JANICE BARTLETT

Salvamarul

ALCRIS

Capitolul 1

Megan Lovell ezit` la stop, apoi \n cele din urm` coti ladreapta spre lac. Autostrada ar fi trebuit s` fie mai liber`la ora asta; era o sear` minunat` [i se hot`r\ s` se bucurede ea.

Cerul str`lucea \n nuan]e de auriu [i roz, ca un vitraliu,deasupra [oselei care [erpuia spre lac. Cu excep]ia ctorvab`rci cu motor aflate pe lac, suprafa]a acestuia era lini[tit`,reflectnd cerul [i umbrele v`ii, aducnd amurgul aici maidevreme ca \n restul globului. Priveli[tea o f`cu s` regretec` nu luase aparatul de fotografiat.

Trecu prin fa]a c`su]elor de vacan]`, unde oameniistrngeau resturile de la cin`, apoi preg`teau copiii deculcare, pentru ca mai apoi p`rin]ii s` se poat` lini[ti [i eicitind sau discutnd. Apa lacului mai str`lucea ca ooglind`, dar curnd \ntunericul urma s` pun` st`pnire pe]inuturi.

Megan l`s` \n urm` satul de vacan]`, lund-o pe undrumeag ce se \ngusta la un moment dat din cauza unorstnci care scoteau capetele seme]e din ap`. Prin cr`p`turilelor r`zb`tuse cte un brad. Opri ma[ina \ntr-un nor de praf[i cobor\. G`si o stnc` pe care se a[ez` confortabil. Vedereacare se deschidea \n fa]a ei \i t`ie respira]ia. Acestemomente unice de frumuse]e, de pace, de lini[te f`ceau cavia]a s` merite tr`it`. Culorile erau incredibile,incandescente, moi, subtile, culori de acuarel`.

Zgomotul f`cut de motorul unei b`rci \ntrerupselini[tea. Curnd, ambarca]iunea ap`ru \n raza ei vizual`,t`ind suprafa]a apei, f`cnd mici valuri care se loveau demaluri. Nu vedea plasele pesc`re[ti obi[nuite, dar tipul debarc` \i era cunoscut; era probabil \nchiriat` din port.Motorul se opri, iar barca se deplasa spre centrul acelui micgolf, care p`rea p`r`sit la aceast` or`.

Megan urm`ri scena f`r` prea mult interes la \nceput,\ntrebndu-se dac` cei afla]i la bord aveau probleme cumotorul sau voiau doar s` se bucure de lini[tea serii. Se\ndoia c` o puteau vedea la \n`l]imea la care se afla pestnc`, dac`-i puteau distinge contururile \n amurg.

De fapt, era momentul s` plece din acel loc. Deveni dintr-odat` con[tient` c`-i era foame [i c` era foarte obosit`.Umerii ar[i de soare o cam dureau, iar pome]ii obrajilorerau [i ei marca]i de ziua petrecut` sub razele soarelui.

De toamna pn` prim`vara, Megan preda la gr`dini]a dinlocalitate [i lucra ca salvamar pe plaja public`. Aceste dou`

6 JANICE BARTLETT

slujbe erau bune pentru ea, pentru c`-[i putea faceprogramul a[a cum dorea. Avea vechime de [ase ani casalvamar, iar de patru era [efa echipelor de salvamari de peplaj`.

Ar fi trebuit s` fii s`tul` de acum de ap` se gndi earidicndu-se alene; dar [tia prea bine c` nu se va plictisiniciodat` de ea, de aceste locuri. Se sim]ea ca acas` laDevils Lake. Iar dac` vreodat` ajungea s` cread` c` vatrebui s` pl`teasc` un pre] pentru ct de bine se sim]ea aici,ei bine, era un gnd pe care-l ]inea doar pentru sine.

Era pe punctul de a se ridica [i a se \ndrepta spre ma[in`,cnd v`zu ceva mi[cndu-se. Erau doi b`rba]i care st`teau\n picioare. |[i \nchipui c` erau b`rba]i. Barca se unduia deparc` ar fi avut ceva greu pe ea, lupta parc` s` r`mn` lasuprafa]`. Apoi, acel contur lung, \ntunecat se scufund`\mpro[cnd apa \n jur, provocnd valuri pe suprafa]alini[tit` a apei. Pentru o secund`, i se p`ru c` vede o umbr`care lupta s` r`mn` deasupra apei, apoi aceasta \ncepu s`se deplaseze, de[i putea fi doar o iluzie optic`, dup` care sel`s` \nghi]it` de suprafa]a apei.

Megan asista la scen` cu mirare, vru s` strige, dar cumva\i era imposibil s-o fac`. Nu \n]elegea ce se petrecea subochii ei. Deja valurile f`cute de \naintarea aceleiambarca]iuni \ncepur` s` se mic[oreze, iar umbra cea\ntunecat` pieri de parc` n-ar fi existat niciodat`. Cndmotorul b`rcii murea cu ultimele zvcniri, Megan s`ri de pestnc` [i alerg` ct putea de repede.

SALVAMARUL 7

T`lpile sandalelor \i alunecar`, c`zu \n genunchi, dar nuse l`s` marcat` de durere. G`si mai repede de ct [i-ar fi\nchipuit c`rarea spre ap`, cu privirea nedezlipit` de locul\n care se petrecuse accidentul.

Megan se opri pentru a-[i scoate sandalele [i a-[i aruncablugii. Nici m`car nu avu timp s` se gndeasc`. Un salvamarnu avea timp pentru asta, cnd [tia c` via]a cuiva este \npericol. Era gata s` sar` \n ap`, cnd v`zu ceva care sparsesuprafa]a lini[tit` a apei chiar \n mijlocul lacului. Era un bra]care probabil cerea ajutor. Asta putea s` vad`. Lupta cuultimele puteri.

Megan s`ri, lovind apa cu putere, con[tient` c` eraextrem de rece pentru ora aceea. Nu trebuia s`-[i ia ochii depe locul \n care v`zuse victima, dar acesta era \nc` preadeparte. Viteza era foarte important` acum.

|not` ridicnd capul de cteva ori, pentru a se convingec` mergea \n direc]ia dorit`.

Cnd i se p`ru c` ajunge aproape, ridic` repede capuldeasupra apei.

|ncearc` s` rezi[ti, \i spuse Megan \n gnd. |ncearc`, mairezist` o clip`. Pentru o secund` i se p`ru c` lacul c[tigase\n fa]a ei, c` pierduse din priviri locul \n care trebuia s`ajung`, dar atunci un cap ap`ru din nou la suprafa]`. Era unb`rbat care plutea pe spate, cu ochii \nchi[i, apa [iroindu-ipe fa]`. P`rea mort.

Megan se strecur` sub trupul acestuia, \l prinse deb`rbie, \[i trecu bra]ul peste pieptul lui, [i-l trase pre ea. Era

8 JANICE BARTLETT

preg`tit` ca acesta s` opun` rezisten]`, dar nu ced` greut`]ii[i for]ei lui. Cnd acesta ced`, Megan \i strig`:

Stai lini[tit, nu te mai agita, sunt aici ca s` te ajut. M`auzi? Relaxeaz`-te!

Omul se agit` necontrolat o clip`, dar apoi ced` [i spuse: Nu [tiu s` \not.

Nu-i nimic, zise ea destul de tare, prinzndu-l cuputere. B`rbatul era greu, mult prea greu pentru ea. Funevoit` s` ias` la suprafa]` de cteva ori, s` trag` aer.|ntunericul se l`sase cu o repeziciune uimitoare. Era unmiracol c`-l v`zuse la ora aceea; dup` alte zece minuteprobabil c` nu l-ar mai fi v`zut. Dac` ar fi putut \notapn` la prima stnc`, ar fi fost foarte bine; cuno[tea preabine acele stnci destul de abrupte. Se sim]ea deja f`r`putere.

|l am`gise. Nu era bine; n-ar fi trebuit s` fac` asta. Dac`nu reu[ea... dar refuz` s` se gndeasc` la aceast` variant`.Se opri, ridicnd capul b`rbatului deasupra apei.

Trebuie s` m` aju]i, \i spuse. M` auzi?I se p`ru c` trece foarte mult, apoi, el parc` mi[c` \ncet

capul. Vreau s` faci pluta pe spate, cu minile pe umerii mei.

Po]i face asta?Din nou t`cere, o t`cere mult prea lung`. El mi[c` abia

imperceptibil din cap. Megan se \ntreb` dac` [i mintea \ilucra la fel de \ncet.

SALVAMARUL 9

B`rbatul f`cea acum pluta pe spate, iar ea \i sprijineacapul cu un bra], pentru a se asigura c` nu \nghi]ea ap`.Schimbar` apoi pozi]iile, el prinzndu-se de umerii eifragili. Pentru o secund` deschise ochii. Nu [tia ce culoareaveau pentru c` era prea aproape. Observ` \ns` c` f`cea unefort disperat de a se ]ine de ea. |ncerc` s`-i spun` ceva, darnici vorbele ei nu mai ie[eau cu u[urin]`.

|ncerc` mi[c`ri \nv`]ate la cursurile de perfec]ionare \nechipa olimpic`. Secundele treceau \n defavoarea lor; eraun co[mar, ea temndu-se de \ntunericul tot mai accentuat[i de r`ceala apei. Ce f`cea dac` o l`sau puterile? Ar aveasufletul s`-l lase s` se duc` la fund, \n adncuri?

Auzi motorul unei ma[ini \n dep`rtare, apoi strig`tulunei bufni]e. Se \ntreb` dac` acest b`rbat ar muri [i arr`mne cu minile \ncle[tate \n umerii ei, ce-ar face? Darrespira]ia lui r`sun`toare \i alung` aceast` team`.

|n fa]a lor se vedea o stnc`, iar ea se rug` s` ajung` cuel pn` acolo, purta]i de valuri dar f`r` a-l l`sa s` se loveasc`la cap.

Erau acum aproape de stnc`. Apa rece \l lovea pestefa]` pe b`rbat [i acesta respira greu.

Deodat`, Megan v`zu dou` lumini pe drumul dedeasupra golfului trecnd pe deasupra copacilor, pestema[ina ei parcat` acolo. |[i imagin` c` [oferul care admirac`derea \ntunericului nu ghicea drama care se petrecea subochii lui. Dumnezeule, numai dac` ar cobor\ vreunul la ap`s` verifice dac` mai era cineva acolo! se gndi ea.

10 JANICE BARTLETT

Dar ma[ina nu opri, ci \[i continu` drumul. Poate c`[oferul se uitase la ma[ina ei Honda, parcat` acolo,\ntrebndu-se pe unde ar putea fi proprietarul, dac` aveanevoie de ajutor. Da, avea.

Am ajuns \ntr-un loc ferit; acum trebuie s` te desprinzide mine, strig` la b`rbatul ag`]at de ea.

El execut` ce i se spusese, dnd drumul la un deget, apoila celelalte. Megan se strecur` dedesubt, \ncercnd s`-lorienteze spre stnc` dar s`-l [i protejeze. Se lovi r`u lamn` [i la genunchi, dar nu avea timp s` simt` durereaacum. Stnca era prea abrupt`; trebuia s`-l duc` \ncontinuare, spre un loc unde s`-l poat` ridica.

Deodat`, z`ri un astfel de loc; era destul de \ngust [i cuun ultim efort se ridic` tr`gndu-l [i pe cel salvat. |i a[ez`capul pe stnc` apoi se lupt` s`-i trag` tot corpul din ap`.Era att de greu!

Megan tremura de team`, de frig, de epuizare. Darreu[ise, era sigur` de asta. R`mase al`turi de el, jum`tate pestnc` jum`tate \n ap`, respirnd greu.

Dup` cteva secunde, \ncepu s` se gndeasc` la cineputea apela dup` ajutor. Nu-l putea l`sa singur. |i era team`s` opreasc` vreo ma[in` care trecea pe acolo. Nu [tia cumar`tau acei b`rba]i din barc`. Cine erau? Dac` vor veni dup`el s`-l ucid`, dup` ce ea se luptase din greu s`-l salveze?

Era prima oar` c` salva pe cineva aflat att de departe deplaj`, unde se putea chema imediat ambulan]a, care nuf`cea mai mult de zece minute pn` acolo.

SALVAMARUL 11

Dac` ar fi fost pe plaj`, ar fi trebuit s` fixeze capul acestuib`rbat, pentru c` era lovit. Dar cnd trecu o alt` ma[in` pedrum, Megan deveni [i mai con[tient` de vulnerabilitatealor. B`rbatul nu fusese victima unui accident; cineva\ncercase s`-l omoare. Cei doi b`rba]i din barc` n-ar fi preaferici]i s` vad` c` d`duser` gre[.

Megan oft`, [i cu ultimele puteri se ridic` \n capuloaselor. Tremura din tot trupul... |ntinse o mn` spreb`rbatul pe care-l salvase. Acesta gemu.

M` auzi? \l \ntreb` ea. Po]i s` te ridici \n picioare?Se f`cu din nou t`cere, apoi el repet`: S` m` ridic?Megan sesiz` c` omul se lupta s` \n]eleag`. Da, cred c` da. M` doare capul... M-a[ putea duce dup` ajutor, zise Megan, dac` a[ [ti c`

e[ti \n siguran]` aici.Trecur` cteva clipe. Nu, zise el cu un geam`t puternic. Ajut`-m` s` m`

ridic.Megan \l ridic` nu [tiu nici ea cum, cu ce puteri, pentru

c` [i ei \i tremurau picioarele. Era \nalt [i destul de solid [ise \mpiedic` imediat ce ea \l puse \n picioare, iar ea trebuis`-l prind` de mijloc ca s` nu cad`.

T`lpile o dureau cumplit din cauza pietrelor care-izgriaser` pielea. Nici nu mai [tia unde-i erau hainele. Nuavea dect tricoul ud, care nu-i oferea nici o protec]ie. Daracum era prea trziu.

12 JANICE BARTLETT

B`rbatul avea totu[i tricou, pantaloni, ba chiar [i pantofi. Ct fusese \n ap`, ea crezuse c` era doar un co[mar, dar

acum realiz` c` era mult mai r`u. Aveau de urcat stnca pecare reu[ise s`-i ridice trupul. |i alunecau picioarele, iargreutatea lui \i d`dea de furc`. Bra]ul a[ezat pe umerii ei sesim]ea ca o bar` de fier, pe care \n condi]ii normale n-ar fiputut s-o ridice niciodat`.

Cu toate acestea, parc` nu mai ra]iona; continua s`\nainteze foarte greu, r`nindu-[i [i mai tare t`lpile,sprijinindu-l cu ultimele puteri, oprindu-se, \mpiedicndu-se,\ngenunchind, \ncercnd s`-l \ncurajeze.

Fii atent aici. S` evit`m copacul. Haide, rezist`,aproape am ajuns.

{i chiar dac` nici ei nu-i venea s` cread`, reu[iser`.Ajunseser` la un loc nivelat, de unde se vedea ma[ina ei.G`sir` [i cap`tul care nu era \mprejmuit cu gard, \l ocolir`[i \n cele din urm` b`rbatul se sprijini de capota ma[inii \ntimp ce ea c`ut` cheile, s` descuie portiera. Tocmai atuncirealiz` cu oroare c` nu [tia unde erau cheile.

Dumnezeule! Unde le-am pus? |n buzunarele blugilor? Nu-[i amintea. Dar portiera era

deschis` [i cnd se aprinse becul din plafon, lumin` cheileaflate \n contact, Megan sim]i o mare u[urare, a[a cumpoate nu sim]ise pn` atunci vreodat`. |i mul]umi ceruluipentru c` fusese ... neatent`!

Se aude o ma[in`, spuse b`rbatul cu o voce care oalarm` din nou.

SALVAMARUL 13

Urc`, zise Megan; gr`be[te-te. Aproape c`-l \mpinse \nma[in`, apoi trnti portiera [i alerg` spre locul [oferului.Cnd ma[ina ei fu luminat` de farurile celei care se apropia,erau a[eza]i.

Megan nici nu respir` pn` cnd ma[ina care trecu pelng` ei se dep`rt` \ndeajuns.

|i tremura mna cnd r`suci cheia \n contact. Motorulizbucni imediat la via]`.

Se uit` la cel de lng` ea, de parc` devenise tocmaiatunci con[tient` de el, \ntr-un mod destul de straniu [i\nfrico[`tor. |ntorcnd capul spre el, se a[teptase s`-l vad`stnd cu ochii \nchi[i, dar acesta o privea cu ni[te ochialba[tri expresivi. Fusese destul de puternic, reu[ind s`reziste pn` acum, lucru destul de rar \n cazul unui b`rbat.|n pu]ina lumin` de la bordul ma[inii, v`zu c` era \nalt,puternic, cu umerii largi, dar cu figura marcat` de durere.Avea p`rul blond. Citi ceva \n privirile lui, poate era preacircumspect, care o f`cu s` se team` [i mai mult. Nici un omobi[nuit nu este lovit din senin apoi aruncat peste bordulunei b`rci.

Cine e[ti? o \ntreb` el din senin. De ce m-ai ajutat?Ea trase aer \n piept. Sunt Megan Lovell. M` ocup de plaja public`. Tocmai

plecam cnd... aici se opri o clip`, mu[cndu-[i buzele;trebuie s` te duc la spital.

|l sim]i tensionndu-se \n t`cerea care urm`, dar apoi ell`s` capul pe spate [i \nchise ochii.

14 JANICE BARTLETT

Bine, zise el, dar nu spune nimic... pe naiba! Trebuies-o faci! N-ar avea sens!

Nu te \n]eleg. Ce nu ar avea sens? Ce s` nu spun? Megan ap`s` pe accelerator, lund-o spre ora[. De jur-

\mprejur, doar \ntunericul. Pentru prima oar` \n ultima or`,\ncepu s` se simt` \n siguran]`.

El nu-i r`spunse direct. Ce ai v`zut?Megan spuse adev`rul. Doi b`rba]i care te-au aruncat din barc`.Vocea lui sun` [i mai distant, de parc` ar fi f`cut un efort

deosebit s` r`spund`. I-ai v`zut? Vrei s` [tii dac` i-a[ putea identifica? Nu! Dar tu \i

cuno[ti!El nu-i r`spunse. Cnd \l privi din nou, observ` c`-i alunecase capul pe

marginea geamului portierei. Ar`ta ca [i cum ar fi adormit,dar era sigur` c` nu era a[a. Chiar [i \n \ntuneric se vedeasngele curgndu-i pe frunte.

Megan apas` pe accelerator [i ma[ina zvcni nervos.|ncepur` s`-i treac` tot felul de gnduri prin minte. Dac` var`mne paralizat pentru c`-l for]ase s` mearg`? Dac` murea?Nici m`car nu [tia cum \l cheam`.

Din fericire, clinica medical` care avea cteva paturiafectate accidentelor de pe plaj` se afla destul de aproape.Trase ma[ina chiar \n fa]a intr`rii puternic luminate.

SALVAMARUL 15

Chiar \nainte ca ea s` coboare din ma[in` ap`ru oasistent` care estim` dintr-o privire starea bolnavului [id`du ordine alteia care venea \n spatele ei.

Megan oft` u[urat` pentru c` o recunoscuse peasistent`. O cuno[tea pe Pam, care avea reputa]ia uneiasistente foarte competente. Deveni dintr-o dat` con[tient`c` era ud`, c` era dezbr`cat`, dar deja pacientul fusese luatpe targ`, dup` ce i se verificase tensiunea.

Cnd asistenta se \ntoarse, o \ntreb`: Ce s-a \ntmplat? L-am salvat de la \nec, r`spunse Megan. |n ce stare

crezi c` se afl`?Femeia ridic` din sprncene, apoi spuse: Dumnezeule, e[ti ud` leoarc`. Stai aici, nu te mi[ca!Megan se trezi \ntr-un scaun cu rotile, cu picioarele

introduse \ntr-un lighean cu ap` [i o substan]` care usturacumplit. Asistenta \i aplic` un antiseptic pe genunchiul caresngera, apoi un bandaj.

De ce n-ai chemat ambulan]a? Pentru c` asta nu s-a \ntmplat pe plaj`, r`spunse

Megan, dup` ce ezit` o secund`. Apoi se hot`r\: Pam, ni[teb`rba]i l-au aruncat \n lac, era incon[tient. Cred c-ar fi bines` chemi poli]ia.

Amica ei o privi lung. E[ti sigur`? Apoi scutur` din cap. Nu-i nimic, o s` le

explici tu cum s-a \ntmplat.

16 JANICE BARTLETT

|n timp ce a[tepta s` vin` poli]ia, Megan accept` un halat[i ni[te papuci. Privindu-se, strmb` din nas; oricum, numai era ca mai \nainte, foarte sumar \mbr`cat`.

Megan cuno[tea aproape toat` lumea din acel or`[el, a[ac` n-o mir` cnd sosi tat`l unui pu[ti pe care-l \nv`]ase s`\noate.

R`spunse bucuroas` la salutul lui. Domnule Tevis! Sau nu, domnule ofi]er Tevis ar trebui

s` v` spun! Pete este mai bine. Asta dac` nu te sperie uniforma. Din contr`, m` bucur c` este cineva cunoscut. Cum se

simte b`rbatul? \ntreb` ea privind spre camera de gard`. Este \nc` incon[tient. A suferit o lovitur` puternic`, dar

nu m` surprinde. A reu[it s` vorbeasc`? }i-a spus ceva?Megan \ncuviin]`. Se exprima greoi, dar p`rea... ra]ional.Pam disp`ruse din nou. Pete Tevis privi curios ligheanul

\n care Megan avea picioarele cufundate. Ai sngerat? Ce po]i s`-mi spui?Megan \ncepu s`-i povesteasc` totul de la \nceput. El

f`cu \nsemn`ri, apoi o privi lung: E[ti sigur` c` barca venea dinspre port? Se poate, dar nu pot fi sigur`.F`r` un cuvnt, el se ridic` [i porni spre biroul de la

recep]ie de unde telefon`. Nu auzea ce spune, dar re]inu unsingur nume:Joe Carlson din port. Cnd se \ntoarse, eracam \ncruntat:

SALVAMARUL 17

Ni[te str`ini au \nchiriat o barc` dup`-amiaz`, spreamurg. Apoi au \napoiat-o [i au plecat. O s` vedem ce auscris pe formularul de \nchiriere, dac` au dat date reale. Nusunt sigur dac` pe ei \i c`ut`m.

Megan a[tept`. {tii ceva despre acest b`rbat pe care l-ai salvat?Nu era un b`rbat pe care s`-l ui]i u[or, se gndi ea.

Scutur` din cap. Este prima oar` c`-l v`d. Nu re]in toat` lumea care

trece vara pe aici, dar nu cred s`-l mai fi v`zut. Nici nu mi-aspus numele.

Pam zice c` nu are acte. Tevis o privi lung apoi zise:sper s`-mi poat` spune singur ce s-a \ntmplat. O s` \ncercs` dau [i de cei doi care au \nchiriat barca, dac` datele lorsunt reale. Ei bine, o s` m` descurc cumva. Ar trebui s` teduci acas`, s`-]i usuci p`rul, s` bei un ceai fierbinte. Nu credc` te sim]i prea grozav.

O s` m` simt mai bine cnd o s` aflu c` b`rbatul [i-arevenit.

Pete ridic` din umeri. Dac` a avut for]a necesar` s` ias` din lac [i s`

str`bat` drumul, nu m` \ndoiesc c`-[i va reveni destul derepede. Nu-]i face probleme pentru el, nu va muri, esteun tip tare.

Megan \[i aminti c` b`rbatul avea o figur` foarte\ncordat`, c` era puternic, c` f`cuse un efort supraomenesc

18 JANICE BARTLETT

s` mearg` cu capul ridicat, apoi s` [i schimbe cteva vorbecu ea. Iar cuvintele lui fuseser` ra]ionale. Ar fi fost mult maipanicat dac` ar fi fost un tip obi[nuit.

Dar apoi \[i aminti cnd \l z`rise prima oar` [i \i p`rusemort. Apoi, \n ma[in`, cu chipul palid, cu sngele [iroindu-ipe fa]`. |ncercnd s`-[i ascund` frisoanele zmbind.

Mul]umesc, Pete.Dup` ce salut`, omul plec`, iar ea \[i scoase picioarele

din ligheanul cu solu]ie. Erau acum ro[ii [i ardeau. Ca s` numai vorbim de t`ieturile din t`lpi. Dar Pam ap`ru imediat cuplasturi [i pansamente [i alt` pereche de papuci.

Te po]i ridica? |ncerc, zise Megan. M` anun]i dac`-[i revine? Du-te acas`, acum. Te sun eu cnd va putea vorbi.Ar fi vrut s`-l mai vad` o dat` \nainte de a pleca, dar i se

p`ru absurd s` cear` permisiunea. F`cuse tot ce-i st`tuse \nputeri pentru el. Nu-l cuno[tea; nu putea s`-l plac`, pentruc` nu [tia ce fel de om este. Dar avea aceast` tendin]` dea-l proteja, tot a[a cum ar fi f`cut [i cu un cine r`t`cit.

Iar cnd asistenta o conduse tot cu c`ruciorul spre ie[ire,se sim]i de parc` l-ar fi p`r`sit.

Spitalul era doar la cinci minute de casa ei, o c`su]` depe plaj` unde era mereu rece [i \ntuneric. Dup` ce intr`, \lhr`ni pe Zachary cinele ei Golden Retriever care oa[teptase r`bd`tor pe trepte, dup` care aprinse focul.

Nimic din ce avea \n frigider n-o inspira, dar \n cele dinurm` \[i f`cu un sandvi[ cu brnz` [i ro[ii, se cuib`ri pe

SALVAMARUL 19

canapea, se acoperi cu o p`tur` groas`, lu` cana cu cacaofierbinte pe care [i-o preg`tise [i \ncepu s` citeasc`. Dar eraprea nelini[tit`.

Nu avea imagine prea clar` la televizor pentru c`-i lipseao anten` satelit; ar fi preferat o emisiune distractiv`.

Dar pe la unsprezece cnd sun` telefonul, ridic` imediatreceptorul. Era Pam.

{tiam c` nu te-ai culcat! Cum sunt picioarele tale? Destul de bine, r`sunse ea. Cum este b`rbatul? Con[tient, dar confuz, nu cred c` mai [tie ce s-a

\ntmplat.

Oare de asta o \ntrebase dac`-i v`zuse pe cei doi? Pentruc` el nu [i-i mai amintea? Dar nu putea crede asta. Eracon[tient c` nu este \n siguran]`, chiar [i cnd ajunseser` lama[in`. Iar ce citise \n ochii lui nu se potrivea cu imagineaunei victime \n stare de confuzie, care nu avea idee ce sepetrecuse. Poate c` nu voia s`-[i aminteasc`.

Iar dac`-i uitase pe agresori, de lovitura de la cap, uitase[i de ea.

A cerut s` te vad`, \i spuse Megan.Inima \ncepu s`-i bat` inexplicabil. Vrei s` spui c` mi-a pronun]at numele? Nu... Pam deveni brusc nesigur`. Cel pu]in, a[a cred.

Nu-]i [tia numele? Sunt sigur` c` i-am vorbit eu despre tine,de aceea a vrut s`-]i mul]umeasc`.

20 JANICE BARTLETT

De ce se sim]ea teribil de dezam`git`? |ncepu s` se mirede ce se sim]ea astfel. Ce-ar fi vrut, ca un str`in s` aib`nevoie de ea \n continuare?

Las`-mi pu]in timp s` m` \mbrac [i... Nici vorb`! Po]i veni mine, dar nu acum. Este sub

observa]ie. {i nici nu po]i c`lca pe t`lpile r`nite. Acestea sunt singurele picioare pe care le am, glumi

Megan. {i nici nu le po]i schimba cu unele noi, \i cnt` Pam \n

strun`. Eu plec, ies din tur` peste cteva minute dar minete a[tept aici. Apoi, \nchise.

Puse receptorul \n furc` \ncet. Ar fi trebuit s` se simt`mai bine, mai lini[tit` acum, dar nu era a[a [i asta onedumerea.

Se gndi c-ar fi fost bine s` afle dac` Pete Tevisdescoperise ceva, dar Pam probabil nu [tia.

Poate ar fi bine s-o sune pe mama ei. Nu, era prea trziu.O va suna diminea]`. Se duse la culcare.

Rev`zu cu ochii min]ii scena salv`rii de cteva ori. Defiecare dat` i se p`rea mai imposibil`, mai terifiant`. Dac` arfi gndit \nainte oare s-ar mai fi aruncat s`-l salveze?

Cnd \n cele din urm` reu[i s` adoarm`, somnul nu venica o eliberare. Era la fel de \ncordat` [i continua s` aib`frisoane. Vis` c` se afla la Jocurile Olimpice, de[i nu-i vedeape ceilal]i concuren]i. Dar cnd plonj` \n ap`, era att derece [i de \ntunecat`, [i gndul c` putea lua o medalie nuavu darul s-o \nc`lzeasc`. Dar cursa p`rea f`r` sfr[it. Nu-i

SALVAMARUL 21

vedea pe ceilal]i concuren]i, \nota \n \ntuneric, nu atingeaniciodat` peretele, nici nu [tia unde voia s` ajung`. Saudac` era urm`rit` de cineva.

Dac` uciga[ii b`rbatului se \ntorceau? Dar asta nu mai era problema ei, ci a lui. El [tia, desigur,

de ce voiser` s`-l omoare acei b`rba]i [i va face ceva. Se vaduce la el s`-l vad`, \i va accepta mul]umirile, apoi va pleca.Era un str`in pe care nu-l va mai vedea vreodat`.

Sun` la clinic` mai \nti, apoi la mama ei. Doamna Lovello ascult` \n lini[te apoi \i spuse:

Par]ial m` bucur c-ai fost acolo, c` l-ai salvat. Dar? Ar fi fost mai bine s` fi venit acas`, s` nu fii acolo, s` nu

fi v`zut nimic. Nu \n]eleg, zise Megan uimit`. Megan, nu crezi c` acei oameni, cnd vor afla c-a fost

salvat, vor vrea s` [tie dac` i-ai v`zut? Nu le place asta. Dar nu i-am v`zut! Nu i-am v`zut att de aproape ca

s`-i pot identifica! Crezi c` se vor mul]umi cu aceast` ipotez`? M` sperii, mam`. Asta am [i vrut. Vocea mamei deveni mai blnd`. Fii

atent`, Megan, \mi promi]i? Pete a aflat ceva? Voi fi foarte atent`, promise Megan. Voi spune tuturor

c` nu-i pot identifica. Bine? S` sper`m c` va fi bine, oft` doamna Lovell. Lucrezi

ast`zi?

22 JANICE BARTLETT

Glume[ti? Cum s` nu lucrez? Doar e duminic`, va fimult` lume pe plaj`.

Bine, \n acest caz, \]i doresc o zi u[oar`. N-ai putea venimine la noi, m`car la micul dejun?Nu te-am mai v`zut decteva s`pt`mni.

Bine mam`, voi veni.Era mai bine dac` nu-[i suna mama, se gndi dup` ce

\nchise. Acum, sigur era \ngrijorat`. Numai c` de data astaavea [i motive s` fie. Oare visul din timpul nop]ii \ncercas-o aten]ioneze c` r`ul nu se terminase pentru ea?

Mi se pare ridicol, se trezi vorbind cu voce tare. Laauzul vocii ei Zachary cinele s`ri \n sus, ciulind urechile.Nu nu plec`m nic`ieri, mai precis tu nu mergi nic`ieri. Staijos, Zachary. Jos.

Dezam`git, cinele se rea[ez`. Megan \[i lu` lo]iunea deplaj`, un sandvi[, o carte \n caz c` avea vreo clip` liber`,apoi, \n dreptul oglinzii \[i strnse p`rul \ntr-o coad`,pentru ca fa]a s`-i r`mn` liber`.

Dup` zece minute, oprea ma[ina \n fa]a clinicii. Se parec` era a[teptat`, a[a \i spuse asistenta de serviciu. Ct desigur` era clinica pentru acel b`rbat? se \ntreb`.

Ezit` \nainte de a intra, apoi trase aer \n piept [i b`tu lau[`. Era inexplicabil de nervoas`. Imediat, o voce grav` \ispuse:

Intr`! Deschise [i intr`.

SALVAMARUL 23

B`rbatul era acoperit, de[i \n salon era destul de cald.Numai pieptul [i umerii \i erau goale. Era bine f`cut, cumu[chii bine forma]i, pielea frumoas`, bronzat`. Dar cecicatrice urt` avea \n dreptul abdomenului! Nu p`rea preaveche. Era dovada c` acest accident din care-l salvase nu eraprima oar` c` trecuse pe lng` moarte.

Ridic` privirea [i-i \ntlni ochii alba[tri. B`rbatul o priveafix , privire care o f`cu s` se \nfioare, de parc` ar fi [tiut cegnde[te. N-o privea ca un b`rbat care prive[te o femeie. Cutoate acestea, ceva anume din privirea lui, \i spunea c`acesta a[teptase multe ore s-o vad`.

Megan se sim]ea foarte ciudat. Bun`, sunt Megan Lovell.El \i r`spunse cu o voce dur`. {tiu. Am vrut s` v`d cum te sim]i. Te mai doare capul? M` doare ca naiba! El \i zmbi, sau mai precis \ncerc`

s`-i zmbeasc`. Cum naiba de a-]i dat acest nume lacului`sta? I se potrive[te perfect.

Este foarte adnc [i rece. Circul` multe legende despreel. Indienii b`nuiau c` exist` un monstru \n adncuri. |levitau. Devils Lake este numele dat de ei.

Iar eu am fost la un pas de a-l cunoa[te.Megan \i \nfrunt` privirea. Cred c` deja l-ai \ntlnit sub form` uman`.El o privi printre gene.

24 JANICE BARTLETT

Dar tu? {i tu l-ai \ntlnit?Ea se sim]i iar ciudat sub intensitatea privirii lui. M-ai mai \ntrebat dac` i-am v`zut. Conteaz` asta? Nu [tiu, dar sper c` nu i-ai v`zut. Dac` nu i-a[ fi v`zut deloc, acum ai fi fost mort.B`rbatul \i p`ru dintr-o dat` epuizat. Mda. Ai avut curajul s`-]i periclitezi via]a pentru un

str`in, iar eu nici n-am apucat s`-]i mul]umesc, nu? Nici nu trebuie s-o faci. N-a fost mare lucru. Sunt

bucuroas` c`... Cred c` sunt cu foarte multe kilograme mai greu.... N-am [tiut asta cnd am s`rit \n ap`. Dar am fost toat`

via]a salvamar. Am [tiut \ntotdeauna ce fac, sau m` rog, cam\ntotdeauna. Sincer \]i spun c` am reac]ionat dinobi[nuin]`. Nu cred c` din curaj. Unii ar spune din prostie.

El zmbi [i chipul i se lumin`. Po]i s`-i spui cum vrei, dar pu]ini ar reac]iona a[a cum

ai f`cut tu.Ea ridic` din umeri. Bine c` s-a terminat; nu vreau s` te sim]i...B`rbatul \i f`cu semn s` se a[eze pe pat lng` el. Nu vrei s` stai cu mine, s` mai vorbim cteva minute? Sigur c` da. De ce nu? Dar nu voia s` se a[eze pe pat,

a[a c` trase un scaun lng` pat. Observ` c` zmbi u[oramuzat.

Nici unul nu vorbi imediat [i t`cerea p`rea nefireasc`.

SALVAMARUL 25

Nimeni nu mi-a spus cum te nume[ti, \ncepu Megan.El p`ru u[or dezorientat, ezitant, [ov`itor. Ross, zise el. Ross McKenzie. Prietenii \mi spun Mac.Se privir` din nou f`r` s` vorbeasc`. Megan \ncerca s`-l

compare cu ce reu[ise s` vad` atunci cnd \l salvase.Observase de atunci c` era un b`rbat atr`g`tor, poate chiarfrumos, c` avea o figur` deosebit`. Nu gre[ise afirmnd fa]`de Pete, c` dac` l-ar mai fi v`zut vreodat` l-ar fi recunoscut.

Avea pome]ii proeminen]i, un nas patrician, gura cubuze pline, senzuale. P`rul castaniu, aproape blond,dep`[ea baza gtului [i se bucla deasupra bandajului. Nufusese b`rbierit [i avea un aer u[or primitiv, periculos. Daraparen]ele sunt adesea \n[el`toare, [tia asta.

Ar fi vrut s`-l \ntrebe de unde avea acea cicatrice. Dar setrezi \ntrebndu-l politicos:

Locuie[ti aici? Temporar; lucrez la construc]ii pentru Jim Kellerman. Oh! Nu cred c` te-am mai v`zut. Eu sunt absolut sigur c` nu te-am v`zut.Alt` pauz` \n care continuar` s` se priveasc`. Nu vom

ajunge nic`ieri a[a, se gndi Megan. A[a c` \l \ntreb` direct: |]i aminte[ti ce s-a \ntmplat?Pe figura lui nu se mi[c` nici un mu[chi, de[i din felul \n

care-i evit` privirea \n]elese c` avea re]ineri. Destul de vag. |mi amintesc c` m-am dus s` v`d o cas`

pe marginea lacului. Dup` asta... el ridic` din umeri. Nu-mimai amintesc dect r`ceala apei.

Megan nu-l sl`bea din priviri.

26 JANICE BARTLETT

{i nu [tii din ce motiv? N-ar fi ceva u[or de uitat.Nu era r`spunul pe care ar fi vrut s`-l aud`. Poate este mai bine s` te las s` te odihne[ti, zise ea

ridicndu-se. M` bucur c` te sim]i mai bine, domnuleMcKenzie.

El \ntinse mna [i-i atinse obrazul, u[or. |]i datorez via]a.Megan nu-[i putea desprinde privirea de a lui, [i-i sim]ea

\nc` atingerea pe obraz, de[i mna lui se odihnea acum pemarginea patului.

Nu vreau s` pari melodramatic. Este meseria mea; amsalvat mul]i oameni, nu trebuie s`-mi mul]ume[ti.

Cnd salvezi via]a unui om se spune c` acela \]iapar]ine din acel moment. Ce vei face cu via]a mea?

SALVAMARUL 27

Capitolul 2

Mac spusese aceste vorbe sub form` de glum`. Cutoate acestea, dup` ce le rosti, realiz` c` [i-ar fi dorit s`fie adev`rat. Megan \[i riscase via]a pentru el, darpentru ea primejdia nu trecuse \nc`. Iar el ar fi trebuits` plece departe de aceste locuri, s` \nceap` alt` via]`,\n alt` parte, sub alt nume. Dar dac` f`cea asta, pe ea ol`sa f`r` ap`rare. |l v`zuse aruncat peste bord. Iar astaconstituia o amenin]are pentru cei care voiser` s`scape de el.

Urm`ri cum privirea ei exprima brusc uimire, apoi f`cuun efort s` ascund` asta.

Dup` cteva clipe, \ncerc` s`-i zmbeasc`: Te voi l`sa s`-]i conduci singur via]a, numai c` de data

asta va trebui s-o faci bine. Da?Mac se sim]i dintr-o dat` frustrat.

Te-ai gndit cumva c`... Acei b`rba]i nu vor fi prea ferici]i s` afle c` i-am v`zut, nu?

{i mama mi-a reamintit asta [i crede-m`, mi-a fost de-ajuns...El ridic` din sprncene. |]i reamintesc cumva de mama ta?Privirea ei alunec` spre cicatricea de pe pieptul lui, apoi

reveni asupra fe]ei. Nu, sigur c` nu, atta timp ct nu te agi]i inutil.El continua s-o fixeze cu privirea. Este timp [i pentru asta... Refuz s` m` tem de ceea ce nu cunosc, \l sfid` ea,

ridicnd b`rbia. Nu v`d de ce acei b`rba]i m-ar considera oamenin]are. Era destul de \ntuneric, nici m`car n-am v`zutce culoare de p`r aveau! Erau doar ni[te figuri... Dac` se vorinteresa, asta vor afla, c` nu i-am v`zut... A[a c` dac` estecineva \n primejdie doar tu e[ti acela, domnule McKenzie.

Sunt foarte con[tient de asta, r`spunse el, dar attatimp ct nu [tiu motivul, nu [tiu cum s` reac]ionez.

Ea \l privea circumspect`, dar spuse doar att: Dac` a[ fi \n locul t`u, m-a[ \ntoarce de unde am venit.

Nu te re]ine nimic aici... Te am pe tine, \i spuse el.Megan fu luat` prin surprindere. Nu, nu trebuie... nu este cazul... nu am nevoie... nu

doresc nimic de la tine. Ceea ce am f`cut pentru tine a[ fif`cut pentru oricine. Nu a[tept nimic.

El \i ignor` spusele.

SALVAMARUL 29

Poate te-ai putea folosi de acest prilej ca s` dispari ovreme; dac` vor afla asta nu te vor urm`ri.

Ea \ncepu s` rd`: Domnule McKenzie!El o \ntrerupse iritat. Mac... mi se spune. Am o slujb`, familie [i prieteni. Aici este casa mea.

N-am de gnd s`-mi dau via]a peste cap nici m`car pentructeva luni. Nu, aici m` simt cel mai bine, sunt \nsiguran]`.

Mac strnse din din]i. Pe naiba... La revedere, domnule McKenzie. Cu aceste vorbe, Megan plec`.El r`mase cu privirea a]intit` asupra u[ii de spital. |l

durea capul de parc` i-ar fi fost recent zdrobit de copiteleunui cal. N-o min]ise \n totalitate: chiar nu [tia ce era maibine s` fac`, ar fi vrut s-o [tie protejat`.

|[i aminti cum o v`zuse prima dat`, creznd c` era osiren` cobort` din visurile sale. P`rul \nchis la culoareplutea pe ap`, ochii ei mari \l priveau, bra]ele ei \lstrnseser` ca ale unei mame care se teme s` nu-[i piard`copilul drag. El era pe moarte, se pierduse \ntr-uncaleidoscop de amintiri, apoi parc` se scufunda \n\ntuneric. {i atunci ap`ruse ea. Nu putea uita leg`tura carese crease atunci \ntre ei.

30 JANICE BARTLETT

Dar el, care \nv`]ase de la via]` s` nu aib` \ncredere \nnimeni, \ncepea s` se \ndoiasc` de asta. Poate doaramintirile [i for]a l`untric` \l ]inuser` \n via]` chiar [i atuncicnd un altul ar fi murit. {i tocmai aceste amintiri \l f`ceaus` cread` c-o mai v`zuse undeva.

Nu c` ar fi fost frumoas`. Avea tr`s`turi prea puternice,parc`, privirea prea rece. B`rbia \i era a unei femei\nc`p`]nate. Avea nasul mic, pu]in crn, mul]i pistrui, dargura \i era nea[teptat de plin`, rotund`, cu buzele foartegeneroase, r`sfrnte. P`rul ei avea culoarea ciocolatei, cufirul puternic [i gros. |I strnsese \ntr-o coad` la spate.

Avea [olduri \nguste, picioare lungi, umerii \i erau destulde la]i, ca ai unei atlete.

Mac nu-i atribuia conota]ii sexuale, de[i \i pl`cea trupulei. Dar n-o putea uita datorit` ochilor.

Ar fi putut jura c-o mai \ntlnise undeva. F`cu eforturidisperate s`-[i aminteasc` [i fu chiar la un pas de a reu[i.

Trecuse ceva timp de atunci, iar ea ar`ta altfel. Era o fat`vulnerabil` la vremea aceea. Dar era ea, acum era sigur.Lucrul acesta \i cre` o stare de nervozitate. O cunoscuse,dar nu putea spune \n ce situa]ie. Era sora, fiica uneicuno[tin]e? Sau poate \i v`zuse fotografia \n vreun ziar, sautrecuse din \ntmplare pe lng` ea?

|[i dori s-o fi v`zut din \ntmplare, doar.F`cuse deja prostia de a se l`sa pe minile celor doi

str`ini. Posibilitatea ca Saldivar s`-l fi g`sit tocmai aici era

SALVAMARUL 31

destul de redus`. Tocmai se bucura de drumul cu barcapentru ca mai apoi s` simt` o lovitur` cumplit`, o durere,iar capul aproape s`-i explodeze. Dac` n-ar fi fost contactulcu apa foarte rece, ar fi murit imediat. Dar fusese foarteaproape de moarte. Copil`ria lui, foarte nefericit` de altfel,nu inclusese cursuri de \not, a[a c` dac` n-ar fi existataceast` minunat` Megan Lovell ar fi z`cut pe fundullacului.

|nchise ochii pentru c` durerea de cap \l for]a la asta. Segndi s` cheme o asistent`, s`-i administreze vreun calmant,dar se r`zgndi pentru c` de obicei calmantele \i provocausomnolen]` [i nu de asta avea nevoie acum. Trebuia s`gndeasc`.

Trebuia s` hot`rasc` ce are de f`cut. Oare Saldivar \ldescoperise ? Nu putea face asta f`r` ajutor. |ncerc` s`-[ireaduc` \n fa]a ochilor chipurile celor patru b`rba]i care[tiau unde se afl`. Era evident oricum c` \ncercase cineva s`scape de el omorndu-l; dar cine era acela? Oare alt` umbr`\ntunecat` din trectul s`u \l prinsese din urm` tocmaiacum?

Numai Dumnezeu [tia c` erau destui cei care aveau ceva\mpotriva lui. Fusese mna destinului dac` d`duse dinnefericire peste vreunul din ei tocmai acum. Poate fusese ogre[eal` s` se \ntoarc` \ntr-o zon` \n care mai lucrasecndva. Era imposibil ca printre pescarii sau vsla[ii de aicis` nu-l fi recunoscut vreunul. Dac` a[a era, f`cuser` o mare

32 JANICE BARTLETT

gre[eal` \ncercnd s`-l elimine. Iar dac` \n zona astaderanjase pe cineva \n vreun fel va \ncerca s` afle.

|ntre timp, va face totul s` se conving` c` aceast` tn`r`minunat`, Megan Lovell nu va avea de suferit de pe urmalui. Nu se va putea a[eza \n fa]a glon]ului s-o salveze, de[i se\ndoia c` se va r`zbuna careva pe ea. Altceva se putea\ntmpla cu ea; putea fi speriat` de moarte de vreunpresupus ho], sau putea fi victima vreunui accident.

|[i va suna partenerul [i-i va da o tem` de gndire. Dac`Saldivar \l g`sise aici, lucrurile nu se opreau pn` nu eraeliminat complet. Iar acum Saldivar va c`uta s`-[i fac` publicsuccesul. Oare Saldivar aflase c` nu reu[iser` s`-l ucid`?

Poate c` se afla \ntr-un alt moment crucial al vie]ii sale.Avea acum o obliga]ie fa]` de aceast` femeie curajoas` care-l salvase. {i mai mult, voia s` [tie dac` trebuie s` p`r`seasc`locul [i cine voia s`-l vad` mort. Curiozitatea fusesedintotdeauna sl`biciunea lui.

Dar cnd \n cele din urm` nu mai rezist` [i ap`s` pebuton nu se mai gndea la cel care voia s`-l omoare. Nuvedea \n fa]a ochilor dect chipul lui Megan, cu ochiialba[tri att de expresivi.

***

Am auzit c` aproape ai devenit eroina locului!Megan gemu de neputin]`; se \ndrepta spre ma[in`.

SALVAMARUL 33

Fratele ei mai mare \i arunc` o privire plin` desuspiciune, apoi se orient` spre ma[ina sa parcat` \n spateleHondei lui Megan.

Te pot ajuta cu ceva? M-au sunat vreo zecepersoane!

Pariez c` mama e prima! De fapt, a fost tata.Megan ridic` exasperat` ochii spre cer. Avantajele de a avea familie...John trnti portiera ma[inii sale [i se apropie de ea. Ai mai sl`bit pu]in? Probabil. Ast`zi \ns`, lucrez. Am trecut pe la mama s`

m` bucur de una din copioasele ei mese. Sper doar c`nimeni nu este \n pericol ast`zi: m-a[ scufunda [i eu ca unsac plin de nisip.

Fratele care o tachina \n copil`rie dar o [i \ncuraja ori decte ori avea vreun succes o prinse dup` umeri. Era destulde \nalt \n compara]ie cu ea. Era un b`rbat foarte atr`g`tor,a[a pistruiat cum era [i femeile \ntorceau capul dup` el.Uneori, chiar [i Megan \l privea uimit`, nerecunoscndu-lpe fratele ei cel de[irat de odinioar`. Poate [i el gndea lafel \n privin]a ei. Megan plecase de acas` la vrsta depaisprezece ani pentru a-[i \mplini visul legat de olimpiadade \not; se antrenase \n California [i locuise la internat. Apoiurmase liceul [i st`tuse departe de cas`; iar acum acelegoluri nu se puteau umple.

34 JANICE BARTLETT

A[tept` ca ea s` deschid` poarta casei vechi \n carecrescuser` \mpreun`.

Nu-]i iei niciodat` zi liber`?Ea ridic` din umeri. Doar dac` sunt bolnav`. Am ajuns, \n sfr[it! exclam` fratele ei. Da, noi [i hainele tale pentru sp`lat! De ce nu te

maturizezi odat`, frate?El o privi uimit. Ce vrei s` spui? Ct o s`-i mai aduci mamei rufele la sp`lat? N-ai auzit

de Laundromat? Nu prea am timp. Mda, a[a s` fie, zise Megan. Mama ar trebui s` refuze s`

se mai ocupe de rufele tale. Pe ea n-o deranjeaz`. Da, a[a e mama, suport` multe.Mama ei era o femeie mic` de statur` cu p`rul \nc` negru

[i ochi alba[tri ca ai lui Megan, preg`tea mncarea la ma[inade g`tit din buc`t`ria lor s`r`c`cioas`.

Megan o s`rut` pe obraz, tr`gnd pe n`ri mirosul depine, proasp`t scoas` din cuptor.

Dar v`d c` [chiop`tezi, Megan. Mam`, te rog s` nu te \ngrijorezi, dar am o t`ietur` la

picior; nu este grav`, a[a c` odat` pomenit`, s-o d`muit`rii.

SALVAMARUL 35

Imediat ce rosti aceste cuvinte, Megan sim]i c` inima\ncepe s`-i bat` mai repede. |i spusese [i lui acela[i lucru.Deodat` [i-l aminti pe patul de spital, tras la fa]`, obosit,\ncruntat. Fusese prea dur` cu el? Prea dur` pentru a nu-lface s` se simt` obligat c`-i salvase via]a?

Stai jos, zise mama, foarte hot`rt`, ca de obicei. John,du hainele \n dulapul pentru haine murdare apoi a[az` masa.

Megan [i John \[i ascultar` mama. Cine mai vine? o \ntreb` Megan. Linda cu fetele. Bill este plecat. Fratele mai mic, Bill, era [ofer de tir [i cel mai rebel

dintre ei. Megan \l iubea cel mai mult de[i nu aveau preamulte \n comun. Uneori se sim]ea vinovat` c` familia, maiales fra]ii ei, se sacrificaser` pentru ca ea s`-[i urmezecursurile de \not, apoi pentru ca s` participe la olimpiade.

Dar acum nu mai putea da nimic \napoi, a[a c`, \nurm`toarele dou` ore nu se mai gndi la asta. Mnc`exagerat de mult \[i ]inu \n bra]e nepo]ica de [ase luni,discut` cu cealalt` nepoat` de [ase ani.

Dup` cteva minute se scuz` la toat` lumea c` aveatreab` [i trebuia s` plece iar tata o conduse la ma[in`. Eraun b`rbat \nalt, cu mi[c`ri lente, c`ruia \i pl`cea s`gndeasc` de dou` ori \nainte de a ac]iona.

Megan, ce-ar fi s` te \ntorci acas` o vreme? spuse eldintr-o dat`, f`r` alt` introducere.

Ea \i zmbi.

36 JANICE BARTLETT

Mul]umesc pentru invita]ie, tat`, dar nu cred c` ai dece s`-]i faci probleme.

Acesta, care avea o scobitoare \ntre din]i, se opri. M` refeream la b`rbatul pe care l-ai salvat. }i-a spus

ceva? Nu [tie de unde i se trage. A lucrat \n vara asta pentru

Joe Kellerman. B`nuiesc c` este tmplar.Domnul Lowell o privi lung. O s`-l sun pe Jim, s` vedem ce crede despre acest

individ. Te intereseaz` att de mult? Nu-mi place s` fii implicat` \n ceva necurat, Megan. Nu

fi mndr` de asta.Megan \l strnse \n bra]e. Stai lini[tit, tat`. Nu se va \ntmpla nimic.B`trnul era tot \ncordat, nemul]umit de reac]ia ei. Uneori, cred c` e[ti prea independent`. {i ea credea

la fel, \ntrebndu-se cum s-ar fi descurcat dac` n-ar fi\nv`]at cum s` tr`iasc` pe propriile-i picioare preadevreme. Ar fi fugit plngnd acas`? Linda a[a ar fi f`cut.Chiar [i Bill care recurgea la p`rin]i pentru rezolvareaoric`rei probleme. Iar Bill \nc` \[i mai ducea la mamarufele murdare la sp`lat. Era un nonsens; se \ntorsese \nora[ pentru c` avea nevoie de familie, dar nici nu voia s` selase cotropit` de aceasta. Avu norocul unei zile f`r`incidente pe plaj`.

SALVAMARUL 37

Spre prnz, nori negri \ncepur` s` se adune deasupramun]ilor. Lacul era calm \nc` dar \n aer plutea o tensiunegreu de suportat.

Trebuie s` ne a[tept`m la o furtun` puternic`, ziseMegan. S` scoatem lumea din ap`?

Megan \[i ridic` privirea spre cer. S`-i mai l`s`m cteva minute, zise Rick, cel`lalt

salvamar. Dar nu prea mult [i oricum nu a[teptaconfirmarea mea dac` sim]i c` a[a trebuie.

Megan observ` un grup mare [i zgomotos de adolescen]icare juca volei, \n timp ce pe iarb` cteva familii se aflau lapicnic.

La primul tunet, \i trimit pe to]i acas`, se gndi Megan.{i pentru c` nu mai era prea mult` lume la plaj`, \l

observ` imediat. Sprijinit cu um`rul de ponton, el priveacopiii care jucau volei. Era \mbr`cat \n blugi, cu un tricouverde cam vechi cu mnecile suflecate. Era relaxat c`ci nuobservase c` Megan se afla \n preajm`. Deodat` se \ntoarsebrusc [i privirile li se \ntlnir`.

Am crezut c` e[ti \nc` la spital, \i spuse ea. M-au externat, cu condi]ia s` urmez tratamentul.Ea ezit`. M` bucur c-ai sc`pat de spital. Pot face ceva pentru

tine?El nu-i r`spunse imediat. |i privea insistent trupul [i

Megan deveni brusc con[tient` c` era cam expus`.

38 JANICE BARTLETT

Costumul Speedo dintr-o singur` pies` descopera mai multdect acoperea. F`r` s` vrea se \nfurie, pentru c` n-ar fitrebuit s` se lase scrutat` astfel.

Ei? insist` ea.Cnd \[i ridic` privirea spre chipul ei, b`rbatul era

\ncruntat. Megan avu sentimentul c` era descump`nit, darf`r` s` [tie din ce motiv.

A[ vrea s` accep]i protec]ia mea, m`car ctevas`pt`mni.

Protec]ie? Fu rndul ei s` se simt` descump`nit`. Sperc` nu vorbe[ti serios.

Sunt foarte serios, Megan. Ea nu observase c` b`rbatul avea un ziar sub bra]. Cite[te, zise el \ntinzndu-i-l brusc.Cu aten]ie, pentru a nu-i atinge mna, ea lu` ziarul

uitndu-se pe prima pagin`. Era Devil Lake Caller. |[i v`zuacolo chipul rznd fericit`. Era o fotografie care ap`ruse \ntoat` America. Sub ea sta scris:

Campioana olimpic` salveaz` un b`rbat de la \necMegan nu era surprins` c` se g`sise cineva care s` nu

poat` p`stra secretul, cineva care d`duse acest subiectpresei. |n localit`]ile mici este cam greu s` p`strezi unsecret. Se uit` la el [i spuse:

{i? O s` fie dat uit`rii ca orice minune \n cteva zile.Bine c` n-au publicat fotografia ta!

El f`cu un gest impacientat.

SALVAMARUL 39

Nu te prosti, Megan! Toat` lumea va citi acestarticol. Megan Lovell l-a salvat pe Ross McKenzie de lamoarte.

Devils Lake nu este toat` lumea, \l corect` ea. Nu suntdect o mie de reziden]i permanen]i.

Sper c` nu e[ti att de naiv`, o opri el. Fiecare ziarmare din ]ar` va prelua acest articol. E[ti de acumeroin`.

O! exclam` Megan care deja era \ncurcat`. B`nuiescc`... dar nu... nu v`d de ce....

Chiar dac` pleac` din ora[, tot vor citi articolul.Megan \l privi indecis` dar nu f`r` s` simt` fiori pe [ira

spin`rii. |ncepu s` citeasc` articolul.Dup` cteva clipe, \l privi din nou. Dar scrie foarte clar c` nu i-am v`zut clar pe cei doi,

pentru a-i putea identifica. {i te vor crede? De ce nu? Pentru c` vie]ile lor depind de asta.Din nou, se sim]i cuprins` de team`. De ce ai venit aici, de fapt?El nu-i r`spunse imediat. }i-am mai spus, \]i sunt dator.Megan era pe punctul de a \ncepe s` se team` de el

, dar dup` ce-i v`zu privirea sim]i nevoia s`reac]ioneze.

40 JANICE BARTLETT

{i vrei s`-mi fii recunosc`tor speriindu-m` astfel? Nu, nu vreau s` te sperii, ci doar s` m` asigur c` e[ti \n

siguran]`. Dac` nu vei fi destul de speriat`, nu vei luam`surile necesare.

Megan se d`du un pas \napoi, scuturnd din cap. Mi se pare ridicol. Dac` am nevoie de ajutor chem

poli]ia. Nu am nevoie de bodyguard, sau orice altceva \mioferi tu. Vreau s` duc o via]a normal`.

Normal`? pufni el. Ce \nseamn` normal pentru tine, omedaliat` olimpic`?

Tot ce vezi aici, zise ea f`cnd un gest larg. Casa,prietenii, plaja, oamenii pe care-i cunosc dintotdeauna.

Megan, [tiam c` te-am mai v`zut undeva. Numai c`nu-mi puteam aminti unde. Dar cnd ]i-am v`zutfotografia mi-am amintit: erai fata cu acel zmbet dulcecare a cucerit \ntreaga Americ`. Ai ap`rut [i pe coperta dela Sports Illustrated. Mi-amintesc c` am urm`rit oemisiune la televizor cu tine [i m` \ntrebam cum o fat`a[a mic` de statur` are atta for]` [i curaj s` atace medaliade aur?

Se privir` o clip` \n t`cere, apoi el \ntinse mna [i-i atinseu[or buzele pline. Megan se trase imediat \napoi.

Te rog s` pleci imediat. }i-am acceptat recuno[tin]a,dar nu vreau nimic de la tine. M` \n]elegi?

Da, te \n]eleg. }i-a spus cineva vreodat` c` e[ti\nc`p`]nat`?

SALVAMARUL 41

Megan vru s` plece apoi se \ntoarse [i-i spuse peste um`r: Adesea, dar eu cred c` sunt doar foarte hot`rt`.|n clipa aceea auzir` amndoi primul tunet. Scuz`-m`, trebuie s` plec, spuse ea.Cu toate acestea, apa era foarte limpede [i lini[tit`, dar

aerul era foarte dens, ap`s`tor, iar norii se adunaser`deasupra lacului ca o pnz` deas`. Se auzi alt tunet.

Afi[` pancarta pe care sta scris: Salvamarii nu v` mai potajuta \n aceste conditii, \nota]i pe riscul dumneavoastr` [ise uit` din nou spre locul \n care st`tuse Mac. El plecase.

Dup` o or`, parcarea era goal`, lacul turbulent. Tunetele[i fulgerele luminau cerul. Megan trebuia s` r`mn` pn`la ora opt cnd se \nchidea plaja oficial. Cine [tie ce pu[tanbrava r`mnnd \n ap`!

|ncepu s` se \ntunece. |n jum`tate de or` se f`cu\ntuneric. L`mpile din parcare cu lumina lor nu preaputernic` o f`ceau s` par` [i mai izolat`, p`r`sit`.

Chiar dac` Ross McKenzie avea dreptate, se gndiMegan, sim]ind fiori pe [ira spin`rii [i chiar dac` alt ziarprelua povestea ei, probabil va ap`rea \ntr-o zi sau dou`.Dar fiind prevenit`, aten]ia ei era acum \ncordat`.

Dar lui \i spusese adev`rul; nu voia s` se lase speriat` deumbre. |l va suna pe Pete Tevis cnd ajungea acas` [i va afla[i p`rerea lui.

|[i lu` sacul de gimnastic` [i porni prin iarb` spre locul\n care-[i l`sase ma[ina. Deodat` pe autostrad` ap`ru o

42 JANICE BARTLETT

ma[in` cu faruri foarte puternice venind direct spre ea.Megan \nghe]`, apoi reac]ion` din instinct, ca un animalurm`rit. Ma[ina disp`ru, l`snd doar luminile din spate iarea expir` puternic [i o lu` la fug` spre ma[in`.

Se uit` \mprejur \nainte de a deschide portiera dar nuera nimeni. Se a[ez`, se mai uit` odat` \mprejur s` seasigure c` nu era nimeni [i porni \n tromb`.

Aproape imediat ap`rur` alte lumini pe care le v`zu \nretrovizoare. O a[teptaser`? Nu, era ridicol s` gndeasc`a[a. Dac` ar fi fost a[a, o puteau lovi cnd au trecut la c]ivacentimetri de ea.

Ap`s` pe accelera]ie [i un al doilea set de lumini se v`zuimediat \n spatele ei. Nu [tia de unde ap`ruser` cele dou`ma[ini. Se uita atent` \n retrovizoare cnd tot cerul fuluminat de un fulger care aproape o orbi.

Ajuns` la intersec]ie trecu pe ro[u, lucru care-l f`cur` [iurm`ritorii ei. Poate era doar o coinciden]`, se gndi dinnou.

Cnd ajunse aproape de casa ei, ma[inile erau tot \nspatele ei destul de aproape. Ajunsese \n dreptulmagazinelor, al caselor luminate, unde era sigur` c`urm`ritorii vor renun]a [i vor disp`rea.

Asta doar dac` nu erau cumva vecini din cartier. Dar ungnd i se contur` chiar atunci \n minte. Se \nfurie. El nuplecase. Cu sau f`r` voia ei o proteja.

La naiba cu acest b`rbat murmur`.

SALVAMARUL 43

|ntoarse furioas` spre garajul ei [i pietri[ul s`ri sub ro]ilema[inii. V`zu cum prima ma[in` \ncetine[te, apoi prindedin nou vitez`. Cu frna de mn` tras`, Megan deschise u[agarajului. Nu se mir` deloc cnd a doua ma[in` ap`ru chiar\n spatele ei. |l recunoscu pe Mac.

Cobornd geamul \i strig`: Cine naiba te crezi s` m` urm`re[ti pe furtuna asta?

Dac` voiai s` [tii unde stau, ]i-a[ fi spus eu! |]i sunt dator , vrei sau nu! Nu vreau s` te mai v`d! Intru \n cas` [i sun la poli]ie! Chiar n-ai v`zut c` ai fost \nso]it` tot drumul, Megan?Megan izbucni furioas`: Dar ce crezi? C` locuiesc doar eu \n cartierul `sta? Iar

lacul nu este proprietate privat`!Mac \i spuse pe un ton implacabil: Erai a[teptat`. {tii ce u[or i-ar fi fost s` te arunce de pe

drum direct \n lac? M-am gndit c` \]i cau]i necazul cu totdinadinsul stnd pn` la ora asta pe plaj`. N-ai auzit nimicdin ce ]i-am spus?

Asta este munca mea, fu r`spunsul ei. {i m` voi ]ine decuvnt. Intru \n cas` [i sun la poli]ie. Cu aceste cuvinte,trnti u[a.

44 JANICE BARTLETT

Capitolul 3

Megan \nghe]`. Nu mai putea scoate un cuvnt. Intrareacasei ar`ta ciudat, ca \ntr-un film de groaz`.

Unde era Zachary? se \ntreb` sim]indu-se [i mai speriat`.{tia c`-l l`sase afar`; \[i f`cuse probleme din aceast` cauz`cnd \ncepuse furtuna. Era greu de crezut, dar cinele ei setemea foarte tare de tunete [i fulgere. De obicei, seascundea sub scara de la intrare, dar n-ar fi l`sat pe cinevas` intre \n cas`.

Cnd sim]i cum i se a[eaz` o mn` pe um`r, inima i seopri dar reu[i s` se \ntoarc` destul de repede. |n spatele eise afla Ross McKenzie.

Ce este? Te-am speriat? o \ntreb`. U[a ... u[a de la intrare este deschis`. {tiu sigur c-am

\ncuiat-o.Observ` cum se crispeaz` brusc, apoi privi dincolo de ea.

Lundu-[i mna de pe um`rule ei umbl` \n buzunarul

jachetei de blugi pe care o purta. Scoase un pistol.Megan tres`ri. El \ntoarse capul spre locul \n care se aflama[ina.

Megan nu f`cu nici o mi[care. L`snd-o nedumerit` Macse strecur` spre u[`. Cnd se ivi fulgerul din nou se opriapoi cu mi[c`ri agile, ca ale unui animal de prad`, seapropie [i mai mult de u[`.

O deschise ]innd pistolul \n mn` [i intr`.Megan ezit`, sim]ind ploaia rece pe fa]`, dar \l urm`. Era

casa ei, cinele ei care lipsea.Trebuia s` [tie ce se\ntmplase. Dac` cumva Mac \l \mpu[ca pe Zachary?

Nici nu apuc` s` fac` un pas \n cas` c`-l auzi pe Macstrignd:

R`mi acolo unde e[ti, sau trag!Auzir` o voce: Ce naiba!Megan nici nu mai [tiu cum ajunse \n buc`t`rie. Scena pe

care o v`zu o sperie.Mac st`tea cu picioarele desf`cute la intrare, cu pistolul

\ndreptat spre un b`rbat cu p`rul negru a[ezat pe scaun. Mac! strig` ea. Nu trage, e fratele meu!|ncet Mac se detension` [i l`s` mna \n care ]inea

pistolul s`-i cad` de-a lungul trupului. Nici nu inten]ionam s` trag, pentru c` nu era cel care

ar fi trebuit s` fie.Bill se a[ez` din nou pe scaun.

46 JANICE BARTLETT

Ce naiba se petrece aici? A intrat nebunul `sta \nbuc`t`ria ta cu pistolul \ndreptat spre mine! Dumnezeule,cred c` mi-a scurtat via]a cu zece ani!

|mi pare r`u, bigui Megan. Bill, unde este Zachary? Sus, s-a ascuns sub pat. Era mai bine dac` m` duceam

[i eu cu el! bomb`ni Bill. Parc` spunea mama c` e[ti plecat... M-am \ntors \n seara asta, tocmai am trecut pe aici s`

te v`d.... reu[i el s` spun`. Am g`sit u[a de la intraredeschis`.

La naiba! exclam` Megan, cred c` nu s-a \ncuiat bine! Nu \n]elegi c-ai speriat-o pe Megan? Vine seara de la

serviciu [i g`se[te pe cineva \n cas`. Nu crezi c-ar trebui s`fie speriat`?

Nu, zise Bill, doar nu suntem la New York. {i, de fapt,vin destul de des pe aici. De ce s-a speriat tocmai acum?

Megan se \ntoarse revoltat` spre Mac. Am reac]ionat a[a numai pentru c` m-ai speriat;

aproape c` l-ai \mpu[cat pe fratele meu [i asta doar pentruc` ai devenit isteric \n privin]a unei amenin]`ri inexistente,de fapt! Cu asta am terminat-o, nu vreau s` te mai v`d!

Cine naiba este tipul `sta? \ntreb` Bill.O clip` de t`cere, apoi ochii alba[tri ai lui Megan \l

str`fulgerar` pe Mac. Parc` acum cteva minute ]i-a p`rut bine c` m` vedeai!

spuse el.

SALVAMARUL 47

N-a fost a[a! \i repro[` ea. Sau poate dac` a fost, s-adatorat sperieturii!

{i ce-ar fi trebuit s` fac? S` te las s` intri \n cas`? Da, era casa mea. Megan se apropiase foarte mult de

el, sfidndu-l. Nu voia ca Mac s` intuiasc` teama din spatelerevoltei ei. Dar de fapt, se temea de altceva. Se sim]ea \nmod inexplicabil atras` fizic de acest b`rbat. Domina\ntreaga \nc`pere cu inconfundabila sa carism`. {i ea ar fivrut s` afle cine este, s` [tie mai multe despre el. Scosesepistolul cu atta dexteritate de parc` o f`cea zilnic. Aveaacea cicatrice urt` pe piept [i o mul]ime de uciga[i peurmele sale.

Nu e[ti tmplar cum am vrut s` cred, nu?V`zu cum figura lui pn` atunci crispat` se tension` [i

mai mult. Apoi el \i evit` privirea, oft` [i spuse cu vocejoas`:

Poate n-o s` crezi dar [tiu s` ridic o cas`. Apoi se uit`spre frigider. Ai vreo bere?

Depinde, \i r`spunse Megan cam \n doi peri. Nu vrei s` mituie[ti un ofi]er?Megan \l privi uimit`. E[ti ofi]er de poli]ie? De fapt, ]in de FBI.Bill care \[i revenise din sperietur` vorbi [i el. Cum po]i demonstra?Mac nu-[i lu` privirea de la Megan.

48 JANICE BARTLETT

Le \ntinse insigna, apoi se a[ez` la mas`. Lui Megan i sep`ru foarte ciudat s` vad` cum stau to]i trei \n jurul mesei.Mac nu avea ce c`uta \ntre ei. |i privi \nc` o dat` umeriilargi, chipul cu tr`s`turi dure, ochii cenu[ii, alba[tri.

Ce c`utai aici? \l \ntreb` Bill. M` ascundeam. {i am venit chiar aici pentru c`-mi

place s` pescuiesc. Mi-am amintit c` este un loc lini[tit [i c`nu am ocazia s` \ntlnesc nici o cuno[tin]` pe aici.

Apoi se l`s` t`cere. {tii, zise Bill, n-am re]inut cum te nume[ti.Megan a[tept` intrigat` r`spunsul lui. |[i aminti c`

ezitase cnd \l \ntrebase diminea]a la spital cum senume[te. De[i f`r` s` [tie de ce ea nu-l asocia nici unuinume. |i era mai u[or s` [i-l aminteasc` \nalt, musculos,bine f`cut, dur.

El i se adres` : Te-am min]it cnd mi-am spus numele. Nu m` cheam`

Ross McKenzie. Am [tiut c` m-ai min]it, zise Megan zmbind. Prietenii \mi spun Mac. Numele meu este James

McClain. Cu acest nume m-am n`scut, ad`ug` el. N`scut? Am mai folosit cteva nume de atunci, m`rturisi el.

Spuse asta cu indiferen]`, a[a i se p`ru lui Megan, caretotu[i sesiz` [i oarecare am`r`ciune.

Din impuls, \i atinse mna \ncet.

SALVAMARUL 49

Bine, vei fi Mac [i pentru noi.El o privi lung, scrut`tor chiar, apoi se mai relax`,

zmbindu-i. Zmbetul lui era fermec`tor, senzual, dar [ipericulos. Inima lui Megan \ncepu s` bat` mai tare.

De ce ai folosit attea nume?El \[i trecu degetele prin p`r. Ultima misiune a fost sub acoperire. Am petrecut

aproape un an \ncercnd s` penetrez un grup periculos decriminali din Miami, care f`cea afaceri cu droguri. Oricum,cel care m` acoperea a fost \mpu[cat. Nu aveam destuledovezi ca s`-i dovedim pe criminali. Au realizat imediat cerol aveam eu \n organiza]ia lor, a[a c` a trebuit s` m`ascund o vreme. Dar pe Saldivar o s`-l prindem maidevreme sau mai trziu.. Pn` atunci... ridic` din umeri.

De acolo te-ai ales cu cicatricea? \ntreb` Megan.Mac \ncuviin]`. Bill \l privi lung, apoi o privi pe Megan,

dar nu f`cu nici un comentariu. Dar cum te-au descoperit? Nu cred c` au f`cut-o \nc`, de[i nu po]i fi niciodat`

sigur.Megan se \ncrunt`. De ce ar vrea altcineva s` te omoare? Am destui du[mani... |n Devils Lake?El \[i duse mna la frunte, iar Megan observ` c` era

foarte obosit. Avea cearc`ne adnci [i era tras la fa]`.

50 JANICE BARTLETT

Din cte [tiu, nu. Am ales acest loc de fapt tocmaipentru c` este foarte lini[tit [i pot pescui. Am amintiripl`cute de aici. Pare desprins din basm, uitat de lume. Defapt, am mai lucrat aici \n Northwest [i poate vreunul care[tie c` am mania pescutitului nu m-a uitat. Totul este posibil

N-ai recunoscut pe nimeni? Nu. {i atunci cum naiba m-au g`sit?Megan \ncerc` s` g`seasc` un r`spuns dar era cam greu

pentru c` nu [tia aproape nimic despre cel aflat \n fa]a ei. Nu se poate s` nu fi [tiut cineva unde te afli. {tiu c]iva, dar asta nu este problema ta. Dar sunt implicat`! ripost` Megan. Iar eu vreau s` te ]in ct mai departe ! O s` dispar din

nou, imediat ce o s` m` conving c` nu este nimeni interesatde tine.

Megan \ncerc` s`-[i imagineze ce dificil era s`-]i atribui oalt` indentitate, s` schimbi ora[ul, casa, numele, s` ajungis` te \ntrebi cine e[ti.

Spus de tine totul pare foarte simplu. Chiar este, zise el surprins. {i familia? Prietenii? Dar deodat` se opri. De ce conta

pentru ea? De ce argumenta? Nu ai pisic` sau cine? Cas`...lucruri...

Chiar [i Bill o privea nedumerit. Lucrurile se pot \nlocui, r`spunse Mac. E[ti acela[i nu

conteaz` \n ce cas` cu cine te afli...

SALVAMARUL 51

Nu. Megan scutur` cu putere din cap. Nu esteadev`rat. Ne form`m dup` oamenii care ne iubesc. Omulnu este ca o insul`.

Am mai auzit asta, o \ntrerupse el cu o voce dur`. Nueste adev`rat. Dac` ar fi a[a, eu n-a[ mai exista.

Ce vrei s` spui? \l \ntreb` Megan, surprins` de r`spuns. Nimic, zise el [i se ridic` \n picioare s` arunce cutia

goal` de bere. Apoi \ncepu s`-[i maseze gtul de parc` arfi vrut s` scape de tensiunea nedorit` care se acumulase[i continu`: lucrez cam tot timpul sub acoperire. {tii ces-ar \ntmpla dac` a[ sta s` m` gndesc la cinele meu?Sau la televizorul din dormitor? Sigur a[ uita cine sunt.Singura posibilitate de a func]iona este s` nu te legi denimic.

Megan sim]i f`r` s` vrea o durere puternic` \n piept. |n]eleg. Dar de ce oare sim]ea nevoia s`-i aline

suferin]a \ntip`rit` pe chipul dur? Ei, ce zici? Te po]i descurca, s` dispari? Nu pot face asta. La naiba! exclam` el lovind cu palma \n mas`. Nu fi

naiv`!Megan nu zise nimic, privind cu \nc`p`]nare \n alt`

parte.Mac \l privi pe Bill. Nu po]i s-o convingi? S-o conving s` ce? Nu \n]eleg!

52 JANICE BARTLETT

Trebuie s` plece de aici o vreme, pn` se l`muresclucrurile.

Dar dac` n-a v`zut nimic...Mac sc`p` cteva vorbe nu prea ortodoxe. N-a[ fi crezut c` po]i fi att de naiv`! Mai bine naiv` dect paranoic`! ripost` Megan.Mac pufni \n rs, dar imediat redeveni serios. M`car las`-m` s` stau aici peste noapte!Megan reac]ion` imediat. Ce vrei s` spui? Nimic din ce-]i \nchipui! Voi dormi pe canapea, o s`

m` feresc din calea ta... Asta poate nu este o idee prea rea, zise Bill. Doar dac`

nu... dar de ce nu vii cu mine acas`? Po]i dormi \n patulmeu. Sau \n camion. Nu te va g`si nimeni acolo.

Stai pu]in! exclam` Megan, furioas`. Totul este att deridicol, de nebunesc! Refuza s` se simt` amenin]at` \npropria-i cas`. Ajunge! Dac` asta vrei, po]i dormi pecanapea, nu-mi pas`. Dar s` nu-]i \nchipui c` o s` cred oiot` din ce spui!

Calmeaz`-te, Megan, o opri Bill, nu \ncerca dect s` teprotejeze.

Megan \i arunc` o privire crunt`. Ne-am \n]eles, da? Cnd v`zu c` nici unul din b`rba]i

nu-i r`spunde, Megan se \ndrept` spre unul din dulapurilede pe hol de unde scoase un set de cear[afuri [i o p`tur`,

SALVAMARUL 53

apoi \ntinse sofaua din camera de zi. Cu mi[c`ri repezi deom furios, f`cu patul \ncercnd s` nu se gndeasc` la trupulmusculos care urma s`-[i petrecea noaptea aici.

Cnd ridic` privirea, observ` c` el o studia din cadrul u[iicu o expresie ciudat`.

|mi pare r`u, murmur` el. Acum trebuie s` pl`te[tipentru c` mi-ai salvat via]a, nu este cinstit.

Dar mnia ei \ncepuse s` se risipeasc`. |ntotdeauna pl`tim un pre] pentru ceea ce alegem s`

facem. Nu ai nici m`car periu]` de din]i, reveni ea dincugetare.

O s` supravie]uiesc [i f`r`, o lini[ti Mac. }i-ai putea aduce... Lucrurile? complet` Mac. Da, lucrurile, mi se pare normal s` te po]i sp`la pe

din]i, apoi s` te schimbi de lucrurile purtate.El o privea zmbind; Megan observ` cu stupoare c` el

zmbea [`galnic iar zmbetul \i \ndulcise tr`s`turile. Megan\[i mu[c` buzele: acest b`rbat nu era pentru ea. Nu trebuias` mai reac]ioneze ca [i cnd ar fi fost.

Curnd, el va disp`rea din via]a ei f`r` a mai privi\napoi. Dac`-l va l`sa s`-i p`trund` ct de pu]in \n suflet, varegreta.

Foarte bine. Dac` fratele t`u mai r`mne pn` cnd m`\ntorc cu lucrurile, a[ putea s` plec chiar acum. Apoi i seadres` lui Billy; nu po]i s-o convingi?

54 JANICE BARTLETT

S-o conving? Ce s` fac`? Trebuie s` plece de aici o vreme, pn` se clarific`

\ncurc`tura asta. Dar dac` n-a v`zut pe nimeni...Mac sc`p` o \njur`tur`. N-am crezut c` mai exist` oameni att de naivi!Mac disp`ru.Billy se \ntoarse spre ea: Nu [tiu dac` ar trebui s` credem tot ce ne spune

acest b`rbat. Ceea ce sus]ine el pare desprins dintr-unserial ieftin. Poate ar fi mai bine s` vii cu mine acas`, lap`rin]i.

Eu sunt convins` c` spune adev`rul. I-am salvat via]a [inu-i place s` r`mn` dator nim`nui. Iar acum vrea s`-[ipl`teasc` datoria, avnd grij` de mine. Cred c-ar trebui s`-llas s-o fac`.

Ascult`, Megan, \ncepu Billy, este ceva \ntre voi? Nu! replic` ea nervoas`. Este ceva special, o rela]ie mai

ciudat`; cnd treci cu cineva printr-o situa]ie ca asta \nceps` te lege anumite lucruri...

Privindu-[i fratele, Megan nu era prea convins` c`-ll`murise. Nici ea nu era, de altfel.

Dup` dou`zeci de minute, Mac se \ntoarse cu o valiz`mic`.

Billy plec` imediat dup` ce-i repet` s`-l sune, dac` vaavea nevoie de el.

SALVAMARUL 55

Noapte bun`, Mac, zise ea imediat ce \ncuie u[a. M`duc la culcare; sunt foarte obosit`.

Nu trebuie s` fugi de mine, Megan, zise el. Nu fug; m` gndesc doar c` ai [i tu nevoie de odihn`.

Cred c` doctorii cnd ]i-au dat drumul din spital nu ]i-auspus c` po]i alerga toat` ziua dup` mine.

Asta am f`cut? zise el foarte amuzat. Asta cnd nu m-ai speriat de moarte. Am avut inten]ii bune. Dac` n-a[ fi fost convins` de asta, acum nu te-ai afla

aici. {i acum, te rog s` m` scuzi...Mac zmbi, f`cndu-i loc s` treac`. O prinse de mn` [i

o trase spre el. {tiu c` ar fi trebuit s` te las s` treci, murmur` el. Eu... \ncepu Megan, dar nu mai [tiu ce voia s` spun`.

|[i aminti doar \n clipa \n care se sim]i s`rutat`.Megan, f`r` o vorb`, se desprinse din \mbr`]i[area lui [i

urc` spre dormitor, iar el r`mase privind cum se \nchide u[a\n urma ei.

56 JANICE BARTLETT

Capitolul 4

Faptul c` o s`rutase pe Megan Lovell fusese o gre[eal`.Mac \ncepu s` se r`suceasc` \n a[ternut, fiindu-i imposibils` adorm`.

Nici nu voia s` admit` c` femeia \l atr`gea; voia s`considere c`-i datoreaz` via]a, atta doar.

Instinctele de agent secret \i spuneau c` este mai bine s`se retrag` la timp, sau c` poate de data asta avusese noroc[i cei doi n-o v`zuser` pe Megan. Dar el nu credea \nnoroc...

|n cele din urm`, reu[i s` adoarm`, dar nu profund.Gre[ise s`rutnd-o pe Megan; nici nu putea s`-[i explice dece o f`cuse. Sim]ise dintr-o dat` nevoia s` ating` un trupsinuos, cu contururi moi, sim]ise nevoia de pasiune, de ovoce de femeie care s`-i rosteasc` numele. Nu, era mai multdect att. |[i amintise ce mult \i lipsise mama \n copil`rie,

mama care s`-l s`rute spunndu-i noapte bun`, care s`-ifac` pr`jituri [i s`-l duc` la liga de baschet, s`-l \nve]e s`scrie...

Iar Megan ce-i amintea? De o aventur` urt` [i mai alesde ap`. Mac ura apa. Dar iubea libertatea mai presus deorice. Iar Megan putea deveni o amenin]are la adresalibert`]ii lui.

Megan se trezi a doua zi \n mirosul apetisant al cafelei[i al omletei preg`tite de Mac. Ea se \mbr`case deja \nblugi, cu un pulov`r alb, iar p`rul [i-l \mpletise \ntr-ocoad`.

Cum bei cafeaua? Cu zah`r sau f`r`? Cu tot ce este necesar, zise ea lund din minile lui

cana aburind`. Unde ai g`sit [unca? \l \ntreb` ea. De la micul magazin din vecin`tate. Bucata de gr`sime te rog s` i-o dai lui Zachary. N-am g`sit hrana lui [i este cam sup`rat pe mine, dup`

felul \n care m` prive[te. Sacul lui cu hran` este \n dulapul din hol. Acolo mi

s-a p`rut potrivit s`-l p`strez. M`nnci omlet`? o \ntreb` Mac. N-ai auzit de colesterol? |n ziua \n care voi sc`pa de meseria asta, poate m` voi

gndi la colesterol, dar pn` atunci...

58 JANICE BARTLETT

Megan nu era \nfometat ,` dar mnc `pentru a-i face lui pl` cere.Dup` ce terminar`, ea \i spuse: Cred c` m` voi muta acas` la p`rin]i o vreme; mi-au [i

oferit fosta mea camer`.Ce alt` alternativ` avea? S`-l lase pe el s-o protejeze? Erau att

de diferi]i! Nu se putea \ndr`gosti de un b`rbat dezr`d`cinat,care nu avea cum s` \n]eleag` nevoia ei de stabilitate.

De fapt, ei pe tine te vor, Mac. Te-ai gndit la asta? Sigur c` m-am gndit! exclam` el nervos. Am vorbit

diminea]` cu partenerul meu care mi-a transmis c` Saldivareste furios; al naibii de furios.

Voi fi \n siguran]` la p`rin]ii mei, zise ea. Tu, \n schimb,va trebui s` ai mult` grij`...

El scutur` furios din cap. Cel care vrea s` te ucid` nu va ezita s` adauge [i alte

victime. Le pui alor t`i via]a \n primejdie. Te-ai gndit? Ce-ar fi mai bine s` fac? S`-l alertez pe Pete? Poate.Megan form` num`rul lui Pete, care se oferi imediat s`

vin` la ea s` discute.

***

Mac [tia prea bine c` Megan avea resentimente. El eraamintirea vie a unor lucurri pe care ea dorea s` le uite. Nupregetase s` sar` \n ap` s`-l salveze [i iat` cu ce se alesese.

SALVAMARUL 59

Dup` mult` gndire, se hot`r\ s-o lase s`-[i continue \nmod normal activitatea pe plaj`.

Primul lucru pe care-l f`cu, fu s` se duc` la biroul firmeide construc]ii a lui Jim Kellerman, unde lucrase \n ultimeleluni.

V`d c-ai revenit din moarte, spuse acesta v`zndu-l \nbiroul s`u.

Da, am avut un mic accident, zise Mac. Am auzit de la Pete Tevis. Ai avut noroc cu Megan, care

te-a salvat. Am \n]eles de la ea c`-i cuno[ti tat`l. Este adev`rat; [i pe ea o cunosc de mic`, a fost un copil

foarte talentat. Singurul lucru pe care-l [tiu despre ea este c` nu

renun]` niciodat`, este foarte hot`rt` \n tot ce face. Ce dore[ti de fapt de la mine?Mac \i spuse.Kellerman se \ncrunt`. Ce ai lucrat aici la [antierul meu? {tii c` acei indivizi

care te-au lovit, au \ntrebat aici de tine? Au sunat [i au\ntrebat unde te pot g`si. Lucruri ca acesta nu prea se\ntmpl` aici la Devils Lake. Sigur c` te putem ajuta. Molly,secretara mea, \]i poate oferi o list` cu cei despre care aivrea s` afli mai multe. Nu sunt prea mul]i str`ini aici laDevils Lake. Dac` vreodat` renun]i la munca de la FBI, ]i-a[putea oferi de lucru aici.

60 JANICE BARTLETT

|]i mul]umesc, domnule Kellerman. Cine [tie? Poatevoi avea nevoie de pu]in` lini[te [i atunci...

Zilele care au urmat au fost frustrante pentru Mac.Devils Lake era o comunitate mic`, dar [i a[a trebuia s`existe [i aici cteva mere stricate. Numai c` el nu le-aputut g`si foarte repede.

|ntors acas` la Megan, lu` leg`tura cu Norm Eaton. La naiba, McClain, nu pierde vremea degeaba!

Schimb` locul, f` ceva, f`-l pe Saldivar s` ias` din brlog, s`vin` dup` tine.

Nu pot l`sa femeia aici f`r` ap`rare. Atunci, ia-o cu tine. A[ vrea s` fie posibil...

***

Pe de alt` parte, Megan nu suporta s` depind` de el. Voias`-l dea uit`rii, s`-[i reia via]a dinainte de el. Se afla \n ora[ulei natal, singura constant` din via]a ei \n continu`schimbare. Aici, \n Devils Lake se sim]ea \n siguran]`,apar]inea acestui loc.

Le spusese p`rin]ilor ei despre Mac la cteva zile dup`incident.

|[i informase pe mama la telefon c` b`rbatul pe care-lsalvase locuia la ea pentru a o proteja, desigur. Urmase unmoment de t`cere, dup` care mama exclamase:

SALVAMARUL 61

Slav` Domnului! Am fost att de \ngrijora]i!Bine\n]eles c` n-a putut evita invita]ia doamnei Lovell de

a veni la mas` \mpreun` cu Mac.De cum \l v`zu, doamna Lovell se interes` dac` fiica ei \i

g`tea acestui b`rbat att de atr`g`tor. Ve]i fi poate surprins`, zise Mac. Megan m` hr`ne[te

foarte bine. Domnul Lovell se arat` mai interesat de ceea ce i se

\ntmplase lui Mac, dar dup` ce ascult` povestea \ncerc`s`-l lini[teasc`, spunndu-i c` foarte probabil cei care\ncercaser` s`-l ucid` nu vor repeta fapta lor.

62 JANICE BARTLETT

Capitolul 5

A doua zi dup`- amiaz`, burni]a se permanentiz`. Pe laora cinci, ploaia f`cu plaja s` se goleasc`. Megan [i ceilal]isalvamari se retr`seser` \n \nc`perea lor de la far. Meganr`m`sese \n cadrul u[ii, urm`rind cum ploaia, care se\nc`p`]na s` cad` ne\ncetat, r`p`ia asupra lacului cuzgomote sacadate. Ascult` zgomotul f`cut de pic`turile deploaie [i trase \n piept aerul umed, curat.

Unde se dusese Mac? se \ntreb` ea. Ajunsese oare pn`aici?

|n zilele \nsorite, cnd plaja se aglomera, parc` \i sim]eaprezen]a. Dar acum, con[tient` de parcarea goal`, \ncepu s`se simt` nefiresc.

Bine, zise ea, presupun c` [i noi ne-am putea retrage. Vrei s` spui c` vom avea toat` noaptea liber`? o persifl`

unul dintre salvamari. Am putea da o petrecere pe plaj`...Megan zmbi.

O s-o facem, dar nu aici.Se desp`r]ir` ca s` aduc` echipamentul [i s` afi[eze

pl`cu]a indicatoare pe care sta scris: SALVAMARII NU MAISUNT AICI.

|i auzi pe doi dintre colegii s`i discutnd despre formeleunei fete de pe plaj`. Grozav!

La ce trebuia s` se a[tepte? Ce-[i putea dori? O cea[c` deciocolat` cald`? F`cu un gest copil`resc spre cei doi colegimai glume]i, doar pentru a mai uita de Mac.

Plec` o dat` cu ceilal]i salvamari. Parcarea era la fel de\ntunecat` [i cenu[ie ca [i marea.

Alerg` [i ea ca [i ceilal]i pn` la ma[in`, dar era ud` pn`la piele cnd ajunse acolo. Dar imediat portiera ma[inii sedeschise pentru ea, oferindu-i refugiu.

Urc` mai repede, Megan, \i spuse Mac cu vocea saprofund` care ar fi trebuit s-o ia prin surprindere. Cu toateacestea, ea nu fu surprins`.

Se lovi cu cotul de volanul ma[inii, \nainte de a reu[i s`se strecoare [i s` trnteasc` portiera. Se scutur`, mai precis\[i scutur` p`rul ud de pic`turile de ploaie.

Grozav` vreme! Prive[te din acest unghi, \i suger` Mac. El \[i d`duse

scaunul spre spate pentru a avea mai mult spa]iu. Mac erauscat, lucru pentru care \l invidia. Te duci acas` s` faci du[fierbinte, s` m`nnci, s` cite[ti o carte bun`....

M` trimi]i din nou la culcare de la ora opt? \l interpel`Megan. {i dac` am chef s` petrec?

64 JANICE BARTLETT

Adev`rat?Ea \l privi cu un aer glume]. Tu ce crezi? Cred c-ar fi bine s` cump`r`m pizza pe drumul spre

cas`. De ce nu [i cteva beri? Acum te-ai hot`rt s` m` \mbe]i?El zmbi cu acel zmbet care lui Megan \i furase inima

definitiv. De ce e[ti att de dificil`?Con[tient` de provocare, Megan r`spunse: Mi se pare firesc s` m` port a[a. Am observat, insist` el, cu un soi de bucurie

r`ut`cioas`, cu ochi la fel de reci ca [i ploaia de afar`. Ei,cum r`mne?

Bine, m-am decis pentru pizza, conchise Megan [iporni motorul.

Dup` o jum`tate de or`, st`teau la masa din camera ei cuo pizza mare \n fa]`. Ea \[i [tersese p`rul [i-l l`sase liber s`se usuce. Dup` ce-[i schimbase hainele ude, Megan\mbr`case o pereche de pantaloni [i un tricou larg.

Primul comentariu al lui Mac a fost: Ar`]i de [aisprezece ani! O, ce mult a trecut de atunci!, zise ea \ntinznd mna

spre o sticl` de bere. Cred c` ai fost foarte des s`rutat` \n perioada aceea.Oare avea idee c` vocea \i tr`da gndurile? se \ntreb`

Megan.

SALVAMARUL 65

Ce pot s` spun? rosti ea pe un ton ironic. C` n-a fosta[a? Te rog, serve[te-te.

Deodat`, el o \ntreb`: Megan, de ce \]i iei slujba asta pe timp de var`? Doar

nu ai nevoie de bani, nu?Megan \i d`du r`spunsul ei standard: M` plictisesc altfel. Ce s` fac toat` vara? S` stau? S` c`l`tore[ti, de pild`. S` cite[ti, s` te culci

devreme.Ea \i evit` privirea care \ncepuse s-o deranjeze, fiind prea

p`trunz`toare. Am c`l`torit mult pe vremea cnd f`ceam \not de per-

forman]`. Atunci era distractiv. Am v`zut China, Australia,Mexic. Acum nu vreau dect s` m` stabilesc undeva.

Vrei s` -]i retr`ie[ti copil`ria?Megan, cu ochii \n farfurie, \ncerc` s` ridice privirea spre

el, apoi renun]`. Este posibil, admise ea, apoi se sim]i surprins` de ceea

ce rostise. Cnd fac o fapt` bun` m` simt aici ca acas`. Darcnd nu fac nimic deosebit....

Mac l`s` cutia de bere [i o privi lung. Ce [tia ea desprecei ce se simt dezr`d`cina]i? se gndi el cu am`r`ciune.

Erau momente \n care Megan ar`ta foarte tn`r`; astapn` \i vedeai ochii. Erau foarte alba[tri, \]i l`sau impresiac` zmbesc mereu dar nu era a[a. |[i controla permanentexpresia fe]ei. Ca [i el, de altfel.

66 JANICE BARTLETT

Nu a[a te vede lumea din jur, zise el cu mare aten]ie.E[ti ca [i a lor. Sunt mndri de tine.

Ea ridic` resemnat` din umeri. Cred c` nu sunt diferit` de ceilal]i oameni. Dar ai vrut s` te faci remarcat`, ca oamenii din jur s`

fie mndri de tine. N-ai \notat pentru tine, nu?Din nou, privirile li se \ntlnir` [i el citi emo]ie \n

ochii ei. Nu. Cum a[ putea? {tii c]i oameni au contribuit la

formarea mea profesional`? {tii ctor oameni le suntdatoare? Am f`cut parte din echipa olimpic` [i asta datorit`sacrificiilor f`cute de familia mea, datorit` concitadinilorcare mi-au oferit mijloacele materiale pentru a m` antrena...uite acolo toate scrisorile primite de la ei, \n care \mi scriauc` a[teapt` calificarea mea, \n care-mi spuneau c` suntmndri c` sunt americanc`. {tii cum te sim]i cnd prime[tia[a ceva?

Cnd el scutur` din cap \n t`cere, ea continu`: Suprasolicitat`; sim]i c` duci \n spate a[tept`rile

tuturor, nu numai pe ale tale. Cum a[ fi putut pierde? A[fi dezam`git at]ia oameni! {i [tii c`, de[i am c[tigat, m`simt vinovat`? |n special fa]` de fra]ii [i surorile mele.P`rin]ii mei [i-au cheltuit prea mult timp [i energiepentru antrenamentele mele, ducndu-m` la ele,aducndu-m`, pl`tind s` pot concura cu al]i \not`tori denivelul meu.

SALVAMARUL 67

El nu \ndr`znea s` fac` vreo mi[care. Dac` ar fi \ncercats-o calmeze, s`-i prind` mna \n palmele sale mari, ea s-ar fi\nchis \n sine, ca de obicei. A[a c`, o \ntreb`:

De ce te sim]i vinovat`? Fra]ii t`i au resentimente \nceea ce te prive[te?

Megan trase aer \n piept. Nu, sigur c` nu.Zmbi. Asta nu \nseamn` c` nu m` pot fr`mnta dup` bunul

plac, nu? Nu [tiu ce s` spun... este via]a ta [i tr`irile sunt tot ale

tale.Ea \l privi lung dar \n ochii ei el citi admira]ie, lucru

pentru care se felicit`. Dar ea gesticul` cu cutia de bere, pecare o avea \n mn` de cel pu]in dou`zeci de minute.Probabil se ame]ise.

V`d c` [tii tot despre mine; acum este rndul t`u s` tedest`inui. Te ascult.

El \ncerc` s` evite invita]ia. Ce s`-]i mai spun; [tii deja destule despre mine.

Suntem foarte diferi]i. Mie nu-mi pas` unde tr`iesc. Nici lucrurile pe care le folose[ti. |mi amintesc. Nu [tiu

\ns` de ce este a[a.Mac mai lu` o gur` de bere. Am crescut \n orfelinat, asta te face s` sim]i c` nu

apar]ii nici unui loc.Megan \[i mu[c` buzele.

68 JANICE BARTLETT

Iar eu ]i-am tot ]inut teorii cum c` nu m` simt caapar]innd acestui loc, zise ea cu blnde]e. |mi pare r`u...

Suntem foarte diferi]i.Mac se sim]i cercetat de privirea ei p`trunz`toare. Ai tr`it \n internate. Te-ai mutat des?Mac se sim]i dintr-o dat` f`r` s` [tie de ce ru[inat de

propriile-i afirma]ii [i-i evit` privirea. De zece sau dou`sprezece ori. Nu m` obi[nuiam, nu

m` integram defel. Adev`rul era c` [i-ar fi dorit \nc` de pe atunci s` fie iubit

chiar dac` era un rebel, dar nu fusese a[a. Poate p`rin]ii \[iiubesc copiii, indiferent dac` ace[tia gre[esc, dar nim`nuinu-i p`sase de acel pu[ti \nalt [i slab, cu personalitateputernic`, acel rebel care-i sfida pe to]i.

Vocea ei suna acum cu totul altfel [i se uita la el cuadmira]ie nedisimulat` \n priviri, cu ochii sclipindu-i:

{i p`rin]ii t`i? I-ai cunoscut? Pe tata nu l-am cunoscut. Mac spuse acestea \ncercnd

s` nu par` afectat. Cred c-a plecat imediat....mama... Macridic` din umeri. Era prea tn`r`, prea s`rac`, prea slab`...n-a [tiut s` fac` fa]`... m-a dus la \nceput la internat pn`g`sea o slujb`, un loc decent \n care s` tr`im. Aveam peatunci cinci sau [ase ani. La \nceput venea des la mine, darcu timpul vizitele s-au r`rit, apoi au \ncetat. Mac lu` o gur`de bere, care nu-i oferi \ns` t`ria unui whisky bun. Am vruts-o caut, dar cu timpul n-am mai avut dorin]a asta.

El fu surpris c` Megan \l privea [ocat`.

SALVAMARUL 69

N-ai fost nici m`car curios? De ce a[ fi fost? r`spunse el rece. Poate i s-a \ntmplat ceva. Poate n-a mai f`cut fa]`.

N-ar fi mai bine, nu te-ai sim]i mai \mp`cat dac` ai [ti de cete-a abandonat?

El se gndise prea mult la aceast` problem` pentru a maiezita asupra r`spunsului.

Nu, nu po]i schimba trecutul. A ie[it din via]a mea cuprea mult timp \n urm` ca s` ne mai pese unul de cel`lalt.

Mac observ` c` Megan \[i mu[ca buzele. Poate ai dreptate. Eu a[ avea curiozitatea s` aflu, dar

poate pentru c`-mi place s` m` autotorturez.El zmbi cam f`r` convingere. Am [i eu astfel de momente. Mac \mpinse farfuria cu

pizza pe jum`tate mncat`, care se r`cise [i nu mai aveafarmec. Nu-l mai interesa de fapt mncarea ci femeia dinfa]a sa, pe care voia s-o s`rute, s`-[i treac` degetele prinp`rul ei lung, care-i ajungea la umeri... Voia s`-i simt`trupul svelt. Voia...

Mac decise c` o dorea pe Megan. Dar de ce \l mira?Pentru a sc`pa de acea dorin]` care \ncepuse s`-l

obsedeze, spuse pe un ton cu totul diferit: L-am sunat din nou pe Norm, ast`zi.Ochii ei sclipir`. Partenerul t`u? Mda. Mac mai lu` o gur` de bere [i-i spuse: m-a tr`dat

careva, altfel nu-mi explic.Megan se \ncrunt`.

70 JANICE BARTLETT

Careva? Vrei s` spui cel cu care ai lucrat? Cine altcineva? B`nuiesc c` mai exist` [i al]ii; de exemplu, cineva care

]i-a ascultat telefonul... doar suni tot timpul. Nu aveau cum s-o fac`; m-am asigurat c` nu sunt ascul-

tat.Ea \l cerceta cu privirea. Chiar nu putea nimeni s`-]i asculte conversa]iile? Nu, nu mai [tiu, nu mai [tiu nimic, acum. El f`cu o gri-

mas`. Mai vrei o bere? Spune-mi, Megan, [tiai c` MacLain avenit aici \n Devils Lake, Oregon? Lucreaz` pentru un tipnumit Jim Kellerman.

Ea strmb` din nas. Nu [tiu dac` este o alternativ` fericit` pentru el. Cred

c` nu te sim]i prea bine [tiind c` unul din tovar`[ii t`i, cine-va pe care-l cuno[ti...

Crede-m`, Megan, m-am gndit mult, am \ntorslucrurile pe toate fe]ele. Mac sim]i o durere surd` \n stom-ac datorat` unui ulcer mai vechi [i \ncepu s` regrete c` mn-case pizza.

Cte persoane...? Cinci. Numai cinci persoane [tiau unde m` aflu, asta

dac` nu cumva vreunul vorbe[te \n somn. Nu-mi sunt pri-eteni to]i, dar apropia]i.

Ea spuse \ncet: Vrei s` vorbim despre asta?Voia oare? Nu. Dar cu sine purtase discu]ii \ndelungi f`r`

SALVAMARUL 71

a g`si [i r`spunsuri. Putea fi Gary? Dar de ce ar fi f`cut-o?Ce motiv ar fi avut? Frank? Fiul lui avea nevoie de o inter-ven]ie reparatorie la v`lul palatin. Iar asigur`rile nu-ipl`teau mare lucru...

La naiba, ajunsese chiar \n punctul \n care se \ndoia [i deNorm. Se surprinse analiznd fiecare inflexiune a vocii acestuia.

Abia reu[i, din cauza durerii, s` rosteasc`: De la accident, nu fac altceva dect s` rememorez

fiecare discu]ie cu ei, s` le analizez mi[c`rile, privirile [i s`ajung la o concluzie, s` v`d ce l-ar putea face pe vreunul dinei s` se \ntoarc` \mpotriva mea.

Ea scutur` din cap. Chiar [i eu a[ putea g`si \n cazul fiec`ruia cte un

motiv; to]i avem sl`biciuni. A[a este, zise Mac. Bill Marshall iube[te banii. Are un

Porsche, a divor]at de prima so]ie [i acum [i-a g`sit o femeie demare clas`, cum spune el. Tr`iesc o via]` palpitant`, el se\mbrac` doar cu lucruri originale, de marc`. Noua lui iubit` adevenit \ntre timp model, c[tig` ceva, dar [i-au cump`rat o cas`care cost` jum`tate de milion. Te face s` te \ntrebi cu ce bani...

Dar care este atitudinea ta fa]` de el?Mac ridic` din umeri. Mergem la pescuit din cnd \n cnd... nu pot spune c`

nu este un om cinstit, mai precis nu am motive s`-lsuspectez, dar cine [tie...

{i ceilal]i? \ntreb` Megan, \ncruntndu-se.Mac \i vorbi despre Frank, apoi despre Gary.

72 JANICE BARTLETT

Pe `sta \l cunosc destul de bine; este cel mai tn`r, avenit doar de un an la biroul nostru. Are reputa]ie bun`,este c`s`torit, are dou` feti]e.

Asta poate fi un punct slab? \ntreb` Megan. Dac` po]i fi manipulat din cauza asta? Mac scutur` din

cap. Cum s` nu!Ochii lui alba[tri o fixau. ~[tia sunt to]i? Ar mai fi Miguel Ramosa; e c`s`torit, dar nu are copii.

Este un tip prea temperamental, nu prea se poate controla.Nu st` prea mult nic`ieri, pentru c` reu[e[te s`-[i \nfurie[efii.

Vrei s` spui c` ar fi putut avea ceva \mpotriva ta?Mac se rezem` de sp`tarul scaunului [i lu` alt` cutie cu

bere. Dumnezeu [tie! Ne-am \n]eles destul de bine... Este un

tip imprevizibil, dar... Ultimul este Norm.Mac f`cu o grimas`, sim]ind durerea de cap accentundu-se.

|n zilele care urmaser` accidentului, durerea de cap cedase;asta era probabil provocat` de ulcerul redeschis.

|ncepu s` gndeasc` ab`tut cu voce tare: Mda, Norm. {tii, a[ fi vrut s`-l scot de pe list`, dar, din

p`cate, el \mi cunoa[te cel mai bine toate problemele, toatetraseele. Ar vrea s` se pensioneze devreme dar nu-[i poatepermite deocamdat`. Nu cred c` el ar...

Megan izbucni:

SALVAMARUL 73

Este oribil c` trebuie s`... s` judeci oamenii apropia]i!Ace[tia sunt prietenii t`i. Despre Norm mi-ai vorbit maimult. {tiu c` ai \ncredere \n el. Nu cred c` te-ar fi tr`datdoar ca s` se poat` pensiona devreme. Ce-ar zice dac` ar [tice gnde[ti despre el?

La naiba! izbucni Mac. Dac` Norm s-ar afla acum cunoi, s-ar \ndoi de s`n`tatea mea mintal`!

Megan scutur` din cap. Eu n-a[ fi a[a de sigur`. Poate c` via]a pe care ai dus-o

[i munca ta, te fac s` fi circumspect. Te-ai gndit c` ar puteaexista [i al]i vinova]i?

El \i r`spunse for]at, printre din]i: Ce crezi c-am f`cut toat` s`pt`mna? Poate ai f`cut verific`ri printre cei de aici. Dar cu

birocra]ia care a pus st`pnire pe FBI! Totul ar trebuicomputerizat. Acum, orice hacker poate intra \n orice baz`de date a lor. Ca s` nu mai vorbim de cei care lucreaz`acolo: secretare, func]ionari...fiecare poate fi corupt...

Mac spuse tot printre din]i: Crezi c` n-am avut [i asta \n vedere?Megan f`cu o grimas`. Sunt sigur` c` da. Dar spune-mi, cum e[ti pl`tit? Norm ia cecul [i mi-l aduce. Apoi, cu r`bdare exagerat`

\i spuse: nu, administra]ia [i asigur`rile nu cunosc numelemeu nou, nici adresa. Nu-mi sun vecinii de dou` ori pes`pt`mn` s` aflu dac` mi s-a spart casa, n-am sunat penimeni. Cnd spun c` doar cinci persoane [tiau unde sunt,a[a este.

74 JANICE BARTLETT

Adic` prietenii t`i nu [tiu ce ]i s-a \ntmplat? Prin familie [i prieteni po]i afla cel mai u[or traseul

cuiva.Mean ridic` minile \n sus, exasperat`. Dar nu \n]eleg! Ar trebui s-o faci, spuse Mac, \nfruntndu-i privirile.

Adev`rul este att de urt uneori! Crezi c` am \ncredere \noricine? Cnd a s`rit cineva vreodat` \n ajutorul meu?

Dar chiar \n clipa \n care rosti aceste cuvinte, \[i dori s`n-o fi f`cut. Aceste vorbe d`deau glas durerilor resim]ite \ncopil`rie, cnd, cu durere \nv`]ase s` nu aib` \ncredere \nnimeni.

Megan \l privea acum altfel. Citi compasiune, tandre]e [imil` \n ochii ei. Mila \l afect` cel mai tare.

Am avut \ncredere oarb` \n cei cinci b`rba]i, \ncepu el.Dar lucrurile s-au schimbat, iar acum, via]a mea depinde defelul \n care pot s` evit orice gre[eal`. A[ fi un naiv dac` a[considera c` oamenii de rnd, oamenii decen]i nu pot ficump`ra]i.

Te \n[eli, zise ea scuturnd din cap. Nu este adev`rat!Nu to]i oamenii sunt slabi. Eu de pild`, nu mi-a[ tr`da unprieten pentru nimic \n lume. Cred c` nici tu n-ai putea faceasta.

De ce faci astfel de afirma]ii cnd nici nu m` cuno[tibine?

Mac se duse spre frigider dup` alt` bere. Alcoolul era oform` de evadare de necazuri pe care o evita, dar \n seara

SALVAMARUL 75

asta era singura pe care [i-o putea permite. Ar fi vrut s-o ia\n bra]e pe Megan, s-o duc` sus \n dormitor, s-o s`rute, s`n-o lase s` vorbeasc`, s`-i vad` ochii arznd de dorin]`. S` ise dedice trup [i suflet, s` uite de necazurile lui, de faptulc-o pusese [i pe ea \n primejdie.

Nu este adev`rat! R`spunsul ei era la fel de pasionat catot ce f`cea ea.

Megan nu f`cea nimic pe jum`tate, f`r` convingere, poatenumai c` luptase \mpotriva atrac]iei pe care o sim]ea fa]` deel. Dar pe asta o f`cuse pe jum`tate pentru c` ochii o tr`dau.

Care crezi c` este cea mai mare sl`biciune a mea,Megan?

Este simplu de spus, zise ea f`r` ezitare. Nu ai\ncredere \n nimeni.

|n lumea mea, asta este semn de putere.Megan \l privi dintr-o dat` cu o min` diferit`. Ai fost c`s`torit vreodat`?Mac deschise cutia de bere apoi \i r`spunse: Nu. De ce? Pentru c`... aici se opri. Nu se gndise niciodat` s` se

c`s`toreasc`, nici atunci cnd fusese \ndr`gostit de ofemeie. De ce? Poate Megan avea dreptate. Nu era nevoie deprea multe cuno[tin]e de psihologie ca s` [tie c` nu voia s`repete situa]ia mamei sale. Poate c` dac` e[ti destul deputernic, reu[e[ti s` evi]i c`s`toria.

Megan zmbi.

76 JANICE BARTLETT

E[ti cinic, poate \ntr-o zi cineva te va vindeca de cinism. Dac` nu e[ti atent`, zise el cu mult` seriozitate, \ntr-o

zi, [i pe tine te va vindeca cineva de prea multa \ncredere pecare o ai \n oameni. Dar lec]ia va fi amar`.

Tu ai \ncredere \n mine? \l \ntreb` ea brusc.Mda, dac` avusese \ncredere \n cineva, aceasta fusese

doar ea, Megan Lowell. Ce ironie! Ciudat era c` avusese\ncredere \n ea chiar [i acolo \n mijlocul lacului, \n timpulacelor scene de co[mar. Ochii ei \l vrajiser`, vocea ei calm`\i d`duse putere. Renun]ase la propriul s`u control,predndu-se \n minile ei.

R`spunsul la \ntrebarea ei \l [oc`. Poate \l [oc` pentru c`veni f`r` ezitare.

Nu. Mac \[i drese vocea. Nu cred c` tu m-ai tr`da. Ce miracol! exclam` Megan. |n ochii ei el citi adev`rul,

emo]ie care-l afect` [i pe el la fel de puternic. Nu m` privi a[a, murmur` el. A[a? A[a ... cum? De parc` ai cere ceva ce nu-]i trebuie.Megan nu pretinse c` nu \n]elege.Mac \[i aminti brusc c` trebuia s` ias` din aceast`

\ncurc`tur`, nicidecum s` se afunde mai tare. Cumali]iozitate voit` \i spuse:

A[adar, te-ai \ndr`gostit de mine numai pentru c` suntaici.

Ochii ei aruncar` scntei.

SALVAMARUL 77

Ai uitat c` tu m-ai s`rutat? Foarte bine! Dac` voi repeta gestul, vom vedea dac`

vom putea tr`i \mpreun`. Mac nu mai f`cuse presiuniasupra vreunei femei, dar putea fi acum prima oar`. Darcum putea preveni faptul c` se \ndr`gostea de ea?

Veni mai aproape de ea. Te rog s` nu...Mac o prinse de b`rbie, ridicndu-i capul spre el. Atunci... opre[te-m`.Se privir` lung. |n privirea ei se putea citi c` pierduse un

r`zboi, cel cu ea \ns`[i. Mac citi asta \n ochii ei.O s`rut` cu pasiune. S`rutul lor \i f`cu s`-[i piard`

controlul. Mac \[i \nfipse degetele \n p`rul ei [i o trase maiaproape lipind-o de trupul s`u. Avea o gur` frumoas`, cubuze generoase. Mac o s`rut` cu