Sabatul creștin &

The Clifton Tracts

www.evangheliavesnica.roe mail: contact@evangheliavesnica.ro

Acest material con ine în form integral o bro ur editat de revista Catholic Mirror, The Christian Sabbath i o parte dintr-o alt lucrare

catolic , intitulat The Clifton Tracts.

SABATUL CREŞTIN

Rodul adev rat al unirii dintre Duhul Sfânt i mireasaLui, Biserica Catolic . În aceast privin toate afirma iileprotestan ilor s au dovedit ca neavând fundament sau secontrazic singure.

Constând în 4 editoriale ce trateaz subiectul de maisus, publicate în edi iile revistei Catholic Mirror din 2, 9,

16 i 23 septembrie 1893.

Publicat în englez de Catholic Mirror

PREFA

Con inutul acestei bro uri este alc tuit din patru editoriale careau ap rut în patru numere succesive ale Catholic Mirror, i anume, pedata de: 2, 9, 16 respectiv 23 septembrie 1893. Cererea f r precedent anumerelor revistelor din zilele mai sus men ionate a epuizat revisteletip rite. Pentru a satisface toate cerin ele viitoare am republicat pentrubeneficiul abona ilor no tri aceste articole, f când posibil oportunitateade a le oferi acum în aceast form .

Reeditarea acestor articole a fost realizat i de Asocia iaInterna ional pentru Libertate Religioas din Michigan (InternationalReligious Liberty Association), sub forma unei bro uri de treizeci i doude pagini, disponibile în Londra (Anglia), Australia, Cape Town (Africa),Toronto, Ontario (Canada) i în Michigan, New York, California iTennessee.

În timp ce lumea protestant manifest un interes atât deprofund pentru aceste materiale produse de catolici, credem c ,credincio ii catolici din ar ar trebui s aib la îndemân argumente cares îi lase f r replic pe oponen ii religiei noastre, punându ne astfelîntr o pozi ie de necucerit, pe când ei î i expun condi ia total lipsit detemei, la care au redus Protestantismul. Astfel privind lucrurile, oferim curespect aceste pagini cititorilor, anticipând atât beneficiile cât i pl cereape care o vor avea în cercetarea lor.

Articolul din 2 septembrie 1893

Aten ia noastr a fost atras de o bro ur de dou zeci i unu depagini, publicat de Asocia ia Interna ional pentru Libertate Religioasdin Michigan (International Religious Liberty Association), intitulat „Apeli mustrare” („Appeal and Remonstrance”) con inând hot râri luate deConferin a General a Adventi tilor de Ziua a aptea (24 februarie 1893).Aceste rezolu ii critic i cenzureaz cu asprime ac iunea CongresuluiStatelor Unite i al Cur ii Supreme, de înc lcarea drepturilor omului,închizând Târgul Lumii (The World’s Fair1) duminica.

Adventi tii sunt singurul2 segment din cre tinism care au Biblia caîndrum tor i care nu pot g si în ea nicio justificare pentru schimbareazilei a aptea în ziua întâi. De aici i apelativul „adventi ti de ziua aaptea”. Principiul lor fundamental const în punerea deoparte aSâmbetei în exclusivitate pentru a se închina lui Dumnezeu, înconformitate cu porunca dat de El Însu i i amintit în mod repetat înc r ile sacre ale Vechiului i Noului Testament, porunc ce a fostrespectat în mod literal de copiii lui Israel timp de mii de ani i aprobatde înv turile i practicile Fiului lui Dumnezeu cât a fost pe p mânt.

Dimpotriv , lumea protestant , cu excep ia adventi tilor, cuaceea i Biblie ca îndr git i infailibil înv tor, i cu toate c i au avut peevrei cu practicile lor religioase înaintea ochilor, totu i – înc din secolulXVI când au ap rut – au respins ziua de închinare a lui Dumnezeu,poruncit de El, i au ales o zi care intr în contradic ie cu legea Lui idespre care nu se spune nimic în sensul acesta pe paginile C r ii Sfinte.

Care amvon protestant nu r sun în fiecare duminic de prediciîmpotriva c lc rii Sabatului? Cine poate uita strig tele fanatice alepredicatorilor protestan i în lungul i în latul rii împotriva deschideriipor ilor târgului (World Fair) în ziua duminicii? Sau miile de peti iisemnate de milioane de oameni pentru a salva Ziua Domnului deprofanare? Cu siguran , o astfel de manifestare g l gioas nu ar fi putut

1 N.tr. World’s Fair a fost un eveniment, un fel de expozi ie/ târg/ congres sociocultural (1893).2 N.tr. Adventi tii nu sunt singura denomina iune protestant care p ze teSâmb t .

exista f r cea mai puternic temelie pentru ni te proteste atât deanimate.

i când li s au alocat diferitelor secte protestante raioane la târgul„World’s Fair” pentru a i expune obiectele, cine poate uita indignareaaccentuat a fra ilor no tri prezbiterieni când au aflat de decizia Cur iiSupreme de a nu se amesteca în deschiderea târgului duminica? Ziarelene au informat c ei au refuzat spa iile care erau rezervate pentru ei in au deschis cutiile, cerând s li se retrag produsele, inându se ferm deprincipiile lor, i astfel dezaprobând orice fel de contact cu aceastexpozi ie profanatoare care înc lca Sabatul.

F r îndoial , fra ii no tri calvini ti au meritat i împ rt itsimpatia tuturor celorlalte secte care au pierdut oportunitatea s pozezeca martiri în ap rarea Sabatului. Astfel, ei au devenit „o priveli te pentrulume, îngeri i oameni”, de i fra ii lor protestan i care n au împ rt itaceea i soart , au catalogat r mânerea lor la principiile religioase ca fiindmândrie fariseic i înc p ânare.

Scopul pe care îl urm rim prin acest articol este acela de a aducelumin asupra acestui important subiect (c ci dac ar fi s scoatemSabatul de la amvoanele protestante, sectele s ar sim i pierdute iarpredicatorii ar fi priva i de deliciul lor), pentru ca cititorii no tri sîn eleag chestiunea în tot ansamblul ei i astfel s ajung la o convingereclar .

Vorbind din punct de vedere moral, lumea cre tin are unnumitor comun în închinarea adus Domnului în ziua întâi a s pt mânii.

Israeli ii, r spândi i pe tot p mântul, in ultima zi a s pt mânii cafiind sacr pentru închinarea la Divinitate. În acest aspect i Adventi tii deZiua a aptea (o sect cre tin , mic la num r) au ales aceea i zi.

Atât israeli ii cât i adventi tii fac apel la Biblie pentru poruncadivin , recomandând stricta p zire a Sâmbetei.

Israeli ii respect doar autoritatea Vechiului Testament, daradventi tii, care sunt cre tini, pun Noul Testament pe acela i nivel cuVechiul Testament, i anume din punct de vedere al inspira iei. Ei admit cBiblia, înv torul lor, este consecvent în ambele p r i; c Mântuitorul întimpul vie ii Sale de muritor nu a inut nicio alt zi în afara Sâmbetei.Evangheliile arat foarte clar acest lucru; în plus, niciunde în paginileFaptelor Apostolilor, epistolelor i Apocalipsei nu poate fi g sit vreun actprin care rânduiala sâmbetei s fi fost anulat .

De aceea adventi tii, la fel ca i israeli ii, î i deriv credin a dinVechiul Testament, pozi ie care este confirmat de Noul Testament i pedeplin aprobat de via a Mântuitorului i a apostolilor Lui care au predicatdin Cuvântul sacru timp de aproape un secol în era cre tin .

Numeric vorbind, adventi tii de ziua a aptea sunt o partenesemnificativ din popula ia protestant dar, pentru c subiectul nu estelegat de cantitate ci de adev r, dovezi i dreptate, un sim rafinat pentrujusti ie ne interzice s condamn m aceast mic sect f r a face oinvestiga ie impar ial i cu calm în prealabil; aceasta nu esteînmormântarea noastr .

Lumea protestant a fost, înc de la na tere – în secolul XVI –într un real acord cu Biserica Catolic în p strarea nu a Sâmbetei, ci aduminicii ca zi „sfânt ”. Discu ia despre motivele care au condus laaceast unanimitate în sim ire i exercitare a credin ei timp de mai multde trei sute de ani trebuie s ajute Protestantismul spre a se pozi iona peo baz solid , iar argumentele aduse în favoarea pozi iei sale trebuie s fiemai puternice decât cele oferite de israeli i i adventi ti, care au Biblia caunic înv tor, arbitru i martor. Dac totu i argumentele oferite ulterior,vor fi incontestabile i conving toare atât pentru marea mas protestantcât i pentru partea litigant (împricinat ), apelând la înv torul lorcomun, Biblia, atunci marele trup Protestant, cu toate c se manifestatât de g l gios când vine vorba de stricta p zire a duminicii, nu au nicioalt variant decât s admit c au predicat i practicat ceea ce este falsdin punct de vedere scripturistic, timp de mai mult de trei sute de ani prinfaptul c au adoptat înv turile i practicile celei pe care ei mereu aupretins o a fi biserica apostat , contrar cu tot ce înva Sfânta Scriptur .Pentru a ad uga intensitate acestei gafe scripturistice impardonabile, seaminte te una dintre cele mai pozitive i categorice porunci date deDumnezeu robului s u, omul: „Adu i aminte de ziua Sabatului ca s osfin e ti.”

Niciun protestant din zilele noastre nu s a supus pân acumacestei porunci, i asta nu pentru c ar fi aderat la biserica apostat , cidimpotriv , mereu f când referire la Biblie care, îns , de la Geneza laApocalipsa nu înva o alt doctrin , fapt ce le d dreptate israeli ilor iadventi tilor. Ambele p r i afirm c Biblia este înv torul lor „infailibil”.S l s m Biblia s decid dac sâmb ta sau duminica este ziua poruncitde Dumnezeu. Una din cele dou p r i gre e te, iar o pozi ie gre it în

leg tur cu acest subiect atât de important implic penaliz ri teribile,impuse de Însu i Dumnezeu, împotriva c lc torului acestui „leg mântve nic”. Vom intra in discu ie privind la argumentele ambelor p r i.Aceast dezbatere nu este prea complex pentru a nu fi în eleas de omulobi nuit, nici nu implic studii extraordinare. De fapt, problema se rezolvde la sine, cu ajutorul unor întreb ri al c ror r spuns e simplu:

1. Care zi a s pt mânii ne porunce te Biblia s o p str m ca „zisfânt ”?

2. A schimbat Noul Testament porunca original , prin vreo normsau practic ?

3. S au supus protestan ii, începând cu secolul al aisprezecelea,poruncii lui Dumnezeu p zind ca „sfânt ” ziua despre carevorbe te c l uza i înv torul lor, Biblia? i dac nu, de ce?

Ne lu m angajamentul s oferim cât mai multe r spunsuri inteligenteacestor trei întreb ri, care nu pot da gre în ap rarea adev rului i careconfirm slu enia erorii.

Articolul din 9 septembrie 1893

„Dar credin a, fanatica credin , odat cununatCu scumpa falsitate, pân’ la sfâr it r mâne mbr i at ”.

Moore

În conformitate cu promisiunea f cut în ultimul num r, începemdemascarea uneia dintre cele mai flagrante erori i totodat oimpardonabil inconsecven fa de regula credin ei în Biblie. Totu i,pentru ca nu cumva s fim gre it în ele i, credem c e necesar s pornimde la premisa c Protestantismul nu recunoa te nicio regul de credin ,niciun înv tor, cu excep ia „infailibilei Biblii”. A a cum în chestiunispirituale, catolicul cedeaz judecata sa cu o încredere f r rezerve fade vocea bisericii sale, tot a a, protestantul nu recunoa te alt înv tordecât Biblia. Toat spiritualitatea lui deriv din înv turile ei. Vocea luiDumnezeu i se adreseaz lui prin singurul S u înv tor inspirat. Cuprindereligia, credin a i practica vie ii lui. Afirma ia lui Chillingworth: „Biblia,toat Biblia i nimic altceva decât Biblia, aceasta este religia protestant ”,este doar una din diversele forme ale aceleia i idei, redat în alte cuvinte:„Cartea lui Dumnezeu”, „Hrisovul mântuirii noastre”, „Profetul credin einoastre cre tine”, „Scrisoarea lui Dumnezeu c tre omenire” etc., etc.Astfel, este incontestabil faptul c Biblia i numai Biblia este înv torulCre tinismului Protestant. Presupunând c a a este, vom continua acums studiem problema amintit în ultimul num r, p trunzând în esen a ei.

Recunoscând ceea ce nu poate fi negat, i anume c exist ocontradic ie direct între înv tura i practica cre tinilor protestan i pede o parte – cu excep ia adventi tilor de ziua a aptea – i a poporuluievreu pe de alt parte, ambele grupe p zind zile diferite ale s pt mâniipentru a se închina Domnului, vom continua prin a lua cuno tin de ceeace spune singurul martor disponibil i utilizabil în aceast situa ie, ianume Biblia. Prima expresie cu care ne întâlnim când deschidemCuvântul Sacru, se g se te la Geneza 2:2 „În ziua a aptea Dumnezeu i asfâr it lucrarea, pe care o f cuse; i în ziua a aptea S a odihnit de toatlucrarea Lui pe care o f cuse.” Urm toarea referire la aceast problem seg se te în Exodul capitolul 20, unde Dumnezeu a poruncit ca ziua a apteas fie p zit pentru c El Însu i S a odihnit de munca crea iei în acea zi; iartextul sacru ne informeaz c de aceea a cerut El s fie inut , folosind

10

următoarele cuvinte: „de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit‐o.” Din nou citim, în capitolul 31, versetul 15: „Să lucrezi şase zile; dar  a  şaptea  este  Sabatul,  ziua  de  odihnă,  închinată  Domnului.”,  iar  în versetul  16  şi  17:  „ca  un  legământ  necurmat”,  „un  semn  veşnic;  căci  în şase  zile  a  făcut  Domnul  cerurile  şi  pământul,  iar  în  ziua  a  şaptea  S‐a odihnit şi a răsuflat.” 

În Vechiul Testament se face referire  la Sabat de 126 de ori, şi toate aceste texte afirmă în armonie voia lui Dumnezeu, care porunceşte ca ziua a  şaptea  să  fie  ţinută,  pentru  că  Dumnezeu  Însuşi  a  ţinut‐o  mai  întâi, făcând‐o obligatorie pentru toţi, ca un  legământ veşnic. Nu putem să ne imaginăm  că  cineva  ar  fi  atât  de  nesăbuit  să  pună  la  îndoială  dacă Sâmbăta  este  sau  nu  Sabatul  zilei  a  şaptea,  văzând  că  poporul  Israel  a ţinut Sâmbăta încă de la darea Legii, din 2.514 A.M. până în 1.893 d. H.r. [n. tr. anul scrierii acestui articol], o perioadă lungă de 3.383 de ani. Având exemplul israeliţilor înaintea ochilor în zilele noastre, nu e nevoie de nicio altă  dovadă  istorică  mai  bună  decât  aceasta:  că  poporul  ales  al  lui Dumnezeu,  păzitorii  Vechiului  Testament,  reprezentanţii  vii  ai  singurei religii divine până în prezent, timp de 1.490 de ani, înainte de Creştinism, au păstrat prin practica lor săptămânală tradiţia vie a interpretării corecte a  ceea  ce este  ziua  specială  a  săptămânii,  Sâmbăta,  pentru  a  fi  păstrată „sfântă  pentru Domnul”,  tradiţie  pe  care  şi‐au  extins‐o,  prin  exercitarea credinţei  lor,  pentru  încă  1.893  de  ani,  astfel  acoperind  şi  perioada existenţei  Creştinismului.  Socotim  necesar  să  clarificăm  acest  punct,  din motive pe care le vom vedea de aici înainte. Biblia – Vechiul Testament – confirmată de o  tradiţie  care  există  de  3.383  ani  în  rândul  poporului  lui Dumnezeu, ne învaţă cu absolută certitudine că Dumnezeu Însuşi a numit ziua aceasta şi a „păstrat‐o sfântă pentru El”; că ziua era Sâmbătă; că orice încălcare a legii era pedepsită cu moartea. „Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său”. (Exod 31:14) 

E  imposibil  să  găsim  o  pedeapsă  mai  severă  decât  cea  rostită  de Dumnezeu Însuşi, în textul de mai sus, pentru toţi cei care violează o lege la care se face referire de nu mai puţin de o sută douăzeci şi şase de ori în Vechea Lege. Cele zece porunci ale Vechiului Testament sunt întipărite în memoria copilului creştinului biblic de la o vârstă fragedă, dar niciuna din 

cele zece nu este subliniat mai mult – atât în coala duminical cât i dela amvon – ca cea a p zirii zilei de Sabat.

În elegând astfel suficient de clar care este voia lui Dumnezeu cuprivire la ziua care trebuie p strat ca zi sfânt din Cuvântul S u – pentruc El S a odihnit în acea zi, confirmat de practica poporului S u ales timpde mii de ani, în mod natural urmeaz s ne întreb m când i unde aschimbat Dumnezeu ziua de închinare? Pentru c este evident c a avutloc o schimbare a zilei i, întrucât nu poate fi g sit nicio indica ie înaceast direc ie pe paginile Vechiului Testament, nici în practicilepoporului evreu, trebuie s ne uit m la dispensa iunea cre tin , i anumeNoul Testament, pentru a g si porunca lui Dumnezeu prin care anuleazvechiul Sabat, Sâmb ta.

Ne ocup m acum de o perioad ce acoper aproape nou sprezecesecole, i vrem s vedem dac Înv torul Divin suplimentar – NoulTestament – con ine un decret care desfiin eaz mandatul Vechii Legi i,în acela i timp, substituie o zi pentru Sabatul Divin instituit al Vechii Legi,adic Sâmb ta. Întrucât Sâmb ta a fost ziua p strat i poruncit ca s fiep strat de c tre Dumnezeu, numai Divinitatea, sub forma unui decret deanulare, putea abroga leg mântul Sâmbetei i s dea un mandat divincare s arate o alt zi care trebuie p strat ca „zi sfânt ”, alta decâtSâmb ta; de un astfel de argument are nevoie con tiin a credinciosului.Biblia fiind singurul înv tor recunoscut de cre tinul biblic, VechiulTestament neoferind îns niciun sprijin din acest punct de vedere, i totu ipentru c în lumea biblic este inut o alt zi – alta decât Sâmb ta –pentru cre tinul reformat este obligatoriu s g seasc pe paginile NouluiTestament noul decret divin care anuleaz Sâmb ta i o înlocuie te cuduminica inut de cre tinii biblici înc din zorii Reforma iunii.

Examinând în mod critic Noul Testament din scoar în scoar , g simaizeci i una de referiri la Sabat. Mai afl m i faptul c Mântuitorul, înmod invariabil, a ales zilele de Sabat (Sâmb ta) pentru a înv a pe oameniîn sinagogi i pentru a face minuni. Cei patru evangheli ti fac referiri laSabat (Sâmb t ) de cincizeci i unu de ori.

Într o anumit ocazie Mântuitorul chiar se proclam „Domn alSabatului”, dup cum men ioneaz Matei i Luca, dar în toate lucrurileînregistrate din timpul vie uirii Sale nu se g se te vreo încercare de aschimba ziua. Chiar în via a ucenicilor i a prietenilor Lui remarc m orespectare foarte strict a Sabatului dup moartea Lui. Sfântul Luca, în

capitolul 23, versetul 56 ne informeaz c , pe când trupul S u se afla înmormânt „s au întors, i au preg tit miresme i miruri. Apoi, în ziuaSabatului, s au odihnit, dup Lege.”

„În ziua întâi a s pt mânii (duminica Pa telor), femeile acestea, ialtele împreun cu ele, au venit la mormânt dis de diminea , i au adusmiresmele, pe cari le preg tiser .” Miresmele au fost preg tite în searaVinerei Mari pentru c „Era ziua Preg tirii, i începea ziua Sabatului”(vers. 54). Modul în care au ac ionat prietenii Mântuitorului dovede tef r îndoial c , dup moartea Lui, ei au p strat ca „zi sfânt ” Sâmb ta is au raportat la duminic la fel ca la oricare alt zi a s pt mânii. Poate ficeva mai conving tor decât faptul c apostolii i sfintele femei nu au tiutniciodat nimic despre vreun alt Sabat în afar de Sabatul Sâmb t , pânla moartea lui Hristos?

Vom investiga în continuare ceea ce s a întâmplat în urm torii treizecide ani, a a cum îi prezint evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor. Cusiguran trebuie s existe vreun indiciu cu privire la „decretul de anulare”în practica apostolilor din acea perioad prelungit .

Dar vai! Din nou suntem dezam gi i. De nou ori g sim referiri laSabat în Fapte i în toate cazurile este vorba de Sâmb t (vechiul Sabat).Iat i dovezile pentru cititorii no tri: Fapte 13: 14, 27, 42, 44; 15: 31; 17:2; 18: 4: „Pavel vorbea în sinagog în fiecare zi de Sabat, i îndupleca peIudei i pe Greci”. Astfel, Sabatul este de la Geneza la Apocalipsa. Esteimposibil de g sit în Noul Testament cea mai mic perturbare a Sabatuluioriginar de c tre Mântuitorul sau apostolii S i. Dimpotriv , to i sunt înasentiment cu leg mântul; nicio aprobare plenar din partea Lui în timpulvie ii, iar dup moartea Lui se vede o participare activ a apostolilor laînchinare în aceea i zi i nu alta, pe parcursul a treizeci de ani, a a dupcum ne m rturisesc Faptele Apostolilor.

Concluzia este, astfel, inevitabil : dintre to i cei care au adoptat Bibliaca ghid, israeli ii i adventi tii de ziua a aptea au toate argumentele departea lor, în timp ce protestan ii biblici nu au niciun cuvânt în ap rareaînlocuirii Sâmbetei cu duminica.

Articolul din 16 septembrie 1893

Când majestatea sa, Satana, care a fost „un uciga de la început” i„tat l minciunii”, a întreprins deschiderea ochilor primei noastre mame,Eva, stimulându i ambi ia: „vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele i r ul”,ac iunea sa nu a fost decât primul din eforturile sale pline de succespentru seducerea copiilor ei. Dar, la fel ca Eva, i ei î i dau seama preatârziu de metodele lui de fermecare pentru a i îndep rta de la supunereafa de Dumnezeu. Nici subiectul în discu ie nu face excep ie; nu e altcevadecât o alt tactic a majest ii sale întunecate.

Au trecut trei secole de când el, în mod plauzibil, le a înf i at unuinum r mare de cre tini ambi io i i nemul umi i, perspectiva luminoas aînceperii unei „noi orient ri” prin abandonarea bisericii instituite caînv tor de Fiul lui Dumnezeu i asumarea unui nou înv tor: Biblia inumai Biblia, nou n scutul lor oracol.

Inteligen a celui r u prevedea succesul acestei manevre. Iar rezultatulnu a fost mai prejos decât cele mai optimiste a tept ri ale sale.

Pentru a se ridica la a tept ri era nevoie de un spirit aventuros.Majestatea sa Satana a g sit candidatul perfect în c lug rul apostatLuther care, el însu i, în mod repetat m rturise te – în Table Talk i într oalt lucrare publicat la Wittemberg în 1558 sub supravegherea luiMelanchton – c între el i st pânul s u exist o rela ie foarte familial .Convorbirile sale cu Satana din diferite ocazii sunt m rturisite de Lutherînsu i – un martor demn de toat încrederea. Ceea ce a încercat srealizeze prin intermediul arpelui în Gr din , a îndeplinit în lumeacre tin .

„D le un cârmaci pentru flota lor r t citoare,Iscusit în arta lui i dedat la în elare

A c rui mân cu aventurare le va da direc ionareSpre rmuri ostile, sau îi va scufunda în mare.”

Cum sfâr itul propus de Cel R u în raidul s u asupra Bisericii luiHristos era distrugerea Cre tinismului, vom încerca s sort m acummijloacele adoptate de el pentru a i garanta succesul.

Am demonstrat c Mântuitorul, în timpul vie ii Sale, nu a deviatniciodat de la p zirea cu credincio ie a Sabatului (Sâmbetei) iar cei

patru evangheli ti fac referire la asta de cincizeci i unu de ori – ba chiars a proclamat „Domn al Sabatului” f r a l sa m car odat , prin poruncsau practic , s se în eleag c El schimb ziua, înlocuind o cu alta; amobservat conduita apostolilor i a sfintelor femei în seara mor ii Sale,preg tind miresmele pentru a Îi îmb ls ma trupul în diminea a de dupSabat (Sâmb t ) – a a dup cum ne informeaz sfântul Luca (Luca 24:1) –prin aceasta plasând dincolo de orice îndoial dorin a Fiului lui Dumnezeudin timpul vie ii Sale de a p stra cu fermitate Sabatul; am adus în aten ieac iunile reprezentan ilor S i r ma i în via dup moartea Sa, a a cumsunt prezentate de sfântul Luca; am pus înaintea cititorilor realitateaindiscutabil c apostolii, pentru urm torii treizeci de ani (FapteleApostolilor) niciodat nu au deviat de la practica Maestrului Divin, dupcum ne spune sfântul Luca (Fapte 18:4): „Pavel vorbea în sinagog înfiecare zi de Sabat (Sâmb t ), i îndupleca pe Iudei i pe Greci.” Converti iidintre neamuri, a a cum vedem în text, erau instrui i, al turi de iudei, sp zeasc Sâmb ta, converti i fiind „Iudei i Greci” la un loc.

Am atras aten ia, de asemenea, asupra textelor din FapteleApostolilor (9), în leg tur cu folosirea exclusiv a Sabatului de c tre iudeiii cre tinii din perioada aceea de treizeci de ani (dup moarteaMântuitorului), ca singura zi din s pt mân p strat de Hristos i apostoliiS i, perioad care epuizeaz m rturia scris inspirat , trecem acum maideparte i supliment m lista dovezilor c Sabatul (Sâmb t ) are acestprivilegiu, captând aten ia celor care cred c Scrierea Sacr s ar referi laprima zi a s pt mânii.

Prima referire la duminic dup învierea lui Hristos se g se te înEvanghelia sfântului Luca, la capitolul 24: 33 40 i Evanghelia sfântuluiIoan, la capitolul 20: 19.

Textele de mai sus se refer la unicul motiv pentru care s au adunat oparte din ucenici. Adunarea a avut loc în ziua învierii (duminica Pa telor),nu cu scopul inaugur rii „noii orient ri” p r sind vechiul Sabat (Sâmb ta)i adoptând ca „sfânt ” o alt zi, deoarece nu ne este dat niciun indiciu cuprivire la vreo rug ciune, îndemn sau citire a Scripturilor, dar se facealuzie la demoralizarea total a ucenicilor care erau îngr m di i la un locîn odaia din Ierusalim „de frica iudeilor”, dup cum ne informeaz sfântulIoan.

Al doilea text care vorbe te despre duminic se g se te în Evangheliasfântului Ioan, la capitolul 2, versetele 26 i 29: „Dup opt zile, ucenicii lui

Isus erau iar i în cas ; i era i Toma împreun cu ei.” Mântuitorul, dupce a înviat, S a înf i at înaintea apostolilor pentru a satisfaceneîncrederea lui Toma, care lipsise la întâlnirea din duminica Pa telor.Asta ar fi fost o ocazie de aur pentru Mântuitorul, ca s schimbe ziua înprezen a ucenicilor. Dar, la fel ca în ziua de Pa ti, nu se spune nimicdespre vreo rug ciune, laud sau citirea Scripturilor. A treia ocazie în careucenicii au fost împreun duminica se g se te în Faptele Apostolilor,capitolul 2, versetul 1: „În ziua Cincizecimii (duminica), erau to i împreunîn acela i loc.” Acum, ar trebui ca acest text s le ofere fra ilor no tricre tini, care se ghideaz dup Biblie, speran a c duminica substituieSâmb ta? Pentru c , atunci când le spunem c iudeii au inut aceastduminic timp de 1500 de ani, i au p strat o i dup instaurareacre tinismului, timp de 1800 de ani, în acela i timp p zind i Sabatul, nuexist nimic în acest text ce ar putea s ofere alinare sau consolare.Cincizecimea este a cincizecea zi dup Pa ti, care a fost denumit Sabatuls pt mânilor (de apte ori apte zile); ziua ce urma dup completareaacestor apte Sabate era ziua principal a întregului festival, care trebuias cad duminica. Care israelit nu ar comp timi pe cei care ar c uta sg seasc originea p zirii primei zile a s pt mânii în s rb toareaseceri ului (Rusaliile), pe care el o p ze te de mai mult de 3000 de ani?Cine altul decât cre tinul biblic, care caut un pretext pentru a scuzadesacralizarea Sabatului care a fost întotdeauna inut de Hristos i uceniciiS i, s ar fi ag at de Festivalul Iudaic al Seceri ului pentru a scuza actul s ude rebeliune împotriva lui Dumnezeu, i împotriva înv torului s u,Biblia?

Din nou, apologe ii biblici, ne atrag aten ia asupra Fapte 20: 6 7: „Înziua dintâi a s pt mânii, eram aduna i laolalt ca s frângem pâinea…”Dup toate aparen ele, textul de mai sus ar trebui s ofere o oarecareconsolare nemul umi ilor no tri fra i biblici, dar pentru c i au asumat unrol de „încurc lume”, nu le putem permite nici aceast f râm deconfort. Le r spundem cu axioma: „Qui nimium probat, nihil probat” (Celce dovede te prea multe, nu dovede te nimic). S ne întoarcem lacapitolul 2 din Fapte, la versetul 46: „To i împreun erau nelipsi i de laTemplu în fiecare zi, frângeau pâinea acas …” E suficient s arunci oprivire ca s i dai seama c textul folosit ca s dovedeasc prerogativeleexclusive ale duminicii dispare când este pus al turi de versetul 46. Ceeace cre tinii atribuie prin acest text doar duminicii, sfântul Luca spune c

era ceva obi nuit pentru fiecare zi a s pt mânii: „To i împreun eraunelipsi i de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acas ”.

Un alt text care, în aparen , înva c Sâmb ta a fost înlocuit deduminic se afl în 1 Corinteni 16:1 2.

„Cât prive te strângerea de ajutoare pentru sfin i”, „În ziua dintâi as pt mânii, fiecare din voi s pun deoparte acas ce va putea…” etc.Presupunând c cererea sfântului Pavel a fost luat în calcul, s privim cuaten ie ce se f cea în fiecare Sâmb t în timpul vie ii Mântuitorului idup aceea, timp de treizeci de ani, dup cum ne informeaz carteaFaptele Apostolilor.

Urma ii lui Hristos se întâlneau „în fiecare zi de Sabat”. „Pavel vorbeaîn sinagog în fiecare zi de Sabat, i îndupleca pe Iudei i pe Greci.” (Fapte18:4) La ce concluzie mai absurd po i ajunge, decât aceea c cititul dinScripturi, rug ciunea, predica, lucruri care formau obi nuin a de Sâmb t ,a a dup cum s a dovedit din abunden , au fost asaltate de un apel carecere s fie transpuse în alt zi a s pt mânii?

Pentru a vedea valoarea acestui text în întregimea lui, trebuie s neamintim ce au f cut ucenicii i sfintele femei în Vinerea Mare, înainte deapus. Au adus mirodeniile dup ce El a fost dat jos de pe cruce; auîntrerupt orice activitate pân dup terminarea Sabatului Domnului, iabia atunci, duminic diminea a urmau s reia procesul de îmb ls mare altrupului lui Isus.

Ne vom întreba, probabil, de ce nu au terminat acest proces deîmb ls mare Sâmb t ? Pentru c ei tiau c aceast activitate va interferacu p zirea Sabatului, care era de importan superioar , i pân când nuse va putea dovedi c ziua Sabatului care urma dup Sabatul despre carevorbe te textul, nu a fost p zit (ceea ce ar fi fals, având în vedere cfiecare Sabat a fost inut), cererea sfântului Pavel de a colecta duminicar mâne în aceea i categorie cu munca de îmb ls mare a trupului luiHristos, care nu putea fi efectuat în Sabat i a fost amânat pân înurm toarea zi convenabil , i anume duminica, sau prima zi a s pt mânii.

F când uz de toate textele din Noul Testament care fac referire laSabat (Sâmb t ), i la prima zi a s pt mânii (duminica), i ar tând în modconclusiv cu ajutorul acestor texte c nu poate fi g sit niciun pretext înCartea Sfânt pentru înlocuirea Sâmbetei cu duminica, nu mai r mânedecât s analiz m în elesul expresiei „Ziua Domnului” care se g se te înNoul Testament, ceea ce ne propunem în urm torul articol, i s

conchidem cu remarci privitoare la lipsa de armonie din sistemul religiospe care noi l am dovedit lipsit de temei i care se contrazice singur.

Articolul 23 septembrie 1893

„Între dou cârje inegale chiop teazC un picior pe adev r unul pe minciunSe furi eaz a a, cu pas stingher spre int

Convins doar c pierderea cursei mai urmeaz .”

În articolul de fa ne propunem s investig m cu aten ie o nou ( iultim ) categorie de dovezi care se crede c pot convinge pe cre tinulbiblic de faptul c Dumnezeu a înlocuit Sâmb ta cu duminica pentru a I seînchina în Noua Lege, i c dorin a divin se g se te înscris de DuhulSfânt în scrierile apostolice.

Am aflat c aceast schimbare radical a fost exprimat , din nou i dinnou, într o serie de texte în care se g se te expresia: „Ziua Domnului”.

Dup ce am analizat grupul de versete din Noul Testament, sub titlul„Sabat”, însumând aizeci i unu de versete în evanghelii, FapteleApostolilor i epistole, i al doilea grup în care „prima zi a s pt mânii”sau duminica – (versetele din a doua categorie sunt nou ), continu m prina examina al treilea i ultimul grup de texte pentru a salva sistemul biblicde acuza c , în numele lui Dumnezeu, a ap rut un decret care, de fapt, nuare nicio sus inere din partea Bibliei.

Primul din aceast categorie se g se te în Fapte 2:20 „soarele se vapreface în întuneric, i luna în sânge, înainte ca s vin ziua Domnului, ziuaaceea mare i str lucit ”. Câte duminici s au scurs de când profe ia a fostrostit ? În zadar efortul de a denatura în elesul textului sacru din „ZiuaJudec ii” în „duminic ”!

Al doilea text din aceea i categorie se g se te în 1 Corinteni 1:8 „El vva înt ri pân la sfâr it, în a a fel ca s fi i f r vin în ziua veniriiDomnului nostru Isus Hristos.” Orice n tâng î i poate da seama c aiciapostolul indic pur i simplu Ziua Judec ii. Urm torul text se g se te înaceea i epistol , la capitolul 5:5 „un astfel de om s fie dat pe mânaSatanei, pentru nimicirea c rnii, ca duhul lui s fie mântuit în ziuaDomnului Isus.” Corinteanul incestuos era, desigur, salvat în urm toareaduminic !!! Mai departe, în 2 Corinteni 1:13 14 „ i trag n dejde c pân lasfâr it ve i cunoa te, cum a i i cunoscut în parte, c noi suntem laudavoastr , dup cum i voi ve i fi lauda noastr în ziua Domnului Isus.”

Duminica sau Ziua Judec ii? Care? Al cincilea text este din Epistola luiPavel c tre Filipeni, capitolul 1:6 „Sunt încredin at c Acela care a începutîn voi aceast bun lucrare, o va ispr vi pân în ziua lui Isus Hristos.”Oamenii buni din Filipi, în atingerea des vâr irii în urm toarea duminic ,pot s î i permit s râd de interpretarea asta!

Ne îndrept m acum spre al aselea text, care se g se te în Filipeni1:10 „ca s deosebi i lucrurile alese, pentru ca s fi i cura i i s nu vpoticni i pân în ziua venirii lui Hristos”. Acea zi a fost urm toareaduminic , într adev r! Pân la urm nu a fost atât de mult de a teptat. Alaptelea text, 2 Petru 3:10: „Ziua Domnului îns va veni ca un ho ”.Aplicarea acestui text la duminic întrece orice absurditate.

Al optulea text, 2 Petru 3:12: „a teptând i gr bind venirea zilei luiDumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, i trupurile cere ti se vor topide c ldura focului”. Este vorba de aceea i zi la care se face referire întextul anterior; dac textele ar vorbi de „urm toarea duminic ”, asta i arfi pus pe cre tini în stare de veghe în urm toarea Sâmb t noaptea.

Am prezentat cititorilor no tri opt din cele nou texte folosite casuport biblic în efortul sacrileg de a dovedi c „Ziua Domnului” esteduminica, i cu ce rezultat? Fiecare din ele ofer dovezi de prim mân înfavoarea ultimei zile (Ziua Judeca ii), se refer direct la ea, în mod absoluti f r echivoc.

Cel de al nou lea text în care întâlnim expresia „Ziua Domnului” esteultimul care se g se te în scrierile apostolice. Apocalipsa sau Revela ia(Descoperirea), versetul 10 din capitolul 1 sun astfel: „În ziua Domnuluieram în Duhul”. Îns aceast exprimare nu le va oferi mai mult confortprietenilor no tri biblici decât versetele anterioare. A folosit sfântul Ioanexpresia cândva, înainte, în evangheliile sau epistolele sale? E clar c nu.S a referit el în vreo ocazie, pân aici, la duminic ? Da, de dou ori. Cum adenumit duminica în aceste dou ocazii? Duminica Pa telor a fost numit„Ziua dintâi a s pt mânii” (Sfânta Evanghelie a lui Ioan, cap. 20:1)

Din nou, în capitolul 20, versetul 19: „În seara aceleia i zile, cea dintâia s pt mânii”. Evident de i inspirat , atât în evangheliile cât i înepistolele sale, Ioan nume te duminica „întâia/prima zi a s pt mânii”. Pece baz , atunci, se poate presupune c el a renun at la denumirea pe careo folosea? A fost mai inspirat când a scris Apocalipsa, sau a adoptat onou denumire pentru duminic , una care era în vog atunci?

Un r spuns la aceste întreb ri e de prisos, mai ales la ultima, având învedere c aceea i expresie a fost folosit de opt ori de sfântul Luca,sfântul Pavel i sfântul Petru, to i sub inspira ie divin , i cu siguran cDuhul Sfânt nu ar inspira pe sfântul Ioan s numeasc duminica ziuaDomnului, în timp ce pe ceilal i tot El i a inspirat s foloseasc aceastexpresie când se refereau la Ziua Judec ii. Exper ii în dialectic iau înconsiderare, printre motivele infailibile de certitudine, motivul moral alanalogiei sau induc iei, prin care ni se permite s p im cu certitudine dela ceea ce tiam c tre necunoscut. Fiind siguri de semnifica ia expresieifolosit de opt ori cu acela i sens, ajungem la concluzia c aceea iexpresie poate avea doar acela i în eles, mai ales c tim c în toate celenou ocazii expresiile au fost folosite ca urmare a inspira iei DuhuluiSfânt.

Nici nu se dore te, în sine, s se arate c , la fel ca celelalte versete,acesta ar avea acela i în eles. Sfântul Ioan (Apoc. 1:1) spune: „În ziuaDomnului eram în Duhul”; el ne ofer cheia în elegerii acestei expresii încapitolul patru, primele dou versete: „Dup aceste lucruri, m am uitat, iiat c o u era deschis în cer.” O voce i a spus: „Suie te aici, i i voiar ta ce are s se întâmple dup aceste lucruri!” S urc m în duhîmpreun cu Ioan. Încotro? Prin acea „u din ceruri”, spre cer? i ce vomvedea? „Lucrurile ce au s se întâmple” (4:1). El s a suit în duhul la cer. Is a spus s scrie, în totalitate, viziunea cu privire la ce urmeaz s seîntâmple înainte de i concomitent cu „Ziua Domnului” sau Ziua Judec ii;expresia „Ziua Domnului” fiind în Scriptur rezervat exclusiv3 pentru ZiuaJudec ii.

Am adunat i am studiat cu acurate e orice dovad din NoulTestament care ar putea fi adus în favoarea vreunei legi care desfiin eazSabatul Vechii Legi, sau prin care se înlocuie te cu o alt zi pentru cre tini.Am avut grij s facem distinc ia aceasta ca nu cumva s se cread cporunca a treia4 a fost abrogat sub Noua Lege (Noul Leg mânt). Oricelege de acest gen a fost respins de C lug rii Episcopali Metodi ti în

3 N.tr. De i autorul articolului a observat corect c Apocalipsa 1:10 nu poate facereferire la duminic , el se în eal declarând c expresia se refer la ziua judec ii.Aceast expresie face referire la ziua lui Isus, Sabatul.4 N.tr. Porunca privitoare la Sabat este a patra, dar Biserica Catolic a desfiin atuna din porunci i a împ r it alta în dou p r i.

Pastorala din 1874, i citat de New York Herald la aceea i dat , prinurm toarele: „Sabatul instituit la început i confirmat în mod repetat deMoise i profe i, nu a fost niciodat abrogat. O parte din legea moral , nuo parte din titlul sau sacralitatea ei, a fost dat la o parte”. Declara iaoficial de mai sus a consacrat acea mare mas de cre tini biblici lapermanen a celei de a treia porunci sub noul leg mânt.

Rug m din nou ca cititorii no tri s acorde o aten ie celui de aldou zecilea articol din „cele 39 articole de religie” din Cartea de Rug ciuni(Book of Common Prayer): „Bisericii nu i se permite s decreteze/ordoneceva ce este contrar Cuvântului Scris al lui Dumnezeu.”

CONCLUZIE

În aceast serie de articole ne am str duit s îi instruim pe cititoriino tri pentru a i preg ti, prezentându le o serie de realit i incontestabilecare se afl în cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ajunge la o concluzieirefutabil . Sistemul biblic ap rut în secolul aisprezece, nu numai c a pusst pânire pe posesiunile vremelnice ale Bisericii, dar a i dezbr catcre tin tatea, în cruciadele sale vandalice, atât cât a putut, de toatesacramentele instituite de fondatorul ei, de sfântul sacrificiu i a a maideparte ... nere inând altceva decât Biblia, pe care reprezentan ii s i aupronun at o unicul lor înv tor în materie de doctrine cre tine i moral .

Un principiu esen ial, printre altele, pe care îl mai au i ast zi, esteacela al p zirii Sabatului ca zi sfânt . De fapt, în ultimii trei sute de ani, afost singurul punct al crezului cre tin în care a existat un consens deplin.P zirea Sabatului constituie suma i substan a teoriei biblice. Amvoaneler sun în fiecare s pt mân de tirade împotriva manierei indulgente dep zire a Sabatului pe care o au rile catolice, în contrast cu adev ra iicre tini, mul umi i de sine, din rile în care oamenii se las condu i deBiblie. Cine va putea vreodat uita indignarea predicatorilor biblici în lungi n lat, de la fiecare amvon protestant, cât înc nu se luase o decizie cuprivire la deschiderea Târgului „World’s Fair” într o zi de duminic , i cinenu tie ast zi c o sect , pentru a i ar ta sfânta indignare în urma decizieiluate, a refuzat s deschid cutiile cu produsele lor, la acest eveniment?

Ace ti cre tini de cel mai înalt grad, studiind cu aten ie Biblia, î i potg si perechea într o anume clas de oameni care tr iau pe vremea

Mântuitorului i care îl persecutau zi i noapte, sup ra i peste m sur ,pentru c El nu a p zit Sabatul într un mod atât de strict i îngust ca ei.

Ei Îl urau pentru c folosea bunul sim în raport cu ziua, iar El nu ag sit niciun epitet suficient de expresiv pentru a descrie dispre ul fa demândria lor fariseic . i este foarte probabil ca mintea divin s aibaceea i p rere i despre simpatizan ii lor care tr iesc la sfâr itul secoluluial XIX lea. M car fariseii ineau adev ratul Sabat, dar fariseii no trimoderni, bazându se pe naivitatea i credulitatea oamenilor, nici m car odat în via a lor nu au p zit adev ratul Sabat pe care Maestrul lor Divin l arespectat pân în ziua mor ii, i pe care ucenicii Lui l au p zit, urmândexemplul S u, timp de treizeci de ani dup moartea Lui, dup cum nespune Biblia.

Cea mai evident contradic ie, care implic i o respingereprofanatoare deliberat a celei mai pozitive porunci, ni se înf i eazast zi în ac iunile lumii cre tine biblice. Biblia i Sabatul constituiecuvântul de ordine al Protestantismului; dar am demonstrat c , de fapt,este Biblia împotriva Sabatului. Am ar tat c nu a existat vreodat vreodiscrepan mai mare decât aceea dintre teoria i practica lor. Am doveditc nici str mo ii lor biblici i nici ei nu au p zit Sabatul vreodat în via alor.

Evreii i Adventi tii de ziua a aptea sunt martori ai pâng ririi lors pt mânale, i a faptului c i au ignorat propriul înv tor, Biblia,adoptând o zi inut de Biserica Catolic . Care protestant poate, dup ce aparcurs aceste articole cu o con tiin curat , s continue s încalce legealui Dumnezeu p zind duminica? Care dintre cele dou spune Biblia, de laGeneza la Apocalipsa, c este voia lui Dumnezeu?

Nu se poate g si în istoria lumii o abandonare de la principii maistupid decât aceasta. Înv torul cere în fiecare pagin ca LegeaSabatului s fie inut în fiecare s pt mân , to i recunoscându L ca fiind„singurul înv tor infailibil”, i totu i ucenicii acestui înv tor nici m caro singur dat în decursul a peste trei sute de ani nu au respectat poruncadivin ! Acea mul ime de cre tini biblici, metodi tii, au declarat c Sabatulnu a fost niciodat desfiin at, în timp ce urma ii Bisericii Engleze,împreun cu fiica ei, Biserica Episcopal a Statelor Unite, sunt obliga i deal dou zecilea Articol al Religiei, citat deja, s nu cear sau s porunceascceva „împotriva Cuvântului Scris al lui Dumnezeu.” Cuvântul Scris alDomnului porunce te ca Sâmb ta s fie p strat , în mod absolut, repetat;

cel care nu se supune este amenin at cu moartea. Toate sectele biblicesunt în aceast pozi ie de auto contrazicere care nu poate fi nici motivatnici justificat .

Cât de bine se potrivesc cuvintele Duhului Sfânt acestei situa iideplorabile! „Iniquitas mentita est sibi” – „Inechitatea s a min it singur .”Propunându i s urmeze Biblia i numai Biblia, totu i, în mod ru inos, aadoptat înv tura i practicile Bisericii Catolice „mama tuturormâr viilor” – în pofida celor mai teribile amenin ri pronun ate deDumnezeu împotriva celor care nu se supun poruncii „Adu i aminte deziua Sabatului ca s o sfin e ti.”

Înainte de a încheia aceast serie de articole, vrem s atragem aten iacititorilor no tri asupra titlurilor introductive, i anume: primul – „Sabatulcre tin, rodul adev rat al unirii dintre Duhul Sfânt i mireasa Lui, BisericaCatolic .” Al doilea – „În aceast privin toate afirma iile protestan ilors au dovedit ca neavând fundament sau se contrazic singure.”

Prima fraz nu are nevoie de explica ii. Biserica Catolic , cu mai binede o mie de ani înainte de apari ia protestan ilor, prin virtutea misiunii eidivine, a schimbat ziua din Sâmb t în duminic . Spunem c în virtuteamisiunii ei divine pentru c El a a S a autodenumit, „Domn al Sabatului”,i cui pretind to i cre tinii c a poruncit totul, f r excep ie: „s audBiserica Lui, chiar cu riscul de a fi catalogat de El ca „vame i i p c to i”.Porunca spune: „Las l s asculte de Biseric ”, nu „Las l s asculte deBiblie”, pentru c Biblia nici nu exista pe vremea când Mântuitorul a spusaceste cuvinte, ci doar Biserica. Propria Lui crea ie exista deja pe p mântînainte de moartea Sa, pentru c El spune: „Pe aceast piatr Îmi voi zidiBiserica”. Lumea protestant nu pune nicio baz în aceste cuvinte.No iunea lor despre cre tinism nu include un înv tor hirotonit pe caledivin i nici nu se gândesc la vreun fel de rânduial , chiar f cut deMântuitorul, care ar putea intra în dezacord cu preconcep iile lor.Evanghelia lor le d libertatea s accepte sau s resping orice adev r,chiar dac Hristos a spus: „Cel ce nu va crede, va fi osândit”.

Dar protestantul spune: „Cum pot eu primi înv turi de la o bisericapostat ?” Cum, ne întreb m noi, ai reu it s prime ti înv turile eiîntreaga ta via , în direct opozi ie cu înv torul pe care l ai acceptat,Biblia, când vine vorba de Sabat? Isus Hristos spune: „Pe baza cuvintelordin gura ta Te voi judeca”. Dar to i spun c Biserica Lui s a r t cit,propagând erori. Aceast afirma ie este fals . Marea majoritate a

cre tinilor sus in acest lucru. Tu faci parte din minoritate. A f cut IsusHristos, fondatorul ei, Creatorul tuturor lucrurilor, vreodat vreo gaf ?Dac da, s ar t m lumii care este aceasta. Nu este cumva Biserica Luiultima din crea iile Sale? A spus El ceva de vreun e ec privitor la BisericaLui? Nu a promis El c va fi cu ea, înv ând o, pân la sfâr itul lumii? Aînc lcat El aceast promisiune? Nu a declarat El cu convingere c „por ileiadului nu o vor înghite”? Au înghi it o? Dac tu crezi c da, atunciprobabil crezi c El nu este demn de încredere i omnipotent i, deci, nu eDumnezeu.

Dumnezeul T u este, conform pozi iei adoptate de tine, un în el tor.Situa ia ta este o anomalie i o contradic ie. Nu l sa ca mânia ta s sereverse asupra Bisericii; ea nu este nici mai rea, nici mai bun decât atuncicând El i a dat o drept îndrum tor. Garan iile pe care le ofer El suntnumeroase în aceast direc ie. Una dintre ele este aceea c ea va fiprotejat de El i de Duhul Sfânt pân la sfâr it în predicarea întreguluiadev r.

Luând seama la limbajul oamenilor care sunt pasibili la în el torie, ial c ror interes ar putea fi acela de a în ela, e ti tu dispus s accep icuvântul lor în locul f g duin elor i promisiunilor pe care i le a f cutÎnsu i Omnipotentul? Cite te Efeseni 5:25 i întreab te dac Hristos pecare Pavel Îl ofer ca exemplu tuturor b rba ilor – a permis miresei Lui,pentru care „S a dat pe Sine Însu i”, ca ea s fie „sfânt i nep tat ”, sdecad din statutul ei înalt. A nutri o astfel de idee e totuna cu blasfemiai, cu toate acestea, fiecare protestant tr ie te în aceast doctrin , careînvinuie te Biserica lui Hristos cu erori doctrinale, iar pe Mirele ei Divin deabandonare perfid , cu toate c sfântul Pavel Îl prezint ca pe unul care„hr ne te i îngrije te cu drag biserica” (vers. 29). Ea nu este doarmireasa, ci i glasul i c l uza omenirii, care interpreteaz doctrinele Salei d glas voin ei divine cu o precizie infailibil . Acest privilegiu Îl are de laEl – un caracter pe cât de infailibil pe atât de ve nic. În momentul na teriisale, lumea protestant a v zut c Sabatul e prea bine înr d cinat, preaevident pentru a l ocoli. Era necesar astfel ca s fie de acord cu oreglementare care implica dreptul bisericii de a schimba ziua, pentru maimult de trei sute de ani. De aceea, Sabatul cre tin este pân ast zi rodulBisericii Catolice, ca Mireas a Duhului Sfânt, f r niciun cuvânt de protestdin partea lumii protestante.

S arunc m acum o privire la a doua afirma ie, având doar Biblia caînv tor i c l uz în materie de credin i moralitate. Acest educatorinterzice cu fermitate orice schimbare a zilei, indiferent de importan amotivelor. Porunca cheam la un „leg mânt ve nic”. Ziua poruncitpentru a fi inut nu a fost niciodat p zit , astfel dezvoltându se oapostazie, pornind de la un a a zisul principiu fix, intrând astfel într ocontradic ie cu sine, care înseamn o adev rat sinucidere în contextulputerii limbajului. Iar limitele imoralit ii nici nu au fost atinse înc . Nici pedeparte. Pretextul lor pentru p r sirea sânului Bisericii Catolice eraabaterea de la adev r a a cum este el în Cuvântul Scris. Au adoptatCuvântul Scris ca fiind singurul îndrum tor, pe care nu dup mult timp l auabandonat, conform dovezilor din bel ug pe care le am adus în acestearticole, i au acceptat cu perversitate doctrina Bisericii Catolice înopozi ie direct cu simpla, invariabila i constanta înv tur a uniculuiînv tor al esen ei doctrinei religiei lor, astfel sco ând i mai mult îneviden situa ia care ar putea foarte bine fi descris prin cuvintele:„b taie de joc, capcan i am gire.”

Dac vreunul din reverenzii Parsons, care sunt obi nui i s urleîmpotriva oric rei reale sau presupuse înc lc ri a Sabatului biblic, segândeasc bine pentru a porni vreun protest împotriva logicii i analizei pecare am f cut o corciturii lor; îi asigur m c orice inten ie rezonabil dinpartea lor de a aduna fragmentele împr tiate ale hibridului, i de a lrestaura, va fi întâmpinat cu sincer cordialitate i mult considera ie dinpartea noastr . Dar le putem spune cititorilor c nu ne a tept m ca ace tireverenzi pe care îi cunoa tem bine s latre solitar în aceast chestiune.

Iar ei ne cunosc prea bine ca s se supun umilirii pe care o analizsuplimentar a acestei probleme anti scripturale o cere. Tactica lor acumeste aceea de a se „l sa jos”, i cu siguran asta vor face.

The Clifton Tracts

De ce nu p strezi sfânt ziua de Sabat?

Voi adresa o întrebare foarte simpl i serioas , la care i a rugape to i cei care m rturisesc c urmeaz „Biblia i numai Biblia” s îi deacea mai serioas aten ie. Întrebarea este: De ce nu p strezi sfânt ziua deSabat?

Porunca Dumnezeului Atotputernic st clar scris în Biblie înaceste cuvinte: „Adu i aminte de ziua de odihn , ca s o sfin e ti. Slucrezi ase zile i s i faci lucrul t u. Dar ziua a aptea este ziua deodihn închinat Domnului Dumnezeului t u: s nu faci nicio lucrare înea” (Exod 20:8 11) . i din nou, „ ase zile s lucra i, dar ziua a aptea s vfie sfânt ; acesta este Sabatul, ziua de odihn , închinat Domnului. Cineva face vreo lucrare în ziua aceea s fie pedepsit cu moartea. S n aprinzifoc, în niciuna din locuin ele voastre, în ziua Sabatului” (Exod 35:2 3). Câtde strict i precis este porunca lui Dumnezeu în aceast privin . Nici olucrare nu avea voie s fie f cut în acea zi special pe care El Însu i aales o aparte pentru Sine i a sfin it o; El a cerut poporului S u s nuaprind nici m car focul în aceast zi. i în consecin , când copiii lui Israel„au g sit un om care aduna lemne în ziua de Sabat,” „Domnul i a zis luiMoise: „Omul acesta s fie pedepsit cu moartea, toat adunarea s l ucidcu pietre afar din tab r .” Toat adunarea l a scos afar din tab r i l aucis cu pietre; i a murit, cum poruncise lui Moise, Domnul.” (Numeri15:32 36). Aceasta fiind porunca lui Dumnezeu atunci, întreb din nou, dece nu o respecta i? De ce nu p stra i ziua de Sabat sfânt ?

Probabil îmi ve i r spunde c ine i Sabatul sfânt; pentru asta vopri i din treaba din cursul s pt mânii, i cu sârguin merge i la biseric ,i v spune i rug ciunile, i acas citi i din Biblie, în fiecare duminic dinvia a voastr .

Dar duminica nu este ziua de Sabat. Duminica este prima zi dins pt mân ; Sabatul era a aptea zi din s pt mân . Dumnezeul cel Marenu a dat o porunc ca oamenii s in o zi din apte sfânt ; El a numitpropria Sa zi, i a spus deslu it, „Vei ine sfânt ziua a aptea;” i El adesemnat i un motiv pentru alegerea acestei zile mai degrab decâtoricare alta un motiv care îi apar ine acestei singure zile, i nu poate fipus în dreptul alteia. El spune, „C ci în ase zile a f cut Domnul cerurile,p mântul i marea, i tot ce este în ele, iar în ziua a aptea S a odihnit: deaceea a binecuvântat Domnul ziua de odihn i a sfin it o.” Atotputernicul

Dumnezeu a poruncit ca to i oamenii s se odihneasc de munca lorpentru c i El S a odihnit în ziua aceea: El nu S a odihnit într o zi deduminic , ci sâmb ta. Duminica, care este prima zi din s pt mân , El aînceput lucrarea crea iunii, El nu a terminat o; ci a fost sâmb t când El„ i a sfâr it lucrarea pe care o f cuse; i în ziua a aptea S a odihnit detoat lucrarea Lui pe care o f cuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua aaptea i a sfin it o, pentru c în ziua aceasta S a odihnit de toat lucrareaLui pe care o zidise i o f cuse” (Geneza 2:2 3). Nimic nu poate s fie maisimplu i u or de în eles decât aceasta. i nu este nimeni care îndr zne tes conteste. Este recunoscut de c tre toat lumea c ziua pe careDumnezeul Atotputernic a indicat o s fie p strat sfânt de fapt a fostsâmb ta, nu duminica. Atunci de ce p strezi sfânt ziua de duminic , i nusâmb t ?

Îmi ve i spune c sâmb ta a fost Sabatul iudeu, dar Sabatul cre tina fost schimbat în duminic ! Dar de c tre cine? Cine are autoritatea de aschimba o porunc direct a Atotputernicului Dumnezeu? CândDumnezeu a vorbit i a zis, s sfin e ti ziua a aptea, cine a îndr znit szic : Nu, tu po i s lucrezi i s î i faci treaba i în ziua a aptea, dar s iiziua întâi în loc? Aceasta este o întrebare foarte important i nu tiu cumai putea s r spunzi.

Tu e ti un Protestant i pretinzi c te iei dup Biblie i numai dupBiblie, i totu i într o problem a a de important , de a sfin i o zi în apte,tu te pui împotriva cuvântului clar al Bibliei, i pui o alt zi în locul zilei pecare Biblia a poruncit o. Porunca de a sfin i ziua a aptea este una dintreCele Zece Porunci; crezi c celelalte nou sunt înc obligatorii; cine i a datvoie s o modifici pe cea de a patra? Dac e ti consecvent cu propriileprincipii, dac într adev r urmezi Biblia i numai Biblia, po i reda opor iune din Noul Testament unde porunca a patra se vede clarmodificat , sau cel pu in de unde po i deduce cu încredere c a fost voiaLui Dumnezeu ca cre tinii s fac aceast schimbare în ceremonie pe carevoi a i f cut o? S vedem dac se pot g si asemenea citate. M voi uita lascrierile propriilor t i campioni, care au încercat s apere practicilevoastre în aceast privin .

1.Primul citat pe care îl g sesc legat de acest subiect este:„Nimeni, dar, s nu v judece cu privire la mâncare sau b utur , sau cuprivire la o zi de s rb toare, cu privire la o lun nou sau cu privire la o zi

de Sabat” (Coloseni 2:16). A putea în elege ca un cre tin biblic sargumenteze de la acest pasaj, c noi nu trebuie s facem nicio diferenîntre sâmb t , duminic , i oricare alt zi din s pt mân , c îndispensa iunea cre tin toate aceste distinc ii pentru zile nu mai sunt. O ziar fi putut fi la fel de bun i sfânt ca oricare alta. Putea s nu fie niciunSabat, nicio zi sfânt . Dar nu exist nici o silab care s arate faptul cobliga iile Sabatului au fost transferate de la o zi la alta.

2.În al doilea rând au fost citate cuvintele Sf. Ioan: „În ziuaDomnului eram în Duhul. i am auzit înapoia mea un glas puternic, casunetul unei trâmbi e” (Apocalipsa 1:10). Este oare posibil ca cinevapentru un moment s î i poat imagina c aici este o lege clar care spoat schimba ziua de s rb toare de la ziua a aptea la ziua întâi? Acestpasaj este cu totul mut cu privire la acest subiect. Ne d doar autoritatebiblic pentru a numi o zi în particular „ziua Domnului” (dar nici m car nuscrie care zi).

3.În rândul urm tor este amintit faptul c Sf. Petru le a poruncitcorintenilor converti i: „În ziua dintâi a s pt mânii, fiecare din voi s pundeoparte acas ce va putea, dup câ tigul lui, ca s nu se strângajutoarele când voi veni eu” (1 Corinteni 16:2). Cum este posibil safecteze acest citat legea Sabatului iudaic? Aici se porunce te un anumitact de a da poman care s fie f cut în prima zi din s pt mân . Nu spuneabsolut nimic despre a nu face anumite acte de rug ciune i de adorarepublic în ziua a aptea.

4.Dar a fost în „prima zi din s pt mân ” când ucenicii s au ascunscu u ile închise de frica iudeilor, i Isus a stat în mijlocul lor. i din nou afost dup opt zile (adic în prima zi din urm toarea s pt mân ) c„ucenicii lui Isus erau iar i în cas ; i era i Toma împreun cu ei” (Ioan20:19, 26): asta vrea s spun , c era în seara învierii când Domnul nostruS a ar tat mai multor ucenici care erau aduna i împreun . i peste opt zileS a ar tat acelora i ucenici la care s a mai ad ugat i Sf. Toma. Ce leg tureste între aceste fapte i porunca de a sfin i ziua a aptea? Domnul S aridicat dintre cei mor i în prima zi a s pt mânii, i în seara aceleia i zile aap rut în fa a mai multor ucenici. El apare din nou în aceea i s pt mân ,i probabil c i în alte zile în acel interval. L sa i protestan ii, dac vor, sp zeasc prima zi din s pt mân pentru a comemora acest uimitormister, învierea lui Christos, i eviden ele cu care i a învrednicit pe uceniciiLui cei neîncrez tori. Dar aceasta nu reprezint autoritate scripturistic

pentru a înceta de a p zi ziua a aptea pe care Dumnezeu a poruncitlimpede s o p zim.

5.Dar la sfâr it avem exemplul apostolilor în i i. „În ziua dintâi as pt mânii, eram aduna i laolalt ca s frângem pâinea. Pavel, caretrebuia s plece a doua zi, vorbea ucenicilor i i a lungit vorbirea pân lamiezul nop ii” (Faptele Apostolilor 20:7). Aici avem dovad clar cucenicii s au adunat pentru ceremonia Sfintei Împ rt anii, i c ei auauzit o predic într o zi de duminic . Dar este aici vreo dovad c nu auf cut acela i lucru i sâmb ta? Nu este clar scris c ace ti cre tini timpurii„to i împreun erau nelipsi i de la Templu în fiecare zi, frângeau pâineaacas i luau hrana cu bucurie i cur ie de inim ”? (Faptele Apostolilor2:46). i de fapt nu tim noi oare din alte surse c , în multe p r i alebisericii, cre tinii timpurii aveau obiceiul de a se întâlni împreun pentruadorare public , pentru a primi Sfânta Comuniune, i pentru a îndeplinialte slujbe, în ziua de sâmb t la fel ca i duminica? Din nou spun deci:L sa i protestan ii s p zeasc prima zi din s pt mân , pentru ca ei s seasemene cre tinilor aduna i în camera de sus, dar l sa i i s tie c asta nupoate s îi elibereze cumva de porunca de a p stra sfânt o alt zi,deoarece în acea zi El „S a odihnit de toat munca”.

Nu mai cunosc niciun alt pasaj pe care protestan ii au obiceiul dea l cita pentru a i ap ra practica de a p zi prima zi din s pt mân în loculcelei de a aptea. Dar cu siguran cele pe care le am citat nu sunt de a anatur ca s satisfac orice om rezonabil care prive te spre cuvântul scrisal lui Dumnezeu, precum m rturise te c prive te, i anume ca fiindsingurul mijloc de a înv a voia lui Dumnezeu. Este absolut imposibil ca opersoan rezonabil i grijulie s fie satisf cut de aceste texte pe care leam citat, c Atotputernicul Dumnezeu ar fi inten ionat s transfereobligativitatea sâmbetei de sub vechea lege asupra duminicii sub ceanou . i totu i protestan ii au transferat o, i se pare c ei n au avutniciodat cea mai mic îndoial c f când astfel, ei încalc una dintreporuncile lui Dumnezeu. De ce? Deoarece, de i vorbesc atât de multdespre urmarea Bibliei i numai a Bibliei, ei de fapt se las condu i înaceast privin de vocea tradi iei. Da, pe cât de mult ur sc i denunacest cuvânt (n.tr. tradi ia), ei de fapt nu au o alt autoritate pentru apretinde aceast important schimbare. Genera ia prezent deprotestan i sfin e te duminica în loc de sâmb t , deoarece au primit o ca

parte a religiei cre tine de la genera ia antecedent , i acea genera ie aprimit o de la genera ia dinaintea lor i a a mai departe, de la o genera iela alta înapoi, printr o succesiune continu , pân când ajungem la timpula a zisei Reforme, când cei care au efectuat schimbarea religiei în aceastar au l sat neatins aceast por iune special de credin i practiccatolic .

Dar dac s ar fi întâmplat altfel dac vreun „reformator” i ar fipus în cap s denun e p zirea duminicii ca act de corup ie i supersti ie apapei i s insiste c Sabatul este ziua pe care Dumnezeu a l sat o sfânti c El nu a autorizat nicio inere a oric rei alte zile to i protestan ii ar fifost obliga i s asculte în supunere fa de principiul lor: urmarea Bibliei inumai a Bibliei, ei ar fi trebuit fie s recunoasc aceast înv tur ca fiindcea adev rat i s se întoarc la p zirea Sabatului evreiesc sau s negespunând c nu exist niciun Sabat. Deci într o manier asem n toare,orice om contemporan care, în mod onest i f r prejudec i, s ar apucas î i alc tuiasc o form de convingere religioas i s in ceea ce estescris în Cuvântul Lui Dumnezeu, trebuie s ajung la aceea i concluzie: fieel trebuie s cread c Sabatul evreiesc este înc legat de con tiin aoamenilor din cauza poruncii divine: „Vei ine sfânt ziua a aptea”; sau eltrebuie s cread c niciun Sabat nu îi este impus din cauza porunciiapostolice „Nimeni dar, s nu v judece cu privire la mâncare sau b utur ,sau cu privire la o zi de s rb toare, cu privire la o lun nou sau cu privirela o zi de Sabat” (Coloseni 2:16). Indiferent la care dintre aceste douconcluzii ar ajunge el în mod sincer, el nu ar ti nimic despre un Sabatcre tin ca entitate distinct fa de cel evreiesc, comemorat într o alt zi ip zit într o manier diferit , pentru c Sfânta Scriptur nu vorbe teniciunde despre a a ceva.

Acum, i a seama, în toate acestea tu m vei în elege foarte gre itdac presupui c eu m cert cu tine pentru purtarea ta în aceast privinpe baza unui principiu adev rat i drept, în alte cuvinte, un principiucatolic; adic acceptarea f r ezitare a ceea ce î i este dat ie de c tre otradi ie continu . Eu nu a rupe de la tine nici m car un singur petic ifragment din adev rurile divine pe care tu le ai ine. Doamne fere te! Elesunt cele mai de pre lucruri pe care le de ii, i cu binecuvântarea LuiDumnezeu acestea pot servi ca indicii ca s te scoat afar din labirintulerorilor în care te afli, mai degrab din vina înainta ilor t i de acum treisecole decât din a ta. Eu m cert cu tine nu pentru c e ti inconsistent în

practicarea ocazional a principiilor adev rate, ci pentru faptul c î iînsu e ti principii false ca reguli generale. P ze ti duminica, i nu sâmb ta,i faci bine în felul acesta, pentru c a a f ceau to i cre tinii când aînceput protestantismul. Dar tu ai abandonat alte datini catolice care eraula fel de universal valabile la data aceea, preferând nout ile introduse deomul care a inventat protestantismul fa de tradi iile neschimbate demai mult de 1500 ani. Noi nu te acuz m c ai f cut din duminic ziua tasfânt în locul sâmbetei, ci pentru c ai respins tradi ia, care este singuralege sigur i clar prin care datina poate fi justificat . În actul exteriorfacem la fel ca i voi în aceast privin , i noi nu mai p zim sabatulevreiesc ci duminica în locul s u. Dar atunci exist aceast diferenremarcabil între noi, i anume c noi nu pretindem ca voi c ob inemautoritatea noastr de a face astfel dintr o Carte, ci noi o lu m de la unînv tor viu, acest înv tor fiind Biserica. Mai mult decât atât, noicredem c nu orice lucru pe care Dumnezeu vrea s l cunoa tem i s lfacem este scris în Biblie, dar c pe lâng asta mai este i un cuvântnescris al lui Dumnezeu, pe care suntem datori s îl credem i s l p zim,la fel cum credem i ascult m Biblia îns i, în concordan cu cele zise deapostol: „R mâne i tari i ine i înv turile pe care le a i primit fie prinviu grai, fie prin epistola noastr ”(2 Tes. 2:14). Noi, catolicii, avem exactaceea i autoritate de a p stra duminica drept zi sfânt în loc de sâmb t ,la fel cum avem pentru orice alt articol al crezului nostru, i anumeautoritatea „Bisericii Dumnezeului celui viu, stâlpul i temeliaadev rului”(1 Tim. 3:15 u.p.), în vreme ce voi, care sunte i protestan i, cuadev rat nu ave i nicio autoritate. Pentru c nu este nicio autoritatepentru aceasta în Biblie, i tu nu po i îng dui c poate fi autoritate pentruaceasta în alt parte. Tu, cât i noi, urm m de fapt tradi ia în aceastprivin , dar noi o urm m, crezând c ea este o parte din cuvântul luiDumnezeu, i Biserica fiind gardianul i interpretul desemnat în mod divin.Tu o urmezi învinuind o tot timpul ca fiind un ghid supus gre elii itr d toare, care face deseori „legile lui Dumnezeu f r efect”.

35

Anexe

1. Fotocopii după coperta și pagina de titlu a The Christian Sabbath 2. Fotocopie după pagina de titlu și pagina de introducere a articolului din The Clifton 

Tracts