+ All Categories
Home > Spiritual > Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Date post: 20-Oct-2014
Category:
View: 2,458 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
Description:
 
Popular Tags:
147
Transcript
Page 1: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi
Page 2: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi
Page 3: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma a sistematizat învăţătura sa înşapte volume. Acesta estevolumul 2 - partea l-a

VolumullVolumul 2 - partea 1Volumul 2 - partea 2

Volumul 3 - partea 1

Volumul 3 - partea 2

Volumul 4

Volumul 5 - partea 1

Volumul 5 - partea 2

SĂSTAGNEZI

SAU SĂ EVOLUEZILumina sufletuluiSă stagnezi sau să evolueziAlungă răul din tine

În pregătire:

Căldura speranţei

Izvorul luminos al iubirii

Durerea este în sufletul tău

În armonie eu tine însuţi

Iertarea adevărată şi iertareamimată

Învăţătură despresupravieţuire

Luule Viilma

Traducere deGeorgeta Timeu

În volumul 1 - "Lumina sufletului" s-a strecurat o greşeală:La pagina 79, în loc de: "partea stângă a corpului - purtă-toarea energiei feminine" şi "partea dreaptă a corpului -purtătoarea energiei masculine", după cum ţine să precize-ze autoarea şi în volumele următoare, ar fi trebuit să scri-em "partea stângă a corpului - purtătoarea energiei mascu-line" şi "partea dreaptă a corpului - purtătoarea energieifeminine". Ne cerem scuze, noi am interpretat-o ca fiind ogreşeală de traducere.

Editura DhatanaBucureşti

2008

Page 4: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

I'fransfation Copyrignt © 2006 CEditura qJ:}{jH.?J'l:N}t

l'Joate drepturi[e asupra versiunii în lim6a română aparţin CEdi-turii (])J{}tCRJ'l!N}t. Cl?fproducerea integrafă sau parţiafă a te:(ţu[uisau a i[ustraţiifor din această carte este posi6ifă numai cu acordu[CEditurii (])J{}t CRJ'l!N}1...

p.ditura (j)lîarana Cl3ucurestiStr. Sfanta P.caterina nr.15, sect. 4, O.P. 53

cre[ 021-3372424e-mai[ editura@gmai[com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

LUULE, VIILMASă stagnezi sau să evoluezi / Viilma Luule ; trad.: Geor-

geta Timeu. - Bucureşti : Dharana, 2008ISBN 978-973-8975-12-5

Page 5: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Iertareaînseamnă dorinta de a comunica, ,dorinta de a iubi neconditionat, , ,

dorinţa de .a contopi într-o unitate perfectăspiritul şi trupul.

Iertarea este puritate sufletească.Primeşte adevărul lui Dumnezeu

- iertarea --şi vei vedea cum sufletul şi spiritul tău se ating.

Aceasta estelumina sufletului.

Gândul este energie.Energia are conştiinţă.

Cine are conştiinţă, cu acela poţi comunica.

Gândul negativ este ca un învăţător.Dacă elevul înţelege ce îl învaţă învăţătorul său,

va deveni mai înţelept.Dacă învăţătorul vede că elevul său

judecă mai bine, înseamnă că elşi-a terminat treaba şi se dă la o parte.

Tot aşa se eliberează şi gândirea negativă.Şi va dispărea şi boala, ea nefiind decât

suma gândurilor negative.Priceperea de a-ţi asculta propriile gânduri

te va ajuta să treci cu bine chiar şipeste unele situaţii de viaţă foartecomplicate şi foarte periculoase.

Page 6: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Iată că ne-am întâlnit. A face cunoştinţă prin interme-diul unei cărţi este una dintre posibilităţile de a comunica.Sper că traducerea într-o altă limbă nu va modifica sensultextului. Doresc să vă transmit cunoştinţele mele despresufletul omenesc, cunoştinţe pe care le-am dobândit princ1arviziune, observând lumea lăuntrică a omului. Amstrâns aceste cunoştinţe şi le-am sistematizat. Ele i-au aju-tat pe mulţi bolnavi să se vindece, pe ei înşişi şi pe copiiilor. Numărul acestor norocoşi creşte şi asta îmi confirmăfaptul că mă aflu pe drumul cel bun.

Am scris până acum trei cărţi. Prima a fost deja tradu-să în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă. Aveţi acumîn faţă prima parte a celei de-a doua cărţi.

Noţiunea de sănătate include mai multe aspecte carepot să varieze datorită faptului că dezvoltarea umanităţiipresupune o abordare mai profundă a vieţii.

Eu sunt doctor mamoş-ginecolog-chirurg cu o vechi-me în muncă de 23 de ani şi de aceea ştiu cât de complexăa devenit medicina. Simţământul că nu pot să lecuiesc unbolnav rară sprijinul acestuia m-a obligat să caut o cale deieşire. Chiar de la început, de când practic medicina, amînţeles că noţiunile foarte complicate pot şi· trebuie să fietraduseîntr-un limbaj simplu pe care bolnavul să-I poatăînţelege. Orice om pricepe acest limbaj, chiar fără cuvinte,pentru că acesta este limbajul simplu al sufletului. Eu îiînvăţ pe bolnavi, şi pe aceia care nu vor să se îmbolnă-

vească, să-şi înţeleagă greşelile de gândir:. !oate bolilesunt rezultatul unei gândiri greşite. Dacă ţI-ai recunoscutgreşelile, înseamnă că ţi-ai tratat boala.

Iubite prietene, ....Îti doresc succes pe calea cunoaştem de sme. A7 don

ca e~perienţa ta şi toate celelalte cunoştinţe, do_b~dI~e fi.eprin şcoală, prin ştii.nţă sau religie, ~ă nu te f~ca sa ai r~ţ~-neri. Tot ce scriu eu este doar una dmtre m:L1tI~leleposIbI:lităţi de a înţelege viaţa şi de a-i îmbunătăţI calItatea. Dacaeşti receptiv, te va ajuta.

Îţi doresc fericire!

Page 7: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Din ieri prin azi 5pl"emâine

Cred că o sinteză a primei mele cărţi "Lumina sufletu-lui", le va fi de folos celor care vor să se perfecţioneze spi-ritual. O nouă înţelegere a ~unoştinţelor acumulate estebenefică. Chiar şi pentru mine, recapitularea este extremde necesară pentru a-mi consolida cunoştinţeie.

Omul este un spirit care are suflet şi corp. Clarificareasuferinţelor sufleteşti şi trupeşti te ajută să progresezi pecalea spirituală. Omul nu se cunoaşte însă pe sine, fiindcănu-şi urmăreşte gândurile şi nu se întreabă niciodată: "Dece mi-a venit în minte acest gând? Ce vrea să-mi spună?"

Totul are o semnificaţie, nimic nu se întâmplă fără ocauză şi nimic nu rămâne fără efect.

O viaţă aparent fericită şi rară griji poate să se prăbu-şească brusc, dacă omul nu are obiceiul şi nu simte nevoiasă gândească. Omul nu trebuie să uite că este o fiinţă gân-ditoare şi că viaţa merge înainte graţie gândurilor sale. Da-că omul nu gândeşte, viaţa se va burzului la el şi îl vaobliga să înceapă să gândească.

Natura i-a dăruit omului toate posibilităţile de a trăicorect. Depinde de noi, de fiecare în parte şi de toţi împre-ună, cum vom alege. Dacă cineva spune că nu ştie să alea-gă, are posibilitatea să aleagă să înveţe, cu alte cuvinte săse cunoască pe sine.

A fi om înseamnă a alege.Condiţia de om ne obligă să ne mişcăm corect, astăzi

însă este imposibil să avansăm dacă nu corectăm greşelileomenirii care se află pe marginea prăpastiei. Cine nu credeacest lucru, va fi aspru pedepsit. Trebuie să salvăm Pă-

Dacă cel care a păşit pe calea spirituluivrea să obtină un succes real, ,nu unul imaginar,atunci,fiece minut din viaţa lui viitoare,fiece treabă de zi cu zi,fiece gând iscat,fiece dorinţă şi impuls raţionaltrebuie să fie subordonate actiuniicare îi va dirija ţelul în viată:'gândirii '

Cine vrea să culeagă roadele ce crescîn grădina pământească a învătăturiiacela trebuie ca întreaga lui vi~ţă 'să o transforme într-un necontenitexerciţiu.

Page 8: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

mântul. Omenirea nu are viaţă fără Pământ, şi Pământulnu are viaţă rară omenire.

Trebuie să învăţăm nu numai din propriile greşeli, ci şidin greşelile omenirii. Trăgând o concluzie din greşelileomenirii, vom putea evita propriile greşeli.

Nimic nu este întâmplător pe lume, există doar legeacauză-efect.

Continuitatea vieţii este determinată de faptul că oricecauză devine efect în următorul moment. Suntem implicaţicu toţii în ce este bun şi rău pe Pământ.

Legile cosmice ale naturii sunt veşnice şi drepte. În elenu există loc pentru excepţii şi privilegii. Nu ne sunt de fo-los nici bogăţia, nici gloria, nici consideraţia, nici meritele.Ne-am obişnuit cu ele în viaţa de zi cu zi şi ni se par foarteimportante.

Este obligatoriu să subliniem următorul fapt: tot ce fa-ce omul, face pentru el însuşi.

Tot ce face omenirea se întoarce ca un bumerang, iarpentru a înţelege acest lucru trebuie să începem să gândim,trebuie să medităm asupra gândurilor noastre, să pătrun-dem sensul vieţii şi astfel greşelile se vor transforma în în-ţelepciune.

Mulţi oameni se întreabă cu mâhnire: "N-am făcutnimic rău, de ce mi-a căzut pe cap necazul ăsta?" Dacăstăm să ne gândim, deşi n-au făcut rău, nici bine n-au făcut,ei nu şi-au corectat greşelile din această viaţă şi din vieţileanterioare. Pur şi simplu, paharul răbdării omenirii s-aumplut şi a dat pe dinafară. La fiecare pas el ne dă de înţe-les că fiecăruia dintre noi i-a rămas nefăcut ceva foarteimportant.

Deseori, oamenii se ciocnesc de greşelile săvârşite deei într-o viaţă anterioară, greşeli rămase neispăşite şi care

Să stagnezi sau să evoluezi

apar din nou. Ei le bie stemă din tot sufletul şi nu înţeleg căse blestemă pe ei înşişi şi faptele lor şi în felul acesta leamplifică şi mai mult.

Probabil, fiecare dintre noi a simţit loviturile destinu-lui ca un fulger pe cerul senin. Te surprinde ceva ce ai cre-zut că nu există. Cine spune că nu are probleme şi credesincer şi orbeşte că este aşa, fără să se gândească la posibi-litatea contrariului, este, cum se spune, prost şi îşi cultivăafirmaţia în spatele negaţiei. Şi aşa se face că în ceva ceeste foarte bun se ascunde ceva foarte rău. Cine transformăîn permanenţă acest ră.uîn bine, nu este deloc un naiv, unom rupt de viaţă, 'Ci este un om de acţiune care mişcă viaţaînainte.

Unii mă întreabă sfidător: "De unde era să ştiu că este.rău, dacă din punctul meu de vedere eu am făcut o faptăbună?". Însuşi tonul întrebării '9feră răspunsuL Măsura bi-nelui şi a răului se află in sufletul fiecăruia.

Dragii mei, încercaţi să înţelegeţi că uneori ceeacecredeţi că este bine, în esenţă este rău. De exemplu, demulte ori rostim cu seninătate cuvinte politicoase când, defapt, am vrea să strigăm: "Treziţi-vă oameni buni, nu vă

/ascundeţi capul în nisip ca struţul din dorinţa de a păreabuni! Spuneţi-vă părerea, dar faceţi-o în aşa fel încât sănu-i răniţi pe ceilalţi. "

Adeseori, un cuvânt dur poate să creeze binele - să în-drume: de exemplu, o interdicţie tăioasă poate să salvezede la moarte. Gândiţi-vă! Nu tot ce străluceşte este aur!Totodată, aceleaşi cuvinte, dar care pornesc dintr-o inimăduşmănoasă, pot să jignească, să calce în picioare, sau săucidă. Nu cuvântul în sine ucide, ci gânduL

Multă lume îşi induce gândul că totul este bine, dar nueste aşa - este o autoamăgire. Denumesc răul cu alte cu-

Page 9: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

vinte, oricare, şi mă oblig să uit. Dar la ce folos? Este tot oautoamăgire. Ne apropiem de clipa fatală şi trebuie să con-ştientizăm răul din noi pentru ca, apoi, să ne eliberăm de elcu ajutorul iertării.

Mulţi oameni simt corect, ei sunt cei mai adevăraţiclarvăzători, dar nu au încredere în simţurile lor. Ei fac to-tul în ciuda simţurilor lor, pentru a fi pe placul celorlalţi.

Aceşti oameni foarte buni aleargă cu disperare dupăiubirea colegilor de serviciu, rară să înţeleagă că îşi facrău. Şi cum colegii nu l-au iubit până acum, nu-l vor iubinici de-acum înainte -sunt mult prea diferiţi. Ei vor binele,dar primesc răul. Binele îl fac nu pentru ei, ci pentru a fipe placul celorlalţi şi acest lucru înseamnă captivitate su-fletească.

Lor le este greu chiar şi în propria casă. Nu tuturor ce-lor din familie le este pe plac bunătatea, vrednicia, grija lor- toate exagerate. Este o formă sui-generis de presiune carenu le permite membrilor familiei să acumuleze propria ex-perienţă de viaţă.

Omul atrage atât binele cât şi răul.Dacă cineva vine la mine la cabinet cu dorinţa de a se

vindeca, dar nu crede în metodele mele şi nu l-au interesatniciodată, eu trebuie să-i dau posibilitatea să nu creadă, cualte cuvinte, să nu se vindece.

Dacă altul vine cu un aer de superioritate, - să vedemce eşti in stare să faci - atrage aceeaşi atitudine. El nu ştiecă tămăduirea spirituală nu se face cu forţa, doar ca tămă-duitorul să-şi demonstreze capacităţile. Dacă tămăduitoruleste un om care vede prin bolnav, el nu va atrage negati-vismul pacientului şi nu-i va răspunde cu aceeaşi monedă.Dacă nu este vindecat, pacientul va avea motiv să fie de-cepţionat şi să se înrăiască. Astfel de cazuri au fost şi pen-

Să stagnezi sau să evoluezi

tru mine o lecţie bună - şi există astfel de oameni căroranu poţi să le faci bine cu forţa, ei trebuie să înveţe prin su-ferinţă.

Dacă omul vine la mine ca să-şi nege greşelile, maibine să nu vină. Nu sunt procuror ca să-I învinuiesc, eu do-resc sincer să-I ajut, dar pentru asta trebuie să aibă o atitu-dine corectă faţă de scopul meu. În caz contrar, amândoivom pierde timpul în zadar. .

În primul rând,.a<;:e&tOlu nu va lucra cu el însuşi, şinu-şi va găsi timp să se ocupe de iertare pentru a se vinde-ca atâta timp cât există o solutie de rezervă - medicina. El, ,blochează continuu orice dorinţă a vindecătorului de a-l{ţjuta. Cum să se vindece un astfel de om? Vindecătorul nuare dreptul să-I ajute cu forţa, dacă bolnavul nu doreşte.l{aptul că a venit la consultaţie nu înseamnă că este pregă-tit să accepte ajutorul oferit. Există şi oameni care vin lacabinet pentru fleacuri, oameni -cărora le este lene să gân-dească şi sunt foarte aroganţi: Cu un gest plin de distincţieei spun: " Evident că vă cred.. dar sunt atât de leneş şi deprost incât nu voifacefaţă la ceea ce imi cereţi săfac. Voiapela la doctori, poate mă va ajuta careva". Gestul lor dearistocrat înfumurat nu este altceva decât un degetavertizator al soartei. Iar cuvintele leneş şi prost, aruncatecu superioritate, devin la nivelul adevărului vieţii un ade-văr amar în lumina căruia, din fandoselile lor prefăcute nuva rămâne nimic.

Un prost deştept învaţă totdeauna, un deştept prost- niciodată.

Omul contemporan gândeşte, înţelege şi face totulcontrar adevăratelor necesităţi, chiar şi atunci când are cele

Page 10: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

data asta nu l-am întrebat eu, ci a răspuns el singur. Esteobişnuit să răspundă afirmativ la întrebări.

Am adus aceste exemple intenţionat, ca cititorul să segândească de ce nu înţelege. Fie că este blocat de fi'ică şiîn acest moment îi este greu să pătrundă în esenţă, fie că lanivelul actual al cunoştinţelor sale nu este posibil să fieajutat prin această metodă şi este nevoie să mai înveţe, fiecă se consideră peste măsură de deştept şi nu ştIe că tot ceeste în exces se transformă în clipa următoare în propriulcontrariu.

Aflaţi că eu sunt un doctor care pătrunde cu vederea încorpul dumneavoastră şi, prin urmare, pot să vă descriuboala fizică rară ajutorul aparatelor; sunt un doctor care văciteşte gândurile, vă vede vieţile anterioare şi viaţa actualădin momentul conceperii şi al naşterii până în clipa de faţă,vă vede părinţii, bunicii, etc. Totodată, scopul meu este săvă explic cauza bolilor ca apoi să vă vindecaţi singuriDin păcate, nu văd chiar totul şi nici nu pot să mă laud căsunt infailibilă.

Am enumerat aceste capacităţi nu pentru a-mi da mieo satisfacţie deşartă, nu pentru publicitate, ci ca să vă clari-fic unele lucruri şi pentru a evita confuziile. Am vrut doarsă vă rog, cu modestie, să vă purtaţi cu mine aşa cum aţidori să mă port eu cu dumneavoastră. Eu mă ocup cu lu-cruri mult prea serioase, cu care nu e de glumit. Realitateanevăzută capătă contururi tot mai vizibile chiar şi pentrucei care nu cred.

Un om ocupat zi de zi cu o muncă ce îl abrutizează,care nu manifestă interes pentru nici un fel de cunoştinţe,care nu ştie nimic despre lume, nu va fi receptiv la vinde-carea spirituală. Îl poate ajuta doar medicina tradiţională.Un altul, care, chiar dacă are mai puţine studii, dar se stră-

Luule Vii/ma

mai bune intenţii. Corpul reacţionează la o faptă greşităprin boală, informându-ne astfel că trebuie să ne corectămgreşeala.

Repetarea dezvoltă capacitatea de a gândi, de aceeaveţi întâlni multe repetări în această carte. Modul meu deabordare a stresurilor şi a iertării are multe variante, pentruca, în funcţie de context, fiecare să aleagă. El este deter-minat de practica mea cu bolnavii. .

Când citim pe îndelete se activează gândire a logică,naturală. Oamenii care simt nevoia de a reciti prima meacarte "Cum să te depăşeşti pe tine însuţi" simt de fiecaredată energia ei vindecătoare şi acumulează şi mai multecunoştinţe pentru a se ajuta singuri. Acest lucru mă bucurăcel mai mult. Cine doreşte, scormoneşte până când aflăcauza bolilor sale. Cine citeşte cărţile de înţelepciune spi-rituală cu uşurinţa cu care se înghit romanele poliţiste,acumulează cunoştinţe superficiale.

De exemplu, vine la mine la cabinet un om care a cititîn manuscris acelaşi capitol pe care-l citiţi dumneavoastrăacum, dar nu l-a citit până la capăt pentru că nu înţelegea.Cum poate fi învăţat spiritual - prin cuvânt - un asemeneaom?

Sau, vine un altul care a citit acelaşi capitol şi spunecă a înţeles. Eu însă văd că n-a înţeles, fiindcă spiritul luieste foarte închistat. Când i-am spus că văd că n-a înteles, ,s-a supărat, fiindcă, după părerea lui, aşa ceva este impo-sibil de văzut. Dar eu văd. Am încercat să-i explic cât maisimplu, iar ei se uita la mine şi îmi spunea: "Nu înţeleg".Mai întâi a spus că a înţeles, acum spune contrariul. De

Page 11: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

duieşte să gândească paralel cu mine, va percepe totul.Sunt extraordinar de receptivi oamenii sensibili, binevoi-tori.

Dacă sunteţi dezorientaţi de faptul că nu înţelegeţi dece în viaţa dumneavoastră se întâmplă un anumit lucru şinu altul, puteţi să veniţi la mine. Vom încerca împreună săsimplificăm lucrurile complicate. Eu vă voi explica cu bu-curie toate situaţiile din perspectiva sufletului şi a spiritu- .lui.

Dar, mai întâi, este nevoie ca dorinţa de a şti să vă tre-zească în suflet o stare de nelinişte şi de căutare. Trebuiesă vă spun însă că nu trebuie să mă consideraţi o atotştiu-toare, că nu sunt una care bolboroseşte ceva timp de o orăşi apoi vă pune pe tavă cauzele bolilor, poate mai vechi deo sută de ani. Un om obişnuit nu rezistă la o şedinţă mailungă de o oră - energia pe care o primeşte îi năuceşte ca-pul. 1 se poate face rău. Şi, fireşte, omul va trage concluziacă i s-a pricinuit un rău.

Între un bine excesiv şi un rău excesiv se poate punesemnul egalităţii - şi unul şi celălalt este greu de suportat,dacăn~ grăbim cu evaluarea, fără să pătrundem în esenţalucrurilor. Poate evalua corect cel care nu se grăbeşte sătragă concluzii. Trebuie mai întâi să gândească.

Dar cum se vindecă copiii? Ei doar nu ştiu să citească.Cu copiii nu sunt niciun fel de probleme. Spiritul lor

este atât de pur şi de sincer încât înţeleg totul dintr-o jumă-tate de cuvânt. Un adult care să înţeleagă aşa cum înţelegeun copil de 3-4 ani este o raritate. Întrucât bolile copiilorsunt urmarea unui mod greşit de gândire a părinţilor, im-pedimentul sunt doar părinţii care se tem, până la a intra înpanică, că vor fi găsiţi vinovaţi. Ei nu înţeleg că eu nu mă

Să stagnezi sau să evoluezi

ocup de căutarea vinovaţilor. Mai degrabă ei înşişi vor în-cepe atacul asupra prezumtivului vinovat.

De exemplu, enurezisul apare atunci când copilului îieste frică de tatăl său. În realitate, este vorba de frica ma-mei care se intensifică în subconştientul copilului.

Eu îl învăţ pe copil să-şi spună necazurile şi să se eli-bereze de frică, dar mama sau tatăl lui se supără pe mine -chipurile, eu i-aş învinui pe ei de boala copilului. Boala nunumai că nu se vindecă, ea se acutizează fiindcă părinţiineagă cauza bolii şi se înfurie mai tare decât la început.Copilului îi este frică tocmai de răutatea părinţilor.

Întrucât rinichii sunt ţesut moale, adică se află sub in-fluenţa energetică a mamei, mama trebuie să-şi aminteascăşi să se elibereze de toate spaimele şi de toată răutatea ceţin de tatăl copilului, pe care ea le-a suportat încă de la în-ceputul sarcinii. Şi atunci teama copilului că se va întâm-pla ceva cu tatăl său va dispărea. .

Dezvoltarea vieţii copilului nu se limitează la părinţi,adică ereditar, şi totuşi el îşi însuşeşte de fiecare dată doarlectiile concrete ale vietii lui. Fiecare viată are programul, , ,ei, la fel ca la şcoală. Pentru fiecare copil acest programsunt părinţii. \

Este timpul să-i învăţăm pe copii în~ă din copilărie. Eiînvaţă cu rapiditate să devină înţelepţi .. Invăţându-i să aibăîncredere în simţurile lor şi să-şi ierte spaimele, vor creşteputernici şi deştepţi. Şi ar fi mult mai bine ca noi să deve-nim mai deştepţi, învăţând de la mintea deschisă a copiilor.

Oamenii nu pot fi vindecaţi dacă nu-şi schimbă modulde gândire şi de reprezentare. Eu nu pot decât să dau sfa-

Page 12: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

turi. Fiecare trebuie să acţioneze singur. Cine s-a obişnuitsă trăiască luând totul de-a gata n-are decât să aştepte vin-decarea.

Dacă omul crede că are prea puţin timp de pierdutpentru a sta să mediteze, va suferi până va înţelege că estemai importantă o gândire corectă şi logică, după care săurmeze o acţiune raţională care îi va economisi fortele,sau se va bălăci rară sens, după care îşi va da seama că nuşi-a realizat scopurile şi că sănătatea îi este atât de zdrun-cinată încât n-o mai poate lua de la capăt.

Viaţa înseamnă a învăţa. Învăţătorul este răul. Cinenu-şi învaţă lecţia, se îmbolnăveşte.

Boala este timpul ce ţi se oferă pentru a putea trageconcluzii. Cu cât omul îşi va înţelege mai repede greşelile,cu atât mai repede se va vindeca. Pentru a înţelege, trebuiesă gândească. Pentru a gândi are nevoie de linişte şi·de a fisingur cu el însuşi.

În realitate, lucrurile stau însă cu totul altfel. Rareori,bolnavul îi va conduce spre ieşire pe cei ce îl obosesc cucompătimirea lor sâcâitoare. Trebuie să înţelegem că bol-navul are nevoie de linişte, în cazuri extreme - de un fondmuzical liniştitor, sau de Slmete din natură. Cu cât boalaeste mai gravă, cu atât bolnavul suportă mai greu televizo-rul, radioul sau discuţiile cu vizitatorii. Oamenii nu facdeosebire între bine şi rău, confundă noţiunile de "nece-sar" şi "excesiv" şi nu înţeleg de ce bolnavul nu se vindecă,de ce este atât de irascibil. De ce, oare, când se bucură deo îngrijire excepţională şi de confort? În mintea lor, ajuto-rul medical echivalează cu confortul oferit· de spital. Nutoţi înţeleg, vai, că vindecă cel mai bine căldura suflete as-căa celor care îl înconjoară pe bolnav şi gândirea lui co-rectă.

Să stagnezi sau să evoluezi

O altă categorie de oameni sunt cei la care frica ni-meni nu mă iubeşte este foarte puternică. şi nici nu le treceprin cap să-şi clarifice cauza îmbolnăvirii. Ei ştiu, încă dincopilărie, că bolnavul se află în centrul atenţiei, că este în-grijit, că este răsfăţat, că i se permite ceea ce este interzisetc. La început se autocompătimesc, cu timpul devin plân-găreţi. Le este atât de frică să se însănătoşească definitivîncât încep să creadă că sunt bolnăvicioşi. Ei nu vor să seînsănătoşească şi de aceea, pentru ca ei să supravieţuiască,trebuie să-şi schimbe modul de gândire cei care suferă dincauza lor. De regulă, aceştia sunt membrii familiei.

înainte de toate, să.inllătă-m,La baza tuturor lucrurilor se află gândul, apoi ur-

mează fapta pe măsura gândului. După un gând corecturmează o faptă corectă.

Un om bolnav este cel care a gândit greşit şi a trăit in-corect. Dacă el va învăţa să gândească corect, se va însă-nătoşi. Necesitatea de prim ordin a vieţii actuale este de aschimba viaţa însăşi.

Dacă vreţi să mă contraziceţi - că, chipurile, pânăacum viaţa şi sănătatea dumneavoastră au fost în ordine,aflaţi că acest dar al naturii - sănătatea - pe care o numimfericire, şi care până de·curând vă dădea posibilitatea să văbateţi joc de ea, pur şi simplu a secat. Aveţi grijă cum trăiţi

Page 13: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

în continuare. Ar fi fost mult mai bine să vă fi corectat Îna-inte greşelile.

Eu vă învăţ să faceţi acest lucru cu ajutorul iertăriipentru că iertarea este o forţă eliberatoare uriaşă. Iertareaeste şi cea mai simplă metodă de a ne elibera de rău.

Suntem oameni de pe planeta Pământ. Civilizaţia con-temporană se află la răscrucea secolelor şi mileniilor şicriza în care ne aflăm este un indiciu clar că va urma o co-titură radicală. Răul pe care l-am acumulat trebuie să setransforme în bine. Pentru aceasta e nevoie ca răul să-şirupă şira spinării. Coloana vertebrală simbolizează modulde organizare a vieţii.

Fiecare este liber să decidă cum va supravieţui. Ne pu-tem ascunde capul în nisip şi să spunem că iarăşi ne-amprostit şi că nu se va schimba nimic. Totuşi, schimbăriledin natură şi societate nu numai că sunt evidente, dar suntşi palpabile, iar sănătatea tot mai precară a oamenilor esteo dovadă în acest sens.

Nu este oare straniu că, dacă un om simplu spune unmare adevăr de viaţă, el este considerat prost, iar, dacă îndecursul vremii acest adevăr va încolţi pe ogorul suferinţe-lor umane şi un oarecare tip învăţat îl va pune repejor pehârtie sub forma unei teze de doctorat, el va fi consideratdeştept?

Nu este mai bine, oare, ca fiecare dintre noi să desco-perim binele cu inima noastră şi să nu aşteptăm ca aceastămare înţelepciune să fie impusă forţat în şcoală, şi din ca-uza constrângerii ea să devină din nou o absurditate pentrucopii?

Nicio constrângere nu este bună. Dacă mi se spune:"ce să-i faci, copilul nu învaţă decât dacă este obligal"sfatul meu este următorul- analizaţi-vă pe dumneavoastră

Să stagnezi sau să evaluezi

înşivă şi veţi vedea de ce copilul nu este ascultător. Dac~veti constata că el nu seamănă cu părinţii, atunci închideţIochii la greşelile lui. Va trebui să începeţi prin a corectapropriile greşeli şi imediat se va schimba şi copilul. .

Pe profesorii care văd în copii numai nişte turbulenţIcare le perturbă liniştea personală şi sunt foarteexigenţi cuei, eu i-aş sfătui să stea de vorbă cu col~gii lor care au fos~la mine la consultaţie. După ce şi-au lămurit problemele elau înflorit asemeni unor trandafiri care îşi deschid petalele,recunoscând cu bucurie că toate acestea pot fi aplicate şi laşcoală. Ce fericire! Profesorii au descoperit brusc cheiapotrivită pentru problemele elevilor lor recalcitranţi. Ceîmbucurător este să-I ajuţi pe copilul care a fost o povarăapăsătoare pentru toţi şi pe care nu l-au înţeles nici măcarmembrii familiei.

În rătăcirile şi necredinţa e! în bine omenirea a trans-format Pământul într-o planetă a suferinţelor sufleteşti. Şi,totuşi, ne întoarcem aici iarăşi şi iarăşi. De ce?

Omul se naşte iarăşi şi iarăşi ca să înveţe. Şi învaţăprin rău. Însuşindu-ne lecţiile răului, devenim mai înţelepţi,evoluăm pe spirala dezvoltării. Acesta este modelul cos-mic al dezvoltării.

Ca tot ce există pe lume, cunoaşterea are două părţi:prin învăţare,

- prin suferinţe.Hristos a venit să ne înveţe iertarea, să elibereze răul,

pentru a deschide calea binelui. Dar oamenii nu erau pre-gătiţi spiritual - li se oferea prea devreme binele! Cea maimare parte a omenirii a ales calea suferinţelor.

Alegerea făcută de om este liberă şi srnntă, dar fiecaretrebuie să ştie că după faptă vine şi răsplata. Nici corpul,nici societatea, nu mai pot să se vindece la nivel fizic aşa

Page 14: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

cum ne-am obişnuit. Medicamentele nu-şi mai fac efectulşi majoritatea bolilor devin cronice. Pe cel căruia îi estelene să gândească, foarte curând nu-l vor mai tine nicipropriile picioare. '

Să stagnezi sau să evoluezi

nizate într-un mare sistem în continuă mişcare şi schimba-re. Dumnezeu nu poate fi exprimat pe hârtie, el este tot ceexistă: el poate fi prezentat ca o lumină care se duce spreinfinit. Fiecare îl percepe pe Dumnezeu în felul său. Cine-lpercepe corect, va avea sănătatea şi viaţa în ordine.

DUMNEZEU este VIAŢA. Dumnezeu este energiacare trebuie să se afle în mişcare. Tot ce stagnează, dispare.

Ce fel de energie este aceasta? La şcoală am învăţatdespre energia electrică, magnetică, atomică etc. Ce esteenergia divină?

Celui care nu-şi va schimba principiile i se va rupecoloana. vertebrală, căci coloana vertebrală a materia-lismului a devenit fragilă.

Omenirea se află la răscruce - oile şi caprele trebuiesă meargă fiecare pe drumul lor. Toate sunt libere să alea-gă - să meargă mai departe sau să rămână pe loc. Pentruca noi, oamenii, să putem merge cu rost mai departe trebu-ie să ne descoperim capacitatea de a gândi. Un ajutor deneînlocuit şi foarte puternic pe această cale este ratiuneacare până acum a folosit oamenilor doar pentru a-i d~ce înispită.

Iertarea este calea minunată pentru a ne descoperi ca-pacitatea de a gândi. Dacă până acum 10 ani omul putea săse .adreseze unui Dumnezeu nedefinit pe care şi-l imagina,haI să spunem, ca pe un bătrân cărunt aşezat pe un nor, ca-re interzice, ordonă şi pedepseşte, acum, a apărut necesita-tea de a-l înţelege cu adevărat. Este timpul să o facem.

Toate energiile, care au diferite denumiri, sunt struc-turi distincte, formate la rândul lor din particulele primareale energiei iubirii. Obiectele fizice tari la pipăit sunt for-mate şi ele din energia iubirii, iar starea lor statică este ilu-zone ..

Şi omul şi sănătatea lui sunt energia iubirii, sau, pescurt, Iubire.

Dumnezeu este Unitatea a tot ce există

Energia iubirii este pretutindeni, şi este suficient demultă. Răul decurge din prea puţină Iubire ... Astăzi, răuexistă foarte mult.

Doar acea energie care poate să curgă liber este ener-gia iubirii. Ea trebuie să curgă, să fie în mişcare, ca omulsă se simtă iubit şi să iubească şi el astfel încât să simtă şialţii iubirea sa.

Aud deseori spunându-se: "Eu iubesc, dar nu sunt iu-bit". Această durere sufletească este specifică tuturor fe-

Ca orice întreg, Dumnezeu este alcătuit din părticelemici. Şi fiecare părticică este formată din altele şi mai mici.Dumnezeu este întregul alcătuit din părticele mici şi orga-

Page 15: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

meilor, bărbaţilor, copiilor. Cu cât omul care rosteşte aces-te cuvinte este mai tânăr, cu atât este mai puternic acestsentiment, apărut chiar de la naşterea sa, şi cu atât mai ra-pid el se va acumula pe parcursul vieţii.

Senzaţia că nu există iubire pare corectă în principiunu pentru că nu suntem iubiţi, ci fiindcă nu permitemenergiei iubirii să iasă din noi. Nu ne trece prin cap să nedescotorosim de fricile care formează în jurul nostru unzid prin care iubirea nu poate trece ca nouă să ne fie bine.Este un sentiment îngrozitor, care lasă totuşi loc unei oare-cari speranţe. Cel mai înspăimântător este sentimentul cănimeni nu are nevoie de iubirea mea. El ne face viaţa rarăsens.

Să ştiţi - cine trăieşte, este iubit de viaţă, iar viaţaeste Dumnezeu.

În caz contrar nu ati mai fi în viată. Sentimentul că, ,"nimeni nu mă iubeşte" este reprezentarea dumneavoastră,reprezentare falsă, provocată de neînţelegerea vieţii şi acelorlalţi oameni. Acelaşi lucru se poate spune despre sen-timentul "nimeni nu are nevoie de iubirea mea".

Dacă cineva spune că nu îi este teamă că nu este iubitsau că nu are nevoie de iubire, că se descurcă în viaţă şifără ea, înţelege iubirea doar ca o relaţie intimă. A displmede corpul fizic al partenerului este plăcut, dar este şi iluzo-riu. Mai ales dacă este un corp tânăr, elastic şi frumos.Odată cu pierderea acestor calităţi se pierde şi ceea ce eranumit până atunci iubire.

Noi nu înţelegem că existenţa noastră este determinatăde realitatea nevăzută, că realitatea materială este doar ofoarte mică părticică a Unităţii supreme care se numeşteDumnezeu. Şi nici că actuala criză are drept cauză negarealui Dumnezeu, negarea Iubirii, materializarea Iubirii.

Dumnezeu este energia Iubirii. Este extrem de im-portant să înţelegem acest lucru

Cine-l neagă pe Dumnezeu, neagă Iubirea, iar fără iu-bire tot ce fiinţează moare. Negaţia este în felul acesta ne-fiintă.

'Omul care se neagă pe sine însuşi, nu există. Cumpoate binele să vină la el, dacă el este doar un loc gol? Bi-nele este doar energia iubirii în multidiversitatea sa. Tot ceexistă, material sau imaterial, sunt structuri diferite alcă-tuite din particule primare ale energiei iubirii. .

Negându-l pe Dumnezeu, omul se neag~ pe sl~e:fiindcă şi corpul uman este una dintre structunl~ en~rgleliubirii. Învătaţi cu modestia, îi învăţăm şi pe ceIlalţI ace-la~i lucru. Auzim mereu - "Ei, l'}a!Eu n-am newJie de ni-mic!" Aceasta este negare de sine.

Oamenii orbiti de setea de câştig şi trăind în spiritulateismului du vor' să se schimbe şi continuă cu obstinaţiesă transfo:me lumea după bunul lor plac. Considerând căomul este atotputernic, ei îl urăsc pe Dumnezeu. Di~ cauzaurii, corpul lor este nevoit să sufere foarte mult. In felulacesta, corpul îi oferă omului posibilitatea să înceapă săînţeleagă corect viaţa. Aceşti oameni se roagă să m~arăpentru ca chinurile lor să înceteze, dar ~oartea n~-1 vaajuta. Moartea este acelaşi Dumnezeu pnn care raul setransformă în bine.

Este o fericire când oamenii, indiferent din ce motiv,încep să se intereseze de Dumnezeu. Este totodată regreta-bil că o mare parte dintre aceşti oameni se află într-o crizăsufletească profundă şi doresc să-şi extindă doar proble-

Page 16: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

mele lor personale. Multi dintre ei sunt hărăziti să fie cle-, ,cepţionaţi, fiindcă cu Dumnezeu nu poţi să te târgui eşti.

Creierul ameţit de tranchilizante îşi pierde voinţa, nupoate să gândească şi nici nu se învredniceşte să facă ceva.

Repet: Dumnezeu este iubire. Iubirea este energie.Energia are conştiinţă şi de aceea putem să comuni-

căm cu ea. Comunicând corect cu un prieten sau cu unduşman, putem să ajungem la o înţelegere pozitivă. La feleste şi cu energia gândurilor. Putem să vorbim cu ea şi s-oeliberăm din corp. Eliberându-se, ea se transformă înbine.

Vă amintiţi cum se distribuie tipurile de energie încorp? Ar fi trebuit să învăţaţi pe de rost aceste date.

Să stagnezi sau să evoluezi

această întrebare mi-au răspuns: "Acesta este nivelul su-perior. De ce nu te uiţi tu singură? Asta-i tot".

Mediumul Hilia a întrebat de ce eu văd amplasareaenergiei altfel decât ceilalţi. Iată ce i s-a răspuns:

"În copia corpului fizic, energia masculină este situa-tă în dreapta, iar cea feminină în stânga. Aceasta esteforma energiei în ansamblu, al cărei nivel deja poate fidepăşit de om. Mai mult, omenirea are nevoie de aceastădepăşire.

Pentru Luule, forma de energie care i s-a revelat con-stituie treapta superioară pentru om, fără de care omulfizic nu poate exista. Aceasta este proiecţia omului ca untot unitar la nivelul materiei subtile, tot unitar care nudispare niciodată, ci se întrupează iarăşi şi iarăşi, dacăaşa este dispoziţia Registrului Cosmic.

Magnetismul este o formă de spiritualitate a fiecăreiunităţi însufleţite şi neînsufleţite. "El determină trăiniciagreu de îndurat a unităţii fizice. Şi el se întinde deja pânăla nivelul polilor gravitaţionali.

Esenţa energiei magnetice devine vizibilă prin iertare.Folosirea magnetismului în scopuri curative va da omeni-rii posibilitatea de a supravieţui. "

Partea inferioară a corpului - energia ce ţine de tre-cut; cu cât este mai jos cu atât mai îndepărtat este trecutul.Cu cât este mai aproape de pământ, cu atât problema estemai materială.

Partea superioară a corpului - energia ce ţine de vii-tor.

Partea din faţă a corpului - energia sentimentelor cese acumulează în chakre sau în centrii energetici:

- chakra 1 - energia forţei vitale; este situată pe su-prafaţa interioară a coccisului;

Distribuirea energiilor in corpul uman

În schema de mai jos puteţi găsi, dacă gândiţi, cauzaaproximativă a bolilor corpului dumneavoastră.

Partea stângă a corpului - energia masculină sau totce ţine de tată, soţ, fiu, sexul masculin.

Partea dreaptă a corpului - energia feminină sau totce ţine de mamă, soţie, fiică, sexul feminin.

Nota Bene! Filozofia orientală ne învată invers eu, ,ştiu acest lucru. De aceea mi-am verificat cunoştinţele.Evident, m-am adresat mentorilor mei superiori. Numai încazuri excepţionale mi se dă un răspuns verbal scurt. Deobicei mi se spune: "Ştii şi tu singură! Asta-i tot!" La

Page 17: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

- chakra II - sexualitatea, situată la nivelul osuluipubian;

- chak~a III - putere şi dominare, aşa numitul plexsolar; este sItuată la nivelul ombilicului' ,

- chakra IV - iubirea, situată la nivelul inimii;- chakra V - comunicarea, situată la nivelul laringe-

lui; gâtului.- chakra VI - speranţa sau echilibrul din lumea sen-

timentelor, aşa-numitul al treilea ochi; este situată la nive-lul frunţii;

- chakra VII - credinţa, situată la nivelul osului pari-etal.

Să stagnezi sau să evaluezi

tul începe să meargă pe dos. Dacă fluxul de energie a iubi-rii se întrerupe, omul moare şi nu-l mai poate ajuta nici celmai performant aparat de reanimare şi nici cel mai bundoctor.

Aş vrea să-i liniştesc pe unii dintre bolnavii de sclero-ză cărora le este frică să utilizeze coaja de ou în scopuriterapeutice. Calciul nu amplifică, ci diminuează scleroza.Când se întăreşte scheletul, se întăreşte partea mascu-lină din om. Scleroza înseamnă o atitudine rigidă, în-dărătnică. Consumând coajă de ou, vă diminuaţi răutateafaţă de sexul masculin ca principalul vinovat de eşeculeconomic al lumii. Aceasta se întâmplă chiar şi atuncicând nu vreţi să-i iertaţi pe bărbaţi şi nu ştiţi să vă elibe-raţi de ideile dumneavoastră preconcepute. Corpul vă vaajuta să faceţi acest lucru.

NB! Dacă omul are credinţă, speranţă şi iubire are vii-tor.

Partea din spate a corpului - energia vointei sau for-ta vointei. ', ,

~ Pe partea dorsală a corpului de află coloana,vertebraIă.I~ interiorul c.olo~nei se ~flă canalul energetic principaldm care energia patrunde m canalele laterale iar de acolo" . .'m organe, ţesutufl etc. Coloana vertebrală joacă lID rol ho-tăr~tor în funcţ~onarea şi capacitatea de muncă a corpuluifiZIC.La o analIză atentă cu al treilea ochi, doar a coloaneiverteb.rale, pot fi determinate toate bolile corpului.

D.m fiecar~ vertebră, printr-un canal energetic, circulăenergIa care aJunge'într-un anumit organ. Când o vertebrăeste l~z~tă, organul corespunzător ei se îmbolnăveşte.

NICIO vertebră nu este lezată rară să existe o cauză.Cauza oricărei boli este blocarea energiei provocată de unstres. Dacă fluxul de energie a iubirii este lent, în viaţă to-

Atunci când frica atrage răul, răutatea începe să dis-trugă corpul. Civilizaţia contemporană a acumulat stresuripe parcursul multor vieţi şi generaţii. Cărţile de populari-zare consideră stresul ca o stare tensionată a organismului,un fel de reacţie de apărare la factorii negativi. În realitate,stresul este legătura energetică invizibilă cu răul.

Tot ce este rău pentru un anumit om constituiepentru el un stres, în timp ce pentru un altul nu esteobligatoriu să fie un stres.

Medicina percepe stresul doar la nivelul fizic - boalaprovocată şi cauza ei probabilă. Atât medicina cât şi oa-menii percep stresul ca o presiune psihică urmată de boală.

Page 18: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

În realitate, acumularea energiei negative are loc cu multînainte de apariţia bolii fizice.

Aţi avut ocazia să vedeţi figuri cu imagineabiocâmpurilor energetice ale omului. Este o cunună de ra-ze care leagă omul de evenimentele din viata actuală dar, ,şi din vieţile anterioare. Razele pozitive sunt albe şi seunesc cu evenimentele pozitive, razele negative sunt negreşi duc către evenimentele negative rămase necorectate. To-tul poate fi corectat prin iertare, indiferent de timpul cânda fost săvârşită fapta. Doar iertarea este forta miraculoasăcare eliberează răul. '

Tot ce este bun pentru om este răul pe care el l-a învă-ţat din vieţile anterioare. Tot ce este rău trebuie învăţat înviaţa aceasta. Dacă nu vom face acest lucru, va rămâne cao datorie karmică şi va fi şi mai greu de ispăşit în viaţa vii-toare. Negativitatea îşi face continuu treaba.

Locul spre care duce raza neagră pierde continuu dinpozitivitate şi, treptat, se îmbolnăveşte.

Fiecare gând incorect atrage negrul. Dacă dorim săavem o viaţă bună şi o sănătate bună trebuie să rupem le-gătura neagră, sau stresul.

Să stagnezi sau să evaluezi

răşi şi iarăşi ceva asemănător, până când omul va avea omare suferinţă şi va înţelege care este cauza bolii sale.Aceasta este una din modalităţile de a căpăta înţelepciune.

A doua posibilitate este prin învăţare. Cine îşi însuşeş-te înţelepciunea prin învăţare, chiar de la primul semnal alcorpului, va proceda corect - se eliberează de rău prin ier-tare şi nu mai este nevoit să sufere. Corpul înţelege căomul s-a deşteptat. .

Cine are frica în suflet, pe acela îl va speria cu si-guranţă cineva.

Cine are în inimă sentimentul de vinovăţie acela aş-teaptă pe cineva care să-I învinuiască.

Pe cel ce este rău va veni cineva să-I înfurie - căciel are nevoie de acest lucru, are foarte mare nevoie!

Cel care strigă cu disperare': "Dar eu nu vreau! ", tre-buie să-i dovedească corpului dorinţa sa prin eliberare destres, întrucât corpul nu înţelege alt limbaj. Corpul nu în-treabă de ce omul nu ştie şi cine nu l-a învăţat, el se apucăimediat să-I înveţe, şi o face cu sinceritate, simplu şi aspru.

Dintre stresuri, cea mai zdrobitoare influenţă o are fri-ca. Frica acţionează asupra rinichilor şi suprarenalelor,blocându-Ie activitatea. Organul pe care se 10calizează fri-ca, se face ghem, ca să se apere. Tulburările pot ajungepână la convulsie, spasm sau deformare. Frica pătrundetotdeauna în suprarenale şi în rinichi având ca rezultat unspasm. Un ţesut în stare spasmodică nu permite circulaţiasângelui prin el, organul nu primeşte. hrană şi nu îşi poateîndeplini funcţiile. Hormonii suprarenalelor au o impor-tanţă vitală, încetarea activităţii lor conduce la o moarterapidă. Omului aflat în moarte clinică i se face totdeauna

legea divină.- similarul atrage similarul

Corpul omului îşi cunoaşte îndatoririle, prin el spiritultrebuie să capete înţelepciune. Corpul ştie că, dacă în el apătruns un stres, atunci această lecţie de viaţă a rămas ne-învăţată şi, ca atare, corpul trebuie să atragă către sine ia-

Page 19: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

LUllie Vii/ma

injecţie cu hormoni s'uprarenali, readucându-l astfel la via-ţă.

În loc să ne tratăm cu medicamente scumpe şi în felulacesta să ajungem la stadiul în care este necesar un trans-plant de rinichi, aşa numiţii bolnavi de rinichi care nu maiau nici o speranţă ar trebui să se elibereze prin iertare defricile lor cronice care provoacă spasmul cronic al rinichi-lor. Atunci omul nu va mai trebui să aştepte momiea unuidonator pentru ca să supravieţuiască el. Fricile apar dinsentimentul de vinovăţie.

Să stagnezi sau să evaluezi

litate greşelile, trebuie să trăiască frica; ea ne ~ută să de-venim mai înţelepţi.

Frica NIMENI NU MĂ IUBEŞTE formează un ZID LALIMITA BIOCÂMPULUI care poate fi străpuns dom"fizic.Străpungerea fizică a zidului fricii provoacă o senzaţie deconstrângere, după care urmează o stare inexplicabilă denelinişte, irascibilitate, o senzaţie de pustiire şi dorinţa dea îndepărta obstacolul.

Doriţi să vă apropiaţi de omul drag cu speranţă în su-flet şi simţiţi ceva ce vă opreşte brusc - răceală, lipsă deînţelegere. Decepţionaţi, fie că vă veţi apleca, precum ocrenguţă de mimoză, fie, invers, cu o privire arzând demânie, vă veţiînvârtoşa tot corpul- aţi fost rănit şi reacţi-onaţi în funcţie de starea sufletească. Aţi simţit cum s-auunit cele două ziduri ale fricii - al dumneavoastră şi al ce-luilalt - şi energia negativă apărută poate fi atât de puterni-că, încât, instantaneu, se va însuma în răutate. Şi în loc demângâiere se încinge cearta. Adevărul amar - nimeni numă iubeşte - se confirmă din nou.

Indiferent că este vorba despre sexul opus, despre pă-rinţi sau despre copii, oricum, din fricile însumate aparerăutatea. Ambele părţi simt durerea, dar dumneavoastră osimţiţi doar pe cea proprie şi trageţi concluzia - nimeni numă iubeşte.

Bărbatul nu poate trăi fără iubirea femeii. Dacă nu seva elibera de frică, bărbatul care vede în soţie unicul obi-ect al iubirii, devine hipersexual. Cu cât relaţiile intimesunt mai dese şi mai banale, cu atât mai puternică va de-veni frica de a o pierde. În loc de satisfacţie se va simţialarmat. Fără să-şi dea seama, se va enerva şi va intra înpanică. .

Ai atâta iubire câtă meriti,Cea mai mare frică a omenirii este frica NIMENI NU

MĂ IUBEŞTE.De ce?Moartea corpului înseamnă pentru spirit doar că s-a

încheiat o lecţie de viaţă. Dar când moare iubirea, moare şispiritul şi el se teme de acest lucru. De aceea el este unnod de energie a iubirii. Iubirea nu poate fi recreată.

Partea bună a negativităţii constă în faptul că ea îl în-vaţă pe om. Un om care nu ştie ce este frica, ar muri in-stantaneu. Frica îl învaţă să aibă grijă de viaţa lui, să o pre-ţuiască şi să o facă să continue.

Cine a făcut o greşeală, dar n-a corectat-o, şi, deci, nua înţeles-o, atrage în el frica. Omenirea a încălcat grav le-gile Împărăţiei Divine şi, până când nu îşi va ispăşi în tota-

Page 20: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Zidul fricii începe să crească, provocându-i o dureretot mai mare, iar bărbatul simte că nu e cum ar trebui săfie. Simţindu-se din ce în ce mai pustiit sufleteşte, începesă devină gelos - unde s-o fi dus, cu alţi bărbaţi, bineînţe-les!? Un astfel de bărbat nu înţelege că problema este în elînsuşi. Graţie acestei fricis-a dezvoltat sexologia contem-porană, care nu poate fi alimentată cu iubire sufletească.Iubirea fizică este doar o mică parte a iubirii sufleteşti.

Pentru femeie sexul de acest gen este un chin; el poatesă distrugă pentru totdeauna feminitatea din ea. Odată, ofemeie respectată de toată lumea, frumoasă şi divorţată ca-re s-a dedicat în totalitate muncii, mi-a spus cu o ironieamară: "Am avut un soţ atât de bun, încât, trăind cu amin-tirea lui, nu-mi mai trebuie altul". Răutatea apărută în ur-ma acumulării ambelor frici, a lui şi a ei, le-a distrus viaţa.Soţul a devenit un alcoolic cronic.

O soţie geloasă îşi extenuează şi ea soţul şi continuă săcultive gelozia, în loc să se elibereze de ea.

Să stagnezi sau să evoluezi

tărât să se răzbune. Greşeala aparţine ambelor părţi. Indi-ferent de sex, starea de umilinţă rămâne o stare de negati-vitate. Eliberarea de ea îl va elibera pe om de umilinţă.

Oamenii buni şi inimoşi se umilesc în faţa parteneruluilor de viaţă, a copiilor, prietenilor, rudelor. Din nevoia uri-aşă de a face bine, ei devin slugi, sclavi, servili

Aflat într-o astfel de situaţie, un om cu simţul proprieidemnităţi se va mira şi va încerca să o oprească 'pe slugacare se tot umileşte. Ar putea să facă un gest de dezapro-bare, dar iritarea provocată de acest gen de servilism ră-mâne. În acelaşi timp, sclavul iubirii va cădea în disperareşi îl va învinui pe celălalt că nu are nevoie de iubirea lui,fiindcă nu i-o acceptă. În cazul lui va apărea un amalgamde gânduri, va descoperi că este urât, că este slab, că nu edemn de a fi un partener, că e bătrân, prost şi alte o mie degânduri care îi umilesc demnitaţea. Va încerca din toateputerile să se îndrepte, va începe să-şi ofere cu înflăcărareserviciile şi nu va vedea că celălalt a luat o poziţie de apă-rare - cine are nevoie de un astfel de bine? Urmează re-proşurile sclavului ale cărui eforturi, după părerea lui, nuau dat roade.

Femeile îşi manifestă nefericirea într-un mod aparte,întrucât femeia iubeşte cu urechile şi ea vrea să audă că es-te apreciată. Bărbaţii iubesc mai mult cu ochii şi de aceeaajung mai târziu la punctul critic al stresului lor.

Femeia modernă acordă () importanţă foarte mare as-pectului său exterior, ea satisface nevoia bărbatului de iu-bire cu o iubire la nivel fizic şi abia la bătrâneţe bărbaţiirecunosc că au fost amăgiţi. Bărbatul modern îşi provoacăel singur această amăgire preamărind iubirea fizică. Cu câteste mai intensă dorinţa lui de a părea un intelectual, cuatât există mai multă spoială exterioară şi mai puţină ome-

Frica nimeni nu mă iubeşte atrage, pentru cel care oare, suferinţe menite să-i demonstreze că nu este iubit.Cum altfel ar putea să simtă că nu este iubit?

Frica nimeni nu mă iubeşte îl face pe om să cerşeascăumil iubirea, indiferent a cui şi indiferent cum. El se supu-ne celor mai necruţătoare înjosiri. Istoria este plină de ca-zuri de înjosire a femeii. Feministele contemporane au ho-

Page 21: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

nie, disimulată şi ea, sexualitatea fiind o parte integrantă.Un om natural, adevărat nu are nevoie de sexologie. Doarintelectualul simte nevoia să rumege artificial această înţe-lepciune naturală. Din păcate, înlocuitorul este totdeaunafrumos pe dinafară, dar este lipsit de viaţă.

Frica nimeni nu mă iubeşte îl împiedică pe om să ofereadevărata iubire şi să primească adevărata iubire. Pânăcând ambele părţi nu vor înţelege acest lucru, relaţiile se-xuale vor rămâne lipsite de spiritualitate.

Să stagnezi sau să evoluezi

Frica nimeni nu mă iubeşte ne oferă diferite lecţii deviaţă. De exemplu, soţul se grăbeşte să ajungă acasă să-ispună alesei inimii lui că o iubeşte, dar, în pragul caseisimte cum i se opresc cuvintele în gât sau, chiar dacă le-aspus, ele nu mai au nici urmă de tandreţe şi forţa iubirii adispărut. Cel mai adesea, cel care vine este bărbatul, celcare aşteaptă - este femeia.

.Soţul a uitat că până mai ieri se grăbea să plece deacasă, fiindcă atmosfera din familie îl apăsa, îl copleşea, îlexaspera, îi provoca depresie. Acum are nevoie de iubireşi de aceea vine iarăşi şi iarăşi după ea. El vrea ca so.ţieisă-i fie bine fiindcă atunci îi va fi bine şi lui, dar nici acestlucru nu ştie să-I înţeleagă. Nici el, nici ea nu sunt capabilisă se elibereze de frică. În cel mai bun caz, el o dojeneştepe ea spunându-i: tu nu te menajezi, de ce te extenuezi, sepoate trăi şi altfel ş.a.m.d. Sau ea .îi spune lui acelaşi lucru.

Aceste cuvinte, presupun ei, sunt o dovadă de tandreţeşi, deci, de iubire. Şi oricum ai da-o, nu este aşa - femeia.:modernă aşteaptă cuvinte mari şi frumoase, dar :intuieşteimediat nesinceritatea. Cuvintele care nu-şi ating scopuldevin false şi atunci nici cel care le spune, nici cel care leaude nu se simte în largul lui. Obstacolul în calea gânduri-lor bune, cuvintelor şi faptelor îl constituie zidul fricii. Celcare le spune, îşi simte neputinţa, iar cel care ascultă - inu-tilitatea. În consecinţă apare frica de a se exprima prin cu-vinte. Apoi apare o nouă frică, de neînvins - mai bine nudeschid gura, oricum o să trântesc ce nu trebuie. Iubireaeste rănită, dar încă mai rămâne. Se îngrozeşte la gândulcă ar putea să o piardă şi mâna i se duce spre sticla de bău-tură. Este calea spre autodistrugere. Dacă nici sticla nu-lajută, şi curând n-o să-I mai ajute să-şi înăbuşe durerea su-fletească, atunci recurge la calmante sau chiar la droguri.

Fără iubire viaţa îşi pierde sensul. Lipsa de sens te îm-pinge spre pahar. Aşa se îneacă durerea sufletească provo-cată de lipsa iubirii, fiindcă oamenii nu ştiu să se eliberezede ea şi, dacă se întâmplă, este deja prea târziu, nimic numaI are sens.

Alcoolul este mijlocul cel mai accesibil pentru înăbu-şirea durerii sufleteşti. Oamenii care îşi îneacă suferinţa înalcool nu înţeleg că îşi distrug demnitatea. Beţia este fricaşi refuzul de a vedea în jur frumosul, fiindcă pentru cel ca-re bea totul· este rău. Dimineaţa, după o beţie cruntă, dem-nitatea lui lezată îl împinge să se ametească în asemeneahal încât să uite de umilinţă şi de cei c~re l-au umilit. Cor-pul îl ajută să atingă acest scop prin distrugerea celulelorcreierului. Şi astfel, de frică apare pe nesimţite răutatea fa-ţă de sine şi faţă de ceilalţi.

Page 22: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Astfel de oameni spun că trăiesc pentru ceilalţi, dar nuvăd că, distrugându-se pe ei, provoacă celorlalti durere su-flete~scă. Şidacă le spui, te vor săgeta cu o privire cruntă,de razbunare. Alcoolul le dă posibilitatea să verse din eideschis, fără nicio ruşine, tot ce simt şi să mai şi insiste c~prostiile lor de om beat. La drept vorbind, e bine că omul aputut să spun~ ce are de spus. În discuţii, beţivul rosteşteadevărul lui. In felul acesta, el. îşi învinge frica "nu măplace lumea când sunt cinstit." Frica nimeni nu mă iubeşteîl împiedică pe om să fie sincer.

. Cine a reuşit. să învingă această formă de auto amăgirepnn alcoo! sau cme a trecut prin coşmarul bahic, se îngro-zeşte, devme de la început sclavul iubirii. Un astfel de omse .tem"esă nu ~e auto distrugă. În dorinţa de a fi pe placulCUIvamcepe sa se ploconească, să fie grijuliu, să fie slu-garnic.

Unul autoritar va privi cu un zâmbet superior la toatăaceastă agitaţie şi se va lăsa slugărit, rară să dea vreunsemn de recunoştinţă. Îi place slugărnicia sclavului, îi pla-c~ să-I mângâie pe cap cu condescendenţă, când are chef,ŞI cu toate astea va simţi că îl dispreţuieşte. Nici el nu înte-lege că prin asta face rău. Ar putea el să-şi îndrepte greş~a-la, dacă celălalt nu. se pricepe, dar nu ştie cum s-o facă. Înrealitate el dispreţuieşte pe omul însuşi, nu situatia în carese află acela - care este nenaturală; dispreţul lui 'este adre-sat celui care se umileşte. Fără să-şi dea seama, stăpânulvrea să iasă. din această situaţie, care îl umileşte şi pe el,fiindcă îl face slab, dar o face călcând în picioare. demnita-tea sclavului. Cum o va face, în gând, prin vorbe sau fi-zic - depinde de împrejurare. Până când stresurile nu vorfi eliberate, rezultatul va fi, categoric, contrar celui aştep-tat.

Să stagnezi sau să evoluezi

Este imposibil să-i dai sclavului iubirii, fie el femeiesau bărbat, atâta iubire câtă îi trebuie, fiindcă el trebuie săsimtă că nu este iubit.

Iubirea înseamnă libertate, nu posesiune.Iubirea este binecuvântare şi nu sclavie.

Indiferent de gradul de sclavie, când frica servilă cănimeni nu mă iubeşte creşte, omul se înverşunează şi devi-ne capricios. Orice frază ar spune, ea sună teatral şi umil şiprovoacă enervare. Dacă te roagă: "Dă-mi să beau" îţi vi-ne să-i răspunzi: "Nu-ţi dau ".

La un astfel de comportament, celălalt începe să tuneşi să fulgere, întrucât un om care nu suportă înjosirea şi pecei care se înjosesc, nu este în stare să se stăpânească într-o atare situaţie. Sau, de exemplu, dacă îi oferi din toatăinima o mâncare gustoasă unui sClav capricios, el va lua orarâmitură căzută pe masă, vrând să spună prin toată atitu-dinea lui: "Ei, crezi că mie îmi trebuie aşa mult?" Indife-rent dacă aceste cuvinte le spune cu voce tare sau nu, elevor avea efect şi celuilalt i se va strica dispoziţia. Tensiu-nea va continua să crească.

Totdeauna, un om capricios poate să spună: "Eu n-amspus nimic rău, iar el, vezi, s-a supărat. Eu nu mai amdreptul nici măcar să spun un cuvânt sau să fac ceva!"Astfel, încetul cu încetul frica nimeni nu mă iubeşte setransformă într-o armă.

Răutatea pe autoumilinţă, fiindcă nu a realizat nimiccu ajutorul ei, îl determină acum să se înjosească şi sămeargă să se milogească cu spinarea îndoită. De unul sin-gur nu o scoateţi la capăt. Înjosindu-vă, aţi distrus relaţiileumane normale şi l-aţi enervat pe celălalt. Acum trebuie să

Page 23: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

îi cereti ajutorul. Ar fi fost însă mai bine să cereti iertaregreşeliior ·voastre. '

Recent, la o conferinţă, un bărbat m-a întrebat cu unzâmbet ironic: "Ce mai e şi asta -frică?" Întregul audito-riu a trebuit să afle că există pe lume un om care nu cu-noaşte acest sentiment. De fapt, el şi-a dat la iveală fricalui că cineva se îndoieşte de curajul meu. Superioritatealui dispreţuitoare a vorbit de la sine. Cu un astfel de om sănu pleci la drum. Bravura de fatadă este întotdeauna susti-nută de alcool. Şi acest bărbat n~ era nici el o excepţie. '

Un bărbat rău este un bărbat slab. Lui nu trebuie să-iîncredinţezi o treabă importantă. Este posibil, de exemplu,ca în cel mai critic moment el să moară de răutate şi treabaimportantă să rămână neterminată. Acest adevăr se referăşi la femeile rele.

Dragi sclavi ai iubirii! Iertaţi-vă spaima că nimeni nuvă iubeşte şi atunci ea vă va părăsi. Voi înşivă aţi cultivat-o până la nivelul de răutate şi ea nu se simte bine dacă oţineţi în captivitate. Dacă nu există frica nimeni nu mă iu-beşte, nu există nici frica iubirea mea nu este acceptată.

invatati sa iertati corect, , ,Iertarea este unica forţă eliberatoare din Univers.

Iertarea adevăratei cauze îl eliberează pe om de boli, degreutăţile vieţii şi de alte lucruri rele.

Cum să iertăm? Este mai greu decât aţi presupus?Nu-i nimic, vom învăţa!

1. Dacă cineva mi-a făcut un rău, îl iert că a făcutacest lucru, şi mă iert şi pe mine că am atras în mineacest rău.

2. Dacă eu i-am tacut cuiva vreun rău, îl rog să măierte şi mă iert şi pe mine că am :ţăcut acest rău.

3. Întrucât i-am provocat suferinţe corpului meu,făcându-i eu r~u altuia sau permiţându-i altuia să-mifacă mie rău, în oricare dintre cazuri cer totdeauna ier-tare corpului meu pentru că.,prin asta, i-am dăunat.

Toate acestea pot fi rostite sau spuse în gând. Impor-tant este să fie din suflet. Aceasta este cea mai simplă ier-tare.

De obicei, oamenii o înţeleg, fără prea mari eforturi,deşi pentru unii a-ţi cere ţie iertare este un obstacol greude învins. A cere iertare unei părţi concrete a corpului, deexemplu mâinii tale, pare un lucru ciudat. "Este treabamea dacă mi-am provocat un rău sau nu", - spun unii,deşi au în corpul lor un focar de boală.

43

Page 24: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Dacă vi se pare acceptabil doar să iertaţi pe cineva şisă vă cereţi iertare de la cineva atunci întrebaţi-vă: Cinesunt eu şi cine este el? "

Eu îmi aparţin mie dar, în egală măsură, aparţin Unită-ţii Divine. La fel ca oricare alt om. Prin aceasta, corpulmeu este, concomitent, al meu şi al Unităţii Divine. Eu nuam dreptul să-I distrug. Deşi corpul meu este al meu, eu nusunt proprietarul fui.

Străduiţi-vă să vă eliberaţi spiritul de gândire a materi-alistă. Pentru aceasta cereţi-i iertare gândirii dumneavoas-tră că face colecţie de dogme. Uneori este foarte greu săierţi pe cineva, alteori chiar imposibil, fiindcă v-a provocatmultă durere.

Deşi învăţătura lui Hristos despre mântuire nu estenouă, este totuşi nou înţelesul său profund şi de aceea estenevoie de o explicaţie suplimentară.

Învăţătura despre iertare poate fi abordată după urmă-toarele principii: .

• Tot ceea ce îmi provoacă mie rău se află în legă-tură directă cu mine printr-o legătură energetică invizi-bilă. Dacă vreau să mă eliberez de rău, trebuie să elibe-rez ambele capete ale legăturii. Aceasta se face priniertare.

• Omul atrage ceea ce are deja în el.

• Dacă are în el binele, trebuie să apară cineva caresă-i facă bine. Dacă are în el răul, trebuie să apară cine-va care să-i facă rău.

• Cel care vine, îmi dă o lecţie de viaţă. El este unfel de executant al lucrării la comanda mea. Eu>vreau şiel va veni.

• Toată negativitatea care se află în om, şi pe careel n-a ştiut s-o elibereze cu inteligenţă - cu ajutoruliertării, este o lecţie de viaţă care a rămas neînvăţată.Prin urmare, ea va trebui învăţată prin suferinţe. Pentruaceasta, trebuie să apară persoana sau situaţia care să-iprovoace suferinţe.

• Iertarea este însoţită de conştientizare. Conştien-tizarea înseamnă înţelepciune.

• Omul rămâne un ignorant atâta vreme cât vedecauza răului în alţii.

Page 25: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

mai bine ca învăţarea ei să fie mai puţin dureroasă. Mate-rialismul a vrut să ne facă mai înţelepţi, el a dovedit clarcă înţelepciunea ca ansamblu este un lucru bun, dar creie-rul uman nu este în stare să întreacă legile Divine ale natu-rii.

Omul nu poate şi nu i-a fost dat să-L domine pe Dum-nezeu. Nimeni nu are dreptul să domine pe nimeni. Legă-turile dintre soţi"nu trebuie să fie nişte lanţuri înrobitoare.Şi dacă sunt lanţuri, atunci ele provoacă totdeauna revoltă,adică răutate.

Numai libertatea îi oferă omului posibilitatea să fie elînsuşi. Un om liber este un om bun. Omul contemporaneste prizonierul propriilor sale stresuri, dar el se considerăprizonierul altor oameni, situaţii, condiţii etc. El caută vi-novaţi, îi găseşte şi îi învinovăţeşte şi totuşi viaţa devinedin ce în ce mai grea.

Conform voinţei lui Dumnezeu, bărbatul este capul,iar femeia gâtuI. Amândoi au drepturi şi îndatoriri minuna-te de care ar fi trebuit să se bucure. Şi mai ales să înţeleagăcă locul lor este exact acolo unde este. Şi că, pentru a neînsuşi lecţiile de viaţă, noi înşine ne-am ales acest corpîmpotriva căruia ne revoltămacum.

Supremaţia fizică a bărbatului asupra femeii este omare greşeală, dar o şi mai mare greşeală a civilizaţieimoderne o constituie dominaţia spirituală a femeii asuprabărbatului. Puterea poate fi învinsă numai prin supremaţiaforţei, adică prin constrângere. Simţind o ameninţare lipropria lui siguranţă, bărbatul recurge la violenţă, chiarînainte de a apărea un pericol real.

Cauza constrângerii, caracteristică astăzi sexului mas-culin, o constituie materialismul.

Pe scurt, în formă schematică, formula iertării esteurmătoarea:

1., Eu te iert, gândule rău, că ai pătrunsîn mîne.

2. Iartă-mă, gândule rău, că n-am înţe-les că tu ai venit să mă înveti să devin mai,înţelept şi nu m-am gândit că trebuie să teeliberez. Te-am făcut prizonierul meu şi te-am cultivat.

3. Iartă-mă, corpule, că ţi-am pricinuitun rău cultivândgândul rău.

Naşterea fricii

De unde începe frica omului acestei civilizaţii?Cândva, în trecut, la o străbunică a apărut dorinţa

de a-şi domina bărbatul. Acela a fost începutul materi-alismului, începutul supremaţiei femeii care a făcut dinom un obiect.

Soarta omenirii este predeterminată de Dumnezeu.Materialismul este o lecţie necesară, numai că ar fi fost

Page 26: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Omenirea contemporană are de însuşit următoarea lec-ţie: " ce-ar fi dacă gâtuI ar fi deasupra capului?" Când gâ-tuI vrea să se situeze mai sus decât capul, un astfel de corpdeja nu mai este sănătos. Corpul = familie = omenire esteacelaşi corp care a fost creat după legile Divine, simbolicvorbind. Dacă însă ne supunem legilor create de om, aces-tea fiind contrarii celor Divine, corpul se distruge. Dar aşaa vrut femeia. Cu timpul această dorinţă" a crescut şi devi-ne din ce în ce mai puternică.

Să stagnezi sau să evoluezi

acest lucru va fi o garanţie pentru corectitudinea vieţii saleşi pentru a celorlalţi, care nu au încredere.

Unii oameni se tem că fiecare cuvânt al meu va sunaca o învinovătire. Altii se revoltă în mod absurd sau o iaula fugă, presupunând' că discuţia ar putea să se încheie ne-plăcut. Marea majoritate a oamenilor se străduieşte să ră-mână din politeţe până la sfârşitul consultaţiei şi se chinuiepână descoperă cu stupoare că în faţa lor nu se află nicide-cum un procuror, ci un om care vrea să-i ajute. Iată însă căacest ajutor se deosebeşte de cel obişnuit, întrucât prin aju-tor se subînţelege de obicei un serviciu concret, palpabil.

În diversele noastre vieţi noi suntem atât bărbaţi cât şifemei. În felul acesta materialismul constituie o lecţie deviaţă pentru întreaga omenire. Noi am vrut să afl~ ce vafi dacă încă1căm legile naturii şi ne lăsăm conduşI de lu-crurI. ,

Dorinta de a domina, de a fi mai presus decât alţii, telipseşte d~ raţiune şi îmbolnăveşte trupul. Acest lucru·· sereferă şi la cel care domină şi la cel care permite să fiedominat. Oriunde s-ar întâmpla acest lucru - acasă, laşcoală, la serviciu, în cercul de prieteni sau la competiţiilesportive, nemaivorbind de duşmani - întotdeauna suferăambele părţi. Suferă însă de două ori mai mult cel care îidomină pe ceilalţi.

Majoritatea femeilor, cât şi a bărbaţilor, este fermconvinsă că vinovată este partea adversă. Pentru a argu-menta convingător dreptatea proprie se aduc mii de exem-ple din viaţă şi mare este dezamăgirea nefericitei victimecând nimeni nu-şi găseşte o clipă de răgaz pentru a o as-culta.

Cine doreşte cu orice chip să domine, se înfurie dacă ise spune: "Nu există nici rău, nici bine. În orice rău existăun bine şi în orice bine există un rău. Trebuie doar să-Icăutaţi. Tot ceea ce îi pricinuieşte omului suferinţă esteatras de el însuşi printr-o gândire eronată. Corectaţi-văgândirea, eliberaţi-vă de răutate şi tovarăşul de viaţă seva schimba. Se va schimba cu siguranţă".

Majoritatea celor care se îmăiesc nu pot să creadăacest lucru, căci ei s-au obişnuit să obţină totul prin forţă.Mulţi dintre ei sunt în aparenţă formidabili, compătimescpe toată lumea, militează mereu pentru dreptate şi totuşinu pot nicicum să-şi pună ordine în viaţă.

Un om care gândeşte corect, nu face experimente pealţii, el îşi va organiza în primul rând propria viaţă - şi

Page 27: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

atare, mama contemporană trebuie să facă totul ŞI maiconştient.

Pe parcursul întregii perioade de sarcină, mama dinziua de azi face o greşeală, ne înţelegând faptul că alăturide ea se află un mare spirit care aude tot, vede tot, înţelegetot. Şi vrea să învete lectiile acestei vieti fizice. El va fi.. .nevoit să o facă, din nou, prin suferinţe, deşi ar fi trebuit s-@ facă prin învăţare - venise vremea. .

Pierderea instinctului matern primordial

Din momentul în care străbunic a a dorit să dominebărbatul, ea şi-a pierdut instinctul matern. Ce înseamnăacest lucru?

C~d străbunic a s-a culcat cu soţul ei, ea a conceput~ COpIl.Ac~st lu~ru a avut loc la nivelul instinctual şi co-pI~ul, care, slmbohc, a trecut pragul vieţii sale, a fost pri-mIt cu dragoste. După cum se ştie, spiritul este "ego"."Ego"-ul are două laturi - sentimentul propriei demnitătişi egoismul. Fiecare spirit are nevoie să fie iubit şi, deci, ;ăfie întâmpinat, să fie invitat să trăiască.

Odată cu pierderea instinctului matern de către străbu-n~că a apărut sex~l şi mama care practică sexul, nu ştiec~d concepe coptlul. Acesta, trecând pragul vieţii sale,pnmeşte toate problemele de viaţă care s-au acumulat la~ărinţi până. în. ace.l moment, întrucât forţa emoţiilor nega-tive o constItuIe VIteza lor. Răul este întotdeauna mai iutede picior.

~p!ri~~ copilul~i ~ste esenţa iubirii -sinceră, curată şiveşmca. Fund tOtuŞIgmgaş şi uşor de rănit, el începe ime-diat să simtă că nu este iubit, întrucât nimeni nu-i spune:" Te iubesc. Vino să creşti spre bucuria vieţii". Majoritateaoamenilor aduc cu ei dintr-o viaţă anterioară frica nimeninu mă iubeşte. Cine a luat-o cu el, a venit să o elibereze înaceastă viaţă.

Cui i s-a dat mai mult, de la acela se şi cere mai mult.La străbuni că raţiunea era dezvoltată mai puţin, la mamacontemporană ea s-a dezvoltat considerabil mai mult şi, ca

Datoria fiecărui învăţător în faţa lui Dumnezeu es-te de a-i Învăţa pe alţii adevărata înţelepciune. Omulcontemporan materialist este lipsit de adevărata înţelepci-une şi de aceea munca de învăţător este foarte grea.

. Spiritul, sufletul şi corpul trăiesc după legile naturii.Dacă raţiunea noastră înţelege greşit viaţa, suferă corpul.Cine învaţă greşit, trage în el sentimentul vinovăţiei careprovoacă nervozitate, lipsa de încredere, tendinta de a cău-ta greşelile la alţii. În final, ca întotdeauna, orice stres seacumulează şi se transformă în răutate.

În calitatea sa de învăţător, mama trebuie să aibă pri-ceperea ~e a învăţa corect în numele său şi al generaţiilorviitoare. In numele vieţilor sale viitoare şi ale copiilor săi.Gândul fiecărui om are putere, iar gândul mamei este celmai puternic. Legătura invizibilă cu mama - ombilicul ete-ric - va exista veşnic. De aceea tot ce provine de la mamăse transmite instantaneu copilului şi rămâne în el atâtatimp cât mama este în viaţă. Dacă mama îşi va pune în or-dine viaţa ei sufletească, copilului nu trebuie să-i ceară

Page 28: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

nimic, sufletul lui este liniştit. Acest copil îşi trăieşte viaţacorect şi rodnic.

Să stagnezi sau să evoluezi

te se aşează în inima mamei sub forma unui inexplicabilsentiment de vinovăţie.

- Fiecare mamă trebuie să-şi ceară iertare corpuluisău pentru răul pe care i l-a provocat prin aceste greşeli.

- Fiecare mamă trebuie să ceară iertare copilului săupentru faptul cănu a ştiut să-i lămurească cele mai impor-tante adevăruri:

- Fiecare mamă trebuie să ceară iertare copilului săupentru că:

1. În momentul conceperii nu l-a chemat cu iubire laviaţă. N-a văzut în spiritul copilului un egal al său căruiasă-i spună cu tandreţe că îl iubeşte. Când a simţit că esteînsărcinată, nu şi-a corectat greşelile, nu s-a priceput niciatunci să vadă copilul şi să comunice cu el. Adesea, mamamodernă naşte copiii pentru cineva (de exemplu pentru soţ)sau de dragul unui scop (de exemplu de dragul prestigiu-lui), copilul, însă, nu este un obiect şi nici un mijloc. Ceacare naşte copilul ca un mijloc pentru a-şi realiza un scopşi ea însăşi îşi cultivă gânduri neproductive, va avea partede un mijloc neproductiv, chiar de la naştere.

2. În timpul gravidităţii nu i-a explicat copilului gân-durile, cuvintele sau faptele negative şi nu şi-a cerut iertare.

3. Nu înţelege că pruncul se naşte singur, bazându-sepe forţele tatălui şi aşteaptă de la mamă doar să-I cheme cuiubire şi să fie pregătită să-şi deschidă căile facerii. Copi-lul aşteaptă de la mamă doar: "Te iubesc! Te aştept!" Şi elvine, fiindcă nu poate să nu răspundă la chemarea plină deiubire a mamei.

4. La naştere, în loc de iubire i-a transmis copiluluistresurile sale şi în el s-a fixat deja frica nimeni nu mă iu-beşte.

- Fiecare mamă trebuie să se ierte că n-a ştiut toateaceste lucruri şi că nu le-a făcut. Toate greşelile necorecta-

• Fiecare întreg constă din bine şi din rău. Din ca-uza răului am venit pe această lume, întrucât numaiprin rău învăţăm. Binele doar echilibrează răul, şi bi-nele este răul pe care ni l-am însuşit în vieţileanterioare. Binele ne face mai puternici, iar răul nepoate face mai Înţelepţi

• Pentru bine omul are sufletul, iar pentru rău -raţiunea.

• Cel care primeşte binele ciI inima, acela are forţă.• Cel care primeşte răul cu raţiunea, acela are

minte.Iertati-vă mama că nu v-a învătat aceste lucruri şi în-, . ,

suşiţi-vă aceste adevăruri importante.Iertaţi-vă mama pentru nepriceperea ei. Noi toţi

am venit să Învătăm cum să Învătăm., ,Neştiinţa nu este un păcat. Păcatul este incapacita-

tea de a ierta.

Copilul este oglinda familiei, vor sau nu vor părinţii.Şi fiecare copil de astăzi ar trebui să ierte toate astea ma-mei lui. Şi atunci nu va mai fi disperat că părinţii nu-l iu-besc. Nu este o simplă plângere de copil, este o durere su-fletească adevărată. Atunci când părinţii te· iubesc pentrucă eşti al lor, asta te doare totdeauna. De aici vine ostilita-

Page 29: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

tea automată a mamei, ostilitate împinsă până într-acoloîncât se miră şi copilul.

Multe mame îmi răspund foarte dur: "Eu am aşteptatcopilul şi l-am iubit. Să nu mă jigniţi! Eu ştiu ce fac. Îmicunosc mai bine decât dumneavoastră sentimentele! Amsuferit atât de mult la naşterea lui!" Unor astfel de mame,şi mai rar taţilor, nu-mi rămâne decât să le răspund astfel:"Scuzaţi, aţi greşit adresa; se pare că vorbim fiecare pelimba lui. " Asemenea părinţi s-au obişnuit să primeascătot ce doresc. Copilul lor nu poate fi ajutat înainte ca ei săse deştepte. Fiecare părinte trebuie să ştie că i-a dat copilu-lui viaţă şi că bolile copilului provin din cauza greşelilorlui.

Pentru copilul contemporan este tipică următoarea fra-ză: "ştiu că părinţii mă iubesc, dar nu simt acest lucru,simt exact pe dos, că nu mă iubesc. Mă bagă în seamădoar atunci când trebuie să dea vina pe cineva. Pentrumine există doar interdicţii, ordine, pretenţii şi asta mădoare foarte tare. "

Dacă el învaţă să fie deschis şi sincer cu o mamădeschisă şi sinceră, nu se va teme să rămână la fel în faţaîntregii lumi şi este nevoie să fie învăţat în mod special săse respecte pe sine însuşi.

Să stagnezi sau să evoluezi

zidului propriei frici - iubeşte, se chinuie, deznădăjduieşte,întrucât simte că totul se întâmplă altfel decât ar fi dorit,dar toate bunele ei intenţii se lovesc de un zid. O astfel deiubire nu hrăneşte nici sufletul, nici corpul, fiindcă ea nu edeloc iubire.

Când copilul vede că tot timpul mama se supără şi seenervează, lacea mai mică neplăcere el îşi va lua ju~ăria şi .se va duce la o altă groapă de nisip fiindcă a fost jignit. Else învaţă să vadă jignirea în oameni şi nu în ofensa însăşi.Când pe copil îl necăjesc cei de vârsta lui, de fapt viaţa în-cearcă să-I învete să se descurce. Dacă mama se amestecăîntr-o astfel de ~cenă, dorind cu înfocare să-i pedepseascăpe cei care l-au jignit, atunci un astfel de copil devine o fi-inţă plăpândă căruia viaţa îi va provoca multe neajunsuri.

Cel mai mare apărător al copilului este de obicei ma-ma, care, prin modul ei necoresp'!ffizător de a-l educa, îiface mai mult rău. Nici unul din ei nu ştie să înţeleagă co-rect viata dar copilul este nevoit să sufere mai mult, întru-, ,cât viata continuă.

În~ătătura mamei constituie cea mai importantă învă-ţătură di~ viaţă. Mama formează caracterul copilului.

Chakra deschisă a comunicării este puntea de legă-tură Între iubire şi capacitatea de a raţiona.

Nivelul raţiunii este nivelul fizic. Nimeni nu iubeşte laordin. Toţi părinţii ştiu să ceară unii de la alţii şi de la co-pii să fie iubiţi, dar nu înţeleg că propria lor iubire nu în-călzeşte inima nimănui. Imaginaţi-vă o mamă căreia îi esteteamă că "nimeni nu mă iubeşte". Ea se găseşte în spatele

Page 30: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

ea este doar o femeie. În faţa feminităţii ei oamenii se vorînclina cu respect şi îi vor ierta dezordinea din casă.

Dacă femeii nu i-ar fi frică, ea nu ar exagera cu grija ei,nu i-ar sâcâi pe soţ şi pe copii, nu s-ar irosi în van. Băr~a-tu! nici nu observă casa strălucind de curăţenie, dacă soţIa,istovită şi plânsă, îl aşteaptă în prag cu reproşuri. O casăsterilizată, de o curăţ~nie exemplară, creează în casă, caorice altă exagerare, doar tensiune.

Priviti reclamele în care apare o femeie frumoasă care,prinfru~useţea ei, înfrumuseţează dezordinea din jur.Chipul ei radios ar vrea parcă să spună: "O să strâng totulimediat. Am vrut mai întâi să te văd şi să-ţi spun că te iu-besc".

Dacă femeia nu s-ar teme că nu este iubită, atunci eaar fi iubită şi viaţa ar iubi-o şi ea, deoarece o altă posibili-tate pur şi simplu nu ar exista! I-ar dispărea nevoia să-i fieteamă că nu este iubită, nu iar mai fi frică, nu i-ar mai tre-bui să înveţe prin suferinţe - căci ea şi-a iertat frica şi prinaceasta a devenit mai înţeleaptă.

Bărbatul, prin natura lui, este partea care primeşte. I

Dacă omenirea ar fi înţeles corect acest lucru, ar fi încetatsă mai manifeste nevoi iraţionale şi zadarnice. Dacă pre-tindem sentimente de la un bărbat, asta înseamnă domina-re, şi orice manifestare a puterii îşi arată partea negativă,care provoacă cel puţin un refuz. A

De unde nu este nimic, nici nu ai ce lua. In esenţa sa,iubirea bărbatului este forţa care i se oferă iubitei. Bărbatulîşi oferă forţa, dar se închide în el dacă femeia începe săaibă pretenţii. Nu trebuie învinovăţit pentru asta - se pe-trece inconştient. De aceea este nevoie ca oamenii - atâtfemeia cât şi bărbatul, pe cât posibil, să se cunoască pro-fund atât pe sine cât şi sexul opus.

Despre izvorul secat

Sufletul femeii este izvorul iubirii, sufletul bărbatu-lui nu are acest izvor. Bărbatul este izvorul forţei.

Femeia este principiul care dăinuieşte. Ea simte ne-voia să poată dărui, măcar pe ea însăşi, indiferent cum îispunem, dăruire de sine, sacrificiu de sine, pierdere sterilăde forţe sau oricum altfel. În orice caz, dacă nu este capa-bilă să ofere, energia ei se va concentra într-un nor negru,ameninţător, de furtună. Dacă ar şti să-şi înţeleagă esenţaneliniştii ei interioare şi· să se elibereze de frica "nimeni numă iubeşte" (înverşunarea că nu este remarcată sau că, du-pă părerea ei, nu este înţeleasă, protejată, iubită, respectată,preţuită pentru devotamentul şi spiritul ei de sacrificiu,etc. - şi toate din frica "nimeni nu mă iubeşte"), nu s-armai autoumili.

Femeia care, umilindu-se, speră că soţul va începe să oiubească, ar trebui să ştie că autoumilirea atrage umilinţaşi va fi umilită şi în continuare, chiar dacă acest compor-tament nu este caracteristic pentru bărbaţi. Ea nu pune lasocoteală umilinţa şi acesta este stresul ei. Ea n-ar trebuisă facă din ea o prostuţă smerită, chiar dacă este suficientde deşteaptă ca să ştie că bărbaţilor le plac femeile slabe(ca temperament) Dacă face aşa, să fie pregătită pentruurmările unei astfel de înşelăciuni.

Femeiacare iubeşte cu curaj nu încearcă să se poartecu o superioritate de bărbat faţă de problemele esenţiale -

Page 31: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Dacă bărbatul şi-ar ierta teama că nu este iubit, atuncisubconştientul lui sau capacitatea de a raţiona s-ar deschi-de. El şi-ar putea privi cu înţelegere soţia atunci când ea arpretinde ceva, după părerea lui lipsit de sens sau imposibil;el nu s-ar mai simţi vinovat şi nu s-ar mai înrăi. Atuncibărbatul ar înceta să se salveze fugind de propria soţie şialegând calea autodistrugerii. .

Claritatea minţii de bărbat i-ar oferi chiar lui posibili-tatea să meargă primul înainte, aşa cum a fost predetermi-nat de către natură.

În felul acesta, bărbatul şi-ar restabili partea lui de di-vinitate, forţa lui primară, atotbiruitoare. Este acea forţă lacare visează atât bărbaţii cât şi femeile. Omenirea se zbu-ciumă să caute această forţă rară să înţeleagă că ea nu esteo utopie, că nu este trecutul pe care l-a pierdut de mult -este pur şi simplu forţa pe care ea o ţine captivă. Energiatinută în captivitate este totdeauna negativă pentru că,ea nu circulă

Femeia este subiectul care dă. Bărbatul este subiectulcare ia. În limba estoniană există expresia: bărbatul "ia denevastă", femeia "se duce după bărbat"

Bărbatul ia atunci când femeia este pregătită să dea.Numai cu această condiţie poate începe o viaţă în comun;acest adevăr de viaţă nu este însă înţeles.

Izvorul prestabileşte totul. Dacă cel care vine la izvor,nu ştie să-i păstreze puritatea şi intră fără jenă cu picioare-le în apă, apa se va tulbura şi nu va mai fi bună de băuLCând vine a doua oară, izvorul poate să-i ofere doar mâlulde pe fund şi el trebuie să aleagă - fie să moară de sete, fiesă caute un alt izvor. Dar prin simplul fapt că el există, iz-vorul a atras deja pe cel însetat, căci nu întâmplător omulşi-a făcut potecă spre el.

Să stagnezi sau să evoluezi

Natura dăruieşte iertare. Acest rege trufaş al naturii,care a intrat cu picioarele în izvor, moare acum de sete. Elvede că şi-a făcut rău lui însuşi. Acum se înarmează curăbdare şi aşteaptă ca apa să se limpezească.

Când se apleacă să bea apă şi îşi priveşte chipul reflec-tat pe oglinda apei, când aude murmurul care îi învigorea-ză sufletul, Înţelege şi nu va mai uita niciodată. ~cest iz-vor i-a dat altceva, mai mult decât apă.

Femeia care nu ştie sau nu vrea să-i dea celui înse-tat să bea până când îşi potoleşte setea, nu va deveniniciodată izvorul vieţii veşnice. Bărbatul care vine îngrabă, doar să bea, nu va primi niciodată apă curată.

Dacă din izvorul feminin şi matern curge o iubire carenu duce nicăieri, izvorul se va înfupda şi în spatele ziduluide frică iubirea se va transforma cu timpul Într-un vulcanfurios care ameninţă să erupă în curând.

Ca orice negativitate, răutatea posedă o forţă nimici-toare şi străpunge orice zid.

Soţul şi copiii, având nevoie de iubire, sunt nevoiţimereu să treacă prin zid, provocându-şi durere lor şi nunumai lor, şi totuşi nu obţin iubirea care i-ar hrăni necon-tenit. Senzaţia de iubire apare atunci când oamenii se îm-brăţişează, adică se află unul în biocâmpul celuilalt. Darîntrucât acest lucru nu se întâmplă mereu, dezamăgirea seamplifică.

Bărbaţii (şi fiii) intră în stare de criză şi caută o ieşire.

- se dau la o parte dezamăgiţi şi deja nu mai vin cu oprivire strălucitoare să mângâie şi să fie mângâiaţi,

Page 32: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

LUlile Vii/ma

- se închid în ei şi sunt acuzaţi că nu iubesc, că nusunt grijulii, că sunt nepricepuţi etc.

- pleacă să-şi înece amaruI în alcool, dar de fiecare da-tă criza sufletească doar se adânceşte;

- încearcă· să schimbe situaţia prin fapte bune după pă-rerea lor dar nu primesc răspuns;

- devin narcomani ca să-şi distrugă în totalitate capa-cităţile mentale; .

- se adresează psihiatrilor şi îşi înăbuşă chinurile su-fleteşti cu medicamente;

- cedează, îşi pierd orice curaj şi receptivitate a faţă demediul înconjurător;

- se afundă în activităti infractionale întrucât frica -, ,nimeni nu mă iubeşte - s-a transformat în răutate înverşu-nată;

- vin să-şi ia ce este al lor prin brutalitate;- se duc să caute lID nou izvor de iubire, dar nu îl gă-

sesc, întrucât cauza iubirii neîmpărtăşite rezidă în ei înşişişi nimeni altcineva nu poate să o îndepărteze. Cu timpul,acest sentiment se accentuează, apoi se atenuează, deve-nind tristeţe neputincioasă, amărăciune, răutate.

Pentru a ieşi din această criză fiecare bărbat are pro-pria sa cale, dar fără eliberarea stresului nu va obţine liniş-tea sufletească. Ar putea să se prefacă, să afişeze o starebună, deşi jocul nu este bun, dar corpul lui nu va suportamult timp acest lucru. Bărbaţilor nu le plac spectacoleleproaste.

Despre cel care dă şi cel care ia

Fără iubirea femeii bărbatul nu poate trăi. Fără iu-bire nu există viaţă. Aceasta este o lege a naturii, şi aici re-stricţiile feminine sunt neputincioase.

o femeie dezamăgită caută vinovatul în primulrând în altcineva.

Un bărbat dezamăgit caută vinovatul în primulrând în el însuşi.

Cu cât se adună mai multe stresuri, cu atât situaţia seschimbă în direcţie opusă. Un bărbat rezervat în emoţiidevine emoţional ca o femeie, iar. femeia copleşită de emo-ţii devine lipsită de pasiune, ca bărbatul. Exagerarea atransformat normalul în anormal. Aceasta duce la pieire.

La nivel fizic, bărbatul doreşte să se folosească untimp de femeie, iar femeia - să domine veşnic bărbatul.Instinctul de proprietate este lID indicator al esenţei femi-nine.

În plan spiritual, bărbatul doreşte să iubească veşnicfemeia, iar femeia să folosească bărbatul pentru o vreme,întrucât ea are nevoie de emoţii. Şi în afară de aceasta, înconcepţia omului modem acest lucru este moral.

În principiu, diferenţele dintre sexe au fost aceleaşi în- _totdeauna, dar în etapa actuală ele au fost duse la extrem.Orice extremă înseamnă pieire. Pieirea înseamnă naştereanoului.

Morala este un băţ cu două capete. Dacă nu umblu ală-turi cu drunml, nimeni nu are dreptul să mă acuze de imo-

Page 33: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ralitate. Şi totuşi viaţa arată că şi o femeie foarte moralăpoate avea un copil foarte imoral. De ce? Oare nu şi-a în-văţat ea copilul să-i calce pe urme şi, oare, măcar o dată înviaţă n-a dat pe de lături? Problema constă în faptul că oastfel de mamă greşeşte mereu în sufletul ei şi se chinuies~ caute sol~ţii. Neştiind să-şi iubească soţul şi tânjind du-pa un sentIment mare, s-a culcat, în închipuirea ei cu~~ţi ?~rbaţ~, şi a?evărul a ieşit la lumină prin copil.'NuInVInUlţIcopl1ul,CI cereţi-i iertare.

Fără să ne dăm seama, prin durerea provocată de sufe-rinţe, căutăm calea pe care să mergem înainte. Viitorul es-te nivelul sentimentelor, adică al liniştii sufleteşti. Cine vaînvăţa să meargă corect pe această cale, se va elibera destresuri. Şi atunci nu se va transforma în cel care ia ci varămâne cel care dă. '

Când omul se va elibera de setea de a domina atunci. 'nu va mal percepe dureros libertatea celuilalt. Omul mate-rialist nu este capabil să înţeleagă că odată cu eliberarea destres vine şi dezrobirea sufletească. Pe cel care este libersufleteşte, nu-l mai deranjează legătura socială realizatăpr~nrelaţii c~~jugale. El nu vrea să rupă aceste relaţii şi săo ~ala go~nawpe~t~că~~u-ldo~ină nimeni. Nu este pro-pnetatea mmanUl ŞInu 11 este fncă de căsătorie. Pentru elcăs~toria este o lecţie, pe care i-o predă epoca modernă,lecţIe care, dacă este însuşită cu succes, poate înălţa spiri-tul.

w G~lozia e~te.un stres, caracteristic atât femeilor cât şibarbaţIlor. Mal SImplu,el reprezintă o duşmănie acuzatoa-re care provine din frica - nimeni r,1ll mă iubeşte. Mai de-vreme sau mai târziu, soţul celui gelos începe să pună înpractică acuzaţiile ce i-au fost aduse, fiecare pe măsura

Să stagnezi sau să evaluezi

. motivaţiilor şi convingerilor sale. Şi chiar dacă trădarea aavut loc doar în gând, partenerul va afla întotdeauna.

Aici nu ajută nici autojustificarea -eu aproape că nuţi-am reproşat nimic, uite la alţii cum se ceartă. Paharulrăbdării partenerului dumneavoastră era plin încă dinainte,din copilărie, de la certurile părinţilor şi de aceea a ales săconvieţuiască cu un om care se ceartă mai puţin. S-a înşe-lat, însă. "

Orice femeie ar trebui să ştie că ea poate să obţină dela soţ tot ce doreşte, chiar dacă e doar în gând şi de aceeaea trebuie să-şi formuleze clar şi înţelept gândurile ei co-recte. Din păcate, nechibzuinţa este astăzi la modă, atât înrândul femeilor cât şi al bărbaţilor.

În mod ideal femeia care dă, este de fapt cea care ia,iar bărbatul care ia, de fapt dă.

Şi totuşi, în gândirea lor, fiecare parte vrea să se vadădoar pe sine în rolul celui care dă.

Dacă femeia, în momentul în care dă, se gândeşte săprimească, atunci ea devine cea care ia. Dar de la cel careia, se ia, şi femeia care îşi dă corpul pentru a primi ceva, seprivează de comoara cea mai de preţ.

Dacă bărbatul, în momentul în care ia, crede că dă, elnu va primi iubirea femeii şi nu va mai avea nimic ce sădea pe urmă. Dacă drept răspuns la o asemenea "dare"bărbatul pretinde să i se mulţumească, în cel 'Mai"buncazva primi de la soţie corpul ei, o mâncare săţioasă şi lenje-rie curată, dar ceea ce îi este cel mai necesar - iubirea ei -nu va primi.

Page 34: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Femeia dă forţa iubirii şi ia forţa fIzică a bărbatu-lui. Bărbatul dă forţa {"lZicăşi ia forţa iubirii.

Să stagnezi sau să evaluezi

tatea. S-a ocupat de iertare o zi, două, apoi a simţit dorinţasă meargă la coafor. S-a dus cu mare plăcere. Venind aca-să, a găsit în faţa uşii un coş cu mere, adus de un om bun.Trebuia să facă gem din ele, ceea ce a şi făcut cu bucurie.Orice gospodină ştie ce se întâmplă în bucătărie când ge-mul e pe foc. Stând lângă aragaz, femeia se gândea, ierta şicerea şi ea iertare de la gândurile ei, de la oameni, de la si-tuaţii, de la tatăl şi mama ei, de la soţ şi de la copii. Tim-pul a trecut pe neobservate; când omul este ocupat cu cu-răţirea gândurilor, în suflet se aşterne liniştea şi timpulzboară repede. Deodată în bucătărie a· apărut soţul ei, astrâns-o în braţe, aşa mânjită cu gem cum era, şi a spus cupatos: " Ce bine e să vii acasă!" În cuvintele lui a răzbătutceva mai mult decât ar fi sperat ea vreodată. Tonul cu careau fost pronunţate aceste cuvinte destăinuia totul. Femeiaa înţeles că dintr-o persoană dominatoare, care ia, el a de-venit pe neobservate o fiinţă care iubeşte şi care dă. Şipentru asta i-au trebuit doar vreo douăzeci de ani!

Acesta este echilibrul creat de natură, aşa a fost, este şiva fi, cel puţin până la sfârşitul acestei civilizaţii.

tE~emp{u din viaţă

o femeie de 50 de ani, care se trata la mine de glandătiroidă, a venit să-mi împărtăşească o bucurie neaşteptată,care, în comparaţie cu însănătoşirea ei, i se părea că numerită prea multă atenţie.

De douăzeci de ani soţul ei pleca o dată pe lună în de-legaţie, în interes de serviciu, şi stătea o săptămână. De fi-ecare dată când el pleca, ea se apuca să facă curătenie înapartament. Curăţa şi ştergea, fierbea şi cocea şi tot visa laclipa în care soţul se va întoarce şi îi va spune în sfârşit:" Te iubesc. Eşti aşa de bună. Eşti frumoasă şi deşteaptă".

Dorul după aceste cuvinte a devenit atât de insuporta-bil încât femeia a început să se roage la Dumnezeu .. Darbărbatul tot tăcea. Estonianul nu aruncă cu vorbele în vânt.Viaţa familială, aparent exemplară, a început să se fisureze.Femeia nu a înţeles că aşteptările ei erau pentru.soţ o con-strângere şi din cauza asta el continua să se comporte ca şipână atunci. De aceea, simţindu-se constrâns, nu putea săstoarcă din el nici un cuvânt amabil. Femeia considera căeste normal ca bărbatul să-şi iubească harnica soţie şi el săfie primul care să-şi exprime primul iubirea. Dar acest lu-cru nu s-a întâmplat.

A sosit vremea când femeia a fost nevoită să se ocupede propria desăvârşire lăuntrică pentru a-şi îndrepta sănă-

Bucuria şi dllr~rea celui care dă.

Iubirea nu este doar un sentiment ce există între băr-baţi şi femei. Iubirea ne uneşte pe toţi.

Mama şi fiica sunt arnâJ;ldouă femei. Ele simt nevoiasă dea. Dacă iubirea lor nu este acceptată, simt în suflet omare durere. În sufletul l-lUeimame înăsprită de viaţă zaceprea multă iubire ce nu şi..a găsit rostul. Iubirea fiicei ei i

Page 35: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

'.I!iil\I i,

, 1 ~ ,

1'•. :,'1.

1

' II,.· ..,1.:: II', ,

1" '1l' I

11.

1

,.1\'"III'1.' .. '1' l'

1"1

i:11 f!I,

'Il

I'i, I

'\1,

" II" II11,\ il\

1

\ II

, I

Luule Vii/ma

se pare adesea o povară mult prea mare, fiindcă femeiasimte în primul rând nevoia să fie iubită de bărbat. Şi cumsurplusul de bine şi surplusul de rău sunt percepute întot-deauna ca rău, manifestarea furtunoasă a iubirii fiicei ei sesparge în bucăţi, lovindu-se de zidul de apărare ridicat demamă. Amândouă sunt crunt dezamăgite.

Şi nu este nevoie decât ca amândouă să-şi ierte fricanimeni nu mă iubeşte şi presupunerea că toţi vor să-mi fa-că rău. Să ceară iertare fricii lor că au lăsat-o să creascăpână la asemenea dimensiuni încât, privind din spatele zi-dului de frică, ele văd în toţi nişte criminali. Să ceară ierta-re copilului şi mamei sale că nu au ştiut să le înţeleagă şisă le accepte iubirea. Şi atunci fiicele nu se vor mai înde-părta de mama lor şi iubirea lor nu va mai fi pângărită dealţii.

Nevoia fiicelor de a merita iubirea mamei poate fi atâtde puternică, încât ele ascultă întru totul de mamele lor.Nu degeaba unii bărbaţi se plâng că s-au căsătorit cu soţii-le lor, dar au din ce în ce mai mult impresia că se culcă cusoacra, nu cu soţia.

O astfel de femeie se poate simţi mama propriului soţ.Ea singură s-a apucat să cotcodăcească şi să c10ncăne înjurul lui şi tot ea este tristă că soţul este indiferent şi insen-

, sibil. Dragi femei, puneţi-vă acum în locul soţului şi ima-ginaţi-vă emoţiile lui confuze despre care aţi aflat abiaacum.

Femeia trebuie să fie totuşi o soţie pentru bărbat. O fi-ica supusă, care are un sentiment de vinovăţie faţă de ma-ma sa, va refuza chiar să facă copii, dacă aşa vrea mama ei.Există şi astfel de oameni care, în numele unei griji preamari faţă de soarta viitoare a părinţilor, nu îşi întemeiază ofamilie şi atunci când părinţii împovăraţi de ani părăsesc

Să stagnezi sau să evaluezi

această lume, fiicei lor nu-i mai rămân decât lacrimile şipustietatea. Supunerea şi devotamentul ei - calităţi valo-roase în sine - s-au dovedit a fi folosite în zadar.

Şi toată această cumplită tragedie se trage de la faptulcă omul nu poate trăi rară iubire şi nu ştie să se eliberezede frica ce îl blochează. Nu ştie ce este mai important şi ceeste mai puţin important în viaţă.

Izvorul iubirii se află în sufletul mamei, al femeii. Laformele inferioare de viaţă - animale şi plante - iubirea serevarsă fără să cunoască limite, ele oferă rară să ceară ni-mic în schimb. Ele nu se tem şi nu îl pedepsesc pe vinovat,privându-l de iubire. Trebuie doar să ştiţi să primiţi.

Atunci când omul îşi iartă frica nimeni nu mă iubeşte,el se deschide şi pentru a iubi natura şi atunci iubirea Di-vină se revarsă neîngrădită în fiinţa lui binecuvântată. Şiexistă destulă iubire pentru ca el să poată să trăiască, să seliniştească şi să înceapă să gândească. Şi atunci va puteatrăi mai departe printre oameni.

Cine doreşte ca toată lumea să îl iubească - şi sunt în-grozitor de mulţi cei care nu se mulţumesc cu mai p~ţin -trebuie ca mai întâi el însuşi să-i iubească pe toţi. Trebuieînsă să-i fie clar că nu va avea destulă forţă fizică. Numaiiubirea sufletească este capabilă să îi cuprindă pe toţi şi petoate, rară nicio limită.

Dacă omul vrea să fie iubit, atunci el trebuie să ştie cănumai iubirea adevărată atrage iubirea altei persoane. Si-milarul atrage doar similarul.

Eliberati-vă iubirea din cătuşele fricii şi atunci veţi,putea fi iubit.

Page 36: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ASTĂZI NU EXISTĂ PE LUME OM CARE SĂNUSIMTĂ SPAIMA CĂ NU ESTE IUBIT. CU CÂT NEAGĂMAI MULT PREZENŢA ACESTUI STRES, CU ATÂTSTRESUL DEVINE MAI PUTERNIC. DAR, FIECAREARE DREPTUL SĂ-ŞI NEGE PROPRIILE PROBLEMEŞI SĂ ÎNVETE PRIN SUFERINTE AMARE' ,.

Să stagnezi sau să evoluezi

magnet pe cei care te jignesc. La dorinţa ta, neexprimatăprin cuvinte, ei te învaţă să devii mai curajos. Iartă-ţi fricace a pătruns în tine şi spune-i că acum tu ai devenit maideştept şi mai curajos. Cere-i iertare corpului tău că l-aifăcut atâta timp să sufere. Iartă-i pe cei care te-au jignitpentru că n-au ştiut să te înveţe altfel săfii curajos".

Peste o lună, când a venit din nou la mine, am consta-tat că uitase de bătăi şi nu mai rămăsese nici urmă de ne-vroză; acum băiatul mi-a arătat cu mândrie câteva mişcăride karate spunându-mi: "I-am mai întâlnit o dată pe huli-ganii ăia. Le-am spus imediat: " Vă iert dinainte dacă v-aţiadunat iarăşi să mă bateţi. Şi nu m-au mai bătut. " Acestcopil a simţit puterea gândului.

La cei tineri, comunicarea se face greu, dacă ei au ideipreconcepute. Frica -nimeni nu mă iubeşte - blocheazăcomunicarea şi imediat tânărul este catalogat drept neis-prăvit, plicticos, prost, necioplit etc. Ca rezultat dezamăgi-rile se acumulează şi el se îndârjeşte şi mai tare. Încearcăsă-şi corecteze defectele şi totuşi din gura lui ies nişte vor-be de care se va ruşina ulterior. Apare înstrăinarea de prie-teni, izolarea.

Cu cât copilul se jenează mai mult de altii adică îi es-te frică, cu atât mai mult aceştia îl vor sp~ri~. Apare uncerc vicios. Copilul poate fi mutat într-o altă şcoală, darcurând totul se va repeta, întrucât frica lui este aceea careatrage agresivitatea celorlalti.

Frica nimeni nu mă iubeşte blochează capul, ceafa,umerii, omoplaţii, mâinile şi spatele până la a treia verte-bră dorsală şi provoacă: .

1. Toate bolile fizice din această zonă;2. Toate bolile psihice;3. Toate devierile psihice:

dezechilibru (psihic şi sufletesc);comportament necontrolat, negarea oricărornorme de morală şi de comportament;dereglarea memoriei (atât la tineri cât şi la bă-trâni);capacitate de asimilare scăzută la copiii cu odezvoltare mentală întârziată sau scleroză laoamenii în vârstă;indiferenţă şi neglijenţă faţă de sine şi faţă dealţii;senzaţie de impas, de inutilitate, apatie;încăpăţânare;

, CE J(e mp {u tiin V ia ţ ă

Un "băiat de 10 ani era bătut în fiecare zi în drum spreşcoală. Ii era frică de bătaie fiindcă odată, sub ochii lui, unalt băiat fusese bătut. Aşa numita lui nevroză era atât degravă, încât atunci când am încercat să-i aranjez bretonul,a izbucnit în hohote de plâns. Mişcarea mâinii mele i-aadus aminte de gestul cu care începe bătaia.

A fost foarte simplu să-i explic acestui băiat foarte de-ştept următoarele: "Dragul meu, frica ta atrage ca un

Page 37: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/maneîncredere;exigenţă excesivă, severitate excesivă',negarea totală a greşelilor proprii etc. - o infi-nitate de devieri psihice care se acumulează şise transformă în boală.

Un a~emen.eaom nu înţelege ce este în realitate bine şice este rau. DIalogul cu el se transformă într-o discutieunilaterală, despicarea firului în patru, argumentare, justi-ficare etc. Nu are însă sens - nu te însănătoşeşti cu aşa ce-va.

" Exi~tă şi oameni ~acare, cu cât sunt mai cunoscuţi, cua!at mal acut apare fnca nimeni nu mă iubeşte. Frica de a~Ierde gloria îi face să se grăbească, să se agite, să ceară săIt se ofe~e totul dintr:o dată, s-o ţină pe-a lor. Cu cât pri-mesc mal mult, cu atat egoullor creşte mai mult. Singurul:a:enu permite să"~eabuze~e de ei este corpul lor. CorpulIl Invaţa pe om, Il consolIdează cunoştinţele spirituale.C?rpul pune capăt agitaţiei omului prin boală, care va durapană când omul se va schimba.

~celaşi lucru se întâmplă cu cel care îşi doreşte gloriac,u~n~e pr~ţ. La cO?iii celebrităţilor sau la cei ai căror pă-rmţI VIseazala glone, această trăsătură de caracter este deobicei, amplificată. Copiii care au fost nevoiti să suferedin cauza celebrităţii părinţilor încearcă să se ferească degl~rie..Oam~nii de genul acesta sunt neliniştiţi, nerăbdă-ton, ~xI~e~ţI,au ~ părere excelentă despre ei înşişi şi suntconvmşI ca totul 11 se cuvine.

Graba, caracteristică pentru omul nerăbdător şi careneagă logica evoluţiei vieţii, îl face să fie deceptionat detot ce nu obţine imediat, fie ea şi sănătatea, pe c~re eu văî~vă! să v-o ~edob~~iţi ~rin iertare. O decepţie atrage du-pa sme o alta decepţIe ŞIboala se amplifică. La un astfel

Să stagnezi sau să evaluezi

de om boala ar trebui să ajungă la un stadiu atât de grav,încât medicina să nu-l mai poată ajuta şi abia atunci atitu-dinea lui de consumator de viaţă s-ar putea, probabil,schimba. Din păcate, majoritatea zdrobitoare a oamenilorcu un ego supradimensionat amână pentru următoarea via-ţă lucrul cu sine însuşi.

A căpăta înţelepciunea vieţii este un lu~ru extrem degreu. La înţelepciunea dobândită în viaţa anterioară trebuieadăugată altă înţelepciune, nouă. Cea din viaţa anterioarăeste înţelepciunea din subconştient sau înţelepciune intui-tivă, la care se adaugă înţelepciunea extrasă din experienţavieţii actuale. La sfârşitul vieţii suntem totdeauna mai de-ştepţi decât la începutul ei, chiar şi atunci când nu bubuimde deşteptăciune. Viitoarea viaţă începe de la un nivel mairidicat şi toate celelalte vieţi anterioare devin din nou înţe-lepciune subconştientă la care î.Qcepesă se adauge o alta,nouă.

Ce este aceea înţelepciune, să decidă fiecare în parte.Corpul omului urmează înţelepciunea vieţilor anterioare şisemnalizează dur când e vorba de greşeli chiar dacă pro-prietarullui este o somitate.

Despre peripeţiile vieţii sufleteşti

Vine la mine câte unul şi mi se plânge: "Fac tot ce m-aţi învăţat, dar de ce nu mă vindec?" După muncă şi răs-plată. Ia uitaţi-vă la cel care a ieşit mai înainte de la mine,era mult mai bolnav ca dumneavoastră şi acum este sănă-

Page 38: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

tos, deşi acum două luni nu se mai putea ţine pe picioare.S-a ocupat din tot sufletul de iertare, fără să se oblige, cumfaceţi dumneavoastră: " Bine-bine, te iert pentru că vreausă mă fac sănătos, dar, să ştii că tot tu eşti vinovat de boa-la mea!" Aici e diferenţa. Dumneavoastră pur şi simplu nuv-aţi înţeles greşelile şi continuaţi să căutaţi vinovaţii.

Mă uit uneori şi mă minunez cât de greu este pentruunii să ierte ŞI cum nu înţeleg ei ce înseamnă iertarea. Sesucesc, se învârtesc, doar-doar mi-or demonstra că altci-neva este vinovat. Mulţi vin la mine şi încă din prag îmideclară că ştiu despre ce este vorba şi că întotdeauna autrăit după aceste principii. Ah, cât îmi este de greu să leexplic - dragii mei, nici măcar nu ştiţi ce este iertarea. Nuştiţi să vă împăcaţi cu cineva şi îl urâţi, cum puteţi spunecă vă cunoaşteţi!? Nu-i nevoie să-mi demonstraţi nimic, euvăd prin voi. Nu vă puteţi păcăli corpul. Cine nu-şi poateînchipui ce înseamnă a vedea prin, se simte jignit până înadâncul sufletului. Este convins că a făcut totdeauna nu-mai bine şi că a iertat cu mărinimie pe cei care l-au supărat.

Oameni care mă uimesc, dar în sensul bun de aceastădată, sunt şi ei destui. Căldura lor sufletească este atât demare, încât eu trebuie doar să le sugerez pe cine să ierte şicui să ceară iertare, că ei se şi apucă de treabă şi o fac dintot sufletul, şi efectul iertării apare imediat. Aceşti oameninu-şi neagă greşelile, ci le este ruşine de ele şi prin<;lcurajcând le spun că asta este lecţia lor de viaţă şi că deja au în-ceput să-şi îndrepte greşeala, şi încă cum! - vizibil şi pal-pabil. Acest lucru nu dispare. Vă vor ierta şi pe dumnea-voastră, cu siguranţă.

Am ocazia să aud şi aşa ceva: "Acest om nu iartă ni-mănui nimic, indiferent cât de mare sau de mică este vi-na". Unor astfel de oameni le explic de fiecare dată: " Staţi

Să stagnezi saU să evoluezi

Uni tit. E problema lui. Dacă o să vă cereţi di~ toată ~ini:maŞiertare, o să vă simţiţi liniştit s:ifle~e~te Şl n-~ sa v~mai intereseze. Nici n-o să-i mai bagaţl zn seama pe ce

~ ~ ~ N o să-i mai atrage ti spre dumneavoas-care va supara. - ,

tră"Fiecare trebuie să ştie că unicul p~c~t pe lume esteacela când omul nu iartă şi că păcătos.uIUl I se va da ce me-

rită. ., - ; 1-•• A ~'t' care afirmă că nU-Ilartii pe cel careOamenu mral I .'

au supărat se îmb'olnăvesc. Cu cât răutatea este maI mare,cu atât bo~la ce li se pregăteşte este m~ rea. Bo~la s;.u tn~~fericirea nu se lasă aşteptate. Dacă v-aţI buc~~t Ime Ia~ căfaptul că omul rău va fi în orice caz pedepSIt: mseamn~în dumneavoastră există setea de răzbunare ŞInu sunteţI cunimic mai bun decât el. _ ~.

Cine doreşte bineleduşrnan.ului său v:a ~ rasplatIt î~ubine. Cine îşi urăşte duşmanul, va fi neVOIt sa guste el -suşi din această ură.

CEJ(empCu din viaţă

O doamnă diag~osticată cu cancer la sân~l stâng aveadureri extrem de mari şi nici un fel ~e me~l~amente nu

• .ţ" t Când am sfătuit-o să-I ceara Iertare soţu-mal aveau e.lec . d 1 ~ .t"lui pentru ura cumplită pe care o nutrea faţă ee, a raCnI .,Mai bine mor!" . A • •

, Peste câteva zile cancerul s-a răspândit m cut~a toracI-că. O durere groaznică i-a în:frânt încă?ăţânare~ ş~m-a ru-gat să o învăţ să-şi ceară iertare. Durenle s-au dlffimuat.

Page 39: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Cine îşi neagă principalele sale stresuri, acela seexclude singur din rasa umană.

Cine nu se teme că nu este iubit, acela este iubit. Es-te înţeles şi îi înţelege şi el pe ceilalţi. Are sentimentulpropriei demnităţi şi îi respectă pe ceilalti. Ajută cubucurie şi oamenii vin la el după ajutor. '

D~seori, cei care au trecut în lumea de dincolo cerajutor prin cei aflaţi în viaţă; ceva foarte important le-a rămas neterminat şi nu-şi vor găsi liniştea sufleteascăpână când răul nu va fi îndreptat.

?~ul car~.are d~mnitate, se respectă pe sine şi îi res-pecta ŞI pe alţll. Se ţme de cuvânt şi nu se teme să spună~A sau .NU. De exemplu, dacă s-a programat la doctor,vme la tImp; dacă nu se prezintă, greşeşte - medicul estenevo~t să piardă timpul în zadar, iar un alt pacient care areneVOIede consultaţie nu poate ajunge la el. Nu este exclusca, din :auza lui, cineva să-şi piardă viaţa. Este posibil caacesta sa fie un bolnav de cancer care nu mai are timp săaştepte ca să ajungă la medic. Cel care a greşit atrage asu-pra sa un efect negativ - pedeapsa. Doar viata va hotărîcând se va întâmpla. La fel stau lucrurile în t~ate cazurilecând omul nu se ţine de cuvânt.

Să nu se ~re u~ a~tfel de om dacă altcineva se va pur-t~ la fel ca el ŞIva ramane surd la rugăminţile lui şi nu'-l vaajuta. Tot ce face omul, i se întoarce îndoit. Dacă nu vomînţelege acest lucru şi nu vom şti să facem imediat conexi-uni, cum se f~ce pentru prinderea unui criminal de dreptpenal, COrpUlUInostru nu-i va păsa. Greşelile pentru asta~unt date, să se înveţe din ele. Şi dacă lecţia se transfonnămtr-o pedeapsă cruntă, înseamnă că noi singuri ne-amatras-o.

Să stagnezi sau să evoluezi

Nu trăim singuri pe lume. Dacă ajutăm dezinteresat peceilalţi, atunci şi alţii ne vor sări în ajutor la necaz. Trebuiesă ştim cum să acordăm ajutorul.

Dacă cineva cade într-o groapă, îl scoatem fără săstăm la discuţii, dar pentru viitor trebuie întotdeauna să negândim dacă acesta este sau nu un ajutor, sau în felul aces-ta îl împingem din nou în g!oapă. Ajutorul adevărat estesă-I înveţi, dar să-I înveţi înainte de a cădea în groapă saudupă ce a ieşit din prima groapă şi să-I înveţi numai pe celcare vrea acest lucru. Învăţătura cu de-a sila este tot o con-

strângere.

1 se dă numai acelui care dă.Celui care ia, i se va lua.

Celui care se eliberează de-frica nimeni nu mă iu-beşte i se deschide spiritul. Odată cu iertarea, omulparcă şi-ar scoate căciula de pe cap şi este pregătit săprimească înţelepciunea divină.

Omul care nu este blocat de frica nu mă iubeştenimeni, începe să vadă viaţa reală. Începe să vadă bine-le şi răul în adevărata lor interacţiune. Viaţa d~vine in-teligibilă şi îi dăruieşte liniştea sufletească. In viaţaunui astfel de-om se va concentra IUBIREA.

Page 40: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

i:II''II': :, 11,,1

,1 '

,'1

1'11

!I

II

'II

Să stagnezi sau să evoluezi

gulatorul de ritm cardiac - nodul sinuso-auricular. Dacăenergia acestuia este blocată, se produc aritmii.

2. Frica + sentimentul de iubire + sentimentul devinovătie - actionează asupra spatelui la nivelul vertebre-lor dor~ale IV~V, iar pe partea anterioară - asupra părţiicentrale a inimii, asupra plămânilor şi sânilor.

Frica sunt învinuit că nu iubesc provoacă bolile deinimă: afectarea valvelor, infarctul, ischemia.

În prezent, suferă de aceste boli mai ales bărbaţii tineri(mai rar femeile) care au fost învinuiţi în copilărie de cătrepărinţii lor şi le este frică, iar acum su~t ne~oiţi :ă ~udăacelaşi lucru din gura soţiei. Nu este oblIgatonu ca m."'l~u~irea să se facă prin cuvinte, acelaşi efect poate să-I alba ŞI

fata tristă a soţiei, lacrimile, oftaturile, încruntarea s~rân-ce'nelor, mai ales dacă nu există nici un motiv. Cel care aresentimentul de vinovăţie, este foarte sensibil, vede o acu-zatie chiar acolo unde nu e. '

, Aceeaşi boală îl va distruge şi pe soţul gelos. Din ace-laşi motiv, o acţiune similară o are auto învinovăţirea - du-pă divorţ sau după moartea soţului (soţiei), foarte ~ulţi î~-cep să se căiască şi să se învinovăţească şi apare lschemlacardiacă ce duce la infarct.

Ce se întâmplă când cineva acuză pe altul că acela nu-l iubeşte? Dacă femeia se înconjoară cu un zid de spaimăşi nu este conştientă că ea însăşi nu transmite către soţ iu-birea ei şi nu-i primeşte iubirea acestuia, ci doar bâzâie, sepreface şi devine rea din cauza geloziei, îi va apărea o boa-lă la sâni. O tumoare benignă se poate transforma în can-cer de sân. Cancerul este provocat de răutatea duşmănoasă.Răutatea este provocată de acumularea de stresuri.

Frica "cineva învinuieşte pe altcineva că nu-l iubeş-te. " De obicei, aceasta e o problemă pentru copii, deoarece

Frica este prizonierul omuluiRăutatea este cea care dărâmă temniţa

Să sistematizăm discuţia despre stresuri.Frica acţionează asupra suprarenalelor şi rinichilor. Ea

blochează canalele energetice, ceea ce la nivelul fizic seexprimă prin spasme, convulsii, stare de tensiune.

Spatele simbolizează voinţa. Natura fricii determ~năzona spatelui şi a coloanei vertebrale afectată de boală. In-trucât în coloana vertebrală se află canalul energetic prin-cipal din care pleacă canale mai mici, frica are o influenţănegativă asupra organelor din zona respectivă. În funcţiede felul fricii, canalul se închide mai sus sau mai jos şi seîmbolnăvesc organele respective. Cu cât sunt mai multestresuri, cu atât mai mult se închid canalele energetice.

1. Frica nimeni nu mă iubeşte afectează capul, ceafa,umerii, mâinile şi spatele până la a treia vertebră dorsală.În plus, la copii, această spaimă provoacă insuficienţă car-diacă congenitală - orificiul oval rămâne deschis. S-a con-statat la 25% dintre nou născuţi( conform statisticii oficia-le). În realitate acest procent este cu mult mai mare. Înspatele acestei boli se află îmbolnăvirile frecvente ale căi-lor respiratorii, astmul, reumatismul, bolile de piele, inclu-siv alergia. În partea superioară dreaptă a inimii se află re-

Page 41: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

LUlite Vii/ma

copilul este nevoit să observe viaţa părinţilor privind dina-fară, O ceartă cumplită în casă - şi copilul face pneumonie,Frecuşuri permanente între părinţi, indiferent din ce motiv,şi copilul face tuberculoză, De la acest stres se îmbolnă-vesc şi adulţii şi tot de aceleaşi boli, numai că la ei începu-tul bolii este mai ascuns, aşa cum este şi maturul. Tubercu-loza es~e boala cicălelilor. Ne-am obişnuit să considerămtuberculoza o boală de plămâni, dar ea se poate aşeza înorice alt organ, Lăsaţi cicălelile şi tuberculoza va dispărea,

3. Frica + sentimentul de vinovătie influentează ver-tebrele dorsale VI-XII, în faţă - vârfu{ inimii, p~rtea infe-rioară a cutiei toracice şi partea superioară a abdomenului.

Frica de a fi vinovat sau spaima când învinovătesc euînsumi îm~olnăveşte miocardul, pleurfl pulmonar'ă, dia-fragmele, fIcatul, stomacul şi splina, Intrucât în aceastăzonă se află plexul solar cu rezerva lui d~ energie a puteriişi dominaţiei, (şi puterea este totdeauna negativă), aiciapare cel mai rapid răutatea şi terenul propice pentru dez-voltarea cancerului. Orice om ştie din instinct că domina-rea cu răutate este condamnată chiar de societate şi de ace-ea scopurile cu bătaie lungă sunt ascunse şi mascate pânăla ultima posibilitate şi cancerul se va dezvolta conformlucrului dorit - insidios şi profund.

4. Frica + sentimentul de vinovăţie + problemeleeconomice influenţează vertebrele lombare, Vertebrelelombare III şi IV controlează organele genitale, Vertebra10mbară V controlează vezica urinară, Natura a stabilit căpartea economică este fieful bărbatului, Femeia este purtă-toarea căldurii şi iubirii în cămin, Cine încalcă legile natu-rii va treb~i să plătească,

Frica "sunt învinuit de faptul că nu pot să-mi hrănescfamilia, nu mă descurc la serviciu, nu sunt în stare să mă

Să stagnezi sau să evaluezi

gospodăresc, nu sunt bun ca bărbat, " etc. atrage după sineimpotenta şi alte îmbolnăviri ale organel?r ,se~uale,Acelaşi ~fect se obţine şi dacă persoana se automvI~~Ieşte,

Dacă femeia nu ştie să conducă la modul fe~Inm tre~burile economice, atunci îi vor apărea aşa~num:te!e ?ohfi . t' CanAd femeia se amestecă autontar, mJosltor,emeleş 1. , ·b- b l'al t AInbătaie de J'oc etc, în treburIle . ar atu Ul,arman, '. A" I'D-Aaceasta înseamnă neîncredere în soţ, mJOslrea ,Ul, aca, ~nvirtute a împrejurărilor, (cum se spune, aşa e vzaţa) fe~e~a

'd - A f:amI'II'eputernică = J'umătatea economIca,se conSI era In. , . ~în acea familie totul merge anapoda, Femeia femmma nusuferă de boli femeieşti. , _

Femeile care se ocupă de partea economIca ~~esea nuau copii. Atunci când femeia ia asupra ei îndatonn de .ser-viciu prea mari, acest lucru va fi peric.ulos p,ent~ bazmu!ei şi pentru partea inferi~ar~ a C?rpU~Ul,C?pIlul m~eamnaiubire şi el atrage numai mbue, Iar gandurIle. matenale alemamei îl sperie, , _

5. Frica + problemele economi~e a:ţI~~eaz~ asuprapărtii inferioare a corpului, de la COCCISp~na In va:ful de-get~lor de la picioare: Coccisul este energIa sexuala = pa-

siune, d fr'· - c. C d oOmul a cărui pasiune este blocată e Ica la,a ~ pr -blemele economice sau, altfel spus, cel care este tot tImpulîngrijorat de portofel, se culcă în pat pentru a ,trage ~somn bun şi nu pentru a face sex, Şi ~ac~ tOtuŞI face, ŞIdacă îşi stimulează pasiunea în mod artlficIa!, nu va fi p~-tent pentru mult timp, Statistica ara~ că în rand~l oamem-lor de afaceri tineri suferinţa cea mal grea este I~po_te~ţ~,Cu câţiva ani în urmă această problem~ era s?eclfi~a ţan-lor dezvoltate din Occident, acum ea a ajuns ŞIla noI.

Page 42: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Cui îi este frică de problemele financiare, nu va puteasă le rezolve şi îşi va mai adăuga şi impotenţa. Toate bolilepărţii inferioare a corpului, fie că este vorba de deformareaaI1iculaţiiior coxofemurale, fracturi ale oaselor, îmbolnăvi-riIe venelor, cangrenă, sau de papucii de casă scâlciaţi - eleprovin de la grijile economice. Cu cât boala se situeazămai jos, mai aproape de degetele de la picioare - cu atâtproblema este mai veche. .

Este deosebit de greu de înţeles cum trebuie reglemen-tate problemele cu caracter economic. Problemele econo-mice şi iubirea nu încap în aceeaşi teacă. Subliniez încă odată - pe lume există doar o singură energie şi aceasta esteiubirea. Toate formele de manifestare a vieţii provin dinenergia iubirii, inclusiv problemele economice. Lucrurilemateriale au doar o structură mai densă a energiei.

Dacă omul nu se eliberează de frică faţă de problemeleeconomice, va trebui să apară dezordine a economică. În-trucât majoritatea contemporanilor încă nu şi-a însuşit în-ţelepciunea iertării, este logic că problemele economicetrebuie să se afle într-o stare de criză. Se pare că vreţi săvă fie frică.

Dacă aşteaptă ca problemele economice să se rezolvede la sine sau doriţi să vi le rezolve alţii ca să puteţi respirauşuraţi după ce totul va fi în regulă, vă înşelaţi. Perioadaaparentei bunăstări va trece repede şi vor apărea din nouprobleme şi mai serioase. Şi toate acestea pentru că încănu v-aţi însuşit înţelepciunea vieţii. Efectul nu dispare atâ-ta timp cât există cauza.

. Frica "nimeni nu mă iUbeŞte' .spaima Că tei dragi mie

nu sunt iubiţi.sentimentul că nu exiStă Iubire.

FriCa 'voi fi invinuit Că nuillbeSc.· stresez pe altcineva

inviltulndu-l că nu lubtlşte.

FriCa de li fi Vinovat, sau eusperii pe altcineva şi sunt eu

speriat că vol fi invinuit

spaima că voi fi inviltult Căştiu să mă gospodăresc,că nu fae faţă ia serviciu.

sau InVinuiesc eu.

Frica in fata problemeloreeonomlc~tlilnt:illlfde%

pe alţii cu problemele~.AtltudinEi

greşită faţă deproblemele economice.

CE J(e m p {u cIi n V ia ţ ă

Nu demult, s-a prezentat la cabinet un materialist prin-cipial. Când i-am spus că mai întâi trebuie să-şi corectezegânduri le ca să-I pot ajuta să-şi descătuşeze spiritul, s-a în-

Page 43: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

roşit de răutate şi m-a mitraliat cu următoarele cuvinte:"Demonstraţi-mi că spiritul meu este încătuşat!"

A venit la cabinet şi a doua oară! !! De ce? Deoarece aconsiderat că eu i-am adus cea mai mare ofensă posibilă,spunându-i că nu are spiritualitate. Nu m-am aşteptat ca elsă dorească cu atâta tărie să fie considerat un om spiritua-lizat, deşi avea un blocaj total la acest nivel. Venise. să măconvingă, să-mi explice, să facă demagogie şi să ceară să ise facă dreptate că, vezi Doamne, nicăieri nu sunt stabilitepe hârtie criteriile de spiritualitate. Că de douăzeci şi cincide ani stă la masa de lucru! (ca şi când munca fizică ar în-cuia spiritul.) El considera că munca cu capul înseamnăspiritualitate şi nu avea nici cea mai mică dorinţă de a-şischimba modul de gândire.

N-am găsit alt argument decât să-i spun: ,,0 dovadă căspiritul dumneavoastră este încuiat este faptul că vă mi-roase gura urât şi motivul este răutatea dumneavoastrăcare s-a simţit jignită şi pe care aţi crescut-o ani de zilefiindcă v-aţi temut că nici dumneavoastră, nici muncadumneavoastră nu sunt respectate. Din cauza asta şi pen-tru că vă încăpăţânaţi să-i acuzaţi pe alţii v-aţi supăratrău de tot pe lumea întreagă." Evident, cuvintele mele nui-au dat satisfactie.

După două iuni a venit iarăşi. Îmi apăruse în prag ace-laşi om, dar total de nerecunoscut. Nu mai rămăsese niciurmă din agresivitatea lui. Impotenţa de care suferea îlsalvase pe acest bărbat de la distrugere totală. "Acum eracopt pentru a recepta înţelepciunea spirituală. In tot răuleste un bine.

odată CU lertarea, spiritul se deschide şitoate problemele se rezolvă

Reacţia obişnuită este următoarea: ,,Ehe, nu e totul aşade simplu cum spuneţi". Vă rog să mă credeţi că vă va fimai uşor, şi veţi începe să trăiţi mult mai bine, chiar şi dinpunct de vedere material, dacă, în loc să treceţi ca buldo-zerul peste greutăţile vieţii, vă veţi elibera de stresuri.

Omul modem îşi câştigă iubirea, onoarea şi curajulprin agonisirea de averi, prin opere de binefacere, prin dă-ruire şi sacrificii ipocrite, prin simpla etalare a bunăstăriilui. Prin asta nu se va elibera însă de stresuri şi nu va fimai sănătos şi mai fericit. Este ca şi când ai merge contravântului şi ai lua-o de la capătul rău.

Dacă se va începe cu o gândire corectă, cu iertareastresurilor, adevărata rezolvare a problemelor economiceva veni de la sine. Şi numai atunci voi da cu tot sufletul şinu voi aştepta ca ceilalţi să bage de seamă ce faptă bunăam făcut eu. Cine face bine, nu va aştepta nici pic de recu-noştinţă, nici măcar ca cineva să-şi aducă aminte de faptalui bună şi s-o spună prin cuvinte.

Să presupunem, de exemplu, că mă întorc acasă într-onoapte albă de vară şi văd un teren de golf lăsat de izbeliş-te. Arată de parcă ar aştepta să fac ceva. O să mă întreb, dece eu să fac? Păi, altfel, de ce ar fi apărut pe calea mea?!Chiar dacă este târziu în noapte şi mai sunt şi alte lucruricare mă împiedică, îmi suflec mânecile şi mă apuc detreabă. Nopţile de vară sunt lungi şi se pot face multe.Spre dimineaţă terenul este curat de ţi-e mai mare dragul.Jumătate de oraş s-a adunat să admire ce-am făcut şi îl

Page 44: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

LUltle Viilma

admir şi eu ca şi când l-aş vedea pentru prima oară. Şi ofac sincer. Şi dacă cineva din mulţime ar vrea să afle cinea făcut acest lucru, o să încerc şi eu să aflu, uitând că eli l-am făcut. Şi dacă îmi voi da seama imediat că am făcut ofaptă bună, nu voi simţi deloc nevoia să spun că eu am fă-cut-o. Asta înseamnă o faptă bună.

Lecţia materialismului a pus în faţa omenirii proble-mele economice. .

Să stagnezi sau să evoluezi

Sentimentul de vinovăţie faţă de mama lui, primit chi-ar de la naştere, apoi sentimentul de vinovăţie că faptelelui nu sunt aşa de bune (şi copilului îi va merge totul pedos) vor provoca o acumulare critică a sentimentului devinovăţie.

Sentimentul de vinovăţie se va transforma în frică - cemi se va întâmpla; dacă am făcut un lucru rău? Frica atra-ge aite frici.

Indiferent de vârstă, dacă frica se acumulează, aparerăutatea. Fiecare copil devine matur. La omul matul pon-derea stresurilor creşte proporţional cu greutatea şi cu vâr-sta, dacă nu va învăţa să gândească corect.

Cine nu. se va elibera de frică în faţa problemeloreconomice, va fi sortit să aibă probleme economice.

Cine nu se va elibera de răutatea pe care i-o pro-voacă problemele economice, va fi distrus de acestea.

Acest lucru se va întâmpla în funcţie de cât de ma-re este frica şi răutatea fiecăruia.

Răutatea faţă. de duşmănie

Răutatea are mai multe stadii de dezvoltare:1. Răutate care te face să intri în panicăModul cum acţionează ea se observă cu uşurinţă la

copiii de astăzi, care sunt martorii răutăţii părinţilor lor,insatisfacţiei acestora, certurilor, bătăilor etc. Văzând cumse distruge cea mai mare valoare existentă în natură - iubi-rea, copiii încearcă să salveze ce se mai poate salva. Eidevin neliniştiţi, nervoşi şi încearcă să străpungă zidul fri-cii pentru ca iubirea să poată curge, dar nu sunt înţeleşi. Şise îmbolnăvesc de diferite boli alergice. Indiferent ce di-agnostic vor pune medicii, oricum, mai târziu se va de-clanşa o boală de piele, care nu va putea fi tratată înainteca răutatea ce provoacă panică să fie eliberată. Alergia esteo formă de protest.

Atunci când copilului îi este foarte frică la gândul cănimeni nu-l iubeşte, amuţeşte, nu se mai revoltă (un băieţel

Copilul trăieşte printre stresurile părinţilor. La acestease adaugă propriile lui stresuri. Din acest motiv este ade-vărat ce se spune - că fiecare generaţie este mai bolnavădecât cea de dinainte. Născându-ne pe lume, aducem cunoi greşelile generaţiilor anterioare, ele fiind dificultăţi pecarele putem depăşi, întrucât-spiritul nostru ştie de ce sun-tem capabili.

Frica la gândul că nimeni nu mă iubeşte provoacă unlanţ de stresuri copilului.

Page 45: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

cuminte este mai iubit) şi capătă boala fricii înăbuşite - as-tmul

2. Răutate care te înverşuneazăModul cum acţionează ea îl avem acum în faţa ochi-

lor - toată lumea înjură pe toată lumea indiferent de loc,de timp sau de propria demnitate. Toată lumea caută răulşi îl găseşte. Cine îl găseşte, face pietre la vezica biliară.Aşa se manifestă răutatea fiZIcă acută, înverşunată, însoţităşi de sete de răzbunare. Numărul pietrelor corespunde cunumărul duşmanilor de moarte. Tehnica operaţională totmai avansată şi aparatura tot mai performantă i-ar puteaajuta pe chirurgi să îndepărteze pietrele la întreaga omeni-re, dar răutatea tot va rămâne ...

Când omului îi este foarte frică la gândul că nimeni numă iubeşte, îşi strânge buzele, poartă în sufletul lui o rău-tate ascunsă şi face pietre la vezica urinară - o boală multmai gravă.

3. Răutate care te duce la duşmănie, la urăCând omul insultă şi îl împroaşcă cu înjurături şi cu

blesteme pe duşmanul lui de moarte, apare cearta. Ceartaeste un lucru rău, dar are şi o parte bună: iese la luminăadevărul şi apare şi soluţia. Cel care spumegă de furie, vaface forme de cancer cu evoluţie lentă ce pot fi descoperi-te cu uşurinţă.

Când omul este cuprins de o furie puternică la gândulcă nimeni nu mă iubeşte, se închide în el şi poartă în tăcererăutatea cu el, străduindu-se să facă bine tuturor. El poatesă-şi ascundă în suflet o răutate, foarte justificată din punc-tullui de vedere, dar corpul lui nu are nevoie de justificări.Când moare, toţi ceilalţi spun: "Ce nedreaptă este viaţa!Omul rău trăieşte şi înfloreşte, iar omul bun este nevoit săpărăsească această lume în chinuri cumplite ",

Să stagnezi sau să evaluezi

Omenirea a cărei capacitate de a raţiona este blocatăde frică, nu va înţelege în nici un fel ce este acela binele şice este răul.

Răutatea care te împinge la duşmănie, la ură, nu semulţumeşte cu răzbunarea. Chiar şi atunci când sângerosulduşman a suferit din cale afară de mult, tot ţi se pare că n-asuferit destul. Un om care nu este binevoitor va simţi în-totdeauna că a fost mult prea blând cu cei care l-a supărat.

Cel care-şi exprimă nemulţumirea prin zbierete va fipedepsit de viaţă doar din cauza modului neinteligent încare a făcut -o.

Se îmnulţesc cazurile de cancer la copii. Copiii bol-navi de cancer sunt cei care s-au maturizat prea devreme.Cu alte cuvinte, suma totală a stresurilor lor, care în modnatural se acumulează cu timpul, paharul răbdării lor s-aumplut, graţie părinţilor şi a început să dea pe dinafară.

CE:{empfu din viaţă

Odată am ajutat-o să părăsească această lume pe o tâ-nără, bolnavă de cancer la plămâni, care, în trei ore dupăce a recunoscut în faţa mea că acum vrea să-i spună soţu-lui ei ce bun e, a putut să moară fără dureri, ca de o moartesubită.

Timp de cincisprezece ani, cât a durat căsătoria, n-asimţit nevoia să-i spună. Ascunzându-şi încrâncenarea şiacuzaţiile sub o mască zâmbitoare, a lăsat ca aceste stre-suri să crească până când s-au transformat în duşmănie, înură. Toată lumea trebuia să vadă ce căsnicie model au ei.Lucrând în sfera afacerilor, ea avea o viaţă activă, ştia că

Page 46: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

este un bun specialist, era respectată şi admirată. Avea totce şi-a dorit.

Dar corpul ei a considerat că lucrurile stau altfel. Soar-ta este determinată de legile naturii. Femeia n-a putut săprimească iubirea bărbatului ei pe care voia să-I domine,întrucât aştepta ca bărbatul să fie cel care dă. Încrâncena-rea reciprocă a fost împinsă adânc în interior, în numelefamiliei. Bărbatul şi-a găsit un suflet pereche, dar ea n-aputut suporta umilinţa.

Şi bărbatul şi femeia erau unul pentru celălalt un fel deobiect de care nu ai voie să te atingi, un tabu. La amândoi,izolarea în interiorul familiei începuse încă din copilărie,când părinţii lor trăiau de asemenea pentru societate. Toateidealurile lor măreţe s-au prăbuşit, deoarece lipsea iubirea.

Tânăra a muncit mult cu ea însăşi. Ar fi învins moar-tea, dacă familia ar fi ajutat-o. Dar, vai, acest lucru nu s-aîntâmplat. Sfârşitul ei m-a învăţat să văd ce monstruozita-te - la care nu poţi nici măcar să te uiţi - se poate ascundeîn spatele unei vieţi frumoase. Prin intermediul spirituluiea m-a ajutat ca împreună, eu şi ea, sa facem un buchet deflori, ceea ce am şi făcut. Era un buchet care nu mai esteacum la modă - romaniţe, albăstrele şi maci mari, roşii pefundalul unei nopţi albastre-negre.

Până atunci ea îşi negase nevoile sufleteşti.

Să stagnezi sau să evaluezi

ul său - este clar, simplu şi logic. Ca urmare, vine şi liniş-tea sufletească, bucuria de a trăi şi, evident, sănătatea.

Cu cât un stres, oricare ar fi el, stă mai mult în orga-nism, cu atât mai probabil el se va transforma în răutate.De exemplu, cineva este trist, fiindcă simte că nimeni nu-lbagă în seamă şi că nimeni nu are nevoie de el. Acest streseste frica nimeni nu mă iubeşte. Cu timpul, el se va trans-forma în groază, ceea ce este mai rău, întrucât nimeni nuvrea să fie singur. Şi cândva, acest om se va supăra, fiind-că nu este iubit, se va supăra că nu este respectat şi aşa maideparte. Toate acestea duc la răutate.

Răutatea faţă de duşmănie înrăieşte.

Bucuria de a invaţa sa ispăşim. raul

Omul se naşte pe "lume pentru a învăţa. Spiritulomului nu are un alt scop.

Cine se va elibera de frică la gândul că nimeni nu măiubeşte, va descoperi lucruri uimitoare. S-ar părea că răulnu mai este chiar atât de rău, iar binele nu mai este chiaratât de bine. Că nimeni n-ar mai vrea să mă învinovăţeascăde ceva. Acela sau ăIălait nu mai sunt atât de răi, cum mise părea mie. Pur şi simplu, totul există, cu binele şi cu ră-

Spiritul ştie tot ce a învăţat în vieţile anterioare şi îşiprevede viaţa viitoare. El ştie ce mai are de învăţat. Învăţa-rea se face şi prin intermediul răului - aşa îl numim noi. Înfuncţie de scopul vieţii sale spiritul îşi alege părinţii cumare iubire. El îşi alege tocmai pe acei părinţi care să-iofere acel rău, prin care el să devină mai înţelept.

Imaginaţi-vă că unui adult i se oferă posibilitatea cadintr-un mare număr de copii să-şi aleagă unul. Şi-ar alegepe cel care este mai rău? Dumneavoastră l-aţi alege? Copi-

Page 47: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

luI este cel care îşi alege părinţii din cauza răului, ca să-iiubească şi să înceapă să înţeleagă acest rău. Cât de mareşi de pură trebuie să fie această iubire! Noi toţi ne-am alespărinţii în acest fel.

Noi apărem pe această lume ca să corectăm răul făcutde părinţi şi să devenim mai buni. Dacă reuşim, lecţia deviaţă este completă - spiritul a învăţat înţelepciunea. Toc-mai de aceea, nimeni riu are dreptul să-i ia cuiva acest rău.

Să stagnezi sau să evoluezi

ţa altfel decât conştiinţa voastră, conştiinţa va avea mult desuferit. Cereţi iertare greşelii şi aflaţi că spiritul nu este le-neş.

Oameni dragi! Înţelegeţi voi, oare, că, înainte de avă naşte, veniţi pe lume ca să vă iubiţi părinţii:din cau-za acestui rău? Şi numai din cauza răului! Căci numaiprin acest rău vine înţelepciunea.

Copilul este suma dintre tată şimamă

Copilul vine pe lume pentru a îndrepta ce au greşit pă-rinţii lor. Părinţii vor ca el să nu le repete greşelile, ce face- să facă corect.

În felul acesta, copiii şi părinţii au absolut acelaşiscop. Dacă ambele părţi ar conştientiza, ar înţelege acestlucru, părinţii nu l-ar mai obliga pe copil să facă ceea ce eloricum face. Constrângerea provoacă revoltă şi minunatulscop se transformă în contrariul său. Începe lupta dintrepărinţi şi copii. Cauza este blocarea raţiunii de spaima cănimeni nu mă iubeşte.

Copilul nu conştientizează că cu cât părinţii, pe care elşi i-a ales, sunt mai răi, cu atât a scontat că va învăţa maimult de la viaţă. Pentru el părinţii nu sunt răi, sunt cei maibuni. Cu cât negativitatea corectată de către spirit este maimare, cu atât spiritul devine mai înţelept.

Dacă în momentul acesta hotărâţi că este mai bine sănu mai învăţaţi, v-aţi semnat condamnarea la moarte. Cândtotul a fost învăţat, vine moartea. Şi dacă spiritul vede via-

Nici un copil nu are la naştere mai puţin sau mai multdecât au mama sa şi tatăl său. El începe să atragă tot ce es-te în el. În felul acesta, începe să-şi înveţe până la capătpropriile lecţii de viaţă.

Până nu vom înţelege acest lucru, nu vom putea să neînţelegem nici părinţii, nici pe noi înşine. Din acest motivcopilul nu-şi cunoaşte cu adevărat părinţii. De altfel, nu secunoaşte nici pe el însuşi.

Simbolic, tatăl este scheletul copilului. Cum este su-fletul tatălui, aşa este şi scheletul meu. Tata este suportullumii mele fizice. Scheletul este carcasa pe care se sprijinătotul. Dacă tatăl este slab, este slab şi scheletul. Dacă tataeste fragil, oasele copilului se rup sau consistenţa lor estesubminată de o boală. Dacă tatăl este slab interior, dar vreasă-i înfrângă voinţa copilului prin forţă, apar două pârghiide forţă care se contracarează şi scheletul copilului se de-formează. Spiritul copilului nu şi-a ales însă un tată ca să-şi rupă oasele. Tata trebuie să-i dea rezistenţă, forţă, raţiu-ne, energie pentru a putea să meargă înainte cu determina-re. Tata este baza lumii mele materiale.

Page 48: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Tatăl poate fi un pitic cu scheletul deformat, dar dacăcopilul îl iubeşte, îl respectă şi toată viaţa îi va iubi acelecalităţi care îi dau forţă, iar pe cele care îl fac slab le vaconştientiza, le va înţelege şi va începe să le iubească şi peele, atunci scheletul acestui copil şi viata lui materială vorfi în regulă. Acest copil îşi iubeşte tatăl 'aşa cum este. Îl iu-beşte nu doar pentru ce are bun. Pentru ca oasele să sevindece trebuie restabilită autoritatea tatălui. Ar fi bine da-că ar face-o chiar el. Pentru aceasta el va trebui, mai întâi,să-şi ierte mama şi soţia pentru că ele nu înţeleg sexulmasculin şi îl distrug prin răutatea lor.

Copiii cu oasele deformate pot fi ajutaţi de părinţi.Dacă tatăl vrea să demonstreze că el este excepţia care nuare nicio legătură cu legile naturii, asta nu înseamnă ajutor.

Scheletul copilului spune adevărul şi atunci când copi-lul consideră că tatăl său este cel mai bun din lume şi ospune prin cuvinte. Corpul lui nu întreabă de ce omul nuare curajul să recunoască adevărul. Cuvintele pot să înşeleşi prin puterea lor de convingere pot să amăgească raţiu-nea, dar corpul copilului nu ţine cont de acest lucru. Dacănu se înzdrăveneşte, trebuie căutată cauza şi trebuie găsitun echilibru cinstit în înţelegerea reciprocă dintre tată şicopil.

Să stagnezi sau să evaluezi

tru a concepe un copil, întrucât părerea ei despre sexulmasculin este, dintr-un motiv sau altul, mai degrabă nega-tivă, va naşte un copil bolnav. O mamă singură care nu es-te intolerantă faţă de sexul masculin va naşte un copil să-nătos.

2. Mă iert pe mine că am admis toate astea şi amtras în mine o imagine deformată a tatălui meu. Mă iertcă, fără să-I fi cunoscut cu adevărat pe tatăl meu, ştiindu-lşi apreciindu-l aşa cum îl văd alţii, nu am văzut în el unom obişnuit, cu părţile lui bune şi rele.

3. îi cer iertare corpului meu, fiindcă i-am pricinuitun rău sistemului meu osos. Cu alte cuvinte, am învătatprin suferinţă. '

4. îl iert pe tata, fiindcă nu şi-a recăpătat autorita-tea, că nu s-a cunoscut nici măcar pe el însuşi şi nu s-aeliberat de negativismul vieţii, lipsindu-mă de un tată ade-vărat.

5. îi cer iertare tatei, deoarece i-am provocat sufe-rinţă şi, neînţelegând adevăratul scop al vieţii lui, l-amumilit, pentru că n-am văzut în el un om cu părţi pozitiveşi negative. Pentru că n-am ştiut să înţeleg cu inima partealui bună şi cu raţiunea partea lui rea. Faceţi acest lucruchiar atunci când tatăl dumneavoastră nu mai este printrecei vii sau nu l-aţi văzut niciodată, fiindcă tata este mereuprezent în dumneavoastră sub formă de spirit şi nu puteţisă vă eliberati de el, chiar dacă doriti acest lucru. Avetinevoie de ac~st tată şi de răul din el! 'Spiritul tatălui mo;tse va elibera când îl veţi ierta, şi prin aceasta viaţa dum-neavoastră materială va prinde aripi.

Pot să-mi îndrept situaţia în felul următor:Copilul poate să-şi corecteze greşelile în felul următor:1. îi iert pe toţi cei care mi-au umilit tatăl în pre-

zenţa mea şi în inima mea, mai ales pe mama, care,purtându-mă în pântece, apoi educându-mă, îl umilea petatăl meu, fiindcă nu înţelegea sufletul bărbatului. Aceastaeste o pedeapsă pentru sexul feminin de astăzi pentru setealui de putere. O mamă care are nevoie de bărbat doar pen-

Cu cât veţi ierta mai mult, cu atât veţi înţelege mai bi-ne ce vreau să vă spun. Boala sistemului osos spune un

Page 49: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

singur lucru. - blocându-vă raţiunea, vă blocaţi spiritul;corpul dumneavoastră vă dă insistent de ştire.

Adesea, o imagine neadevărată provine din atitudineamamei, din dezamăgirile ei, şi ce să ne mai ascundem, dinambiţiile ei şi din aparenţa înşelătoare a vieţii ei sufleteşti.Toate astea îi înrăiesc pe toţi. Mama, care prin aerul ei deom jignit ("vai, ce nefericită sunt!") caută compătimire,denaturează atât de mult adevărul, încât începe să creadăpână şi ea.

Influenţa negativă asupra bărbatului a femeii moderne,care doreşte supremaţia, este foarte mare şi dăunătoare.Străduiţi-vă să vă înţelegeţi tatăl şi nu să-I judecaţi. El areun suflet vulnerabil. Şi cum nu ştiu mamele să-I ocrotească!

Când vine la mine la cabinet o persoană cu oasele de-formate şi cu ţesutul osos deca1cifiatla maximum şi spunecă are cel mai bun tată din lume, asta înseamnă că el orineagă răul, ori se teme să-I recunoască. Răul din tată, şianume slăbiciunea (toţi aşteaptă forţă de la tată) este ridi-cat la rangul de virtute. Un om bun, nefericit, căruia toţi i-au făcut rău, mai ales mama! Dar dacă mama nu-l umileadegeaba? Dacă era un om slab, şi a moştenit şi el acest lu-cru de la strămoşi?

Adesea, unele secrete, bine ascunse de părinţi, chiarnu sunt cunoscute de către copii şi le provoacă boli. Ase-menea copii, şi ei secretoşi, au venit pe lume să înveţe lec-ţia tăinuirii şi a minciunii. Cu alte cuvinte, au apărut pelume ca să înveţe lecţiile tipice ale civilizaţiei.

Subliniez - cine atrage răul (altfel răul nici nu puteaveni) are un mod negativ de gândire, şi, dacă vă veţi iertatatăl, prin asta nu l-aţi făcut rău, ci, dimpotrivă, i-aţi uşuratsufletul. Aţi făcut ce n-a făcut el pentru dumneavoastră,

Să stagnezi sau să evaluezi

fiindcă nu a ştiut şi de aceea sufletul lui s-a chinuit pânăacum.

Orice copil are nevoie de un tată puternic din punct devedere spiritual. Lui trebuie să i se ierte slăbiciunea. Ea es-te o lecţie pentru copil, el învaţă să fie puternic. Un omslab din punct de vedere spiritual devine, pe măsură ce seacumulează stresurile şi neînţelegerile, foarte rău. Un omputernic nu se va înră( niciodată - nu are nevoie să ame-ninţe pe cineva, de el nu se lipeşte răul.

Dacă, spiritual, tatăl este slab spiritualiceşte, cauza ini-ţială este mama şi această cauză se va amplifica în el încursul vieţii lui împreună cu soţia. Orice tată este atât deputernic pe cât îl iubeşte soţia lui.

Un om slab vine pe lumea asta să înveţe să devină pu-ternic. Cel puternic vine să înveţe să-I înţeleagă pe cel slab,să-I susţină, să-I ajute, să-I îndrume. Viaţa merge înaintegraţie celor puternici. Cu cât exista mai mulţi oameni pu-ternici, care gândesc corect, cu atât omenirea va avea maimultă vitalitate. Dar, cu cât vor fi mai mulţi oameni puter-nici, care nu gândesc însă corect, cu atât mai rapid omeni-rea va plen.

Simbolic, mama reprezintă ţesuturile moi ale copi-lului

Aşa cum este felul de a fi al mamei, la fel sunt ţesutu-rile moi ale copilului. Gândiţi-vă şi găsiţi analogiile careexistă între caracterul mamei şi ţesuturile adipoase, muş-chii şi organele dumneavoastră şi analogiile dintre caracte-rul ei şi emoţiile de diverse tipuri. Iertaţi-o pe mama dum-neavoastră şi problemele ei, la fel şi pe tată.

Page 50: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

nevoie pentru a-mi învăţa lecţiile de viată. El mi-a formatşi bolta mea cerească (spiritualitatea), fie că este înaltăuşoară şi aurită, fie că este joasă, grea şi întunecoasă. E~am vrut aşa. Cu cât bărbatul, sau spiritul, este mai în vârstăcu atât merge mai liniştit, întrucât vede viata în unitate adintre bine şi rău. Pentru el totul este clar. C~noscându-sepe sine, merge înainte înmulţind înţelepciunea.

Sufletul meu este ca femeia care merge în urma bărba-tului. Aceasta este mama mea. Sufletul omului modern es-te de obicei neliniştit. Aceasta este natura femeii contem-porane.

Corpul este copilul care trebuie să meargă mai departepe drumul său. Cine nu se mişcă, acela piere. Stavilă în ca-lea mişcării poate fi atât sufletul, cât şi spiritul. În princi-piu, este totuşi sufletul. Sufletul este acela care face ca lec-ţiile de viaţă să fie deosebit de gr~le şi să fie ţinute minte.

Tatăl este capul, mama - gâtuI, copilul - corpul.~ P:~ble~a principală a omului modern constă în faptul

ca .spmtul ŞI corpul sunt despărţite. Fiecare dintre noi tre-bUIe să ajungă ca gâtuI să unească bine capul de corp, pen-tru ca sufletul să nu despartă spiritul de corp. Pentru camama să nu fie un zid între tată şi copil.

Bolile corpului sunt provocate de dezechilibrul dintrespiri~ şi suflet. Toate. neînţelegerile posibile dintre părinţi,d~zblllarea, cearta, lIpsa de respect, umilire a, duşmăni a,dI.voJ}Uletc., ~~e provoacă în corp emoţii negative, con-trIbUIe la aparIţIa la copil a aceloraşi greutăti în mersul său.

Ni~i .fuga ~e .acasă, când este justificată prin obligaţiide servICIU,nu IŞI are rostul. Taţi care mergeti des în dele-~aţi~! Rev~zuiţi-vă gândurile, mai ales dacă, in timp ce aţilIP~It, copIi.ul vostru şi-a rupt oasele. Aceste oase rupteoglIndesc vIaţa voastră sufletească.

Iertarea mamelor este un lucru foarte greu, este însă omuncă binecuvântată. Vom mai reveni la această problemă.

Tatăl este spiritul copilului,

mama este sufletul copilului

Fiecare om are un spirit şi un suflet. Ele sunt Dumne-zeieşti, primordiale şi veşnice. Spiritul doreşte să dobân-dească înţelepciune şi de aceea el trebuie să se întrupezeîntr-un corp fizic pentru a-şi învăţa lecţiile rămase neînvă-ţate. Sufletul uneşte spiritul şi corpul. Apar pe această lu-me prin părinţi, care îşi dau din energia lor spiritului şi su-fletului copilului - ele existând de la începutul lumii. Maicorect ar fi să spun că spiritul copilului este suma dintreenergia primordială a spiritului şi energiile vieţilor ante-rioare ale tatălui; sufletul.copilului este suma dintre ener-gia primordială a sufletului şi energiile vieţilor anterioareale mamelor. Fiecare viaţă nouă adaugă spiritului şi sufle-tului o nouă înţelepciune. Sarcina vieţii noastre actuale es-te să ne cunoaştem spiritul şi sufletul în această viaţă pen-tru a adăuga această înţelepciune la cea deja existentă.

Închipuiţi-vă un drum pe care merg unul după altultrei călători - bărbatul, femeia şi copilul. Aceştia sunt spi-ritul, sufletul şi corpul meu.

Călătorul bărbat este tatăl meu. El a ales calea vieţiimele şi mi-o pietruieşte în plan material aşa cum am eu

Page 51: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule ViilmaMi-e milă de copiii care ascultă, cu un surâs trist, mo-

nologurile părinţilor prin care ei se justifică. Ei ştiu că ori-cum părintele va prezenta negrul ca fiind alb, chiar dacăprin aceasta îi face rău omului care îi este cel mai drag.

Copilul şi-a ales singur părinţii şi la o minciună reacţi-onează corespunzător. Poate să refuze să meargă mai de-parte pe drumul său, să se sacrifice de dragul părinţilor, să-i fie ciudă sau să fie rău cu ei; să fie trist, plângăreţ, îndâr-jit, neajutorat, dornic de răzbunare, să se dezică de ei etc.Toate aceste stresuri aşteaptă să fie eliberate.

Să stagnezi sau să evaluezitruge sufletul copilului!" şi atunci trupul copilului nu armai fi ameninţat.

Copilul îşi va aminti cu recunoştinţă, măcar o dată, debătaia primită de la părintele său iubitor. Dar, atunci cândun părinte mincinos şi plin de ură îşi întoarce cu indiferen-ţă sau cu dispreţ faţa de la copil, prin aceasta îi rupe inimaîn mii de bucăţi. Părintele care în culmea supărării îi strigăcopilului: "Nu mai eşti copilul meu! Cară-te de aici! Numai ai părinţi!" - îl omoară pe copil. Când îşi aminteştede cele întâmplate, chiar în glumă şi în zeflemea, copilulva simţi din nou acea durere. lronizarea lucrurilor petrecu-te nu corectează, ci îi provoacă o nouă durere copilului.

Fiecare spirit are drumul lui care îl poartă către soare.Pe acest drum merg bărbatul, femeia şi copilul. Tatăl, fiindspiritul, alege drumul. Dacă drumul meu este luminos asta,i se datorează tatălui meu. Dacă ,drumul este întunecat, tottatălui meu i se datorează. Dar şi acest lucru constituie olecţie de viaţă pe care eu însumi am dorit-o. Copilul vedebine umbrele lăsate de cei care merg înainte.

Cu cât soarele străluceşte mai tare, cu atât umbrelesunt mai intense. Umbra este negativitatea părinţilor. Co-pilul apare ca să iubească această negativitate, ca să devinăînţelept. O poate face prin iertare. Prin iertare el poate săînceapă să-şi înţeleagă părinţii. Răul tatălui sau mamei setransformă în opusul său - binele, adică aceasta este lectiade viaţă a copilului. '

Umbrele dispar şi cei doi - femeia şi bărbatul - începsă meargă unul lângă altul pe calea vieţii. Este mai sigur şimai uşor să meargă astfel. Între ei poate să vină şi copilulşi să-i ia de mână ca să meargă mai departe, până când elva creşte şi drumul va fi prea îngust pentru toţi trei. Atunciel o va lua înainte, Iăsându-şi părinţii în urmă. Următoarea

DRAGI PĂ:RINŢP ~PUTETI SA ARATATI PE DINAFARA CUM DORI-

TI PUTETI SĂ FITI ÎN O'CHII LUMII BOGATI, PUTEŢI, , , , ...., .•.• 'SĂ AVETI O AUREOLĂ DE SLAVA, CACI OMENI-REA ARE NEVOIE ŞI DE IDOLI, DAR ÎN FAŢA COPI-ILOR VOŞTRI SUNTEŢI ÎNTOTDEAUNA GOI, CA ÎNFATA LUI DUMNEZEU.

'DACĂ DORITI SINCER SĂ DEVENITI BUNI, UI-, '"TAŢI-VĂ LA COPIII VOŞTRI ŞI TRĂIŢI ASTFEL IN-CÂT EI SĂ FIE SĂNĂTOŞI. SĂNĂTATEA ESTE IMA-GINEA ÎN OGLINDĂ A VIEŢII. DACĂ COPILUL ESTEBOLNAV, ÎNSEAMNĂ CĂ PĂRINŢII NU TRĂIESCCUM TREBUIE.

Omul modem se amăgeşte şi pe el, îi amăgeşte şi pealţii. Eul său lăuntric se ascunde în spatele unei bunătăţiaparente şi omul începe să creadă el însuşi că este bun. Seinventează tot felul de campanii publicitare frumoase, darîn esenţă ele sunt nocive şi nefolositoare. Se difuzează, depildă, un clip: "Să nu baţi copilul", dar scopul lui este unulde compromis, te revoltă. Ar trebui să se spună: "Nu dis-

Page 52: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

generaţie trebuie întotdeauna să o ia înainte. În această si-tuaţie fiecare spirit este însetat să-şi înveţe lecţiile de viaţă.Acest lucru ar fi fost posibil dacă omul ar fi învăţat săgândească corect. Astfel copilul îşi sintetizează din părinţipropriul său eu.

Acest trio merge pe cărarea vieţii. Fiecare dintre ei es-te un întreg independent care ar trebui să-şi asigure el în-suşi libertatea. Dar, de obicei, ei nu fac acest lucru ci,dimpotrivă, se încurcă unul pe celălalt.

Omul n{J ştie să fie liber, el nici măcar nu ştie ce în-seamnă libertatea. Libertatea fizică nu conferă libertate su-fletului, iar robia fizică nu limitează libertatea sufletului.

În mod simbolic, corpul ar fi putut să ocolească stavi-lele, atât pe cele din partea dreaptă (ţinându-se de tată), câtşi pe cele din stânga (ţinându-se de mamă), şi chiar pe de-desubt, săpând un tunel, sau pe sus - dacă ar fi ştiut.

Cel care merge pe dedesubt se înjoseşte şi n-are decâtsă-şi ierte această autoînjosire şi atunci va fi posibil să-şiierte părinţii că l-au înjosit.

Cel care ocoleşte stavilele, făcând un ocol mare, acelava fi nevoit să aleagă în viaţă căi necinstite şi să recurgă laînşelătorie. Un astfel de om trebuie ca, în numele proprieibunăstări, să-şi întoarcă faţa de la situaţia nedorită, pe carear fi vrut foarte mult s-o evite, întrucât copilul nu îi poateînvăţa pe părinţi. Deşi, acest lucru ar fi normal, să te înveţecel care este mai înţelept, chiar dacă este ultimul - copilul.Acela care nu este de-a dreptul receptiv la învăţăturile datede copil va fi silit să înveţe prin boli.

Sunt puţini cei care încearcă să biruiască în mod co-rect răul şi pentru că nu pot să o facă, biruinţa este grea şieste însoţită de stresuri. De regulă, răul este biruit prin ne-

Să stagnezi sau să evoluezi

garea lui, prin ignorarea lui, prin dorinţa de a vedea numaibinele, ca şi când răul nu ar exista.

Ar fi bine dacă copilul ar merge drept şi cu curaj pecalea vieţii sale, iertând piedicile pe care i le-au pus în calepărinţii. Astfel, drumul se curăţă de negativitate şi copilulîndreaptă el singur acest rău. Aşa se naşte demnitatea, aşase înmulţeşte înţelepciunea.

De obicei, oamenii nu au' cunoştinţe pentru a face.acest lucru. Se întâmplă de multe ori ca cineva să afle dela mine, la consultaţie, despre afacerile tenebroase aie pă-rinţilor lui care i-au provocat boala. Până atunci nu a ştiutnimic. Corpul copilului nu întreabă dacă părinţii sunt cin-stiţi sau nu, el învaţă în mod coerent.

Trebuie să înţelegeţi că în fiecare unitate există bineleşi răul. Cine nu vede răul, nu are vederea bună. Răul trebu-ie înţeles cu raţiune a şi atunci răul pare a nu mai fi rău, ciun învăţător de la care ne vine priceperea de a aprecia co-rect viaţa. Copilul chiar are nevoie de răul părintesc, căcipentru aceasta a venit pe lume.

Moştenirea stra-moşilor

Strămoşii îi dau părinţilor copilului spirit şi suflet.Cu siguranţă vă este cunoscut străvechiul adevăr care

spune că păcatele părinţilor îi urmăresc pe urmaşi până ·laa treia generaţie. Părinţii părinţilor sunt acei "păcătoşi"pentru greşelile cărora sunt pedepsiţi nepoţii. Toate bunici-

Page 53: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

le şi toţi bunicii care au trăit precum câinele şi pisica potsă-şi "admire" nepoţii şi să nu caute vinovaţi inexistenţi laşcoală şi pe stradă.

Omului i-a fost dăruită de către natură o viaţă atât delungă pentru ca el să poată vedea ce a creat cu propriile sa-le mâini - pe nepoţii săi - ,atât în bine, cât şi în rău, şi să-şi poată corecta singur greşelile. Cel care o face, vede cănepoţii devin buni şi iertători, fără să fie obligaţi. .

Iertându-i pe bunici pentru durerea sufletească pe careau pricinuit-o părinţilor mei, eu mă eliberez de lanţul destresuri ale părinţilor mei şi simt eu însumi cum vine liniş-tea sufletească. Este o muncă imensă şi binefăcătoare.

Nu uitaţi că, pentru voi, părinţii voştri sunt spiritul şisufletul ce trăiesc veşnic. Sufletul şi spiritul celui căruia îitrăiesc părinţii, fixează în orice moment existenţa lor.

Boala mea sufletească este în acelaşi timp şi boalamamei mele, sănătatea mamei mele este şi sănătatea meaetc.

Tăria spiritului meu este tăria tatălui meu. Boala sufle-tească vine de la durerea sufletească a tatălui.

Când părinţii părăsesc această lume trecătoare, omulnu mai este schimbător în sufletul lui, se linişteşte şi astase explică prin faptul că nu mai este îngrijorat din cauzapărinţilor. Şi este adevărat, însă numai din punct de vedereal vieţii fizice. De regulă, acum începe să aibă un inexpli-cabil sentiment de vinovăţie şi oricât ar încerca să se .liniş-tească - nu mai e nimic de făcut, sentimentul de vinovăţiefaţă de părinţi nu dispare.

Cine nu ştie sau nu vrea să-şi ierte părinţii, principalasarcină a vieţii lui va rămâne neîndeplinită. În sufletul luiva rămâne pentru totdeauna sentimentul de vinovăţie. Şi

Să stagnezi sau să evaluezi

acest sentiment duce la îmbolnăvirea inimii. Când inimanu este continuu alimentată cu sânge, suferă tot corpul.

Pentru majoritatea oamenilor aprecierea corectă a bi-nelui şi a răului este un lucru dificil. E mai uşor să recu-noşti răul. El îţi sare în ochi şi îţi sparge urechea. Bunăta-tea falsă, vicleană, poate să-i înşele pe toţi, chiar şi pe vic-timă. Luaţi-vă ca ajutor simţurile voastre, urmăriţi ochiioamenilor - privirea lor spune adevărul. Un om sincer seuită în ochii celuilalt, cuvintele şi expresia ochilor vorbescaceeaşi limbă. Şi chiar dacă nu vă spun nimic, puteţi con-cluziona în mod logic că acela ascunde ceva rău. Iertaţi-lpe cel care vă minte, ca să-i daţi curaj. Iertaţi-i pe toţi, ier-taţi tot ce vă nelinişteşte. Dacă veţi evita să priviţi în ochiicuiva, întrebaţi-vă - de ce oare? - şi cereţi iertare stresuri-lor.

Consecinţele micilor noastre greşeli se Întorc împo-triva noastră.

Consecinţele greşelilor noastre mari se întorc şiîmpotriva copiilor noştri pentru ca lecţia să fie mai as-pră.

Consecinţele greşelilor foarte mari cad şi asupranepoţilor, pentru ca lecţia să fie Învăţată dureros.

Repet iarăşi şi iarăşi - nu căutaţi cauza bolilor în afară,ci în dumneavoastră înşivă. Eu însumi poate însemna şi ceicare mi-au dat viaţă (părinţii) sau, indirect, străbunii.

De exemplu, o cauză tot mai frecventă a diabetuluizaharat o constituie căsătoria fără iubire. Copilul născutdintr-o astfel de căsătorie este un diabetic latent sau ascuns;pentru el lipsa de iubire a ajlIDs deja la un punct critic. Da-că omul va încerca să-şi aranjeze viaţa familială doar prin

Page 54: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

muncă, sentimentul lui de iubire va fi şi mai fragil. Fărănici un motiv vizibil, copilul lui poate să facă diabet, şinimănui nu-i va trece prin cap că o ceartă banală în familiepoate însemna mult mai mult decât atât. Pentru copil însă,cearta dintre părinţi echivalează cu distrugerea iubirii. Omică ceartă poate însemna ultima picătură care umple pa-harul şi provoacă diabetul.

Acolo Unde se consideră că baza familiei este goanadupă avere, în cazul unui insucces, apare cu uşurinţă răuta-tea. Răutatea ucigătoare faţă de un insucces se întoarcechiar împotriva soţului, prin învinuiri, şi începe să-i dis-trugă pancreasul. Soţul care şi aşa se străduise să facă im-posibilul, va răspunde acum cu învinuiri umilitoare laadresa soţiei. Aşa apare ura faţă de mângâierile reciproce,faţă de tandreţe, faţă de visuri. În astfel de momente viaţanu mai are niciun sens întrucât partea adversă a rănit pro-fund bunăvoinţa celuilalt, cu adevărat tandră şi intimă.

Pancreasul se află în jumătatea stângă a corpului, înjumătatea masculină. Fiind ţesut moale, el este femeia~

Un pancreas bolnav este ca o femeie care se amestecăcu agresivitate în zona unde domină bărbatul. Diabetul es-te răutatea distrugătoare a femeii contra bărbatului şi - carăspuns - răutatea ucigătoare a bărbatului contra femeii.Esenţa răutăţii constă în faptul că " celălalt mi-a distrus fe-ricirea şi frumuseţea vieţii". Diabetul este boala urii pe fa-ţă sau a urii tăinuite, mârşave, mizerabile, ticăloase. Eaapare acolo unde visele ca de poveste s-au năruit.

Pancreasul este situat în zona unde se află sentimentulde vinovăţie. Diabetul zaharat înseamnă distrugerea insu-

. lelor Lagerhanz din pancreas. Doar răutatea distruge. Dia-betul zaharat în sine este legat de învinuiri. Învinuieşte cel

Să stagnezi sau să evaluezi

care vrea să fie mai presus decât celălalt. Cine iubeşte, nusimte dorinţa şi nevoia de a fi superior.

Diabetul apărut la bătrâneţe arată că omul dependentde muncă începe, odată cu vârsta, să-şi urască tot mai multpartenerul, deoarece munca excesivă i-a băgat în pământiubirea. Nici nu-şi mai aduce aminte de ce a venit pe lume.A uitat că munca este făcută pentru om şi nu omul pentrumuncă. El îi înVInuieşte şi îi stigmatizează pe alţii,distrugându-se pe sine îndoit. La persoanele în vârstă dia-betul zaharat este tipic pentru femei. Şi totul numai pentrucă le place să caute defectele la alţii, mai ales la bărbaţi, casă-şi mai îndulcească viaţa.

Corpul unui diabetic în vârstă arată că părinţii săi nu s-au iubit. Orice altceva avea importanţă pentru ei şi se învi-nuiau reciproc pentru tot. Răutatea lor le-a făcut viaţa atâtde amară, încât sunt nevoiţi ca, prin corpul copilului, sătragă învăţăminte din faptul că n-au ştiut să-şi îndulceascăviaţa aşa cum ar fi trebuit. Diabetul zaharat este încercareacorpului uman de a-şi face viaţa mai dulce.

Corpul unui diabetic care s-a îmbolnăvit din copilăriearată că bunicii şi bunicile lui nu s-au iubit şi nu i-au învă-ţat nici pe părinţii lui să se iubească. Se vede treaba căaveau altceva mai bun de făcut. Când ambele perechi debunici se urăsc, diabetul infantil are o formă deosebit degravă.

Întrucât pancreasul este un ţesut moale, cauza primarăse află la părinţi, pe linie maternă. Când copilul diabeticare osatura afectată, problema se referă la părinţi, pe liniepaternă.

În general, diabetul este o boală imunitară. Imunitateaeste dată de glanda tiroidă. Această glandă se află în stân-

Page 55: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ga şi în dreapta traheii, în zona controlată de frica "nimeninu mă iubeşte ".

Diabetul este o boală ereditară. Ereditatea este, pescurt, o lege a naturii care spune că similarul atrage simila-ruI. Noi moştenim caracterul părinţilor noştri, chiar atuncicând nu avem ce moşteni, şi în asta constă valoarea su-premă a vieţii, întrucât de aici izvorăşte înţ~lepciunea veş-nică a spiritelor.

Să stagnezi sau să evoluezi

lumina, ca spre sfârşitul consultaţiei să gândească mai ra-ţional decât oricare alt om cu o gândire aşa-zis normală.Sinceritatea, cordialitatea ei respira căldură şi dorinţă de aînţelege, dar, din cauza spaimelor, arăta ca o fiară hăituită.A amuţit de fericire când a înţeles chinurile sufleteşti alemamei ei, o femeie uşuratică şi imorală, care au obligat-osă-şi abandoneze copiii. Suferinţele unui copil abandonatde mama sa n-au înrăit-o, fiindcă ea spera să afle cândvacă mama ei nu era deloc o mamă rea. Frica "nimeni nu măiubeşte", moştenită de Ia mamă, a transformat-o într-obolnavă psihic, dar nu a împins-o Ia ură.

Ar fi vrut tare mult să afle de ce mama ei era aşa, tre-buie să fi avut ea un motiv. Motivul era bunica ei, care îşidistrusese soţul prin dorinţa ei de a-l domina. Fetei îi eradrag de tatăl ei, dar nu-i plăcea înfăţişarea lui şi felul în ca-re se purta. Se temea şi de mama ei şi de el şi plecase deacasă hăIăduind prin lume în căutarea iubirii. Frica şi ne-priceperea de a iubi atrăgeau spre ea bărbaţi la fel ca ea. Învoluptatea iubirii concepeau copii, pe care apoi îi abando-nau. Mai târziu, sentimentul de vinovăţie faţă de copii acrescut atât de mult, încât a început să prefere anturajulunor persoane necunoscute, care nu o ştiau şi nu o arătaucu degetul.

Femeia a ascultat cu înţelegere povestirea mea.Înceti-şor, privirea i s-a luminat şi neliniştea a dispărut. Nu a ur-mat nici un fel de tânguială sau de văicăreală - stătea şi segândea. Mi-a povestit apoi că şi ea şi-a lăsat copiii şi căfiica ei n-o va ierta cu nici un chip. Această femeie a con-ştientizat asemănarea ei cu mama sa şi a adăugat oftând căfiica ei nu va recunoaşte că seamănă cu ea şi n-o va ierta."Cereţi-i iertare pentru greşelile dumneavoastră, în gândşi prin fapte. Aţi înţeles, sper, că generaţie după generaţie

Cine îşi iartă părinţii şi pe părinţii părinţilor lui, lesalvează sufletele de povara vinovăţiei şi În acelaşi timpÎi uşurează, dar Îşi uşurează şi el sufletul pentru vieţileviitoare.

Fiecare părinte care a clădit greşit viaţa copiluluisău, poartă În suflet povara vinovăţiei, pe care nu şi-opoate explica - greşeala care nu a fost Îndreptată.

Fiecare copil care vine pe lume să ispăşească răulpărinţilor lui pentru a căpăta Înţelepciune, dar care nuşi-a iertat părinţii şi prin asta nu a Învăţat ce trebuia,va fi apăsat şi el de un sentiment de vinovăţie pe carenu şi-l poate explica. Iertarea are o forţă mai mare de-cât ne imaginăm.

p.:{empfu din viaţă

S-a prezentat la cabinet o femeie bolnavă psihic carese scrântise din cauza spaimelor şi care nu ascundea fap-tul că are o viaţă dezorganizată şi nici că are problemepsihice. Pe măsură ce eu îi povesteam mai multe despreproblemele ei moştenite de la părinţi - pe care ea, din pro-prie voinţă, venise pe lume să le rezolve - conştientul ei se

Page 56: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

aţi amplificat aceste greşeli. Dumneavoastră sunteţi figuracentrală a trei generaţii şi sunteţi cea care trebuie să în-dreptaţi greşeala" - o dăscăleam eu. "Acum am înţeles.Fiul meu, care a venit la dumneavoastră, mi-a pus să as-cult caseta în care îi explicaţi tot aşa, pe înţeles, soartapărinţilor şi bunicilor lui. Eu sunt la fel ca ei, numai cămult mai rea. N-aţi vrut să-I faceţi să sufere şi nu i-aţispus tot. Băiatul m-a iertat, simt acest lucru ..Dar fata numă va ierta. " Nu-şi învinovăţea fata, era gata să-şi îndrep-te greşeala, deşi era o muncă grea de tot.

Înainte de a veni ea, a venit fiica ei împreună cu copi-luI. Era o tânără obraznică, un specimen gata să sară în susşi să-ţi trântească uşa în nas la auzul a ceva ce nu-i este peplac. "Cum adică să iubeşti o asemenea mamă şi să o ierţi?Niciodată! Ea mai şi crede că tot ce a făcut în viaţa ei afost numai bine. N-aş vrea să am o asemenea mamă pen-tru nimic în lume. "Nu putea să înţeleagă sensul următoa-rei fraze: suntem datori să lămurim totul pe aceastălume, fie ca proştii - să ne facem vânătăi şi cucuie, fieca deştepţii - să învăţăm din greşelile altora. Aceastaera problema ei personală pe care ea însăşi trebuia să şi-oînţeleagă.

Este trist să vezi o astfel de tânără care refuză să seschimbe, dacă nu primeşte ceva în schimb. Să înceapădintr-o dată, hodoronc-tronc, să gândească într-un modnou, era îngrozitor de greu pentru ea. Când i-am spus că oroade lăcomia, a protestat vehement. Cică, dimpotrivă, eaa rămas rară soţ. Cei care au educat acest specimen, au să-dit în ea o concepţie de viaţă total răsturnată - să nu cruţipe nimeni care ar avea vreo vină. Era imposibil să o clin-teşti de pe această poziţie. Se considera excepţională şi de-clara că îl iubeşte mai presus de orice pe tatăl ei şi, prin

Să stagnezi sau să evoluezi

urmare, faptul că nu are grijă de soţ, nu înseamnă că esteincapabilă să iubească bărbatul. Nu era în stare să întelea-gă că iubirea pentru tatăl ei era mai degrabă o provoc~e laadresa mamei ei, care îşi abandonase copilul. Era, de fapt,o iubire prin reciprocitate - te iubesc pentru că mă iubeştişi tu. Aşa ne amăgim, aşa amăgim şi pe alţii. Şi în felulacesta partea vizibilă a vieţii este dată drept singura adevă-rată. .

Tânăra aceasta era ca o mucenită. Teluri frumoase" , " "

nobile, înţelegere raţioJ;lală a propriilor greşeli, dorinţa dea-l proteja pe celălalt, totul era doar o poză de mucenită-m-au făcut să sufăr şi asta nu pot să iert. Pentru ac~stecuvinte va fi sortită la noi suferinţe. Fiind tânără, nu a avutîncă parte de crize mari. Că într-una din vietile ei anterioa-re şi-a abandonat şi ea copiii - asta nu-şi m~i aducea amin-te.

Iată un exemplu de dezechilibru al spiritului, sufletuluişi corpului care a dus la boală.

O femeie de 55 de ani a fost operată la şoldul stâng, is-a pus o articulaţie artificială, dar nu mai putea să meargă.A fost supusă la cinci operaţii, dar cu acelaşi rezultat - pi-ciorul nu rezista. Articulaţia artificială era respinsă de că-tre os, bolnava era disperată şi se gândea că, în cazul ei,este vorba despre un eşec medical. Medicii înşişi, pringlume deplasate, nu făceau decât să îi amplifice aceastăgroază. Un om speriat nu are chef de glume, nici nu le în-ţelege.

Spiritul ei (adică tata) era ca un bătrân foarte activ, fă-ră astâmpăr, dornic de veselie şi de înţelegere, care nu eradeloc înţeles de un suflet foarte autoritar şi exigent (adică

Page 57: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

de mama). Să muncim, nu să ne distrăm! Din acest motiv,spiritul o ia pe alt drum.

Sufletul continua să meargă strângând din dinţi,interzicându-şi orice bucurie şi în acelaşi timp splmându-şică are tot ce-i trebuie.

Corpul se deplasează cu o greutate pe inimă, piciorulstâng (jumătatea paternă) este parcă desprins şi depărtat detrunchi (piciorul simbolizează mişcarea spre înainte). Cor-pul ştie cât de greu îi este sufletului când spiritul se ducemult în faţă. El se simte vinovat că nu-i poate da ajutor su-fletului. (Mamei nici prin cap nu-i trecea că sprijinul sufle-tesc al copilului ar fi fost şi pentru ea un suport, din toatepunctele de vedere. Ce poate inţelege un copil din ce facăia mari? - aceasta este opinia generală). Corpul ar vreatare mult să meargă împreună cu spiritul. Fiindcă spirituluman merge şi trebuie să meargă înainte.

Spiritul şi sufletul ei = bunicul şi bunica pe linie ma-ternă erau aşa: spiritul, moale prin natura sa, era un visătorcare se străduia să înţeleagă ce e în jurul lui; ar ti ajunsfoarte departe, dacă nu l-ar fi îmboldit mereu sufletul şidacă din cauza asta n-ar fi obosit rău de tot. Sufletul ar fi" "-vrut multe şi să le aibă repede, aşa cum şi-a pus în gând. Iimâna pe toţi de la spate, fără milă, în numele unui scopbun - mari realizări materiale. Cu cât mergeau mai departe,cu atât sufletul se înrăia şi el, iar spiritul obosea şi mai tare.Corpul vedea că, dintre ei, mai iute era sufletul, îi plăceamai mult de el decât de spiritul care se târâia îngândurat.De aici părerea că cine nu munceşte până uită de el nu tră-ieşte cum trebuie. Stresurile contradictorii care s-au împle-tit în corp, l-au tensionat ca un arc.

Spiritul tatălui ei = bunicul pe linie paternă - era uncălător Iară astâmpăr, căruia îi plăcea viaţa. Când obosea

Să stagnezi sau să evaluezi

se întorcea la sufletul său = soţia sa, şi de fiecare dată ouimea în mod plăcut, căci un suflet iubitor vrea totdeaunasă-I sprijine pe spirit prin iubire. Formau o pereche veselă,pozitivă, care se susţine reciproc. Mergând cu bucurie pecalea lui, corpul lor ştia că, totuşi, din când în când, estenevoie de ceva important care să le impulsioneze bucuria.Se temea de tristeţe.

Acum, judecaţi şi dumneavoastră logic!Mama acestei femei era un om care vedea sensul vieţii

exclusiv în muncă, restul era socotit a fi rău. Tatăl femeiiera un om plin de viaţă, dar îi era frică de oamenii supăraţi.Se întâlniseră două extreme. Din punct de vedere al naturiistresurilor lor, erau atraşi unul de celălalt, dar nu-şi învăţa-seră lectiile de viată - nu învătaseră să se echilibreze reci-, , ,proc, să se înţeleagă. Urmarea a fost boala copilului lor.Dacă această femeie ar fi fost, chiar din tinereţe, rea, de-cepţionată de viaţă, o persoană care acuză pe toată lumea,boala i s-ar fi declanşat atunci; în cazul ei s-a întâmplat lao vârstă mai înaintată.

Femeia cu piciorul bolnava apărut pe lume tocmai casă înveţe să echilibreze extremele, dar, din păcate, a făcut-o prin suferinţă. A reieşit din discuţii că, într-adevăr, tatălei era un om plin de viaţă, un om de ispravă, care s-a în-drăgostit de altă femeie şi şi-a întemeiat o nouă familie.Până la sfârşitul vieţii a continuat să aibă legături strânsecu fiica lui. Fiica îl respecta foarte mult şi de aceea, la în-ceput, nega că el i-ar fi produs vreo durere sufletească. Sestrăduia, prin raţiune, să fie mai presus de aceste lucruri şiorice cuvânt rău spus despre tatăl ei ar fi fost considerat opângărire a unui lucru sfânt. Şi cu toate astea, în adânculsufletului ei, ascundea o înverşunare faţă de modul în careel s-a comportat.

Page 58: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Mama ei era o femeie voinică, vrednică, de toată stima.Datorită ei familia trăia bine şi copilul căpătase bune de-prinderi de muncă. În afară de muncă, nu discuta altcevacu mama ei. Fiica îşi iubea foarte mult mama, deşi întreele exista o anumită tensiune pe care nu şi-o puteau expli-ca.

Fiica însăşi era o doamnă corpolentă, veselă, care do-rea să vadă din orice doar partea bună. Partea rea o înghi-ţea pe nerăsuflate şi se îngrăşa. În viaţă ren.unţase la multelucruri care i-ar fi făcut plăcere şi care i-ar fi trebuit, sesubapreciase, deşi nu-şi recunoştea chinurile. Sunt totuşi ooptimistă - aceasta era convingerea ei sinceră. Nu înţele-gea că se juca cu ea însăşi de-a şoarecele şi pisica. Se mă-ritase cu un om bun, căruia îi plăcea viaţa, şi deodată, hopeşecul - soţul o înşela. A urmat divorţul, după care soţul,absolut sănătos, moare subit.

Femeii îi era dor de tatăl ei, îşi iubea soţul, dar sufletulei ştiuse să-şi câştige iubirea doar din muncă. Socotea că i-a iertat pe toţi, dar nu ştiuse să ierte. Frica nimeni nu măiubeşte, care i se ascunsese în suflet, atrăgea ceva asemă-nător, dar ea îşi înăbuşea spaimele prin sudoarea muncii.Soţul o iubise, o admirase, numai că ea a aflat acest lucruabia la parastas. În afară de ea, soţul ei nu vedea pe ni-meni - atât de mare era nevoia lui de iubire, dar nu ştiuse-ră să comunice. Soţul aşteptase ca, măcar o dată, să sedeschidă şi ea şi să-i dăruiască iubirea cu generozitate, rarănici o nuanţă de obligaţie conjugală, dar ea nu înţelesese,fiind blocată de frică.

Soţul a început să· caute iubirea în altă parte, dar şi elavea frica nimeni nu mă iubeşte şi nu şi-a găsitnici un felde satisfacţii. Înţelesese că este vinovat şi că nu-i vor fiiertate greşelile. Îşi imputa că i-a distrus ei iubirea şi inima

Să stagnezi sau să evoluezi

lui nu a mai rezistat. A părăsit lumea fizică, dar în sufletcontinua să stea alături de soţia sa, fiindcă acum înţelese setotul. Sentimentul inexplicabil de vinovăţie o făcea pe so-ţie să se învinovăţească şi talia ei continua să se îngroaşe.Încerca să se auto convingă că nu are nicio vină - el eraacela care plecase la alta. Sufletul ei ştia însă adevărul şinu-i dădea linişte. Acum a ajuns şi spiritul la acest adevăr.

. Femeia a înţeles totul corect şi a încetat să-şi mai negestresurile. Piciorul a început să se înzdrăvenească. În douăsăptămâni şoldul stâng s-a îndreptat, durerile au dispărut.Ţesutul osos a început să se întărească. Sănătatea i s-anormalizat. De acum, zi de zi, îşi simţea soţul alături. Îiceruse iertare pentru tot. Era fericită. Relaţiile ei cu soţulfuseseră efectul. Relaţiile cu părinţii şi neînţelegerile din-tre ei fuseseră cauza. A iertat cauza şi efectul a dispărut.Dacă şi în continuare va căuta să-şi corecteze gândurile, vacontinua şi procesul de însănătoşire.

Repet încă o dată - noi· înşine ne alegem părinţii dincauza răului. Copilul care, în sufletul lui, îşi respectă pă-rinţii, chiar dacă au fost răi pentru el, va avea o viaţă bunăşi o sănătate bună. Respectul este energia iubirii. Dar, res-pectul şi iubirea nu trebuie să fie oarbe.

Cu cât vă veţi elibera mai mult de stresuri, cu atât măveţi înţelege mai bine.

Page 59: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evaluezi

- cine are o răutate, va :fi scos din sărite de către alţii;se va înfuria şi va începe el însuşi să urască - este deja ră-utate concentrată care se va transforma în a dori răul cuivasau în răutate cu rea-intenţie, în duşmănie distrugătoare.

Trei paşi până la rautate

Stresurile actionează ca un sistem, provocând anumiteboli. Toate bolil~ încep de la stresuri. Toate stresurile în-cep de la frica nimeni nu m{t iubeşte.

Principalele stresuri sunt: sentimentul de vinovăţie,frica şi răutatea. Toate celelalte sunt variaţii sau combi-naţii in:finite ale stresurilor principale.

În cele enumerate mai sus se ascunde modul sistemicde actionare a stresurilor.

...Yl?~~e.prezenta schematic acest lucru:Frica·nu măiubeştenimeniSimilarul atrage similarul, această lege a naturii es-

te baza creşterii stresurilor şi transformării lor în boli:

A. Stresul care se află în mine începeB. să atragă spre mine stresuri asemănătoare, care

C. ţâşnesc din mine când devin prea multe."SENTIMENT Cineare

acestsentiment

Când se acumulează prea multe stresuri, un stresse va transforma în alt stres:

1. Sentimentul de vinovăţie creşte şi devine frică.2. Frica creşte şi devine răutate.

3. Răutatea îl distruge pe om.

În final, orice stres creşte şi devine răutate:- cine se simte vinovat, va :fi el învinovăţit de alţii şi

va începe să se învinovăţească el însuşi - este deja o răuta-te;

- cui îi este frică, va :fisperiat de alţii şi va începe şi elsă sperie pe alţii - este tot o răutate.

Cel căruiaÎi este frică

Cel În careexistă

o răutate

acelava fi

învinovăţit

va fisperiatde alţii

şi Începeşi el

să speriepe alţii

va fi înrditde către

alţiişi începesă urască

"-

Page 60: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

În fiecare rând şi în fiecare coloană, în matricele stre-surilor domină bolile de un anumit tip:

1 Sentimentul de vinovăţie provoacă boli de ini-mă şi de plămâni.

2 Frica provoacă boli LA rinichi şi suprarenale.3 Răutatea provoacă boli de ficat care la rândul

lor se manifestă sub formă de boli de piele pentru ca răuta-tea să fie văzută şi la suprafaţă ŞI să-i arate omului că tre-buie urgent să înceapă să se elibereze de răutate, altfel ea îlva distruge.

A Un sentiment de vinovăţie mic, o frică mică, şio răutate mică provoacă devieri psihice.

B Când omul este învinovăţit, speriat şi înrăit decătre alţii, apar boli psihiatrice.

C Când omul acumulează în el o mare răutatecontra altora şi contra lui însuşi, se dezvoltă boli care afec-tează ţesuturile. Cu cât răutatea este mai puternică, cu atâtbolile sunt mai grave:

- boală cu secreţii serice + purulente - de la un simpluguturai până la un focar de infecţie şi septicemie generală;

_ afectarea integrităţii ţesuturilor moi - de la mici zgâ-rieturi până la răni mari;

_ afectarea integrităţii oaselor. - de la fisuri până lafracturi;

_ edeme diferenţiate în funcţie de localizare şi de natu-ra lor - de la tumori maligne la cancer;

_ boli infecţioase noi şi puţin cunoscute cu final letalrapid - de la SIDA până la boli care încă nu au o denumire.

Calea cea mai scurtă de la frica nimeni nu mă iubeştepână la moarte merge pe diagonala matricei şi este deschi-să pentru bolile metabolice şi imuno-deficitare.

Să stagnezi sau să evaluezi

Imunitatea este asigurată de tiroidă. Ea ar trebui să ai-bădimensiunile unei palme. La adulţii de azi ea este ca unrudiment, este cât vârful degetului mare şi nu este capabilăsă-şi îndeplinească funcţiile. Această modificare este pro-vocată de frica nimeni nu mă iubeşte.

La copii, tiroida este adesea atât de mărită încât în eaapar tumori. Copilul care a atras în el răutatea ascunsă apărinţilor şi care, încă de mic, este încăpăţânat, capricios,neascultător, autoritar, răuvoitor este ameninţat de creşte-rea tumorală a tiroidei.

Dacă frica nimeni nu mă iubeşte creşte şi se transfor-mă în înverşunare, cruzime şi în răutate că nimeni nu măiubeşte, şi dacă acest sentiment se transformă în obtuzitateşi în indiferenţă faţă de toţi şi de sine însuşi sau în dorinţade a cuceri indiferent cum iubirea cuiva, iar blocajul esteatât de mare, încât iubirea nu mai este recunoscută, sau do-rinţa a devenit ireal de mare, a s'osit timpul pentru SIDA.Acolo unde a început SIDA s-a terminat şi nevoia de iubi-re spirituală. Când iubirea se transformă într-un obiect ,oamenii încep să preţuiască averea. Apare astfel dominaţiamaterialismului extrem care îi satisface pe oameni pânăcând spiritul se opreşte din dezvoltare deoarece el se mişcănumai în virtutea iubirii. Indiferent cum este idolatrizatăbogăţia, doar în gând sau chiar în fapte, un lucru este clar:acest spirit nu mai are suficientă hrană pentru suflet - numai are iubire.

SIDA este un sindrom imunodeficitar.Simbolic:- imunitatea este iubire sufletească,- sufletul este mama- sindromul este totalitatea caracteristicilor

Page 61: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

SIDA este totalitatea simptomelor ce caracterizeazăabsenţa iubirii mateme.

Acolo unde locul mamei a fost luat de portofel, undes-a înrădăcinat opinia că se poate obţine orice cu bani, in-clusiv iubire, acolo terenul este propice pentru apariţiaSIDA.

Un bolnav de SIDA poate să simtă cu amărăciune că îilipseşte acel ceva ce ar putea să-i dea forţă vitală - iubireamatemă. Dacă va putea să-şi ierte mama pentru greşelile ei,boala va trece. Este o muncă foarte grea pentru cei carevenerează bogăţia.

Un om pustiit sufleteşte caută iubirea. Numărul con-tactelor sexuale, în continuă creştere, devine un fel dechestiune de onoare, dar, din păcate, creşte corespunzătorşi pustiirea sufletească. Hipersexualitatea este un semn depustiire sufletească. În momentul critic ea face o întoarce-re de 180 de grade şi descoperă că sexul opus nu-i maipoate oferi liniştea sufletească şi atunci se trece la homo-sexualitate, aceasta fiind doar o dulce amăgire.

Din ce în ce mai tare, sufletul imploră iubire, dar facetotul pentru a merita frica nimeni nu mă iubeşte şi dinacest motiv frica nu se eliberează. Prea sunt materialistereprezentările din lumea actuală a banului. Rămâne o sin-gură posibilitate - să devii cunoscut, să ajungi celebru. Săfii venerat, să ai glorie, să fii admirat, să fii adorat... Sepoate, dacă devii un star, sau dacă intri în cartea recorduri-lor, dar golul sufletesc tot nu va fi umplut.

SIDA apare acolo unde sunt negate valoarea familieişi importanţa unor relaţii bune între părinţi şi copii, ca ba-ză a existenţei fizice actuale. SIDA este boala lipsei de iu-bire, senzaţiei de gol sufletesc total. Acţiuni zgomotoasede faţadă, opere debil1efacere în ajutorul tovarăşilor de su-

Să stagnezi sau să evoluezi

ferinţă, bravadă demonstrativă şi tonică pentru unii - toatesunt de ochii lumii.

Fie ea familia cum o fi, dar existenţa ei poate să în-drepte răul. Când nu mai există familie, când nu mai existăpărinţi pe care să-i poţi considera ai tăi sau atunci când numai ai în suflet chipurile lor sau când părinţii sunt nişte

Page 62: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Să stagnezi sau să evoluezi

realiza un bine mare, în timp ce acest mare bine, căzut pecapul nostru rară să-I merităm, ne îngroapă şi ne ucide prinbinele său. Nu ştim, ori considerăm că nu este nevoie, săneechilibrăm viaţa sufletească, fiindcă nu ştim că spiritulse mişcă prin forţa ce i-o dă sufletul. În schimb, ştim să neamăgim prin diverse mijloace.

Încă o dată despre principalele stresuri.N~ ne jenăm să ne recunoaştem sentimentul de vino-

văţie. In subconştient, acest sentiment naşte simţul datori-ei. Simţul datoriei duce lumea înainte. Fără el, nu ar mai fimişcare în viitor. Dar, dacă sentimentul de vinovăţie depă-şeşte limita, apare frica din cauza căreia mişcarea devineanormal de tensionată. O frică moderată îl face pe om săalerge pentru a-şi realiza scopurile, în timp ce frica dincolode limită îl face să o ia la goană sau să o ia pe alt drum. Înfinal apare răutatea.

Alergăm, deoarece alifel nu' reuşim să facem pentrualţii atâta bine cât ar trebui. Aşa se spune, şi nu ne jenămsă spunem şi noi la fel, întrucât faptele bune ne fac cinste.Reuşim tot mai puţin să ascundem frica devenită răutate,fiindcă vrem să arătăm că suntem persoane educate. Cu câtomul este mai sincer, cu atât este mai dispus să recunoascăfaptul că tot ce face pentru ceilalţi, face, de fapt, pentru el.

Cu cât omul este mai intelectual, cu atât mai mult seteme să-şi arate răutatea. Cu cât societatea este mai civili-zată, cu atât sunt mai mulţi cei care îşi ascund în ei răuta-tea, se prefac că nu văd jocurile urâte şi, din cauza aparen-tei lor superficialităţi, se distrug pe ei, îşi distrug copiii,distrug omenirea. Strigătul sufletului care imploră iubirenu se mai aude din cauza banilor. Credinţa în puterea ba-nului îl omoară, încetul cu încetul, puţin câte puţin, pe fe-

Luule Vii/ma

străini indiferenţi, când copilul rămâne singur pe lume, fă-ră să aibă măcar o amintire despre părinţii lui sau o movi-liţă de pământ la care să se ducă să le cinstească cu sfinţe-nie memoria, atunci salvarea poate fi SIDA, să-i ducă aco-lo unde vor fi iubiţi.

Bucuria de a recunoaşte răutatea

Adevărata valoare a omului constă în înţelepciuneaspiritului său. Înţelepciunea vine prin spini.

Micile.înţelepciuni ale unui om mic vin prin cunoaşte-rea unor greutăţi fizice.

Marile înţelepciuni ale unui om mare vin prin cunoaş-terea greutăţilor spirituale.

Devine din ce în ce mai înţelept cel ce învaţă să învin-gă greutăţile fizice prin eforturi spirituale. Cel mai înţelepteste acela care învaţă să transforme materia cu ajutorulgândului. Cu cât o face mai rapid, cu atât este mai capabil,ca elev.

Viaţa omului.trebuie să evolueze de la simplu la com-plex şi aceastărilişcare nu se va opri niciodată. Omenireade'azi, noi toţi, îi complicăm dezvoltarea, deoarece am datuitării legile naturii. Ne închipuim că dacă spunem că ne-grul e alb, totul va fi în ordine.

Nu ştim că orice rău mic este o forţă care pune înmiş-care şi, invers, că un rău mare este ucigător. Nu ştim să în-ţelegem logic că un bine mic ne face să ne agităm pentru a

Page 63: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

ricitul ale cărui nevoi se limitează numai la cele fizice şi lafericirea proprie.

SIDA încearcă să-i deschidă omului ochii asupra inte-grităţii lumii. Evoluţia relativ lentă a acestei boli îi spune:"Încă mai ai destul timp să-ţi îndrepţi greşelile. Frica şirăutatea ta că nimeni nu te iubeşte, că iubirea nu are o va-loare specială se află în tine. Ele sunt în stare latentă şi sevor trezi. N-ai ştiut niciodată să iubeşti cu sufletul, acum etimpul să înveţi s-o faci. Corpul tău piere fiindcă nu e iu-bire sufletească. "

În felul acesta încearcă boala să-I ajute pe cel bolnav.Va veni, probabil, şi vremea când îl va învăţa să pună fa-milia la loc de cinste.

Nivelul la care se află noţiunile şi reprezentările omu-lui determină mărimea experienţei lui de viaţă. Omul poa-te să-şi ridice el însuşi acest nivel.

Copilul învaţă mai întâi să meargă, apoi să vorbeascăşi abia pe urmă să gândească. Dezvoltarea începe de lachakra întâia, în linie ascendentă. În plan simbolic, nivelu-rile de dezvoltare ale omenirii sunt aceleaşi. Un om sedezvoltă, în principal, până la nivelul chakrei întâi, altul -mai sus, altul- şi mai sus ş.a.m.d.

Răul şi binele oferit de viaţă este perceput de către fie-care om în funcţie de nivelul lui de dezvoltare. Unul varămâne infantil toată viaţa, altul este bătrân şi raţional încăde la naştere. Modul lor de a percepe lumea este diferit.

Sufletul copilului se uită la picioare şi vrea ca drumulsă-i fie neted. El pretinde, răspunde, şi dacă nu obţine cedoreşte, începe să bată din picior şi să ridice pumnul.

Unul care s-a îndopat la şcoală cu mari filozofeli, faceel însuşi, dar pretinde mult mai mult de la ceilalţi, pentrucă, după părerea lui, are dreptul să pretindă - doar el ştiecum şi ce trebuie făcut.

Cel care a câştigat înţelepciune prin experienţa lui deviaţă, îşi croieşte el însuşi calea pentru un drum lung. Aşati va fi mai uşor să meargă. Capacitatea de a raţiona de-

Page 64: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

monstrează creşterea în lăţime şi în adâncime a posibilită-tilor lui. Pentru un om spiritualizat, ponderea nivelului fi-~ic devine din ce în ce mai mică. Pe de altă parte, nu poatefi ignorat nici corpul şi nici minimalizată importanţa lui.Corpul are nevoie să se dezvolte, să se întărească, să se an-treneze, are nevoie de agilitate şi de rezistenţă. Doar în fe-lul acesta îi arătăm corpului că îl iubim. Celui care nu ştieacest lucru, îi va şi apărea o piedică în cale şi 'va cădea.Prin aceasta, nivelul fizic îţi aduce aminte că el există şiîţi arată cât de important este să înţelegi întregul.

Dacă un deştept îl înţelege pe un prost, înseamnă căeste deştept. Prostul, însă, nu poate să-I înţeleagă pe un de-ştept şi de aceea este nevoie ca, mai întâi, să se deştepte el.Omul modern face totul ca să capete înţelepciune pe căicât mai complicate. Şi, deşi în final ajunge la o mare înţe-lepciune, a pierdut prea mult timp şi prea multe vieţi pen-tru asta. Acum, viaţa ne goneşte din urmă, prea am irosit-oîn zadar.

Cel care se teme să pară rău, este rău.Şi-a ascuns preamult răul, se teme să-I arate altora şi

se teme să recunoască că are răul în el. Modul de raportareal unui om fată de ceilalti este diametral opus modului luide raportare iaţă de propria negativitate. Cine vede paiuldin ochii altuia, nu vede bârna din ochii lui.

Răutatea proprie este cea care atrage răutatea celorlalţi.Cine îşi stabileşte poziţia în raport cu răutatea altuia, defapt, îşi stabileşte poziţia în raport cu el însuşi.

Se pot deosebi şapte niveluri de răutate proprie (şi fri-că) corespunzător cărora avem şapte moduri diferite de ra-portare la ele şi şapte moduri de comportare faţă de ele.

Un om care nu ascunde că este rău, îşi recunoaşte rău-tatea şi îi este uşor să scape de ea. Unul care văzut din afa-

Să stagnezi sau să evoluezi

ră pare echilibrat, nu înţelege de ce trebuie să se schimbe,că doar este şi aşa echilibrat. Cel care îşi ascunde răutatease revoltă - chipurile, el este un om bun, care nu face răunimănui. El are nevoie ca răutatea lui să crească mare ca,prin ea, să Învete o lectie mare., ,

Atitudinea Mod de compor-faţă deNivelul de răutate tare în raport curăutatearespectivă această răutate.

1. Răutate fizică Trebuie să Fac eu ordine cuactivă te distrug! pumnii.

Răutate fizică Răutate ca- Trebuie să O să te insult sau2. te dispre- o să-ţi spun cepasivă re nu este

ascunsă tuiesc! cred despre tine.

Răutate do- Trebuie să O să te sperii şi3. minatoare te forţez să în felul acesta o

fii ca altii! să te oun la colt.

4. Răutate reţi- Răutate Nu te iu- N-am nevoie denută echilibrată besc! iubirea ta.

Nu stau de vorbă

5. Răutate Nu discut cu tine ca să vezirespinsă cu tine! . că sunt mai

bun(ă) decât tine.

Răutate care Răutate Nu mă Nu vreau să mă6. dormitează ascunsă gândesc la gândesc la tine,

tine! vreau linişte.

Nu exiştiPentru mine nu

Răutate există răl,J,eu ob-7. adormităpentru mi-

ţin totdeauna cene! vreau.

Page 65: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Treziti răutatea adormită din dumneavoastră şi veţivedea că,' pe neobservate, ea îşi va aduna forţele şi.când s.eva trezi s-ar putea să constataţi că ceva v-a scăpat lfemedl-abil! Negarea răutăţii înseamnă să spui că r.ăutatea nu exis~tă. Dar, răutatea a venit să vă înveţe ceva Şl nu se va potohpână nu vă va da o lecţie, indiferent cât de mult aţi nega-o.Nefericirea celui care neagă constă În faptul că nu înţeleg~ce neagă, fie că e naiv ca un copil, fie că îşi menţine, co~-ştient, părerea. Cel care neagă va fi nevoit să ~u~ere, ~eşl,după părerea lui, tot ce face este corect. E n.:m bl~e s~ r~-cunoaşteţi că ce vedeţi la altul există obhgatonu Şl mdumneavoastră Căutaţi-1 şi eliberaţi-vă de el.

Negativiştii mă fac să zâmbesc. Prin discursur~le lorcontradictorii ei simt nevoia să-şi argumenteze propnulloradevăr. Fără să mediteze la sensul vorbelor mele, negati-vistul mă mitraliază cu ceva de genul acesta: "Nu, nu in-sist cu adevărul meu, şi totuşi eu am dreptate. " Când în-cerc să-I fac să gândească, se simte jignit, devine irascibil,se supără. Dar neagă şi acest lucru. De aceea, cam desişorle spun: "E uşor să ai de-a face cu oameni răi, cu cei bunieste o adevărată bătaie de cap. " ~

Dorinţa de a te opune răutăţii îl distruge pe om. Invă-tati să Iăsati răutatea să treacă prin dumneavoastră, dar să~~ se lipe~scă. Când sesizaţi care este locul prin care tre-ce - acolo aveţi cele mai mari probleme. Dacă, la început,nu reuşiţi sau vă este greu să sesizaţi, sau în ~cel ~oca ~pă-rut răul pe care l-aţi simţit, eliberaţi-vă de fncă Şl contmu-ati să lucrati cu imaginaţia. Dibăcia de a lăsa răutatea săc~gă prin tine astfel încât să-ţi fie bine, constituie un aju-tor nepreţuit pe care ţi-l acorzi tu însuţi.

ExelUple din viaţă

Pentru ca să înţelegeţi cum o generaţie după alta îşitransmite caracteristicile următoarei generaţii, vă voi da unexţmplu mai amplu care vă oferă hrană pentru a medita:Mulţumesc mult acelei doamne care a fost de acord să-şifacă publică viaţa pentru a ajuta pe alţii - de dragul învăţă-turii. Nu i-a fost uşor. "Ca cel puţin alţii să înveţe dinprostia mea", îmi spunea ea, încercând să nu plângă. Unastfel de om se va vindeca, rară discuţie, de orice boală.Această doamnă era un luptător, un om puternic prin părţi-le lui bune şi prin cele rele. Ajunsese cu greu la înţelepci-unea de a ierta, fiind însă tenace, a învăţat.

Fiul doamnei a venit la mine să se vindece de alcoo-lism. Mama lui (această doamnă) se afla într-o criză. Eraîntr-o perioadă de căutări spirituale, mergea drept la ţintă,deşi i se puneau beţe în roate. Această doamnă - mama fi-ului -ura bărbaţii, dar în acelaşi timp flămânzea după dra-gostea unui bărbat. Dragostea şi ura coexistă în orice om,dar atunci când ura creşte peste măsură, ea distruge dra-gostea. Viaţa omului este grea şi extenuantă tocmai pentruca valorile obţinute să fie preţuite mai mult. Omul este da-tor să-şi păzească conştient iubirea şi să o crească.

Doamna nu mă contrazicea, dar nici nu voia să ierte.Nedreptatea pe care i-o făcuseră fiul ei şi soţul părea a fimult prea mare. Am simţit pericolul ce se apropia, amavertizat-o, dar ea nu m-a înţeles.

Au trecut trei săptămâni. Doamna s-a trezit cu o boalăfoarte gravă - glaucom. Avusese ocazia să vadă multă mi-zerie în viaţa ei, încât ochiul a hotărât să o ajute să nu mai

Page 66: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

vadă, pentru că ea nu ştia să o facă în alt mod, mai deştept.Acum a recunoscut că are în ea o răutate contra sexuluimasculin.

Omul trăieşte pentru el. Doamna aceasta nu era deacord cu mine - ea trăieşte pentru copii. Aşa spun toate şi,dacă încerci să le demonstrezi contrariul, se supără. Acumşi-a adus aminte de vorbele mele, pe care înainte nu voiasă le înţeleagă. Eu spusesem adevărul. Omul face bine al-tuia, fiindcă aşa este mai bine pentru el.

Părinţii doamnei:Tatăl doamnei îşi alesese o cale relativ luminoasă,

dar nu însorită. Drumul era, în sine, înşelător, vremea deafară râdea cu ironie. Bărbatul ba ar fi vrut, ba n-ar fi vrutsă meargă pe această cale. Avea în el o răutate zeflemitoa-re. N-a iertat niciodată nimic şi pe nimeni. Nu era conşti-ent că, luând totul în zeflemea, era în permanenţă agresivşi vedea peste tot numai pericole. Tensiunea creată deaceastă stare a lui de autoapărare îl împiedica să-şi urmezecalea. Nu ştia că un spirit care nu se mişcă, piere. Ar fivrut ca în acelaşi timp să şi meargă înainte să se şi întoarcă,fiindcă nu ştia de unde ar putea să vină lovitura. Văzând întoate numai rău, nu observa că prin asta atrage răul. Unastfel de bărbat nu poate să nu atragă ura. Are nevoie săfie urât. Provoacă violenţă, ca apoi să lupte contra ei. Eraun om cu o atitudine extrem de negativă faţă de orice.

Mama doamnei mergea pe drumul ei, dar nu-şi scăpasoţul din ochi. În aparenţă era o femeie curajoasă şi puter-

. nică, dar în sufletul ei se aştepta ca soţul să-i facă o ticălo-şenie. Ştia că nu este pregătită să facă faţă la aşa ceva. Fu-s'ese nevoită să trăiască tot timpul în tensiune, era obosităşi se umilea şi, totuşi, au mers mai departe şi au început să

Să stagnezi sau să evaluezi

se urască din ce în ce mai mult, pentru că, nu-i aşa? el nusuporta femeile timide şi supuse.

Copilul lor, adică doamna însăşi, mergea pe acestdrum ca un om decepţionat, care nu mai are nici o speranţăşi care vede că nu se poate bizui pe niciunul dintre părinţi.Mama ar fi fost mai pe placul ei, dar nu-i plăcea că e moa-le. Ar fi vrut ca ea să înfrângă cerbicia soţului ei, ar fi vrutca ea să lichideze răul. Nu întelegea că în felul acesta răular fi fost şi mai mare. Îl dispreţuia pe tatăl ei.· Mergea înviaţă dispreţuind şi urând bărbaţii.

Părinţii tatălui doamnei, ai acestui om extrem de nega-tiv (bunicii pe linie paternă)

Bunicul pe linie paternă mergea pe o cale luminoasă,dar era foarte moale şi nu avea demnitate. Acest bărbatmeşterea toată ziua, voia să simtă bucuria lucrului ieşit dinmâna lui. Îi plăcea ca soţia să-I împingă de la spate, să-Ioblige să facă ceva. Nu putea să fie independent, să mear-gă pe drumul lui.

Bunica pe linie paternă, soţia lui, era o femeie ambi-ţioasă, ahtiată după onoruri. Cerea să fie aprobată şi res-pectată de către ceilalţi. Nu înţelegea că dorinţa ei de a ieşiîn evidenţă se datora nerealizării personalităţii ei. Nu eraun om rău, dar o înrăiseră visele ei neîmplinite.

Copilul lor, tatăl doamnei, ştia că în viaţă trebuie săconducă bărbatul, nu femeia. A apărut în el repulsia faţăde femeia care îşi mână de la spate bărbatul şi în acelaşitimp un fel de ură faţă de bărbaţii moi din fire. Ştia că nuva deveni niciodată un astfel de bărbat. Dispreţul lui acrescut şi s-a transformat în ostilitate fată de cei care stau,la locul lor. El a devenit exact opusul tatălui său, întrucât

Page 67: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

tatăl său era un bărbat cu o structură sufletească extrem demoale. Acestea au fost nişte schiţe de portret din genealogia

doamnei. Mai avem acum spiritul fiului ei, sau tatăl lui(soţul doamnei), sufletul fiului, sau doamna însăşi şi el, fi-ul, cu atracţia lui pentru alcool.

Sotul doamnei - tatăl băiatului - alesese pentru copi-lui lui ~ cale poleită cu aur, orbitoare, pe care însă el însuşia vrut să o părăsească. Simţea că este un om prea de rândca să poată să apuce pe acest drum - omul este înclinat săse subaprecieze. Ar fi vrut să facă viaţa foarte bună. Mer-gea pe marginea drumului, nu pentru că îi era ruşine de elînsuşi, ci pentru ca să nu-l stânjenească pe fiul lui. Acestom îşi simţea într-adevăr negativitatea şi nu voia ca ea să-iinfluenţeze şi pe alţii. Ţinuturile prin care trecea drumullui erau şi ele de rând, cu oameni de jos. Era înconjurat denegativitate, dar pe-a lui nu şi-o lăsase pe drum. Era un omcapabil de luptă, un om care curăţase drumul vieţii pentrucopilul lui.

Sotia lui, mama băiatului, sau personajul principal al,acestui exemplu, era orbită de lumina strălucitoare ce ve-nea de la omul care mergea înaintea ei, de la soţul ei, darsimtea o nemultumire. În sufletul ei era ascunsă duşmăni afaţă' de tatăl să~ şi acum,na şi soarele acesta orbitor! Dinaceastă cauză nici nu putea să facă lucrul pentru care veni-se pe lume - o împiedica pozitivitatea soţului ei. Ea apăru-se ca să se răzbune, dar nu mai putea să vadă bine şi ar fivrut să se răzbune chiar şi pe asta. ~u înţelegea răul şi bi-nele. Nu ştia să vadă ce e în faţa ei pe drum, vedea ce estealături de drum, adică faptele soţului. Nu înţelegea nicimăcar împotriva cui luptă. Acesta era spiritul inflexibil altatălui ei.

Părinţii soţiei acestui bărbat extrem de negativ (buniciipe linie maternă)

Bunicul pe linie maternă era un om foarte calm şi li-niştit: totul se rezolvă. Lăsa viaţa să curgă şi ea curgea şitotul se arapja parcă de la sine. Se culca rară să ştie ce eaia tristeţe şi viaţa se aranja de Ja sine. Şi dacă nu ieşeanimic, nu era nicio nenorocire. Inainta pe calea vieţii caîntr-o poveste feerică. Era cam leneş, îi plăcea comoditatea,dar nu era un om neglijent. Când se apuca de un lucru, îlfăcea cu grijă. Avea un dar deosebit: îi plăcea să mediteze.Când se culca, dormea şi nu dormea - medita. În asta con-sta ştiinţa lui deosebită de a trăi. Cerul şi pământul eraupentru el un întreg unitar. Simţea viaţa în toată plinătateaei, gândea totul până la cele mai mici fineţuri şi nu făceaniciodată mişcări în plus.

Soţia lui, bunica pe linie maternă era o femeie carenu stătea locului, dar era neajutorată. Din tot ce plănuia nuieşea nimic. I se părea că dacă soţul ei ar fi fost un alergă-tor mai sprinten, totul s-ar fi aranjat. Era ca o babă-cloanţăcu toiagul în mână, care umblă de colo-colo, ocărăşte şi dăordine, dar care nu vede că din alergătura ei nu iese nimic.Părea o femeie rea, dar era binevoitoare ca fire şi ocările einu-l afectau deloc pe soţ. Aşa ştia ea să arate satului că aregrijă de viaţa familiei ei.

Copilul lor, mama doamnei se înrăise văzând aceastăviaţă. Văzuse că toiagul mamei ei nu speria pe nimeni.Văzuse pozitivitatea tatălui ei. Viaţa părinţilor ei i se păreaun spectacol fals, plăsmuit pentru alţii. Ea avea nevoie desinceritate totală, ceea ce era corect şi de înţeles.

Page 68: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Fiul, copilul lor, ar fi vrutca tot ce este pe lume să fieatât de mare, încât el să poată să stea cu picioarele pe pă-mânt şi cu capul în nori: să fie înalt şi să vadă totul ca osalcie unduitoare care îşi apleacă crengile la pământ. Ar fivrut ca de sus, dinspre soare, să se aplece şi să-i priveascăîn faţă pe aceşti doi oameni. Din păcate, omului· nu îi estedat să fie atât de înalt, ca să vadă viaţa de sus. Băiatul nucrede ce vede în spate. Nu vrea să creadă în răul părinţilorlui şi cu toate acestea vede că relaţiile dintre părinţi suntinexp!icabil de incorecte. Între ei se adună nori grei de fur-tună. In sufletul lui sentimentele sunt amestecate şi îl apa-să.

Să stagnezi sau să evoluezi

Dacă aţi citit cu atenţie, aţi văzut cum oamenii atragasupra lor lecţiile de viaţă şi cum, în loc să le înveţe repe-de şi cu cap, încep să şi le însuşească prin suferinţe, acu-mulând stresuri. Dacă ne cunoaştem· genealogia, ne putemajuta în multe. privinţe. Pentru cine nu şi-o cunoaşte, estemaI greu.

Citind cele de mai sus, o să-mi ripostaţi că, în condiţii-le acestea, toţi copiii dintr-o familie ar trebui să fie la feL

Fiecare copil vine din viaţa lui anterioară în care a că-pătat o experienţă de viaţă total diferită. Vine la p'lânţiiactuali să învete ce are nevoie.Părintii însă nu au numaiacele trăsături de caracter prin care cdpilul ar fi vrut să în-vete anterior. Şi nici copiii nu se nasc simultan.

, Ca să vă fie mai clar, mă voi opri la esenţa spirituluifiicei acestei doamne care şi-a ales calea aurită a bărbatu-lui şi ·la esenţa sufletului ei - mama ei.

Fiica - copilul - vede un tablou idealizat, cu un bărbatde aur, soţul doamnei, care pleacă. Ea vede acelaşi lucruca fratele ei. Ea urmăreşte cu spaimă (spaima creşte din ceîn ce mai mult) şi cu tristeţe cum pleacă tatăl ei. În situaţiacreată, ea începe să facă istericale, să distrugă, gata-gata săse schilodească, dar n-avea cum să se târască până la el şisă nu-l lase să plece. Vede că singura persoană care ar pu-tea să-I retină este mama ei, dar mama stă ca o statuie, cuun chip i~diferent. Copilul nu este în stare să înţeleagă.Copilul - fiica - ştie că dacă bărbatul va dispărea de laorizont, pământul de sub statuie se va prăbuşi. Frica nebu-nă de a-şi pierde tatăl - bărbatul - creşte şi se transformăîn groaza de a-şi pierde şi mama. Fiica va creşte şi va de-veni o isterică, din ce în ce mai rea, care se străduieşte, înacest mod, să îndrepte situaţia. Nu înţelege că, fiindu-i atâtde frică, face să se apropie dezmembrarea familiei. Intrată

În fine, bunicii fiului pe linie paternă care şi-au alescalea aurită.

Bunica după tată este o femeie care deplânge pierde-rea soţului ei şi nu vede în fiul ei un bărbat capabil să o fe-rească de necazuri. Viaţa ei înseamnă jelirea soţului dus şinu bagă de seamă că fiul ei aşteaptă ca ea să-I accepte casprijin. Fiul are senzaţia că femeile nu îl înţeleg şi că el artrebui să le demonstreze ceva care să contrasteze, ceva cesă le sară în ochi, ca în felul acesta să fie remarcat de cătremama lui. Aspirase în el esenţa idealizatoare, aurie a tată-lui său şi greutăţile vieţii acestuia, ca nişte cripte sumbre,negre, de pe marginea drumului. Şi iată că acum vine, înauriu şi negru, să câştige atenţia femeilor, dar, fiindcă nuavea învăţătură de la tatăl lui fizic, se teme şi nu ştie să sepoarte cu ele. Ştie să comunice doar cu bărbaţii. Şi aşa s-aşi întâmplat - soţia lui nu l-a înţeles nici până în ziua deazi.. Bunicul după mamă este soţul care a murit de timpu-

rIU.

Page 69: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

în panică din răutate, ea nu vede că distruge totul, chiar pepropriii copii, deoarece groaza de a rămâne fără bărbat adepăşit limitele ei de înţelegere.

Şi totuşi familia fiicei s-a destrămat pe neaşteptate, şicu mare scandal.

Femeile nu ştiu că bărbaţii se simt umiliţi şi se ener-:vează când sunt nevoiţi să cerşească un pic de iubire.Amărăciunea bărbatului se transformă în răutate, care' setransmite de la o generaţie la alta, de la tată la fiu. Cu unastfel de soţ viaţa nu este prea dulce - şi pe bună drepta-te - deoarece pe femeie au format-o fandoselile şi spaime-le mamei ei sau bunicii ei.

Dacă fiecare, atât femeia, cât şi bărbatul, s-ar eliberade stresuri, tortura reciprocă ar înceta. Dacă soţul şi soţiaşi-ar găsi timp să se privească în ochi şi s-o facă astfel în-cât să simtă în clipa aceea că sunt sinceri, să simtă cum su-fletulli se umple de căldura înţelegerii, ar înţelege că o că-'sătorie nu înseamnă a pretinde, ci a da, iar cel care dă va fifericit. Şi dacă, din când în când, gândurile şi sentimentelelor ar mai fi întărite şi prin cuvinte, familia ar fi solidă.Atunci n-ar mai fi nevoie să-şi spună unul altuia: "Dove-deşte-mi şi atunci o să te cred. "

În acest maraton, când lucrurile din plan sufletesc suntdemonstrate materialiceşte, omenirea a şi ajuns pe margi-nea prăpastiei. Mai există două posibilităţi: cine este sus,merge spre spiritualitate, cine este în prăpastie - mergespre pieire. Cel ·care caută în el greşeala, va înţelege com-portarea celuilalt şi în familie se va reinstaura pacea. Şi su-fletul copiilor va rămâne şi el sănătos.

Doamna din exemplul nostru a avut de îndurat destuleîncercări: fiul ei - alcoolicul, care, trecând peste defectullui, era un om bun şi părea iubitor, a început acum să-şi

Să stagnezi sau să evoluezi

învinovăţească mama. Deşi ştia despre ce e vorba, celulelecreierului lui erau distruse de alcool şi nu mai erau capabi-le să se refacă într-un timp atât de scurt. Comportamentulfiului, îi provocase ei o depresie. Aroganţa ei de altădată îidistrugea acum spiritul printr-o cu totul altă lectie. În felulacesta te pedepseşte viaţa. Această lovitură pri~ ripostă i-aînvăţat pe amândoi, şi nu va fi ultima.

Neştiinţa de a ne imagina altfel corpul nostru ne facesă purtam. în noi greutatea stresurilor. Când ne eliberăm destres, corpul devine mai uşor, el se înalţă, apare bucuriades~hiderii. Abia atunci omul va înţelege ce am încercateu să-i explic şi nu va mai refuza să ierte.

Multă lume se miră de ce corpul lor cântăreşte atât demult, în timp ce alţii, de aceeaşi statură şi care poartă ace-laşi număr la îmbrăcăminte, se simt mult mai uşori. Şi dece la ei bolile durează atât de mult şi sunt atât de grele?Dacă am lua de exemplu gripa: la unii apar complicaţii, laalţii trece într-o săptămână.

Cu cât frica nimeni nu mă iubeşte este mai mare, cuatât în omul respectiv se acumulează tot felul de stresuriposibile, pe care el le ascunde şi nu se hotărăşte să-şi pri-vească viaţa în faţă. Fiind un om bun, îţi spui: "Altora le eşi mai greu". Te uiţi, şi pentru o vreme inima ţi se linişteş-te. Este o auto amăgire care roade ca un vierme.

Unii spun: "Ştiu că aşa trebuie să fie. Totuşi, nu-mipot permite orice. Vreţi să spuneţi că e rău? Dar eu suntabsolut liniştit. M-am lămurit. "

Nu, nu e rău, rău e ce se ascunde în spatele cuvintelor,altfel nu aţi fi acum bolnav. Trebuie să vă recunoaşteţiadevăratele gânduri şi adevăratele aspiraţii şi nu să faceţidin negru alb.

Page 70: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Un astfel de om (şi sunt mulţi ca el) acumulează în elstresuri, le neagă prezenţa şi caută o justificare raţională,ca să se liniştească. El vrea să fie. bun - reţinut, politicos,nepretenţios, dar faptele lui arată că nu are sufletul uşor, cănu .se bucură, că nu este mulţumit. Este doar renunţare şiobligaţie. El este omul normal al timpurilor noastre. Îl vădcât e de încăpăţânat, când încerc să-i explic că are multestresuri de care trebuie să scape. .

Omul nici nu-şi poat~ ..în~hipui câte stresuripot să în-capă în el. Dacă cineva ar şti să le spună numărul, ar fi ex-traordinar! El are însă convingerea fermă că - nu am aces-te stresuri sau nu le mai am.

Fiecare om încearcă în felul lui să-şi liniştească sufle-tul, dar nu ştie să se elibereze de stresuri. Se compară cuunul care este urât, bogat şi rău, dar nu se compară cu unulcare este sărac şi care este şi mai rău. Primului îi este tea-mă că se va ruina, dacă nu va investi în continuare, şiaceastă teamă creşte şi devine răutate. Al doilea se înfuriecă cei bogaţi nu împart bogăţia cu el. Să le moară şi lorcapra. Răutatea acestuia aşteaptă să fie eliberată. Pândeşteşi adună forţe.

Omul acesta şi-a însuşit unilateral adevărul că:- banul este rădăcina răului;- bogăţia este un lucru cumplit care, mai devreme sau

mai târziu, îl va nenoroci pe cel care o are;- a fi cineva e tot rău, suferi în sufletul tău fie şi pen-

tru că nu ai reuşit să te afirmi, şi asta îţi toacă nervii şi îţitrezeşte frica nimeni nu mă iubeşte.

Şi-a ales în viaţă calea de mijloc, ca să nu fie un omrău. Nu poate să devină conştient că acest lucru se întâm-plă din cauza fricii nimeni nu mă iubeşte. Dar, cel care nu

Să stagnezi sau să evoluezi

are, poate să fie iubit şi de bogaţi şi de săraci. Îi este ruşinesă aibă acest stres şi atunci zice: "Nu cred că este aşa!"

Dragul meu, boala din partea inferioară a corpului tăuîmi spune că e pe dos. Poţi să nu te mai gândeşti deloc, darstresurile vor continua să-şi facă treaba. Totuşi, omul arecreier ca să mai şi gândească. Orice stres care s-a acumulatla maximum, provoacă în final răutate, oricât ne-am as-cunde şi oricât am nega. Chiar dacă Vrei, nu te poţi amăgi.

Distruge, indiferent cum şi indiferent în ce parte acorpului - fie că este o rană care s-a cicatrizat urât secretii, ,

purulente (tuse, guturai, furuncul), fracturi la oase, decal-cifieri, reumatism, ruperi de vase de sânge (sângerări pesuprafaţa corpului sau hemoragii interne, congestii cere-brale, infarct), fie că e cancer. Variaţii sunt multe, princi-piul este unul singur - răutatea distruge.

Un bărbat de 45 ani se plângea că are dureri şi că i s-au anc~hilozat articulaţiile mâinii drepte, la încheietura co-tului. Işi pusese comprese, se unsese cu diverse, durereanu-i trecea, ba dimpotrivă, se intensifica. Explicaţia pe ca-re şi-o dădea el era că la serviciu făcea lucrări de construc-ţie mai complicate care implicau eforturi fizice pentrustrângerea buloanelor. Dacă ar fi fost aşa, suprasolicitareamuşchilor şi a tendoanelor ar fi trecut într-o săptămână.

Dau eu explicaţia: mâna + partea dreaptă a corpului =

frica nimeni nu mă iubeşte legată de sexul feminin, care teobligă să munceşti mai mult, ca să meriti iubirea. Mâna luis-a împotrivit unei astfel de munci. Ea ar fi lucrat mai cuplăcere, dacă bărbatul s-ar fi eliberat de stres, dar el s-a în-

Page 71: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

căpăţânat - dacă nu mă plâng de stresul acesta, înseamnăcă el nu există.

N-am de gând să intru într-o polemică. Nu vrea, să fiesănătos! Orice om are dreptul să fie sănătos sau bolnav,numai că cel bolnav ar trebui să ştie că el iradiază o ener-gie negativă spre cei din jurul său şi, în primul rând, sprefamilia lui. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru va du-ce la conflicte familiale. De echilibrul din familie depindesănătatea sistemului osos al copiilor, aşa că ar fi mai binesă înceapă să gândească.

Să stagnezi sau să evoluezi

nu mă iubeşte. Reacţia bărbatului nu s-a lăsat aşteptată:" Ce rost are, dacă de fiecare dată când vin la mama, seîntâmplă câte ceva. De fiecare dată ceva nu este în ordinesau ceva s-a stricat! De fiecare dată EU trebuie să repar.Şi tot aşa, şi tot aşa ... " Nu considera că exagerează.

Frica oricum va fi nevoit să facă ceva contra vointeilui creează situaţii în care ceilalţi chiar îl fac să-i fie fri~ă.Să ne reamintim - osatura este tata, bazinul este familia.Scheletul corpului uman este cel mai simplu sistem depârghii.

O pârghie echilibrată functionează c~ mecanismulunui ceas; de regulă, chiar la o î~cordare foarte puternicămuşchii nu trebuie să doară. Dar, atunci când bazinul estestrâmb, coloana vertebrală nu mai poate sta dreaptă - fie sedeformează, fie se încordează ca un arc şi dezechilibreazăşi omoplaţii. La rândul său, aceştia afectează functiile mo-torii ale braţelor. Muşchii şi tendoanele nu pot rezista multtimp într-o stare de suprasolicitare neechilibrată. Dacă osa-tura nu este readusă în echilibru, acestea nu se pot refaceîn totalitate.

De regulă, un bărbat îşi alege o soţie care să semenecu mama lui. Nici el nu era o excepţie. Chiar dacă soţia nueste aşa, oricum părerea bărbatului este deja formată. Băr-batului acestuia, care, în sfârşit, la 45 de ani reuşise să sestrecoare printre treburile mamei şi să se ocupe şi de trebu-rile lui, ca să merite iubirea soţiei, îi era frică acum cămama lui va pretinde şi mai mult de la el. Cum ai da-o, numai avea nici forţe, nici timp. Oricum n-o să ţină nimenicont de el.

Aşa s-a şi întâmplat - dacă ar fi fost altfel, ar fi fostcontra legilor naturii. Principala lui unealtă de lucru - mâ-na - n-a mai vrut să meargă. I-a sărit în ajutor corpul pen-

Bazinul bărbatului era mai lăsat în stânga şi spre spate.Nici nu-şi putea imagina c~ disconfortul la genunchi, pecare îl simţise încă din copilărie, s-ar fi putut trage şi deaici. În casa lor era stăpână mama, tatăl era dominat de eaşi stătea în umbra ei. Nu progresau, dorinţele lor, atât alemamei, cât şi ale tatălui, erau mai mari decât posibilităţilepe care le aveau. Frica tatălui nimeni nu mă iubeşte creşteaşi, ajuns un om în vârstă, îi uimea pe toţi, şi pe el însuşi, cuaccesele lui de furie şi de răutate. Fiul era revoltat în sinealui, dar de frica nimeni nu mă iubeşte nu deschidea gura.Suferise toată viata în tăcere. Lectia aceasta nu-l învătase, , ,nimic, îndârjirea faţă de mama sa (faţă de sexul feminin)creştea, el continua să facă în aşa fel încât să merite iubi-rea şi astfel se ajunsese la situaţia când corpul lui refuza săse mai lase constrâns. Că orice constrângere este o răutate,asta nu ştia.

Revolta este o răutate, chiar dacă nu este exprimatăprin cuvinte sau fapte.

Corpul lui avea nevoie ca el să-şi ierte răutatea şi în-dârjirea provocate de dominaţia femeilor. Avea nevoie săierte hegemonia femeilor şi să-şi ierte frica lui că nimeni

Page 72: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

tru ca el să se poată justifica: "mă doare mâna, nu pot săfac ce-mi ceri!".

Bărbatul era un om bun, harnic, dar, cu toate strădanii-le lui, rezultatul nu era cel aşteptat. Simţindu-se vinovat, îiera tot timpul frică de faptul că toţi sunt nemulţumiţi şi în-cepuse chiar el să fie nemulţumit de el însuşi şi de ceilalţi.Spaima că o să i se ceară, că s-ar putea schilodi, că n-o săreuşească atrăgea exact lucrurile de care îi era frică. Nuştia acea lege a naturii care spune că similaml atrage simi-laml. Enervarea, regretul şi mânia îi amplificau depresia.

În ficat se concentrează răutatea şi furia. Icterulapărut în copilărie din frica faţă de răutate începea să deasemne, dar el îşi explica această indispoziţie prin faptul cănu mănâncă ce trebuie, deşi nu putea să nu admită că,atunci când se enervează mai mult decât ar fi cazul, înce-pea să-I zgândărească ficatul. Încăpăţânare a, caracteristicăpentru estonieni, nu i-a permis să-şi dea seama de la bunînceput care este esenţa bolii lui.

Încăpăţânarea acţionează asupra gâtului. La un om în-căpăţânat, zona cervicală a coloanei vertebrale iese dinechilibru, lezează nervii, iar din cauza durerii gâtul devineimobil. Că i se spune radiculită cervicală sau nevralgie -care este diferenta? Cauza acestei suferinte o constituie, ,frica nimeni nu mă iubeşte + răutatea că nu sunt iubit (adi-că nu sunt înţeles, nimeni nu are grijă de mine, toţi mă şi-canează, etc.), ceea ce-l face pe cel încăpăţânat să seîncovoaie.

MAMASUFLET

ţesuturi moisufletul caseisentimente

iubire

TATASPIRIT

ţesutul ososstructura derezistenţă

a caseiinteligenţă

forţă

Familie echilibrată

Bazin echilibrat

Schelet echilibrat

Spirit şi suflet echilibrate

Page 73: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Sentimentul de vinovăţie a crescut şi a provocat răuta-tea, care a continuat să se acumuleze, din cauza dorinţeiomului de a fi bun. În final, nici el nu-şi mai dădea seamacă permanent creează tensiune prin faptul că-i învinovăţeş-te pe alţii. După cum se ştie, cea mai bună apărare esteatacul. Ştiind că are un suflet uşor de rănit, cei din familieîi iertau totul, dar frica lor, că el va începe din nou să acu-ze, atrăgea acuze le lui. Cercul se' închidea. Energia tuturorse irosea în vânt, iar când era vorba de treabă se iroseau şimai multe forţe. În loc să comunice normal, sau măcar sătragă o ceartă decentă, ei toţi, fiind oameni buni, se cruţauunul pe celălalt şi încercau să se înţeleagă unii pe alţii, fărăsă bănuiască faptul că biocâmpul plin de nervozitate înrău-tăţeşte şi mai mult situaţia. Comunicarea este o ştiinţă im-portantă, necesară pentru om, dar omul înlănţuit de fricanimeni nu mă iubeşte se teme să nu spună ceva ce nu artrebui să spună şi atunci preferă să tacă.

Bunătatea acestui om a fost strivită de greutatea stre-surilor. El n-a ştiut să-şi protejeze iubirea, a ţinut-o închisăşi a sperat că alţii or s-o protejeze. N-a înţeles esenţa iubi-rii şi viaţa i-a dat o lecţie prin suferinţe. Un om bun învaţădin orice, chiar dacă este niţel încăpăţânat. Aşa s-a şi în-tâmplat. N-a trecut mult timp şi a început el să-i înveţe pealţii ce este iubirea. Convingerea cu care o făcea era bărbă-tească, raţională şi logică.

Să stagnezi sau să evoluezi

un elev dificil care nu vede mai departe de lungul nasului.Femeia care se mărită cu un astfel de bărl:>~t,a venit pelu.mea asta să întâmpine mari greutăţi şi să înveţe să în-vingă mari obstacole.

Trebuie să spun că bărbatul devine rău atunci când nupoate să avanseze pe drumul vieţii. Mersul lui este împie-dicat de lipsa iubirii, iar izvorul iubirii se află în inima fe-meii. Bărbatul trebuie să lase iubIrea să pătrundă în el. Da-că nu înţelege că îl împiedică propriile stresuri, va începesă caute un duşman cu care să se lupte. De regulă, un ast-fel de bărbat chiar se laudă cu spiritul său războinic. Dacă,fără să vrea, îşi rupe oasele, iar întâmplare a este simplă şibanală, el o va înfrumuseţa, ajungând până acolo încât săo prezinte ca o faptă eroică. Nici nu vrea să audă că aravea în el frica" nu voi mai fi iubit dacă nu voi dovedi cât

.am fost de viteaz. " Cu cât el va fi mai viteaz, cu atât fricalui.va fi mai mare.

Un astfel de bărbat se teme de rău şi este înpermanen-ţă gata de atac, deoarece tot ce porneşte de la alţii conside-ră că este negativ pentru el. Adesea, într-o viată anterioară, ,un astfel de bărbat ori a fost o victimă care a suferit extremde mult şi a venit acum să se răzbune, ori el a provocat al-tora suferinţe, şi acum, în această viaţă poartă ura în sufletşi vede în oricine un duşman. În viaţa anterioară paharulsuferinţelor încă nu se umpluse.

Dacă i se va spune că "X" este un om bun, va începesă conteste vehement. Are dovada că acela este un om rău.Dar dacă i se va spune despre "X" că este un om rău, se vainfuria de la primele cuvinte. Va ridica pumnul ca să de-monstreze că "X" este bun. Şi i-ar fi mai uşor dacă opo-nentul ar fi de talia lui - meşter la vorbe şi iute la mânie.Un om înrăit de frică nu mai este capabil să gândească, iar

Deşi acest exemplu se referea la un bărbat care vroiasă fie bun, în viaţă sunt mult mai reprezentativi, mai tipicibărbaţii care nu vor să fie răi. Aceştia nu înţeleg că fricalor de a fi rău îi şi face răi.

Un bărbat de felul acesta va deveni repede un om con-flictual, ironic faţă de greşelile altora, un tiran caustic, sau

Page 74: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

cineva calm şi raţional nu poate avea de-a face cu el. Vor-besc în limbi diferite.

Oare de ce astfel de bărbaţi sunt împinşi de la spate decătre soţiile lor să vină la conferinţele mele şi de ce îmipun de regulă următoarea întrebare: "Războaie au fost me-reu. De ce spuneţi dumneavoastră că doar acum lumea adevenit rea?" Furia lor reţinută nu-i lasă să extragă şi al~tceva din conversaţia noastră.

O astfel de întrebare o pune un om pe care-l supărăfaptul că s-a găsit unul care vrea să fie mai deştept decâttoţi. Mă are în vedere pe mine, dar nu înţelege că revoltadin sufletul său îi întunecă raţiunea. Crede că slmt deşteap-tă, dar îl supără faptul că sunt femeie. Nu-şi dă seama că şiacesta este un stres. Neştiind să se elibereze de spaime, atrăit prea mult sub dominaţia femeilor şi acum este gata săo atace pe oricare dintre ele. Habar nu are că este pe calesă facă o congestie cerebrală sau un infarct şi atunci va finevoit să nu mai crâcnească fiindcă nu va putea să-şi poar-te singur de grijă. E destul să-i crape un vas de sânge şiaroganţa lui va dispărea ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Şi,brusc, viaţa va căpăta o mare valoare. .

Dar, vai, aşa e viaţa. Prostul învaţă pe propria-i piele şinu vede că alţii ştiu să înveţe şi altfel. Şi mai vrea să-i în- 'veţe el pe alţii!

Cine se teme de certăreţi, va trebui să aibă urechi să leaudă strigătul!

Cine urăşte un anumit stil de viaţă, va trebui să-I poatăcunoaşte atât cu sufletul cât şi prin durere fizică.

Ei înşişi vor învăţa, cel mai adesea prin suferinţă, şiaceasta nu va fi mică, fiindcă în viaţa lor ei tind numaispre extreme.

Să stagnezi sau să evoluezi

Lecţia pentru civilizaţia noastră este materialismul.Mat~rialismul este lecţia setei de a câştiga.

In epoca primitivă omul ucidea ca să facă rost de hra-nă. Mai târziu - pentru a face rost de haine, să adune avere,etc. Volanul a fost scăpat din mână şi maşina nu se maipoate opri.' S-au dus vremurile când oamenii se băteaupentru o bucată de pâine. Cu timpul, războaiele au începutsă se poarte tot mai puţin pentru propria supravieţuire şitot mai mult pentru a-i distruge pe alţii şi a le lua bunurile,chiar dacă nu mai aveau unde să le depoziteze. Răutateaomenirii creşte proporţional cu creşterea bogăţiei.

Şi atunci, cum putem afirma că oamenii nu sunt mairăi? Sunt răi şi au devenit şi mai răi.

Viaţa este astfel rânduită încât, cu cât răul este maimare, cu atât şi binele este mai mare, chiar dacă el nu estevizibil. La creşterea extremelor apare punctul critic, cândtotul se. transformă în contrariul său~Răul, prin distrugere,naşte bmele. Pier în timpul unei crize cei care nu ştiu săgândească corect, care se iau la trântă cu viata. Cel carecunoaşte legile naturii şi le aplică conform nec~sitătilor sa-le, acela va dăinui veşnic. '

S-a prezentat la mine o pereche de tineri cu copilaşullor,. care se născuse după ce soţii învăţaseră să ierte şi îşischunbaseră modul de gândire. Rezultatul_tratamentului,dacă se poate vorbi de aşa ceva la un copil foarte bun şiextraordinar de liniştit, a fost uluitor. În jumătatea de oră~ ,cat m-am ocupat împreună cu părinţii lui să dobândim în-ţelepciune pe calea iertării, aplicând cunoştinţele noi pecare eu le acumulasem, acest omuleţ raţional nu ne-a de-ranjat nici o dată. Aşezat pe genunchii mamei lui a reuşitsă treacă în revistă toate planşele energetice de pe pereţi,

Page 75: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

luând-le la rând, pe îndelete, chiar şi atunci când era nevoitsă se uite în spate. Cel puţin zece minute a urmărit foartegânditor flacăra lumânării şî alte zece minute - mâna meacare transmite a energie. Omuleţul avea trei luni! Mama lui,care îl purtase în pântec, comunicase corect cu el şi îl năs-cuse normal. Copilul acesta trebuia să se fi născut perspi-cace.

Mama copilului avea unele spaime, care îi fuseseră in-suflate pe parcursul ~ducării copilului, şi ne-am apucat săle clarificăm. Am hotărât să începem cu spiritul şi sufletulmamei, deoarece nu o făcusem până acum.

I-am spus cam aşa: "Spiritul dumneavoastră - tatăl-parcă fuge de cineva, se teme să nu fie prins şi nu mai areputere. Face o ultimă încercare şi se smulge printr-unefort inimaginabil. Pentru el nu e o toană, e o necesitatevitală. Se îndepărtează. "

- Părintii mei au divortat" - mi-a răspuns tânăra.'" ~- "Sufletul dumneavoastră - mama - este neliniştită,

se mişcă de parcă ar fi un dresor de cai sălbatici, aşezatîn şa, dar care nu a observat că nu mai are calul sub el.Are o forţă nebunească şi o dorinţă pătimaşă de a îm-btânzi pe acel cineva, aşa cum crede ea. Îl biciuie pe am-bele părţi cu atâta forţă încât îi clănţănesc dinţii din gură;e de neînţeles cum de nu i-au zburat. "

- "I-au şi zburat, o să vedeţi acum - este în sala de aş-teptare" - mi-a spus tânăra zâmbind.

- " Corpul dumneavoastră - parcă ar fi cineva rezematde un gard, care priveşte şi nu-i place ce se întâmplă. Dincauză că mama dumneavoastră este extrem de autoritară,dumneavoastră - opusul ei total - sunteţi o fire blândă,dar sunteţi speriată şi vă urmăriţi soţul în permanenţăfiindcă nu aveţi încredere în el. Întrucât tatăl dumnea-

Sa stagnezi sau sa evaluezi

voastra era înclinat spre extreme, v-aţi ales un sOJ cu ()fi-re foarte moale. Eliberaţi-vă de aceasta frică, alţfel ea îlva secătui pe soţul dumneavoastră. Va începe să simtă cănu aveţi încredere în el". La aceste cuvinte soţul a dataprobator din cap, fiindcă, într-adevăr, frica lui ca nu esteiubit devenise foarte mare.

Când a intrat în cabinet mama tinerei şi a deschis gura,am fost nevoită să recunosc că dinţii acestei femei de 53de ani îi zburaseră într-adevăr în dârzuJ ei galop prin viaţă.Şi când mi s-a plâns că are aritmii din cauza cărora, dincând în când, inima ei porneşte să bată în galop, tabloul adevenit complet. Nu avea dorinţa de a-şi îndrepta greşelileşi inima îşi spunea cuvântul.

Iertarea vindecă atât rănile sufleteşti, cât şi pe celetrupeşti. Încercaţi să începeţi prin a vă ierta părinţii, şi da-că nu reuşiţi, începeţi să vă iertaţi stresurile.

. A venit la cabinet o femeie cu un <copilcare nu tăcuseun anişor şi care avea o boală congenitală de inimă. Eravorba -despre un defect rar întâlnit - un fel de rană Întreventricule, ca o rană de cuţit. Deschiderea orificiului oyalsemăna,· ca formă, cu secera lunii; pe mama copilului aurevoltat-o însă cuvintele mele, deoarece doctorii nu puse-seră un astfel de diagnostic.

Într-o viaţă anterioară acest copil fusese căpetenia uneibande de tâlhari şi încercase să ascundă o comoară, lucru

. pentru 'care ai lui i-au aplicat o lovitură de cuţit. În aceastăviaţă, el venise să se răzbune. Este tot numai ură. Ieşirilelui - urlete şi distrugereajucăriilor - poate fi considerat unavertisment cumplit.t Boala de inimă este o situaţie poziti-vă -îl va împiedica să devină criminal. Ar putea ti vinde-

Page 76: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

cat? Ar putea, dar respectându-se anumite condiţii, condi-ţii legate de părinţii lui.

Mama o adusese cu· ea şi pe fiica ei - o adolescentăslăbuţă, cu umerii strânşi din cauza fricii, cu ochelari cumulte dioptrii. Când au intrat, în cabinet s-a mcut răcoare,de parcă ar fi fost un aisberg - atât de puternică era ener-gia negativă a mamei.

Mama avea spaime, dar acestea erau cu mult de"păşltede agresivitate şi de caracterul ei autoritar. Un autoritarismcare pretinde totul de la toţi. Un autoritarism care vedegreşelile altora mult exagerate, dar este orb la propriilegreşeli. Dacă nu ar fi fost copilul ei, acuzaţiile la adresa luiar fi fost pe primul plan. Capul acestei femei era atât deblocat, încât nu mă putea asculta şi mă întrerupea la tieca-re cuvânt. Gândul meu nu putea să ajungă la ea. Cu o ase-menea persoană se poate face doar un duel verbaL absolutinutil.

Oamenii care se apără cu furie, au totdeauna un puter-nic sentiment de vinovăţie şi nici nu văd că nimeni nu-iînvinovăţeşte. Tot ce omul nu face bine, se depune în su-fletul lui într-un inexplicabil sentiment de vinovăţie caredispare numai atunci când vina este ispăşită, când greşealaeste îndreptată. Crescâ,nd sentimentul de vinovăţie, creşteşi răutatea şi omul respectiv se aruncă chiar asupra celuicare vine să-I ajute. Aşa s-a întâmplat şi aici.

Această mamă nu şi-a înţeles greşelile, nici măcar nuvroia să audă. de ele. Chipurile, ea este un om bun în fondşi doreşte însănătoşirea copilului ei. Poate o să înceapă. săgândească şi atunci poate va fi posibil să fie ajutată.

Similarul atrage similarul - un copil cu o asemeneakarmă nici nu putea să se nască la o altă mamă.

Să stagnezi sau să evoluezi

Fiica ei era ca un şoricel speriat. Îi era frică de severi-tatea şi autoritarismul mamei ei, indiferent cum se mani-festa el, îi era frică de orice zgomot, de orice ţipăt, şi, înperioada aceea - chiar de orice cuvânt mai aspru. Chiarînainte de a merge la şcoală, ochii ei nu vroiau să vadă ră-ul din casă. Mama ei îi învinuia pe medici că nu i-au veri-ficat vederea, ca şi când o verificare i-ar fi însănătoşitochii şi ca şi când doctorii trebuie să alerge de colo-colo şisă verifice tot timpul câte ceva. Copilul îşi alesese mamapentru ca ea să-şi facă timp şi pentru ochii lui. La şcoalăvederea i s-a înrăutăţit,· deoarece ea pur şi simplu atrăgeafuria profesorilor exigenţi. Atitudinea mamei faţă de pro-fesori nu mcea decât să amplifice lucrurile. Dacă lucrurilenu se vor schimba, acest copil îşi va pierde şi auzul.

Într-o viaţă anterioară, fiica însăşi a procedat aidomacopiilor săi şi acum îi venise rândul să sufere. Aceasta esteesenţa lecţiilor de viaţă. Mama ei fusese, într-o viaţă ante-rioară, extrem de ostilă, energia ei puternică nu-şi atinseseniciodată scopul. În viaţa de acum, firea ei de răzvrătită îideformase ostilitatea.

Acestea sunt acele suferinţe pe care le neagă cei carese revoltă. Ei sunt foarte nemultumiti - de ce omul este, ,obligat să sufere? De ce viaţa nu poate fi şi bună? De cepropovăduitorii ăştia din secta NewAge îi bat pe oamenila cap şi nu-i lasă să trăiască liniştiţi?

Aţi avut, probabil, ocazia să auziţi astfel de fraze. Fi-inţe speriate, supărate şi iraţionale au fost dintotdeauna, şiînainte de a apărea secta New Age. Dar câte sunt acum,categoric n-au fost demult. Dar, dacă oamenii ar vrea mă-car să tragă cu urechea la ce e bine ... Dacă ar înţelege cărăul pe care ei îl văd este doar partea vizibilă a unui întreguriaş! Binele cel mare rămâne în umbră. Dacă ar înţelege

Page 77: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

că atunci când ei văd binele, în realitate în umbră se aflărăul cel mare .. , Acesta este adevărul vieţii.

În ceea ce o priveşte pe această femeie fondul proble-mei ei a rămas Iară explicaţii. Am fost nevoită să o trimitacasă, să aibă răgaz să se gândească, fiindcă nu înţelegeacă nu poţi vindeca efectul, dacă nu a fost eliminată cauza.

Să stagnezi sau să evaluezi,

vă aflaţi într-o situaţie grea, puneţi-vă întrebarea: "De ceam parte de această încercare, ce vrea să mă înveţe?" şiveţi simţi, probabil, răspunsul pe care vi-l dă corpul.

Din fericire, am ajuns în acel stadiu de dezvoltare aomenirii, când nu mai este nevoie să învăţăm prin mari su-ferinţe, acum putem să învăţăm să ne eliberărn tie rău prinschimbarea modului de gândire. Cine învaţă prin suferinţe,acela extrage din fiecare suferinţă o experienţă de viaţă.Experienţa este ca o lecţie pe care o învăţăm la şcoală şi pecare o aprofundăm în clasele următoare, până când, în fi-nal, atingem perfecţiunea. Am învăţat atât de mult laaceastă materie încât în viata următoare ea va fi o învătătu-, ,ră vie pe care o vom putea utiliza, dacă va fi cazul, fără săne mai uităm în manual. Cine nu şi-a asimilat înţelepciu-nea vieţii, va fi mereu lovit de viaţă. Similarul va atragesimilarul până vom căpăta înţelepciune.

Sunt adesea întrebată: "Ce este suferinţa?" Am fostînvăţaţi să suferim şi mai suntem şi astăzi. Răspund: "Su-ferinţp este o lecţie pentru proşti. " Cine vrea să fie deştept,trebuie să înveţe să gândească şi atunci va fi scutit de lecţi-ile de suferinţă. Nu va mai fi nevoie să i se poruncească, săfie dădăcit, să i se interzică, nu va mai fi necesar să fie pe-depsit sau ameninţat. Un om liber face totul aşa cum tre-buie, corect. Are forţă, are voinţă şi are dorinţă.

Am văzut cum 'unii oameni învaţă aceeaşi înţelepciunede-lungul mai multor vieţi. Cineva trebuie să înveţe, deexemplu, cum să se poarte cu demnitate. Într,.una din vieţia fost om bogat, în alta sărac, în a treia a trăit la munte, îna patra - la şes. A fost şi femeie şi bărbat, cu studii şi rarăstudii. Dar s-a umilit totdeauna în faţa celorlalţi şi nu a în-ţeles de ce şi ceilalţi l-au umilit. Îi este groază şi astăzi săaibă sentimentul propriei demnităţi, întrucât îl receptează

Şcoala suferinţelor.

Omul îi judecă pe alţii în funcţie de caracterul său şide convingerile sale. Ceea ce spunem despre altul ne aratăclar care este esenţa noastră. Caracterul este totalul experi-enţei de viaţă care include experienţa vieţilor anterioare şiexperienţa din viaţa actuală. Toate emoţiile, începând cucea mai mică, pleacă din trecut şi se repetă în permanenţăpână când omul îşi învaţă lecţia acestei vieţi concrete. Deregulă, numai o suferinţă foarte mare îţi dă o înţelepciunesigură de viaţă, care se fixează pentru totdeauna în spiritultău. Aceasta este acea înţelepciune care îţi dă linişte sufle-tească. Această problemă nu-i va provoca niciodată sufe-rinte unui om. În felul acesta, trecutul trăieşte în prezent şi,va trăi şi în viitor. Nimeni nu dispare nicăieri.

Ştim cu toţii că orice greutate din viaţa de zi cu zi serepetă foarte des. Asta înseamnă că nu aţi tras concluziilenecesare şi nu v-aţi îndreptat greşeala. Greutatea apare ia-răşi şi iarăşi ca să vă înveţe. Nu aţi înţeles că iminenţa vie-

. ţii este acea libertate de a învăţa şi de a ispăşi răul. Când

Page 78: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

ca fiind sfidare şi egoism. Acum, acest stres a crescut atâtde mult, încât ameninţă să-I distrugă. Venind pe aceastălume, şi-a găsit părinţi care să-i semene, pentru ca, prinaşa-numitele boli ereditare, să umple paharul suferinţelorşi să-şi termine lecţia.

Oamenii au totuşi atâta minte, încât să nu vorbeascădespre greutăţile vieţii ca şi când ar fi greutăţi moştenite.Sănătatea este însă reflecţia în oglindă a greutăţilor vieţii.

Atunci când omul caută o soluţie, mentorii lui spiritu-ali îl îndreaptă spre un învăţător care să-I tnveţe înţelepci-unea iertării. Şi dacă acest învăţător sunt eu, eu îl învăţ să-şi ierte frica nimeni nu mă iubeşte, întrucât acest stres estesursa altor stresuri; îl învăţ să:-şi ierte frica de a fi egoist,să-şi ierte frica nu sunt înţeles cum trebuie, dispariţia inte-resului faţă de viaţă, sentimentul de nonsens, complexul deinferioritate, frica oricum nu mai pot repara nimic, etc.

Multi oameni oftează: "De ce nu mi-a spus nimeni pâ-nă acum' de toate înţelepciunile astea!"

În primul rând, pentru că omenirea nu era pregătită săle accepte. În al doilea rând, pentru că dumneavoastră în-şivă n-aţi făcut nimic ca să vă apropiaţi de ele. Şi ca să daiobligând, chiar dacă, după părerea celui care dă, se dă lu-crul cel mai bun din lume, este tot un uz de forţă, care va firespins. Dacă în momentul acesta aţi oftat, înseamnă căsunteţi pregătit pentru a primi aceste înţelepciuni. Ş~iţ.iînsăcă foarte multi dintre dumneavoastră nu sunt pregăt1ţI. Da-că veti încep~ acum să vă corectaţi modul de gândire, îi

"veţi ajuta pe cei care au rămas în urmă.

Să stagnezi sau să evaluezi

Astfel, în funcţie de experienţa din vieţile anterioare,pentru a dobândi înţelepciunea deplină, avem nevoie de şimai multă experienţă şi de aceea ne căutăm şi ne găsimpărinţii care să ne pună la dispoziţie aceste încercări. Totaşa şi soţul (soţia), prietenii, evenimentele vieţii.

Noi nu ştim să conştientizăm nevoile spiritului nostruşi nu ne cunoaştem nici pe noi înşine. Spiritul nostru este

.un fascicul de energie care se·îndreaptă spre înţelepci-unea desăvârşită. Spiritul are nevoie să devină desăvârşit,dar desăvârşirea nu este numai binele. Ea este o mişcarecare se intersectează în permanenţă cu binele şi răul de pesinusoida vieţii. Spiritul vrea să capete acele cunoştinţe,rămase neasimilate în vieţile anterioare şi în aceasta constănecesitatea ireprimabilă a oricărui spirit.

Să nu întrebaţi: "De ce trebuie să sufăr atâta? " Dum-neavoastră înşivă, adică spiritul dumneavoastră, a alesaceastă lecţie, numai că raţiune a a uitat. În loc să oftaţi,învăţaţi lecţia iertării.

Să nu întrebati "De ce viata altuia e mai bună?". Ace-, ,la şi-a ales-o aşa, el şi-a cultivat pământul primit de la pă-rinţi şi a crescut el însuşi ca o plantă viguroasă. El a stabi-lit aşa, pentru că a avut nevoie de o astfel de viaţă. Viaţalui are şi ea o latură negativă, dar dumneavoastră n-o ve-deţi sau nu puteţi s-o întrezăriţi din cauza lacrimi lor carevă curg şiroi.

Chiar şi în familie, unul observă că ceilalţi o duc bine,ceea ce îl enervează, dacă lui îi merge prost. Omul enervatnu meditează asupra propriilor gânduri, îl vede doar pe celde alături. De exemplu, soţia pune o întrebare banală: "Cesă-ţipregătesc la prdnz?". Soţul, abrutizat de problemelelui materiale, nu vede decât faţa ei. preocupată, pe care oia drept reproş, şi începe să ţipe: "De ce mă întrebi? (Aşa

Făcând un bine pentru tine, făptuieşti un bine pen-tru întreaga omenire.

Page 79: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

ar vrea să ţipe la un subaltern) Nu vezi că şi aşa am destulepe cap? Nimic nu pricepi din viaţa asta (cineva l-a ofensatpe el în acest mod), nu ştii să spui decât adu-mi, iar eutrebuie să le fac pe toate!" Şi aşa mai departe! Strigătul,caracteristic pentru orbirea totală, continuă mult timp. Înfelul acesta îşi rezolvă acest om negativitatea care s-aacumulat în el. De rezolvat n-o rezolvă, fiindcă îşi varsărăutatea neconştientizată acolo unde nu trebuie. Cel careîşi aduce la serviciu problemele de familie şi îşi varsă toatenecazurile în faţa colegilor sau cel care aduce acasă pro-blemele de serviciu, nu face decât să-şi chinuie familia,mai ales copiii, şi nu se va elibera de tensiune. Dimpotrivă,îşi va amplifica greşelile.

"Linişteşte-te dragul meu - ar trebui să spună soţia -sentimentul tău de vinovăţie a atins limita critică. În în-trebarea mea n-ai văzut dorinţa de a-ţi pregăti ceva gus-tos ca să mai uiţi de gândurile ce te frământă. Lasă senti-mentul acesta de vinovăţie. El a venit să te înveţe că nuexistă vină, ci greşeli. Ţi-ai asumat o sarcină prea mare, orăspundere prea mare. Este cumplit să te simţi vinovat,dacă ceva nu-ţi reuşeşte. În felul acesta poţi ceda foarterepede.

Te iert că te-ai aruncat asupra mea, învinovăţindu-mă.Iartă-mă şi tu pe mine că am vrut prea multe lucruri,

că am exagerat. Mă iert şi eu că am atras învinuirile tale.Eu şi aşa exageram cu gândurile mele alarmante, cu obli-gaţiile mele, cu simţul meu de responsabilitate - ceea ce.înseamnă frică şi sentiment de vinovăţie. Ele atrag învinu-irile tale. Privirea mea .tânjea după sclipirea aurului. Iar-tă-mă.

Să stagnezi sau să evoluezi

Sentiment de vinovăţie, învinuire! Vă mulţumesc că m-aţi făcut să mă gândesc la timp, înainte ca amândoi să fa-cem infarct. "

Aşa ar trebui, dar oamenii nu ştiu să gândească aşa.Un conflict se încheie cu insulte, după care urmează la;.crimi din partea unuia şi scrâşnet din dinţi din partea celui-lalt. Sau izbucneşte o ceartă duşmănoasă, rară rost, când seaduc acuzaţii dureroase, după care sentimentul de vinovă-ţie devine şi mai mare. Care dintre ei va fi primul care face

.infarct, continuând să trăiască în felul acesta, depinde de alcui pahar se va umple primul. Abia atunci partea adversăva începe să se căiască (să se învinovăţească) că a greşit înmulte privinţe.

Chiar şi atunci unii vor întoarce capul cu indiferenţă, îlvor lăsa în voia sorţii pe cel care suferă şi vor căuta noivictime. Aşa procedează cei pentru care bogăţia atârnă maigreu decât sufletul omului. Pentru cel care în viaţă cautădoar plăcerea, pedeapsa va veni cândva - prin ceea ce elconsideră a fi valoarea supremă - prin bogăţie. "Răsplata"va veni categoric.

Cine consideră că este ruşinos şi umilitor să ceri ierta-re, acela încă nu ştie că iertarea îl înnobilează pe om. Astăînseamnă că cel care iartă, îşi înalţă demnitatea prin iertare.Spiritul a primit o lecţie, dar iertarea este necesară pentru aînţelege situaţia aşa cum trebuie, pentru ca omul să rămânăom.

Scuza superficială este sora mai mică a iertării făcutăcu seriozitate. Dar şi scuza conştientizată, care pleacă dinsuflet, poate însemna conştientizarea greşelii şi în acestcaz ea acţionează eliberator.

Am fost învăţaţi încă de când eram mici să cerem ier-tare şi o facem cu uşurinţă, automat, rară să simţim nici o

Page 80: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

obligaţie. Iertarea, însă, este o muncă importantă, cu greu-tate şi' serioasă, în care există sfinţenia pe care o simte fie-care dintre noi la nivelul subconştientului. Cu cât omulrespectă viaţa mai profund, cu atât mai serioasă va fi atitu-dinea lui faţă de iertare. Iertarea este un lucru sfânt. Se în-tâmplă frecvent ca un om politicos să arunce cu scuze înstânga şi în dreapta, dar să fie împotriva iertării. Aceastăîmpotrivire poate fi atât de mare, încât, de exemplu, unbolnav care are într-adevăr nevoie de ajutor, după ce şi-aprogramat să-şi ceară iertare, renunţă şi preferă să fie bol-nav, decât să-şi îndrepte greşeala prin iertare.

Scuza şi iertarea acţionează ca un medicament asuprarănilor sufleteşti. Dar, a cere iertare când eşti obligat de al-tul sau chiar când te obligi tu însuţi, înseamnă uz de forţăşi el provoacă şi mai multă răutate ce poate să crească şi săse transforme în răzbunare. Dacă simţiţi că nu sunteţi pre-gătiţi să iertaţi, aflaţi că veţi fi nevoiţi să suferiţi în conti-nuare, deoarece în felul acesta veţi învăţa. Străduiţi-vă săvă purtaţi faţă de iertare aşa cum v-aţi purta cu mentoruldumneavoastră care vă învaţă atât cât îi daţi voie să vă în-veţe. Când vă veţi lămuri asupra cauzei necazului dum-neavoastră vă veţi deschide şi pentru iertare.

Sirn.hllrealitătii, ,Tot ce există este realitate. Asta înseamnă că Dumne-

zeu este real pentru cel care-L înţelege şi-L simte. Mulţiconsideră că parcă ar. simţi, dar de fapt ei abia îşi cautădrumul. Cunoaşterea Unităţii Supreme este un proces fărăde sfârşit, care merge în profunzime. Nimănui nu-i este datsă-I cunoască pe Dumnezeu, chiar şi cel mai ştiutor dintreoameni mai are mult de învăţat.

Atâta timp cât omul, aflându-se în corpul lui fizic,simte doar realitatea fizică - o vede, o aude, o pipăie, omiroase şi, uitându-se la ceas, îl întoarce să-i arate timpul,el percepe ca fiind realitate ceea ce a cunoscut. În acelaşitimp, de când lumea, omul obişnuit a vorbit despre senti-mente, viaţă sufletească, spiritualitate, emoţii, fără să le în-ţeleagă semnificaţia, fiindcă este vorba de lucruri pe careel nu le vede.

" Te iubesc mai mult decât mă iubeşti tu. " - Un reproşpe care îl ştim cu toţii. Dar cum aţi măsurat şi aţi cântărit?

Cineva deştept foc, după ce a citit prima mea carte mi-a spus: "Numai cine nu pricepe nimic din iubire poah. săvorbească aşa despre ea!" A sunat ca o sentinţă final,: şinu m-am străduit să-i demonstrez contrariul. Îi va dove,ljviaţa dacă afirmaţi a lui a fost sau nu adevărată. Pentru mi-ne problema aceasta este deja clară din multe puncte devedere.

Până nu demult ratiune a mea reactiona la fel. Auzind, .. ,observaţia unui filosof că, chipurile, civilizaţia noastră n-ar şti ce este iubirea, am gândit iritată: "Cum de-şi permite?Cum poţi să spui aşa ceva!" Spre deosebire de criticul ne-

Page 81: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

gativist menţionat, m-am simţit inconştient obligată să sappână ajung la dedesubturile acestei afirmaţii. Mi-am pusîntrebarea: ,. Ce subînţelege el prin asta?" Apoi am înţeles.Încercaţi şi dumneavoastră ca, de fiecare dată când aţi vreasă spuneţi un "Nul" hotărât, să vă gândiţi ce se ascunde înspatele lui şi atunci veţi deveni mai înţelepţi. Cine acţio-nează cu cap, reuşeşte. Asta nu înseamnă că un om deşteptare o viaţă mai uşoară. Dimpotrivă. Viaţa are cerinţe maimari de la cel deştept. Odată cu dezvoltarea raţiunii creşteşi înţelepciunea spiritului.

Pentru un om spiritualizat lumea nevăzută este reală,poate fi văzută, simţită şi înţeleasă. Cu cât spiritul se des-cătuşează mai mult, cu atât mai mare este posibilitate a dea conştientiza, cu calm şi imparţial, binele şi răul dinaceastă lume, rară a fi nevoie să arăţi cu degetul spre cine-va. Pentru a realiza acest lucru trebuie să ne eliberăm destresuri - ele ne împiedică să vedem lumea.

Noi existăm numai sub forma corpului fizic şi, deo-camdată, majoritatea oamenilor orbecăie în întunericulspiritual. Lumile superioare trimise de Dumnezeu, ne ajutăsă ne înălţăm în duh, dar trebuie să ne dăm seama că, deo-camdată, pentru aranjarea treburilor materiale ne sunt ne-cesare mijloace materiale sau mijlocitorul lor - banii. Celcare se raportează în mod naiv la una din componenteleîntregului, ca fiind un lucru inutil, acela nu-şi va învăţapână la capăt lecţia materialismului. Faţă de bani trebuiesă avem o atitudine echilibrată, ei nu trebuie negaţi. Cine-ineagă, va fi nevoit să trăiască rară ei - că doar de aia îineagă. Ia încercaţi să trăiţi fără ei!

În fiecare zi am ocazia să aud cum cineva fără simţpractic, aflat într-o criză sufletească şi de aceea grav bol-nav, îmi descrie cu patos care va fi viitorul lui - totul va fi

Să stagnezi sau să evoluezi

minunat. JJ Banii - nu sunt o problemă JJ - îmi spune pe unton declarativ.

"Dragul meu, păi din cauza banilor te-ai îmbolnăvit.Deschide ochii! Ia uite, acum toată omenirea, inclusiv tu,termină de învăţat o lecţie pe care, pe scurt, am putea-onumi: influenţa nefastă a banilor asupra celor săraci cuduhul. Dacă ne-am născut să o învăţăm, apucă-te şi învaţă.Magia banilor este măsura puterii duhului. Cine ştie să seraporteze la ei corect - să-i câştige gândind corect şi mun-cind bine şi să-i cheltuie cu un scop corect, acela a răs-cumpărat răul şi a căpătat înţelepciune. Câţi or fi dintr-ăştia, e o altă problemă".

Nu trebuie să facem o problemă din bani, adică baniinu trebuie să devină Dumnezeu, dar nici nu trebuie negaţi.Problema negării banului este marea piatră de încercarepentru cei care merg înainte întru duh. Cine neagă o belea,o va nega şi pe a doua şi pe a treia. Dorinţa de a fi un omidea! te face să-ţi pierzi simţul realităţii.

In Unitatea Divină totul îşi are locul său. De la gândîncepe acţiunea. Cine doreşte să aranjeze aceste noţiunidupă gradul lor de importanţă, va avea probleme cu cea dea doua. Aşa începe lupta.

Cine crede, în mod naiv, că astăzi poţi construi o casărară bani, va trebui să trăiască sub un copac, până va înţe-lege dacă este sau nu este posibil. Cine are raţiune, stăacolo şi meditează la ce anume îl împiedică să-şi facă rostde un acoperiş deasupra capului. Înainte de toate, îşi iartătoate gândurile negative şi atunci spiritul i se deschide şi îispune când să se ridice şi încotro s-o apuce. Spiritul ştie căomul are nevoie de o casă.

Miopului îi este teamă să privească în depărtare.Viitorul îl sperie şi aceasta îl enervează şi-l înrăieşte. Cel

Page 82: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

mai adesea acest lucru se întâmplă cu tinerii. Eliberaţi-văde frică şi veţi reuşi să prevedeţi, să intuiţi viitorul.. Prezbit este cel care a exagerat cu intenţiile salebune. El doreşte să vadă departe, cu alte cuvinte, vrea săprimească mult şi dintr-odată, nu vrea să vadă doar puţin.În viaţă, trebuie să înveţi să te bucuri în primul rând de lu-crurile mărunte şi atunci viaţa îţi va oferi şi lucruri mari.Dacă omul cere de la alţii,' respectiv de la societate, să-iasigure viitorul, vederea i se va înrăutăţi, întrucât nu vedecă fiecare trebuie să-şi orânduiască singur propria viaţă.Totul începe de la modul de gândire, după aceea trebuie săpriveşti în jos şi abia după aceea să ridici privirea, să teuiţi în depărtare. Trebuie să te eliberezi de frică şi de ne-mulţumire în legătură cu viitorul pentru ca el să se poatăapropia. Întotdeauna trebuie să începi cu tine - atât spiri~tual, cât şi fizic - pentru ca apoi să mergi mai departe. Ci-ne a învăţat să-şi analizeze comportamentul şi să se elibe-reze de gândurile rele va obţine ce doreşte şi în acelaşitimp îşi va recăpăta şi vederea. Cât despre faptul că acestlucru este greu de realizat - vezi numărul tot mai mare deochelarişti şi de orbi din întreaga lume.

Pierderea vederii datorată vârstei este legată de fap-tul că nu dorim să vedem lucrurile mărunte, enervante alevietii. Îmbătrânind, omul doreşte să vadă acel ceva marepe ~are l-a făcut sau l-a realizat în viaţă. Dacă nu înţelegecă viaţa începe de la lucruri mărunte, care sunt la fel deimportante ca şi cele mari, întrucât unele rară altele nu potexista, şi începe să le urască pe cele mărunte, atunci elevor începe să-I sâcâie din ce în ce mai mult. Deşi vederea ise înrăutăţeşte, ca să nu mai vadă lucrurile mărunte, aşacum îşi doreşte, totuşi acest lucru nu-i place. Nu vrea săvadă lucrurile mărunte şi totuşi îşi pune ochelari ca să le

Să stagnezi sau să evoluezi

vadă. Mânia favorizează slăbirea vederii. Cine nu-şi vamai irosi forţele pe fleacuri, apreciind timpul la bătrâneţe,va putea să poarte zeci de ani ochelari cu aceleaşi dioptriLŞi dacă un bătrân încetează să mai acorde atenţie fleacuri-lor vieţii, întrucât simte că nu mai au importanţă pentru el,atunci vederea lui va începe să se îmbunătăţească. Ce esteacela un fleac? Este tot ce nu este important.

P,~emp{u din viaţă

Am tratat un tânăr de 25 de ani care la vârsta de şapteani şi-a pierdut vederea în urma inflamării mucoasei ochi-ului. La început mi-a lăsat impresia unui om înţelept. Sur-sa lui de informaţii era radioul. Învăţătura despre iertare ela receptat-o în mod pozitiv, ştia ceva despre structura filo-sofică a mintii. Efectul tratamentului a fost rapid. A înce-put să distingă lumina, apoi umbrele, apoi siluetele şi, du-pă modul de mişcare, chiar femeile şi bărbaţii. Apoi s-adus la serviciu. Dar, după scurt timp, progresul a devenitmai lent.

Am încercat, pe cât mi-a fost posibil, să-i explic maiclar care sunt greşelile lui de gândire, dar, spre surprinde-rea mea, m-am lovit de o împotrivire totală. El nu mai vro-ia să vadă! Îi era teamă să vadă răul, îi era teamă că atuncicând va începe să vadă, va trebui să-şi poarte singur degrijă în timp ce până acum o făcuseră alţii. Erau obligaţi săo facă. Faptul că sora mai mică s-a sacrificat pentru el, nui-a înmuiat deloc sufletuL Tatăl lui era pensionar şi alcoo-lic, mama murise. Boala era pentru el un fel de salvare dela răul din lume.

Page 83: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Cu logica mea de om văzător nu am putut să cred cevedeam şi i-am spus: "Dacă nu doriţi să începeţi să văeliberaţi de gândurile dumneavoastră nega:-ive, să nu m~iveniti la mine". Şi nu a mai venit. Vedea deja destul de bI-ne. Restul trebuia să-I facă ceilalţi pentru el. Atât de multl-a înăsprit modul de convieţuire al părinţilor săi

Acela care, întâlnind răul, îşi va pune 'întrebarea: "Cevrea să mă înveţe?", - nu-şi va pierde niciodată vederea.Pentru cel căruia îi place gluma şi ştie să facă haz de el în-suşi, pentru el răul va fi întotdeauna mai bun. .

Cine vede în lume numai răul şi udă totul în Jur culacrimile sale, dorindu-şi să nu vadă această viaţ~cumplită, acela va trebui să orbească .c~ndva, pentru c.aa dorit acest lucru. De aceea nu nesocotiţI vorbele profeti-ce - de la o vorbă în dodii până la deochi este doar un pas.

Interesul de bază al omenirii este creşterea bunăstăriimateriale. Criza sfârşitului de secol îi schimbă însă pe oa-meni, deoarece obţinerea rezultatelor dorite nu este posibi-lă rară dezvoltarea unui mod de gândire filosofic. Deexemplu, un copil care a crescut într-o familie. săracă sestrăduieşte din toate puterile să iasă din sărăCIe. 'El estestimulat de frica de a rămâne sărac şi de dorinţa de a seîmbogăţi. Dar, stresul de a rămâne sărac continuă s.ăr~â-nă în el şi se transformă treptat în ură faţă de sărăCIe. Slm- .te că nu mai vrea să-şi repare îmbrăcămintea şi până şicoaserea unui nasture îl agasează şi atunci apelează la ser-viciile cu plată sau aruncă hainele, dar nu observă că, înc~-tul cu încetul, se îndepărtează de bogăţie. Apare astfel atl-tudinea de dispreţ faţă de sărăcie. De aici până la lăcomieeste doar un singur pas. Până aici l-a adus zgârcenia. Iz-

Să stagnezi sau să evaluezi

bânzile încep să se rărească. Şi într-o bună zi vine şi fali-mentul. Frica de sărăcie şi-a făcut treaba cu cinste.

Acolo unde bogăţia este socotită baza vieţii, lecţia deviaţă va veni tocmai prin bogăţie.

incotro te grăbeşti, onlule?

În conformitate cu legile de d~zvoltare ale UnităţiiSupreme, ne dezvoltăm în sensul dezrobirii spirituale. Fie-care dintre noi are dreptul şi posibilitatea să meargă mairepede decât ceilalţi. Pe acest drum nu există oprelişti, aşacum există în lumea materială, unde suntem dependenţiunul de celălalt.

Totodată, majoritatea celor care se reped înainte suntnemulţumiţi. Nu înţeleg că graba lor este determinată defrica de a nu întârzia. Cine se grăbeşte inutil, va devenisuperficial şi va începe să greşească. Frica întunecă raţiu-nea.

Trebuie ştiut că a critica pe cel rămas în urmă este orăutate. Răutate faţă de cei care nu acceptă credinţa mea"bună" şi care nu mă urmează orbeşte. Cu cât cel care areacest stres încearcă mai mult să-i atragă la credinţa lui (saula ideile lui), cu atât rezistenţa pe care i-o vor opune va fimai mare.

Chiar şi atunci când mi se cere ajutorul şi eu mă stră-duiesc cu bunăvoinţă şi cu mare entuziasm să-I îndrum peom pe drumul cel bun, pot să fiu decepţionată, întrucât

Page 84: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

omul refuză să mă urmeze. El nu este pregătit să se înalţespiritual. Oamenii aceştia îmi dau o mare bătaie de cap.Dacă nu ar veni să ceară ajutor, nu ar fi nicio problemă,dar ei vin. În funcţie de gradul de educaţie şi de elocvenţă,ei încep să nege, să se îndoiască, să recurgă la şiretlicuri,să judece, să facă demagogie etc. Nu sunt în stare să-şischimbe concepţia aşa de repede, dar nici nu vor să recu-noască acest lucru, întrucât nu se· ştie ce aş putea eu săcred despre ei... Dar, dacă aceşti oameni îşi vor găsi timpsă mediteze asupra cuvintelor mele, atunci pe viitor nu-mirămâne decât să mă mir şi să mă bucur de reuşită împreu-năcu ei.

Aşa că mai gândiţi-vă dragi grăbiţi, indiferent din cesectă sau credinţă faci parte. Dacă vă veţi elibera de răuta-tea faţă de necredincioşi (faşă de proşti, ca să mă exprimmai dur), atunci cel care are nevoie de apropiere şi de înţe-lepciunea voastră o va face de bunăvoie.

Dacă spuneţi că nu aveţi o asemenea răutate, atunci dece îi siliţi pe alţii? Forţarea rămâne forţare chiar şi atuncicând se înfăptuieşte în gând. Totul începe de la gânduri.

Mă urmăresc pe mine şi urmăresc şi pe alţii careîn~cearcă să transmită o învăţătură bună. Nu este un lucruuşor. Dar dacă-ţi dai titlul nobil de mentor, trebuie sătransmiţi corect învăţătura, pentru că de modul cum o facidepinde receptarea ei.

Dacă este transmisă incorect, răul provocat va fi imens.Profesia de învăţător, este prima şi cea mai importantă din-tre toate.

Proverbele ne arată foarte bine cum trebuie învăţat. Oînvăţătură corectă înseamnă să împărtăşeşti din înţelepci-unea ta celui care doreşte şi care are nevoie de ea, şi tuînsuţi să munceşti mult ca să o capeţi. În literatura filoso-

Să stagnezi sau să evoluezi

fică, după fiecare cuvânt urmează un alt cuvânt şi după fi-ecare propoziţie urmează o idee. Cine îşi va face timp săchibzuiască, va găsi o comoară - este comoara veşnică, în-ţelepciunea vieţii.

Şi chiar dacă nu va şti să o descopere, stând de vorbăcu un înţelept, va rămâne cu un sentiment plăcut şi inex-plicabil de tulburător. Îmi aduc aminte de anii de şcoalăcând profesorii universitari umblau prin şcoli şi îi învăţaupe copii înţelepciunea vieţii. Au fost astfel de timpuri.Eram obligaţi să-i ascultăm, deşi vârsta nu.ne permite a săînţelegem cuvântările lor înţelepte. Dar mi-a rămas pânăastăzi acea senzaţie de magnetism. Era senzaţia de a des~coperi ce înseamnă înţelepciunea.

Ne vorbeau cu însufleţire, fără să "dreagă" cuvântareacu detalii care nu-şi aveau locul. Nu critic au circumstanţe-le şi oamenii, ci îşi dezvoltau ideile astfel încât cine doreaşi putea, urmărea modul de desfăşurare. În conversaţii pu-neau o părticică din sufletul lor şi se dăruiau. De atunci s-atrezit în mine un interes care m-a uimit. Acum aş putea să-I definesc - era interesul pentru existenţă.

Valoarea învăţăturii este determină de metoda de pre-dare. Depinde de structura sufletească a învăţătorului, fieel învăţător de şcoală sau mentor spiritual. Un învăţătorgrăbit pretinde, ordonă, dă calificative, dar pentru căpăta-rea de cunoştinţe nu este suficient.

De exemplu, dacă cineva ţine o conferinţă despre ali-mentaţia vegetariană, vorbeşte favorabil despre legume,despre proprietăţile lor, despre unitatea lor cu toate celelal-te, inclusiv cu omul, vorbeşte despre posibilităţile indivi-duale de a le alege, despre bucuria de a alcătui meniuri deo varietate infinită, ascultătorii vor fi captiV-aţide învăţătu-ra lui şi mâncarea va fi gustoasă.

Page 85: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Dar dacă acel conferenţiar impune cerinţe stricte, pre-tinde ca legumele să fie tăiate într-un anume fel şi nu altfel,el va ridica un zid între el şi ascultător. Şi dacă mai adaugăşi condiţiile vitrege, lipsa de bunăvoinţă a oamenilor; cri.zaeconomică şi problemele politice - toţi aceşti facton eXlS-tând - reţetele lui, excelente în sine, nu vor fi bune de fo-losit. .

Darul ideal al naturii - hrana vegetală - îşi va pierdeesenţa binecuvântată, dacă mâncarea este condimentată cugânduri rele. Legumele nu mai au nici un gust Puterea lorenergetică îşi pierde capacitatea de a sătura. Odată cu l~-gumele intră în mine si răutatea şi insatisfacţia bucătar~I~~.~

Acum câţiva ani, fiind la o recepţie, am avut poslblh-tatea să urmăresc felurile de mâncare şi modurile de pre-parare. Mâncarea a fost aproape în exclusivitate vegetaria-nă dar nimeni n-a rămas f1ămând. I-am urmărit pe bucăta-fii' şefi şi modul lor de comportare faţă de personal, ali-mente şi consumatori.

În ziua aceea era de serviciu un bucătar-şef sever şicorect. Personalul lucra în tăcere şi conştiincios. Totulmergea normal. Mâncarea a fost bună, dar ceva lipsea -gustul.

A doua zi a venit alt bucătar-şef. Avea o faţă luminoa-să ca o lună plină. Era încântat de ce făcea, de munca lui,şi se bucura că poate să dea o părticică din el pentru toatălumea de acolo. Nu şi-a cerut scuze pentru lipsa de condi-tii lipsa de bani şi alte o mie de lucruri, cum se întâmplă, , .,... .....de obicei. A stat în permanenţă cu nm, nu ne-a sacalt cubunăvoinţa lui, ci s-a comportat ca o mamă care urmăreştecu un zâmbet senin cum mănâncă copilul ei şi gândeşte:"Mănâncă cât vrei, puiule, şi să-ţi dea Dumnezeu ferici-re!"

Să stagnezi sau să evoluezi

Iubirea ce emana din el ni s-a transmis şi nouă prinmâncare. Era excepţională.

În zilele când era de serviciu acest bucătar, coada de laintrarea în restaurant se mişca mai încet. Şi nu pentru cătoţi stăteau liniştiţi la masă şi mestecau mai încet mânca-rea. Fără să-şi dea seama, oamenii se delectau cu mânca-rea, le plăcea compania, se plăceau pe ei înşişi şi deveneauvisători. Cei care aşteptau să le vină rândul să ocupe o ma-să nu se grăbeau să iasă afară la soare, intrau în conversaţiianimate unii cu alţii.

Totul se întâmpla datorită iubirii bucătarului. Bucăta-rul, un om de vârstă medie, plinuţ, arăta şi seara la fel deradios ca în timpul zilei, doar picioarele, zicea el, parcă aucam obosit.

Omul modern se grăbeşte să obţină cât mai mult şi câtmai repede. Viaţa s-a transformat într-o goană, indiferentcu cine şi cu ce. Cel care se grăbeşte nu înţelege de ce nuobţine ce doreşte. Nemulţumirea îşi face treaba rapid. Se-tea de câştig distruge atât demnitatea, cât şi valorile.

Graba se petrece din frică. Frica de a Întârzia te obligăsă alergi şi cu toate astea omul întârzie. Frica de a nu fipăcălit te obligă să dai din coate, cu toate astea omul ră-mâne păcălit. Iar frica de a scăpa ceva important din cauzasomnului te duce la insomnie. În final, chiar dacă rămânetreaz, oricum scapă ceva important. Asta e frica!

Eliberaţi-vă de frică şi de setea de a câştiga, eliberaţi-vă de lăcomie, de invidie, de insatisfacţie, de neştiinţa de avă bucura şi de teama că nu sunteţi în stare. Înarmaţi-vă cutenacitate şi determinare.

Page 86: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

l'li ,

Valorile vietii trebuie cautate,Orice întreg are binele şi răul său. A face o apreciere

unilaterală este o prostie. Prostul învaţă prin suferinţe.Cine apreciază pe alţii, cine pune într:-adevăr preţ pe

realizarea altcuiva, dar nici nu închide ochii la defectelelui, acela îşi înalţă demnitatea, căci cine înalţă pe altul, seînalţă pe sine. Cel care nu apreciază pe alţii, se coboară peel însuşi. Aici se ascunde nerealizarea ca personalitate,spaima că cineva este mai bun decât mine.

Nu confundaţi, vă rog, adevărul cu minciuna. Lumea eplină de palavragii care se laudă între ei. Şi cei care se su-praapreciază sunt din ce în ce mai mulţi. Adevărata valoa-re nu are nevoie de reclamă.

Cerinţa din lumea fizică - de afi mai bun - nu are nicio valoare în lumea spiritului. Acolo nu există lupta pentruîntâietate. Acolo, fiecare are drumul lui, necesar lui însuşişi în acelaşi timp tuturor.

La fel se întâmplă şi în lumea fizică, dar noi nu înţele-gem. Oricum eu sunt mai bun decât el. Apoi apare altul şimai bun şi lupta continuă.

Binele şi răul formează o unitate în toate. De exemplu,cărţile din domeniul spiritual sunt foarte accesibile şi astaeste rău, deoarece, citind prea multe, capacitatea de agândi se poate bloca. Mai ales atunci când cititorul consi-deră că un autor are mai multă dreptate decât altul, rară săştie să selecteze ce îi este necesm:.

Fiecare carte îţi dă câte ceva, dacă o treci prin sufletultău ca să găseşti sămânţa pusă acolo pentru tine. Pentru as-ta e nevoie să gândeşti.

Învăţarea pe de rost, dogmatică, a cunoştinţelor reli-gioase este un nonsens. Unii se pot supăra dacă cineva îiroagă să-i explice ceva. Consideră că e lipsă de credinţă şicu un necredincios trebuie să fii foarte sever. Istoria răz-boaielor religioase ar fi trebuit să ne înveţe multe lucruri,dar încă n-am învăţat. Cine se consideră mai înţelept decâtceilalţi, este orb şi esenţa lucrurilor tot n-a găsit-o. Iertaţi-lşi nu vă veţi mai simţi iritat.

Cineva care citează din operele unor autori renumiţi,poate să lase impresia că este un om inteligent, dar nu-iserveşte la nimic. Dacă cineva citează din Biblie, nu în-seamnă că deja este un om credincios.

Îi întreb câteodată pe bolnavi: "Cum se împacă soţul(soţia) cu mama dumneavoastră? " - "Bine, fiindcă mamaeste credincioasă." -mi se răspunde, ca şi cum cu asta mi-a spus totul. Transformând credinţa într-un scut, fiul saufiica închid ochii la greşelile mamei şi nu permit ca familialor, .lipsită de apărare, să fie desconsiderată. Cel mai multsuferă copiii. Pentru timpurile noastre este tipică şi situaţiainversă, când copiii unor părinţi atei, în speranţa că vor fiapăraţi, se lasă atraşi de diverse secte religioase şi estefoarte greu să mai fie scoşi din ghearele dogmei.

Omul căruia i-au fost insuflate idei dogmatice, devineun om crud, care se comportă necruţător cu cei de altă cre-dinţă. Ar trebui să ştie că nu din biserică porneşte credinţa,ci din inima fiecăruia. Credinciosul, care după slujbă înce.pe să bârfească sau se ia la bătaie, n-a priceput nimic nicidin credinţă, nici din el însuşi.

Page 87: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Adevăratele valori ale vieţii nu sunt la vedere. Cine şi-a creat o aureolă de om fără păcat şi impune şi celorlalţiînţelepciunea lui, adăugându-şi şi titluri, sigur va păcătuicândva.

Adevărata esenţă a vieţii poate fi descoperită prin eli-berarea de rău. De aceea, nu spuneţi că răul, care vă estepropriu şi dumneavoastră şi celor dragi, nu există, învăţ~ţisă înţelegeţi valoarea lui educativă şi eliberaţi-vă de el prmiertare.

După ce vă veţi fi eliberat, răul va străluci ca o piatrăpreţioasă.

Profunzitne şi superficialitate

Deseori sunt nevoită să-i supăr pe oameni, când lespun că atotştiutorii sunt, de regulă, superficiali. Majorita-tea lor îşi cunosc propriul caracter şi în viaţa de zi cu zi seconsideră persoane cu un cerc larg de interese. Le estegreu să-şi corecteze viaţa şi sănătatea prin iertare, fiindcănu au destulă răbdare să facă ceva temeinic. "E nevoie şide oameni ca mine" - se justifică ei. Aşa este, numai cărezultatul este pe măsura muncii pe care au depus-o.

,,Aş dori foarte mult, dar probabil, n-o să pot}} - îmispune cineva, care este un om bun, dar care caută să nuarate că este enervat. Dacă vă cunoaşteţi bine, veţi putea,dar trebuie să exersaţi. Viaţa este şi ea o şcoală şi la şcoală,dacă nu ştii, ei o notă proastă şi nu reuşeşti până nu înveţi.

Să stagnezi sau să evaluezi

Un om profund poate să nici nu ştie că este profund,dar tot ce întreprinde duce până la capăt. Şi dacă face ce-va în fugă şi nu-i reuşeşte, va încerca până va reuşi. Nu seva precipita imediat să caute alte posibilităţi. El ştie cădoar prin perseverenţă îţi atingi scopul.

Un om superficial trece de la o idee la alta. Nu ştiesă-şi asculte conlocutorul, în schimb ştie să vorbească.Vrea să vadă rezultatul înainte de a începe. Nu ştie să-şi asculte simţurile şi de aici nesiguranţa în rezultatelemuncii lui. Nu este capabil să-şi dezvolte logic o idee -nu-i stă în fire să cugete, fiindcă îşi recunoaşte doarpozitivismul şi îşi neagă negativismul. Vede greşelilealtora, dar la ale lui nici nu vrea să se gândească - cădoar este un om bun.

Aceste defecte constituie principalele stresuri ale oa-menilor superficiali, stresuri ce aşteaptă să fie eliberate. Şiatunci nu veti mai fi nevoiti să vă îndoiti de forta iertării., , "Superficialitatea este o trăsătură feminină, caracteristicăpersoanelor emoţionale care caută în viaţă calea cea maiuşoară.

Întrucât în cartea mea v-am relatat nu numai desprelogica vieţii spirituale a omului, dar şi despre Învăţăturalui Hristos despre Iertare, aveţi în vedere următorul lucru:cunoaşterea este corectă, atunci când ea acţionează înpractică. Iar în practică ea acţionează numai la cei care auînţeles. Înţelege numai acela care nu are raţiunea blocată.Raţiunea este blocată de frica că nimeni nu mă iubeşte. Iu-birea nu trebuie confundată cu sexul. Cine nu are aceastăfrică, înseamnă că frica lui a crescut şi s-a transformat înrăutatea că "nimic nu e cum aş vrea eu".

Page 88: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Prin iertare se acumulează experienţă de viaţă, sau în-ţelepciune, dacă omul trece totul prin sufletul lui. Muncaspirituală trebuie făcută din toată inima. ~acă ea va fi ~-cută conştiincios, bizuindu-te doar pe raţiune, corpul tăunu va fi pătruns de acea energie a iertării, care se simte lamodul fizic, nu va apărea eliberarea, uşurarea, şi ameliora-rea sănătăţii. "Credinţa trebuie să plece din inimă, nu dinraţiune, atunci este credinţă şi numai atunci este eficien-tă" - i-am spus odată, demult, unui străin care vorbea tottimpul despre credinţa şi spiritualitatea lui, în timp ce e~era bolnav de cancer. Eram atunci la începutul drumulUImeu şi argumentele lui m-au pus în încurcătură, eu nefiindsigură pe mine. Am rostit acest scurt adevăr şi am înţelesimediat ~ mă ajutaseră mentorii mei spirituali.

Acest om nu a înţeles adevărul meu, care era simplu,dar nici nu mai avea timp să aştepte. Ar fi meritat să fieajutat rapid, în această viaţă. Era un om ~oarte citit, ~asetot felul de cursuri, pentru a-şi perfecţ10na cunoştmţele,dar oricât de complexe ar fi fost ele, nu se înscriau înstructura simplă a corpului omenesc şi a vieţii.

M-a privit îndelung, fix în ochi şi ochii i s-au umplutde lacrimi. N-a scos nici o vorbă, s-a ghemuit în scaun, astat pe gânduri, apoi dintr-o dată şi-a îndreptat spinarea şimi-a spus scurt: ,,Ai dreptate". Nu i se spusese un luc~atât de simplu. Dar un om deştept este totdeauna receptIvla ceva nou, chiar şi atunci când este spus de cineva maiprost ca el.

Ratiunea este proprietatea creierului fizic. Înţelegândesenţa 'credinţei, ea ridică esenţa umană la un nivel nou,mult mai înalt.

Despre iertare,cea corectă şi cea incorectă

Mi se pune întrebarea: "Ce ziceţi, e bine cum iert?"Sunt nevoită să răspund: "Nu e bine. V'-aţi iertat mama şitatăl ca să vă însănătoşi ţi dumneavoastră. Când o să-i ier-taţi pentru ca lor să le fie bine, atunci va fi cum trebuie. Şiatunci o să vă faceţi şi dumneavoastră bine. "

Aşa este în viaţă, i se dă celui care dă, cel care ia ră-mâne cu mâna goală. Aţi apărut pe această lume ca să is-păşiţi răul părinţilor. Iertându-vă părinţii, scăpaţi de pro-priile neajunsuri, le faceţi lor un bine şi veţi primi şi dum-neavoastră însutit.

La fel trebuie iertate şi stresurile, mai bine zis, să lecereţi iertare că le ţineţi captive şi atunci ele se vor descă-tuşa. Dacă unui gând rău îi veţi spune drum bun, el o valua pe drumul cel bun. Dar dacă vă veţi obliga să-i cereţiiertare, strângând din dinţi, nu veţi avea niciun rezultat.Buna dumneavoastră intenţie nu este suficientă.

Trebuie înţeles că noi venim pe această lume ca să în-vătăm. A Învăta înseamnă a conştientiza obstacolul şi a-l, ,elibera.

Omul care năzuieşte să aibă o viaţă uşoară, în realital enu ştie ce vrea. Aşa-numita viaţă uşoară este un drum fărăoprelişti. O viaţă plină de bucurii, o viaţă rară nicio piedicăo au doar idiotii. Doriti o asemenea viată?" ,

Cu cât omul doreşte mai mult o viaţă uşoară, cu atâtatrage mai mult ceea ce doreşte,· până când raţiunea se de-gradează, ajungând la nivelul unui idiot. Priviţi femeile învârstă care suferă de tulburări de memorie, de

Page 89: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ateroscleroza creierului şi, în cele din urmă, de aşa-numitul marasm senil - ele au primit ce şi-au dorit. Viaţale hărăzise multe obstacole, ca să înveţe să simtă bucuriede pe urma faptelor şi realizărilor lor, iar ele oftează dupădrumul de aur al vieţii lor, până când corpul le va oferiacel ceva după care au tânjit. Acum nu mai au necazuripentru că nu mai au memorie, pe care noi o numim raţiune.La bărbaţi acest lucru se întâmplă mai rar. .

Cine aşteaptă ziua de mâine fără să ţină cont de greu-tăţile ei, ci mai ales pentru greutăţile ei, acela îşi va păstramintea limpede până la adânci bătrâneţi. Nu trebuie să neferim de greutăţi, nici pe noi, nici pe alţii. Rostul lor estesă ne pună la încercare şi să ne facă mai înţelepţi. Cinevrea să fie bun pentru alţii, face totul pentru ei şi nu-i lasăşi pe ei să facă eforturi, le face rău, fiindcă îi privează deexperienţa vieţii. Nimeni nu-i va spune mulţumesc. Sau,de exemplu, dacă un copil vrea să-şi dezvolte inteligenţa,grija excesivă a mamei lui sau a tatălui îl enervează, fiind-că el nu vrea să ajungă un idiot. Părinţii trebuie să-I înţe-leagă şi să nu-l considere un ingrat.

Evident că există şi oameni leneşi, cărora le place con-fortul, care cu mare plăcere îi lasă pe alţii să îi servească şicare nu se îngrijorează deloc de faptul că îşi încetinescdezvoltarea raţiunii. Cei care, sub masca bunătăţii, contri-buie la o astfel de îndobitocire, vor fi pedepsiţi de viaţă,căci viaţa este locul în care se sporeşte înţelepciunea. Eanu te întreabă dacă ştii ce este bine şi ce este rău, ea te în-vaţă.

Există şi oameni hiperactivi care sunt gata să facă ori-ce pentru a merge înainte în viaţă. Mă uit la ei, îi ascult şimă minunez de modul în care se ocupă ei de iertare. Ierta-rea trebuie să fie sfântă, aşa cum este şi viaţa, nu poţi s-o

Să stagnezi sau să evaluezi

. înveţi la repezeală. Iertarea făcută în fugă seamănă cu opromisiune politicoasă pe care o uiţi imediat, o faci doarc.asă arăţi ce caracter frumos ai. Iertarea făcută cu superio-rItate arţăgoasă, cât ofi ea de sfântă, se duce în patru vân-turi. Dumnezeu vede că, de fapt, omul nu vrea să seschimbe. La ce bun linişte sufletească, dacă el, omul, sim-te nevoia să fie materialist, să intre în cursa cu obstacole!El vrea să îşi arate puterea, vrea să strălucească, să pri-mească onoruri şi în acelaşi timp vorbeşte atât de bine, cuatâta evlavie despre iubire şi despre iertare, încât îl priveşticu admiraţie, ca în clipa următoare să înceapă să-I îrţjurepe ~el car~ nu l-a înţeles sau nu a avut chef să-i înţeleagăordmul. FIe că este vorba despre un copil sau un subal-ter~ - ei nu pot să acţioneze corect, deoarece în caz contrar,ahtIatul după putere nu ar mai putea să urle la ei.

Poţi să stăpâneşti în mai multe feluri, şi în ce te priveş-te pe tine însuţi şi pe alţii. .

P.J(empfu din viaţă

Acum câţiva ani l-am ajutat să se vindece pe un bărbat~u insu~cienţă renală, care vorbea foarte frumos despreIertare ŞIspunea că sănătatea i s-a ameliorat graţie iertării.în corpul lui se produseseră schimbări mari, în special înficat, dar nu erau suficiente pentru ameliorarea substanţia-lă a sănătăţii. .

I-am spus că încrederea lui în puterea iertării este încăslabă şi superficială, dar n-a fost de acord, fiindcă, dupăpărerea lui, această teorie este foarte corectă şi acum el în-ţelege altfel viaţa. Era un om bun, politicos. În clipa urmă-toare însă, vorbea despre implant de rinichi. N-am reuşit

175

Page 90: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

să-I conving că rinichii s-ar vindeca, dacă el şi-ar aduceaminte şi s-ar elibera de stresurile pe care dorea să le de-păşească prin răuţate şi dacă, prin iertare, s-ar elibera delupta dură cu viaţa.

El n-a înţeles că pentru a fi mai presus de rău, trebuiesă-ţi fie şi mai rău, iar pentru a fi mai presus de frică, tre-buie să devii rău. La orice nedreptate reacţiona ca un butoicu pulbere. -

A venit odată la mine cu· fiul său de zece ani. Copilul•stătea cuminte, foarte liniştit şi asculta ce îi spuneam tată-

lui său. Era un copil speriat de muştruluiala părinţilor.Apropo, copiii se tem cel mai mult de moartea părinţilor.Am văzut cât de. superficial îmi asculta tatăl sfaturile pecare eu i le dădeam pentru a se putea vindeca şi am înţelescă strădaniile mele sunt zadamice. Deodată, bărbatul a ur-lat înfiorător: "Băiete, ascultă ce spun oamenii deştepţi şiînvaţă, ca să nu/aci în viaţă aceleaşi greşeli". El n-a înţe-les că în aceeaşi clipă raţiunea fiului s-a blocat - tonul bru-tal l-a speriat şi l-a înfuriat pe copil; el nu putea să maiprimească sfatul bun al tatălui său. Îl educaseră într-o at-mosferă de permanentă tensiune.

Bărbatul înţelegea că boala sa de rinichi era rezultatulspaimelor trăite de el în copilărie. Dar nu înţelegea că îşiextenuează copilul la fel cum se procedase cu el, nu înţe-legea că vindecarea lui ar fi fost pentru copil cea mai bunălecţie de înţelepciune. Îi ordona fiului să înveţe din vorbeşi nu din fapte şi nu înţelegea că rezultatul obţinut era opuscelui dorit. Îşiiubea copilul, dar nu se iubea pe el. Cine nuştie să se iubească şi să se respecte pe sine, nu ştie nici să-iiubească pe alţii.

Să stagnezi sau să evoluezi

Viaţa trebuie să fie o mişcare în linie dreaptă. Principi-ile de viaţă trebuie să fie clare, curate, oneste, sincere şifără gânduri ascunse. O coloană vertebrală dreaptă aratăconcepţia de viaţă a omului, care, la rândul ei, îşi are înce-putul în tată.

Fiecare om reacţionează în felul său la obstacolele vie-

Imaginaţi-vă că nişte oameni merg pe drum şi în faţalor apare ca din senin un munte. Reacţia va fi individualăşi caracterizează convingerile fiecăruia.

Primul se sperie, îngheaţă pe loc, îl apucă disperareaşi îi este frică să înainteze. Viaţa lui se opreşte. Mai de-vreme sau mai târziu el va pieri, fiindcă energia vieţii tre-buie să se afle în mişcare. Stagnare a înseamnă pieire. Spa-ima a stins lumânare a vieţii.

Al doilea nu stă mult pe gânduri şi ia cu asalt obstaco-lul. Adunându-şi forţele, el urcă pe vârful muntelui, apoicoboară ca să-şi continue drumul vieţii. Dacă acest om îşiva analiza realizările şi va observa că distanţa parcursă nueste egală cu forţele irosite, putem spera că el va rămânepe gânduri.

Al treilea vede în obstacol un duşman. Se avântă înluptă ca să-Ilichideze, dar nu înţelege de ce muntele devi-ne şi mai mare, fiindcă nu ştie că el însuşi îşi cultivă răuta-tea. S-ar putea să distrugă obstacolul, dar se va distruge şimai mult pe sine. Nu este obligatoriu ca propria pieire săse vadă imediat.

Al patrulea se crede mai deştept şi mai inventiv saumai nefericit şi mai neajutorat decât alţii. Acesta încearcăsă ocolească obstacolul şi se grăbeşte să-şi reia drumul.Dar, imediat descoperă un nou obstacol şi acum este nevo-it să caute o altă cale de ieşire. Începe să alerge în jurul

Page 91: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

obstacolului şi n-are timp să privească în urmă ca să tragăo concluzie din ce a realizat. Pentru el graba este un fel deonoare şi o mândrie şi nu observă că înaintează încet pedrumul vieţii. Pentru a mări viteza şi a~i depăşi pe alţii în-cepe să facă tot felul de combinaţii, să aleagă căi greşite şiîncepe să se clatine pe drumul vieţii, îşi iroseşte în zadar ocantitate mare de energie şi strâmbarea coloanei lui verte-brale reflectă principiile lui de viaţă.

Al cincilea depăşeşte obstacolul şi îşi spune: "Ei poftim! Ăsta e semnul prostiei mele. Am făcut ca lecţia meade viaţă să fie atât de mare încât mi-am îngrădit eu însumidrumul. Trebuie să-mi corectez singur greşelile. "

El îi spune obstacolului: "Dragă învăţătorule, indife-rent cum ţi se spune şi de unde ai apărut - din sentimentulde vinovăţie, din frică sau din răutate, te iert că ai apărutîn calea mea. Înţeleg că ai apărut să mă înveţi. Dragă în-văţătorule, iartă-mă că nu am învăţat până acum lecţia pecare mi-ai dat-o. În loc să învăţ şi să devin mai deştept te-am transformat în prizonierul meu şi, ăsta sunt eu, te-amcrescut până când tu mi-ai dat un semnal despre greşelilemele sub formă de boală. Erai ca un fir de nisip, iar eu amadunat cu mâna mea noi şi noi fire şi te-am transformatîntr-un munte. Iartă-mă că abia acum mi-am dat seama degreşeala mea. Dragul meu corp! Iartă-mă că te-am făcutsă suferi din cauza neglijenţei mele". Aşa se elibereazăstresul şi se vindecă boala. Muntele din faţa lui dispare. Sepoate merge mai departe.

Acest om merge pe calea lui încet, dar liniştit şi raţio-nal. Se opreşte când trebuie să se gândească la ceva impor-tant, fiindcă ştie să aplice în practică înţelepciunea vieţii.În ochii unuia grăbit şi agitat el trece drept un leneş fericitcare are totdeauna noroc. Şi asta îl supără pe grăbit.

Să stagnezi sau să evoluezi

Totodată, fiecare om este liber să aleagă cum să semişte pe drumul vieţii şi de asemenea este capabil să simtăputerea iertării sale. Ea poate fi incredibil de mare.

Voi da două exemple care pot fi instructive chiar şipentru cei mai materialişti oameni.

Odată, după o conferinţă, o femeie s-a apropiat de mi-ne, mi-a arătat o piatră. La prima vedere nu mi-am datseama că este un calcul biliar şi ea m-a întrebat: "Ce fel derăutate este asta?" Am privit-o cu mimica unui om obositşi ea şi-a dat seama că nu am recunoscut piatra.

A venit mai târziu la clinică, după operaţia de vezicăbiliară, şi a început să se ocupe de eliberarea de stresuri,aşa cum o învăţasem eu. Peste câteva săptămâni a deschiscutiuţa în care îşi păstra "preţioasele" ei pietre şi a consta-tat cu stupoare că pietrele s-au măcinat. Rămăsese întreagădoar cea mai mică. Femeia a dedus imediat că se măcina~seră pentru că ea îşi iertase răutăţile. O cuprinsese o dorin-ţă înfocată de a se elibera şi de ultima răutate, tare ca pia-tra - simţise în ea puterea forţei iertării. Când a auzit cumse numeşte această răutate, a exclamat: " Cum de nu mi-am dat seama! Îmi aduc aminte foarte bine!"

O săptămână mai târziu a venit o altă femeie cu vezicabiliară perforată din cauza calculilor. Făcuse complicatiişi fusese operată de două ori. Din cauza vomei slăbi~efoarte tare şi abia se ţinea pe picioare. Era şi după două in-tervenţii chirurgicale. A învăţat foarte repede să ierte. Pes-te o săptămână, când a venit iarăşi la mine, i-am povestitintâmplarea cu prima femeie. Mi-a spus: ,,Aha, de aceeapiatra mea cea mare s-a sfărâmat în aceste ciudate pietri-cele rotunjite". Văzusem piatra cea mare cu un diametrude 2 - 3 cm - era tare, foarte tare; ca să o spargi ţi-ar fi tre-

Page 92: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

buit un ciocan mare. Femeia asta auzise multe lucruri de-spre iertare, şi se ajuta, dar, din păcate, o făcea numai casă-şi continue şi mai necruţător lupta ei cu viaţa. Piatra deîncercare pentru ea era autoritatea excesivă a mamei ei, ca-re se purta rece şi exigent faţă de necazurile altora, inclu-siv ale fiicei sale. Lupta comună a acestor două pietre tarile-a adus pe ambele femei într-o situaţie foarte gravă.

Despre oam.enii m.inune fara cusur

Mi se întâmplă foarte des să am lungi discuţii lămuri-toare - care oferă şi posibilitatea de a opta - cu unii bol-navi care sunt ideali.

Pe cine numesc aşa şi de ce?Este vorba despre omul care stă în spatele zidului său

energetic, ca şi când ar aştepta să fie atacat, nu-mi urmă-reşte gândurile, ci, dimpotrivă, aşteaptă sfârşitul discursu-lui meu ca să spună iritat: "Eu nu am astfel de stresuri! Eunu învinuiesc niciodată pe nimeni şi nu mă supăr nicioda-tă. Iar părinţii mei nu au nimic de-a face cu asta, eu nu l-am mai văzut demult. După câte îmi amintesc, mama meaa fost totdeauna bună". O afirmaţie atât de categorică, ca-re nu admite nici o replică, este o lipsă de dorinţă de a-ţirecunoaşte propriile greşeli. Aceasta este a doua faţă a re-fuzului de a ierta. Dacă eu nu am făcut greşeli, atunci nicinu am de ce să iert!

Să stagnezi sau să evaluezi

Reţineţi că unicul păcat pe lumea aceasta îl constituierefuzul de a ierta!

Apare din ce în ce mai des situaţia când nu-ţi găseşticuvintele, iar intonaţia nu este înţeleasă. A-i spune verde-nfaţă unui astfel de om nu se poate - se supără. Iar el nuconsideră supărarea ca fiind o răutate. Teama lui că cinevaîi vânează greşelile se transformă în răutate, dar şi acestlucru îl neagă. Stă încăpăţânat în spatele zidului său, l11i-jind ochii cu răutate, şi nu este în stare să recunoască că elsingur a venit la mine, din cauza bolii, şi că nu l-am che-mat eu.

Nu vorbesc despre materiali ştii care încă nu au ajunsla înţelepciunea spiritului, ci despre oamenii care se auto-intitulează spiritualizaţi. Sunt spiritualizaţi în sensul că şi-au dat seama care este direcţia, dar trebuie să scape de de.,fectele de vedere spirituală, în caz contrar, în curâncl, nuvor mai putea distinge. nici direcţia.

Mă nelinişteşte serios acea euforie cu care tineretul semişcă pe drumul spiritualităţii. Întrucât cei vârstnici îiconsideră întotdeauna ca o generaţie pierdută, tinerii auavut dintotdeauna dorinţa de a dovedi contrariul. Şi întru-cât vârstnicii se consideră invariabil mai înţelepţi, nu-şigăsesc răgazul să-şi reconsidere în mod critic hotărârea.Acţiunile tinerilor se transformă într-o goană rapidă dupăpropriul ţel, asemeni unor cai ce galopează cu ochelari laochi şi emoţiile îi orbesc, îngustându-Ie şi mai mult câm-pul vizual şi aşa redus. Şi dacă pe marginea drumului spi-ritual se iveşte un om în vârstă, care le doreşte cu adevăratbinele şi care încearcă să mai încetinească năzuinţa super-ficială a tinerilor, atunci, în cel mai bun caz, este pur şisimplu luat în derâdere sau în cel mai rău caz, i se pune pi-edică.

Page 93: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Dacă tânăruI nu vrea să recunoască faptul că experien-ţa lui de viaţă constituie o valoare şi face pe deşteptul,atunci atrage asupra sa lecţia suferinţelor. Din păcate, nu-mai un înţelept ştie că din fiecare prostie are ce învăţa.

Impetuozitatea nu este o caracteristică a tinerilor. Im-petuozitatea este frica de a nu întârzia, de a nu rămâne cubuzele umflate. Oameni impetuoşi se întâlnesc peste tot îndrumul vieţii, şi în mişcarea spirituală, şi ei pot fi recunos-cuţi după faptul că sunt fals patetici, nemulţumiţi, veşnicgrăbiţi, exageraţi, lăudăroşi şi hiperemoţionali.

Unii păşesc atât de euforici pe calea spiritualităţiipărându-li-se că văd succesul, încât încep să gonească îna-inte cu viteză, şi acest lucru nu le permite să înţeleagă că.demult s-au abătut de la drumul drept şi acum se află pe ocale greşită. Cel care îşi închipuie că prin el ar curge nega-tivitatea altora, merge pe o cale greşită până va înţelege căel însuşi, prin gândurile sale rele, atrage răul. Extazierea înfaţa propriei persoane este un lucru periculos, de aici creş-te invidia pe cei mai norocoşi, nemulţumirea faţă de ceicare nu-i apreciază calităţile sale excepţionale şi setea derăzbunare, care nu are un destinatar concret. Cineva trebu-ie să fie vinovat!

În caruselul vieţii, alţii se dovedesc a fi atât de prinşide energia lor nepotolită., încât nu există lucru despre careei să nu aibă de spus un cuvânt cu greutate. Slăbiciuneaemoţională orbeşte. Unui astfel de om mersul uniform spreo cunoaştere profundă îi este necunoscut. El nu stă o clipăsă se lămurească ce e cu bolile şi cu necazurile, atât ale lui,cât şi ale celor din familie ca, prin intermediul lor să cape-te înţelepciune. Calul iute - sufletul - îl poartă pe caleaalunecoasă a emoţiilor, iar spiritul priveşte trist de pe mar-gine şi aşteaptă.

Mişcarea este baza existenţei spiritului, stagnareaînseamnă moarte.

Mişcarea noastră pe drumul vieţii este determinată descopul pe care îl are spiritul. De aceea este foarte greu săschimbi convingerile omului. Acest lucru nu-l pot· facenici ceilalţi oameni, nici schimbarea orânduirii de stat, îlpoate face doar omul însuşi, dacă se cunoaşte pe sine şidacă îşi cunoaşte locul în lume.

Poţi să schimbi direcţia, ca girueta, poţi să-ţi ascunziscopurile de dragul avantajelor materiale, dar spiritul arescopul său - să înveţe şi, dacă lecţia vieţii nu a fost însuşi-tă, atunci, cândva, la momentul potrivit, se va deschide dinnou uşa tainică a fostelor convingeri.

Atunci se vor face auzite diverse aprecieri. Unii vorspune: "El a devenit deja un om atât de bun. A câştigatîncrederea tuturor". Alţii vor spune: "În sfârşit, a redeve-nit un om normal. A fost complet fals, mai bine să fie aşacum este el de fapt". În prima categorie intră cei care sepretează la înşelătorie şi îşi vor primi lecţia de viaţă prinînşelătorii. A doua categorie porneşte de la realitate şiapreciază sinceritatea. Lor le va fi mai uşor să-şi însuşeas-că înţelepciunea pe care o caută. Dacă· vor gusta din fruc-tele amare oferite de lecţia aspră a convingerilor lor, vordeveni exact opusul şi vor fi fermi în alegerea drumului.

Astfel, dintr-un infractor poate să se nască un sfânt,dintr-un procuror sever- un învăţător blând. Prin purifica-re sufletească aceşti oameni au trecut de la nivelul emotii-lor la cel al sentimentelor. Ei nu vor mai spune: "C;edcă ... "Vor spune: "Eu ştiu".

Page 94: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Ce este e-moţia şi ce este senti-mentu1?

"Ce diferenţă este între ele?" - vor întreba cu uimirecei care ar vrea să se certe cu mine şi să demonstreze căeste acelaşi lucru. Obiceiul de a pune semnul egalităţii în-tre cele două noţiuni previne din faptul că nu obişnuim săcugetăm asupra gândurilor noastre. Noi, aşa numiţii oa-meni civilizaţi ai secolului al XX4ea, ne-am dezobişnuitsă facem acest lucru.

După părerea dumneavoastră, ar fi putut să supravieţu-iască strămoşii noştri rară să ştie de viaţa sufletească şi fă-ră să cugete asupra ei? Ei ne-au lăsat ca moştenire o înţe-lepciune nepieritoare, iar noi nu vrem să o folosim, deoa-rece, chipurile, noi i-am depăşit. Daţi-ne alta, mai nouă!Este o realitate că omenirea devine tot mai matură, dar numai înţeleaptă - noi nu facem decât să ne complicăm viaţaşi considerăm că asta este înţelepciune. Confundăm raţiu-nea cu înţelepciunea vieţii. Din cauza progresului tehnicrapid dezvoltarea spirituală a fost încetinită, fiindcă am în-ceput să negăm spiritul. Credinţa s-a transformat într-omodă ce a cuprins mase mari de oameni şi toată lumea sebucură de această iluzie. La fel şi biserica.

Care este folosul unei credinţe lipsite de sens? Căutămîn permanenţă ceva nou, ceva care să ne atragă şi aruncămla lada de gunoi vechile înţelepciuni.

Ni se pare că meditaţia, răspândită în !oată lumea por-nind din ţările din Orient, este ceva nou. In realitate însă,meditaţia este o denumire străină şi înseamnă cugetare. Nueste altceva decât o noutate veche, venită la noi din Orient.Întrucât tradiţiile şi obiceiurile din ţările calde se deose-

Să stagnezi sau să evoluezi

besc de ale noastre, meditaţia a fost şi ea preluată şi perce-pută ca un fenomen misterios şi tentant.

Cred că experienţa cugetării, specifică fiecărei ţări şifiecărui popor şi care s-a format în decursul mileniilor ,trebuie să fie mai apropiată în spirit şi mai eficientă. Noiam crescut, ca şi plantele, pe un anumit sol şi numai el nepoate ajuta să facem boboci mulţi şi să înflorim. Dacă vomîmprumuta, fără să gândim, tot ce este străin, nu vom învă-ţa. Şi a învăţa doar pe jumătate este un lucru nociv.

Sfârşitul secolului al XX-lea are nevoie de descoperi-rea raţiunii şi valorificarea uriaşelor posibilităţi ale creie-rului.

Omul din Nord trăieşte În frig, Întuneric şi izolare.Aceste condiţii sunt favorabile pentru dezvoltarea

raţiunii. .Iertarea este o soluţie la nivelul sentimentelor prin

raţiune şi cu ajutorul raţiunii.Sentimentul este linişte sufletească, iar meditatia

este dezlănţuirea simţurilor. Este ca un val ridicat de ~nvânt puternic. Sentimentul şi emoţia sunt cele două laturiale lumii simţurilor.

Omenirea trăieşte la nivelul emoţiilor. Fără a fi conşti-enţi, noi năzuim spre un nivel profund al sentimentelor.Câteodată însă, doar vorbim despre sentimente, în realitatetânjim după emoţii mari şi frumoase. Unii le doresc cu în-focare, alţii se tem de ele. Pentru unii un sentiment mareînseamnă emoţie, pentru alţii emoţia este un sentiment.Sunt cei doi poli opuşi ai aceluiaşi întreg.

Cel care a ajuns să facă deosebirea de principiu întreele, se va înţelege bine pe el însuşi şi-i va înţelege şi pe ce-

Page 95: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ilalti. În linii mari, ca oameni, suntem foarte asemănători.La ~ examinare mai atentă suntem însă foarte diferiţi. Deşine considerăm deştepţi, toţi mai trebuie să învăţăm.

Copilul spune: "Ştiu".Tânărul spune: "Ştiu".Bătrânul spune: "Ştiu".Cel cu studii primare spune: "Ştiu".Cel cu studii superioare spune: "Ştiu".Înţeleptul spune: "Ştiu".Savantul spune: "Ştiu".Cel cu capacităţi extrasenzoriale spune: "Ştiu".Şi pe câte tonuri se poate spune! Unii îşi expun cunoş-

tinţele cu atâta claritate şi atât de prietenos, încât te atrag.Alţii scot pe gură câte un porumbel de nu-ţi mai vine sămai spui nimic.

Omul care a devenit mai înţelept datorită experienţeilui de viaţă, adică omul spiritualizat, nu spune nimic - elştie.

Toată lumea ştie, dar cunoştinţele fiecăruia, chiar înacelaşi domeniu vor fi diferite. Un om cu adevărat deşteptnu-şi va sublinia deşteptăciunea, pentru că cel care vede,vede şi aşa, iar ce vede un orb - nu mai are importanţă.

Imaginaţi-vă o sală de conferinţe înţesată de lume şitoţi îl urmăresc pe conferenţiar. Niciunul nu-l va vedea lafel ca celălalt, fiecare vede în felul său, de la nivelul său.Şi dacă ai cere părerea fiecăruia, deosebirile ar fi şi maifrapante, întrucât aprecierea este influenţată de caracterulomului, de experienţa lui de viaţă, de emoţii şi sentimente.

La fel şi cărţile. De exemplu, cea pe care o aveţi acumîn mână. Unul va râde, altul va plânge, altul se va supăra,altul se va bucura, fiindcă şi-a găsit un suport ca să poatămerge mai departe. Unii vor fi disperaţi după ce vor des-

Să stagnezi sau să evaluezi

coperi câte greşeli au făcut în viaţă. Alţii vor fi revoltaţi,fiindcă au reţinut din carte că li s-a pus eticheta de om rău.Iar alţii, mulţi, nici nu vor pune mâna pe ea. Şi-au formatdeja o părere, auzind ce spun alţii. Pe foarte mulţi, după ceau citit cartea, i-a apucat frica la gândul că iertarea nu stăîn puterea lor - încă mai confundă unele lucruri şi Dumne-zeu ştie ce se poate întâmpla ...

Spaime, 'spaime, spaime! Nici nu apuci să te pregă-teşti ment?ll pentru iertare şi imediat apare spaima şi dis-truge complet toată minunea.

Uitaţi-vă câte emoţii! Trăim la nivelul emoţiilor, lup-tăm cu duşmani inexistenţi şi nu ne dăm seama că noi i-aminventat.

Mulţi îmi spun: "Mulţumesc pentru carte! Acum ştiude unde vin necazurile mele. Până acum am bănuit doar,acum ştiu. JJ În ultima propoziţie se formulează clar ce necaracterizează pe noi toţi - la nivelul simţurilor suntem în-ştiinţaţi sub forma unei bănuieli, dar nici până azi oameniinu cred în ea. "Imediat după ce am citit cartea, am şi cre-zut. "

Lipsa credinţei este problema omului contemporan.Cel care şi-a însuşit filosofia vieţii în şcoală are nevoie decunoştinţe solide - aceasta este caracteristica vremurilornoastre. Când cunoştinţele sunt foarte concrete şi pot fi fo-losite, ele vor fi asimilate imediat. Şi, fără să se aştepte,omul crede în bine. După câteva luni, viaţa şi sănătatea luise normalizează rapid. 1 se întăreşte. tot mai mult convin-gerea că aceste cunoştinţe îi dau posibilitatea să se vindececu ajutorul gândurilor.

Page 96: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Cunoaşterea este ştiinţa de a merge în direcţia bună.Cunoaşterea îţi dă linişte sufletească.Liniştea sufletească este un sentiment.

Să stagnezi sau să evoluezi

te oare o înţelegere calmăa ceea ce înseamnă frică? Estecunoaşterea cea care îi dă înţeleptului linişte sufletească?Acesta este sentimentul.

Dacă nu aveţi imaginaţie, închipuiţi-vă că sunteţi vic-tima unui incendiu. Şi apoi că sunteţi pompierul care ştiece înseamnă focul şi care în toiul incendiului se comportărational. Dacă, acolo, el s-ar lupta cu propriile lui frici, in-,cendiul ar lua amploare.

Pentru o diferenţiere şi mai clară a emoţiei de senti-ment, comparaţi prin aceeaşi metodă, de exemplu, senti-mentul de vinovăţie, răutatea, susceptibilitatea cu oricarealt gând exprimat mai simplu sau mai complicat prin cu-vinte.

Şi acum să ne gândim la iubire. Imaginaţi-vă iubireala nivelul emoţiilor şi apoi iubirea la nivelul sentimentelor.Prima produce excitaţie şi fantezii erotice, după care ur-mează creşterea activităţii fizice, dezlănţuire şi, în final,tristeţe şi o senzaţie de pustiire. A doua face ca sufletul săfie năpădit de o senzaţie de fericire nespus de caldă şi deînţelegerea faptului că iubiţi şi sunteţi iubit. Nu poate exis-ta altceva mai înăltător.

Dacă ştim să delimităm emoţiile de sentimente, ştim şisă ne descurcăm în problemele noastre de viaţă. Dacă nuŞtim va trebui să învătăm. Va trebui să ne obligăm să ''1-, ,crăm asupra gândului şi să o facem până când ne va fi d, -ră deosebirea.

Omenirea este ca o mare. Marea este perfecţiune. Eaeste veşnic schimbătoare şi totodată înfricoşătoare. Eapoate fi netedă ca oglinda şi este de ajuns o pală de vânt,că au şi apărut valurile. În scurt timp se poate dezlănţuifurtuna. Marea este ca omenirea, tot ce este superficial stă

Page 97: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

la suprafaţă, tot ce este temeinic se află în profunzime.Evident există şi niveluri intermediare.

Vântul este greutatea vieţii, lecţia de viaţă. Doar vân-tul face din emoţii un stres. Stresul apare numai din emoţii.

Cine şi-a învins frica, a învăţat să înoate.Cine s-a eliberat de frică, a.învăţat să se scufunde.

Scufundători sunt însă puţini ... Fundul mării este caun vis. Nu oricine se încumetă să viseze, mai degrabă vorspune că nu -i interesează fundul mării, că şi aşa au destu-le griji pe uscat. Între nivelul emoţiilor şi nivelul sentimen-telor se află o barieră - frica.

Cine se încumetă şi ştie să se scufunde, nu va fi ajunsde furtună. Cu cât se va scufunda mai adânc, cu atât nu-iva mai păsa de furtună. Nici cel mai înalt val nu ajunge ni-ciodată la fund.

Suprafaţa mării este nivelul emoţiilor, care la fiecarepală de vânt răspunde prin valuri. Cu cât vântul este maitare, cu atât mai puternice sunt emoţiile şi acţiunea lorpoate fi distrugătoare. Cu cât înotătorul este mai neştiutor,cu atât mai mult se teme pentru el şi pentru ceilalţi. Un omsperiat îşi pierde capacitatea de a gândi, îşi pierde raţiunea.Evaluând totul de pe poziţia lui, va vedea în orice scufun-dător pe unul care se îneacă şi care trebuie salvat. Şi nu es-te capabil să înţeleagă de ce cel care a fost salvat se smul-ge din mâinile lui şi în final se supără că a fost salvat. Lafel procedează şi cei care, fără să întrebe dacă este nevoiede ajutorul lor, se consideră buni fără să-şi dea seama că înrealitate pe ei îi mână frica de a fi rău sau frica nimeni numă iubeşte. Această frică îţi cere să fii bun, ceea ce n-ar fi

Să stagnezi sau să evoluezi

rău în sine, dacă nu ar fi o frică ce te striveşte. În acest caz,bunătatea este doar o aparenţă, un fals.

Fundul mării constituie nivelul sentimentelor. Cine s-aeliberat de frică, va fi capabil să se scufunde. Cu cât îşi vaperfecţiona mai rapid tehnica, cu atât va căpăta o mai ma-re îndemânare. Cu cât va dori mai mult să exploreze adân-curile, cu atât mai răbdător va năzui spre ţelul său şi cuatât succesul va fi mai mare. Aşa se întâmplă cu toate înviaţă.

Acum, străduiţi-vă să vă găsiţi locul în această mare.Încercaţi să vă lămuriţi de ce sunteţi la acest nivel şi ceprobleme au apărut din cauza asta.

Fiţi cinstiţi cu voi înşivă şi atunci îi veţi putea înţelegeşi pe alţii.

Feminitatea şi masculinitateaca atu sau anna

Majoritatea femeilor se află la nivelul emoţiilor şi nuştiu să-i înţeleagă pe bărbaţi.

Majoritatea bărbaţilor se află la nivelul sentimentelorşi nu ştiu să le înţeleagă pe femei.

Şi unii şi alţii au vâslit împreună acuzându-se reciproc,încercând să-I facă pe celălalt să semene cu el. Ducând do-rul unor sentimente mari, se târăsc reciproc în valurile dez,.Iănţuite ale emoţiilor şi se duc la moarte sigură. Primelecare încep să acuze sunt femeile. Ele găsesc că soţul loreste insensibil, Îară inimă, are obrazul gros, este grosolan,neşlefuit, nu iubeşte, etc. Tonul, la început glumeţ, devinedin ce în ce mai tăios deoarece, chiar dacă au fost semnale,soţul nu s-a corectat şi nu a început să o iubească aşa cum

Page 98: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

ar fi vrut ea. Destul de repede soţul găseşte cum să-i răs-pundă şi, de regulă, niciunul nu-şi dă seama că celălalt ros-teşte doar înţelepciunea lui de viaţă. Faptul că noi am venitpe lume doar pentru a învăţa unul de la celălalt nu poate fiînţeles de niciuna din părţi.

Dacă femeile ar fi conştiente de nivelul lor, ar înţelegecă din punct de vedere spiritual ele· sunt în urma bărbaţilorşi, conform legilor vieţii, cel care a rămas'în urmă va ţâşnimai repede în faţă. Atunci ele ar învăţa cu râvnă din înţe-lepciunea de viaţă a bărbaţilor şi nu i-ar mai potopi cu în-vinuiri. Comportamentul deosebit de activ al femeilor mo-derne confirmă această afirmaţie.

Să nu ne grăbim cu concluzia că femeile ar fi lipsite desentimente, iar bărbaţii de emoţii. În fiecare femeie existătatăl ei = spiritul ei şi nivelul sentimentelor. Şi în fiecarebărbat există mama sa = sufletul lui şi, deci, nivelul emoţi-ilor. Graţie spiritului său, fiecare femeie are scopuri binedeterminate şi vede viaţa în profunzime. Datorită sufletu-lui său fiecare bărbat este neliniştit şi vede viaţa în am-ploarea ei.

Natura ne-a dăruit totul- doar dacă am şti să înţe-legem viaţa!

Bărbatul o priveşte pe femeie cum priveşte joaca valu-rilor pe mare şi acest lucru îi produce emoţii pozitive. Unbărbat deştept ştie că nu exista mare fără valuri şi nu existăfemei fără emoţii. Un bărbat deştept o învaţă pe femeie săse ridice la nivelul sentimentelor şi face acest lucru în modinteligent, fără să o umilească, fără să o forţeze, fără să ocompare cu alte femei, rară să-i scoată în evidenţă prostia -într-un cuvânt, .rară să-i provoace durere. Dacă prostul

Să stagnezi sau să evaluezi

provoacă durere, deşteptul nu răspunde cu aceeaşi monedă.Deşteptul are simţul propriei demnităţi, care nu-l lasă săstrângă răutate în suflet şi de aceea comportamentul lui es-te înţelept.

Bărbatul care are sentimentul de vinovăţie şi teama cănu va fi iubit dacă nu-i face femeii pe plac, îi oferă ei po-sibilitatea să se salveze şi astfel el îşi blochează propriaevoluţie pe calea vieţii. Acum, bărbatul are două posibili-tăţi - să lupte sau să se predea.

Tipul de luptător se îmăieşte repede dacă îi apare o pi-edică în cale. El nu ştie că răutatea apare numai la cel carenu este lăsat să înainteze. Răbufnirile de furie ale bărbatu-lui. manifestate prin bătăi, tortură, batjocură, nu sunt al-tceva decât un mod de a se elibera de răutate pentru a ră-mâne în viaţă. În aceste cazuri femeia are ocazia să audăcuvintele: "nu eşti femeie!". Frica reciprocă: "nu mă iu-beşte" nu o lasă pe femeie să iubească şi nu-l lasă pe băr-bat să primească iubirea.

Cel care se predă se acumulează mai încet răutate de-oarece, la început, femeia este mulţumită că soţul ei o as-cultă, iar soţul, emoţional, devine ca o femeie şi iubirea eise stinge. Un soţ mult prea bun nu va mai fi un adevăratbărbat. Când un soţ este supărat, el mai este încă în staresă meargă înainte, curăţându-şi drumul prin forţă, dar cândse află sub papuc îi este sortit să piară şi în acelaşi timp eldistruge şi soarta copiilor săi. Bolile lui sunt mult mai gra-ve şi mai periculoase, deoarece ele evoluează silenţios.

Ascultarea exagerată şi supunerea exagerată sunt peri-culoase mai ales pentru bărbaţi. Un astfel de bărbat va fica o maşină care funcţionează bine în societate şi în fami-lie până se schimbă situaţia. Cu noua situaţie nu este înstare să se obişnuiască şi atunci piere. Frica lui că ceilalţi

Page 99: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

nu-l iubesc - de vreme ce el nu le mai poate face hatârul -îi blochează într-atât raţiunea, încât apare o deviere psihicăsau o boală. Şi atunci nimeni nu-i va mai putea dovedi căare nevoie de la el.

Dacă omul este neclintit în convingerea lui că iubireaeste doar producţie şi consum de bunuri materiale, la pri-mul eşec sufletul lui se va sparge în bucăţi. Pentru el viaţaîşi pierde sensuL Ce este aceea iubire - nu ştie.

Criza profundă a materialismului scoate nemilos înprim plan acest tip de om.

Despre el se spune: !JTotdeauna a avut un caracterfrumos şi bun. Nu ar fi trebuit să i se întâmple ceva rău.N-a omorât nici măcar o muscă. Totdeauna a fost îngrijitşi harnic. !JIar eu le răspund: !JDa, dar starea lui vă îngri-jorează de mult timp. Ani întregi aţi încercat să-i însuflaţiviaţă. Aţi vrut să faceţi om din el, fiindcă el se oprise dincalea vieţîi lut." Şi aşa şi este. O maşină ascultătoare, co-modă se transformă pe neobservate într-o umbră omeneas-că, fapt ce face ca familia să intre în panică văzându-1 clarcât de repede se stinge. Poate fi atât de fragil doar cinevacare are spaima că nu este iubit şi care crede că îşi câştigăiubirea printr-o supunere de rob.

Aici trebuie subliniat faptul că mentalitatea de sclavnu are nici o legătură cu orânduirea socială. Nici socialis-mul, nici capitalismul nu sunt vinovate. Ce aflăm acum es-te că mentalitate a de sclav a existat şi în epoca socialistă şiexistă şi în cea capitalistă. Cel care, în vieţile anterioare,şi-a învăţat lecţia amară a supunerii, nu va sta ca un robsmerit nici în faţa uşii socialismului, care s-a închis, nici înfaţa pungii cu bani a capitalismului, care s-a deschis.

Iertaţi-i fragilitatea acestui om, ea a fost provocată despaima că "viaţa nu-l iubeşte!J şi cereţi-i iertare că l-aţi fo-

Să stagnezi sau să evoluezi

losit rară să ştiţi ce faceţi. E o muncă imensă! Un lucru,care şi aşa este fragil, nu trebuie îndoit în toate direcţiile şide mai multe ori, pentru că se rupe. De aceea nu-l tulburacu scuzele tale, mai bine cere-i iertare în inima ta. Oameniide sacrificiu vor să sufere, ei au nevoie să li se recunoascăsuferinţele, ele fiind semnul devotamentului lor. Dacă v-aţi eliberat într-o măsură suficient de mare de stresurile ca-re vă supără la aproapele dumneavoastră, dacă sunteţi ca-pabili să apreciaţi realist situaţia, înseamnă că între timpaproapele deja s-a schimbat. Acum puteţi să vorbiţi des-chis şi sincer. El a devenit flexibil.

Să ştiţi şi faptul că, dacă un asemenea om este din fa-milie, atunci toţi aveţi nevoie de o asemenea lecţie de viaţă.Gândiţi-vă la ceea ce vă învaţă el, eliberaţi-vă de stresurişi corectaţi-vă greşelile.

Sacrificiul, indiferent de sex, este întotdeauna negati-vism. Cine nu înţelege acest lucru suferă mai întâi el însuşi,apoi îi face şi pe alţii să sufere. Şi cel care, la început, adorit să-l supună pe cel ascultător, să-I subordoneze pe celsmerit, îl va supune şi se va bucura de succesele sale. Şi,vai, cât de dureros va fi pedepsit. El însă va crede că este onedreptate oarecare a vieţii.

Spiritul nimănui, nici chiar al celui mai agresiv om, nuare nevoie ca cineva să se umilească în faţa lui, deoarece,prin comportamentul său, cel care se umileşte, automat îlumileşte şi el pe celălalt. Cel care-i umileşte pe alţii nu seînţelege pe el însuşi, aşa cum nu se înţelege nici cel care seautoumileşte, şi uite aşa oamenii se miră cum de un omatât de bun a putut să sufere din cauza altcuiva. Ca să măexprim mai clar - un sclav slugarnic a călcat în picioaredemnitatea stăpânului şi a fost pedepsit pentru aceasta.

Page 100: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Când femeia va înţelege că bărbaţii se află la alt nivel,la care ar vrea să ajungă şi ea, abia atunci, eliberându-sede spaime, va începe să se cufunde în adevăratul univers alsentimentelor. Valoarea câştigului constă în faptul că ea,cu propria ei mână, a înlăturat opreliştile. Bărbatul care areidei preconcepute în legătură cu sexul feminin va dori, deregulă, să facă în aşa fel încât femeia să-i semene. Este caşi cum un scufundător, ieşind din adâncuri, ar înhăţa-o pefemeia care înoată la suprafaţă, ar trage-o după el la fundşi pe urmă s-ar mira de ce ea este aşa de neemoţională, denefeminină şi de rece încât nu poate fi iubită. Bărbatul ca-re face uz de forţă o distruge fizic pe femeie.

Nimicirea spirituală - aceasta este soarta femeilorumilite, chiar dacă ele, în virtutea obiceiurilor şi obişnuin-ţelor, nu se consideră umilite. Când sunt alături de bărbaţii

,lor, foarte multe arată ca nişte păpuşi frumoase care sestrăduiesc să le fie pe plac, indiferent de dispoziţie şi degust. Femeia modernă, în pas cu moda, aduce cu un bărbat,este îngrijită şi teatrală. Moda distruge omul din ea. Cui îiest~ pe plac o asemenea femeie, nu va mai putea de ferici-re. In orice caz, la început. ..

Un bărbat efeminat şi o femeie masculinizată sunt lafel de nefericiţi, amândurora le va fi foarte greu să se punăîn valoare.

Noi înşine ne alegem tovarăşul de viaţă, ca şi părinţii.Spiritul alege în funcţie de ce vrea să înveţe. Când suntemîndrăgostiţi, ne sunt dragi până şi greşelile iubitului. Tre-buie să treacă mult timp până ne cunoaştem. În timpulacesta, spiritul ne arată care este înţelepciunea vieţii. Eaconstă în faptul că venim pe lume să iubim în celălalt acelrău pe care dacă îl îndreptăm, ne înălţăm spiritual. Spiritulne mai dă şi posibilitatea să ne schimbăm opţiunea, dacă

Să stagnezi sau să evoluezi

raţiunea ne spune că avem nevoie de o altă lecţie. Spiritulnostru nu greşeşte. Oamenii greşesc atunci când schimbăiubirea cu avantajele materiale.

Chiar de la începutul căsătoriei, în viaţa de toate zilele,începe să ne· conducă raţiunea noastră blocată de spaimemateriale şi unele greşeli simpatice ale tovarăşului de viaţă,care ar trebui să ne facă mai înţelepţi, se transformă deo-dată în teribile obstacole şi începe lupta în care niciunulnu-şi mai alege mijloacele.

Viaţa este mişcare. Cine îşi îndreaptă greşelile mergemai departe. Numai acela, care ştie să îşi cheltuie forţeleîn funcţie de gradul de dificultate al întâmplărilor vieţii,dă dovadă că a învăţat să distingă ce este valoros şi vafi capabil să aprecieze şi ce au făcut ceilalţi. El va de-veni ziditor şi nu distrugător.

Dacă un. copil va fi lăsat să facă o treabă, indiferentcare, fără ca părinţii să se teamă că el va strica ceva, Acopi-luI va învăţa rapid din micile greutăţi prin care trece. In fe-lul acesta va putea să-şi dea seama mult mai bine care estegraniţa dintre bine şi rău.

Acel părinte care îmi va riposta că, chipurile, un copilnu trebuie lăsat să facă un lucru, deoarece categoric vastrica ceva, a păţit şi el absolut la fel. Cu diferenţa că lacopil trăsătura de caracter a părintelui este mai accentuată.Aduceţi-vă aminte de părinţii dumneavoastră şi de greşeli-le pe care le-au făcut şi îndreptaţi-vă rapid propriile greşeli.

Sunt unele mame care consideră normal să-şi lase co-pilul de 2 anişori să aşeze masa şi să spele vasele. Cumpă-ră veselă mai ieftină, ca să nu le pară rău dacă se va spargeceva. Dacă mama nu se teme, copilul nu va sparge nimicşi în viitor se va descurca cu toate, va fi îndemânatic pen-tru că părinţii au încredere în el.

Page 101: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Altele tremură de spaimă numai la gândul că ar puteasă-şi lase odrasla de zece ani să pună tacâmurile pe masă.De unde să capete acest copil deprinderile necesare? Dinpăcate, astfel de mame se consideră a fi foarte bune şi îşiarogă dreptul de a le critica pe cele care îşi lasă copiii săfacă treabă.

Există şi părinţi care îşi educă copiii prin ameninţări:"Dacă eşti rău, o să mă supăr!". Curând copilul îşi va în-crunta sprâncenele şi, rară să se jeneze, va declara că el es-te un copil rău. Şi într-adevăr, aşa şi este. Nu se poate caun copil să fie mai important sau mai puţin important de-cât ceilalţi. Copilul trebuie să simtă că are demnitate. Şi unom cu demnitate ştie care sunt regulile şi obiceiurile vieţiipentru că a fost învăţat de mic copil să fie demn. Existăcopii care sunt capabili să facă un iad din viaţa colectivită-ţii în care trăiesc şi nimeni nu îndrăzneşte să crâcnească,să nu cumva să-i stârnească. Există şi copii, care de la unan - doi îşi găsesc locul şi fără să ceară o atenţie deosebitădin partea celorlalţi, se simt foarte confortabil în colectivi-tate. Îşi găsesc un tovarăş de joacă sau un conlocutor dinrândul celor maturi. Merită să te înc1ini în faţa părinţilorunor astfel de copii. Dintr-un astfel de copil va ieşi un omechilibrat.

Dacă un copil este împiedicat să cunoască viaţa, răulse intensifică într-atât, încât atrage după sine o lecţie foartedureroasă.

Dacă părinţii nu-l lasă pe copil să facă ceva sau îlceartă pentru ce a făcut, binele se va transforma în rău.Dacă familia lui va cultiva cearta, dezgustul, dispreţul, cri-tica vehementă, calculul avantajelor băneşti, subliniereavalorii propriei persoane şi aşa mai departe, toate acestea îl

Să stagnezi sau să evaluezi

vor apăsa pe copil şi, dacă el este un tip de luptător, va fiun revoltat. În schimb, cei care se supun vor pieri.

Deseori, copiii care au părinţi celebri, opun rezistenţăpentru că, subconştient, ei se tem că nu vor putea să-şi de-păşească părinţii, nu au destulă forţă să-i întreacă. Şi astapentru că fiecare spirit vine pe lume ca, întrupat fiind într-o generaţie nouă, să meargă înainte. În mod conştient ei seforţează, dar subconştientul prevalează şi dacă, în plus, pă-rinţii, în numele viitorului lor, îi vor obliga ca în acelaşitimp să se ocupe de sport, muzică şi pictură şi vor aşteptade la ei să obţină rezultate maxime în aceste domenii, co-pilul va claca. Fie prin extenuarea forţei sufleteşti, fieprintr-o boală fizică, oricum, într-un fel sau altul, bineleexcesiv se va transforma în rău.

Când copiii se revoltă, mamele îmi cer ajutor. Copiluluneia şi-a pierdut auzul, al alteia - vederea, al alteia s-atâmpit, al alteia a fugit de acasă. Stau şi ascult avalanşa decuvinte rară cap şi coadă. Fiecare dintre ele este convinsăcă are dreptate, că intenţia ei a fost bună. Spaima copiluluiîn fata unei astfel de mame îl epuizează fizic. Organele lui,nu mai pot funcţiona. Cel care nu vrea să orbe~scă, să sur-zească sau să-şi piardă minţile fuge de acasă. In lumea deazi, copiii se nasc de la bun început deja orbi, surzi şi muţi.Cei care au părinţi extrem de autoritari, se nasc extrem dedocili. Nu au nici un motiv să fugă de scumpii lor părinţi.Greaua lor datorie karmică din vieţile anterioare le cereacum să ispăşească.

Revolta înseamnă răutate. La început apare ca o reac-ţie de apărare, mai târziu devine agresivitate. Sunt mai re-voltaţi în special acei băieţi ale căror mame şi-au minima-lizat soţii. O astfel de mamă nu înţelege că şi fiul ei estebărbat şi nu-şi dă seama că, educându-l în felul ăsta pe

Page 102: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

acest copil dificil, cândva va fi nevoită să plătească pentruaceste umilinţe. Copiii unui soţ umilit au spiritul şi raţiu-neajnchise.

Uitaţi-vă la dinţii copiilor. Copiii al căror tată are uncomplex de inferioritate, au dintii strâmbi. Dintii de sus, ,exprimă complexul de inferioritate al tatălui, legat de par-tea superioară a corpului său, de viitor şi de inteligenţa lui.Dinţii de jos - complexul de inferioritate legat de parteainferioară a corpului său, de potenţă, de trecut şi de stareamaterială a familiei. Dacă, din cauza suferinţelor, tatăl afost nevoit să strângă din dinţi, la copil se observă o călcă-tură deviată a danturii. Dinţii caracterizează partea cea maiputernică atatălui. Răutatea mamei supărată pe masculini-tatea tatălui distruge dinţii copilului. Dacă şi copilul vasusţine punctul de vedere al mamei şi se va înfuria pe tatălsău, va rămâne destul de repede fără dinţi. Copiii de genulacesta nu ştiu să înţeleagă sexul masculin, văd în bărbatrădăcina răului. Ei îi provoacă pe bărbaţi la violenţă. Reac-ţia în lanţ va continua din generaţie în generaţie până cândse va umple paharul suferinţelor şi copilul va deschideochii. Acesta va deveni mai înţelept.

Fetiţa al cărei tată este grosolan cu mama ei, îi va urîpe bărbaţi, deoarece îi judecă după aparenţe. În viaţa eiviitoare ea îi va lăsa rară iubire atât pe tată cât şi pe soţ.Bărbatul nu poate însă trăi rară iubire. Subconştient, nicifemeia nu poate trăi rară bărbat. În felul acesta apare iubi-rea - ură care provoacă atâta durere.

Mulţi părinţi se miră de caracterul copiilor lor. Eu nupot decât să le spun din nou următoarele:

Dragi părinţi! Copilul este suma dintre tată şi mamă.Priviţi-vă copilul şi vă veţi recunoaşte în el, dacă n-aţi fă-cut-o până acum. El a apărut pe lume să ispăşească răul

Să stagnezi sau să evaluezi

dumneavoastră, dar dumneavoastră vă negaţi acest rău. şidoriţi să-I feriţi pe copil de acel rău prin forţă. Dacă vreţisă vă ajutaţi copilul, recunoaşteţi-vă greşelile şi nIl le mairepetaţi. După muncă şi răsplată. Şi ţineţi minte - avemprea puţin timp ca să-I irosim fără să gândim, dar avemdestul ca să ne învătăm lectiile de viată., , ,

Copilul a venit pe lume să înveţe ce este viaţa, el o fa-ce prin dumneavoastră, dar dumneavoastră nu ati învătatnici măcar să vă înţelegeţi reciproc. Din contră, v~aţi în~ă-păţânat să-I asupriţi pe celălalt şi dovada relaţiilor proastedintre voi este copilul. Aţi putea să daţi vina pe alţii, dar înfelul acesta faceţi lucrurile şi mai confuze. Şi dacă al doi-lea copil al dumneavoastră sau al treilea este mai bun,atunci ori el face parte din categoria oamenilor supuşi, oriîşi ascunde propriul rău în adâncul sufletului şi cândva,mai târziu şi mult mai bolnav, vă va dovedi acelaşi lucru.

Momentul când este conceput copilul constituie, înesenţă, energia primară pentru viaţa lui fizică. Orice copilse naşte la timpul lui. Aduceţi-vă aminte cum s-a petrecutconceperea lui: în momentul acela vă iubeati sau din con-, ,tră, vă uraţi? Poate, v-aţi făcut datoria? Sau, poate, v-aţidescărcat ...

Am urmărit de multe ori. cum un copil, văzând relaţiileproaste dintre părinţi, îşi pune la dispoziţia lor toată ener-gia pe care o are. Ei nu înţeleg acest lucru, nu încearcă săse schimbe, ci pur şi simplu se bucură de acel bine al căruipreţ nu ştiu să-I aprecieze. Nu trag nici o concluzie, pentrucă nu ştiu să o facă. Legile vieţii sunt însă crunte - dacă einu ştiu, trebuie să înveţe şi atunci li se va naşte un copilbolnav. Cu firicelul lui de iubire copilul nu poate hrăni treipersoane. Chiar din pântecele mamei, spiritul copilului şi-a însuşit un adevăr de ..viaţă şi anume că a te sacrifica nu

Page 103: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

este bine, că înainte de a-i putea ajuta pe alţii trebuie maiîntâi să devii tu însuţi puternic. A mai învăţat şi că este ogreşeală să faci totul pentru alţii, pentru asta va trebui sădai socoteală. Părinţii care au un copil invalid trebuie săaibă grijă, raţional, şi de propria lor fericire.

Toate greşelile trebuie conştientizate. Numai aşa, priniertare, rănile pot fi lecuite. Dacă părinţii îşi neagă greşeli-le acest lucru echivalează cu a face un rău. Cel care,schimbă binele pe rău, indiferent de motiv sau de scop, sau,mai simplu spus, cine face rău, se mişcă îndărăt. Şi se vamişca astfel până va primi o lecţie foarte dureroasă din ca-re va putea trage o concluzie. Dacă n-o va face în viaţa as-ta, o va face în următoarea, dar prin suferinţe mult maimari. Şi în felul acesta, ispăşind răul, va învăţa înţelepciu-nea vieţii.

Să stagnezi sau să evaluezi

doar pentru că el este mijlocul prin care părinţii îşi împli-nesc visurile, încetul cu încetul îşi va pierde dorinţa de a sedezvolta. Ce nevoie are, el e cel mai bun dintre toti! Uncopil volitiv pe care părinţii JI pun totdeauna în ~e~trulatenţiei, ar putea la un moment dat să se smulgă brusc dinlanţurile imitaţiei de iubire a părinţilor lui, provocând su-ferinţă ambelor părţi. Ar fi trebuit să se elibereze din totce-l poate distruge. Situaţia devine complicată atunci cândel se lasă orbit de strălucirea laudelor venite din partea pă-rinţilor.

O astfel de nefericire poate cădea pe capul copiilor fă-cuţi la bătrâneţe sau la cei ai căror părinţi s-au supus larândullor unor părinţi extrem de ambiţioşi. Chiar dacă co-pilul îşi alege singur părinţii, datoria acestora este să-şiajute în mod corect copilul să stea pe propriile picioare. Încaz contrar, copilul va fi un neajutorat, va fi dispreţuit decei de vârsta lui, o fiinţă neadaptată la viaţă, care la primulobstacol se va prăbuşi şi din visele lui şi ale părinţilor seva alege praful.

Copiii trebuie să se maturizeze, să nu rămână veşniccopii. Şi să nu uităm că noi toţi învăţăm lecţia acesteiepoci în care există lipsă de educaţie, sete de câştig, mâr-şăvie, necinste, luptă pentru putere, violenţă şi multe altele.

Celui care se fereşte de viaţă, viaţa este nevoită să i searate în toată negativitatea ei.

A răsfăţa copilul este un lucru periculos

Deosebit de rău stau lucrurile cu acei copii care pri-mesc totul pe tavă, pentru care bunii lor părinţi fac totul,Îară să aibă habar şi de părţile negative ale vieţii. Fără săbănuiască ceva rău, ei merg înainte ca orbiţi de soare şi nubagă de seamă că pot să cadă în prăpastie. În felul acestali se dă o lecţie de viaţă în sensul că un bine excesiv esterău.

Un copil ridicat în slava cerului, al cărui spirit pur, aşacum au copiii, este luat drept o genialitate nemaipomenită

Copilul trebuie să cunoască răul, ca să fie sigur peel în faţa acestui rău.

Mulţi părinţi se conduc după principiul: vreau ca puiulmeu să nu sufere cât am suferit eu. Această dorinţă bunăse transformă pe neobservate în cocoloşire şi părinţii încep

Page 104: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

să trăiască în locul copilului - pregătesc lecţiile pentru el,îl ajută să se îmbrace, să mănânce, să se spele, strâng dupăel etc. Grija exagerată a acestor părinţi poate să capeteforme atât de ciudate, încât viaţa copilului nu mai are sens.Şi atunci părinţii se duc la doctor şi se plâng de copilul lorcă este atât de neajutorat şi incapabil să ia vreo hotărâre decapul lui, încât niciodată nu va ieşi om din el.

Alintatul excesiv este cel care-l face un naiv şi un ne-ajutorat. Educându-şi copilul cu credinţa în bine şi negândrăul, părinţii îl condamnă la distrugere. Copilului trebuiesă i se explice care este esenţa vieţii, care este situaţia înacel moment, să-I înveţe să se adapteze în viaţă. Trebuie săfie învăţat să înţeleagă sensul răului, subliniindu-i că răuleste şi va fi, întrucât fără rău nu există bine, dar că răul aş-teaptă tot timpul ca el· să fie îndreptat. Copilul are nevoiede oprelişti şi de obstacole, el trebuie să-şi încerce forţeleşi să se evalueze la justa lui valoare. În caz contrar, primaoprelişte apărută în cale va fi cea mai gravă şi de neînvins.Dar dacă ştie că alţii au grijă de el, şi o fac ca la carte, elnu se va învrednici să ridice nici măcar un deget. Şi nicinu va băga de seamă că altora le e greu, pentru că aşa afost învăţat acasă - alţii să facă totul pentru el. Şi dacă ci-neva îi cere ajutorul, pretextează că e bolnav.

Un om fără voinţă nu are timp nici să gândească. Hă-lăduieşte prin lume cât este pe picioare şi trăieşte din milaaltora. În cel mai bun caz îi va învinovăţi pe alţii pentrunecazurile lui şi prin asta îşi va distruge şi mai mult corpul.După acest mic bine urmează răul - lâncezeală totală, slă-biciune, distrugere.

Când am văzut prima oară o astfel de situaţie - nu mi-am crezut ochilor. Era un bărbat înalt, fost sportiv, iaracum - un neajutorat îmăit. Sportul fusese pentru el o po-

Să stagnezi sau să evaluezi

sibilitate de a obţine glorie şi onoruri. Este modul cel mairăspândit de a câştiga iubirea, dar dacă omul face sport cufrică, nu va ajunge departe şi într-o zi va fi învins de fricanu mă mai iubeşte lumea. Şi va simţi că totul este pierdut.Depresia îl va distruge. Uluitoarea lui voinţă nu fusese de-cât un mijloc de a învinge frica, dar nu-şi dăduse seama deacest lucru.

Când un sportiv îşi antrenează corpul cu iubire şi pro-duce publicului bucurie, cariera lui este lungă şi cu reali-zări. Dar dacă înainte de a lua startul devine nervos, adicăîi este frică, energia lui se va bloca şi rezultatul va fi pemăsură. Şi dacă, în plus, se va mai şi supăra pe el însuşisau va începe să-i învinovăţească pe alţii, garantat se vaalege cu o accidentare sau cu o boală.

Sportul este o luptă pentru victorie în care fiecare vreasă fie mai bun decât ceilalţi. Este puternic şi în continuăevoluţie acel sportiv care se antrenează pentru el însuşi,luptă cu el însuşi, îşi compară nivelul lui de azi cu propriulnivel de ieri şi îşi admiră posibilităţile propriului corp. Fă-când acest lucru pe baza unor principii corecte, va atingenivelul maxim în cariera sa de sportiv.

Dar, sportivul care doreşte răul adversarului său, deexemplu să se accidenteze, numai pentru ca să câştige el,va păţi ce a dorit el altuia. Se accidentează cel care are lnsuflet răutate. N-o să afirm acum că toate accidentări.'~sportivilor se produc din cauza ostilităţii faţă de adversar.Accidentările sau insuccesele de tot felul sunt caracterizatede tipul de răutate. Toate acuzaţiile răutăcioase la adresaantrenorului, posibilităţilor, condiţiilor, banilor primiţi ...Să-i lăsăm pe sportivi 'să mediteze.

Aşa e făcut omul, să se supere, fie şi în gând, pe omulcel mai drag şi mai lipsit de apărâre, chiar şi pe copilaşul

Page 105: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

de la sân, dacă nu-l lasă să obţină ceva ce lui îi trebuie,măcar un minut de odihnă. Şi nici nu-i trece prin minte căîn clipa următoare gândul lui ar putea fi cauza unei neno-rociri. Urmează suferinţe comune şi căutarea vinovatului.

Boala tipică pentru această stare de nulitate este scle-roza disipată - sclerrosis multiplex.

Pe scurt, aceasta este boala omului deznădăjduit. Eaapare ca răsplIDsla o tristeţe profundă, ascunsă, şi la sen-zaţia de inutilitate. Suprasolicitarea fizică de ani de zile,legată de obţinerea a ceva foarte preţios, distruge sensulvieţii. Se îmbolnăvesc persoanele dependente de muncă,cele care nu se cruţă nici pe ele nici pe ceilalţi, ci doar de-vin mai rele dacă planurile lor nu se realizează. Se îmbol-năvesc acei sportivi cărora, cu toate că sunt supraantrenaţişi dedicaţi în întregime sportului, succesul totuşi le scapăprintre degete. Această boală gravă care nu poate fi tratatăde medicină apare din cauza răutăţii şi a amărăciunii pro-vocate de înfrângeri, atunci când omul nu a obţinut ce şi-adorit. Oricât de mult ar dori să se ajute singur, să-şischimbe modul de gândire, nu se va mai putea face bine.Cu cât va continua să se prefacă, să râdă în faţa unor situa-ţii de viaţă şi prin aceasta să îşi ascundă răutatea faţă denedreptăţile vieţii, cu atât muşchii lui se vor distruge şimai mult şi situaţia va deveni disperată. Cei care vor să în-treprindă totuşi ceva ar fi posibil să reuşească.

Oamenii cei mai puternici din punct de vedere fizicsunt cei mai slabi sufleteşte. Dezvoltarea forţei fizice seface, de regulă, prin cultivarea încă din copilărie a senti-mentului de responsabilitate = simţul datoriei = sentimen-tul de vinovăţie. Apelând la conştiinţa copilului, acesta vaîncepe să se străduiască din toate puterile.

Să stagnezi sau să evaluezi

Autoconstrângerea devine un obicei, întrucât scopulnu este atins. A fi într-o permanentă stare de suprasolicita-re de dragul gloriei, atenţiei, bogăţiei şi multor altor posi-bile scopuri înseamnă, de fapt, să câştigi iubirea. La fieca-re eşec creşte pe furiş frica nu sunt iubit şi la un momentdat apare senzaţia de inutilitate.

Sentimentul responsabilităţii crescut peste măsură dis-truge sensul vieţii - iubirea - şi organul ei central - iruma.Scade cantitatea de sânge ce alimentează ţesuturile, inclu-siv muşchiul inimii. Odată cu scăderea capacităţii de func-ţionare a inimii, ţesutul suprasolicitat - muşchiul inimii -începe să se subţieze. Iar omul, fost cândva stăpânul de ne-înfrânt al vieţii, devine neajutorat şi neputincios, deoarecescopul pentru care s-a solicitat atât de mult nu a fost altuldecât obţinerea unor mari rezultate. Acesta este finalul lo-gic atunci când omul dă numai pentru a primi.

Vreau să vă reamintesc: energia sexuală este pasiune.Pasiunea întăreşte muşchii. Centrul energiei sexuale seaflă în osul sacru. Osul sacru se află în sfera de influenţă aproblemelor. economice. În economie intră orice domeniual activităţii materiale, inclusiv sportul. Răutatea distrugeţesutul muscular şi funcţiile lui. Prin urmare, cauza acesteiboli este acumularea acestor stresuri îngrămădite în tine şiţinute acolo. Subliniez: mai ales când ele sunt ascunsefoarte profund şi este negată existenţa lor.

Când boala este într-un stadiu incipient, oamenii degenul acesta nu cred că nu pot fi vindecaţi. Zâmbetul bunşi uimit de pe figura lor pare să spună: "nu mi se poate în-tâmpla aşa ceva, eu sunt un om bun. " Ei nu înţeleg bineleşi răul, contrastele le sunt necunoscute. Nu au dorinţa de aînţelege viaţa.

Page 106: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Această boală îi afectează pe cei tineri. Cei mai dispe-raţi sunt bărbaţii, fiindcă odată cu apariţia impotenţei ei numai găsesc sensul vieţii. De regulă, înainte de a se îmbol-năvi ei au fost nişte hipersexuali. Lipsa totală a voinţei dea lupta, indiferenţa faţă de ceilalţi, pierderea interesului fa-ţă de viaţă îi îngrozesc pe cei plini de viaţă. Şi chiar dacămai au un interes pentru viaţă acesta este unul nesănătos.După modul lor de înţelegere, ei nu cred că se întâmplăceva cu ei şi nu sunt interesaţi să afle.

Cel mai adesea, sunt mai interesaţi de însănătoşirea lorcei mai apropiaţi, deoarece şi forţele lor sunt pe terminate.Răbdarea celor care îi ajută ajunge la capăt, mai ales dacăaceştia sunt nişte luptători. Ei nu pot să înţeleagă cum unom nu-şi face timp măcar să gândească, fără să mai vor-bim de a acţiona în propriile interese. Nu-şi face timp pen-tru că nu are acel mijloc miraculos care să-i dea ghes ~ su-ferinţa. Suferinţa este mijlocul miraculos care îţi trezeşteraţiunea.

Orice medalie are două feţe. Este bine când oameniisunt gata să sară în ajutor, dar atunci când ei exagerează cugrija şi cu mila, cel căruia i se dă ajutor devine leneş. Celcare sare în ajutor trebuie să ştie că dacă prin bunătatea luisare peste cal, face un .rău. De exemplu, se poate îmbol-năvi chiar el. Dar şi ghinionul are o parte bună. Dacă celcare sare în ajutor nu este prin preajmă, bolnavul, bruscsperiat, poate să înceapă să-şi conştientizeze în mod corectviitorul. După ce a început să-şi evalueze viaţa la modulinteligent, el s-ar putea vindeca. Am auzit cu toţii de vin-decări miraculoase.

Dar, dacă bolnavul cocoloşit are o cale de rezervă pen-tru a ieşi din situaţie - o asistentă medicală, pierderea celeide dinainte nu-l va îngrijora în mod deosebit. Pe oamenii

Să stagnezi sau să evaluezi

aceştia îi caracterizează lipsa de emoţionalitate, care e încreştere. Cel mai mult persistă răutatea - să auzi pe alţii cănu le pasă de bietul om care suferă, să-i ameninţi cu moar-tea ta, să-i ameninţi că vor plăti pe lumea cealaltă (curioscă spun acest lucru cei care nu cred în viaţa de dincolo), săpretinzi să ţi se îndeplinească o dorinţă nerealistă etc. Pescurt, aceşti bolnavi devin despoţi. Iar cei ai casei, din ca-uza sentimentului de vinovăţie şi a spaimelor devin neu-rastenici, raţiune a lor nemaifiind în stare să primească unsfat înţelept.

Distrugerea în modul acesta a ţesutului muscular areloc mai ales la copiii unei mame foarte războinice. Răuta-tea ei, dorinţa de a-i întrece pe alţii, copleşeşte familia şidistruge muşchii copilului dar în acelaşi timp ea îi găseştevinovaţi pe ginere sau pe noră. În loc să-şi unească forţelesă-I salveze pe bolnav, lângă patul lui de suferinţă începscandalurile.

Dacă cel care sare în ajutor ar îndrăzni să-i provoacebolnavului o spaimă foarte puternică şi o răutate, rezultatular putea fi o însănătoşire rapidă, dar şi moartea. Nu esteexclus. Dacă cel care sare în ajutor, prin iertare, îşi descă-tuşează spaima că bolnavul ar putea muri din cauza vorbe-lor lui, bolnavul nu va muri, chiar în cazul unei traume fi-zice foarte puternice şi, este posibil, ca el chiar să se însă-nătoşească.

Adevărata esenţă a unor astfel de oameni care provoa-că o astfel de boală - răutatea - va ieşi afară, dacă li se vacere imperativ să depună şi ei eforturi. Suprasolicitarea su-fletească şi fizică, acasă, la şcoală, la serviciu, faţă de careomul nu îndrăzneşte să se revolte şi, în tăcere, strânge în elrăutate, i-ar da acum posibilitatea să nu mai fie tensionatdin moment ce s-a îmbolnăvit. Are în el o spaimă incon-

Page 107: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Iuule Vii/ma

ştientă că s-ar putea însănătoşi şi că ar putea să îşi descar-ce durerea sufletească. A încercat să demonstreze că meri-tă, dar nimeni nu a ţinut cont de suferinţele lui.

Un tânăr care suferea de atrofiere musculară mi-a scriscă abia acum a înţeles cât de arogant a fost faţă de ceilalţi.Se considera mai bun decât toţi şi era pregătit să susţină cuorice preţ acest lucru. Dispreţuia oamenii, era însetat deglorie şi de putere. Boala a venit să îl ajute să nu transfor-me aroganţa în violenţă. Îi era recunoscător bolii şi a păşitpe calea însănătoşirii. Destul de des boala apare la om casă-I împiedice să facă o greşeală şi mai mare.

Toate bolile încep în familie. Iubirea copilului pentrupărinţii lui este atât de mare încât nu le poate face nici unreproş. Şi chiar dacă le face, o face după principiul: unagândesc, alta spun. Aceeaşi linie de comportament le estecaracteristică şi părinţilor unui astfel de bolnav. În zilelenoastre, copiii învaţă să fie politicoşi în acest mod. O ast-fel de negaţie este caracteristică mai ales pentru tineriibărbaţi ale căror mame au trăit de dragul copilului şi aufăcut totul de dragul viitorului lui, ascunzându-şi în acelaşitimp îngrijorările, disperarea, răutatea, etc. Dacă mama nuînţelege legile naturii nu-şi va înţelege nici copilul. Va finevoită să înveţe prin suferinţe.

Toţi am fost învăţaţi să zâmbim atunci când suntemîntr-o postură negativă, ca să nu părem nepoliticoşi. Obiş-nuinţa de a înşela cu un zâmbet politicos pe buze este cevanecesar, fără de care până nu demult nu ne puteam descur-ca în viaţă. Era o justificare. Acum însă facem acelaşi lu-cru, într-o măsură mult mai mare, pentru a face o impresiebună. Şi acum nu mai putem să punem acest lucru pe sea-ma orânduirii de stat. Ea chiar nu este vinovată. Puterea

Să stagnezi sau să evoluezi

banului şi strălucirea gloriei -' iată ce le suceşte minteaoamenilor.

Cu cât omul este mai franc, cu atât îi este mai greu caîn acelaşi timp să şi înşele să şi rămână cinstit. El simte totmai mult nevoia să se lase păgubaş şi să se predea... Ge-neraţia mai tânără moşteneşte stresurile părinţilor şi îi sareîn ajutor scleroza multiplă. Acum părinţii au posibilitateasă vadă rezultatul modului lor incorect de gândire şi să-şiispăşească greşelile proprii prin îngrijirea cu răbdare abolnavului. Doar un om cu un mod de gândire corect estecu adevărat puternic. Viaţa ne învaţă că cei puternici auviitorul de partea lor, în timp ce cei resemnaţi trebuie săînveţe prin suferinţe să devină puternici. Acest lucru trebu-ie făcut imediat, dar dacă nu ne găsim timp să învăţăm, înviaţa viitoare vom avea parte de încercări şi mai aspre.

Alintarea copiilor, specifică pentru cei a căror mamăse teme ca nu CUlnva copilul să păţească ceva - ea avândun puternic sentiment de vinovăţie faţă de al doilea copilcare este bolnav - poate să dureze şi să fie tăinuită pânăapare prima încercare. De exemplu, profesorul îi face co-pilului observaţie că nu se comportă cum trebuie. La ceamai mică observaţie, în copilul alintat poate izbucni seteade răzbunare şi el va începe să terorizeze· şcoala, familia, şimai târziu societatea. La fetiţe, setea de răzbunare se ex-primă prin dorinţa de a-i umili pe ceilalţi. Băieţii îşi aratăpumnii. Răutatea băieţilor se potoleşte când celuilalt Înce-pe să-i curgă sânge din nas. Răutatea fetelor nu se potoleş-te aşa uşor, întrucât nevoia lor de a-i umili pe alţii este încreştere.

Cu cât copilul este mai inteligent, adică cu cât are notemai mari, cu atât se consideră mai bun decât ceilalţi. Pe

Page 108: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

măsură ce trec anii, cu cât obţine mai multe privilegii, cuatât îi va fi mai greu să se elibereze de agresivitate.

A da ajutor este obligaţia în primul rând a mamei, deşiviaţa arată că mult mai multă grijă o au profesorii. Dragiprofesori! Alungaţi toate gândurile negre referitoare la co-piii de felul acesta şi la mameleJor şi atunci eforturiledumneavoastră vor fi încununatede succes. Şi să ştiţi căîntotdeauna copilul reproduce mai accentuat caracterulmamei lui, dar, în acelaşi timp, copilul este şi pentru dum-neavoastră un învăţător. Prin el veţi învăţa să înţelegeţioamenii de acest tip şi cum să vă comportaţi cu ei. Dacăveţi şti să îi iubiţi pentru greşelile lor, veţi învăţa aceastălecţie.

Copilul care vrea să aibă o viaţă foarte bună, devinepretenţios. Dacă ceva nu merge, se supără, deoarece pen-tru el acest lucru înseamnă că ceilalţi nu au grijă de el, cănu-l iubesc etc. El va lua exemplu de la colegii lui cno si-tuaţie materială mai bună şi va deveni indiferent faţă devalorile sufleteşti. De ce lor li se permite orice, de ce numi se dă şi mie, eu nu sunt ca ei? Un copil genial, prea lă-udat de părinţi, devine un tocilar şi îşi va pierde capacita-tea de a gândi logic, întrucât obţinând note mari, va fi iubitşi va căpăta bunuri materiale. În viaţă însă baza succesuluieste gândirea logică, doar câteva vorbe înţelepte din cărţinu folosesc la nimic, ele trebuie puse în practică.

Mintea unui copil excesiv de pretenţios începe treptatsă se tocească. Dezamăgirile, insuccesele îl fac să devinăegoist. Ca urmare, fetele se aruncă în valurile vieţii, visândsă facă rost de un bărbat bogat, deştept, frumos, cu poziţiesocială, un soţ de succes. Băieţii îşi caută o soţie la fel şi,dacă nu reuşesc, încep să-şi aline durerea sufletească cuţigări, alcool, droguri şi alte vitejii bărbăteşti, ajungând

Să stagnezi sau să evoluezi

până la crimă. Sau se vor justifica spunând că sunt bolnavişi că trebuie să ia calmanteşi alte substanţe psihoterapeu-tice. Aceasta este tot narcomanie. Este foarte obişnuităcombinatia: mamă alcoolică - copil care ia tranchilizanteşi invers: În orice situaţie neurastenicul este cel care îl ara-tă cu degetul pe alcoolic. Într-un fel sau altul, ambii îşipierd minţile din cauza răutăţii şi fricii că nu e totul cum aşfi vrut eu.

Dar şi părinţii aşa zişi onorabili care, dintr-o grijă exa-gerată se străduiesc să nu-l facă pe copil să sufere, ar puteasă descopere într-o bună zi că au crescut un copil ezitant,capricios şi pretenţios. Ei nu i-au inoculat sentimentele desinceritate, cinste, ştiinţa de a ţine cont şi de părerea celor-lalti. Este adevărat că au băgat de seamă cât de mincinos,şm'echer, interesat, ascuns este copilul lor, au sperat însăcă toate aceste devieri sunt trecătoare. Părinţii de genulacesta se tem până şi să deschidă gura şi să-şi admonestezecopilul, deoarece, conştient sau nu, le e frică să nu li sespună în faţă c,are le sunt defectele. Căci omul modernvrea ca totul să arate foarte bine. Testarea propriilor forţeşi eroismul sunt considerate un anacronism, nu mai sunt lamodă. A-ţi arăta propriile defecte poate fi păgubitor, deaceea e mai bine să trăim ca orbii.

La cei care năzuiesc spre foarte bine, spaima că nusunt iubit că nimeni nu are nevoie de iubirea mea este mai, ~puternică decât la cei care se mulţumesc cu puţin. In nu-mele unui scop frumos, frumosul om· încarcerează natura,încarcerează animalele şi se încarcerează şi pe el însuşi şicontinuă să creadă că răufăcători sunt doar ceilalţi. Văzândeşecurile copiilor lor, părinţii se îmbolnăvesc, dar că eisunt cauza acestor eşecuri, nici nu le trece prin minte. Cădoar ei şi-au crescut copiii cu mare dragoste! Copilul scoa-

Page 109: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

te la Iwnină greşelile tăinuite ale părinţilor lui. Noi toţicredem doar ceea ce vedem. Cel care a învăţat să-şi as-cundă negativitatea ascunsă nu va încerca să pară bun.

Să stagnezi sau să evoluezi

şi rău îl face să sufere pe cel care îi împarte pe ceilalţi înbuni şi răi în funcţie de dispoziţia lui de moment. Mulţidintre cei care au citit cartea mea "Cum să te biruieşti petine însuţi ... " nu sunt în stare nici măcar acum să înţeleagălegea unităţii contrariilor. La începutul cărţii eu subliniamcă cine nu a înţeles, să mai citească încă o dată. Dar, oare,omul bun are timp să recitească o carte când el trebuie sădea zor să facă un bine?

Eu subliniez în permanenţă că nu există vină, existăgreşeli din care învăţăm şi pentru asta am venit pe lume.Dar, vorbesc la pereţi. De aceea sunt nevoită să repet ace-leaşi lucruri.

Cel mai complicat lucru este să-i vorbeşti despre filo-sofia vieţii unui om care dă sentinţe categorice şi definiti-ve de genul acesta: "Eu sunt un om bun. N-am făcut nicio-dată ceva rău şi n-am spus vreun cuvânt de rău. Totdeau-na am răbdat, deşi mi s-au făcut destule necazuri".

Eu sunt bun şi cu asta basta! ! !Haideţi să mai repetăm încă o dată. Repetiţia este

mama învăţăturii.Nu există bine, nu există rău.Pur şi simplu, totul curge cu binele şi cu răul său.Orice lucru are două laturi - una bună şi alta rea. Doar

aşa există orice întreg, altă posibilitate nu există. Cine nuse împacă cu acest lucru, este orb din punct de vedere alvieţii şi va trebui să înveţe prin suferinţe.

Omul este şi el un asemenea întreg.

Despre binele din oameni

Cât de buni vrem să fim noi toţi şi de ce nu înţelegemcă şi aşa suntem destul de buni? Sunt buni chiar şi cei careau senzaţia că nimeni nu are nevoie de ei şi care Într-un8Cces de răutate se grăbesc să spună: "Eu chiar vreau săfiu rău! Eu chiar vreau să fac rău!"

Copiilor agresivi eu le spun următoarele: "E minunatcă cel puţin ai in tine această furie. Pentru asta ne-am şinăscut, să transformăm răul în bine şi faptul că tu strigide-a dreptul. aceste lucruri arată că eşti cinstit. Nu areimportanţă că n-ai ştiut acest lucru, important e că vrei caînfelul acesta să-ţi exprimi revolta. ".

Ca să transformi răul în bine e nevoie doar de un picde cunoştinţe şi, gata, greşelile au fost îndreptate. Dar ce tefaci când acest bine este înşelător ...

Dorinţa de a fi bun, pe care o întâlnim la oamenii buni,îi face să fie orbi. Am deseori ocazia să fiu uimită de fap-tul că oamenii se grăbesc să spună despre ei că sunt bunichiar înainte de a începe să discut cu ei pe această temă.Spaima că voi fi considerat rău face parte din categoriastresurilor care te fac să intri în panică şi ea impune ca bi-nele să fie scos în relief. Concepţia tradiţională, despre bine

În orice om există 49% rău şi 51 % bine.În toţi şi fără excepţie, altfel nu am fi oameni.

Page 110: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

La omul bolnav ~ a cărui viaţă este categoric îmăutăţi-tă, procentul de rău este cu câteva zecimi mai mare, deciprocentul de bine este mai mic cu aceleaşi zecimi. Dacărăul creşte până la 50%, survine moartea şi prin aceastarăul devine bine. Pentru spirit, moartea corpului înseamnăeliberare.

Această discuţie poate părea pentru cei care se tem demoarte o zeflemea la adresa sfinţeniei vieţii. Vă rog să măiertaţi şi vă rog să vă străduiţi să înţelegeţi mai bine esenţavieţii. Cel care şi-a învăţat toate lecţiile acestei vieţi, vreasă plece, adică să moară. Cei din jur nu vor fi în stare săînţeleagă acest lucru până nu vor ajunge şi ei la acest mo-ment ..

Am avut noroc să asist la moartea câtorva oameni degenul acesta: când au simţit atingerea morţii, şi-au încheiatsocotelile cu viaţa şi au lăsat prin testament urmaşilor lorbruma de avere agonisită. Unul dintre muribunzi a întrebatcât e ceasul, a căzut pe gânduri câteva minute şi a spus:"Domnul mă cheamă la el". Şi-a pus mâinile pe piept şi aoftat adânc. Se dusese. Ca un creştin adevărat.

Am asistat însă şi la moartea unui comunist adevărat.Înainte de a muri se mai gândea încă la ziua de mâine. Şiel credea în bine, credea în forţa iubirii. N-a spus-o de-adreptul, dar ultimul lui zâmbet, viclean şi chinuit, a fostînsoţit de cuvintele: ,,Nu plec eu pentru totdeauna". Dupăcinci minute nu mai era. Era tatăl meu.

În zilele noastre majoritatea oamenilor mor în chinuri,adică se duc învăţând prin suferinţe până în ultima clipăprin suferinţe. Răutatea de care n-au scăpat îi face să trea-că prin chinurile iadului.

Cei care au învăţat să ierte, vor trăi ştiind până în ul-timul ceas care este adevărata valoare a vieţii şi se vor in-

Să stagnezi sau să evaluezi

teresa de viitor, întrucât ştiu că, cu fiecare suflare rămasă,îşi clădesc drumul spre viitoarele lor vieţi. Vor pleca incâ-teva minute, străduindu-se să se elibereze de corpul lor fi-zic. Nu-ţi poţi dori o moarte mai frumoasă.

Cine îşi iartă frica de moarte şi îi cere şi el ei iertare,se va elibera de frică şi frica se va elibera de el. Noi şi fri·ca noastră suntem ca la închisoare, noi suntem şi pazniculşi celula.

Viaţa noastră este acel joc de 2 procente dintre 49şi 51.

Cine înţelege regulile jocului, va avea un joc lung şifericit. Cine nu le ştie sau nu le foloseşte, va avea .o viaţăscurtă sau, invers, lungă, dar plină de suferinţe.

Ştiţi cu toţii că tot ce curge este energia iubirii -e.a es-te veşnică; tot ce nu curge este energie negativă supusădistrugerii. Corpul nostru fizic este supus distrugerii, prinurmare el este o acumulare de energie negativă.

Logica ne-ar spune că oamenii slabi au negativitate. . -' . . . lt- ???mal puţma, Iar cel graşI - mai mu a .Aşa este. Numai că la cei slabi şi pozitivitatea este mai

mică iar la cei graşi - mai mare. Raportul 49 la 51 conti-nuă să se menţină atâta timp cât trăim. Viaţa asta şi este -mişcare pe drumul îndreptării răului. Unii se mişcă mai în--cet, alţii - mai repede, dar câtă vreme ne mişcăm, suntemvii. Nemişcarea înseamnă moarte.

Prin urmare, toţi suntem la fel, deşi ne-am obişnuit să-inumim pe unii buni, iar pe alţii răi. Ne-am obişnuit să fa-cem aprecieri după nişte criterii exterioare. Ne amăgim penoi înşine şi îi amăgim şi pe ceilalţi şi la urmă suferim.

Eu împart omenirea în două grupe polarizate:

Page 111: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

- buni răi = fals buni- răi buni = fals răiRestul sunt mai mult sau mai puţin echilibraţi, dar

numărul lor se reduce continuu. În condiţiile adâncirii cri-zei Pământului creşte şi gradul de polarizare.

Cu cât vom continua să acumulăm mai multe bunurimateriale, mângâindu-ne pe cap unul pe altul şi aşteptând.să fim lăudaţi, cu atât mai mare va fi falsul bine. Numaiprin creşterea rapidă a valorilor spirituale şi aşezarea lor laloc de cinste vom mai putea să facem câte ceva.

Pentru a echilibra falsul bine în lume, există fals răiicare de regulă sunt numiţi criminali de către cei fals buni.

Despre binefăcători

Răii buni sau falşii buni sunt acei oameni al căror bi-ne este îndreptat spre afară. Din categoria acestora fac par-te aşa-zişii binefăcători care de cele mai multe ori suntfrumoşi, delicaţi, politicoşi, dar deseori sunt şi nelalocullor, inapţi pentru viaţă, inacceptabili, plicticoşi, sâcâitori,enervanţi, lipsiţi de sens etc. De regulă, aceşti oameni do-resc binele tuturor şi a întregii lumi, numai că nu înţeleg căbinele lor nu este bine şi pentru alţii. Poate, în momentulrespectiv cineva are nevoie nu de bine, ci dimpotrivă, derău pentru a-şi extrage lecţia care îi trebuie exact atunci.

Un binefăcător poate, de exemplu, fără să se gândeas-că măcar că face ceva rău, să îndese trufe pe gâtuI cuiva,

Să stagnezi sau să evoluezi

rară să-I întrebe pe om dacă vrea, şi să se simtă fericit.Nici nu bagă de seamă că acela se sufocă şi că are o figurăchinuită. Bietul om se străduieşte din toate puterile să în-ghită, ca să-i facă lui plăcere; cu siguranţă însă sistemul luigastrointestinal gândeşte altceva.

Orice om care vrea să fie bun, trebuie să ţină minte căbinele meu nu este obligatoriu să fie pe gustul sau pe pla-cul altuia. În felul acesta va evita dezamăgirile. .

De obicei, binefăcătorul nu observă că nu-i considerăoameni pe cei din jurul lui. Pe cei ajunşi celebri, pe cei ca-re şi-au făcut un nume şi pe ai lui - îi vede, pe cei aşa-zisinutili, de care nu are nevoie - nu-i vede. Cu unii este foar-te grijuliu, pe alţii îi calcă în picioare şi încearcă să-i spuiceva!.

De regulă, binefăcătorul se consideră pe el bun, iar pealţii răi. Dacă ceilalţi tac, fiindcă şi ei vor să fie buni, el nuva bănui că greşeşte. Dacă însă îi spui adevărul în faţă, bi-nefăcătorul îşi pune mintea la contribuţie şi s-ar putea sădevină într-adevăr un om bun, deşi, vai, se va comporta caun mitocan. Dar deja asta este o altă faţă a medaliei.

Binefăcătorul îşi va irosi în zadar binele, fără să obţinăvreun rezultat. Nu se va consola niciodată cu faptul că mă-car ceva i-a reuşit. Binefăcătorul este gata să se rupă înbucăţi - doar-doar va obţine totul. Din păcate, viaţa nu în-seamnă numai bine. În sufletul lui se adună deziluziile şiel se înrăieşte. De regulă nu-şi va arăta răutatea şi cu tim-pul nu-şi va arăta nici bucuria. Îşi va ascunde atât de adâncrăutatea, încât până şi cel mai iscusit provocator va fi dez-amăgit. Dorind sincer să facă bine, el va fi disperat dacă ise vor arăta greşelile. Am avut ocazia să văd cum răutateaunui astfel de om se manifesta abia la nepot, fiindcă şi fiulsău fusese învăţat să se abţină din toate puterile. Răutatea

Page 112: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

acumulată timp de două generaţii a ţâşnit la suprafaţă la atreia generaţie sub formă de epilepsie.

De regulă, binefăcătorul îşi asumă responsabilitatea,doreşte cu orice preţ să-şi atingă scopurile, este patriot, încazul unui insucces îşi recunoaşte vina şi se mobilizeazătot timpul în nUţnele progresului .. După aceste eforturiexagerate urmează de regulă depresia, fiindcă ceilalţi nuapreciază cum ar merita tot ce a făcut el. La depresie,omul este ajutat dându-i-se de mâncare şi de băut. La rân-dullor, caloriile îl vor ajuta să se doteze cu armament greupentru următorul atac.

Binele făcut de aceşti oameni; chiar atunci când estemare, se duce pe pustii şi nu-şi atinge scopul. Adevăratulbine este acela care este cerut. Până în momentul în caredoritorul de a face bine, pe care îl şi face, nu va înceta săfacă binele cu de-a sila, binele lui se va pierde rară sens şifără folos. Pentru echilibrarea binelui·irosit va începe să seacumuleze o masă de agresivitate, care va creşte continuu,mai ales sub formă de răutate.

.)'ă stagnezi sau să evoluezi

înfelegt:: nu va mai spune despre el că este un om bun şi ntlva mai arăta cu degetul pe alţii.

Sunt convinsă că dacă unbine./ăcător, citind. va ajun-ge la această pagină, o va parcurge în viteză fiind convinscă ce scriu eu nu se referă la el. Reprezentanţi tipici aiacestei categorii sunt femeile şi oamenii graşi.

Este lipsit de sens ca problema îngrăşării să se rezolvecu medicamente. Este adevărat că, cu preţul unor marieforturi, prin autotortură şi prin scăderea poftei de mânca-re, se poate scăpa pentru un timp de kilograme le în plus,dar în cazul acesta omul devine robul propriului corp.Scăpând de grăsime. omul scapă şi de ruşinea de a. ieşi înlume, dar celelalte stresuri rămân, inclusiv cele care au dusla îngrăşare.

Mulţi oameni graşi se tem să tolosească mijloace deslăbire fiindcă în subconştient ei se tem că îşi pierd capaci-tatea de a rezista. Răutatea alimentează capacitatea de LI

lupta. Cel care îşi va învinge frica. prin forţă şi de dragulde a arăta bine se va purta abuziv cu corpul său, fiindcă nuştie să se elibereze de fitcă şi de răutate, va avea ocazia săse căiască mai târziu.

Din acest motiv, după o cură de slăbire, oamenii seîmbolnăvesc frecvent. regretă şi ar fi de acord să fie cI. :armai graşi cu condiţia să nu mai facă tot felul de boli c.'renu-i lasă să trăiască. Dar după o boală nu mai poti fi Vi

nou. Înainte, erau capabili să asclmdă răul în ei, să inghitaşi să se bucure că au putut fi buni pentru toată lumea, indi-ferent cât le-a fost de greu. Acum însă, din cauza bolii. lise umezeşte privirea şi bucuria parcă n-ar fi fost niciodată.Dacă înainte îşi .puteau ··întreţine·familia, puteau să· facăbi-ne pentm ~ţii, acum viitorul îi sperie.

Răutatea îngraşă.Răutatea se acumulează În ţesuturile grase.

Negativitatea creşte fără ca omul să observe. Lumea s-a obişnuit să creadă că binefăcătorul face bine şi târziu detot observă răul din spatele acestui bine. Răul îşi face trea-ba distrugând încetul cu încetul şi în fmal se manifestăprintr·o cădere fizică şi spirituală. Şi atunci oamenii începsă se plângă că soarta este nedreaptă întrucât ei nu au fă-cut nimic rău. Şi totul se întâmplă numai pentru că ei nusunt conştienţi că nu există bine rară rău. Iar cel care va

Page 113: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule ViUma

Acum, energia negativă acumulată în ţesuturile grasetrebuie să se concentreze undeva, să fie şi mai densă. Aşapot să apară, de pildă, tumorile. Cel care îşi va înţelegegreşelile, nu va mai învinovăţi medicamentele şi producă-torii lor ci, p!in iertare, se va dezlega de răutate şi tumorava dispărea. In practica l'tlea,celmai repede - în mai puţinde patru săptămâni - a trecut o tun1()are foarte mare, câtcapul unui nou născut. S-a întâmp'fat Iao femeie care ~veaun chist la ovare şi care, prin iertare, a avut parte de un mi- .racoI.

Să stagnezi sau să evoluezi

sentimentul lor de vinovăţie, indiferent de ce şi de cine es-te el legat, inclusiv de propria persoană.

O parte din oameni au corpul complet disproporţio-nat - capul mic, faţa mică, păr moale şi rar, gât subţire, iarde la umeri în jos - straturi de grăsime, imposibil de mic-şorat. Mare mai este spaima acestor oameni că nu voi mai

fi iubit dacă ... şi atunci ei încearcă să se apere de negativi-tatea vieţii printr-un zid, zid 'care nu va lăsa răul să treacăprin el, ci îl va absorbi. Corpolenţa este expresia moduluilor de gândire. Aşa arată multe dintre femeile şefe.

Se îngraşă oamenii de tip luptător, cei ce caută cauzapentru care viaţa este rea, adică tipul de acuzator, care însăeste foarte sensibil atunci când el este acuzat de ceva. Cucât va înfiera mai mult pe alţii, de frică să nu fie el vinovat,şi va strânge în el această răutate, cu atât talia lui va de-veni mai groasă. Dorinţa lui imperativă de a vedea viaţamai bună se va transforma pe neobservate în răutate, chiardacă el va continua să fie activ şi îi va antrena şi pe ceilalţipentru îmbunătăţirea vieţii. Obiceiul de a domina, de a or-dona, de a interzice este legat de răutate. Oamenii de felulacesta sunt profund nefericiţi atunci când cineva ~ede cevarău la ei. Cu timpul vor începe să facă ordine şi acasă, ceeace îi va scoate din sărite pe ceilalţi.

Dorinţa maximalistă de a face ceva ca să le fie mai bi-ne celorlalţi nu se îndeplineşte. Din dezamăgire vor apăreadiverse feluri de răutate: răutate ca nu ai făcut ceva, răutatecă nu ai discutat despre ceva, că nu ţi-ai înghiţit lacrimile,că nu te-ai certat. O astfel de răutate, care te demască şi petine şi pe ceilalţi, va adăuga taliei tale, stabil şi impercep-tibil, kilogram după kilogram. Dacă cineva de genul acestaajunge şef şi îşi satisface dorinţa de a domina, kilogrameleîn plus vor dispărea. Şi mai repede vor dispărea în cazul

O persoană, plină cândva, slăbeşte întruna, dar mediciinu descoperă nimic. Acum, din caUza unei .presupuse btl'liascunse, apare spaima de mo$'te. ne fapt omul nu are ni-mic grav, dar dacă ţinem cont de laptLll că nu ştie să:g~hl"dească, treaba chiar poate să devină gravă şi poate apăreao boală psihică.

Problema îngrăşării nu este nici pe departe o glumă.Mulţi oameni minunaţi cad în depresie din cauza ei, dem-nitatea lor având de suferit.

Îngrăşarea poate avea loc în foarte multe feluri.Ceafa, umerii şi mâinile se umflă cu grăsime la cei ca-

re au spaima că nimeni nu mă iubeşte, că nimic nu-mi iesecum vreau eu, lumea nu mă înţelege, mai pe scurt, răutateacă totul este altfel decât vreau eu. -Îngrăşarea în aceastăzonă este mai rară. Este însoţită, de obicei, de îngrăşareaîntregului corp.

La cei care se îngraşă la trunchi (tors), în ţesutul lorgras trebuiau să se aşeze· toate învinuirile răută~ioase şi

Page 114: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

când persoana respectivă, temându-se de concurenţă, se vateme să nu-şi piardă funcţia.

Oamenii graşi sunt binefăcători tipici, întrucât răutatealor nu este îndreptaţă contra oamenilor, ci împotriva vieţii,a modului de organizare a ei şi a obstacolelor din caleavieţii. Îi irită prostia, lipsa de sens, risipa, lenea, preţurilemari, ţevile care curg, poluarea mediului, samavolnicia po-liticienilor, regresul economic, subţierea propriului porto-fel şi tot ce se află în spatele acestui lucru.

pn binefăcător nu va spune nimănui ce necazuri are.Cine ştie ce se va întâmpla! Vor fi nevoiţi să sufere, de re-gulă, membrii familiei, care nu au nicio vină. Mai ales co-piii, fiindcă ei nu au dreptul să obiecteze, întrucât trăiescdin bunăvoinţa părinţilor.

Ocărându-ne copilul, vrem să facem din el un lucruşorinsensibil şi uşor de manipulat. În acelaşi timp nu înţele-gem că el va deveni o maşină expusă uzurii. Când copilulîncepe să plângă, părintele se supără - înseamnă că senti-mentullui de vinovăţie i-a dat un semnal. Dar el nu vreasă fie vinovat şi atunci devine şi mai rău. Şi copilul şimama vor lua în greutate.

Să stagnezi sau să evaluezi

Dacă răutatea de acelaşi tip, concentrată într-un anu-mit organ, duce la îmbolnăvire a acestuia, răutatea omuluigras provocată de lupta cu viaţa nu are limită, ca şi viaţa,şi ea se va acumula încetul cu încetul în întregul organismpână va exploda într-unul din organe.

Dacă grăsimea se depune în partea inferioară a corpu-lui înseamnă că răutatea este legată de treburile gospodă-reşti, de serviciu, de problemele financiare în general. Par-tea inferioară a corpului se corelează cu trecutul. Cel carenu s-a eliberat de răutatea legată de trecut, seva îngrăşacategoric în partea de jos a corpului. Aici se concentreazărăutatea legată de copilărie şi de tinereţe. Aici se află supă-rarea mamei pe soţul care nu face ce vrea ea şi răutateafemeilor pe sexul masculin în general.

Partea superioară a corpului semnifică viitorul. Cel ca-re se gândeşte la viitor cu răutate, va avea partea superioa-ră impunătoare. În ciuda tuturor piedicilor, el vrea sămeargă în viitor.

Zona brâului se corelează cu prezentul, cu azi. Pentrucel care nu se rupe de trecut, viitorul înseamnă o luptă şiva avea o talie groasă. Cel care uită cu uşurinţă neplăcerilezilei de ieri, va avea o talie subţire, chiar atunci când par-tea de jos a corpului este voluminoasă.

Persoana care doreşte să arate şi să demonstreze celor-lalţi ce scopuri Iăudabile are, adică să arate în mod demon-strativ că este un om corect, va fi grasă. S-ar putea să seruşineze şi să se simtă penibil când se uită lumea la ea, darimpulsul interior este mai puternic. De obicei, astfel deoameni nu-şi dau seama că au în ei răutate, fiindcă, în modsincer, nu ştiu ce este aceea. Că altii îl aduc în stare încă, ,mai e de înţeles. Ei pot chiar să simtă o răutate faţă de ceirăi. Acest mod sui-generis de a lupta pentru bine este foar-

Lumea se întreabă adesea de ce copilul spune: "Maibine să mă baţi decât să mă ocărăşti". Spiritul lui curatştie că durerea fizică nu are mare importanţă. Adevăratadurere este cea sufletească. Când mama îşi ocărăşte copi-lul, în sufletul ei se amplifică sentimentul de vinovătie. Eanu e conştientă de acestJucru, dar copilul vede şi nu doreş-te ca mamei lui să-i fie rău.

Page 115: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

te răspândit. Astfel de oameni se enervează când cineva seplânge, îi caută greşelile sau îl învinuieşte de-a dreptul.

"Ce vă tot plângeţi, schimbaţi ceva cu asta? Nu su-port acuzaţiile şi pierderea inutilă a timpului, " - vor ri-posta ei enervaţi. E bine când această revoltă iese afară şieliberează stresul, cel puţin răutatea n-a fost în zadar. Dar,din păcate, aceşti oameni nu se gândesc de obicei că aspirăîn ei două feluri de răutate - blamarea celorlalţi şi propriarăutate. După o vreme, sănătatea lor se va înrăutăţi. Vorcrede că de vină este creşterea tensiunii arteriale, legată decine ştie ce incident stupid, şi vor începe să-şi reproşeze căs-au amestecat. Iar n-am ştiut să mă stăpânesc! Acesta es-te deja un reproş direct la adresa sa, dar nu este conştientde acest lucru. Mai intervine şi frica din cauza faptului cănu se simte bine, fiindcă nu ştie, de fapt, despre ce estevorba. Nu cumva mi-a sărit tensiunea?

"Nu pot să sufăr plângăcioşii, mă scot din sărite! Simtcă plesnesc de furie, ăştia pur şi simplu nu inţeleg nimic!Bat apa-n piuă şi au şi ochelari de cal!"

Da-da! Vedeţi, ăsta este stresul dumneavoastră. Prin elîi atrageţi pe astfel de oameni şi ei vin ca să vă înfurie.Dacă n-ar veni, n-aţi simţi această răutate. Dar, se vedetreaba că doriţi acest lucru!

Atrageţi situaţia în care aţi putea "plesni" de furie. Şidacă acest stres încă nu-i suficient ca să faceţi un atac ce-rebral, o hemoragie sigur veţi face. Sau vă veţi lovi de ce-va şi veţi face vânătăi. Corpul dumneavoastră vă trimite înfelul acesta un semnal despre starea pe care o aveţi înmomentul acela.

Cei la care frica nimeni nu mă iubeşte este mai mică,sunt considerati indiferenti. Ei nu suferă din cauza vorbe-, ,lor ce le-au ieşit pe gură, fiindcă socotesc că au spus ade-

Să stagnezi sau să evaluezi

vărul. Nu au nici un stres din cauza asta. Evident, ponde-rea acestor oameni este mai mică.

Din punct de vedere medical, la persoanele grase, me-tabolismul este încetinit şi aşa se şi explică creşterea stra-tului de grăsime. Indicatorii clinici sunt determinaţi princercetarea capacităţii de funcţionare a glandei tiroide.

Acum, haideţi să gândim în mod nou şi mai simplu,cum încerc eu tot timpul să vă învăţ. Glanda tiroidă se aflăîn centrul celei de-a V-a chakre, care este legată de comu-nicare. Prin urmare a fost afectată comunicarea cu lumea,adică cu oamenii, cu animalele şi cu natura. Omul poate săcreadă că se înţelege minunat cu ceilalţi oameni şi că ado-ră animalele, dar asta nu are importanţă. Glanda tiroidă areo disfunctie şi deci comunicarea cu lumea este îngreunată,el trebuie' să facă eforturi foarte mari, dar nu mai are pute-re· acest lucru îi aduce doar deziluzii,.o senzaţie de zădăr-ni~ie şi de lipsă de sens. Frica permanentă de a fi strivit deviaţă duce la disfuncţii ale glandei tiroide. Toate sunt sem-ne ale luptei îndârjite cu viaţa.

Cea de-a V-a chakră este situată în centrul sferei de in-fluentă a fricii nimeni nu mă iubeşte. Deasupra ei se aflăcapui cu toţi centrii vitali, inclusiv centrul metabolismului.Frica că nimeni nu mă iubeşte, nimeni nu are nevoie demine, nimic nu-mi iese cum trebuie, deşi mă străduiescblochează comunicarea.

Comunicarea fiind blocată, centrii nu mai pot vedeacare este sarcina corpului. La cel care nu a fost învăţat saunu a învătat singur cum să comunice, capul nu ştie ce facecorpul, ia~ corpul nu poate înţelege ce gândeşte cap~l! Şti-inţa de a comunica uneşte în mod corect toate păr~I~ecor-pului şi omul devine un întreg. Tot ea face ca famIlIa, co-lectivul în care lucrezi, statul, omenirea să devină un în-

Page 116: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

treg. Până vom ajunge să ne citim gândurile, suntem nevo-iţi să comunicăm prin cuvinte. Lipsa de sinceritate va fiînsă subconştient sesizată de către om, chiar dacă nimeninu l-a învăţat niciodată să comunice.

Copiii sunt învăţaţi de mici cum să întâmpine pe cine-va, cum să salute. La salutul bucuros al unui copil oriceom răspunde cu un zâmbet, deoarece copilul radiază o bu-curie sinceră. Este iubirea curată care nu cere nimic înschimb. Dacă noi, adulţii, am păstra măcar acest minunatînceput de comunicare, dacă le-am răspunde cu aceeaşibucurie, copiii, crescând, n-ar mai merge cu capul în jos şicu dinţii strânşi în semn de protest împotriva adulţilor. Un"Bună ziua" cald, spus fără frică şi răutate, deschide inimi-le oamenilor. Haideţi să ne facem timp să ne oprim o clipăîn prag, să salutăm şi să aşteptăm răspunsul. Vom simţi căîncepem să comunicăm. Un salut automat, formal nu ducela nimic.

Deşi nivelul de dezvoltare al intelectului său este des-tul de mare, omul permite fricii nimeni nu mă iubeşte să-imodifice radical noţiunile, fiindcă nu-şi face timp să-şi în-ţeleagă propriile sentimente. Cel care, de frică, preferă săfugă, va avea un nivel de activitate fizică mai înalt şi vaapărea o hiperfuncţie a glandei tiroide. Sau, în loc să fugă,caută o altă soluţie. Ambele căi duc la aceeaşi răutate. Cudiferenţa că cel care fuge slăbeşte, iar cel care-şi păstreazăcalmul şi nu se clinteşte din loc se îngraşă.

Îngrăşarea înseamnă că persoana respectivă vrea săprimească de la viaţă mai mult decât dă.

SIăbirea înseamnă că vrea să dea vieţii mai mult.Un corp bine făcut, proporţionat arată că persoana res-

pectivă dă cât primeşte.

Să stagnezi sau să evoluezi

Dar ce să dai şi ce să primeşti? La această întrebaretrebuie să răspundeţi fiecare, întrucât scopurile fiecăruiasunt diferite. Unul vrea să se îmbogăţească, altul declarăpatetic că nu-l interesează banii. Unul vrea linişte sufle-tească, dar nu-i lasă în pace nici o secundă pe ceilalţi. Al-tul ar vrea să vadă lumea, dar spune că nu poate să o facăpentru că nu are bani, iar când îi are îi cheltuie pe fleacuri.Altul vrea să stea liniştit acasă, dar nici nu trece bine o oră,că o şi zbugheşteafară de parcă ar fi intrat duhul rău în el.

Fiecare are scopul lui în viaţă. Aţi da înapoi tot ce aţiprimit de la viaţă? Aţi fi atunci mai curajos în legătură cuviitorul?

Stratul de grăsime este depozitul în care vă adunaţi caplităţile de luptător pentru ca să vă puteţi lupta cu viaţa şi sărezistaţi - şi acum şi mâine (cu cât mai mult cu atât maibine).·Logic, gândiţi cam aşa: "De ce trebuie să dau ce es-te al meu? Fiecare trebuie să-şi rânduiască propria viaţă!Şi aşa am dat mai mult decât alţii". Aţi strâns multe pro-vizii şi sunteţi siguri pe dumneavoastră. La fel se simte şistratul de grăsime.

Altul a primit mai puţin de la viaţă şi trebuie să deamai puţin. Aceasta este logica vieţii. De la fiecare, dupăcapacitate. Dumneavoastră vi s-a dat mai mult ca să daţimai mult. Dar ce dau ceilalţi nu v-a fost dat să vedeţi.Unul dă un obiect oarecare şi consideră că a făcut o faptămare, altul îşi dă tot sufletul şi nu-i mai rămâne nimic,darceilalţi nu văd. În ambele cazuri însă, se foloseşte aceeaşiunitate de măsură.

Lipsa dorinţei de a renunţa la ce este al tău este unstres viclean. Simbolic, grăsimea este tot ceva al tău, pecare l-ai strâns în lupta cu viaţa. Eliberaţi-vă de acest stresşi stratul de grăsime va începe să se topească. Vorbiţi cu

Page 117: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

acest strat, vorbiţi cu celula de grăsime. Spuneţi-i câtăteamă faţă de ziua de mâine aţi adunat în ea. Şi câtă răuta-te ~ăz~oini~~! Unii se duc ei înşişi la luptă, alţii îi trimit peceIlalţI. Unu luptă cu cuvântul, alţii luptă cu condeiul. Unii- prin acţiune, alţii prin idei. Dumneavoastră cum faceti?Gândiţi-vă şi eliberaţi-vă de răutate şi de lipsa dorinţei dea renunţa la ce este al tău.

1otce pare să ne aparţină vine de la planeta Pământ.P.laneta ~o~stră nu îmi aparţine mie, prin urmare, bogăţiael ma~er~al~ nu est~ a mea. Prin crearea acestei bogăţii euam pnmIt mţelepclune de viaţă - singura mea comoară cem~ însoţeşte di~tr-o viaţă în alta. Şi dacă voi merge dreptVOI avea tot mai multe bogăţii materiale prin care voi învă-ţa neîncetat. Trebuie să remarc că este deosebit de plăcutsă utilizez aceste "manuale" şcolare. Dar să nu uităm căele sunt doar nişte manuale. Nici să nu le considerăm cafiind ale noastre, nici să nu le distrugem, întrucât ele sunt?e .la Dumnezeu. Dacă le distrugem ne distrugem pe noimşme. f

Căutarea unei căi concrete, fizice de a scăpa de zbuci-umul sufletesc te duce totdeauna în impas. Ca urmare În-cepe lupta pentru viaţă care niciodată nu '~e dă fără bătăliiadică fără răutate. Iar răutatea distruge. Dar şi cel care s~predă fără luptă, piere. Va învinge numai cel ce gândeştecorect. .

Există oameni graşi, mai ales femei, care n-au ridicat?-iciodată vocea la cineva şi nu au căutat să-şi impună vo-mţa. Dar nici familie nu au unde să-şi poată arăta forta.Prietenii îi iubesc în mod deosebit. Oamenii aceştia şi-~uascuns în ei "toată răutatea şi îi uimesc pe 'toţi cu rezistentalor la stres. Ii ajută şi faptul că bunăvoinţa lor este since;ăşi că se străduiesc să-i înţeleagă pe ceilalţi.

Să stagnezi sau să evoluezi

Nevoia nechibzuită de a părea din ce în ce mai bun setransformă în autoreclamă. Indiferent cum se manifestă,prin lăudăroşenie, prin truc uri de reclamă sau prin domina-rea concurenţilor, această nevoie măreşte negativitatea as-cunsă. Un om modest care simte că în domeniul lui de ac-tivitate face faţă la fel de bine ca ceilalţi, care arată superbşi are o capacitate de comunicare de invidiat, îşi va înghiţilacrimile de ciudă văzând că altuia îi merg binea:racerile,iar el nu are de lucru. Clienţii aceluia sunt oameni de vază,iar la el abia de vine cineva.

Omul modest nu ştie să comunice sau este atât de sen-sibil faţă de prefăcătorie, încât nu acceptă gândul de a semanifesta într-o manieră nenaturală. Dacă lângă el se aflăo personalitate strălucitoare, se va închide în el atât demult, încât va fi el însuşi uluit de propria-i greşeală şi gro-solănie. Într-o astfel de stare sufletească treburile nu pot sămeargă bine. Ca întotdeauna, concluzia se trage după cri-terii exterioare - are nişte maniere atât de îngrozitoare,măcar de-ar face faţă la serviciu. Şi ăsta e adevărul -numerge treaba.

Mă adresez acum acelora care nu se simt confortabilîntr-un astfel de mediu de prefăcătorie. Rămâneţi aşa cumsunteţi - sinceri, inimoşi şi graşi. Eliberaţi-vă însă de tea-ma că nimeni nu vă iubeşte şi de celelalte stresuri care văfac să suferiţi şi vă provoacă răutate şi atunci, într-o bunăzi, va găsi calea spre dumneavoastră acel om plăcut şi cu-rat la suflet pe care l-aţi aşteptat tot timpul. Şi omul acelacare căuta şi el înţelegere, va simţi că, în sfârşit, a găsitpersoana de care avea nevoie şi se va mira cum de nu v-aremarcat până acum.

Dacă vă duceţi, de exemplu, la frizerie şi vedeţi că fri-zerul nu este în apele lui, să ştiţi că are nevoie de iubire.

Page 118: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Oricât de abil şi-ar ascunde indispoziţia, veţi simţi că esteabătut şi veţi avea o stare de disconfort. Eliberaţi-vă delipsa de dorinţă de a intra în vorbă cu el, chiar dacă el esteprost dispus sau dacă sunteţi nemulţumit de lipsa lui deeducaţie. Eliberaţi-vă şi de acel stres care provine din mo-dul dumneavoastră de a trăi şi a vă comporta. Nu uitaţi cădumneavoastră sunteţi cel care se duce la el şi, prin urmare,în afară de tunsoare, mai aveţi nevoie şi să învăţaţi o lecţieimportantă de viaţă. S-ar putea ca lecţia să fie extrem deimportantă, dar vă veţi da seama abia după un timp.

Eliberaţi-vă şi de stresul că frizerul vă va tunde înfimcţie de starea lui de spirit şi nu veţi mai avea ocazia săvă supăraţi altădată din acelaşi motiv. Luaţi din inimadumneavoastră, în gând, un pumn mare de iubire caldă -pentru că aveţi destulă - şi, tot în gând, trimiteţi-o acolounde ar trebui să fie inima lui.

Dacă după asta veţi avea o tunsoare uimitor de fru-moasă, să ştiţi că s-a întâmplat graţie bunătăţii dumnea-voastră înţelepte. Şi când veţi ieşi pe uşă, frizerul va gândi:"Ce om plăcut, nu mai sunt aşa prost dispus".

La fel vor sta lucrurile peste tot pe unde veţi merge.Eliberaţi-vă, prin iertare, de stresuri şi vă va fi bine pestetot. Şi dacă vă veţi afla într-o ţară străină, cu obiceiuri ne-cunoscute, atunci veţi putea să-i înţelegeţi pe oamenii deacolo şi nu îi veţi considera:

- nici mai răi decât dumneavoastră - acest lucru v-arface să deveniţi arogant, ceea ce ar putea fi taxat în moddureros;

- nici mai buni decât dumneavoastră - v-ar face să de-veniţi umili şi în felul aceasta atrageţi umilinţa.

Prin gândurile lor, oamenii atrag asupra lor răul.

Să stagnezi sau să evoluezi

Pe acelaşi exemplu să analizăm posibilitate~ unui altmod de abordare a situaţiei. Fiind un om bun, chIar foartebun, vă apucaţi să-I întrebaţi pe frizer: " Vai,_d:agă, ceJi ~-a întâmplat? Pot să te ajut cu ceva? Nu araţl prea b.lne ~Astfel de întrebări pot, dimpotrivă, să-I enerveze, fiIndcael se străduise să-şi ascundă starea. Nu doreşte să vorbeas-că despre problema sa, el treb~ie să se elibereze de ea. Unom poate să-I ajute pe altul, dacă el se eliberează ~e team~că "o săi se pară că sunt rău şi neomenos daca nu o sapun la suflet problema lui". _ .

În general vorbind, cât de mult încearcă omU;.lsa aJu~epe cineva aflat la nevoie? Această întrebare :ste,~In :se~ţa,retorică. sunt cuvinte goale, vorbe aruncate In vant InaIntede a primi răspunsuL Ea reflectă stilul modem, rafinat deînvătare a bunelor maniere. Se va înşela cel care îl va urmacu n'aivitateşi prin aceasta va trebui să înveţe. Cine vreacu adevărat să ajute, nu vorbeşte mult şi este serios.

Se poate întâmpla ca în bunătatea lui: c~el~erul ~a:evă serveşte la masă să vorbească bombastIc ŞI ~a fie .p~s~-log. Dumneavoastră însă nu suportaţi exag~r~l1.e, mCI Incomunicare nici în ceea ce vi se oferă. IertaţI-va Intoleran-ta - răutatea şi atunci nu vă va mai afecta nici stilul lui de~omportament, sâcâitor şi plictisitor.

Page 119: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Răutatea bună. şi răutatea rea

Răutatea este un stres perfid. De exemplu, răutatea fa-ţă de un om concret este bine înţeleasă de toată lumea. Darrăutatea faţă de o situaţie, o problemă, un impediment cre-ează panică. Dacă eu spun că şi asta este tot răutate, uniivor ~ădea pe gânduri. Nu s-ar fi gândit niciodată la aşa ce-va. In cel mai bun caz vor întreba: " Cui i-am făcut eu răucu această răutate de vreme ce eu însumi sunt silit să su-făr?"

Când le explic oamenilor esenţa binelui, pe care-l fa-cem altora, le apare uneori un fel de· paralizie a gândirii,încât devine destul de primejdios să continui convorbirea." Reiese că toată viaţa eu am făcut totul incorect! E posibilca eu să fi făcut toată viaţa totul incorect?" În aceste cu-vinte se simte atâta dezamăgire, încât deja nu mai poţi să-iexplici că din greşeli se învaţă şi că aşa a fost dintotdeauna.O nouă paralizie a gândirii duce deja la enervare - cinevaîndrăzneşte să-i spună că a greşit.

Şi atunci se poate întâmpla ca un om extrem de depre-siv şi resemnat să devină brusc uimitor de agresiv: ,,Aha,dumneavoastră susţineţi că eu aş fi trăit toată viaţa inco-rect!" El a fost atât de ascultător şi de devotat statului şi segăseşte cineva acum care să-i răstoarne toate principiile cususul în jos. Aşa ceva nu se poate accepta. Mai bine să su-rar eu. Şi înainte reevaluarea lecţiilor de viaţă a dat şi îna-inte naştere la războaie.

Va fi mai corect dacă omul, prin iertare, se va eliberade stresuri şi nu va încerca să-i înţeleagă pe alţiisacrificându-se pe sine, ca apoi să facă pentru alţii o faptă

Să stagnezi sau să evoluezi

bună, indiferent care. Să-i înţelegi pe ceilalţi este un lucruanevoios şi poţi să şi greşeşti, dar, eliberându-ne de stres,deschidem calea către acel bine de care avem nevoie noiînşine. De exemplu, după ce m-am eliberat de răutatea:" oricum, binele pe care eu pot să-I fac nu este necesarnimănui", voi vedea brusc în pragul casei un om care arenevoie tocmai de acest bine.

Stresul este stres atâta timp cât el este fixat în mine.Dacă eu, îl eliberez prin iertare, el se poate transforma înenergie a iubirii. Această schimbare din corpul meu o potsimţi sub forma unui sentiment care, pentru mine, se nu-meşte bine.

Răutatea bună este răutatea pe care o dau afară.Răutatea rea este răutatea pe care o ţin în mine. Celui

care privează pe cineva de libertate, nu poate să-i fie bine.Dintre stresurile negative cea mai mare pondere o are

răutatea.Cine are abdomenul umflat în partea superioară, acela

vrea să avanseze cu răutate. Autoconstrângerea duce laumflarea corpului. Abdomenul lui trebuie să răzbată prinviaţă precum prora unui spărgător de gheaţă. Nu mă laspână nu le dovedesc că eu sunt cel mai bun. Şi dacă de da-ta asta nu reuşesc, o să mă îmbăt, o să mă declar înfrântîn faţa tuturor (tot e mai bine decât să plesnească) şi voiîncerca din nou. În numele binelui, scopul scuză mijloace-le. Şi dacă şi Iloua încercare eşuează, răutatea va creşte şiva începe să-I distrugă.

Iertaţi-vă răutatea cu care vă strecuraţi printre piedicişi atunci uşile vi se vor deschide. Şi binele va veni el spredumneavoastră. Atunci va dispărea şi necesitatea de a aveaun abdomen mare.

Page 120: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

O dorinţă ireală, ce provoacă răutate prin faptul că nu. poate fi îndeplinită, duce la hemie. Majoritatea dorinţelor

ireale ţin de sfera economică şi de" aceea hemia apare celmai des în partea inferioară a abdomenului şi pe cicatricelerănilor. Partea inferioară a trupului corespunde trecutului,iar partea superioară - viitorului. Dacă setea de câştiguşor a unui om dezamăgit de viaţă se transferă brusc înviitor, diafragma lui se va strangula. Mai simplu spus, da-că omul s-a gândit să asalteze cu răutate viitorul: " orice aşface tot nu reuşesc", atunci corpul îi va limita respiraţia.Insuficienţă respiratorie severă nu-l va lăsa să facă o gre-şeală şi mai mare.

Cine va începe să accepte că viaţa are şi o parte nevă-zută şi îşi va conştientiza negativitatea naturală, va începesă piardă din greutate, se va mişca mai uşor şi"îi va fi maiuşor să facă acel bine p'rincare la timpul potrivit îşi va rea-liza scopurile. Ce sens ar avea ca binele să fie aruncat învânt?

Cine va putea să nu mai impună altora propria lui vo-inţă, va constata că stratul de grăsime de pe spate s-a miC,.şorat. Cine va şti să se elibereze de sentimentul că fărămine nimic nu se poate face, dacă eu nu intervin, oricumei n-or săfacă nimic, va vedea că încep să se reducă stra-turile de grăsime de pe abdomen şi de pe piept.

Cine spune la supărare: "acum o să stau cât poftesc,nu-mi trebuie nimic şi nici nu mă clintesc de dragul alto-l'a", aceluia i se va Iăţi fundul. Acest stres era mai rar labărbaţi, dar acum devine din ce în ce mai răspândit. Bărbă-ţia este tendinţa de" a merge înainte şi bărbatul vrea sămeargă, atâta timp cât îl ţin puterile.

Aceluia care are în el răutatea că " nu pot să stau tolă-nit şi să mă bucur de viaţă, cum fac alţii. Situaţia mea ma-

Să stagnezi sau să evoluezi

terială nu-mi permite acest lucru" , fundul i se va Iăţi şimai tare. _

Cine are în el răutatea că ,. trebuie să mă scol că fărămine nu se vor descurca", va avea talia groaSă. Stratul degrăsime excedentară se va ridica de pe fund în sus spre ta-lie. Bărbaţii care au acest stres, vor avea o talie îngrozitorde mare.

"Femeia care doreşte să-I ademenească cu sinceritate pebărbat pentru a merge împreună pe calea vieţii, va aveasânii mari. Dacă însă îl iubeşte pe bărbat fără gânduri as-cunse, va avea sâni normali.

Dacă femeia este încăpăţânată şi aşteaptă ca bărbatulsă facă primul pas, sânii ei vor rămâne mici. Dacă însă varenunţa la încăpăţânare, sânii vor începe să-i crească, indi-ferent de vârstă.

Dacă omul gândeşte"ca un condamnat: " Orice-aş face,tot nu-mi voi realiza visele", ţesutul de grăsime devineflasc. Un suflet flasc înseamnă un corp flasc.

" Orice-aş face, voi nu vedeţi bunătatea mea" - şi taliadevine flască.

"Nu merit să fiu iubit" - şi faţa, gâtuI, sânii devinflasce.

"Oricum n-o să mă îmbogăţesc" - fesele şi coap~;~ledevin flasce.

Dacă spui cu răutate" o să vedeţi voi de ce sunt eu :"nstare" -apare celulita. Atunci, într-adevăr, totul se vedeperfect. Bazele se pun acolo unde răutatea este cea mai ar-zătoare. Cel mai adesea pe coapse şi pe fese, întrucât pen-tru omul contemporan munca este un mijloc de autoafir-mare. Omul îşi dovedeşte valoarea prin muncă.

Page 121: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Bunătatea poate fi măsurată şi cântărităprin rautate

Răutatea este stresul care consumă cea mai multăenergie.

Trupul are nevoie de hrană. De obicei oamenii nu ştiude ce s-au enervat. Trebuie să te gândeşti la ceea ce te-aenervat. Nu vor să-şi amintească şi se apucă să mănânce.Dacă simţiţi că sunteţi sătul şi totuşi mai vreţi să mai mân-caţi, înseamnă că aveţi o răutate împotriva acelora care nuvă acceptă bunătatea. Începeţi prin a vă ierta această răuta-te. Iertaţi-vă răutatea care vă face să vă simţiţi mai presusdecât ei. Iertaţi-vă răutatea faţă de cei care vă considerăinferiori numai pentru că sunteţi gras. Ei nu vă pot depăşiprin nimic altceva.

Cu cât vă veţi elibera mai energic de aceste stresuri, cuatât mai repede vi se va diminua pofta de mâncare. Stresu-riIe dumneavoastră sunt cele care nu se satură niciodată.Ele au apărut să vă înveţe că binele pe care îl puteţi oferiva fi solicitat doar atunci când nu veţi mai vrea să domi-naţi cu răutate. Când vă veţi elibera de ele, totul se vaaranja de la sine. Ar fi mai bine să vă eliberaţi în perma-nenţă de stres şi nu doar în cazuri extreme.

Şi eu provin dintr-o familie de graşi pe linie feminină.Doar o mătuşă era puţin mai slabă. Tot timpul ea făcea câ-te ceva pe fugă, zorită de teama să nu cumva să fie maiprejos decât vecinii. Cu alte cuvinte, era stăpânită de frica"nu voi mai fi iubită, dacă voi fi mai prejos decât alţii".Toată lumea o considera un om foarte bun, săritor, generosşi plin de viaţă. Neavând copii, s-a ocupat de copiii rudelor

Să stagnezi sau să evaluezisale şi de orfanii de război. Ulterior, toţi s-au îndepărtat deea. Nt: i-a învinovăţit şi nu le-a reproşat lipsa de recunoş-tinţă. Işi făcea socoteli cum să fie mai bună decât alţii.Nevoia ei de a fi apreciată şi dorinţa de a se îmbogăţi s-audovedit a fi atât de puternice, încât au dus-o în mormânt lavârsta de 54 de ani din cauza unui cancer la stomac. Jenatăde faptul că ceilalţi o văd că nu se mai potoleşte, ea lucranoaptea, când tot satul dormea. Cancerul de stomac, dacămai ţineţi minte, este o duşmănie îndreptată împotrivapropriei persoane. Esenţa ei este următoarea: indiferent câtaş munci, nu pot să obţin ce am nevoie. În felul acesta, bi-nele exagerat s-a transformat într-un rău exagerat.

Eu aş vrea foarte mult ca prin apariţia mea să ispăşescpăcatele (karma) acestei linii din neamul meu. Nu degeabaam apărut pe această lume. În plus faţă de karma neamuluişi a familiei mele, mi-am asumat şi stresurile personale.

De exemplu, am simţit recent că povara muncii meleeste atât de grea, încât nu mai vreau să mai am de-a facecu oameni care nu vor să înţeleagă, şi cu oameni care austrâns în ei atâta răutate, încât nu văd şi nu aud nimic, cidoar o ţin pe-a lor. Pe măsură ce enervare a mea creştea,atrăgeam şi mai mult spre mine genul acesta de oameni.Greutatea mea rămâne a şi ea stabilă.

Am încercat să mă amăgesc muncind. Când munceştitoată ziua, nu-ţi mai arde de mâncare. Şi eu munceam, nucântam, cât era ziulica de mare. Dar nici ne mâncând nuam slăbit. Dimpotrivă, când ajungeam seara acasă şi decuriozitate mă cântăream, constatam că iarăşi am luat îngreutate. Năucă de oboseală şi încercând să-mi înăbuşnervozitate a pentru a nu-mi tulbura familia, mă prăvăleampe un scaun şi într-un sfert de oră înghiţeam toată porţia peo ZI.

Page 122: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Ştiu că mâncare a nemestecată cât trebuie favorizeazăacumularea grăsimii. Cunosc şi faptul că afirmaţia, tipicăpentru oamenii graşi, - eu nu mănânc mult - nu este ade-vărată. Persoanele grase mănâncă foarte mult într-un timpscurt. Pot să stea şi nemâncaţi, stratul de grăsime le permi-te acest lucru, dar nu mult timp. Corpul lor asimilează toa-te caloriile, nu lasă nimic, căci cum altfel ar putea aceştioameni să lupte pentru un viitor luminos?

După înfăţişare eu sunt un om bun, sunt liniştită, bine-voitoare, ajut cu abnegaţie pe cei aflaţi în suferinţă. O po-vară excesivă îl înrăieşte pe orice om. A munci în exces înplan fizic nu înseamnă altceva decât că vrei să fii iubit deceilalţi. Nu m-a ajutat nici măcar faptul că ştiam că răuta-tea îngraşă, deşi în fiecare zi mă eliberam de răutate. Cucât mă eliberam mai mult, cu atât povara pe care o luamasupra mea la serviciu, era şi mai mare. Mă biciuia teamacă nu voi mai fi iubită dacă nu-i ajut pe toţi cei care aunevoie. Când le arăt oamenilor că gânduri le lor nu sunt co-recte, ei îmi răspund: ,,N-am gândit aşa". Nici eu n-amgândit şi n-am procedat bine. Trebuie să te gândeşti lagândurile tale pentru ca nu cumva dintr-un gând frumos săse nască o faptă urâtă.

Într-o dimineaţă mă trezesc cu o durere puternică înspate. Mă privesc şi văd o răutate faţă de cei care nu do-resc să primească această minunată înţelepciune Divină, alcărei intermediar am fericirea să fIu eu şi pe care o propo-văduiesc cu tot focul inimii. Acest lucru era echivalent cufaptul că ei nu mă înţeleg, nu mă iau în considerare, decinu mă iubesc. Dorinţa de a le întoarce spatele, de a nu-imai v~dea, de a trece mai departe, de a fi mai presus ca ei,numaI să mă lase în pace, m-a trezit în acea dimineată casă-mi spună: " Dacă n-o să faci ceva, .astăzi vei aved o zi

Să stagnezi sau să evoluezi

grea. Dacă nu mă eliberezi, atunci se va întâmpla cevamai îngrozitor decât luarea în greutate".

Am ştiut că aşa este. Am început să iert din tot sufletulacest stres şi să-i cer şi eu lui iertare că l-am cultivat atâtde mulţi ani. Căci el exista în mine din copilărie sub formăde frică şi dispreţ faţă de prostia omenească. Cu trecereaanilor el s-a complicat, reflectând specificul vremurilor,însă esenţa a rămas aceeaşi. Aceeaşi răutate m-a inspirat săstudiez tot ceea ce există în lume -aceasta este partea eipozitivă. Timp de o jumătate de oră, am vorbit cu stresulmeu ca şi cum aş fi vorbit cu cineva de la care ai ce învăţa,de la care ai de ce să-ţi ceri iertare şi care sub nici o formănu îmi vrea răul, ci încearcă, în măsura posibilităţilor, sămă ajute, dar ale cărui semnale eu le-am ignorat.

Prostia omenească este demnă de dispreţ - aşa consi-derăm cu totii. Sau nu sunteti de acord cu mine? Ar fi în-, ,grozitor dacă prostia ar fi pusă la loc de cinste! Înainte şieu gândeam la fel.

Dar acum nu mai gândesc aşa. Dacă cineva vrea să fieprost, are tot dreptul. Eu m-am eliberat prin iertare de gân-durile mele greşite şi durerea a dispărut. Am văzut în faţamea răutatea care se găsea sub forma unei linişti înţelepteşi nobile şi i-am mulţumit pentru faptul că încă o dată m-afăcut mai deşteaptă.

A urmat cea mai grea zi din toată istoria activităţii me-le de terapie alternativă. Nu mi se întâmplase până atuncica într-o singură zi să mă aflu faţă în faţă cu un număr atâtde mare de materialişti supăraţi, de bolnavi apatici, de ni-hilişti absoluţi şi de oameni care îl urau pe Dumnezeu şiîşi urau părinţii.

Mi-am cufundat privirea în ei cu o atenţie calmă şi num-a afectat deloc faptul că ei nu aveau intenţia să creadă

Page 123: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

ceea ce le spun. Pur şi simplu ştiam că urma ca ei să maiînveţe prin suferinţă şi îmi părea rău să le-o spun cinstit.Era o adunătură de oameni nemulţumiţi, a căror exigenţăfaţă de lume îi îmbolnăvise grav, iar acum, se întorseserăautomat împotriva mea, deoarece nu se vindecaseră imedi-at şi rară nici un fel de condiţii, pentru ca să poată să-şi în-făptuiască răul lor şi în continuare.

Ştiam ce nu le convenea, totul era problema lor perso-nală.

Mulţumită liniştii mele sufleteşti, spre sfârşitul consul-taţiei jumătate dintre ei şi-au şi recăpătat capacitatea de araţiona şi o atitudine activă. Gheaţa fusese spartă.

Eram fericită că toată ziua nu simtisem măcar o dată" ,vreun pic de animozitate, iar seara m-am simtit foarte vi-oaie. Eram încântată de forţa stării mele de spirit, de noulmeu mod de a fi. Seniaţia de oboseală cruntă care se acu-mulase de multe luni, dispăruse: Mă eliberasem de răuta-tea faţă de proştii care nu vor să înveţe. Din ziua aceea mi-a dispărut pofta nestăpânită de mâncare, pe care o aveamseara.

Dacă mă veţi întreba acum de ce mă supăr, din mo-ment ce ştiu 'ce se poate şi ce nu se poate, vă spun în secret:totuşi sunt şi eu un om, iată de ce. Vrem sau nu vrem tră-

, ,im într-un câmp comun' care ne influenţează pe toţi. Elibe-rarea de negativitate este o muncă imensă şi serioasă, maiales atunci când omul şi-a închinat toată activitatea înslujba binelui celorlalţi.

Cine ştie să se elibereze de absolut toate stresurile şi,prin aceasta, de toate emoţiile, acela îşi pierde corpul fizic.Şi aceasta nu va fi neapărat moartea. Dar, despre aceastătemă vom vorbi în altă carte.

Să stagnezi sau să evoluezi

Omul nu este obligat să fie lipsit de negativitate;negativitatea şi pozitivitatea lui trebuie să se echilibre-ze astfel încât să aibă loc o permanentă transformare arăului în bine.

Nu trebuie să ne ruşinăm de negativitatea noastră, darnici nu trebuie s-o fluturăm cu mândrie în faţa întregiilumi. Trebuie să o recunoaştem şi să o eliberăm, întrucâtea constituie lecţia noastră de viaţă care, indiferent că amtrăit zeci de vieţi anterioare, a rămas încă neînvăţată.

Vă reamintesc şi repet: orice om este suma dintre tatălşi mama lui. Îngrăşarea este o problemă a ţesuturilor moi.Se îngraşă uşor oamenii ai căror mame au acumulat în eleo mulţime de stresuri şi care duc o luptă nemiloasă cu via-ţa. Conform legilor vieţii, totdeauna unul se desprinde şi oia înainte, iar altul rămâne în urmă. Cel care rămâne înurmă doreşte cu ardoare să ajungă în faţă, iată de ce sexulfeminin se străduieşte din toate puterile să ţâşnească în fa-ţă măturându-i din drum pe aceia care îi stau în cale.

Întrucât noi singuri ne alegem mama, noi apărem peaceastă lume ca să învăţăm, în afară de multe alte proble-me, şi cum să atingem greutMea normală. Dacă nu aţi în-văţat încă, atunci începeţi chiar acum. Înainte de toate în-cepeţi să vă eliberaţi prin iertare de răutatea că "în viaţănu este totul aşa cum vreau eu".

Unui materialist îi va fi greu să înţeleagă cum se poatevindeca prin gânduri, întrucât acest lucru nu i s-a predat laşcoală. Noi toţi, unii într-o măsură mai mare, alţii într-unamai. mică, suntem prizonierii materialismului. Dar şi mate-rialistul are o calitate remarcabilă - el învaţă pe de rost totceea ce este raţional şi logic, dacă are un scop de urmat.

Un sătean mi-a spus odată zâmbind ironic:

Page 124: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

" Bună cărticică, totul e scris bine, o citeşti şi îţi place.Am citit cinci pagini şi am adormit. Sufletul se linişteşte,sănătatea se îmbunătăţeşte cu adevărat, dar în ceea cepriveşte problemele economice, nu există să mi se umplebuzunarul, dacă eu mă eliberez de iNca legată de bani.De răutatea că nu pot să-mi cumpăr un tractor din cauzacăderii economice a statului, hai că aş putea să mă elibe-rez". După părerea lui, nu are rost ca doi oameni buni (elşi eu) să se certe, cu atât mai mult cu cât o discuţie şi unschimb de gânduri plăcute pot să influenţeze în bine sănă-tatea.

Un materialist înfocat începe întotdeauna să gândească;el se îndoieşte, dar ~u neagă. Forţa voinţei, determinarealui sunt de admirat. Intrucât sănătatea i s-a îmbunătătit el, ,a decis că nu ar fi rău să-şi îmbunătăţească şi situaţia fi-nanciară. Se poate şi risca, nu ştii niciodată de unde sareiepurele. Sănătatea, iată, s-a îmbunătăţit, aşa că, ce-ar fisă ... Cum s-o fi desfăşurat lupta lui interioară cu el însuşi,rămâne taina lui. Data următoare el mi-a spus: " Uite că nuaş fi crezut că un şoarece se poate băga el însuşi în labeleunei pisici care doarme, dar acum cred Important este cacreierul pisicii să nu doarmă". După ce s-a eliberat degândurile lui negative, omul a câştigat o sumă serioasă debani.

Apropo, în viaţă nimic nu este etern. Totul se schim-bă - binele în rău, răul în bine. Cine a fost înainte un marematerialist, are acum posibilitatea să devină mare în spirit.Cine se mişcă pe drumul fizic, acela se mişcă şi pe caleaspirituală. Important este să ai răbdare să înveţi să medi-tezi asupra. propriilor gânduri, căci numai aşa este posibilsă evoluezi.

Să stagnezi sau să evoluezi

De la cel care nu crede şi care s-a înrăit, nu poţi aştep-ta nimic altceva decât pieirea.

Sunt nevoită în fiecare zi să subliniez că dacă vă elibe.,.raţi cu adevărat de stres, o ofertă avantajoasă poate să seivească chiar şi atunci când dormiţi. Oamenii car~ s-aqeliberat de un stres economic concret, de exemplu, fricaplus răutatea provocată de faptul că nu-şi pot permite să-şicumpere ceva foarte important, pot descoperi brusc, cuuimire, că banii adunaţi nu numai că le-au ajuns pentruprocurarea acelui obiect mult dorit, dar le-a mai şi rămasceva.

Recent, eu însămi am făcut o mare cumpărătură cu oreducere de 60% întrucât eu cred în forţa iertării, cred înspiritul meu care mă conduce pe calea cea dreaptă. atuncicând îl deschid prin iertare.

Prin iertare eu mă deschid pe mine pentru mine însămi.Spiritul meu care vrea în mod constant să mă ajute, dar pe

. care eu îl încătuşez prin stresurile mele - sunt eu însămi.

Despre cei care fac rău

Bunii răi sau fals răi sunt oamenii al căror rău este în-dreptat spre afară şi îl văd toţi. Reprezentanţii tipici aiacestei categorii sunt bărbaţii şi criminalii. Ei bine, fiecă-ruia dintre noi îi este cunoscută situaţia când cineva careîşi exprimă zgomotos revolta devine mai rău dacă îi spuică este rău.

Page 125: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Omul rău-intenţionat este acela a cărui frică "nimeninu mă iubeşte" s-a transformat în răutate. Cu cât aceastăfrică este mai puternică, cu atât mai aprigă este lupta luipentru existenţă şi cu atât mai mare răutatea. Apropo,aceşti oameni răi sunt toti născuţi de nişte mame.

Cel mai agresiv devine cel mai timid. Întrucât oameniinu ştiu că frica cea mai mare este aceea că lumea nu măiubeşte, pe parcursul bătăliei ea se transformă în auto apă- .

It

rare răutăcioasă şi trec la atac : "n-aveţi decât să nu măiubiţi!" Apare dorinţa de răzbunare. În momentele de furie,dorinţa de răfuială poate să răbufnească cu o asemeneaforţă, încât să nu mai existe nici un fel de autocontrol.Urmează apoi violenţa la adresa persoanei care a fost cau-za răutăţii. Prin aceasta răutatea nu face altceva decât săcrească şi cu fiecare clipă care trece îi va fi tot mai uşor săse manifeste. Violenţa devine din ce în ce mai sângeroasăşi îl face pe om să comită crima premeditată.

Pe un om dezechilibrat poate să-I înfurie o remarcăsupărătoare, o privire dojenitoare, o laudă a unui om băutsau o faţă neajutorată şi plânsă. Totul depinde de cât demult a trebuit să sufere omul respectiv în viaţă.

În principiu, totul începe de la învinuire. Omul caresuferă din cauză că este învinuit, devine atât de sensibilîncât nici nu e nevoie de cuvinte, şi fără ele el îşi dă seamadespre ce e vorba. Din acest motiv, fiecare dintre noi tre-buie să-şi revizuiască propriile gânduri pentru a nu atragerăul asupra sa.

Cui îi este frică de criminal, pe acela criminalul trebu-ie să-I sperie.

Cine-l urăşte pe criminal, acela trebuie să sufere prinintermediul lui.

Să stagnezi sau să evoluezi

Dacă un bun rău ar înţelege că cu cât seamănă în jurulsău mai mult rău, cu atât creşte binele lui ascuns, atunci ardobândi sentimentul propriei sale demnităţi şi ar şti să gă-sească o cale de ieşire chiar şi dintr-o situaţie extremă, în-trucât rezerva lui interioară de bine este foarte mare. Dupăcum se ştie din thriller, un mare criminat' este de obiceipurtătorul unei mari iubiri. Ar fi de ajuns ca cineva să-I iu-bească cu adevărat! Din păcate, societatea îşi aminteşte decriminali doar atunci când îi convine - în cazul unui peri-col deosebit, atunci când îi este milă să sacrifice viaţa unuiom normal. O societate nemiloasă creşte ea însăşi crimina-luI ca apoi să se comporte cu el ca şi când ar fi un obiect.

Mi se reproşează uneori că sunt, chipurile, îngăduitoa-re cu criminalii. Fiecare este liber să gândească cum îi pla-ce. În realitate, eu i-am ajutat însă pe acei părinţi care nuau fost în stare să-şi înţeleagă copiii, să preîntâmpinetransformarea lor în criminali. Prin intermediul meu sepoate pătrunde în esenţa criminalităţii. Acei oameni, ai că-ror membri de familie, rude sau cunoştinţe au avut partede o asemenea nenorocire, mă înţeleg mai bine decât cei-lalţi. Ar fi bine dacă persoanele interesate s-ar apuca să secorecteze în mod conştient.

Pentru un criminal ar fi îndeajuns ca el să-şi direcţio-neze energia în direcţia bună şi atunci dintr-un distrugătors-ar naşte un ziditor. Pentru aceasta este necesar, ca el săaibă unele cunoştinţe. Vreau să sper că cele expuse înaceastă carte vor veni în ajutorul celor pe care oameniibuni nu vor să-i înţeleagă sub nicio formă.

Dacă criminalul şi-ar ierta răutatea că pe el nu-l iubeş-te nimeni şi spaima că nimeni nu-l iubeşte, atunci ar atrageiubirea adevărată, pentru care nu are însemnătate nici opi-nia publică şi nici condamnarea generală. El ar găsi omul

Page 126: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vîilma

pe care să-I iubească şi care l-ar iubi pe el, cel respins, aşacum este el.

Fiecare om care se eliberează prin iertare de frica ni-meni nu mă iubeşte, va putea simţi că este iubit. Poate săpară neverosimil, dar este adevărat.

Recent, nu puteam în nici un fel să-i explic aceastăproblemă a binelui şi a răului unui pacient din cale-afarăde bun, care suferea de o boală foarte grea, şi m-a ajutat unexemplu simplu.

Dacă eu aş fi căzut într-o groapă unde nu ar puteaajunge nici un utilaj, ci doar omul, l-aş fi rugat pe Dumne-zeu aşa: " Dragă Doamne, te rog, trimite aici un criminal,trimite pe cel mai crunt recidivist! Indiferent cât ar fi desumbru, de murdar şi de îngrozitor. Numai el mă poatesalva de la moarte, fiindcă numai el nu şi-a irosit în vântiubirea. Nu-mi trimite un binefăcător, eu vreau să tră-iesc!" Şi dacă el va apărea şi mă va scoate din groapă, iareu, nerecunoscătoare, o să încep să scâncesc din cauză cămi-am rupt rochia, el să-mi tragă un pumn, să mă drăcuieşi să plece. Şi ar proceda corect! Dacă eu nu am înţelespână acum de ce am căzut în groapă, ar trebui să înţeleg dece acum am o vânătaie sub ochi. Aşa învaţă criminalii lu-mea, dar lumea chiar şi cu un picior în prăpastie fiind, nupoate înţelege.

Cu cât scade mai mult numărul oamenilor echilibrati, ,cu atât va creşte numărul celor dezechilibraţi. Cu cât bine-le vizibil este mai mare, cu atât este mai mare şi răul vizi-bil.

Numărul oamenilor buni creşte mereu, dar situaţia pePământ se îmăutăţeşte. Acuma sosit vremea ca cei răi săsalveze Pământul. Numai unitate a contrariilor asigurăechilibrul.

Să stagnezi sau să evoluezi

Criminalul de care are nevoie lumea nu piere. Un cri-minal extrem de negativ atrage el însuşi asupra sa pieirea.Fie de mâna legii, fie de arma unui confrate, sfârşitul totşi-l va găsi.

Atâta timp cât criminalul este în viaţă, viaţa îl iubeşteşi pe el în aceeaşi măsură în care ne iubeşte pe noi, oame-nii onorabili. Datoria noastră este să-i înţelegem măcar şisă medităm asupra greşelilor noastre· care deschid caleacătre criminalitate.

Un bărbat de nestăvilit în furia lui este un om rău.Acest lucru este atât de evident, încât nimănui nu-i treceprin minte să dovedească contrariul. Metaforic vorbind,este un fel de hârdău plin cu răutate aruncat în faţa adver-sarului. Într-o asemenea situaţie nimeni nu vede că victimacelui înfuriat şi-a atras ea însăşi asupra sa această încerca-re. Oamenii nu înţeleg că nu există întâmplare.

Ati încercat vreodată să numărati de câte sute de ori pe, ,zi poate un om bun să bombăne, să bodogănească, să re-proşeze, să facă aprecieri, să întrebe supărat: "Asta de ce-iaşa? Asta de ce-i pe dincolo? De ce nu ai făcut aşa? De ceăla nu a făcut pe dincolo? De ce asta e o prostie? De cenu e bine?" Şi aşa mai departe.

Observaţi pe câte tonuri pot fi puse aceste întrebări.Indiferent cum sunt puse - cu răutate, calm, revendicativ,

Page 127: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

tăios, ~alarma~, p~âng.ăreţ,,,iritat, cu invidie, smiorcăit, posac,cu ura, caustic, lfomc - In spatele tuturor acestor întrebărise ascunde o învinuire. Aceste nenumărate învinuiri în-tocmai ca picăturile de apă, cad şi se adună formând o'ma-re care inundă totul în jur, dar acest lucru omul bun nu-lvede. El vede doar acel hârdău plin cu răutate şi opinia luinu poate fi zdruncinată.

Soldatul îşi omoară duşmanul cu o armă de foc. Moar-tea survine rapid, fără chinuri. Cel care învinuieşte, îşiomoară apropiaţii prin învinuiri, chinuindu-i zeci de ani.

Mai există încă o categorie de oameni buni (răi) - ceic.are ~~hol~ează la lume cu neîncredere, suspiciune şi spi-n: cr~tlc: .EI seamănă cu o apă care se prelinge încet pe ost~ca ŞIJ~S formează un lac liniştit, frumos, dar periculos.El se consIderă oameni echilibraţi; de altfel aşa îi conside-ră şi ceilalţi, şi, totuşi, în prezenţa lor te simti oricum nu-mai bine nu. Starea lor veşnic încordată ca u~ arc îi î~bol-nă::reşte .a~â~pe"ei cât şi pe cei din jur, în special pe mem-brn famIlIeI. Cand anume se va umple paharul suferintelorfiecăruia dintre ei, aceasta este deja o altă problemă. '

Părerea lor despre ei înşişi, ca şi părerea celorlalti de-spre ei, este de nezdruncinat, ca o stâncă. Frecvent, ~cestepersoane fac tireotoxicoza - relaţia lor cu lumea din carefac parte şi ei, este toxică, sau mai simplu spus, o;răvitoare.Dac~ aceas~ă. răut~te se amplifică, nişte ochi mari şi fru-moşI - partICIpanţI la comunicarea vizuală - pot, pe neob-servate, să devină bulbucaţi. Acesta este un atac. O astfelde privire este greu de suportat.

Un gen de învinuire îl constituie şi aprecierea. " Ce es-te rău în faptul că mi-am spus părerea?" - se miră oame-nii. "Eu nu i-am vrut răul! El (ea) trebuie să se schimbe".Cel care face aprecierea, trebuie să înţeleagă că ea este

Să stagnezi sau să evaluezi

subiectivă şi nu obiectivă. O apreciere negativă, fără unsfat constructiv, este o învinuire vulgară.

De exemplu, atunci când un profesor apreciază un elevpe baza cunoştinţelor lui, aceasta este o apreciere obiectivă.Foarte puţini dintre profesori sunt capabili să-şi păstrezeobiectivitatea şi de aceea şcoala din ziua de astăzi estegrea. Adesea, pentru copii, ea este un obstacol greu de în-vins, deoarece ei au devenit deosebit de sensibili. Proble-ma nu este în programa de învăţământ, ci în nedreptate.

Acasă copiii se revoltă împotriva şcolii, iar la şcoalăîmpotriva celor de acasă. A spune adevărul în faţă este oproblemă complicată şi în plus copilul este o fiinţă lipsităde apărare. Fără profesori cum-necum te mai descurci, darce faci fără părinţi? De aceea profesorii nici nu îndrăznescsă deschidă gura în apărarea copiilor: armata părinţilor es-te mai numeroasă şi profesorul va suferi cu siguranţă o în-frângere. Părinţii înfierează şcoala cu mare plăcere, neînţe-legând că fără şcoală, rară învăţătură, copiii devin în viaţănişte nulităţi. Ambele părţi nu au destulă înţelegere şi co-mit destule greşeli.

Atâta timp cât există dreptul celui mai mare şi mai pu-ternic, cei care suferă sunt cei mici. Dar încetişor ei vorcreşte şi într-o bună zi vor începe, direct sau indirect, să serăzbune pe cei vinovaţi de suferinţele lor. Dar pe care din-tre ei? Viaţa dovedeşte că elevii se răzbună mai rar pe pro-fesori. Deşi micile năzbâtii ale elevilor au devenit azi maicrâncene, în general, despre şcoală se vorbeşte ulterior întermeni buni. În relaţiile cu părinţii se observă o tendinţăinversă.

Cauza bolilor copiilor o constituie familia. Şcoaladoar le amplifică.

Page 128: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Uha din cele mai dureroase forme de apreciere o con-stituie comparaţia. '.'El este mai bun decât tine! De ce elpOate fi bun, iar tu m(poţi?" - i se spune copilului. Dupăasemenea cuvinte el fie cade în depresie, fie începe să serevolte. Cel mai des, o astfel de comparaţie începe imediatdupă naşterea celui de-al doilea copil. Noul-născut estemai bun decât primul!' Băiatul este mai bun decât fata!Copilul soţului actual este mai bun decât copilul fostuluisoţ! Copiii îndură de la părinţi o nedreptate şi o înjosiremonstruoase. Ei sunt obligaţi să suporte acest lucru numaipentru că au venit pe lume ca să-i iubească pe aceşti pă-rinţi şi să le corecteze greşelile. Lăsarea copilului pe pla-nul doi poate deveni o sursă de gelozie care ulterior vastrica relaţiile dintre surori şi fraţi. Copilul simte că aparţi-ne unui sex mai puţin 'apreciat şi atitudinea lui faţă de se-xul opus începe, sub influenţa răutăţii, să capete o formădenaturată. Din el va creşte un om care va înjosi sexulopus.

Copihil respins caută deseori moartea. Mi s-a întâm-plat ca la consultaţie chiar şi unii micuţi de trei-patru anisă dea din cap afirmativ când le-am spus: "tu, dragul meu,vrei să mori pentru că simţi că nu eşti iubit, pentru că ţi sespune că eşti rău chiar şi atunci când doreşti foarte multsă le faci bine celorlalţi, dar lor acest lucru nu le place".Copiii se consolează imaginându-şi scene în care se vădculcaţi în mormânt, ca în plânsul părinţilor să-şi găseascăconfirmarea faptului că aceştia îi iubesc.

Atunci când pe părinţi îi leagă iubirea, o astfel de situ-aţie este exclusă. Nu căutaţi defectele la copii, ci căutaţi-leîn voi înşivă. Puneţi-vă în locul copilului şi numai atuncisă spUheţi dacă lui îi este uşor. Pentru a judeca nu ainevo-

Să stagnezi sau să evoluezi

ie de minte, ci trebuie să încerci să înţelegi. Nu există unsentiment mai îngrozitor decât acela că nimeni nu are ne-voie de iubirea ta şi că nimeni nu are nevoie de tine. Copiiitrebuie să simtă iubirea la fiecare pas. Părinţii ţin mintemomentele când ei au fost tandri, dar nu ţin minte momen-tele când l-au împins, l-au dat la o parte. A cere iertare dela copil li se pare inutil, chiar înjositor.

Când se află în stare de stres chiar şi cel mai bun omnu se mai înţelege nici el pe el şi nu-i mai înţelege nici peceilalti. Poate avea alături un tovarăş de viaţă înţelegător,care gândeşte corect şi se eliberează de stresuri, dar el fi-ind stresat îşi cultivă intens sentimentul de vinovăţie şi laatingerea punctului critic începe chiar să-i fie silă de liniş-tea paşnicei sale jumătăţi.

Dacă, dorind să-şi manifeste interesul şi grija plină deiubire, consoarta îl întreabă: " unde te duci?", celălalt răs-punde: " Trebuie să-ţi dau ţie socoteala?" Şi trecând la unton răspicat va enumera demonstrativ toate treburile şiplanurile pe care le are. El înţelege că provoacă scandal,dar în acelaşi timp doreşte şi nu doreşte să se certe.

Cu un zâmbet forţat, lasă să se înţeleagă că ar vrea sămeargă la o expoziţie, dar celălalt are deja ochii în lacrimi.Din cauza sentimentului crescut de vinovăţie, primul CLltăun vinovat şi fiecare cuvânt care i se spune consideră c~~.eo învinuire. La rândul său, celălalt, din cauza stresului ,,'ănu este iubit, a devenit atât de temător încât nu mai vrea sădea ochii cu nici un om care ar putea să îl învinuiască.Nici o parte, nici cealaltă nu este în stare să înţeleagă ce seîntâmplă şi zidul dintre ei devine şi mai gros.

Până când nu se eliberează amândoi de sentimentul devinovăţie, ambii vor :fi circumspecţi. CircumspecţiAa este ofrică, iar frica atrage acel ceva de care ţi-e frică. In [mal,

Page 129: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

sufletul va fi de fiecare dată rănit. Nişte cuvinte bune pro-nunţate pe un. ton .d~ învi~uire, devin învinuire. Scuzele şio evaluare a sItuaţIeI pot dIminua durerea apărută.

Dacă acest lucru nu este făcut, atunci apare un mo-ment în care cel care a învinuit va cunoaşte pe propria pie-le ce înseamnă să fii învinovăţit fără motiv .

. Când le sp~i s?ţului şi soţiei că au făcut o greşeală, re-~cţIa~lor este dIfentă: Soţul gândeşte: " Ce am jăcut?" So-ţIa gandeşte: "Ce mi-ajăcut?"

Dacă soţul se va elibera de sentimentul de vinovătie~u v~a.mai fi î~nvinovăţit. El nu mai are nevoie 'Să caute j~s~tIficarI care sa se transforme în învinuiri. Dacă sotia se eli-berează de sentimentul de vinovăţie, natura ei d~ învinui-toar~ v.a înce~~ să mai caute cusururi soţului şi întregiilumI. ~I atuncI m. suflet~l amândurora va domni liniştea.

Cand omul SImte ca celălalt este mereu nemultumit deel, grija, duioşia şi tandreţea lui se tocesc. El se simte vi-!l0vat că nu ştie să facă lucrurile cum i-ar plăcea celuilalt.In final apare reacţia de apărare sub forma spiritului decontradicţie, de împotrivire, de agresiune. Adeseori sespune: "Eu amfost bună cu el, iar el... " Îmi cer scuze daraceasta este părerea dumneavoastră. Nu cumva ati fos; bu-nă.cu el, ca şi el să fie la rândullui bun cu dumn~avoastră?AţI negat iubirea ca apoi să cereţi să fiti răsplătiti. Gânditi-vă şi corectaţi-vă greşelile, măcar pe~tru dtUn'ueavoastrăînşivă, ca să vă vindecaţi în mod înţelept de durerea sufle-tească şi să nu vă bazaţi numai pe faptul că timpul le vin-decă pe toate.

Deşi proverbul spune că timpul vindecă rănile dacă negândim la sensul acestor cuvinte, atunci timpul ~e oferădo~r timp. Timpul în sine nu poate face nimic altceva. Pu-teţI să încercaţi să înăbuşiţi durerea sufletească, obligându-

Să stagnezi sau să evoluezi

vă să nu vă mai gândiţi la ce a fost, dar aceasta nu estevindecare, ci autoînşelare.

Stresul- componentă a vieţii

Tot ce există pe lume are două feţe. Şi gândul la fel.Sentimentul de vinovăţie este bun atâta timp cât nu depă-şeşte limitele sentimentului de responsabilitate care îl de-termină pe om să meargă înainte. Răutatea este bună atâtatimp cât din ea izvorăşte forţa de apărare a vieţii. Le nu-mim stresuri pozitive.

Ne-am obişnuit să considerăm stres tot ce este negativ.Frica "nimeni nu mă iubeşte" blochează raţiunea. Omulîşi pierde capacitatea de a gândi şi se formează în el unlanţ de stresuri cu efect de avalanşă - sentimentul de vino-văţie creşte şi se transformă într-o dorinţă pătimaşă, iar ea,la rândul ei, se transformă în răutate până când vine piei-rea.

Sentimentul de vinovăţie îl face pe om slab şi recep-tiv la rău.

Frica atrage răul.Răutatea distruge.

Sentimentul de vinovăţie este stresul inimii. Dacă ci-neva a făcut în viaţă ceva greşit sau nu a făcut ce trebuiasau a lăsat o greşeală necorectată, în sufletul lui apare uninexplicabil sentiment de vinovăţie. Dacă nu se va elibera

Page 130: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

de acest sentiment de vinovăţie, va atrage asupra sa învi-nmrea.

,,Mă doare sufletul şi am o povară pe inimă, simt cămă sufoc" - spune un asemenea om. Aceasta înseamnă căsentimentul de vinovăţie s-a aşezat ca o greutate pe inimăşi circulaţia sângelui se încetineşte.

Care este destinaţia sângelui?Sângele alimentează celulele şi elimină reziduurile în

organele de evacuare. Odată cu încetinirea circulaţiei sân-gelui se reduce atât procesul de alimentare cât şi cel de pu-rificare.

, Nemaifiind alimentată, celula moare şi trebuie scoasădin corp. Circulaţia sângelui fiind încetinită, acest proceseste îngreunat. Corpul începe să acumuleze tot mai multereziduuri. Ne putem trata cu cele mai bune medicamentedin lume, cu cele mai bune detoxifiante naturale, putem sădevenim vegetarieni, dar dacă sentimentul de vinovăţiecreşte, nimic nu ne poate ajuta.

Pentru a fi mai clară, voi da un exemplu banal - dacămurdăria curge cu viteză prin ţevile decanalizare, acestearămân curate; dacă ea curge încet, ţevile se vor înfunda.Acesta este simplul adevăr despre bolile cardiovasculare,iar numărul celor bolnavi creşte vertiginos.

Sub presiunea vinovăţiei, omul oboseşte repede, îiscade capacitatea de a munci, devine indiferent fată demuncă şi de viaţă. Îi scade rezistenţa la suprasolicitfu.i şiapare boala. Dispare interesul faţă de viaţă, viaţa îşi pierdesensul şi apare depresia. Este momentul cel mai potrivitpentru apariţia fricii. Frica este pentru om cel mai cunos-cut stres. Ea apare, ca un prieten, pentru a te avertiza:" Mai poţi să schimbi ceva. Încă mai e posibil să te salvezide la pieire. "

Să stagnezi sau să evaluezi

Dacă şi acest avertisment este ignorat, apare răutateacare începe să distrugă. Aşa cum am spus deja, răutatea es-te stresul cel mai perfid. Mijlocul prin care se realizeazăun scop, în aparenţă bun, este răutatea, pe care n-o numimrăutate.

" Urăsc această viaţă, nu-mi aduce decât suferinţe. S-a ales praful de cele mai minunate planuri ale mele." -mi-a spus o femeie extrem de reţinută. Ea considera că aredreptul la tot ce doreşte. Soţul ei, om tânăr, a murit subitde infarct. Acum îi murea de leucemie copilul, singurulce-i mai amintea de soţul ei, copilul, în care ea îşi pusesetoate speranţele.

Dacă omul vrea să primească mult, dar nu vrea să deanimic, va pierde tot.

Dacă femeia îşi învinuieşte soţul că nu este capabil să-şi întreţină familia şi să o iubească, capul familiei va dis-părea împreună cu iubirea lui. Dacă dorim ca cineva nu-mai să dea, nu va ieşi nimic - el pur şi simplu va părăsifamilia şi adesea şi viaţa. Acum, consumatorul rămas sin-gur poate să înveţe de la viaţă.

Lupta permanentă pentru putere - necesitatea de a fimai presus de alţii, începe, de regulă, de la învinuire. Dupăcum aţi văzut, oamenii învinuiesc chiar viaţa, rară să-şidea seama că acest lucru se petrece din cauza Unei gândiriincorecte.

Omul se învinuieşte tot mai mult pe sine însuşi. Auto-flagelarea distruge ţinta cel mai bine, ca un lunetist, fiind-că nimeni nu ştie mai bine care sunt punctele vulnerabiledecât persoana în cauză. Această problemă se referă înspecial la cei care au un complex de inferioritate ce nu lepermite să se afirme. Înecându-şi amaruI în alcool, ei de-păşesc măsura şi dorinţa lor de a-şi apăra propria demnita-

Page 131: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

te creşte şi se transformă în egoism. Indiferent câtă avereau, ei reduc viaţa la bunăstarea materială. Aşa se face că,stând la aceeaşi masă, şi săracul şi bogatul îşi îneacă învotcă aceleaşi necazuri şi apoi, rară să se vorbească, se du-ce fiecare la casa lui şi începe să se lege de nevastă şi decopii. Cineva trebuie să fie vinovat! În felul acesta, acelaşistres îi face să se comporte la fel, chiar dacă nu au acelaşinivel de educaţie şi de bunăstare. Cu cât poziţia socialăocupată anterior era mai înaltă, cu atât cad mai mult.

În Estonia, 80% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi. Pentruei, rolul de judecător este jucat de autoflagelare. Ei se în-vinovăţesc că n-au ştiut să dea vieţii ce le cerea ea. Seteade câştig le-a stins lumânarea vieţii. Dacă ar fi ştiut să seelibereze de sentimentul de vinovăţie, tragedia ar fi pututfi evitată.

Învinuire~ este o armă tactică puternică, venită dinsubconştient. Ii poate rezista cu calm şi rară durere numaio persoană care s-a eliberat de sentimentul de vinovăţie şieste liniştită sufleteşte. Numai o astfel de persoană poateprivi liniştită în ochii celui care o învinovăţeşte şi să-i ur-mărească gândurile. Deseori, oamenii încearcă să mă con-vingă că nu pun la suflet învinuirile ce li se aduc, că nu auun sentiment de vinovăţie din moment ce ştiu că nu suntvinovaţi.

Dacă vă dau lacrimile, dacă v-aţi supărat, dacă, mâhnitfiind, aţi spus" cum este posibil", dacă aţi tremurat de fri-că, sau aţi simţit dorinţa de a lovi sau de a plăti într-un fel,în oricare din aceste cazuri învinuirea şi-a atins scopul.Recunoaşteţi acest lucru pentru ca să puteţi să vă iertaţifrica şi răutatea faţă de cei care v-au învinuit. Dumnea-voastră înşivă le atrageţi. Inima dumneavoastră vă cere

Să stagnezi sau să evoluezit

ajutor. Dacă nu veţi recunoaşte, veţi începe deja să vă în-văţaţi lecţia prin suferinţe.

Nu vă negaţi stresurile. Nu spuneţi că sunteţi destul desănătoşi şi de puternici ca să rezistaţi în faţa tuturor greută-ţilor vieţii. S-ar putea ca inima dumneavoastră să-şi fi epu-izat resursele şi este suficient un acces de răutate pentru avă întâlni cu strămoşii. .

Cine învinuieşte conştient, este asemenea unui lunetistcare ţinteşte direct în !nimă şi se bucură văzând cum seprăbuşeşte adversarul. Invinuirea fără nici o bază are o ac-tiune distrugătoare. Ea îl poate ucide pe un om de bună~redinţă, inimos. În orice ceartă în familie, învinuirea estearma cea mai obişnuită pentru a ucide.

Totdeauna cel care învinuieşte, se simte el însuşi vi-novat. Cel care învinuieşte cel mai mult, acela se simte celmai vinovat. Frica de a fi învinovăţit îl face să atace el. Nuştie însă că pentru orice faptă răsplata este dublă.

Sistemul judiciar de stat este şi el construit pe învinui- .re, o învinuire bine gândită şi temeinică. O persoană careaduce cu ea, din vieţile anterioare, un puternic sentimentde vinovăţie, va fi foarte uşor de învinuit la tribunal, chiarşi atunci când nu are nici o vină. Cine este vinovat ~eaceastă nenorocire? Victima a atras asupra sa (rară să ştIe)acest necaz din cauza sentimentului ei de vinovăţie, iar ju-decătorul (tot rară să ştie) i-a pus la dispoziţie o lecţie deviaţă. De aceea trebuie să vă eliberaţi de acest sentimentde vinovătie şi atunci nu veţi mai fi învinuit şi nici dum-neavoastră nu veţi mai învinui niciodată pe alţii. Niciodatăşi nicăieri.

La tribunal, sarcina cea mai grea o are acuzatorul. Da-că obiectivitatea lui se află sub imperiul emoţiilor, proce-sul nu-şi va urma calea normală. Va suferi şi criminalul,

Page 132: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

te creşte şi se transformă în egoism. Indiferent câtă avereau, ei reduc viaţa la bunăstarea materială. Aşa se face că,stând la aceeaşi masă, şi săracul şi bogatul îşi îneacă învotcă aceleaşi necazuri şi apoi, fără să se vorbească, se du-ce fiecare la casa lui şi începe să se lege de nevastă şi decopii. Cineva trebuie să fie vinovat! În felul acesta, acelaşistres îi face să se comporte la fel, chiar dacă nu au acelaşinivel de educaţie şi de bunăstare. Cu cât poziţia socialăocupată anterior era mai înaltă, cu atât cad mai mult.

În Estonia, 80% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi. Pentruei, rolul de judecător este jucat de autoflagelare. Ei se în-vinovăţesc că n-au ştiut să dea vieţii ce le cerea ea. Seteade câştig le-a stins lumânarea vieţii. Dacă ar fi ştiut să seelibereze de sentimentul de vinovăţie, tragedia ar fi pututfi evitată.

Învinuirea este o armă tactică puternică venită din~ ,subconştient. Ii poate rezista cu calm şi fără durere numaio persoană care s-a eliberat de sentimentul de vinovăţie şieste liniştită sufleteşte. Numai o astfel de persoană poateprivi liniştită în ochii celui care o învinovăţeşte şi să-i ur-mărească gândurile. Deseori, oamenii încearcă să mă con-vingă că nu pun la suflet învinuirile ce li se aduc, că nu auun sentiment de vinovăţie din moment ce ştiu că nu suntvinovaţi.

Dacă vă dau lacrimile, dacă v-aţi supărat, dacă, mâhnitfiind, aţi spus" cum este posibil", dacă aţi tremurat de fri-că, sau aţi simţit dorinţa de a lovi sau de a plăti într-un fel,în oricare din aceste cazuri învinuirea şi-a atins scopul.Recunoaşteţi acest lucru pentru ca să puteţi să vă iertaţifrica şi răutatea faţă de cei care v-au învinuit. Dumnea-voastră înşivă le atrageţi. Inima dumneavoastră vă cere

Să stagnezi sau să evoluezi•ajutor. Dacă nu veţi recunoaşte, veţi începe deja să vă în-

văţaţi lecţia prin suferinţe.Nu vă negaţi stresurile. Nu spuneţi că sunteţi destul de

sănătoşi şi de puternici ca să rezistaţi în faţa tuturor greută-ţilor vieţii. S-ar putea ca i~ma dumneavoastră să-şi fi epu-izat resursele şi este suficient un acces de răutate pentru avă întâlni cu strămoşii. .

Cine învinuieşte conştient, este asemenea unui lunetistcare ţinteşte direct în inimă şi se bucură văzând cum seprăbuşeşte adversarul. Învinuirea fără nici o bază are o ac-ţiune distrugătoare. Ea îl poate ucide pe un om de bunăcredinţă, inimos. În orice ceartă în familie, învinuirea estearma cea mai obişnuită pentru a ucide.

Totdeauna cel care învinuieşte, se simte el însuşi vi-novat. Cel care învinuieşte cel mai mult, acela se simte celmai vinovat. Frica de a fi învinovăţit îl face să atace el. Nuştie însă că pentru orice faptă răsplata este dublă.

Sistemul judiciar de stat este şi el construit pe învinui- .re, o învinuire bine gândită şi temeinică. O persoană careaduce cu ea, din vieţile anterioare, un puternic sentimentde vinovăţie, va fi foarte uşor de învinuit la tribunal, chiarşi atunci când nu are nici o vină. Cine este vinovat ~eaceastă nenorocire? Victima a atras asupra sa (fără să ştIe)acest necaz din cauza sentimentului ei de vinovăţie, iar ju-decătorul (tot Iară să ştie) i-a pus la dispoziţie o lecţie deviaţă. De aceea trebuie să vă eliberaţi de acest sentimentde vinovătie şi atunci nu veţi mai fi învinuit şi nici dum-neavoastră nu veţi mai învinui niciodată pe alţii. Niciodatăşi nicăieri.

La tribunal, sarcina cea mai grea o are acuzatorul. Da-că obiectivitatea lui se află sub imperiul emoţiilor, proce-sul nu-şi va urma calea normală. Va suferi şi criminalul,

Page 133: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

vor suferi şi judecătorii. Cine îşi recunoaşte greşelile, pri-meşte o pedeapsă mai uşoară. Cine rămâne cinstit faţă desine însuşi, primeşte cea mai uşoară pedeapsă, pe care alţiis-ar putea să nici nu o observe. Trebuie să înţelegem cănoi trăim în primul rând pentru noi înşine.

Învinuirea poate fi şi de alt tip. De exemplu, cinevacade pe stradă şi se loveşte, sau îl muşcă un câine. Bietulom nu ştie că astfel de necazuri sunt atrase de răutate şi în-cepe să se văicărească: "Vai de mine, uite ce-am păţit! Pu-teau şi ăştia să repare drumurile şi să ţină câinii legaţi.Nu-i pasă nimănui de oamenii bătrâni ... " Astfel de văică-reli, care pot să dureze ore în şir, nu înseamnă altceva de-cât căutarea vinovatilor. Toti sunt vinovati în afară de cel" . , ,care a păţit-o.

Câtă vreme toţi sunt vinovaţi, va fi o armonie generală.Dar ia să îndrăznească un imprudent să-i spună: "Puteai şitu să tefereşti", că imediat "victima" ia foc şi fratemitateade până atunci poate degenera în ceartă. Dacă nu. se ajungela un schimb de cuvinte tari, cei doi se vor acuza reciprocde nerecunoştinţă, de lipsă de înţelegere sau de cruzime.

Când omul este enervat, îl irită până şi cel mai miczgomot, foşnetul unei hârtii, bâzâitul de muscă, o melodiecare nu-i place, faptul că un obiect stă acolo şi nu dincolo.Variaţiile sunt infinite. Stresurile au proprietatea de a seacumula ca o avalanşă şi nimeni nu mai înţelege nimic.

Ce folos dacă după o consultaţie complexă mediculdecide că persoana respectivă nu are nimic la inimă şi căeste sănătos, iar peste câteva zile, săptămâni sau luni el fa-ce un infarct? Boala a fost atrasă de frica de a fi vinovat.Dacă în adâncul sufletului său omul începe să se justifice,să caute vinovaţi şi să-i acopere de dispreţ, să caute speriat

Să stagnezi sau să evaluezi

o cale de ieşire sau să-şi imagineze scene de coşmar legatede viitor, toate acestea duc la distrugere.

Într-un fel sau altul, sentimentul de vinovăţie duce laîmbolnăvire a inimii. La început este doar o oboseală, do-rinta de a se odihni mai mult, dar parcă înadins omul mun-ce~e şi mai mult; se adaugă apoi o senzaţi~ de gr~utate î~piept, dar nici acestui lucru nu i ~e dă atenţIe, ~PO~Id~schI-

. de geamurile pentru a putea respIra aer curat ŞI da vma pepoluarea atmosferei. Se obişnuieşte cu~senzaţia d: gr:uta~e,că doar nu e durere. Nimeni nu baga de seama ca dejainima functionează mai puţin eficient.

Genul ~cesta de om nu mai poate face atâta bine cât arfi dorit. E nemulţumit de el însuşi că nu este în stare să-şiservească pe deplin familia şi societatea. ~ .

Încetul cu încetul se adaugă învinuirea care începe sa-ldea motiv pentru a învinui şi el pe alţii. Forţele continuă săi se topească. . ~ . v

Începe să-şi dea ghes, să se tomfice, s~ se agIte, sa s:grăbească, să muncească suplimentar. La mceput pare casituatia s-a schimbat, dar este doar o aparenţă.

Scopul vieţii este de a merge în viitor. Cine se.teme dAeviitor se străduieşte din răsputeri ca acum să realIzeze catmai ~ult şi cât mai rapid. Creşte frica "n-o să reuşesc",dar şi sentimentul de vinovăţie că "n-o să reuşesc"şi într-unul dintre momentele critice apare autoapărarea -încăpătânarea împotrivirea, răutatea evident exprimată.

, , A

Oamenii trebuie să înţeleagă că nevoia de a merge ma-inte este în primul rând o nevoie a spiritului. Necesitate~fizică este doar o reflectare a mişcării spiritului. Dacă nOI,înţelegând esenţa vieţii, vom ţine seama de necesităţ~le fi-zice ale corpului nostru şi le vom satisface ~ mod raţlOn~,viaţa noastră va fi echilibrată şi mersul înamte va fi rapId

Page 134: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

şi uşor. Realizările se vor înmulţi şi vor deveni optime. Şiatunci şi sănătatea noastră va fi bună.

Dacă însă, în goană după bunăstare materială, ne îm-bolnăvim, înseamnă că am primit un semnal de la corpulnostru că nu procedăm bine. El nu ne ascultă explicaţiilede genul: "alţii vor, altora le trebuie, alţii pretind, eu facdoar bine". Dacă ne-am îmbolnăvit, înseamnă că am făcutrău.

Noi nu ştim să gândim corect, nu ştim să muncimcorect, nu ştim să ne stabilim corect scopurile, nu ştimsă trăim corect, fiindcă nu ne cunoaştem pe noi înşine.

Fiecare spirit trudeşte neîncetat pentru binele real dinlume. Dacă omul, cu gândirea sa eronată, nu ştie ce facespiritul, nu ştie că există un ajutor permanent şi că trebuiedoar să te foloseşti de el, atunci aspiră în el sentimentul devinovăţie care va căuta o cale de ieşire pentru a nu ajungesă se transforme într-o luptă înrăită pentru bine.

Iar spiritul aşteaptă şi propune cu bunăvointă o rezol-vare mai simplă. '

Cine învaţă să gândească corect, acela încetează sămai fie doar un păstor care goneşte animalele cu biciul.

Un om înţelept este precum conducătorul caremerge în capul turmei.

Despre alimentaţie şi exces

Hrana compensează pierderea energiei pozitive a cor-pului. Ea echilibrează energia negativă intrată în corp şiprin aceasta nu lasă corpul să piară. Să ne reamintim -energie negativă înseamnă sentimentul de vinovăţie, fricaşi răutatea.

Pofta de a mânca anumite feluri de mâncare şi anumiteproduse apare ca o tendinţă subconştientă de a compensalipsa de energie. .

Dacă raţiunea dumneavoastră încă nu s-a deschis, fiţiatenti la semnalele pe care vi le dă corpul şi învăţaţi cuajut~rullor să gândiţi şi să deosebiţi stresurile.

Pofta de mâncare este informaţia despre ceea ce se în-tâmplă în organismul dumneavoastră. Este simplu.

Dacă vă place să mâncaţi acru, înseamnă că sentimen-tul dumneavoastră de vinovăţie mai cere încă o porţie. Da-că nu vă veţi elibera de acest sentiment şi veţi continua sămâncati acru va veni ziua când el va căpăta dimensiuni

, 'uriaşe, va deveni un pericol mortal şi de data aceasta veţideveni cel care învinuieşte. Atunci n-o să vă mai placăacrul, ci dulcele.

Dacă simtiti o dorintă irezistibilă de a mânca dulce,înseamnă că ~ăeste fo~te frică. Frica cere şi mai multdulce. Consumul de dulce oferă o stare plăcută de linişte şide aceea, pe neobservate, el va deveni un mijloc deautocalmare. Marii amatori de dulciuri îşi cultivă fricile.Frica îl obligă pe om să se salveze de rău prin fugă. Fărăsă renunte la dulciuri, el se pune pe alergat cu şi mai mareplăcere. In felul acesta îşi arde caloriile. Cine consideră că

Page 135: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

alergatul fără rost este o pierdere de timp, să se aşeze şi săse gândească dacă ar putea trage vreun folos din efectelelui. Între timp, frica de un eventual eşec mai primeşte unsupliment sub formă de prăjituri, cafea, băuturi, etc. Dedata asta frica a fost bine hrănită, planul de activităţi a fostbine gândit şi pus în practică. Caloriile neconsumate pen-tru procesul de gândire sunt direcţionate spre cămară -stratul de grăsime. Frica, până atunci împieclicată, creşte şise transformă în răutate, iar caloriile în exces favorizeazăîngrăşarea.

Dacă preferaţi mâncărurile pe bază de carne, înseam-nă că sunteţi un om înrăit şi răutatea poate fi hrănită doarcu carne. Dacă un om înrăit consumă carne, el devine şimai rău. Obiceiul de a consuma carne cultivă răutatea. Cucât un om este mai rău, cu atât mănâncă mai multă carne.Cu cât răutatea este mai sărată, mai piperată, mai condi-mentată, cu atât mai sărată, mai piperată şi mai condimen-tată trebuie să fie carnea consumată. Dacă un om înrăit vafi obligat să mănânce doar hrană vegetală, el se va potoli,va slăbi şi se va umaniza.

Dieteticienii şi vegetarienii încearcă subconştient săsalveze omenirea, însă, din această cauză, omul rău devineşi mai rău. De aceea carnivorii şi vegetarienii nu ştiu şi nuvor să se înţeleagă unii pe alţii, ci fiecare vrea să impunăceluilalt adevărul lui. Învingătoare iese răutatea. Şi atuncivegetarianul începe să mănânce din când în când carne ,fiindcă simte că altfel nu va rezista. Frica de a fi învins deviaţă cere pregătire pentru luptă. Medicina a demonstratcât de nociv este consumul excesiv de carne şi totuşi mate-rialistul înrăit va continua toată viaţa să mănânce carne.

Propaganda pentru hrana vegetală este un lucru remar-cabil, dar ar fi mai bine să se înceapă cu eliberarea de rău-

Să stagnezi sau să evoluezi

tate, fiindcă atunci în mod automat va apărea o repulsie fa-ţă de carne, ceea ce ar fi o senzaţie naturală şi nu o auto-impunere. Odată cu eliberarea de frică dispare şi pofta ex-cesivă de dulce. La rândul ei, eliberarea de sentimentul devinovăţie face să dispară nevoia de a mânca acru. Inimaeste şi aşa puternică.

Există diete de slăbire care interzic dulciurile şi făi-noasele. Legume şi carne se pot consuma în funcţie de ne-voile fiecăruia. Întrucât caloriile necesare pentru muncafizică grea se obţin mai uşor din carne, iar cantitate a de le-gume care ar fi necesară nu ar mai încăpea în stomac,omul se pune pe mâncat carne şi îi ia în derâdere pe cei ca-re spun că abuzul de carne îngraşă. Oamenii de genulacesta devin tot mai curajoşi. Curajul merge până acoloîncât ei încep să-i dispreţuiască pe cei timizi, apoi să-i dis-trugă fizic şi moral, întrucât răutatea lor, ignorând aver"tismentul pe care li-l dă frica, capătă dimensiuni foartemari. În curând va începe autodistrugerea omului. Viaţaarată de fiecare dată că tot ce este în exces este rău.

Fiecare om visează la desăvârşire. Cine începe masacu acru, va dori apoi ceva dulce, iar după aceea o să vreasărat. Omul stresat mănâncă întotdeauna mai mult decât îitrebuie. Mănâncă la nimereală - ba sărat, ba dulce, ba acruetc. Dacă echilibrăm stresurile printr-o alimentaţie iraţio-nală, pofta de mâncare nu va dispărea, ci stomacul nu vamai primi.

Dacă sentimentul de vinovăţie, frica şi răutatea răbuf-nesc cu aceeaşi forţă, omul respectiv trebuie să urmeze unregim corect cu porţii corecte. Şi chiar dacă va mânca preamult, nu se va îngrăşa. Ponderea în organism a acestor treitipuri de stres determină pofta din momentul respectiv. Seobişnuieşte să se spună că mâncatulla ore fixe favorizează

Page 136: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

o digestie bună şi o bună capacitate de muncă. În realitateînsă, dacă gândirea este corectă ora de masă nu are nicioimportanţă. Atunci când stomacul flămând ne dă un sem-nal, este suficient ca noi să ne purtăm cu iubire faţă detractul nostru gastrointestinal şi faţă de mâncare..

Aş putea să vă povestesc multe lucruri despre relaţiadintre pofta de mâncare şi o boală concretă. La debutul bo-lii pot să spun ce obişnuieşte să mănânce bolnavul, ce nuare voie să mănânce şi ce trebuie să mănânce ca să poatătrăi, dar scopul acestei cărţi nu este acesta. Dacă aţi înţelesprincipiul, la restul gândiţi-vă dumneavoastră singuri.

De exemplu, dacă sentimentul de vinovăţie se amplifi-că, persoana care mănâncă constant şi cu plăcere acru, vasimţi într-o bună zi că nu se mai poate atinge de ceva acru.Durerea din abdomen îi va spune că a făcut ulcer. Senti-mentul de vinovăţie a crescut şi s-a transformat în învinui-re. Acum persoana este nevoită să mănânce mai des carneşi lapte, altfel i se roade stomacul. Aciditatea mărită, apă-rută din învinuire, începe să atace cu răutate carnea, rară săse întrebe dacă ea este carnea proprie (a stomacului) saueste una străină (cea din mâncare). La fel se comportă şiomul care are ulcer. Când ulcerul începe să sângereze, rău-tatea a devenit deja avidă de sânge.

Un om cu o viaţă sufletească echilibrată nu face abuzde mâncare şi de condimente. Nu are nevoie de dietă.

Spiritul nu are nevoie de hrană fizică. Trupul are ne-voie de ea. Dar trup fără spirit nu există. Hrana spiritualăhrăneşte şi trupul. Fiecare stres are amplitudinea lui de va-riaţie şi fiecare produs alimentar sau fel de mâncare arepropria amplitudine. Când acestea se suprapun, necesitateacorpului este satisfăcută.

Să stagnezi sau să evoluezi

Să gândim acum împreună:Spunem:- Nu vreau acru.- Nu suport acreala.Putem spune acest lucru în mod diferit - revoltaţi sau

autoritar, strâmbând din nas, spunând că mâncarea nu estebună, că este scârboasă.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că:- Nu vreau să fiu vinovat.- Nu suport să fiu vinovat!Vreti să evitati ca sentimentul de vinovătie să se am-

plifice. In mod s~bconştient doriţi să evitaţi' o situaţie încare să fiţi nevoiţi să învinuiţi pe cineva. Sentimentuldumneavoastră de vinovăţie a atins punctul critic. Dacă nuvă eliberaţi de sentimentul de vinovăţie şi continuaţi sămâncaţi acru, chiar şi atunci când n-aveţi încotro, atuncivăveţi transforma în acuzator.

Spunem:- Nu vreau dulce.- Nu suport dulcele.- Mor dacă mănânc dulce.Ce înseamnă asta? Înseamnă că:- Nu vreau să-mi fie frică.- Nu mai suport frica- O să mor dacă îmi vafi şi mai frică.Oamenii încearcă în mod subconştient să evite ampli-

ficarea fricii, pentru ca la rândul lor să nu sperie şi ei pealţii.

Spunem:- Nu vreau carne.- Nu suport carnea.- Eu sunt vegetarian.

Page 137: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Ce înseamnă asta? Înseamnă că:- Nu vreau să-mi crească răutatea.- Nu suport să-mi crească răutatea.- M-am eliberat de răutate.

NB! Vegetarienii care nu mănâncă deloc carne sunt unfenomen rar. Supa de carne este tot carne.

Corpul este o parte componentă a uneia dintre etapelede evoluţie a omului. Când vom învăţa cum să ne purtămcu lumea fizică, cum să o binecuvântăm şi nu să o distru-gem, cum am făcut până acum, atunci vom deveni demnisă ne înălţăm spiritual. În acelaşi timp ne vom eliberaacest corp fizic care vrea să mănânce şi să sufere.

Probabil că unii cititori aşteaptă lămuriri în privinţaconsumului de lapte şi peşte. Nevoia de a bea lapte În-seamnă, simbolic, dorinţa şi convingerea că cineva îi vaorândui viaţa. Un consum exagerat de lapte favorizează oatitudine pasivă faţă de viaţă.

- Cui îi place laptele, acela este înclinat să-şi nege gre-şelile, în schimb observă greşelile altora.

- Cui nu-i place laptele, acela doreşte să afle adevărul,chiar dacă acesta este îngrozitor. Este mai degrabă deacord cu un adevăr amar decât cu o minciună dulce.

- Cine nu suportă laptele, acela nu suportă minciuna.- Cine exagerează cu laptele, să nu aştepţi de la el

adevărul.Cui îi place peştele, acela aşteaptă o mimme pe care

şi-o creează el singur cu mare plăcere. Atracţia către peşteînseamnă dorinţa ca totul să se aranjeze. Consumul de peş-te înseamnă o căutare subconştientă a liniştii sufleteşti.

Să stagnezi sau să evaluezi,- Cui îi place să pescuiască, aceluia îi place liniştea

sufletească şi, în numele ei, depune toate eforturile.- Cui nu-i place peştele, nu-i place nici apatia nici li-

niştea sufletească. Se teme de pasivitate, de inactivitate, delene.

- Cine nu suportă peştele, nu suportă indiferenţa, le-nea şi nici chiar liniştea sufletească. El vrea ca în jurul luisă clocotească viaţa.

- Cui îi place peştele proaspăt acela vrea să trăiascăliniştit, astfel încât nimeni să nu îl deranjeze şi el însuşi sănu-i deranjeze pe alţii.

- Cui îi place peştele sărat, acela se bate cu pumnii înpiept şi afirmă: J1 Uite aici un om cu adevărat bun! J1 Sareasporeşte hotărâre a, încrederea în sine. Exagerarea distrugeaceastă calitate. .

Despre băutul apei:- Dacă omul bea puţină apă, are acuitate în modul de a

privi viaţa şi o percepţie pătrunzătoare.- Dacă omul bea multă apă, atunci lumea este pentru

el confuză şi neclară, el este însă binevoitor şi înclinat săfacă fapte bune.

Obiceiul modern din ultimii ani, venit din Occident,de a bea câţiva litri de apă pe zi slăbeşte percepţia. I.., ,teadevărat că apa diminuează, adică diluează agresivitat. 'a,fricile şi frământările sufleteşti, dar atâta timp cât omt 1caută rezolvarea problemelor numai la nivel fizic, ele nuse vor rezolva definitiv. Aşa cum tot ceea ce este fizic estesupus distrugerii, la fel se întâmplă şi cu liniştea sufleteas-că dobândită în acest fel. La fel se întâmplă cu toate încer-cările subconştiente la nivel111f171t' care au drept scop îm-bunătălirea vietii., ,

Page 138: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

Să continuăm discuţia despre energetica unor produsealimentare.

Carne slabă -răutate sinceră şi deschisă, carne gra-să - răutate ascunsă şi mişelească; cereale - responsabili-tate faţă de lume, secară - interes pentru dobândirea uneiînţelepciuni profunde a vieţii, grâu - interes pentru do-bândirea unei înţelepciuni superficiale, orez - o viziuneechilibrată şi perfectă asupra lumii, porumb - a obţine cuuşurinţă totul de la viaţă, orz - îngâmfare, ovăz - sete decunoaştere, curiozitate, cartof - seriozitate, morcov - uşu-rinţă de a râde, varză - cordialitate, nap - înclinare sprecunoaştere, sfeclă - capacitatea de a explica în mod acce-sibil lucrurile complicate, castravete - lâncezeală visare, ,roşii - încredere în sine, mazăre - gândire logică, ceapă -recunoaşterea propriiloJ; greşeli, usturoi - încăpăţânare,măr - bun simţ, mărar - răbdare şi abţinere, lămâie -minte critică, banană - superficialitate, strugure - satis-facţie.

Orice exces conduce la un rezultat opus. La fel, şi omâncare bună devine dăunătoare dacă se face abuz.

Spre exemplu, oul înseamnă tendinţa spre desăvârşire.Cine mănâncă multe ouă, dar nu ştie să gândească, are onevoie sporită de a se desăvârşi. Şi întrucât nimeni nu-i vapune pe o tavă de aur o viaţă perfectă, el se va înrăi. La ni-vel fizic aceasta se manifestă printr-o creştere a colestero-lului în sânge.

Minunea naturii - mierea - oferă o iubire şi o căldurămaternă desăvârşită, ca îmbrăţişarea mamei. De aceea, mi-erea vindecă toate bolile. Cine nu a avut parte niciodată deo astfel de iubire, cui îi este teamă de iubirea mamei salepentru că îl face să sufere, acela va urî mierea.

Alergia alimentară s-a răspândit atât de mult, încât cugreu mai găseşti vreun produs alimentar care să nu pro-voace alergie. În ţările dezvoltate s-au înmulţit cazurile deboală celiacă - când copilul nu suportă cerealele. Având înpermanenţă diaree, copilul elimină din organism substanţede importanţă vitală, ceea ce îi pune în pericol atât evolu-ţia spifituală cât şi cea fizică. Aceasta este o boală de me-tabolism.

Alergia este răutatea revoltei.Metabolismul înseamnă priceperea de a te comporta în

favoarea legii vieţii aflată într-o continuă mişcare, pricepe-rea de a-ţi organiza corect viaţa cu ajutorul înţelepciunii.Pe scurt, schimbul de substanţe (metabolismul) constituieesenţa schimbului de gânduri. Nici un produs nu este întotalitate rău, nici un gând nu este în totalitate rău. Cine nusuportă secara, doreşte să răzbată uşor în viaţă, urăştegreutăţile. Cine nu suportă grâul, nu se mulţumeşte cu pu-ţin, este un maximalist care urăşte sărăcia. Cine nu suportăorzul, nu suportă lipsa libertăţii, urăşte restricţiile dure şipredeterminarea fermă a vieţii. Într-un fel sau altul boalaceliacă înseamnă incapacitate de a înţelege legile vieţii.Părinţii unor asemenea copii trebuie să se schimbe radicalei înşişi.

Schimbul de substanţe arată modul în care omul cum-pără, vinde şi schimbă. Dacă el face aceste operaţiuni dupăregulile corecte ale comerţului, atunci schimbul de sub-stanţe va fi în ordine. Dar dacă el vrea să plătească cu banipentru valorile de bază ale vieţii - iubire, cinste şi princi-pialitate - atunci metabolismul lui va avea de suferit. Cucât va greşi mai mult, cu atât urmările vor fi mai grave şimai dureroase la copii şi la nepoţi. Toate organele care

Page 139: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

participă la schimbul de substanţe sunt alcătuite din ţesu-turi moi şi energia lor este preluată din canalul energeticprincipal situat în coloana vertebrală. Pe scurt, un metabo-lism afectat înseamnă un dezechilibru între a da şi a primi.

Omul se naşte într-o localitate concretă de pe Pământîntrucât vrea să înveţe care este relaţia dintre acest loc şipropria persoană. Mâncarea este una dintre posibilităţilede a face acest lucru. De aceea~ folositoare pentru om suntacele produse alimentare care sunt cultivate în zona res-pectivă.

Cine începe să gândească corect, îşi va învăţa corpulfizic să se descurce cu cât mai puţină hrană. Când esteepuizat de stresuri, hrana îi pare rară gust şi insuficientă.El trebuie să-şi hrănească şi stresurile. Caloriile din porţiasa se depun, mărindu-i dimensiunile corpului.

Cine hotărăşte să înceapă o dietă, dar nu ştie nimic de-spre eliberarea de stresuri, îi va fi greu sau chiar, poate,imposibil să se ţină de ea. Din cauza sentimentului de vi-novăţie omul devine gol pe dinăuntru. Frica are nevoie dehrană, altfel nu va avea putere pentru a o lua la fugă. Rău-tatea vrea şi ea să crească pentru a da inamicului o ripostăpe măsură.

Dacă omul, visând să aibă un trup frumos, se va abţinesă ia o bucăţică în plus la fiecare masă, îşi va ajuta corpulsă reacţioneze mai puţin dureros, deşi acest lucru nu seproduce imediat. Corpul începe din ce în ce mai mult săînţeleagă că are nevoie de o porţie de negativitate mai mi-că. Astfel, prin obiceiuri de alimentaţie se formează unmod de gândire.

O astfel de gândire îl face pe om să devină chibzuit.Dar dacă merge prea departe şi devine un zgârie-brânză,binele lui se va transforma în rău. Un semn tipic al zgârce-

Să stagnezi sau să evaluezi

niei îl constituie constipaţia. Ea demonstrează ce poateaduce calicenia în viaţă. Zgârcitul doreşte doar să pri-mească, dar să nu ofere nimic. Zgârcit este şi acela careştie, dar nu spune nimănui ce şt~e el, de teamă ca altul sănu devină mai deştept decât el. lşi păzeşte cu gelozie cu-noştinţele şi se simte jignit sau se înfurie dacă altcinevaspune lumii ceva ce el consideră că este propria lui desco-perire.· La un asemenea om, în afară de celelalte răni sufle-teşti, se instalează obligatoriu şi constipaţia. Eliberaţi-văprin iertare de zgârcenie şi constipaţia va dispărea.

P,~emp{u din viaţă

Eram într-o excursie şi o cunoştinţă bună de-a mea mis-a plâns că mai are puţin şi plesneşte de constipaţie. Dacăatunci când eşti acasă acest lucru se mai poate cumva su-porta, în excursie însă devine un chin insuportabil: "Dra-ga mea, eliberează-te de zgârcenie, pentru ce să te chi-nui!" - i-am spus eu mirată, " Cum să fiu zgârcită când amcheltuit deja aproape toţi banii. Iar tu nu ţi-ai cumpăratnimic!" a protestat ea "Numai un zgârcit spune aşa cevaşi numai unui zgârie-brânză i se scurg banii printre degete.Eu nu am o asemenea problemă. Eu cheltui banii cu plă-cere şi nu-mi pare rău. " - i-am explicat eu.

I-a trebuit o zi întreagă să se elibereze de zgârcenie şispre seară problema s-a rezolvat. Din acel moment intesti-nul ei se evacuează în mod regulat de trei ori pe zi.

Eu dau câteodată acest exemplu ca să-i înveselesc pesuferinzi. Ea se considera un om deosebit de generos şi nuînţelegea că, de teama de a nu trece drept zgârcită, cheltuianechibzuit banii pentru alţii. Cadourile pe care le făcea

Page 140: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Vii/ma

înainte nu-i produceau atâta plăcere cât îi fac acum, chel-tuind aceiaşi bani. Înainte oamenii i se simteau îndatorati, , ,acum vedeau însă în cadourile ei o manifestare a iubirii .

. Zgârcenia este stresul de care te poţi eliberează celmal uşor.

Noi venim din ziua de ierişi ne îndreptăm către ziua de mâine.

Să ne corectăm greşelile astăzi.Astăzi cât mai este posibil.

Abia atunci poate sosi ziua de mâine.

1- 1

Cuprins

Din ieri prin azi spre mâine 11Înainte de toate, să învăţăm 21Dumnezeu este Unitatea a tot ce există 24Distribuirea energiilor în corpul uman 28Legea divină - similarul atrage similarul.. 32Ai atâta iubire câtă meriţi 34Sclavia iubirii 36Exterminarea fricii ; 38A

Invăţaţi să iertaţi corect 43Naşterea fricii 46Pierderea instinctului matern primordiaL 5ODespre izvorul secat 56Despre cel care dă şi cel care ia 61Bucuria şi durerea celui care dă 65Despre peripeţiile vieţii sufleteşti.. 71Frica este prizonierul omuluiRăutatea este cea care dărâmă temniţa 76Odată cu Iertarea, spiritul se deschideşi toate problemele se rezolvă 83Răutatea faţă de duşmănie 84Bucuria de a învăţa să ispăşim răul 89Copilul este suma dintre tată şi mamă 91Tatăl este spiritul copilului, 96mama este sufletul copilului.. 96Moştenirea stTămoşilor 101Trei paşi până la răutate 114

275

Page 141: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Luule Viilma

Bucuria de a recunoaşte răutatea 120Exemple din viaţă 127Şcoala suferinţelor 150Simţul realităţii 157Încotro te grăbeşti, omule? 163Valorile vieţii trebuie căutate 168Profunzime şi superficialitate 170Despre iertare,cea corectă şi cea incorectă 173Despre oamenii minune fără cusur 180Ce este emoţia şi ce este sentimentul? 184Feminitateaşi masculinitateaca atu sau armă 191A răsfăţa copilul este un lucru periculos .........•.............. 202Despre binele din oameni 214Despre binefăcători 218Răutatea bună şi răutatea rea 234Bunătatea poate fi măsurată şi cântărită prin răutate 238Despre 'cei care fac ;rău 245-Ce este 'crima? 249Stresul- componentă a vieţii 255Despre alimentaţie şi exces 263

Au apărut:AL"In colecţia" otus1. "În zarea nemuririi" de Prentice Mulford2. "Karma yoga" de Swami Vivekananda3. "Ştiinţa respiraţiei În yoga" de Yog Ramacharaka4. "Energia psihică" de Aleksandr Klizovski5. "Tratamentul ocult" de Yog Ramacharaka6. "Upanişadele" de Swami Prahhavananda7. "Dumnezeu există" de Swami Sivananda8. "Ce ar face Confucius?" de E. N. Berthrong, PhD9. "Medic de trei corpuri după douăzeci de ani" de

Dr. Janine Fontaine10. "Învăţăturile lui Confucius" (Analectele), trad. Traian

Călin Uha

În seria"ÎnVată să te iertr de Luu{eO/ii[maI I

1. "Lumina sufletului"2. "Să stagnezi sau să evoluezi"3. "Alungă răul din tine"

Volume de poezie:"În acte eşti viu" de Traian Călin Uha"Tina" de Traian Călin Uha"Zorilor zăbranic" de Venera Antonescu"Evanescenţă" de Venera Antonescu"Desfolieri" de Venera Antonescu,,31 Poezii" Jules Laforgue - ediţie hilingvă - tr . VeneraAntonescu,,Poezii alese din lirica franceză" - ediţie bilingvă - tr.Venera Antonescu

Page 142: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Teatru:"Când noi, morţii, vom învia" de Henrik Ibsen - tr.

Venera Antonescu

În curând:"Eliberarea de materialismul spiritual" de Chogyam Trungpa"Căldura speranţei" de Luule Viilma"Medic de trei corpuri" de Dr. Janine Fontaine

SISTEMUL DE CARTE PRIN POŞTĂ-PLATA RAMBURS

Puteţi comanda oricare din cărţile apărute la EdituraDharana şi le veţi primi prin poştă în cel mai scurt timp.

Plata o veţi face ramburs, la primirea coletului.Taxele poştale vor fi plătite de editură.

Pentru comenzi ce depaşesc 30 lei beneficiaţi de oreducere de 15%

Dacă valoarea comenzii este mai mare de 50 lei reducereade care beneficiaţi este de 20%

Transmiteţi comanda prin poştă, telefon sau e-mail.

Editura Dharana Bucureşti, str. Sf. Ecaterina nr.15,sect.3, OP 53, cod. 040155

Tel. 021.337.24.24e-mail: [email protected]

-I1ti-I,1.

1,fI'1III

"Lumina Sujfetu{ui"Autor: Luule Viilma

Nr. pag: 304• Aţi sperat vreodată

să puteţi scăpa de stresu-rile dumneavoastră şi nuaţi ştiut cum săprocedaţi?

• V-aţi dori să corec-taţi relaţiile din familie şicu altepersoane?

• V-aţi îmbolnăvit?De unde a apărut boala?Cum să scăpaţi de ea? Decâte ori nu ne-am pus cu

totii aceste întrebări?, Toate acestea se află în puterile dumneavoastră. Citiţi

cartea "Lumina sufletului" de Luule Viilma.

Prima carte în care sunt prezentate stresurile şi bolilepe care acestea le provoacă.

Această carte afost scrisă pentru ca oamenii să poatăsă-şi îmbunătăţească singuri propria sănătate. Manierade prezentare a fost în mod deliberat simplificată pentruca ajutorul săfie accesibil pentru fiecare.

Învăţătura cu privire la iertare este simplă şi acce-sibilă pentru aceia care sunt gata să-şi recunoască pro-priile greşeli şi inaplicabilă pentru aceia care caută vino-vaţi în afarapropriei persoane.

Page 143: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

,JI.{ungă rău{ âm tine"Autor: Luule Viilma

Nrpag: 288Luule Viiima ne propune,pe baza propriei experien-ţe de medic practician, săînvătăm să ne dezvoltăm, .

spiritual, ceea ce ne vaajuta nu numai să ne vin-decăm de o boală concretă,dar şi să ne restabilimechilibrul sufletesc şi să nerecăpătăm liniştea inter-ioară.

Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi de-spre neîngrădirea iubirii, despre puritatea sufletească, lu-mina sufletească, căldura sufleteascăşi binecuvântarea sufletească.

Toată negativitatea care se află în om, şi pe care el n-a şti-ut s-o elibereze cu inteligenţă - cu ajutorul iertării, este olectie de viată care a rămas neînvătată. Prin urmare, ea va" ,trebui învăţată prin suferinţe. Pentru aceasta, trebuie săapară persoana sau situaţia care să-i provoace suferinţe.

Iertarea este însoţită de conştientizare.Conştientizarea înseamnă înţelepciune.

Omul rămâne un ignorant atâta timp cât vede cauzarăului în alţii.

"Medic de trei corpuridupă douăzeci de ani"De Dr. Janine Fontaine

Nr. Pag: 352

Cu 20 de ani în urmă,Janine Fontaine, aneste-zist şi medic de spital,urmându-şi intuiţia por-neşte în călătoria ce. o vaduce de la Institutul deMedicină din Paris prinlumea plină de mister şitămăduiri miraculoase avindecătorilor filipinezi,

şi ne ajută să descoperim medicinile alternative.Prima sa carte, "Medic de trei corpuri", istoria acestei

transformări .ce i-a permis să devină vindecător, a bulver-sat viziunea materialistă despre corp a acelei perioade.

Astăzi, Janine Fontaine retrasează etapele decisiveale acestui drum către o medicină completă, demonstreazăcă recentele descoperiri din fizica cuantică îi susţin con-cepţia asupra celor trei corpuri şi explică rolul fundamen-tal al energiei în tratarea suferinţelor corpurilor.

Această riguroasă explorare a ceea ce suntem oconduce la a ne propune o veritabilă terapie de sănătate,chezăşie a binelui nostru fizic şi spiritual.

"Pe tot parcursul acestei cărţi, doresc să dau indicaţiile debază necesare pentru înţelegerea anatomiei, fiziologiei şipatologiei acestui corp vibrator."

Page 144: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

"În zarea nemuririi"Autor: Prentice Mulford

Nr pag:216

Legile vieţii expuse înlucrarea de faţă au existatdintotdeauna, numai căMulford le-a studiat; le-aobservat şi le-a valorificat.Legea gravitaţiei a existat şiînainte de Newton, numaică până la el nu o observasenimeni!

Lucrarea de faţă trateazăo mulţime de manifestări aleenergiei psihice.

Sfaturile practice expuse de autor sunt de nepreţuit, iarcel ce va cugeta asupra lor şi apoi le va aplica va culegeroade bogate, atât în domeniul energiei psihice, cât şi înceea ce priveşte sănătatea fizică. Bunăstarea omului de-pinde de aceşti factori pe care Mulford îi expune cu atâtaclaritate şi generozitate încât uimeşte, frapează şi îndeam-nă la aplicare.

Prentice Mulford e acela care ne dă o cheie de aur, cucare să putem deschide poarta fericirii şi eu simt că mi-amfăcut o datorie sfântă, traducându-i gândurile în limbanoastră.

a ),Al%iii'/liii?ii "Ce ar face Confucius"De E.N. Berthrong PhD

Nr. pag: 224"Într-o lume profund mar-cată de găsirea unui reperclar în stabilirea relaţiilorinterumane, cartea lui E.N Berthrong se dovedeşteunică. Pornind de la înţe-°lepciunea Învăţăturilor luiConjilcius, Berthrong neoferă un material incitantdespre drumul către o via-ţă plină şi mulţumitoare.

Dacă de 2500 de ani maestrul se dovedeşte o sursă inepu-izabilă, cu siguranţă continuă să fie şi astăzi. Berthrong odemonstrează cu pricepere, acurateţe şi o notă de umor. "

Mary Evelyn Tucker,profesor de religie la Universitate a Bucknell

Învăţăturile lui Confucius nu încetează să-şi menţină rele-vanţa deoarece continuăm să facem faţă aceloraşi proble-me sociale, economice şi politice cu care era şi el confrun-tat. Înţelepciunea sa nu poate să vindece nici una din sufe-rinţele societăţii, dar ne va arăta cu siguranţă cuminteracţiunile umane pot fi dirijate astfel încât toată lumeasă aibă de câştigat.Profunzimea reflecţiilor confucianiste asupra condiţieiumane continuă să fie acceptată şi practicată cu asiduitatede două milenii şi jumătate deoarece poate fi aplicatăoricărei situaţii de viaţă, în orice moment.

Page 145: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

"Upanişadele"De Swami Prabhananda

Nr. pag: 168Cele mai vechi scripturi

ale Indiei şi cele mai impor-tante sunt Vedele. Vedelesunt patru la număr, fiecarefiind împărţită în două părţi:Practica şi Cunoaşterea.Aceasta din urmă se ocupăde cunoaşterea lui Dumne-zeu, aspectul superior aladevărului religios şi poartănumele de Upanişade. Înţe-

lesul literal al upanişadei, "a sta alături cu devotament",aduce în mod pitoresc în minte imaginea unui discipol se-rios care învaţă de la maestrul său. Cuvântul mai înseamnăşi "învăţătură secretă" - secretă, desigur, întrucât o învăţă-tură se acordă numai acelora care sunt pregătiţi spiritual săo primească şi să profite de pe urma ei.

În studiul Vede lor, conform unei ~ungi tradiţii, şi chiarconform Vedelor înseşi, este nevoie de un maestru sauguru: "Abordează un învăţător" citim noi în Rik, "cuumilinţă şi cu dorinţa de a sluji"; iar în Upanişade; ,,Nu leeste dat multora să audă despre ACESTA" - însemnândDumnezeu - "care săIăşluieşte în eternitate. Deşi auddespre El, mulţi nu-L înţeleg. Minunat este acela carevorbeşte despre El. Inteligent este acela care află despre El.Binecuvântat este acela care, învăţat de un guru, estecapabil să Îl înţeleagă" ...

Tratamentul ocult"De Yog ramacharaka

NI. pag: 144Această carte (prin ea însăşi)nu reprezintă un tratat des-pre boli. Dimpotrivă, noiabordăm în cadrul ei cât sepoate de puţin problematicabolilor, preferând să vorbimdespre sănătate şi despremetodele de atingere aleacesteia. Aici se prezintăpuţină teorie, noi încercămsă explicăm "cum trebuieacţionat" .

Recomandăm călduros tuturor celor ce studiază aceastăproblemă să se familiarizeze cu toate metodele expuse în"Tratamentul ocult". Apoi ei, conducându-se după propriaintuiţie, pot alege metodele care le convin mai mult.

Fie ca ei să ia puţin dintr-o metodă, puţin din alta şi săle unească pe acestea într-un sistem propriu.

Nu consideraţi că sunteţi obligaţi să fiţi legaţi de III

sistem anume, ce poartă "eticheta" sau "cătuşele" anurruteişcoli.

Să vă feriţi să puneţi etichete şi cătuşe pe sufletul dum-neavoastră. Rămâneţi credincioşi vouă înşivă.

Medicul nu trebuie să fie doar vindecător. El trebuie săînveţe şi să educe oamenii. Atunci chemarea lui va deveniDumnezeiască şi sfântă, şi el nu va mai fi numai cârpaciulcorpului.

Page 146: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

"Energia psihică"De Aleksandr Klizovski

Nr. pag: 96Una din proprietăţile cele

mai uimitoare ale energieipsihice este faptul că ea sesuprapune în. spaţiu, se de-pune şi zăboveşte pe toateobiectele ce-l înconjoară peom. Omul este nu numai uncondensator şi transmitător,al energiilor cosmice, dar eleste şi o puternică dinamo-maşină care radiază energii

de diferite feluri. De aceea, cum este omul, purtătorul deenergie psihică, aşa sunt şi lucrurile lui. Ele pot fi bune,aducătoare de bine şi folositoare, dar pot fi şi rele, dăună-toare şi chiar periculoase. Desigur, esenţa nu constă înobiect, ci în acea structură psihică, ce este stratificată pe el.Ea nu este distrusă şi nu este ştearsă nici de veacuri, nicide distanţe.

Popoarele antice - atlanţii, egiptenii, caldeenii, evreii şialtele, care ştiau despre această proprietate a energiei psi-hice, se foloseau de ea în diferite scopuri. Ei stratificauconştient pe obiecte, uneori pregătite special pentru aceas-ta, uneori luate la întâmplare, energia psihică de o calitatedeterminată, care trebuia să producă asupra altora o acţiu-ne dorită. Astfel de obiecte se numeau terafimi sau obiectevrăjite pentru că la stratificarea energiei se pronunta o for-mulă determinată, sau vrajă. În antichitate, terafimii au

fost folosiţi în temple, la slujbe, dar cu trecerea timpului eiau pierdut rolul lor destinat binelui şi au început să fie în-trebuinţaţi de oamenii egoişti pentru folosul lor şi daunaaltora. Icoanele făcătoare de minuni ale creştinilor şi deasemenea înfăţişarea lui Buddha la budişti, sunt aceeaşiterafimi care, în unele cazuri, produc vindecări de boli şialte fenomene folositoare oamenilor, pentru că pe ele estestratificată energia psihică benefică pentru cei ce se roagă.

"Dumnezeu există"De Swami Sivananda

Slujeşte-i pe toti, văzându-Lpe Dumnezeu in toţi. Înde-plineşte. toate acţiunile talezilnice ca pe o veneraţie alui Dumnezeu. Renunţă laideea că tu eşti cel care rea-lizezi acţiunile. Simte căDumnezeu este Cel care facetot şi că tu eşti doar un in-strument. Renunţă la ataşa-mentul faţă de acţiuni şifructele lor.Golmal: Dacă Dumnezeu

este Atotmilostiv, dacă El este un ocean de milostivire, dece trebuie să existe durere şi boală în această lume?

Ram: Durerea este, într-un fel, un lucru bun înaceastă lume. Este un deschizător al ochilor. Este obinecuvântare deghizată. Îţi induce mila în inimă şi îţiÎntoarce mintea către Dumnezeu. Îţi dezvoltă putereavoinţei şi puterea de îndurare. Te forţează să găseşti caleade a scăpa din ghearele Mayei sau din sclavia materiei.

Page 147: Sa stagnezi-sau-sa-evoluezi

Recommended