Home >Documents >s2c6 Fiziologia Respiratiei II.pdf

s2c6 Fiziologia Respiratiei II.pdf

Date post:28-Jan-2017
Category:
View:254 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • FIZIOLOGIA RESPIRATIEI

    Dr. Ioana Stefanescu

  • COMPLIANA PULMONAR

    Compliana se definete ca variaia de volum pulmonar n raport cu variaia presiunii

    transpulmonare egal cu unitatea (1 cm H2O). Compliana este inversul elastanei.

    Se pot utiliza mai multe metode de determinare, dintre care cea mai comod pentru

    examinator i pentru examinat const n msurarea presiunii la nivelul cavitatii

    bucale, cu glota deschis n timp ce pacientul oprete ventilaia n faa unui

    dispozitiv cu valv care se nchide periodic, la volume intrapulmonare variabile. Astfel

    se determina presiunea alveolara (egala cu suma dintre presiunea pleurala si cea de

    recul elastic pulmonar sau transpulmonara), care in apnee cu glota deschisa este

    egala cu presiunea de la nivelul cavitatii bucale.

    P

    VC

  • COMPLIANA PULMONAR STATIC

    Distensibilitatea plmnilor se apreciaz determinnd compliana pulmonar static, adic fcnd raportul dintrevolumul pulmonar determinat la diferite grade de inflatie pulmonara si presiunea transpulmonar masurata ncondiii statice, adica atunci cind nu exista flux de aer in caile aeriene. Inregistrarea se numeste buclavolum/presiune statica.

    Presiunea transpulmonar PT (egala cu presiunea de recul elastic pulmonar) este diferena dintre presiuneaalveolar PA i cea pleural PP. n mod obinuit, presiunea pleural se echivaleaz cu presiunea msurat n treimemedie a esofagului, prin introducerea la acest nivel a unei sonde cu balonas.

    Manevra se execut astfel: subiectul este instruit s inspire un volum de aer egal cu VRC (500 mL), n trepte succesivede cte 100 ml aer. nainte i dup fiecare treapt inspiratorie (i apoi expiratorie) se msoar presiuneaintraesofagian (echivalenta cu presiunea pleurala) si presiunea de la nivelul cavitatii bucale (egala cu presiuneaalveolara in apnee cu glota deschisa). La sfirsitul inspirului de repaos (CRF + VRC) si al expirului (CRF), presiuneaalveolara este egala cu presiunea atmosferica (0cmH2O) si presiunea transpulmonara este egala cu presiuneapleurala. Diferenta dintre inspir si expir a compliantei defineste histereza pulmonara: pentru acelasi volum pulmonar,PT este mai mare in inspir fata de expir, datorita tensiunii superficiale de la interfata aer/lichid a alveolelor pulmonare.

    Presiunea necesara pentru deschiderea spatiilor aeriene (in inspir) este mai mare comparativ cu cea necesaramentinerii lor deschise (in expir).

    Valoarea complianei statice este de 0,2 L/cm H2O. Ea scade n disfunciile ventilatorii de tip restrictiv in care creste reculul elastic pulmonar (fibrozele pulmonare) si in cazul leziunilor distructive ale parenchimului pulmonar (TBC, pneumonii, atelectazii) si creste in disfunctiile ventilatorii de tip obstructiv in care scade reculul elastic pulmonar (emfizemul pulmonar).

  • De notat urmtoarele aspecte ale buclei complianei statice:

    a) La nceputul inspirului compliana este sczut, pentru ca dup primii 100 ml aer ea s cresc

    brusc

    b) Curba complianei nu este identic n inspir fa de expir. Diferena poart numele de histeresis.

    Graficul complianei statice

  • COMPLIANA DINAMIC

    Atunci cnd compliana se msoar n cursul manevrei respiratorii complete (pe parcursul CV), se obtine compliana dinamic. Valoarea complianei dinamice se modific n funcie de volumul de aer existent n plmni la nceputul manevrei. Valoarea ei este mai mic la volume pulmonare mici, apropiate de VR, (cind o parte din spatiile aeriene sint inchise) si la valori mari (apropiate de CPT, cind fibrele elastice sint destinse maximal).

    Compliana dinamic se msoar pornind de la CRF, urmnd manevra de inspir maximal lent, urmat de expir maximal lent pn la VR.

    Valoarea complianei dinamice este de 0,13 L/cm H2O.

    Se modific n aceleai condiii care modific i compliana static.

    Utilitatea determinrii complianei. Determinarea compliantei pulmonare permite masurarea proprietilor elasticeale plaminilor, n scopul aprecierii severitii afeciunii obstructive sau restrictive prezente.

    De asemenea, se poate determina neuniformitatea ventilaiei prin aprecierea pantei complianei. Astfel, n cazul unei ventilaii uniforme, panta complianei dinamice(AB0) coincide cu cea a complianei statice.

    Distanele IO i EO prin care bucla se deprteaz de diagonal se datoreaza histerezei pulmonare. Pantacompliantei variaza invers proportional cu reculul elastic pulmonar. In cazul ventilatiei uniforme, bucla volum/presiune statica si cea dinamica se suprapun.

    n cazul unei ventilaii neuniforme, cele doua bucle nu se suprapun, complianta dinamica fiind mai mica fata de cea statica. Principala cauza a acestei diferente o constituie ingustarea cailor aerifere periferice, cu calibru mic, situatie in care ventilatia se distribuie preferential in teritoriile unde rezistenta la flux este mai mica. Aceste teritorii se supradestind, la nivelul lor variatia presiunii pleurale (P) este mai mare, asadar, complianta dinamica scade.

  • Graficul complianei modificate: a) complian sczut; b) complian crescut.

  • REZISTENA LA FLUX IN CAILE AERIFERE (RAW)

    Forele de frecare ntre moleculele de gaz i ntre moleculele de gaz i pereii conductelor aeriferegenereaz rezistena la flux. Valoarea acesteia depinde de mai multi factori: tipul de curgere alaerului, laminar sau turbulent, proprietatile fizice ale amestecului gazos circulant (densitate,viscozitate) si geometria cailor aerifere (lungime, raza, unghi de bifurcatie a conductelor fiice).

    Rezistenta totala a cailor aerifere se compune din 3 rezistente montate in serie: rezistenta cailoraerifere superioare, a celor inferioare centrale si a celor inferioare periferice. Primele doua reprezintacomponenta majora a Raw si cea de a treia reprezinta componenta minora a acesteia.

    n arborele traheo-bronic, zona de rezisten maxim normal se afl la nivelul cilor aeriferesuperioare. Pe msur ce se nainteaz de-a lungul arborelui traheo-bronic, rezistena la flux scade.

    Rezistenta nazala reprezinta aprox.50% din rezistenta totala opusa fluxului de aer, cind subiectulrespira pe nas; gura si glota opun o rezistenta de 40 % din cea totala, cind se respira pe gura; caileaerifere incepind cu bronhiile primitive si terminind cu bronhiolele terminale sint responsabile de 50-60% din rezistenta totala.

    n strile de hiperreactivitate bronic si in bronhopneumopatia obstructuiva cronica (BPOC),rezistena la flux crete semnificativ n teritoriile mici, astfel nct travaliul muchilor respiratori cretesemnificativ i eficiena actului ventilator scade.

  • Pierderea de presiune de-a lungul cailor aerifere in expir se masoara ca gradient de

    presiune intre cele 2 capete, alveolar (Palv) si bucal (Pbuc) ale sistemului. Presiunea

    de la nivelul cavitatii bucale este egala cu presiunea ambianta care este luata drept

    referinta, prin urmare valoarea ei se anuleaza. Relatia rezistenta Raw = P/debit , unde

    P este Palv Pbuc, devine Raw = Palv/V= cmH2O/L/sec.

    Determinarea rezistenei la flux se poate face utilizind metoda pneumotachografic

    pentru determinare fluxului de aer si pletismografia corporeal pentru masurarea

    presiunii alveolare. Ea se face n condiii dinamice. Valoarea retinuta este media a 5

    inregistrari cu aspect asemanator.

    Valorile normale ale Raw n cursul respiraiei rapide i superficiale sunt cuprinse ntre 0,6

    i 2,4 cm H2O/L/sec.

    Rezistena la flux variaz n condiii normale cu volumul de aer din plmni. Ea

    scade la volume intrapulmonare mari de aer prin efectul traciunii elastice a esutului

    pulmonar asupra broniolelor. Tractiunea mecanica exercitata radial de alveole

    asupra cailor aerifere cu care se invecineaza este importanta, deoarece caile

    aerifere au complianta mai mica fata de alveole, avind peretii mai grosi. Este o

    ilustrare a principiului interdependentei.

  • Relatia inversa dintre rezistenta la flux a cailor aeriene si volumul pulmonar a fost

    demonstrata astfel: la copii (Raw mai mare si volum mai mic) fata de adulti, la

    adulti de talie mica fata de cei de talie mare si la acelasi individ cind respira la

    volume pulmonare diferite: Raw este mai mare cind subiectul respira la volum

    pumonar mic, apropiat de VR decit atunci cind respira la volume apropiate de

    CPT.

    De asemenea, rezistena la flux este mai mare n expir fa de inspir, datorita

    fenomenului de compresie dinamica a cailor aerifere. La persoane cu limitare

    cronic a fluxului de aer (bronita cronic, astmul bronic), rezistena la flux poate

    crete de 10 15 ori.

  • Terminatiile simpatice de la nivelul cailor aeriene elibereaza norepinefrina, care este un agonist slab al receptorilor beta2-adrenergici si induce dilatatia bronhiilor si bronhiolelor prin intermediul AMPc, dar scade secretia glandelor bronsice. Epinefrina circulanta eliberata de MSR este un agonist al receptorilor beta2-adrenergici mult mai puternic si un bronhodilatator mult mai eficient. Acetilcolina induce bronhoconstrictie prin intermediul receptorilor muscarinici M3, efect blocat de atropina; substantele iritante (fumul de tigara, fumul provenit din arderea diversilor combustibili, constituenti ai smogului, praful, SO2) induc bronhoconstrictia prin intermediul vagului dar si direct, prin efect inflamator local cu eliberare de agenti puternici bronhoconstrictori: LTC4 si LTD4; diversi alergeni (praf, puf, polen) induc eliberarea din mastocite a histaminei si a substantei lent reactive a anafilaxiei care induc bronhoconstrictia, efectul fiind mai redus comparativ cu leucotrienele.

    Aspectul buclei volum presiune transpulmonara evidentiaza faptul ca ramura inspiratorieeste situata la presiuni transpulmonare mai mari comparativ cu ramura expiratorie, pentruaceleasi valori ale volumului pulmonar. Acest comporta

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended