Aspecte introductive asupra conceptului de terorismTerorismul continua sa fie un pericol concret si prezent pentru comunitatea internationala. Amenintareasecuritatii mondiale reiese si din extinderea ariei de activitate a organizatiilor teroriste , asistnd la unproces de globalizare al fenomenului terorist.Terorismul ca si alte fenomene negative cu care omenirea s-a confruntat a nsotit evolutia societatii.Istoria consemneaza practicarea acestuia de catre diferite grupuri de interese si, dupa unele opinii chiar decatre formatiunile statale cu toate ca nu a purtat denumirea ca atare nca de la aparitia sa. Cu toate acestea,entitatile statale au fost principalii actori care s-au implicat n prevenirea si combaterea fenomenuluiterorist.Preocuparile pentru combaterea cu eficienta a terorismului a generat demersuri pentru cunoastereafenomenului, finalizate cu o ntreaga literatura pe aceasta tema. Eforturile pentru cunoasterea acestuifenomen au fost n mare parte reactive si n consecinta aproape totdeauna devansate de realitatea brutalaa atacurilor de tip terorist, care, prin natura lor, au provocat victime nevinovate si pagube materiale acaror amploare a fost pe masura nivelului de dezvoltare materiala a societatii.Expertii nu mai considera terorismul ca fiind un act brutal si necugetat de violenta. Astfel, aproapentotdeauna, n spatele actiunilor teroriste exista o strategie foarte riguros elaborata. Fie ca este vorba deatentate cu bomba, de deturnarea aeronavelor sau asasinate, actele teroriste nu sunt ntmplatoare si nicispontane, ele reprezinta folosirea deliberata a violentei mpotriva civililor pentru ndeplinirea scopurilorpolitice sau religioase.Analiza evolutiei fenomenului extremist terorist pe plan international releva o tendinta de intensificarea acestuia cu deosebire n tarile occidentale, ct si folosirea tot mai frecventa de catre gruparile extremistea violentei ca mijloc de promovare si impunere a unor scopuri si interese politice. Ca un element nou, s-aremarcat o revenire n prim - planul activitatii politice din mai multe tari europene a partidelor si a unortendinte extremiste sau fasciste.Pentru reusita actiunilor antiteroriste, majoritatea expertilor recomanda sa se tina seama de cteva ele-mente cheie ale terorismului:

este un act premeditat, planificat cu rigoare, fiind rar vorba de un act impulsiv, dictat defurie;

are implicatii politice, nu cum este cazul gruparilor mafiote, care folosesc violenta pentru aobtine sume de bani, dar este destinat sa schimbe ordinea politica externa;

este ndreptat si mpotriva civililor, nu doar mpotriva tintelor militare;

este purtat de catre grupuri subnationale, nu de catre armata unei tari;

De obicei actele teroriste vizeaza atragerea atentiei populatiei. Ele sunt organizate n mod spectaculos,influentnd o audienta larga, dincolo de victime ale actiunilor teroriste.

1

Scopul acestor acte teroriste este de a se folosi impactul psihologic al violentelor sau amenintarea cuviolenta pentru a determina schimbari ale ordinei politice. n acest sens, exista pareri care sustin caterorismul este teatru.Definirea conceptelor de terorism si violentaProblema definirii terorismului a fost prezentat n dezbaterile dntre statele lumii, de-a lungul mai multordecenii. Cuvntul terorism a prins contur n timpul regimului de teroare din Franta anilor 1793 1794.

Etimologic, substantivul teroare si are originea n limba latina n care verbele trrere s tresere nseamnaa tremura , a face pe cineva sa tremure - din care sintagma terror, terroris se va perpetua sub formeleaflate astazi n circulatie: teroare, terreur, terror, etc, al caror sens este explicat de un vechi dictionar alAcademiei Franceze prin: groaza, frica puternica, tulburare, violenta n fata unui rau prezent sau apropiat.

Utilizarea substantivului terorism ca actiune de a teroriza si controla prin nfricosare nu va aparea dectn secolul al XVIII-lea, odata cu Revolutia Franceza careia notiunea i datoreaza nu numai nasterea prinderivarea gramaticala, ci si institutionalizarea drept instrument de actiune politica.Lipsa consensului n definirea terorismului a constituit un obstacol major n constituirea unei actiuniantiteroriste. Exista parerea unor critici, care considerau ca terorismul dntr-o tara este luptatorul pentrudreptate n alta tara.Totusi, s-a ajuns la un consens cu privire la definirea terorismului. n acest sens, premeditata si motivatapolitic mpotriva unor tinte necombatante, de catre grupari sau agenti clandestini, urmarindu-se influ-entarea populatiei. Tintele directe ale violentelor nu sunt tintele principale. Victimele directe sunt alese,de obicei, la ntmplare sau n urma unei selectii (tinte simbolice sau reprezentative), fiind folosite capurtatoare de mesaje.O linie de demarcatie separa conceptele de terorism si teroare prin ncercarile de justificare si legalizarea terorii si de interzicere a terorismului. Trebuie mentionat ca terorismul nu produce doar teroare, iarteroarea nu este neaparat consecinta unui act de terorism. Conditia psihologica a terorii este reprezentatade o stare de frica extrema sau de anxietate. Teroarea este considerata un fenomen natural, iar terorismulreprezinta rezultatul exploatarii acesteia.ncercarile de definire ce au n vedere numai actele de violenta n sine, actele de represiune sunt incom-plte deoarece ignora necesitatea imperativa de a se lua n calcul frica intensa si nelinistea n fata posi-bilitatii de a deveni tinta unui atac terorist, frica si neliniste ce pot deveni caracteristici comportamentalesi atitudinale. Terorismul este o metoda de actiune, o modalitate de punere n executie a unei activitatiinfractionale prin teroare, violenta. Resorturile psihologice ale terorismului sunt frica si teroarea, caredevin instrumente ale violentei.Amenintarea cu violenta, ca si utilizarea sa efectiva sunt de natura sa inoculeze inamicului sentimentulde teama si incertitudine. A considera nsa aceste doua elemente amenintarea si utilizarea ca fiindindependente unul de altul ar nsemna a restrnge abordarea violentei doar la caracterul ei global si

2

natural. Prin ea nsasi, violenta este generatoare de spaima si nesiguranta dar, n acelasi timp, ea urmaresteun scop mult mai direct: moartea sau ranirea unei persoane, distrugerea unei tinte, etc. n cazul violenteipolitice, scopul sau direct este unul politic.Violenta este forta brutala pe care o fiinta o impune unor semeni, putnd merge pna la constrngerea ex-ercitata prin intimidare sau teroare. Este reprezentata de toate conduitele agresive pe care un subiect maiputernic din punct de vedere fizic sau moral le impune unuia mai slab. Prin extensiune, comportamenteleviolente se vor regasi n domeniul delincventei, precum si n cel al periculozitatii.Pentru terorism, violenta nu este doar um mijloc de realizare a unor scopuri concrete, palpabile, ci si,ndeosebi, de creare a unui climat de teama care favorizeaza obtinerea superioritatii asupra adversarului.Asasinatul, de pilda nu reprezinta ntotdeauna un scop n sine, el fiind mai mult factor psihologic, etapacatre scopul propus.Insistnd asupra acestei caracteristici, Raymond Aaron crede ca: de fapt prin terorism definim aceaviolenta al carei impact psihologic depaseste ca importanta consecintele sale materiale.Un alt autor francez important, Julien Freunds, crede ca terorismul nseamna: utilizarea nelimitata aviolentei pentru anihilarea rezistentei si crearea de teroare si panica, fiind ca atare, un act psihologic carenu urmareste violenta n sine ci crearea unei stari de nesiguranta. Cu alte cuvinte, terorismul folosestecadavrele pentru a induce groaza n mintile celor vii. . . ca act politic, terorismul urmareste cu precadereanihilarea capacitatii de gndire si de rezistenta a oamenilor.Deoarece cel mai important element operational al terorismului este folosirea premeditata a amenintariicu violenta, putem afirma, n concluzie, ca terorismul este un act programatic, un conflict violent prin carefaptuitorul urmareste sa-si impuna pozitia si autoritatea asupra societatii si statului, n scopul controlariirelatiilor sociale sau al schimbarii sau distrugerii celor deja existente.Paradigmele analizei fenomenului teroristTerorismul ocupa un loc aparte n contextul violentei politice contemporane. Varietatea si complexitateacauzelor care stau la baza aparitiei si proliferarii terorismului fac din acest fenomen una din cele maicomplicate probleme ale contemporaneitatii. Multideterminarea fenomenului este organizata n jurul acinci mari paradigme:

paradigma crizei - terorismul este efectul unei crize asupra protagonistilor actului terorist,criza ce poate fi sistemica sau fortuita si se poate situa la paliere diferite: la nivelul statului,culturii, economiei. Paradigma a fost completata ulterior cu explicatii referitoare la deter-minarile de natura psihologica n termeni de frustrare vindicativa ce poate fi raspunzatoarede emergenta violentei premeditate.

paradigma instrumentala pune accentul pe exterioritatea actorului n raport cu un sis-tem politic n cadrul caruia devine posibila utilizarea sistematica a violentei premeditate.Aceasta paradigma releva n mod concret aspecte ale terorismului prin care acesta se difer-entiaza de alte tipuri dfe violenta ncadrarea terorismului n jocurile militare, unde se poate

3

exercita rationalitatea sa instrumentala. Dar terorismul sfideaza uneori cadrele n care poatefi conceputa rationalitatea, prin prezentarea unei lipse acute de sens, ceea ce transformacalitatea paradigmei instrumentale ntr-o limita de abordare.

paradigma culturala vizeaza cultura sau subcultura care favorizeaza trecerea la terorism.O prima varianta culturalista subliniaza ideea ca o cultura a violentei are efecte n planuladoptarii unor forme extreme de comportament. A doua varianta culturalista ce pornestede la determinarea mediului socio-cultural are ca scop examinarea procesului de formare apersonalitatii teroristilor.

paradigma ideologica are n vedere o caracteristica de baza a terorismului, si anume ide-ologia specifica ce se inspira din reprezentari, doctrine, mituri, adevaruri supreme de tipcharismatic.

paradigma sociala - explica terorismul prin intermediul declinului sau slabirii unor actiunisociale, carora ncearca sa li se substituie ntr-un mod artificial.

Contextul si cauzele aparitiei si evolutiei terorismuluin societatea contemporana se constata o tendinta de depolitizare, ndeosebi la tineri, ceea ce provoacaun vid conceptual exploatat de terorism care atrage la actiuni specifice indivizi sau grupuri de oameni.O atractie deosebita spre terorism se constata n tarile lumi a treia, motivatia petru activitatea teroristaconstnd n ideea de a atrage atentia asupra necesitatii de a ajuta aceste popoare.Este de notorietate faptul ca teroristii actioneaza n special n tarile democrate, urmarind crearea unuiclimat destabilizator. Spre deosebire de statele cu regim dictatorial, n statele democrate teroristii ntrevadmai multe posibilitati de a actiona, de a culege informatii. De asemenea, terorismul se mai manifesta nsocietati n tranzitie sau n acele societati care au posibilitati si disponibilitati de a se restructura. n acestecazuri terorismul este generat de cei care au o slaba capacitate de adaptare la ritmul transformarilor; tarin care transformarile nu au avut suficient succes; tari unde exista adversitati etnice; tari n care valoriletraditionale au fost rasturnate.Terorismul nu apare n tari cu o istorie pasnica, ci de regula, n tarile catolice si musulmane, unde misti-cismul este mai puternic dect n cele protestante. Terorismul nu poate rezista n fata unei puteri flexibile,deschisa spre reforme care i favorizeaza pe cei moderati si usureaza situatia celor defavorizati de sistem.

La baza aparitiei si proliferarii terorismului stau o varietate si complexitate de cauze care continua sa-lgenereze si sa-l amplifice. O ntelegere clara a cauzelor care duc la comiterea de acte de terorism ar puteapermite actiunile de prevenire si combatere a terorismului. Comitetul Special pentru Terorismul Inter-national, creat la 18 decembrie 1972 n cadrul O.N.U. a stabilit principalele cauze ale actelor teroriste:

4

politica de dominatie, expansiune si hegemonie;

politica de aparheid;

teroarea n masa;

amestecul n treburile interne ale statelor;

intensificarea activitatii organizatiilor fasciste si neofasciste;

exodul fortat al populatiei persecutate;

lipsa sau nerespectarea drepturilor politice, economice si sociale, violarea drepturilor omului,arestarile n masa, utilizarea torturii, saracia.

La aceste cauze generale se pot adauga si cauze specifice:

instalarea la putere a unor regimuri totalitare;

relatii ncordate ntre cetatenii de religii si nationalitati diferite;

dezvoltarea curentelor idealist - fataliste;

legaturile terorismului cu anumite state, guverne, manipularea n scopul frnarii ascensiunii fortelordemocratice, perturbarii progresului social.

Din acest ultim tip de cauze, sunt mentionate, n mod prioritar, urmatoarele cauze ca fiind solide si de oimportanta majora:

somajul - reprezinta un adevarat barometru al evolutiei terorismului. n tarile capitalisteeste un fenomen des ntlnit care genereaza un grav fenomen de masa. Cele mai afectatecategorii sunt tinerii si femeile, imigrantii, lipsiti uneori de cele mai elementare drepturi.Dntre acestia sunt recrutati cu usurinta amatorii de terorism de catre gruparile siorganizatiile extremist - teroriste.

conflictul ideologic si nationalist este un factor major pentru aparitia terorismuluindeosebi n statele subdezvoltate. n ncercarea de a crea o contrapondere la procesulde afirmare a fortelor democratice, actele teroriste au fost comise, n cea mai mare parte,sub nsemnul doctrinelor anarhiste si nihiliste.

5

fundamentalismul islamic, care admite ca logice si inevitabile actele teroriste s aten-tatele, a atins proporti grijoraoare n ultimii douazeci de ani. Periculozitatea actuala afanatismului religios musulman o reprezinta sporirea actelor teroriste de nuanta islam-ica precum si formarea si pregatirea teroristilor sinucigasi, considerati eroi nationali

sprijnul acordat de unele state organizatiilor teroriste. profilarea terorismului international are la baza sprijinul sporit primit din partea unor

state, guverne interesate, ceea ce face ca terorismul sa fie folosit ca instrument depolitica guvernamentala interna sau n relatie cu alte tari. Ca instrument de actiune,terorismul continua sa fie folosit n practicarea unor servicii de spionaj si contraspionajpentru atingerea unor obiective si scopuri strategice care se pot ntinde n diverse spatiiconsiderate de interes vital

traficul de arme si droguri ce sunt patronate de cercurile teroriste carora le ofera o sursade mari venituri. Teroristii din lumea interlopa sunt activi pe piata drogurilor, n scopulobtinerii banilor necesari procurarii de arme. Prin urmare, un flagel contribuie la ampli-ficarea celuilalt..

violenta sociala, televiolenta si criminalitatea sunt realitati ale lumii contemporanecu consecinte dramatice. Intensificarea fenomenului violentei reprezinta rezultatulfunctionarii nefaste a mediilor de informare ce realizeaza o adevarata apologie a crimi-nalitatii si violentei sociale.

Capitolul 2Grupurile teroriste ntre social si psihologicGrupurile sunt compuse din indivizi, fiecare avnd personalitatea sa, modul specific de a ntelege lumea,fiecare cu scopuri personale si cu un stil propriu de actiune. Faptul de a apartine unui grup modeleazacomportamentele individuale, dependent de rolurile pe care o persoana le indeplineste n grup si derelatiile valorizate cu ceilalti membrii ai grupului.n psihologia sociala exista doua abordari teoretice distincte ale caror postulate sunt construite n jurulmecanismelor care stau la baza conflictelor intergrupuri. O prima abordare pune comportamentul degrup, n general, si conflictul, n particular, pe seama unor motive rationale, a urmarii unor interese ma-teriale incompatibile (Campbell, 1965; Sherif, 1966). Conflictul este n parte generat de rigiditatea unorstereotipii sociale si de segregarea sociala si economica dntre grupuri. A doua abordare accentueazaprioritatea nevoilor afective, emotionale si siombolice manifestate prin sentimente de atasament si iden-tificare (Tajfel, 1974)

6

Desi, dintr-o perspectiva psihologica se considera ca membrii unui grup au, n general, aceleasi car-acteristici, totusi nu toti manifesta aceeasi intensitate, facnd ca grupul sa aiba si particularitatile sale.Termenul de grup trebuie nteles dintr-o dubla perspectiva deci, social psihologica. Grupul terorist esteo entitate suborganizata, deoarece, cu ct grupul se mareste cu att va fi mai greu de mentinut organizareasi disciplina interna.Dupa cum bine observa Gustave Le Bon, trasatura cea mai izbitoare la o multime psihologica este aceeaca, indiferent de indivizii care o compun, indiferent de asemanarile sau deosebirile n modul lor de trai,n ocupatiile, caracterele sau nivelul lor de inteligenta, singurul fapt al transformarii lor ntr-o masa iinvesteste cu un soi de suflet colectiv. Acesta i face sa actioneze ntr-un mod complet diferit de cel ncare ar actiona fiecare dntre indivizii care compun multimea, luati izolat.n spiritul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor, precum si individualitatea lor, dispar. Etero-genul devine omogen si calitatile ce tin de inconstient domina. De aceea, prin simplul fapt ca apartinegloatei, omul coboara mai multe trepte pe scara civilizatiei. Fiecare individ, luat individual poateprezenta nsusiri de valoare, dar n multime devine un instinctual, deci un barbar, avnd sponteneitatea,violenta, ferocitatea dar si entuziasmul fiintelor primitive.Psihologia grupurilor teroriste, motivatiile, scopurile, evolutia organizatiei, trecutul membrilor, precumsi experientele lor, mediul politic si social n care opereaza sunt extrem de complexe si prin urmare dificilde analizat, deoarece fiecarui grup i sunt carcteristice un anumit modus operandi, o anumita identitatesi cauza.La nivelul psihologiei sociale care se ocupa cu dinamica grupurilor umane, se considera ca grupurile ngeneral dispun de anumite caracteristici comune si sunt determinate sa actioneze n baza unor mecanismesimilare. Aceste trasaturi se reflecta si n cazul gruparilor teroriste astfel:

prin intermediul grupului se urmareste atingerea unor scopuri, cauze comune, bine deter-minate;

fortele dinamicii grupale antreneaza convingerile si comportamentele membrilor;

exista tendinta membrilor de a-si dezvolta propria identitate n cadrul grupului care devinecadru compensator si suplinitor. Codul moral al grupului devine codul moral al fiecaruiindivid, mentinndu-se o stare de supunere a membrilor componenti;

grupul manifesta o coeziune puternica interna corelata cu o respingere a altor grupuri sau apericolului din exterior;

disolutia responsabilitatii actelor comise.

De obicei, teroristii actioneaza n grupuri si sub stindardul unei cauze. Grupul raspunde motivatiilorindividuale, dnd o anumita satisfactie celui n cauza, ceea ce va conduce la atragerea facila a individului

7

catre grup. Grupul sau cauza comuna sunt, de regula, idealizate sub o aura de convingere absolutareferitor la adevarul sau justetea scopurilor grupului.Ideologia grupului la care adera toti membrii are o calitate importanta, si anume aceea de a garantapermanent membrilor justificari rationale pentru actiunile sale. Reprezentantii unei cauze devin, prinintermediul grupului de apartenenta, produsul unui proces de diminuare a propriului Eu care se contopestentr-o constiinta colectiva adesea nebuloasa si absurda. n societatea contemporana se considera ca risculeste mai valorizat dect prudenta. Este un fenomen care se aplica situatiilor de grup unde se constata, lanivel decizional si faptic, o crestere a riscului pusa pe seama disolutiei responsabilitatii n cadrul grupului.

Din perspectiva psihologiei sociale, devianta unui grup poate fi definita ca o transgresiune, social per-ceputa a regulilor si normelor aflate n vigoare la un moment dat; este asadar un comportament carerepune n cauza att normele sociale ct si unitatea sau coeziunea sistemului.Deviantii se aleg adesea reciproc pentru a se afilia ntr-un grup minoritar opus normelor general acceptatede catre grupul majoritar al societatii care respecta si se conformeaza normelor n vigoare. n relatiiledntre grupuri se costata adeseori ca realizarea unei solidaritati intragrupale decurge tocmai din constienti-zarea unei pozitii minoritare, solidaritatea care nu apare la subiectii unei majoritati. Coeziunea grupurilorminoritare s-ar putea deci sa fie mult mai puternica dect cea a grupurilor majoritare. Aceasta solidaritatedublata de existenta stereotipiilor vor da nastere comportamentului discriminator n favoarea propriuluigrup, o carcteristica pregnanta a relatiilor dntre grupuri, amplificata de pozitia minoritara a grupului. nmasura n care grupul deviant s-a definit o data pentru totdeauna ca opus normei dominante, pozitia sa deruptura este constanta, interactiunea cu entitatea majoritara nemodificnd pozitia predeterminata.Caracteristica a dinamicii grupurilor este si perceptia pozitiva a membrilor ce apartin aceluiasi grup,asociata n mod direct cu ostilitatea resimtita fata de un alt grup. Conflictele declansate n contextulrelatiilor intergrupale fac mai mult dect o simpla transformare a celuilalt grup precum si la o crestererapida a coeziunii interne. Tendinta de a accentua distinctiile majore dntre grupuri spre o distorsiune aperceptiilor membrilor acestora este tipica n contextul conflictului dntre parti.La nivelul grupurilor mari, tendinta de a favoriza propriul grup se transforma n etnocentrism. Acestfenomen este inerent dinamicii grupurilor, ca si stereotipiile si discriminarea. n timp ce stereotipiile,ca modalitati cognitive care printr-un efort minim permit constituirea unei imagini simple, reductionistea unei persoane pe baza apartenentei sale la un grup, explicnd imaginea nonspecifica si simplista arespectivului grup (McCauley, 1980), discriminarea este mai mult dect o atitudine, ea se transforma ncomportament negativ vis-a-vis de un alt grup care nu mpartaseste opiniile si convingerile statuate ngrupul propriu.Referindu-se la grupurile nationale si etnice afirmatia sociologului W.G.Sumner din 1906, conform careiaconflictul genereaza schimbari n perceptiile integrupale, este valabila si n prezent: n interiorul grupu-lui indivizii sunt ntr-o relatie de pace, ordine, lege, guvernare si dinamism. Relatia lor cu strainii, cu altegrupuri, este una de razboi si de praduire. Sentimentele sunt adaptate la imaginea grupului. Loialitatea

8

fata de grup, sacrificiul pentru el, ura si dispretul pentru cei dinafara, fratia din interior si starea de razboicu exteriorul, toate cresc mpreuna, sunt produse comune ale aceleiasi strategii.Organizarea grupurilor teroriste se bazeaza pe principiul centralismului, dirijismului, aglomerarii. Nu-cleul terorist este mic, compus din 3 sau 4 indivizi, care au legatura prin seful lor cu veriga superioararespectnd legea conspirativitatii. Resursele acestor mici grupari fiind limitate, pentru operatiile amplesunt conduse de o suprastructura puternica, centralizata ce stabileste strategia generala de actiune. For-matiunea terorista de baza este formata din 3 10 indivizi, iar ceea ce se numesc armate teroriste nucuprind un numar mai mare de cteva zeci de indivizi.Avnd calitatea de fiinta sociala, precum si nevoia de afiliere foarte pregnanta, omul se integreaza ngrup, grup care se plaseaza din instinct sub autoritatea unui conducator n jurul caruia se construiesc sise identifica opiniile. Grupurile teroriste sunt conduse de figuri charismatice care ntruchipeaza stareagrupului, imaginea lui, precum si certitudinea neclintita de nfaptuire a dreptatii. Pentru un obsevator dinexterior, acest lider este un individ cu un comportament bizar, ciudat, dar n reprezentarea proopriilorsustinatori acesta este infailibil. Grupul si actiunile sale se rotesc in jurul liderului, dar unitatea grupuluieste data de o serie de privatiuni ca saracie, statut de minoritar, lipsa de drepturi, prejudicii. Acestetrasaturi conduc la o favorizare puternica a grupului, atingnd extrema narcisismului.Prioritatea grupului terorist o reprezinta supravietuirea grupului si nu att succesul n actele teroriste.Pe lnga acestea, teroristii au convingerea ca nu-si pot atinge obiectivele prin mijloace legale, au senti-mentul ca sistemul social este inaccesibil. Teroristii lupta, uneori, pentru opiniile care se regasesc la unnumar mare de membrii ai societatii, pentru rezolvarea problemelor pe care toti le constientizeaza si ledezaproba. Difera n schimb modul de rezolvare, deoarece, teroristii avnd o toleranta scazuta la rigorilesociale, ajung la concluzia ca doar prin violenta poate surveni schimbarea. Terorismul nu face deosebirentre tactici, strategii si principii, el posednd o imagine clara, conturata n cadrul grupului, a rolului saun grup, a planurilor ce trebuie ndeplinite pentru atingerea scopurilor comune.Din perspectiva convingerilor care i anima si care i impulsioneaza spre actiune se considera ca acestegrupuri si dezvolta tendinta de a admite sau respinge global ideile, de a nu accepta contraziceri astfelnct sugestia, o data insinuata si ntiparita invadeaza n totalitate cmpul lor de ntelegere. Sentimentelesunt violente si extreme, simpatia transformndu-se cu repeziciune n adoratie si antipatia n ura.Grupurile teroriste cauta cu ardoare remarcarea acestora prin orice mijloace (presa, radio, televiziune) darmai cu seama prin actiunile violente pe care le ntreprind. Aceasta forma de remarcare le confera acestorgrupari un avantaj psihologic, n special atunci cnd urmaresc obtinerea unor rezultate ca de plida, elib-erarea unui terorist arestat sau sustinerea unor campanii de presa antiguvernamentale. Un alt avntaj, totde natura psihologica provine din frustrarea teroristilor de a se face cunoscuti prin actiunile si conceptiilelor, din dorinta de a aduce o recompensa eului lor. Pentru consolidarea imaginii proprii despre sine ca sia imaginii grupului, ei adopta uniforme distinctive, sloganuri ce se retin cu usurinta, alte accesorii usorde remarcat si de individualizat fata de alte structuri asemanatoare. n acest mod se consolideaza sen-timentul apartenentei la grup, prin aderarea la doctrina, convingerile, modurile de conduita ale grupului

9

terorist. Astfel, Brian Jenkins, expert n terorism, afirma: fiecare grup terorist are propriul sau repertoriu,propriul sau modus operandi. O caracteristica a terorismului o constituie fara ndoiala si colaborarea peplan international ntre diverse organizatii teroriste pe urmatoarele directii: schimburi reciproce de idei,arme, bani, ajutor n instruirea tactica, tranzitartea unor teroristi n anumite tari. Ceea ce nseamna cagrupurile teroriste nu exista prin nsele, ci tind spre colaborare, spre mpartasirea ideologiei proprii degrup altor grupari care, asemenea lor sunt persecutate, prejudiciate, nedreptatite.O carenta a organizatiilor teroriste din ntreaga lume consta n incapacitatea acestora de a propune unprogram politic coerent, o perspectiva pentru viitor. Intentiile care i anima si i conduce la comiterea deacte teroriste sunt bine ntiparite n conceptia lor personala despre lume si viata, dar le lipsesc principiilemorale sau politice. Ceea ce le confera motivatia pentru actiune nu este neaparat ideologia se observafrecvent trecerea teroristilor de la stnga la dreapta si invers ct dispozitia lor psihopatologica subiectivacare poate capata proportii semnificative n cadrul grupului de apartenenta.Grupul terorist se formeaza n contextul unor situatii de frustrare saracie sau statut defavorizat dinmotive politice, rasiale, religioase. Pornind de la convingerea ca nu-si pot atinge telurile propuse pe calelegala, acestora li se acorda o valoare absoluta care se converteste ntr-o orientare extremista. Apartenentala grupul terorist le ofera posibilitatea unei imagini de sine mult mai valorizata, posibilitatea caderii nmitul eroului salvator, concomitent cu o anumita depersonalizare prin care devine posibila nfruntareaoricarui risc.Ratiunile pentru care anumite persoane se alatura gruparilor teroriste sunt importante pentru felul n careacestea actioneaza ulterior. Numai ctiva sunt implicati n plasarea bombelor si luarea de ostateci. Ma-joritatea sunt angajati n crearea retelei n masura sa puna la cale atentate teroriste. Ei sunt aceia careofera sau strng, prin fundatii, sume importante de bani, simpatizantii care si pun la dispozitie caselesau care i ajuta prin diverse alte mijloace, observatorii atenti care furnizeaza informatii, specialistii carefac bombele sau chiar politicieni implicati direct in actiunile teroriste sau care se tranforma n purtatoride cuvnt. Desi motivatiile pentru care fiecare din aceste categorii actioneaza sub umbrela unei organi-zatii teroriste sunt diferite, ele sunt n masura, mpreuna, sa puna la punct o retea eficienta, functionala,capabila sa-si mplineasca, prin mijloace specifice obiectivele.Unii sunt nemultumiti de ceea ce societatea le ofera sau sunt convinsi ca sunt mai capabili dect i con-sidera cei din jurul lor. Unul dntre aspectele importante ale motivatiei umane este nevoia de afiliere,necesitatea de relationare, de obtinere a unor aprecieri pozitive de la cei din jur. n lipsa acestora, se nascfrustrarile, iar necesitatea de a gasi un vinovat, responsabil de toate neajunsurile personale, determinaafilierea la un grup care identifica un acelasi tap ispasitor.Decizia de a utiliza violenta nu este asa de usor de luat. Dar, pentru un individ care a devenit dependentdin punct de vedere emotional de un grup nu mai este att de dificil sa aleaga ntre a utiliza metodelepe care grupul le preconizeaza si a-l parasi. O puternica nevoie de apartenenta la grup si persistentaratiunilor care i-au ndrumat pasii spre acesta l pot determina, n cele din urma, sa accepte violenta sicrima.

10

Un prim pas este eliberarea completa de ideea ca oamenii nevinovati pot sa-si piarda viata ca urmare aactiunilor n care teroristul este implicat. Cum scopul organizatiei primeaza, iar la ndeplinirea acestuiapoate contribui si acesta, chiar n mod decisiv, sentimentul utilitatii si impresia ca este o persoana acarei autoritate trebuie respectata si fac cu usurinta loc. n plus, liderii grupului terorist dezumanizeazaviitoarele victime, acuzndu-le de crime si alte faradelegi, mai mult sau mai putin imaginare, iar uneletinte sunt identificate doar ca structuri si organizatii, abstractii depopulate de fiinte umane care si aupropria existenta.Se accepta, n general, ca factorii emotionali devin semnificativi dupa ce indivizii obtin statutul de mem-brii ai grupului terorist. Acesta le ofera noilor sositi o contracultura centrata n jurul propriilor norme sivalori menite sa contribuie la ndoctrinare. El tinde sa-i izoleze pe membri de societate, sa controlezecu strictete pe fiecare n parte asigurnd coeziunea necesara, uniformizarea si deplina obedienta fata decentru. Grupul se ntemeiaza din perspectiva ideilor politice si /sau religioase mpartasite, a valorilor siobiectivelor stabilite, ceea ce i determina pe membrii sai sa-si perceapa propriul viitor numai n cadrulacestuia, teama de a fi abandonati, din diferite motive, fiind una dntre spaimele lor majore.Atunci cnd discutam despre psihologia teroristului trebuie sa subliniem doua aspecte esentiale, care facdin grupurile teroriste redute greu de combatut si distrus. Primul este acela ca teroristul, n general, are ofoarte puternica motivatie si forta acestei motivatii este principalul instrument care i ngaduie sa ucida sisa se sinucida n actiuni kamikaze. Al doilea aspect l reprezinta faptul ca teroristii actioneaza n grupuribine nchegate, care ntaresc motivatiile si ncurajeaza tendintele agresive ale membrilor, nlaturnd sen-timentele de vinovatie pe care unii le-ar putea ncerca pentru consecintele actiunilor ntreprinse.Aderarea indivizilor la gruparile extrem-teroriste, desi este legata n mod direct de particularitatile per-sonalitatii acestora depinde n egala masura de capacitatea de atragere pe care o au grupurile teroriste,motivatiile individuale la care pot sa raspunda, dnd o anumita satisfactie, siguranta celui n cauza,suplinindu-i nevoile personale.Metode de recrutare a teroristilorRecrutarea de noi membrii de catre grupurile teroriste este un proces ce se bazeaza pe analiza elementelorde psihologie a individului, a conceptiilor sale politice, aptitudinilor, convingerilor. Studiile efectuate despecialisti au evidentiat ca, n marea lor majoritate, teroristii provin din marile orase, din clasa mijlocie,ori din categoriile mai instarite, avnd parte de o buna si completa educatie.O atractie deosebita o exercita terorismul n rndurile intelectualilor, ndeosebi n rndul semidoctilor.Multe dntre universitati devin un loc principal de recrutare, deoarece acesta este momentul n care tineriise ntlnesc cu doctrine anarhiste promovate de unii colegi sau asociate cu nclinatiile marxiste ale pro-fesorilor. Teroristii pot gasi n acest cadru academic sprijinitori care le justifica si le proslavesc actiunile,considerndu-i martiri contemporani. Ei cred ca teroristii desi fac si greseli, ei sunt animati de celemai bune intentii, scopul lor fiind unul nobil instaurarea unei lumi mai bune. Recrutarea acestora pre-supune studierea si observarea atenta a reactiilor n diverse situatii. Cnd se considera ca individul estecorespunzator sub aspect motivational, atitudinal, ideologic, cel n cauza este propus pentru a fi recrutat

11

de unul dntre membrii grupului care l cunoaste de mult timp. n cazul specialistilor n anumite domeniide care gruparea are nevoie pentru actiunile sale, se urmareste daca convingerile sale s-ar ralia la cel alegrupului, se cauta sa se obtina sprijinul necesar prin cointeresarea nu att sub aspect ideologic, ct ma-terial. n afara similaritatilor de ordin ideologic, criteriile de alegere vizeaza si posibilitatile de utilizarea acestuia: profesia, locul de munca, relatiile sociale, precum si calitatile fizice si intelectuale, sistemulmotivational care pot determina un atasament deplin la cauza si actiunile gruparii.O metoda de abordare este si cea frontala, prin incredintarea unor sarcini individuale sau de grup:comiterea unei infractiuni de o oarecare periculozitate pentru a observa individul n actiune, calitatilelui si modul n care pot fi utilizate. Se pune accent n special pe pregatirea psihologica si fizica a indi-vizilor, de aceea celor recrutati li se testeaza trasaturile de carcter, respectiv curajul, stapnirea de sine,tenacitatea, lipsa de scrupule, etc. se urmareste totodata aderarea individului la cauza comuna si aducereade beneficii materiale si morale grupului. Ca dovada a atasamentului, grupurile promoveaza si depunereaunui juramnt special de tacere si loialitate.Un caz special l reprezinta gruparile teroriste ce tin de fundamentalismul islamic, n care accentul npregatirea membrilor cade pe latura psihologica, pe ndoctrinarea cu convingeri extremiste ce tind sa gu-verneze orice actiune. n cadrul acestora, cei care sunt admisi n postura de luptatori, sunt indivizi caretoata existenta lor si-au desfasurat-o ntr-o lume musulmana, respectndu-i traditiile, ceea ce poate con-duce la actiuni efectuate cu o hotarre extrema, cu fanatism fara cea mai mica ezitare, n stil profesionist.Pentru atingerea scopurilor propuse, uneori sub presiunea grupului, se recurge chiar si la actiuni sinuci-gase. Din rndul musulmanilor sunt cele mai multe cazuri de atacuri de acest gen, indivizii respectivifiind ulterior actului comis martiri ai cauzelor si valorilor grupului.Instruirea si antrenamentul teroristilorInstruirea si antrenamentul teroristilor se desfasoara de regula n diverse tabere special organizate pen-tru asemenea activitati, n functie de posibilitatile fiecarei grupari. Pregatirea cuprinde, pe de o parte,cunoasterea, fabricarea si utilizarea explozibililor clasici sau artizanali, lupta corp la corp, iar pe de altaparte vizeaza domeniul psihologic al activitatilor ce tin de culegerea si folosirea corespunzatoare a infor-matiilor. n functie de scopul psihologic al actiunilor ce vor fi ntreprinse, constituie un punct importantrecrutarea de persoane cu diferite cunostinte militare sau specialisti militari, n informatii, sociologici,psihologi, doctori, etc.Deoarece teroristii prefera rezultatele psihologice celor fizice, scopul este cel de a crea o stare emotionalade teama n anumite grupuri, pentru o mai usoara manipulare n sensul modificarii comportamentuluiacestora cu scopul determinarii unor schimbari generale n structura unui guvern sau chiar a unei societati.Actiunea indirecta, de natura psihologica pe care o doresc teroristii are ca obiectiv anihilarea sau slabirearezistentei psihice a colectivului de persoane vizate n scopul devierii gndirii acestora si subjugarii voiteilor. Actiunea psihologica se realizeaza prin folosirea dezimformarii, constnd n lansarea pe diverse caia unor zvonuri ce sunt susceptibile de a crea nesiguranta n diverse medii sociale.Pregatirea militara este una tipica si este corelata cu cultivarea unor caracteristici ale personalitatii ce tin

12

de specificul activitatilor teroriste: curaj, ndrazneala, cinism, fanatism.Este esential spiritul de echipa, solidaritatea ntre membrii, n situatii limita respectndu-se, conform legiiconspirativitatii, interesele grupului.Se pune accent de asemenea pe pregatirea ideologica care este foarte intensa pe perioada de antrenamentpentru a se realiza o apropiere de opinii si un atasament fata de grup nca din prima faza. ndoctrinarease face cu valori ideologice pe care grupul le apara si ncearca totoadata sa le si impuna, avnd rolul dea-i determina sa actioneze cu hotarre, fanatism, sa manifese rezistenta la presiuni, sacrificiul personalnefiind dect o alta modalitate de ndeplinire a misiunii.La mai putin timp dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, revista Newsweek a publicat un articol pebaza unei anchete desfasurate n mai multe tari ale lumii si a marturiilor unor militanti fundamentalistiaflati n nchisoare datorita participarii la actiuni teroriste, despre modul n care sunt pregatiti viitoriiteroristi kamikaze, fanaticii patrunsi de ura, care nu regreta prin sacrificarea propriei vieti cu scopulproducerii de victime si / sau distrugerii de bunuri.Abu Zabuida, un negustor palestinian, originar din Gaza, care a luptat mpotriva rusilor n Afganistan sidespre care se spune ca ar fi unul dintre apropiatii teroristului Ossama bin Laden, bate adesea drumurilePakistanului de unde si recruteaza viitorii mujahedini luptatori n razboiul sfnt. El nu se afla n nici uncaz n cautarea unor oameni cu mintea ratacita, ci dimpotriva, musulmani credinciosi care se nchipuie navangarda celor alesi. Uniii urmeaza a sluji cauza prin confectionarea de documente false sau plimbareabanilor dintr-un loc n altul pentru a fi spalati. Altii vor fi instruiti n mnuirea armelor sau n fabri-carea dispozitivelor explozive. Numai un numar redus sunt pregatiti pentru a se lasa sfrtecati n atacurisinucigase mpotriva americanilor si aliatilor lor.Ahmed Ressam, un algerian de 34 de ani, a povestit autoritatilor americane, cu care coopereaza n sper-anta reducerii pedepsei primite, cum a fost verificat de Abu Zabaida la Peshawar (Pakistan), fiind trimisapoi peste granita n Afganistan, n tabara Khalden. Numarul celor aflati aici, timp de sase luni ct Ressama fost instruit, a fluctuat ntre 50 si 100 de oameni, grupati pe tarile de origine, o celula fiind compusadin 5-6 membrii. Faceau instuctie cu arme si munitii achizitionate de la talibani, nvatnd cum sa aruncen aer uzine electrice si de gaze, aeroporturi, cai ferate, mari corporatii sau hoteluri cu sali de conferinte.Au nvatat sa utilizeze gaze toxice la gurile de aerisire ale cladirilor corporatiilor sau ale blocurilor delocuinte. Au deprins tehnici de supraveghere si cum sa se deghizeze n turisti care fotografiaza, cum safoloseasca fraudulos cartile de credit, cum sa obtina o slujba si sa se comporte onorabil pentru a nu atrageatentia asupra lor. Li s-a sugerat sa evite moscheile si mbracamintea care ar putea sa sugereze vreolegatura cu islamul. Li s-au dat sa citeasca numeroase fatwa (decrete religioase) care justificau atacurilempotriva americanilor si a intereselor lor peste tot n lume. Ressam a fost trimis apoi n Canada, undeurma sa faca rost de bani (inclusiv prin spargerea bancilor), fiind nvatat sa supravietuiasca fara un sprijinfinanciar din afara si sa actioneze (independent unii de altii) la primul semnal primit. n mod sigur altecelule continua sa existe pe teritoriul SUA si al altor state. Poznd n turisti sau oameni cumsecade care,lundu-si locuinte cu chirie, se poarta politicos cu vecinii, ei asteapta momentul marii confruntari.

13

n prezent datorita tehnicilor moderne de comunicare, pregatirea teroristilor a avansat si s-a extins sicatre acest domeniu. Facilitatile comunicarii, pe lnga faptul ca au accelerat cooperarea internationalantre grupuri cu aceleasi interese, au adus un plus de calitate pregatirii teroristilor.CAPITOLUL IIIPERSONALITATEA TERORISTULUI.

[1.] CONCEPTUL DE PERSONALITATE

Personalitatea este terenul pe care si desfasoara activitatea foarte multe discipline stiintifice, si chiarn cadrul aceleiasi discipline psihoplogice se disting numeroase teorii si abordari care sunt uneori chiardivergente.Psihologia personalitatii este o sinteza a psihologiei generale. Diferentiale, evolutive, biologice si socialen care se desprind tot ceea ce este mai proeminent, esential si simptomatic.Personalitatea constituie un cadru de referinta fundamental pentru analiza celorlalte notiuni psihologicesi pentru explicarea experientelor si realitatilor ce individualizeaza omul. Persoanalitatea este un conceptintegrator ce unifica trei perspective: biologica, cognitiv-comportamentala si afectiv-volitionala.Exista numeroase delimitari si teorii referitoare la personalitate care ncearca sa surprinda diferenteleindividuale umane si sa sintetizeze procesele care influenteaza relatia individului cu mediul interactiunede natura biologica, de dezvoltare, gndire, afectivitate. De aceea, cum bine a observat antropologulamerican Linton R, personalitatea reprezinta o preocupare veche, la fel de veche ca si specia umana, deun maxim interes att pentru omul obisnuit, ct si pentru cercetator.n prezent, n definirea personalitatii se regaseste un acord n considerarea acelor componente ce suntesentiale unei conceptualizari clare si obiective.Personalitatea reprezinta un element stabil al condiutei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si odiferentiaza de o alta persoana. (Larouse, Dictionar de psihologie).Personalitatea este definita ca pattern distinctiv si caracteristic al gndirii, afectivitatii si comportamentu-lui, care defineste stilul personal al unui individ si influenteaza interactiunea acestuia cu mediul (Atkin-son, 2002).Personalitatea este o entitate biopsihosocioculturala si o structura integratoare a mecanismelor psi-hice (Zlate, 2000)O definire complexa a personalitatii trebuie sa surprinda asadar pe de o parte, componentele sau mecanis-mele psihice de tip cognitiv, afectiv si comportamental care sa se constituie ca dispozitii stabile, iar pe dealta parte sa evidentieze interactiunea adaptativa a acestor componente cu mediul. Numai de pe pozitiaunei abordari exhaustive se poate contura o teorie relevanta a personalitatii.ABORD ARI ALE PERSONALITATIIControversele asupra naturii personalitatii fiind nca actuale, s-au conturat n psihologia personalitatiipatru directii majore de abordare fiecare cu metode de evaluare specifice.

14

O abordare psihanalitica a personalitatii presupune diferentierea a trei subsisteme care influenteaza com-portamentul uman: sinele, eul si supraeul.Sinele reprezinta baza din care ulterior se vor dezvolta eul si supraeul; cuprinde trebuintele biologiceprintre care si agresivitatea, care sunt determinantii personalitatii pe tot parcursul evolutiei sale si care arfunctiona n baza principiului placerii.Eul este acea parte distincta care permite medierea ntre cerintele sinelui, supraeului, raportate la reali-tatea mediului; principiul dupa care se conduce este cel al realitatii.Supraeul se constituie ca un ansamblu de interdictii morale ce apar ca reprezentari internalizate; functiasa este una de cenzura morala si autoritate. Dintr-o perspectiva psihanalitica, dezvoltarea personalitatiise realizeaza conform unor stadii psihosexuale; o fixare a personalitatii pe oricare din stadii conduce laconturarea unei personalitati imature centrata pe tipul de activitati specifice stadiului. Prin urmare, nteoria lui Freud se ntrevede o tipologie psihosexuala.Abordarea personalitatii din perspectiva nvatarii sociale este la rndul ei o abordare determinista, dar semuta centrul de gravitatie de la determinantii interiori, biologici, catre determinantii care tin de mediu.Comportamentul este rezultatul unei stimulari permanente venind din exterior, iar indivizii si situatiile semodeleaza si se influenteaza reciproc. O contributie remarcabila adusa de teoreticienii acestei abordari arezultat pornind de la premisa ca mediul ne controleaza comportamentul, ceea ce ar nsemna ca mediulpoate fi schimbat pentru a nregistra modificarile comportamentale dorite.Abordarea fenomenologica se centreaza asupra omului, dar nu asupra omului abstract, ci asupra omuluiconcret, luat ca o entitate distincta cu experiente subiective distincte.Omului i revine un rol activ n crearea propriului destin , astfel nct se considera ca ntr-adevar, vari-abilele biologice si cele de mediu influenteaza drumul persoanei, autoactualizarea si maturarea psiholog-ica, dar principalul instrument este nsusi omul. Se presupune apriori ca individul este fundamental bun(Atkinson, 2002), capabil sa si urmareasca si sa si directioneze propria crestere, dezvoltare si autore-alizare.Abordarea personalitatii din perspectiva trasaturilor sale fundamentale este o orientare generala, eclecticapreferata pentru ca denota o viziune integratoare, nu este reductionista si permite o sistematizare a di-mensiunilor de personalitate. Cu acest tip de abordare se face trecerea de la tipologiile frecvent utilizate,al caror dezavantaj era simplitatea si incapacitatea de a evidentia complexitatea naturii umane, la teoriatrasaturilor de personalitate care sunt percepute ca dimensiuni continue la care ne intereseaza pondereafiecareia n sistemul personalitatii. Personalitatea poate fi definita ca o structura de trasaturi, de moduricaracteristice de comportament, cunoastere, reactie, simtire. (Minulescu, 1996)Cea mai importanta teorie apartinnd acestei abordari este teoria analizei factoriale cu metoda speci-fica prin intermediul careia s-au obtinut clusterizari de ntelesuri psihologice care permit diferentiereaindivizilor n functie de experientele interumane traite.Allport considera personalitatea ca reprezentand o organizare dinamica a sistemelor psihofizice care de-termina adaptarea originala la mediu. Din perspectiva unei teorii a analizei factoriale, se urmareste o cen-

15

trare asupra naturii trasaturilor, a modului lor de ierarhizare si relationare. In raport cu comportamentul,relevante ar fi nu att trasaturile cat conditiile momentului, specificul situatiei cu care se confrunta indi-vidul. Trasaturile au o natura complexa: biofizica, concreta si personala si sunt capabile de o functionareautonoma, desi sunt relationate unele cu altele. Pot fi incadrate trasaturile comune care ii aseamana peoameni si trasaturi individuale care pot fi de trei tipuri:

1. cardinale, cele care constituie radacina vietii cu influente majore asupra activitatilor des-fasurate;

centrale, care sunt generalizate, stabile si contureaza situatiile comune de viata;

secundare cu un rol mai putin evident in comportament ce exprima aspecte neesentiale demanifestare;

Distinctivitatea teoriei lui Allport consta in considerarea persoanei ca fiind asemanatoare cu toti oameniidatorita faptului ca suntem guvernati de norme universale, asemanatoare cu anumiti oameni in virtuteaparticularitatilor socio-culturale si a normelor de grup, diferita datorita unor carcteristici individuale dis-tincte.Tot pe baza analizei factoriale si-a intemeiat R. Cattell studiul asupra personalitatii. Sensul definiriipersonalitatii este unul direct. Se considera ca indivizii difera prin pozitia pe care o ocupa de-a lungulstructurarilor si dezvoltarilor trasaturilor de personalitate. Pentru evaluarea si ntelegerea personalitatiieste necesar a se cunoaste cu precizie modelul de trasaturi care o definesc, iar trasaturile sunt ca tendintede a reactiona, relativ stabile care furnizeaza fundamentul, baza psihologica a personalitatii.Analiza factoriala a fost utilizata si de eysenk care propune un model tridimensional al personalitatii cecuprinde: extraversia, nevrotismul si psihotismul. Personalitatea reprezinta suma totala a modelelorcomportamentale prezente sau potentiale ale organismului (Eysenk) si se organizeaza in patru sectoare:cognitiv, conativ, afectiv si somatic.Tipul de personalitate corespunde unui factor general iar trasatura corespunde unui factor specific. Per-sonalitatea se structureaza, dupa Eysenk, pe patru nivele, astfel:

la un nivel bazal se remarca actele comportamentale singulare;

la un nivel imediat superior apar deprinderile sau actele habituale;

nivelul urmator este reprezentat de comportamentele habituale;

nivelul superior ce atinge o generalizare inalta il constituie tipul personalitatii.

Nevrotismul sau instabilitatea emotionala apare ca relatia dntre anxietate, autoapreciere scazuta, in-hibitie, depresie.

16

Psihotismul se ntrevede in relatiile dntre trasaturile de agresivitate, egocentrism, rezonanta afectivascazuta si capacitate de adaptare redusa.Extraversia se defineste prin trasaturile de afirmare, energie, dominanta, deschidere, sociabilitate. Deasemenea, Eysenk leaga tipurile psihologice de activitatea specifica diferitelor parti ale creierului. Casi alti teoreticieni, Eysenk defineste trasaturile de personalitate prin referire directa la un continuumdimensional pe carer persoanele se pot inscrie mai aproape pe o extrema sau alta.Desi trasaturile de personalitate de baza nu pot fi schimbate, eventual usor modificate, cunoasterea lorreprezinta un prim pas in interventia asupra conflictelor si in rezolvarea dificultatilor pe care le intampinao persoana.Principala critica adusa acestei abordari, care de altfel si-a delimitat foarte mult terenul de aplicatie incadrul psihodiagnozei, este aceea ca se bazeaza pe supozitia stabilitatii si consistentei comportamentuluide la o situatie la alta. Cu toate acestea, au fost realizate cercetari care au demonstrat contrariul: com-portamentul unei persoane variaza foarte mult in functie de situatie, astfel incat poate fi pusa la indoialaconstanta trasaturilor de personalitate.Aceste studii arata ca exista o corelatie scazuta ntre evaluari ale aceleiasi dimensiuni in situatii distincte,ceea ce demonstreaza o dependenta a comportamentului de specificul situatiei. Prin urmare, sustina-torii teoriei trasaturilor de personalitate au aratt ca nivelul scazut al corelatiei indicva numai faptul caindivizii nu sunt consistenti in ceea ce priveste dispozitiile lor personale (Atkinson, 200). Cu toate aces-tea, acest ultim tip de abordare este functional in psihologie deoarece permite o desciere diferentiata apersonalitatii pe considerarea trasaturilor specifice precum si a relatiilor dntre ele.COMPONENTELE PERSONALITATIIPersonalitatea este realitatea complexa si dinamica a fiecaruia dntre noi (Zlate, 2000). Este com-plexa intrucat acasta cuprinde componente diverse de la cele biologice, psihologice, spre componentelesocio-culturale. Personalitatea reprezinta un complex strcturat ce cuprinde: temperamentul, caracterul,aptitudinile, inteligenta si creativitatea care se interrelationeaza, se subordoneaza alcatuind un specificpropriu personalitatii umane.Temperamentul reprezinta o latura a personalitatii menita sa ofere informatii referitoare la dinamismul,mobilitatea, cantitatea de energie de care dispune un individ si se exprima pregnant in comportamentprin indicatori de tipul: ritm, viziteza, tempoul desfasurarii trairilor psihice, impulsivitate, capacitatede adaptare. Reprezinta forma de manifestare a personalitatii, de unde si natura afectiv reactiva atemperamentului, si nu continuturi psihice, performante, aptitudini. Sub raport valoric este nespecific,nsa valoarea maximala o prezintya in planul conduitei pentru ca este cel in functie de care se contureazamodul de a fi, stilul de comportament al fiecarei persoane.Aptitudinile reprezinta latura instrumentala formata dntr-un ansamblu de procese psihice, a caror orga-nizare si configuratie conduce catre obtinerea de performante notabile in diverse activitati. Un indicatoral prezentei si functionarii acestei laturi il constituie produsul activitatii, rezultatul obtinut. De asemenea,importanta este si procesualitatea, adica succesiunea fazelor parcurse pentru a obtine un produs inedit.

17

In descoperirea si dezvoltarea inclinatiilor aptitudinale conteaza att forma calitativa a ereditatii cat si amediului pentru activitati desfasurate la un nivel de performanta maximal.Inteligenta ca motor al evolutiei personalitatii (Zlate, 200), nu poate fi desprnsa din ntregul care estepersonalitatea pentru a fi analizata separat, deoarece exista o dependenta semnificativa, astfel inact cali-tatea indeplinirii unei sarcini precizie, rapiditate este efectul dezvoltarii intelectului in timp ce rezul-tatul, efortul cerut reprezinta influentele personalitatii. Aceasta relatie este cel mai bine pusa in evidentade faptul ca o tulburare a personalitatii, a nivelului inteligentei au repercusiuni una in planul celorlalte.Creativitatea are calitatea de a FI o componenta complexa si de sine stattoare a personalitatii. Fie ca inanaliza creativitatii surprindem caracteristicile produsului, originalitatea, valoarea sociala sau fazele des-fasurarii procesului creator se observa ca prin intermediul ei persoanlitatea se autovalorizeaza, se inscrientr-un cadru axiologic. S-a acceptat si ideea unei personalitati creatoare care se distruge prin: sensi-bilitate, receptivitate, originalitate, adaptabilitate, inventivitate, independenta, versatilitate, entuziasm,personalitate puternica.Carcterul ca latura relationala, valorica, de autoreglaj reuneste in structura lui elementele cognitive, afec-tive si comportamentale pentru a forma elementele cognitive, afective si comportamentale pentru a formaprofilul psiho-moral al individului ce ar putea fi evaluat dupa criterii de unitate, consisten ta, stabilitate siconsiderat in functie de valoarea adaptativa. Cuprinde un ansamblu de atitudini si trasaturi prin care serealizeaza raportarea relativ stabila la mediu, precum si la sine.Caracterul asigura controlul, reglajul asupra personalitatii insuficient consolidate dar in acelasi timp poatevalorifica maximal acele dimensiuni, insusiri care sunt concordante si se asociaza in plan comportamentalcu efecte benefice.DEVENIREA PERSONALITATIIPersonalitatea suporta de-a lungul timpului si evolutiei individului transformari, structurari, ierarhizariale diverselor componente astfel incat ea va fi criteriul prin care oamenii se vor diferentia unii de altiisi se vor valoriza datorita singularitatii si unicitatii fiintei umane. Prin urmare nu se poate cvoncepepersonalitatea ca inchisa in interiorul unor granite fixe; personalitatea nu este o realitate data, imuabila,permanenta. Atributul care i se cuvine este cel de a fi in continua devenire, incepand din copilarie sicontinuand pe tot parcarsul vietii. Evolutia nu este uniforma. Exista unele perioadele in care accentuareaanumitor trasaturi este proeminenta si, in acelasi timp, exista si perioade ce pot cunoaste o stracurare si ostabilizare in formarea personalitatii.In genere, se considera varsta de trei ani ca fiind perioada in care se realizeaza fundamentul personalitatiisi adolescenta ca etapa a dezvoltarii in care, in mare masura, se constituie in linii mari personalitatea. Estenecesar in aceste conditii sa se acorde atentie persoanelor care se afla in aceste etape pentru a corecta,modifica, preveni ceea ce s-ar putea numi trasaturi maladaptative.Persoana se organizeaza ntr-o structura armonizata de trasaturi, astfel spus, devine personalitatea atuncicnd:

exista constientizarea lumii, a celorlalti si, mai important, a sinelui;

18

cnd creeaza un sistem propriu de convingeri, motive, scopuri;

cnd desfasoara activitati utile si creaza valori sociale;

cnd emite judecti de valoare pertinente si are un profil moral mobil; cnd si-a format capacitatea de control si autocontrol;

cnd se autovalorizeaza si poate fi luat model pentru formarea altor personalitati;

FACTORII SI DEZVOLTAREA PERSONALITATIIDezvoltarea personalitatii esrte un proces continuu de schimbari att in plan calitativ cat si cantitativ. Darpersonalitatea nu se dezvolta separat de influentele genetice sau parentale, ale mediului socio-profesionalsi cultural. De aceea este necesar sa avem in vedere interactiunea fortelor care concura la formareapersonalitatii, ceea ce stimuleaza, perturba, inhiba continuitatea in viata individului.Prntre factorii biologici care diferentiaza persoanele un rol major il ocupa genotipul caracteristicilemostenite pe linie erditara de la parinti. Datorita acestui factor se pot constata diferente semnificativentre copii chiar din primele luni de viata. Aparitia timpurie si manifestarea de dispozitii stabile sugereazaun inceput de conturare a temperamentului care ar fi, in parte, determinat genetic.Se considera ca unele trasaturi de personalitate se datoreaza influentelor genetice, si se presupune caaceste trasaturi ale adultului ar fi o continuare fireasca a temperamentului din copilarie. De exemplu,sociabilitatea si emotivitatea ar fi baza din copilarie a aparitieii ulterioare a extraversiunii si labilitatiiemotionale.Factorii genetici ar fi responsabili de accentuarea sau slaba dezvoltare a unor trasaturi de personalitate;ei se constituie ntr-un potential nativ a ceea ce se numeste zestre ereditara. Cel care actualizeaza acestpotential este mediul, dar cu interventia individului care are posibilitatea de a selecta din influentele pecare le primeste din exterior. Importante sunt patternurile diferite de atasament al copiilor si practicileparentale de crestere a copiilor.Exista corelatii semnificative ntre caracteristicile genotipului si mediul in care este crescut pentru dez-voltarea unei personalitati armonioase sau dmpotriva, imature si se pot realiza predictii asupra modali-tatii specifice de comportament. Cele doua variabile trebuie sa interactioneze favorabil o componentagenetica pozitiva si un mediu stimulat pot asigura, in mare parte, o evolutie optima a personalitatii.Pe langa influentele genetice si cele de mediu, diferentele interindividuale reprezinta un efect si al deter-minarilor culturale. Prin urmare, stiluri de viata diferite reliefeaza si formeaza trasaturi de personalitatediferite pe care le modeleaza in functie de practicile educative utilizate. Se pare ca o cultura si dezvoltacomportamentele umane de care are nevoie pentru a supravietui si prospera. Dar si omul intervine sivalorizeaza cultura, de unde si relatia de interactiunea reciproca si interinfluentare.

19

O conceptie si o teorie completa asupra personalitatii trebuie sa reflecte o viziune dinamica, integrativa,evolutiva care sa porneasca de la evidentierea interrelatiei complexe dntre cele trei entitati: individ -mediu- societate.Raportul dntre factorii biologici si cei ambientali determina si formeaza trasaturile de personalitate incadrul dezvoltarii umane. Dezvoltarea psihologica care incepe din prima copilarie si continua pe parcur-sul evolutiei ontogenetice nu nseamna numai constanta si inconstanta care se imperecheaza in diverseproportii, ci nseamna si o anumita directie in devenire. . . devenirea persoanei este de asa natura incat eaare un anumit curs, o anumita melodie, un anumit ritm (Margineanu, 1999)Dezvoltarea umana incepe inca din stadiul intrauterin, dar are o natura strict biologica. Personalitatea,cu tot specificul ei si unicitatea caracteristica are un prim prag al dezvoltarii in jurul varstei de trei ani.In acest scop s-au diferentiat stadiile de dezvoltare ale luii Piaget, Erikson si chiar Freud. Crestereagradului de autonomioe la varsta de trei ani precum si posibilitatea copilului de a-si exprima si exteriorizadorintele, trairile ulterioare, scaderea dependentei fata de adult, toate acestea sunt in relatie imediata cutendinta de conturare a unor trasaturi de personalitate. Este stadiul de la trei la cinci ani determinat deErikson in care crizele psihosociale sunt de tipul initiativa / vinovatie iar rezultatul parcurgerii cu succesal acestei etape il constituie abilitatea de a initia propriile activitati..Daca ntre sase ani si perioada pubertatii exista dorinta de satisfacere a unor nevoi cognitive si anume dor-inta de cunoastere pentru a atinge o competenta intelectuala si sociala, perioada adolescentei oscileaza,dupa erikson, ntre identitate si confuzie pentru a atinge si forma o imagine de sine integrata. Criza deidentitate este specifica acestui stadiu de dezvoltare cu referire la procesul activ de autodefinire. Acest sta-diu este necesar dezvoltarii unei personalitati adaptative deoarece reprezinta o perioada de experimentarea diverselor roluri si comportamente sociale pe care persoana si le va integra ulterior. Daca procesuali-tatea inerenta constituirii personalitatii are succes, individul si dobandeste o identitate, de la cea sexuala,profgesionala pana la cea biologica. Acesta stadiu este fundamntal in dezvoltare.Tinertetea, respectiv primii ani ai maturitatii se caracterizeaza prin exercitarea unei profesii si implicareantr-o relatie maritala, baza psihosociala fiind cea a intimitatii / izolarii. O dezvoltare armonioasa intinerete este influentata de modul in care a fost rezolvata criza de identitate a adolescentei si de modul incare s-au diferentiat si s-au constituit trasaturile cele mai pregnante ale personalitatii.Perioada adulta este o zona de tranzitie in care, de obicei, multi indivizi si stabilesc prioritatile, sirestructureaza viata iar dorinta de autorealizare poate deveni din ce in ce mai intensa. O criza similaracelei din adolescenta se poate produce si aici concomitent cu o reevaluare a obiectivelor. Depinde destabilitatea si maturitatea personalitatii ca acest stadiu sa fie unul productiv.In teoriile asupra dezvoltarii personalitatii s-au detasat doua orientari:

una care considera stabilitatea ca fiind definiotorie pentru o concepere a evolutiei personale;

cea de a doua orientare accentueaza rolul continuitatiilo si discontinuitatilor in dezvoltare.

20

CARACTERISTICI SOCIO-DEMOGRAFICEDaca in trecut, in urma celebrului deceniu al terorismuilui, analistii fenomenului priveau mecanismeleactului violent in sine, analiza indivizilor implicati ramanand in plan secund, in prezent se pleaca de lapremisa ca doar studierea indivizilor, a factorilor care ii motiveaza, poate duce la o corecta ntelegere afenomenului. Pentru evidentierea similitudinilor de origine, varsta, educatie, profesie a celor implicatiin actele teroriste s-au realizat cercetari asupra gruparilor teroriste palestiniene, japoneze, turce, germaneirlandeze, spaniole, etc. in continuare vor fi prezentate acele carcteristici comune teroristilor pe categoriigenerice in care sunt implicati factori comuni teroristilor din ntreaga lume.VarstaVarsta medie a multor grapari teroriste a ramas relativ stabilita in ultimul deceniu, incadrandu-se celputin pentru teroristii activi ntre 22 si 25 de ani. S-a semnalat totusi o usoara coborare in organizatiiledin Spania, America Latine, Irlanda, Iran ca urmare a descinderii filosofiei anarhist-revolutionare si inscolile secundare. Varsta liderilor organizatiilo teroriste este mult mai mare, fiind cuprnsa ntre 40 si 50de ani. Spre exemplu, in Brazilia, la sfarsitul anilor 1960, Marighella si succesorii lui aveau ntre 40 si50 de ani.Semnificativ mai mare este varsta teroristilor palestinieni, germani si japonezi. In ceea ce priveste com-ponenta gruparilor, organizatiile in discutie sunt formate in principal din studenti absolventi, ceea ce faceca media lor de varstya sa fie mai mare dect cea a simplilor studenti. In gruparile palestiniene, lideriipolitici au de asemenea, in general, ntre 40 si 50 de ani.Se observa o discrepanta ntre varsta teroristilor activi si varsta liderilor organizatiilor teroriste. Explicatiaar fi aceea ca mintile tinere pot fi cu usurinta indoctrinate, determinate sa adereze la o filozofie de tipanarhist, sa lupte pentru drepturile lor, pentru repararea prejudiciilor sau eliminarea frustrarilor. Prinurmare, liderii care se doresc a fi teoreticieni de frunte sau precursori a diferitelor conceptii si miscarirevolutionare au o anumita varsta ce le confera un statut aparte, iluzia experientei sau credibilitate.SexulIn general se considera ca terorismul urban este un fenomen predominant masculin, aproape toate op-eratiunile de mare anvergura fiin dirijate si conduse de barbati. Prntre organizatiile teroriste care aufolosit cel mai mult femeile au fost cele latino-americane. Dar rolul femeilor in aceste organizatii estediferit de cel al barbastilor si indreptat catre culegerea informatiilor, realizarea de propaganda, serviciide curierat, medicale, asigurare de locuinte secrete pentru adapostirea teroristilor, procure de documentesecrete, strngere de fonduri.Cu toate acestea exista numeroase cazuri in care femeile au fost fondatori de organizatii, au participat inmod activ in diverse actiuni teroriste, au avut roluri operative in conducerea gruparilor teroriste, unelecontinuand chiar sa sprijine miscarile de acest tip datirita experientei practice dobandite. Majoritatealiderilor teroristi accepta ideea ca femeile sunt mai eficiente comparativ cu barbatii in aceste activitati desprijin. Cu deosebire in organizatiile germane femeile ocupa o pozitie importanta avnd att sarcini deconducere cat si de participare la spargeri, rapiri, atacuri cu bombe si alte operatiuni.

21

Avantajul implicarii femeilor in organizatiile teroriste consta in accesul lor in locurile interzise barbatilor,obtind astfel informatii utile despre operatiuni si activitati guvernamentale. Datorita unor prejudectilegate de femei, in opinia teroristilor ele sunt mai potrivite pentru a nu crea suspiciuni personaluluide securitate. Tot astfel, multe femei care locuiesc mpreuna, asigurand diverse facilitati organizatiilorteroriste, sunt rar considerate de catre personalul de securitate ca fiind ceva neobisnuit comparativ cu ungrup de barbati care locuiesc mpreuna.Starea civilaDin punct de vedere operativ organizatiile teroriste acced spre utilizare personalului necasatorit sau di-vortat datorita cerintelor de mobilitate, flexibiluitate, initiativa, securitate si total devotament cauzei careexclud asumarea unor roluri si a unor responsabilitati familiale.In cazul organizatiilor germane s-a constatt ca putini teroristi s-au despartit de familie pentru a-si desfa-sura activitatile teroriste. Relevant pentru analiza noastra este cazul organizatiei Tupamaros in care auexistat multe cadre casatorite, ceea ce a ridicat probleme importante pentru acest grup in sensul ca auexistat situatii in care sotiile au fost arestate si supuse interogatorului iar gruparea s-a implicat direct inobtinerea eliberarii acestora.Originea sociala si situatia economicaStudiile realizate de analistii fenomenului terorist au evidentiat faptul ca mai mult de doua treimi dinpersonalul terorist al unui numar de 18 organizatii teroriste provin din rndul burgheziei sau al claselordominante ale tarilor de origine. Cadrul familial este format in general din indivizi cu diverse profgesiuni:functionari, diplomati, ofiteri de armata si fac parte din sistemele sociale si economice existente, cu opiniipolitice preponderent liberale. Aceste opinii asociate cu doctrine radicale, apanajul aniolor 1960, si cuneincrederea generalizata a studentilor in institutiile democratice ca mijloace efective pentru realizareaunor schimbari sociale semnificative i-au impins pe acestia spre terorism, ca metoda rapida de realizarea schimbarii.Un alt studiu realizat pe un grup de 250 de teroristi din Germania a relevat o incidenta crescuta a celorproveniti din familii dezorganizate. Concluzia care s-a detasat in urma cercetarii a fost aceea ca teroristiiau o inclinatie catre esec iar alegerea unei asemenea cariere survine in urma unor incercari nereusite de ase propulsa pe plan economic si social.Studiile realizate asupra Brigazilor Rosii din Italia nu au consemnat vreo diferenta ntre acestia si unlot de control alcatuit din tineri activi din punct de vedere politic.Se poate lesne aprecia ca un anumit cadru familial sau social nu conduce neaparat la adoptarea ce catretineri a unor comportmente deficiente sau la aderarea spre o organizatie terorista dar o poate inlesni inanumite contexte socio-economice defectuoase.Ocupatie si educatieSe considera in prezent ca majoritatea teroristilor - cadre sau lideri sunt persoane cu o pregatire supe-rioara, absolventi de universitate sau doctoranzi. In organizatiile teroriste din America Latina numarul

22

celor cu pregatire superioara este de 75% iar in Germania de 80%. La acestea ar trebui adaugat ca multiteroristi au fost recrutati inca din perioada in care urmau cursurile universitare.Desi ntr-o organizatie terorista este necesar ca membrii sa aiba inclinatii, aptitudini si profesii diferite,predomina totusi orientarea si pregatirea umanista, ndeosebi dreptul, filosofia si medicina. Exceptie dela aceasta regula este Aripa Provizorie a i.R.A. care nu are intelectuali prntre membri sai, nici chiarla nivelul conducerii.In America Latina, organizatiile teroriste sunt alcatuite din tineri a caror ocupatie predominanta este ceade student, a caror zona de operare este cea a universitatii care sunt imune la supraveghere. membrii maiin varsta ce activeaza in aceste grupari teroriste sun de regula functionari, doctori, avocati, ingineri, pro-fesori universitari. in afara americii latine desi nu este att de accentuat procentul studentilor identificatica teroristi, aceasta ocupatie ramane predominanta.Astfel putem constata cu usurinta ca exista factori comuni teroristilor din diverse zone ale lumii dar si el-emente care diferentiaza teroristii in functie de originea lor nationala. Aderarea la activitatile ntreprinsede catre organizatiile teroriste nu erste att efectul aspectelor socio-demografice mai sus prezentate, catrezultatul unor carcteristici de personalitate dezadaptative, uneori chiar sio patologice. Mediul de prove-nienta asociat cu educatia primita in cadrul scolar inclusiv doctrinele promovate ntr-o anumita perioadasociual-istorica la care se adauga o structura de personalitate slaba, neformata inca, cu un eu slab pot con-duce individul la adoptarea unor ideologii concepute de grupurile teroriste. motivatiile sunt numeroase,personalkitatile care se regasesc pot fi la rndul lor diferite, dar cu toate acestea se considera ca existaunele trasaturi comportamentale, carcteriale cu o frecventa foarte ridicata in rndul teroristilor. Acest as-pect il vom prezenta in continuare, prezentand caracteristicile cel mai des ntlnite si care au o relevantafoarte mare in comiterea de acte teroriste. Este cunoscut ca nu orice persoana care se regaseste in acestetrasaturi este un terorist ci ar putea deveni ntr-un context, ntr-o situatie de criza, de frustrare. Nu doarcaracteristicile de personalitate determina recurgerea la terorism ca la un ultim mijloc de atingere a scop-ului ci si trecutul persoanei, educatia, familia, mediul in care traieste si in care si desfasoara activitatea.

TR AS ATURILE PSIHOLOGICE ALE TERORISTILORDin punct de vedere psihologic ar fi simplist sa afirmam ca teroristii se regasesc ntr-un tipar anume, casunt influentasti de contexte similare in care au activat violent. Atragerea unui individ spre un grup teroristeste dependenta si de trasaturile de personalitate proprii individului, dar nu numai, existand cauze com-plexe si numeroase care stau la baza atragerii spre o asemena forma de organizare a violentei. Desigur,exista prntre teroristi indivizi cu tulburari psihopatologice grave, dar de cele mai multe ori se are invedere in descrierea personalitatii teroristilor trasaturi de persoinalitate care exista si la omul obisnuitdar care, in cazul teroristilor au o anumita amploare, intensitate, frecventa ridicata. Trasaturile de per-soanlitate ale teroristilor nu sunt att distincte cat proeminente si maladaptative (se denatureaza relatiaindivid-mediu).FANATISMUL

23

Este considerata trasatura specifica ce apare la majoritatea membrilor gruparilor extremist-teroriste.Aceasta caracteristica este reprezentativa pentru gruparile teroriste arabe, dar este prezenta in mare ma-sura si in alte zone geografice.Etimologic, fanatismul provine de la la latinescul fanaticus inspirat de zei si se traduce prin adeziuneoarba, dogmatica la o idee ce il angajeaza total pe ibndivid din punct de vedere psihologic, in ciudaargumentelor rationale, afective, morale, a conditiilor neprielnice sau riscurilor majore in calea actiuniipentru atingerea obiectivelor.Conceptia extremista de ordin politic, nationalist, religios ce formeaza continutul fanatismului erste pro-movata de un grup politic sau de o comunitate etnica care, pentru a-si legitima ideologia, recurge lasimplificarea grosolana a realitatii, reducnd diversitatea de cauze la un etern si unic conflict, acela ntrebine si rau. Realitatea este abordata ntr-o maniera radicala si necritica, este neglijat simtul masurii. Serealizeaza o dicrepanta evidenta ntre grupul terorist si ceilalti, etichetati drept dusmani care ii asediazapermanent si ii persecuta si carora ei considera neaparat ca trebuie sa li se opuna.Grupurile care practica un terorism ce are la baza precepte religioase si-au format un sistem de convingericare se caracterizeaza prin supunere oarba, intoleranta salbatica, de nevoie de propagare violenta, inerentasentimentului religios. Se pune ntrebarea cat de importante sunt aceste precepte religioase? De cele maimulte ori iar in ultimul timp terorismul a fost identificat, la nivelul mentalului colectiv cu lumea arabasi, implicit, cu islamismul, ceea ce este profun denaturat motivatiile religioase fiind aduse in prim planca explicatii socotite ca finnd suficiente pentru atentatele teroriste. nu am regrete, spunea Yagal Amir,tanarul evreu care l-a asasinat in noiembrie 1995, pe premierul izraelian Yatzhak Rabin. Am actionatsingur si in baza ordinelor primite de la Dumnezeu.Aceleasi explicatii sunt date si de teroristii arabi ai gruparii Hamas, responsabili de valul de atentate dinIsrael in anii 1990.Terorismul cu fundamentare religioasa ramane valabil si pentru alte coordonate geografice. Astfel, unexemplu edificator il constituie reprezentantii sectei japoneze Aum Shinro-kyu (Aum Adevarul Suprem),responsabili de atacul cu gaz sarin produs in metroul din Tokyo, din martie 1995, care invoca de asemeneapreceptele religioase, chiar daca acestea tin de un alt orizont cultural-religios. In toate aceste cazuri,teroristii par sa fie convinsi ca indeplinesc vointa lui Dumnezeu si ca vor grabi izbavirea omenirii.Originile terorismului religios sunt indepartate si ele se regasesc att in Orientul Mijlociu, cat si in India.De-a lungul secolului trecut terorismul a imbracat forme etnice, nationaliste sau ideologice, nsa se ob-serva o recrudescenta a terorismului religios, desi putine organizatii teroriste ponesc, in actiunile lor, dela motivatii exclusiv religioase. In anul 1968, nici unul dntre cele 11 grupuri teroriste identificabile nuerau religioase. Astazi se cunosc aproape 50 de astfel de grupuri, dar numai un sfert dntre acestea aumotivatii religioase.Terorismul religios are o anume perceptie din parte lumii inconjuratoare, in comparatie cu celelalte formede terorism. Teroristii obisnuiti apeleaza la simpatia membrilor comunitatilor ale caror interese sustinca le apara sau ale oamenilor in numele carora cred ca vorbesc, actionand in cadrul limitat al sistemului

24

existent la a carui imbunattire si inchipuie ca vor contribui, prin mijloacele proprii de manifestare.Teroristii ale caror actiuni sunt inspirate de precepte religioase se considera angajati in ceea ce ei numescrazboi total, actionand in afara unui sistem pe care nu-l cunosc, iar cei care nu impartasesc aceleasiorientari religioase pot fi socotiti o tinta legitima. De altfel, violenta si amploarea actiunilor acestoradin urma depasesc ceea ce indeobste consideram a fi act terorist. Extremistii cu convingeri religioaseprofunde ii socotesc inferiori pe cei care nu apartin comunitatii de la care ei se revendica. In consecinta,ii descriu, in mod deliberat, in termeni denigratori care dezumanizeaza, numindu-i necredinciosi, copii ailui Satan sau pur si simplu patti sufleteste.Teroristii care actioneaza in virtutea credintelor religioase raman impredictibili, taria convingerilor pro-prii oferindu-le capacitatea de a semana moartea in rndul comunitatilor umane la o scara ridicata.Indoctrinarea cu convingeri oarbe si nefondate conduce spre cultivarea unei nestavilite hotarari de actiunesi dfe lupta pentru atingerea obiectivelor de grup si la formarea unor tipuri psihologice extreme teroristulkamikaze ce se autopercepe ca martir si este venerat pentru sacrificiul sau sub stindardul idealurilorgrupului: Amintesti-ti de batalia Profetului mpotriva necredinciosilor, in timp ce cladea statul islamic.Vei intra in paradis. Vei avea parte de viata vesnica, plina numai de fericiri. Jura sa mori si reinoiste-tijuramantul-ti de tot ceea ce promite Allah martirilor. Roaga-te in timpul noptii si implora-l pe Allah sa-tidea victorie, putere si controlultima noaptelinistea sa te inconjoare, pentru ca a mai ramas putin panala nunta ta in ceruri. Vei incepe apoi viata fericita, in tovarasia profetilor si a martirilor, iar Allah va fimultumit de tine. Cnd va sosi ora cea mare, primiti moartea cu bucurie caci, cei ce mor pentru Allah nusunt morti, ci traiesc. Acestea sunt o parte din instructiunile cuprinse ntr-o scrisoare in limba araba depatru pagini, scrisa de mana, cu ultimele recomandari pentru teroristii care au deturnat cele patru avioaneamericane angajate in msiunea sinicigasa deasupra Americii. Documentul a fost dat publicitatii de F.B.I.,si a fost descoperit in bagajul unuia dntre cei 19 teroristi, Mohamed Atta, despre care se crede ca s-arfi aflat la comenzile aparatului Boeing 767 al companiei American Airlines care s-a lovit, la data de 11septembrie 2001, de turnul nordic al complexului Word Trade Center. Scrisoarea dezvaluie mai degrabao cu totul alta raportare la realitate dect aceea a fiecaruia dntre noi care, ntr-un fel sau altul, ne nastemsi evoluam ntr-o societate cu norme bine stabilite la care ne raportam in permanenta. Acest document neingaduie sa putem descifra motivatiile extremistilor sinucigasi si pregatirea psihica extraordinara la careau fost supusi ntr-un melanj de precepte religioase, ura paroxistica si glorificarea mortii martirilor aflatiin slujba unei cauze socotite sfinte.O exemplificare relevanta pentru aceste modalitati de actiune si moduri de gndire o reprezinta funda-mentalismul islamic a carui abordare radicala exclude din start orice forma de organizare si care cultivaadeptilor sai sentimentul ca cei care nu impartasesc conceptiile proprii sau care li se opun trebuie per-ceputi ca dusmani. La gruparile fundamentalist-islamice se intalneste frecvent tipul psihologic al teroris-tului sinucigas format in baza fanatismului religios in ideea de sacrificiu in interesul cauzei organizatiei.Asemenea martiri devin adevarate bombe umane, iar atentatele lor au o eficacitate maxima.Coordonatele fanatismului la aceste grupari de orientare extremista sunt foarte precise: adorarea unei

25

fiinte considerate superioare, teama de putere atribuita acesteia, supunerea oarba, acceptarea necondi-tionata a dogmelor, dorinta de a raspandi aceste dogme precum si tendinta de a-i considera dusmani pecei care refuza sa le admita. Este ceea ce caracterizeaza sentimentul religios care in cazul gruparilor cuorientare religioasa este mult accentuat. In acest sens, Gustave Le Bon afirma: indiferent de ce anumetrezeste acest sentiment: un Dumnezeu invizibil, un idol sculptat in piatra, un erou sau o idee politica, ele intotdeauna de esenta religioasa, contopind miraculosul si supranaturalul. Conform aceleiasi opinii,omul nu este religios doar atunci cnd adora o divinitate, ci intotdeauna cnd si concentreaza resurselespiritului si si orienteaza fanatismul in slujba unei cauze devenita scop al actiunilor sale.In formarea teroristilor sinucigasi se prefera tinerii care sunt recrutati la varste fragede de doar 12-14 ani,de obicei fara familie si provenind din cartierele sarace ale oraselor. In ceea ce priveste fundamentalismulislamic acesti tineri sunt crescuti de catre familie in spiritul datoriei fata de profet ce poate merge panala sacrificiul suprem. Familia se poate considera binecuvntata daca un membru al sau si da vita pentrucauza Islamului.Mediile de informare ale tarilro islamice rezerva largii spatii acestor martiri si fac apel la constiita tinere-tului pentru a se inrola in armata Islamului. De asemenea, nu trebuie ignorat aspectul pecuniar reprezentatde recompensele banesti ce revin familiior atentatorilor sinucigasi.Fanatismul este ntretinut de o complexitate de factori prntre care nivelul de cultura si fundamentulmistic, ceea ce ii sporestepericulozitatea, deoarece violenta reprezinta pentru fanatici cel mai importantmijloc prin care si pot atinge scopurile. Intoleranta si fanatismul insotesc intotdeauna sentimentul reli-gios.Desi fanatismul constituie o dimensiune psihologica reprezentativa a terorismului international, trebuieprecizat faptul exista si alte dimensiuni cu care se asociaza si se coreleaza, cum ar fi in cazul nostrutrasaturile distincte de personalitate ce pot aparea pe fundalul destabiliztor al anarhismului politic.AgresivitateaIn ceea ce priveste agresivitatea, se poate afirma ca teroristii au att o conduita autodistructiva teroristiisinucigasi - cat si heterodistructiva ce se caracterizeaza prin utilizarea fortei in relatiile interpersonale.Atitudinea agresiva este insotita de rapiditate att la nivelul conceperii actelor teroriste cat si la nivelulexecutiei.Terorismul este forma cronica a violentei fizice. Dar agresivitatea nu trebuie confundata cu violenta.Aceasta este reprezentata de toate conduitele agresive pe care un individ superior din punct de vederefizic sau moral le impune unuia mai slab dect el. agresivitatea se manifesta ntr-un mod mai diferen-tiat. Actele agresive sunt acele acte care retin cel mai adesea atentia datorita caracterului lor spectacularsi potential periculos, mergand de la gesturile de amenintare pana la omor, utilizand forta agresoru-lui sau un mediator (arma) si care se pot exercita si ntr-un mod indirect. Atitudinile agresive ce potaparea in privirea, mimica individului au un caracter provocator si pot declansa o agresivitate mai activadrept raspuns. La teroristi, numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latentatransformandu-se in conduite marginale ce s-au dezvoltat inca din perioada copilariei si adolescentei.

26

Diferite curente psihologice au dat interpretari teoretice agresivitatii. Psihanaliza ne ofera abordarea ceamai completa. Conceptia freudiana despre agresivitatea a evoluat in paralel cu teoria privind impulsurilevietii si impulsurile mortii. Freud explica agresivitatea ca expresie a impulsiei mortii orientata spreexterior. Pe langa aceasta, Freud introduce notiunea de contopire-dezbinare a impulsiilor vietii si mortii,corespund in mod global dualismului agresivitate-sexualitate: din dezbinare triumfa impulsia distructivasi ia nastere comportamentul agresiv.In ceea ce priveste comportamentele agresive patologice, teoria psihanalitica insista asupra rolului car-entelor afective precoce si al violentelor exercitate de foarte timpuriu de catre tata, ceea ce duce la otulburare a identificarii. In acest context agresivitatea nu-si poate gasi sensul pozitiv: copii privati dedragoste vor deveni adulti plini de ura. Astfel agresivitatea reprezinta expresia alterarii controluluiemotional si a frustrarilor suferite de individ pe parcursul ontogenezei.Agresivitatea este inerenta individului, dar pe parcursul vietii, daca este cultivata intens aceasta laturaconcomitent cu slabirea autocontrolului, se poate ajunge la forme extreme de violenta cum ar fi fenomenulactiunilor teroriste. In general se constata ca indivizii agresivi, prntr-un proces de proiectie in exterior,interpreteaza lumea ca un mediu ostil, aleg agresivitatea ca un mod dezirabil de rezolvare a conflictelorsi decreteaza ca aceasta conduita este singurul mod de a rezolva problemele.Teroristii sunt atrasi de actele de o extrema violenta, in special de asasinate, considerand ca prin acestprocedeu maresc forta mesajului transmis societatii, atunci cnd crima nu constituie un scop in sine. Prinmetodele pe care le folosesc, grupurile teroriste urmaresc crearea unui climat destabilizator. De aceea,ei lovesc unde pot, pe cine pot, lovesc numai pentru simplul fapt de a lovi. Ei doresc astfel inlocuireadialogului politic cu folosirea armelor vizand transformarea unei situatii politice ntr-una militara, iarconfruntarile politice transformate in actiuni armate. Scopul pe care il urmaresc este sa provoace statul,sa instituie o atmosfera similara cu cea de razboi, ceea ce explica si carcterul provocator si cruzimeametodelor folosite.De cele mai multe ori indivizii ce se formeaza ntr-un context politic destabilizator au un comportamentagresiv-delictual permanent ce este sustinut pemanent de considerente de ordin social. Situatiile de crizadin societate pe care individul le percepe in mod specific, combinate cu un anumit cult al violenteipromovat de mass-media duc la conduite prin excelenta violente. Actiunile sunt legitimate prin teoriice se doresc a fi revolutionare, anarhice, sustinut necesitatea introducerii schimbarii prin intermediulviolentei organizate.NONCONFORMISMUL, FRUSTRAREA SI RIGIDITATEATerorismul apare pe fundalul proliferarii in lume a violenteio sociale care este ntretinuta sau mentinutain atentia publicului de mass-media. Un act terorist motivat politic, un jaf armat sau un act de huliganism,desi nu reprezinta acelasi lucru, au in comun violenta, incalcarea legii, mediul deficitar de provenienta aautorilor. Acesti indivizi au avut un contact permanent cu acest cult al violentei ceea ce i-a condus catrencercarea de a se regasi, cel putin pe plan imaginativ, in ipostaza stapanului care si poate manipulasupusii. In acest mod se manifesta frustrarea individului inapt social care si defuleaza complexele si

27

agresivitatea prin izbucniri violente, pe care violenta il face sa creada ca si-ar castiga locul pe care ilmerita in societate.Indivizii la care aceasta trasatura este puternic accentuata au in general sub 30 de ani, se consioderapermanent nedreptatiti de catre societate si, prin urmare, se aduna in jurul unei idei sau valori considerateadevaruri supreme in numele carora militeaza si care le confera sentimentul apartenentei la o comunitatecare sa le recunoasca meritele. Din frustrare se poate dezvolta un mobil al razbunarii care ii fac pe uniiindivizi pretabili la acte teroriste. Un asemenea mobil dublat de un caracter violent, nestapanit si refractarpoate face ca un individ sa considere actiunile de o externa violenta ca o ultima si unica solutie.In forma ei originala, ipoteza frustrare-agresiune afirma ca agresiunea este intotdeauna consecinta frus-trarii. Producerea conduitei agresive presupune existenta frustrarii si invers, existenta frustrarii conducela anumite forme de agresiune. Cnd conduita orientata spre scop este blocata se produce o activitateemotionala. O data ce suntem frustrati, vom alege, in primul rand, ca tinta a conduitei agresive, sursafrustrarii. nsa, in cazul in care nu este posibila agresiunea directa mpotriva sursei, persoana poate saaleagal o alta tinta fata de care sa si manifeste conduita agresiva.Agresiunea este perceputa adeseori ca mod de restabilire a ordinii, justitiei si echilibrului in situatie.Perceptia inechitatii in situatia frustranta duce la agresiune. Se ntelege astfel de ce anumite persoane saugrupuri de persoane care se considera injust tratte, care au un statut coborat recurg la tactici agresive inmomentul in care se simt frustrate, pentru a-si remedia situatia.Nonconformismul se defineste prin atitudinea de dezacord si nesupunere pe care o are individul fata denormele si legile promovate si acceptate de societate. Daca pentru majoritatea fiintelor umane conformis-mul este o conditie de sanatte mintala, refuzul de a accepta normele sociale il poate izola pe acesta dincomunitatea din c