Sa Ajutam Copiii Surzi

Să ajutăm copiii surzi

the H

esperian

F

oun

datio

n

Copiii se dezvoltă mai repede și mai mult în primii cinci ani de viață. Învață să comunice și să înțeleagă lumea pe măsură ce interacționează cu persoanele și lucrurile din jur. Copiii cu probleme auditive au nevoie de ajutor în învățarea limbii vorbite sau a limbajului mimico-gestual. Acest lucru este important întrucât limba stă la baza gândirii, a rezovării problemelor și a interacțiunii cu celelalte persoane.

Exemplele de activități din această carte au fost date de familiile copiilor surzi sau hipoacuzici, de adulții surzi, de asistenții comunitari, asistenții sociali și alți experți din mai mult de 17 țări. Asta poate ajuta părinții, îngrijitorii, asistenții medicali, lucrătorii în reabilitare și alții să învețe copilul surd cum să comunice mai bine. Subiectele sunt:

the Hesperian Foundation

Această carte va contribui esențial în viața copiilor surzi... Este o resursă excelentă în instruirea, familiilor, comunităților și asistenților medicali în accesibilizarea limbii copiilor surzi pentru a putea învăța, înțelege și interacționa cu lumea din jur.—Amy Wilson, Universitatea Gallaudet, SUA

• de ce trebuie să înveţe copilul mic limba sau limbajul mimico-gestual și cum să-l învățăm

• evaluarea auzului

• dezvoltarea comunicării, ascultării și abilităților sociale

• sprijinirea părinților

• educarea copilului surd

• prevenirea abuzării sexuale a copilului

• prevenirea surdității

Copilul poate crește și participa deplin în viața familie și a comunității cu sprijin și încurajare. The Hesperian Foundation’s Early Assistance Series demonstrează că ajutorul copiilor cu dizabilități stă în puterea tuturor persoanelor și trebuie să facă parte din construirea unei lumi mai juste.

Am dori să recomandăm această carte în ajutorul copiilor care nu aud pentru că include limbaj simplu și activități din viața zilnică - persoane care pot interacționa cu ei fără probleme.—Susan Nanjobe, Societatea Copiilor

cu Dizabilități, Uganda.

Să ajutăm copiii surzi

Sand

y Niem

ann

Devo

rah G

reenstein

Darlen

a David

the Hesperian FoundationEarly Assistance Series for Children with Disabilities

Sprijin familial și comunitar pentru copiii care nu aud

Sandy NiemannDevorah GreensteinDarlena David

Să ajutăm copiii surziSprijin familial și comunitar pentru copiii care nu aud

Când transformăm comunitatea într-un loc unde copiii noştri surzi se pot descurca, îmbunătăţim

viaţa pentru toţi.

Surditatea este o problemă a comunităţiiAceastă carte a fost iniţial scrisă pentru părinţi şi alţi asistenţi cu copii mici care sunt surzi sau nu aud bine. Dar nu este doar sarcina lor să se ocupe de nevoile acestor copii – este responsabilitatea întregii comunităţi. Atât oamenii surzi cât şi cei care aud îi pot accepta şi primi pe copiii surzi şi pot acorda grija si atenţia care o merită. Membrii comunităţilor pot organiza metode prin care copiii surzi să poata învăţa un limbaj şi prin care toată lumea să poată comunica cu aceşti copii surzi. Ei pot începe prin a se adresa cauzelor surditaăţii şi prin a ajuta copiii surzi să devină membri activi ai comunităţii.

In toată lumea, copiii îşi pierd auzul din cauza unor boli şi infecţii netratate de ureche. Aceasta înseamnă că majoritatea cazurilor de surditate pot fi prevenite. Pentru a reduce şi preveni surditatea, noi trebuie să schimbam condiţiile de sărăcie care asupresc atâţia oameni în lume. Toate comunităţile au nevoie de salubritate, hrană sănătoasă, apă curată, adăpost sigur şi îngrijire medicală. Astfel toată lumea beneficiază de o mai bună educaţie şi o mai mare participare în cadrul comunitatii. Atunci când ne ajutam prietenii, creăm de fapt legături mai puternice în sânul comunităţii şi o lume mai corectă.

Există în lume aproximativ 150 de milioane de copii cu dizabilități. Atenţia care o primesc aceşti copii în primii ani de viaţă are un efect important asupra dezvoltării ulterioare. Seria de asistenţă timpurie include mai multe cărţi despre ajutorul dat copiilor cu dizabilități de la naştere şi până la 5 ani. Aceste cărţi ajută deoarece ele acordă oamenilor cei mai apropiaţi – părinţi, membri ai familiei, prieteni şi asistenţi medicali - de copiii cu dizabilități o mai bună înţelegere a dizabilității şi cum să-i ajute să crească şi să înveţe prin activităţi de dezvoltare simple şi potrivite pentru ei. Acest material a fost realizat cu ajutorul comunităţilor din întreaga lume astfel incât să fie folositor şi aplicabil mai multor culturi. Aceste cărţi explică cum să:

Seria de asistenţă timpurie

Cărţile valabile în prezent sunt: Să ajutăm copiii orbi și Să ajutăm copiii surzi

Fiecare carte este scrisă într-un limbaj simplu și conţine multe ilustraţii.

Subiecte la care se referă seriile sunt: ajutarea copiilor care au probleme emoţionale sau de comportament, ajutarea copiilor infectaţi cu HIV/SIDA, și ajutarea copiilor afectaţi de război şi violenţă.

Această publicaţie este produsul activităţii proiectului RONDO şi este tipărit cu sprijinul nemijlocit al Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Vaslui. Instituția oferă servicii educaţionale copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice din judeţul Vaslui. Cartea se adresează părinţilor copiilor surzi din întreaga ţară, profesorilor din centrele şcolare pentru educaţie incluzivă ce şcolarizează copii surzi, directorilor de CJRAE fiind un suport educaţional util de a se informa despre modele şi situaţii clasificate drept bune practici de către experţii americani în domeniu.

• Apreciezegraduldizabilităţiicopilului;• Săstimulezedezvoltareaunuicopilprin

activităţideinvăţare;• Săînţeleagăceanumeacauzatdizabilitateasi

săînveţecumsăotratezeşisăoprevină;• Săfacăfaţăprovocărilorimplicatedecreşterea

unuicopilcudizabilităţi;• Sălucrezecualţimembriaicomunităţiipentru

a îmbunatăţi ingrijirile copiiilor cu dizabilităţi şi să-I ajute pe aceşti copii să devină parte activă a comunităţii.

Să ajutăm copiii surziAjutor din partea familiei şi a comunităţii pentru copiii hipoacuzici

de Sandy Niemann, Devorah Greenstein și Darlena David

Ilustraţii de Heidi Broner

Fundaţia HesperianBerkeley, California,SUA

Copyright © 2004 Fundaţia Hesperian. Toate drepturile rezervate.

Fundaţia Hesperian îi încurajează pe ceilalţi, pentru a întâmpina nevoile locale, să copieze, reproducă şi să adapteze oricare sau toate părţile acestei cărţi, inclusiv ilustraţiile, doar dacă părţile reproduse sunt distribuite gratuit sau contra cost – dar nu pentru profit.

Orice organizaţie sau persoană care doreşte să copieze, să reproducă sau să adapteze oricare sau toate părţile acestei cărţi în scopuri comerciale trebuie să obţină permisiunea Fundaţiei Hesperian.

Înainte de a începe orice traducere sau adaptare a acestei cărţi sau a conţinuturilor sale, vă rugăm să contactaţi Fundaţia Hesperian pentru eventuale sugestii referitoare la adaptarea informaţiei din carte, furnizarea de ultime informaţii precum şi evitarea copierii rezultatelor. Vă rugăm să trimiteţi Fundaţiei Hesperian o copie a materialelor în care au fost folosite texte sau ilustraţii din această carte.

Desen copertă: desen indigen anonim, Panama

Foto copertă: de Devorah Greenstein, un copil surd şi tatăl său, în Haiti.

Băiatul foloseşte un semn făcut de el pentru a descrie lumina puternică de la flashul unui aparat de fotografiat

Fundaţia Hesperian1919 Addison Street, Suite 304

Berkeley, California 94704, Statele Unite ale Americii

Informaţii despre catalogarea publicaţiei de la Biblioteca Congresului

Niemann, Sandy

Să ajutăm copiii care sunt surzi: ajutor din partea familiei şi a comunităţii pentru copiii hipoacuzici / de Sandy Niemann, Devorah Greenstein, şi Darlena David; ilustraţii de Heidi Broner,-- prima ediţie

p. cm. -- (Seria de Asistenţă Timpurie pentru copiii cu dizabilităţi)

Include referinţe bibliografice.

ISBN 0-942364-44-9 (pbk.)

1. Copii surzi – Metode de comunicare, 2. Copii surzi – Relaţii cu familia, 3. Copii surzi – Servicii; 4. Dezvoltarea copilului; I. Greenstein Devorah, 1944- II. David, Darlena. III. Titlu. IV. Serii

HV 2391.N54 2004

362.4’25’083—dc22

Prima ediţie: martie 2004

Tipărită în SUA

ISBN: 0-942364-44-9 (pbk.)

Colaboratori

Coordonator de proiect: Darlena David

Coordonator artistic: Sarah Wallis, Nicole Perez, Devorah Greenstein

Desen şi producţie: Sarah Wallis

Desen copertă: Sarah Wallis

Alţi colaboratori: Todd Jailer, Susan McCallister, Nicole Perez, Tawnia Queen, Sarah Shannon, Sarah Wallis

Echipa de cercetare: Amina La Cour Mini, Nicole Perez, Tawnia Queen, Rebecca Ratcliff, Amy Wilson

Managementul de producţie: Susan McCallister, Sarah Wallis

Testare de teren şi reţea: Amina La Cour Mini, Nicole Perez, Tawnia Queen, Rebecca Ratcliff, Kathryn Young

Alte ilustraţii: Sara Boore, Barbara Carter, Joy Conway, Christine Eber, Regina Faul-Doyle, Sandy Frank, Anna Kallis, Susan Klein, Joyce Knezevich, Gabriella Nuñez, Kate Peatman, Nicole Perez, Petra Röhr-Rouendaal, Mona Sfeir, Christine Sienkiewicz, Sarah Wallis, Lihua Wang, David Werner

Editare: Todd Jailer, Jane Maxwell

Revizie: Leona Benten

Supraveghere: Sarah Shannon, Todd Jailer

Toată echipa şi voluntarii de la Hesperian ale căror eforturi au făcut posibilă publicarea acestei cărţi.

Mulţumiri

Mulţumiri speciale tutoror finanţatorilor acestei cărţi şi a Seriei de Ajutor Timpuriu:Această publicaţie a fost posibilă datorită ajutorului oferit de Plan International, Childreach – membru SUA al Plan International, DANIDA – Ministerul Regal Danez de Afaceri Externe, Trustul caritabil May şi Stanley Smith, Fundaţia Copiilor Naţiunilor Unite (UNICEF), şi Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (în condiţiile Acordului de cooperare nr 442-A-00-02-00172-00). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat opiniile Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională şi nici ale celorlalţi susţinători.

Unii dintre susţinători au fost şi colaboratori, împărtăşind înţelegerea lor faţă de nevoile părinţilor şi a asistenţilor medicali care lucrează cu copiii. Ei au revăzut şi testat pe teren primele ediţii ale cărţii, îmbunătăţind-o considerabil.

Consultanţi şi revizoriCum să ajutăm copiii care sunt surzi să comunice este un subiect foarte controversat. Suntem în mod special recunoscători celor care au ajutat prin sfaturile şi opiniile lor deşi nu au fost complet de acord cu unele idei incluse.Această carte nu ar fi putut fi scrisă fără ajutorul părinţilor, profesorilor, adulţilor surzi, asistenţilor medicali din lumea întreagă, care ne-au împărtăşit din experienţa lor, ne-au povestit despre provocările cărora au trebuit să le facă faţă, şi soluţiile pe care le-au găsit.Mulţumiri următoarelor grupuri care au contribuit atât de mult, cu mintea şi cu inima, la revizuirea materialelor: în Bangladesh: Centrul pentru Dizabilităţi în Dezvoltare

în Camerun:Asociaţia pentru Copiii Orbi şi Surzi

în China:Centrul de reabilitare a dizabilităţilor de auz din Tianjin

în Ghana:Şcoala Ashanti pentru surzi

în Haiti: Pazapa

în India: Balavidyalaya

în Jamaica: Grupul Clarendon pentru cei cu dizabilităţi, Asociaţia pentru surzi din Jamaica

în Mongolia: Şcoala pentru copii surzi şi orbi

în Tanzania: Chama Cha Viziwi Tanzania (CHAVITA)

în Uganda: Societatea Uganda pentru

copii cu dizabilităţi

în Vietnam: Serviciul de ajutor catolic, Pearl S. Buck International

în Zimbabwe: Centrul Copiilor Surzi NZEVE

Mai multe povestiri din această carte au fost adaptate după articole scrise de următoarele persoane sau organizaţii:Mulţumiri pentru Judith Collins (pagina 103), Birgit Dyssegaard (paginile 142, 161 şi 166), Elina Lehtomaki (pagina 148), Asocicao de Pais e Amigos dos Surdos do Cabo (pagina 150), M. Miles (pagina 162), Paul Mumba (pagina 163), şi EENET - Reţeaua pentru Educaţie şi DICAG – Grupul de Acţiune pentru Copii cu Dizabilităţi (pagina 189).Catalogul pentru aparate auditive (pagina 226) este reprodus cu permisiunea din partea Balavidyalaya, India.

Mai aducem mulţumiri Fundaţiei Puntos de Encuentro pentru facilitarea revizuirii părţii din Cap 1 în Nicaragua cu ajutorul membrilor de la Centro Fé, Esperanza y Amor, Escuela Cristiana de Sordos in Managua, Associación por un Mundo sin Barreras în Chinandega şi Associación Nacional de Sordos de Nicaragua (ANSNIC).

Carol-lee Aquiline, Federaţia Mondială a Surzilor, FinlandaJonathan Brakarsh,Trustul de ajutor familial, ZimbabweFreda Briggs, Australia Arlene Brown, Ştiinţa vorbiri, limbajului, auzului, Universitatea Colorado, SUAGonzalo Delgado, Plan Internacional, UKCharlie Dittmeier,Programul de dezvoltare a surzilor Maryknoll, CambodgiaBirgit Dyssegaard,DANIDA, DanemarcaJill Ellis, Centrul de educare a copiilor surzi, SUA Roxanna PastorFasquelle, MexicTeresa Glass, SUAGulbadan Habibi,UNICEFKathleen Huff,Servicul de ajutor catolic, Vietnam Khairul Islam,Plan International,Bangladesh,Namita Jacob, Chetana, IndiaPatrick Kangwa,Educaţie incluzivă,Zambia Liisa Kauppinen,

Am dori de asemenea să ne exprimăm mulţumirile consultanţilor şi tuturor celor care ne-au împărtăşit din cunoştinţele şi experienţa lor.

Federaţia mondială a surzilor, FinlandaMargaret Kennedy,Trainer de dizabilităţi şi abuzuri, UKElina Lehtomaki,Universitatea din Syvaskyla, FinlandaSusie Miles, EENET, UKDavid Morley, TALC, UKNancy Moser, Centrul de surditate, UCSF, SUANatalia Popova, LosPipitos, NicaraguaShannon Reese, USA Charles Reilly,Gallaudet University,SUARosalinda Ricasa,Gallaudet University,SUAMarilyn Sass-Lehrer,Gallaudet University,SUAJudy Shepard-Kegl şi James Shepard-Kegl, Nicaraguan Proiecte de limbaj prin semne, Inc.,SUA Andrew Smith, Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Theresa Smith, Şcoala americană de limbaj prin semne şi interpretare din Seattle, SUA Ester Tallah, Plan International, CamerunAbiola Tilley-Gyado, Plan International, UKAndrew Tomkins,Institutul pentru îngrijirea copilului, UKJoanne Travers, SUAMadan Vashista, SUASusan Wecht, SUACindy Weill, Serviciul de ajutor catolic, VietnamAmy Wilson, Universitatea Gallaudet, SUASheila Wirz, UKDoreen Woodford, Fondul pentru surzii din Africa, UKGabriela Woodman,Jean Weingarten PeninsulaŞcoala Orală PentruSurzi, SUAOwen Wrigley, BurmaConsultanţi medicaliBrian Linde, SUAChris Forshaw, UgandaMike C.F. Smith,

UK şi Nepal

Cuprins

Capitolul 8. Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual………………..…………….......85Ajutaţi-vă copilul să înveţe diferite semne ...........87Învăţarea semnelor........................................................89Înţelegerea grupurilor de semne ............................ 94Folosirea grupurilor de semne ................................ 97

Folosiţi intrebări ca să vă încurajaţi copilul să gândească .......................................................................... 99Învăţarea limbajului mimico-gestual de către parinţii copiilor surzi .....................................................103

Cum învaţă copiii limba ............................................. 68 Limbajul şi gândirea se dezvoltă impreună ........ 69 Limbajul mimico-gestual şi limba vorbită ........... 72

Folosirea limbajului mimico-gestual ......................73 Folosirea limbii vorbite ................................................75

Capitolul 7. Alegerea şi învăţarea limbii…………………………………………….……67

Capitolul 6. Abilităţi de auz…………………………………………………….…………..59Sfaturi pentru părinţi ca să devină conştienţi de sunete .............................................................................. 61

Activităţi care să-l ajute pe copilul dumneavoastră să observe mai multe despre sunete ..................... 62

Capitolul 5. Ce aude copilul tău?.......................................................................................47Înţelegerea sunetului (intensitate şi putere) ...... 48 Ce sunete aude copilul dumneavoastră? ............ 50

Cum verificaţi auzul copilului dumneavoastră ........................................................................................................... 51

Capitolul 4. Abilităţi de comunicare de bază .……..……………………………..…… 33Cum învaţă copiii să comunice ..............................34 Pregătirea copilului să folosească semne şi să vorbească ........................................................................37

Comunicaţi prin semne învăţate acasă .................40Exemple de semne ........................................................42 Încurajaţi-vă copilul să producă sunete .................44

Capitolul 3 Ghid de predare a limbajului .....………………….……………….…………. 21Comunicaţi cât mai mult ...........................................21 Includerea activităţi lor în viaţa zi lnică a familiei...............................................................................22 Mulţi oameni pot să ajute .........................................24

Sugestii pentru a vă ajuta copilul să înveţe ............26 Folosiţi activităţi potrivite copilului ...........................31

Capitolul 2 Copiii care nu aud bine au nevoie de ajutor din timp …......……….……….13Cum îşi dezvoltă copiii noi abilităţi .........................14 Învăţarea limbajului .....................................................15 Cum ajută limbajul la dezvoltarea mentală ........17

Copiii surzi au nevoie de ajutor din timp ..............18 Cum ştiţi dacă are nevoie de ajutor copilul dumneavoastră ...............................................................18

Capitolul 1 Dificultăţi de auz şi de comunicare ......………………………………………...1De ce este importantă comunicarea ..........................2 Limba facilitează învăţarea şi integrarea în comunitate ........................................................................10 Împreună pentru drepturile surzilor ........................11

Toţi copiii pot învăţa să comunice ...........................12

Ajutaţi-vă copilul să înveţe sunetele vorbirii ....106Ajutaţi-vă copilul să înveţe primele cuvinte .....107Încurajaţi-vă copilul să răspundă la întrebări simple..............................................................................111Fiţi atent cum sunt rostite cuvintele.....................112

Capitolul 9. Învăţarea folosirii unei limbi vorbite .............................................................. 105Ajutaţi-vă copilul să înveţe mai multe cuvinte..............................................................................114Înţelegerea grupurilor de cuvinte..........................116Învăţarea folosirii grupurilor de cuvinte...............118

Capitolul 10. Abilităţi sociale.................................................................................................121Cum învaţă copiii abilităţile sociale .......................122Surditatea face ca abilităţile sociale să fie învăţate mai greu...........................................................................124

Cum să vă ocupaţi de comportamentul copilului dumneavoastră ............................................................125Cum să încurajaţi dezvoltarea socială a copilului .........................................................................132

Capitolul 11. Lucrând împreună pentru a-i ajuta pe copiii surzi .......................................139Care ste comunitatea dumneavoastră? ...............139Transformarea comunităţii într-un loc mai bun pentru copiii surzi.........................................................142Formarea grupurilor de ajutor..................................146

Copiii surzi alături de ceilalţi oameni surzi..........147Toată lumea beneficiază de eforturile depuse pentru ajutorarea copiilor surzi...............................149

Capitolul 12. Educaţia ...........................................................................................................151Şcoala şi limba...............................................................154Copii surzi în clase cu copii auzitori......................155Copiii surzi în propriul lor grup...............................157

Şcolile bune răspund nevoilor copiilor surzi ......160Şcolile bune pregătesc copiii pentru viaţă...........164

Câteva lucruri despre abuzul sexual la copil .......168De ce sunt copiii surzi în pericol?.............................169Prevenirea abuzului sexual.........................................171

Capitolul 13. Prevenirea abuzului sexual la copii .................................................................167Cum pot fi şti dacă a fost copilul meu abuzat?................................................................................176Dacă aveţi un copil abuzat..........................................177

Anexa A: Proteze auditive ... .................................................................................................219

Anexa B: Implanturi cohleare şi auzul ... .............................................................................227

Anexa C: Hărţi de dezvoltare a copilului..............................................................................231

De unde se pot obţine mai multe informaţii ... ...................................................................239

Când aflaţi că aveţi un copil care nu aude bine......................................................................................180Înţelegerea sentimentelor dumneavoastră ...........181

Capitolul 14. Ajutor pentru părinţi şi asistenţi ......................................................................179

Stăpânirea stresului îngrijirii.......................................182Grupuri de părinţi...........................................................184Planuri de acţiune..........................................................187

Capitolul 15. De ce îşi pierd copiii auzul şi ce putem face ...................................................191

Infecţia la nivelul urechii ............................................193 Ceva blochează sunetul în ureche...........................198Bolile copilăriei................................................................201Medicamente care afectează auzul.........................206

Sănătatea femeii poate dăuna sau proteja auzul copilului...............................................................................207Zgomote puternice şi rănirea.....................................213Pierderea auzului moştenită în familie....................215

1

Dificultăţi de comunicare şi de auz

Capitolul 1

Ca toţi ceilalţi copiii, copiii care sunt surzi sau nu pot auzi, au nevoie de dragoste, atenţie, prietenie, un simţ al apartenenţei şi de educaţie. Deoarece nu pot auzi, aceşti copii nu pot învăţa o limbă fără ajutor, şi fără limbă, ei nu pot să comunice cu ceilalţi, să se exprime sau să înveţe la fel de uşor ca şi ceilalţi copii.

Dar cu ajutor din timp, copiii care sunt surzi pot învăţa o limbă ca orice alt copil. Deci cele mai importante resurse pentru copiii surzi sunt părinţii, membrii familiei, şi prietenii care îi ajută să înveţe să comunice.

În toată lumea există mulţi copii care sunt surzi sau aud foarte puţin. Este posibil ca părinţii să nu afle niciodată cauza surdităţii copilului lor. Surditatea poate fi rezultatul unei infecţii la nivelul urechii, o boală precum meningita, o rănire, sau poate fi moştenită. Pentru mai multe informaţii referitoare la cauzele surdităţii, Consultaţi Capitolul 15.

Cu ajutor, familiile cu copii cu diferite dizabilităţi de auz pot crea cămine şi comunităţi undecopiii lor sunt acceptaţi şi punctele lor tari recunoscute – unde îşi pot face prieteni, pot învăţa şi pot duce vieţi fericite.

2 Dificultăţi De auz şi De comunicare

De ce este importantă comunicarea

Pentru un copil, a fi surd e ca şi cum ar trăi cu un perete de sticlă în jurul său. Un copil care este surd poate vedea oamenii vorbind dar nu poate înţelege ce spun. Oamenii pot interacţiona unii cu alţii pentru că au învăţat o limbă cu ajutorul căreia să comunice. Dar un copil surd nu poate învăţa o limbă pe care nu o aude. Aceasta înseamnă că mulţi copii surzi cresc fără a putea să înveţe sau să utilizeze limba pentru a interacţiona cu ceilalţi din jurul lor.

Oamenii simt nevoia puternică de a comunica cu ceilalţi şi de a forma relaţii. Când un copil nu posedă abilităţile de comunicare necesare pentru a relaţiona cu alţi oameni, şi când alţi oamnei nu ştiu cum să relaţioneze cu el, el poate fi lăsat singur, de cele mai multe ori chiar de către cei mai apropiaţi. După o vreme, el devine

izolat.

SINGURĂTATEA UNUI COPIL SURD

Un copil învaţă limba foarte repede în primii ani de viaţă. Este important ca problema de auz a unui copil să fie detectată din timp pentru ca el să primească

ajutor eficient. În caz contrar, cei mai buni ani pentru învăţarea abilităţilor de comunicare sunt pierduţi (de la naştere la 7 ani). Cu cât un copil începe mai devreme să înveţe limba şi să comunice, cu atât poate învăţa mai mult.

Vecinilor mei nu le place

să aibă grijă de Akhila

când trebuie să merg la

piaţă. Spun că eanu înţelege nimic

Uneori, alţi copii aleargă după

Habib şi îi spuncuvinte urâte.Aş vrea

să-l pot protejade atâta răutate

Comunicarea are loc atunci când înţelegem ce ni se spune şi răspundem, când ne exprimăm gândurile, nevoile şi sentimentele astfel încât acestea să fie înţelese.

3Dificultăţi De auz şi De comunicare

Copiii folosesc comunicarea pentru a învăţa despre lume, pentru a relaţiona cu ceilalţi, pentru a se exprima, pentru a gândi şi a-şi dezvolta propriile idei. Fără o anumită formă de comunicare, un copil surd nu-şi poate dezvolta pe deplin mintea sau abilităţile.

Cu cât un copil poate învăţa limba, cu atât mai mult el poate înţelege lumea din jur, poate să gândească şi să-şi facă planuri, să dezvolte legături strânse cu cei din jur.

Pentru mai multe informaţii despre limbaj şi dezvoltarea copilului, consultaţi Capitolul 2.

COMUNICAREA PENTRU ÎNVĂŢARE ŞI GÂNDIRE

Bună, mă numesc Carmen şi îmi folosesc mâinile pentru a comunicadeoarece sunt surdă. Am mers la o şcoala pentru copii surzi în Nicaragua. Acolo am creat primul limbaj mimico-gestual din

E ca şi cum aş avea culori să pictez întreaga lume în timp ce până acum aveam doar gri.


Povestea AniteiAnita s-a născut aproape complet surdă dar părinţii ei nu şi-au dat

seama de acest lucru până când ea nu a împlinit 4 ani. Când era bebeluş, ei au văzut doar că era sănătoasă şi energică. Până când sora ei mai mică, Lora, nu s-a născut, ei nu şi-au făcut griji că Anita nu învăţa să vorbească. Credeau că se dezvoltă mai încet.

Eşti sigură că aude?” a întrebat o vecină într-o zi. „O, da”, a spus Eva, mama Anitei. Eva a strigat-o pe Anita pe nume şi fetiţa a întors capul.

Dar când avea 3 ani, Anita putea să spună doar câteva cuvinte. Sora ei în vârstă de 2 ani, Lora, spunea cuvinte noi înfiecare zi. Lora zâmbea şi râdea mai mult decât Anita atunci când Eva le cânta sau le vorbea. Aşa că Eva îi cânta şi îi vorbea mai mult Lorei decât Anitei. Lora cerea lucruri, cânta, şi se juca fericită cu ceilalţi copii. Anita se juca singură, de vreme ce jocul cu ceilalţi copii se termina deseori cu certuri şi plânsete.

Odată , în piaţa oraşului, Lora a cerut o fundă de păr şi Eva i-a cumpărat una. Un moment mai târziu, Anita a pus mâna în linişte pe o fundă de păr şi a pus-o în păr. Jenată şi supărată, Eva i-a luat-o. Anita s-a trântit de pământ şi a început să se loveasca şi să ţipe.

Când tatăl Anitei a auzit ce s-a întâmplat la piaţă, a privit-o pe fetiţă furios şi i-a spus, „Când ai să înveţi să ceri lucrurile? Ai 4 ani şi nici măcar nu încerci să vorbeşti! Eşti proastă sau doar leneşă?”.

Anita s-a uitat la tatăl ei şi nu înţelegea ce-i spune. Dar şi-a dat seama din privirea lui ca este furios. Lacrimi îi curgeau pe obraji. Tatăl s-a înmuiat şi a luat-o în braţe.

Vă voi spune povestea mea, dar mai întâi vreau să vă spun poveştile altor copii care nu aud. Nu toţi copiii merg la o şcoală ca a mea. Anita este surdă ca şi mine, dar nu a putut să înveţe să comunice. Iată povestea Anitei.


În timp ce familia stătea în acea seară de vorbă, Eva şi-a adus aminte ce i-a spus vecina despre auzul Anitei. S-a hotărât să încerce tot felul de zgomote pe la spatele Anitei, să vadă dacă aude. Când au văzut cu toţii că Anita nu răspunde la aproape nici un zgomot, şi-au dat seama că este surdă. A fost o zi foarte tristă pentru toţi. Toată familia s-a îngrijorat că Anita nu se va putea dezvolta ca ceilalţi copii.

Anita nu este proastă. Pentru că nimeni nu a învăţat-o limba, şi nu a învăţat cum să comunice cu ea, Anita şi cei din jurul ei de multe ori s-au înţeles greşit sau s-au dezamăgit unii pe alţii.

Părinţii Anitei au făcut tot ce-au putut ca să o ajute. Erau foarte ocupaţi şi cu ceilalţi copii şi cu pământul, aşa că le era greu să-i acorde Anitei grija de care avea nevoie. Au sperat că, într-o zi, Anita va avea o viaţă fericită, dar nu ştiau cum să o ajute.

Anita şi alţi copii surzi se pot comporta urât deoarece ei

nu înţeleg ce ar trebui să facă. Pentru că Anita nu poate înţelege cuvintele foarte bine, este mult mai dificil pentru ea să înveţe limba familiei. Astfel, ea are probleme în a înţelege ce îi spun ceilalţi, şi în a le spune ce vrea ea.

Nu este de mirare că aceşti copii surzi se simt singuri sau uitaţi, dezvoltă probleme de comportament, sau învaţă mai greu să relaţioneze cu ceilalţi. Anita are nevoie de ajutor să-şi dezvolte limba pentru a înţelege ce se întâmplă în jurul ei.

Cum să explic lucrurile cuiva care nu poate să vorbească sau nu aude? Vreau să aibă o viaţă normală, ca sora ei.Ce viitor poate avea o fată

surdă?


Părinţii lui Omar vor trebui să se lupte să găsească bani pentru baterii şi piese noi ale protezei pe măsură ce creşte. Dacă vor putea face acest lucru, Omar se va descurca bine.

Tatăl lui Omar l-a dus la o clinică în oraş. Cei de acolo i-au testat auzul şi au crezut că un aparat auditiv îl va ajuta. Aşa că tatăl lui Omar a împrumutat bani de la vărul său şi Omar a avut astfel un aparat auditiv. Familia a repetat cu Omar să-l ajute să înţeleagă cuvintele şi să le pronunţe corect. Pentru că este încă mic, aparatul auditiv al lui Omar va avea nevoie de părţi noi deoarece el va creşte – şi urechile lui de asemenea.

Aceasta este povestea lui Omar. Omar nu s-a născut surd. El şi-a pierdut auzul după ce a învăţat să vorbească.

Povestea lui Omar

Omar s-a născut cu auz normal şi era un băiat foarte

vorbăreţ. Timp de câţiva ani el a avut mai multe infecţii

la nivelul urechii. Familia nu şi-a permis să cumpere

medicamente să-l trateze. Cu fiecare infecţie, el mai pierdea

puţin din auz. Când avea 4 ani deja nu mai putea să-şi înţeleagă părinţii când aceştia vorbeau cu el, ci doar se uita la ei mirat, şi vorbea din ce în ce mai puţin

Bunicul lui Omar, care îşi pierduse auzul Cred că Omar mai la bătrâneţe, a sugerat câteva lucruri care poate auzi l-ar fi putut ajuta. El spunea că de obicei sunete înţelegea ce spune lumea, folosindu-şi auzul pe care îl mai avea, şi urmărind buzele vorbitorului. Dar, a mai spus bunicul lui Omar, era uneori dificil să înţelegi pentru că multe cuvinte sunt asemănătoare pe buze. S-a întrebat dacă un aparat auditiv nu l-ar putea ajuta pe Omar.

Unii copii, precum Omar, care aud puţin, pot vorbi şi citi de pe buze. Un aparat auditiv îl poate ajuta pe Omar pentru că el aude. Îl mai ajută faptul că înţelegea

limba înainte de a deveni surd.

Cred ca Omarmai poate auzi sunete


Povestea JulieiIrene şi Pedro şi-au dat seama că fetiţa lor este surdă când

ceilalţi copii de vârsta ei vorbeau şi ea nu învăţase încă să vorbească.

Irene era hotărâtă ca Julia să aibă toate şansele să înveţe şi să reuşească în viaţă. În ciuda dubiilor, temerilor, întrebărilor, Irene gândea, ”pentru simplul fapt că nu aude, asta nu înseamnă că nu ştie să facă anumite lucruri”.

Irene şi-a adus aminte când a întâlnit o femeie străină care vorbea o limbă diferită. Când nu puteau să vorbească, foloseau gesturi şi arătau ce voiau să spună. Deşi lua mai mult timp şi deseori înţelegeau greşit, se simţeau bine. Aşa că pentru a comunica cu Julia, familia a inventat semne şi gesturi şi le foloseau împreună. Chiar şi vecinii au început să înveţe cum să folosească semnele Juliei învăţate acasă.

Mai apoi Irene a întrebat o profesoară de la şcoala din sat când putea începe şi Julia. Profesoara i-a răspuns că nu avea nici o metodă de învăţare pentru copiii surzi. I-a spus Irenei despre o şcoală care putea să o ajute pe Julia, dar era la o distanţă de 2 ore de mers pe jos. Pedro şi Irene s-au întrebat câţi ani ar trebui să aibă Julia ca să poată mearge singură în fiecare zi.

Dar fiecare copil are dreptul la educaţie! Cum poate Julia să continue să înveţe? Doar datorită faptului că lucrurile s-au schimbat în ţara mea, am putut să merg la şcoală.

Iată povestea Juliei. Când părinţii ei şi-au dat seama că este surdă, ei au făcut semne pe care să le folosească.

Dorinţa umană de a comunica este foarte puternică. Când părinţii învaţă cum să comunice prin gesturi şi semne învăţate acasă, fetiţe precum Julia pot deveni

copii deştepţi şi fericiţi.

Uite cât de repede !Şi le învaţă şi Miguel!


Apoi, în 1979 poporul Nicaraguan a răsturnat dictatura lui Somoza şi a adus un guvern nou. Noul guvern a susţinut dreptul fiecăruia la educaţie şi a făcut educaţia accesibilă tuturor copiilor, inclusiv celor surzi. Pentru prima dată în Nicaragua, s-a deschis o şcoală pentru copiii surzi.

Când toată lumea se dedică educaţiei, copiii surzi pot avea şansa să înveţe, să meargă la şcoală, să-şi dezvolte abilităţile ca toţi ceilalţi!

Înainte să vă spun povestea mea, trebuie să aflaţi despre Nicaragua, ţara din America Centrală unde locuiesc eu, şi despre cum era când am crescut eu.

Educaţia pentru copiii cu dizabilităţi în NicaraguaTimp de mulţi ani Nicaragua a fost condusă de către familia

Somoza. Ei controlau în mare parte bogăţiile ţării şi ofereau oamenilor puţine servicii.

Familia Somoza nu considera educaţia importantă. Ei credeau că oamenii care îşi petreceau aproape toată viaţa pe câmp, nu aveau nevoie să se ducă la şcoală. Însuşi Somoza a spus: „Nu vreau oameni educaţi, vreau vite!”.

În consecinţă, majoritatea oamenilor din Nicaragua nu ştiau să scrie şi să citească. Mulţi copii – cei săraci, cei cu dizabilităţi, şi mai ales cei surzi – nu puteau merge la şcoală.

Oamenilor puternici li se pare foarte uşor să-i trateze pe cei diferiţi de ei ca şi cum ar avea mai puţine drepturi sau ar fi mai puţin umani. Acest lucru li se întâmplă oamenilor săraci, celor care vorbesc o altă limbă, femeilor, celor care practică o altă religie şi în special oamenilor cu dizabilităţi!


După revoluţia din Nicaragua, s-a deschis o şcoală pentru copii surzi, şi părinţii mei m-au dus acolo. Şi-au dat seama că şcoala mă putea ajuta aşa cum ei n-ar fi făcut-o. Profesorii au încercat să ne înveţe să citim de pe buze şi să vorbim. Deşi mulţi dintre noi nu au putut învăţa să citească de pe buze şi să vorbeascvă, simplul fapt că eram împreună ne deschidea o nouă lume.

Mulţi dintre noi am început şcoala fiind mari. Comunicam folosind semne învăţate acasă, pe care le folosisem cu familiile noastre, şi care erau complet diferite. Dar ne-am învăţat unul pe altul aceste semne şi am inventat alte semne împreună. Era uşor să folosim semne ca să comunicăm. Pe măsură ce foloseam mai multe semne, totul se transforma într-o limbă adevărată. În scurt timp, am putut să ne transmitem multe lucruri unul altuia; despre familiile şi prietenii noştri, despre planuri şi visuri, şi lucruri care ni s-au întâmplat.

Povestea lui CarmenLa câteva luni după ce m-am născut, o boală s-a răspândit repede între copiii din satul meu. M-am îmbolnăvit şi eu cu febră foarte mare. Părinţii mei au fost foarte mulţumiţi când mi-am mai revenit, dar boala mă lăsase surdă. Pe măsură ce am crescut, eram frustraţi pentru că era tot mai greu pentru noi toţi să comunicăm chiar şi cele mai simple idei şi nevoi. Familia mea nu ştia cum să comunice cu mine sau cum să mă înveţe.

Niciodată nu am cunoscut un alt copil surd. Şi nici colegii de clasă nu întâlniseră un copil surd până atunci. Când i-am văzut folosind semne, am început să le folosesc şi eu. Începeam, pentru prima dată, să învăţ.

Dacă voiam ceva, trebuia să le arăt obiectul respectiv. Dacă nu era acolo obiectul, nu-i puteam face să înţeleagă.


Limbajul mimico-gestual îmi permite să vorbesc cu ceilalţi, să învăţ despre lume, să spun ce gândesc. Nu mă mai simt singur, frustrat sau confuz. Limbajul mimico-gestual – limba mea - îmi permite să fac parte din

LIMBA FACILITEAZĂ ÎNVĂŢAREA ŞI INTEGRAREA ÎN COMUNITATECarmen şi ceilalţi tineri surzi din Nicaragua au demonstrat lumii că limbajul mimico-gestual este o limbaj natural şi complet care se dezvoltă într-o comunitate. La fel ca orice altă limbă, pentru a folosi limbajul mimico-gestual ai nevoie de un grup cu care să îl foloseşti.

Carmen şi ceilalţi copii au dezvoltat limbajul mimico-gestual nicaraguan şi astfel ei şi-au dezvoltat abilităţile de a descrie lucruri, de a rezolva probleme, şi de a-şi face sentimentele, nevoile şi ideile cunoscute. Limbajul mimico-gestual nu doar le-a oferit copiilor modul de a comunica, ci i-a şi ajutat să-şi dezvolte capacitatea de a gândi.

Acceptarea diferenţelor uneşte oamenii Oamenii surzi sunt diferiţi prin modul de a înţelege şi a utiliza Limba, pentru a comunica şi a se exprima. Decât să ne prefacem că nu există diferenţe, este mai înţeleptsă le acceptăm şi să le folosim pentru a uni oamenii. Mulţi oameni auzitori spun că cei surzi i-au ajutat să devină mai „calzi” şi mai expresivi în relaţionarea cu ceilalţi.

Unul dintre motivele pentru care copiii nicaraguani au dezvoltat o limbă atât de completă a fost faptul că sunt foarte mulţi copii care o folosesc. Au putut să facă acest lucru pentru că oamenii din Nicaragua au hotărât să ofere mai mult din resursele lor educaţiei. Ei au început o reformă a învăţământului care a format un sistem şcolar puternic pentru toţi copiii – inclusiv pentru copiii surzi sau care nu aud bine.

Nu pleca! Nu îmi este ruşine! Sunt mândră că sunt surdă.


Impreună pentru drepturile surzilorDatorită luptei poporului nicaraguan pentru a face educaţia

accesibilă tuturor, sute de tineri surzi au fost adunaţi în şcoli pentru prima dată. Într-o singură generaţie, copiii au început să producă o formă nouă şi diferită de comunicare – care s-a transformat în Limbajul Mimico-gestual Nicaraguan.

Pe la mijlocul anilor ‘80 aceşti tineri adulţi surzi au început să se întâlnescă şi să militeze pentru promovarea drepturilor ca oameni surzi. Au format Asociaţia Naţională a Surzilor din Nicaragua (ANSNIC). Membrii ANSNIC au ajutat la dezvoltarea şi promovarea Limbajului Mimico-gestual Nicaraguan, publicând un dicţionar şi o carte pentru copii. Ei au lucrat împreună cu Ministerul Educaţiei pentru a include limbajul în şcolile de surzi şi pentru a îmbunătăţi programele pentru educaţia surzilor.

Astăzi, ANSNIC este o grupare puternică în Nicaragua care militează pentru drepturile oamenilor surzi şi reprezintă şi centru social pentru membrii săi.


Toţi copiii pot învăţa să comuniceCopiii care au diferite dizabilităţi de auz pot comunica prin gesturi, semne învăţate acasă, un limbaj mimico-gestual complet, şi prin citire de pe buze şi vorbire. Unii copii care pot auzi puţin, vor putea vorbi şi citi de pe buze. Alţi copii comunică cel mai bine făcând semne cu mâinile. Cei mai mici pot învăţa limbajul mimico-gestual uşor şi natural – aşa cum copiii mici care aud învaţă limba vorbită.

Pentru a se simţi bine şi pentru a avea un sentiment de apartenenţă, este important pentru copiii surzi să se întâlnească cu alţi copiii surzi dar şi cu adulţi surzi.

Poate exista o persoană surdă în comunitate care îi poate învăţa pe copiii surzi limbajul mimico-gestual.

Unele familii pot să-şi trimită copiii la şcoli speciale pentru copii surzi. Alte familii îşi învaţă copiii acasă. Unii copii pot fi ajutaţi cu o proteză auditivă de la o clinică şi pot învăţa să citească de pe buze.

Oricare ar fi tipul de comunicare pe care îl folosiţi, această carte va încerca să vă ajute să comunicaţi cu copilul dumneavoastră.

Fiecare familie are propria poveste despre

dificultăţile întâlnite şi ceea ce-au făcut să-şi ajute copilul.Spunerea acestor poveşti poate ajuta familiile să găsească modalităţi de a-şi ajuta copiii să înveţeşi să se simtă în siguranţă.

13

Copiii care nu aud bine au nevoie de ajutor din timp

CAPITOLUL 2

În primii ani de viaţă toţi copiii, inclusiv cei surzi sau care nu aud bine, capătă abilităţi mult mai repede şi mai uşor decât în orice altă perioadă a vieţii. Este foarte uşor de observat dezvoltarea lor fizică. Mai întâi merg de-a buşilea, apoi învaţă să meargă şi să alerge.

De asemenea, copiii se dezvoltă din punct de vedere mental imediat după naştere. Creierul copilului este ca un burete cu o mare capacitate de absorbţie şi învăţare a lucrurilor noi. Copii cu auz pot învăţa limba foarte repede în primii ani de viaţă. Pe măsură ce se dezvoltă limbajul şi capacitatea de comunicare, se dezvoltă şi capacitatea de gândire. De aceea este foarte important ca părinţii să îşi ajute copiii surzi sau care nu aud bine să înveţe un limbaj cât mai devreme posibil. Cu ajutorul

limbajului, copiii care nu aud bine îşi pot dezvolta capacităţile mentale.

Tata, unde se duce soarele

seara?

Să se culce?

Tu ce crezi, Hari?

Acumeste randul

tau!

14 Copiii Care nu aud bine au nevoie de ajutor din timp

La toate nivelele de dezvoltare, fiecare abilitate nouă pe care copilul o învaţă este asimilată pe fundalul competenţelor deja învăţate şi îi facilitează posibilitatea de a învăţa altele, mult mai dificile.

Atunci când un copil nu reuşeşte să deprindă o abilitate, atunci nu poate învăţa nici o alta care este legată de ea. De exemplu, dacă nu îşi poate ţine capul, atunci va întâmpina dificultăţi în a învăţa să stea în fund sau să meargă de-a buşilea, abilităţi strâns legate de susţinerea capului. Fiecare abilitate nouă se

construieşte pe fundalul alteia, precum un bloc.

Cum îşi dezvoltă copiii noi abilităţi Fiecare copil se dezvoltă la 4 nivele: corp (la nivel fizic), gândire (la nivel mental) vorbire şi ascultare (la nivelul comunicării), şi înţelegere cu alte persoane (la nivel social). La fiecare nivel, un copil îşi dezvoltă abilităţile pas cu pas.

De exemplu, înainte ca un copil să înveţe să meargă, el trebuie să înveţe mai întâi câteva modalităţi simple de control al corpului:

Mai întâi învaţă să îşi ţină capul şi să-şi mişte picioarele şi mâinile.

1 Apoi îşi foloseşte picioarele şi mâinile pentru a se ridica.

2

4 Mersul de-a buşilea îi învată să-şi coordoneze mâinile şi picioarele, ceea ce duce la dezvoltarea creierului.

3 În timp ce stă poate apuca diverse lucruri şi se întoarce, mişcări care îi îmbunătăţesc capacitatea de balansare.

Apoi copilul se forţează să se agaţe pentru a putea sta în picioare.

5

15Copiii Care nu aud bine au nevoie de ajutor din timp

Învăţarea limbajuluiAtunci când eşti înconjurat de cuvinte, este uşor să înveţi limba pe care o vorbesc oamenii dintr-o comunitate. Copiii învaţă limba pe măsură ce ascultă oamenii vorbind unii cu alţii şi privesc ceea ce se întâmplă, şi pe măsură ce încearcă să vorbească ei înşişi. Limba devine pentru ei o modalitate de a-şi înţelege propriile experienţe şi cum funcţionează lumea din jurul lor.

Copiii încep să îşi exprime gândurile, nevoile şi sentimentele atunci când scot sunete, folosesc expresii faciale sau arată cu degetul.

Vrei mai mult?

Abilităţile de comunicAre şi de limbă se dezvoltă pAs cu pAs

Limbajul copiilor se dezvoltă cam în acelaşi mod ca şi abilităţile fizice. Mai întâi învaţă abilităţile simple.

Mai târziu încep să vorbească şi să se exprime din ce în ce mai pe înţeles.

Aud şi înţeleg cuvintele altor persoane.

Încep să folosească cuvinte. Cunosc şi folosesc numele persoanelor care sunt cele mai apropiate de ei.

Unde este mama?

Nana? Da, iubito?

1 2

3 4

Totul e curat !

Asa e, Mari !

Cuvintele îi ajută să gândească şi să înveţe lucruri noi.

5

Pot să iau şi eu?


Învăţarea limbii vorbite este foarte dificilă pentru copiii care nu audAtunci când copiii nu aud bine, ei au dificultăţi de înţelegere a cuvintelor simple vorbite. Iar copiii au nevoie să înţeleagă multe cuvinte simple pentru a putea învăţa o limbă.

Atunci când ştiu multe cuvinte, ei pot dezvolta abilităţi avansate de comunicare, cum ar fi: vorbirea în propoziţii sau implicarea în conversaţii. Copiii surzi sau cei care nu aud bine au nevoie de ajutor pentru a putea deprinde capacitatea de a spune cuvinte simple sau de a face o serie de lucruri care depind de o comunicare simplă, cum ar fi să dai un răspuns.

Poti sa il saluti pe

tata?

Dar fără aceşti primi paşi:

De a auzi şi înţelege...

Copiii învaţă limba în paşi:

Copilul aude cuvinte

Învaţă în cuvinte

Gândeşte în cuvinte

Apoi poate folosi un limbaj complet în comunitate.

Foloseşte cuvinte

Înţelege şi răspunde la cuvinte

... copilul nu poate învăţa o limbă şi astfel nu îşi poate dezvolta nivelul de gândire şi de comunicare.

Nu are astfel nicio şansă să devină parte din comunitate şi rămâne în afara ei.

?


cum AJută limbAJul lA dezvoltAreA mentAlăLimbajul îi permite copilului să gândească, să planifice, să înţeleagă lumea din jurul său, şi să facă parte din comunitate. Fără limbaj, copiii nu îşi pot dezvolta capacităţile mentale.

Atunci când copiii nu pot auzi, şi nici nu primesc niciun fel de ajutor de învăţare a limbii în scopul de a comunica, ei întâmpină probleme la nivelul dezvoltării mentale. Mulţi părinţi care au copii surzi, sau cu pierderi de auz se bucură dacă acesta reuşeşte să înveţe câteva cuvinte simple şi gesturi. Dar copiii au nevoie de mult mai mult. Ei au nevoie să înveţe o limbă.

Un copil surd trebuie să înveţe o limbă de timpuriu, astfel încât să o poată folosi să vorbească cu sine, ceea ce înseamnă, să gândească. Exprimarea ideilor prin cuvinte te ajută să te gândeşti la acele idei.

Deoarece cunoaşte cuvintele „mai mic” şi „mai mare”, Amina poate învăţa cum să compare mărimile. Fără să cunoască limba ea nu poate învăţa să facă această comparaţie.

Deoarece cunoaşte cuvintele folosite pentru a pune lucrurile în ordine, Rosa poate planifica o serie de lucruri.

Întâi adaug oul. Apoi pun

făină până când aluatul

devine lipicios.

De asemenea, copilul are nevoie de limbă pentru a-şi exprima ideile faţă de alţii, pentru a spune oamenilor ceea ce vrea şi de ce are nevoie. Are nevoie să cunoască o limbă pentru a înţelege explicaţiile. Comunicând cu alţii, copilul învaţă despre lucrurile care îl înconjoară. Prin aceasta îşi dezvoltă mintea şi o ajută să relaţioneze cu oamenii.

Dacă mama nu îi explică, Evi nu înţelege cum ştie mama sa că este cineva la uşă.

Fără a cunoaşte o limbă copilul e posibil să nu înţeleagă de ce trebuie să se ferească de pericole. Dan nu înţelege de ce fântâna trebuie să rămână acoperită.

Cămaşa mai mare

este a tatei.

?


Lucrul cel mai important este ca un copil să continue să achiziţioneze noi abilităţi. Dar atunci când un copil nu reuşeşte să deprindă o competenţă, cu mult timp după ce alţi copii de vârsta lui au reuşit, atunci este un semn că acesta poate avea o problemă şi are nevoie de ajutor suplimentar.

Cum ştiţi dacă are nevoie de ajutor copilul dumneavoastrăCopiii se dezvoltă în ritmul lor. Unii se dezvoltă mai repede decât alţii. Dar majoritatea copiilor cresc şi dezvoltă noi abilităţi la aproximativ aceeaşi vârstă. La vârsta de 2 ani, majoritatea copiilor pot vorbi şi face semnele a 50 până la 200 de cuvinte. Un copil cunoaşte, de obicei, 900 de cuvinte la vârsta de 3 ani, şi 1500 la vârsta de 4 ani.

Copiii au nevoie de ajutor din timpCu ajutor, copiii care nu aud pot comunica şi învăţa o limbă. Din moment ce copiii încep să înveţe imediat după naştere, este important ca familiile să acorde o atenţie deosebită comunicării pentru a îşi ajuta copilul surd cât mai repede posibil. Dacă copiii care nu aud bine sunt ajutaţi să înveţe o limbă – iar acea limbă este cea a semnelor – ei pot înţelege şi comunica cu oamenii din jurul lor. Ei pot învăţa ceea ce alţii învaţă doar auzind.

Mai vrei un sarut de la mama?

Dacă problema de auz a copilului este identificată din timp şi este ajutat în mod eficient, cei mai buni ani pentru învăţarea limbii şi a abilităţilor de comunicare (de la naştere până la vârsta de 7 ani) nu vor fi pierduţi. Consultaţi Capitolele 7, 8 şi 9 pentru mai multe informaţii despre cum poate fi ajutat un copil să înveţe o limbă.

Ce ne-a rugat

bunica sa cumparam?

Ceai


Acest tabel descrie câteva dintre competenţele de comunicare pe care le învaţă copiii şi la ce vârstă le învaţă majoritatea lor. Părinţii pot folosi acest tabel pentru a stabili ce abilităţi a deprins deja copilul său şi ce abilităţi trebuie să mai înveţe. Pentru a stabili ce activităţi trebuie desfăşurate la început, începeţi prin a vă întreba: „Face copilul meu tot ceea ce alt copil de vârsta lui face deja?” Pentru mai multe informaţii despre vârstele şi ordinea în care copiii învaţă, de obicei, abilităţi noi, consultaţi Hărţile de dezvoltare a copilului de la pagina 231 pâna la pagina 238.

La 6 luni

La 5 ani

La 3 luni• copilul răspunde la vocile

şi figurile familiare

• reacţionează la sunetele şi mişcările bruşte

La 1 an La 2 ani

• copilul înţelege limbajul simplu

• cunoaşte şi foloseşte de la 500 la 1000 de cuvinte sau semne

• copilul scoate sunete şi face gesturi simple

• întoarce capul către sunete şi mişcări

• vorbeşte şi arată lucrurile pe care le face

• pune multe întrebări

• copilul uneşte sunetele sau imită forma mâinii

• începe să numească lucruri

• înţelege şi răspunde la cuvinte sau semne simple

• imită semnele unice

• foloseşte cuvinte sau semne simple

• face propoziţii din 2 sau 3 cuvinte sau semne

• ştie între 50 şi 200 de cuvinte sau semne

La 3 ani

NOTĂ: UNII COPII CARE NU AUD BINE POT AVEA ŞI ALTFEL DE PROBLEME. DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI MENTALĂ ESTE ÎNCEATĂ PROBABIL DIN ALTE MOTIVE. VEZI CARTEA COPII CU DIZABILITĂŢI DE LA ŢARĂ PENTRU MAI MULTE INFORMAŢII DESPRE CE TREBUIE FĂCUT PENTRU A AJUTA UN COPIL A CĂRUI MINTE ŞI/SAU CORP SE DEZVOLTĂ MULT PREA LENT.

Unde este biscuitul?

L-am mancat

ba-ba ga-ga

My cup.

Ce fac oamenii aceia?


În cazul în care consideraţi că nivelul de comunicare al copilului dumneavoastră nu se dezvoltă aşa cum trebuie, îl puteţi ajuta să înveţe. Părinţii gândesc adesea că numai cineva cu pregătire specială le poate ajuta copilul. Dar, ca părinte, vă cunoaşteţi copilul mai bine ca oricine, deci puteţi face o diferenţă în dezvoltarea sa.

● Modele de predare a limbajului (Capitolul 3)● Abilităţi de comunicare de bază (Capitolul 4) ● Cum aflaţi ce aude copilul (Capitolul 5)● Abilităţi de ascultare (Capitolul 6)● Alegerea şi învăţarea unei limbi (Capitolul 7)● Învăţarea

limbajului mimico-gestual

(Capitolul 8)● Învăţarea

limbii vorbite (Capitolul 9)

De la capitolul 3 la capitolul 9 găsiţi informaţii despre:

Vă puteţi ajuta copiii să înVeţe

Alţi copii de vârsta lui Ali ştiu cum să se poarte unii cu alţii.

Cred că este important ca el să ştie cum trebuie să se înţeleagă

cu alţi copii.

Ce e semnul asta?

‘A repara’. Poti sa arati ‘a repara’

21

Ghid de predare a limbajuluiCapitolul 3

Comunicaţi cât mai multCel mai important lucru pe care pot să-l facă părinţii este să-i ajute pe copii să înveţe o limbă. Chiar dacă adulţii nu prea vorbesc cu copiii în timp ce muncesc, copilul dumneavoastră are nevoie să faceţi un efort ca să vorbiţi cu el. Comunicarea este singurul mod prin care va învăţa.

Uneori părinţilor le este ruşine din cauza copilului surd. Sau copilul poate fi prea protejat. Dar un copil are nevoie să ia parte la toate activităţile familiei. Dacă este lăsat singur, el nu va mai învăţa multe lucruri.

De-a lungul zilei, căutaţi oportunităţi pentru a vorbi cu el. Includeţi-l în activităţile celorlalţi, pentru a se putea obişnui să vadă şi să audă alţi oameni comunicând. Încurajaţi-vă întreaga familie - fraţi, surori, bunici şi alte rude – să facă acelaşi lucru.

Un copil surd sau care nu aude bine învaţă să comunice prin văz. El nu va învăţa cuvintele aşa cum fac ceilalţi, doar ascultând oamenii cum vorbesc. El are nevoie de mai mult timp şi ajutor pentru a învăţa limba – fie urmărind şi ascultându-i pe ceilalţi, fie văzându-i cum folosesc semne. El poate începe mai devreme decât alţi copii să acorde atenţie cuvintelor scrise. Când vede cuvintele scrise, cum ar fi, de exemplu, numele său, el poate face legătura între un cuvânt şi înţelesul său.

Ghidul din acest capitol poate face mai uşor pentru părinţi şi pentru ceilalţi modul de a-şi învăţa copiii să înveţe o limbă. Încercaţi să folosiţi acest ghid când lucraţi activităţile din această carte.

Un copil are nevoie să participe la activităţile familiei

Da. Ashaki si cu mine vom aduce niste manioc si

mango. Vii la piata

astazi?

22 Ghid de predare a limbajului

Includerea activităţilor în viaţa zilnică a familieiEste foarte important să vă gândiţi cum să vă ajutaţi copilul să se dezvolte, într-un mod care să fie înţeles de toată familia. Unele activităţi din această carte vor lua mai mult timp sau ar putea schimba modul în care lucraţi de obicei.

Copilul dumneavoastră va învăţa mai bine dacă va face acest lucru prin intermediul activităţilor de zi cu zi.

Vorbiţi-i şi arataţi-i copilului în timp ce faceţi activităţile împreună, cum ar fi de exemplu, masa, baia, schimbatul hainelor. Acestea sunt momente bune în care să-i vorbiţi şi să-i arătaţi pentru că sunteţi aproape de el, iar el de obicei este atent la dumneavoastră.

Pe cât posibil, ţineţi copilul în apropierea dumneavoastră când lucraţi. Faceţi scurte comentarii despre ceea ce faceţi.

Mama foloseşte semne pentru a comunica.

Pentru a descrie ceea ce faceţi, folosiţi de fiecare dată aceleaşi semne sau cuvinte pentru aceleaşi lucruri. Aceasta îl va ajuta pe copil să înţeleagă sensul semnelor şi al cuvintelor şi îl va ajuta să înveţe semnele şi cuvintele (consultaţi Capitolul 4, pp 37-46).

Mama lui Cesar foloseşte limbajul mimico-gestual pentru a comunica.

Iti este foame? Poti mirosi orezul? Mmmm!

Daca avem grija de planta de fasole va creste mare si

puternica.

Mare!

Camasa.

23Ghid de predare a limbajului

Vorbiţi şi faceţi semne despre ce credeţi că vede, face, simte copilul dumneavoastră, ca şi cum aţi fi în locul lui.

Verişorul lui Jawad foloseşte cuvinte şi expresii faciale pentru a comunica

Yuck! Nu-ti place

spanacul...

• U r m ă r i ţ i c e î linteresează pe copil. Fa c e ţ i a c t i v i t ă ţ i d e c a r e c o p i l u l dumneavoastră să fie interesat.

Fiţi realişti

• Încercaţisăfiţirealiştiînceeacepriveştetimpulpecareputeţisă-lpetreceţiîmpreună cu copilul dumneavoastră;

• Încercaţisăvăadaptaţiactivităţile astfel încât să se potrivească mai uşor în viaţa de zi cu zi şi să vă ia mai puţin timp;

Atunci când ţes pot să vorbesc despre culori, iar Teresa va

învăţa numele culorilor atunci când îmi va da firele.

Încercaţi să transformaţi sarcinile mari în paşi mici şi simpli. Veţi observa mai uşor progresul şi nu vă veţi descuraja.

De ce nu încerci cu sunete separate, ca „Ra”

şi „vi”?

Vrea ca Ravi sa invete sa isi spuna numele.

Un ananas! Ce ne mai trebuie?


Deşi copiii au nevoie de grija şi dragostea ambilor părinţi, aceştia din urmă nu trebuie să fie neapărat singurii profesori ai copilului. Lăsaţi prietenii, vecinii, şi alţi membri ai familiei să vă ajute. Faceţi cunoştinţă cu persoane care folosesc sau cunosc limbajul mimico-gestual. Este foarte important pentru copilul surd sau care nu aude bine să aibă multe persoane în jurul lui care să lucreze cu el deoarece:

• îlvaajutasăînveţesăcomunicecumulţioameni,inclusivalţioamenisurzi

• vaînvăţasăseînţeleagăcudiferiţioameni

• ceilalţivorînvăţacumsăinteracţionezecuoameniisurzi.

Pot fi de ajutor multe persoane

Nu am mult timp să o ajut pe Mira, căci soţul meu a trebuit să plece ca

să muncească.Trebuie să am grijă de pământ, casă

şi copii.

E posibil ca unii oameni, uneori membri apropiaţi ai familiei, să nu dorească să-şi petreacă timpul împreună cu copiii surzi. Alţii, chiar dacă vor să ajute, nu ştiu cum. Puteţi să îi învăţaţi despre surditate şi despre faptul că a fi surd înseamnă să înveţi mai greu limba. Se poate întâmpla ca aceştia să devină mai relaxaţi dacă ştiu ce au de făcut.

Împărtăşiţi şi celorlalţi ce aţi învăţat despre problema auzului, despre activităţile pe care le lucraţi dumneavoastră şi copilul dumneavoastră, precum şi motivele pentru care faceţi aceste activităţi.

Fata cea mare a vecinilor îl ajută pe fiul nostru să înveţe să

vorbească. Poate ar putea să o înveţe şi pe Mira în

acelaşi timp.

E o idee bună! Şi noi suntem ocupaţi, dar i-am arătat mamei

soacre cum poate să o ajute pe fiica noastră.

Parintii cu copii surzi sau cu probleme de auz pot colabora pentru rezolvarea problemelor. (vezi pagina 184).


COMUNICAŢI CU FAMILIAFiecare membru al familiei are un rol în viaţa copilului dumneavoastră. Orice persoană care are grijă de un copil, mai ales de unul cu nevoi speciale, are diferite idei despre cea mai buna metodă de a creşte şi a ajuta acest copil. Este important ca toţi cei care au grijă de copil să-şi găsească timp şi să stea de vorbă, să înţeleagă

ideile celuilalt. Şi dacă unul dintre dumneavoastră este obosit sau descurajat, ceilalţi l-ar putea ajuta.

Cere AjUtOrUL CeLOrLALŢI

Părinţii pot cere ajutorul celorlalţi membri ai comunităţii şi vecinilor să îi ajute să îngrijească copilul surd.

Întâlniţi-vă cu oamenii surzi din comunitatea dumneavoastră. Adulţii surzi îşi vor aduce aminte cum era să fii copil surd. Vor fi probabil încântaţi să vă ajute familia şi copilul.

Persoanele auzitoare care folosesc limbajul mimico-gestual vă pot ajuta să comunicaţi cu adulţii surzi dacă dumneavoastră nu ştiţi limbajul mimico-gestual.Vorbiţi cu un asistent medical, sau cu un profesor, sau cu cineva care îi învaţă pe copiii surzi. Acest lucru este cu atât mai folositor dacă aveţi un copil care nu pare să înveţe noi abilităţi de-a lungul a mai multor luni.

Mariama explica cum parintii ei o aduc la

piataCand eram mica parintii mei ma

luau la piata cu ei.

Îi voi scrie doamnei Patel. Este o profesoară

surdă din oraş.

Lasă-mă să am grijă de Thuy

în weekend ca să te poţi odihni.


Copiii pot ajuta la aceste activităţiCopiii pot fi de mare ajutor. De obicei fraţii, surorile şi alţi prieteni ai copilului surd învaţă limbajul mimico-gestual foarte repede. Lăsaţi copiii să ia parte la aceste activităţi cât de mult posibil.

Copiii mai mici pot participa la activităţi, iar cei mai mari pot fi profesori, dacă le arătaţi ce trebuie să facă. Ei mai pot învăţa un copil surd şi alte abilităţi şi îl pot include în jocul lor. Acest lucru îl va ajuta să îşi facă prieteni şi să înveţe cum să se poarte cu ceilalţi. De asemenea, copiii care aud vor învăţa despre surditate şi cum să comunice cu copiii surzi.

LASĂŢI COPILUL SĂ PreIA CONtrOLULCopiii sunt doritori să înveţe atunci când fac ceea ce le place. Dacă este interesat de ceva, sau îi place să se joace cu o anumită jucărie, faceţi din asta o oportunitate

să îl învăţaţi să comunice sau să înveţe.

Lăsaţi-vă copilul să preia controlul. Îi va menţine interesul şi va învăţa că deciziile lui sunt importante. Va şti că are control asupra a ceea ce face. Acest lucru este important mai ales pentru fete. În multe zone se aşteaptă ca fetele să fie tăcute şi să urmeze instrucţiunile. Dacă ajutăm o fetiţă să ia propriile decizii şi să-şi urmeze ideile, ea îşi poate întări încrederea şi abilităţile.

Dar, pentru simplul fapt că vă lăsaţi copilul să facă primul pas, asta nu înseamnă că îi permiteţi să se poarte urât sau să intre în situaţii periculoase. Dirijarea dumneavoastră este importantă. Şi ceea ce ştiţi despre nevoile şi abilităţile sale de limbă, vă va ajuta să îl ghidaţi către jocuri din care să poată învăţa.

Sugestii pentru a vă ajuta copilul să înveţe

Ai gasit un joc nou?

Copiii mai mari sunt deseori profesori naturali, şi se bucură să facă activităţi cu copiii mai mici.


FACeŢI dIN COMUNICAre UN LUCrU SIMPLU şI AMUzANt Copiilor le place să comunice, când există lucruri reale despre care să vorbească sau să facă semne, şi oameni cu care să vorbească sau să folosească semne. Încercaţi să acordaţi copilului dumneavoastră cât mai multe oportunităţi să înveţe despre lume şi încurajaţi-l să folosească semne şi să vorbească despre ce a învăţat. Vorbind cu copilul dumneavoastră îl veţi ajuta să înveţe mai repede decât dacă îi cereţi doar să memoreze şi să repete semne şi cuvinte.

LĂSAŢI COPILUL SĂ VĂ AjUte LA treABĂÎn timp ce copilul vă ajută la treabă, comunicaţi cu el despre ceea ce faceţi. Folosiţi cuvinte sau semne să-i cereţi-i să vă ajute să faceţi ceva, să vă dea diferite unelte, sau să vă ajute în vreun fel. Copilul va fi foarte interesat să fie atent şi să comunice atunci când vă ajută să faceţi ceva care vă place.

AtrAGeŢI AteNŢIA COPILULUI ÎNAINte de A COMUNICAUn copil cu un nivel scăzut de auz trebuie să vă urmărească mişcarea buzelor sau să vă vadă gesturile sau semnele pentru a vă înţelege. El mai primeşte multe

informaţii doar văzându-vă privirea. Deci, este important să aşteptaţi până când se uită la dumneavoastră înainte de a începe să vorbiţi sau să folosiţi semne.

Pentru a atrage atenţia copilului, mişcaţi sau daţi din mână ca să o poată vedea, spuneţi-i pe nume, atingeţi-l sau loviţi un obiect din apropiere pentru a face un zgomot puternic astfel încât copilul să simtă vibraţiile.

Ce faci, Najuma?

Fratele lui Suren ii atinge bratul pentru a-l face atent.


La început poate fi greu să îţi aminteşti să-i atragi atenţia copilului înainte de a comunica. Dar devine mult mai uşor prin exerciţiu.

În cazul în care copilul este mai interesat de un obiect decât de ceea ce îi comunicaţi, îi puteţi atrage atenţia prin oprirea activităţii, aducând obiectul lângă faţa dumneavoastră sau gesticulând şi făcând semne lângă obiect.

• Opriţitoatăacţiunea.Dacănuvămaimişcaţideloc,avândunobiectînmână,copilul probabil vă va privi să vadă de ce v-aţi oprit.

• Apropiaţiobiectuldefaţadumneavoastră,astfelîncât să vă vadă faţa şi obiectul în acelaşi timp (dacă vreţi să vă vadă gura).

• Arătaţisaufaceţisemnlângăobiect(dacăvreţi să înveţe un semn pentru obiect).

La început poate fi greu să vă amintiţi să-i, atrageţi atenţia copilului înainte de a comunica. Dar devine mult mai uşor prin exerciţiu.

Alte moduri de a atrage atenţia copilului dumneavoastră

FACeŢI SeMNe SAU VOrBIŢI FAŢĂ ÎN FAŢĂ, StABILIŢI CONtACt VIzUAL Copilul va putea înţelege mai mult din ceea ce îi spuneţi sau îi faceţi semne dacă vă apropiaţi de el (la aproximativ 1 metru), şi-l priviţi în ochi în timp ce îi vorbiţi sau faceţi semne.

Dacă e posibil, încearcaţi să aveţi faţa luminată de soare sau de o veioză. Când lumina vine din spate, faţa şi mâinile vor fi în umbră şi este dificil de observat.

Jucarie.

Pentru a-i atrage atentia asupra semnului, sora lui Obasis face semn

langa jucarie

... a mea!Dulce portocală, jumătate

de lămâie, îmbrăţişează-mă,

sau vei fi....


Va fi mai simplu pentru copilul dumneavoastră să înţeleagă cuvintele vorbite dacă le rostiţi natural şi clar. Nu ţipaţi. Dacă ţipaţi, cuvintele sunt mai greu de înţeles. Vorbiţi în propoziţii simple, scurte ca să nu îl zăpăciţi. Va fi mai uşor pentru copil să vadă mişcarea buzelor dacă nu aveţi nimic în sau în faţa gurii în timp ce vorbiţi.

Dacă aveţi un copil cu un nivel scăzut de auzAceste sugestii îl pot ajuta să audă mai bine.

• Punândmânacăuşînspateleurechii,sunetulajungemaibinelaureche.

•Vorbindaproapedeurecheacopilului,îlajutaţisăaudămaibine.Suneteledevinmaiputerniceiarzgomotuldinjurscade.Nuuitaţicătrebuiesăvăvadăşifaţaîntimpcevorbiţicuel.

Hai să-i dăm doamnei Chifeve

cadoul.

Ce avem aici?


Pe Cât POSIBIL, eVItAŢI LUCrUrILe CAre I-Ar PUteA dIStrAGe AteNŢIA

Lucrurile care îi distrag atenţia, cum ar fi copiii care se joacă în apropiere, pot face aceste activităţi să devină grele sau chiar imposibile. Aţi putea găsi un loc mai liniştit. Încercaţi să scăpaţi de zgomotele care nu sunt necesare. Dacă este gălăgie într-o cameră, copilului cu nivel scăzut de auz îi va fi cu atât mai dificil să înţeleagă ce i se spune.

Acest tată închide radioul înainte de a se juca cu fiul său.

FOLOSIŢI GeStUrI, AtINGerI şI eXPreSII ALe FeŢeIToţi oamenii folosesc mişcări ale corpului, atingeri şi expresii ale feţei pentru a-i ajuta pe ceilalţi să înţeleagă ce vor să spună. Adesea copiii folosesc atingerea pentru a comunica unii cu alţii. Acest lucru le este foarte folositor copiilor cu un nivel scăzut de auz. O simplă atingere îi va transmite grija şi preocuparea dumneavoastră, aşa cum nimic altceva nu ar putea să o facă. Uneori mişcările sau privirile pot lua locul cuvintelor şi semnelor. Alteori, ele adaugă sens cuvântului sau semnului.

Ajutaţi-vă copilul folosindu-vă corpul şi faţa pentru a comunica cât mai mult. Mai întâi încearcaţi să observaţi cum faceţi deja acest lucru. Apoi, cautaţi alte moduri de a face asta.

Fiţi sigur că mesajele trimise cu ajutorul corpului şi al feţei sunt la fel ca cele pe care le transmiteţi prin cuvinte şi semne. Dacă mesajele de pe faţa dumneavoastră nu se potrivesc cu cuvintele, copilul va fi dezorientat.

Fata

cuminte!

Figura supărată a Mariei trimite un mesaj diferit faţă de cuvintele bune. Este derutant.


FOLOSIŢI ACtIVItĂŢI POtrIVIte COPILULUI Activităţile din această carte vă pot ajuta copilul să înveţe să comunice. Dar ele sunt doar câteva exemple. Urmăriţi copilul cu atenţie să vedeţi care îi sunt interesele şi ce îl face să comunice. Urmăriţi deasemenea ce îl supără şi ce îl face să se oprească. Apoi vă puteţi gândi la moduri de adaptare a acestor activităţi astfel încât să se potrivească copilului dumneavoastră şi activităţilor de zi cu zi ale familiei.

Dacă un copil nu aude bine sunetele, învaţaţi pe toată lumea să folosească anumite semne cu el. Consultaţi Capitolul 8 pentru informaţii legate de învăţarea limbajului mimico-gestual.

Puteţi deasemenea să adaptaţi aceste activităţi astfel încât să se potrivească abilităţilor copilului. De exemplu:

• Dacăuncopilpoateauzianumite ,sunete, ajutaţi-l să înveţe cuvinte simple accentuându-le şi repetându-le. Apoi folosiţi cuvintele des de-a lungul zilei.

Dacă un copil aude unele sunete din jur, toţi îl pot ajuta să fie atent la sunete, arătând spre ele.

Ai auzit? Este cineva la usa.

Dacă veţi folosi acest semn pentru minge,

Paulo vă înţelege.

Este cald. Vrei niste apă? Si eu vreau apă.


Când faceţi activităţile din această carte, încercaţi:

• săaveţirăbdare.Copiiifoartemicipotfiatenţipentru puţin timp.

• săfiţivesel.Activităţiledeînvăţarevordaroadedacă sunt plăcute pentru amândoi.

Nu vă descurajaţi. Nu vă aşteptaţi la schimbări imediate în comportamentul copilului. Copilul va câştiga ceva din fiecare activitate, chiar dacă nu observaţi imediat.

Dacă faceţi din aceste activităţi o parte a vieţii de zi cu zi, copilul va avea o copilărie plină de bucurie şi învăţătură. Pe măsură ce creşte, el poate:

Să participe la conversaţiile cu familia. Să dezvolte prietenii cu alţi

copii.

Să meargă la şcoală şi să înveţe o meserie.

Şi peste ani să se căsătorească şi să aibă propria lui familie

Ajutaţi-vă copilul să crească

Să întâlnească alte peroane surde sau cu un nivel scăzut de auz.

Va putea să îşi ajute familia şi să se implice în comunitate.

33

Abilităţi de comunicare de bază CAPITOLUL 4

Oamenii comunică, de obicei, cu ajutorul cuvintelor sau al semnelor. Copiii însă învaţă să comunice cu mult înainte de a deprinde aceste abilităţi.

Comunicarea se produce atunci când:

•opersoanătrimiteunmesaj,şi

•oaltăpersoanăprimeştemesajulşirăspunde.

Uncopiltrimiteunmesajmişcându-şicorpul,scoţândsunetesauschimbândmimica.Atuncicândpărinţiiîiînţelegmişcărileşiîirăspund,eidejacomunică.

Este fericit. Vrea jucăria.

Acest copil trimite mesaje cum că:

Efericitcă-şivedemama.

Abilităţile de comunicare de bază se dezvoltă atunci cânduncopilestebebeluş,înaintedeaînvăţasăvorbească sau să facă semne. În această perioadă vă puteţi ajuta copilul să înveţe faptul că lucrurile se întâmplă ca urmare a comunicării. Comunicarea de bază pregăteştecopilulsăpoatăînvăţasăvorbeascăşisăfoloseascălimbajulmimico-gestual.

Da, Laila!

Mama s-aintors

Aahh!

Acest capitol vă va face să înţelegeţi cum poate copilul dumneavoastră:

● să interacţioneze.

● să fie atent la dumneavoastră.

● să vă înţeleagă.

● să folosească gesturi.

● să scoată sunete.

Mmm!

34 Abilităţi de comunicAre de bAză

Cum învaţă copiii să comuniceCutoatecăuncopilcomunicădelanaştere,laînceputnuîşidăseamacăfaceasta.Îşimişcăcorpul,scoatesunetesauîşischimbămimicaatuncicândîncearcăsăexprime ceva. De exemplu, copilul poate plânge pentru că îi este foame sau este ud. Treptat el vede că mesajele sale fac ca lucrurile să se îndeplinească. Atunci când plângecinevaaparesăvadăcenuesteînregulă.Atuncicândzâmbeşte,oameniiîi zâmbesc la rândul lor. Astfel, începe să transmită mesaje pentru ca lucrurile să se îndeplinească.

Comunicarea este un instrument puternic pentru a obţine ceea ce vrem sau ce avem nevoie, sau pentru a înţelege ceea ce alţi oameni vor sau au nevoie. Puteţi ajutauncopilsăcomunicelaînceputprinaîirăspundelamişcări,suneteşipriviri.Aceasta îl ajută să înveţe că acţiunile sale au un efect asupra celorlalţi.

Lăsaţi copilul să se joace în doiJocul în doi îl ajută pe copil să dezvolte două variante de abilităţi de comunicare. Atunci când va fi mai mare, acest lucru îl va ajuta să înveţe să comunice cu alte persoane.

Fata lui Hola arata ca pune o intrebare.

Pot sa iau mingea?

Multumesc, Kwame. Foarte bine!

Copiluldumneavoastrăvaînvăţachiarşimaimultdacăveţicontinuasăvăjucaţisădaţişisăprimiţi.

Asta este o minge.

35Abilităţi de comunicAre de bAză

Kwame rostogoleşte mingea înapoi către Hola. Mama în cepe să râdă şi începe să aplaude

...şi rostogoleşte mingea din nou către el.

AcumKwameştiecearedefăcut.Elşimamaluiiauperândiniţiativa.

ApoiHolaschimbăjoculpentruapăstraatenţiacopilulu.Ascundemingeaîncutie.ObservaţichipulluiHola.Cumaratătachipuldumneavoastrădacăaţiîntreba„Unde este mingea?” fără să folosiţi cuvinte?

Hola aşteaptă până când Kwame se târăşte până la cutie.

Hola zâmbeşte şi aplaudă din nou atunci când copilul găseşte mingea.

Deexemplu,HolaaşteaptăpânăcândKwameseuitălaea.Îitrezeşteinteresulşiîlmenţineridicânddinsprâncene,zâmbindşijucându-se cu mingea.

După cum puteţi observa, comunicarea de bază începe atunci când copilul este foarte mic. Comunicarea nu trebuie neapărat să cuprindă cuvinte.

Atunci când Kwame este pregătit, Hola rostogoleşte mingea sper el.


Încurajaţi-vă copilul să se joace în doiDe fiecare dată când vă jucaţi cu copilul dumneavoastră va fi diferit. Aici aveţi un

ghidpentruatransformaoiniţiativăîntr-unsucces.

Pentru a începe:

•Captaţiatenţiacopiluluişifaceţi-lsăvadăcăsunteţi gata de joacă.

Aşteptaţi până când aţi captat atenţia copilului înainte de a începe. Apoi încercaţi să faceţi aceeaşi pauză pe care a făcut-o şi copilul dumneavoastră până când răspundeţi.

Dacă copilul dumneavoastră nu răspunde în nici un fel, încercaţi să-l atenţionaţi, de exemplu să îl atingeţi uşor pe mână, pentru a îi aminti că este rândul său.

•Lăsaţi-lpecopilsăfacăprimulpas.Astfelputeţirăspundelaceeaceîlinteresează.Dardacătrebuiesăaşteptaţimulttimp,începeţidumneavoastră.

Lăsaţi-l să se oprească atunci când doreşte. La început, joaca în doi poate dura un minut sau două, dar în curând copilul va dori să se joace mai mult.

Atunci când îi răspundeţi copilului încercaţi:

• să îi copiaţi sunetele sau gesturile (dacă spune „ga...ga”, atunci spuneţi „ga...ga”).

•să continuaţi să faceţi lucrurile care îi plac (să rostogoliţi mingea către el).

•să adăugaţi la ceea ce face el (cum ar fi să îl faceţi să caute mingea),săîicaptaţiatenţiaşisăîlajutaţisăînveţenoi modalitaţi de joacă.

Copilulvaşticăaţiobservatacţiuneasaşicăv-aplăcut.Elvaîncercaacumsăfacăla fel pentru a obţine un răspuns. Atunci când copilul dumneavoastră scoate un sunetsaufaceunsemnşiprimeşteunrăspunspozitiv,atuncivadorisăfacăcâtmaimultegesturişisăscoatăcâtmaimultesunete.

Vine

Pe măsură ce copiii cresc, ei vor dori din ce în ce mai mult să se joace în doi.

Aysha?

Gata?


Iată câteva exemple de oameni care utilizează gesturi.

Utilizareagesturilorşiasemnelornuîmpiedicăuncopilsăînveţesăvorbească.Gesturile ajută la pregătirea copilului pentru a face semne şi a vorbi. De exemplu, el învaţă că prin mişcarea capului dă de înţeles că nu vrea să facă ceva.

ÎNCURAJAŢI-VĂ COPILUL SĂ FOLOSEASCĂ MIŞCĂRILE MÂINILORCopilulfacegesturiînmodnatural.Atâtcopiiisurzicâtşiceiauzitoriîşifolosescmâinile,corpurileşiexpresiilefeţeipentruacomunicaoseriedelucruri–atâtcuajutorulcuvintelor,câtşifără.Acestemişcărisuntnumitegesturi.Facemdinmânăpentruaspune„Larevedere”,dămdincapatuncicândvremsăspunem„Nu”,şiarătăm cu degetul.

Copiii mai mari care nu aud au nevoie, de asemenea, săînveţesăofereşisăprimeascăîncadrulactivităţilorcare îi interesează. Unui copil de 5 ani i se va părea mai interesant să joace un joc decât să rostogolească o minge.

Acest copil îi spune mamei că vrea ceva.

Acest bărbat răspunde că nu ştie.Crezi ca

va ploua?

Pregătirea copilului să folosească semne şi să vorbeascăPe măsură ce copilul învaţă că lucrurile se întâmplă ca urmare a comunicării, elpoatefiînvăţatsăînţeleagăcuvinteleşisemnele.Aceastaîlvapregătisăfoloseascăsemneleşisăvorbească.Pentruaînţelegecuvinteleşisemnele,eltrebuiemaiîntâisăînveţesăleacordeatenţieacestoraşisăînveţecăsemneleşicuvinteleauunînţeles.ConsultaţiCapitolele8şi9pentrusugestiireferitoarelaajutorulcepoatefiacordatcopiilorpentruaînvăţasemnificaţiacuvintelorşiasemnelor,şipentruaînvăţasăfoloseascăsinguricuvinteleşisemnele.

Sora mai mare a lui Rene o invata

un joc.


• Folosiţi mereu gesturi pentru a trimite un mesaj copilului.

MătuşaluiSunilfoloseşteungest.

BunicaluiTitusfoloseştedeopotrivăgestulşicuvântul.

• Folosiţimişcărilemâinilorpecarecopilullefoloseştedejapentruacomunica.

Mulţicopiiîncepsăinventezemişcărialemâinilorcaresădenumeascăobiecte,oamenisauactivităţi.Dacăurmăriţiacestemişcăridumneavoastrăşifamiliadumneavoastră puteţi să începeţi să dezvoltaţi „semne învăţate acasă”.

De exemplu:

Tae Woo arată spre o pasăre. Tae Woo dă din mâini ca pentru a zbura ca să numească pasărea.

O pasăre !

MamaluiTaeWoofoloseştemişcareacopiluluialăturidecuvânt.

Atuncicândsunteţialăturidecopiluldumneavoastră,aşteptaţi-văsăfacăgesturi,semnesausăproducăsunete.Copilultrebuiesăînveţecăsemneleşicuvintelesuntimportanteşicăoameniireacţioneazălamodalitateasadecomunicare.

Aceste semne sunt foarte utile pentru ca membrii familiei să comunice unul cu celălalt, dar e posibil să nu fie înţelese de alte persoane. Consultaţi pagina 40 pentru mai multe informaţii despre semnele învăţate acasă.

Nu!


Unde-imama?

•Jucaţijocuricaresăîlînveţepecopilsăaratecudegetul.

•Desenaţidiferiţimembriaifamiliei,feluridemâncarepecarecopilullemănâncăînmodcurent,obiectecucareîiplacesăsejoace,şihainepecarelepoartă.Încurajaţi-lsăaratespreceeacearenevoie.

•Ajutaţi-lsăexprimeceeacesimtefolosindgesturile.Elîşivaamintigesturilepecarelefaceţişilevacopia.

Da! Mama e aici.


COMUNICAŢI PRIN SEMNE ÎNVĂŢAtE ACASĂ

Când o familie are un copil surd, atunci gesturile îi ajută să comunice unul cu altul. Dar oamenii au nevoie de modalităţi mai complicate de comunicare decât gesturilesimple.Adesea,familiileinventeazăşifolosesc„semneînvăţateacasă”,mişcărialemâinilorşialecorpului,pecareeiledezvoltăpentruaseexprimaşipentru a comunica cu copilul surd.

Iată un exemplu:

Unmexicans-adusîntr-unsatcucopilulsăusurd în vârstă de 6 ani. Când copilul a vrut să meargă acasă a început sătragădehaineletatăluisău. Apoi a început să folosească „semneînvăţateacasă”pecareelşifamilia sa le inventaseră.

Copilultragedehaineletatăluisăuarătândşifolosind„semneînvăţateacasă”(„călăritulcalului”şi„te rog”).

Inventareaşifolosireasemnelorînvăţateacasăesteunprocedeunaturalpentrufamiliile cu copii surzi sau care nu aud bine. Alte persoane surde sau auzitoare nu vorînţelegeprobabilsemnelepecareeile-auinventat,daracesteapotfiutilizatecuprieteniilafelcumaufostutilizateşicufamilia.

Copilulsaufamiliadumneavoastrăfolosescpoatechiaracumgesturişisemneînvăţateacasă.Trebuiecaacesteasăcontinue.Chiardacăsemneleînvăţateacasănu formează un limbaj complet, acestea pot fi foarte folositoare în exprimarea unorideisimpleşireprezintăunînceputbundecomunicare.Pentruaînvăţamaimultedesprecumvăputeţiînvăţacopilullimbajulmimico-gestualutilizatînmediul dumneavoastră, consultaţi Capitolul 8.

Inventarea semnelor acasăInventareasemnelorpoatefiamuzantă.Estenevoieînsădetimpşiderăbdare.Dar se pot obţine mari recompense din momentul în care începeţi să vă înţelegeţi cu copilul dumneavoastră. Umătoarele pagini vă oferă idei pentru realizarea de semne. Acestea pot fi adaptate astfel încât să se potrivească gesturilor, obiceiurilor şilimbiidinzonadumneavoastră.Dumeavoastrăşifamiliadumneavoastrăveţiavea multe idei astfel încât să creaţi propriile semne.

te rog!

Samergem(acasa)

Acestea îl ajută să comunice mai mult decât putea prin gesturi.

calarirea catarului


5. Combinaţi semnele pentru obiecte, acţiunişiideipentruaalcătuiopropoziţie. Un copil care învaţă să combine ideile va dezvolta abilităţi de comunicare mult mai complexe.

cana pe masa

Pune cana pe masa

Iată câteva sugestii care vă pot ajuta să începeţi:

1. Încercaţi să faceţi semne care să semene cu lucrurile sau acţiunile pe care vreţi să le comunicaţi.

4. Încercaţi să faceţi semne similare pentru acţiuni sau lucruri care merg împreună. De exemplu

„aşează-te”„stai în picioare”„sari”

Puteţicreasemnesimilarepentrucuvinteopusecumarfi„atrage”şi„aîmpinge”.

...săţineţimânacaocană;apoimişcaţimânacaşicumaţibeadintr-ocană.

3. Folosiţiforma,poziţiaşimişcareamâiniipentruafacediferitesemne.Deexemplu,cândvreţisăfaceţiunsemncaresăaratecăbeţidintr-ocanăaţiputea...

Sau,dacăvreţisăarătaţicăbeţidinmână,puteţi să vă modificaţi forma mâinii astfel:

bea(dintr-ocana) bea (din maini)

2. Fiţi atenţi la semnele pe care le face copiluldumneavoastrăşifolosiţi-le.Mulţi copii, de exemplu, fac semne pentru a numi membrii familiei.

Un copil a făcut acest semn pentru sora ei Maria care poartăochelari.

Maria

cana

copil

Semnul pentrucopil arata cacineva caretine in brate un copil


Exemple de semneAcestesemnesuntdinlimbajulsemneloramericane.S-arputeasalegasitiutilepentru a crea semne acasa, impreuna cu semnele din limba dumneavoastra. Aceste exemple arata o multitudine de semne pe care un copil ar trebui sa le stie pentru a putea comunica.

Semnedescriptive

setemurdarcurat, dragutfericit suparat

albastrucald frig surd rosu

Semnepentruobiecte

apa paine

pui

bani semn

casa sat, comunitate

scoala toaleta pantof,sandala

Semnepentruoameni

al lui, a ei, a lor, a ta

semne directe catre o

persoana

al nostrufratetatabarbat

soramamafemeie


Acesteexemplearatacumfiecaresemnpoatefischimbatsicombinatcualtesemne pentru a avea noi intelesuri:

Semnedeintrebare

unde de ce cine nu dace

Semnedespredirectie

sub inauntru afara

mingea arunca catre ea

semn directional catre o persoana sau obiect

Arunc mingea catre eacatre

Semnedespretimp

viitor “Va ploua.”

semn viitor ploaie

trecut “A plouat.”

semn trecut ploaie

acum “Ploua acum.”

ploaie acum

zi noapte

Semnedeactiunedespre a face ceva

start stop

folosescmerg

despre relatiile cu altii

ca dragoste

ajutor joc

despre gandire

inteleg uit

vreau nu vreau


ÎNCURAJAŢI-VĂ COPILUL SĂ PRODUCĂ SUNEtECopiiiîncepsăfoloseascămişcărilemâiniişigesturilelaovârstăfragedă,iar

acesteapotdevenibazadezvoltăriicomunicăriişialimbajuluimimico-gestual.Deasemenea,eiîncepsăproducăsuneteşizgomotetotlaovârstăfragedă,iaracestealarândullorpotdevenibazacomunicăriişidezvoltăriilimbiivorbite.

Copilul dumneavoastră trebuie să înveţe că o persoană produce sunete cu ajutorulbuzelor,limbii,respiraţieişivibraţiilorlanivelulgâtuluişinasului.

Învăţaţiuncopilcumsesimtsuneteleîncorp,cumsăîşicontrolezerespiraţiaşicumsăîşimodelezeguraşilimbapentruaproducediferitesunete.

Pemăsurăcefaceţiactivităţiledemaijos,încurajaţi-văcopilulsăvăimite.Poate fi dificil pentru un copil surd să înveţe să producă sunete. Atunci când o vaface,spuneţi-icăafăcutcevaimportant.

•Aşezaţicopilulpepieptuldumneavoastră.Laînceput,faceţi-lsăsimtăpieptulridicându-seşicoborând,întimpcerespiraţinormalfărăsăvorbiţi.

Apoiîncepeţisăvorbiţisausăcântaţipentrucaelsăsimtădiferitelemişcăriale pieptului.

Cu o voce naturală vorbiţi foarte aproape (la distanţă de aproximativ 8 centimetri)deurecheacopilului.Vorbindatâtdeaproapesunetelesuntmaiuşordeauzit.Deasemenea,copilulvasimţişirespiraţiaîntimpcevorbiţi.

Manuel, ce faci cu blocurile?

Faceţi-l să simtă si respiraţia dumneavoastră.

La la la...


•Produceţisunetecaresuntuşordeobservatpebuzeşirepetaţi-ledemaimulteoriîntimpulzilei.

Încercaţi să potriviţi lungimea unui semncuomişcare ... sau lungimea unui cuvânt

cuomişcare.

Rooooll.

Bounce... bounce... bounce... bounce.

Asa e, bang !

Baan!

Lăudaţi-văcopilulatuncicândscoate un sunet sau spune un cuvânt.

Bang!

Ba ba ba ba.

•Încercaţisălegaţiunsunetdeunobiect.


Încurajaţi-văcopilulsăproducăsunetelaudându-limediatcescoateunsunetsauspuneuncuvânt.Laudelescurtesuntsuficiente–puteţifolosiunzâmbetdreptlaudă.Sauarătaţispreurecheşispuneţi„Te-amauzit.”Saudaţidincapsauspuneţi „Da”. Nu uitaţi că este foarte dificil pentru copil săînveţecumsăvorbeascăclarşisăcomunicefolosind cuvintele.

Iată 3 modalităţi de a îi arăta copilului că sunteţi atent la sunetele sale:

•Îlputeţiimita,arătându-icăvăplacesăîlimitaţi.Deexemplu,dacăelface„ooo”faceţişidumneavoastrălafelşiaşteptaţisăvedeţidacăfaceşieldinnou.

•Puteţirăspundelasunetulsăucaşicumarfiînceputuluneiconversaţii.Încercaţisăînţelegeţicevreacopilulsăvăcomuniceşirăspundeţi-i.

•Îiputeţipuneîntrebărireferitoarelaceeacevreasăcomunice.Aceastaîlva încuraja să înceapă o conversaţie. Mai mult, punerea unor întrebări este o bună modalitate de a îl încuraja pe copil să vă pună la rândul său întrebări.

Pasare. E o pasare in copac.

Aaaa?

Cândcopilulşi-adezvoltatabilităţiledecomunicaredebază,atuncieste pregătit să înveţe o limbă. Pentru mai multe informaţii referitoare la învăţarea unei limbi, consultaţi Capitolul 7. Consultaţi Capitolul 8 pentru informaţiireferitoarelaînvăţarealimbajuluimimico-gestualşiCapitolul9pentru informaţii referitoare la învăţarea limbii vorbite.

Da, Emilia! Vrei niste

apa?Ap?

47

Ce aude copilul?

Capitolul 5

Unii copii sunt complet surzi sau nu aud deloc sau pot audă doar sunetele foarte puternice. Atunci când bebeluşii sunt foarte mici, părinții observă că bebelușii lor nu aud pentru că ei nu își întorc capul şi nu răspund nici măcar la sunetele puternice.

Mult mai mulţi copii cu o pierdere de auz pot totuși să audă cateva sunete. O astfel de pierdere de auz poate fi mai greu de observat pentru părinţi. Un copil poate exprima surpriza sau poate să-şi întoarcă capul la un zgomot puternic, dar nu şi la zgomote mai mici. El poate să răspundă doar la anumite tipuri de sunete. Unii copii mai aud foarte puţin atunci când li se

vorbeşte. Încetul cu încetul ei pot învăţa să recunoască şi să răspundă la anumite cuvinte. Dar ei nu aud toate cuvintele destul de clar încât să le înţeleagă. Copiii cu acest tip de pierdere de auz învaţă greu să vorbească.

Mulţi copii își dezvoltă pierderea de auz datorită infecţiilor repetate şi pe termen lung la ureche, sau ca efect secundar al anumitor medicamente (pentru cauzele surdităţii, vezi cap. 18). Se poate ca părinţii să nu observe că un copil își pierde încet auzul până ce acesta are 4 sau 5 ani și nu a început încă să vorbească sau nu vorbeşte clar.

Dacă puteţi afla din timp cât de bine poate auzi copilul dumneavoastră, acest lucru vă va ajuta să știți ce tip de ajutor suplimentar să îi oferiți astfel încât el să poată comunica. Uneori părinţii, alţi copii sau profesori consideră că un copil cu pierdere de auz este încet din punct de vedere mintal. Dacă acei copii care sunt surzi primesc ajutor suplimentar pentru a învăţa să comunice, majoritatea dintre ei pot învăţa şi pot fi educaţi asemenea celorlalți copii. De aceea este important să aflăm ce şi dacă un copil poate sa audă.

48 Ce aude Copilul?

Unele sunete pot fi făcute să se audă mai tare sau mai încet. De exemplu, poţi mări intensitatea sunetului de la aparatul radio, sau îți poţi coborî tonul vocii, din ţipăt în şoaptă.

Înălţimea sunetuluiÎnălţimea sunetului se referă la cât de înaltă sau cât de joasă este intensitatea unui sunet. Ca şi la muzică, sunetele pot urca şi coborî de la intensitate ridicată la intensitate joasă.

Înţelegerea sunetului

intensitatea sunetului

Unele sunete sunt mai puternice decât altele. Zgomotele care sunt mai aproape sunt mai puternice decât aceleaşi zgomote de la depărtare.

O motocicletă este mult mai zgomotoasă decât o persoană care merge. Când o motocicletă este în apropiere, se va auzi mult mai puternic decât o motocicletă de la depărtare

Dacă părinţii cunosc diferitele tipuri de sunete, acest lucru îi va ajuta să înţeleagă cât de mult şi ce fel de sunete pot copii lor auzi.

Sunetele cu o intensitate mai joasă sunt pline, greoaie, ca şi cum s-ar simţi în oase

o vacă o tobă un tunetvocea unui bărbat

Sunete cu intensitate joasa

o pasăre un flaut o curgere de apă plânsul unui bebeluş

Sunete cu intensitate ridicata

wah

Sunetele cu o intensitate mai ridicată sunt subţiri, ascuţite și se simt ca şi cum ar trece prin ureche

sunet tare

sunet incet

49Ce aude Copilul?

Sunt multe tipuri de pierdere de auz

Un copil care are probleme cu auzul deobicei prezintă dificultăți atât cu intensitatea cât și cu înălțimea sunetelor. De exemplu:

Acest bebeluş nu aude bine. Ea nu poate să audă sunetele de intensitate ridicată.

El nu îl aude pe tatăl său cântând la tobe, deşi s-ar putea să simtă foarte bine vibraţiile(tremurul). Dar el poate să audă sunetele de intensitate ridicată cum ar fi plânsul unui bebeluş.

Ea poate să audă sunetele de intensitate ridicată, deci poate auzi un copil plângând. Ea poate deasemenea auzi sunetele de intensitate joasă cum ar fi vocea tatălui său. Dar ea nu poate să audă vocea mamei sale.

Diferitele sunete de vorbire au de asemenea intensităţi mai joase sau mai ridicate. De exemplu, sunetele „o-o-o” şi „m-m-m” sunt de intensitate joasă. Sunetul „e-e-e” este de intensitate medie. Sunetele „s-s-s” şi „f-f-f” sunt de intensitate ridicată.

Ea nu îl poate auzi pe tatăl său cântând la flaut. Dar ea poate auzi sunetele de intensitate joasă, sunetele puternice cum ar fi tobele.

Acest băiat nu poate să audă bine. El nu poate să audă sunetele de intensitate joasă.

Această fetiţă nu poate să audă bine. Ea nu poate auzi sunetele de intensitate medie.

El nu poate să o audă pe mama sa, nici puii din curte sau camionul de pe drum, oricât de puternice ar fi aceste sunete.

Acest baiat este complet surd și nu aude nici un fel de sunet.

50 Ce aude Copilul?

Ce sunete poate auzi copilul dumneavoastră?Dacă copilul dumneavoastră poate auzi un pic, vă poate fi de folos să aflaţi ce sunete poate auzi. Cu cât ştiţi mai multe despre auzul copilului dumneavoastră, cu atât mai bine veţi comunica astfel încât el să vă poată înţelege.

Observaţi cum răspunde cOpilul la sunete

Este dificil de ştiut dacă şi când un copil aude un sunet, mai ales în cazul copiilor foarte mici. Veţi şti dacă copilul dumneavoastră aude un sunet, deoarece este posibil ca el să:

• îşimiştebraţeleşipicioarele.

• îşischimbeexpresiafeţei.

• steanemişcat

• scoatălarândulluiunsunet.

• zâmbeascăsausărâdă.

• seîntoarcăcătresunetsausă-şiînclinecapulpentruaasculta.

• tresară,săîșideschidăochiimarisausăclipească.

Copilul dumneavoastră pare să audă unele sunete?Pentru a afla mai multe despre ce poate auzi un copil, urmăriţi-l cu atenţie pe

parcursul întregii zile şi întrebaţi-vă:

• pareelsăaudăînceamaimarepartesunetelecuintensitateridicată?Sauînmare parte sunetele cu intensitate joasă? Sau un amestec de amândouă?

• Audeelunsunetdoaruneorişinutottimpul?

• Poateelsăaudăsunetenumaicândestelinişteîncameră?

• Sunetultrebuiesăfiefoarteputernicpentrucaelsă-lpoatăauzi?

Se poate ca Kofi să nu poată auzi când cad cuburile atunci când există și alte zgomote în cameră

Cand in camera este liniste Kofi poate auzi blocurile cazand.

Ba!

51Ce aude Copilul?

Verificarea auzului copilului acasă

Este dificil de verificat auzul unui copil mic. Dar chiar dacă doriţi ca un profesionist să testeze auzul copilului dumneavoastră, este de ajutor dacă puteţi verifica singur auzul copilului. Apoi, puteţi oferi informații profesionistului şi veți putea înţelege

mai bine ceea ce face acesta.

De asemenea, verificarea auzului acasă este gratuită şi are nevoie de materiale uşor de găsit. Efectuarea verificării vă va da mai multă încredere în ceea ce privește ingrijirea și dezvoltarea copilului dumneavoastră. Este de asemenea o modalitate bună prin care prietenii şi membrii familiei se pot implica mai mult pe măsură ce copilul dumneavoastră învaţă să comunice.

Nu uitaţi că este posibil ca copilul dumneavoastră să poată răspunde la:

• Ceeacevedeşinulasunete;

• Vibraţia(tremurul)făcutădeunsunetputernic;

• Expresiafeţeidumneavoastră,saugesturi;

Copilul se poate să nu răspundă dacă:

• Esteocupatcualtceva;

• Îiesterăusauareoinfecţielaureche;

• Esteobosit,plictisitsaufărăchef.

Cum să verificaţi auzul copilului dumneavoastră

Mai întâi încercaţi să verificaţi auzul unui copil de aceeaşi vârstă cu copilul dumneavoastră, al cărui auz este normal. Exersaţi până ce observați cum răspunde un copil la auzirea unui sunet.

Pentru a face acest lucru, aveţi nevoie de:

• Unloclinştitfărăaltesunetesauzgomote;

• Unechipamentsimplu;

• 2persoanecaresăvăajute.

Încercaţi să observaţi sunetele la care răspunde copilul dumneavoastră în situații zilnice. Acesta este un bun mod general de a afla despre auzul copilului dumneavoastră. Apoi, puteţi verifica pentru a vedea ce tipuri de sunete poate sau nu poate auzi copilul dumneavoastră. Puteţi mai întâi verifica ce sunete aude de la diferite obiecte și apoi ce sunete ale vorbirii poate auzi atunci când vorbesc oamenii.

52 Ce aude Copilul?

O persoană care ajută stă în faţa unuia dintre părinți şi a copilului. El v-a atrage atenția copilului arătându-i o jucărie mică.

Persoana care ajută:

Persoana care testează:

Cealaltă persoană stă la un metru distanţă în spatele părintelui, în afara câmpului vizual al copilului. Această persoană este cea care face testul. El va scoate sunete de fiecare parte a copilului, pentru a fi auzite de către copil. Dacă copilul se întoarce pentru a o vedea pe persoana care îl testează aceasta nu trebuie să interacţioneze cu copilul prin zâmbete sau priviri.

Verificaţi intensitatea şi nivelul sunetelor

Scuturaţi cutia uşor pentru un sunet încet. Scuturaţi-o mai tare pentru un sunet mediu. Scuturaţi-o foarte tare pentru un sunet puternic. Persoana care testează ar trebui să exerseze scuturarea fiecăreia dintre cutii până când poate controla intensitatea sunetului.

• Verificareatrebuiesăfierelaxatăşiplăcută;

• Folosiţimultejucăriimiciastfelîncâtcopilulsănuseplictisească;

• Şedinţeletrebuiesăfiescurte.

• Putețiverificaauzulînmaimultdeoședință

De ce veţi avea nevoie pentru a verifica auzul:În acest test veţi folosi obiecte care produc sunete simple făcute din 3 cutii goale,identice de tablă :

1. Puneţi o bucată de lemn în prima cutie de tablă (sunet de intensitate joasă).

2. Puneţiunpumndefasolemare uscată în a doua cutie de tablă (sunet de intensitate medie).

3. Puneţi un pumn de orez crud în a treia cutie de tablă (sunet de intensitate ridicată).

53Ce aude Copilul?

Iată o modalitate de a face o hartă pentru a înregistra ce sunete poate auzi copilul. Harta are câte o secţiune pentru fiecare ureche. Fiecaresecţiunearecâteocasuțăpentruintensitate joasă, medie şi ridicată.

Veţi marca fiecare casuță pentru a înregistra dacă copilul a auzit fiecare sunet, cândafostîncet(1cerc),mediu(2cercuri)sauputernic (3 cercuri). Dacă copilul nu a auzit niciun sunet, oricât de tare aţi scuturat cutia, atunci nu va fi niciun cerc.

Cum se înregistrează sunetele auzite de un copil.

= sunet usor = sunet mediu = sunet tare

Testarea copilului Persoana care ajută: atrageţi calm atenţia copilului cu ajutorul jucăriei. Când copilul este atent la jucărie, acoperiţi-o uşor cu cealaltă mână.

Persoana care testează: folosiţi cutia pentru a scoate sunetul de intensitate joasă. Acoperiţi cutia şi scuturaţi-o timp de 3-4 secunde în spatele fiecarei urechi a copilului. Scoateţi mai întâi un sunet încet.

Persoana care ajută şi părintele: observaţi dacă copilul răspunde la sunet.

Persoana care ajută: dacă copilul răspunde, dați din cap uşor pentru a arăta persoanei care testează că a răspuns copilul.

urechea stanga urechea dreapta

intensitatejoasa

intensitatemedie

intensitatemare

54 Ce aude Copilul?

Persoana care testează: dacă răspunde copilul la sunetul încet, marcaţi căsuța un cerc şi nu mai verificaţi acea ureche la sunete de intensitate joasă.

Dacă copilul nu răspunde la sunetul încet, scuturaţi cutia puțin mai tare pentru a face un sunet mediu, tot timp de 3-4 secunde. Aşteptaţi să vedeţi dacă răspunde copilul.

Dacăcopilulrăspunde,marcaţicăsuțacu2cercuri şi nu mai testaţi urechea cu acest sunet. Dacă copilul nu răspunde la sunetul mediu, scuturaţi cutia tare pentru a face un sunet puternic, timp de 3-4 secunde. Dacă nu răspunde la acest sunet puternic, puneţi 3 cercuri în căsuța corectă de pe hartă.

Nu va fi niciun cerc în cazul în care copilul nu a auzit nici un sunet.

intensitatejoasa

Când aţi terminat:Priviţi modelul de auz. Poate fi diferit la fiecare copil.

Acest copil aude sunete de intensitate joasă mai bine decât sunetele de intensitate ridicată. Sunetele de intensitate ridicată trebuie să fie mai puternice pentru ca el să le poată auzi. De asemenea, el aude mai bine pe partea dreaptă decât pe partea stângă.

• Un copil aude sunete de intensitate joasă mai bine decât sunetele de intensitate ridicată.

This child is almost completely deaf.

Acest copil este aproape complet surd. EL nu poate auzi niciun sunet urechea stângă. Poate auzi puţin cu urechea dreaptă, dar numai sunetele joase care sunt puternice.

Asigurați-vă că ați verificat amândouă urechile cu toate cele trei sunete:

• Sunetuldeintensitatejoasă(cutiaculemn)

• Sunetuldeintensitatemedie(cutiacufasole)

• Sunetuldeintensitateridicată(cutiacuorez)

urechea stanga

intensitatemedie

intensitatemare

urechea dreapta

urechea stanga urechea dreapta

intensitatemedie

intensitatemare

intensitatejoasa

= sunet usor = sunet mediu = sunet tare

55Ce aude Copilul?

Persoana care ajută ar trebui:

• săpăstrezeatenţiacopiluluiasupra jucăriei

• săfiecalmăşilinştită

• sănuseuitelapersoanacare testează

• sănureacţionezelaniciunuldin sunetele produse de persoana care testează

Persoana care testează ar trebui:

• săsteaînspatelecopilului.

• săproducăsunetelelaaceeaşiînălţime cu urechea copilului.

• saproducăsunetelela1metrudistanţă de copil.

• sănu-llasepecopilsă-lvadă, să îi vadă umbra sau reflexia.

• săproducăsuneteleînstângaşi în dreapta copilului.

Pentru a obţine cele mai bune rezultate

Părinţii ar trebui:

• săţinăcopilullinştitînpoală,darîndeajuns de liber cât să se poată întoarce

• sănureacţionezelaniciunsunetfăcut de persoana care testează.

.

56 Ce aude Copilul?

cOpilul pOate auZi sunetele prOduse de vOrbire? Sunetele produse de vorbire prezintă de asemnea diferenţe în intensitate. Sunetele „t”, „d”, „s” şi „ş” au, de exemplu, o intensitate mai mare decât sunete precum „oo”, „ee” şi „m”. Acest lucru înseamnă că aveţi un copil care poate auzi doar unele sunete de vorbire.

Vă va fi de ajutor să ştiti dacă aveţi un copil care aude sunetele de vorbire de intensitate înaltă, medie sau joasă şi cât de puternice trebuie să fie sunetele pentru ca el să le audă. Încercați să observaţi sunetele pe care el pare să le audă atunci când vorbesc membrii familiei.

Copiii par să înţeleagă cuvintele atunci când situaţia face înţelesul foarte clar. Dacă cineva spune, „Adu mingea”, in timp ce arată sau se uită către ea, copilul va merge să o ia. Se poate să nu fi auzit cuvântul dar a văzut persoana arătând către minge.

Pentru a afla dacă aude cuvintele sau nu, folosiţi 3 sau 4 obiecte cunoscute într-un joc,saucaparteauneisarcinizilnicepecareeloştiedeja.Faceţiacestlucrudecâteva ori ca să aflati dacă copilul dumneavoastră aude numele obiectelor.

S-ar putea ca copilul dumneavoastră să audă sunete uneori dar nu tot timpul. Aceasta nu înseamnă că aveţi un copil încăpăţânat. El pur şi simplu nu vă aude. Multe lucruri pot afecta modul în care răspunde la sunete – cum ar fi momentul zilei, foamea, sau cum se simte copilul în acea zi. Răcelile şi infecţiile la ureche pot de asemenea afecta temporar auzul copilului.

Apoi, dacă nu înţelege cuvintele singur, rostiţi cuvântul şi priviţi apoi spre obiect.

Adu mingea

Dacă tot nu înţelege, rostiţi cuvintele, priviţi obiectul şi arătaţi către el.

Mai întâi rostiţi cuvântul fără a da alte detalii.

Hai să vedem dacă Kwame poate auzi ce spun eu

Adu mingea

Ia mingea

57Ce aude Copilul?

Verificaţi sunetele de vorbire pe care le poate auzi un bebeluş sau un copil

ÎÎntr-un test de vorbire, în loc de a scutura o cutie pentru a produce un sunet, persoana care testează produce sunete folosindu-şi vocea.

În acest test veţi folosi sunete simple:

1. Sunetul ”m-m-m-m-m” murmurat (sunet de joasă intensitate)

2. sunetul„oo-oo-oo-oo”(sunetul„oo”caîncuvântul„boot”)(sunetdeintensitate medie)

3. Sunetul „s-s-s-s-s” (sâsâit) (sunet de intensitate ridicată)

Sunetul mai slab ar trebui să fie cât mai scăzut cu putinţă. Rugați o persoană cu auz normal să vă asculte şi să vă spună dacă aude sunetul pe care îl rostiţi slab.

Testul se face în același mod ca şi testul de intensitate şi nivel al sunetului. Începeţi cu intensitatea cea mai joasă „m-m-m-m”, producând sunetul uşor timp de 3 -4 secunde în spatele urechii stângi a copilului. Continuaţi în acelaşi mod – de la mai încet la mai tare, la urechea stângă, apoi la urechea dreaptă, de la intensitate scăzută spre intensitate ridicată. Aveți grijă să nu măriți

intensitatea pe măsură ce măriţi puterea sunetului.

Sssssss.

cOpiii pOt aJuta de asemeneaCopii pot de asemenea avea un rol important în verificarea auzului fraţilor, surorilor, și a altor copii din comunitate.

Cum să verificaţi bebeluşii de 4 luni şi mai mult

•Strigaţinumelecopiluluidindiferitelocuri ale camerei. Vedeţi dacă răspunde în vreun fel.

• Zornăiţiocutiesauoploscăcupietriceleînăuntru.Uncopil se poate târâ în linişte în spatele bebeluşului. Asigurați-vă că bebeluşul nu vă vede. Zornăiţi cutia în spatele capului bebeluşului, întâi pe o parte şi apoi pe cealaltă parte. Vedeţi dacă este surprins.

Salima!

58 Ce aude Copilul?

Ce să faceţi cu aceste informaţii Dacă copilul dumneavoastră poate auzi unele cuvinte, îl puteţi ajuta să înveţe să-şi folosească auzul mai bine. A se vedea capitolul următor despre dezvoltarea abilităţilor de ascultare. Dupa ce aţi lucrat la abilităţile de ascultare ale copilului dumneavoastră timp de aproape 6 luni, verificaţi-i auzul din nou să vedeţi dacă vor fi aceleaşi rezultate.

Moduri de a verifica auzul copiilor dumneavoastră

Mai întâi vorbitorul foloseşte o voce foarte puternică pentru a rosti numele unui animal obişnuit. Copiii mai mici şoptesc numele auzit partenerilor lor mai mari. Ceilalți copii mai mari notează pe bucata de hârtie.

Apoi vorbitorul numeşte alte animale, fiecare mai încet, până când le şopteşte. Ceilalți copii mai mari notează fiecare nume spus de cei mici.

După ce vorbitorul a numit 10 animale, şi cuvintele celor mici au fost notate, se compara listele. Oricare dintre copii care nu a auzit la fel de multe cuvinte ca ceilalţi, sau nu le-a auzit corect, ar putea avea o problemă cu auzul.

Joc: Ce animal este acela?

vorbitor

pisica

Testele pot fi făcute la un centru de sănătateUn centru sau o clinică medicală poate de asemenea testa auzul copilului dumneavoastră. Acest tip de testare poate fi folositor dacă considerați că copilul dumneavoastră are probleme de auz, si nu puteți spune ce feluri de sunete aude, dacă le aude.

Din păcate, o clinică care testează auzul poate fi la o distanță foarte mare sau foarte scumpă. Însă testarea profesionistă va fi necesară în cazul în care copilul dumneavoastră urmează să folosească o proteză auditivă.

Dacă dumneavoastră aţi verificat deja auzul copilului, într-un loc cunoscut, copilului îi va mai fi puțin teamă atunci când va fi testat de o persoană străină într-un loc străin. Se poate să fie mai cooperant şi să înţeleagă mai bine ceea ce trebuie să facă.

Informaţiile de la testul de auz sunt folosite pentru stabilirea unei proteze auditive care să se potrivească auzului copilului. Pentru mai multe informaţii despre protezeauditive,vezipaginile217-224.

59

Abilităţi de ascultare

Capitolul 6

Cu ajutor, copiii care nu aud bine pot învăţa să asculte cu mai multă atenţie sunetele pe care le pot auzi. Înţelegând mai mult despre sunete, îi va ajuta să învețe mai multe despre lumea lor, şi îi va ajuta să își folosească auzul mai bine, să se protejeze, să fie mai în siguranţă, şi să devină mai capabili să se ocupe de propriile lor nevoi.

Unii copii pot auzi puţin când oamenii vorbesc cu ei. Mulţi copii cu un nivel scăzut de auz pot să audă zgomotele puternice, chiar dacă nu le pot auzi pe cele mai slabe. Sau pot auzi sunetele de joasă intensitate cum ar fi tunetul, chiar dacă nu pot auzi sunetele de intensitate ridicată cum este fluieratul. Dar, pentru că sunetele nu au sens pentru ei, ei nu le acordă atenţie.

Dacă exersează ascultarea, îi va ajuta să își dezvolte și să își folosească auzul pe care îl au.

Pentru a-şi folosi mai bine auzul, un copil trebuie:

• Săobservesunetesivoci

• Să-şideaseamadedirecţiadeundevine sunetul sau vocea

• Sărecunoascăceestesunetul

• Săfacădiferenţaîntresunete.

Acest capitol cuprinde activităţi care vor încuraja copilul să privească, să asculte şi să simtă vibraţiile sunetului. Activităţile îi vor ajuta pe copiii cu nivel de auz scazut să înveţe mai multe despre sunete. Activităţile vă vor ajuta de asemenea să descoperiți dacă un copil are un rest de auz şi ce fel de sunete şi cuvinte poate copilul auzi. Aceste informaţii vă vor ajuta să știţi dacă ar fi mai bine pentru copilul dumneavoastră să înveţe o limbă vorbită sau limbajul mimico-gestual.

Manuel, ascultă puii!

60 Abilităţi de AscultAre

Pe masură ce faceți activitățile din acest capitol, căutaţi semne care să vă arate că copilul dumneavoastră ascultă un sunet. El poate să arate că ascultă prin întoarcerea capului, schimbarea expresiei feţei, mişcarea corpului, devenind nemişcat, clipind sau scoţând el singur un sunet.

Pe măsură ce exersaţi ascultarea, încercați să observați zgomotul de fond. Chiar şi sunetele de fond plăcute îl pot împiedica pe copil să vă audă vocea sau să aleagă sunetul pe care doriţi să-l audă. Dacă copilul foloseşte o proteză auditivă, nu uitaţi că aceasta va amplifica vocea dar şi celelalte sunete, inclusiv zgomotul de fond.

Lăudaţi-l dacă răspunde la sunete şi cuvinte. Dacă el nu răspunde, repetaţi sunetul dacă puteți. Încercaţi să apropiaţi sunetul de copil, decât să-l faceţi mai puternic. Aveţi răbdare. Unui copil îi ia timp să-şi dezvolte abilităţile de ascultare.

Azlina a auzit unele din cuvintele tatălui său. Dar datorită zgomotului făcut de ceilalți copii, ea nu este sigură de ce anume a spus el.

Mă auzi, Azlina?

Mă... mm..??

Oare Deepa a întors capul pentru că a

auzit cutia?

61Abilităţi de AscultAre

Sfaturi pentru părinţiÎncercaţi să deveniţi dumneavoastră însivă mai conştient de sunetele din jurul dumneavostră. Persoanele auzitoare pot adesea ignora sunetele deoarece ele au devenit mult prea cunoscute. Aceste persoane ştiu de asemenea când să fie mai atente, pentru că pot recunoaşte sunetele care se referă la un pericol.

Abilitățile de ascultare sunt importante pentru toți copiii care nu pot auzi bine. Copiii vor fi mai în siguranță dacă învață să își folosească orice rest de auz pe care îl au.

Adaptaţi-vă activităţile din acest capitol, astfel încât copilul dumneavoastră să lucreze cu sunetele pe care le poate auzi. De exemplu, dacă ştiţi că el poate auzi sunetele de joasă intensitate şi nu pe cele de înaltă intensitate, folosiţi sunete de intensitate joasă (a se vedea Capitolul 5 pentru metode de a învăţa sunetele auzite de copil). Dacă nu sunteţi sigur de sunetele pe care copilul le poate auzi , încercaţi sunete diferite.

Paulo ar fi mai în siguranță dacă ar putea auzi claxoanele de

mașină

Oare Asha aude mai bine flautul

sau toba?


ACTIVITĂŢI

Metode de a vă învăţa copilul să fie atent la sunete

• Când auziţi un sunet în apropiere, arătaţi-i copilului că se întâmplă ceva. Încurajaţi-l să privească către sunet.

• Găsiţi sunete pe care le puteţi porni şi opri. Anunţaţi copilul că urmează să se întâmple ceva şi apoi faceți sunetul. Repetaţi sunetul de mai multe ori. Arătaţi către urechea dumneavoastră atunci când un sunet este produs. Acest lucru îl va ajuta pe copil să știe când este produs un sunet.

• Inventaţi jocuri în care copilul dumneavoastră trebuie să asculte sunetele pentru a se putea juca.

Cand aud tobele, copiii danseaza.

Cand muzica se opreste toti stau jos.

Unii adulţi nu sunt obişnuiţi să se joace şi nu se simt în largul lor atunci când participă la astfel de activităţi cu copiii. Dar muzica vă poate ajuta copilul să înveţe să-şi folosească auzul şi aceasta este o bună modalitate de a implica alți adulți și copii. Gândiţi-vă la cântecele pe care obișnuiați să le cântați în copilăria dumneavoastră sau învăţaţi cântece ştiute de ceilalți copii. Alegeţi cântece vesele care au un ritm plăcut și care pot fi cântate de toţi. Pot fi incluşi şi adulţi şi copii. Faceți această activitate să devină o activitate de familie zilnică.

•Lăsaţicopilulsăsejoacecujucăriicarefaczgomot. Din când în când atrageţi-i atenţia către sunet. Dacă jucăriile nu fac mult zgomot, legaţi de ele ceva care face zgomot, cum ar fi un clopoţel.

Uite, Sayaka, sus pe cer! Un avion.

Asta e un sunet inalt, Radha!


Moduri de a vă ajuta copilul să observe vocile oamenilor • Vorbiţi-icopiluluicândîlţineţiînbraţe.

Când vă atinge pieptul, gâtul sau obrazul, el va simţi unele vibraţii din sunetul vocii dumneavoastră.

• Pe masură ce faceţi activităţi cu copilul dumneavoatră, emiteți sunete care se potrivesc acestor activităţi.

Rub-a-dub-

dub.

• Repetaţi-i numele des.

Juana!Vinolamine, Juana.

• Cândcopiluldumneavoatrăîşiştiedejanumele, folosiţi-i numele în cântecele şi povestirile pe care le inventați. Acest lucru vă va ajuta să îi captați interesul.

• Vorbiţicucopiluldumneavoastrăcâtdedesputeți.Folosiţi-văvoceaînmoduridiferite. Alungiţi cuvintele şi adăugaţi intensităţi joase și ridicate. Folosiţi cuvinte cu sensuri opuse.

Un cuvânt care lungește un sunet (Jooooooooooos) în contrast cu un cuvânt scurt opus (sus) oferă informatii despre sunet care îi pot ajuta pe copiii mici să înțeleagă.

Sus... sus... sus...

...si jossssss.

A fost odata o fetita pe care

o chema Seema...

O sa fii o fata mare, Efra.


• Schimbaţi-văexpresiafeţeisau atrageţi atenţia asupra sunetului cu un gest – ca și cum ați arăta spre urechea dumneavoastră și apoi către sursa zgomotului.

• Ascundeţiojucăriezgomotoasă în buzunar.Vedeţidacăcopilul o poate găsi atunci când faceţi zgomot cu ea.

Ce se aude, Lupe? Unde e?

Cum să înveţe direcţia de unde vine sunetulLa început, copiii învaţă să localizeze sunetele produse lângă urechile lor. Apoi

ei învaţă să caute sursa sunetului care vine de deasupra sau de dedesuptul urechilor. Mai târziu caută sursa sunetelor care sunt din ce în ce mai îndepărtate. În cele din urmă copiii învaţă să caute sursa sunetului din spatele lor.

• • Dacăcopilulesteinteresatdeojucăriecarefacezgomot şi pe care ştiţi că îl aude, încercați să o îndepărtați din câmpul vizual al copilului. Apoi faceţi zgomotul din nou deasupra urechilor şi vedeţi dacă își întoarce capul să o caute. După ce a învațat să facă acest lucru, faceţi zgomot deasupra nivelului urechilor. În cele din urmă, faceţi zgomotul în spatele copilului. Încercați să aveți

răbdare pentru că poate dura câteva luni până când copilul se întoarce către sunet. Atunci când răspunde de cele mai multe ori (chiar dacă nu tot timpul), puteţi trece la următorul pas.


Metode de a vă ajuta copilul să recunoască un sunet

Auzi ciocanitul? Cineva vrea sa

intre.

Asa sufli in fluier...

• Duceţicopilulîndiferitelocurişiatuncicând auziţi zgomote, arătaţi-i ce le produce.

• Arătaţi-icumsăfacăel singur diferite sunete.

• Observaţisuneteobişnuitepecare le aude şi ajutaţi-l să le numească.

• Atuncicândelaratăinterespentru un sunet, explicaţi-i ce este.


Metode de a vă ajuta copilul să facă diferenţa dintre două sunete• Găsiţi2lucruricareproducsunetediferite.Nuuitaţi

că trebuie să aibă gradul de intensitate și putere pe care copilul dumneavoatră îl poate auzi. Aşezaţi-le în faţa copilului. Arătaţi-i ce sunet face fiecare. Apoi cereţi-i să închidă ochii în timp ce dumneavoastră faceţi zgomot cu unul dintre cele două obiecte. Când deschide ochii, cereţi-i să vă arate care dintre obiecte crede el că a făcut zgomotul.

• Împreună,facețimişcăripentru2sau3suneteasemănătoare.Apoicereţi-i copilului să facă mişcarea de fiecare dată când dumneavoastră faceți sunetul respectiv. Iată un exemplu cu sunete ale vorbirii:

• Puneţicopilulsăghiceascăcaremembrual familiei vorbeşte, după sunetul vocii. Acest lucru îl va ajuta să învețe să facă diferența când vorbeşte o femeie şi când vorbeşte un bărbat.

Copilul meu învaţă să asculte?Vatrebuisăfaceţitoateacesteactivităţidemaimulteori. După aproximativ 6 luni, testaţi din nou auzul copilului (a se vedea Capitolul 5). S-ar putea să aflaţi că aude mai multe sunete decât înainte. Acest lucru nu înseamnă că auzul său s-a schimbat. Înseamnă doar că a învăţat să îşi folosească auzul mai bine. Lăudaţi-l când atunci când observă sunete sau cuvinte.

Pe masură ce exersaţi împreună, încercați să consolidați pe baza a ceea ce a învațat deja. Pe măsură ce un copil învaţă mai multe cuvinte şi le înţelege mai bine, el va putea să se exprime mai bine şi să comunice mai mult.

Pa..pa..pa..pa.La..la..la..la.

Cine vorbeste acum, Nami?

67

Alegerea şi învăţarea unei limbi

Capitolul 7

Atunci când un copil se în largul său când își folosește abilităţile de comunicare de bază descrise în Capitolul 4, înseamnă că el este pregătit să înveţe o limbă. Un copil care este surd sau care are un nivel scăzut de auz poate învăţa mai întâi limbajul mimico- gestual (a se vedea Capitolul 8) sau o limbă vorbită (a se vedea Capitolul 9). Oricare ar fi limba pe care copilul o învaţă, aceasta trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor copilului.

Limba pe care copilul o învaţă prima dată depinde de mai mulţi factori cum ar fi: cât de bine poate auzi, ce limbă preferă, abilităţile naturale şi resursele disponibile în cadrul comunității în care locuieşte. De asemenea, poate depinde de reacţia părinţilor referitor la surditatea copilului. Faptul că ei pot cunoaște alți persoane surde în cadrul comunității îi poate ajuta pe părinţi să accepte surditatea copilului şi să găsească de asemenea modalităţi de a îl ajuta să înveţe o limbă.

În locurile în care există resurse puţine pentru copiii surzi, părinţii pot simți că nu au nici o alegere de făcut referitor la felul limbii pe care o pot învăța copilul lor. Dar dacă puneţi nevoile şi abilităţile copilului pe primul plan, atunci veţi lua cele mai bune decizii.

Nu este întotdeauna uşor de aflat ce este cel mai bine pentru un copil...dar trebuie să încercaţi.

68 AlegereA şi învăţAreA unei limbi

Copii învaţă mai întâi cuvintele simple. Apoi învaţă regulile de folosire a cuvintelor împreună. Pe masură ce folosesc limba pentru a comunica cu alţi oameni, în timp, ei învaţă regulile limbii.

Copiii învaţă limba ascultând şi văzând limba din jurul lor şi exersând ceea ce ei aud şi văd. Copii îşi dezvoltă abilităţile mintale atunci când învaţă mai multe cuvinte şi le folosesc în conformitate cu regulile limbii. Ei fac greşeli şi apoi încep să comunice cu succes.

Învăţarea timpurie a limbii este importantăCea mai bună perioadă de învăţare a unei limbi este de la naştere până la vârsta de 7 ani. De obicei, un copil învaţă cea mai mare parte a limbii la vârsta între 2 şi 4 ani. Dacă un copil nu învaţă limba până la vârsta de 7 sau 8 ani, îi va fi mult mai greu să o înveţe mai târziu. Dacă un copil surd nu învaţă niciuna dintre limbi, nici limbajul mimico-gestual și nici limba vorbită, îi va fi de asemenea dificil să își dezvolte pe deplin abilităţilor de gândire. De aceea este foarte important să înveţe o limbă.

Cum învaţă Copiii limba

Limbile folosesc simboluri cum ar fi sunetele, literele scrise sau semnele care permit

oamenilor să comunice între ei. Cititul, scrisul, vorbirea şi facerea semnelor sunt toate modalităţi de folosire a limbii.

Primul pas pe care trebuie să îl facă un copil pentru a învăţa limba este să înveţe numele pentru oamenii şi cuvintele pentru lucrurile pe care le vede în fiecare zi – cuvinte cum ar fi „mama”, „pisica” sau „bebeluș”. Dar adesea, primele cuvinte pe care le va spune vor face să se întâmple ceva – cuvinte cum ar fi „lapte”, „nu” sau „sus”.

Kofi, sus.

Sus, sus, sus, Adom!

Un copil învaţă că cuvintele au puterea de a face ca lucrurile să se întâmple. Este o recompensă pentru un copil să comunice şi să primească ceea ce vrea.

Bunica a ple-cat la

piata?

Da, bunica a plecat la piata.

Copiii invata limba practicand cu altii.

69AlegereA şi învăţAreA unei limbi

limba şi gândirea se dezvoltă impreună

Limba ne permite să comunicăm unii cu alţii. Ne permite de asemenea să comunicăm cu noi înşine. Limba pe care un copil o învaţă atunci când este mic îi oferă instrumentele pentrua-şi dezvolta gândirea – limba pe care o foloseşte pentru a vorbi cu el însuşi. Deci, chiar şi modul în care gândim depinde de cât de multe cunoştiţe de limbă avem şi câte putem folosi.

Cu cât copiii sunt mai capabili să înveţe o limbă – fie că ei vorbesc sau fac semne – cu atât mai mult pot înţelege lumea în care trăiesc, se pot exprima mai bine, pot gândi, spera, planifica şi comunica cu oamenii din jurul lor.

Dar dacă Daniel şi familia sa ari împărtăşi aceeaşi limbă, atunci ei ar putea comunica mult m-ai bine. Iar abilităţile de gândire şi planificare ale lui Daniel ar fi mult mai solide.

Astăzi am fost la pescuit, dar am prins numai peşti mici, cam de lungimea aceasta. A trebuit să îi arunc înapoi în apă. Poate mâine mă voi duce să pescuiesc lângă pod.

pescuit prost...puţin peşte.

Daniel este surd. El poate comunica puţin prin gesturi, expresii ale feţei şi prin semnele pe care le-a inventat familia sa. Iată ce îi spune Daniel mamei sale despre felul în care şi-a petrecut ziua: pescuit prost...puţin peşte.


Copiii îşi dezvoltă gândirea atunci când:

• văd sau aud oameni folosind cuvinte sau semne pentru a face schimb de informaţii.

• folosesc limba pentru a descrie ceea ce văd, aud sau ating.

• folosesc limba pentru a exprima ceea ce ei experimentează.

• folosesc limba pentru a face legături între lucruri.

Un copil mic învaţă prima dată abilităţile de gândire simplă prin joacă. De exemplu, copilul învaţă cuvintele „mic” şi „mare”. Apoi foloseşte aceste cuvinte pentru a înţelege că există o minge „mică” şi o minge „mare”.

Apoi, când copilul înţelege cum să compare cuvintele „mic” şi „mare”, poate începe să se gândească la alte lucruri care pot fi mici sau mari. El învaţă astfel ideea de „mărime.”

Avem lapte astazi de la vaca asta.

Camasa mai mare trebuie sa

fie a tatei

Copiii îşi dezvoltă abilităţile de gândire pas cu pas

Munca o sa fie mai usoara daca o facem

impreuna

Mayra isi dezvolta abilitatile de gandire auzind oamenii cum isi exprima ideile prin cuvinte.

Te rog da-mi mingea cea mare

minge mica, minge mare


abilităţile de gândire de bază şi limba

Pe măsură ce învaţă limba, copiii îşi organizează gândurile şi fac legături între diferite idei:

• cum poate cauza un obiect, o persoană sau un eveniment o altă întâmplare.

Dacă găsesc lemn pentru foc, atunci mama poate găti

cina.

• cum să rezolve probleme.

• cum să aranjeze lucrurile unul după altul.

• cum să numere.

• cum să idetifice categoriile de obiecte – să înveţe că un cuvânt poate însemna mai multe lucruri şi că mai mult cuvinte pot însemna acelaşi lucru.

• cum să descrie ceea ce simte o persoană şi de ce simte astfel.

Este important ca învăţarea limbii să devină parte din viaţa copilului surd sau a copilului cu un nivel scăzut de auz. Părinţii, membrii comunităţii şi profesorii trebuie să încurajeze copii să înveţe şi să folosească limba pentru a se exprima, pentru a comunica cu ceilalţi şi pentru a-şi dezvolta abilităţile mintale.

Tata lucrează în seara aceasta, așa că avem nevoie de numai patru

farfurii.

Mama estre îngrijorată pentru că

Magda este așa de

bolnavă.

Mai întâi adaug oul apoi amestec cu făină pentru

a face aluatul lipicios.

Acesta este un ananas, acela este

un mango. Ambele sunt fructe.

Cum pot ajunge la minge dacă

folosesc un băț


Limbajul mimico-gestual şi limba vorbităCele două limbi pe care un copil surd sau unul cu un nivel scăzut de auz le poate învăţa sunt:

• limbajul mimico-gestual, atunci când copilul își foloseşte mâinile pentru a comunica prin intremediul semnelor utilizate de către comunitatea surzilor din regiunea sau ţare în care trăieşte.

• limba vorbită, atunci când îşi foloseşte vocea şi labiolectura pentru a comunica în limba vorbită din regiunea sau ţara în care trăieşte.

Unii copii care aud puţin pot vorbi şi citi de pe buze. Alţi copii comunică cel mai bine făcând semne cu mâinile. Este posibil să doriți să începeți cu o limbă și să vă învățați copilul și alte moduri de comunicare pe măsură ce acesta crește.

.

Limba pe care un copil o foloseşte poate depinde de:

• cât de mult sau cât de puţin poate auzi

• ce limbă preferă

• cum reacționați dumneavoastră la surditatea sa

• când a început să aibă dificultăți de auz

• resursele disponibile în cadrul familiei sau în cadrul comunităţii dumneavoastră

Alţi oameni încep cu vorbirea şi labiolectura, dacă ştiu că copilul lor poate auzi unele sunete, sau dacă acesta a devenit surd după ce a învăţat să vorbească. Atunci cănd copilul nu învaţă o limbă vorbită după o anumită perioadă de timp, înseamnă că este mai bine pentru copil să înveţe limbajul mimico-gestual.

Oau! Minge! Asa e!

Mulţi oameni încep să comunice cu un copil mic prin gesturi şi prin semne, în special atunci când nu sunt siguri dacă copilul poate auzi sunetele vorbirii. Apoi, pe măsură ce copilul creşte şi înţelege o serie de semne, ei ar putea încerca să îl înveţe labiolectura şi să vorbească.

De exemplu: E timpul sa dormim


Folosirea limbajului mimico-gestualLimbajul mimico-gestual este utilizat de către persoanele surde dintr-o comunitate. Este o limbă care foloseşte forme ale mâinii, mişcări ale corpului, gesturi şi expresii ale feţei pentru a comunica întâmplări, gânduri, nevoi şi sentimente. Un limbaj mimico-gestual include gesturi comune dar şi mii de semne pe care persoanele surde le-au dezvoltat de-a lungul timpului.

Limbajele mimico-gestuale sunt limbi adevărate cu o gramatică şi structură organizată la fel ca şi limbile vorbite. Sunt limbi folosite de către oameni pentru a o pune întrebări complicate, pentru a descrie lucrurile care îi înconjoară şi pentru a discuta despre relaţii, idei și păreri. Oamenii folosesc limbajul mimico-gestual pentru a discuta cum lucrurile se afectează unele pe altele, sau pentru a se referi la trecut sau viitor. Oamenii care folosesc un limbaj mimico-gestual complet pot comunica orice poate discuta o persoană auzitoare prin intermediul cuvintelor vorbite.

Limbajul mimico-gestual poate fi diferit de limba vorbită dintr-un singur punct de vedere, acela că ordinea semnelor în propoziţie este adesea diferită de ordinea cuvintelor vorbite.

În aproape toate ţările lumii, oamenii surzi şi-au creat propriul limbj mimico-gestual complet. La fel ca şi limbile vorbite, limbajurile mimico-gestuale complete diferă de la o regiune la alta şi de la o ţară la ţară.

Iată, de exemplu, semnele pentru cuvântul mamă în trei țări diferite:

Chiar dacă sunt diferite, fiecare limbaj mimico-gestual este o modalitate completă şi naturală de comunicare a oamenilor surzi.

De exemplu, întrebarea Care este numele tău? Ar arăta cam așa în limbajul mimico-gestual american:

al tau nume care?

Australia Spania Thailanda

Vreau sa fiu profesor ca tine cand voi creste.

Teresa, o sa fii un profesor bun.


Dificultăţile folosirii limbajului mimico-gestual

• Un copil care foloseşte limbajul mimico-gestual nu poate comunica cu persoane care nu cunosc aceast limbaj. Pentru a putea comunica cu copilul dumneavoastră, cu membrii familiei, cu prietenii sau cu alţi membri ai comunităţii trebuie să învăţaţi de asemnea limbajul mimico-gestual.

• În timp ce copiii învaţă uşor să facă semne, adulţii trebuie să studieze foarte mult pentru a învăţa un limbaj mimico-gestual complet.

• Dacă o familie locuieşte într-o comunitate în care nicio persoană nu folosește limbaj mimico-gestual, poate fi foarte dificil de găsit un profesor de limbaj mimico-gestual, sau alte persoane cu care să folosească acest limbaj.

beneficiile folosirii limbAjului mimico-gestuAl

• Copiii mici învaţă limbajul mimico-gestual foarte uşor atunci când sunt expuşi șa acesta. Cu multă practică însă, copiii mai mari şi adolescenţii pot învăţa şi utiliza limbajul mimico-gestual fără prea mult efort.

• Un copil care folosește limbjul mimico-gestual poate comunica cu oricine cunoaşte același limbaj mimico-gestual – la acelaşi nivel la care un copil foloseşte limba vorbită. El va cunoaşte în timp alte persoane surde şi va învăţa că oamenii surzi reprezintă o parte importantă a comunității.

• Poate fi mai simplu pentru un copil care cunoaşte limbajul mimico-gestual să înveţe să citească şi să scrie limba comunitații sale. Cu cât stăpâneşte mai bine o limbă, cu atât îi este mai uşor să înveţe o alta.

• Spre deosebire de limbile vorbite,diferitele limbaje mimico-gestuale sunt mult mai bine înţelese de către oameni din diferite ţări. Este mai uşor pentru un copil care face semne din China să comunice cu un copil care face semne din Nicaragua, decât pentru o persoane auzitoare din acele ţări să comunice.


Folosirea limbii vorbitePersoanele auzitoare comunică prin vorbire și îi aud pe ceilalți cum vorbesc în limba lor. Este normal ca familiile să îşi dorească ca copilul lor surd să le înţeleagă cuvintele şi să vorbească cu ei folosind limba vorbită (orală).

Pentru a învăţa o limbă vorbită, un copil cu deficienţe de auz va trebui să:

• asculte folosindu-și restul de auz astfel încât să poată învăța să înţeleagă cuvintele rostite. S-ar putea să îi fie de ajutor folosirea unei proteze auditive.

• privească cu atenţie buzele unei persoane atunci când aceasta vorbeşte şi să ghicească cuvintele pe care le rosteşte (labiolectura).

• repete cuvintele vorbite astfel încât ceilalţi să îl înţeleagă mai bine.

Nu uitați că, în cazul în care folosiţi limba vorbită cu copilul dumneavoastră, atunci toată familia va trebui să vorbească cu copilul cât mai mult posibil.

Diversele comunităţi au opinii diferite despre felul în care copiii surzi ar trebui să învețe să comunice. Un educator din India de Sud îi învaţă pe copiii cu deficienţe de auz să vorbească, să citească, să scrie şi să asculte.

Ei încearcă să pregătească copiii surzi să meargă la şcolile normale la vârsta de 5 ani. Pentru că şcoala doreşte ca aceşti copii să nu se ruşineze de faptul că sunt surzi, ei insistă ca aceşti copii să poarte proteze auditive legate de corp (a se vedea pag 219). Pe lângă faptul că face sunetele mai puternice, acest model de proteză auditivă permite tuturor să vadă şi să accepte faptul că aceşti copii sunt diferiţi.

Trebuie să aveţi răbdare. Copilul dumneavoastră va învăţa limba mult mai încet decât copiii auzitori. Va trebui să îl determinaţi pe copil să folosească cuvinte chiar şi atunci când este mai uşor să faceţi ceva pentru el sau să îi daţi ceva fără să aşteptaţi să vă ceară.

Copilul dumneavostră va vorbi diferit. Majooritatea copiilor surzi vorbesc diferit faţă de copiii auzitori. Este normal să vă simţiţi ruşinaţi la început de felul în care vorbeşte copilul dumneavoastră. Odată ce vă obişnuiţi, puteţi oferi explicaţii şi celorlalţi.

Da, Raimon,

o lingura.Lingura.

Acest copil poarta aparatul auditiv in buzunarul hainei.


beneficiile folosirii limbii vorbite

• Un copil care comunică precum celelalte persoane din comunitate se va înţelege cu mai multe persoane.

• Un copil care foloseşte o limbă vorbită va fi mult mai pregătit să meargă la şcoală dacă în acea şcoală nu se foloseşte limbaj mimico-gestual.

• Unui copil care foloseşte limba vorbită îi este mult mai uşor să citească, deoarece limba pe care acesta o vorbeşte şi limba scrisă sunt asemănătoare.

Da, și eu sper că îl va pregăti pentru a merge la școala de masă mai

târziu. Îmi doresc ca el să învețe pentru ca, atunci cînd va crește, să poată

avea o slujbă bună!

Sunt încântată că Hipeng merge la

grădiniță unde poate vorbi cu alți copii care au deficiențe de auz

difiCultăţile folosirii limbii vorbite

• Comunicarea vorbită funcţionează de obicei bine pentru un copil care are nişte resturi de auz (suficiente încât să audă diferenţele dintre numeroase cuvinte) sau pentru un copil care a devenit surd după ce a învăţat să vorbească.

• Un copil poate considera dificilă labiolectura datorită faptului că multe sunete par la fel pe buze sau nu pot fi citite pe buze. De exemplu, cuvintele „masă” şi „pasă” se aseamănă foarte bine. Puteţi verifica uitându-vă într-o oglindă.

• Unui copil care are dificultăţi în auzirea sunetelor vorbirii îi va fi foarte greu să vorbească clar, deoarece nu se poate auzi vorbind. Se poate ca discursul său să nu fie înţeles de nimeni în afară de familia sa.

• Copiii mici nu au răbdare să stea liniștiți pe durata lecţiilor de limbă.

• Deoarece se depune foarte mult efort în a învăţa să vorbească şi în a învăţa să înţeleagă ceea ce alţi oameni spun, un copil poate pierde mai multe informații legate de lumea înconjurătoare.

Cuvintele ‘copil’, ‘poate’, si ‘plateste-ma’ arata la fel pe buze.


• familia dumneavoastră este capabilă şi vrea să înveţe şi să folosească limbaj mimico-gestual.

• există oameni sau cărţi cu ajutorul cărora să se poată învăţa limbajul mimco-gestual atât de familie cât şi copilul dumneavoastră.

• există o şcoală pentru surzi în zona dumneavoastră unde

poate fi un succes dacă: este mult mai probabil să fie un succes dacă:

• familia dumneavoastră are răbdare şi toţi membrii familiei se străduiesc să înveţe şi să folosească limbajul mimico-gestual.

limbAjul mimico-gestuAl

• copilul dumneavoastră poate auzi o serie de sunete de vorbire (a se vedea Capitolul 4).

• copilul dumneavoastră a învăţat să vorbească şi să înţeleagă cuvinte înainte de a-şi pierde auzul.

• copilului dumneavoastră îi este uşor să citească de pe buze (unii copii se pricep mai bine la aceasta decât alţii)

poate fi un succes dacă: este mult mai probabil să fie un succes dacă:• copilul dumneavoastră are

o proteză auditivă pe care o foloseşte în majoritatea timpului.

• copilul dumneavoastră primeşte ajutor profesionist la o

clinică sau printr-un program de pregătire pre-şcolară pentru copii surzi.

limba vorbită

Probleme asupra cărora trebuie să meditatiDeoarece fiecare familie – şi fiecare copil – are nevoi şi abilităţi diferite, nu există o singură metodă care să se potrivească la toată lumea. Lucrul cel mai important este să se lucreze corect cu resursele existente. Următoarele pagini vă oferă informaţii şi vă pun o serie de întrebări care să vă ajute să obţineţi cele mai bune rezultate cu copilul dumneavoastră.

• există oameni care să vă înveţe un limbaj mimico-gestual complet la nivel local, atât pe membrii familiei cât şi pe copilul dumneavoastră.


Ce se întâmplă dacă prima limbă a copilului dumneavoastră nu este şi a dumneavoastră?Folosirea aceleiaşi limbi facilitează comunicarea. Însă adesea limbajul mimico-gestual folosit de către copiii surzi pentru a se dezvolta mintal şi pentru a învăţa despre lumea înconjurătoare nu este același cu limba folosită de către familiile lor. Mulţi părinţi şi copii surzi care folosesc limbi diferite întâmpină dificultăţi de comunicare. Nu se simt apropiaţi unul de celălalt şi astfel devin frustraţi deoarece este atât de dificil să se înţeleagă. Copiii surzi se pot simţi izolaţi chiar în interiorul familiilor lor.

Limbajul mimico-gestual poate fi cel mai potrivit pentru copil, dar mai puțin convenabil pentru familie. Sau poate atrage atenţia către un copil care comunică altfel. Dar cu ajutorul comunităţii în care trăiesc, părinţii copiilor surzi îi pot ajuta pe aceștia să învețe limba care li se potriveşte cel mai bine.

Cu câte persoane va putea comunica copilul dumneavoastră ?Este foarte important pentru copiii cu deficienţe de auz să comunice cu multe persoane. Un copil care foloseşte semnele învăţate acasă poate comunica doar cu membrii familiei sale. Un copil care foloseşte un limbaj mimico-gestual mai complet sau limba vorbită va putea comunica cu mai mulți oameni. Un copil care poate să scrie şi să citească în limba locală vorbită va putea comunica cu mult mai multe persoane.

Fie că se foloseşte limba vorbită sau cea a semnelor, este foarte important ca întreaga familie să foloseacă împreaună acea limbă. În acest fel copilul dumneavoastră poate comunica cu oricine din familie. Se va simţi de asemenea inclus în familie şi va putea afla informaţii despre lumea înconjurătoare din conversaţiile acestora.

Persoanele fără probleme auditve pot învăţa limbajul mimico-gestual dacă vor. Povestea de la pagina 150 relatează felul în care oamenii dintr-un oraş din Brazilia au învăţat să comunice cu copiii surzi.

Și noi îi putem ajuta pe verișorii lui să învețe de asemenea să facă semne

Sunt atît de fericită acum că pot folosi limbajul mimico-gestual cu Amadou.


Când a început copilul dumneavoastră să prezinte dificultăţi de auz?În cazul în care copilul dumneavoastră a devenit surd după ce a învăţat să vorbească, se poate ca el să fie capabil să citească de pe buzele oamenilor şi să îşi îmbunătăţească nivelul de vorbire. El poate continua să îşi dezvolte limba chiar şi după ce îşi pierde auzul. Dar dacă copilul dumneavoastră s-a născut complet surd sau nu poate auzi sunetele de vorbire, îi va fi foarte greu sau chiar imposibil să înveţe să citească de pe buze sau să vorbească.

Ce e asta,Safiya?

Acest copil poate auzi sunetele vorbirii. Este posibil ca ea să învețe să citească de pe buze și să vorbească.

Acest copil nu poate auzi niciun sunet. Va fi foarte dificil sau imposibil pentru ea să citească de pe buze sau să vorbească.

Cât poate auzi copilul dumneavoastră? Cu cât un copil aude mai multe sunete de vorbire (vorbe), cu atât mai mult îşi poate folosi auzul pentru a înţelege cuvinte sau părţi de cuvinte, pentru a citi de pe buze sau poate pentru a învăţa să vorbească. Copiii care nu pot auzi sunetele de vorbire vor avea dificultăţi de învăţare a acestor abilităţi sau s-ar putea să nu le învețe niciodată.

Această fetiță a surzit la vârsta de șase ani. Ea poate vorbi și citi de pe buze.

Acești copii s-au născut surzi. Ei nu pot vorbi sau citi de pe buze.

Copiii care au învățat să vorbească înainte de a-și pierde auzul pot vorbi mai bine decât copiii care s-au născut surzi.

Acest băiat și-a pierdut o parte din auz la vârsta de trei ani. El poate auzi unele sunete de vorbire. El va putea probabil să învețe să vorbească și să citească de pe buze.

Ce ai acolo, Abena?


Cum îmi dau seama dacă copilul meu învaţă ?Va dura o perioadă de timp până să vă daţi seama dacă copilul dumneavoastră

învaţă limba. După ce aţi lucrat cu copilul timp de câteva luni sau chiar mai mult, faceţi o evaluare a nivelului de învăţare. Puneţi-vă următoarele întrebări:

• Copilul meu înţelege acum mai multe decât înainte?

• Copilul meu foloseşte vorbirea sau semnele mai mult ca înainte?

• Pare el interesat să înveţe să comunice? Sau devine din ce în ce mai frustrat?

• Copilul meu are vreo problemă de comportament cauzată de frustrarea că nu cunoaşte nicio limbă, sau de faptul că nu cunoaşte nicio limbă destul de bine astfel încât să înţeleagă şi să se exprime?

• Îmi place să comunic cu copilul meu, sau este mereu o experienţă frustrantă?

• Putem noi comunica suficient de uşor astfel încât să pot vorbi cu copilul meu despre ceea ce se întâmplă?

• Copilul meu comunică bine cu alţi oameni?

• Poate copilul meu înţelege informaţiile pe care fraţii şi surorile lui le înţeleg?

Va folosi copilul dumneavoastră proteza auditivă?O proteză auditivă îl poate ajuta pe copilul dumneavoastră să înţeleagă cuvinte. Însă protezele auditive nu îi ajută pe toţi copiii. Se poate ca un specialist să vă sugereze uneori o proteză auditivă pentru copilul dumneavoastră. Încercaţi să vedeţi şi părerile unor părinţi ai căror copii au proteze auditive, și nu uitaţi că fiecare problemă auditivă este diferită.

Persoanele care vând proteze auditive vă pot oferi informaţii despre acestea. Dar aceştia nu sunt întotdeauna cei mai potriviţi oameni de la care să cereţi sfaturi. Ei ar putea fi interesaţi mai mult să îşi vândă produsele decât să afle ce este mai bun pentru copilul dumneavoastră. Uneori clinica sau magazinul de unde poate fi procurată proteza auditivă permite folosirea de către copil a protezei pentru câteva zile sau chiar săptămâni înainte de a vă decide să o cumpăraţi.

Este cea mai buna marca de proteze

auditive. Binenteles ca il va ajuta pe copilul

dumneavoastra.

O proteza auditiva ar putea sa il ajute pe copilul dumneavoastra. Dar s-ar putea si sa nu-l ajute. Nu lasati pe cineva sa va preseze sau sa va faca sa va simtiti vinovat daca nu cumparati.


Li se spune adesea părinţilor că trebuie să aleagă o singură limbă prin intermediul căreia să poată comunica cu copilul şi pe care trebuie să continuie să o folosească, indiferent de cât de mult sau de puțin învaţă copilul. Uneori asistenții încurajează acest lucru deoarece aceştia cred că o singură metodă este potrivită şi că restul sunt greşite. Dar nicio metodă nu este perfectă.

Nu îmi doresc decât ca Leila să învețe să

vorbească. Dar uneori mă enervez atât de tare pe ea când nu înțeleg ce vrea. Și ea se enervează, la rândul

ei, pe mine.

Hai să nu ne descurajăm. Am putea lucra împreună pentru a găsi noi metode să o

ajutăm.

În cazul în care copilul dumneavoatră nu învată şi devine din ce în ce mai frustrat, atunci încercaţi altă abordare. Fiecare familie trebuie să ia propriile decizii bazate pe situaţia lor şi a auzului copilului.

Cine ştie ce este cel mai bine pentru copilul dumneavoastră?

Numeroşi oameni au păreri solide referitor la ce limbă trebuie folosită cu un copil surd. În foarte multe ţări, folosirea limbii vorbite (comunicare orală) cu copiii surzi a fost adoptată foarte mulși ani. Uneori, specialiştii în medicină şi educaţie spun că toţi copiii surzi pot învăţa să vorbească. Acest lucru nu este adevărat, chiar dacă vă prezintă un copil care este surd dar care vorbeşte perfect.

Uneori specialiştii vă vor spune ceea ce şi ei, la rândul lor, au fost învăţaţi cu mulţi ani în urmă. Vă pot spune că trebuie să folosiţi limba vorbită cu copilul dumneavoastră pentru că altfel nu sunteţi un părinte responsabil. Acest lucru nu este adevărat. Dumneavoastră sunteţi cel care cunoaşteţi cel mai bine situaţia familiei şi a copilului.

Poate limba semnelor ar fi mai potrivita...

Eu deja am stat cu Marta tot timpul cat am putut — si ea tot nu poate sa

vorbeasca. Ceilalti copii si mama mea bolnava au si ei

nevoie de mine.

Toti copiii pot invata sa vorbeasca daca iti petreci

suficient timp cu ei.


Chiar dacă nu aud cuvintele, copiii surzi pot învăţa să folosească limba scrisă. Un copil care este surd învaţă mai degrabă cum arată cuvintele, decât cum ar putea suna. Ei văd relaţiile dintre simboluri. (Astfel funcţionează şi limba scrisă chineză.) Copilul surd care învaţă să folosească timpuriu o limbă – una vorbită sau una a semnelor – poate învăţa să citească şi să scrie la fel de bine. I-ar ajuta foarte mult dacă ar întâlni şi adulţi surzi care să ştie să citească.

Uneori persoanele surde nu învaţă să comunice atunci când sunt copii. Cu toate că este mult mai bine pentru copiii mici să învaţe să comunice, chiar şi copiii mari și adulții pot învăţa să comunice. Capitolele 8 şi 9 descriu o serie de metode care pot fi folositoare pentru a preda o limbă copiilor surzi sau cu deficienţe de auz.

• Pentru a ajuta un copil să înveţe limbajul mimico-gestual, a se vedea Capitolul 8

• Pentru a ajuta un copil să înveţe limba vorbită, a se vedea Capitolul 9.

Folosiţi limba care funcţionează cel mai bine pentru copilul dumneavoastră Copilul dumneavoastră trebuie să se exprime şi să îi înţeleagă pe ceilalți. Un copil trebuie să ştie mai mult decât să spună „mama” sau „tata”. El trebuie să îşi dezvolte

abilitatea de a asculta, de a înţelege ceea ce i se spune, şi de a răspunde şi comunica cu ceilalţi cât mai uşor și mai complet posibil.

Părinţii şi îngrijitorii pot ajuta un copil să înveţe o limbă într-un mod în care îi este accesibilă.

Dacă observaţi că limbajul mimico-gestual nu se potriveşte copilului dumneavoastră, atunci gândiţi-vă să

îl ajutaţi să înveţe limba vorbită. Sau dacă pare să nu înţeleagă limba vorbită, încercați să îl ajutați să înveţe limbajul mimico-gestual. Odată ce un copil cunoaşte şi foloseşte bine o limbă, îi va fi mult mai uşor să înveţe o altă limbă.

Discuţiiile cu alţi părinţi ai căror copii au învăţat o limbă – un limbaj mimico-gestual sau o limbă vorbită, sau pe amândouă – îi ajută pe alţi părinţi care încearcă să îşi înveţe copiii o limbă.

Fiului meu care nu aude absolut deloc îi este mult mai ușor să comunice în limbaj mimico-gestual.

Însă unii copii surzi pot învăța să înțeleagă cuvinte și să vorbească.

Copilul meu a reușit

Nepotul meu foloseste

acum cam 500 de cuvinte!


Resurse care pot fi de ajutor Cum reuşesc copii surzi sau cu deficiențe de auz să înveţe o limbă depinde de copil, de resursele diponibile, de familii şi îngrijitori şi de comunitatea în care trăiesc. Dar ar fi mult mai uşor pentru părinţi şi pentru îngrijitori să îi ajute pe copii să înveţe o limbă dacă se susţin reciproc, dacă sunt susţinuţi de organizaţiile comunităţii, de şcolile pentru surzi sau de orice alte organizaţii.

Resursele dintr-o comunitate pot include:

• o comunitate de surzi în zona în care copilul trăieşte, cluburi pentru surzi sau cineva care să vă înveţe pe dumneavoastră şi pe copilul dumneavoastră limbajul mimico-gestual.

• programe comunitare de reabilitare, bazate pe grupuri de părinţi dar şi pe alte grupuri din comunitate.

• profesorii din şcolile locale, copii surzi mai mari sau alte persoane care sunt disponibile să încerce să îi predea copilului dumneavoastră.

• o şcoală în cadrul comunității dumneavoastră cu predare pentru copii surzi.

• cărţi şi instrumente video despre problemele şi temele de importantă pentru persoanele surde, despre experienţa de viaţă a acestora ca persoane surde şi care conţin poveşti despre succesul unor persoane surde.

Am vrea ca Lili sa poata vorbi si sa mearga la

scoala ca restul familiei.

Clinica ne-a oferit aparate auditive

gratuit, dar nu stim daca o vor ajuta.

Yan si-a pierdut auzul inainte sa invete sa vorbeasca. Vecinul

meu surd l-a invatat limba semnelor. A invatat usor, dar

restul familiei a trebuit sa exerseze destul de mult.

Este greu sa decizi ce e mai bine pentru Lili.

Eu fac semne si vorbesc cu fiul meu. Nu ne intelegem intotdeauna dar

ne distram impreuna!


Învăţarea semnelor îl va ajuta pe copilul dumnavoatră să cunoască şi alţi copii surzi. Astfel, va învăţa că oamneii surzi sunt o parte importantă din comunitate.

Dacă nu există persoane surde în regiunea dumneavostră, încercaţi să contactaţi Asociaţia Surzilor din ţara dumneavoastră sau o şcoală pentru copii surzi. Încercați să găsiți cărţi pentru a vă ajuta să învăţaţi să faceţi semne. Dacă nu este posibil, folosiţi în continuare semnele şi gesturile din zona dumneavoastră şi încercaţi să inventaţi cât mai multe semne singuri.

Copilul dumneavoastră trebuie să ştie că dragostea şi devotamentul dumneavoastră nu depind de capacitatea sa de a vorbi şi de a face semne.

Un lucru foarte important este să comunicaţi cât mai mult posibil cu copilul dumneavoastră. Poate mai mult decât oricine, copiii au nevoie de cineva care să îi iubească, să îi încurajeze şi să îi îndrume. Acest va ajuta limba să devină parte din viaţa copiilor.

Bun! Acum amandoua repetati dupa mine ...

Mama, acum poti sa faci semne ca mine si Alfredo!

Numele meu este Esme

Dacă există adulţi surzi în comunitatea dumneavostră, rugaţi-i să petreacă cât mai mult timp cu familia dumneavoastră şi să vă înveţe pe toţi să faceţi semne.

85

Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual

Capitolul 8

Este uşor pentru copiii de vârste fragede să înveţe un limbaj mimico-gestual complet. Copilul va începe mai întâi să înţeleagă semnele pe care alţii le folosesc, în special semnele pentru oamenii şi lucrurile pe care le vede în fiecare zi. După ce începe să folosească semnele care sunt importante pentru el, va învăţa să folosească şi altele.

Fiecare semn îl va ajuta pe copil să înveţe mai multe despre lumea care îl înconjoară. Pe măsură ce abilităţile sale de limbă se dezvoltă, acesta va începe să unească semnele. După un timp, el va fi capabil să facă semne în propoziţii complet. Aceasta îl va ajuta de asemenea să se dezvolte la nivel mintal. Dacă atât dumneavoastră cât şi copilul dumneavoastră vă place să învăţaţi împreună limbajul mimico-gestual, atunci veţi obţine rezultate mai bune.

Cea mai bună modalitate pentru dumneavoastră şi pentru familia dumneavoastră de învăţare a limbajului mimico-gestual folosit în zona în care locuiţi este să găsiţi o persoană surdă care să vă înveţe. A se vedea punctele de orientare prezentate în Capitolul 3 referitor la cum poate fi învăţat copilul. A se vedea paginile 103 și 150 pentru mai multe informații despre cum pot ajuta adulții surzi comunitatea să învețe limbajul mimico-gestual.

Dacă nu are cine să vă predea aceast limbaj, există cărţi ce pot fi utilizate pentru a învăţa unele semne pe care să le folosiți cu copilul dumneavoastră. Însă învăţarea limbajului mimico-gestual dintr-o carte este mult mai dificilă de realizat şi mai puţin eficientă ca atunci când este învăţat de la o persoană.

Bei?

În acest capitol sunt prezentaţi oamnei făcând semne şi de asemenea este descris cum pot fi semnele legate pentru a forma propoziţii.

O singură poză nu arată toate cuvintele dintr-o propoziţie.

Salut

Tata

Saluta-l pe tata. Câteodată

semnele din chenare formează o propoziţie dacă sunt citite de sus în jos.

86 Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual

Cum să ajutaţi copilul să înţeleagă semne noiUn copil învaţă mai întâi semnele pentru lucrurile şi oamenii care sunt importanţi pentru el. Aşa că trebuie să fiţi atenţi să aflaţi ce îl interesează pe copil. Pentru a îl ajuta să înveţe primele semne:

1. Ajută dacă faceţi primul semn în apropierea obiectului sau arătaţi către persoana respectivă, astfel încât copilul să poată face legătura între acestea. Arătaţi prin expresia feţei că se întâmplă ceva important.

2. Numiţi prin semne obiectul sau persoana şi repetaţi de mai multe ori. Asiguraţi-vă că poate vedea mâinile şi faţa dumneavoastră atunci când faceţi semne copilului dumneavoatră.

3. Urmăriţi răspunsul copilului. Răspunde în aşa fel încât să reiasă că a înţeles? Dacă da, laudaţi-l. Dacă nu răspunde, repetaţi semnul de mai multe ori.

4. Folosiţi aceste semne cât de mult puteţi pe parcursul zilei. Încurajaţi întreaga familie să le folosească de asemenea.

Încercaţi să aveţi răbdare. S-ar putea ca copilul să aibă nevoie de timp să înveţe primele lui semne.

Acesta e scaunul lui tata. Pentru

tata.Tata.

Saluta-l pe tata.

salut

Tata

Salut, tata.

Salut, Norma!

87Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual

Ajutaţi-vă copilul să înveţe diferite semnePe lângă învăţarea numelor obiectelor şi oamenilor, copilul dumneavoastră trebuie să înveţe mai multe tipuri de semne. Aceasta îl va ajuta să înveţe mai multe despre lumea din jurul său. De asemenea, îl va pregăti să poată gândi şi să facă semne în propoziţii mai târziu.

Puteţi folosi aceeaşi paşi prezentaţi în pagina anterioară pentru a îl învăţa semnele „de acţiune”, „care exprimă un sentiment” sau care descriu „lucruri”.

Mananca-ti supa, Thuy.

supa

mananca

Semnele pentru „a mânca”, „a bea” şi „a dormi” sunt adesea primele semne de acţiune pe care le învaţă un copil.

• semnele care exprimă o acţiune

• semnele care exprimă un sentiment

Esti trista, Ramona.

Semnele care exprimă „fericire”, „tristeţe” şi „furie” sunt adesea primele semne care exprimă un sentiment pe care le învaţă un copil.

• semnele care exprimă o descriere

Semnele pentru „ud”, „uscat”, „fiebinte” sau „rece” sunt adesea primele semne care exprimă o descriere pe care le învaţă copilul.

Stai acolo, Seema. Plita este fierbinte.

Fierbinte?

fierbinte

plita


tipul de semn care exprimă un nume (numele dat fiecărei persoane)

Uite, vin verisoara ta Yena si Konti.

Un alt tip de semn foarte important de ştiut este:

Puteţi inventa semne pentru numele fiecărui membru al familiei. Un semn este mult mai uşor de reţinut dacă seamănă într-o oarecere măsură cu persoana respectivă. Acest frate și soră au inventat semne pentru fiecare în funcție de felul cum arată:

Unde este Isabel?

Lui Carlos ii este foame

Carlos are o alunita pe obraz.

Isabel are o suvita pe frunte.

vin

Yena

Konti


Modalităţi de încurajare a copilului ca să înceapă folosirea semnelor

1. Fiţi atenţi la mesajele pe care vi le transmite prin gesturi, sunete şi expresii ale feţei.

2. Arătaţi-i semnul pentru mesajul pe care îl transmite.

3. Puneţi accentul pe semn şi repetaţi-l de mai multe ori. Încurajaţi-l să vă imite.

Dacă încearcă să vă imite, laudaţi-l. Dacă nu face semnul cum trebuie, nu îl corectaţi. În schimb, repetaţi semnul corect.

4. Atunci când copilul a învăţat semnul, încurajaţi-l să îl folosească cât mai des. Găsiţi modalităţi de a introduce semnul în activităţile zilnice.

Învăţarea semnelorAtunci când un copil vede că oamenii din jurul său folosesc limbajul mimico-gestual pentru a comunica, atunci va începe el însuşi să folosească semne. Reţineţi că unele semne sunt mai uşor de făcut decât altele.

Atunci când un copil învaţă să facă semne, învaţă mai întâi unde să îşi ţină mâinile. Apoi învaţă să îşi mişte mâinile corect, şi în final să dea o formă corectă a mâiniilor şi a degetelor.

Copilul nu va face orice semn foarte corect. La început, s-ar putea să nu înţelegeţi semnul. Trebuie însă să îl lăudaţi pentru încercare şi nu vă îngrijoraţi dacă nu face semnele în mod corect de la început.

Bea?

Asa e, Fatima, bea!

Bea.

Forma aceasta e mai dificila

Forma aceasta e mai usoara

Papusa bea!


Puneţi întrebări la care se poate răspunde printr-un singur semn.

Dacă răspunde, lăudaţi-l. Dacă nu răspunde:

• se poate să nu fi înţeles semnul.

• se poate să nu fi înţeles ideea întrebării – că trebuie să răspundă.

O altă cale de învăţare a întrebărilor este să răspundeţi dumneavoastră prima dată în locul copilului. După un timp, va înţelege ideea.

Ne trebuie 2 dovleci

Cati dovleci ne trebuie?

Dovleci?

papusa

patura

Papusa

vrei

Vrei papusa sau patura?


cum să vă Încurajați copilul să comunice nevoi simple

Atunci când copilul doreşte ceva, este mult mai doritor să înveţe un semn pentru care îl va ajuta să obţină ceea ce doreşte. Iată câteva idei pentru a îl încuraja pe copil să folosească limbajul mimico-gestual pentru a comunica nevoi simple:

• Oricând copilul dumneavoastră pare că doreşte ceva, încurajaţi-l să facă semne pentru a descrie ceea ce doreşte.

• Creaţi situaţii care să îl detremine pe copil să ceară ceva.

Ce doresti, Rani? Spune-mi in limba semnelor.

Ne mai jucam?

Tatăl lui Oscar a oprit jocul şi va continua atunci când Oscar îl va ruga.

Când copilul dumneavoastră foloseşte un gest care poate însemna mai multe lucruri, purtaţi-vă confuz. Încurajaţi-l să transmită un mesaj mai concret prin semn.

Ceasca

Vrei ceasca sau mingea? Poti sa arati “ceasca“?


Cum să îl ajutaţi pe copilul dumneavoastră să ceară şi să asculte cereri simple

Pe masură ce copilul dumneavoastră învață să recunoască numele obiectelor, ale oamenilor şi activităţilor, acesta începe să înţeleagă simplele lucruri pe care dumneavoastră i le cereţi. Începeţi cu cereri scurte. Scoateţi în evidenţă semnele pe care le ştie deja şi folosiţi gesturi pentru a face mesajul mai clar. Aveţi grijă să oferiţi copilului timpul necesar să răspundă şi să repete cererea dacă este necesar.

Ai, Adu-mi camasa.

La început, puneţi întrebări despre obiecte sau oameni din jurul copilului pe care copilul îi poate vedea.

Apoi, cereţi obiecte şi întrebaţi despre oamenii pe care nu îi poate vedea, folosind semnele pe care l-aţi învăţat să le facă.

Ai, adu-mi niste apa, te rog.

adu

ta

camasa


Astfel, copilul va învăţa el însuşi să facă cereri. Toată lumea trebuie să îl încurajeze atunci când încearcă să ceară ceva.

Ne jucam?Da, vino sa te joci cu noi, Jama.

• Activităţile de zi cu zi sunt un moment bun pentru ca el să înveţe noi semne. Acestea oferă şansa copilului de a folosi mereu aceleaşi semne.

Modalităţi de a vă încuraja copilul să înveţe mai multe semne

Cea mai bună cale de a vă ajuta copilul să înveţe mai multe semne este să comunicaţi cu el cât mai mult posibil – şi să îl încurajaţi să trimită mesaje. Iată câteva idei de comunicare pe parcursul zilei.

• Faceţi o greşeală pentru a vă încuraja copilul să vă corecteze. În acest caz, mama copilului a strigat-o pe numele fratelui său.

pantaloni

al tau

Ce urmeaza, Mei Mei? Pantalonii?

Pantaloni

Aveţi mereu grijă să atrageţi privirea copilului atunci când faceţi semne către el.

Pentru cine e asta? Este pentru Raj?

Nu! Neela!


Încercaţi să inventaţi jocuri care să includă unele semne noi. De exemplu, acești copii joacă un joc prin care trebuie să găsească obiectele ascunse numite prin semne. În acelaşi timp, ei învaţă semne noi.

Vezi daca poti gasi cana, sticla, lingura, si cutia.

După folosirea semnelor singure, un copil începe să le unească pentru a îşi exprima complet gândurile. Învăţând să combine semnele pentru a îşi exprima complet gândurile, un copil este pe cale să foloseacă o limbă completă.

Combinarea grupurilor de semne este un pas foarte mare pentru un copil. Aceasta îi permite să comunice mai mult despre obiectele şi oamenii din jurul său, nu numai doar să le numească. La început el uneşte două semne. Apoi începe să folosească trei semne – şi în final grupuri mai mari de semne. El trebuie să înţeleagă mai întâi cum fac asta alţi oameni înainte să poată face şi el.

Înţelegerea grupurilor de semne


Cum să vă ajutaţi copilul să înţeleagă grupurile de semne1. Când copilul numeşte un

obiect sau o persoană, trebuie să dezvoltaţi ceea spune.

Accentuaţi grupul de semne pe care vreţi să îl înveţe copilul şi repetaţi-l de mai multe ori.

2. Urmăriţi răspunsul copilului. Răspunde în aşa fel încât să demonstreze că a înţeles? Dacă da, lăudaţi-l. Dacă nu răspunde, repetaţi semnul de mai multe ori.

3. Folosiţi aceste semne cât puteţi de mult pe parcursul zilei. Încurajaţi de asemenea întreaga familie să le folosească.

mare

copac

În acest exemplu părinții unesc numele unui obiect(copac) cu un cuvânt care îl descrie(mare).

Asta e un copac mare. E un copac foarte mare!

Copac

tii minte

Mai tii minte copacul cel mare, Manop? Spune-mi despre copacul mare.

Asa e, un copac mare.


Pentru a vă învăţa copilul alte grupuri de semne, încercaţi să combinaţi numele unui obiect sau al unei persoane cu:

• un cuvânt sau un semn care arată ce face o persoană sau un lucru.

Uite cum ai facut-o pe matusa Vijaya sa rada.

• un cuvânt sau un semn care descrie dorinţa de mai mult sau dorinţa ca ceva să se întâmple din nou.

• un cuvânt sau un semn care arată unde se găseşte obiectul sau persoana respectivă.

Acum o sa te incalzesti sub patura, Adwin.

• un cuvânt sau un semn care descrie un refuz, că ceva a dispărut sau că nu se poate face ceva.

Mai vrei orez?

Nu, Salim, dulciurile s-au terminat.

Dacă ştie o serie de cuvinte şi foloseşte o limbă atunci copilul se dezvoltă la nivel mintal. Dacă acesta cunoaşte cuvinte precum „mare” şi „mic”, atunci el se poate gândi să folosească aceste cuvinte pentru a exprima idei complicate – cum ar fi compararea unul lucru cu un altul. A se vedea Capitolul 7 pentru informaţii privind ajutorul pe care îl oferă limba în dezvoltarea mintală a copilului.

vrei

mai mult

Matusa Vijaya

rada


Folosirea grupurilor de semneFolosiți grupuri de semne pentru a comunica cu copilul dumneavoastră.

Pentru ca un copil să folosească singur grupurile de semne, el trebuie să cunoască câteva semne pentru a le combina în mai multe feluri.

Modalităţi de a vă încuraja copilul să combine semneleAtunci când copilul face un singur semn, încurajaţi-l să dezvolte ceea ce spune.

Astfel, aţi putea:

• să dezvoltaţi dumneavoastră semnele şi să îl încurajaţi să vă

• să puneţi o întrebare şi să îl încurajaţi să vă răspundă.

• să întrebaţi copilul ce face în diferite momente.

Ce faci, Minh?

Casa.Din ce o faci?

Bete si frunze.

Ce colier frumos Maryam! Cine ţi l-a dat?

ce

a face

Poti sa arati ‘copac mare’?

Copac mare!


• Rugaţi copilul să transmită un mesaj simplu.

Spune-i lui tata să vină să mănânce!

• Încercaţi să spuneţi poveşti împreună. Când un copil v-a văzut spunând poveşti de mai multe ori, ar putea fi capabil să povestească el însuşi o parte din poveste prin semne.

Trei capre mergeau pe drum... Cu cine s-au intalnit caprele?

Cu vulpea!

• Încurajaţi copilul să joace diferite roluri.

Acum o sa fii mama pentru o

vreme.

Ce face mama? Mama

gateste.

Iată câteva modalităţi de a vă încuraja copilul să folosească grupuri de semne:


Folosiţi întrebări pentru a vă stimula copilul să gândească

Întrebările sunt o modalitate de a continua comunicarea.

De asemenea, întrebările pot stimula gândirea copilului.

• Daţi copilului sarcini care îi cer să gândească în feluri noi. Apoi încurajaţi-l să spună ceea ce face.

Te rog du afara pietrele si arunca-le. De unde stii care sunt pietrele si care sunt fasolele?

Fasolele sunt mai mari

du afara

pietrele

• Când copilul are o problemă, rugaţi-l să vă spună cum o puteţi rezolva.

Carutul este prea greu ca sa il tragem. Ce sa

facem?

ce

sa facem?

te rog

noi


• Dacă observaţi o expresie de emoţie pe chipul copilului, rugaţi-l să vă explice ce simte.

Li Ming, de ce plangi?

Vreau sa ma joc.

Dacă întâmpină probleme în a vă răspunde, gândiţi-vă mai întâi dacă ştie semnele de care are nevoie pentru a vă răspunde la intrebare. Dacă nu le cunoaşte, ajutaţi-l să le înveţe.

Li Ming, pari suparata. Esti trista? Sau suparata?

Trista.

Întrebările „De ce?” pot fi complicate şi dificile de răspuns pentru un copil. Deoarece răspunsurile la întrebările „De ce?” trebuie cel mai adesea să includă lucruri, acţiuni şi emoţii, acestea sunt importante pentru dezvoltarea abilităţilor de gândire ale copilului. Atfel, un copil are nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a răspunde la aceste întrebări, aşa că trebuie lucrat foarte mult la acestea. Dacă copilul încă întâmpină probleme în a răspunde, oferiţi-i mai multe variante.


Ajutaţi-vă copilul să înţeleagă că felul în care se face un semn face parte din semnificaţia sa

O persoană adaugă sens semnelor pe care le face, făcându-le mai mari sau mai mici, mai repede sau mai încet decât ceilalți, şi schimbându-și expresia feţei.

Ajutaţi-vă copilul să fie atent la aceste modalităţi diferite de a face semne, astfel încât el va înţelege mult mai bine mesajul care îi este transmis.

Dacă vreţi să spuneţi că ceva este rău, atunci faceţi semnul astfel:

Dacă vreţi să spuneţi că ceva este foarte rău, veţi face semnul pentru cuvântul „rău” mai mare şi mai repede.

Cum să vă determinaţi copilul să răspundă la cerinţe în doi paşi

Când copilul înţelege mai multe semne, el poate începe să urmeze cerinţe mai dificile. Puteţi începe prin dezvoltarea cerinţelor simple pe care copilul le înţelege deja, transformându-le în cerinţe în doi paşi.

spala mainile

Mai întâi, cereţi ceva ce copilul poate vedea.

Apoi, cereţi încet lucruri mai dificile.

a manca

rau

foarte rau

Carlos, după ce mănânci, te rog adu-mi lemnele de foc de afară.

Carlos, spală-te pe mâini şi apoi vino la masă.


Relatarea poveştilor este una dintre cele mai plăcute modalităţi de învăţare a limbajului mimico-gestual la copil. Încercaţi să faceţi semne în mai multe feluri, pe măsură ce interpretaţi mai multe personaje. De asemenea, încercaţi să puneţi foarte mult suflet (cum ar fi exprimarea bucuriei sau a tristeţei) în voce şi pe faţă pentru a arăta ce se simt personajele.

Ursul tata a intrebat, ‘Cine a stat pe scaunul meu?’

al meu

scaun

semnul ‘tata urs’

semnul ‘pui de urs’

Făcând semne pentru a reprezenta diferitele personaje îl determină pe copil să fie atent la ceea ce i se povesteşte. De asemenea, îl ajută pe copil să vadă expresia, marimea şi diferitele moduri în care sunt făcute semnele.

si puiul de urs a spus, ‘Cine a stat pe scaunul meu?’

al meu

scaun


Învăţarea limbajului mimico-gestual de către părinţii copiilor surziPersoanele care folosesc limbajul mimico-gestual ca prima limbă îi pot învăţa pe părinţi cum să comunice cu bebeluşii sau copiii surzi.

În continuare este relatată o poveste despre un grup de mame din India cu copii surzi, care locuiesc în Anglia şi care au învăţat limbajul mimico-gestual britanic de la un profesor surd. Înainte de a învăţa limbajul mimico-gestual, copiii şi părinţii aveau probleme de comunicare deoarece le era foarte dificil să se înţeleagă. Învăţarea limbajului mimico-gestual a schimbat această situație.

Folosirea semnelor dincolo de barierele de limbă Lisa este o femeie de origine britanică care s-a născut surdă. După ce a treminat şcoala de instruire pentru profesori, s-a angajat ca profesor pentru copii surzi. Să îi ajute părinţii copiilor surzi să înveţe limbajul mimico gestual făcea parte din atribuțiile slujbei ei. Printre grupurile pe care Lisa le-a instruit era şi un grup de femei din India care nu vorbeau limba engleză. La început, era foarte dificil pentru Lisa şi pentru mame să comunice. Lisa folosea limbajul mimico-gestual britanic, iar un alt profesor traducea în limba engleză vorbită. Apoi, un alt interpret traducea din limba engleză în punjabi, limba pe care o vorbeau toate mamele.

La început, mamele au învăţat semnele legate de casă. De asemenea, au învăţat semnele referitoare la ceea ce copiii învaţă la şcoală. Aceasta i-a ajutat pe părinți să înțeleagă și să comunice cu copilul lor acasă.

Mai târziu, grupului de mame i s-a alăturat un bărbat. Acesta se ocupa de taţi şi de fraţii mai mari. În ambele grupuri, părinţii cu copii surzi mai mari și-au împărtăşit experienţa cu părinții cu copii surzi mult mai mici. Au fost lăsaţi să-și folosească noile competenţe legate de limbajul mimico-gestual pentru a vorbi despre lucrurile considerate foarte importante pentru ei.

Privind-o pe Lisa lucrând şi predând, părinţii au putut vedea că o persoană surdă poate deveni profesor, îşi poate crea un drum în viaţă şi poate fi respectată de altă persoane. Multe familii din comunitate au învăţat ceva despre persoanele surde şi în acelaşi timp au învăţat să comunice cu copilul lor surd.

Ma bucur ca eu si cu Ashis putem sa ne impartasim gandurile ...


Sfaturi pentru adulţii care învaţă limbajul mimico-gestual Limbajul mimico-gestual depinde foarte mult de modul în care sunt exprimate lucrurile cu ajutorul întregului corp. Felul în care staţi şi expresiile feţei, toate comunică la fel ca şi mâinile.

• Spuneţi ceea ce doriţi. Nu va fie frica să faceţi greşeli sau să va purtaţi prosteşte.

• Folosiţi tot şi orice va ajuta sa comunicaţi: gesturi, expresii ale feţei, mişcari ale corpului, arataţi cu degetul, faceţi semne, utilizaţi dactileme (formarea cuvintelor utilizând semne pentru fiecare litera). Încercaţi sa comunicaţi o idee sau o propoziţie simpla fara să folosiţi semne formale. Folosiţi doar gesturi, expresii ale feţei şi arataţi cu degetul. Chiar şi atunci când nu ştiţi sau aţi uitat un semn formal, încă puteţi comunica cu persoana surda în aces mod.

• Fiecare persoana învaţa o limba într-un mod diferit şi într-un ritm diferit. Învaţaţi cât de mult puteţi. Nu va faceţi griji pentru ceea ce au învaţat sau nu alţii. Scopul este sa va ajutaţi copilul, nu sa concuraţi cu alte persoane.

• Pentru a învaţa într-adevar limbajul mimico-gestual, foflosiţi-l adesea cu persoane care fac semne.

Învaţarea limbajului mimico-gestual nu este un lucru uşor. Nu trebuie sa uitaţi faptul ca este important ca copilul dumneavoastra sa vorbeasca o limba comuna care sa fie utilizata şi de ceilalţi membri ai familiei. Continuaţi sa exersaţi limbajul mimico-gestual. Daca nu îl folosiţi, acesta se pierde – la fel ca orice alt limbaj pe care îl învaţaţi.

Persoanele surde privesc faţa persoanei cu care comunica – nu numai mâinile persoanei respective – aşa cum auzitorii se privesc unul pe altul atunci când se asculta.

ce noi a face

Observati cum expresia fetei se schimba cand pune o intrebare, “Ce sa facem?” in limba semnelor.

Minh si cu mine ne amuzam incercand sa facem un semn

pe care nu il cunoastem. Dar cu cat mimam mai mult cu atat mai mult invatam!

105

Învăţarea folosirii limbii vorbite

Capitolul 9

Copiii care pot auzi diferenţele dintre mai multe cuvinte sau cei care au devenit surzi după ce au învăţat să vorbescă sunt capabili să folosească o limbă vorbită.

Majoritatea copiilor surzi vorbesc diferit faţă de copiii auzitori. Persoanele care nu cunosc bine un copil surd adesea înţeleg greu vorbirea acestuia. Dacă folosiţi limba vorbită cu copilul dumneavoastră, el va avea nevoie de ajutor suplimentar pe masură ce învaţă să citească de pe buze şi să vorbescă clar. Veţi obţine rezultate mai bune dacă vă face plăcere să învăţaţi cuvintele şi limba împreună. Nu uitaţi, toţi membrii familiei vor trebui să vorbească cu copilul cât mai mult posibil.

La început, copilul va înţelege cuvintele folosite de ceilalţi. Apoi copilul va începe să folosească cuvinte pentru persoanele şi lucrurile pe care le vede în fiecare zi şi care sunt importante pentru el. Mai târziu va învăţa multe alte cuvinte. Acest lucru îl va ajuta pe copil să înveţe să se exprime în propoziţii. A se vedea Capitolul 3 pentru puncte de orientare despre cum să învăţaţi pe copil limba.

Dacă răspunde la nume, folosiţi-l pentru a-i atrage atenţia. Dacă nu răspunde, bateţi cu piciorul în podea, ca să simtă vibraţiile.

Copilul trebuie să vă vadă buzele mişcându-se pentru a vă înţelege cuvintele. Fiţi sigur că se uită la dumneavoastră când îi vorbiţi.

Cum să atrageţi atenţia copilului dumneavoastră

Nadia?

TAP TAP

Nadia, ai ceai? Imi dai si mie

niste ceai?

106 Învăţarea folosirii unei limbi vorbite

Ajutaţi-vă copilul să înveţe sunetele vorbirii Este suficient să vorbiți cu un copil auzitor pentru ca acesta să înveţe să vorbească. Dar ca să ajutăți un copil cu un nivel scăzut de auz să înveţe să vorbească, el trebuie să asculte şi să-şi amintească sunetele distincte ale vorbirii care formează cuvintele. Deci, pe lângă faptul că îi vorbiţi natural copilului dumneavoastă, trebuie ca el să asculte şi să folosească aceste sunete specifice vorbirii.

Fiecare limbă are sunete mai greu sau mai uşor de învăţat pentru copii. Învăţaţi-l mai întâi sunetele mai simple („ma” înainte de „ra”).

La fiecare două săptămâni, alegeţi un sunet distinct şi folosiţi-l cât mai des posibil – în conversaţii, de unul singur sau în jocuri. Rugați-i şi ceilalți să folosească acelaşi sunet.

Repetați sunetul ales cât mai des posibil.

• Vorbiţidesprelucrurilepecarele ştie şi pe care le poate vedea: mâncarea, hainele, jucăriile lui.

• Vorbiţidesprelucruricareîl interesează. Dacă îi plac camioanele, vorbiţi despre ele. Dacă îi place să se joace cu păpuşile, vorbiţi despre ceea ce face.

• Vorbiţides,nudoarcândîl învăţaţi ceva. Chiar dacă nu înţelege cuvintele, copilul va deveni mai conştient de limbă.

• Încercaţisăreduceţizgomotuldinjur. Nu uitaţi să vorbiţi în apropierea copilului. Dacă aude mai bine cu o ureche, vorbiţi-i la acea ureche.

Moduri de a păstra interesul copilului dumneavoastră

Este frig. Fffrig. Iti trebuie o haina.

107Învăţarea folosirii unei limbi vorbite

Urmăriţi-vă buzele în oglindă sau urmăriţi buzele celorlalţi când vorbesc, ca să observaţi ce fel de sunete se văd pe buze. Uneori sunete diferite arată la fel pe buze. Vă veţi da seama foarte curând cât este de greu să citeşti de pe buze.

2. Alegeţi cuvinte care sunt uşor de auzit. Unele sunete sunt mai puternice decât celelalte. Cele mai puternice sunete sunt „a” ca în „mama”, „papa”, „u” ca în „bun”, sau „i” ca în „sticlă”. Aceste cuvinte sunt bune pentru început.

3. Este mai uşor de auzit un cuvânt de la începutul sau sfârşitul propoziţiei.

1. Alegeţi câteva cuvinte care sunt uşor de văzut pe buze. Unele sunete sunt mai uşor de văzut decât altele. Sunetul „b”, unde buzele se închid şi se deschid, este cel mai uşor de văzut.

Pentru a ajuta un copil să înveţe un cuvânt:

4. Pentru a îl învăţa pe copil cuvinte, va trebui să le folosiţi de sute de ori. Aşa că alegeţi cuvinte care pot fi folosite în conversatii de multe ori în fiecare zi.

Acum o sa rostogolesc

mingea.

Ba.

Ajutaţi-vă copilul să înveţe primele cuvinte

Copilul va trebui să învețe să vă urmărească buzele şi să vă asculte cu foarte mare atenţie. Aşa că cel mai este să-l învăţaţi doar câteva cuvinte odată.

Unele cuvinte arata la fel cand le citesti pe buze.

Sa jucam mingea. Da-mi

mingea !


COPILUL DUMNEAVOASTRĂ TREBUIE SĂ ŞTIE MAI MULTE FELURI DE CUVINTEPe lângă cuvintele care denumesc obiecte şi persoane, copilul trebuie să înveţe şi alte tipuri de cuvinte. Astfel, el va învăţa mai multe lucruri despre lumea din jurul lui şi, mai tâziu,va invăţa să se exprime în propoziţii. Aveţi grijă să exersaţi toate cele ce urmează:

• Numeleproprii–numele dat fiecărei persoane

Când sunteţi sigur că înţelege cuvintele pe care le folosiți, învăţaţi-vă copilul alte cuvinte care sună diferit de primele. Pe măsură ce vă învăţaţi copilul cuvinte noi, nu uitaţi să le repetaţi şi pe cele vechi.

5. Folosiţi aceleaşi cuvinte de mai multe ori în aceleaşi situaţii. Repetarea lor este necesară şi copiilor le place acest lucru.

6. Vorbiţi clar. Mişcaţi-vă buzele cu grijă dar fără să exageraţi.

Toată lumea ar trebui să folosească același cuvânt pentru orice lucru care poate avea denumiri diferite – cum ar fi „haină” sau „geacă”.

7. Faceţi o listă scurtă de cuvinte folositoare pe care vreţi să le înveţe copilul şi cereţi tuturor din familie să le folosească des. Alegeţi cuvinte care sunt uşor de văzut pe buze.

Nisa si Moshe sunt aici. Hai sa

ii salutam.

Puneti jacheta. Puneti geaca

acum.


• CuvintecareexprimăacţiuneaRrrrr...

Da, poti sa conduci scuterul

ca tata!

• Cuvintecaredescriu

• Cuvintecareexprimăsentimente

Ştiind numele „proprii”, cuvintele de „acţiune”, de „descriere” şi pentru „sentimente”, copilul va putea să le folosească, gândindu-se la lumea din jurul lui.

Atunci când copilul cunoaște sensul cuvintelor, el poate învăţa să compare, să aleagă, şi să pună lucrurile în ordine, să rezolve probleme și să descrie sentimente. A se vedea Capitolul 7 pentru mai multe informații desăre cum își dezvoltă copiii limba și gândirea.

Pari bucuroasa! Te bucuri ca il vezi pe fratele tau mai

mic?

Ai avut dreptate. Copilul

era flamand. Plange cand ii

este foame.


Cum să vă încurajaţi copilul să înceapă să folosească cuvinte

Dacă aveţi un copil care aude cu dificultate sunetele vorbirii, el poate învăţa să vă urmărească buzele pentru a primi indicii despre cum să spună cuvintele el singur. Nu uitaţi totuşi că multe sunete arată la fel pe buze.

1. Încurajaţi copiii să folosească cuvinte când se joacă. Staţi în faţa copilului, într-o lumină bună, şi arătaţi-i ceva care îl interesează, cum ar fi o jucărie preferată. Încurajați-l să urmărească cum se mișcă buzele în timp ce numiţi jucăria. Repetaţi același cuvânt de mai multe ori.

Asigurați-vă că vorbiți clar și natural. Acest lucru îl va ajuta pe copil să citească de pe buzele celorlate persoane când acestea pronunță același cuvânt.

O minge! Este mingea mea? Este o minge

frumoasa.

2. Puneţi copilul să facă la fel.

Minge.

Poti sa spui

“minge“?

3. Staţi cu copilul în faţa oglinzii, astfel încât el să poată să vadă amândouă feţele. Arătaţi-i un obiect. Spuneţi numele obiectului şi apoi puneţi-l să facă la fel.

4. Repetaţi aceşti paşi cu diferite cuvinte, mai ales cu acelea care denumesc lucruri care îl interesează pe copil în acel moment.

Copilul nu va spune cuvintele exact la fel. Nu uitaţi, el nu aude cum sună exact cuvintele. La început s-ar putea ca nici măcar să nu întelegeţi ce cuvânt spune. Dar lăudaţi-l pentru că s-a străduit şi nu vă aşteptaţi să spună cuvintele clar.

Papuc.

Asa!


Încurajaţi-vă copilul să-si exprime nevoile simple

Atunci când vrea ceva, copilul este mai doritor să înveţe un cuvânt care îl va ajuta să obţină ce doreşte.

• Oricecâteoricopilulparecăvreaceva,încurajaţi-l să ceară acel ceva folosind cuvinte.

Încurajati-vă copilul să răspundă la întrebări simple

Dacă îi adresaţi întrebări simple copilului, îl încurajaţi să vorbească. Nu uitaţi să folosiţi expresii ale feţei (să vă ridicaţi sprâncenele şi să fiţi mirat, de exemplu) şi mişcări ale corpului (să vă înclinați capul) pentru a vă ajuta copilul să-şi dea seama că formulaţi o întrebare.

• Pentruînceput,adresaţi-iîntrebăricaresolicitădoarrăspunsurile„da”sau„nu”.Când copilul dă din cap pentru „da” sau „nu”, amintiţi-i să folosească cuvântul care transmite același mesaj.

Esti ud? Nu esti ud? Spune “Nu Nina, nu“.

• Adresaţi-iîntrebărila care se poate răspunde doar cu un singur cuvânt.

Ramona, vrei? Cum se

cheama?

Lapte.

Ai gasit ceva? Ce ai gasit?

Broasca


Unde este cealalta soseta?

Puteţi să vă învăţaţi copilul întrebări, răspunzând dumneavoastră la ele pentru început. După o vreme, îşi va da seama despre ce este vorba.

• Creaţisituaţiiîncarecopilultrebuiesă ceară ceva. În acest caz sora Anei i-a dat un castron gol și a așteptat ca aceasta să ceară fasole.

Fasole?

Ajutaţi-vă copilul să fie atent la felul în care sunt rostite cuvintele

Atunci când oamenii vorbesc, ei au tendinţa de a accentua anumite cuvinte mai mult decât altele, să pronunțe unele cuvinte mai repede decât altele (ritm) şi să schimbe intensitatea mai înaltă sau mai joasă a vocii. De asemenea, ei arată ceea ce simt prin tonul vocii. Astfel de moduri diferite de vorbire adaugă sens mesajului transmis.

Ascultând tonul din vocea mamei sale și accentul ei pe cuvântul “nu”, îl va ajuta pe Manuel să știe ce vrea ea să spună.

Dacă răspunde, lăudaţi-l. Dacă nu răspunde:

• Sepoatesănuînţeleagăcuvintelepecarelefolosiţi.

• Sepoatesănuînţeleagăcăoîntrebarearenevoiederăspuns.

Pe pat. Soseta este pe pat.

Nu, Manuel!


Cum să vă ajutaţi copilul să spună lucrurile în mod diferit

Aşa cum copilul învaţă să asculte şi să fie atent la modurile diferite în care sunt spuse lucrurile, el trebuie să înveţe să vorbească în moduri diferite.

• Jucaţidiferitejocuripentrua-lîncurajasă-şiexprimesentimentele.

Buum! Cazut!

Buum! Toate au

cazut!

...puii cei mici spuneau ...

• Încurajaţi-lsăcânte.Astfelvoceavaurcaşicoborîşiîşivaschmbaritmulvorbirii.


Cum să vă ajutaţi copilul să urmeze instrucţiuni simplePe măsură ce copilul învaţă să recunoască nume de obiecte, persoane şi activităţi, el poate să înceapă să înţeleagă anumite instrucţiuni din partea dumneavoastră. Începeţi cu cele simple. Accentuaţi cuvintele pe care le ştie deja şi folosiţi gesturi pentru a face mesajul mai clar. Aveţi grijă să-i acordaţi copilului timp suficient.

La început, cereţi-i ceva legat de obiectele sau de persoanele din jur.

Mai apoi, cereţi-i ceva legat de obiecte sau persoane pe care nu le vede.

Pune-ti sandalele, Haseeb. Trebuie

sa porti sandalele cand iesi afara.

• Activităţiledezicuzisuntun bun prilej de a-l învăţa cuvinte noi. Copilul are şansa să le repete de mai multe ori.

Moduri de a vă încuraja copilul să înveţe mai multe cuvinte

Cea mai bună metodă de a vă învăţa copilul noi cuvinte este să comunicaţi cu el cât mai mult şi să-l încurajaţi să vă vorbească. Iată câteva idei de a comunica des de-a lungul zilei:

Chin, imbraca camasa.

Asta-i genunchiul tau, Manu?

Genunchiul tau?


După ce foloseşte cuvinte simple, copilul începe să îmbine cuvintele pentru a-şi exprima gândurile. La început îmbină 2 cuvinte. Apoi îmbină 3 cuvinte şi la sfârşit grupuri mai mari de cuvinte. Atunci când îmbină grupuri de cuvinte, copilul face un pas important. Acest lucru îi permite să spună mai multe despre lucrurile şi persoanele din jurul lui. Mai întâi el trebuie să învețe să înțeleagă cum fac ceilalţi oameni, şi mai apoi să înceapă să facă şi el.

• Faceţiogreşealăca să îl încurajaţi să vă corecteze.

• Omiteţidintr-uncântecsaudintr-opoezie un cuvânt pe care copilul îl ştie. Încurajaţi-l să spună cuvântul care lipseşte.

Magarul meu mananca.

Magarul meu - ?

doarme!

Ce cumperi de la piata? Un elefant?

Nu!


Înţelegerea grupurilor de cuvinte

Cum să vă ajutaţi copilul să înţeleagă grupurile de cuvinte

1. Atunci când copilul numeşte un obiect sau o persoană, dezvoltaţi ceea ce spune.

Accentuaţi grupul de cuvinte pe care doriţi să-l înveţe copilul şi repetaţi-l de mai multe ori.

2. Lăudaţi-vă copilul dacă vă daţi seama din răspuns că a înţeles. Dacă nu răspunde, repetaţi cuvintele de mai multe ori.

3. Folosiţi aceste cuvinte cât de mult posibil de-a lungul zilei. Încurajați întreaga familie să le folosească de asemenea.

În acest exemplu, părinții unesc numele unui obiect (ouă) cu un cuvânt care îl descrie (găină). Folosind un grup de cuvinte într-o propoziție completă îl poate ajuta pe copil să își concentreze atenția pe cuvinte.

Gaina !

Lasa gaina, Manop. Astazi

avem nevoie de oua de gaina.

Poti sa mai gasesti oua de gaina? Vom gati oua de gaina

la cina.

Mama spune ca a gasit 3

oua de gaina astazi!

Oua.


Pentru a vă învăţa copilul alte grupuri de cuvinte încercaţi să alăturaţi numele obiectului sau persoanei cu:

• Uncuvântcarearatăcefaceunobiect sau o persoană.

• Uncuvântcarearatăcuiaparţineobiectul.

Pestele innoata

• Uncuvântcarearatăunde se află obiectul sau persoana.

• Uncuvântcarearatăcăcineva doreşte ca ceva să aibă loc din nou.

Mai vrei fasole?

• Uncuvântcarearatăcăcevas-aterminat sau că ceva nu poate fi făcut.

Orezul s-a terminat

Maria este in leagan.

Camasa lui tata


Cum să vă ajutaţi copilul să urmeze instrucţiuni în 2 paşi

Atunci când copilul înţelege mai multe cuvinte, el poate începe să urmeze instrucţiuni mai dificile. Puteţi începe prin dezvoltarea instrucţiunilor simple pe care copilul le înţelege deja, transformându-le în instrucţiuni în 2 paşi.

Apoi, încet, faceţi instrucţiunile mai dificile.

Învățarea folosirii grupurilor de cuvintePentru ca un copil să înceapă să folosească grupuri de cuvinte singur, el trebuie mai întâi să ştie mai multe cuvinte pe care să le îmbine în diferite moduri.

Moduri de a vă încuraja copilul să îmbine cuvintele. Atunci când copilul rosteşte un singur cuvânt, încurajaţi-l să dezvolte ceea ce spune. Puteţi:

• Să-iadresaţioîntrebareşisăîlîncurajaţi să vă răspundă.

• Sădezvoltaţidumneavoastrăşisă-lîncurajaţi să facă la fel.

Impinge !

Spune “mai impinge“.

Vrei sa imping in sus?

Poti spune ‘impinge in sus’?

Chin, poti sa golesti cosul si sa il aduci

inapoi?

Ridica fasolele si punele in cos.


Iată câteva alte idei de a vă încuraja copilul să folosească grupuri de cuvinte:

• Întrebaţicopiluldespreceeaceface.

• Cereţi-icopiluluisătransmitămaideparte un mesaj simplu.

Cheama-l pe tata la masa

• Cândcopilulareoproblemă,cereţi-isăvăspună cum să o rezolve.

Greu.Cosul e prea greu?

Ce sa facem?

• Încercaţisăspuneţipoveştiîmpreună.Când copilul a auzit şi a văzut o poveste de multe ori, el poate să povestească singur părţi din ea.

...si fermierul —

— a cazut in rau!

Miroase bine! Ce e in vas?


• Încurajaţi-lsăjoacediferiteroluri.

O sa fii mama acum. Ce face

mama?Mama

gateste.

• Lăudaţi-lcândîmbinăcuvintele.Folosindpropoziţiicomplete,dezvoltaţiceeace spune el. Vorbiţi-i în propoziţii complete. Dar nu vă aşteptati să folosească şi el deja propoziţii complete.

Sa nu ma opresc din cantat? Bine hai sa

mai cantam.Nu opri

Cateodata ma infurii pentru ceea ce faci, Li

Ming...

...dar te iubesc foarte

mult.

• Spuneţi-iideilesausentimenteledumneavoastrăcândvăjucaţiîmpreună.

Exersaţi limba vorbită. Nu uitaţi, este important pentru copilul dumneavoastră să vorbească o limbă pe care o puteți folosi cu toţii.

121

Este important pentru copiii surzi sau cu deficienţe de auz să dezvolte bune abilităţi sociale. Capacitatea lor de a se înţelege cu ceilalţi îi va ajuta să fie mai puțin izolaţi.

La fel ca şi copiii auzitori, copiii surzi trebuie să dezvolte abilităţi sociale privind şi interacţionând cu oamenii din jurul lor. Aceasta îi ajută să înveţe să facă anumite lucruri cum ar fi să trateze oamenii mai în vârstă cu respect, să ceară permisiunea atunci când vor să folosească un obiect care nu le aparţine sau să îşi aştepte rândul pentru a participa la o activitate.

Abilităţi sociale

Capitolul 10

Atunci când oamenii se înţeleg între ei, înseamnă că au „abilităţi sociale” bune. Oamenii îşi dezvoltă abilităţile sociale pe măsură ce relaţionează unii cu ceilalţi, învaţă despre ei înşişi şi iau în considerare sentimentele celorlalţi.

Este foarte important ca toată lumea să aibă aceste abilităţi sociale bune. Pentru a face parte dintr-un grup – fie el familie, grup de prieteni sau chiar colegi de clasă la şcoală – este necesară prezenţa abilităţilor sociale.

Abilităţile sociale sunt mai mult decât bune maniere. Abilitățile sociale bune permit oamenilor:

• să acorde şi să primească atenţie, afecţiune sau ajutor.

• să își exprime nevoi, sentimente şi drepturi într-un mod acceptabil.

• să comunice eficient.

Abilităţile sociale vor ajuta copilul să îşi facă prieteni şi să relaţionaze cu ceilalţi membru ai comunităţii.

122 Abilităţi sociAle

Cum învaţă copiii abilităţile sociale Nu ne naştem cu aceste abilităţi sociale. Începem să le învățăm de când suntem mici, din momentul în care devenim conştienţi de existenţa altor persoane. Ca şi copii sau adulţi, continuăm să învăţăm şi să folosim aceste abilităţi pe parcursul vieţii.

La început, aceste abilităţi sociale sunt foarte simple. Un copil învaţă să răspundă zâmbetului mamei sale sau un copil învață să își aștepte rândul atunci când se joacă. Dar pe măsură ce copilul creşte, el are nevoie de abilităţi sociale mult mai dezvoltate pentru a se înţelege cu ceilalţi.

La vârsta de 2 ani• întreabă atunci când

are nevoie de ajutor

• se joacă alături de alţi copii

• îl imită pe îngrijitor

La vârsta de 5 ani• înţelege regulile şi ideile de

bine şi rău

• exprimă foarte multe sentimente

• se joacă cu alţi copii

La vârsta de 3 ani:• îi place să ajute prin

casă

• îi place să fie lăudat atunci când îndeplineşte sarcini uşoare

• este conştient de sentimentele oamenilor

Comportamentul „corect” al unui copil depinde de vârsta sa. Dacă aşteptaţi mai mult decât poate copilul să facă, atunci amândoi veţi fi nemulţumiţi. Dar dacă aşteptaţi prea puţin de la copilul dumneavoastră, atunci el nu va învăţa noi abilităţi. Pentru mai multe informații despre perioada în care copiii învață noi abilități social, a se vedea schemele de dezvoltare ale copilului începând de la pagina 129.

Încercaţi să fiţi conştienţi de atitudinea dumneavoastră faţă de abilităţile copilului. Vă aşteptaţi să facă mai puţin decât este de fapt capabil?

123Abilităţi sociAle

AcAsă

Copiii deprind abilităţile sociale mai întâi privind cum se poartă membrii famliei unii cu ceilalţi. Copiii copiază ce fac alţi oameni, ce spun în momentul în care interacţionează.

JoAcA cu Alţi copii

Pe măsură ce se joacă, copiii urmează instrucțiuni, cooperează, se joacă pe rând şi împărtăşesc. Joaca îi ajută pe copii să îşi înţeleagă propriile emoţii, să se simtă mândri de ceea ce fac, şi să își dezvolte un simţ al personalităţii.

copiii învAţă Abilităţle sociAle în mAi mulţi pAşi

La fel fel ca şi în cazul altor procese de dezvoltare, copilul învaţă abilităţile sociale în mai mulţi paşi. Pentru a își dezvolta abilităţile sociale, un copil trebuie să fie conştient de sentimentele celorlalţi oameni. De asemenea, trebuie să învețe cum să împartă şi cum să coopereze cu ceilalți oameni.

La început, el se joacă alături de ceilalţi copii. Aceasta înseamnă că îi place să fie aproape de ei în timp ce se joacă, dar de fapt nu se joacă cu ei.

Apoi învaţă să se joace cu ceilalţi. Învaţă să împartă

jucării şi să joace jocuri în care toată lumea trebuie să colaboreze.

Pe măsură ce cresc, copiii simt nevoia să înţeleagă regulile şi să fie capabili să îşi controleze comportamentul.

Cu toate ca Callam vrea dulciuri, a invatat ca nu trebuie sa le ia din mana altui copil.

Te rog ia niste supa,

Haseeb.

Pot sa iau si eu, te

rog!

Eu dupa?


Unui copil cu deficienţe de auz îi este mult mai greu să înveţe cum să se poate cu alţi oameni. El nu înţelege comportamentul pe care îl vede şi motivele pentru care oamenii se poartă într-un anume fel.

Aceasta se întâmplă în special atunci când un copil surd şi părinţii săi nu pot comunica bine unii cu alţii. Atunci când nu se comportă cum trebuie, poate fi dificil de explicat copilului surd cum ar trebui să o facă. Astfel, poate deveni un copil frustrat şi va greşi probabil mai mult. Un copil care nu se comportă corect de mai multe ori poate fi lăsat pe dinafară.

Un copil surd are nevoie de mai mult ajutor pentru a învăţa cum să comunice, să coopereze cu ceilalţi şi să îşi controleze comportamentul.

Surditatea face ca abilităţile sociale să fie învăţate mai greuCopiii auzitori învaţă mult mai multe lucruri despre lumea care îi înconjoară. Multe dintre abilităţile sociale pe care le învaţă nu le sunt predate direct, ci se dezvoltă pe masură ce ei ascultă alţi oameni vorbind. Copiii surzi pierd foarte multe dintre aceste informaţii.

Ramani vrea o banană dar nu înţelege că mama sa trebuie mai întâi să plătească pentru ea.

în cAdrul comunităţii

În afara casei şi familiei apropiate, copiii văd cum copiii mai mari şi adulți vorbesc, se joacă şi lucrează împreună. Astfel ei învaţă modalităţi de a relaţiona cu alţi oameni din afara familiei. Iar în lumea mult mai vastă care li se deschide, copiii învaţă să practice diferite răspunsuri la situaţii şi diferite modalităţi de a face diverse lucruri. Ei deprind abilităţi sociale pe măsură ce îşi descoperă propriile forţe şi slăbiciuni.

Ma bucur ca ma ajuti sa curat fasolele de daunatori. Domnule Lopes,

care gandaci sunt cei rai?

Ramani! Pune la loc, nu este a ta!

Oh, e in regula. Poate sa o ia.

Nu, ar trebui sa stie.


Cum să vă ocupaţi de comportamentul copiluluiSurditatea nu provoacă un comportament greşit, cu toate că poate părea aşa. Un copil cu deficienţe de auz comunică în principal prin comportamentul său – la fel ca un copil auzitor ale cărui abilităţi sociale nu s-au dezvoltat încă.

Părinţii trebuie să acorde o atenţie deosebită felului în care se comportă un copil surd sau cu deficienţe de auz. Este nevoie de răbdare pentru a înţelege ce încearcă să vă comunice copilul prin comportamentul său şi să învăţaţi cum trebuie să comunicaţi aşteptările dumneavoastră.

Copiii auzitori învaţă să se comporte corect mult mai uşor și la o vârstă fragedă decât copiii cu deficienţe de auz. Copiii au perioade în care spun „Nu” la tot ceea ce părinţii îi roagă să facă. Aceste comportamente pot fi foarte frustrante pentru familia unui copil, dar ele sunt normale şi dispar de obicei atunci când copilul învaţă să se auto-controleze.

Este mult mai dificil pentru un copil cu deficienţe de auz să se auto-controleze. Atunci când oamenii nu pot comunica cu copiii surzi, aceştia devin frustraţi, supăraţi sau nervoşi. Ei nu pot înţelege de ce trebuie să facă anumite lucruri sau ce se întâmplă în jurul lor.

Aaaah!

Din moment ce Paulo are deficienţe de auz, el este surprins în momentul în care bunica sa îi spune că trebuie să plece acasă. La fel ca Paulo, copiii surzi au parte de surpize mereu.

Învăţaţi să recunoaşteţi semnalele care vă spun că se anunţă un comportament problemă.

Dacă Paulo ar fi putut auzi, ar fi auzit-o pe mama şi pe bunica sa vorbind şi ar fi ştiut că ele se pregăteau să plece în curând.

Astfel, ar fi fost pregătit pentru ceea ce avea să se întâmple.

Paulo, trebuie sa mergem acasa chiar

acum

Paulo arata surprins si

nefericit. Ar putea sa se

apuce de tipat si plans.


Anumite probleme de comportament pot fi evitate dacă înţelegeţi cauza acestor probleme. Se poate ca acest copil:

• să aibă nevoie de atenţie. Se poate să fi învăţat că primeşte mai multă atenţie dacă se comportă urât.

• să fie obositsă îi fie foame sai să îi fie frică de ceva.

• să nu înţeleagă ce vreţi. Sau poate doreşte ceva dar nu este capabil să comunice astfel încât să puteţi înţelege.

• să fi fostderanjat sau tratat urât de către alt copil sau adult.

• să copieze comportamentul unui alt copil.

• să nu fie capabil să ajungă la înălţimea aşteptărilor. Sau poate încearcă să reziste limitelor pe care le-aţi impus, sau vă arată că nu vrea să facă ce doriţi dumneavoastră.

Chiar dacă dumneavoastră înţelegeţi de ce este supărat copilul dumneavoastră, vor exista momente în care se va supăra indiferent de ce veţi face. Dar dacă vedeţi comportamentul unui copil ca şi modalitate a sa de comunicare, veţi putea să vă ocupaţi de nevoia copilului înainte ca aceasta să devină o problemă.

cum se stAbilesc limitele

Chiar şi atunci când copilul se comportă frumos, există momente în care trebuie să îi spuneţi copilului „Nu” şi să stabiliţi o serie de limite referitor la comportamentul său. Aceast lucru se poate întâmpla pentru ca el să fie în siguranţă sau pentru că nu se comportă frumos sau pentru că vrea să facă ceva ce nu îi dați voie. Copiii de vârste diferite trebuie să aibă limite diferite. Limitele pe care le stabiliţi se vor schimba pe măsură ce copilul creşte şi învaţă cât mai multe despre lumea în care trăieşte.

Pentru că are deficienţe de auz, uneori copilul dumneavoatră nu înţelege ce vreţi de la el. Când îi spuneţi „Nu” sau îi spuneţi copilului ceea ce vreți ca el să facă, se poate să nu aveţi abilităţi de comunicare suficiente pentru a îl face să înţeleagă. Se poate să credeţi că vă ignoră sau că nu se comportă frumos când, de fapt, el nu înţelege ce vreţi sau nu vreţi să facă.

???

încercAţi să preveniţi problemele încă de lA începutAtunci când copilul dumneavoastră nu se comportă frumos, întrebaţi-vă „Ce încearcă să îmi spună copilul meu?”, „De ce are nevoie?”. Reţineţi faptul că modul în care copilul se comportă este una din modalităţile în care acesta comunică cu dumneavoastră. Deoarece nu poate comunica nici prin cuvinte şi nici prin semne, el adesea încearcă să vă transmită ceva prin comportamentul său.

Anita nu intelege ce ii spune tatal ei.


Când vreţi să impuneţi o limită în comportamentul copilului sau să schimbaţi ceea ce face copilul:

1. Spuneţi-i. Înainte să îi spuneţi „Nu”, gândiţi-vă bine. Când spuneţi „Nu” trebuie să fiţi fermi. Dacă îl lăsaţi să vă facă să vă răzgândiţi prin comportamentul său greşit, atunci el va învăţa să se poarte urât pentru a obţine ceea ce doreşte.

2. Arătaţi-i ce vreţi să spuneţi.

Odată ce îi spuneţi că nu poate face un lucru sau avea un lucru, nu trebuie să vă răzgândiţi doar ca să îl faceţi să se oprească din plâns.

3. Folosiţi desene pentru a face cererea mai clară

4. Ajutaţi-l să facă ceea ce îi cereţi.

Dacă un copil surd are probleme în a înţelege ceea ce îi cereţi, arătaţi-i prin fapte ce vreţi să spuneţi.

Desenele sunt în special de ajutor pentru lucrurile care sunt foarte greu de comunicat – cum ar fi felul în care acţiunile copilului îi afectează pe alţii.

Sunil, acestia sunt ochelarii lui tata. Ei nu sunt pentru joaca!

Trebuie sa acoperi putul, altfel cineva

ar putea cadea in el.

Nu, trebuie sa stai aici.


modAlităţi de A diriJA un comportAment cAre nu este corect

Familiile cu copii surzi se pot confrunta cu probleme de comportament pe care nu ştiu cum să le rezolve. Uneori folosesc soluţii care funcţionează pe moment – chiar dacă acestea nu îl ajută pe copil să îşi formeze un comportament frumos. În continuare este prezentată o listă cu lucruri care nu funcţionează aşa cum trebuie:

• Folosirea comenzilor fără a explica motivele şi ceea ce vreţi să spuneţi. Aceasta îl împiedică pe copil să ia decizii bune de unul singur.

• Pedepsirea unui copil surd mai mult decât pe altul. Abuzul fizic poate face ca un copil să devină depresiv sau violent.

• Acceptarea comportamentului greşit a unui copil cu deficienţe de auz să continue fără a fi corectat. Aceasta îl poate face să devină mai izolat din punct de vedere social.

• Reţinerea unui copil cu deficienţe de auz acasă mai mult decât pe alţi copii. Aceasta împiedică dezvoltarea socială a copilului.

În timp ce aceste metode pot funcţiona pe moment, acestea nu îl vor ajuta pe copil să înveţe cum să se comporte sau cum să interacţioneze cu ceilalţi oameni.

Toţi părinţii îşi doresc ca copiii lor să se comporte frumos, să crească şi să fie acceptaţi de către membrii comunităţii. Pentru ca acesta să îşi dezvolte auto-controlul, auto-controlul părintelui trebuie să reprezinte un model. Arătaţi-i copilului tipul de comportament care face din oricine o persoană bună.

Cum să vă ajutaţi copilul să se calmeze atunci când se comportă urât

Atunci când copilul se comportă urât, luaţi-l într-un loc separat şi faceţi-l să stea liniştit 5 minute (mai puţin chiar pentru un copil foarte mic). Dacă încearcă să plece până la expirarea timpului, puneţi-l să stea din nou. Nu îl lăsaţi singur. Puteţi proceda astfel pentru a îi oferi şansa copilului să se gândească la comportamentul său şi la cum îl poate îmbunătăţi. Aceste „pauze” vă oferă şi dumneavoastră posiblitatea să vă calmaţi atunci când sunteţi frustraţi şi supăraţi.


• Nu îi răspundeţi la ţipete şi la lovituri, dar nu îl lăsaţi complet singur. Comportamentul său poate să îl sperie şi are nevoie de dumneavoastră alături pentru a se simţi în siguranţă.

• Nu îi trageţi nicio palmă la fund, nu îl pişcaţi şi nu ţipaţi la el. Toate acestea nu vor face decât ca lucrurile să se înrăutăţească. Dar nu îl lăsaţi să vă lovească. Puteţi să îl ţineţi, dar numai pentru a îl împiedica să se rănească, să vă rănească pe dumneavoastră sau să strice lucruri.

• Încercaţi să îl distrageţi în timpul unei crize. De exemplu, dacă ţipă pentru că i-aţi luat ceva din mână, puteţi încerca să îi oferiţi alt lucru pe care îl doreşte sau arătaţi-i ceva neobişnuit. Acest lucru se poate aplica mai bine la copiii foarte mici.

Înainte de a îl pune să stea cuminte pentru câteva minute, ţineţi-l bine şi explicaţi-i cum doriţi să se comporte. Atunci când s-a calmat, comunicaţi cu el şi explicaţi-i de ce a avut nevoie de această „pauză” şi felul în care comportamentul său îi afectează pe ceilalţi. Amintiţi-i mereu că vă place de el, dar nu vă place felul în care s-a comportat. Încurajaţi-l să vorbească sau să facă semne legat de ceea ce s-a întâmplat şi de cum trebuia să reacţioneze. Ajutaţi-l să înţeleagă de ce a avut nevoie de această „pauză”.

Ce trebuie să faceţi dacă copilul are un acces de furie La fel cum se întâmplă şi cu mulţi alţi copii, furia copilului dumneavoastră se

poate transforma într-un „acces de furie”. Un acces de furie apare atunci când un copil îşi pierde complet controlul şi țipă, dă din picioare, loveşte şi plânge. Copiii care nu pot comunica uşor sunt cei care prezintă de obicei astfel de crize, şi poate fi dificil să fie calmaţi.

Este foarte important ca dumneavoastră să rămâneţi cât de calm puteţi. Gândiţi-vă 1 minut la ce trebuie să faceţi. Iată câteva modalităţi utile de a ieşi dintr-o astfel de situaţie:

• Odată ce şi-a pierdut controlul, nu încercaţi să îi mai explicaţi nimic. Nu este momentul pentru o discuţie.

Omar, nu e bine sa il lovesti pe tatal tau. Hai sa ne gandim la alta cale de ai spune ca esti suparat.

Daca puteti indepartati copilul de locul unde are accesul de furie.


Atunci când copilul se comportă urât sau are un acces de furie în publicDacă un copil se comportă urât în public, scoateţi-l din grupul respectiv. Încercaţi să vă comportaţi cu clam şi fără să vă enervaţi. Scoateţi copilul din magazin, din super market sau de oriunde se petrece evenimentul respectiv. Dacă puteţi, găsiţi un loc liniştit în care să se calmeze. Dacă este necesar, puneţi pe cineva să stea cu el până ce terminaţi ce aveţi de făcut.

Poate părea mai simplu să ţineţi copilul acasă decât să vă faceţi griji despre comportamentul acestuia în public. Dar este important ca toţi copiii să înveţe să se comporte în public şi cum să facă parte din societate.

Dacă acest acces de furie se manifestă ca răspuns la o limită pe care aţi stabilit¬-o, nu permiteţi schimbarea limitei datorită comportamentului copilului. Dacă cedaţi datorită comportamentului copilului, el va învăţa că poate obţine ceea ce vrea dacă are un acces de furie.

ACţiunile noAstre sunt puternice puncte de reFerinţăCa în fiecare familie, este foarte important pentru o familie care are un copil surd să stabilească un bun exemplu. Familia trebuie să se comporte aşa cum își doreşte ca şi copilul lor să se comporte şi să îşi încurajeze copilul explicându-i ce fel de comportament îşi doresc. Dar nu este uşor să stabiliți un exemplu bun şi, în același timp, să vă încurajaţi copiii să se poarte frumos.

Creşterea copiilor mici poate fi adesea frustrantă. Şi atunci când şi comunicarea este dificilă, este și mai dificil să învăţaţi un copil cum să se comporte. Deoarece

comunicarea cu copiii surzi este mai dificilă, părinţii şi alţi îngrijitori pot deveni frustraţi şi pot începe să îi lovească sau să îi scuture mai mult decât pe copii auzitori. A se vedea Capitolul 7 pentru mai multe informaţii legate de părinţi şi îngrijitori.

Poate fi dificil pentru unele persoane să își schimbe felul în care își educă copiii. Majoritatea oamneilor îşi educă copiii exact în acelaşi fel în are au fost şi ei educaţi ca şi copii. Dar când avem de-a face cu propriile frustrări fără să devenim violenţi, transmitem copiilor noștri un mesaj puternic conform căruia şi ei la rândul lor îşi pot stăpâni frustrările fără a fi violenţi. Iată o poveste despre un

grup de părinţi care s-au străduit să schimbe modul în care își educat copiii.

Nu, Oscar!


Un grup de părinţi din Mexic au găsit o altă cale de a-şi educa copii

În Oaxaca, Mexic, a fost iniţiat de către un asitent social şi un profesor un program preşcolar pentru copiii surzi. În fiecare zi, părinţii veneau la şcoală împreună cu copiii. Părinţii participau la activităţi împreună cu copiii lor şi se suţineau reciproc.

După un timp, părinţii au început să observe cât de des îşi loveau sau îşi scuturau copiii surzi. Au discutat despre aceasta cu asistentul social şi au hotărât că trebuie să găsească o altă cale de a îşi educa copiii. Asistentul social a explicat ideea de „pauză”: scoaterea copilului din situaţia problemă punându-l să stea cuminte câteva minute.

Părinţii au decis că i-ar ajuta să nu îşi mai lovească copiii dacă s-ar amenda cu câţiva pesos de fiecare dată când îşi loveau sau scuturau copiii. Au pus o cutie goală pe un raft în care să pună banii. La început, aproape fiecare părinte punea bani în cutie în fiecare zi. Dar aceste amenzi i-au ajutat să se controleze şi să se gândească înainte de a-şi lovi sau scutura copiii.

Pe măsură ce au încercat noi metode şi şi-au îmbunătăţit abilităţile de comunicare, au observat că copiii lor se comportă mult mai frumos. La început, nu părea deloc uşor să schimbe modul în care şi-au educat copiii, dar acum nu îi mai lovesc sau scutură aproape niciodată.

Hugo facea asa. Il loveam des, dar nu puteam explica de ce e gresit. Eram si suparata si trista

in acelasi timp.

Maria totdeauna ia lucruri de la sora ei. O

lasa pentru ca e mica. Dar creste si ar trebui sa stie.

Este mai bine pe masura ce

invatam sa comunicam. Dar ia mult

timp sa invatam! Ma straduiesc sa nu ma infurii.


Fatuma spune ca sunt de mare ajutor pentru mama. Pot sa aduc si lemne pentru bunica.

Cum să încurajaţi dezvoltarea socială a copiluluiEste bine pentru copil să cunoască adulţi surzi sau cu deficienţe de auz.

Acest lucru îi ajută să înveţe că adulții surzi pot totuşi fi persoane de succes şi îl va ajuta să îşi câştige încrederea şi stima de sine. Dacă îi vede cooperând, punând întrebări, răspunzând şi exprimând o serie de sentimente, atunci va învăţa regulile sociale şi îşi va dezvolta abilităţile sociale.

Încurajaţi-vă copilul să devină responsabil şi independent.

Ajutaţi-l să conştientizeze faptul că abilităţile pe care deja le are sunt folositoare pentru comunitate. Încurajaţi-l să îşi dezvolte mai mult aceste abilităţi.

AJutAţi-vă copilul să comunice despre sentimentele sAleUn copil care nu poate vorbi despre sentimentele sale nu are altă şansă decât să le exteriorizeze. Astfel, poate lovi, ţipa, lovi cu piciorul atunci când se simte frustrat sau supărat pentru că nu are altă modaliate de a-şi exprima aceste sentimente. Dacă este adesea frustrat, nepoliticos sau nervos, el trebuie ajutat să îşi exprime sentimentele în alt mod.

Bine, Kofi. Ai facut-o

singur!

Dintotdeauna am vrut sa fiu ca sora

mea mai mare.Si eu !!

Cati frati si surori ai?


Căutaţi oportunităţi pentru a vă învăţa semne şi cuvinte pe copil în scopul de a exprima emoţii puternice. Aceasta îl va ajuta să-şi cunoască şi să îşi înţeleagă emoţiile. Atunci când o va face îi va fi mai uşor să vorbească despre emoţiile sale decât să le exteriorizeze.

recompensAţi comportAmentul Frumos

Când un copil se poartă frumos, atunci el este tratat frumos de către oamenii din jurul său. Când copilul dumneavoastră se poartă frumos, lăudaţi-l. Un copil îşi doreşte dragostea şi aprobarea părinţilor şi a celorlalţi, şi astfel va repeta comportamentul care îi aduce laude şi atenţie. Câteva comentarii pe parcursul zilei, sau o îmbrăţişare, îl vor încuraja să se comporte frumos.

Învăţarea unui copil surd să se comporte frumos cere foarte multă răbdare şi muncă. Dar odată ce începe să îşi dezvolte abilităţile sociale şi să se comporte frumos, îi va fi mult mai uşor să îşi facă prieteni, să se integreze în comunitate şi în cele din urmă să meargă la şcoală.

• Lăudaţi copilul atunci când face ceva bine

• Răsplătiți mai degrabă un comportament frumos decât unul urât, zâmbiţi copilului sau mângâiaţi-l atunci când vă place cum se comportă.

Barbatii aceia sunt foarte suparati,

Moshe. Cateodata si tu esti suparat. Ca atunci cand

Aminata ti-a stricat jucaria.

Mama o încurajează pe Sisi când aceasta încearcă să își spele hainele

Bravo, Sisi!


Un copil continuă adesea să afişeze un comportament problemă deoarece i s-a arătat că poate astfel obţine ceea ce vrea. De exemplu, un părinte care refuză să îi acorde atenţie copilului atunci când acesta se comportă frumos şi oferă atenţia dorită de copil atunci când acesta începe să ţipe, înseamnă încurajarea unui comportament urât.

Însă, dacă îi oferiţi atenţie copilului atunci când se comportă frumos şi refuzaţi să îi oferiţi atenţie atunci când se comportă urât, copilul nu primeşte ceea ce vrea. Aceasta înseamnă încurajarea unui comportament frumos.

Kwame a fost lasat sa se joace singur. El incearca sa o faca pe mama lui sa vina sa se joace cu el.

Cand ea nu vine, Kwame incepe sa tipe. Mama lui vine sa vada ce s-a intamplat.

Acum Kwame are intreaga ei atentie.

înseamnă încurajarea unui comportment urât

un părinte care refuză să îi acorde atenţie copilului atunci când acesta se comportă frumos

şi oferind atenţia dorită de copil atunci când acesta începe să ţipă

Ma!

Waaa!Aaah!

Kwame! Nu mai fa asta!

Ce este, Kwame? Shhh. Mama este

aici.

şi refuzaţi să îi ofeiţi atenţie atunci când se comportă urât

dacă îi oferiţi atenţie copilului atunci când se comportă frumos

Aceasta înseamnă încurajarea unui comportament frumos.

O ajuti pe mama sa gateasca?

Waaa!Aaah!

Ce baiat cuminte!


FAceţi schimbările să pAră mAi uşoAre

Tranziţiile (schimbările de la o activitae la alta) pot părea dificile pentru mulţi copii mici. Se pot supăra atunci când merg de la o casă la alta, sau atunci când trebuie să se oprească din joacă pentru a face o baie. Însă ei trebuie să se obişnuiască cu rutina zilnică. Până când învaţă să se aştepte la o serie de activităţi zilnice şi să fie de acord cu acestea, este probabil ca ei să se împotrivească rutinelor zilnice. Și atunci când se obişnuiesc cu o rutină, chiar şi schimbările mici îi fac să se simtă nesiguri.

Este mai uşor pentru copii să accepte schimbări atunci când ştiu la ce să se aştepte. Desenele vă pot ajuta uneori să comunicaţi referitor la aceste tranziții. De exemplu, dacă copilul dumneavoastră se joacă şi este timpul să facă baie, îi puteţi arăta o fotografie cu el făcând baie. Dacă discutaţi cu el ceea ce fotografia încearcă să transmită, îi oferiţi astfel şansa să se pregătească pentru respectiva schimbare şi astfel tranziţia va fi mai uşoară pentru ambele părţi.

Pentru a ieşi în public mai plăcute, vă poate fi de ajutor dacă îi explicaţi din timp unde trebuie să mergeţi. De exemplu, arătaţi-i coşul pentru ca el să înţeleagă că mergeţi la piață.

Reţineţi - orice schimbare se va realiza mult mai uşor pe măsură ce copilul creşte.

învăţAţi-vă copilul ce înseAmnă „de ce” Este mai uşor să determinaţi un copil să facă ceea ce vreţi dacă îi spuneţi şi „de ce” trebuie să o facă. Dar pentru că tinerii cu deficienţe de auz poate nu cunosc suficiente semne sau cuvinte pentru a înţelege „de ce”, părinţilor li se pare adesea mult mai uşor să le spună doar ce să facă. Însă dacă ei nu înţeleg de ce trebuie să facă ceva, ei se pot simţi frustraţi.

Hoa ar merge poate mai repede dacă tatăl său i-ar putea explica că trebuie să ajungă acasă la cină.

Hoa, am spus sa nu te mai joci si sa te grabesti!

Julio, este vremea baii. Incalzesc

apa acum.


oricine poAte AJutA un copil surd să îşi dezvolte Abilităţile sociAle

Copiii surzi pot învăţa şi exersa abilităţile sociale cel mai bine atunci când fac parte dintr-o comunitate căreia îi pasă de nevoile lor, dar şi atunci când merg la şcoală. Atunci când copiii interacţionează şi îşi petrec timpul în cadrul unui grup social dinafara familei, ei fac un pas foarte mare în dezvoltarea abilităţilor lor sociale.

Unele comunităţi au centre de îngrijire pentru preşcolari, unde grupuri de copii se joacă şi învaţă împreună. Copiii înţeleg că aşteptările sunt diferite în cadrul unui grup. Ei învaţă să împărtăşească, să se joace pe rând, să se gândească la sentimentele celorlalţi.AJUTAŢI COPILUL SURD Să ÎNVEŢE DESPRE LUMEA CARE ÎL ÎNCONJOARĂ

Este important pentru copiii surzi sau pentru cei cu deficienţe de auz să participe la evenimentele organizate în cadrul comunităţii, la activităţile zilnice şi să discute despre acestea împreună cu familia şi prietenii. Părinţii, fraţii şi surorile îl pot ajuta pe copilul surd scoţându-l din casă foarte mult şi ducându-l în locuri publice sau să viziteze rude şi prieteni. Puteţi folosi orice ocazie pentru a învăţa copilul despre cum funcţionează lucrurile în cadrul unei comunități.

învăţAţi-vă copilul să iA decizii

Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care un copil trebuie să îl înveţe este să ia decizii bune. Dacă dumneavoastră sau altcineva îi spuneţi copilului ce să facă mereu, atunci el nu va învăţa niciodată sa ia decizii bune.

Dacă este capabil să ia decizii bune, atunci el poate să capete încredere în sine. Având încredere în sine, va participa intens la activităţile din comunitatea sa şi va avea o viaţă mai bună. Atunci când puteţi, încurajaţi-vă copilul să facă alegeri simple în legătură cu lucrurile care îl afectează. De exemplu, uneori, copilul poate hotărî singur ce să mănânce sau să bea, cu ce să se îmbrace, când să doarmă sau să aleagă ce să facă.

Dacă un copil surd vrea să ia o decizie, dar nu vă poate spune ce doreşte sau ce îi place, încercaţi să îi puneţi întrebări pentru a îl ajuta să comunice ceea ce ar vrea să facă.

Sa vedem daca Pu Yi intelege ca poate sa aleaga ori o chifla

rotunda ori una lunga.


Luaţi-l cu dumneavoastră atunci când vă duceţi după apă, să adunaţi lemne sau când vă duceţi la magazine, la şcoală, la biserică, la festivaluri sau la întrunirile sau evenimentele din cadrul comunităţii. Pe parcurs, încercaţi să observaţi ce pot învăța copiii auzitori prin ascultare. Încercaţi să îi explicaţi aceste lucruri copilului dumneavoastră, folosind semne sau cuvinte pe care le înţelegeţi amândoi.

Privindu-i pe alţii, copiii pot învăţa foarte multe lucruri despre lumea care îi înconjoară. Ei pot învăţa lucruri cum ar fi: cine creşte legumele pe care ei le mănâncă, sau cum cumpără şi vând oamenii la piaţă.

De banii astia poti avea doua.

AJutAţi-vă copilul să îsi FAcă prieteniPe măsură ce copiii încep să se joace din ce în ce mai mult împreună, comunicarea şi abilitatea de a se înţelege cu ceilalţi devin din ce în ce mai importante. Mulţi dintre copiii surzi sunt izolaţi şi singuri. Aceasta se întâmplă în mare parte pentru că ei

nu au deprins suficiente abilităţi sociale pentru a stabili prietenii. De asemenea, aceasta se întâmplă şi pentru că auzitorii nu ştiu cum să îi integreze în cercul lor.

Sora şi fratele lui Simon joacă un joc numit „La magazin” pentru a îl ajuta să înţeleagă cum se comportă lumea în magazine şi cum sunt furnizate lucrurile.

Pentru ca Rina nu poate auzi

bine, hai sa jucam un joc

unde auzul nu conteaza!

Am putea folosi semne in locul

cuvintelor.

Adesea copiii inventează jocuri pentru a se „preface”. Dacă includ în grupul lor un copil surd, îl vor ajuta pe acesta din urmă să înţeleagă la ce trebuie să se aştepte în situaţiile noi şi cum trebuie să se comporte.


Pentru a îl ajuta pe copilul dumneavoastră să îşi facă prieteni şi să se joace cu alţi copii, ajutați-l să conştientizeze sentimentele celorlalţi, să înveţe să împărtăşească şi să coopereze, şi să înţeleagă o serie de reguli.

Unii copii se pot simţi frustraţi atunci când încearcă să se joace cu un copil care nu înţelege regulile jocului lor. Ar putea să elimine copilul surd din joc. Puteţi astfel să arătaţi copiilor auzitori modalităţi de joacă care nu au nevoie de cuvinte. Îi puteţi explica copilului dumneavoastră regulile şi îi puteți arăta cum să se joace.

Rina este asa puternica! O vreau in echipa mea tura

viitoare.

„Abilităţile sociale” ale comunităţiiDeși învățarea abilităților sociale la copii este foarte importantă, nu este și suficientă. Copiii deprind abilităţile sociale nu numai din ceea ce îi învăţăm noi sau din felul cum îi tratăm, dar şi din felul în care ei văd cum se tratează oamenii unii pe ceilalţi în cadrul comunităţii lor.

Trebuie să urmăm noi înşine aceste sfaturi şi să devenim un exemplu prin acţiunile noastre! Dacă copilul ne vede ignorându-i sau respingându-i pe cei care au alte abilităţi faţă de noi, sau pe cei care arată diferit sau sunt săraci, atunci vor învăţa o lecţie foarte diferită de ceea ce ne dorim noi să îi învăţăm.

Dacă vren ca copilul nostru să înveţe să se respecte atât pe sine cât şi pe ceilalţi, el trebuie să ne vadă pe noi că punem aceste valori în practică. Noi înşine trebuie să arătăm respect pentru oamenii consideraţi diferiţi. Fiecare dintre noi trebuie să se străduiască să participe la construirea unei comunități

care să primească şi să susţină toţi oamenii şi care să pună accentul pe valorile importante pentru noi.

Atunci când suntem respectuoşi cu ceilalţi, copiii învaţă că astfel trebuie să se comporte oamenii unii cu ceilalţi.

Când îi învăţăm pe copiii auzitori să se împrietenească cu un copil surd, şi să îi respecte pe cei care sunt diferiţi, îi ajutăm să înţeleagă că se pune un mare preţ pe compasiune. Îi învăţăm că ajutorul acordat celorlalţi este responsabilitatea tuturor. Când îi învăţăm pe copii să se joace împreună

în cadrul unui grup, îi ajutăm să înţeleagă că solidaritate şi cooperarea sunt foarte importante.

139

Capitolul 11Lucrând împreună pentru a-i ajuta

pe copiii surzi

Există multe feluri în care comunităţile pot colabora pentru a schimba ceva pentru copiii surzi. Pot face dintr-o comunitate un loc mai bun pentru copiii surzi prin creşterea nivelului de conștientizare despre nevoile şi capacităţile copiilor surzi sau care au deficienţe de auz. Comunităţile pot sprijini familiile cu copii cu deficienţe de auz şi pot face posibil ca acești copiii surzi să primească o educaţie.

Ce este comunitatea voastră ?Principala comunitate pe care majoritatea oamenilor şi-o însuşesc este cea a propriei vecinătăți sau a zonei în care locuiesc. Dar există multe alte tipuri de comunităţi. Multe grupuri pot oferi sprijin copiilor surzi şi familiilor acestora, de vreme ce familiile cu copii surzi aparţin mai multor comunităţi în acelaşi timp.

scoala

satul

oamenii surzi din tara ta

familii cu copii surzi

oamenii surzi de peste tot

140 Lucrând împreună pentru a-i ajuta pe copiii surzi

Copiii Care învaţă şi se joaCă împreună formează o Comunitate

Copiii reprezintă o comunitate naturală unii pentru ceilalţi. Dar copiii au nevoie de încurajare pentru a-i include pe alţii care nu sunt ca ei – fie că sunt surzi sau au alt fel de deficienţe. Adulţii şi copiii mai mari îi pot ajuta pe copii să înveţe să-i respecte pe ceilalţi şi să dezvolte calităţi precum răbdarea, dreptatea şi puterea de a le păsa. Pentru mai multe informaţii despre cum să îi încurajăm pe copiii cu deficienţe de auz să relaţioneze cu alţi copii, a se vedea Capitolul 10 despre dezvoltarea abilităţilor sociale.

persoanele surde formează o Comunitate

Uneori, persoanele surde pot simţi că nu există nicio comunitate căreia să îi pese de binele lor. În multe comunităţi, persoanele surde sau cu deficienţe de auz nu se simt acceptaţi de către familiile lor, rude, vecini şi alţii care nu ştiu cum să comunice cu ei. Câteodată oamenii râd de ei şi îi tachinează. Şi poate fi într-adevăr greu pentru părinţii unui copil surd să își vadă copilul tachinat de alte persoane. Oriunde ar fi, persoanele surde sau cu deficienţe de auz se confruntă cu aceleaşi probleme. Multe persoane surde încă au puţine oportunităţi de a-şi ocupa locul în societate.

Persoanele surde adesea simt o legătură apropiată între ei deoarece toţi întâmpină probleme similare şi împart acelaşi mod de comunicare, cum ar fi limbajul mimico-gestual. Fie locuiesc aproape unii de alţii sau trebuie să călătorească pentru a se întâlni, persoanele surde joacă un rol foarte important în vieţile celoralte persoane surde.

Persoanele care sunt surde pot reprezenta o sursă de alinare şi îndrumare pentru cei ca ei. Atunci când se pot întâlni formează de obicei comunităţi foarte puternice. Aceste comunităţi se pot forma pe lângă şcolile speciale pentru surzi, de vreme ce copiii surzi învaţă şi cresc împreună. Sau se pot grupa în cluburi pentru surzi, comunităţi de lucru sau organizaţii religioase.

Adulţii surzi pot fi de asemenea de mare ajutor familiilor care cresc copii surzi, deoarece ei înteleg nevoile şi încercările prin care trec adesea aceste familii.

Oriunde sunt 2 sau mai multe persoane surde este o comunitate — creata de experienta comuna a surditatii.

Oh, stiu. Si eu!

141Lucrând împreună pentru a-i ajuta pe copiii surzi

persoanele auzitoare Care vin în întâmpinarea persoanelor surde pot Contribui la unirea Comunităţilor

Multe persoane auzitoare sunt conştiente de valoarea prieteniei cu persoane surde. Acestea pot avea prieteni surzi, pot lucra cu o persoană surdă sau pot avea membrii ai familiei care să aibă deficienţe de auz. Persoanele auzitoare care se simt în largul lor în compania persoanelor surde pot construi poduri între comunităţile lor şi cele ale surzilor. Atunci când persoanele auzitoare învaţă limbajul mimico-gestual, aceştia îi pot ajuta şi pe cei surzi şi pe cei auzitori să se înţeleagă unii cu ceilalţi şi îi pot ajuta pe copii să progreseze.

Joseph şi corul surdJoseph, un tânăr auzitor din Haiti, a învăţat limbajul mimico-gestual la

un curs în cartierul său. Joseph s-a împrietenit cu câţiva oameni surzi din oraşul său. Aceştia l-au încurajat să participe ca voluntar la o biserică care oficia slujbe de rugăciune pentru persoanele surde. Joseph a învăţat să traducă rugăciunile din limba vorbită în limba mimico-gestual.

Pe măsură ce s-a implicat mai mult, a început să predea tinerilor surzi să reprezinte (şi să cânte cu voce tare) câteva din cântecele ce erau folosite în cadrul slujbei. Curând un cor întreg de tineri surzi cânta şi reprezenta prin limbajul mimico-gestual împreună cu el.

Acum Joseph şi corul surd călătoresc în zonele rurale montane din Haiti, unde cântă în cadrul altor biserici. Multe persoane îl abordează pe Joseph să-l întrebe despre cor şi să îi povestească despre copiii surzi din familiile lor.

Joseph foloseşte aceste ocazii pentru a le spune oamenilor despre un program pentru copiii surzi mici într-unul din oraşe şi despre şcoala pentru copiii surzi mai mari din oraşul său.

Aducând tineri surzi la bisericile din zona rurală, Joseph a reuşit să aducă mai aproape comunitatea auzitoare de cea surdă.


Transformarea comunitătii într-un loc mai bun pentru copiii surzi

O şcoală învaţă să vină în întâmpinarea copiilor surziÎntr-un oraş din Mongolia, câteva familii au făcut eforturi să

organizeze clase pentru copiii surzi în şcoala lor locală. După câteva cazuri de tachinare şi distracţie pe seama copiilor surzi, directorul şcolii a întrunit toţi elevii şcolii într-o şedinţă şi le-a explicat că asemenea comportament nu poate fi acceptat şi că toţi copiii din şcoală ar trebui să se simtă bineveniţi.

Comportamentul fiecăruia s-a schimbat atunci când directorul a insistat asupra unui tratament mai bun faţă de copiii surzi. Pe măsură ce timpul a trecut, profesorii, părinţii şi elevii au început să fie mândri de clasele pentru copii surzi şi să se simtă responsabili pentru acei elevi. Acum, când copiii se întâlnesc cu copiii surzi în afara şcolii, sunt prietenoşi faţă de ei. Copiii din celelalte clase vizitează des clasa copiilor surzi, şi câteva dintre fetele mai mari i-au învăţat pe copii surzi paşii complicaţi ai dansurilor tradiţionale din Mongolia.

Creşterea nivelului de CONşTIENTIZARE

Felul în care adulţii şi copiii mai mari reacţionează faţă de copiii surzi poate avea un efect puternic asupra celorlaţi. De exemplu, dacă oamenii includ copiii surzi în activităţile lor, sau dacă se opun tratamentului rău aplicat copiilor surzi, este cel mai probabil că și ceilalţi să le urmeze exemplul. Mai jos este o povestire despre un director de şcoală din Mongolia care şi-a folosit poziţia pentru a influenţa modul în care erau trataţi copiii surzi în şcoala sa.

Ajutaţi-i pe oameni să comunice cu copilul dumneavoastrăAdulţii şi copiii dintr-o comunitate îi pot ajuta pe copiii surzi prin interacţionarea cu ei. Ei trebuie să-i trateze pe copiii surzi cu acelaşi respect şi bunătate pe care le arată și celorlaţi copii. Atunci când membrii unei comunităţi comunică cu copiii surzi, aceştia îşi dau seama că şi copiii surzi sunt la fel ca şi ceilalţi copii.

Vino sa te joci cu

noi !

Bine!


Încurajaţi-i pe oameni să comunice cu copilul dumneavoastră atunci când îl întâlnesc. Faceţi-i cunoştinţă cu oamenii pe care îi întâlniţi. Arătaţi-le cum să îl salute, apoi arătaţi-i lui cum să îi salute. La fel cum învăţaţi un copil auzitor numele sau termenul de respect pentru fiecare persoană cunoscută din comunitate, învăţaţi-vă copilul un semn sau un termen vorbit pentru fiecare persoană şi explicaţi-le oamenilor numele vorbit sau semnul numelui copilului dumneavoastră.

Oamenii din comunitate se pot simţi mai în largul lor cu copilul dumneavoastră dacă le explicaţi cum să se poarte şi dacă le arătaţi câteva semne sau gesturi. Explicaţi-le oamenilor că este cel mai bine să se afle la acelaşi nivel vizual cu copilul atunci când îi vorbesc sau îi arată vreun semn. Oamenii pot folosi gesturi şi expresii ale feței ca şi cum ar vorbi cu un copil auzitor.

Cum să-i ajutaţi pe auzitori să înţeleagă cum este să fii surd sau cu deficienţă de auz

Joc: Ce-aţi spus ? O persoană îşi acoperă urechile în timp ce o alta spune o povestioară amuzantă grupului. Sau persoanele se pot aşeza cu rândul departe de grup, astfel încât să nu audă povestea. O altă persoană pune tuturor întrebări despre ce s-a povestit, inclusiv persoanei care a avut urechile acoperite sau care a stat departe de grup.

Întrebaţi această persoană cum s-a simţit să nu audă deloc sau să nu audă bine povestirea.

Familiile copiilor surzi pot organiza programe pentru oamenii din vecinătate pentru a-i ajuta să înţeleagă căte ceva despre „diferenţe”, respect şi nivel de conștientizare a surdității şi auzului. Ei își pot ajuta prietenii sau grupurile din comunitate să vină în întâmpinarea copiilor care sunt surzi sau sunt „diferiţi” în alte feluri.

Oamenii vor înţelege mai bine un copil cu deficienţă de auz dacă au idee despre cum s-ar simţi în acea situaţie. În continuare sunt câteva moduri antrenante de învăţare. Aceste jocuri pot fi aplicate în locuri publice cum ar fi biserici, temple sau alte amplasamente religioase, clinici, şcoli şi grupuri comunitare. Le puteţi aplica în cadrul sesiunilor de creştere a nivelului de conștietizare sau la întâlnirile cu părinţii.

Buna dimineata,

Alicia.


Cum să-i ajutaţi pe copii să comunice fără să vorbeascăCopiii care au deficiențe de auz de obicei au şi dificultăţi de vorbire. Modul lor de a vorbi sună ciudat oamenilor auzitori. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii care nu pot auzi nu au nicio idee despre cum ar trebui să sune limba vorbită. Este foarte dificil pentru ei să vorbească la fel cum vorbesc oamenii auzitori. În consecinţă, multe persoane surde aleg să nu vorbească şi comunică numai prin gesturi, semne şi limbaj mimico-gestual. Este posibil ca oamenii cu diferite capacităţi de auzire să fie timizi şi să vorbească doar cu persoanele foarte cunoscute lor.

Întrebaţi un grup de copii dacă cunosc alţi oameni în comunitatea lor care sunt surzi sau au deficienţe de auz. Puteţi discuta cu toţii moduri de a comunica cu copiii care au diferite abilităţi de auzire.

Joc: Vorbirea fără cuvinteAcest joc îi va ajuta pe copii să înţeleagă cât de dificil este pentru un copil care nu poate să vorbească, sau care nu poate vorbi bine, să comunice. Fiecare pe rând încearcă să spună ceva grupului fără a folosi cuvinte. Începeţi cu idei uşoare, cum ar fi „îmi este somn” sau „dă-mi mingea”. Apoi încercaţi cu idei mai dificile, cum ar fi „m-am rătăcit şi nu găsesc drumul spre casă” sau „am visat urât”.

Nu, este obosit.

Spune ca e suparat.

Nu, s-a lovit la mana!

Ce as putea sa fac ca sa inteleaga si

Moshe povestea?Vorbeste

clar.

Deseneaza desene ca sa inteleaga povestea. Ai grija sa iti

vada fata cand ii povestesti.

Cere-i sa stea langa tine.

Mimeaza povestea.

Apoi toată lumea poate discuta despre ceea ce pot ei să facă pentru a comunica mai bine cu copiii care au într-adevăr dificultăţi de auz.


După acestea, puteţi discuta despre:

• A fost dificil să explicaţi ceva fără cuvinte ?

• Cum v-aţi simţit când cineva nu a înţeles ?

• Ce anume au făcut ceilalţi copii pentru a vă ajuta să comunicaţi cu ei ? Ce altceva ar fi putut face pentru a vă ajuta ?

• Cum aţi putea comunica cu copii care nu pot să vorbească ?

Apoi aţi putea să inventaţi nişte semne pentru ideile ilustrate anterior. Observaţi cât de uşor este să comunicaţi prin semne.

Acesta este un moment bun pentru a spune copiilor despre limbajul mimico-gestual local și despre cum familiile pot inventa semne pentru a se ajuta unii pe alţii să comunice (a se vedea Capitolul 4). Pentru a-i ajuta pe copii să înveţe anumite semne folosite acasă, a se vedea paginile 40 şi 43 din Capitolul 4.

serviCii pentru Copiii surzi şi familiile aCestora

Toţi oamenii au nevoie de servicii de bază, cum ar fi apă, electricitate, transport, educaţie şi îngrijire medicală. De obicei se face uz de resursele întregii comunităţi pentru a furniza asemenea servicii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru serviciile de care au nevoie copiii surzi şi familiile acestora. Oamenii din comunitate au cunoştinţe, resurse şi abilităţi pe care le pot împărtăşi. Lucrând împreună, un grup de familii sau o comunitate întreagă pot organiza eforturi înspre:

• a învăţa cum să se verifice auzul copiilor mici

• a ajuta cadrele sanitare să înveţe să recunoască şi să trateze infecții ale urechii, ceea ce poate preveni apariţia surzeniei

• a găsi un amplasament unde familiile cu copii surzi să se poată întâlni

• a organiza cursuri de vorbire sau limbaj mimico-gestual

• a ajuta oamenii auzitori să vorbească în aşa fel încât copiii care aud puţin să-i poată înţelege

• a traduce semnele în cuvinte şi invers în şcoli sau pe terenul de joacă

Un semn ca acesta poate face strada un loc mai sigur.


alte organizaţii Comunitare pot oferi sprijin

Multe grupuri locale comunitare cum ar fi grupul femeilor, grupul părinţilor, grupul fermierilor sau grupuri de salariaţi pot oferi sprijin părinţilor copiilor cu dificultăţi de auz.

De exemplu, este posibil ca familiile să aibă nevoie de timp suplimentar de învăţare şi supraveghere a unui copil care nu poate auzi bine. Acest lucru poate să îngreuneze găsirea unei surse de venit în afara casei. Un grup din comunitate poate să-i ajute pe părinţi să găsească metode de câştigare a unui venit. Grupuri comunitare, cum ar fi grupul mamelor, pot ajuta copiii surzi cu aparate auditive, pot găsi resurse pentru plata profesorilor de limbaj mimico-gestual, pot aranja oportunităţi pentru educaţia timpurie, pot subvenţiona plata taxelor şcolare sau pot ajuta în alte feluri.

Un grup de părinţi din India au întreprins aducerea de servicii de ajutare auditivă în oraşul lor, astfel încât copiii să aibă în apropiere cadre sanitare pregătite să fixeze, să repare şi să întrețină aparatele auditive.

Grupul de părinţi sau asociaţia de sănătate pot invita organizaţii sau persoane din afara comunităţii să viziteze zona lor pentru a lansa noi servicii, a oferi servicii de pregătire sau să conducă discuţii. Sau comunitatea poate strânge bani pentru a trimite pe cineva la specializare. Această persoană poate pregăti la rândul ei alte persoane în momentul întoarcerii.

Formaţi grupuri de într-ajutorareFamiliile copiilor surzi reprezintă resurse importante unii pentru ceilalţi. Organizând întâlniri regulate, ei se pot ajuta unii pe alţii în problemele cu care se confruntă şi pot împărtăşi sugestii pentru noi idei şi oportunităţi pentru copiii lor. Acest lucru poate fi de mare ajutor, nu numai în organizarea pentru nevoile copiilor lor, dar şi în acordarea de sprijin în depăşirea problemelor.

Comunitatea poate să participe la îndeplinirea acestor scopuri prin alocarea de spaţii pentru întâlniri (de exemplu, într-un templu local, o biserică, o moschee) şi prin anunţarea oamenilor despre aceste întâlniri, astfel încât și alte familii să se poată alătura.

Familiile cu copii surzi întâmpină multe încercări similare şi au multe bucurii asemănătoare. A se vedea Capitolul 14 pentru exemple despre cum părinţii pot iniţia un grup în care îşi împărtăşesc emoţii, informaţii şi idei pentru a crea o comunitate de sprijin pentru copiii lor.


Copiii surzi alături de CeilalTi oameni surziEforturile unei comunităţi de a sprijini copiii surzi îi pot aduce împreună. Atunci când copiii surzi sau cu deficienţe de auz au ocazia de a se întâlni, ei formează o comunitate naturală şi încep să dezvolte abilităţi lingvistice şi de comunicare.

Un oraş din China a făcut un sondaj pentru a afla câţi copii surzi există şi ar putea frecventa o şcoală specială. Datorită acestui sondaj, două familii ce trăiau una lângă cealaltă au avut surpriza să descopere că ambele aveau membri de familie surzi şi care nu s-au întâlnit niciodată!

Multe comunităţi mai mari au cluburi sociale, asociaţii sau grupuri informale mari formate din oameni surzi. Uneori aceste asociaţii derulează programe pentru copii surzi şi familiile acestora. Dumneavoastră şi copilul dumneavoastră veţi fi bineveniţi acolo.

În fiecare an, Fundaţia Femeilor Surde din Delhi, în India, desfăşoară un concurs de talente pentru copii surzi. După încheierea concursului, familiile se întâlnesc şi află despre surditate. Această activitate este parte a programului fundaţiei intitulat „Prinde-i de tineri” ce urmăreşte implicarea familiilor cu copii tineri surzi în activităţi comunitare pentru surzi.

Dacă locuiţi într-un oraş mare sau foarte mare, puteţi găsi probabil căi de a vă întâlni cu alte persoane surde. Chiar dacă locuiţi într-un sat, pot exista oameni surzi sau auzitori care comunică folosind semne şi gesturi. Aceştia vor fi adesea bucuroși să ajute familii cu copii surzi.

Vii sa mananci la noi diseara? Ravi si Mita vor fi si ele acolo!

Persoanele surde care comunică bine sunt adesea cei mai buni profesori şi sfătuitori pentru o familie cu un copil surd.


AJUTAŢI-I PE COPIII SURZI SĂ PRIMEASCĂ EDUCAŢIE ŞI PREGĂTIRE

Multe familii se străduiesc să ofere copiilor lor cu deficienţe de auz o şansă să meargă la şcoală. Este nevoie de timp, energie şi resurse pentru a organiza şanse pentru copiii surzi să înveţe. Dar atunci când o comunitate întreagă munceşte pentru drepturile educaţionale ale copiilor surzi, se poate face o mare schimbare.

Capitolul 12 descrie în mai multe detalii beneficiile aduse de diferite tipuri de şcoli sau clase pentru copiii surzi şi familiile acestora.

Comunităţile interesate în organizarea unei educaţii şi pregătiri mai bune pentru copiii surzi ar trebui să contacteze asociaţia locală sau naţională pentru surzi şi Ministerul Educaţiei. Acest lucru îi va ajuta să înveţe mai multe lucruri despre oportunităţile şi reglementările referitoare la educaţia surzilor în regiunea respectivă. Legislaţia majorităţii ţărilor sprijină drepturilor tuturor copiilor – inclusiv ale copiilor surzi – pentru o educaţie publică.

În continuare sunt prezentate metode prin care comunitatea poate ajuta şcolile de a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor surzi:

• Oferind pregătire suplimentară profesorilor astfel încât ei să înveţe să comunice cu copiii surzi.

• Invitând adulţi surzi să ajute profesorii, familiile şi elevii să înveţe limbajul mimico-gestual. Sau ei pot lucra în clasă şi pot da mai multă atenţie elevilor surzi. Capitolul 12 include mai multe activităţi care îi ajută pe copiii surzi să frecventeze şcoli locale.

• Oferind pregătire suplimentară în abilităţile care vor ajuta elevii să aibă o sursă de venit.

Aducerea copiilor surzi împreună în cadrul şcolilor sau claselor lor locale poate crea o comunitate de copii care altfel ar fi fost izolaţi unii de ceilalţi. Unele comunităţi primesc bani de la asociaţii locale sau naţionale, organizaţii care donează sau de la guvernul lor pentru a plăti pregătirea şi facilităţile.

Constientizarea este primul pas spre schimbareAdulţi surzi, părinţi şi membri ai comunităţii trebuie să conlucreze cu oficialii guvernamentali astfel încât oficialii să cunoască nevoile copiilor surzi şi de ce pot fi în stare copiii surzi. Împreună ei pot înlătura ignoranţa şi miturile ce înconjoară surditatea.

Daca presedintele sau primul ministru ar fi avut un copil cu probleme de auz am fi avut si noi scoli

si profesori!


fieCare benefiCiază din eforturile de sprijinire a Copiilor surzi

Întreaga comunitate devine mai puternică când oamenii au grijă unii de alţii, sunt responsabili unii pentru ceilalţi şi când acceptă diferenţele oamenilor precum şi lucrurile pe care le au în comun. Aşadar, atunci când se acordă atenţie nevoilor speciale ale copiilor surzi, adesea se îmbunătăţesc condiţiile pentru întreaga comunitate.

Toţi copiii dintr-o comunitate pot beneficia de servicii sociale îmbunătăţite, cum ar fi teste auditive şi un acces mai bun la educaţie şi pregătire.

Când oamenii învaţă să conlucreze într-un scop comun, ei află că împreună pot obţine mult mai multe rezultate decât pe cont propriu. O comunitate care se organizează în jurul unei probleme va fi capabilă să folosească această experienţă pentru a aborda alte nevoi şi elabora alte proiecte.

Când profesorii găsesc metode să comunice cu copiii surzi, toţi copiii sunt ajutaţi să înţeleagă mai bine lecţiile.

În cazul în care copiii cu deficienţe de auzh nu primesc educaţie şi sprijin, se poate ca ei să nu înveţe niciodată să comunice cu alte persoane sau să nu deprindă abilităţi care să îi ajute să găsească locuri de muncă, să aibă grijă unii de ceilalţi sau să convieţuiască în pace. Nefericirea şi sărăcia lor pot deveni o povară asupra familiilor, vecinilor şi comunităţii.

Nu iti este frica ca avand copii surzi in clasa o sa ii

incetinesti pe ceilalti copii din clasa?

Cred ca ceilalti copii trebuie sa invete sa aiba rabdare! Si-au imbunatatit

cititul. Au invatat si limba semnelor.


Un oraş învaţă o limbă nouăÎntr-un oraş din nord-estul Braziliei, o biserică a creat o mică şcoală

pentru copiii surzi. În scurt timp, familiile care frecventau acel loc au creat un grup de părinţi, Asociaţia Părinţilor şi Amicilor Surzilor în Cabo (APASC). Ca grup, APASC a decis să ofere cursuri de limbaj mimico-gestual oamenilor auzitori, pentru a putea comunica cu copiii lor surzi. Ei au contactat asociaţia surzilor în cel mai apropiat oraş şi au angajat un bărbat surd care să predea părinţilor şi membrilor familiilor limbajul mimico-gestual .

Din ce în ce mai multe persoane au luat parte la cursuri de limbaj mimico-gestual şi au învăţat cum să comunice cu copiii şi adulţii surzi din acel oraş.

APASC a convins administraţia locală să deschidă o şcoală locală pentru copiii surzi. Şcoala a angajat profesori pregătiţi şi au început cursuri pentru copii surzi. Copiii surzi s-au alăturat copiilor auzitori în multe activităţi şcolare. În curând, oraşul folosea limbajul mimico-gestual în şcoli, în magazine şi pe străzi.

Înainte, multe persoane au crezut că persoanele surde erau încete mental. Acum, ei au idei noi despre surzenie. Văd interpreţi de limbj mimico-gestual la biserică, adolescenţi surzi primind locuri de muncă în cadrul comunităţii şi copii surzi învăţând şi jucându-se cu copii auzitori.

APASC a ajutat la ridicarea nivelului de conștientizare despre surditate în cadrul comunităţii. Ei au ateliere de lucru şi întâlniri lunare în care părinţii pot găsi sprijin din partea altor părinţi şi învață despre surditate şi despre cum să comunice cu copiii lor surzi. APASC a publicat de asemenea un dicţionar de limbaj mimico-gestual, cu 500 de semne utilizate de persoanele din comunitate.

Prin colaborare, ei construiesc o societate care îi ajută pe toţi copiii să se dezvolte la capacitate maximă.

Mai jos este o povestire despre cum un grup din Brazilia lucrează în comunitatea lor pentru a schimba viaţa copiilor surzi.

Din ce în ce mai multe persoane au luat cursuri de limba semnelor şi au învăţat cum să comunice cu copiii şi adulţii surzi din acel oraş.

151

Educaţia

Capitolul 12

Învăţarea începe acasă, în copilărie, şi continuă de-a lungul vieţii. Familia joacă un rol important în a-i învăta pe copii să învete. Părinţii şi ceilalţi membri ai familiei sunt primii şi cei mai importanti profesori. Acasă, un copil învaţă să comunice, începe să gândească şi începe să relaţioneze cu ceilalţi din jur.

Unele comunităţi au profesori şi adulţi surzi care vin acasă şi îi ajută pe părinţii să înveţe cum să comunice cu copilul lor surd. Ei le arată membrilor familiei activităţi pe care le pot face împreună pentru a învăţa limba. (pentru idei şi activităţi de a ajuta familia să-l înveţe limba pe copil, a se vedea Capitolele 7, 8 si 9).

Toţi copiii – surzi şi auzitori – au dreptul la educaţie. Copiii care primesc o educaţie au mai multe oportunităţi să înveţe despre lume, să-şi dezvolte abilităţile şi să-şi găsească un serviciu. Educaţia este cu atât mai importantă pentru copiii surzi deoarece ea le permite să-şi dezvolte gândirea, să comunice cu alte persoane surde sau auzitoare şi să-şi facă prieteni. Cu abilităţile câştigate, copiii cu un nivel scăzut de auz vor putea avea o viaţă independentă şi productivă şi participa la activităţile comunităţii.

Deşi această carte se referă in special la copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 5 ani, acest capitol abordează probleme importante legate de educaţia copiilor surzi mai mari, pentru a-i ajuta pe părinţi să se gândească la educaţia copilului lor.

152 Educaţia

Şcoala este importantă pentru copiii surzi Educaţia din şcoli va îmbunătăţi la copiii surzi sau cu un nivel scăzut de auz abilităţile de comunicare şi le poate oferi deprinderi care să-i ajute să ducă o viaţă productivă şi să-şi ajute familiile.

La şcoală, copiii surzi învaţă sa citească şi să scrie – acestea fiind adesea modalităţi de comunicare cu persoanele care nu ştiu limba semnelor şi nu le înţeleg vorbirea. Cititul ajută persoanele cu un nivel scăzut de auz să înţeleagă ideile, emoţiile şi experienţele altor oamneni. Scrisul îi ajută să comunice şi să îşi exprime gândurile şi sentimentele.

Învăţarea continuă în comunitateCopiii învaţă de la familie şi de la prieteni abilităţile de care au nevoie pantru a trăi într-o comunitate. Privind la ceilalţi copii şi adulţi cum vorbesc, se joacă şi lucrează împreună, copiii învaţă cum să se înţeleagă cu ceilalţi. Ei învaţă să ajungă unde trebuie să ajungă – mergând pe jos, cu bicicleta sau cu maşina. Învațgă să cumpere şi să vândă, să plătească facturi şi să rezolve anumite probleme. Învaţă să adune lemne, să planteze culturi, să pescuiască, să ţese sau să coasă precum şi multe alte abilităţi.

Când copiii sunt parte a comunităţii, ei pot să înveţe deasemenea despre emoţii şi să-şi construiască stima de sine. Jocurile sunt moduri informale de a învăţa să devină parte a comunităţii (Capitolele 10 şi 11 descriu moduri de a integra copiii în comunitate şi de a-şi construi abilităţi sociale puternice).

Pe măsură ce cresc, copii devin pregătiţi să meargă la şcoală. Educaţia din şcoală se va construi pe deprinderile învăţate acasă şi în comunitate. Ceea ce învaţă la şcoală îi ajută pe copii să îşi dezvolte abilităţile care îi pregătesc pentru viaţă ca viitori adulți.

Cu banii astia vom cumpara niste peste de

la piata.

Educatia se face in multe locuri: acasa, in comunitate si la scoala.

O sa scriu o scrisoare fratelui meu ce s-a dus la munca in oras.

153Educaţia

Fetele surde în mod special au nevoie de educaţie!Pentru o fată surdă este adesea mai

dificil să primească o educaţie. O fată cu un nivel scăzut de auz este deseori ţinută acasă pentru gospodărie, chiar şi după ce surorile şi fraţii ei pleacă de acasă sau se căsătoresc.

De ce trebuie o fată surdă să ştie despre lumea din jur? Ea are nevoie de abilităţi care să o protejeze şi să participe în comunitate. Ea trebuie să-şi cunoască drepturile şi să obţină abilităţi care să o poată ajuta să aibă o slujbă şi o viaţă independentă.

Fără comunicare şi fără educaţie, o fată surdă nu poate învăţa despre regulile sociale, nu poate înţelege schimbările din corpul său. Prea multe fete surde rămân însărcinate fără a şti cum sau de ce. În unele părţi ale lumii, este mai mare numărul femeilor surde infestate cu HIV/SIDA decât al celorlalte femei deoarece nu există un mod de a fi informate că trebuie să se protejeze.

Nu-ti fa griji in legatura cu Chung-Yi. Ai facut bine

ca ai trimis-o la scoala. Intr-o zi o sa poata sa

aiba grija de tine!

Şcoli diferite pentru copii surziCopiii surzi sau cu deficiențe de auz pot merge la şcoală şi învăţa multe lucruri, inclusiv abilităţile de care vor avea nevoie pentru a-şi câştiga traiul. Ei pot învăţa în clase obişnuite cu copii auzitori, sau separat cu alţi copii surzi.

Pama o sa aiba varsta

pentru a merge la

scoala la anul, dar nu stiu

ce scoala este buna pentru

ea.

Baiatul surorii mele merge la o scoala pentru surzi

Cand ma mai viziteaza sa vii sa vorbesti cu ea.

Pama ar putea sa mearga la scoala de la noi din cartier. Are aceleasi drepturi ca si

ceilalti copii!

Trebuie sa fim siguri ca profesorii stiu sa predea unui

copil surd.

154 Educaţia

Şcolile şi limbaŞcolile care îi învaţă pe copiii surzi se axează de obicei fie pe limba vorbită fie pe limbaj mimico-gestual. Unele şcoli îi învaţă pe copiii surzi să vorbescă şi să folească limbajul mimico-gestual în acelaşi timp, sau să vorbească şi să folosească dactileme. Ei folosesc limbajul mimico-gestual, gesturi, imagini, labiolectura, vorbirea, scrisul şi cititul.

Deseori profesorii care folosesc limba vorbită şi cei care folosesc limbajul mimico-gestual nu sunt de acord cu metodele celuilalt. Acest lucru face ca parinţii să nu înţeleagă foarte bine ce este bun în fiecare dintre metode.

Deşi s-ar putea să nu aveţi prea multe opțiuni în privinţa şcolii, este important să ştiţi despre şcoli deoarece:

• Văpoateajutasăvăgândiţicumarfimaibinepentrucopiluldumneavoastră.

• Puteţilucracuşcoaladumenavoastrăpentruaofacemaibunapentrucopiiisurzi.

• Puteţilucracucomunitateapentruaobţinetipuldeşcoalădecareaunevoiefamiliile cu copii surzi.

A se vedea Capitolele 7 şi 9 pentru limbajul mimico-gestual şi limba vorbită şi cum sunt folosite. Este important de reţinut că fiecare copil are propriile nevoi şi abilităţi.

Scoala noastra crede ca, copii surzi trebuie sa invete limba semnelor, caci este limba naturala a surzilor.

Noi predam si istoria si importanta oamenilor surzi din comunitate.

Scoala noastra crede ca numai copiii surzi care

inteleg si raspund la limba vorbita pot avea succes in

viata.

155Educaţia

Copiii surzi pot învăţa în aCeleaşi Clase Ca si Copiii auzitori

Deseori învăţarea copiilor surzi şi a copiilor auzitori în aceeaşi clasă este singura metodă de a educa copiii surzi într-o anumită comunitate. Copiii auzitori îi pot necăji sau ignora pe copiii surzi din cauza modului în care vorbesc sau pentru că nu înţeleg ce spun ceilalţi. Dar dacă oamenii ar face un efort pentru a opri acest comportament, copiii surzi ar putea avea posibilitatea să-şi facă prieteni printre copiii auzitori şi să devină parte a comunităţii locale.

Dupa ce copii se invata unul cu celalalt, incep sa vada utilitatea celor de langa ei.

Noi, copiii care auzim si cei surzi nu vrem sa fim separati, ne-am pierde prietenii.

Noi ii ajutam pe cei care

nu pot auzi, vedem ca au

nevoie.

Noi ii ajutam pe cei in carucioare, daca au nevoie.

Noi ne imprumutam

unul altuia lucruri.

Beneficii ale învăţării alături de copiii auzitori:

• Copiiisurzipotlocuiîncontinuarecufamiliilelor,acasă.

• Estemaiieftin.

Impedimente ale învăţării cu ceilalţi copii auzitori

• Copiiiauzitoriîipotnecăjisauîipotignorapecopiiisurzi.

• Sepoatecaprofesoriisănureuşeascăsăînveţedespresurditatesaucumsă-iînveţe pe copiii cu dizabilităţi de auz.

• S-arputeasănuexistesuficientepersoanecaresăcunoascăfluentlimbajulmimico-gestual pentru a învăța o limbă completă. Dezvoltarea mintală a copilului ar avea în acest caz de suferit.

Unele şcoli locale învaţă pe toată lumea limbajul mimico-gestual astfel încât copiii surzi să nu fie lăsaţi pe dinafară. Sau, petrec timp suplimentar învăţându-i pe copiii cu deficiențe de auz să vorbească.

156 Educaţia

Moduri de a-i ajuta pe copiii surzi în clasele cu auzitori

Nu este suficient să se deschidă porţile şcolii pentru copiii surzi. Un copil surd care învaţă într-o clasă obişnuită are nevoie de un profesor şi de colegi care să comunice cu el. Lecţiile trebuie predate într-un mod în care să le înţeleagă şi copilul surd. Dacă un copil surd nu înţelege, el nu va învăţa.

Atunci când şcolile nu oferă suficient suport pentru copiii surzi, ei nu vor învăţa la fel de bine ca auzitorii. Dacă şcolile se aşteaptă de la copiii surzi să înveţe mai puţin, atunci toţi vor învăţa acelaşi lucru – adică cei surzi sunt mai puţin capabili. Aceasta idee nu este adevărată şi nu face bine nimănui.

Lui Ping-guo ii place sa se uite la postere si desene.

Invata mai mult prin ceea ce vede, dar poate

si auzi un pic.

Ne vom da silinta ca Ping-

guo sa participe la activitatile

clasei.

Oferiţi instruire suplimentară profesorilor astfel încât ei să poată învăţa să comunice cu copiii surzi Profesorii care nu au lucrat cu copii surzi sau cu nivel scăzut de auz pot fi nesiguri cum să îl înveţe pe copilul care nu aude. Vorbiţi cu profesorul despre nevoile şi abilităţile copilului şi vedeţi dacă există moduri simple de a face învăţarea mai uşoară pentru copil.

Dacă un copil poate auzi puţin sau poate citi de pe buze, profesorul ar trebui să stea cu faţa la copil când vorbeşte şi să verifice des dacă copilul îi poate vedea gura.

Lăsaţi copilul să stea în apropierea profesorului. El va reuşi să citească mai uşor de pe buzele acestuia. Va fi de asemenea mai puţin deranjat de mişcările celorlalti copii.

157Educaţia

Copiii surzi pot învăţa în propriul lor grup. Copiii surzi sau cu deficiențe de auz pot învăţa în clase separate pentru copii surzi, într-o şcoală locală sau în şcoli internat.

Multe asociaţii locale sau naţionale, organizaţii guvernamentale, religioase, comunitare sau de ajutor au iniţiat şcoli sau clase separate pentru educarea copiilor surzi sau cu deficiențe de auz. Aceste organizaţii pot oferi burse pentru copiii surzi sau cu deficiențe de auz în astfel de şcoli sau clase. Unirea copiilor surzi în propriile lor clase sau şcoli inseamnă de fapt crearea unei comunităţi de copii care altfel ar fi fost izolaţi unul de altul.

Când merg la şcoli de acest fel, copiii învaţă limbajul mimico-gestual. Membrii familiei vor putea comunica mai bine cu copiii lor dacă învaţă şi ei limbajul mimico-gestual.

Părinţii se pot întâlni cu profesorii copilului să obţină informaţii despre ce şi cum învaţă copilul . Acest lucru îi va ajuta pe părinţi să consolideze cunoştinţele învăţate la şcoală. Ei pot de asemenea să-i spună profesorului ce face copilul acasă. Astfel,

profesorul poate include lucruri în lecţie bazate pe ce ştie deja copilul de acasă.

Ajutaţi şcolile să vină în întâmpinarea nevoilor copiilor surzi:• Profesoriipotpregătirestulşcolii–ceilalţiprofesorişicopiii–despresurditate

şi despre modul în care un copil surd învaţă cel mai bine dacă vede. În acest fel, toţi copiii din şcoală se pot pregăti să-l primească pe copilul surd.

• Adulţiisurziîlpotajutapeprofesorşipeelevisăînveţelimbajulmimico-gestual. Ei pot ajuta profesorul de la clasă acordând o atenţie deosebită copiilor surzi.

• Deoarececopiiisurzisiceicudeficiențedeauzînvaţăprin văz, şcolile îi pot ajuta făcându-le controale la ochi şi dându-le ochelari, dacă este nevoie.

158 Educaţia

Şcolile internatCopiii surzi stau în aceste şcoli şi se întorc acasă doar la sfârşitul săptămânii sau în vacanţă. Copiii din şcolile internat adesea învaţă abilităţi de lucru cum ar fi: calculatoare, mecanică, desen, agricultură dar şi scris, citit şi socotit.

Şcoli de zi pentru surziAceste şcoli de zi sunt doar pentru elevii surzi. Copiii locuiesc acasă cu familia şi continuă să interacţioneze cu ceilalţi copii și adulți auzitori din comunitate.

Uneori familiile se îngrijorează când copiii sunt departe de casă. Comunicarea cu familiile elevilor, vizitele la şcoală, întâlniri cu prietenii şi profesorii copilului îi pot ajuta pe părinţi să se simtă mai bine când au copiii la internat.

Ca în orice loc unde locuiesc copii, există şi riscul de abuz (a se vedea Capitolul 13 pentru informaţii despre abuz). Părinţii trebuie să-şi încurajeze copiii din şcolile internat să-și comunice problemele profesorilor, pedagogilor, etc.

Majoritatea persoanelor surde care au învăţat în şcoli internat, au considerat ca fiind o experienţă bună. Deşi le era dor de familii, şcoala le-a oferit mai multe posibilităţi să comunice cu un grup mai mare de persoane, şi elevii surzi au creat mici comunităţi împreună cu ceilalţi elevi şi cu profesorii.

...cine poate sa imi spuna cat face 12x12 ?

Nu o sa tin minte astea niciodata!

Vino sa stai cu noi la pranz si o sa te ajutam cu asta.

159Educaţia

Impedimentele învăţării alături de alţi copii surzi

• Copiiisurzicareînvaţăînclaseseparatenuvorînvăţacumsătrăiascăşisăinteracţioneze în mod plaăcut cu oamenii din „lumea auzitoare”.

• Şcolilepotficostisitoareșiladepărtare

• Claselepotincludecopiidediferitevârste, ceea ce este foarte dificil pentru profesor să le întâmpine diferitele nevoi.

Avantajele învăţării alături de alţi copii surzi

• Majoritateaşcolilorşiclaselorpentrusurziauprofesoricupregatirespecialăde a preda copiilor surzi. Aceşti profesori pot de obicei întâmpina nevoile copiilor surzi şi să pot avea grijă de fiecare copil.

• Copiiisurzisesimtmaipuţinizolaţicândpotcomunicacutoatălumeadinjurul lor.

• Copiiisurziauposibilitateadeasejuca,aînvăţa,adezvoltaabilităţisocialeşialega prietenii

• Copiiisepotîntâlnișiinteracționacu adulţi surzi care lucrează în şcoală.

• Uneleşcolisauclasepentru surzi ajută copiii cu teste de auz şi cu aparate auditive.

Clase separate pentru surzi in şcolile locale În unele şcoli copiii surzi îşi petrec întreaga zi într-o clasă separată şi se întâlnesc cu

copiii auzitori doar în timpul pauzelor. În alte şcoli, copiii surzi îşi petrec o parte a zilei în clasă cu copiii auzitori,

învăţând artă şi făcând exerciţii. vârstele şi abilităţile copiilor din clasele speciale pot varia.

160 Educaţia

Şcolile bune răspund nevoilor copiilor surziToate comunităţile pot avea şcoli bune pentru copii surzi şi auzitori. Nu este legat de bani, clădiri noi sau profesori experţi pentru a face o şcoală bună. O şcoală bună acordă atenţie tuturor elevilor și nevoilor lor şi are profesori devotaţi care ajută copiii cu diferite abilităţi de auz să înveţe şi să folosească limba.

Când se introduc pentru prima dată copii surzi în şcoală, se fac greşeli, în ciuda bunelor intenţii. Şcolile trebuie să înveţe despre surditate, aşa cum copiii surzi trebuie să înveţe despre şcoli. Iată povestea unei familii care a insistat să-şi dea fata la şcoală şi schimbarea care a avut loc în viaţa ei.

Imi place sa invat mai mult decat sa muncesc in mina, desi sunt platit

mai putin.

Acum orasul stie mai bine ca

niciodata despre nevoile copiilor

nostri!

Copiilor le place sa invete unul de la celalalt. Ei si-au

facut prieteni buni si au invatat despre

responsabilitatea sociala.

Şcolile care răspund diferitelor nevoi ale copiilor surzi aduc o mare diferenţă în viaţa acestora.

Şcolile pot coopera cu serviciile medicale şi spitale pentru a oferi teste de auz şi văz, aparate auditive şi ochelari. Pot exista campanii de vaccinări în şcoală pentru a fi mai uşor părinţilor să-şi vaccineze copiii. De asemenea, pot include alimentaţia şi sănătatea în materiile predate.

Şcolile pot găsi timp pentru ca copiii surzi să înveţe şi să se joace cu copiii auzitori şi să nu le dea voie să se necăjească. Când îi învaţă despre istorie şi importanţa oamenilor surzi şi despre comunitatea surzilor, copiii se simt importanţi şi le creşte încrederea de sine.

161Educaţia

Povestea OyuneiCând Oyuna a împlinit 7 ani, a început să meargă la şcoala din

apropiere, într-un orăşel din Mongolia, cu alţi copii de vârsta ei. Părinţii s-au străduit mult să convingă şcoala să o accepte pe fiica lor surdă. Părerea generală în Mongolia este că copiii surzi sunt „anormali”. Părinţii au fost foarte fericiţi când directorul şcolii a fost de acord să o primească.

Dar chiar dacă Oyuna mergea la şcoală, ea tot nu avea alt mod de comunicare decăt prin gesturi, imagini şi câteva sunete. Profesorul de la şcoală nu putea comunica cu ea. În scurt timp, s-a putut vedea că Oyuna nu învăţa. Părinţii Oyunei începeau să fie dezamăgiţi pentru că singura şcoală pentru surzi era în capitală, foarte departe de casa Oyunei.

Apoi un vecin le-a spus despre un program nou dintr-o altă şcoală din apropiere. Un profesor de la acea şcoală, a cărui fiu era şi el surd, îi instruia pe ceilalţi profesori în limbaj mimico-gestual de bază. Copiilor surzi şi celor auzitori li se preda în semne şi în cuvinte, în aceeaşi sală de clasă.

Oyuna merge acum fericită în fiecare dimineaţă la noua ei şcoală. Copiii din clasă au câştigat un premiu la un concurs de matematică dintre toate şcolile din oraş, iar Oyuna a câştigat un premiu pentru scrisul de mână. Oyuna s-a schmbat din fetiţa tristă şi nezâmbitoare care a început şcoala într-un copil vesel şi fericit care adesea îşi ajută colegii de clasă.

Cum poate Oyuna sa invete atat de departe de suportul

si dragostea familiei? Mai ales ca nu ii putem explica

situatia sau ca nu avem nicio modalitate sa comunicam.

162 Educaţia

Mulţi cred că un profesor cu pregătire specială este cel mai bun profesor pentru copiii surzi. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Pregătirea în surditate nu te face neapărat un mai bun profesor. Mulţi profesori pentru surzi nu au posibiltattea să predea în ţara lor, aşa că merg să înveţe in locuri diferite de comunităţile lor. Ideile care le învaţă în alte ţări pot fi dificil de folosit sau se poate să nu se potrivească în şcolile şi comunităţile de acasă.

Experienţa face cel mai bun profesorO şcoală de zi pentru surzi din Tanzania a avut un profesor care era la

rândul său surd. Deşi nu avea nici un fel de pregătire formală ca profesor, răbdarea şi creativitatea l-au ajutat să descopere abilităţile fiecărui copil. Pentru că profesorul nu le putea auzi vocile, el îşi punea mâna pe umărul lor pentru a simţi vibraţia sunetului când învăţau să vorbească. Mai folosea şi limbajul mimico-gestual cu ei, îi ajuta la scris şi îi învăţa matemmatică numărând dopuri de sticlă.

Clasa era mică, aşa că profesorul putea să petreacă timp cu fiecare copil. A învășat să le descopere şi să le folosească cele mai bune dintre abilităţi pentru a-i ajuta să înveţe.

şColile bune au profesori dediCaţi învăţăturii

Cele mai importante calități la un profesor sunt că se aşteaptă de la copiii surzi să aibă rezultate bune în şcoală şi în viaţă şi de asemenea că are răbdare să înveţe despre nevoile şi abilităţile fiecărui copil.

Un profesor pregătit să predea copiilor surzi poate fi o resursă şi pentru celilalţi profesori. Profesorii pentru surzi şi profesorii cu experienţă în predarea copiilor auzitori pot învăţa unii de la ceilalţi şi îşi pot consolida cunoştinţele. Această împărtăşire a experienţei este benefică tuturor copiilor.

E o idee buna.

Am aranjat la clinica oftalmologica locala sa faca controale la ochi copiilor.

Spune ‘ba’.

Ba!

163Educaţia

adulţii surzi îi aJută pe Copiii surzi să înveţeAdulţii surzi sunt probabil cei mai buni profesori pentru copiii surzi. Școlile bune includ adulţi surzi la clase ca profesori, traducători şi asistenţi. Adulţii surzi înţeleg provocările cărora trebuie să le facă faţă copiii surzi. Adulţii surzi pot deveni modele pentru copiii surzi şi îi pot ajuta să-și dezvolte o atitudine pozitivă faţă de surditate şi de oamenii surzi.

Copiii se pot aJuta unii pe alţii să înveţeMulţi copii au nevoie de ajutor pentru a învăţa ideile mai dificile. Copiii surzi au deseori nevoie de ajutor şi atenţie suplimentară pentru a învăţa abilităţi cum ar fi cititul şi scrisul. Copiii – surzi şi auzitori, mari şi mici – se pot ajuta între ei să înveţe abilităţile şi să fie relaxati la şcoală (paginile 26, 137 şi 138 conţin exemple despre cum să se ajute copiii între ei).

Copiii mai mari îi pot ajuta pe cei mai mici să învețe să citească și să scrie.

Copiii pot participa la propria lor educaţieUn profesor de la o şcoală din Zambia a încurajat copiii să se exprime

liber despre ceea ce voiau să înveţe. Profesorul a introdus în clasă ideea de vot.

O săptămână copiii au ales să înveţe despre motivele pentru care oamenii se luptă şi poartă războaie. O altă săptămână au ales să înveţe despre vreme si motivele pentru care ploua în sezonul umed. Pe măsură ce treceau săptămânile, tot mai mulţi copii deveneau interesaţi despre ceea ce învăţau. Se comportau mai bine şi veneau la şcoală în mod regulat.

Până la sfârşitul anului şcolar, copiii chiar au mers prin sat să găsească şi alţi copii care nu mergeau la şcoală şi i-au încurajat să vină.

Când copiii sunt implicaţi în propria lor educaţie şi lucrează împreună pentru a rezolva problemele, ei primesc o educaţie mai bună, potrivită nevoilor lor. Ei se simt încrezători în ei înşişi, în ceea ce învaţă şi în puterea lor de a face ceva diferit.

164 Educaţia

Pe măsură ce părintii devin tot mai conştienţi de dreptul copilului lor la educaţie şi abilitatea sa de a învăţa, ei vor începe să aibă pretenţii de la şcolile locale .

aJutorul faMiliei la şCoală este iMportantPărinţii şi familiile au un rol major în educaţia copilului surd. Părinţii au experianţa pe care o pot împărtăşi şcolii pentru a învăţa copiii surzi mai bine. Părinţii pot de asemenea să lucreze cu comunitatea pentru a face şcolile mai bune pentru copiii surzi. Şcolile cu grupuri de părinţi activi pot vorbi despre nevoile educaţionale şi emoţionale ale familiilor cu copii surzi. Astfel de şcoli sunt adesea mai bune.

Şcolile bune pregătesc copilul pentru viaţă Mulţi părinţi îşi fac griji in privinţa viitorului copilului lor surd sau cu nivelul scăzut de auz. Cum îşi vor câştiga traiul şi cum îşi vor întreţine familiile?

Unele şcoli pentru surzi îşi pregătesc elevii cu deprinderi vocaţionale care le pot folosi mai târziu pentru a-şi găsi o slujbă sau să-şi deschidă o afacere. Cusutul şi dulgheria sunt meserii comune predate în programele vocaţionale. Există de asemenea cursuri de instruire la care copiii surzi pot participa după ce termină şcoala: calculator, reparaţii motoare, imprimerie, contabilitate, bucătărie, agricultură şi artă. De fapt este aproape imposibil de găsit o meserie unde o persoană surdă nu a excelat.

La o şcoală internat pentru surzi din România, copiii vin din toate colţurile ţării – uneori din sate de la 200 km depărtare. Copiii petrec 9 luni pe an la şcoală, aşa că devine o a doua casă pentru ei.

La şcoală toată lumea foloseşte aparate auditive, învaţă vorbirea şi cititul de pe buze şi lucrează cu lut pentru a face oale. Mulţi copii părăsesc şcoala la vârsta de 14 ani şi îşi câştigă traiul fiind șolari pricepuţi.

Doamna Gomez sunt un pic ingrijorata pentru ca nu am mai avut un copil surd in clasa pana acum.

Angela este o fata desteapta. Stiu

ca se va descurca bine. Pot sa te invat pe tine si pe clasa cateva

semne pana gasesti pe cineva

care sa o faca.

165Educaţia

Lucrand impreuna ii ajutam pe copii surzi sa reuseasca

Copiii surzi pot reuşi dacă părinţii, şcolile şi comunităţile lucrează împreună pentru a creea un mediu pozitiv pentru ei. Buna educaţie a acestor copii depinde de mai multe lucruri, inclusiv:

• Dacăcopilulînvaţăşifoloseşteolimbă.

• Dacăexistăobunăînvăţare,comunicare şi participare a familiei.

• Dacăcomunitateacreeazăoportunităţi pentru ca oamenii surzi să reuşească.

Părinţii, şcolile şi comunităţile pot lucra împreună pentru a se asigura că instruirea vocaţională este disponibilă tuturor tinerilor surzi, că le sunt oferite slujbe și împrumuturi sau garanţii pentru mici afaceri.

Unele comunităţi oferă chiar taxe şi asistenţă financiară mai mică acelor firme care angajează persoane surde sau cu un nivel scăzut de

auz. Organizaţiile comunitare au stabilit să revină cu planuri de împrumut care oferă meşteşugarilor surzi fonduri pentru a-şi cumpăra echipamentele de bază şi materialele necesare să-şi pornească propria lor afacere. Împrumuturile sunt returnate, puţin câte puţin, astfel încât aceiaşi bani să ajute o altă persoană surdă să înceapă o afacere.

O persoană tânără surdă poate decide ce deprinderi vrea să înveţe în funcţie de abilităţile şi interesele sale, precum şi de resursele locale, piaţă, posibilităţi de pregătire şi alţi factori.

Adultii surzi de la noi au grija de restaurantul garii.

Cred ca este util pentru cei ce aud sa invete sa

comunice cu noi, daca nu invata nu mananca!

Zugravii au succesUn grup de bărbaţi surzi din sudul Indiei au deschis o firmă de zugrăvit. Lumea prefera să apeleze la ei deoarece erau mai rapizi decât oricare alţi zugravi. Babu, şeful, era priceput la negocieri şi căuta mereu alte comenzi. Având atâtea case construite şi zugrăvite, tot mai multă lume a descoperit grupul de bărbaţi surzi pricepuţi în ceea ce făceau şi care erau foarte căutaţi.

Cativa dintre prietenii mei surzi ce au studiat religia acum sunt preoti, si folosesc limba semnelor pentru a comunica.

Scoala primara unde am predat are o clasa de sculptura unde

preda de un surd.

166 Educaţia

nu este niCiodată prea tÂrziu Ca să înveţi

Tsogu şi-a pierdut auzul dupa o boală gravă când avea 3 ani. Pe măsură ce creştea, el stătea acasă, în timp ce fraţii şi surorile lui mergeau la şcoală. Familia lui Tsogu folosea puţine semne pentru a comunica cu el, iar el îşi petrecea majoritatea timpului singur, având grijă de cai, oi şi capre.

Într-ozipărinţiiauaflatdespreo nouă clasă, iniţiată de un grup comunitar, pentru adulţii surzi care numa i merseseră până atunci la şcoală. După ce a învăţat din greu timp de 2 ani, Tsogu a reuşit în final să comunice uşor cu colegii de clasă, să citească, să scrie şi să socotească.

Tsogu s-a hotărât că vrea să învețe o meserie la fel ca şi alţi prieteni din acelaşi program.. A fost acceptat la o şcoală profesională unde învăţa să devină tâmplar.

Am vrut sa poata sa isi faca prieteni, sa scrie, sa

citeasca, si poate sa invete o meserie pentru a avea o

viata mai buna.

Tsogu era un cioban bun, dar era izolat. Nu am vrut ca lumea lui sa fie atat de limitata.

Cu o slujba buna m-am putut gandi la casatorie

si la intemeierea unei familii.

Deși această carte vorbește despre importanţa acordării de ajutor copilului surd cât mai din timp este, în acelaşi timp, la fel de important să se acorde ajutor şi adulţilor surzi. Comunităţile noastre sunt puternice atunci când au grijă de noi toţi.

Si fetita noastra a mostenit

determinarea si curiozitate tatalui

ei.

Numele meu este Tsogu, traiesc in Mongolia. Asta este povestea

mea.

167

Prevenirea abuzului sexual la copii

Capitolul 13

Poate părea ciudat să găsim informaţii despre abuzul sexual într-o carte despre cum să îi ajutăm pe copii cu deficiențe de auz. Dar, din păcate, copiii surzi se află într-un mai mare pericol de abuz sexual decât copiii auzitori. De aceea este foarte important pentru familiile cu copii surzi şi pentru aceia cărora le pasă sau care predau copiilor surzi să ştie despre acest lucru.

Să avem grijă de copiii noştriNimeni nu are dreptul să folosească un copil pentru sex.

• Niciun membru al familiei (copil sau adult)

• Niciun prieten de familie

• Niciun vecin

• Niciun străin

• Niciun profesor

• Niciun asistent medical

Totuşi, este greu să vorbim despre abuzul sexual. În multe locuri:

• Oameniinuştiuceesteabuzulsexual,cumseîntâmplăşicâtrăuprovoacă.

• Oamenilorleestejenăsăvorbeascădespresex.

• Oameniirefuzăsăcreadăcăseîntâmplăabuzurisexualecopiilorfoartemici,aşa că nu se gândesc şi nu vorbesc despre acest lucru.

• Regulilesauobiceiurilelimiteazăpersoanacarevorbeştedespresex,cepoatefi spus şi când pot avea loc astfel de discuţii.

Fiecare copil ar trebui să fie ferit de abuzul sexual.A feri copilul de abuzul sexual este

responsabilitatea fiecărui adult.

Nimeni!

Noi, parintii, trebuie sa vorbim despre

abuzul sexual — cu ceilalti si cu copiii

nostri.

Vorbind despre asta este primul

pas in a-l stopa. Tacerea ii protejeaza doar pe cei care abuza.

168 Prevenirea abuzului sexual la coPii

Câteva lucruri despre abuzul sexual la copii Abuzul sexual la copil reprezintă folosirea unui copil pentru diferite tipuri de activităţi sexuale. Abuzul sexual se poate întâmpla oricărui copil. Are loc în toate comunităţile, în familii sărace şi bogate. Se poate întâmpla atât fetelor cât şi băieţilor. Majoritatea cazurilor de abuz sexual se întâmplă copiilor mai mari de 5 ani, dar se pot întâmpla şi celor mai mici.

Nu ştim exact cât de comun este abuzul sexual, deoarece mulţi copii nu spun ce li se întâmplă. Dar este posibil ca 1 din 4 copii din lume să fie abuzat sexual.

Majoritatea persoanelor care comit abuzuri sunt bărbaţi. Şi aproape toti copiii sunt abuzaţi de către persoane cunoscute, cum ar fi o rudă, un prieten de familie sau un vecin. Abuzul sexual este rareori făcut de către un străin. Uneori, abuzul are loc mai mult timp, chiar timp de ani de zile.

Nu toti cei care abuzează sexual copiii, folosesc forţa fizică. Uneori persoana îşi foloseşte poziţia de încredere sau de influenţă pentru a obliga copilul să facă sex. Se poate folosi de convingere sau de „bunătate”, ameninţări sau îmbrânceli, sau poate să ofere cadouri sau dulciuri. (Cel care comite abuzul poate fi chiar o persoană surdă care este prieten cu copilul). Fie că cineva foloseşte forţa fizică, ameninţările sau „bunătatea” pentru a determina un copil să facă sex, rezultatul abuzului este foarte traumatizant pentru copil.

Există multe metode prin care copiii pot fi abuzaţi. Iată câteva:

• Folosireaunuilimbajsexualsauaunorimagini care şochează copilul, îl excită sau îl obişnuieşte cu sexul;

• Obligareacopiluluisăaudăsausăprivească raporturi sexuale între alte persoane;

• Sexoral(cândunbărbatîşiintroducepenisul în gura copilului);

• Sarutândsauîmbrăţişânduncopilintr-un mod sexual;

• Raportsexualsauanal(cândunbărbatîşi introduce penisul în vaginul sau anusul copilului);

• Obligareacopiluluisăpozezeînimagini sexuale (pornografie);

• Obligareacopiluluisăurmărească pornografie.

Abuz când copilul este atins

Abuz când copilul nu este atins

• Atingereaorganelorgenitaleale copilului (părţile sexuale) sau obligarea copilului să atingă organele genitale ale unui adult sau ale unui copil mai mare;

• Forţareacopiluluisădevinăprostituat (să ia bani pentru sex)

169Prevenirea abuzului sexual la coPii

`

De ce sunt copiii surzi în pericolul de a fi abuzaţi sexual?

Toţi copiii riscă să fie abuzaţi sexual pentru că ei trebuie să aibă încredere în adulţi şi în copiii mai mari, şi depind de grija acestora. Ei sunt învăţaţi că „copiii cuminţi” fac ce li se spune. Astfel, lor le este greu să spună „nu” adulţilor. Copiii foarte mici nu au de unde să ştie cum se poartă în mod normal adulţii şi ce poate fi acceptabil din partea adulţilor.

Copiii surzi riscă cu atât mai mult să fie abuzaţi sexual deoarece:

• Societatea,îngeneral,îiapreciazămaipuţinpeceicudizabilităţidecâtpeceilalţi, aşa că un abuzator poate considera că este normal să folosească un copil surd pentru sex. Şi pentru că fetele sunt deobicei apreciate mai puţin decât băieţii, fetele surde sunt mai puţin apreciate decât băieţii surzi. Astfel, fetele surde sunt cel mai în pericol.

• Oameniisurzifolosescatingereapentruacomunica–deexemplu,pentruaatrage atenţia cuiva. Un copil surd poate crede că atingerea cuiva este normală chiar dacă de fapt ea nu este normală.

• Copiiisurziprimescmaipuţineinformaţii decât copiii auzitori, dar sunt la fel de curioşi. Ei pot fi izolaţi sau se pot simţi singuri, ceea ce îi face să devină ţinte uşoare pentru cei care comit abuzuri.

• Copiiisurzicuocomunicare limitată se poate să fi învăţat să facă ce vor ceilalţi, fără să întrebe de ce;

• Copiiisurzicuabilităţilimitate de comunicare nu vor înţelege pe deplin ceea ce le explicaţi despre siguranţa lor.

• Dincauzacomunicăriilimitate,copiilorsurzileestemaigreusăspunăcuivadespreabuz.Opersoanăpoateabuzadecopilulsurddeoareceeaştiecaaceasta nu va putea să vorbească despre experienţa avută. Copiii surzi pot să comunice doar cu membrii familiei sau cu cei care au grijă de ei. Dacă persoana care comite abuzul este un membru al familiei, asistent medical sau profesor, copilul se poate să nu aibă încredere să spună cuiva.

VreaucaRadhasafie in siguranta. Dar cum sa o invat sa se

protejeze? Mama mea nu vorbea cu mine

despre asta.

Stiu la ce te referi. Fiica mea Mishiri nu poate auzi bine. Nu sunt sigur niciodata

daca ma intelege. Putem sa gasim o modalitate sa le

explicam?


Abuzul sexual provoacă traume pe termen lungAbuzul sexual dăunează copilului din momentul în care are loc şi continuă să facă rău victimei toată viaţă. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât copilul nu poate vorbi despre abuz sau primi ajutor, suport şi tratament.

Dureri fizice pe termen lungDurerile fizice pe termen lung pot fi cauzate de infecţii transmise pe cale sexuală (ITS).OpersoanăcarecomiteunabuzpoateinfectauncopilcuHIV/SIDAşicuhepatită, care nu se pot vindeca. Alte ITS-uri, dacă sunt lăsate netratate, pot cauza probleme ulterioare la sarcină, cancer sau moarte din cauza unor infecţii severe. Copiii care iau ITS în urma abuzului sexual, nu prezintă de multe ori niciun simptom şi nu primesc niciun tratament.

Traume în dezvoltarea copiluluiCopiii care au fost abuzaţi sexual au tendinţa de a se simţi foarte vinovaţi, ruşinaţi şi furioşi. Multe victime ale abuzului sexual nu mai pot avea încredere în ceilalţi oameni. Victimele vor avea o stimădesinescăzută–simtcănusuntvaloroşişinumerităsăfietrataţi cu respect.

Serie de abuzuriCopiii care au fost abuzati sexual pot continua să fie abuzaţi de alţii de-a lungul vieţii. Din cauza acelei experiențe din copilărie, ei pot creşte crezând că sexul este singura modalitate de a primi afecţiune sau de a fi în siguranţă. A fi rău trataţi sau a fi abuzaţi sexual poate deveni modelul lor în viață. De asemenea, fără suport şi ajutor pentru a vindeca abuzul, băieţii care au fost abuzaţi, pot abuza la rândul lor când cresc mai mari. Această serie de abuzuri creează o altă generaţie de victime şi viitori infractori.

Traumele cauzate de către abuzul sexual la copii nu au efect doar asupra copilului şi a familiei, ci şi asupra întregii comunităţi. De exemplu, persoanele ruşinate şi izolate din cauza abuzului sexual pot deveni distructive sau violente, pot începe să consume alcool sau droguri.


Prevenirea abuzului sexualModul în care suntem trataţi de către ceilalţi ne afectează stima de sine. Atunci când copiii sunt trataţi ca fiind neajutoraţi şi fără speranţă, ei ajung să se considere în același fel. Aşa că trebuie să ne învăţăm copiii să aibă un sentiment pozitiv despre ei pentru a fi mai încrezători şi mai capabili să se apere.

Pentru a îi ști în singuranță, trebuie să le oferim copiilor cunoștințe abilități și încredere pentru a respinge comportamentul sexualgreșit–Chiarșidinparteapersoanelormai mari și mai puternice.

Fă-ţi copilul să înţeleagă şi să comunice despre abuzul sexual

Copiii surzi învaţă foarte uşor atunci când văd lucrurile. Semnele, mişcările corpului, expresiile feței, chiar și ilustratele, jocurile cu păpuşi și jocurile de rol pot toate să-i arate unui copil surd cum să se ferească de abuzul sexual. Ajută-l să înţeleagă că:

• Uneleatingerinusuntnormale(ostrângeredemânăestenormală,oîmbrătişare poate fi normală, dar atingerea organelor genitale nu este normală şi nici introducerea penisului în gura copilului nu este normală).

• Artrebuisăvăspunădacăiseîntâmplăcevacarenu-iplace.

• Poatesărefuzedacăcinevaîncearcăsăîlatingăînmodsexual.

Ideile de „intim”, „secret”, „încredere”, „siguranţă” şi semnele corespunzătoare lor sunt greu de explicat copiilor mici, mai ales dacă sunt surzi. Nu uitaţi că va trebui să repetaţi aceste lucruri de mai multe ori.

Folositi semne, gesturi, imagini şi cuvinte diferite până când sunteţi sigur ca v-ati făcut înţeles. Exprimaţi situaţii prin diferite gesturi, folosiţi păpuşi sau imagini pentru a încerca cât mai multe moduri de a exprima aceste idei.

Acest barbat o atinge pe fetita intr-un

mod rau. Daca ti se intampla vreodata

vino sa ii spui lui mama!

Sa-i spun lui mama !

Lasa-ma in pace !


Câteva exemple de semne care vă pot ajuta să explicaţi abuzul sexualAceste semne aparţin Limbajului Mimico-Gestual American. Nu uitaţi că limbajul mimico-gestual din ţara dumneavoastră poate fi diferit.

corp intim

ajutor

secret

răubunarăni/aviola

atingere

aJuTaţi-Vă copiii să numească şi să descrie persoanele care comiT abuzuriDaţi-i copilului semne pentru numele persoanelor din viaţa sa. Exersaţi detaliile despre oameni şi comunicaţi cu copilul dumneavoastră despre ele. Învăţaţi-vă copilul să folosească cuvinte de descriere, cum ar fi de exemplu înalt, scund, păros, gras, slab şi altele. Când un copil poate descrie o persoană, el poate descrie și persoana care comite abuzuri.

Daţi fiecărui nume un semnUna dintre fetiţele noastre, o fetiţă surdă de 6 ani, a fost violată.

Poliţia ne-a cerut să-i punem întrebări în legatură cu cine i-a făcut aşa ceva. Nu a putut să ne răspundă. Unul dintre motive este că nu are semne pentru numele fiecărei persoane din jur ei. Acum noi încurajăm părinţii să dea semne pentru numele tuturor celor care intră în contactcopilul.Oricinearputearăniuncopil,arputeafiadusînfaţajustiţiei.

Centrul pentru copii surzi, Nzeve, Zimbabue, Africa.

violsexvagin penis


Moduri de a vă ajuta copilul să înţeleagă că unele părţi ale corpului trebuie să rămână intime

Explicaţi-i copilului că corpul îi aparţine doar lui şi că unele părţi ale corpului sunt mai intime faţă de altele. Explicaţi-i că adulţii şi copii mai mari nu ar trebui să îi atingă organele genitale sau alte părţi mai intime, chiar dacă i se cere acest l u c r u . Folosiţi păpuşi, imagini şi arătaţi-i aprobarea

şi dezaprobarea prin mişcările corpului dumneavoastră şi prin expresiile feţei.

De asemenea, explicaţi-i că dacă cineva îi cere să se uite la lucruri intime sau imagini cu

lucruri intime, acest lucru nu este normal.

Când copilul dumneavoastră are între 3 şi 5 ani, învăţaţi-l despre organele genitale şi alte părţi

intime ale corpului şi despre diferenţele dintre băieţi şi fete.

Acestea sunt idei greu de explicat, aşa că folosiţi metode diferite pentru a fi sigur că a înţeles. Învaţarea se poate face natural, de exemplu în timp ce copilul se îmbracă. Mai puteţi folosi o păpuşă pentru a-l învăţa despre părţile corpului.

Iată câteva activităţi în plus care să vă ajute copilul să fie ferit de abuzul sexual

acTiViTăţi

Cum să vă învătati copilul să facă zgomot şi să strige după ajutor

Multor copii surzi nu le place să îşi folosească vocea. Acest lucru se întâmplă deoarece se râde de ei sau li se spune că sună ciudat atunci când vorbesc. Explicaţi-i copilului că este normal să strige dacă cineva îl deranjează sau dacă are nevoie de ajutor.Invăţaţi-vă copilul să strige „nu!” şi „ajutor!” sau să bată din picioare dacă un adult sau un copil mai mare încearcă să îl rănească. El poate de asemenea să ţipe, să muşte, să se zbată. Folosiţi păpuşi şi jucaţi acest rol ca să-i arătaţi la ce vă referiţi.

Daca cineva te raneste tipasauspune“NU”.Haisa exersam tipatul.

Fundul este o parte intima a corpului

tau.


Cum să vă ajutaţi copilul să înveţe să spună „nu”Deseori copiii surzi nu înţeleg de ce ar trebui să facă sau să nu facă anumite lucruri, sau de ce li se întâmplă ceva. Ei vor să facă pe plac oamenilor, aşa că învaţă să se supună fără întrebări. Acest lucru poate fi o problemă dacă cineva le va spune să facă ceva rău.

Spuneţi-i copilului să vă spună dumeavoastră sau altei persoane dacă cineva îi cere să facă ceva care nu-i place.

Te-ai ferit vreodata de alti copii pentru ca iti era frica de ei?

Daca simti asta, vino si spune-mi.

Da.

Ajutaţi-vă copilul să exerseze cuvântul „nu”. La început, inventaţi situaţii în care copilul are voie să spună „nu”.

Norma se ducea la scoala. Un baiat a impins-o. Cum s-a

simtit Norma?

Suparata

Ce putea sa faca?

Mai apoi vorbiţi despre folosirea cuvântului „nu” şi de unde poate copilul primi ajutor.

Poti sa spui “NU“ cuiva care vrea sa iti atinga corpul. Tipa ‘NU’ din nou si din

nou si riposteaza pana se opreste.


Cum să vă ajutaţi copilul să ştie unde să meargă după ajutor

La cine poate apela copilul dumneavoastră? Toţi copiii ar trebui să aibă cel puţin 3 persoane la care să meargă atunci când au probleme. Aceste persoane ar putea fi mama sau tata, sora sau fratele mai mare, mătuşa, vecinul sau o altă persoană din afara familiei în care aveţi încredere atât dumenavoastră cât şi copilul, cum ar fi mama altui copil.

Copiii ar trebui să ştie că dacă o persoană nu este disponibilă sau nu este atentă, ei pot merge la altcineva. Spuneţi-le acelor persoane că vă învăţaţi copilul să apeleze la ei când are nevoie de ajutor. Exersaţi cu copilul cum să meargă la aceste persoane pentru a cere diferite tipuri de ajutor.

Cum să vă învătati copilul să înţeleagă că nu trebuie să se supună tot timpul celor mai mari

Unde poti sa te duci dupa ajutor daca sunt la munca? LamatusaRose?LamamaLisei? La mai cine?

La Nana.

Odatăceuncopilaînvăţatsăspună„nu”,puteţicreeatotfeluldesituaţiiîncarecopilul nu trebuie să se supună adulţilor

Nu.

Sa presupunem ca un adult iti spune sa iesi afara si sa

alergi dupa masini si autobuze pe

strada. Trebuie sa faci asta?

De ce nu?


Cum pot şti dacă copilul meu a fost abuzat?Atunci când copiii mici sunt abuzaţi, lor s-ar putea să le fie frică să vă spună. Deseori, persoana care comite abuzul avertizează copilul să nu spună nimic. Câteodată copilul se teme că a făcut ceva rău. Sau s-ar putea să nu ştie cum să explice ce i s-a întâmplat.

De vreme ce copiii nu comunică întotdeauna despre abuz, trebuie să urmăriţi posibilele semne. Semnele următoare nu sunt întotdeauna un rezultat al abuzului, dar ar trebui să vă îngrijoreze, mai ales dacă copilul prezintă mai multe semne.

Unele semne fizice includ:

• Durereinexplicabilă,umflătură,roşeaţăsausângerareagurii,aorganelorgenitale sau a anusului;

• Chiloţirupţisaumurdaridesânge;

• Scaunşiurinădificile,sângeînscaunsauînurină;

• Scurgereneobişnuitădinvagin,penissauanussauoinfecţietransmisăpecalesexuală;

• Vânătăi,dureridecapsaudurerideburtă.

Copiii abuzaţi sexual ar putea să:

• Numaifacăbaiesausăsespelesingurimaimultdecâtdeobicei,saurefuzăsăse dezbrace

• Sejoaceînmodsexualcucopiiisaucujucăriile,intr-unmodmultmaiconştient şi mult mai des decât te-ai aştepta la vârsta lui.

Copilul victimă a violenţei, inclusiv a abuzului sexual, ar putea:

• Săparăfoartetemător,sensibilsauprudentsausă-ifiefricădeodatădeoameni şi de locuri, sau să vrea să stea doar cu părinţii

• Săfiesecretossausăvreasăfiesingurînmajoritateatimpului

• Săsecomporteîntr-unmodmaicopilăresc

• Sădevinămaiviolentşimaiagresiv

• Săîncercesăfugădeacasă;

• Săsesimtătristînmajoritateatimpului,sausănuexrpimeniciun fel de sentimente;

• Sănupoatădormibinedincauzacoşmarelor,africiideîntuneric sau pentru să urineze în pat;

• Să-ifiefricădeactivităţifizicesaucarepresupunatingeri.


Dacă bănuiţi un abuzPăstraţi-vă calmul. Încurajaţi copilul să vă arate ce s-a întâmplat sau ce ştie.

Pentru a afla mai multe informaţii, creați situaţii de joc împreună cu copilul. Fiţi atent la ce vă arată pentru că se poate să nu aibă suficiente cuvinte sau semne pentru a se exprima clar. Folosind vocea şi expresiile dumneavoastră, asiguraţi-vă că ştie că îl credeţi şi că nu il veţi pedepsi.

Dacă aveţi un copil abuzat sexualDacă aveţi un copil abuzat sexual, puteţi ajuta dacă:

•Aveţiîncredereînceeavăaratăsauvăcomunică.Poatefidficildecrezutcă cineva cunoscut şi de încredere a făcut aşa ceva copilului dar copiii rareori inventează poveşti despre abuzuri sexuale. Unele dintre persoane care comit abuzuri sunt foarte prietenoase cu părinţii. Astfel, ei au acces mai uşor la copii şi îi fac pe părinţi să nu raporteze abuzul

•Lăudaţi-văcopilulpentrucăv-aspus.Copiiitrebuie să ştie că au procedat corect comunicându-vă abuzul

•Reasiguraţi-lcăabuzulnuestegreşealaluişicănu sunteţi supărat pe el. Folosiţi cât mai multe moduri de a exprima acest lucru.

•Protejaţi-văcopilul.Incercaţisăpreveniţioricealt contact între copil şi cel care a comis abuzul. Dacă acest lucru nu este posibil, aveţi grijă ca dumneavoastră sau altă persoană care ştie ce s-a întâmplat să fiţi mereu în preajma copilului atunci când agresorul este prezent.

•Trataţiproblemelefizicedesănătatealecopiluluidinurmaabuzului.Încercaţi să testaţi copilul pentru eventualele infecţii transmise pe cale sexuală, chiar dacă nu prezintă semne. Unele infecţii transmise pe cale sexuală nu au nici un simptom sau acestea nu apr decât mult mai târziu.

Aveţi nevoie de ajutor şi dumneavoastră, ca părinte. Pe părinţi îi încearcă multe emoţii, inclusiv neâncrederea, furia şi tristeţea când află că a fost abuzat copilului lor. Pârinţii se pot învinovăţi pe ei înșiși sau unii pe altii pentru ce s-a întâmplat copilului. Vă poate ajuta să vorbiţi despre toate aceste sentimente cu cineva în care avţi încredere. Aveţi răbdare. S-ar putea să dureze ceva timp până când aceste sentimente se vor schimba.

Nu este nicio ruşine pentru familie dacă un copil a fost abuzat. Abuzul este o fărădelege–caşifurtul–şinuafostcauzatdecătrefamilie.


Să oferim siguranţă copiilor în comunitate Multor oameni le este jenă să vorbească despre abuzul sexual, să accepte că nu

există siguranță pentru copii sau să discute despre efectele traumatizante ale abuzului sexual. Totuşi, abuzul sexual poate fi prevenit dacă toată lumea poate vorbi despre el.

Programele din şcoli şi întâlnirile din comunitate pot educa în legătură cu abuzul sexual. Punerea în scenă a unor mici piese sau schiţe despre efectele abuzului sexual îi face uneori pe oameni să vorbească mai uşor.

Iată câteva modalităţi de lucru în echipă pentru prevenirea abuzului sexual:

• Atelierepentrupărinţişiprofesoriprincaresăînveţesăcomunicecucopiiimai mici despre cum să prevină abuzul. Citiţi materialele scrise împreună cu părinţii dacă discuţiile nu pot fi posibile.

• Instruirepentruprofesori,personaluldinşcoală,doctorişiasistenţimedicaliastfel încât să observe posibile semne ale unui copil abuzat şi să învețe cum săvorbeascăcucopilul,posibilăvictimăaabuzului.Organizațiatelierecupersonalul şcolii pentru a discuta despre etica lucrului cu copiii.

• Educaţiapentruelevipentruapreveniabuzulsexual.Aceastapoateincludeşieducaţia potrivită vârstei despre o viaţă sexuală sănătoasă.

• Raportareaabuzuluicândarelocpoatepreveniunviitorabuz.Aflaţicaresuntprocedurile pentru raportarea abuzului sexual la copii şi faceţi disponibilă informaţia părinţilor, profesorilor, asintenților medicali, şi altor personae interesate despre abuzul sexual la copii. Creati singur o procedură dacă aceasta nu există deja.

Cu cât mai mulți oameni cunosc problema abuzului sexual, cu atât mai mult putem preveni ca acest lucru să nu se întâmple copiilor noștri.

179

Ajutor pentru părinţi şi asistenţi

Capitolul 14

Din moment ce trăim alături de copiii noştri, tot ceea ce se întâmplă cu ei ne afectează serios. Multe familii care au copii surzi se simt inutile şi le este frică de viitor. Dacă părinţii se unesc pentru a se suţine unii pe alţii, atunci ei pot îmbunătăţi viaţa copiilor lor. De asemenea, ei pot lucra ca şi grup pentru a determina comunitatea să ofere un support mai consistent tuturor copiilor cu probleme de auz.

Peste tot în lume, părinţii şi alţi membri ai familiei se străduiesc să-şi îngrijească copiii cum trebuie. Iar atunci când o familie are un copil cu deficienţe de auz, are o mai mare responsabilitate de a se asigura că îi oferă copilului tot ce are nevoie pentru a se dezvolta. Efortul suplimentar depus va face o mare diferenţă pentru copil, dar poate fi foarte stresant şi obositor pentru părinţi. Acest capitol conţine informaţii care îi pot ajuta pe părinţi şi pe asistenții copiilor surzi să găsească modalităţi de a face faţă situaţiei şi de avea grijă atât de ei înşişi cât şi de copiii lor.

180 Ajutor pentru părinţi şi Asistenți

Când aflaţi despre deficienţele de auz ale copiluluiVestea că un copil are deficienţe de auz sau că este surd poate fi foarte supărătoare, chiar şi pentru familiile care au rude surde sau cu deficienţe de auz. Aşa şi este normal. Vă veţi simţi probabil:

• îngrijoraţi

• negare

vă va fi frică de ceea ce înseamnă surditatea şi frică de viitor

• tristeţe,neputinţăsauniciunfeldesentiment (depresie)

furie referior la ceea ce s-a întâmplat

• ruşinepentrudeficienţade auz a copilului

Nu putem face nimic ca să schimbăm cursul. Aceasta

este soarta noastră.

Mă simt atât de lipsit de speranţă...

Ce vor crede vecinii?

Copilul meu va auzi bine dacă voi găsi tratamentul

potrivit.

Cum se va căsători copilul meu şi cum îşi va câştiga

existenţa?

Nu ştiu nimic despre surditate. Cum mi-aş

putea ajuta oare copilul?

Nu este drept că s-a întâmplat asta

familiei mele.

vinovaţi pentru ceea ce credeţi că aţi făcut și a cauzat surditatea

Dacă aş fi mâncat mai bine în timpul sarcinii,

acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

• singurătate

Nimeni nu ştie cum este. Nimeni nu mă

poate ajuta.

acceptarea situației ca fiind o decizie a sorţii sau ca o pedeapsă

181Ajutor pentru părinţi şi Asistenți

Înţelegerea sentimentelor dumneavoastrăPărinţii, ceilalţi membri ai familiei şi îngrijitorii vor reacţiona la emoţiile pe care le simt în diferite feluri. Este cel mai bine să lăsaţi fiecare persoană să se manifeste din punct de vedere emoţional aşa cum simte, fără să îi judecăm.

Atunci când veţi accepta că un copil are deficienţe de auz, o să începeţi să vă iubiţi copilul aşa cum este. Şi, precum alţi copii, vă va oferi mult sprijin, plăcere şi bucurie!

Sentimente cum ar fi îngrijorarea, singurătatea sau teama se vor diminua odată cu trecerea timpului. Veţi ajunge să realizaţi că un copil cu deficienţe de auz are nevoie de aceeaşi dragoste, afecţiune, educaţie şi învăţare precum orice alt copil.

Aceste sentimente vor reveni în diferite momente importante din viaţa copilului, cum ar fi atunci când începe şcoala. Aceasta nu înseamnă că ceva nu este în regulă. Ci doar că treceţi printr-o perioadă de adaptare la surditatea copilului.

Aceste sentimente puternice vă pot ajuta să luaţi iniţiative pentru ca viaţa copilului dumneavoastră să fie mai bună. De exemplu, singurătatea vă determină să căutaţi adulţi surzi

în comunitatea dumneavoastră sau alte familii cu copii surzi. Furia vă poate da energie să vă organizaţi împreună cu alţi părinţi pentru a convinge guvernul să favorizeze educaţia copiilor surzi.

Uite ce se mai distreaza! Cum oare de m-am gandit

ca Delphine o sa fie o povara pentru familia noastra?

Daca nu o sa poata invata ca si ceilalti

copii?

Touli este furios ca avem un copil surd, dar eu sunt trista tot timpul.


Gestionarea stresului de îngrijireSă fiţi părintele oricărui copil este o muncă foarte grea. Iar dacă copilul dumneavoastră are deficienţe de auz sau este surd, atunci este cu atât mai mult de lucru. De exemplu, familiile trebuie să înveţe copiii surzi lucruri pe care alţi copiii le învaţă singuri de la oamenii pe care îi aud vorbind.

AtenţiA AcordAtă îngrijitorilor

Părinţii şi alţi îngrijitori vor putea să aibă grijă de copii dacă au şi ei timp să se relaxeze. Lucrurile simple – cum ar fi mersul la piaţă, vizitarea prietenilor sau a rudelor, discuţiile cu prietenii, mersul la un masaj sau faptul că faceţi parte dintr-un grup al unei comunităţi – toate pot fi de ajutor. Reţineţi că vă puteţi ajuta copilul mai mult dacă vă simţiţi şi dumneavoastră bine.

Poate fi dificil să găsiţi timp şi energie pentru atât de multă muncă. Această pagină, dar şi următoarea prezintă câteva sugestii din partea unor familii referitor la diferitele modalităţi care i-au ajutat să facă faţă stresului.

prea putini bani

sa ai grija de un surd

sa inveti copii surzi

sa satisfaci sotul

sa aduci apa,

mancare

sa ai grija de bolnav

Uneori poate fi de ajutor ca un grup de părinţi să se întâlnească şi să stea de vorbă despre dificultăţile pe care le întâmpină fiecare. Dacă unii nu se pot exprim faţă de alţii în cadrul unui grup, în acest caz se pot inventa cântece, poezii sau poveşti despre situaţia lor. Desenul şi pictura pot de asemenea pot ajuta oamenii să îşi exprime gândurile şi sentimentele fără să folosească cuvinte. Nu trebuie să fie artişti „adevăraţi” pentru a face acest lucru.

Nu uitati sa aveti grija unul de altul. Sa fii parinte este greu.


exercitii de arte martiale

Multe comunităţi au credinţe şi tradiţii care ajută la calmarea corpului şi a minţii, dar şi la construirea puterii interioare. Practicarea acestor tradiţii vă poate ajuta să aveți mai multă grijă de dumneavoastră (rugăciuni, meditări, exerciții fizice sau arte marțiale).

rugaciune meditatie

De cand s-a nascut ultimul copil imi este

greu sa am grija de Carla.

Stiu cum te simti. Abia aveam timp sa

dorm cand Mario avea un an!

Eva, poti sa ii trimiti pe copiii mai mari sa se joace la mine

acasa.


Cu ajutorul lui Los Pipitos si multe eforturi acasa, am ajuns departe in 3 ani. Altor parinti le-as spune, ‘Eu am

reusit! Si tu poti! Incearca!’

Un grup de părinţi schimbă viaţa lui IrlanditaO mamă din Nicaragua, pe numele ei Rosa, a început să suspecteze că

ceva nu este în regulă cu fiica sa Irlandita. Ea nu răspundea niciodată când era strigată şi reacţiona numai la sunetele foarte puternice.

Îngrijorată pentru fiica ei, Rosa şi-a dus fiica la un medic când aceasta avea 16 luni. Doctorul s-a purtat foarte rece cu ea şi i-a spus doar „Copilul dumneavoastră nu poate să audă nimic. Veniţi cu ea când o să aibă 5 ani şi vom vedea dacă pote fi făcut ceva”. Rosa a plecat de la doctor simţindu-se mai înspăimântată şi mai pierdută decât înainte de a veni la doctor.

În drum spre casă, s-a întâlnit cu un prieten care i-a sugerat să stabilească o întâlnire cu Los Pipitos, o organizaţie din cadrul comunităţii. Los Pipitos a fost iniţiată de un grup de părinţi care doreau ca copiii lor cu dizabilităţi să aibă posibilitatea de a se dezvolta complet.

Cu toate că doctorul şi membrii organizaţiei i-au dat acelaşi diagnostic – că fiica ei este surdă – ei ia-u dat de asemenea şi speranţe pentru viitor. I-au explicat că, cu ajutor specializat şi suport suplimentar din partea familiei, Irlandita se poate dezvolta ca un copil auzitor. Cu ajutorul celorlalţi părinţi din organizaţia Los Pipitos, Rosa și-a găsit încrederea că va aduce o diferență în viața Irlanditei.

În prezent Rosa este membru activ al organizaţiei Los Pipitos, și lucrează consiliind și oferind altor părinți același ajutor și prietenie pe care ea însăși le-a primit când a avut nevoie.

Mulțumită ajutorului oferit de familia sa și grijii din partea organizației Los Pipitos, Irlandita este un copil expresiv, atent, fericit, inteligent şi încrezător. Poate comunica şi este capabilă să meagă la o şcoală normală.

Grupurile de părinţi


FormAreA unui grup

Dacă ştiţi că există şi alţi părinţi care au copii surzi în comunitatea dumneavoastră, dar nu exită un grup de părinţi în zona în care locuiţi, poate depinde de dumneavoastră să înfiinţaţi unul. Cele mai puternice şi mai active grupuri de părinţi sunt înfiinţate la ideea unei persoane. Ca şi grup, părinţii pot lucra împreună la rezolvarea unor probleme. O muncă realizată în grup poate face mult mai mult decât dacă este realizată de fiecare persoană în parte.

•Găsiţidouăsaumaimultepersoanesauîngrijitoricarevorsă înfiinţeze un grup. Dacă nu cunoaşteţi alte familii care au copii surzi, puteţi găsi părinţi care au copii cu alte tipuri de dizabilităţi. Sau, un angajat din domeniul sănătăţii vă poate ajuta să găsiţi părinţi în comunităţile apropiate.

•Planificaţi-văundeşicumsăvăîntâlniţi.Estefoartebinesăgăsiţiunlocîncaretoată lumea să se simtă confortabil vorbind, poate o sală de clasă, un centru de sănătate sau o biserică. La prima întâlnire discutaţi de ce v-aţi întâlnit şi ce speraţi să obţineţi.

•Probabilopersoanăvafiliderulgrupuluilaprimeleîntâlniri.Daresteimportant ca nimeni să nu ia decizii în numele grupului. Toată lumea trebuie să aibe şansa să vorbească. Încercaţi să menţineţi discuţia concentrată pe scopul întâlnirii. După primele întâlniri, faceţi cu schimbul la conducerea grupului. Dacă se vor schimba astfel mereu liderii grupului, îi va ajuta pe cei timizi să participe.

Grupul nostru a trimis pe cineva sa vorbeasca cu Asociatia Nationala a

Surzilor din oras. Acum un agent surd ne viziteaza in

mod regulat satul.

Cum învăţaţi să vă susţineţi reCiproC

Chiar şi atunci când oamenii se înţeleg bine, este nevoie de timp pentru a vă simţi confortabil să vorbiţi despre sentimentele, experienţele şi provocările de a creşte un copil surd sau cu un nivel scăzut de auz. Aceste lucruri au nevoie de exerciţiu.

De ce sa impartasim

problemele noastre cu tot cartierul?

Omar, cine ne poate ajuta mai bine decat

prietenii nostri? Macar asa poate putem

infrunta problemele impreuna.


Ascultaţi cu atenţie ceea ce spun ceilalţi fără să îi judecaţi. Gândiţi-vă cum aţi vrea să vă asculte ceilalţi pe dumneavoastră, şi apoi încercaţi să îi ascultaţi în acelaşi fel.

Încercaţi să nu spuneţi celorlalţi ce să facă. Îi puteţi ajuta pe alţii să înţeleagă cum se simt şi împărtăşiţi-vă experienţele. Însă fiecare trebuie să ia propriile decizii referitor la cea mai bună metodă de îngrijire a copilului.

Pearl, nu sunt sigur ca inteleg ce imi

spui.

Poti sa mai explici o data?

Vladir se infurie daca incercam sa schimbam rutina zilnica. Crezi ca

asta ne va ajuta?

Paulo se infuria de la lucruri marunte cand era mic. Este mai usor

acum.

Cum l-ai invatat pe Paulo sa

isi controleze furia? Cu asta ne

confruntam si noi cu fiica noastra.

Iată câteva sugestii referitor la cum puteţi ajuta membrii grupului să se simtă confortabil şi să aibe încredere unii în alţii:


Planificarea acţiunilorPărinţii care lucrează în grup pot lua iniţiative pentru a rezolva diferite probleme.

Iată câţiva paşi importanţi în luarea unei iniţiative:

1. Alegeţi o problemă pe care majoritatea membrilor grupului o consideră importantă. Chiar dacă va fi nevoie de mai multe schimbări, grupul poate fi mai eficient dacă lucrează la o singură problema odată. Pentru început, alegeţi o problemă pe care grupul are şansa să o rezolve repede. Apoi, pe măsură ce grupul învaţă cum să lucreze împreună, puteţi aborda probleme mai complicate.

Acum mama mea are grija de fiul meu,

dar sanatatea ei este din ce in ce mai proasta

Am o slujba noua in oras. Nu gasesc pe

nimeni care sa vrea sa aiba grija de un copil

surd.

Am nevoie ca cineva sa aiba

grija de copil in zilele cand sunt

la piata.

Respectaţi intimitatea fiecărei persoane. Nu spuneţi altora ceea ce se discută în grup decât dacă fiecare persoană îşi dă acordul.

Stiu. Este bine ca pot vorbi

liber.

Nu te ingrijora, Eduardo. Nu voi

spune ce spui aici.


4. Când vă întâlniţi, vorbiţi despre cum merge treaba. Adaptaţi-vă planul aşa cum trebuie în caz că apar dificultăţi.

Am gasit pe cineva care stie limba

semnelor?

Nu, nu inca. Nu sunt multi care sa o

cunoasca.

Dar Arti este nerabdatoare sa

invete si sa aiba grija de copiii nostri.

2. Hotărâţi-vă cum vreţi să rezolvaţi problema. Înşiraţi mai multe posibilităţi de rezolvare şi apoi alegeţi-o pe cea care foloseşte la maxim resursele şi puterile grupului.

3. Faceţi un plan. Membrii grupului trebuie să facă fiecare lucruri diferite pentru a putea rezolva problema respectivă. Încercaţi să stabiliţi o dată la care fiecare sarcină trebuie să fie îndeplinită.

Guddi, tu faci parte din comunitatea surzilor. Poti sa afli daca este cineva care doreste

de lucru si stie limba semnelor?

O sa ma interesez cat ar trebui sa platim

pentru asta.

O sa o intreb pe Arti daca nu vrea

sa invete niste semne de la mine.

Putem angaja pe cineva sa aiba grija

de copii. Poate gasim pe cineva

care cunoaste limba semnelor.

Putem face cu randul. Fiecare familie sa aiba grija de toti copiii cate o saptamana.

Arti isi cauta de lucru.


Construirea resurselor – puterea determinăriiÎntr-un oraş din Africa de Sud, copii cu dizabilităţi de învățare se jucau foarte

rar cu ceilalţi copii şi foarte puţini mergeau la şcoală. Majoritatea părinţilor nu puteau lucra cu copiii în afara casei deoarece centrele locale de îngrijire nu vroiau să le primească copiii. Personalul centrelor li se adresa părinţilor „Nu ne puteţi spuneți ce să facem!”, „Nu avem facilităţi pentru a le preda acestor copii”.

Un grup de părinţi - toate mamele fără servici, foarte mulţi cu un nivel minim sau chiar fără educaţie – s-a întâlnit şi a decis că trebuie să facă ceva pentru aceşti copii şi pentru familiile lor. Au decis ca unul sau doi dintre ei să aibă grijă de toţi copiii pentru ca ceilalţi să fie liberi să îşi caute de lucru.

Mamele au organizat un program de îngrijire a copiilor. Una dintre ele s-a oferit să gătească. Una a devenit profesor. Altele îşi căutau un servici care putea fi făcut de acasă. Cei care au reuşit să îşi găsească de muncă au început să contribuie pentru cei care au avut grijă de copii şi pentru dezvoltarea unui centru de îngrijire de zi. Unul dintre părinţii cu servici a început să cumpere cărţi pentru copii.

Un asistent social auzit de acest grup şi a dorit să vadă ceea ce fac. Acesta a reuşit să obţină nişte resurse financiare de la guvernul local pentru a oferi salarii mamelor care aveau grijă de copii.

Cu unica resursă pe care o aveau – determinarea – mamele au reuşit să înfiinţeze un centru de îngrijire de zi pentru copiii lor şi astfel ele au resșit să își câștige existanța!

Un grUp cU pUţine resUrse poAte fAce totUşi o schimbAre!Considerăm că întreaga comunitate – cartier, sat, oraş sau naţiune – are responsabilitatea de a susţine familiile care au copii cu dizabilităţi. Dar uneori este nevoie ca părinţii să lucreze împreună pentru ca întreaga comunitate să îşi asume această responsabilitate. După cum este prezentat şi în povestea ce urmează, cea a unui grup de părinţi hotărâţi din Africa de Sud, atunci când oamenii colaborează şi îşi adună toate resursele, pot depăşi obstacole şi pot construi ceva în locuri în care nu era nimic!

Cu ele, noi, ce aveam grija de ei, faceam supa.

Nu am avut fonduri sau alte resurse speciale. Ne-am inteles ca parintii sa trimita ceva cu copiii — jumatate

de varza, un morcov sau un cartof — ce avea fiecare.


Unele grupuri de părinţi lucrează să îmbunătăţească programele oferite de guvern şi legile privitoare la copiii surzi. Contactează oamenii din guvern, cum ar fi Ministerul sănătăţii şi educaţiei. Le vorbesc despre serviciile de care are nevoie comunitatea, sau despre legile de care este nevoie pentru a oferi protecţie copiilor surzi sau cu un nivel scăzut de auz, scriu scrisori, petiţii sau organizează proteste dacă oficialii guvernului nu îmbunătăţesc condiţiile de viaţă ale copiilor surzi.

Aceste mame au invatat cum sa croiasca haine, sa lucreze mai aproape de casa, si sa isi petreaca mai mult timp cu copiii.

Cooperaţi pentru a putea obţine o schimbareGrupurile de părinţi lucrează la diferite proiecte. Acestea pot încerca să

îmbunătăţească condiţiile economice ale familiilor, atitudinea comunităţii, legile şi serviciile oferite de guvern pentru copii surzi – totul în scopul de ași ajuta copiii. Pentru a obţine mai multe resurse pentru copiii lor, un grup de părinţi trebuie:

•săgăseascămodalităţidefinanţarepentruproiectenoiînscopulajutăriicopiilor surzi.

•săîiajutepepărinţisădezvoltenoiabilităţi.

•săofereatelieredelucrudespremetodelordepredareşisăîşiajutecopiii.

•săîmpărtăşeascăinformaţiidespreprotezeleauditive.

•săorganizezeoredeînvăţarea limbajului mimico-gestual.

•săaducăîmpreunăatâtauzitori cât şi persoane surde.

Multe dintre grupurile de părinţi vor să educe restul comunităţii referitor la surditate. De cele mai multe ori lucrează cu persoane surde. Grupurile folosesc ateliere de lucru, programe radio, buletine de ştiri, teatre de stradă, panouri şi postere pentru a îi ajuta pe ceilalţi să înţeleagă mai multe despre surditate.

191

De ce îşi pierd copiii auzul şi ce putem face

Capitolul 15

Există în toată lumea milioane de copii surzi sau cu probleme de auz. Majoritatea dintre ei sunt săraci. Din 3 copii cu probleme de auz, 2 locuiesc în ţări sărace. Surditatea lor este cauzată de cele mai multe ori de infecţii sau de o alimentaţie proastă. Pentru majoritatea dintre aceşti copii surditatea ar fi putut fi prevenită dacă se îngrijeau de nevoile de bază – cum ar fi mâncarea, apă de băut curată, un loc sigur şi curat în care să trăiască şi dacă ar fi avut acces la sistemul de sănătate.

Acest capitol vă ajută vă informaţi despre cauzele şi tratamnetele medicale pentru anumite probleme de auz. Pentru a preveni surditatea, comunităţile trebuie să coopereze în scopul rezolvării cauzelor sociale pe care medicina nu le poate rezolva.

Sănătatea şi auzul copiilor sunt favorizate atunci când trăiesc într-un aer curat (fără fum şi praf ), când beneficiază de un sistem sanitar solid şi nu au parte de violenţă. O îngrijire corectă, inclusiv a educaţiei despre sănaătate, obţinerea vaccinurilor şi a unor tratamente timpurii, reprezintă cheia protejării auzului copiilor.

Credinţe greşite Unii oameni cred că un copil este surd pentru că părinţii au făcut ceva rău. Alţii cred că un copil a surzit pentru că cineva i-a făcut un rău mamei copilului, iar copilul are „farmece”. Nici una dintre acestea nu cauzează surditatea.

A avut multe infectii

netratate la ureche

Mama ei nu a avut suficienta mancare cand era insarcinata

Nu a avut suficient iod in apa si mancare

A avut rujeola

192 De ce îşi pierD copiii auzul şi ce putem face

Probleme la oricare din părțile urechii pot duce la surditate

Probleme la nivelul urechii exterioare şi urechii mijlocii:• infecţii ale urechii (pagina 193)

• ceva blochează sunetul să treacă prin ureche (pagina 198)

• răni (pagina 214)

Probleme la nivelul urechii mijlocii şi la nervul care duce la creier:• infecţiile în timpul sarcinii

(pagina 208)

• creierul copilului este afectat la naştere (pagina 212)

• bolile copilăriei, cum ar fi meningita (pagina 201)

• lipsa de iod din alimentaţia mamei pe parioada sarcinii (pagina 207)

• medicamente care afectează auzul (pagina 206)

• surditatea moştenită în familie (pagina 214)

• traume cauzate de zgomotele foarte puternice (pagina 213)

canalul urechii

timpan

conexiune catre nas si gat

nervi catre creier

URECHEA INTERNA

URECHEA EXTERNA URECHEA

MEDIE

Cum funcţionează urechea

Creierul este cel care ajută copilul să înţeleagă ce înseamnă sunetele.

Urechea exterioară captează sunetul.

Acesta trece prin canalul urechii şi prin cilindrul urechii spre timpan.

Apoi urechea interioară transmite sunetul la creier astfel încât să îl poată auzi.

Urechea este formată din 3 părţi principale: urechea exterioară, urechea mijlocie şi urechea interioară. Urechea exterioară este partea pe care o vedeţi. Celelalte două se află în interiorul capului şi nu pot fi văzute. Este nevoie de toate cele 3 părţi pentru ca un copil să poată auzi.

193De ce îşi pierD copiii auzul şi ce putem face

Infecţii la nivelul urechiiInfecţiile la nivelul urechii sunt cele mai comune boli ale copilăriei, iar fără tratament, aceastea cauzează pierderea permanentă a auzului. Infecţiile la nivelul urechii se manifestă la început, cel mai adesea, cu o infecţie la nivelul nasului şi a gâtului. Infecţia trece de la gât prin canal şi ajunge la urechea mijlocie.

Copiii capătă aceste infecţii foarte uşor deoarece canalul care face legătura de la gât la ureche este mai scurt decât la adulţi. Când urechea este infectată, lichidul şi infecţia nu se pot elimina din urechea mijlocie. În cazul în care copilul este răcit, canalul care face legătura dintre gât şi urechea mijlocie, cel mai adesea se blochează. Pe măsură ce copiii cresc şi devin mai puternici, ei dezvoltă o rezistenţă mai mare, răcesc mai puţin, iar gâtul li se infectează mult mai rar.

INFECŢII BRUSTE LA NIVELUL URECHII (ACUTE)Infecţiile acute la nivelul urechii mijlocii pot apărea la orice vârstă, şi sunt mai des întâlnite la bebeluşi și sugari. Copilul plânge, este iritat şi are febră. Cel mai adesea, infecţia trece într-o zi sau două fără tratament. Un calmant l-ar ajuta să se simtă mai bine, dar nu va vindeca infecţia. Uneori este nevoie de antibiotic pentru a vindeca infecţia (a se vedea Pagina 195). Timpanul urechii poate izbucni şi poate curge puroi printr-o gaură mică. Gaura se vindecă de obicei foarte repede.

INFECŢII DE DURATĂ LA NIVELUL URECHII (CRONICE) Atunci când copiii nu sunt trataţi pentru infecţii repetate ale urechii, infecţia devine cronică. O infecţie la nivelul urechii devine cronică dacă puroiul se scurge din ureche timp de 14 zile sau chiar mai mult. Acesta poate să afecteze timpanul. Acesta se poate retrage înăuntru şi poate prezenta o gaură care nu se vindecă. Ambele probleme cauzează alte infecţii care se scurg.

Fără o îngrijire medicală corectă şi timpurie, copiii îşi pot pierde auzul, suferi de ameţeli, moliciune pe o parte a feţei, sau de un abces care se scurge din spate sau de lângă ureche. Foarte rar, o infecţie a urechii poate cauza complicaţii grave cum ar fi un abces la creier sau meningită (a se vedea pagina 204).

Foarte mulţi copii săraci îşi pierd auzul datorită infecţiilor la nivelul urechii decât din orice altă cauză. Pierderea auzului datorită infecţiilor urechii poate fi prevenită prin îmbunătăţirea condiţiilor generale de sănătate şi de viaţă, şi având acces la serviciile de îngrijire medicală. Fiecare comunitate are nevoie de oameni specializați pentru a identifica din timp infecţiile la nivelul urechii, clinici sau spitale la care să îşi permită să meargă.


Diverse semne pot apărea în diferite momente – de exemplu, durerea se poate opri atunci când lichidul începe să se scurgă din ureche.

Controlaţi-vă urechea o dată la 3 – 4 luni după ce aţi avut o infecţie la nivelul urechii, chiar dacă nu simţiţi nici o durere, şi verificaţi de asemenea auzul copilului (a se vedea paginile 50-58).

Semne de infecţie la nivelul urechii:• Durere – un copil poate plânge, se scărpina în acea parte

a feţei, sau trage de ureche.

• Febră între 37.7 şi 40 de grade C.

• Curgerea nasului, gât inflamat, tuse.

● Pierderi de auz – temporare sau permanente – la una sau la ambele urechi.

● Ameţeli şi senzaţii de vomă

● Uneori infecţia se răspândeşte către osul din spatele urechii (mastoidită). Această infecţie este foarte dureroasă şi necesită antibiotice.

Mergeţi la spital!

• Un lichid se poate scurge din ureche. Poate fi galben, alb, transparent sau lipicios. Lichidul poate conţine şi sânge. O cantitate mare de lichid lipicios şi transparent provine dintr-o gaură în timpan. Această scuregere se poate opri cu ajutorul medicamentelor, dar se poate întâmpla de fiecare dată când copilul răceşte sau bagă urechile în apă atunci când înnoată.

O cantitate mai mică de lichid mirositor, ce poate fi galben sau verde poate curge în situaţia în care este afectat timpanul. În această situaţie poate fi nevoie de o operaţie pentru a repara timpanul.

Lichidul din urecheDupă o infecţie acută a urechii, uneori se colectează în urechea mijlocie un lichid dens şi lipicios (este numit lipiciul urechii). Acest lichid de obicei nu provoacă durere şi se scurge prin canalul care duce la nas după câteva săptămâni, dar în unele cazuri durează chiar şi câţiva ani. Acesta afectează de obicei ambele urechi şi determină surzirea parţială a copilului atât timp cât este în ureche. În multe dintre cazuri aceste lichide se vindecă fără tratament. Dar dacă acesta provoacă durere, daţi copilului un antibiotic pe cale orală special pentru infecţii acute (a se vedea paginile 195-196).

lichid

mastoidită


Pentru a trata infecţiile acute ale urechii:Pentru durere şi febră:• daţi copilului paracetamol pe cale orală de 3 sau 4 ori pe zi după cum este

nevoie.

De la 3 luni la 1 an.....................................................de la 60 la 120 mg.

De la 1 la 5 ani...........................................................de la 120 la 250 de mg.

De la 6 la 12 ani.........................................................de la 250 la 500 de mg.

• daţi copilului ibuprofen pe cale orală.

De la 1 la 2 ani..........................................................50 de mg de 3 sau 4 ori pe zi

De la 3 la 7 ani..........................................................100 de mg de 3 sau 4 ori pe zi

De la 8 la 12 ani.........................................................200 de mg de 3 sau 4 ori pe zi

Notă: Nu daţi ibuprofen copiilor mai mici de 1 an sau dacă are o greutate mai mică de 7 kg.

Pentru infecţii: ● daţi copilului amoxicilină pe cale orală timp de 3 până la 10 zile.

La 2 ani sau mai puţin..............................................125 de mg de 3 ori pe zi

La 3 ani sau mai mult...............................................250 de mg de 3 ori pe zi

● daţi amoxicilină copilului şi acid clavulanic ca sirop (preferabil fără zahăr) pe cale orală timp de 5 zile.

Pentru vârste mai mici de 6 ani..............................amoxicilină la 125 de mg şi acid clavulanic de 31 de mg, de 3 ori pe zi.

Pentru vârste de la 6 la 12 ani............................... amoxicilină la 250 de mg şi acid clavulanic de 62 de mg, de 3 ori pe zi.

sau

Ai grija sa ii dai tot antibioticul altfel infectia

poate sa revina.

Ibuprofenul o sa ii reduca durerea

imediat in timp ce antibioticul o sa ii

trateze infectia cam intr-o saptamana.

(Dacă nu găsiţi sirop daţi-i o jumătate de tabletă de amoxicilină de 250 mg şi acid clavulanic de 125 mg de 3 ori pe zi)

Pentru vârste de la 6 la 12 ani............................... amoxicilină la 250 de mg şi acid clavulanic de 62 de mg, de 3 ori pe zi.

TRATAREA INFECŢIILOR LA NIVELUL URECHII

sau

Cand o sa ne simtim mai bine?


Dacă se scurge un lichid din ureche, ştergeţi-l, dar nu băgaţi nimic în ureche pentru a curăţa urechea. Încurajaţi copilul să se odihnească şi să bea multe lichide. Copilul poate face baie, dar nu are voie să bage urechile în apă sau să înoate cel puţin 2 săptămâni de la vindecare.

Dacă vedeţi ca boala prezintă complicaţii, atunci duceţi-l la medic.

Dacă aveţi suspiciuni de meningită daţi-ii medicamente imediat (a se vedea Pagina 204).

În cazul în care copilul este alergic la penincilină sau tratamentul nu dă rezultate:

• daţi-ii copilului de co-trimoxazol pe cale orală de la 3 la 10 zile. De la 6 săptămâni la 5 luni......................................120 mg de 2 ori pe zi De la 6 luni la 5 ani..................................................240 mg de 2 ori pe zi De la 6 la 12 ani.......................................................480 mg de 2 ori pe zi

• daţi-ii copilului cefuroxim pe cale orală timp de 5 zile. La 2 ani sau mai puţin.............................................125 mg de 2 ori pe zi Pentru vârste mai mari de 2 ani...............................250 mg de 2 ori pe zi

• daţi-ii cefaclor copilului pe cale orală de la 3 la 10 zile.

De la 1 lună la 1 an..................................................62.5 mg de 3 ori pe zi De la 1 la 5 ani........................................................125 mg de 3 ori pe zi Pentru vârste mai mari de 5 ani...............................250 mg de 3 ori pe zi

• daţi-ii eritromicină copilului pe cale orală de la 3 la 10 zile

La 1 an sau mai puţin................................................125 mg de 4 ori pe zi

De la 2 la 8 ani.........................................................250 mg de 4 ori pe zi

Pentru vârste mai mari de 8 ani...............................de la 250 la 500 mg de 4 ori pe zi.

sau

sau

sau

Pentru a trata infecţiile de durată sau repetate (cronice) la nivelul urechii (care prezintă scurgeri cel puţin 2 săptămâni)• daţi copilului antibiotic sub formă de picături pentru ureche timp de o săptămână (de la 2 la 3 picături de 3 ori pe săptămână) cum ar fi, ciprofloxacin, framicetin, gentamicină, gramidicină, neomicină, polimixină B sau ofloxacină.

Uneori ajută dacă îi daţi copilului antibioticul pe cale orală odată cu picătura pentru ureche. Folosiți același antibiotic ca și în cazul infecțiilor acute (a se vedea pagina 195).Antibioticele nu trebuie folosite mai mult de 10 zile, sau luate în mod repetat, deoarece ele însele pot cauza pierderi de auz. Însă infecţiile cronice la nivelul urechii sunt mai degrabă cele care pot duce la pierderea auzului decât picăturile cu antibiotic.

Alte tipuri de tratamente pentru infecţii acute ale urechii


Dacă scurgerea continuă sau revine, sau dacă nu găsiţi antibioticele pentru ureche:• puneți-i copilului picături antiseptice în ureche cum ar fi oţetul (a se vedea

pagina 201) sau betadină

Pentru toate vârstele............................................................ 2 picături în ureche de 2 ori pe zi timp de 2 săptămâni

Apoi puneţi-i.........................................................................2 picături în ureche o dată pe zi (înainte de a merge la culcare) timp de câteva săptămâni sau luni.

PREVENIREA INFECŢIILOR LA NIVELUL URECHII

Pentru a preveni infectarea urechilor, copiii trebuie hrăniţi dacă este posibil la sân până la vârsta de 2 ani. Alăptarea ajută ca organismul copilului să lupte împotriva infecţiei. Ajută de asemenea la întărirea mușchilor care susțin cdeschise căile dintre gât și urechea mijlocie.

Repetaţi acelaşi tratament dacă infecţia şi scugerea se produc din nou. Un asistent medical sau un doctor îi poate învăţa pe părinţi cum să cureţe scurgerea cu o bucată de bumbac înainte de aplicarea dozei de picături pentru ureche.

Nu lăsaţi nici o picătură de apă să intre în ureche. Ştergeţi cu grijă urechea de 2 ori pe zi cu o bucată de bumbac sau pansament timp de câteva săptămâni (până când rămâne uscat).

Uneori poate fi nevoie de operaţie pentru a repara timpanul. Această operaţie se realizează într-un spital special, de obicei când copilul are cel puţin 10 ani.

Virusul HIV/SIDA si AlăptareaDacă o femeie este infestată cu virusul HIV/SIDA această boală poate fi transmisă la copil prin lapte. Însă dacă nu are acces la apă curată, copilul poate muri mai degrabă de diaree, dezhidratare şi malnutriţie decât de SIDA. Numai o mamă poate evalua condiţiile din casa şi din comunitatea în care trăieşte şi numai ea poate decide ce este de făcut.

Copiii mai mari de 6 luni au şanse mai mici să moară de diaree deoarece sunt mai mari şi mai puternici. O femeie infestată cu virusul HIV/SIDA şi care şi-a hrănit copilul la sân trebuie să se oprească la 6 luni şi să îl hrănească cu alt lapte şi cu mâncare. În acest fel este redus riscul ca bebelușul să se infesteze cu virusul HIV/SIDA.


Ceva blochează sunetul să ajungă la urecheCopiii îşi pot pierde temporar auzul atunci când o bucată de ceară sau un alt obiect blochează sunetul să ajungă la ureche.

DOPURILE DE CEARĂ DIN URECHE Ceara din ureche ajută la prevenirea infecţiei. Aceasta formează un strat protector pe pielea delicată a urechii, ajută la păstrarea curată a urechii şi face ca pielea să reziste la apă. De obicei, ceara se mută prin ureche adunând mizerie sau praf, dar se poate întâmpla ca ceara să rămână fixă şi să se întărească și să rămână blocată.

Aceasta se poate întâmpla datorită curăţării urechii cu acele beţişoare speciale (beţişoare mici cu bumbac la capăt) sau cu alte obiecte care

împing ceara mai adânc în canalele urechii. Acest tampon de ceară împiedică transmiterea sunetului şi poate cauza infecţii. Ceara în

ureche poate fi o problemă pentru copiii care folosesc proteze auditive, deoarece urechile copiilor trebuie verificare în mod

regulat iar protezele trebuie curăţate dacă este necesar.

Semne:• Un copil pare să audă mai puţin decât de obicei.

• Uneori se poate vedea un tampon de ceară în ureche.

• Uneori tamponul de ceară sau infecţia poate provoca o durere la nivelul urechii şi o scurgere de puroi.

O cantitate mică de ceară este normală şi nu trebuie atinsă.

• Învăţaţi copilul să îşi şteargă nasul în loc să sufle.

Dacă totuşi îşi suflă nasul, trebuie să o facă cu blândeţe.

• Ţineţi copilul departe de fum cât mai mult posibil, inclusiv de fumul provocat de sobe sau de aragazuri. Fumul poate provoca închiderea căii dintre găt si urechea mijlocie. Apoi lichidul se adună în urechea mijlocie si astfel se infectează.

• Când copilul este răcit, încercaţi să aflaţi dacă are dureri la nivelul urechi. Pe cât posibil încercaţi să ţineţi copilul departe de oamenii care sunt răciţi.

Alte modalităţi de prevenire a infecţiei la nivelul urechilor • Dacă copilul trebuie hrănit dintr-o sticlă sau dintr-o cană, aveţi grijă să îi ţineţi capul la un nivel mai înalt decât stomacul. Dacă este întins în timp ce este hrănit, atunci laptele se poate scruge din gât în tuburi şi poate ajunge la urechea mijlocie, favorizând astfel apariţia unei infecţii.


insectele în ureche Semne:

• Copilul poate simţi că îl mănâncă sau că îl deranjează ceva în ureche.

• Se scurge un lichid sau puroi din ureche.

• Copilul aude mai puţin decât de obicei cu urechea afectată.

În cazul în care o insectă a pătruns în urecheUmpleţi urechea cu ulei vegetal. Insecta se poate îneca sau îeşi la suprafaţă. Dacă nu funcţionează, încercaţi să spălaţi urechea în același mod în care încercaţi să îndepărtaţi ceara.

Ceara din urecheDacă copilul nu prezintă nicio durere, nu are febră sau nicio scurgere a urechii, canitatea

de ceară sau puroi de ceară poate fi îndepărtată prin spălarea urechii cu apă caldă.

1. Mai întâi, înmuiaţi ceara punând câteva picături de ulei cald vegetal în ureche. Puneţi copilul să stea întins cu urechea în sus timp de 15 minute.

2. Apoi, spălaţi urechea bine turnând câteva căni de apă caldă curată (nu fierbinte) în ureche. Dacă nu funcţionează, folosiţi o seringă fără ac (de preferabil de 20 ml) sau o seringă de cauciuc pentru a pulveriza apa caldă în ureche. AVERTISMENT: NU PULVERIZAŢI APĂ ÎN URECHE ÎN CAZUL ÎN CARE CURGE LICHID DIN URECHE!

• Scoateţi acul seringii şi umpleţi seringa cu apă caldă.

• Trageţi uşor de ureche îndepărtând-o de cap. Pulverizaţi cu grijă apa cu grijă în canalul urechii. Nu îndreptaţi seringa direct spre timpanul urechii. Îndreptaţi-o pe ambele părţi ale urechii. Opriţi-vă dacă copilul se simte ameţit.

Cu o seringă cu bulb nu băgaţi vârful seringii în canalul urechii. Încercaţi să ţineţi vârful fix în ureche în timp ce stoarceţi bulbul.

Facţi aşa de 3 ori pe săptămână timp de 2 săptămâni, şi din nou după una sau două săptămâni. Dacă repetaţi de prea mlte ori puteţi afecta urechea.

Cereţi sfatul medicului în situaţia unei bucăţi mari de ceară care nu se dizolvă uşor.


Prevenire: Copiii mai mari pot ajuta la îngrijirea urechilor fraţilor sau surorilor verificând în mod regulat dacă urechile au multă ceară (sau puroi, sau alte obiecte) înăuntru. Rugaţi-i să vă spună imediat ce observă ceva în neregulă.

Învăţaţi-i să nu îşi bage degetele sau alte obiecte în ureche pentru a încerca să elimine un dop de ceară sau obiecte. Astfel, ei pot împinge obiectul mult mai adânc şi afecta timpanul urechii. Învăţaţi-i să nu se scarpine cu nimic în interiorul urechii, deoarece poate provoca o infecţie.

Aveţi grijă ca urechile copilului să fie mereu uscate. După ce face baie sau înoată, învăţaţi copii să îşi scuture cu blândeţe capul pentru a scoate apa din urechi. Dacă este posibil, copiii nu trebuie lăsaţi să înoate sau să facă baie într-o apă murdară sau poluată. Dacă un copil a mai avut infecţii la ureche, puneţi-ii în ureche câteva picături de alcool sau de oţet după ce iese din apă.

INFECŢII ALE CANALULUI URECHII CAUZATE DE OBIECTE SAU DE PĂTRUNDEREA APEI

Infecţii ale urechii exterioare pot fi cauzate de insecte, ceară, apă sau orice alt material care pătrunde în ureche, sau în cazul în care copilul se scarpină înăuntrul urechii cu un obiect (ca un beţişor). Această infecţie a canalului urechii este mult mai întâlnită la adulţi decât la copii.

Semne:

• Durere – dacă mişcarea urechii exterioare cauzează durere, atunci există probabil o infecţie la nivelul acesteia.

• Există senzaţia de mâncărime.

• Există senzaţia de ureche înfundată.

• Copilul aude mai puţin cu urechea afectată.

În cazul în care un obiect a pătruns în urecheUneori copiii îşi bagă obiecte mici în ureche. Dacă obiectul este moale, şi dacă puteţi ajunge la obiect încercaţi să îl scoateţi, cu multă grijă, cu ajutorul unui fir cu cârlig.

Nu folosiţi pensete sau orice altceva ce poate împinge obiectul mai adânc în ureche.

Dacă obiectul este dur, ca plasitcul sau metalul, atunci încercaţi să îl scoateţi cu apă caldă, la fel cum procedaţi şi cu ceara. Nu procedaţi astfel şi cu lucrurile vegetale, cum ar fi seminţele deoarece acestea se umflă atunci când sunt udate şi sunt mult mai dificil de îndepărtat.

Opriţi-vă dacă obiectul începe să se mişte mai adânc în ureche sau în cazul în care copilul nu poate sta liniştit. Altfel, puteţi deteriora canalul urechii sau timpanul.


Bolile copilărieiInfecţiile din perioada copilăriei cauzate de boli precum malaria, meningita, pojarul, oreion sau rubeola pot afecta nervul de auz. Uneori numai o ureche este afectată, dar meningita însă afectează ambele urechi. Pentru mai multe informaţii despre aceste boli, a se vedea cartea Hesperian „Atunci când nu există doctori”.

Prevenirea bolilor copilăriei prin imunizareImunizaţi copilul împotriva bolilor copilăriei – în special împotriva acelora care pot duce la pierderea auzului – pojar, oreion şi rubeola. Vaccinele se fac de cele mai multe ori gratuit. Este mai bine să îl ajutaţi să devină imun decât să îl îngrijiţi atunci când este bolnav sau pe moarte.

Dacă asistenții medicali nu se ocpuă să facă vaccinări în comunitatea dumneavoastră, duceţi-vă copilul la cel mai propiat centru de sănătate pentru a i se face vaccinul. Sau puteţi colabora cu alţi oameni din comunitate pentru a aduce asitenți medicali în comunitate. Vaccinările salvează vieţi şi salvează auzul – acestea ar trebui să fie disponibile pentru toată lumea.

În cazul infecţiilor canalului urechii cauzate de pătrunderea unor obiecte sau a apeiAmestecaţi o lingură de oţet cu o lingură de apă fiartă (răcită până este călduţă). Puneţi aceste picături în ureche de 3 sau 4 ori pe zi.

Dacă partea de lângă ureche se umflă sau are temperatură:Daţi copilului ampicilină, amoxicilină sau penincilină (doza prescrisă pentru infecţiile acute ale urechii, a se vedea paginile 195-196).

Cel mai bine este să duceţi imediat copilul la spital. În cazul în care nu reuşiţi şi nu are loc nici o ameliorare în 2 zile, atunci schimbaţi amoxicilina cu cloxacilina (în aceeaşi doză ca şi amoxicilina dar de 4 ori pe zi în loc de 3) sau cu eritromicina. Folosiţi medicamentul timp de 5 până la 7 zile.

Dacă urechea are multă ceară sau alt obiectCeara poate fi îndepărtată prin spălarea cu apă caldă (a se vedea pagina 199). Urechea trebuie să fie ţinută uscată cât mai mult posibil.

Dacă infecţia sau mâncărimea persistă după ce trece durerea:Turnaţi 2 sau 3 picături de violet de genţian în ureche o dată pe săptămână timp de 2 sau 3 săptămâni.

Notă: Un copil poate face baie, dar nu are voie să bage urechile în apă sau să înoate timp de două săptămâni de la vindecarea infecţiei.


pojarul

Pojarul cauzează infecţii ale urechii la foarte mulţi copii. Pojarul poate afecta partea interioară a urechii, şi de asemenea poate cauza infecţii la nivelul urechii mijlocii

provocând o scurgere a urechii şi o gaură în timpanul acesteia. Câţiva copiii pot avea şi encefalită, o inflamaţie a creierului care poate duce la pierderea auzului.

Uneori apar pete negre cauzate de sângerări la nivelul pielii. Aceasta înseamnă că infecţia este foarte severă. Trebuie astfel să mergeţi la doctor.

Prevenire:

Copii altor familii nu ar trebui să viziteze o casă în care un membru este bolnav de pojar. Ei trebuie să stea departe de copiii cu pojar şi de frații sau surorile acestuia. Pentru a împiedica răspândirea bolii, copiii dintr-o famile în care un membru are pojar nu trebuie să meargă la şcoală, în magazine, la piaţă sau în alte locuri publice timp de 10 zile, chiar dacă ei nu sunt bolnavi.

Copiii slabi, prost hrăniţi sau care au tuberculoză sau sunt infestaţi cu virusul HIV /SIDA trebuie protejați cu atenție de pojar. Este în mod special foarte periculos pentru ei.

Tratamentul pentru bolile copilăriei Copii trebuie să stea în pat, să bea foarte multe lichide şi să mănânce sănătos.

Dacă un copil nu poate fi alăptat, atunci daţi-i lapte de mamă cu biberonul.

Pentru febrăDaţi-i paracetamol (a se vedea pagina 195).

Dacă lichidul începe să se scurgă din ureche Daţi copilului antibiotic pe cale orală la fel cum trebuie să procedaţi şi în cazul infecţiilor

acute (a se vedea pagina 195).

Dacă copilul are diareeDaţi-i să bea băuturi de rehidratare pe care să le bea încet, un pahar pentru fiecare scaun.

Într-un litru de apă caldă amestecaţi jumătate de linguriţă de sare cu 8 linguriţe de zahăr. Sau faceţi o fiertură de ovăz dintr-un litru de apă caldă, jumătate de linguriţă de sare, 8 linguriţe de cereale pudră (făină de orez, făină albă, sau cartofi ).

Dacă apar semen de pneumonie, meningită sau durerei puternice la nivelul urechii sau stomacului, cereţi ajutorul medicului.

Nu mergi la scoala, Lan,

pana cand Thuy se face bine.


malaria

Copiii care sunt bolnavi de malarie pot deveni surzi. Malaria reprezintă o infecţie a sângelui, răspândită de către muşte care cauzează frisoane şi febră foarte mare (40 de grade C). Există cazuri în care această surditate dispare în 2 sau 3 zile. Însă copiii care au fost bolnavi de malarie sunt mai slăbiţi şi capătă infecţii ale urechii mult mai uşor, care la rândul lor pot duce la pierderea auzului.

Prevenire:• Acoperiţi copilul când doarme, sau folosiţi plase de ţânţari, aşternuturi subţiri

sau leagăne. Cuiburile stropite cu insecticid funcţionează cel mai bine.

• Ţineţi-l departe de locurile în care este apă stătută, deoarece acesta este mediul care favorizează ţânţarii care râspândesc malaria. Goliţi ligheanele, oalele sau cauciucurile vechi care adună apă. Vărsaţi, umpleţi sau daţi drumul peştilor în apă.

• Preveniţi sau reduceţi efectele luând medicamente anti-malarie.

Dacă sunteţi suspect de malarie, trataţi-vă imediat. Aceasta va împiedica transmiterea bolii la alte persoane.

Pentru a trata malaria• În zone în care malaria este întâlnită mai des, trataţi orice simptom neexplicat de febră ca

un simptom al malariei.

• În cazul în care copilul a făcut de mai multe ori febră şi dacă suspectaţi că are malarie, cereţi ajutorul unui cadru medical, şi dacă este posibil mergeţi la un centru de sănătate pentru a face un test de sânge.

• Dacă un copil suspect de malarie începe să aibă convulsii sau alte semne de meningită, poate avea de fapt malarie cerebrală. Cereţi imediat ajutorul medicului.

Notă: Tratamentul pentru malarie diferă de la o zonă la alta. Medicamente care funcţionează într-o anumită zonă, este probabil să nu fie eficiente în altele. Întrebaţi medicul ce medicament funcţionează cel mai bine în zona dumneavoastră. Unele medicamente folosite pentru tratarea malariei pot cauza de asemenea surditate (a se vedea pagina 206).

oreionul

Oreionul se manifestă iniţial prin febră şi dureri atunci când deschidem gura sau când mâncăm. În 2 zile, se dezvoltă o umflătură la nivelul gâtului. Uneori oreionul poate duce la pierderea auzului, de cele mai multe ori doar la nivelul unei singure urechi. Umflătura dispare în aproximativ 10 zile fără a fi nevoie de medicaţie. Pentru dureri sau febră trataţi cu paracetamol. Hrăniţi copilul cu mâncare uşoară, hrănitoare, iar gura trebuie să fie menţinută curată. Cereţi ajutorul medicului în cazul în care apar semne de meningită (a se vedea pagina 204).


Pentru a trata meningita până duceţi copilul la spital:Injectaţi copilului unul dintre aceste trei medicamente în muşchi sau în venă. Injecţiile în venă trebuie făcute de o persoană specializată. Dacă un cadru medical nu este disponibil, atunci injectaţi copilul în muşchi.

• ceftriaxon

daţi copilului de la 50 la 100 mg pentru fiecare kilogram, o dată pe zi

• benzilpenincilină

Pentru mai puţin de 1 an........................................................300 mg (500.000 de unităţi) 1 pe zi

De la 1 la 9 ani..........................................................600 de mg (1.000.000 de unităţi) 1 pe zi

De la 10 ani.........................................................1.2 g (2.000.000 de unităţi) 1 pe zi

• cefotaxima

Pentru mai puţin de 1 an .................................... de la 12. 5 mg la 50 mg (pentru infecţii grave) pentru fiecare kilogram al corpului, de 4 ori pezi.

De la 1 la 9 ani ................................................... de la 25 la 50 mg (pentru infecţii grave) pentru fiecare kilogram al corpului, de 4 ori pezi.

Scădeţi febra prin haine ude şi/sau paracetamol.

Semne de meningită:Semnele meningitei sunt dureri puternice de cap şi febră. Copilul poate părea somnoros, avea convulsii sau greţuri. Uneori îi vine să vomite şi pot apărea şi mâncărimi. Un copil bolnav de meningită poate leşina, pierzându-şi cunoştinţa.

Cereţi ajutorul medicului imediat – fiecare minut contează. Duce-ţi copilul la spital!

ridicaturi moi pe scalp (copii sub 1 an)

gat intors

spate arcuit, genunchii inainte

sau

sau

meningita

Meningita (febra creierului) este o infecţie gravă a creierului care poate ajunge la nervii urechii şi cauza pierderea auzului. Sau invers, infecţiile urechii pot ajunge până la creier şi cauza meningită. Meningita poate începe după o altă boală a copilăriei cum ar fi pojarul, oreionul, tusea măgărească sau o infecţie a urechii. Dar poate fi de asemenea cauzată de un virus.


Virusul hiV/siDaCopiii bolnavi de SIDA/infestaţi cu virusul HIV nu sunt rezistenţi la infecţii. Slaba imunitate duce la creşterea riscului infrecţiilor precum sifilis, tuberculoză sau diferite tipuri de meningită. Toate acestea dăunează urechii.

icterul

Uneori bebelușul se îngălbeneşte imediat după naştere. Acesta este un semn că are icter. Dacă este hrănit la sân aşa cum trebuie şi este energic, atunci este normal să capete o culoare galbenă când are de la 2 la 5 zile – mama trebuie să continuie să îl alăpteze la sân şi să îl scoată la soare. Icterul este grav atunci când culoarea galbenă apare de la prima zi de la naştere, şi dacă se extinde către mâini şi picioare, sau dacă bebeluşul este neobişnuit de somnoros şi suge lapte fără vlagă. Cereţi ajutorul medicului. Cazurile grave de icter pot fi periculoase, şi pot duce la pierderea auzului.

Dacă nu găsiţi alte medicamente• daţi copilului cloramfenicol pe cale orală dac` este posibil. Dacă nu, prin

injectare în muşchi sau în venă, schimbând medicaţia pe cale orală cât mai curând posibil.

Pentru vârste mai mici de 2 săptămâni...............................6.25 mg pentru fiecare kilogram al corpului de 4 ori pe zi.

Pentru vârste între 2 săptămâni şi 1 an...............................12.5 mg pentru fiecare kilogram al corpului de 4 ori pe zi.

De la 2 ani..........................................................................de la 12.5 la 25 mg pentru fiecare kilogram al corpului de 4 ori pe zi.


Medicamente care afectează auzulUnele medicamente pot afecta auzul copiilor. O serie

de medicamente pot duce la pierderea auzului la copiii nenăscuţi atunci când mama ia medicamentul. Riscul legat de aceste medicamente creşte în cazul în care copilul sau mama au o boală la rinichi. Câteva medicamente care dăunează auzului sunt:

• O serie de antibiotice puternice cum ar fi, gentamicina sau kanamicina. Aceasta se întâmplă atunci când copilul a luat medicamente sau mama sa în perioada sarcinii. Aceste antibiotice trebuie de obicei injectate. Trebuie utilizate doare pentru infecţii foarte grave care pot duce la deces.

• Copiii sub 12 ani nu trebuie să ia aspirină. Pentru dureri şi febră copiii pot lua paracetamol. Aspirina poate afecta auzul atunci când este luată în doze mari. De asemeea, poate cauza surditate temporară şi zumzete în ureche, dar acestea se opresc de regulă după ce nu se mai foloseşte aspirina.

• Chinina şi clorocalcinul (folosite pentru a trata malaria) pot afecta auzul.

• Dacă o mamă foloseşte thalidomid în perioada sarcinii (pentru a trata cancerul sau lepra), poate afecta serios copilul, chiar şi la nivelul auzului.

Medicamente tradiţionale pentru urecheMedicamentele şi tratamentele tradiţionale sunt uneori folosite pentru

a trata problemele la nivelul urechii. Unele tratamente tradiţionale pot ţi însă dăunătoare. Iată câteva idei generale care trebuie ţinute minte despre reţetele tradiţionale de vindecare a problemelor de sănătate:

• Nu folosiţi niciodată excrementele umane sau animale ca medicament. Pot provoca infecţii.

• Cu cât leacul pare sau seamană cu boala, cu atât efectul bolii vine din simpla credință a oamenilor.

• Urechile sunt foarte fragile. Nu puneţi nimic fierbinte în ureche sau în apropierea urechii. Poate de asemenea fi periculos să turnaţi lichide sau să introduceţi lucruri în ureche.


Prevenire:• Mamele trebuie să evite să folosească

medicamente în timpul sarcinii care pot afecta auzul copilului. Femeile însărcinate trebuie mereu să consulte un medic înainte de a lua orice medicament în timpul sarcinii.

• Vorbiţi cu un cadru medical dacă consideraţi că un medicament vă afectează auzul.

• Nu permiteţi persoanelor nespecializate să vă injecteze antibiotice.

• Nu vă injectaţi antibiotice puternice cum ar fi gentamicina, decât dacă este absolut necesar să salvaţi o viaţă şi nu mai există altă variantă.

Sănătatea femeilor poate dăuna sau proteja auzul copiilor Este important ca fetele şi femeile, în special femeile însărcinate, să aibă suficientă mâncare sănătoasă şi acces la îngrijiri medicale. Un bebeluş poate să se nască cu deficienţă de auz din următoarele cauze:

• mama sa a fost bolnavă sau nu s-a alimentat suficient în copilărie, sau în timpul sarcinii. Spre exemplu, un copil născut de o mamă care nu s-a alimentat suficient se poate naşte adesea prematur sau să aibă greutate redusă la naştere şi auzul său poate fi deteriorat.

• bolile sau nutriţia săracă au cauzat probleme în timpul naşterii. De exemplu, dacă o femeie are un pelvis mic din cauza proastei alimentații, copilul său poate să rămână blocat la naştere. Acest lucru poate cauza pierderea auzului din cauza unei afecţiuni a creierului.

• unele infecţii pot fi transmise de către mamă fătului în timpul sarcinii şi să afecteze auzul copilului. Aceste afecţiuni includ rubeola (pojarul german), tuberculoza, citomegalovirusul (CMV) şi sifilisul.

Sa vedem daca putem gasi un antibiotic care este

sigur pentru tine si copil.


LIPSA IODINEI DIN ALImENTAŢIE îN TImPUL SARCINII

Iodina este un mineral ce se găseşte în sol şi în apă – şi în alimente ca ficatul, ceapa, gălbenuşul oului, carnea şi plantele din ocean. Când o femeie însărcinată nu primeşte suficientă iodină, copilul său se poate naşte cu un retard mintal, sau să aibă probleme serioase, cum ar fi surditatea. În unele părţi ale lumii, solul conţine atât de puţină iodină naturală încât legumele şi recoltele din acel sol sunt de asemenea sărace în iodină. În aceste locuri, umflarea glandei tiroide este un lucru obişnuit. Aceasta este numită guşă. Dacă multe persoane din comunitatea dumneavoastră au această umflătură, atunci toată lumea are nevoie de iodină.

Un copil cu deficienţă de iodină poate fi încet la minte, surd, incapabil să vorbească şi să aibă muşchii slăbiţi la gât şi la picioare. Mulţi copii au doar deficiență de auz,

câțiva au muşchii picioarelor slăbiţi şi au dificultăţi de învăţare. Dar alţii pot avea nasuri cu o bază foarte lată, ochi cu strabism, puţin păr pe frunte, pleoape şi faţă umflată şi au probleme fizice cum ar fi creşterea înceată şi redusă.

Tratament:Adresaţi-vă medicului în cel mai scurt timp posibil. Un medicament numit tiroxină, dacă este administrat în primele luni de viaţă, poate ajuta un copil cu deficienţă de iodină să crească mai bine, deşi nu va ajuta un copil să audă mai bine.

Întreaga comunitate, inclusiv copilul afectat, are nevoie de suplimente de iodină, dar acestea nu vor ajuta nici un nerv şi nici o deteriorare a creierului care s-a produs deja.Prevenire:

Guşa şi deficienţa de iodină sunt uşor şi ieftin de prevenit. Femeilor trebuie să li se administreze iodină înainte de a rămâne însărcinate. Administrarea iodinei la câteva săptămâni de sarcină este prea târziu.

• Cea mai uşoară metodă pentru a primi suficientă iodină este să folosiţi sare iodată în loc de sare naturală sau sare mare. Puteţi găsi sare iodată în majoritatea locaţiilor.

• Uleiul iodat administrat pe gură este disponibil în anumite ţări. Este necesar să luaţi doar 1 doză la fiecare 1 până la 5 ani.

• Dacă sarea iodată sau alimentele bogate în iodină sunt greu de procurat, puteţi prepara o soluţie cu iodină acasă cu iodina Lugol. Aceasta este un antiseptic care este adesea disponibil în locurile în care cumpăraţi medicamente.

Mancarea din ocean, ca tonul, icrele, si ceapa pot fi bune surse de iod.

gusa


tuberculoza (tb)Copiii mamelor care au tuberculoză în timpul sarcinii câteodată fac un tip de meningită numită „meningită tuberculoasă” în primele luni de viaţă. Aceasta poate cauza surditate.

Pentru a trata tuberculoza:Dacă cineva din familie ar putea avea tuberculoză, căutaţi ajutor medical şi testaţi toată familia de TB. Începeţi tratamentul imediat. Multe guverne oferă medicamentele gratis. Tratament total şi în stadiu incipient al bolii este cheia de prevenire pentru răspândirea TB. Pentru mai multe informaţii despre tratamentul tuberculozei a se vedea Când nu există doctor sau altă carte de medicină generală.

Prevenire:• Imunizarea copiilor împotriva tuberculozei cu vaccinul BCG.

• Toată lumea, în special copiii, trebuie să mănânce o mulţime de alimente nutritive.

Preparea unei soluţii iodine de băutAdăugaţi o picătură de iodină Lugol la un pahar de apă potabilă sau lapte. Beţi o dată pe săptămână. Depozitaţi iodina la temperatura camerei şi într-un recipient închis, pentru a o feri de lumină.

Prevenire:• Vaccinaţi fetele contra rubeolei când devin

suficient de mari pentru a avea copii. Dacă vaccinarea nu este posibilă, lăsaţi fetele tinere să dezvolte o rezistenţă la rubeolă înainte de a fi suficient de mari pentru a avea copii. Există riscul de a intra în contact cu persoane din comunitate care au rubeolă. Astfel pot lua boala şi dezvolta rezistenţa necesară.

• Dacă fetele şi femeile nu au fost vaccinate şi nu au făcut rubeolă până la vârsta când sunt suficient de mature pentru a avea copii, ele ar trebui să prevină surditatea copiilor lor, dacă sunt sau ar putea fi însărcinate, prin evitarea persoanelor care au rubeolă.

rubeola (pojarul german)Rubeola de obicei provoacă o mică mâncărime şi nu cauzează persoanei alte probleme. Dar dacă o persoană însărcinată face rubeolă în primele 3 luni de sarcină, copilul său se poate naşte surd sau cu probleme serioase.


Simptome :Simptomele sifilisul la un nou născut sau la un copil pot fi: mâncărimi; umflături în palme sau la degetele de la picioare; protuberanţe genitale usturătoare; retina, splina sau ficatul imflamat; icter, ţiuit în urechi, ameţeli, surditate trecătoare, pierderea vederii şi dureri de cap. (Unele simptome sunt diferite de cele de la adult)

Dacă există posibilitatea ca cineva, în special o femeie însărcinată, să aibă sifilis, ea trebuie să contacteze imediat un cadru medical. Teste speciale ale sângelui şi alte teste pot fi necesare. Dacă persoana nu poate fi transportată la un spital sau la un centru medical, administraţi tratamentul pentru sifilis.

Dacă sunteţi alergici la penicilină şi aveţi peste 8 ani (şi nu sunteţi însărcinată):Pentru copiii şi adulţii care au sifilis de până în 2 ani:• administraţi doxiciclină, 2mg pentru fiecare kilogram din greutatea corpului (până la un

maxim de 100mg) pe care bucală, de 2 ori pe zi timp de 14 zile.

Pentru copiii şi adulţii care au sifilis de peste 2 ani:• administraţi doxiciclină, 4mg pentru fiecare kilogram din greutatea corpului (până la un

maxim de 200mg) pe care bucală, de 2 ori pe zi timp de 28 zile.ATENŢIE: Femeile însărcinate nu au voie să ia doxiciclină.

sifilis

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală ce poate fi transmisă de la mamă la prunc în timpul sarcinii şi poate cauza pierderea auzului. Fără tratament, sifilisul poate ataca orice parte a corpului. Poate afecta urechea internă şi nervii care afectează auzul şi cauzează surditatea.

Pentru copiii şi adulţii care au sifilis de până în 2 ani:• injectaţi benzilpenicilină (denumită şi penicilina G sau penicilină cristalină)

intramuschiular. Administraţi 1,2 milioane unităţi (720mg) în fiecare fesă, o singură dată (o doză totală de 2,4 mil. unităţi sau 1,44g)

• injectaţi benzilpenicilină procaină intramuscular. Administraţi 1,2 mil. unităţi (1,2g) pe zi, timp de 10 zile.

Pentru copiii şi adulţii care au sifilis de peste 2 ani:• injectaţi benzilpenicilină intramuschiular. Administraţi 1,2 milioane unităţi (720mg)

în fiecare fesă, o dată pe săptămână, timp de 3 săptămâni (2,4 mil. unităţi pe doză)

• injectaţi benzilpenicilină procaină intramuscular. Administraţi 1,2 mil. unităţi (1,2g) pe zi, timp de 3 săptămâni.

Tratamentul sifilisului (nu neurosifilis)

sau

sau


Tratamentul neurosifilisuluiAtunci când sifilisul atacă sistemul nervos, poate cauza pierderi grave de auz. Acest lucru se întâmplă când sifilisul nu este tratat, dar pruncii pot avea încă de la naştere. Din fericire, acest tip de surditate nervoasă poate fi tratat, ceea ce va împiedica pierderile de auz ulterioare. Testarea pentru neurosifilis poate include teste ale sângelui sau punctură lombară (testul fluidului din şira spinării). Dacă nu puteţi testa copilul, dar suspectaţi puternic sifilsul, aplicaţi tratamentul.

Pentru copiii de până în 2 ani:• injectaţi benzilpenicilină încet intramuscular sau intravenos. Administraţi

25.000 de unităţi (15mg) pentru fiecare kilogram din corp, de 2 ori pe zi, timp de 10 zile.

• injectaţi benzilpenicilină procaină încet intramuscular. Administraţi 50.000 de unităţi (50mg) pentru fiecare kilogram din corp, o dată pe zi, timp de 10 zile.

Pentru copiii mai mari de 2 ani:•injectaţi benzilpenicilină încet intramuscular sau intravenos. Administraţi 200.000 –

300.000 de unităţi (120-180mg) pentru fiecare kilogram din corp (până la maxim 2,4 mil. unităţi sau 1,44mg), o dată pe zi, timp de 14 zile.

sau

Vedeţi cărţile Când nu există doctor sau Când femeile nu au doctor, publicate de Fundaţia Hesperian, pentru mai multe informaţii despre sifilis.

Notă: Dacă un copil are sifilis, mama copilului şi partenerul acesteia au nevoie de tratament.

Pentru a vindeca sifilisul complet, tratamentul integral este esenţial.

Pierderea auzului cauzată de sifilis se poate dezvolta atunci când copilul este sugar, sau mai târziu, ca adolescent. Tratamentul sifilisul nu va trata nici o pierdere a auzului care deja s-a instalat, dar va preveni orice pierdere de auz care ar mai putea apărea.


citomegaloVirusulMajoritatea persoanelor cu citomegalovirus (CMV) nu sunt bolnavi. Însă copiii mamelor care au fost infectate în timpul sarcinii pot manifesta surditate, orbiri severe, sau dizabilităţi fizice şi mintale. Microbii care pot răspândi CMV pot fi găsiţi în fluidele corpului – cum ar fi saliva, urina, scaunul, sperma, fluide vaginale sau lapte matern. Pentru a preveni răspândirea CMV, spălaţi mâinile cu apă şi săpun, în special după contactul cu scaunul, urina sau saliva.

AFECŢIUNILE ASUPRA CREIERULUI LA NAşTERE POT PROVOVA PIERDEREA AUZULUI

Dacă un nou născut suferă afecţiuni asupra creierului în timpul travaliului sau al naşterii, se poate naşte surd. Creierul copilului poate fi afectat dacă nu primeşte suficient oxigen. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul unui travaliu îndelungat, dacă sugarul se găseşte într-o poziţie dificilă la naştere, sau dacă sunt gemeni.

Prevenirea afecţiunilor creierului în timpul naşterii

Moaşele şi celelalte persoane care se ocupă de femeile însărcinate pot cunoaşte simptomele periculoase din timpul sarcinii şi travaliului, când o femeie trebuie să primească îngrijiri medicale la un spital. Membrii comunităţii se pot organiza pentru a fi siguri că există metode de transportare a femeilor la spital în cazul unei urgenţe.


Zgomotele şi loviturile puternice pot afecta auzulUnii copii îşi pierd auzul din cauza zgomotelor foarte puternice sau din cauza loviturilor la urechi.

zgomotele puternice

Zgomotele foarte puternice – ca bombe, împuşcături, artificii, utilajele grele şi muzica tare – pot dăuna urechii interne şi pot provoca pierderi de auz. Gravitatea pierderii de auzi depinde de cât de puternic este sunetul, cât de mult durează şi de cât de des îl aude copilul. În ţările afectate de război, mulţi copii îşi pierd auzul din cauza bombelor, minelor şi a împuşcăturilor. Zgomotul dăunează nervilor urechii interne. Exploziile pot afecta timpanul.

Prevenire:Încercaţi să vă ţineţi copilul departe de zgomotele puternice cât de mult se poate. Dacă nu puteţi, încercaţi să-i protejaţi urechile. Folosiţi ceva gros să le acoperiţi urechile, ca o pătură groasă în jurul capului său, sau căşti de urechi groase. Trebuie să vă protejaţi şi urechile dumneavoastră, de asemenea !

• Căutaţi îngrijiri medicale de urgenţă dacă travaliul durează prea mult, dacă pruncul se află într-o poziţie dificilă, sau în cazul în care cordonul ombilical este în jurul gâtului copilului. Pentru mai multe informaţii despre o naştere sigură, a se vedea Cartea moaşelor, publicată de Fundaţia Hesperian.

Nu administraţi injecţii de declanşare a travaliului !

NU!

Nu apăsaţi cu putere asupra abdomenului !

NU!

• Unele metode de grăbire a travaliului pot afecta creierul copilului, care poate provoca surditate. Pentru a proteja copilul, evitaţi următoarele metode de anticipare a travaliului:


loViturile

Un copil poate provoca o infecţie sau îşi poate sparge timpanul prin introducerea unui obiect ascuţit (ca un băţ de chibrit, o pană sau un creion) în ureche. Dacă gaura este foarte mică, timpanul de obicei se reface şi auzul copilului va reveni la normal. Dar dacă timpanul este afectat grav, se poate să nu se mai refacă, iar auzul copilului poate fi pierdut sau redus la acea ureche.

Plesnirea sau lovirea unui copil în partea laterală a capului, în dreptul urechii, poate sparge timpanul şi poate provoca surditate.

Loviturile la cap cu fracturi de craniu pot provoca pierderi grave de auz. Exploziile bombelor şi alte zgomote foarte puternice pot sparge timpanele.

Prevenire:

• învăţaţi copiii să nu introducă lucruri în ureche.

• nu loviţi niciodată un copil în cap, şi lucraţi pentru a reduce violenţa domestică.

Nu, Nina! Da-mi aia!

Războiul cauzează din ce în ce mai multe dizabilităţi în perioada copilărieiTrebuie să lucrăm cu toţii pentru a reduce folosirea violenţei şi a războiului pentru a rezolva problemele politice, şi să interzicem armele care omoară, distrug, lasă orfani şi pe drumuri mii de copii anual.


Pierderea auzului moştenită în familie

Urechile unor copii nu se dezvoltă complet. Această problemă genetică este transmisă în familie – moştenită de la alţi membri ai familiei şi de la generaţii anterioare – deşi nimeni altcineva din familie nu dă semne de surditate.

Prevenire:Evitaţi căsătoriile între rude cum ar rudele de sânge. Consilierii genetici (persoanele care cunosc riscurile anumitor boli moştenite) sunt disponibili în unele oraşe. Încercaţi să discutaţi cu un cadru medical dacă sunteţi îngrijoraţi de cazuri de surditate în familia dumneavoastră.

El este fiul meu Pratap. Este surd ca

si unchiul meu.

Ceilalti copii se vor

naste tot surzi?

Pierderi ale auzului cauzate de căsătorii între rudeUnele pierderi ale auzului pot fi provocate de căsătoriile între rude de sânge, cum ar fi veri de gradul întâi. În multe comunităţi rurale, căsătoriile între rude sunt normale. Părinţii care sunt înrudiţi foarte strâns pot avea copii cu deficienţe de auz. Dacă dumneavoastră, copiii dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră au probleme de auz, şi copiii ce vor fi născuţi ulterior pot dezvolta afecţiuni ale auzului.

Câteodată, un copil care moşteneşte pierderea de auz poate dezvolta şi alte probleme, cum ar fi probleme de vedere; ochi de culori diferite sau zone albe în păr; guşă sau probleme ale inimii; sau oase de forme neobişnuite la cap, mâini, picioare sau gât. Uneori însă singura problemă moştenită este surditatea. Aceasta poate fi totală sau parţială, şi poate fi de la naştere sau poate apărea în timp.

Bunicul a fost surd ca si Lihua. Oare

cati surzi au fost in familia noastra?


Povestea lui RukCând Ruk s-a născut într-un sat din Nepal, mama sa s-a chinuit o

perioadă lungă de timp să nască. La început a crezut că pruncul ei nu va putea respira. Ca sugar, Ruk plângea noaptea şi părea că are mereu febră sau că este răcit.

Ruk se juca pe podeaua din pământ şi afară unde familia sa împrăştia fânul şi porumbul la uscat şi separa boabele de orez de praf şi restul plantelor. Găini, capre şi un câine trăiau în aceeaşi curte. Lui Ruk îi plăcea să stea să se uite la mama sa cum gătea la cuptorul deschis, chiar dacă fumul de la lemne îi intra în ochi şi îi făcea nasul să curgă.

Pe măsură ce Ruk creştea, mereu îi curgea nasul. Câteodată avea dureri de urechi foarte mari la ambele urechi, ce adesea puroiau. Îi plăcea să înoate în micul râul al satului, dar acest lucru îi sporea şi mai mult puroiul.

Când Ruk a început să meargă la şcoală, era încet la învăţat şi nu foarte bun la citit. Profesorul se supăra deoarece credea că Ruk nu îi dă atenţie. Dar Ruk avea probleme în a-l auzi pe

profesor. Aşa că, pentru a evita să intre în probleme, Ruk stătea în spatele clasei. Copiii îl tachinau. El vorbea într-un fel ciudat şi era greu de înţeles.

Într-un final părinţii lui Ruk au hotărât că nu merita să îşi cheltuiască banii pentru uniforma sa de şcoală, pentru cărţi şi creioane dacă el nu avea de gând să înveţe. Aşadar, Ruk nu a mai mers la şcoală. În schimb, căra lemne pentru foc, hrănea animalele şi curăţa oalele mamei sale.

Într-o zi, Ruk a avut o durere foarte mare de urechi ce a durat mai multe zile. Urechea s-a umplut de puroi şi o umflătură i-a apărut după ureche. În cele din urmă tatăl său l-a dus la vraciul satului, dar medicamentele nu i-au vindecat umflătura. Tatăl lui a trebuit să-l ducă la un punct medical din alt sat. Cadrul medical de acolo a curăţat abcesul din spatele urechii, i-a făcut o injecţie şi i-a dat un sirop cu antibiotic de luat timp de o săptămână.

Lucrul pentru schimbare


DE CE NU A mAI mERS RUk LA şCOALĂ ?Ruk a vrut într-adevăr să meargă la şcoală şi să înveţe ca şi ceilalţi copii. Copiii care îşi pierd auzul rămân neajutoraţi dacă profesorii, familia şi prietenii nu ştiu cum să comunice cu ei. Dacă şcoala şi profesorul ar fi ştiut că Ruk nu putea auzi bine, poate ar fi încercat să comunice altfel cu el. Ar fi putut să le explice celorlaţi copii că infecţiile la nivelul urechilor pot provoca pierderea auzului la copii. Dacă şcoala l-ar fi acceptat pe Ruk şi l-ar fi ajutat să înveţe, el şi-ar fi făcut prieteni şi ar fi avut un viitor mai bun.

A avut des febra si a fost racit. Familia lui nu stia ca urechea lui poate fi

afectata.

Cred ca fumul si praful iau afectat si mai tare urechea.

Nu a fost niciun consilier medical care sa le spuna

ce sa faca.

Sandra, de ce crezi ca Ruk si-a pierdut

auzul?

Poate din cauza nasterii dificile

După câtva timp, Ruk a avut din nou dureri grave. Ambele urechi îi miroseau foarte urât şi îi curgea puroi foarte mult din ambele urechi. Gâtul i s-a umflat și avea febră foarte mare. Cadrul medical le-a spus să-l ducă pe Ruk la spitalul din oraş. Părinţii lui Ruk aveau puţini bani şi nu ştiau unde aveau să stea, dar au urmat sfatul cadrului medical.

Ruk era pe moarte deoarece infecţia ajunsese la creier şi la vasele de sânge. La spital, i s-au dat multe medicamente dar era încă foarte bolnav. Din fericire, un doctor ORL care era în vizită i-a curăţat puroiul din abces, a înlăturat o parte mare de os infectat şi i-a reparat timpanul. Doctorul le-a explicat cum să se aibă grijă de urechile lui Ruk şi a spus că Ruk va trebui să poarte o porteză auditivă. Părinţii lui Ruk doar se uitau la doctor şi dădeau din cap.


OAmENII POT SCHImBA CONDIŢIILE îN CARE COPIII îşI PIERD AUZUL

Comunităţile care lucrează pentru schimbare sunt puternice. Iată niște exemple:

• Oamenii pot organiza campanii locale sau naţionale de imunizare împotriva bolilor din copilăriei. Cadrele medicale pot folosi materiale simple educativ-medicale cu părinţi, copii, profecori, şi alţii.

• Cadrele medicale, profesorii şi asistenţii sociali pot fi pregătiţi să recunoască, să trateze şi să prevină infecţiile cronice ale urechilor şi alte cauze de pierdere a auzului la copii.

• Oamenii pot cere guvernului să scoată pe piaţă medicamente la costuri acceptabile pentru tratamentul bolilor copiilăriei, inclusiv infecţiile la nivelul urechii, şi pe care farmaciile şi clinicile din comunitatea lor să le aibă pe stoc.

• Oamenii pot de asemenea să colaboreze pentru a înlătura barierele de comunicare ce transformă surditatea într-un handicap. Ei pot să înveţe ei înşişi limbajul mimico-gestual, şi pot conlucra pentru a oferi oportunităţi educaţionale pentru copiii cu deficienţe auditive.

Îmbunătăţirea stării de bine a întregii comunităţi va ajuta la prevenirea şi la vindecarea multora dintre problemele care cauzează pierderea auzului. Atunci când bogăţia unei ţări este împărţită pentru binele tuturor, toţi oamenii – bărbaţi şi femei, mame şi copii – pot beneficia de îngrijiri medicale adecvate, infrastructură şi mijloace de comunicare pentru a primi atenţie medicală atunci când este nevoie şi suficientă mâncare şi apă curată pentru a-i ajuta să crească puternici şi să rămână sănătoşi.

Da, dar daca asistentul ar fi venit in sat si i-ar fi invatat

cauzele surzeniei ei ar fi stiut ce sa faca.

Daca medicamentele ar fi fost mai ieftine le-ar

fi cumparat mai repede.

Parintii lui Ruk trebuiau sa mearga la asistent inainte ca el

sa isi piarda auzul.

Poate satul ar trebui sa se organizeze sa poata duce

copii bolnavi mai repede la spital.

Daca am putea sa crestem mai multe

legume pentru mancare poate copii

nu s-ar mai imbolnavi asa des.

219

Proteze auditive

Anexa A

O proteză auditivă reprezintă un obiect mic care face suntele să se audă mai tare. Mulţi cred că o proteză auditivă va vindeca problema de auz a copilului şi îl va face să audă sunetele aşa cum le aud ceilalţi. Acest lucru nu este adevărat. Protezele auditive doar fac sunetele mai puternice. Ele nu repară nici o problemă. Pentru mai multe detalii despre pierderea auzului, consultaţi Capitolul 5, începând cu pagina 47.

Protezele auditive pot fi purtate într-una sau în amândouă urechile, în funcţie de tipul pierderii de auz a copilului. Ele pot ajuta copilul cu un nivel scăzut de auz să audă mai bine. Dacă un copil nu aude niciun sunet, probabil că o proteză auditivă nu îl va ajuta.

Este proteza auditivă potrivită pentru copilul meu?

O proteză auditivă va funcţiona bine doar dacă se potriveşte exact urechii copilului. Oliva este făcută după mulajul urechii şi nu există două urechi la fel. La copiii mici această olivă trebuie verificată cel puţin de două ori pe an. Ea trebuie înlocuită pe măsură ce urechea creşte şi îşi modifică forma.

Protezele auditive pot ajuta copilul cu un nivel scăzut de auz să înţeleagă vorbirea, să audă mai bine sunetele şi să vorbească mai bine.

AvAntAjeProtezele auditive ajută doar copiii cu anumite tipuri de pierdere de auz. Ele au nevoie de baterii şi trebuie păstrate curate. Sunt scumpe şi se strică uşor. Un copil care foloseşte un aparat auditiv va trebui să meargă regulat la clinică pentru teste.

DezAvAntAje

220 anexa a: aparate auditive

Ce POt FACe PROtezeLe AUDItIveAvantajele unei proteze auditive depind de tipul de pierdere de auz a copilului.

• Dacăuncopilaudeunelesunete,oprotezăauditivăîlpoatepreveniasuprasunetelorcareavertizeazăpericolul.

Ce nU POt FACe PROtezeLe AUDItIve• Dacăuncopilnuaudeniciunsunetdeoanumităintensitate(consultaţiCapitolul5),oprotezăauditivănuîlvaajutasăaudăaceltipdesunete.

Acest copil nu aude sunetele înalte, indiferent cât de tare se aud.Un aparat auditiv nu îl va ajuta să audă fluierul.

• Protezeleauditivefactoatesunetelesăseaudămaitare.Aceastaînseamnăcăoprotezăauditivănuîlvaajutaîntr-unloczgomotossăaudăoameniimaiclarfaţădealtesunete.

• Dacăuncopilaudesunetelevorbiriipuţin,oprotezăauditivăvafacevorbireamaiputernicăşiîlvaajutapecopilsăaudăcespunceilalţi.Astfel,copilulpoatesăînveţesăvorbească.

• Dacăuncopilaudeunelesunete,oprotezăauditivăîlvaajutasăaudăsunetelecaresuntpreaslabe.

Ce-a spus tata?

Mai bine mergem

acasă, Yena.

221anexa a: aparate auditive

Tipuri de proteze auditiveIată două dintre cele mai obişnuite proteze auditive pe care le utilizează copiii.

Proteza în spatele urechii

Proteza de corp

Aşa poartă un copilo proteză în spatele urechii

Aşa poartă un copil o proteză de corp

La o şcoală pentru copii surzi din India, toţi copiii poartă proteze auditive într-un suport pe piept. Suportul se află pe piept astfel încât microfonul să ajute copilul să îşi audă vocea. Suportul este realizat din material de bumbac gros, pentru a reduce zgomotul materialului. Microfoanele aparatului auditiv sunt ţinute în buzunare. Aceste buzunare sunt strâmte (pentru a reduce zgomotul) şi lasă microfoanele vizibile.


Este proteza auditivă o alegere bună pentru familia dumneavoastră?Când încercaţi să vă decideţi dacă o proteză auditivă este potrivită pentru copilul dumneavoastră, trebuie să vă gândiţi la:

• undevafacecopilultesteledeauz• câtcostăoprotezăauditivă

Auzul copilului dumneavoastră trebuie testat de cineva cu pregătire şi care are echipament de testare (consultaţi Capitolul 5). Informaţiile obţinute la test sunt folosite pentru a seta proteza auditivă astfel încât să emită sunetele la intensitatea corectă pentru copilul dumneavoastră. El va trebui testat în fiecare an.

Iată câteva întrebări de luat în considerare:

Ne permitem testarea?Testarea poate fi scumpă. Unele locuri oferă, totuşi, testare gratuită sau la preţuri reduse.

Ne permitem o proteză auditivă şi olive şi baterii noi?Pentru început, protezele auditive sunt scumpe iar cumpărarea unei proteze nu reprezintă singurul cost. Copilul cu vârste cuprinse între 2 şi 6 ani va avea nevoie de o nouă olivă la fiecare 6 luni deoarece urechile cresc repede. Oliva trebuie să se potrivească bine, altfel proteza auditivă nu va funcţiona corect.

Achiziţionarea de olive şi baterii noi poate fi foarte costisitoare.

Dacă un copil poate folosi o proteză auditivă, atunci cel mai bine pentru copil este să folosească proteza cât mai curând. Astfel, se va obişnui cu sunetele şi va începe să înveţe ce înseamnă. Pentru a obţine maximum de ajutor de la proteză, el ar trebui să o poarte tot timpul, mai puţin când face baie şi când doarme.

În unele ţări, guvernul are programe de acordare de proteze auditive gratuit sau la costuri mici tuturor copiilor care au nevoie de ele. Încercaţi să contactaţi Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii sau o şcoală pentru surzi. Dar astfel de programe nu sunt valabile peste tot.

Bebeluşii pot începe să utilizezeproteze auditive încă de la 3 luni.


E posibil să ai nevoie de baterii în fiecare săptămână sau la fiecare câteva luni. Intervalul de timp pentru cumpărarea de baterii noi depinde de cât de multe ore pe zi poartă copilul proteza, de tipul de proteză pe care o are şi de tipul bateriilor utilizate. Unele ţări le pot oferi gratuit.

Putem verifica proteza auditivă în fiecare zi şi să avem grijă de ea?P r o t e z e l e auditive trebuie verificate în fiecare dimineaţă ca

să vă asiguraţi că bateriile şi proteza funcţionează corect. Olivele trebuie deasemenea spălate şi uscate în mod regulat astfel încât mizeria să nu blocheze sunetul să ajungă la ureche.

Protezele auditive trebuie mânuite cu grijă. Dacă proteza se udă sau cade pe jos, se poate sparge şi are nevoie de reparaţie.

Oh nu, m-am udat.

Dacă vă hotărâţi să luaţi o proteză auditivăDacă hotărâţi că o proteză auditivă este ceea ce are nevoie copilul dumneavoastră, aveţi grijă ca împreună cu proteza să primiţi şi informaţii ca să aflaţi:

• cumsăvăajutaţicopilulsăseobişnuiascăsăpoarteprotezaauditivă• cumsăaveţigrijădeprotezaauditivă• cumsăverificaţiprotezaînfiecarezipentruafisigurcăfuncţionează• cesăfaceţicândprotezanufuncţioneazăbine

Moduri de a va ajuta copilul sa se obisnuiasca cu proteza Fiecare copil reacţionează diferit la purtarea protezelor. Unora le plac de la început, alţii le găsesc jenante. La început folosiţi proteza timp de 15-30 minute. Măriţi treptat perioada de timp în care copilul poartă proteza. Pot trece câteva săptămâni până când se va obişnui să o poarte.

Atunci când copilul poartă proteza în timp ce se simte bine, e mai puţin posibil să-l deranjeze.

Protezele auditive şi bateriile ar trebui să fie disponibile pentru toţi

copiii care pot beneficia de ele, nu doar pentru

familiile care şi le permit!


Folosiţi proteza într-un mediu linştit astfel încât copilul să fie atent la sunetele noi auzite. Ajutaţi-l să observe sunetele, apropiindu-l de acestea sau arătând spre ele.

Chiar dacă proteza auditivă vă ajută copilul să audă sunete, se poate ca el să nu înţeleagă imediat ce aude. Copilul va trebui să exerseze ascultarea sunetelor cu ajutorul protezei auditive. Consulataţi Capitolul 6 pentru activităţi care să-l ajute pe copil să audă.

Nu ştiai că spălatul vaselor

face zgomot, nu-i aşa?

Sonal, ştiu că e zgomot,dar

încearcă să-l auzi pe domnul Murthycând vorbeşte cu

tine.

Ajutaţi copilul să înţeleagă sunetele pe care le aude

Pot trece săptămâni sau luni până când copilul dumneavoastră va reacţiona la sunete. .

Cum ştiţi când copilul aude sunete noiCopilul nu va reacţiona la sunete imediat. Va trebui întâi să înveţe să fie atent la sunete după ce şi-a pus proteza. Reacţia copiilor la sunete depinde de vârstă şi de cât de mult aud.

Va trebui să urmăriţi cu atenţie reacţiile copilului. El poate:

• săclipeascăsausăseopreascădinceeacefăcea.

• săsebucurelajucăriilecarefaczgomot.• săţipecândaudeunsunet.• săridiceprivireasausăseîntoarcăatuncicândaudeunsunet.

Tuan Jai se pare că nu aude nimic. Nu se uită la lingură când o atibg

de bol.

La început i se poate părea greu să audă sunete deoarece este obişnuit să trăiască într-o lume mai liniştită.


Cum să aveţi grijă de protezele auditiveCu o îngrijire regulată, protezele vor avea o durată de viaţă mai mare şi vor oferi un sunet bun. Iată câteva sfaturi pentru a obţine servicii mai bune de la o proteză auditive

• Păstraţi-o departe de echipamentul electronic cum sunt frigiderele sau televizoarele.

• Nu o lăsaţi să se încălzească sau să se răcească foarte tare.

• Păstraţi-o la loc uscat – transpiraţia sau apa o vor strica. În timpul zilei, daţi-o jos şi ştergeţi-o de transpiraţie sau umezeală. Daţi-vă jos proteza când faceţi baie, înotaţi sau mergeţi prin ploaie. Noaptea, aşezaţi proteza într-un suport cu gel de silice (un material care absoarbe umezeala). Nu folosiţi parfumuri sau vreun fel de spray pentru proteză.

Curăţarea

• Folosiţi o cârpă moale şi uscată pentru curăţare. Să nu folosiţi lichid de curăţare.Oliva

• Verificaţi ceara din olivă în mod regulat.

• Curăţaţi această olivă cu apă caldă. Bateriile

• Pentru ca bateria să dureze mai mult, închideţi proteza când nu este folosită.

• Păstraţi bateriile curate şi înlăturaţi-le dacă proteza nu este folosită mai mult timp – de exemplu, când copilul doarme noaptea.

• Schimbaţi bateriile în mod regulat. Pentru a verifica dacă este timpul să schimbaţi bateria, daţi sunetul la maxim. Dacă se aude un fluierat, bateria este bună. Dacă nu, este timpul să vă luaţi o nouă baterie. Dacă bateria se descarcă mai repede decât în mod normal, acesta poate fi un semn că există o problemă cu proteza auditivă.

• Păstraţi bateriile într-un loc răcoros şi uscat. O baterie care a fost ţinută la frigider trebuie adusă la temperatura camerei înainte de a fi folosită.

Încercaţi să vă verificaţi proteza la o clinică sau magazin în mod periodic.

Protezele auditive pot avea nevoie de reparaţii. De obicei, reparaţia se poate face doar în marile oraşe, dar organizaţiile pentru surzi au început să îi înveţe pe cei surzi să-şi ia mulaje ale urechii, să facă olive şi să repare proteze auditive.

Acum hai să ştergem cu

cârpa


Probleme obişnuite şi soluţii pentru protezele auditiveFolosiţi lista de mai jos pentru a verifica şi rezolva unele probleme obişnuite ale protezelor auditive. Dacă proteza auditivă tot nu funcţionează, are nevoie de reparaţii.

Dacă proteza auditivă nu mai funcţionează deloc

• Este deschisă?................................................ Porniţi-o.

• S-a terminat bateria?..................................... Înlocuiţi bateria.

• Aţi introdus bateria corect? .........................Verificaţi dacă semnele + şi – ale bateriei se potrivesc cu acelea ale

protezei.

• S-a rupt cablul?.............................................. Înlocuiţi cablul.

• S-a blocat olivaaa?.......................................Curăţaţi dopul.

• A intrat apă în proteză?................................Înlăturaţi bateria, ştergeţi-o şi puneţi-o într-o casetă cu gel de silice.

Dacă sunetul nu este suficient de puternic

• Este bateria descărcată?................................. Înlocuiţi bateria.

• Este sunetul setat prea încet?......................... Daţi sunetul mai tare.

• Sunt olivele prea lejere?........................... Introduceţi-le cu grijă.

• S-a blocat oliva?............................................ Curăţaţi dopul.

• Este prea multă ceară în ureche?...............Curăţaţi ceara din ureche (consultaţi pagina 199).

• S-a schimbat auzul copilului?....................... Verificaţi-i auzul.

Dacă apar zgomote care deranjează

• Este bateria descărcată?................................. Înlocuiţi bateria

• S-a rupt cablul?............................................. Înlocuiţi cablul.

Dacă miroase a ars

• S-a descărcat bateria?................................. Înlocuiţi bateria

Dacă sunetul nu este clar, este distorsionat



• Este microfonul acoperit de haine?.............. Scoateţi microfonul la suprafaţă

• Este microfonul acoperit de praf?................Ştergeţi-l cu o cârpă moale sau cu o perie.

227

Implanturi cohleare şi auzul

Anexa B

Cohleea este o parte mică a urechii în interiorul capului. Are forma unei cochilii de melc.

cohleea

interiorul urechiiOamenii pot auzi sunetele deoarece o anumită parte a urechii numită „cohlee” trimite semnalele despre sunet către creier. Atunci când cohleea unei persoane este afectată, persoana nu va mai putea auzi bine.

O operaţie de implant cohlear este o metodă nouă de a ajuta copiii surzi să audă sunetele. Deşi este foarte scumpă, operaţia este acum posibilă în multe ţări.

Pentru a da cuiva o „cohlee artificială” oasele capului vor fi deschise în timpul operaţiei. Un dispozitiv mic, numit „implant cohlear” este introdus în partea cea mai adâncă a urechii.

părţi ale implantului în exterior

părţile din interior

părţile unui implant cohlearO parte a implantului este în interiorul capului.Celelalte părţi sunt plasate în exterior ca şi proteza auditivă.

228 anexa b: implanturi cohleare şi auzul

Efectul implantului cohlear asupra auzuluiImplanturile cohleare nu vindecă surditatea. Microfonul exterior al implantului şi cu procesorul trimit semnale implantului care mai apoi le trimite către creier. Părţile exterioare sunt acordate după o perioadă de timp pentru a face faţă nevoilor copilului.

Când copilul nu foloseşte corect implantul de melc, el nu va auzi niciun sunet. Chiar şi atunci când implanturile de melc funcţionează bine, auzul prin intermediul implantului este diferit faţă de cel normal. Unele persoane spun că sunetele sunt plate sau „metalice” – ei le compară cu sunetele de la un radio care nu se aude bine. Va lua ceva timp şi exerciţiu până când copiii cu implanturi de melc vor învăţa să înţeleagă sunetele pe care le aud. Copiii trebuie să participe la cursuri ca să fie instruiţi cum să „audă” cu implantul de cohlee.

Acest copil poate auzi vocile membrilor familiei.Trebuie să înveţe diferenţele dintre voci.

Rezultatele operaţiei, echipamentul şi cursurile de instruire sunt foarte diferite de la copil la copil. Majoritatea copiilor care au un implant cohlear şi care se străduie mult în timpul cursurilor, vor auzi şi înţelege sunetele. Unii copii care primesc implanturi de cohlee vor învăţa şi să vorbească. Alţi copii pot învăţa cum să audă sunetele şi cum să vorbească, dar nu foarte bine.

Cine poate fi ajutat de un implant cohlear? Implantul de cohlee se face doar copiilor care sunt complet surzi sau au un nivel foarte scăzut de auz, chiar şi cu o proteză auditivă. În unele ţări, chiar bebeluşii de 6 luni pot primi un implant cohlear. În alte regiuni, ei trebuie să aibă 1 an sau 2. Implanturile cohleare nu îi ajută pe cei care aud destul de bine.

Cine vorbeşte acum, Nami?

229anexa b: implanturi cohleare şi auzul

COSTUL OPERATIEI ŞI AL IMPANTULUI COHLEAR Operaţia, echipamentul şi anii de instruire cu personal calificat profesionist sunt foarte scumpe. In India, implanturile cohleare pot costa în jur de 10000 $.(Protezele auditive costă în jur de 75$.) Ca şi în cazul protezelor auditive, copiii pot pierde sau strica părţi care sunt în exterior. Aceste părţi sunt foarte scumpe de înlocuit.

Multe comunităţi nu au doctori sau profesionişti pregătiţi să lucreze cu implanturi cohleare. Majoritatea ţărilor au câţiva specialişti care pot face operaţia, dar aceştia sunt de obicei în spitalele oraşelor mari unde poate deasemenea exista şi un centru de implant cohlear.

Este important să existe un centru de implanturi cohleare în apropiere. Veţi merge împreună cu copilul la consultaţii în acest centru de mai multe ori câţiva ani la rând. Ministerul Sănătăţii sau o şcoală pentru surzi v-ar putea spune dacă există un centru de implanturi cohleare în apropiere.

Este implantul cohlear o alegere bună pentru familia dumneavoastră?Când încercaţi să vă hotărâţi dacă un implant cohlear este o alegere rezonabilă pentru copil, iată câteva lucruri de luat în considerare.

Implanturile mai vechi şi mai ieftine nu funcţionează la fel de bine ca cele noi şi mai scumpe. În câteva ţări, există programe care oferă implanturi gratuit sau la preţuri mici.

În Mexic, costul implantului este echivalentulsalariului unui medic timp de 4 ani.

În China, operaţia, echipamentul şi instruireacostă cât salariul mediu al unui muncitor câştigat în 20 de ani.

Implanturile cohleare, ca orice alte servicii medicale, nu ar trebui oferite doar celor suficient de bogaţi încât să şi le permită. Dacă un implant cohlear este cel mai bun lucru pentru un copil, operaţia şi costul acesteia ar trebui să fie mai accesibile.


Implanturile cohleare şi bolileUneori, implanturile cohleare pot provoca infecţii la nivelul urechii,

ceea ce va înrăutăţi auzul. Este important ca infecţiile la nivelul să fie tratate repede mai ales la copiii cu implanturi cohleare. Este deasemenea important să îi vaccinaţi împotriva bolilor copilăriei.

Echipamentul implantului cohlear şi operaţia pot cauza şi o boală gravă numită meningită, chiar mulţi ani mai târziu. Meningita este o infecţie foarte gravă a creierului şi se poate manifesta mai ales la copiii care:

• suntmaimicide5ani.

• devinsurzidincauzameningitei.

• auinfecţiilanivelulurechii.

• seîmbolnăvescdes.

ÎNGRIJIRE ŞI AJUTOR DUPĂ OPERAŢIECopiii mici cu implant cohelar au nevoie de îngrijire şi ajutor suplimentar din partea familiilor şi a profesioniştilor. După ce copiii se vindecă după operaţie, ei trebuie să meargă ani la rând la cursuri de instruire cu profesionişti pentru a învăţa să audă şi să înţeleagă sunetele. Familia va avea şi ea nevoie de instruire pentru a şti cum să comunice cu copilul.

Pentru mai multe informaţii despre meningită, vedeţi pagina 201 şi cartea Acolo unde nu este doctor, publicată de Fundaţia Hesperian.

Ăăa.

Spune ‘măr’.

231

Dacă dezvoltarea copilului este sub nivelul celorlalţi de aceeaşi vârstăEste important să lucraţi pe deprinderile pe care urmează să le înveţe copilul, chiar dacă sunt deprinderi pe care ceilalţi copii le învaţă mult mai devreme. Când copilul stăpâneşte deprinderile de bază, el va putea învăţa deprinderile caracteristice vârstei lui. Încercarea de a învăţa copilul deprinderi înainte ca el să fie pregătit, va duce la frustrări atât pentru dumneavoastră cât şi pentru copil.

Cum să folosim aceste hărţi de dezvoltare a copiluluiCopiii se dezvoltă în mai multe domenii: fizic (corpul), mental (mintea), comunicativ (semne şi vorbit) şi social (relaţionarea cu ceilalţi). Oricare dintre acţiunile făcute de copil include o abilitate din fiecare domeniu. De exemplu, când un copil întinde mâinile să fie ţinut în braţe, el foloseşte:

• o abilitate fizică – îşi ridică mâinile

• o abilitate mentală – vă recunoaşte

• o abilitate de comunicare – vă spune ce doreşte

• o abilitate socială – îi place să fie ţinut în braţe

Hărţile din acest capitol arată unele dintre abilităţile pe care copiii le învăţă şi vârsta la care le învaţă majoritatea lor. Puteţi folosi hărţile pentru informaţii generale despre cum se dezvoltă copiii şi pentru a afla ce abilităţi trebuie să înveţe copilul dumneavoastră.

Găsiţi harta cu vârsta cea mai apropiată de a copilului dumneavoastră. Pe hartă, înconjuraţi deprinderile pe care copilul deja le are. Puteţi descoperi că îi lipsesc unele deprinderi pe care alţi copii de vârsta lui le au. Ştiind acest lucru puteţi alege ce activităţi să lucraţi cu copilul dumenavoastră.

Cum ştim ce deprinderi trebuie să înveţe copilul

s

Hărţile vă arată cum se modifică abilităţile fizice ale copilului pe măsură ce acesta creşte.

6luni

12luni

2ani

Hărţi de dezvoltare a copiluluiAnexa C

232 AnexA C: Hărţi de dezvoltAre A Copilului

vârsta

merge

se aşază pe vine

stivuieşte obiecte mari

foloseşte obiecte care au legătură între ele

se joacă alături de alţi copii

cere ajutor când are nevoie

Este atent la activităţi pentru mai mult timp

îl îmită pe asistent

Fizic

Mental

Social

Comunicare:

În reprezentarea de mai sus, o mamă a subliniat deprinderile unei fetiţe de 20 de luni. Copilul are nevoie de ajutor pentru a dobândi deprinderi din fiecare domeniu, dar mai ales în comunicare şi în zona mentală. Penru un copil atât de mic, familia ar trebui să lucreze la comunicarea de bază (Capitolul 4) şi să înceapă să introducă limbajul.

La un copil mai mare, căutaţi harta cea mai apropiată de vârsta lui. Dar e posibil să fie nevoie să vă uitaţi la hărţi pentru copii mai mici, pentru a vedea abilităţile pe care le are copilul. Alte hărţi vă vor da o idee despre tipurile de deprinderi care vor trebui învăţate de copil înainte de a trece la învăţarea deprinderilor de pe harta cea mai apropiată vârstei lui.

Dacă aveţi un copil cu un nivel scăzut de auz, este posibil să aibă nevoie de ajutor suplimentar pentru a-şi dezvolta abilităţile de comunicare, mentale, şi sociale. Capitolele 2 şi 3 vă sunt de folos pentru că explică cum învaţă copiii limbajul şi vă dau câteva sfaturi despre cum să lucraţi cu copiii mici. Deoarece deprinderile mentale ale copiilor cresc odată cu deprinderile de comunicare, activităţile din Capitolele 4, 7, 8,şi 9 vor ajuta copilul să se dezvolte atât mental cât şi din punct de vedere al comunicării. Capitolul 12, despre abilităţile sociale, vă sugerează multe moduri prin care puteţi să ajutaţi un copil să-şi dezvolte interacţiunile sociale.

Foloseşte cuvinte sau semne simple

Foloseşte propoziţii care conţin 2 sau 3 cuvinte sau semne

Cană.

Joacă mingea

Ştie de la 50 până la 200 de cuvinte sau semne

împerechează obiecte


Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi bebeluşi le au la 3 luni:

la 3 luni

mănâncă de la sân

este atent la mâna lui

îşi ridică căpuşorul când stă pe burtă

plânge când îi este foame sau când nu se simte bine

răspunde la voci şi feţe cunoscute

îi recunoaşte pe cei care au grijă de el

poate fi liniştit de voce sau atingere

zâmbeşte când se joacă cineva cu el

reacţionează la sunete sau mişcări bruşte

Nu uitaţi că ţelul dumneavoastră este ca bebeluşul să ajungă la aceleaşi deprinderi ca şi alţi bebeluşi de aceeaşi vârstă din comunitate.

Fizic

MentalComunicare

Social


la 6 luni

dă din mâini şi din picioare

stă în fund ajutat

se rostogoleşte de pe burtă pe spate şi înapoi

ia lucruri şi le duce la gură

recunoaşte câteva persoane

se joacă cu jucării în moduri diferite

este interesat de obiecte

cere atenţie

arată teamă faţă de străini

face gesturi sau scoate sunete simple

întoarce capul către sunete sau mişcări

Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi bebeluşi le au la 6 luni.

Bebeluşii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile sunt doar exemple de deprinderi. Priviţi domeniul „Fizic”: Copilul nu trebuie să se joace cu sunătoarea. Fiţi atent dacă bebeluşul dă din mâini şi din picioare.


Fizic

MentalComunicare

Social


rezolvă probleme simple

începe să înţeleagă cauza şi efectul

învaţă că există obiecte şi în afara privii

foloseşte gesturi

îi plac jocurile de tipul „uite-l, nu-i”

plânge când este lăsat singur

începe să gângurească unind sunetele sau repetă mişcari ale mâinii

înţelege cuvinte şi semne simple

Dă-mi !

la 12 luni

Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile ăi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulăi bebeluăi le au la 12 luni.

Bebeluşii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Nu trebuie să vă jucaţi de-a „uite-l, nu-i”. Trebuie să vedeţi dacă bebeluşului îi place să se joace.


ba-ba ga-ga

stă în fund fără ajutorse târâie

încearcă să se ridice

imită cuvinte şi semne

Papa.

Papa.

Fizic

MentalComunicare

Social


la 2 ani

potriveşte obiecte




foloseşte cuvinte sau semne simple

foloseşte propoziţii cu 2 şi 3 cuvinte sau semne

Cană.este atent la activităţi pentru mai mult timp


Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi copii le au la 2 ani.

Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Mental”: Copilul nu trebuie neapărat să ştie să cânte la tobă. Trebuie să vedeţi dacă ştie să potrivească 2 obiecte.

Nu uitaţi că ţelul dumneavoastră este să aveţi un copil care să ajungă la aceleaşi deprinderi ca şi alţi copii de aceeaşi vârstă din comunitate.

joacămingea

merge

se aşază pe vine


ştie de la 50 la 200 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social


la 3 ani

desface şi îmbină lucrurile înapoi

alege obiecte

potriveşte forme la locul lor

îi place să ajute în casă

îi place să fie lăudat după ce face ceva

este conştient de ce simt ceilalţi

comunică clar

înţelege un limbaj simplu

Vreau să merg la tata


Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Copilul nu trebuie neapărat să măture. Trebuie să vedeţi dacă îi place să participe la treburi împreună cu familia.


Unde este biscuitele?

Multumesc pentru ajutor aleargă,

sare, se caţără

îşi foloseşte mâinile pentru activităţi mai complexe

aruncă cu mingea

ştie şi foloseşte între 500 şi 1000 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social


Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi copiii le au la 5 ani.

Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Copilul nu trebuie neapărat să fie atent la un profesor. Trebuie să vedeţi dacă înţelege regulile ca şi ceilalţi copii.

la 5 ani

merge cu spatele cu uşurinţă

sare într-un picior

copiază forme simple

urmează instrucţiuni simple

ştie să numere

dezleagă enigme simple

plays with other children

understands rules

expresses many feelings

vorbeşte sau arată ceea ce a făcut

pune multe întrebări

I’m sad. I’m sorry.


Am căzut în apă

foloseşte în jur de 2000 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social

Cine e acolo? Ce fac?

239

De unde se pot obţine mai multe informaţiiCeea ce urmează este o selecţie de organizaţii şi materiale tipărite care vă pot oferi informaţii folositoare despre surditate şi copii. Am încercat să includem organizaţiile şi materialele care acoperă cât mai multe dintre subiectele din această carte şi să includem grupuri din toată lumea. Multe dintre materialele tipărite sunt uşor de adaptat şi includ de cele mai multe ori liste folositoare cu resurse.

ORGANIZAŢII

Asociaţia Alexander Graham Bell pentru surzi sau hipoacuzici (AG Bell)3417 Volta Place, NWWashington, DC 20007USAtel: (1-202) 337-5220tty: (1-202) 337-5221fax: (1-202) 337-8314website: www.agbell.org

AG Bell oferă membrilor o gamă variatăp de programe şi servicii despre pierderea auzului,

resurse, şi sprijin şi încurajare din partea oamenilor care cunosc şi înţeleg problemele şi nevoile surzilor. AG Bellpublică şi distribuie cărţi, broşuri, materiale instructive, filme, CD-ur şi casete audiolegate de pierderea auzului.

Institutul Naţional Ali Yavar Jung pentru cei cu dizabilităţi auditive.K.C. MargBandra Reclamation, Bandra (W)Mumbai 400 050Indiaphone: (91-22) 2640-0215, 2645-5937fax: (91-22) 2642-2638email: [email protected]: www.ayjnihh.org

Adună şi oferă informaţii despre surditate, oferă pregătire şi dezvoltă strategii pentru identificare timpurie sau servicii de reabilitare. Resurse pentru materiale didactice, filme şi casete pentru pregătirea vocaţională, plasament şi alte probleme.

Christian Blind Mission International (CBMI)Nibelungenstrasse 124 D-64625 BensheimGermanyphone: (49-6251) 131-215fax: (49-6251) 131-165email: [email protected]: www.cbmi.org

Christoffel Blindenmission International (CBMI) are ca activitate prevenirea orbirii şi sprijină activităţile de reabilitare medicală, educaţională şi socială pentru persoanele cu dizabilităţi. Oferă deasemenea sprijin pentru persoanele surde sau hipoacuzice.

Fondul pentru surzii din Africa (DAF)Chapel Cottage, 7 King Street Much, WenlockShropshire TF13 6BLUnited Kingdomphone: (44-1952) 727- 093fax: (44-1952) 728- 473email: [email protected]

Promovează oportunităţi educaţionale pentru copiii surzi din ţările sărace.

240 where to get more information

Fundaţia femeilor surde din DelhiFirst Floor, DDA Community HallGali Chandiwali, Pahar GanjNew Delhi 110 055Indiaphone: (91-11) 2353-3276fax: (91-11) 2353-3276email: [email protected] website: www.dfdw.org

Această organizaţie ajută femeile surde să se descurce singure.

Grupul de acţiune al copiilor cu dizabilităţi (DICAG) Africa de Sud3rd Floor, Norlen House17 Buitenkant StreetCape Town 8001South Africaemail: [email protected]

DICAG organizează campanii de creştere a nivelului de conştientizare faţă de dizabilităţi şi vrea să schimbe stereotipiile şi percepţiile despre oamenii cu dizabilităţi din Africa de Sud.DICAG urmăreşte să asigure oportunităţi egale pentru copiii cu dizabilităţi, în special în educaţie.

Reţeaua pentru Dreptul la Educaţie (EENET)c/o Integrare şi sprijin educaţional,Şcoala educaţieiUniversitatea Manchester, Oxford RoadManchester M13 9PLUnited Kingdomtel: (44-161) 275-3711fax: (44-161) 275-3548email: [email protected]: www.eenet.org.uk

Această reţea de distribuire a informaţiei promovează integrarea grupurilor marginalizate în educaţie. Ei realizează un jurnal în care publică studii de caz ale unor programe din lumea întreagă şi includ contribuţiile părinţilor. Oferă multe publicaţii folositoare în limba engleză. Website-ul are o secţiune dedicată problemelor surzilor.

Universitatea Gallaudet800 Florida Avenue, NEWashington, DC 20002-3695USAphone/tty: (1-202) 651-5000 email: [email protected]: www.gallaudet.edu

Universitatea Gallaudet este singura universitate de arte liberale, proiectată special pentru studenţii surzi şi cu dificultăţi de auz. Este, de asemenea, o sursă excelentă de găsire a unor cărţi pentru surzi, ziare şi cercetări recente.

Societatea Internaţională a Copiilor surzi (IDCS)15 Dufferin StreetLondon EC1Y 8URUnited Kingdomphone: (44-020) 7490-8656fax: (44-020) 7251-5020email: [email protected]: www.idcs.info

O organizaţie de familii şi îngrijitori de copii surzi împreună cu organizaţiile şi profesionştii cu care lucrează. Iniţiată pentru distribuire de informaţii şi prezentare a experienţelor, ICDS oferă un forum pentru idei, discuţii, cercetare şi informaţii despre

toate aspectele surdităţii la copii la scară globală.

The Forest BookshopUnit 2, New Building Ellwood Road Milkwall, Coleford Glos. GL16 7LEUnited Kingdomphone: (44-1594) 833-858 fax: (44-1594) 833-446website: www.forestbooks.com

Resurse cuprinzătoare de cărţi, casete video şi CD-uri despre surditate şi problemele surzilor. Deasemenea distribuie cărţi publicate deUniversitatea Gallaudet.

241where to get more information

Institutul Naţional Regal pentru Surzi(RNID)19-23 Featherstone StreetLondon EC1Y 8SLUnited Kingdomphone: (44-171) 296-8000fax: (44-171) 296-8199website: www.rnid.org.uk

RNID are multe publicaţii online şi linkuri folositoare precum şi o bibliotecă cu o bază de date variate cu informaţii detaliate despre resursele pentru persoanele surde. Au de asemenea un centru de resurse pentru informare şi instruire numit „Surd din naştere” (website:www.deafnessatbirth.org.uk).

Federaţia mondială a surzilor (WFD)PO Box 6500401 HelsinkiFinland tty: (358-9) 580- 3573fax: (358-9) 580-3572email: [email protected]: www.wfdnews.org

Una dintre cele mai vechi organizaţii internaţionale pentru persoanele surde, include organizaţii naţionale pentru surzi în peste 120 de ţări. WFD militează pentru drepturile omului şi pentru oportunităţi egale pentru persoanele surde şi pentru dreptul persoanelor surde de a folosi limbajul mimico-gestual pentru a primi educaţie şi informaţii. WFD a iniţiat Săptămâna conştientizării surdităţii pentru a sărbători cultura, moştenirea şi limba unică a persoanelor surde din lumea întreagă.

MATERIALE TIPĂRITE

Alegeri în surditate: sfaturile unui părinte pentru opţiunile de comunicare (1996, 275 pagini) Sue Schwartz Woodbine House 6510 Bells Mill Rd Bethesda, MD 20817, USA tel în SUA: (1-800) 843-7323 tel în afara SUA: (1-301) 897-3570 fax: (1-301) 897-5838 website: www.woodbinehouse.com

Explicaţii pentru pierderea auzului, urmate de discuţii cu alţi părinţi despre motivele şi posibilităţile de alegere între diferitele metode de comunicare.

Copilul surd în familie şi la şcoală: Eseuri în onoarea lui Kathryn P. Meadows-Orlans(2000, 336 pagini)P.E. Spencer, C.J. Erting, and M. Marschark Lawrence Erlbaum Associates10 Industrial AvenueMahwah, NJ 07430-2262, USAtel: (1-201) 258-2200fax: (1-201) 236-0072email: [email protected]:www.erlbaum.com

Cartea explică dezvoltarea copiilor surzi sau hipoacuzici în mijlocul familiei şi la şcoală. Prezintă rolul şi efectele mediului şcolar asupra dezvoltării. Fiecare capitol tratează probleme de cultură şi aşteptări.

Grădiniţe şi creşe care acceptă copiii surzi (2003, 37 pagini) Anne-Marie Hall şi Hilary Sutherland Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS) 15 Dufferin Street London EC1Y 8UR, UK tel: (44-020) 7490-8656 fax: (44-020) 7251-5020 email: [email protected] website: www.ndcs.info Un ghid practic pentru cei care lucrează cu copii surzi foarte mici despre cum să-i integreze şi să le înţeleagă nevoile particulare. Informaţii pentru personalul din grădiniţe şi creşe cu copii surzi în îngrijire. Sunt incluse actvităţi precum: citit, muzică, jocuri, compoartament şi disciplină. Este gratuită.


Şcoli care acceptă copii surzi: Un ghid pentru profesori şi pedagogi cu un supliment inclus: Copiii surzi în şcoli normale (2002, 32 pagini) Clara Ratcliffe Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS),UK (consultaţi pagina 241 pentru adresă.)

Un ghid pentru personalul din şcolile primare sau gimnaziale normale care au şi copii surzi. Informaţii despre strategii de predare, integrare, comunicare, surditate şi support tehnic.

Surd ca mine (1985, 292 pagini) Thomas S. Spradley şi James P. Spradley Gallaudet University Press Chicago Distribution Center 11030 South Langley Ave Chicago, IL 60628, USA tel: (1-773) 568-1550 tel în SUA: (1-800) 621-2736 tty în SUA: (1-888) 630-9347 fax în SUA: (1-800) 621-8476 email: [email protected] website: gupress.gallaudet.edu

Surd ca mine este povestirea unor părinţi care au învăţat să accepte şi să se ocupe de surditatea fetiţei lor. Exprimă dragostea, speranţa şi neliniştile multor părinţi care aud normal şi au copii surzi. În epilog, Lynn Spradley, adolescenta, reflectă asupra surdităţii, asupra educaţiei sale, a luptei de a comunica şi a descoperirii că ea a fost centrul cărţii tatălui şi unchiului său.

Surditatea: Un ghid pentru părinţi, profesori şi membrii comunităţii (2001, 32 pagini) Akach Philemon Special Needs Education, UNESCO 7 Place de Fontenoy 75352 Paris 07-SP, France fax: (33-145) 685-627 email: [email protected] [email protected] website: unesdoc.unesco.org/images/0012/001255/125541e.pdf

Această publicaţie scurtă şi simplă de la UNESCO explică situaţiile complexe legate de surditate, limbajul mimico-gestual şi educaţia copiilor surzi. Se doreşte a conştientiza părinţi, profesori, doctori, asistente şi lucrători sociali asupra importanţei limbajului mimico-gestual pentru copiii surzi, mai ales în primii ani. Este insoţită de o casetă video. Este gratuită.

Dezvotarea deprinderilor de siguranţă la copiii cu dizabilităţi. (1995, 214 pagini) F. Briggs Paul H. Brooks Publishing Co PO Box 10624 Baltimore, MD 21285-0624, USA

Oferă activităţi de învăţare pentru dezvoltarea stimei de sine, a caracterului pozitiv şi a independenţei – deprinderi pe care copiii cu dizabilităţi trebuie să le aibă. Se poate folosi pentru a învăţa copiii să recunoască situaţii periculoase, să ia măsuri, să se descurce în abordări cu străinii, să-şi exprime sentimentele, să facă diferenţa dintre atingerile normale şi cele greşite.

Măsuri luate de familie pentru integrarea în educaţie (2002, 120 de pagini)

EENET, School of EducationUniversity of Manchester, Oxford RoadManchester M13 9PL, UKphone: (44 -161) 275-3711fax: (44 -161) 275-3548email: [email protected]: www.eenet.org.uk

Un ghid practic cu povestiri ale unor familii sprijinite de organizaţii care au ajutat să transforme sistemul educaţional din Africa, Asia de sud, Europa şi Australia. Este folositor pentru membrii comunităţii şi ai familiei care doresc să formeze un grup de luptă împotriva excluderii. Oferă o idee despre activităţile, gândurile şi sentimentele părinţilor implicaţi în lupta pentru integrarea copiilor lor cu dizabilităţi.


Proteze auditive: Ghid (2003, 52 pagini)Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS), UK (vezi pag 241 pentru adresă)

Informaţii despre diferite tipuri de proteze auditive, îngrijire şi păstrare şi reparaţii simple. Oferă o gamă largă de informaţii despre diferitele tipuri de proteze auditive disponibile. Aceasta broşură este destinată atât părinţilor, cât şi profesioniştilor

Îngrijirea copiilor surzi sau hipoacuzici: O comoară de activităţi amuzante pentru un comportament mai bun. (1995, 373 pagini)D. Medwid and D. Chapman-Weston

Gallaudet University Press(vezi adresa la pagina 242)

Acest ghid prezintă pas cu pas sute de idei şi activităţi de folosit cu copiii surzi sau cu un nivel scăzut de auz, cu vârstele cuprinse între 3 şi 12 ani. Pe lângă descrierile scurte şi clare a;e tehnicilor de îngrijire, fiecare capitol mai include şi comentarii ale experţilor în auz şi surzi. Sunt oferite informaţii despre resurse şi servicii de sprijin.

Să comunicăm: un ghid pentru persoanele care lucrează cu copiii cu dificultăţi de comunicare (1997, Ref: WHO/RHB 971)

Co-published by WHO, UNICEF, and Ministry of Health, ZimbabweAvailable free from: Ms. Sonia Florisses, Disability and Rehabilitation Team WHO, CH-1211, Geneva 27, Switzerland email: [email protected]

Este formată dintr-o serie de broşuri, dintre care una este despre lucrul cu copiii cu deficienţe de auz.

Nu îndeajuns de surd: creşterea unui copil hipoacuzic cu îmbrăţişări şi mult umor (1996, 242 pagini)Morgan Candlish and Patricia Ann

A.G. Bell Association for the Deaf(vedeti adresa la pagina 239)

Această carte prezintă sprijinul acordat de o familie celui mai mic membru al său cu deficienţă de auz moderată. Mama explică provocările pe care a trebuit să le înfrunte familia şi cum au învins împreună.

Ghid pentru toţi (2003)Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS), UK(vedeţi adresa pe pagina 241)

Un ghid de produse şi servicii pentru familiile cu copii surzi, tineri şi aceip rofesionişti care lucrează cu ei.

Ghidul părinţilor despre implanturi cohleare (2002, 168 pagini)Patricia M. Chute and Mary Ellen Nevins

Gallaudet University Press(vedeți adresa pe pagina 242)

Veţi fi pe deplin informat despre implanturile cohleare utilizând acest ghid uşor de urmărit.

Noua limbă a jucăriilor: Predarea deprinerilor de comunicare la copii cu nevoi speciale. (1996, 289 pagini)S. Schwartz and J.E. Heller

Woodbine House(see address on page 241)

Această carte oferă idei parinţilor şi profesioniştilor despre cum să folosească jucăriile pentru a stimula şi a promova dezvolatrea limbajului la copiii cu nevoi speciale.


Pregătirea profesorilor pentru integrare(1996, video)

EENETŞcoala pentru educaţie(vedeţi adresa la pagina 242)

Acest pachet video din Lesotho prezintă copii surzi integraţi în şcolile locale.

Psihologia surdităţii: Înţelegerea persoanelor surde şi hipoacuzice (1990, 292 pagini)M. Vernon and J.F. Andrews

Longman. White Plains, NY.UMI: Books On Demand300 North Zeeb RoadAnn Arbor, MI 48106-1346, USAphone inside the US: (800) 521-3042 fax: (1-734) 973-1464email: [email protected] website: www.umi.com

Această carte explică măsura în care viaţa persoanelor surde sau care au deficienţe de auz este diferită de viaţa unei persoane auzitoare. Explică nivelul de stress implicat în a face faţă lumii.

Standarde de calitate în primii ani: Puncte de orientare în lucrul cu copiii surzi sub 2 ani şi cu familiile acestora(2002, 32 pagini)

National Deaf Children’s Society (NDCS), UK (vedeți adresa pe pagina 241)

Oferă puncte de orientare pentru bune practici privind educarea copiilor surzi, acoperind primii ani, lucrul în parteneriate şi integrarea.

Creşterea unui copil cu deficienţe de auz. Puncte de orientare pentru părinţi (1982, 238 pagini)

S.H. McArthurA.G. Bell Asociaţia pentru surzi (vedeţi adresa la pagina 239)

Scrisă de o profesoară, mamă a doi copii surzi, cartea oferă idei şi sugestii părinţilor de a-şi creşte copilul surd folosind metode orale.

Limbajul mimico-gestual (2003, 6 pagini)

Societatea Naţională a Copiilor Surzi(NDCS), UK(vedeţi adresa la pagina 241)

Un ghid practic de învăţare a limbajului mimico-gestual şi posibilităţi de a afla mai multe informaţii.

Grădina liniştită: Creşterea copilului surd (Ediţie revizuită, 2002, 304 pagini)

P.W. Ogden

Gallaudet University Press

(vedeţi adresa la pagina 242)

Ogden, la rândul său surd complet din naştere, oferă fundament pentru părinţi în vederea luării deciziilor grele necesare pentru a ajuta copilul surd să atingă potenţialul maxim.

Creşterea şi educarea unui copil surd: un ghid complet pentru alegeri, controverse şi decizii înfruntate de părinţi şi educatori (1999, 256 pagini)Marc Marschark

Oxford University PressSaxon Way WestCorby, Northants NN18 9ES, UKemail: [email protected]: www.oup.co.uk/bookshop/

Discută despre implicaţiile creşterii şi educării unui copil surd sau cu deficienţe de auz, încercând să educe părinţii cum să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Se referă la subiecte cum ar fi: cauze medicale pentru pierderea timpurie a auzului, însuşirea limbajului, dezvoltare socială şi intelectuală, precum şi mediul. Include o secţiune cu numere de telefon şi adrese pentru surse de informare şi organizaţii care ajută copiii surzi.


Vorbeşte cu mine!(1995, 154 pagini)Marcia Calhoun Forecki

Gallaudet University Press(vedeți adresa la pagina 242)

O prezentare realistă a unei mame singure care trebuie să facă faţă şi să accepte surditatea fiului său de 18 luni.

Învaţă copilul să se protejeze singur (2000, 154 pagini) F. Briggs and M. McVeity

Allen & Unwin 83 Alexander Street Crows Nest NSW 2065, Australiaphone: (61-2) 8425-0100 fax: (61-2) 9906-2218email: [email protected] site: www.allenandunwin.com

Un ghid ce oferă sfaturi profesorilor şi connsilierilor despre cum să protejeze copiii de abuz sexual. Conţine multe activităţi care să-i ajute pe copii să înveţe să fie în siguranţă.

Înţelegerea surdităţii (2003, 28 pagini)

National Deaf Children’s Society (NDCS), UK (vedeți adresa la pagina 241)

Un ghid introductiv pentru diferitele tipuri de surdităţi, teste de auz, audiograme, comunicare şi limbaj.

Când copilul dumenavoastră este surd: un ghid pentru părinţi (2002, 191 pagini)David Luterman and Mark Ross

York Press, Inc. PO Box 594 Timonium, MD 21094, USAphone inside the US: (800) 962-2763fax: (1-410) 560-6758email: [email protected]: www.yorkpress.com

Informaţii, sfaturi şi încurajări pentru părinţi privind procesele emoţionale şi educaţionale pentru a reuşi să accepte deficienţa de auz a copilului.

Bebeluşul surd (1999, 214 pagini) David M. Luterman şi alţiiYork Press, Inc. (vedeţi adresa în stânga)

Cartea oferă informaţii pentru a-i ghida pe cei care au grijă de copilul surd când este descoperită deficienţa de auz. Prezintă informaţii şi alegerile posibile, astfel încât părinţii să ia deciziile corecte pentru familie. Autorii recunosc că fiecare familie este diferită şi are propriile nevoi, aşa că nicio metodă nu o exclude pe cealaltă.

Tu şi copilul tău surd. Un ghid de autoperfecţionare pentru părinţii cu copii surzi sau hipoacuzici (1998, 240 pagini)John Adams


Această carte se axează pe sentimentul de pierdere a auzului, importanţa comunicării în familie, managementul comportamentului eficient. Multe capitole conţin activităţi practice şi întrebări care să-i ajute pe părinţi să înveţe deprinderi noi. Anexele conţin referinţe, resurse generale, liste alfabetice şi puncte de referinţă pentru evaluarea programelor educaţionale.

Să-i ajutăm pe copiii orbi, de Sandy Niemann şi Namita Jacob, îi ajută pe părinţi şi pe ceilalţi care au grijă de copilul orb să-şi dezvolte toate deprinderile. Subiectele includ: evaluarea a ceea ce vede un copil, prevenirea orbirii, mersul cu grijă, predarea activităţilor obişnuite, şi altele. 192 de pagini.

ALTE CĂRŢI ALE FUNDAŢIEI HESPERIAN

Unde nu este niciun doctor, de David Werner cu Carol Thuman şi Jane Maxwell. Probabil cel mai folosit ghid de sănătate din lume, această carte oferă informaţii vitale uşor de înţeles despre cum să diagnosticăm, să tratăm şi să prevenim bolile obişnuite. Se pune accent pe prevenire, inclusiv curăţenie, dietă şi vaccinări precum şi pe rolul activ pe care oamenii trebuie să şi-l asume în ceea ce priveşte sănătatea lor. 512 de pagini.

Unde nu este niciun dentist, de Murray Dickson, arată oamenilor cum să aibă grijă de dinţii şi gingiile lor, cum să prevină problemele la dinţi şi gingii prin igienă, nutriţie şi educaţie acasă, în comunitate şi la şcoală. Cartea oferă informaţii ilustrate detaliate despre utilizarea echipamentului dentar, punerea unei plombe, extracţii dentare şi altele. Un capitol nou include materiale despre HIV/SIDA şi igiena orală. 237 de pagini.

Să-i ajutăm pe asistenţii medicali să înveţe de David Werner şi Bill Bower. O resursă indispensabilă pentru a învăţa despre sănătate. Este o carte cu multe ilustraţii care face educaţia sanitară amuzantă şi eficientă. Conţine activităţi pentru mame şi copii; indicaţii pentru utilizarea teatrului şi a altor tehnici; multe idei de a produce materiale la costuri mici. Această metodă centrată pe oameni prezintă strategii pentru implicarea eficientă a comunităţii prin educaţie participativă. 640 de pagini.

O carte pentru moaşe, de Susan Klein, este pentru moaşe, pentru personalul sanitar al comunităţii şi oricine este interesat de femeile însărcinate şi copii. Este un ghid valoros pentru instruire dar şi un manual practic. Autoarea prezintă cum să ajutăm o femeie gravidă să fie sănătoasă; îngrijire şi complicaţii în timpul travaliului, naştere şi postnaştere; planificare familială; hrănire la sân şi echipament ieftin, făcutîn casă. 528 de pagini..

Când femeile nu au doctor, de A. August Burns, Ronnie Lovich, Jane Maxwell, şi Katharine Shapiro, combină informaţii medicale de autoajutorare cu înţelegerea felului în care sărăcia, discriminarea şi credinţele culturale limitează sănătatea femeii şi accesul la îngrijire. O resursă esenţială a problemelor care afectează doar femeile, sau care le afectează pe femei în mod diferit faţă de bărbaţi. 584 de pagini.

Copii cu dizabilităţi de la ţară, de David Werner, se referă la cele mai comune dizabilităţi ale copiilor. Oferă sugestii pentru reabilitare la nivelul satului şi variate metode de ajutor adecvat la costuri mici. Se pune accentul pe modalităţi de a-i ajuta pe copiii cu dizabilităţi să îşi găsească un loc şi să fie acceptaţi în comunitate. 672 de pagini.

Să ajutăm copiii surziAjutor din partea familiei şi a comunităţii pentru copiii hipoacuzici

de Sandy Niemann, Devorah Greenstein și Darlena David

Ilustraţii de Heidi Broner

Fundaţia HesperianBerkeley, California,SUA

Copyright © 2004 Fundaţia Hesperian. Toate drepturile rezervate.

Fundaţia Hesperian îi încurajează pe ceilalţi, pentru a întâmpina nevoile locale, să copieze, reproducă şi să adapteze oricare sau toate părţile acestei cărţi, inclusiv ilustraţiile, doar dacă părţile reproduse sunt distribuite gratuit sau contra cost – dar nu pentru profit.

Orice organizaţie sau persoană care doreşte să copieze, să reproducă sau să adapteze oricare sau toate părţile acestei cărţi în scopuri comerciale trebuie să obţină permisiunea Fundaţiei Hesperian.

Înainte de a începe orice traducere sau adaptare a acestei cărţi sau a conţinuturilor sale, vă rugăm să contactaţi Fundaţia Hesperian pentru eventuale sugestii referitoare la adaptarea informaţiei din carte, furnizarea de ultime informaţii precum şi evitarea copierii rezultatelor. Vă rugăm să trimiteţi Fundaţiei Hesperian o copie a materialelor în care au fost folosite texte sau ilustraţii din această carte.

Desen copertă: desen indigen anonim, Panama

Foto copertă: de Devorah Greenstein, un copil surd şi tatăl său, în Haiti.

Băiatul foloseşte un semn făcut de el pentru a descrie lumina puternică de la flashul unui aparat de fotografiat

Fundaţia Hesperian1919 Addison Street, Suite 304

Berkeley, California 94704, Statele Unite ale Americii

Informaţii despre catalogarea publicaţiei de la Biblioteca Congresului

Niemann, Sandy

Să ajutăm copiii care sunt surzi: ajutor din partea familiei şi a comunităţii pentru copiii hipoacuzici / de Sandy Niemann, Devorah Greenstein, şi Darlena David; ilustraţii de Heidi Broner,-- prima ediţie

p. cm. -- (Seria de Asistenţă Timpurie pentru copiii cu dizabilităţi)

Include referinţe bibliografice.

ISBN 0-942364-44-9 (pbk.)

1. Copii surzi – Metode de comunicare, 2. Copii surzi – Relaţii cu familia, 3. Copii surzi – Servicii; 4. Dezvoltarea copilului; I. Greenstein Devorah, 1944- II. David, Darlena. III. Titlu. IV. Serii

HV 2391.N54 2004

362.4’25’083—dc22

Prima ediţie: martie 2004

Tipărită în SUA

ISBN: 0-942364-44-9 (pbk.)

Colaboratori

Coordonator de proiect: Darlena David

Coordonator artistic: Sarah Wallis, Nicole Perez, Devorah Greenstein

Desen şi producţie: Sarah Wallis

Desen copertă: Sarah Wallis

Alţi colaboratori: Todd Jailer, Susan McCallister, Nicole Perez, Tawnia Queen, Sarah Shannon, Sarah Wallis

Echipa de cercetare: Amina La Cour Mini, Nicole Perez, Tawnia Queen, Rebecca Ratcliff, Amy Wilson

Managementul de producţie: Susan McCallister, Sarah Wallis

Testare de teren şi reţea: Amina La Cour Mini, Nicole Perez, Tawnia Queen, Rebecca Ratcliff, Kathryn Young

Alte ilustraţii: Sara Boore, Barbara Carter, Joy Conway, Christine Eber, Regina Faul-Doyle, Sandy Frank, Anna Kallis, Susan Klein, Joyce Knezevich, Gabriella Nuñez, Kate Peatman, Nicole Perez, Petra Röhr-Rouendaal, Mona Sfeir, Christine Sienkiewicz, Sarah Wallis, Lihua Wang, David Werner

Editare: Todd Jailer, Jane Maxwell

Revizie: Leona Benten

Supraveghere: Sarah Shannon, Todd Jailer

Toată echipa şi voluntarii de la Hesperian ale căror eforturi au făcut posibilă publicarea acestei cărţi.

Mulţumiri

Mulţumiri speciale tutoror finanţatorilor acestei cărţi şi a Seriei de Ajutor Timpuriu:Această publicaţie a fost posibilă datorită ajutorului oferit de Plan International, Childreach – membru SUA al Plan International, DANIDA – Ministerul Regal Danez de Afaceri Externe, Trustul caritabil May şi Stanley Smith, Fundaţia Copiilor Naţiunilor Unite (UNICEF), şi Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (în condiţiile Acordului de cooperare nr 442-A-00-02-00172-00). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat opiniile Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională şi nici ale celorlalţi susţinători.

Unii dintre susţinători au fost şi colaboratori, împărtăşind înţelegerea lor faţă de nevoile părinţilor şi a asistenţilor medicali care lucrează cu copiii. Ei au revăzut şi testat pe teren primele ediţii ale cărţii, îmbunătăţind-o considerabil.

Consultanţi şi revizoriCum să ajutăm copiii care sunt surzi să comunice este un subiect foarte controversat. Suntem în mod special recunoscători celor care au ajutat prin sfaturile şi opiniile lor deşi nu au fost complet de acord cu unele idei incluse.Această carte nu ar fi putut fi scrisă fără ajutorul părinţilor, profesorilor, adulţilor surzi, asistenţilor medicali din lumea întreagă, care ne-au împărtăşit din experienţa lor, ne-au povestit despre provocările cărora au trebuit să le facă faţă, şi soluţiile pe care le-au găsit.Mulţumiri următoarelor grupuri care au contribuit atât de mult, cu mintea şi cu inima, la revizuirea materialelor: în Bangladesh: Centrul pentru Dizabilităţi în Dezvoltare

în Camerun:Asociaţia pentru Copiii Orbi şi Surzi

în China:Centrul de reabilitare a dizabilităţilor de auz din Tianjin

în Ghana:Şcoala Ashanti pentru surzi

în Haiti: Pazapa

în India: Balavidyalaya

în Jamaica: Grupul Clarendon pentru cei cu dizabilităţi, Asociaţia pentru surzi din Jamaica

în Mongolia: Şcoala pentru copii surzi şi orbi

în Tanzania: Chama Cha Viziwi Tanzania (CHAVITA)

în Uganda: Societatea Uganda pentru

copii cu dizabilităţi

în Vietnam: Serviciul de ajutor catolic, Pearl S. Buck International

în Zimbabwe: Centrul Copiilor Surzi NZEVE

Mai multe povestiri din această carte au fost adaptate după articole scrise de următoarele persoane sau organizaţii:Mulţumiri pentru Judith Collins (pagina 103), Birgit Dyssegaard (paginile 142, 161 şi 166), Elina Lehtomaki (pagina 148), Asocicao de Pais e Amigos dos Surdos do Cabo (pagina 150), M. Miles (pagina 162), Paul Mumba (pagina 163), şi EENET - Reţeaua pentru Educaţie şi DICAG – Grupul de Acţiune pentru Copii cu Dizabilităţi (pagina 189).Catalogul pentru aparate auditive (pagina 226) este reprodus cu permisiunea din partea Balavidyalaya, India.

Mai aducem mulţumiri Fundaţiei Puntos de Encuentro pentru facilitarea revizuirii părţii din Cap 1 în Nicaragua cu ajutorul membrilor de la Centro Fé, Esperanza y Amor, Escuela Cristiana de Sordos in Managua, Associación por un Mundo sin Barreras în Chinandega şi Associación Nacional de Sordos de Nicaragua (ANSNIC).

Carol-lee Aquiline, Federaţia Mondială a Surzilor, FinlandaJonathan Brakarsh,Trustul de ajutor familial, ZimbabweFreda Briggs, Australia Arlene Brown, Ştiinţa vorbiri, limbajului, auzului, Universitatea Colorado, SUAGonzalo Delgado, Plan Internacional, UKCharlie Dittmeier,Programul de dezvoltare a surzilor Maryknoll, CambodgiaBirgit Dyssegaard,DANIDA, DanemarcaJill Ellis, Centrul de educare a copiilor surzi, SUA Roxanna PastorFasquelle, MexicTeresa Glass, SUAGulbadan Habibi,UNICEFKathleen Huff,Servicul de ajutor catolic, Vietnam Khairul Islam,Plan International,Bangladesh,Namita Jacob, Chetana, IndiaPatrick Kangwa,Educaţie incluzivă,Zambia Liisa Kauppinen,

Am dori de asemenea să ne exprimăm mulţumirile consultanţilor şi tuturor celor care ne-au împărtăşit din cunoştinţele şi experienţa lor.

Federaţia mondială a surzilor, FinlandaMargaret Kennedy,Trainer de dizabilităţi şi abuzuri, UKElina Lehtomaki,Universitatea din Syvaskyla, FinlandaSusie Miles, EENET, UKDavid Morley, TALC, UKNancy Moser, Centrul de surditate, UCSF, SUANatalia Popova, LosPipitos, NicaraguaShannon Reese, USA Charles Reilly,Gallaudet University,SUARosalinda Ricasa,Gallaudet University,SUAMarilyn Sass-Lehrer,Gallaudet University,SUAJudy Shepard-Kegl şi James Shepard-Kegl, Nicaraguan Proiecte de limbaj prin semne, Inc.,SUA Andrew Smith, Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Theresa Smith, Şcoala americană de limbaj prin semne şi interpretare din Seattle, SUA Ester Tallah, Plan International, CamerunAbiola Tilley-Gyado, Plan International, UKAndrew Tomkins,Institutul pentru îngrijirea copilului, UKJoanne Travers, SUAMadan Vashista, SUASusan Wecht, SUACindy Weill, Serviciul de ajutor catolic, VietnamAmy Wilson, Universitatea Gallaudet, SUASheila Wirz, UKDoreen Woodford, Fondul pentru surzii din Africa, UKGabriela Woodman,Jean Weingarten PeninsulaŞcoala Orală PentruSurzi, SUAOwen Wrigley, BurmaConsultanţi medicaliBrian Linde, SUAChris Forshaw, UgandaMike C.F. Smith,

UK şi Nepal

Cuprins

Capitolul 8. Învăţarea folosirii limbajului mimico-gestual………………..…………….......85Ajutaţi-vă copilul să înveţe diferite semne ...........87Învăţarea semnelor........................................................89Înţelegerea grupurilor de semne ............................ 94Folosirea grupurilor de semne ................................ 97

Folosiţi intrebări ca să vă încurajaţi copilul să gândească .......................................................................... 99Învăţarea limbajului mimico-gestual de către parinţii copiilor surzi .....................................................103

Cum învaţă copiii limba ............................................. 68 Limbajul şi gândirea se dezvoltă impreună ........ 69 Limbajul mimico-gestual şi limba vorbită ........... 72

Folosirea limbajului mimico-gestual ......................73 Folosirea limbii vorbite ................................................75

Capitolul 7. Alegerea şi învăţarea limbii…………………………………………….……67

Capitolul 6. Abilităţi de auz…………………………………………………….…………..59Sfaturi pentru părinţi ca să devină conştienţi de sunete .............................................................................. 61

Activităţi care să-l ajute pe copilul dumneavoastră să observe mai multe despre sunete ..................... 62

Capitolul 5. Ce aude copilul tău?.......................................................................................47Înţelegerea sunetului (intensitate şi putere) ...... 48 Ce sunete aude copilul dumneavoastră? ............ 50

Cum verificaţi auzul copilului dumneavoastră ........................................................................................................... 51

Capitolul 4. Abilităţi de comunicare de bază .……..……………………………..…… 33Cum învaţă copiii să comunice ..............................34 Pregătirea copilului să folosească semne şi să vorbească ........................................................................37

Comunicaţi prin semne învăţate acasă .................40Exemple de semne ........................................................42 Încurajaţi-vă copilul să producă sunete .................44

Capitolul 3 Ghid de predare a limbajului .....………………….……………….…………. 21Comunicaţi cât mai mult ...........................................21 Includerea activităţi lor în viaţa zi lnică a familiei...............................................................................22 Mulţi oameni pot să ajute .........................................24

Sugestii pentru a vă ajuta copilul să înveţe ............26 Folosiţi activităţi potrivite copilului ...........................31

Capitolul 2 Copiii care nu aud bine au nevoie de ajutor din timp …......……….……….13Cum îşi dezvoltă copiii noi abilităţi .........................14 Învăţarea limbajului .....................................................15 Cum ajută limbajul la dezvoltarea mentală ........17

Copiii surzi au nevoie de ajutor din timp ..............18 Cum ştiţi dacă are nevoie de ajutor copilul dumneavoastră ...............................................................18

Capitolul 1 Dificultăţi de auz şi de comunicare ......………………………………………...1De ce este importantă comunicarea ..........................2 Limba facilitează învăţarea şi integrarea în comunitate ........................................................................10 Împreună pentru drepturile surzilor ........................11

Toţi copiii pot învăţa să comunice ...........................12

Ajutaţi-vă copilul să înveţe sunetele vorbirii ....106Ajutaţi-vă copilul să înveţe primele cuvinte .....107Încurajaţi-vă copilul să răspundă la întrebări simple..............................................................................111Fiţi atent cum sunt rostite cuvintele.....................112

Capitolul 9. Învăţarea folosirii unei limbi vorbite .............................................................. 105Ajutaţi-vă copilul să înveţe mai multe cuvinte..............................................................................114Înţelegerea grupurilor de cuvinte..........................116Învăţarea folosirii grupurilor de cuvinte...............118

Capitolul 10. Abilităţi sociale.................................................................................................121Cum învaţă copiii abilităţile sociale .......................122Surditatea face ca abilităţile sociale să fie învăţate mai greu...........................................................................124

Cum să vă ocupaţi de comportamentul copilului dumneavoastră ............................................................125Cum să încurajaţi dezvoltarea socială a copilului .........................................................................132

Capitolul 11. Lucrând împreună pentru a-i ajuta pe copiii surzi .......................................139Care ste comunitatea dumneavoastră? ...............139Transformarea comunităţii într-un loc mai bun pentru copiii surzi.........................................................142Formarea grupurilor de ajutor..................................146

Copiii surzi alături de ceilalţi oameni surzi..........147Toată lumea beneficiază de eforturile depuse pentru ajutorarea copiilor surzi...............................149

Capitolul 12. Educaţia ...........................................................................................................151Şcoala şi limba...............................................................154Copii surzi în clase cu copii auzitori......................155Copiii surzi în propriul lor grup...............................157

Şcolile bune răspund nevoilor copiilor surzi ......160Şcolile bune pregătesc copiii pentru viaţă...........164

Câteva lucruri despre abuzul sexual la copil .......168De ce sunt copiii surzi în pericol?.............................169Prevenirea abuzului sexual.........................................171

Capitolul 13. Prevenirea abuzului sexual la copii .................................................................167Cum pot fi şti dacă a fost copilul meu abuzat?................................................................................176Dacă aveţi un copil abuzat..........................................177

Anexa A: Proteze auditive ... .................................................................................................219

Anexa B: Implanturi cohleare şi auzul ... .............................................................................227

Anexa C: Hărţi de dezvoltare a copilului..............................................................................231

De unde se pot obţine mai multe informaţii ... ...................................................................239

Când aflaţi că aveţi un copil care nu aude bine......................................................................................180Înţelegerea sentimentelor dumneavoastră ...........181

Capitolul 14. Ajutor pentru părinţi şi asistenţi ......................................................................179

Stăpânirea stresului îngrijirii.......................................182Grupuri de părinţi...........................................................184Planuri de acţiune..........................................................187

Capitolul 15. De ce îşi pierd copiii auzul şi ce putem face ...................................................191

Infecţia la nivelul urechii ............................................193 Ceva blochează sunetul în ureche...........................198Bolile copilăriei................................................................201Medicamente care afectează auzul.........................206

Sănătatea femeii poate dăuna sau proteja auzul copilului...............................................................................207Zgomote puternice şi rănirea.....................................213Pierderea auzului moştenită în familie....................215

227

Implanturi cohleare şi auzul

Anexa B

Cohleea este o parte mică a urechii în interiorul capului. Are forma unei cochilii de melc.

cohleea

interiorul urechiiOamenii pot auzi sunetele deoarece o anumită parte a urechii numită „cohlee” trimite semnalele despre sunet către creier. Atunci când cohleea unei persoane este afectată, persoana nu va mai putea auzi bine.

O operaţie de implant cohlear este o metodă nouă de a ajuta copiii surzi să audă sunetele. Deşi este foarte scumpă, operaţia este acum posibilă în multe ţări.

Pentru a da cuiva o „cohlee artificială” oasele capului vor fi deschise în timpul operaţiei. Un dispozitiv mic, numit „implant cohlear” este introdus în partea cea mai adâncă a urechii.

părţi ale implantului în exterior

părţile din interior

părţile unui implant cohlearO parte a implantului este în interiorul capului.Celelalte părţi sunt plasate în exterior ca şi proteza auditivă.


Efectul implantului cohlear asupra auzuluiImplanturile cohleare nu vindecă surditatea. Microfonul exterior al implantului şi cu procesorul trimit semnale implantului care mai apoi le trimite către creier. Părţile exterioare sunt acordate după o perioadă de timp pentru a face faţă nevoilor copilului.

Când copilul nu foloseşte corect implantul de melc, el nu va auzi niciun sunet. Chiar şi atunci când implanturile de melc funcţionează bine, auzul prin intermediul implantului este diferit faţă de cel normal. Unele persoane spun că sunetele sunt plate sau „metalice” – ei le compară cu sunetele de la un radio care nu se aude bine. Va lua ceva timp şi exerciţiu până când copiii cu implanturi de melc vor învăţa să înţeleagă sunetele pe care le aud. Copiii trebuie să participe la cursuri ca să fie instruiţi cum să „audă” cu implantul de cohlee.

Acest copil poate auzi vocile membrilor familiei.Trebuie să înveţe diferenţele dintre voci.

Rezultatele operaţiei, echipamentul şi cursurile de instruire sunt foarte diferite de la copil la copil. Majoritatea copiilor care au un implant cohlear şi care se străduie mult în timpul cursurilor, vor auzi şi înţelege sunetele. Unii copii care primesc implanturi de cohlee vor învăţa şi să vorbească. Alţi copii pot învăţa cum să audă sunetele şi cum să vorbească, dar nu foarte bine.

Cine poate fi ajutat de un implant cohlear? Implantul de cohlee se face doar copiilor care sunt complet surzi sau au un nivel foarte scăzut de auz, chiar şi cu o proteză auditivă. În unele ţări, chiar bebeluşii de 6 luni pot primi un implant cohlear. În alte regiuni, ei trebuie să aibă 1 an sau 2. Implanturile cohleare nu îi ajută pe cei care aud destul de bine.

Cine vorbeşte acum, Nami?

229anexa b: implanturi cohleare şi auzul

COSTUL OPERATIEI ŞI AL IMPANTULUI COHLEAR Operaţia, echipamentul şi anii de instruire cu personal calificat profesionist sunt foarte scumpe. In India, implanturile cohleare pot costa în jur de 10000 $.(Protezele auditive costă în jur de 75$.) Ca şi în cazul protezelor auditive, copiii pot pierde sau strica părţi care sunt în exterior. Aceste părţi sunt foarte scumpe de înlocuit.

Multe comunităţi nu au doctori sau profesionişti pregătiţi să lucreze cu implanturi cohleare. Majoritatea ţărilor au câţiva specialişti care pot face operaţia, dar aceştia sunt de obicei în spitalele oraşelor mari unde poate deasemenea exista şi un centru de implant cohlear.

Este important să existe un centru de implanturi cohleare în apropiere. Veţi merge împreună cu copilul la consultaţii în acest centru de mai multe ori câţiva ani la rând. Ministerul Sănătăţii sau o şcoală pentru surzi v-ar putea spune dacă există un centru de implanturi cohleare în apropiere.

Este implantul cohlear o alegere bună pentru familia dumneavoastră?Când încercaţi să vă hotărâţi dacă un implant cohlear este o alegere rezonabilă pentru copil, iată câteva lucruri de luat în considerare.

Implanturile mai vechi şi mai ieftine nu funcţionează la fel de bine ca cele noi şi mai scumpe. În câteva ţări, există programe care oferă implanturi gratuit sau la preţuri mici.

În Mexic, costul implantului este echivalentulsalariului unui medic timp de 4 ani.

În China, operaţia, echipamentul şi instruireacostă cât salariul mediu al unui muncitor câştigat în 20 de ani.

Implanturile cohleare, ca orice alte servicii medicale, nu ar trebui oferite doar celor suficient de bogaţi încât să şi le permită. Dacă un implant cohlear este cel mai bun lucru pentru un copil, operaţia şi costul acesteia ar trebui să fie mai accesibile.


Implanturile cohleare şi bolileUneori, implanturile cohleare pot provoca infecţii la nivelul urechii,

ceea ce va înrăutăţi auzul. Este important ca infecţiile la nivelul să fie tratate repede mai ales la copiii cu implanturi cohleare. Este deasemenea important să îi vaccinaţi împotriva bolilor copilăriei.

Echipamentul implantului cohlear şi operaţia pot cauza şi o boală gravă numită meningită, chiar mulţi ani mai târziu. Meningita este o infecţie foarte gravă a creierului şi se poate manifesta mai ales la copiii care:

• suntmaimicide5ani.

• devinsurzidincauzameningitei.

• auinfecţiilanivelulurechii.

• seîmbolnăvescdes.

ÎNGRIJIRE ŞI AJUTOR DUPĂ OPERAŢIECopiii mici cu implant cohelar au nevoie de îngrijire şi ajutor suplimentar din partea familiilor şi a profesioniştilor. După ce copiii se vindecă după operaţie, ei trebuie să meargă ani la rând la cursuri de instruire cu profesionişti pentru a învăţa să audă şi să înţeleagă sunetele. Familia va avea şi ea nevoie de instruire pentru a şti cum să comunice cu copilul.

Pentru mai multe informaţii despre meningită, vedeţi pagina 201 şi cartea Acolo unde nu este doctor, publicată de Fundaţia Hesperian.

Ăăa.

Spune ‘măr’.

231

Dacă dezvoltarea copilului este sub nivelul celorlalţi de aceeaşi vârstăEste important să lucraţi pe deprinderile pe care urmează să le înveţe copilul, chiar dacă sunt deprinderi pe care ceilalţi copii le învaţă mult mai devreme. Când copilul stăpâneşte deprinderile de bază, el va putea învăţa deprinderile caracteristice vârstei lui. Încercarea de a învăţa copilul deprinderi înainte ca el să fie pregătit, va duce la frustrări atât pentru dumneavoastră cât şi pentru copil.

Cum să folosim aceste hărţi de dezvoltare a copiluluiCopiii se dezvoltă în mai multe domenii: fizic (corpul), mental (mintea), comunicativ (semne şi vorbit) şi social (relaţionarea cu ceilalţi). Oricare dintre acţiunile făcute de copil include o abilitate din fiecare domeniu. De exemplu, când un copil întinde mâinile să fie ţinut în braţe, el foloseşte:

• o abilitate fizică – îşi ridică mâinile

• o abilitate mentală – vă recunoaşte

• o abilitate de comunicare – vă spune ce doreşte

• o abilitate socială – îi place să fie ţinut în braţe

Hărţile din acest capitol arată unele dintre abilităţile pe care copiii le învăţă şi vârsta la care le învaţă majoritatea lor. Puteţi folosi hărţile pentru informaţii generale despre cum se dezvoltă copiii şi pentru a afla ce abilităţi trebuie să înveţe copilul dumneavoastră.

Găsiţi harta cu vârsta cea mai apropiată de a copilului dumneavoastră. Pe hartă, înconjuraţi deprinderile pe care copilul deja le are. Puteţi descoperi că îi lipsesc unele deprinderi pe care alţi copii de vârsta lui le au. Ştiind acest lucru puteţi alege ce activităţi să lucraţi cu copilul dumenavoastră.

Cum ştim ce deprinderi trebuie să înveţe copilul

s

Hărţile vă arată cum se modifică abilităţile fizice ale copilului pe măsură ce acesta creşte.

6luni

12luni

2ani

Hărţi de dezvoltare a copiluluiAnexa C


vârsta

merge

se aşază pe vine





Este atent la activităţi pentru mai mult timp


Fizic

Mental

Social

Comunicare:

În reprezentarea de mai sus, o mamă a subliniat deprinderile unei fetiţe de 20 de luni. Copilul are nevoie de ajutor pentru a dobândi deprinderi din fiecare domeniu, dar mai ales în comunicare şi în zona mentală. Penru un copil atât de mic, familia ar trebui să lucreze la comunicarea de bază (Capitolul 4) şi să înceapă să introducă limbajul.

La un copil mai mare, căutaţi harta cea mai apropiată de vârsta lui. Dar e posibil să fie nevoie să vă uitaţi la hărţi pentru copii mai mici, pentru a vedea abilităţile pe care le are copilul. Alte hărţi vă vor da o idee despre tipurile de deprinderi care vor trebui învăţate de copil înainte de a trece la învăţarea deprinderilor de pe harta cea mai apropiată vârstei lui.

Dacă aveţi un copil cu un nivel scăzut de auz, este posibil să aibă nevoie de ajutor suplimentar pentru a-şi dezvolta abilităţile de comunicare, mentale, şi sociale. Capitolele 2 şi 3 vă sunt de folos pentru că explică cum învaţă copiii limbajul şi vă dau câteva sfaturi despre cum să lucraţi cu copiii mici. Deoarece deprinderile mentale ale copiilor cresc odată cu deprinderile de comunicare, activităţile din Capitolele 4, 7, 8,şi 9 vor ajuta copilul să se dezvolte atât mental cât şi din punct de vedere al comunicării. Capitolul 12, despre abilităţile sociale, vă sugerează multe moduri prin care puteţi să ajutaţi un copil să-şi dezvolte interacţiunile sociale.

Foloseşte cuvinte sau semne simple

Foloseşte propoziţii care conţin 2 sau 3 cuvinte sau semne

Cană.

Joacă mingea

Ştie de la 50 până la 200 de cuvinte sau semne

împerechează obiecte


Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi bebeluşi le au la 3 luni:

la 3 luni

mănâncă de la sân

este atent la mâna lui

îşi ridică căpuşorul când stă pe burtă

plânge când îi este foame sau când nu se simte bine

răspunde la voci şi feţe cunoscute

îi recunoaşte pe cei care au grijă de el

poate fi liniştit de voce sau atingere

zâmbeşte când se joacă cineva cu el

reacţionează la sunete sau mişcări bruşte


Fizic

MentalComunicare

Social


la 6 luni

dă din mâini şi din picioare

stă în fund ajutat

se rostogoleşte de pe burtă pe spate şi înapoi

ia lucruri şi le duce la gură

recunoaşte câteva persoane

se joacă cu jucării în moduri diferite

este interesat de obiecte

cere atenţie

arată teamă faţă de străini

face gesturi sau scoate sunete simple

întoarce capul către sunete sau mişcări

Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi bebeluşi le au la 6 luni.

Bebeluşii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile sunt doar exemple de deprinderi. Priviţi domeniul „Fizic”: Copilul nu trebuie să se joace cu sunătoarea. Fiţi atent dacă bebeluşul dă din mâini şi din picioare.


Fizic

MentalComunicare

Social


rezolvă probleme simple

începe să înţeleagă cauza şi efectul

învaţă că există obiecte şi în afara privii

foloseşte gesturi

îi plac jocurile de tipul „uite-l, nu-i”

plânge când este lăsat singur

începe să gângurească unind sunetele sau repetă mişcari ale mâinii

înţelege cuvinte şi semne simple

Dă-mi !

la 12 luni

Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile ăi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulăi bebeluăi le au la 12 luni.

Bebeluşii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Nu trebuie să vă jucaţi de-a „uite-l, nu-i”. Trebuie să vedeţi dacă bebeluşului îi place să se joace.


ba-ba ga-ga

stă în fund fără ajutorse târâie

încearcă să se ridice

imită cuvinte şi semne

Papa.

Papa.

Fizic

MentalComunicare

Social


la 2 ani

potriveşte obiecte




foloseşte cuvinte sau semne simple

foloseşte propoziţii cu 2 şi 3 cuvinte sau semne

Cană.este atent la activităţi pentru mai mult timp



Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Mental”: Copilul nu trebuie neapărat să ştie să cânte la tobă. Trebuie să vedeţi dacă ştie să potrivească 2 obiecte.


joacămingea

merge

se aşază pe vine


ştie de la 50 la 200 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social


la 3 ani

desface şi îmbină lucrurile înapoi

alege obiecte

potriveşte forme la locul lor

îi place să ajute în casă

îi place să fie lăudat după ce face ceva

este conştient de ce simt ceilalţi

comunică clar

înţelege un limbaj simplu

Vreau să merg la tata


Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Copilul nu trebuie neapărat să măture. Trebuie să vedeţi dacă îi place să participe la treburi împreună cu familia.


Unde este biscuitele?

Multumesc pentru ajutor aleargă,

sare, se caţără

îşi foloseşte mâinile pentru activităţi mai complexe

aruncă cu mingea

ştie şi foloseşte între 500 şi 1000 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social


Fiecare parte a acestui cerc arată un domeniu diferit de dezvoltare. Imaginile şi cuvintele sunt exemple de deprinderi pe care mulţi copiii le au la 5 ani.

Copiii surzi sau cu nivel scăzut de auz vor beneficia de activităţi care să-i ajute să-şi dezvolte deprinderile din fiecare domeniu. Imaginile prezintă doar exemple de deprinderi. Priviţi la domeniul „Social”: Copilul nu trebuie neapărat să fie atent la un profesor. Trebuie să vedeţi dacă înţelege regulile ca şi ceilalţi copii.

la 5 ani

merge cu spatele cu uşurinţă

sare într-un picior

copiază forme simple

urmează instrucţiuni simple

ştie să numere

dezleagă enigme simple

plays with other children

understands rules

expresses many feelings

vorbeşte sau arată ceea ce a făcut

pune multe întrebări

I’m sad. I’m sorry.


Am căzut în apă

foloseşte în jur de 2000 de cuvinte sau semne

Fizic

MentalComunicare

Social

Cine e acolo? Ce fac?

219

Proteze auditive

Anexa A

O proteză auditivă reprezintă un obiect mic care face suntele să se audă mai tare. Mulţi cred că o proteză auditivă va vindeca problema de auz a copilului şi îl va face să audă sunetele aşa cum le aud ceilalţi. Acest lucru nu este adevărat. Protezele auditive doar fac sunetele mai puternice. Ele nu repară nici o problemă. Pentru mai multe detalii despre pierderea auzului, consultaţi Capitolul 5, începând cu pagina 47.

Protezele auditive pot fi purtate într-una sau în amândouă urechile, în funcţie de tipul pierderii de auz a copilului. Ele pot ajuta copilul cu un nivel scăzut de auz să audă mai bine. Dacă un copil nu aude niciun sunet, probabil că o proteză auditivă nu îl va ajuta.

Este proteza auditivă potrivită pentru copilul meu?

O proteză auditivă va funcţiona bine doar dacă se potriveşte exact urechii copilului. Oliva este făcută după mulajul urechii şi nu există două urechi la fel. La copiii mici această olivă trebuie verificată cel puţin de două ori pe an. Ea trebuie înlocuită pe măsură ce urechea creşte şi îşi modifică forma.

Protezele auditive pot ajuta copilul cu un nivel scăzut de auz să înţeleagă vorbirea, să audă mai bine sunetele şi să vorbească mai bine.

AvAntAjeProtezele auditive ajută doar copiii cu anumite tipuri de pierdere de auz. Ele au nevoie de baterii şi trebuie păstrate curate. Sunt scumpe şi se strică uşor. Un copil care foloseşte un aparat auditiv va trebui să meargă regulat la clinică pentru teste.

DezAvAntAje


Ce POt FACe PROtezeLe AUDItIveAvantajele unei proteze auditive depind de tipul de pierdere de auz a copilului.

• Dacăuncopilaudeunelesunete,oprotezăauditivăîlpoatepreveniasuprasunetelorcareavertizeazăpericolul.

Ce nU POt FACe PROtezeLe AUDItIve• Dacăuncopilnuaudeniciunsunetdeoanumităintensitate(consultaţiCapitolul5),oprotezăauditivănuîlvaajutasăaudăaceltipdesunete.

Acest copil nu aude sunetele înalte, indiferent cât de tare se aud.Un aparat auditiv nu îl va ajuta să audă fluierul.

• Protezeleauditivefactoatesunetelesăseaudămaitare.Aceastaînseamnăcăoprotezăauditivănuîlvaajutaîntr-unloczgomotossăaudăoameniimaiclarfaţădealtesunete.

• Dacăuncopilaudesunetelevorbiriipuţin,oprotezăauditivăvafacevorbireamaiputernicăşiîlvaajutapecopilsăaudăcespunceilalţi.Astfel,copilulpoatesăînveţesăvorbească.

• Dacăuncopilaudeunelesunete,oprotezăauditivăîlvaajutasăaudăsunetelecaresuntpreaslabe.

Ce-a spus tata?

Mai bine mergem

acasă, Yena.


Tipuri de proteze auditiveIată două dintre cele mai obişnuite proteze auditive pe care le utilizează copiii.

Proteza în spatele urechii

Proteza de corp

Aşa poartă un copilo proteză în spatele urechii

Aşa poartă un copil o proteză de corp

La o şcoală pentru copii surzi din India, toţi copiii poartă proteze auditive într-un suport pe piept. Suportul se află pe piept astfel încât microfonul să ajute copilul să îşi audă vocea. Suportul este realizat din material de bumbac gros, pentru a reduce zgomotul materialului. Microfoanele aparatului auditiv sunt ţinute în buzunare. Aceste buzunare sunt strâmte (pentru a reduce zgomotul) şi lasă microfoanele vizibile.


Este proteza auditivă o alegere bună pentru familia dumneavoastră?Când încercaţi să vă decideţi dacă o proteză auditivă este potrivită pentru copilul dumneavoastră, trebuie să vă gândiţi la:

• undevafacecopilultesteledeauz• câtcostăoprotezăauditivă

Auzul copilului dumneavoastră trebuie testat de cineva cu pregătire şi care are echipament de testare (consultaţi Capitolul 5). Informaţiile obţinute la test sunt folosite pentru a seta proteza auditivă astfel încât să emită sunetele la intensitatea corectă pentru copilul dumneavoastră. El va trebui testat în fiecare an.

Iată câteva întrebări de luat în considerare:

Ne permitem testarea?Testarea poate fi scumpă. Unele locuri oferă, totuşi, testare gratuită sau la preţuri reduse.

Ne permitem o proteză auditivă şi olive şi baterii noi?Pentru început, protezele auditive sunt scumpe iar cumpărarea unei proteze nu reprezintă singurul cost. Copilul cu vârste cuprinse între 2 şi 6 ani va avea nevoie de o nouă olivă la fiecare 6 luni deoarece urechile cresc repede. Oliva trebuie să se potrivească bine, altfel proteza auditivă nu va funcţiona corect.

Achiziţionarea de olive şi baterii noi poate fi foarte costisitoare.

Dacă un copil poate folosi o proteză auditivă, atunci cel mai bine pentru copil este să folosească proteza cât mai curând. Astfel, se va obişnui cu sunetele şi va începe să înveţe ce înseamnă. Pentru a obţine maximum de ajutor de la proteză, el ar trebui să o poarte tot timpul, mai puţin când face baie şi când doarme.

În unele ţări, guvernul are programe de acordare de proteze auditive gratuit sau la costuri mici tuturor copiilor care au nevoie de ele. Încercaţi să contactaţi Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii sau o şcoală pentru surzi. Dar astfel de programe nu sunt valabile peste tot.

Bebeluşii pot începe să utilizezeproteze auditive încă de la 3 luni.


E posibil să ai nevoie de baterii în fiecare săptămână sau la fiecare câteva luni. Intervalul de timp pentru cumpărarea de baterii noi depinde de cât de multe ore pe zi poartă copilul proteza, de tipul de proteză pe care o are şi de tipul bateriilor utilizate. Unele ţări le pot oferi gratuit.

Putem verifica proteza auditivă în fiecare zi şi să avem grijă de ea?P r o t e z e l e auditive trebuie verificate în fiecare dimineaţă ca

să vă asiguraţi că bateriile şi proteza funcţionează corect. Olivele trebuie deasemenea spălate şi uscate în mod regulat astfel încât mizeria să nu blocheze sunetul să ajungă la ureche.

Protezele auditive trebuie mânuite cu grijă. Dacă proteza se udă sau cade pe jos, se poate sparge şi are nevoie de reparaţie.

Oh nu, m-am udat.

Dacă vă hotărâţi să luaţi o proteză auditivăDacă hotărâţi că o proteză auditivă este ceea ce are nevoie copilul dumneavoastră, aveţi grijă ca împreună cu proteza să primiţi şi informaţii ca să aflaţi:

• cumsăvăajutaţicopilulsăseobişnuiascăsăpoarteprotezaauditivă• cumsăaveţigrijădeprotezaauditivă• cumsăverificaţiprotezaînfiecarezipentruafisigurcăfuncţionează• cesăfaceţicândprotezanufuncţioneazăbine

Moduri de a va ajuta copilul sa se obisnuiasca cu proteza Fiecare copil reacţionează diferit la purtarea protezelor. Unora le plac de la început, alţii le găsesc jenante. La început folosiţi proteza timp de 15-30 minute. Măriţi treptat perioada de timp în care copilul poartă proteza. Pot trece câteva săptămâni până când se va obişnui să o poarte.

Atunci când copilul poartă proteza în timp ce se simte bine, e mai puţin posibil să-l deranjeze.

Protezele auditive şi bateriile ar trebui să fie disponibile pentru toţi

copiii care pot beneficia de ele, nu doar pentru

familiile care şi le permit!


Folosiţi proteza într-un mediu linştit astfel încât copilul să fie atent la sunetele noi auzite. Ajutaţi-l să observe sunetele, apropiindu-l de acestea sau arătând spre ele.

Chiar dacă proteza auditivă vă ajută copilul să audă sunete, se poate ca el să nu înţeleagă imediat ce aude. Copilul va trebui să exerseze ascultarea sunetelor cu ajutorul protezei auditive. Consulataţi Capitolul 6 pentru activităţi care să-l ajute pe copil să audă.

Nu ştiai că spălatul vaselor

face zgomot, nu-i aşa?

Sonal, ştiu că e zgomot,dar

încearcă să-l auzi pe domnul Murthycând vorbeşte cu

tine.

Ajutaţi copilul să înţeleagă sunetele pe care le aude

Pot trece săptămâni sau luni până când copilul dumneavoastră va reacţiona la sunete. .

Cum ştiţi când copilul aude sunete noiCopilul nu va reacţiona la sunete imediat. Va trebui întâi să înveţe să fie atent la sunete după ce şi-a pus proteza. Reacţia copiilor la sunete depinde de vârstă şi de cât de mult aud.

Va trebui să urmăriţi cu atenţie reacţiile copilului. El poate:

• săclipeascăsausăseopreascădinceeacefăcea.

• săsebucurelajucăriilecarefaczgomot.• săţipecândaudeunsunet.• săridiceprivireasausăseîntoarcăatuncicândaudeunsunet.

Tuan Jai se pare că nu aude nimic. Nu se uită la lingură când o atibg

de bol.

La început i se poate părea greu să audă sunete deoarece este obişnuit să trăiască într-o lume mai liniştită.


Cum să aveţi grijă de protezele auditiveCu o îngrijire regulată, protezele vor avea o durată de viaţă mai mare şi vor oferi un sunet bun. Iată câteva sfaturi pentru a obţine servicii mai bune de la o proteză auditive

• Păstraţi-o departe de echipamentul electronic cum sunt frigiderele sau televizoarele.

• Nu o lăsaţi să se încălzească sau să se răcească foarte tare.

• Păstraţi-o la loc uscat – transpiraţia sau apa o vor strica. În timpul zilei, daţi-o jos şi ştergeţi-o de transpiraţie sau umezeală. Daţi-vă jos proteza când faceţi baie, înotaţi sau mergeţi prin ploaie. Noaptea, aşezaţi proteza într-un suport cu gel de silice (un material care absoarbe umezeala). Nu folosiţi parfumuri sau vreun fel de spray pentru proteză.

Curăţarea

• Folosiţi o cârpă moale şi uscată pentru curăţare. Să nu folosiţi lichid de curăţare.Oliva

• Verificaţi ceara din olivă în mod regulat.

• Curăţaţi această olivă cu apă caldă. Bateriile

• Pentru ca bateria să dureze mai mult, închideţi proteza când nu este folosită.

• Păstraţi bateriile curate şi înlăturaţi-le dacă proteza nu este folosită mai mult timp – de exemplu, când copilul doarme noaptea.

• Schimbaţi bateriile în mod regulat. Pentru a verifica dacă este timpul să schimbaţi bateria, daţi sunetul la maxim. Dacă se aude un fluierat, bateria este bună. Dacă nu, este timpul să vă luaţi o nouă baterie. Dacă bateria se descarcă mai repede decât în mod normal, acesta poate fi un semn că există o problemă cu proteza auditivă.

• Păstraţi bateriile într-un loc răcoros şi uscat. O baterie care a fost ţinută la frigider trebuie adusă la temperatura camerei înainte de a fi folosită.

Încercaţi să vă verificaţi proteza la o clinică sau magazin în mod periodic.

Protezele auditive pot avea nevoie de reparaţii. De obicei, reparaţia se poate face doar în marile oraşe, dar organizaţiile pentru surzi au început să îi înveţe pe cei surzi să-şi ia mulaje ale urechii, să facă olive şi să repare proteze auditive.

Acum hai să ştergem cu

cârpa


Probleme obişnuite şi soluţii pentru protezele auditiveFolosiţi lista de mai jos pentru a verifica şi rezolva unele probleme obişnuite ale protezelor auditive. Dacă proteza auditivă tot nu funcţionează, are nevoie de reparaţii.

Dacă proteza auditivă nu mai funcţionează deloc

• Este deschisă?................................................ Porniţi-o.

• S-a terminat bateria?..................................... Înlocuiţi bateria.

• Aţi introdus bateria corect? .........................Verificaţi dacă semnele + şi – ale bateriei se potrivesc cu acelea ale

protezei.

• S-a rupt cablul?.............................................. Înlocuiţi cablul.

• S-a blocat olivaaa?.......................................Curăţaţi dopul.

• A intrat apă în proteză?................................Înlăturaţi bateria, ştergeţi-o şi puneţi-o într-o casetă cu gel de silice.

Dacă sunetul nu este suficient de puternic

• Este bateria descărcată?................................. Înlocuiţi bateria.

• Este sunetul setat prea încet?......................... Daţi sunetul mai tare.

• Sunt olivele prea lejere?........................... Introduceţi-le cu grijă.

• S-a blocat oliva?............................................ Curăţaţi dopul.

• Este prea multă ceară în ureche?...............Curăţaţi ceara din ureche (consultaţi pagina 199).

• S-a schimbat auzul copilului?....................... Verificaţi-i auzul.

Dacă apar zgomote care deranjează

• Este bateria descărcată?................................. Înlocuiţi bateria


Dacă miroase a ars


Dacă sunetul nu este clar, este distorsionat



• Este microfonul acoperit de haine?.............. Scoateţi microfonul la suprafaţă

• Este microfonul acoperit de praf?................Ştergeţi-l cu o cârpă moale sau cu o perie.

239

De unde se pot obţine mai multe informaţiiCeea ce urmează este o selecţie de organizaţii şi materiale tipărite care vă pot oferi informaţii folositoare despre surditate şi copii. Am încercat să includem organizaţiile şi materialele care acoperă cât mai multe dintre subiectele din această carte şi să includem grupuri din toată lumea. Multe dintre materialele tipărite sunt uşor de adaptat şi includ de cele mai multe ori liste folositoare cu resurse.

ORGANIZAŢII

Asociaţia Alexander Graham Bell pentru surzi sau hipoacuzici (AG Bell)3417 Volta Place, NWWashington, DC 20007USAtel: (1-202) 337-5220tty: (1-202) 337-5221fax: (1-202) 337-8314website: www.agbell.org

AG Bell oferă membrilor o gamă variatăp de programe şi servicii despre pierderea auzului,

resurse, şi sprijin şi încurajare din partea oamenilor care cunosc şi înţeleg problemele şi nevoile surzilor. AG Bellpublică şi distribuie cărţi, broşuri, materiale instructive, filme, CD-ur şi casete audiolegate de pierderea auzului.

Institutul Naţional Ali Yavar Jung pentru cei cu dizabilităţi auditive.K.C. MargBandra Reclamation, Bandra (W)Mumbai 400 050Indiaphone: (91-22) 2640-0215, 2645-5937fax: (91-22) 2642-2638email: [email protected]: www.ayjnihh.org

Adună şi oferă informaţii despre surditate, oferă pregătire şi dezvoltă strategii pentru identificare timpurie sau servicii de reabilitare. Resurse pentru materiale didactice, filme şi casete pentru pregătirea vocaţională, plasament şi alte probleme.

Christian Blind Mission International (CBMI)Nibelungenstrasse 124 D-64625 BensheimGermanyphone: (49-6251) 131-215fax: (49-6251) 131-165email: [email protected]: www.cbmi.org

Christoffel Blindenmission International (CBMI) are ca activitate prevenirea orbirii şi sprijină activităţile de reabilitare medicală, educaţională şi socială pentru persoanele cu dizabilităţi. Oferă deasemenea sprijin pentru persoanele surde sau hipoacuzice.

Fondul pentru surzii din Africa (DAF)Chapel Cottage, 7 King Street Much, WenlockShropshire TF13 6BLUnited Kingdomphone: (44-1952) 727- 093fax: (44-1952) 728- 473email: [email protected]

Promovează oportunităţi educaţionale pentru copiii surzi din ţările sărace.


Fundaţia femeilor surde din DelhiFirst Floor, DDA Community HallGali Chandiwali, Pahar GanjNew Delhi 110 055Indiaphone: (91-11) 2353-3276fax: (91-11) 2353-3276email: [email protected] website: www.dfdw.org

Această organizaţie ajută femeile surde să se descurce singure.

Grupul de acţiune al copiilor cu dizabilităţi (DICAG) Africa de Sud3rd Floor, Norlen House17 Buitenkant StreetCape Town 8001South Africaemail: [email protected]

DICAG organizează campanii de creştere a nivelului de conştientizare faţă de dizabilităţi şi vrea să schimbe stereotipiile şi percepţiile despre oamenii cu dizabilităţi din Africa de Sud.DICAG urmăreşte să asigure oportunităţi egale pentru copiii cu dizabilităţi, în special în educaţie.

Reţeaua pentru Dreptul la Educaţie (EENET)c/o Integrare şi sprijin educaţional,Şcoala educaţieiUniversitatea Manchester, Oxford RoadManchester M13 9PLUnited Kingdomtel: (44-161) 275-3711fax: (44-161) 275-3548email: [email protected]: www.eenet.org.uk

Această reţea de distribuire a informaţiei promovează integrarea grupurilor marginalizate în educaţie. Ei realizează un jurnal în care publică studii de caz ale unor programe din lumea întreagă şi includ contribuţiile părinţilor. Oferă multe publicaţii folositoare în limba engleză. Website-ul are o secţiune dedicată problemelor surzilor.

Universitatea Gallaudet800 Florida Avenue, NEWashington, DC 20002-3695USAphone/tty: (1-202) 651-5000 email: [email protected]: www.gallaudet.edu

Universitatea Gallaudet este singura universitate de arte liberale, proiectată special pentru studenţii surzi şi cu dificultăţi de auz. Este, de asemenea, o sursă excelentă de găsire a unor cărţi pentru surzi, ziare şi cercetări recente.

Societatea Internaţională a Copiilor surzi (IDCS)15 Dufferin StreetLondon EC1Y 8URUnited Kingdomphone: (44-020) 7490-8656fax: (44-020) 7251-5020email: [email protected]: www.idcs.info

O organizaţie de familii şi îngrijitori de copii surzi împreună cu organizaţiile şi profesionştii cu care lucrează. Iniţiată pentru distribuire de informaţii şi prezentare a experienţelor, ICDS oferă un forum pentru idei, discuţii, cercetare şi informaţii despre

toate aspectele surdităţii la copii la scară globală.

The Forest BookshopUnit 2, New Building Ellwood Road Milkwall, Coleford Glos. GL16 7LEUnited Kingdomphone: (44-1594) 833-858 fax: (44-1594) 833-446website: www.forestbooks.com

Resurse cuprinzătoare de cărţi, casete video şi CD-uri despre surditate şi problemele surzilor. Deasemenea distribuie cărţi publicate deUniversitatea Gallaudet.


Institutul Naţional Regal pentru Surzi(RNID)19-23 Featherstone StreetLondon EC1Y 8SLUnited Kingdomphone: (44-171) 296-8000fax: (44-171) 296-8199website: www.rnid.org.uk

RNID are multe publicaţii online şi linkuri folositoare precum şi o bibliotecă cu o bază de date variate cu informaţii detaliate despre resursele pentru persoanele surde. Au de asemenea un centru de resurse pentru informare şi instruire numit „Surd din naştere” (website:www.deafnessatbirth.org.uk).

Federaţia mondială a surzilor (WFD)PO Box 6500401 HelsinkiFinland tty: (358-9) 580- 3573fax: (358-9) 580-3572email: [email protected]: www.wfdnews.org

Una dintre cele mai vechi organizaţii internaţionale pentru persoanele surde, include organizaţii naţionale pentru surzi în peste 120 de ţări. WFD militează pentru drepturile omului şi pentru oportunităţi egale pentru persoanele surde şi pentru dreptul persoanelor surde de a folosi limbajul mimico-gestual pentru a primi educaţie şi informaţii. WFD a iniţiat Săptămâna conştientizării surdităţii pentru a sărbători cultura, moştenirea şi limba unică a persoanelor surde din lumea întreagă.

MATERIALE TIPĂRITE

Alegeri în surditate: sfaturile unui părinte pentru opţiunile de comunicare (1996, 275 pagini) Sue Schwartz Woodbine House 6510 Bells Mill Rd Bethesda, MD 20817, USA tel în SUA: (1-800) 843-7323 tel în afara SUA: (1-301) 897-3570 fax: (1-301) 897-5838 website: www.woodbinehouse.com

Explicaţii pentru pierderea auzului, urmate de discuţii cu alţi părinţi despre motivele şi posibilităţile de alegere între diferitele metode de comunicare.

Copilul surd în familie şi la şcoală: Eseuri în onoarea lui Kathryn P. Meadows-Orlans(2000, 336 pagini)P.E. Spencer, C.J. Erting, and M. Marschark Lawrence Erlbaum Associates10 Industrial AvenueMahwah, NJ 07430-2262, USAtel: (1-201) 258-2200fax: (1-201) 236-0072email: [email protected]:www.erlbaum.com

Cartea explică dezvoltarea copiilor surzi sau hipoacuzici în mijlocul familiei şi la şcoală. Prezintă rolul şi efectele mediului şcolar asupra dezvoltării. Fiecare capitol tratează probleme de cultură şi aşteptări.

Grădiniţe şi creşe care acceptă copiii surzi (2003, 37 pagini) Anne-Marie Hall şi Hilary Sutherland Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS) 15 Dufferin Street London EC1Y 8UR, UK tel: (44-020) 7490-8656 fax: (44-020) 7251-5020 email: [email protected] website: www.ndcs.info Un ghid practic pentru cei care lucrează cu copii surzi foarte mici despre cum să-i integreze şi să le înţeleagă nevoile particulare. Informaţii pentru personalul din grădiniţe şi creşe cu copii surzi în îngrijire. Sunt incluse actvităţi precum: citit, muzică, jocuri, compoartament şi disciplină. Este gratuită.


Şcoli care acceptă copii surzi: Un ghid pentru profesori şi pedagogi cu un supliment inclus: Copiii surzi în şcoli normale (2002, 32 pagini) Clara Ratcliffe Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS),UK (consultaţi pagina 241 pentru adresă.)

Un ghid pentru personalul din şcolile primare sau gimnaziale normale care au şi copii surzi. Informaţii despre strategii de predare, integrare, comunicare, surditate şi support tehnic.

Surd ca mine (1985, 292 pagini) Thomas S. Spradley şi James P. Spradley Gallaudet University Press Chicago Distribution Center 11030 South Langley Ave Chicago, IL 60628, USA tel: (1-773) 568-1550 tel în SUA: (1-800) 621-2736 tty în SUA: (1-888) 630-9347 fax în SUA: (1-800) 621-8476 email: [email protected] website: gupress.gallaudet.edu

Surd ca mine este povestirea unor părinţi care au învăţat să accepte şi să se ocupe de surditatea fetiţei lor. Exprimă dragostea, speranţa şi neliniştile multor părinţi care aud normal şi au copii surzi. În epilog, Lynn Spradley, adolescenta, reflectă asupra surdităţii, asupra educaţiei sale, a luptei de a comunica şi a descoperirii că ea a fost centrul cărţii tatălui şi unchiului său.

Surditatea: Un ghid pentru părinţi, profesori şi membrii comunităţii (2001, 32 pagini) Akach Philemon Special Needs Education, UNESCO 7 Place de Fontenoy 75352 Paris 07-SP, France fax: (33-145) 685-627 email: [email protected] [email protected] website: unesdoc.unesco.org/images/0012/001255/125541e.pdf

Această publicaţie scurtă şi simplă de la UNESCO explică situaţiile complexe legate de surditate, limbajul mimico-gestual şi educaţia copiilor surzi. Se doreşte a conştientiza părinţi, profesori, doctori, asistente şi lucrători sociali asupra importanţei limbajului mimico-gestual pentru copiii surzi, mai ales în primii ani. Este insoţită de o casetă video. Este gratuită.

Dezvotarea deprinderilor de siguranţă la copiii cu dizabilităţi. (1995, 214 pagini) F. Briggs Paul H. Brooks Publishing Co PO Box 10624 Baltimore, MD 21285-0624, USA

Oferă activităţi de învăţare pentru dezvoltarea stimei de sine, a caracterului pozitiv şi a independenţei – deprinderi pe care copiii cu dizabilităţi trebuie să le aibă. Se poate folosi pentru a învăţa copiii să recunoască situaţii periculoase, să ia măsuri, să se descurce în abordări cu străinii, să-şi exprime sentimentele, să facă diferenţa dintre atingerile normale şi cele greşite.

Măsuri luate de familie pentru integrarea în educaţie (2002, 120 de pagini)

EENET, School of EducationUniversity of Manchester, Oxford RoadManchester M13 9PL, UKphone: (44 -161) 275-3711fax: (44 -161) 275-3548email: [email protected]: www.eenet.org.uk

Un ghid practic cu povestiri ale unor familii sprijinite de organizaţii care au ajutat să transforme sistemul educaţional din Africa, Asia de sud, Europa şi Australia. Este folositor pentru membrii comunităţii şi ai familiei care doresc să formeze un grup de luptă împotriva excluderii. Oferă o idee despre activităţile, gândurile şi sentimentele părinţilor implicaţi în lupta pentru integrarea copiilor lor cu dizabilităţi.


Proteze auditive: Ghid (2003, 52 pagini)Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS), UK (vezi pag 241 pentru adresă)

Informaţii despre diferite tipuri de proteze auditive, îngrijire şi păstrare şi reparaţii simple. Oferă o gamă largă de informaţii despre diferitele tipuri de proteze auditive disponibile. Aceasta broşură este destinată atât părinţilor, cât şi profesioniştilor

Îngrijirea copiilor surzi sau hipoacuzici: O comoară de activităţi amuzante pentru un comportament mai bun. (1995, 373 pagini)D. Medwid and D. Chapman-Weston

Gallaudet University Press(vezi adresa la pagina 242)

Acest ghid prezintă pas cu pas sute de idei şi activităţi de folosit cu copiii surzi sau cu un nivel scăzut de auz, cu vârstele cuprinse între 3 şi 12 ani. Pe lângă descrierile scurte şi clare a;e tehnicilor de îngrijire, fiecare capitol mai include şi comentarii ale experţilor în auz şi surzi. Sunt oferite informaţii despre resurse şi servicii de sprijin.

Să comunicăm: un ghid pentru persoanele care lucrează cu copiii cu dificultăţi de comunicare (1997, Ref: WHO/RHB 971)

Co-published by WHO, UNICEF, and Ministry of Health, ZimbabweAvailable free from: Ms. Sonia Florisses, Disability and Rehabilitation Team WHO, CH-1211, Geneva 27, Switzerland email: [email protected]

Este formată dintr-o serie de broşuri, dintre care una este despre lucrul cu copiii cu deficienţe de auz.

Nu îndeajuns de surd: creşterea unui copil hipoacuzic cu îmbrăţişări şi mult umor (1996, 242 pagini)Morgan Candlish and Patricia Ann

A.G. Bell Association for the Deaf(vedeti adresa la pagina 239)

Această carte prezintă sprijinul acordat de o familie celui mai mic membru al său cu deficienţă de auz moderată. Mama explică provocările pe care a trebuit să le înfrunte familia şi cum au învins împreună.

Ghid pentru toţi (2003)Societatea Naţională a Copiilor Surzi (NDCS), UK(vedeţi adresa pe pagina 241)

Un ghid de produse şi servicii pentru familiile cu copii surzi, tineri şi aceip rofesionişti care lucrează cu ei.

Ghidul părinţilor despre implanturi cohleare (2002, 168 pagini)Patricia M. Chute and Mary Ellen Nevins

Gallaudet University Press(vedeți adresa pe pagina 242)

Veţi fi pe deplin informat despre implanturile cohleare utilizând acest ghid uşor de urmărit.

Noua limbă a jucăriilor: Predarea deprinerilor de comunicare la copii cu nevoi speciale. (1996, 289 pagini)S. Schwartz and J.E. Heller

Woodbine House(see address on page 241)

Această carte oferă idei parinţilor şi profesioniştilor despre cum să folosească jucăriile pentru a stimula şi a promova dezvolatrea limbajului la copiii cu nevoi speciale.


Pregătirea profesorilor pentru integrare(1996, video)

EENETŞcoala pentru educaţie(vedeţi adresa la pagina 242)

Acest pachet video din Lesotho prezintă copii surzi integraţi în şcolile locale.

Psihologia surdităţii: Înţelegerea persoanelor surde şi hipoacuzice (1990, 292 pagini)M. Vernon and J.F. Andrews

Longman. White Plains, NY.UMI: Books On Demand300 North Zeeb RoadAnn Arbor, MI 48106-1346, USAphone inside the US: (800) 521-3042 fax: (1-734) 973-1464email: [email protected] website: www.umi.com

Această carte explică măsura în care viaţa persoanelor surde sau care au deficienţe de auz este diferită de viaţa unei persoane auzitoare. Explică nivelul de stress implicat în a face faţă lumii.

Standarde de calitate în primii ani: Puncte de orientare în lucrul cu copiii surzi sub 2 ani şi cu familiile acestora(2002, 32 pagini)

National Deaf Children’s Society (NDCS), UK (vedeți adresa pe pagina 241)

Oferă puncte de orientare pentru bune practici privind educarea copiilor surzi, acoperind primii ani, lucrul în parteneriate şi integrarea.

Creşterea unui copil cu deficienţe de auz. Puncte de orientare pentru părinţi (1982, 238 pagini)

S.H. McArthurA.G. Bell Asociaţia pentru surzi (vedeţi adresa la pagina 239)

Scrisă de o profesoară, mamă a doi copii surzi, cartea oferă idei şi sugestii părinţilor de a-şi creşte copilul surd folosind metode orale.

Limbajul mimico-gestual (2003, 6 pagini)

Societatea Naţională a Copiilor Surzi(NDCS), UK(vedeţi adresa la pagina 241)

Un ghid practic de învăţare a limbajului mimico-gestual şi posibilităţi de a afla mai multe informaţii.

Grădina liniştită: Creşterea copilului surd (Ediţie revizuită, 2002, 304 pagini)

P.W. Ogden

Gallaudet University Press

(vedeţi adresa la pagina 242)

Ogden, la rândul său surd complet din naştere, oferă fundament pentru părinţi în vederea luării deciziilor grele necesare pentru a ajuta copilul surd să atingă potenţialul maxim.

Creşterea şi educarea unui copil surd: un ghid complet pentru alegeri, controverse şi decizii înfruntate de părinţi şi educatori (1999, 256 pagini)Marc Marschark

Oxford University PressSaxon Way WestCorby, Northants NN18 9ES, UKemail: [email protected]: www.oup.co.uk/bookshop/

Discută despre implicaţiile creşterii şi educării unui copil surd sau cu deficienţe de auz, încercând să educe părinţii cum să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Se referă la subiecte cum ar fi: cauze medicale pentru pierderea timpurie a auzului, însuşirea limbajului, dezvoltare socială şi intelectuală, precum şi mediul. Include o secţiune cu numere de telefon şi adrese pentru surse de informare şi organizaţii care ajută copiii surzi.


Vorbeşte cu mine!(1995, 154 pagini)Marcia Calhoun Forecki


O prezentare realistă a unei mame singure care trebuie să facă faţă şi să accepte surditatea fiului său de 18 luni.

Învaţă copilul să se protejeze singur (2000, 154 pagini) F. Briggs and M. McVeity

Allen & Unwin 83 Alexander Street Crows Nest NSW 2065, Australiaphone: (61-2) 8425-0100 fax: (61-2) 9906-2218email: [email protected] site: www.allenandunwin.com

Un ghid ce oferă sfaturi profesorilor şi connsilierilor despre cum să protejeze copiii de abuz sexual. Conţine multe activităţi care să-i ajute pe copii să înveţe să fie în siguranţă.

Înţelegerea surdităţii (2003, 28 pagini)

National Deaf Children’s Society (NDCS), UK (vedeți adresa la pagina 241)

Un ghid introductiv pentru diferitele tipuri de surdităţi, teste de auz, audiograme, comunicare şi limbaj.

Când copilul dumenavoastră este surd: un ghid pentru părinţi (2002, 191 pagini)David Luterman and Mark Ross

York Press, Inc. PO Box 594 Timonium, MD 21094, USAphone inside the US: (800) 962-2763fax: (1-410) 560-6758email: [email protected]: www.yorkpress.com

Informaţii, sfaturi şi încurajări pentru părinţi privind procesele emoţionale şi educaţionale pentru a reuşi să accepte deficienţa de auz a copilului.

Bebeluşul surd (1999, 214 pagini) David M. Luterman şi alţiiYork Press, Inc. (vedeţi adresa în stânga)

Cartea oferă informaţii pentru a-i ghida pe cei care au grijă de copilul surd când este descoperită deficienţa de auz. Prezintă informaţii şi alegerile posibile, astfel încât părinţii să ia deciziile corecte pentru familie. Autorii recunosc că fiecare familie este diferită şi are propriile nevoi, aşa că nicio metodă nu o exclude pe cealaltă.

Tu şi copilul tău surd. Un ghid de autoperfecţionare pentru părinţii cu copii surzi sau hipoacuzici (1998, 240 pagini)John Adams


Această carte se axează pe sentimentul de pierdere a auzului, importanţa comunicării în familie, managementul comportamentului eficient. Multe capitole conţin activităţi practice şi întrebări care să-i ajute pe părinţi să înveţe deprinderi noi. Anexele conţin referinţe, resurse generale, liste alfabetice şi puncte de referinţă pentru evaluarea programelor educaţionale.

Să-i ajutăm pe copiii orbi, de Sandy Niemann şi Namita Jacob, îi ajută pe părinţi şi pe ceilalţi care au grijă de copilul orb să-şi dezvolte toate deprinderile. Subiectele includ: evaluarea a ceea ce vede un copil, prevenirea orbirii, mersul cu grijă, predarea activităţilor obişnuite, şi altele. 192 de pagini.

ALTE CĂRŢI ALE FUNDAŢIEI HESPERIAN

Unde nu este niciun doctor, de David Werner cu Carol Thuman şi Jane Maxwell. Probabil cel mai folosit ghid de sănătate din lume, această carte oferă informaţii vitale uşor de înţeles despre cum să diagnosticăm, să tratăm şi să prevenim bolile obişnuite. Se pune accent pe prevenire, inclusiv curăţenie, dietă şi vaccinări precum şi pe rolul activ pe care oamenii trebuie să şi-l asume în ceea ce priveşte sănătatea lor. 512 de pagini.

Unde nu este niciun dentist, de Murray Dickson, arată oamenilor cum să aibă grijă de dinţii şi gingiile lor, cum să prevină problemele la dinţi şi gingii prin igienă, nutriţie şi educaţie acasă, în comunitate şi la şcoală. Cartea oferă informaţii ilustrate detaliate despre utilizarea echipamentului dentar, punerea unei plombe, extracţii dentare şi altele. Un capitol nou include materiale despre HIV/SIDA şi igiena orală. 237 de pagini.

Să-i ajutăm pe asistenţii medicali să înveţe de David Werner şi Bill Bower. O resursă indispensabilă pentru a învăţa despre sănătate. Este o carte cu multe ilustraţii care face educaţia sanitară amuzantă şi eficientă. Conţine activităţi pentru mame şi copii; indicaţii pentru utilizarea teatrului şi a altor tehnici; multe idei de a produce materiale la costuri mici. Această metodă centrată pe oameni prezintă strategii pentru implicarea eficientă a comunităţii prin educaţie participativă. 640 de pagini.

O carte pentru moaşe, de Susan Klein, este pentru moaşe, pentru personalul sanitar al comunităţii şi oricine este interesat de femeile însărcinate şi copii. Este un ghid valoros pentru instruire dar şi un manual practic. Autoarea prezintă cum să ajutăm o femeie gravidă să fie sănătoasă; îngrijire şi complicaţii în timpul travaliului, naştere şi postnaştere; planificare familială; hrănire la sân şi echipament ieftin, făcutîn casă. 528 de pagini..

Când femeile nu au doctor, de A. August Burns, Ronnie Lovich, Jane Maxwell, şi Katharine Shapiro, combină informaţii medicale de autoajutorare cu înţelegerea felului în care sărăcia, discriminarea şi credinţele culturale limitează sănătatea femeii şi accesul la îngrijire. O resursă esenţială a problemelor care afectează doar femeile, sau care le afectează pe femei în mod diferit faţă de bărbaţi. 584 de pagini.

Copii cu dizabilităţi de la ţară, de David Werner, se referă la cele mai comune dizabilităţi ale copiilor. Oferă sugestii pentru reabilitare la nivelul satului şi variate metode de ajutor adecvat la costuri mici. Se pune accentul pe modalităţi de a-i ajuta pe copiii cu dizabilităţi să îşi găsească un loc şi să fie acceptaţi în comunitate. 672 de pagini.

Date post:	03-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	monyfilip
View:	2,062 times
Download:	2 times

Sa Ajutam Copiii Surzi

Documents