefte si plic-tisefte, S-a observat foarte bine la alegerile prczidcmiale din 1965,cSnd de Gaulle a utilizat doua procedee ,,eroice": misterul § i tacereapentru a pasira distanta tntre el si ceilalti, toti ceilalli, inclusivelectoratul.

Primul tur de scrutin trebuia sa alba loc pe 5 decembrie. Gene-ralul va fi sau nu candidat? Nimeni nu stia. PSnS fn noiembrie,tactica a fost cea a misterului ;i a suspansuluL Pentru a tulburaopinia publics si a-i captiva atenfia, de Gaulle a ama'nal pSna tnultimul moment anuntarea deciziei.

SS ne amintim Le Fit de I'tptee: ,,Prestigiul nu poate exista fSramister... Trebuie deci ca manifestSrile lui sS se bazeze pe un anumitelement pe care ceilalti si nu-1 poata sesiza, care s«-i intrige, sa-iemo^ioneze si sa-i (in3 cu rasuflarea taiata. Aceasta este important:

! Ibid, p. 79-80.2 Ibid, p. 80-81.3 Ibid, p. 8«-87.4 Ibid, p. 89.

22

pentru ca un sistem sa nu cedeze, un partid pSstreaza, in sine,secretul unei surprize cu care riscS sS intervinS m orice moment" '

La 27 octombrie, fara !jiicn(a Consiliului de Ministri, minis*.)'- 'informatiilor a anunfat o alocufiune a generalului de Gaulle pentn<3 noiembrie. JurnalUftilor care se agitau sa cunoascS intent,iile presedintelui, domnul Peyrefitte le-a raspuns: ,,Ne mtrebam si noi o> yvoi" 2.

La 3 noiembrie, la iesirea din consiliu, la tntrebarea pusS doinnului Peyrefltte dacS au fost furnizate alte precizari, acesta r«spunde: ,,La sfSrsitul reuniunii, generalul de Gaulle a repetat cS f<*- vi>adresa na\iunii mSine si cS mini^trii fac parte din natiune" *. Chiar§i primul-ministru Pompidou nu va fi avertizat decSt to dupa-aroia?,->de 4, de decizia sefului statului.

Pe 4 noiembrie, toata Franca e numai ochi 51 urechi pentm ?urmari o alocutiune radiotelevizata, de opt minute. De Gaulle ;'wapel la ,,adeziunea sincera §i masivS a cetatenilor" pentru a-1 ret nvesti In funcjie. DacS nu, ,,Fran{a va trebui sa suporte - dar de dataacesta fSra nici un recurs posibil - o confuzie a statului fi ••"•<dezastruoasa decfit aceea pe care a cunoscut-o alta data" .

(Mats misterul risipit, unneazS tactica tacerii. Dupa aceafilfoarte scurtS interventie - pe care presa a rezumat-o astfel: ,,e« sf>«haosul" -, generalul a estimat cS a spus destul. Pentru a rS'n4>"deasupra tuturor, pentru a nu se plasa la nivelul celorlalti candid?-la funcfia de la Elysee, el nu-^i mai utilizeazS timpul de ant<*n3 I"radioteleviziune.

Aceasta atitudine distanta, la periferia dezbaterii democratic •contrariaza pe francezi. Apoi, in extremis, de Gaulle tsi reviziiifsfpozitia 51 Jnregistreaza doua alocufiuni difuzate pe 30 noiem»tie s;

3 decembrie. In total, in campania pentru primul scrutin, nu vautiliza decSt 23 de minute din cele doua ore de emisie oferite fiecSniicandidat. lar aceasta tactica distanta nu va fi strains de baloMjul <Un5 decembrie.

Pentru turn I al doilea, seful statului consimte fn cele din urmS $9se comporte ca un candidat ^i tsj utilizeaza tot timpul de emisi<Astfel, pe 13, 14 fi 15 decembrie, radioteleviziunea transmite tr»'

1 Ibid, p. 78-79.2 U Monde din 28 octombrie 19«5.3 Le Montk din 4 noiembrie 1965.4 Le Monde din 6 noiembrie 1965.

23

ri, de o jumState de orS fiecare, tntre general §i Michel Droit.Decorul: doua fotolii puse fata in fats, Intr-un coif de salon la Elysee,

Imediat, francezii descopera un alt personaj, care descinde de pepiedestalul sSu si rcnunta la orice solemnitate. Stil spontan si in tint.Cuvinte familiare |i bonome. Mi§c8ri din cap si clipiri din ochi. Si,in gura lui deus ex machina din turul al doilea cateodala limbajul luiSganarelle: ,,Putem sSri pe scaune ca iezii, strigSnd Europa! Europa!Europa!..." * ,,Franta nu este stdnga! Fratila nu estedreapta! "2, ,,Nu\'& mai obosiji cu aceste vorbe goale!"3.

Un nou limbaj, un nou personaj: eroul s-a transformat !n omobi^nuit, conducStoruI s-a transformat tn prcscdinte-ccta'tean.Fiinta deosebita a devenit unul dintre noi pentru a-si asigura reale-gerea.

Dar, odata scrutinul trecut, generalul se retntoarce fn Olimp.RcartoptS stilul vechi, jupiterian si solemn. Recreeaza, tntre el sitancezi, distanta cedata cu regret pentru un moment. Totul reintrain normal.

f ntr-un anume fel, mai '68 este o revolta tmpotriva acestei puterimandre si departate. Si de Gaulle recurge la acelasi procedeu: tonulblajin folosit in dezbaterile cu Michel Droit. Pentru a doua oara, subpresiunea francezilor, eroul schimba distanta cu proxjmitatea,raaretia contra familiaritajii. Din nou, marele om se transforma tnbonom.

«—/ Al doilea resort al puteftreroice este tnfumurarea. Plin de orgo-liu, eroul nu se indoieste o clipa de geniul sau, de puterea sa, fiind

I gata sa cada tn narcisism §i tn admirafia propriului personaj.L • Modelul insusi al autoglorificSrii este Stalin, care da numele s3u

unor orase si lasa sa se construiascS peste tot monumente tntrugloria sa. tn 1948, se pregSteste o Biagrafie prescurtatS. Hru^ciovoxjilica modul tn care a fost facuta aceasta, tn al sau Raport la eelde-al XX-lea Congres.

1 Le Monde 16 decembrie 1965.

tnainte de publicare, s-au supus spre aprobare proiectele textuluilui Stalin. ,,E flatat si glorificat ca un zeu ;i considerat ca un in^eleptinfailibil, eel mai mare set, eel mai mare strateg din toate timpurile".Cu toate acestea, Stalin mai adauga ;i mai ajusteazS cu propria mana ;ialte elogii. Printre manuscrise, aceasta remarca scrisa cu mSna sa: ,,Cutoate ca isi asuma hincuile de partid ̂ i de stat cu o abilitate desavaqitSsi se bucura de ajutorul fara rezerve al tntregului popor sovieiu,Stalin a ignorat orice vanitate, pretence sau glorificare personal̂ ."

Alfi conducatori ^ociali^ti" au facut tn asa fel tncSt s3 fie cSnta^cu propriile lor laude. leri, Mao lasa sS-i fie organizat cultul. Astazi,presedintele nord-coreean Kim Ir-Sen tnchiriaza periodic pagini tnpresa occidentals pentru publicitate. FarS modestie. lata o mostrS:

,,Marile si nemuritoarele Idei Ciu-Ce constitute chintesenta idei-lor revolutionare ale lovara^ului Kim Ir Sen, lider iespecial si multiubit, eminent gflnditor si teoretician \\ geniu al umanitfttii. Eleconstituie principalul curent ideologic al epocii noastre. Astaziideile Ciu-Ce sunt tn centrul tuturor ideilor progresiste ale umanitatii, iar a le studia si a le tnva^a reprezinia tenditita ncstavilita aepocii" l.

Profetul celei de ,,a treia cai", colonelul Gadafi publics lucrareaCanea verde pentru a aduce ,,solufia teoreticS definitivS a problemeiaparatului de guvernatnant" 2. Dupa acesta, chiar §i cuvintele luiBourguiba pareau nuantate. fn 1969, ..Comandantul suprem" seconfeseaza: ,,Aai0> doi ani am avut un accident cardiacSe cre

', & vofmuri. Oamenii plflngeau pe strgzi. jecredeau abandoua^i _" aveamTjecSrun singur gSndjjceseTOtntSmpJacu ei?... Trebuia sa maTacTHneTDaca mureanytotul ar fi fost repus in discu^ie" .

Atunci, cum sa nu~fie acceptate~e1ogiile spontane ale tunisieni-lor? Ca acest poem primit de cotidianul L 'Action de la un cititor carecelebreaza proclamarea domnului Bourguiba ca presedinte pe viatfi,tn 1975:

,,Glorie comandantului supremOnoare geniului s&u superiorBinecuv&ntatti fle munca sa rodnicAGenerataare de bucurii extreme" *. ,

- Le Monde 17 decembrie 1965.e Monde 15 decembrie 1965.

24

1 France-Soir, 16 aprilie 1975.^ Moammar El Gadafi^e tivrt i*er^Paris,Cujas,1976.^ Inleiviu de Thierty Maulnier, Le Figaro, 10 ianuarie 1969.4 ReprodusS de Le Monde, 13-14 apnlie 1975.

25

EROUL SI MONARHUL

Presedinte pe viata pentru c3, f3rS sa ne dam seama, personali-zarea puterii devine putere personals. Monopolizand statul, eroulse comporta ca un ,,monarh", }n sensul etimologic al cuvantului.Este domic sa coiflande singur, s3 guverneze fara sa imparts putereacu nimeni, se comporta in maniera unui rege.

Titlul de presedinte pe viata are, pentru el, sensul de privilegiude autoguvernare. P3rSnd cS le garanteazS perenitatea functiei, el asedus mai multi conducStori: Tito (Jugoslavia), Bourguiba (Tuni-sia), Marias Nguema (Guineea Ecuatoriaia), Kamazu Bands (Mala-wi), Amin (Uganda) si Bokassa (Republica Centrafricana).

Pe 31 decembrie 1965, o lovitura de stat militarS !1 plaseaza peacest fost cBpitan al armatei franceze tn fruntea Republicii Centra-fricane, presedinte al Consiliului Revolutiei. Presedinte pe viata alpartidului unic, detinatorul a vreo zece portofolii ministeriale, Jean-Bedel Bokassa1 devine In scurt timp presedinte pe viata al republiciisi maresal. fsi atribuie atStea decoratii incat pentru a le purta petoate va trebui sa-si lungeasca vestonul cu fireturi, inspirat din tinutamaresalului Ney. Sunt toate acestea suficiente pentru gloria sa? Nu.

Pe 4 decembrie 1976, maresalul se proclamafmparat sub numelede Bokassa I si tsi pune coroana imperiaia, comandata la un bijutierdin Pia^a Vend6me. Un decret transfera ,,eurtea imperiaia" de laBangui la Beringo, ,,locul s3u de origine ancestraia". Stipuleaza caimpSratul nu poate apare In public decSt ,,cu titlu exceptional"pentru marile ceremonii .

Se organizeazS protocolul: orice persoana care II abordeaza peBokassa I trebuie ,,sa salute de la sase pa§i distanta, efectu^nd ousoara inclinare a capului Inainte". Pentru a raspunde la intrebarilesale, in timpul unei discutii, trebuie sa se spunS; ,,Da, Majestateimperiaia." ,,Daca situatia impune intr-adevfir un iflspuns negativ",interlocutorul trebuie sa ,,evite s3 spunS un nu brutal" '.

Chiar si in Franta, eroul se transforma cfiteodata in monarh.Bineinteles, 13ra sa ia oficial acest titlu. F3ra s3 cada in excese

' Pentru moment se va reboteza Salah Eddine Ahmed Bokassa, dupa Tnf^lnirea cucokmeiul Gadafi §i dupa discu^ia avuta cu acesta despre Islam.

2Li-Monde, 22decembrie 1976.^ Comunicat oficial semnat de primul-ministru, Ange Patass£, ?i difuzat, la 8

decembrie 1976, de radioui centrafncan (1-eMonde, lOdecembrie 1976).

26

cornice, dar regasind imediat matricea vechiului regim, relnviind m\stil regal, mostenire a memoriei colective.

Petain isi compune un personaj monarhic. La 10 iulie 1940.Statul francez inlocuieste Republica. La 11 iulie, tn cele trei ,,Acteconstitutionale", maresalul fsi atribuie puterile unui rege al FranteiSS recitim ,,Actul constitutional nr. 2 In legatura cu stabilirea pulerilor sefului statului francez":

,,Noi, Maresal al Frantei, sef al Statului francez, tn conformitaiecu Legea constitutional^ din 10 iulie 1940, decretam:

Articolul 1: Sefu! Statului francez are plenitudinea puterii guveinamentale. El numeste si revocS ministrii si secretarii de stat care.nu sunt responsabili decfit in fata sa.

Articolul 2: Exercita puterea legislativa tn Consiliul de Mi-nistri..."

Tolul este prezent: pluralul majestatii si tntreaga putere exec"tiva si legislativa. La patru ani de la victoria Frontului Popular...

Mai departe, P6tain i§i organizeaza pseudomonarhia, cu portre-lul sSu pe holuri, cu scrisori de la copiii din §coli, cu ceremonialuimeschin de la H6tel du Pare, din Vichy, cu ceremonialul pompos ;<(vizitelor In provincie, cu ceremoniile religioase tn biserici, care reffalianta tronului cu altarul.

Pentru o cu totul aha cauzS, de Gaulle va reveni la aceastsalitudine regaia. Deja, cu cSteva decenii tnainte, el terminS scoalade razboi cu mentiunea bine - In loc de un foarte bine dorit - n.aceste observalii: ,,Ofiter inteligent, cultivat si serios; straiucire siindemSnare; are caracter. Pierde, din nefericire, datorita siguranteiexcesive afisate, severitatea cu care judeca opiniile altora si atitudinea sa de rege In exit" '.

Pentru a V-a Republica, de Gaulle va fl ,,monarhul republican"pe care Debrfi si Monick II visau inca din 1943. Un ,,monarh" ales,lireste, dar immai pentru 12 ani: durata medie a unei domnii subVechiul Regim.

Constitutia din 1958 se tnscrie tn acest project. Ea II plaseaza pepresedintele republicii in pozitia monarhului. li da puterea supremaa ,,arbitrajului", deasupra dezbaterilor cotidiene si a inlereselorparticulare. Face din presedinte gardianul interesului national saual ,,profltului comun" cum ar fi spus juristii regelui, deasupra pai t i

1 Jean Lacouture, De Gaulle, Paris, Seuil, 1965, p. 27.

27

<ielor, grupurilor de presiutie, fraetiunilor, postal in sanul institutii-lor ca staiuia Comandorului, ca un deus ex inachina gata sa descindSdin Olimpul sSu pentru a redresa cursul destinului colectiv.

fn orice caz, aceasta este maniera In care generalul interpreieazaconstitutia ,,sa", cu o majestate regalS. De fapt, Charles de Gaulleeste aproape un Charles XI. A V-a Republics se transforms inmonarhie electivS,. bazata pe referendumul plebiscitar careretnnoieste periodic omagiul supusilor cStre suveran.

La alegerea sa la Elysee, generalul marturisea, in alocutiunearadiotelevizata, din 28 decembrie 1958: ,,Conducator al Frantei si sefal statului republican, voi exercita puterea suprema tn toate sensu-rile pe care, de astazi, ea le comporta."

Cinci ani mat tSrziu, la conferin^ de presS din 31 decembrie1964, prezinta definitiv noile Table ale Legii: ,,Trebuie s3 fie bineinteles ca autoritatea indivizibiia a statului este conferita tn intre-girae presedintelui de catre poporul care 1-a ales si nici o altSautoritate nu exista, nici ministeriaia, nici civiia, nici niilitara, nicijudiciarS care sa nu fie conferita si mentinuta de el..." Adica ,,Statulsunt eu", in maniera ilustrului s3u predecesor.

La originea acestei sigurante maiestuoase se afla, la de Gaulle,semimentul unei duble legitimitati, analoage cu cea a celor doiBonaparte. Napoleon I domnea In acelasi timp prin gratia divinS siprin gratia poporului, prin sacrul conferit de Notre-Dame si prinpfebiscitul cetStenilor. La r.indul s3u, de Gaulle prezideaza pringratia istoriei s.i prin sufragiul universal. Prin apelul din 18 iunie siprin referendumul poporului francez.

tnvestitura istorica primeaza si depasesie. fnvestitura populara.Mai presus de legitimitatea republican^ si institutionaia exists sen-timentul unei legitimitati proprii s,i personate. Exista bineintelesreferendumurile (din 1958, 1961 §i 1962) si alegerile prezidentialedin 1965. Dar, exists mai ales actul de la 18 iunie 1940 si vocatiaistorica a anilor 1940-1945. Pentru toji cei care au cunoscut rSzboiul,ca si pentru el insusi, de Gaulle nu era un conducStor ca toti ceilaltisi avea mai mult decSt altii dreptul de a guverna Franta.

fn ochii generalujui, aceasta fnvestitura istorica realiza olegaturS indivizibiia cu natiunea, o legatura mistica, in sensut pecare-1 avea acest cuvSnt In vechea Franta. El se Insurase cu Frantala 18 iunie 1940, cum altadata regii Frantei primeau inelul nuptial

28

in ziua sacra. Or, casatoria este un juramSnt elern pe care nimeninu-1 poate rupe, decal prin moarte. De aceastS aliantS, aproapecarnala, cu natiunea va face marturie presedintele Pompidou ladisparitia predecesorului sau: ,,Generalul de Gaulle a murit.Franla e vaduva."

Timp de 30 de ani, din 1940 pSnS In 1970, generalul s-a comportat precum tncarnarea insasi a legitimitatii nationale, tn sanul sau lamarginea institutiilor. Descriind astfel plecarea sa de la putere, inianuarie 1946, el noleaza tn Memoriile sale:

,,m a>nducatorul tinut deoparte oamenii continuau S3 vadS unit! de detinator desemnat al suveranitatii, un refugiu dinairite ales.Sc eoncepe cS aceasta legitimitate rSm£ne latentS tn cursul uneiperioade fara temeri. Dar, se §tie ca aceasta legitimitate se va im-pune, prin consens general, de tndata ce patria ar fi, inca o data,destrSmata si amenintata.

Felul meu de~a fi, pe parcursul timpului, era comandat de aceastamisiune pe care. Franta continua s3 mi-o incredin^eze... Toti cei cucare aveam de-a face, la nivel de stat, luau aceeasi atitudine ca sic5nd, ca autoritate suprema, ti primeam in palatele naiiuriii" .

Acest ,,rege in exil1' tsi poartS cu el legitimitatea. Acest monarhfarS iron aminteste de regii urmSriti de un uzurpator. Charles deGualle, retras la Colombey ̂ i vizitat de ,,legitimi^tii" sSi, seamSna cuCharles X, la Praga sau la Goritz.

in 1958, rechemat in fruntea guvernului, si apoi a statului, deGaulle cumuleazS din nou legitimitatea istorica si cea electoralS,legitimitatea personaia si cea institutionaia. Politica ratified istorial_a 28 decembrie, evocSnd alegerea sa la Elysee, generalul declarS:,,Misiunea nationaia, care cade in sarcina mea de 18 ani, este, deaceasta data confirmatS."

Este deci amintita legatura particulars care tl asociaza cu Franta,pe deasupra procedurilor si textelor constitu^ionale. La 29 ianuarie1960, In momentul baricadelor din Alger, generalul proclama:

,,Ei bine! Draga si batrana mea tarS, iatS-ne dar Impreuna, tncao data, tn fata unei grele tncercari. tn virtutea mandatului cu care amfost investit si a legilimitatii pe care o Incarnez de 20 de ani, va certuturor sS m2 sXis^ineti, indiferent ce va urma".

1 Charles de GauHe, Mttnoires de guerre, tomul III, Le salut, Paris, reed. I .ivre JcPoche, 1959, p. 334.

29

AfirmS deci, foarte clar, dubla sa autoritate: aceea care vine dininvestitura populara, din referendum, si aceea, anterioara si superi-oarfl. care vine din istorie si din destin, dacS nu din providenla.

Astfel, de Gaulle se prezinta ca depozitarul legitimitatii ,,de 20de ani". Adica dintr-un moment In care nu era Investit cu nici oobligatie constitutionals. Deasupra institutiilor republicane esteaceasta aura istorica, aceasta alura de drept divin, in stilul si tonulcelor ,,40 de regi care au (Scut Franja".

PSna in ultima zi, ,,conducStorul Frantei" va fi un rege hi repu-blics. Ce poate fi mai regal dccal acest presedinte republican carerestaureaza Trianonul, se gSndeste la Vincennes isi viseaza fastulvechii Frante? Charles de Gaulle era Hcut pentru Reims, Versaillessi Saint-Denis. Nu pentru Palatul Bourbon, Elysee si Colombey. Inciuda sufragiului universal, el era ultimul dintre Capetieni, pringratia istoriei, daca nu prin gratia divinS.

EROUL si DIVINITATEA)^——- =-*

Evident, eroul intretine raporturi privilegiate cu divinitatea. Cain mitologie, el este jumatate zeu, este la jumStatea distantei Intrezei si muritori, delegat de primii pe langa cei din urma.

20 noiembrie 1975, Generalul Franco se stinge din viata dupa olunS de agonie si aproape 40 de ani de domnie. Ca un idol de temutal religiei ancestrale s,i al Spaniei integriste.

Succesor si predecesor al Reyes Catolicos, Franco se credea ade-sea innobilat de Divina providenta. El afirma in 1937: ,,Dumnezeua incredintat viata patrici In mSinile noastre pentru a o adiministra".In alte locuri, referinta la dreptul divin este explicita. Franco eraproclamat ,,Sef militar al Spaniei prin vointa lui Dumnezeu". Statu-tul Falangei il declara ,,responsabil In fa^a lui Dumnezeu si In fataistoriei", iar ,,intelectualii" regimului insista asupra acestei functiuni:,,Esle o adevarata misiune, o misiune crestina !n fa|a Domnu-lui" !.

Izolat in palatul Prado, in eticheta sj fastul monarhiei castiliene,instalat intre Velasquez §i Zurbaran, Caudillo adauga legitimitateaprovidentialS legitimitatii charismatice.

1 Francisco Javier Cond^, Representacion poliaca y regimen espanof, Madrid, 1945.

30

Acest resort teocratic animfl, bineinteles, si ultimele monarhiitraditionale. Astfel, Hassan al II-lea apartine unei familii care dom-neste in Maroc din 1640 si se declara descendent al profetului. Elexplica: ,,Nu Hassan al II-lea este eel care este venerat, ci tnos.teni-torul unei dinastii... Oamenii nu se inclinain fata persoanei mele, ciin fata liniei de descendenti ai profetului" *. La fel ca si califul,suveranul reuneste puterea spirituals si temporaia. In virtuteaConstitutieidinlOmartiel972(art.l9), ,,Regele,-4mJre/Afo«min»ic(Comandant al credinciosilor), vegheazS la respectarea Islamului" 2.

La fel, regele Khaled al Arabiei apare ca un garant al Legii si alTraditiei. Imam al credinciosjlor, p3zitor al locurilor sfinte, monar-hul wahabit3 isi fondeazS puterea pe dreptul divin.

Musulman si el, maresalul Amin lmp8rtS§este poporului viselesale, care il pun in legSturS cu Divinitatea pentru a-i realiza coman-damentele. Visul reprezintS aprobarea divina fata de actele saleDar, presedintele ugandez nu abuzeaza de aceste voci si revelatii. deacest rit al profetului.

,,Aveti deseori astfel de vise?" II intreaba un jurnalist.,,Numai cSnd e necesar" 4.Uneori insa, autoritatea eroica evadeaza din dreptul divin petitrv

a si organiza propriul cult, pe fondul ateismului sau pagSnismulutPe scurt, eroul il inlocuieste pe Dumnezeu. Devine substitutu! sSufunctional, furnizSnd aceleasj servicii fidelilor: securitale, certitudine, liniste. Si pentru cS puterea nu se poate lipsi de sacru, atunciea insAsi va reprezenta sacrul.

Nietzsche il anunta pe seful care se vrea titanic. DupS moarteaDivinitatii, eroul i se substituie. ,,Supraomul, explica Nietzsche,distruge idolii, se impodobeste cu atributele lor. Apoteoza aventuriiumane este glorificarea omului-Dumnezeu."

Propaganda fascista sau nazista creeaza o religie noaH: religias ia iu lu j si a sefului s3u providential. Ea il transforms pe acestsalvator intr-un idol al unui nou cult, adorat, adulat, proslSvit.

Totul tinde sa promoveze o divinitate de substituire -Ducele sauFuhrerul, inventSnd un nou rit sacru: a'paritia la balconul pnlatnlui

' Interviu In Nouvel Observateur, din 6 iulie 1970^ Vezi Mohamed Ben Hafndane, La personnalisation dupouvoir au

pentru D.E.S. in |tiin;e politice al Univ. Paris II, 1976.Mi^care politico-religioasa cu tendinfe puritane a i

4 Interviu de Jonathan Broder, Playboy, editia franaPlayboy,

31

a musulmanilor arabi.nceza, septembrie 1976.

din Venecia, pentru a se oferi adoratiei multimii tnnebunite sauceremoniile wagneriene de la Nurnberg. Cel de-al Ill-lea Reich simarii sai preo(i au pus tn sccna un substitut al lui Walhalla.

Pentru o cu totul altS cauzS, Uniunea Sovieiica dewolta, deasemenea, o pseudoreligiozitate tn jurul sefilor s3i. Cu toate acestea,luti-o scrisoare cStre Wilhelm Bloss, Marx scria: ,,CJJnd am aderatla societatea secrets a comuniftilor, Engels s.i cu mine am tScut-o cuconditia ca din statut sS fie tnlaturata orice referin(a la adoraf ia superstrjioasa a autoritStii." lai Intemationala proclamS;

Aft* exists salvator supremNici Dumnezeu, nici Cezar, nici tribun.

De o jumatate de secol tncoace, tmbalsSmat tn sicriul lui dinsticia, Lenin ramine expus privirilor pline de venerajie ale multjmii.Dar, tnca din timpul vietii, Stalin devine obiectul ,,cultului persona-liiatii" pe care Hru^ciov II va denunfa la al XX-lea Congres alP.C.U.S., !n 1956, tn al sau ,,raport secret".

CULTUL PERSONALITATH

Cultul personalitatu debuteaza tn 1929, o data cu a cincizeceaaniversare a lui Stalin, cu un fast neuzitat pSna atunci si se irisialeazaincepancl cu anii '30, dupa InfrSngerea opozitiei de siSnga si dedreapta, cand Stalin, elimindndu-fi adversarii, ramSiic tnconjuratnuniai de oameni obscuri.

Stalin tncurajeaza personal torentul de elogii la adresa lui, carenu tnceteazS pSna la disparrfia sa, tn 19531. Roy Medvedev tl descrieorchestrdnd acest concert de proslaviti, stimul&nd panegiricele, ac-ceptind omagiile excesive2.

Aceasta propaganda provoaca delirul colectiv al unei tari tntregi,al miscarii comunis te Internationale. Chiar si condamna(ii la moarte. Ani4 gloria secretarului general, tnainte de a fi tmpu^cat, Kamenevdeclara: ,,tmi implor flii sa-^i tnchine viaja marelui Stalin" 3. Cu|>ii jin timp tnainte de a fi asasinat, Kirov, chiar daca i se opunea lui

1 Cel de-al XXIII- lea Congres va lux hotirtrca ca cele doui decenii, din 1933 p«nahi 1953t sd fie cunoscute ca ,,perioada cultului personaliuiu'i."

* Roy Medvedev, Sulinismul, Pans, Seuil, 1972, p.194-199.3 Victor Serge, SdzcfiuilUs, p.23.

32

Stalin, tl numea ,,cel mai mare om al tuturor timpurilor si al tuturorpopoarelor" '.

Veneratia a atins apogeul dupa marile epurSri, dintre anii 1936-1938. JncepSnd cu 1938, observa Ilya Ehrenburg, ar fi mai corect sSfolosim termenul ,,cult" tn sensul religios de origine. In mintea amilioane de oameni, Stalin s-a transformat tntr-un semizeu mitic"".S-a preschimbat intr-un idol glorificat, tntr-un zeu pSm£ntean cesuscita adoratie s,i teams respectuoasa. Cultul personalitSjn devineo stranie varietate laicS a cons,tiintei religioase tntr-o orSnduiresocialists. Descriind aceastS ,,zeificare a lui Stalin", Medvedev no-teaza: ,,Ca toate cultele, §i acesta tncearcS sS transforme partidulcomunist tntr-o organizatie ecleziastica, cu o deosebire foarte clarSfntre enoriasi si marii preotj de sub oblSduirea carjei papale... La felcum credinciosii ti atribuie lui Dumnezeu toate putt-rile..., tot asa seregasesc tn Stalin toate virtutHe" '.

Idolul Suprem exercitS o adevaratS magie. Toti ti sunt devotati.Fiecare ti cSntS gloria, ca un servitor fidel al noului cult. LJn Cantpentru Stalin vorbeste despre m3retia-i supraomeneascS:

Tu, Stalin, te afli deasupraSpatiilor celesteSi doar gandurile taleSepot avanta mai sus.Soarele lumineaza mai tare . ' •Decat stelele si lunaInsa, Stalin, mintea ta - - •E mult mai stralucitd decat soarele' .

Si un alt jwem ti celebreazS geniul de neegalat:

„ Stelele din zori id asculta vointa,Geniul tau ineviilahil se inalta toanai la Ceruri,iarprivirea-tipatrunzatoare strabate abisurile Oceanului"5

El reprezintS tntelepciunea universala, este chiar Dumnezeu:

„ O, tu, Stalin, parinte al popoarelor,Tu care foci ca omul sa se nascd,

1 Jean-Jacques Marie, Sutoi.Paris, Seuil, 1967, p.186.2No\yMir, 1962, nr.5, p.152.' Roy Medvedev, Slalittistnul, Paris, Seuil, 1972, p. 412-416.. Zx>zulia, Lakhouti si Ceatcikov, Versurifi cAntece despre Statin, p. 52-53.5 Pravda, 27 noiembrie 1936.

33

Tu care hrdnesti farana,Tu care retntinerefti veacurile,Tu care fad elogiulprimaverii,Tu care fad lira sa cante...Tu care eftifloarea primaverii mete,Soarele reflectat tn milDe suflete omenesti..." *.

Aleksandr Prokofiev spune: nStalin... si nu mai adaug nimic...Totul este inclus tn acest mime atSt de mare. Totul: partidul, patria,viata, dragostea, nemurirea, totul" 2.

Cliiar si Paul Eluard i§i are locul In acest cor:

HIar Stalin pentru noi e prezent pentru mainelor Stalin astazi risipefte durereaIncrederea estefructul minfii luipline de iubireManunchiul U e ratiune, atat de perfect este...Cad oamenii si viata l-au alespe StalinCa sa tntruchipezepepamantsperantele fara sfarsit" .

DUMNEZEU S-A STINS

Pieirea lui Dumnezeu este o idee de nesuportat pentru credin-ciosi. La fel, moartea eroului divinizat tnsea minS un cataclism pentrucei fldeli acestui tip nou de cult. Ea provoacS o tristete si o suferintScumplite.

In zorii zilei de 6 martie 1953, este anuntata moartea lui Stalin:,,Inima prietenului lui Lenin, continuatorul inspirat al cauzei sale,cSrmaciul partidului si al poporului, a tacetat &St mai bats..."

Trupul neinsufletit a fost depus In Sala Coloanelor, acoperit cuflori rosii si cu multe alte plante. In curSnd el II va tmaini pe Lenin,In mausoleul din Piata Rofie. Femei care plangeau Isi tineau prunciiridicati deasupra capului ca sS poatS vedea mai bine ramasitelepSinamesti ale lui Stalin. Marsurile funebre sporeau starea detristete generals.

1 Rakhimov, tn/Vavda din 28 august 1936.2 Literaftfmaia Oazeta din 30 decembrie 1936. - Despre toate aceste elogii, vezi

Jean Jacques Marie, Stalin, Seuit, 1967, p. 185-18*.3 Paul Eluard, Joseph Staline, tn Cottiers du communismc, ianuarie, 1950.

34

Un popor Intreg isi traia disperarea, rascolit de o indignare mutS:oare Dumnezeu nu mai este nemuritor? De aici si sentimentul uneigreseli a destinului, a unei nedreptati Ingrozitoare. De aici si isteriacolectivS a funeraliilor lui Stalin. Cum au fost mai tSrziu cele ale luiNasser, sau chiar cele ale lui de Gaulle, cu multimea care defila caneArcul de Triumf, In plina noaple, sub biciuirea ploii, strivits. cHi-nuita.

Conducatorul plin de farmec nu dispare In delir. Desi, mull maidramatica in sine, anuntarea mortii lui Kennedy a fost primitS inliniste. Dimpotriva, eroul moare dramatic, In hohotele de plSns si TMdurerea multimii. Funeraliile sale - a c3ror rSnduiaia a pus-o, adesea, el singur la punct - alcatuiesc ultima lui reprezentajie, leatralS.melodramatica.

fn aceste momente consternarea cuprinde chiar si pe cele maiinalte spirite.

In 1953, Mao Tze-Tung scria acest articol:,,Cel mai mare geniu al epocii actuate, marele conducator al

miscSrii comuniste Internationale, tovarasul de lupta al nemurito-rului Lenin, tovarasul losif Visarionovici Stalin si-a luat rimas himpentru totdeauna de la aceasta lume...

Toate operele tovarasului Stalin reprezinta documente mnrxisinepieritoare. Am fost alaturi de el, i-am cerut mereu sfatul si uitotdeauna am g3sit, tn operele lui, forta inlelectuala... L-am pieidntacum pe marele nostru conducator si pe eel mai sincer ptieten: peIovar8sul Stalin. Este o mare nenorocire! Ea ne pricinuieste otristete imposibil de redat In tuvinte" .

Foarte curSnd, Mao tsi va organiza si el - sau va 13sa sa i seoiganizeze - propriul cult. In epoca Micutei C3rti Rosii, catelusrnulnoii religii, el va fi tratat ca egalul unui zeu, HcSndu-i-se portrete sicioplindu-i-se statui la nesfSrsit, citat de milioane de chinezi, ca sfcum ar reprezenla CuvSntul tnsusi, creditat chiar cu puteri miracu-loase. Va fi adulat, elogiat, idolatrizat cum putini dintre ImpS'R1.1;Olestului Imperiu au fost inaintea lui.

Acest cult aminteste, intr-adevar, de indelungata traditie de s"punere fata de Imparati, de care poporul chinez n-a scSpal prea

1 Citat din Stuart Schram, Mao Tie-Tung, Paris, ArmaiTd Colin, 1963, p. 382-384:iuspirat din: ZMI Weida de Yougi, Pekin. 1953.

35

usor . Asa cum $i Stalin 1-a preluat, accentuSndu-1 §i mai mult,pastrand iraditia tarilor.

fn Atnintirile sale, Hru^ciov fi comparS pe cei doi idoli: ,,Dac5titchidetj ochii, daca auziti ce spun chinezii lui Mao si daca tuiocuili,,tovarasul Mao" cu Btovara^ul Stalin", v3 veti face o idee despre felultn care decurgeau lucruiile In zilele noastre... Oameni ca Mao §iStalin se aseamanS eel pu(in dintr-un punct de vedere: ca sa ramanSla putere, trebuie neapSrai ca autoritatea lor sa fie plasata tn fnaltulcerului" 2.

La urma unnelor, Mao descrie el insiisi buna folosin|a a acesteivenera(ii: ,,ExistS douS feluri de cult al personalitatii. Unul este eeldrept, adicS acela care are ca object ideile corecte ale lui Marx,Engels, Lenin si Stalin. Trebuie ca noi s8-i veneiSm vefnic; daca nuvom venera ideile s,i persoanele, va fi din cale afarS de rSu. AdevSrulse atla fn niaJnile lor, atunci de ce nu i-am venera?... Un grup trebuiesa-si venereze seful; daca nu-1 va venera, va fl foarte rSu. Al doileaI'd de cult al personalitatii este unul incorect; el consta tn a urmaorbe^te, fara judecata, iar acest lucru nu este drept... Nu este cultulpersonalitatii care pune probleme, ci asemanarea lui sau nea-seminarea cu Adevarul" '.

fn 1966, o data cu tnfaptuirea revolutiei culturale, GSrzile Rosiidevin slujitoarele deosebit de active ale cultului lui Mao. Pe 18august, acesta prezideazS prima lor manifestable. Defileaza peste unmilion de oamenitn Piaja Pacii Celeste, agitand Micuta Carte Rosie,tn timp ce cSniau: ,,Ca sa navighezi pe mSri, depinde numai deCarmaci". Din zori si pSna la amiaza, tn picioare pe terasa caredomina tntreaga piata, imhracat tn uniforma Armatei de Eliberare,Mao saints noile batalioane ale revolujiei. PflnS la sfSrsitul luinoiembrie, va prezida tncS de sapte ori aceste adunari enorme ̂ i va trecein revista noua milioane de OSrzi Ro^ii, care veneau din toata China

Este §i epoca tn care Lin Piao, marele organizator al cultului luiMao, tl acopera cu laude, numindu-1 ,,marele comandant suprem",,,mSre{ul cSrmaci", chiar fi ,,tmparatul Tsin". Pretutindeni setnmultesc busturile, statuile, tablourile. Iar Mao, tncarnarea unei

1 Potrivil credin;ei populare, cutremurde de pamint anuntau mosrtea imparatilor.Or !n 1976, China a suferit mai mulle seisme, ca acela de la Tang-Chan, pe 28 iulie...

J Nikila Hrusciov.Xminiiri, Paris, Laffont, 1971.1 Mao Tze-Tung, Mama Cant Roue. Scrieri, discursuri si convorbin, 1949-1971,

Paris, Flammarion, 1975, p. 44.

36

umanitSti sublime, devine un zeu insufletit, adorat de noua sute demilioane de supusi.

De aceea, la 9 septembrie 1976, tristetea Chinei a fost infinit maimare, cSnd Mao s-a suns din via^S, la vSrsta de 82 de ani. Ca si tocazul lui Stalin, s-a petrecut aceeasi ratacire a unui popor inireg,care Isi pierde divinitatea tutelara.

Doliul a tinut zece zile. fn Piata Tien An-men, milioane dediinezi defileazS la picioarele monumentului tnchinat Eroilor Po-porului. Schela, care domina imensa piata cu cei 40 de inecri ai sai,are tn mijloc un portret urias a lui Mao. In fata ei se tnclina tineri sibairSni cu ochii in lacrimi. fn interiorul Marelui Palat al Poporului,reprezentantii natiunii defileaza prin fata trupului netnsufletit.

fn sfaTsit, a sosit si ziua de 19 septembrie, cSnd au loc funeraliile.Toata tara s-a oprit in loc. La ora 15 fix, noua sute de milioane dechinezi tncremenesc in pozitia de drepti si pastreaza trei mjnute detScere, in timp ce sirenele uzinelor, ale vapoarelor si ale trenurilortiuie fSrS contenire. Peste un milion de persoane s-au strSns laPefcin, tn Piata Tien An-men, tncepSnd cu ora sapte si jumatate, casi asculte, in fata unei imense fotografii alb-negru a lui Mao, elogiulfunebru rostit de Hua Kuo-Feng.

Cufundata in tacere §i durere profunda, o tntreaga natiune, miiia,este indoliata dupa zeul chinez. fn Piata Tien An-men se va construii medial, in cinstea lui, un mausoleu a carui prima pialrS o va puneHua Kuo-Feng, pe data de 24 noiembrie. DupS cum, si conducatoriisovietici au tnceput prin a depune rSmasitele pamSntesti ale luiSlalin, in Piata Rosie.

DINTR-UN CULT fNTR-ALTUL

lata ca un nou idol tsi face intrarea: Hua Kuo-Feng, devenit|irim-vi(«presedinte al partidului si prim-ministru, in 1976. InsSptSmSnile ce au urmat dupa stingerea din viata a lui Mao, aceastScSpetenie a ,,pragmaticilor" ia masuri tmpotriva ,,radicalilor" siiniaturS de la putere, de-acum tnainte, asa-zisa ,,clica antipartid" sau,,banda celor patru". Este vorba despre v3duva lui Mao, Chiang Ching,Wang Hong-Wen, al doilea vicepresedinte al partidului, Chang Chun-Chiao, primvice prim-ministru si doctrinarul Yao Wen-Yuan.

37

De acum inainte, pentru Agentia China NouS, acesti conducStori,,si~au arStat adevSrata culoare politics si au devenil ulterior la felde dezgustStori si dispretuiti, precum mizeria de cfline" *.

Devenit presedinte al partidului, Hua Kuo-Feng fncepe deja ,sS-si organizeze propriul cult. Patru zile de manifestatii ale maselorpopulare din intreaga China, culmineaza la Pekin, pe data de 24octombrie 1976, cu un miting de un milion de persoane, care i!proclama pe Hua Kuo-Feng urmas al ,,Marelui Cfirmaci". Imbracatdin nou cu haina militara, el apare pentru prima oara la tribunaistoricS de la intrarea in Piata Tien An-men, unde Mao insusiprezidase odinioara manifestable maselor populare. Acum,primeste la rSndul lui omagiile vibrante ale poporului chinez. S(aceasta doar la sase saptSmSni de la moartea lui Mao.

La hotarele Chinei, Coreea de Nord practica si ea cultul perso-nalitS tii, in folosul maresalului-presedinte Kim Ir Sen, ,,conduc3to-rul respectat si mult tubit", ..soarele natiunii".

Statuile sale din bronz aurit sunt instalate in toate locurile unde sespune c3 s-ar fi afirmat in lupta tmpotriva japonezilor. Portretul lui esteprezent peste tot - ca acela al lui Big Brother. Saw! natal este un loc depelerinaj continuu si fortat. Cele 2 896 de coltisoare de tara in care s-aoprit pentru a-si oferi sfaturile populatiei sunt considerate, de aseme-nea, ..locuri sfinte". Locul pe care a slat intr-o zi tn metrou a fostimbracat in satin si nu a mai fost folosit niciodata. In fine, la Phenian,in muzeul revolutiei coreene, ii sunt consacrate 95 de incaperi.

Ca s3 nu mai vorbim despre cartile inchinate gloriei lui, care seintiluleazS Tovarasul Kim Ir Sen este un g&nditor si un teorelician degeniu sau Presedintele Kim Ir Sen, omul care conduce Asia si lumeamtreaga. lar odele ce-i sunt adresate nu pot fi numarate:

Spune tu, furluna din cdmpiile ManciurieiSpune ru, noapte inflnita din padurea deasaCare este partizanul fard egal din istorut noastrdCare este patriotul fard egal din lumea intreaga?

Chiar §i in U.R.S.S., In ciuda condatnnSrii sale in cadrul celuide-al XX-lea Congres din 1956, cullul personalitatii renaste, in

1 Scrisoare oficiala din 23 octombrie 1976, Le Monde, din 24-25 octorabrie 1976,2 l<e Monde din 21 mai 1975.

folosul lui Leonid Brejnev, care se afia la conducerea partidului, din1964.

Februarie-martie 1976. La tribuna celui de-al XXV-lea Congres,loti vorbitorii sovietici aduc un omagiu - uneori foarte tnfiacarat -,,meritelor personale". E. Sevardnadze, primul-ministru al Georgieideclara:

„ Una dintre cele mai mari calitati ale lui Leonid Ilici este aceeacS nu se Imbraca in toga supraomului... O InattS competent, anver-gura, pragmatism, umanism, loialitate, tSrie de caracter, arta de apStrunde in sufletele oamenilor, capacitatea de a instaura un climatde incredere, de respect si de exigents Intre oameni, climat careexclude frica oarba, egoismul, pofta §i suspiciunea, iata, acestea suntcalitatile, printre multe altele, pe care ar trebui sa le imprumutSinde la Leonid Brejnev" '.

Nici Rasidov nu este mai putin entuziast: Brejnev este ,,t>mi!lpolitic, nu numai, eel mai eminent, ci si eel mai influent din epocanoastrS... Se distinge printr-o modestie f8ra margini, primr-un ta-lent straiucit, prin optimism revolutionar, printr-o pozitie dc clasaferma, prin mSretia sufleteasci si prin farmecul personal" 2.

lar secretarul general continua sS primeascS omagiile fidelilorsai care se succed la tribuna. Kunaiev Ii lauda ,,eforturile de Titan"Rasulov II descrie ca pe un ,,mare om de stat $i de partid, do tat cu unimens talent organizatoric, cu o energie fSra margini, profund cunoscator al vietii, un om cu un suflet mare si sensibil". Voos ii salii'Snesecatul ..spirit de initiativa, energia inepuizabila si imensa capadtate de munca". Oriskiavicius se inclina In fata ,,unui om cu sufle tmare, care poarta in el cele mai frumoase calitati de om cu «O»mare" '. Fiecare prim-secretar din Republicile Uniunii isi are cuvintele lui de lauda. Si aceasta, f3r3 tndoiaia, spre nemultumirea luiBrejnev, care afirmase urmStoarele In raportul s3u de activitate: inPartidul Comunist Sovietic nu este loc pentru aceia ,,care se Incon-joarS de lingusitori si de trSmbitari" 4.

1 Le. Monde din 2 martie 1976. - Vezi §i fn L 'Humanity din 1 martie, muUe ex'.rasedespre aceste ..elogii la adresa lui Leonid Brejnev".

- L* Monde din 2 martie 1976. - Rasidov, Kunaiev, Rasulov, Voos si Grisktavicitissunl, respecttv, prim-secretari ai Uzbekislanului, Kazahstanuiui, Tadjikistanuti'i

toniei si Lituaniei.j Ibid4 Ibid.

,l^to

j I

38

Si 101 usi elogiile sforaitoare cominuau sa curgS. Pe data de 8 mai1976, sarbatoarea nationals a victoriei, Brejnev este avansat la gra-dul de maresal, trecgnd deci In vSrful ierarhiei militare, la fel ca siStalin. In aceea^i zi are loc dezvelirea buslului s3u din bronz, !nUcraina, la Dnieprodzerjinsk, orasul natal. La televiziune este trans-misa ceremonia, prezidata de Sterbinski, membru !n biroul politic siprim-secretar al Ucrainei, care afirma': ,,Meritele lui Leonid Brejnevca strateg si eminent organizator al aparSrii patriei noastre sunt binecunoscute... Comunist tnfl§c3rat, reprezentantul pleiadei glorioasea conducatorilor de tip leninist, ali meritat respectul si recunostintacea mai ailSnca a tuturor comunistilor, a poporului sovietic, a lulu-tor oamenilor cinstiti de pe aceasta planets" '.

Pe 14 octombrie, la Kremlin, cu ocazia unei alte ceremonii,Kirilenco declara la rSndul sau: ,,Leonid Ilici, primesti cuindreptatire dragostea ptofunda a milioanelor de oameni de peplaneta noastra... Optimismul, fncrederea fn progresul omeniriitasnesc din vorbele tale ca un izvor... Es.ti iubit de partid si de popor,Leonid Ilici!"2

Laudele nesfarsite sunt exacerbate cu ocazia apropierii celei de-a 70-a aniversari a lui Brejnev. Portretul In culori este reprodus Intreizeci de mii de exemplare. fn ziare si la televiziune sunt multipli-cate datele biografice 51 rezumatele ceremoniilor premergatoare. Sepune fn v^nzare un album cu fotografii intitulat Leonid Ilici Brejnev,opera unei vieti, opera unei epoci, care fl prezinta ca pe unul dintrerSspunzatorii victoriei din 1945 $i ai succeselor spatiale. Esle proiec-tat si un film, Isloria unui comunist, care li expune cariera.

Conducatorii din tarile surori - printre care Honecker, JivkovGierek, Kadar, fedenbal si Raul Castro - se succed pe la Moscovapenlru a-i aduce un omagiu personal lui Brejnev si sfl-l acopere cudecoratii: ,,medalii de aur", ,,stele de aur", ,,ordine ale libertatii" etc.Asemenea unor magi ai comunismului, veniti sa aduca tam&a sisinirna3.

fn sfSrsit, dummies 19 decembrie este apoteoza. Pravda iese desub tipar in mod exceptional de opt pagini, dintre care sase fi suntdedicate lui Brejnev, cu fotografia fn pagina tntaX La ora 11 fncepe,

1 L'Aurore din lOmai 1976siLcMonde din U mai 1976.jLe Monde 16 octombrie 1976.5 Lc Figaro din 9 decembrie 1976 }i Le Monde din 11 fi 18 decembrie 1976.

40

la Kremlin, o grandioasa ceremonie - transmisa fn direct la televi-ziune - la care aststa principalii conducatori ai U.R.S.S., ai tarilor siai xartidelor surori.

Podgorni ti confera secretarului general al cincilea Ordin al luiLenin, a doua Stea de aur a eroilor sovietici si Sabia de Onoare aArmatei Rosii, pentru a saluta ,,meritele sale eminente tn intarireacapacitatii de aparare a for^elor armate ale U.R.S.S." '. fn sl'Srsit, tndupa-amiaza aceleiasi zile, are loc un dineu de mai multe ore carei-a adunat laolaltS pe invitatii straini si pe conducatorii sovietici,care au pronuntat mai mult de treizeci de discursuri.

Ritualul, pus la punct pana la cele mai mici amanunte, este oadeziune a lingusitorilor. Mare^alul - secretar general - se aseamanacu un (ar rosu, aureolat cu toate virtujile ^i intrustal tntr-o icoana.Dupa opt ani de la raportul lui Hru^ciov, dupa opt ani de la demo-larea statuii ,,genialului Stalin", U.R.S.S. a restabilit un nou cult alpersonalitatii cu tot cortegiul lui neghiob de figuri pioase si delinguseli grosolane.

!N LOCUL LUI DUMNEZEU

fnsa, alii conducatori au mers si mai departe: spre un soi Ueautozeificare. Ca sa completeze sau chiar sa inlocuiasca religia pi ezenta cu propriul cult, fn acest punct, fetisismul si idolatria inceteazasS mai fie, dear, niste metafore, devenind realitate. SituSndu-se laacelasi nivel cu sacrul, puterea isi atribuie o dimensiune religioas£LCa si Promeleu, eroul Incearca s8 hire secretul de la zei.

Presedinte al Republicii Ghana pSna !n 1966, Kwarn^ Nfcruinahisi creeazS propria imagine mistica. Aceasta semizeificare a sa isi areobSrsia in anii 1949-1950, mainte chiar de cSs. tigarea independentei,in 1957. Descriind campania electoraia din 1951, care tntrevedeatriumful lui Nkrumah, un ziarist facea urmatoarea remarca: ,,Afoslzeificat cu adevSrat de catre poporul s3u care 1-a tnzestrat cu virtuteasi imanenta universaia ale unui spirit ancestral... fn imnurile care !isunt inchinale, numele lui tl mlocuieste pe eel al lui Christos" 2.

\LeMontU din 21 decembrie 1976.1 Daily Telegraph din 16 ianuarie 1951.

41

Accra Evening News il numeric astfel: ,,oel mai mare african algeneratiei noastre", ,,Katamento" (eel ce nu-si va caica juramSnlulniciodata), ,,Oyea Dieyie" (fnnoitorul tuturor lucruriior), ,,Osagye-fo" (aducatorul de victorii), ,,Kodokurni" (marele o$tean), ,,Kasa-krepo" (eel care vorbeste in numele tuturor), ..MSntuitorul" si,,Messia".

Mai 1961. Au loc dezbateri In Parlamentul din Accra tn legSturScu transformarea casei natale intr-un muzeu al natiunii. Alefii gha-nezi il compara pe Nkrumah cu Confucius, cu Mahomet, cu SfSntulFrancisc de Assist, cu Shakespeare s.i cu Napoleon. Unii dintre eichiar fac o paraleia Intre discursurile sale s,i cele ale lui Buddha orijuramSntul lui lisus IScut pe Muntele Maslinilor.

Jeane Rouch vorbeste despre vizita sa In rdndul pionierilor carerecitau urmatoarea litanie:

monitorul: „ Nkrumah este perfect"pionierii: „ Nkrumah este seful nostru "monitorul: „ Nkrumah este Messia al nostru "pionierii: „ Nkrumah este nepieritor"'.

frt prezent, in Zair, si pre^edintele Mobutu !§i otganizeaza pro-priul cult, spun^nd cu sinceritate: ,,Eu sunt s^ful. fmi place capoporul meu sa mfl iubeasca. fti face plScere sa te 5111 iubit. Unii $i-arda viata pentru asta" 2.

Joseph Desire Mobutu, fiul unui bucatar al misionarilor catolici,devine Mobutu Sese Seko Kuku Ngwendu wa Zabanga (cocosul carec^nta victoria, razboinicul care se duce din lupta in luptS, fara aputea fi oprit). I se spune ,,Mobutu Creatorul", ,,Mobutu Ziditorul".I se acorda aceste titluri: ,,Conducatorul Revolutiei Zaireze", ,,Ma-rele CSrmaci", ,,Tatai Natiunii Zaireze".

Pe strazile din Kinshasa $i pe cele din alte orase, pe pancarte verzista scris: ,,Mobutu Sese Seko, salvatorul nostru! Unicul nostruconducator!" Portretele lui sunt prezente peste tot, cu inscriptia: „ ftimultumim, Cetatene Presedinte!" Grupuri ,,animatoare" de tip chi-nez parcurg strazile sI3vindu-i meritele.

De dimineata p3n3 seara, postul de radio national Vocea Zairuluiii face un adevBrat ornagiu in stil african. ,,Tu esti fatal meu -Mobutu

1 Jeane Rouch, Ghana, Lausanne, Ed. Rencontre, 1964, p. 71.2 Auloportret de Jean-Francois Chauvel, difuzat in august 1975 la TFI: cf. Le

Monde, din 9 august 1975.

42

Sese Seko - Tu esti zeul meu - Kuku Ngwendu wa Zabanga", as,a tiprosiavesc grupurile de cSmareti viap s,i luptete sale, tn fiecare sear*inaintca telejurnalului de la ora 20, pe ecran defileaza timp de saizeci <'secunde niste norisori care lasa s3 se intrevada cu intermiten^e divirpfigurS a ,,conducatorului" daivSzator. Este zeul Mobutu1.

in toate ciadirile publice exists portrete ale pres^dintelui Mobu-tu, lar biroul politic al M.P.R., al MiscSrii Populare Revohr(ionare,partidul unic pe care 1-a creat tn 1967, a hotarfit ca loate locurile pecare le-a frecventat sa fie considerate locuri de venerat,ie public*.

Etoctorul Nkrumah isi dezvoltase propria doctrina filosofiexireligioasi, ,,nkrumaismul", ..con^tientismul"2.

PreluSnd exemplul s3u, generalul Mobutu impune Mmob«tismul". Dupa opinia secretarului permanent al M.P.R., mobutismutconstituie ,,o suma a trei componente care sunt urmatoarele: gSndi-rea, invataturile si activitatea Presedintelui-Fondator al M.P.R3 larin introducerea Constitutiei se spune: ,,Noi, poporul zairez, suntemstrSns uniti in sSnul Miscarii Populare Revolutionare, crediecioas?raobutismului".

Cu c5t mobutismul se dezvolta mai mult, cu atSt relajiile cuBiserica Catolica se degradeazS mai tare, fn decembrie 1974, CrSdu-nu) Inceteaza s3 mai fie o zi de sarbatoare. Guvernul ordonS sft <ieluate crucifixurile din scolile destine - nafionalizate - 5! din spitsIcle religioase §i sa fie inlocuite cu portretele generalului Mobutu.fnvatatura creslina este interzisa tn toate ̂ colile. tn locul ei se tnvatSmobulismul. Postul de radio, unde se vorbea despre Mobutu radespre un ..cSrmaci" si un ,,tata al najiunii", !1 considers acum un,,Messia" si il ataca pe Christos, ,,profetul evreu razvrStil" 4- Astfelare loc zeiftcarea eroului.

CU-ATAT MAI GREA VA FI CADEREA

Cu toate acestea, eroul sfSrs^te pe ici, pe colo, prin a p9t»?iputerea. Secerat de moarte - ca Stalin, Franco sau Mao - el reali

1 A se vedea, spre exeraplu, rcportajul lui Pascal Dclobel, fn Ftms-MfrvJi dm ^august 1975.

" Claude.Richard M'Bissa, PtrsonatizarcapuKrii frt Ghana: fcnomemd Fflmvn**fi-raoon pentru D.E.S. tn sttinfe politice la Universitatea Paris H, 1975.

^ Mpongo Bokafco Bautohnga, Personalaareaptaeriipnn Mobuiu Sese Scko, rapt»rt^>entru D-E S. tn stiinje politice la Universitatea Paris II, 1975.' lx Figav din 20 martie 1975.

43

cu siupoare c3 nu este nemuritor. tniaturat de hazardul uneicampanu electorale potrivnice - ca de Gaulle In 1969 - sau de oloviturS de stat - ca tn cazul lui Peron, m 1955 si al lui Nkrumah, in1966. Aceasta cgdere a ejflului tine de patru factor.!.

Mai tntai, esecul. OuvernSnd prin fapte de vitejie, eroul nu sepoate lipsi de succes, din victoria tn victorie. Puterea charismaticSpoaie comporta unele riscuri: generalul victories s3 fie tnfrSnt,.profetul sS raspandeasca oracole false si asta tn ciuda gloriei lui decia puterii lui.

fn mod paradoxal, eroul poate, de asemenea, s8-si alterezereusita si s3 sufere ,,o rSsturnare de situate". Ca si dictatura de tipi oman, autoritatea eroicS se impune, mai ales, tn perioadele de criza.Atunci cSnd criza care a generat-o a ajuns la final, puterea charisma-ticS tsi pierde baza initials si ratiunea de a exisf a. De Gaulle tsi vedeprestigiul degradat, dupS terminarea problemelor din Algeria.Odata pericolul trecut, adio cucernicie!

Apoi, democratia - atunci eSnd ea exista- nu iubeste autoritaleaeroica. SfidStor si semet, seful charismatic ti stSnjeneste pe cetateniide rfnd prin culmea gloriei sale. Pe termen nelimitat, aceastg guver-nare distanta si dispretuitoare slfirscste prin a lovi tn sentimenteleiiernocratice.

!n fine, intervine si oboseala. Cad maretia oboseste. Cum aiputea trai vesnic tn epopee, tn cSntecul de vitejie? fn Inraina uneiglorii sustinute? Shakespeare nu poate fl zilnic pe afls.

Spiritul public ti ideiuifica pe sefii prestigiosi cu perioadeledramatice, tulburatoare. Apoi, un popor tntreg - sfSsiat, viaguit -aspira la calmul de dupa furtuna. lesim din Istorie pentru a neiiitoarce in politica. O politick mai calma, mai obisnuita. O politicace paraseste sunetele tnalte, pentru a reveni la un ton mai bl^nd.Marile figuri de la cSrma sunt abandonate tn favoarea oamenilorobisnuiti, ce incarneaza virtuti obisnuite. Ne tntoarcem catrecetatenii simpli, apti sa reprezinte oameni de r^nd. Din acest mo-ment, eroul il considera pe omul obisnuil opusul lui. Si, totodata,succesorul lui.

Eroului ti urmeazS antieroul. In acest sens, in 1969, Pompidoueste considerat ,,anti-de Gaulle" '. Cum fusese deja si Gouin, tn1946. Atunci caiid acest om cumsecade, meridional, M tnlocuise pe

1 L^JUis Vallon, L'Anti-de Gaulle, Paris, Seuil, 1969.

44

Connetabil. Truman il tnlocuieste pe Roosevelt. Attlee ti succedeliii Churchill. ,,Leul.cel batr^n" promitea ..sange, sudoare si lacrimi".Cu Attlee, ,,viata este aici, simplS si linistita". Poate prea lini^tita.Cunoastem opinia lui Churchill despre succesorul sau: ,,Un taxi golse opreste In fata Camerei Comunelor. Attlee coboarS din el", tnsfarsit, in 1953, Nikita tirusciov, popular, dacS nu chiar vulgar, t!inlocuieste pe maresalul Stalin, supranumit si tarul rosu (Je la Krem-lin. O data cu el, omul cumsecade ti succede omului providential siii demoleaza cultul.

Zeului terestru ti succede un om dintre oameni. Un ucraineansolid. Un om din mediul rural, atasat de glia lui si specialist incultivarea porumbului. Cu via^a de familie, cu sotia lui, Nina, cuginerele Adjubei. Si cu zicatorile populare. Cu tncSliarnintea lui carechinuie tribuna de la O.N.U., ca sS arate dezaprobarea fata de vreunorator.

In mod evident, acest antierou cu gusturi si apucSturi simple tlintruchipeaza, cu brutalitate, pe celalalt personaj: omul obisnuit.