SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ TURISTICĂ A ZONEI ÎN CARE ESTE SITUAT ORAŞUL JIBOU PRIVITĂ DIN PUNCT DE VEDERE INSTRUCTIV-EDUCAŢIONAL (1974) Andrei Mureşan Directorul Casei orăşeneşti de cultură din Jibou, judeţul Sălaj I. CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ. AŞEZAREA. Jiboul face parte din judeţul Sălaj, aşezat aproximativ în centrul judeţului, la 25 km NE distanţa de Zalău, reşedinţa judeţului. Pe harta patriei apare în nord-vestul ţării fiind străbătut de paralela 47° 16' 5" latitudine nordică şi de meridianul de 25° 16' 10" longitudine estică. RELIEFUL În zona oraşului întâlnim mai multe forme de relief, dominante fiind dealurile separate în culmi de apele ce şerpuiesc prin frumoasa luncă a Someşului. Teritoriul oraşului şi a satelor aparţinătoare lui (Rona, Husia, Var şi Cuceu) este cuprins în Platforma Someşană, în special pe cuprinsul Depresiunii Guruslău, în partea sudică a acesteia . Localitatea Jibou se întinde atât pe terasele Someşului, cât şi în lunca lui cu mici ramificaţii pe văile Agrijului, Fizeşului şi Valea Roşie. Lunca Someşului, plană, foarte slab denivelată pe vechile meandre ale Someşului ocupă 20% din suprafaţa administrativă a oraşului. Altitudinea absolută a luncii este de 181,4 m, lângă gară, coborând lin pe 1
Transcript
SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ TURISTICĂA ZONEI ÎN CARE ESTE SITUAT ORAŞUL JIBOU
PRIVITĂ DIN PUNCT DE VEDEREINSTRUCTIV-EDUCAŢIONAL (1974)
Andrei MureşanDirectorul Casei orăşeneşti de cultură
din Jibou, judeţul Sălaj
I. CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ.
AŞEZAREA. Jiboul face parte din judeţul Sălaj, aşezat aproximativ în centrul judeţului, la 25 km NE distanţa de Zalău, reşedinţa judeţului.Pe harta patriei apare în nord-vestul ţării fiind străbătut de paralela 47° 16' 5" latitudine nordică şi de meridianul de 25° 16' 10" longitudine estică.
RELIEFUL În zona oraşului întâlnim mai multe forme de relief, dominante fiind dealurile separate în culmi de apele ce şerpuiesc prin frumoasa luncă a Someşului. Teritoriul oraşului şi a satelor aparţinătoare lui (Rona, Husia, Var şi Cuceu) este cuprins în Platforma Someşană, în special pe cuprinsul Depresiunii Guruslău, în partea sudică a acesteia . Localitatea Jibou se întinde atât pe terasele Someşului, cât şi în lunca lui cu mici ramificaţii pe văile Agrijului, Fizeşului şi Valea Roşie. Lunca Someşului, plană, foarte slab denivelată pe vechile meandre ale Someşului ocupă 20% din suprafaţa administrativă a oraşului. Altitudinea absolută a luncii este de 181,4 m, lângă gară, coborând lin pe direcţia de curgere a Someşului la 179,9 m şi respectiv 178,6 m. Lăţimea ei pe partea stângă este de 2 km, ajungând la 3,5 km în dreptul I. A S. -ului, iar pe partea dreaptă este de 600 m între satele Husia şi Rona. Terasele sunt evidenţiate în număr de 7, după P. Coteţ şi de 8, după studiul de teren efectuat de I. Berindei şi E. Iacob, respectiv la 120 ai 140 m. Trecerea de la luncă la terasă se evidenţiază slab, prin fruntea terasei. Forma terasei este aproape plană. Dealurile înconjurătoare sunt ferestruite de Someş şi văile afluente lui. înălţimea medie este de 350-400 m. Cele mai înalte puncte din jurul oraşului şi foarte atractive în acelaşi timp sunt Dumbrava Brebi de 556,3 m în partea sud-vestică, Piscuiul Ronei (Dealul lui Rákóczi) de 419,5 m în estul oraşului, Vârful Întorsătura de 437,5 m în vest şi Dealurile Bârsei de 411,3 m în nord-vestul Jiboului, suficiente
1
pentru drumeţii şi ieşiri câmpeneşti. Depresiunea Guruslăului pe care este aşezat oraşul are lungimea de 15-20 km pe direcţia sud-nord şi lăţimea de 4-6 km, fiind înconjurată de Dealul Mare de 637 m, Prisnel 665 m, Culmea Prisnel cu 523 m altitudine spre satul Poeniţa, iar în vest de Dealurile Sălajului şi păzită la intrarea Someşului în depresiune de cheile de la Turbuţa - Var, iar la ieşire de frumoasele chei ale Ţicăului. Văile înguste dintre versanţi ocupă 5% din suprafaţa oraşului şi dau farmec în plus în atragerea turiştilor care poposesc pe aceste meleaguri. Versanţii de diferite forme şi înclinaţii, cu expoziţie sudică în partea vestică a oraşului pe şoseaua judeţeană Jibou - Zalău, cu panta de 10-22°, puternic afectaţi de eroziunea în adâncime şi suprafaţă datorită defrişării iraţionale a pădurilor în trecut iar cei nordici brăzdaţi de ravene incipiente, mai puţin afectaţi de eroziune, mai alungiţi şi cu pante domoale de 8-12° atrag privirea călătorului. Adevăratele ravene, tipice în felul lor, care impresionează prin adâncime şi număr, se găsesc în estul oraşului, pe malul drept al Someşului, în hotarul satului Rona. Cristalinul nu a fost găsit în luncă nici chiar prin forajul făcut la 1000 m adâncime. Depozitele marine eocene sunt evidenţiate în tăietura de la Rona spre Turbuţa, unde marnele sunt prezente. Piatra de Rona este des folosită prin măcinare, de localnici, ca înlocuitor al ipsosului. Stratele subţiri de cărbuni ne evidenţiază oscilaţiile oligocenului, la fel marnele argiloase-calcaroase şi argilele albastre amestecate cu marne. Gresiile neogene sunt prezente şi ele. Sarmaticul e evidenţiat prin calcarele exploatate la cariera din Prodăneşti. Terasele afirmă prezenţa cuaternarului. N-a lipsit din zonă nici activitatea vulcanică. Ca urme şi legături cu landul vulcanic din Maramureş şi din Apuseni consider izvorul sulfuros de la băile din Jibou şi bineînţeles linia izvoarelor minerale continuate în ambele direcţii.
CLIMA Se încadrează în cea a dealurilor nord-vest someşene, caracteristică Platformei Someşene. Temperatura medie este moderată, între 9° şi 10°, iar la altitudinea dealurilor din jur este de 8° şi 9°. Temperatura medie pe ultimii zece ani obţinută de la Staţia de prognoză din Jibou este cea indicată în tabelul de mai jos:
Temperatura medie a lunii iulie este de 20,1° oscilând între +18,8° în 1968 şi +21,5° în 1972 (datele de pe ultimii zece ani 1964-1973). Media lunii ianuarie din ultimii zece ani este de -3,9°, cu oscilaţii între -9° media în 1964 şi 0,1° media în anul 1971. Luna iulie este cea mai călduroasă, dar cu diferenţe mici faţă de iunie şi august (de 1,1°). Ianuarie e mai aspră cu media de -3,9°, cu diferenţă ce oscilează între -3 -3,5° faţă de decembrie şi februarie. Lunile cu valori medii sub zero grade sunt decembrie, ianuarie şi februarie. Iarna în general este aspră cu unele excepţii ce apar în decursul anilor. Luna ianuarie şi primele două decade ale lui februarie dau valorile cele mai scăzute. Suma temperaturii pe intervalul martie-octombrie este de 3171,2°, iar a intervalului mai-octombrie de 2802,0° (după datele staţiunilor Dej şi Cluj pe perioada 1896-1955), temperatură suficientă principalelor culturi agricole dar şi pomiculturii şi viticulturii. Numărul anual al zilelor de îngheţ este cuprins între 100-110. Primele îngheţuri apar în ultima decadă a lui octombrie, iar ultimele în primele două decade din aprilie. Cele care apar mai timpuriu sau mai târziu nu au periodicitate stabilă.
PRECIPITAŢIILE Precipitaţiile căzute în ultimii zece ani (1964-1973) indică media anuală de 643 mm faţă de 657,0 mm media ţării, încadrându-se în regimul precipitaţiilor deluroase. În august şi mai cade cea mai mare cantitate, iar în septembrie, octombrie, martie şi ianuarie cad cele mai puţine. Zilele din an cu precipitaţii se ridică la 130-140. Excedentul de apă din sol, raportat la timp, se ridică la aproape 10 luni din an (1000-2000 mc la ha.) Stratul de zăpadă se depune în prima decadă din decembrie şi durează 40-50 zile. Zilele cu ninsoare oscilează între 25-30. Sunt ierni când stratul de zăpadă durează între 5-15 zile (1969-1970, 1970-1971, 1973-1974). Cantitatea de precipitaţii căzută în oraşul Jibou în perioada 1964-1973 este cea indicată în tabelul de mai jos, conform datelor înregistrate la staţia de prognoză din Jibou :
Totalul precipitaţiilor în anul 1961 = 404,0 mm, în 1962 = 577,1 mm iar în 1963 = 558,7 mm. Vântul dominant este din direcţia nord-vest cu o viteză de 4,3 m/secundă, cu influenţe locale cauzate de orografia zonei. Sunt rare cazurile când viteza vântului este mare sau foarte mare. Au fost asemenea viteze în vara anului 1970 şi a lui 1974. Oraşul dispune de însorire tot timpul zilei.
HIDROGRAFIA Teritoriul oraşului este cuprins în bazinul hidrografic al Someşului, cu o bogată reţea de râuri şi pâraie ce se concentrează în "piaţa de adunare a apelor de la Jibou", Someşul, înainte de a scăpa definitiv de mica strâmtoare de la Turbuţa intră pe teritoriul oraşului, având la început direcţia est-vest (pe 2 km), ca apoi să facă o schimbare bruscă şi parcă "anormală" a direcţiei spre nord, intrând în Depresiunea Guruslăului, fiind un exemplu clasic de discordanţă între direcţia de curgere şi structura pe care o străbate. Udă teritoriul oralului pe o lungime de 11,5 km, cu un debit de 117 mc/sec, cu o lăţime de 100-150 m şi adâncime medie de 1,5 m. Principalii afluenţi sunt Valea Almaşului, Valea Agrijului, Vales Fizeşului, Valea Şoimuşului cu Valea Roşie, Valea Peringării şi Valea lui Drăguş. Densitatea reţelei hidrografice este mult mai mare decât cea a judeţului, peste 4 km la 1000 ha. Apa freatică se găseşte la adâncimi variabile putând fi uşor identificată în zona fântânilor de colectarea a apei potabile pentru consumul oraşelor Zalău şi Jibou, zonă ce se găseşte în nordul oraşului.
SOLUL Solul zonal identificat este brunul de pădure în diferite stadii de podzolire şi humificare. Sunt evidenţiate şi solurile intrazonale ca aluvionarele, coluvialele şi lăcoviştele. Soluri puternic erodate întâlnim pe versanţii cu expoziţie sudică de pe Valea Fizeşului, în nord-estul satului Rona, nord-vestul Jiboului şi pe alte pante ale oraşului.
VEGETAŢIA Vegetaţia aparţine zonei pădurilor de foioase, etajul stejarului. Pomii fructiferi se întâlnesc atât în vatra oraşului cât şi în câmp. Sunt bine evidenţiaţi merii şi prunii dar nu lipsesc nici perii, vişinii, nucii, cireşii, gutuii, etc. Viţa-de-vie este puţin extinsă.
FAUNA Fauna este evidenţiată de iepuri, căpriori, cerbi, mistreţi, vulpi, lupi, pisici sălbatice, viezuri, vidre, jderi, dihori, fazani, potârnichi. Lupul apare numai periodic. Cerbul carpatin s-a introdus artificial prin colonizare.
4
Pădurile adăpostesc şi reptile comune. Fauna râurilor este specifica râurilor de deal. Atât vegetaţia cât şi fauna prezintă interes pentru activitatea turistica din zonă. Bogăţiile subsolului sunt evidenţiate de calcar, marne, parţial cărbuni, nisipuri din abundenţă, pietriş, ape minerale. Bogăţiile subsolului sunt insuficient cercetate. Pe lângă bogăţiile subsolului cele ale solului sunt mult mai bine evidenţiate şi mai bogate. Pădurile ocupa 30,5% din suprafaţa teritoriului, cerealele şi alte plante cultivate 32;2%, păşunile şi fâneţele 22,2%, viile şi livezile 3,l%. Modul de utilizare a terenului este redat de graficul alăturat. Oraşul este renumit în creşterea animalelor, în special taurinele de rasă. Expoziţiile zootehnice anuale atestă acest renume. Industria este o creaţie a regimului actual. Caracteristică este industria locală şi cooperaţia meşteşugărească. Activităţi industriale întâlnim aproape din toate ramurile. Funcţional, oraşul este un nod principal de căi ce comunicaţie, un centru agricol şi comercial, funcţia industrială este în formare. Turismul este slab reprezentat în circuitul naţional, doar în ultimii ani prin deschiderea băilor curative, atracţia este extinsă în oraş şi comunele limitrofe pe o rază de 15-25 km. Obiectivele social-culturale şi de învăţământ atrag vizitatorul, în special castelul unde este situată Casa pionierilor, staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti şi Punctul muzeistic şi oraşului. Bisericile vechi şi noi pot fi incluse în circuitul atracţiilor turistice. Valorificând superior potenţialul turistic numărul vizitatorilor va spori iar cunoaşterea zonei de cei dinafară va mări afluxul spre ea. O privire de ansamblu asupra oraşului ne îngăduie să subliniem că morfologia teritoriului, climatul său plăcut, odihnitor şi reconfortant, lipsa surselor poluante, vegetaţia şi numărul mare de specii de interes cinegetic contribuie la definirea unui peisaj sălbatic pretabil la mai multe forme de turism. La toate acestea trebuie adăugate posibilităţile economice, în sensul că aici există un serios contingent - mai ales în rândul populaţiei feminine - care poate fi lesne utilizat în concretizarea serviciilor specifice turismului, iar resursele agricole locale pot contribui în mare măsură alimentaţiei publice. Cunoscând bine condiţiile naturale, localnicii le pot mai bine valorifica iar activistul cultural are menirea ce a organiza activităţi educative permanente pe această temă.
5
II. ISTORICUL SI POPULAŢIA LOCALITĂŢII
Urmele arheologice dovedesc ca aceste meleaguri au fost locuite din cele mai vechi timpuri (diferite dovezi arheologice şi toporul existent la Punctul muzeistic) În documentele vremii, Jiboul este atestat destul de târziu. În timpul stăpânirii romane, aceste meleaguri au fost în cea mai mare parte în afara Daciei romane. Rămâne încă în studiu această temă, deoarece valul roman, după unele documente, venea până la vărsarea Văii Agrijului în Someş, deci pe teritoriul actualului oraş. Încă nu avem dovezi sigure că actualul teritoriu al oraşului propriu-zis ar fi fost cuprins sau lăsat în afara Daciei romane. Cea mai mare parte (din teritoriul administrativ al oraşului) a fost stăpânit de dacii liberi (costobocii ) şi în mod sigur malul drept al Someşului. Linia castrelor de la Moigrad la Tihău nu atingea oraşul. [notă: D. Stoica, I.P.Lazar - Schiţa monografică a Sălajului. Ed. 1908, pag. 13.] În documente, Jiboul este atestat sub mai multe denumiri. Astfel, Chybur între 1205-1235; Zsibótheleke, 1387, Sybó în 1423, Zybo în 1460, Sibo în 1545, Szybó în 1563, Sibo oppidum, târgul Zsibó în 1533. Câteva documente (diplome), unul din 1582, iar altul din 1668 numesc Jiboul târg – oppidum - loc din partea de mijloc al judeţului Solnoc, al cărui nume provine de la vreo persoană.[notă: Petry Mór- Szilágy Vármegye Monográphiája, Budapesta, 1901.] Procesul de formare a poporului român a avut loc şi pe acest teritoriu în timpul şi după părăsirea Daciei de către romani. Încheierea procesului de formare a poporului român a marcat începutul formării societăţii feudale româneşti şi apariţia primelor formaţiuni politice. În a doua jumătate a secolului al XII-lea şi în primul pătrar al secolului al XIII-lea se încheie cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal maghiar. În feudalism, localitatea este de mai multe ori distrusă de luptele ce au loc între diferitele puteri din jur. În anul 1610, turcii distrug complet localitatea, după refacere este din nou prădată, fiind jefuită în anii 1660 şi 1665. Cei căzuţi în luptele cu tătarii veniţi cu Ala-Paşa au fost îngropaţi în cimitirul din pădurea Bükk - Făget, după cum spun legendele populare legate de aceste lupte. Jugul habsburgic a cauzat numeroase ridicări la luptă, dintre cele mai semnificative pentru Jibou, fiind bătălia lui Rákóczi cu austriecii, care în 10-11 noiembrie 1705 a pierdut în şanţurile fortificate de la Jibou peste 6000 oameni, 60 de steaguri şi 28 tunuri [notă: D.Stoica, I. P. Lazar - Schiţă monografică a Sălajului. Ed. 1908, pag. 23]. Orânduirea capitalistă este marcată de apariţia atelierelor meşteşugăreşti, a morilor "de foc", fabrica de cărămidă şi dezvoltarea căilor de comunicaţie prin construirea liniei ferate în anul 1890. Anul revoluţionar 1848 cuprinde şi aceste meleaguri, ţăranii români în frunte cu tâmplarul Ion Bujor şi cei maghiari cu Petru Szekér se unesc împotriva jugului comun, cel habsburgic, dar numai politica de învrăjbire a făcut ca să nu se realizeze în întregime scopul final - înlăturarea jugului străin. Lupte puternice s-au dat în jurul oraşului, în special, în satul Rona unde cade prizonier şi căpitanul Ioan Bujor care a fost "tras pe furcă". Castelul din Jibou este martorul capitulării fără condiţii a comandamentului unei părţi a armatei revoluţionare maghiare, care, la 25 august
6
1849, depun armele în faţa trupelor imperiale, ajutate de cele ţariste. Teofil Dragomir, din Jibou, a dus o vie propagandă în vederea mobilizării localnicilor la procesul memorandiştilor ţinut la Cluj în 1894. Marele eveniment de la Alba Iulia, Unirea cu România, a avut reprezentanţi şi din această zonă în frunte cu Teofil Dragomir. Primul război mondial a fost marcat de jertfele aduse de ostaşii români căzuţi pe aceste meleaguri, omagiaţi prin monumentul eroilor ridicat în cimitirul românesc din localitate. Între cele două războaie mondiale, Jiboul rămâne târg, remarcat doar prin creşterea animalelor. În urma Dictatului de la Viena din 1940, cade sub dominaţia regimului hortist până la 16 octombrie 1944, când este eliberat de armata română din ocupaţia maghiaro-fascistă. Adevărata dezvoltare o cunoaşte după anul 1944 şi în special după ce devine oraş în 1968 odată cu constituirea judeţului Sălaj. Primele mari schimbări din viaţa comunei după Eliberare au fost : reforma agrară şi alegerile democratice din anul 1946. În Jibou, prin reforma agrară din martie 1945 au fost împroprietăriţi 473 ţărani cu 611 jugăre de pământ din moşiile grofilor Béldy şi Teleky, În medie, fiecare ţăran fără pământ sau cu pământ puţin, văduvele au primit un jugăr şi jumătate [notă: Arhiva Consiliului popular al oraşului Jibou.1950-1973]. Prima organizaţie de partid este înfiinţată, în Jibou, în 1945. Tot în 1945 este înfiinţată prima organizaţie a U.T.C.-ului din oraş. În 1946 se organizează femeile în Uniunea Femeilor Democrate din România. Primul primar democrat din localitate este instalat în 1944. În anii 1946-1947 iau fiinţă organizaţiile ARLUS şi Crucea roşie. Până în anul 1950 Jiboul este centru de plasă care cuprindea 32 sate. Din 1950 până în 1960 este centru de raion în cadrul regiunii Cluj. În 1960 se desfiinţează raionul Jibou şi trece ca şi comună în cadrul raionului Zalău din fosta regiune Cluj. În anul 1968 devine oraş al judeţului Sălaj. În 1387, Jiboul a fost un sat valah, registrul de la Oradea a lui Sigismund din 1424 îl pomeneşte tot sat valah. În 1703 s-au numărat 49 familii valahe de iobagi. În 1715 avea 216 suflete. Făcând o privire retrospectivă constatăm ca Jiboul faţă de localităţile din jur a avut o populaţie numeroasă. Creşterea numărului de locuitori s-a produs mai evident la sfârşitul secolului al XIX-Iea şi în secolul al XX-lea. Pentru exemplificare dau mai jos câteva date statistice:
Sporul natural este în medie de 10 (zece) la mia de locuitori, cu mici oscilaţii în plus sau în minus. Sporul mecanic a fost pozitiv, cu excepţia perioadei 1961-1966, când în general a fost negativ (plecările din oraş erau mai mari decât sosirile). În anul 1970, din totalul de 3162 persoane forţă de muncă din oraş, 1008 erau navetişti, care se deplasau spre locul de muncă din oraş. În 1971 procentul navetiştilor din forţa de muncă a fost de 31%. Bărbaţii, în rândul navetiştilor, reprezintă 97% (1970). Structura profesională pe ramuri de producţie se prezintă astfel:
ANUL POPULAŢIA INDUSTRIA CIRCULAŢIA AGRIC. ÎNVĂŢĂMÂNT ALTE TOTALĂ CONSTRUC. MĂRFURI CULTURĂ. RAMURI SĂNĂTATE======================================================================1.I.1668 7576 579 99 2042 278 45781.I.1970 7711 1090 277 1711 295 33381.I.1973 8246 1791 214 1142 434 4665
Din structura profesională a populaţiei, din utilizarea ei, reiese existenţa rezervelor ce pot fi utilizate în acest scop ţinând seama că tradiţie există în activitatea de deservire îndeosebi în comerţ. Structura pe grupe de vârstă vine în sprijinul temei susţinute, de dezvoltare turistică a oraşului şi zonei. Ea se prezintă conform tabelelor de mai jos:
Tabel.nr.l.ANUL GRUPA DE VÂRSTĂ 0-12 ani 13-19 ani 20-64 ani peste 65 ani
1930 1678 927(?) 3032(?) 352
Tabel nr.2.ANUL 0-16 ani. 16-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55-59 peste 60 ani1973 2226 1674 1707 1394 322 923
Dacă analizăm structura pe sexe, ea completează afirmaţia făcută (conform tabelului de mai jos):
La sfârşitul anului 1980, populaţia oraşului va ajunge la circa 15.000 locuitori.
8
Structura naţională a populaţiei se prezintă în următoarele cifre:
ANUL TOTAL ROMÂNI MAGHIARI EVREI ALŢI1930 5995 3318 1837 650 1901966 7500 5393 2065 8 341973 8246 5624 2485 3 134
9
III. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA POTENŢIALULUI ECONOMIC ŞI SOCIAL - CULTURAL AL LOCALITĂŢII JIBOU
Locuitorii oraşului s-au îndeletnicit din cele mai îndepărtate timpuri cu o serie de preocupări prilejuite de aşezarea localităţii la întretăierea unor principale artere de circulaţie. În timpul romanilor şi în feudalism "drumul sării" din Dej trecea prin oraş. Poziţia geografică favorabilă, solul fertil şi hărnicia oamenilor au dus la dezvoltarea comerţului, meşteşugurilor, morăritului, la o dezvoltată pomicultură, la creşterea animalelor şi cultivarea cerealelor. O parte din aceste preocupări se menţin şi astăzi, evoluând în sensul modernizării lor. În locul comercianţilor şi negustorilor speculanţi de altă dată, azi se practică un comerţ civilizat, modern, organizat pe baze socialiste. Micilor ateliere de meseriaşi risipite prin tot oraşul le-au luat locul în anii socialismului câteva unităţi ale industriei locale şi cooperaţiei meşteşugăreşti, care produc atât pentru piaţa externă cât şi pentru cea internă. Numele oraşului este cunoscut într-o serie de ţări cum sunt R. D. Germană, R. F. Germană, Italia, Olanda, Suedia, Austria, Anglia, S.U.A. şi altele prin produse şi obiecte lucrate în unităţile oraşului cum sunt scaune, coşuri de nuiele, legume, fructe, animale etc. Înaintea declarării localităţii drept oraş exista doar o singură întreprindere, de industrie locală, filială a Fabricii mixte "Steaua Roşie" Zalău, care în anul 1968 devine unitate economică autonomă. Numărul unităţilor industriale existente este redus. Fabrica mixtă "Sălăjana" îşi desfăşoară activitatea pe secţii. Cele mai importante secţii sunt: carierele şi balastierele, prefabricatele, mecanica, tâmplăria şi mobila. Exportă produse în R.F. Germania, Ungaria şi Austria. Remiza C.F.R., depou de locomotive până în anul 1973, are tradiţie în activitatea sa, fiind înfiinţat încă în anul 1937. Despre o activitate eficientă a depoului se poate vorbi numai după eliberarea patriei. În anul 1970 avea în întreţinere 32 locomotive iar în anul 1973 acestora li se adaugă şi un număr însemnat de locomotive Diesel, sporind prin aceasta importanţa acestei unităţi care, de altfel, în ultimii ani a cunoscut o continuă modernizare atât a condiţiilor de muncă cât şi a celor de odihnă şi recreere. Remiza are şi o puternică asociaţie sportivă "Rapid" Jibou, precum şi numeroase formaţii cultural-artistice care depun o vie activitate în unitate şi oraş. Cooperativa meşteşugarilor cuprinde mai multe secţii: încălţăminte serie şi comandă, îmbrăcăminte (confecţii şi tricotaje) covoare, blănărie, tâmplărie, împletituri coşuri, reparaţii radio şi televizoare. Din 1944, anul înfiinţării, şi până în 1955 a fost filială a Cooperativei meşteşugarilor din Zalău, iar de la acea dată devine unitate autonomă. Exportă produse în Finlanda, Italia, R.F. Germania, Austria, Olanda, etc. Sectorul de exploatări forestiere realizează ritmic şi la timp planul de producţie trimitând diferite sorturi lemnoase în Anglia, Republica Populară Ungaria, R.F. Germania etc. Industria alimentară are asigurată baza de materii prime, vegetale şi animale. Principalele subramuri existente în oraş sunt: industria cărnii, a morăritului,
10
panificaţiei şi produselor făinoase, industria băuturilor alcoolice, a produselor zaharoase, a legumelor şi fructelor. Moara comercială datează dinaintea anului 1940, care de la 3 muncitori în anul 1944 ajunge la 23 în 1973. Exportă făină în Anglia, Franţa şi R.F. Germania. Centrul de prelucrare a legumelor şi fructelor, pe lângă satisfacerea nevoilor interne, îşi onorează şi contractele cu străinătatea. Exportă în U.R.S.S., R.F.G. şi Franţa. Unităţile prestatoare de servicii sunt cuprinse în cadrul I.G.C.L. Jibou, pe lângă Cooperativa de consum, în cadrul Cooperativei Agricole de Producţie. Pe teritoriul oraşului sunt amplasate şi alte unităţi, atât de interes local cât şi judeţean, cum sunt Staţia de asfaltare, Şantierul de construcţii, Baza de recepţie, I.R.E.M., Competrolul, Combustibilul etc. În luna august 1974 a început construcţia celei mai moderne unităţi republicane din oraş, Fabrica de brânzeturi, automatizată, care va intra în funcţiune la finele anului 1975. În viitorul apropiat, industriei locale i se vor alătura şi obiective de interes republican care vor contribui la transformarea fizionomiei economice şi spirituale a oraşului. Jiboul are tradiţie în domeniul agriculturii, fiind vestit în secolul al XIX-lea prin modul de organizare a moşiei lui Wesselényi de către Benjamin Kelemen. Până la reforma agrară din 1945, au persistat, pe lângă relaţiile de producţie capitaliste, în agricultură şi relaţii feudale. Proprietatea ţărănească era fărâmiţată în mici parcele, existând şi familii fără pământ. În Jibou existau două moşii : a lui Wesselényi şi Béldy, expropriate în anul 1945. O bună parte din economia actuală a oraşului o deţine agricultura, având unităţi bine organizate şi puternic. În cadrul sectorului socialist al agriculturii, o parte din terenul agricol şi din numărul de animale, aparţin Fermei Jibou din cadrul I.A.S. Zalău, care este renumită prin animalele de rasă, obţinând anual premii şi medalii la Expoziţia târg de nivel judeţean ce se organizează în fiecare toamnă în oraşul nostru. Ferma are 416 ha teren. În urma Plenarei C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949 începe şi pe aceste meleaguri opera de cooperativizare a agriculturii materializată prin înfiinţarea în anul 1958 a întovărăşirii agricole din localitate, care în anul 1962 trece la forma superioară - Cooperativa Agricolă de Producţie. În anul 1972 se unifică C.A.P. Jibou cu C.A.P. Cuceu. Suprafaţa totală a C A P-ului este de 2935 ha teren din care 2475 ha teren agricol. În vederea ridicării calitative a muncii în agricultură în anul 1970 ia fiinţă Staţiunea de Maşini Agricole Jibou. În 1950 a luat fiinţă Centrul de combatere a dăunătorilor plantelor Jibou, în 1970 ia fiinţă Centrul de protecţie a plantelor din Jibou. În 1965 se înfiinţează staţia de prognoză şi avertizare din Jibou. Viaţa social-culturală a oraşului este reprezentată printr-o serie de instituţii de învăţământ, cultură şi sănătate. Învăţământul este reprezentat prin toate formele sale, începând de la cel preşcolar şi terminând cu cel profesional şi liceal. În oraş funcţionează un cămin de copii preşcolari, o grădiniţă şi patru grădiniţe în satele aparţinătoare, o şcoală
11
generală cu clasele I-VIII, patru şcoli generale cu clasele I-IV în satele aparţinătoare şi o şcoală generală cu clasele I-VIII în unul din satele aparţinătoare (Cuceu), un liceu real-umanist, patru clase afiliate ale liceelor de specialitate din judeţ, învăţământ liceal seral, învăţământ fără frecvenţă clasele V-VIII cu 254 adulţi, Casa pionierilor, Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti, Şcoala profesională şi Casa de copii şcolari. În oraş există o casă de cultură spaţioasă, o bibliotecă, un punct muzeistic cu o secţie de etnografie şi una de istorie, un cinematograf, iar din toamna acestui an şi o secţie a şcolii populare de artă din Zalău - secţia împletituri cusături; la acestea se adaugă cluburile întreprinderilor şi instituţiilor locale - mijloace principale de culturalizare a maselor de oameni ai muncii şi în special a tineretului. Pentru menţinerea sănătăţii populaţiei şi vindecarea bolilor oraşul dispune de două circumscripţii sanitare urbane din care una C.F.R., o policlinică, un spital teritorial pentru adulţi şi pentru copii, un spital T.B.C. şi un cămin spital neuropsihici - toate prevăzute cu aparatură modernă şi încadrate cu personal de specialitate. În prezent oraşul reîntinereşte prin lucrările de modernizare şi sistematizare ce se fac, aducând prospeţime şi vigoare ansamblului arhitectonic, mândrie şi elan de muncă locuitorilor săi. Numai în ultimii ani s-au construit trei blocuri noi de locuinţe, o şcoală cu 16 săli de clase, un internat cu 215 locuri, o casă de copii şcolari cu 200 locuri, numeroase case noi. Se află în stadiu avansat de dare în folosinţă, în acest an, două blocuri noi şi un frumos complex comercial. Se asfaltează trotuare şi străzi, se renovează construcţii vechi, se construiesc poduri etc. Turismul şi locurile de agrement constituie o altă latură a vieţii social-culturale a locuitorilor oraşului. Aşezarea naturală prielnică, vecinătatea apropiată a dealurilor cu pomi şi livezi, dar mai ales a frumoaselor păduri, şerpuitoarele râuri, precum şi valea largă a Someşului, atrag pe localnici şi pe drumeţi să admire priveliştile şi să respire aerul parfumat al teilor, pomilor sau al florilor de câmp. O notă în plus la toate acestea se adaugă ospitalitatea localnicilor în toate ocaziile care sporeşte gradul de atractivitate al oraşului şi zonei.
12
IV. PATRIMONIUL TURISTIC AL ORAŞULUI ŞI ÎMPREJURIMILOR
TIPURI DE ATRACŢII TURISTICE Oraşul cu împrejurimile constituie un obiectiv turistic. Vorbind de atracţiile pe care le oferă, subliniez că atât cele naturale cât şi cele antropice, social-culturale, sunt insuficient cunoscute şi valorificate.
ATRACŢII NATURALE Principalele puncte care pot fi valorificate sunt: - Depresiunea Guruslăului aşezată pe teritoriul administrativ al oraşului, la nord de localitate, cu o suprafaţă de 140-150 km, cu vegetaţie de păduri de foioase şi culturi agricole, cu pomicultură şi legumicultura bine reprezentată. Prezintă interes pentru elevi dar şi pentru adulţi. Axată pe cursul Someşului, între îngustarea de la Turbuţa şi defileul de la Ţicău, încadrată la vest de Culmea Sălajului, la sud şi est de abruptul structural al Dealului Dumbrava, respectiv Culmea Prisnelului, iar la nord masivul Dealu Mare - Prisaca. În cuprinsul ei pot fi bine exemplificate terasele, meandrele, confluenţa, albia majoră şi minoră, conurile de dejecţie şi în mod deosebit "piaţa de adunare a apelor" de la Jibou. Manualul inginerului de mine, ed.1950, arată cu privire la această zonă că este "cea mai întinsă butonieră din ţară formată de lacul Guruslăului din Valea Someşului între Jibou şi Cheud", - DEPRESIUNEA ALMAŞ – AGRIJ, cu partea nordică pe teritoriul oraşului, reprezintă compartimentul vestic al Platformei Someşene sudice. Depresiunea constituie un vechi golf, umplut cu sedimente terţiare, în care s-au adâncit cele două văi paralele: Almaşul şi Agrijul. Privită în ansamblu, depresiunea apare sub forma unei reţele de creste şi suprafeţe structurale, mai mult sau mai puţin bine păstrate. - STRÂMTURA DE LA TURBUŢA - situată la 3 km din centrul oraşului, unde Someşul coteşte brusc de pe direcţia est-vest pe direcţia sud-nord. - CHEILE ŢICĂULUI, străjuite de micul masiv cristalin al Ţicăului străpuns epigenetic de Someş. Cheile sunt împădurite şi amintesc, văzute din fundul văii, de marile defileuri din Carpaţii meridionali. Distanţa din oraş până la chei este de cca.18 km, fiind la dispoziţia turiştilor atât trenul cât şi autobuzele de călători. - STÂLPII EOLIENI "MOŞUL ŞI BABA", din gresie de Racoţi, se găsesc la hotarul ce desparte oraşul de satul Someş-Guruslău la o distanţă de 7 km, într-o zonă împădurită foarte pitorească, cu izvoare şi pâraie în apropiere. - "GRĂDINA ZMEILOR" - complex de forme de relief, rezultat al acţiunii agenţilor externi în zona de prăbuşire în pachetele de conglomerate şi gresii miocene din perimetrul localităţii Gâlgău. Distanţa din oraş până la "Grădina Zmeilor" este de 9-10 km. Se poate ajunge cu autobusele de călători, cu bicicleta sau prin organizarea unei drumeţii în zonă. - FORME DE RELIEF DEZVOLTATE PE CALCARE, de la cele mai simple până la peşteri, se întâlnesc în satul Var la 3 km din centrul oraşului, în hotarul satului Prodăneşti la 4 km din centrul oraşului şi în hotarul comunei Băbeni la 10
13
km din oraş. - DUMBRAVA BREBI - zonă pitorească, altitudinea 558 m. împădurită cu foioase, iar în partea superioară acoperită cu iarbă. Pantele pornesc din marginea oraşului, urcarea pe deal este uşor accesibilă. - PISCUIUL RONEI, altitudinea 419,5 m, cu poala estică şi vestică scăldată în Someş, uşor accesibil, cu vegetaţie ierboasă, locul de bătălie din 1705, cu urme evidente ale tranşeelor din timpul celui de al II-lea război mondial. Distanţa din oraş este de 2 km. Se organizează dese drumeţii datorită farmecului şi pitorescului zonei şi a priveliştei ce se deschide după trecerea Someşului peste puntea construită în 1972 şi urcarea pantei vestice. - VÂRFUL ÎNTORSĂTURA, altitudinea de 437,2 m, face parte din Dealurile Sălajului, pantele încep din partea vestică a oraşului, din zona Castelului, se ajunge la el printr-o frumoasă pădure cu specii diferite, nelipsind nici coniferele. Drumurile de acces sunt multiple în această parte a oraşului. Se organizează numeroase drumeţii şi excursii, pentru înnoptarea în zonă se utilizează corturile. - DEALUL BÂRSEI - altitudine 412 m., loc pitoresc, împădurit cu stejar şi fag în amestec cu carpen, din loc în loc apar şi coniferele. Se organizează numeroase drumeţii de către şcolarii din localitate şi taberele de elevi ce vin vara în această zonă a ţării. - VALEA SOMEŞULUI şi văile afluente lui, locuri pitoreşti de agrement, străbat teritoriul oraşului şi pot fi utilizate în acest scop. Cu mici investiţii şi inventivitate se pot organiza o serie de locuri de agrement în lungul Văii Someşului, iar prin amenajarea cursului său se pot organiza chiar plimbări cu barca sau alte mijloace de transport utilizate în sporturile nautice. - FLORA ŞI FAUNA prezintă interes atât instructiv-educativ, prin cunoaşterea sa, cât şi ca zonă de agrement, pentru organizarea de excursii şi drumeţii. În oraş şi zonă domină gorunul în procent de 37,5%, urmat de cer 18,5%, fagul 15,8%, carpenul 13,4%, răşinoasele 2,1%, diverse specii de foioase 12,7%. Se întâlnesc şi câteva specii rare şi întâmplătoare în zonă cum sunt: - Ginkgo biloba - un relict, considerat printre primele specii forestiere apărute pe pământ. Se găseşte un exemplar în curtea Cooperativei Agricole de producţie din comuna Năpradea, la distanţă de 15 km din centrul oraşului nostru. - Castanul comestibil, din familia Fagaceae, se găseşte un exemplar în parcul Staţiunii experimentate a tinerilor naturalişti din Jibou şi 2 exemplare pe Dealul Viilor din satul Someş-Guruslau,la distanţă de 6 km din oraş. - Laricea, din familia Pinaceae, se găseşte pe Valea Roşie, în hotarul oraşului, în locul numit Poiana Bicului, la 3 km din oraş. - Molid argintiu, un exemplar, se găseşte în curtea Căminului spital neuropsihici din Jibou, la o distanţă de 2 km din centrul oraşului. - Arbori de dimensiuni mari cu vârsta de peste 300 ani se întâlnesc în jurul oraşului, la Buiaca şi Valea Roşie. Fauna oferă bun prilej de vânătoare şi pescuit prin speciile de cerb, căprior, iepuri, fazani, mistreţi, vulpi, pisici sălbatice etc. şi peşti de apă dulce din Someş şi râurile învecinate.
14
ANTROPICE - Monumentul eroilor din cimitirul românesc din pădurea Făget cu următoarele inscripţii:
"Mort pentru înfăptuirea României-MariSergent Ilie Popa
Regimentul 15 InfanteriePe câmpul de onoare la 20 ianuarie 1919
Ridicat prin Dr. Aurel Heţco fostul comandant al gărzilor naţionale din Jibou şi jur, cu concursul tineretului de la sate - 1920"
- LOCUL FOSTULUI CASTRU ROMAN DE LA TIHĂU se întindea pe Dealul Cetatea (Grădiştea), la nord-est de sat, în apropierea vărsării Almaşului în Someş. În apropiere era limesul, cu posturi de supraveghere şi apărare. Distanţa din oraş până la locul fostului castru roman este de 6 km. Se poate ajunge atât cu autobusul de oraş cât şi cu autobusele de călători care circulă pe aceasta rută, la fel se poate ajunge şi cu trenul până în halta Var. Nu departe de oraş sunt locurile fostelor castre romane de la Romita, pe malul drept al Văii Agrijului 12 km din oraş. Se poate ajunge pe aceste meleaguri cu ajutorul autobuselor care circulă în aceasta zonă precum şi prin organizarea de drumeţii de o zi . - Vestitul POROLISSUM (Moigrad), mai întâi dacic; şi apoi daco-roman, devine după anul 124 capitala Daciei Porolissensis, în apropierea castrului dezvoltându-se încă din timpul lui Hadrian (117-138 ) o aşezare antică civilă, care a primit mai târziu forma de organizare numită municipium. Distanţa din oraş până la Moigrad este de 14-15 km. - CASTELUL FEUDAL DE LA CHEUD, aşezat pe malul drept al râului Someş în apropierea Cheilor de la Ţicău, zona accesibilă turiştilor atât prin drumeţie cât şi cu automobilul, autobuzul sau trenul. Distanta din oraş este de circa 15 km. - CASTELUL WESSELÉNYI. Castelul, în prima sa formă, datează din jurul anului 1584, dar nu mai există decât urmele unor fundaţii în partea estică a serelor de la Staţiunea experimentală a tinerilor naturalisti. Actualul castel s-a ridicat în apropierea primului, în secolul al XVIII-lea, iar ultimele adăugiri se fac în secolul al XIX-lea. Prima etapă a construcţiei este datată între anii 1778-1785. Între anii 1785-1789, când Wesselényi a fost închis, lucrările au fost sistate. Între anii 1797-1800 figurează ca zidari ai castelului un şvab, doi din Galaţii Bistriţei şi un anume Követsi. Sobele sunt făcute de meşteri din Sibiu. În 1805 sunt pictate scene de vânătoare de Frantz Neuhauser. Interiorul castelului a fost făcut pe la 1807. În 1808 şi în anii următori găsim mulţi zidari între care Fejer György şi Ursui din Jibou, din Galaţi, Gârbou şi Mirşid. După moartea lui Wesselényi Miklós, în 1810, castelul era aproape terminat şi mobilat. Văduva lui a continuat şi terminat lucrările până la sfârşitul anului 1830. Béla József, cercetătorul barocului din Transilvania, a presupus că inginerul constructor al castelului din Jibou ar fi acelaşi cu constructorul palatului Bánffy din Cluj, Zahanum Brauman. Din jurnalul de cheltuieli a lui Cserei Heléna, soţia lui
15
Wesselényi Miklós, din anii 1781-1831, ce se afla la biblioteca Liceului din Zalău, nu se poate nici nega nici afirma constatarea făcută de Béla József. Un frumos conac şi un grajd important de cai era construit din 1755. După naţionalizare, 1948, castelul a fost utilizat ca local de şcoală generală, de liceu, internat iar în prezent este utilizat de Casa pionierilor, Punctul muzeistic al oraşului şi Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti. - CASTELUL GROFULUI BÉLDY se găseşte într-o frumoasă pădure de stejar, la circa 2-3 km de centrul oraşului Azi adăposteşte Căminul spital neuropsihici Jibou. După naţionalizarea din 1948 a avut mai multe destinaţii - sediul spitalului raional Jibou, Căminul de bătrîni Jibou etc. - CASA ORĂŞENEASCĂ DE CULTURĂ, dată în folosinţă în anul 1968, local nou, situat în centrul oraşului. Aici îşi desfăşoară activitatea o serie de formaţii cultural-artistice, dintre care amintesc: formaţia corală a cadrelor didactice cu 80 de corişti, formaţia de teatru, brigăzile artistice de agitaţie, formaţia de muzică uşoară, taraful de muzică populară, cercurile de limbi moderne, cercul de artă plastică, cercul de croitorie, cercul de folclor, de foto, etc. - BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ, având sediul la Casa de cultură a oraşului Jibou, dispune de lucrări valoroase de literatură, ştiinţă, artă, tehnice, agricole etc. - PUNCTUL MUZEISTIC deschis la 24 ianuarie 1974 cu ocazia primei "decade a culturii jibouane", cuprinde două secţii : una de istorie şi una de etnografie. În timpul celor nouă luni de la deschidere a fost vizitat de peste 5000 de persoane. Are orar de funcţionare joia şi dumineca. Este condus de Comitetul orăşenesc pentru cultură şi educaţie socialistă, este deservit de activişti obşteşti voluntari. Funcţionează în fostul Castel Wesselényi. - CINEMATOGRAFUL, clădire veche, renovată, are 250 locuri, are program zilnic de la orele 16-18-20, iar dumineca şi sărbători legale şi de la orele 10. Filmele se schimbă de două ori pe săptămână. - LICEUL REAL-UMANIST, clădire nouă, dată în folosinţă în 1967. Are 16 săli de clasă, laboratoare, ateliere, teren de sport, sală de gimnastică, etc. - ŞCOALA GENERALĂ funcţionează cu clasele I-VIII, într-un local nou cu 16 săli de clasă şi laboratoare, dat în folosinţă în toamna anului 1973. Primul local de şcoală în localitate se construieşte în anul 1821. Un alt local de şcoală se construieşte în perioada dintre cele două războaie mondiale şi este folosit actualmente ca local pentru grădiniţa de copii. - GRĂDINIŢA DE COPII funcţionează în două localuri proprii. Învăţământul a avut condiţii bune de dezvoltare având şi tradiţie în acest sens, astfel: - prima grădiniţă din tot Ardealul a fost înfiinţată în Jibou [notă: Petri Mór - Monografia Sălajului, P. Lazar - ibidem]; - în anii 1830-1840, Kelemen, administratorul lui Wesselényi, organizează aşa numita "instituţie de practicanţi" cu următoarele condiţii de admitere a practicanţilor: să se pregătească pentru cariera agricolă; să posede cunoştinţe de grad mediu; să nu fie căsătoriţi; să cunoască limba română. Astfel, "Jiboul între anii 1830-1840 s-a transformat în Scoala Agricolă a Ardealului, a căror practicanţi erau căutaţi de marii latifundiari". [notă: Petri Mór - Monografia judeţului Sălaj]
16
- CASA PIONIERILOR - instituţie de educaţie extraşcolară, ce se află în al cincelea an de existenţă şi funcţionează cu opt cercuri la care iau parte peste 900 de pionieri şi şcolari. Dintre cercuri amintesc pe cel de radio, auto-carturi, electrotehnic, foto, traforaj, artă-plastică, mâini îndemânatice, teatru de păpuşi. Cercurile îşi desfăşoară activitatea în clădirea fostului castel Wesselényi. În această toamnă şi-au îmbogăţit baza materială prin darea în folosinţă a unui modern cartodrom. Elevii din cercul auto-carturi au obţinut la concursurile republicane, inter judeţene şi judeţene locuri de frunte, I, II şi III, precum şi un însemnat număr de medalii, diplome, trofee. Cercul de radio a obţinut "Medalia de aur" şi peste 20 de diplome. Cercul foto a avut două lucrări medaliate la Concursul internaţional de la Moscova din anul 1972 precum şi la concursurile naţionale. - STAŢIUNEA EXPERIMENTALĂ A TINERILOR NATURALIŞTI - instituţie de educaţie extraşcolară pentru pionieri şi şcolari, cu sediul în fostul Castel Wesselényi şi pe vechiul parc de agrement al baronului, cu baza didactico-materială pe un teren în suprafaţă de 13,5 hectare teren, cu un complex de sere din care una didactică şi una economică. Amenajarea, la început sub denumirea de Grădină botanică şcolară, pe lângă Liceul de cultură generală din Jibou, are loc începând cu anul 1968. De la intrare până la colţul clădirilor se întinde sectorul ornamental. Pe aleea principală se ajunge la complexul de sere, care dispun de un laborator şi sală pentru lucrări practice cu elevii. De la prima seră se ajunge la sera de garoafe. Complexul are peste 300 de specii de plante exotice de mare importanţă didactică şi ştiinţifică. În sectorul grupelor geografice se întâlnesc plante provenite din diferite zone ale lumii. S-a amenajat "grădina japoneză" şi "grădina romană". O suprafaţă considerabilă este rezervată grupării geografice a florei României, unde se fac amenajări pentru reprezentarea în miniatură a tuturor zonelor de vegetaţie. Pentru păstrarea plantelor care nu pot fi cultivate în grădină s-a organizat o colecţie muzeistică. În ianuarie 1974, Grădina şcolară botanică devine prin Ordinul M.E.I. instituţie extraşcolară sub denumirea de Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti. Staţiunea are şi o mare importantă social-culturală şi loc de agrement, ea constituie pentru vizitatori un plăcut loc de reecreere şi educaţie estetică, de îmbogăţirea cunoştinţelor materialist-ştiinţifice despre evoluţia naturii. Principalele sectoare ale Staţiunii sunt: - Sectorul de sere botanice; - Sectorul de aere pentru producţie - plante pentru comerţ; - Sectorul ornamental - trandafiri, etc. - Sectorul economic - vie, pomi fructiferi, zmeură, etc. - Sectorul de pepiniere - pentru înmulţirea plantelor. Staţiunea este un loc de atracţie turistică dovedit prin următoarele cifre primite de la staţiune cu privire la numărul de vizitatori înregistraţi în perioada 1.1.1968 - 31.VII.1974, precum şi veniturile realizate din sectorul de producţie:
17
Nr. SPECIFICAŢIE 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974.VII.31crt.1. Vizitatori - total 520 12oo 2300 4500 7200 10500 6000 din care din alte ţări 35 60 120 295 350 412 3102. Venituri reali- zate - mii lei - - - 19 42 73 2683. Supr. spaţiului de sere în mp 80 60 200 460 600 1500 1500
- BISERICILE din oraş pot constitui un prilej de cunoaştere a diferitelor stiluri de construcţie : - Biserica reformată ce se găseşte în centrul oraşului a fost construită în anul 1749. - Biserica romano-catolică de pe str. Libertăţii s-a construit în 1886. - Biserica ortodoxă din Piaţa Florilor, construcţie monumentală, construită în anul 1930, până la acea dată a existat o altă biserică ortodoxă din lemn ce a datat din jurul anului 1733. - Biserica din lemn din satul Husia, la distanţă de 4 km din oraş, merită a fi vizitată datorită stilului său de construcţie şi vechimii, care reprezintă de fapt un obiect muzeistic, fiind în atenţia Direcţiei Monumentelor Istorice şi de Artă. - PLACA MEMORIALĂ ridicată în cinstirea evreilor ucişi în timpul celui de al doilea război mondial, merită a fi vizitată şi constituie un punct de atracţie mai ales pentru vizitatorii străini, în special din Israel, care anual fac vizite la aceasta placă în număr apreciabil. Placa memorială a fost aşezată în curtea bisericii evreieşti de pe str. Tudor Vladimirescu, până în anul 1970, când biserica a fost demolată viind cu multe avarii din timpul celui de al doilea război mondial de pe urma bombardamentelor şi luptelor care s-au dat în zonă, iar pe locul ei s-a ridicat sediul Cooperativei mesteşugarilor Jibou, şi placa este aşezată în cimitirul evreiesc. Pe placă sunt săpate următoarele date:
"În amintirea evreilor din Jibou şi jur, deportaţi în 3 mai 1944 de autorităţile hortiste-fasciste ungare şi ucişi în Germania. Transportul I sosit la Auschwitz la 3 iunie 1944. Transportul II sosit la Auschwitz la 6 iunie 1944. Transportul III sosit
la Auschwitz la 10 iunie 1944".
- INSTITUŢIILE COMERCIALE, magazinele, sunt în clădiri mai vechi, dispersate pe toate străzile oraşului. Merită a fi vizitat noul complex comercial care se va da în folosinţă în curând. La fel este un bun loc de vizită sediul Centrului de legume şi fructe aşezat într-o zonă pitorească. În oraş îşi desfăşoară activitatea mai multe asociaţii sportive, dintre care se remarcă Rapid Jibou cu echipa de fotbal în divizia naţională C. Pentru practicarea sporturilor stă la dispoziţie publicului Stadionul 23 August, cu teren de fotbal, teren de volei, pista de alergare cu culoare, o popicărie cu două piste, club amenajat pentru şah, remi, table, tenis de masă, etc. Baza sportivă este completată cu terenurile de sport ale liceului şi scolii generale.
18
Deşi există condiţii bune pentru amenajarea bazei sporturilor de iarnă şi sporturilor nautice, acestea nu sunt încă în preocuparea asociaţiilor sportive din oraş. - STAŢIUNEA DE CURĂ ŞI ODIHNĂ. Calitatea terapeutică a apelor din oraş este relevată încă de Petri Mór în monografia Sălajului publicată în 1906. O atenţie mai mare e acordată calităţii izvoarelor din oraşul Jibou de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din Cluj care în anul 1936 în urma analizelor făcute recomandă utilizarea apei sulfuroase în tratarea suferinzilor de reumatism şi a celor suferinzi cu stomacul. În sectorul numit "Sarătura" pe şoseaua ce duce spre Zalău, la 1,5 km din centrul oraşului, pe un teren în suprafaţa de 0,87 ha se găseşte izvorul cu apă sulfuroasă. Din anul 1966 s-au amenajat băile curative, la început pe lângă Spitalul orăşenesc din Jibou, iar din 1971 pe lângă I.G.C.L. Jibou. Băile dispun de 12 vane, două bazine cu apă - unul pentru femei şi altul pentru bărbaţi, zona cu nămol şi duşuri. În sezon dispun de cabinet medical, punct alimentar cu bufet şi 7 căsuţe tip camping. În perioada 1971-1974 (până la l sept.) s-au realizat următoarele venituri băneşti şi au efectuat băi la vană sau bazin numărul de persoane indicate în tabelul de mai jos:
Anul Nr.persoanelor Sume realizate care au efectuat băi curative
Fată de participanţii la băi indicat în tabelul de mai sus, numărul real este mai mare deoarece în medie 250-300 de persoane lunar făceau numai băi de nămol, care nu se taxează şi nu sunt înregistrate în evidenţele unităţii, de asemenea zilnic erau vizitate băile de 10-20 persoane pentru a utiliza apa pentru cura internă. Concluzionând aceste calcule, se poate afirma că zilnic erau în staţiune 400-500 turişti. Provenienţa turiştilor este din jurul oraşului, numărul cel mai mare fiind dat de comunele Someş-Odorhei, Năpradea, Benesat, Mirşid, Crişeni, Creaca, Românaşi, Bălan, Gârbou şi Surduc. Dar s-au întâlnit numeroşi turişti şi din judeţele limitrofe, în special din judeţul Maramureş. - INSTITUŢIILE SANITARE completează gama tipurilor antropice de atracţie turistică, venind în special în favoarea celor care doresc să urmeze băile curative. Reţeaua sanitară dispune de un spital orăşenesc, o policlinică şi o circumscripţie sanitară. Numărul medicilor fiind de 27, iar al personalului mediu de specialitate de 120. Există două farmacii. - EXPOZIŢIA ZOOTEHNICĂ TÂRG, ce se organizează în fiecare toamnă în oraşul Jibou, completează gama atracţiilor pentru turişti. În aceasta toamnă va avea loc a IV-a ediţie a Expoziţiei zootehnice - târg a judeţului Sălaj. Expoziţia cuprinde taurine şi ovine din sectorul de stat, cooperatist şi din efectivele de animale
19
proprietate personală. Jiboul, fiind renumit în creşterea animalelor, a permis ca "expoziţii" de animale să se organizeze încă din secolul al XIX-lea. Prima expoziţie este atestată documentar în anii 1840-1841, organizată de Wesselényi şi Kelemen, iar târgurile săptămânale (care au loc joia) şi în mod deosebit cele lunare, care au loc în prima joi după l şi 15 ale fiecărei luni, atrag numeroşi locuitori din jur la târguri, dar şi foarte mulţi vizitatori amatori de agrement şi vizite în oraş. - OLIMPIADA DE BIOLOGIE, manifestare ştiinţifică a avut loc în acest an în oraşul nostru cu participanţi din toate judeţele ţării. - MANIFESTĂRILE CULTURAL-ARTISTICE ce au loc în oraş, stagiunea permanentă de teatru (la a IV-a ediţie în acest an), atrag numeroşi spectatori din localităţile din jur.
20
V. FORMELE DE TURISM CE SE PRACTICĂ ÎN ORAŞ ŞI ZONĂ
Dacă acceptăm definiţia care spune "că poate fi considerat turist orice persoană care se deplasează de la domiciliul său stabil într-o altă localitate, regiune sau ţară, având un scop nelucrativ, recreeativ, de odihnă, destindere, îngrijirea sănătăţii, informare ş.a." [notă: TERRA nr.4/1970], atunci numărul celor care vin pentru un timp scurt este destul de mare în raport cu populaţia oraşului. În funcţie de scopul, perioada, distanţa, locul sau regiunea din care şi spre care se deplasează turistul, de tipul de servicii solicitate şi de modul de transport utilizat, pot fi individualizate diverse categorii sau tipuri de turism ce se practică în localitate şi în jur. Analizând potenţialul turistic, reţeaua de căi de comunicaţie, perspectivele dezvoltării oraşului şi judeţului, amplasarea oraşului la o încrucişare de drumuri, rezultă posibilitatea desfăşurării unei game variate de forme de turism. ; Daca la ora actuală se practică TURISMUL numai VARA, prin amenajări puţin costisitoare se poate practica şi iarna, în special pentru tratament şi pentru unele sporturi de iarnă. TURISMUL DE SEJUR se localizează cu precădere la băile curative din oraş. Calităţile apei şi activitatea ce se desfăşoară în lunile mai-octombrie asigură motivaţia acestei forme de turism. Sunt necesare multe amenajări pentru a ajunge la o mai mare activitate. TURISMUL DE CIRCULAŢIE nu a luat amploarea cuvenită, prin asigurarea bazei materiale de cazare se va mări mult numărul celor care vor poposi în oraş pentru vizite şi drumeţii la atracţiile naturale şi antropice amintite în capitolul anterior. Se practică TURISMUL INDIVIDUAL ŞI ÎN GRUP, pentru vizitarea obiectivelor social-culturale: Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti, Castelul Wesselényi, Cimitirul evreiesc, etc. care atrag turişti din judeţ şi ţară. Este bine reprezentat TURISMUL PENTRU COPII ŞI TINERET care se organizează în tot timpul anului prin vizite, la serele Staţiunii tinerilor naturalişti şi la şcolile din oraş, la Casa pionierilor şi punctul muzeistic al oraşului şi ale şcolilor. Peste 50% din vizitatorii staţiunii şi a punctului muzeistic sunt elevi dinafară oraşului. Pitoreasca zonă şi condiţiile optime de cazare şi hrană existente au determinat organele judeţene să organizeze în vacantele şcolare, mai ales vara, TABERE PENTRU PIONIERI ŞI ŞCOLARI. În vara acestui an au fost organizate 3 serii din care două cu elevi din clasele I-VIII şi o serie cu elevi din clasele IX-XII. Această forma de turism poate fi extinsă. După perioada şi timpul afectat, majoritatea turiştilor care au venit în oraş, au practicat TURISMUL DE SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ, mai ales sâmbăta după masa şi dumineca, când majoritatea au efectuat cel puţin două băi. Un număr apreciabil de turişti au venit pentru vizitarea obiectivelor din zonă. CONCEDIUL a fost utilizat de mulţi la băile oraşului. Tipul principal de acces este drumeţia iar mijloacele utilizate de turişti sunt automobilul, autobuzul şi trenul. Puţin este utilizată bicicleta în turismul din zonă.
21
Fenomenul turistic fiind foarte mobil, foarte dinamic, suportând numeroase transformări, sunt necesare a fi luate măsuri pentru o mai bună organizare în privinţa cazării, a deschiderii drumurilor pentru drumeţii în frumoasele păduri din zona şi organizarea turismului cinegetic pe măsura posibilităţilor ce le oferă zona. De asemenea este necesară o mai bună publicitate în domeniul turismului din zonă şi mai ales în editarea unor pliante pe această temă de către forurile locale şi judeţene mai ales de Oficiul judeţean de turism.
22
VI. CĂILE DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTUL
Reţeaua rutieră este veche, drumurile urmăreau traseul principalelor văi (Someş, Almaş, Agrij, Fizeş). Atât căile rutiere cât şi cele feroviare atestă funcţia de nod de trasport al localităţii. Drumurile sunt asfaltate şi au legătură bună cu principalele aşezări din judeţ şi ţară. Din Jibou spre Zalău, Şimleu, Oradea şi Carei se ajunge pe şosea asfaltată. Spre Dej duc două şosele asfaltate: cea care trece prin Gârbou şi cea care urmează cursul Someşului, prin Răstoci, unindu-se cu drumul naţional Baia Mare-Dej. La Cluj se ajunge prin Românaşi pe drumul naţional Satu Mare - Zalău -Cluj; prin Hida şi prin Dej. Cu Baia Mare este legat prin şoseaua asfaltată ce trece prin Benesat. Cu centrele de comună de pe o rază de 15-20 km avem şosele asfaltate cu excepţia comunei Năpradea, care până în anul 1978 va avea drum asfaltat ce va duce în continuare la Baia Mare. Podurile peste Someş, construite şi date în folosinţă în ultimii ani, la Ciocmani în anul 1972 şi la Someş-Guruslău în anul 1974 permit o circulaţie rapidă şi o bază pentru drumeţii în zonele mai puţin accesibile cu câţiva ani în urmă. Căile ferate sunt construite, pe teritoriul oraşului, la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1890 este atestat primul tren ce intră în gara Jibou, când se dă în exploatare linia Dej-Zalău, iar în anul 1899 se dă în exploatare linia ferată Baia Mare - Jibou. În perioada 1942-1944 linia ferată ce unea Zalăul cu Dejul era dublă. La ora actuală, staţia este automatizată cu instalaţie de centralizare electrodinamică. Pe teritoriul oraşului trece linia ferată principală Bucureşti-Braşov-Baia Mare care ne pune în legătură cu toate zonele ţării. Din oraş se desprinde linia ferată Jibou-Carei cu ramificaţie din Sarmăşag la Şimleul Silvaniei şi spre Oradea. Staţia C.F.R. Jibou are un trafic mare de călători, motiv pentru care poate emite bilete cu anticipaţie de 5 zile. Din gara Jibou pleacă sau tranzitează zilnic două trenuri rapide (Rapid 45 şi 46 ), două trenuri accelerate (Acc. 425 şi 426 ) iar în sezon încă două trenuri accelerate (Acc. 441 şi 442) şi 32 trenuri personale în cele trei direcţii principale, spre Dej, Baia Mare şi Zalău şi dinspre ele spre Jibou. În oraş există o autogară de călători. Zilnic pleacă sau tranzitează prin autogară peste 40 autobuze. Întreprinderea de gospodărie comunală dispune de trei autobuze pentru deservirea călătorilor din oraş, având curse regulate în toate direcţiile, din oră în oră. Dezvoltarea economică viitoare va duce la dezvoltarea reţelei de drumuri şi căi ferate în general prin continua modernizare şi prin dublarea liniei ferate pe distanţa Dej-Jibou în cincinalul următor şi pe linia Jibou -Baia Mare. Oraşul dispune de oficiu P.T.T.R. şi serviciu telefonic. Staţia de radioficare are peste 750 abonaţi.
23
VII. CONDIŢII GENERALE ŞI PARTICULARE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI ŞI PROPUNERI PENTRU DEZVOLTAREA LUI DE PERSPECTIVĂ CE REZULTĂ DIN CONDIŢIILE EXISTENTE ÎN ORAŞ ŞI ÎMPREJURIMI
Prezentând succint patrimoniul turistic al oraşului şi împrejurimilor, deducem că există condiţii suficiente pentru dezvoltarea turismului în această parte a judeţului nostru. Legăturile între regiunile primitoare şi cele emiţătoare de turişti, volumul, structura şi mărimea ariei de provenienţă a turiştilor oglindesc gradul de dezvoltare a regiunii primitoare. În cazul de faţă fiind vorba de stabilirea căilor optime de valorificare a Jiboului şi împrejurimilor şi, evident, de formulare a unor propuneri concrete pe bază materială, trebuie arătate în primul rând care sunt motivaţiile ce ar putea duce la formularea unei cereri şi aria de provenienţă a turiştilor potenţiali urmând ca, pe baza acestora, să se realizeze o estimare a fluxurilor posibile pe o perioadă de minimum zece ani. Cunoscând potenţialul turistic al oraşului şi împrejurimilor şi comparându-l cu situaţia altor localităţi, intrate mai demult în exploatarea turistică, se ajunge la concluzia că Jiboul şi împrejurimile pot constitui în viitor o destinaţie turistică. Motivaţia de ordin social se referă la aceea că Jiboul şi împrejurimile pot fi aleşi drept destinaţie pentru cei ce doresc să-şi petreacă un interval de timp mai mare sau mai mic într-un cadru total diferit de cel în care, cotidian, îşi petrec viaţa, mai ales pentru cei din zonele de şes. Privit şi sub aspectul motivaţiei familiale, zona oferă posibilitatea regrupării familiilor care activează în domenii şi locuri diferite, având în vedere situaţia familiilor cu navetişti periodici. Dacă adăugăm şi motivaţiile de ordin subiectiv-personal care se referă la actualele posibilităţi de odihnă, recreere activă şi cunoaştere, drumeţie, vânătoare, pescuit, dar mai ales la cele viitoare şi posibile de amenajat, atestă că Jiboul poate deveni un centru important în acest domeniu. Cererea potenţială a turismului internaţional o văd pe motivaţiile ce rezultă din cunoaşterea zonei de cei plecaţi, de rudele lor sau a celor care vor veni pe motive subiectiv-personale şi sociale. Jiboul va constitui o zonă turistică de atracţie imediată pentru arealul limitrof, reprezentat de creşterea populaţiei oraşului Zalău şi pentru comunele din jur pe o rază de 20-30 km atrase de băile curative. Nu este exclusă nici atracţia pentru turiştii din oraşele Baia Mare, Dej şi Cluj. În 1974 au fost în medie 375 turişti zilnic: 200 la băi, 75 în tabere, 100 vizitatori la obiectivele naturale şi antropice, la vânătoare, pescuit şi plajă. Se poate deci estima că în 1960 numărul lor va ajunge la 1000-1200 zilnic, iar în 1985 la 1500-1800 zilnic, iar într-un sezon, considerând intervalul l mai - l octombrie, cu o perioada de staţionare de 12 zile, se pot organiza 15 serii de turişti pe sezon, ajungând la 150.000-180.000 turişti (respectiv 20.000-25.000 turişti) în perioada celor şase luni. Abaterea turiştilor care tranzitează de pe rutele Oradea - Cluj şi Baia Mare -
24
Cluj, prin modernizarea şoselelor de legătură, ar duce la mărirea numărului de turişti atât staţionari pe 2-3 zile cât şi a celor în tranzit. Specificul locurilor reclamă o anumită structură a viitorului Jibou turistic. Toate elementele ce concură la realizarea unui program concret de valorificare ţin de condiţiile particulare în special de potenţialul turistic, baza materială, căile şi mijloacele de transport. Potenţialul turistic existent cu propunerile pe care încerc să le schiţez în prezenta lucrare ar putea contribui la realizarea unui viitor Jibou turistic de amploare mult mai mare. Baza materiala care cuprinde baza de cazare, alimentaţia publica şi agrementul este încă destul de slabă. Elementul central îl constituie baza de cazare care va duce la realizarea adecvată şi a celorlalte. Baza actuală de cazare se prezintă conform tabelului de mai jos:
NR. FORMA DE CAZARE NR. DE LOCURICRT.1. Camping cu căsuţe 142. Hotel 48 TOTAL 623. În case particulare 100 T O T A L 162
Propunerile pentru viitor sunt cele de mai jos:
NR. FORMA DE CAZARE NR. DE LOCURI OBS.Crt.1. Camping cu căsuţe 1002. Hotel 4003. Camping cu corturi 1004. Vile pentru tabere 1005. Cabane 1006. La case particulare 200 T O T A L 1000
În formularea obiectivelor de cazare am în vedere atât experienţa altor zone, cât şi situaţia actuală concretă din zonă. Pornind de la principiile geografice şi cele de sistematizare, soluţia optimă ar fi realizarea, la început, a unor obiective de cazare mai puţin pretenţioase. Între acestea, am în vedere următoarele: un hotel cu 300-400 locuri în centrul oraşului care să deservească şi necesităţile de cazare ale oraşului, o cabană cu 80-100 locuri pe terenul băilor curative din Jibou, camping cu căsuţe la băi în număr de 50 locuri, un camping cu 50 locuri tot la băi, un alt camping cu căsuţe pe malul Someşului la puntea de trecere de la Rona, un camping cu corturi de 50 locuri în pădurea Făget din apropierea Staţiunii experimentale a tinerilor naturalişti, vile pentru tabere şcolare cu 50 locuri pe terenul din apropierea Casei pionierilor. Materializarea acestor propuneri ar face ca Jiboul să intre în circuitul turistic cu o bază de cazare de circa 500-700 locuri, în care pondere egală ar avea hotelul şi cabanele cu campingurile, întregul program de investiţii se poate realiza în perioada 1976-1985 eşalonat în două etape:
25
în cincinalul 1976-1980 să se realizeze cabanele şi campingurile, iar în cincinalul 1981-1985 să fie realizat hotelul. Un obiectiv de cazare atrage şi impune neapărat realizarea unor unităţi de alimentaţie publică, armonizate cu forma de cazare şi cu nivelul unei cereri medii. Soluţia cea mai bună pare a fi aceea ca unităţile de alimentaţie publică să facă corp comun cu cele de cazare, regimul de funcţionare urmând a fi corelat cu cel de exploatare al cazării. Principalele unităţi comerciale ale oraşului la ora actuală sunt: restaurantul cu bar de zi cu 120 locuri, bufetul C.F.R. cu 20 locuri, Bufetul de pe strada S. Odorhei cu 10 locuri, bufetul de pe str. l Mai cu 10 locuri, bufetul de pe str. Traian cu 10 locuri, cantina restaurant cu 60 locuri, două cofetării, magazine mixte 4, alte magazine comerciale 7. Principalele unităţi propuse sunt în tabelul de mai jos:
NR. FELUL UNITĂŢII AMPLASAMENTUL NR. DE REGIM DECRT. LOCURI FUNCŢIONARE1. Restaurant În interiorul 100 permanent hotelului2. Bufet Băile curative 100 permanent3. Bufet La campingul 50 sezonier de la Someş4. Cantină Staţiunea tineri- 60 sezonier lor naturalişti
Agrementul - factor de primă mărime în definirea turistică a unei zone - determină azi, mai mult ca oricând, chiar cuantumul cererii şi realizărilor economice. Practica a dovedit că un peisaj oricât de valoros, poate fi cotat drept mediocru sau poate fi solicitat într-o foarte mică măsură datorită lipsei dotărilor de agrement. Dotările pe linie de agrement trebuie astfel concepute şi amplasate încât să suplinească lipsa obiectivelor turistice create de om sau de natură. În deplină corelare cu baza de cazare, de alimentaţie publică, precum şi cu căile de circulaţie, propunerile pentru agrementarea turiştilor ar fi următoarele: - un ştrand cu apă rece pe Valea Fizeşului lângă băile curative; - iar alături o bază sportivă alcătuită din teren de volei, tenis, handbal, popicărie; - o altă bază sportivă pe malul Someşului la Rona cu teren de volei, handbal şi o mică bază nautică cu bărci de râu; - un parc de distracţii, amenajat lângă actualul stadion de sport; - organizarea şi amenajarea unui patinoar la băile Jibou şi pe malul oraşului în timpul iernii; - organizarea unei expoziţii permanente cu evoluţia olăritului din satul Tihău, expoziţie ce poate fi amenajată ca parte a punctului muzeistic din oraş; - amenajarea unor expoziţii permanente cu portul popular din zonă, în cadrul punctului muzeistic; -continuarea dotărilor muzeistice din oraş. Căile de comunicaţie sunt în general bune. Sunt necesare câteva amenajări după cum urmează: - asfaltarea drumului ce duce la puntea de la Rona pe o lungime de l km;
26
- asfaltarea drumului de la Grădina Zmeilor; - amenajarea ştrandului de la Ţicău - asfaltarea drumului de pe str. Băilor în lungime de l km şi racordarea lui cu şoseaua Jibou-Zalău; - organizarea unor drumuri de acces spre Dumbrava Brebi, pădurea Făget, Valea Roşie şi spre Piscuiul Ronei (Dealul lui Rákóczi). Faţă de aceste propuneri minime pe măsura dezvoltării turismului în oraş sunt sigur că se vor găsi atât propuneri mai numeroase cât şi soluţii mai optime.
27
VIII. TRASEE TURISTICE
În prezentarea principalelor trasee turistice nu voi descrie obiectivele şi importanţa lor deoarece a fost făcută la capitolele anterioare, mă voi referi la traseu şi unele completări care n-au fost incluse .
TRASEUL NR. 1. Centru- Strada Parcului -Dealurile Sălajului. În centrul oraşului, din micul parc amenajat prin muncă voluntară în anul 1953 se vede Casa orăşenească de cultură, frumoasa catedrala ortodoxă şi complexul de deservire a Cooperativei meşteşugarilor . Ne continuăm vizita pe str. Parcului, unde pe stânga la nr. 5 se află noile localuri pentru învăţământ : noua şcoală generală cu 16 săli de clasă, sediul Casei de copii şcolari şi sediul internatului. Pe aceeaşi stradă, dar la nr. 14 întâlnim fostul castel Wesselényi unde îşi desfăşoară activitatea Casa pionierilor, Staţiunea tinerilor naturalişti, Punctul muzeistic şi secţia de covoare a Cooperativei meşteşugarilor. După ce am vizitat serele trecem în partea sudică a curţii unde ne întâmpină noul cartodrom şi sala de gimnastică. Ne continuăm drumeţia prin pădurea de foioase, iar la marginea sudică a sectorului economic al Staţiunii tinerilor naturalişti, în punctul cel mai înalt din această zonă, întâlnim ruinele cavoului familiei Wesselényi. Din acest punct se vede foarte bine întregul oraş, calea ferată şi drumurile ce duc din oraş spre comunele Surduc, Bălan şi Creaca. Ne continuăm traseul pe Dealurile Sălajului prin frumoasele păduri de foioase şi bogatele livezi de pomi fructiferi, bază importantă pentru turismul cinegetic.
TRASEUL NR. 2. Str. Libertăţii- Băile Jibou -Dumbrava Brebi Din centrul oraşului mergem spre sud-vest pe lângă clădirea Consiliului popular orăşenesc şi cea a Policlinicii din localitate, de unde ajungem în str. Libertăţii unde întâlnim Spitalul orăşenesc Jibou. După aproape 300 m de la spital, ajungem în şoseaua judeţeană Jibou-Zalău, iar la intersecţia acestor două străzi, peste calea ferată se află Centrul de prelucrare a legumelor şi fructelor. Continuăm drumeţia pe str. Doja până la ieşirea din oraş după aproape 100 m. pe malul stâng al Văii Fizeşului întâlnim băile Jibou, indicate în afecţiunile hepatobiliare, gastrointestinale şi boli de nutriţie. De la băi, traversăm şoseaua şi calea ferată şi ajungem pe drumul comunal în Ciutărie, cătun al oraşului, loc foarte pitoresc de unde începem ascensiunea pantei nordice a Dumbrăvii Brebilor cu pădure deasă şi primitoare. Pe culmea dealurilor ne continuăm drumeţia până la vestitul Porolissum (Moigrad). Pe traseu se pot organiza popasuri la băi, în Ciutărie, pe dumbravă, la Moigrad.
TRASEUL NR. 3. Str. T. Vladimirescu-Rona-Cheud-Cheile Ţicăului. După ce lăsăm în dreapta str.Stadionului ce duce la zona blocurilor şi la terenul de sport, întâlnim liceul din localitate, sediul Cooperativei meşteşugarilor şi magazine comerciale. La capătul străzii lăsăm în stânga str. Cărămidarilor ce duce la Căminul spital neuropsihici şi la ferma I.A.S. şi ne continuăm drumeţia pe strada Ronei până la puntea de peste râul Someş. După ce am trecut Someşul peste punte, din imediata apropiere a râului, începe panta ce ne duce spre Piscuiul Ronei (Dealul
28
lui Rákóczi). După ce am ajuns sus, la 420 m altitudine, priveliştea este încântătoare. În zare vedem Dealul Virnei la 40-45 km şi Someşul care şerpuieşte în lunca sa până se pierde în Cheile Ţicăului. Pe culmea dealurilor sau prin frumoasele păduri ne continuăm drumul până la "Moşul şi Baba" unde ne oprim pentru a admira frumoasa sculptură dăltuită de agenţii externi de-a lungul anilor. După ce am luat masa, apa izvorului din apropiere ne stă la dispoziţie. Aparatul de fotografiat neuitat acasă va imortaliza pe peliculă frumosul grup de excursionişti ce s-au căţărat pe "Moşul şi Baba". Lăsând în stânga direcţiei de mers satele Someş-Guruslău, Traniş, Vădurele şi Năpradea ajungem la Prisnel. de unde coborâm 4-5 km spre frumoasele Chei a Ţicăului. Drumeţia de o zi ia sfârşit în frumoasa zonă a Dealului Mare, iar după ce am trecut cu podul plutitor Someşul, luăm trenul din gara Benesat sau autobuzul pentru a ne reîntoarce în micul orăşel de pe Someş - Jibou.
TRASEUL NR. 4. Str. l Mai – Gara – Var - Tihău - "Grădina Zmeilor" După ce am parcurs zona magazinelor comerciale de pe str. l Mai, ajungem la complexul C.F.R., iar la ieşirea din oraş ne întâmpină balastiera şi mica, dar frumoasa strâmtură a Someşului de la Turbuţa –Var. După vizitarea peşterilor de la Var, ne continuăm excursia pe şoseaua judeţeană Jibou-Hida iar în satul Tihău ne oprim pentru a vizita monumentul eroilor căzuţi în luptele pentru eliberarea Ardealului în 1944, vizităm locul castrului roman şi purtăm discuţii cu urmaşii vestiţilor olari de la Tihău. După o oră de mers pe şoseaua ce duce la Hida ajungem în Gîlgăul Almaşului, de unde pe un drum comunal ajungem la frumoasa zonă de la "Grădina Zmeilor", de unde priveliştea deschisă de Valea Almaşului este încântătoare.
29
IX. CONCLUZII
Consider necesară prezenta lucrare pentru activistul cultural în cunoaşterea trecutului, prezentului şi perspectivelor viitoare ale aşezării pentru organizarea activităţilor instructiv-educative cu localnicii şi turiştii cure poposesc pe aceste plaiuri. Obiectivele prezentate ca atracţii turistice constituie teme ale activităţilor instructiv-educative. Expunerile cu tema "ţinutul natal" sunt prilej de relevare a grandioaselor realizări obţinute de poporul nostru în cei treizeci de ani de viaţă liberă. Dezbaterile vor trata munca locuitorilor pentru un trai mai bun, preocuparea pentru cinstirea şi preţuirea creaţiilor inteligenţei umane de-a lungul istoriei pentru progres şi civilizaţie. Evenimentele petrecute pe aceste meleaguri oferă teme ale unor simpozioane instructiv-educative pentru tineretul din oraş şi vizitatorii noştri. Simpozionul "Lupta maselor populare împotriva exploatării feudalo-capitaliste de pe moşia Wesselényi, pentru împroprietărire şi o viaţă mai bună" poate şi este necesar a fi prezentat. "Lupta maselor populare şi a forţelor armate pentru eliberarea localităţii de sub dominaţia dictaturii hortisto-fasciste" poate constitui tema simpozionului sau a evocărilor istorice ce se organizează în perioada premergătoare zilei de 15-16 octombrie, ziua eliberării localităţii de sub aceasta dominaţie (15-16 X.1944). Străbătând traseele turistice indicate putem organiza adevărate manifestări de educaţie patriotică, materialist-ştiinţifică, legate de nenumăratele puncte întâlnite, de frumoasele monumente ale naturii existente în zonă. Prin acţiunile educative vom contribui la păstrarea şi valorificarea superioară a mediului înconjurător, a locului de muncă şi viaţă, a frumuseţilor naturale şi antropice. Pentru vizitatorii băilor Jibou, calitatea apei curative, aşezarea geografică a staţiunii şi mediul înconjurător, acţiunile organizate de activiştii casei de cultură, vor constitui momente de destindere şi recreere, o odihnă activă necesară şi binevenită. Punctul muzeistic cu frumoasele şi valoroasele obiecte expuse va completa armonios girul manifestărilor educativ-instructive organizate pentru turişti, loc potrivit pentru prezentarea succintă a trecutului de luptă şi muncă a locuitorilor acestor meleaguri, precum şi perspectivele luminoase ce ne sunt deschise în următorul cincinal şi deceniu. Drumeţiile organizate în afara oraşului constituie alte forme şi mijloace prin care vizitatorul nostru poate admira munca plină de entuziasm a harnicilor noştri agricultori pentru sporirea rodniciei pământului, pentru păstrarea acestei bogăţii naţionale, bun al întregului popor. Constructorii au completat armonios peisajul prin durabilele poduri peste Someş făcând posibilă o rapidă circulaţie şi dând posibilitate doritorilor de a pătrunde mai uşor în frumoasele păduri cu vânat preţios. Activistul cultural, organizator al drumeţiilor, nu va scăpa prilejul de prezentare ştiinţifică a cadrului natural din zonă, a minunatelor vestigii istorice sălăjene, a luptei înaintaşilor noştri pentru propăşirea neamului românesc, a muncii pline de entuziasm dusă de actuala generaţie pentru ridicarea ţării pe noi culmi de progres şi bunăstare.
30
Puţinele aspecte redate în lucrare reprezintă un mănunchi de elemente caracteristice ale unui peisaj bogat şi complex din frumoasa zonă a Sălajului. Doresc ca lucrarea să contribuie la mobilizarea noastră în valorificarea deplină şi superioară a potenţialului turistic, la educarea politico-ideologică şi materialist- ştiinţifică, la lărgirea orizontului de cunoaştere, la o superioară preţuire a realizărilor prezente, a luptei şi muncii oamenilor, la mobilizarea şi sporirea efortului pentru înfăptuirea vastului program deschis de Congresul al Xl-lea al partidului locuitorilor acestui ţinut, la realizarea politicii interne şi externe a statului nostru sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comunist Român.
31
X. BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Ceauşescu - Conferinţa Naţională a P. C. R. – 1972.2. *** - Congresul X-lea al P. C. R. Ed. Buc.19703. *** - Istoria României,voi.I-IV. Ed.1963,4. *** - Din istoria Transilvaniei, Vol. I-II. 1966.5. *** - Monografia geografică a R.P.R. Ed.1960.6. Suciu Coriolan - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania. Ed. Bucureşti 1968.7. Petry Mór - Monografia judeţului Sălaj. Ed.1906.8. V. Cheresteşiu. Adunarea Naţională de la Blaj 3-5 mai 1948. Editura.1966.9. D. Ilea - Monografia şcoalei primare din Jibou. Ed. Zalău, 1936.10. T. Morariu şi V.Sorocovschi - Judeţul Sălaj, Bucureşti 1972.11. D. Stoica, I.P. Lazar. Schiţă monografică a Salajului. Ed.1908.12. Anuarul Statistic. 1972, 1973.13. Recensământul populaţiei din anii 1910, 1920, 1930, 1956, 1966.14. Planul cadastral şi planul oraşului - 1973.15. Revista "Terra" nr.6/1970; nr.4/1970; nr.6/1971.16. "Îndrumătorul cultural", nr.2/1962.17. "România pitorească" nr.3/1974.18. "Îndrumătorul cultural" - colecţia din anii 1970-1974.19. Ziarul local "Lupta Jiboului" 1951.20. Colecţia ziarului judeţean Năzuinţa din anii 1973-1974.
![Proiect Tehnic Ambulatoriu Jibou[1]](https://static.documente.net/doc/80x56/5571fb13497959916993e29e/proiect-tehnic-ambulatoriu-jibou1.jpg)
![Ambroise Frontrier, Pr. - Sfantul Nectarie din Eghina [Schita Biografica].pdf](https://static.documente.net/doc/80x56/577c7f2a1a28abe054a37d59/ambroise-frontrier-pr-sfantul-nectarie-din-eghina-schita-biograficapdf.jpg)
