Rusu Alexandra-Legislatie Si Standardizare

Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş

Facultatea de Inginerie

Specializarea: Master în Managementul Sistemelor Calității

REFERAT LA DISCIPLINA LEGISLAȚIE ȘI

STANDARDIZARE

Profesor îndrumător: Masterand:

Prof. univ. dr. ing. Codruța Boloș Ing. Alexandra Rusu

TÂRGU-MURE

2015

Alexandra Rusu - “Norme și legislație privind calitatea apei”

2

Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş

Facultatea de Inginerie

Specializarea: Master în Managementul Sistemelor Calității

NORME ȘI LEGISLAȚIE PRIVIND CALITATEA APEI

Profesor îndrumător: Masterand:

Prof. univ. dr. ing. Codruța Boloș Ing. Alexandra Rusu

TÂRGU-MUREȘ

2015


3

CUPRINS

PREFAȚĂ.............................................................................................................................................. 4

INTRODUCERE ................................................................................................................................... 5

CAPITOLUL I ...................................................................................................................................... 6

NOȚIUNI GENERALE ........................................................................................................................ 6

1.1. Noțiuni generale privind apa ................................................................................................. 6

1.1.1. DOMENIILE DE UTILIZARE A APEI ...................................................................................... 7

1.1.2. CLASIFICAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ SI A APELOR SUBTERANE ...................................... 9

1.2. Noțiuni generale privind calitatea apei ................................................................................ 10

1.2.1. MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR ................................................................... 11

CAPITOLUL 2 .................................................................................................................................... 14

STUDIU DE CAZ ................................................................................................................................ 14

2.1. Descrierea societății.............................................................................................................. 14

2.2. Descrierea bazinului hidrografic Mureș .............................................................................. 18

2.3. Norme și legislație privind calitatea apei ............................................................................. 21

OPIS ..................................................................................................................................................... 24

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 25


4

PREFAȚĂ

Lurarea de față, abordează normele și legislațiile privind calitatea apei din bazinul

hidrografic Mureș.

Am ales această temă deoarece apa este un element esenţial pentru viaţă şi pentru

procesele naturale şi totodată reprezintă o resursă limitată. Existenţa noastră şi activităţile noastre

economice sunt în totalitate dependente de această preţioasă resursă.

În primul capitol al lucrării, „NOȚIUNI GENERALE” sunt prezentate noțiuni generale

despre apă precum domeniile de utilizare, clasificarea apelor.

Partea practică a acestei lucrări este reprezentată în capitotul al II-lea, „STUDIU DE

CAZ – NORME ȘI LEGISLAȚIE PRIVIND CALITATEA APEI”. Aici se află descrierea

societății, a bazinului hidrografic Mureș, precum și normele și legislațiile referitoare la acestea.

În final se regăsesc concluziile și bibliografia.


5

INTRODUCERE

O problemă importantă în legatură cu folosirea apelor o constituie lupta împotriva

poluării lor.

Utilizarea apei nu trebuie privită doar sub aspect cantitativ; ea este inseparabil legată şi de

cel calitativ. Nici populaţia şi nici economia nu pot întrebuinţa apele de calitate

necorespunzatoare. De aceea,o problemă importantă pe plan mondial, la ordinea zilei, este lupta

împotriva poluării apelor.

Dezvoltarea pe termen lung a resurselor de apă dulce necesită o gospodărire durabilă a

acestora şi recunoaşterea interdependenţei elementelor legate de cantitatea şi calitatea apelor

dulci. Există puţine regiuni ale lumii care nu se confruntă cu probleme cum sunt: pierderea unor

potenţiale surse de alimentare cu apă dulce, degradarea calităţii apelor şi poluarea surselor de apă

de suprafaţă şi subterane. Principalele probleme care afectează calitatea râurilor şi lacurilor apar

datorită unui domeniu de situaţii diverse, care acoperă: epurarea inadecvată a apelor uzate

menajere, controlul inadecvat al evacuărilor de ape uzate industriale, pierderea şi distrugerea

zonelor de captare, amplasarea necorespunzătoare a obiectivelor industriale, defrişarea,

modificarea necontrolată a tipurilor de culturi agricole şi proastele practici agricole. Acestea

generează scurgeri de substanţe nutritive şi pesticide.


6

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE

1.1. Noțiuni generale privind apa

Apa este cea mai răspândită substanţă comună în natură, ocupând ¾ din suprafaţa

globului terestru. Practic suprafaţa Pământului este acoperită în proporţie de 78% de apă.

Multe secole apa a fost considerată ca un element. În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a

arătat ca apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii

electrice. În 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a

apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apa. În

1805, Humboldt si Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen si un

volum de oxigen. Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O,

18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H.

Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apa. Apa pură este întotdeauna

un amestec de apă usoară (H2O) si de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O)1 si apă

hipergrea (T2O)2.

În natură apa se găseste sub toate stările de agregare:

- solidă (gheaţă, zăpadă)

- lichidă ( apa de ploaie, apa subterană, oceane, mări, fluvii, râuri etc.)

- gazoasă (vaporii de apă din atmosferă)

Cantitatea cea mai mare de apă se găseste în stare lichidă, formând învelisul de apă al

Pământului, cunoscut sub numele de hidrosferă. Din suprafaţa totală de 5,1*108 km2 a globului

pământesc 71% sau 3,61*108 km2 este ocupat de mări si oceane.

Din suprafaţa uscatului 1,48*108 km2, puţin peste 10% este acoperit de gheţari. Volumul

mărilor si oceanelor este evaluat la 1,37*109 km3. Desi suprafaţa pământului este acoperită în

proporţie de peste 78% cu apă, doar 2,5% din această apă poate fi considerată ca fiind sursă

pentru apa potabilă. Desigur că acum există tehnologii pentru desalinizarea apelor din mări si

oceane, dar costurile operaţiilor de desalinizare sunt ridicate si doar ţările foarte bogate apelează

la această tehnologie.

1 D2O-apa grea, numită formal oxid de deuteriu, este o formă de apă care conţine o cantitate mai mare decât normală de hidrogen izotop deuteriu. 2 T2O-apa hipergrea cunoscută şi ca oxid de tritiu este o formă de apă care are în compoziţie tritiu, în locul hidrogenului. Izotopul hidrogenului conţine în nucleu un proton şi doi neutroni.


7

Rezervele de apă potabilă ale globului sunt localizate în:

- gheţari- 24 mln km3

- lacuri si râuri cu apa dulce-230mln km3

- atmosferă-14 mln km3.

Apa constituie fondul principal al întreţinerii şi dezvoltării vieţii, fiind de o importanţă

primordială pentru omenire.

Fără apă nu ar exista viaţă. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi

lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate în organism,

menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi prin evaporarea ei de pe suprafaţa

corpului, apa participă la reglarea temperaturii corpului omenesc. Apa contribuie la fenomenele

osmotice din plante şi are o deosebită importanţă în procesul de fotosinteză. În jurul surselor de

apă s-au dezvoltat o mare diversitate de biocenoze şi chiar civilizaţia umană a fost atrasă şi s-a

stabilit în aceste zone.

De asemenea apa este folosită pentru alimentarea si îngrijirea animalelor, a adăposturilor

pentru animale, pentru irigaţii, consumul fiin si în acest caz semnificativ.

O statistică a O.N.U. arată că asistăm la o crestere a consumului de apă în lume, crestere

care se produce în progresie geometrică sii care a determinat ca în unele zone ale pământului

să se resimtă acut lipsa de apă.3

1.1.1. DOMENIILE DE UTILIZARE A APEI

În raport cu resursele de apă relativ limitate, cerinţele de apă ale omenirii au cunoscut o

crestere continuă, de la 1,4 miliarde m3 in anul 1950 la circa 20,40 miliarde m

3 în anul 1989,

din care:

- 11% apă potabilă pentru populaţie şi domeniul public

- 44% apă potabilă şi industrială pentru agenţi economici

- 45% apă pentru irigaţii, zootehnie şi piscicultură.

Creşterea de peste 155 de ori a cerintelor de apă reflectă în mare parte dezvoltarea

economico-socială fără precedent a omenirii, dar şi în acelaşi timp ne atrage atenţia asupra

menţinerii unor situaţii de utilizare neraţională, dar şi a risipei de apă.

3 Rusu T., 2008. Tehnologii şi echipamente pentru tratarea şi epurarea apelor - vol I – Editura U.T.PRESS CLUJ-NAPOCA.


8

Aceste situaţii sunt generate atât de perpetuarea unor tehnologii de fabricaţie mari

consumatoare de apă în industrie, în raport cu cele utilizate în alte ţări, respectiv folosirea unor

norme exagerate de apă la irigarea culturilor, de pierderi de apă în reţelele de distribuţie şi de

risipa de apă, cât si de insuficienta dotare cu sisteme de măsurare a cantităţilor de apă prelevate şi

evacuate, ca şi de lipsa unui sistem de pârghii economice de constrângere în vederea

economisirii apei.

Cresterea consumului de apă a fost însoţită de o crestere a cantităţilor de apă uzată, fără

ca acest lucru să fie corelată cu dezvoltarea si modernizarea instalaţilor de epurare în vederea

cresterii capacităţilor şi a calităţii procesului de epurare, concomiten cu asigurarea necesarului de

apă de calitate.

Pentru a putea cunoaste resursele de apă si a modalităţilor de a le proteja, se impune

cunoaşterea circuitului apei în natură. Circuitul apei în natură este de fapt un proces foarte

complex. Din punct de vedere al evaluării şi al protejării apei trebuiesc urmăriţi cel puţin patru

factori:

- localizarea diferitelor forme sub care se găseste apa( gheţari, ape de suprafaţă, spe

subterane, ape meteorice etc)

- procesul de trecere a apei în diverse stări de agregare

- sectoarele mari utilizatoare si consumatoare de apă

- natura activităţilor ce pot polua apele.

Factorii care alcătuiesc baza circuitului apei în natură sunt: evaporarea, condensarea şi

precipitaţiile. Din imensa cantitate de apă care se ridică sub formă de vapori de pe suprafaţa

oceanului planetar, o însemnată parte este transportată deasupra continentelor, unde condensează

şi cade sub forma de ploi, zăpezi, grindină. Dar, după ce ajunge la suprafaţa uscatului, apa din

precipitaţii, urmează diferite căi:

- parte, se scurge fie în oceanul planetar, fie în locuri mai joase fără ieşire la mare,

constituind procesul scurgerii de suprafaţă sau scurgerea superficială;

- o alta parte se infiltrează în scoarţa terestră, unde, dacă întâlneste un strat impermeabil

înclinat, se scurge prin porii rocilor de deasupra, în direcţia pantei acestuia, constituind

scurgerea subterană, ce poate ajunge uneori până în oceane si mări.


9

În afară de apa care prin infiltraţie pătrunde în sol, apele subterane pot să provină din ape

fosile, bine conservate în timp, în diverse straturi geologice etanse sau pot să fie asa numitele ape

juvenile, sintetizate în profunzimea scoarţei terestre.

Ţinând cont de toţi factorii implicaţi si care pot influenţa circuitul apei în natură, dar şi de

utilizarea apei în diferite domenii de activitate, circuitul apei în natură poate să fie reprezentat cu

aproximaţie ca în figura 1.1.

Fig. 2.1. Circuitul apei în natură

(Sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur%C4%83)

1.1.2. CLASIFICAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ SI A APELOR SUBTERANE

Sunt mai multe criterii de clasificare a apelor. Aceste criterii sunt:

1. Din punct de vedere administrativ apele pot fi clasificate astfel:

a) Ape internaţionale: reprezintă acele ape care impreună cu statul roman sunt riverane şi cu

alte state. Aceste ape intră sau trec prin graniţele naţionale.

b) Ape teritoriale: reprezintă acele ape care sunt cuprinse între porţiunea ţărmului ţării

noastre în spre larg. Întinderea şi delimitarea acestora se stabilesc prin legea naţională.

c) Ape naţionale: sunt reprezentate de râuri, canale şi lacurile navigabile interioare, fluviile,

pârâurile. Mai sunt reprezentate şi de apele răurilor si fluviilor de frontieră de la malul

ţării noastre care sunt stabilite prin anumite tratate internaţionale.


10

2. Din punct de vedere al asezării apelor,apele pot fi clasificate astfel:

a) Ape de suprafaţă: sunt acele ape care pot fi gasite atât în miscare, cum ar fi apele

curgătoare, cât şi stând în acelasi loc, cum sunt lacurile.

b) Ape subterane: sunt acele ape care impreună cu precipitaţiile atmosferice si cele

provenite din condensarea vaporilor din subsol formează acumulări de ape la o adâncime

oarecare si nu sunt vizibile la suprafaţă.

3. Din punct de vedere al situării obiectivelor si destinaţiei, apele pot fi clasificate astfel:

a) Resurse de apă dulce: acestea sunt apele de suprafaţă si cele subterane.

b) Apa pentru populaţie: apa dulce necesară vieţii si ambianţei asezărilor umane.

c) Apa potabilă: aceasta este apa care poate fi băută. Această apă este reprezentată de apele

de suprafaţă sau cele subterane care pot fi tratate fizico-chimic sau microbiologic.

d) Apa uzată menajeră

e) Apa pentru industrie: apa utilizată în activităţile industriale pentru a putea fi create

produse noi.

f) Apa uzată industrial

g) Apa pentru agricultură: sau pe scurt, apa pentru irigaţii, provenite din apele de suprafaţă.

1.2. Noțiuni generale privind calitatea apei

Considerată multă vreme ca o sursă inepuizabilă a naturii, apa se dovedeste a nu fi

disponibilă în cantităţi suficiente şi de o calitate corespunzătoare nevoilor de folosire, în anumite

perioade şi în anumite regiuni ale Terrei.

Cerinţele firesti şi permanente de apă duc la cresterea substanţială şi neîntreruptă a

consumului de apă, care nu mai poate fi satisfăcut întotdeauna în regimul natural al surselor de

apă, impunându-se astfel realizarea de baraje, lacuri de acumulare, derivaţii şi canale magistrale

etc.

Se constată – în acelasi timp – o crestere a valorii pagubelor produse de inundaţii, care

face necesară executarea de lacuri de acumulare pentru atenuarea viiturilor, regularizări de albii,

efectuarea lucrărilor de întreţinere a albiilor cursurilor de apă etc.

Resursele de apă, de suprafață și subterane, sunt monopol natural de interes strategic.

Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un


11

drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor. În

considerarea importanței pe care o prezintă apa, legiuitorul român statuează că regimul de

exploatare a apelor subterane, a lacurilor, zonelor umede și ariilor protejate, a zonelor de

protecție sanitară, precum și regimul privind navigația pe cursurile de apă naturale sau artificiale,

pe apele maritime interioare și pe marea teritorială, ca și lucrările, construcțiile sau instalațiile

aferente sunt supuse prevederilor legii cadru și reglementărilor specifice.

1.2.1. MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR

Pentru termenul ”monitoring” (controlul calităţii mediului) există două sensuri: unul

ecologic şi unul tehnologic.

În sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de supraveghere sistematică

şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici.

În sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezintă un sistem complet de achiziţie a

datelor privind calitatea mediului, obţinut pe baza unor măsurători sistematice, de lungă durată,

la un ansamblu de parametrii şi indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală care pot să asigure

posibilitatea controlului poluării.

În ţara noastră s-a acceptat şi este consacrată sintagma monitoring integrat, dar se

foloseşte şi formula monitoring ecologic/integrat.

Monitoring-ul ecologic/integrat urmăreşte:

- realizarea unui sistem integrat de înregistrări metodice;

- evaluarea cuantificată a structurilor si a modului de funcţionare a proceselor ecologice;

- compararea stării mediului cu intensitatea activităţilor socio-economice;

- modelarea situaţiilor constatate;

- prognozarea sensului, a tendinţelor şi schimbărilor care au loc.

Problema fundamentală a monitoring-ului ecologic/integrat constă în preîntâmpinarea –

cât mai devreme posibil – a acţiunilor negative rezultate din activităţile umane. Pentru aceasta

trebuie apreciat sensul în care reacţionează mediul, evoluţia subsistemelor care îl compun,totul

efectuându-se pe bază de analize detaliate, sistematice, de lungă durată. Este necesar ca

monitoring-ul ecologic/integrat să fie abordat sistemic, holistic, în concordanţă cu complexitatea

proceselor din natură.


12

Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general, cu caracter

specific şi cu caracter prospectiv.

Principiile de realizare a monitoring-ului ecologic/integrat sunt de trei tipuri:

- principii instituţionale-care vizează activitatea instituţiilor care sunt abilitate să

organizeze şi să desfăsoare monitoring ecologic/integrat;

- principii stiinţifice-care constituie baza, fundamentarea stiinţifică a activităţii de protecţia

mediului;

- principii operaţionale-care relevă modul concret în care se lucrează în monitoring-ul

ecologic/integrat.

Regimul natural al apelor subterane a suferit în timp o serie de modificări cantitative şi

calitative. Evidenţa resurselor de ape subterane la nivelul celor 11 Administraţii Bazinale de Apa

a fost impusă de necesitatea realizării gestiunii acestora, de gospodărirea lor integrată cu a celor

de suprafaţă, precum şi de adoptarea unei politici unitare de protecţie şi prevenire a introducerii

directe sau indirecte a poluanţilor prioritari în apele subterane şi stoparea sau limitarea

introducerii în acvifere a altor poluanţi ce vor afecta calitatea apei.

Directiva Cadru în domeniul Apelor 2000/60/CEE, privind stabilirea cadrului pentru o

politică europeană în domeniul apelor, a integrat prevederile directivei apelor subterane într-un

ansamblu general menit să asigure protecţia calitativă şi cantitativă a tuturor resurselor de apă de

pe teritoriul Uniunii Europene. Ca urmare a implementării Directivei Cadru a Apei

2000/60/CEE, în România, s-a realizat zonarea sistemelor acvifere cu nivel liber şi a celor cu

nivel sub presiune, fiind delimitate, descrise şi caracterizate 142 corpuri de apă subterană această

grupare realizându-se şi în scopuri manageriale.

Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterană a fost astfel proiectată cu scopul de a

oferi o imagine generală coerentă şi cuprinzătoare a stării calitative şi cantitative a corpurilor de

apă subterană în cadrul fiecărui bazin hidrografic şi de a detecta prezenţa tendinţelor de creştere,

pe termen lung, a concentraţiilor poluanţilor din cauza activităţilor antropogene, conform

,,Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării” aprobat prin

H.G. 53/2009, prin transpunerea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului European

118/2006/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, (Directiva

Apelor Subterane - DAS).


13

Din punct de vedere cantitativ, conform anexei V din Directiva Cadru Apa 2000/60/CEE,

starea bună a corpului de apă subterană este atinsă atunci când nivelul apei subterane în corpul de

apă subterană este astfel încât resursele de apă subterană disponibile nu sunt depăsite de rata de

captare medie anuală pe termen lung. Pentru evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă

subterană s-au utilizat recomandările ghidului european în domeniu, elaborat în cadrul Strategiei

Comune de implementare a Directivei Cadru, utilizându-se următoarele criterii:

- bilanţul hidric;

- conexiunea cu apele de suprafaţă;

- influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apa subterană;

- intruziunea apei saline sau a altor intruziuni.

Corpurile de apă subterană se clasifică în două clase: bună si slabă, atât pentru starea

cantitativă, cât şi pentru cea chimică.

Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţii apelor subterane sau identificat

în zonele rurale unde, din cauza lipsei unui minim de dotări cu instalaţii edilitare, lipsei

sistemelor de canalizare, lipsei sistemelor de alimentare cu apa potabilă, deseurile lichide ajung

în acviferele freatice atât în mod direct (prin intermediul sanţurilor si rigolelor, etc.) cât şi

indirect, prin infiltrare lentă (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de deşeuri menajere

improvizate, etc).

Factorii poluatori majori care afectează calitatea apei subterane se pot grupa în

următoarele categorii: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse

chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de

depistat şi prevenit, produse menajere şi produse rezultate din zootehnie, metale grele,

radioactivitatea, necorelarea cresterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu

modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare, exploatarea

necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare,

depozitare şi gestionarea deseurilor şi a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.


14

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ

2.1. Descrierea societății

Înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 107/2002, modificată şi completată prin

OUG.73/2005, Administraţia Naţională ,,Apele Române” este Autoritatea Naţională, aflată în

coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor, care administrează bunurile din

domeniul public al statului de natura celor prevăzute în Constituția României și care are drept

scopuri cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă,

monopol natural de interes strategic, gestionarea reţelei naţionale de măsurători hidrologice,

hidrogeologice şi de calitate a resurselor de apă ce aparţin domeniului public, precum și

administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor.

Administraţia Naţională ,,Apele Române” aplică strategia şi politica naţională în

domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă, scop în care acţionează pentru

cunoaşterea resurselor de apă, conservarea, folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă

împotriva epuizării şi degradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, prevenirea

efectelor distructive ale apelor, reconstrucţia ecologică a cursurilor de apă, asigurarea

supravegherii hidrologice şi hidrogeologice, implementarea prevederilor legislaţiei armonizată

cu Directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a resuselor de apă şi

conservarea ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede.

Administrația Națională ”Apele Române” este o instituție publică de interes național, cu

personalitate juridică, care funcționează pe bază de gestiune și autonomie economică.

Administrația Națională “Apele Române” este operator unic pentru resursele de apă de

suprafață naturale sau amenajate, indiferent de deținatorul cu orice titlu al amenajării, și pentru

resursele de apă subterană, indiferent de natura lor și a instalațiilor aferente, scop în care alocă

dreptul de utilizare a resurselor de apă cu potențialele lor naturale, în condițiile legii, cu excepția

celor prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare.

Administraţia Naţională "Apele Române" administrează apele din domeniul public al

statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor formată din lacuri de

acumulare, diguri de apărare împotriva inundaţiilor, canale, derivaţii interbazinale, prize de apă

şi alte lucrări specifice, precum şi infrastructura sistemelor naţionale de veghe hidrologică,


15

hidrogeologică şi de monitorizare a calităţii resurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul

cunoaşterii şi a gestionării unitare pe ansamblul ţării, a resurselor de apă de suprafaţă şi

subterane.

Sistemul naţional de gospodărire a apelor include şi componenta de apărare împotriva

inundaţiilor constă în peste 10.000 km de diguri, peste 1500 baraje cu efect de atenuare, cu o

capacitate de 3.7 miliarde metri cubi şi peste 15.700 km de lucrări pe cursuri de apă. Sistemul

naţional de gospodarirea apelor se află în patrimoniul Administraţiei Naţionale ”Apele

Române”, Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Hidroelectrica și Administrații

Locale.

Administraţia Naţională “Apele Române” are în administrare: 78.905 km cursuri de apă,

295,6 mii ha suprafaţă de teren cu ape, 270 lacuri de acumulare cu un volum total de 14,5

miliarde mc, din care 114 lacuri cu acumulare nepermanentă, 7100 km diguri pentru apărarea

localităţilor şi terenurilor agricole, 6600 km regularizări de râuri şi 1320 km apărări şi

consolidări de maluri, 157 canale de aducţiune cu o lungime de 1100 km, 59 staţii de pompare a

apei cu un debit instalat de 237 mc/s, 49 prize de apă şi noduri hidrotehnice cu un debit total

instalat de 249 mc/s, 178 alte lucrări hidrotehnice, 122 lacuri naturale.

Administraţia Naţională ,,Apele Române” a fost înfiinţată în actuala structură, ca urmare

a necesităţii adaptării cerinţelor Directivei Cadru Europene- Apă 60/EC/2000, având scopul de a

administra pe principiul organizării pe bazine hidrografice (nu regionale sau judeţene).

După principiul organizării pe bazine hidrografice, Administraţia Naţională ,,Apele

Române” are în subordinea sa 11 Administrații Bazinale de Apă, după cum urmează: Someș-

Tisa, Crișuri, Mureș, Banat, Jiu, Olt, Argeș-Vedea, Buzău-Ialomița, Dobrogea-Litoral, Prut,

Siret,

Din structura Administraţiei Naţionale ,,Apele Române”, mai fac parte Institutul

Naţional de Hidrologie şi de Gospodărire a Apelor şi Exploatarea Complexă Stânca Costeşti.

Administratia Naională “Apele Române” are următoarele atribuții principale:

- gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea strategiei și a politicii naționale și

urmărirea respectării reglementărilor în domeniu, precum și a programului național de

implementare a prevederilor legislației armonizate cu directivele Uniunii Europene;

- administrarea și exploatarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor;


16

- gestionarea și valorificarea resurselor de apă de suprafață și subterane, cu potențialele lor

naturale, și a fondului național de date din domeniu;

- gospodărirea unitară și durabilă a resurselor de apă de suprafață și subterane și protecția

acestora împotriva epuizării și degradării, precum și repartiția rațională și echilibrată a

acestor resurse;

- administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea infrastructurii naționale

de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa;

- administrarea, exploatarea și întreținerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor și

bălților, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei și plajei marii, a zonelor umede și a

celor protejate, aflate în patrimoniu;

- administrarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii Sistemului national de veghe

hidrologică și hidrogeologică;

- administrarea, exploatarea și întreținerea Sistemului național de supraveghere a calității

resurselor de apă;

- realizarea sistemului informatic și de telecomunicații în unitățile sistemului de gospodărire a

apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei și

hidrogeologiei;

- alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafață și subterane, în toate formele

sale de utilizare, cu potentialele lor naturale, cu excepția resurselor acvatice vii, pe bază de

abonamente, conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările

ulterioare și a serviciilor comune pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii de

apă și cu alți beneficiari;

- apărarea împotriva inundațiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în administrarea

sa și constituirea stocului de materiale și mijloace specifice de apărare împotriva

inundațiilor, aferente acestora;

- întreținerea și exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului,

cu rol de aparare impotriva inundatiilor aflate in administrare;

- avizarea lucrărilor și activităților ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, precum și

eliberarea autorizațiilor de gospodărire a apelor;

- elaborarea schemelor directoare de amenajare și management ale bazinelor hidrografice;


17

- efectuarea și/sau participarea la audituri și consultanță pentru terți în vederea funcționării în

siguranță a lucrărilor și construcțiilor hidrotehnice.

SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR MUREŞ subunitate în cadrul

Administrației Bazinale de Apă Mureş este gestionarul resurselor de apă de suprafaţă şi subteran

din Bazinul Hidrografic Mureşul Superior.

În vederea asigurării unor servicii de cât mai bună calitate şi a satisfacerii pe deplin a

cerinţelor clienţilor, Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş, prin Administrația Bazinală de

Apă Mureş, implementează un Sistem de Management al Calităţii, în conformitate cu

standardul ISO 9001:2000,

Principiile pe care se bazează activitatea Sistemului de Gospodărire a Apelor Mureş

sunt:

- Dezvoltarea durabilă a utilizării şi valorificării resurselor de apă;

- Îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor oferite;

- Seriozitate, corectitudine şi promtitudine în asigurarea serviciilor;

- Consolidarea încrederii beneficiarilor serviciilor de gospodărire a apelor, a utilizatorilor

potenţialelor resurse de apă şi a partenerilor implicaţi în gestionarea resurselor de apă;

- Loialitate faţă de Autoritatea Centrală de Gospodărire a Apelor și Administrația Bazinală de

Apă Mureş.

Obiectivele strategice ale Sistemului de Gospodărire a Apelor Mureş sunt:

- Protecţia, conservarea şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a

ecosistemelor acvatice, pentru atingerea stării bune a apelor;

- Asigurarea exploatării în siguranţă a lucrărilor din infrastructura sistemului de gospodarire a

apelor, în vederea evitării întreruperii serviciilor specifice de gospodărire a apelor şi a unor

calamităţi cauzate de fenomene hidro-meteorologice extreme sau accidente la lucrări

hidrotehnice;

- Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de gospodărire a apelor corespunzător cerinţelor

utilizatorilor şi beneficiarilor de servicii specifice de gospodărire a apelor;

- Îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de muncă pentru personalul din cadrul unității;

- Promovarea de lucrări de investiții noi cu rol de apărare împotriva inundațiilor și de

modernizare a construcțiilor și instalațiilor existente de asigurare a serviciilor de gospodărire

a apelor pentru toți utilizatorii resurselor de apă;


18

- Implementarea directivelor si reglementărilor Uniunii Europene în domeniul apelor, conform

Directivei Cadru a Uniunii Europene nr. 60/2000;

- Creşterea nivelului calitativ al serviciilor specifice de gospodărire a apelor;

- Asigurarea permanentă a capacităţii de transport a albiilor cursurilor de apă prin efectuarea

de lucrări de decolmatare şi reprofilare cu sprijinul autorităţilor locale;

- Funcţionarea şi menţinerea Sistemului de Management al Calităţii la nivelul Sistemului de

Gospodărirea a Apelor Mureş în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001: 2000.

Pentru respectarea principiilor şi atingerea obiectivelor menţionate, managementul

organizaţiei se implică direct în asigurarea respectării şi satisfacerii aşteptărilor beneficiarilor

noştri, respectarea cerinţelor legale şi îmbunătăţirea continuă a Sistemului de Management al

Calităţii.

2.2. Descrierea bazinului hidrografic Mureș

Caracterizarea fizico-geografică

a. Aşezare, limite, generalităţi

Bazinul hidrografic Mureş este situat în partea centrală şi de vest a României. El este

cuprins între Carpaţii Orientali, la E, Carpaţii Meridionali şi Munţii Poiana Ruscăi, la S, iar

Munţii Apuseni şi Podişul Someşan, în N. Cursul inferior al Râului Mureş este amplasat în

partea de est a centrului Câmpiei de Vest.

Extremităţile bazinului hidrografic au următoarele coordonate geografice:

- longitudine: 20o11', limita vestică

25o44', limita estică

- latitudine: 45o14', limita sudică

47o08', limita nordică.

În limitele arătate, pe teritoriul României, suprafaţa bazinului hidrografic Mureş este de

27890 km2, iar lungimea râului de 761 km, fiind al III-lea ca mărime între râurile şi bazinele

hidrografice din România. Lungimea totală a reţelei hidrografice codificate este de 10800 km, iar

densitatea reţelei este de 0,39 km/km2.

Datorită amplasării sale, bazinul hidrografic al râului Mureş este constituit dintr-un

ansamblu fizico-geografic variat, care determină o distribuţie zonală, atât de la vest la est cât şi


19

funcţie de treptele de relief, etajate dinspre centru spre periferia bazinului, a parametrilor

meteorologici şi hidrologici.

La această distribuţie a parametrilor menţionaţi mai sus trebuie adăugată şi influenţa

antropică în peisajul natural prin: lucrări de îndiguire, canalizare, sisteme de irigaţii, lacuri de

acumulare.

b. Scurtă caracterizare a elementelor fizico-geografice

Relieful prezintă o mare varietate - de la câmpie la munţi - (altitudinea minimă este de 80

m, la ieşirea din ţară, în Câmpia de Vest, iar cea maximă de 2509 m, în Munţii Retezat).

Aproximativ 25% din suprafaţa bazinului revine munţilor, 55% dealurilor şi podişurilor, 15%

văilor şi luncilor şi 5% câmpiilor.

Litologia, evoluţia geologică a teritoriului au determinat apariţia treptelor sau unităţilor

mari de relief, iar acţiunea agenţilor externi (clima, apele), desfăşurată în decursul a mai multor

etape, a stabilit varietatea actuală a reliefului.

Caracterizarea ansamblului fizico-geografic se caracterizează în bazinul hidrografic al

râului Mureş prin existenţa mai multor unităţi cu caracter fizico-geografic specifice, şi anume

(harta nr 1):

- unitatea montană, carprtică (Carpaţii Orientali, Meridionali şi Occidentali);

- unitatea de podiş (Piemontul Transilvaniei, Podişul înalt al Târnavelor, Câmpia

Transilvaniei şi Podişul Secaşelor);

- unitatea piemontană (Dealurile Lipovei, care fac trecerea între Carpaţii Occidentali şi

Câmpia de Vest);

- unitatea de câmpie (Câmpia de Vest, cu altitudini între 80 şi 150 m).

De condiţiile fizico-geografice variate (relief, climă, sol, geologie, vegetaţie) s-a ţinut

seama la amplasarea punctelor de observare şi determinare a parametrilor meteorologici şi

hidrologici necesari pentru studierea şi caracterizarea fenomenelor meteorologice şi hidrologice

din bazinul hidrografic al râului Mureş.

Panta râului Mureş înregistrează valori oscilante pe diferitele sectoare: 2,7 m/km în

Depresiunea Gheorgheni, 5 m/km în Defileul Topliţa-Deda, 0,7 m/km în Podişul Transilvaniei,

0,4 m/km în Defileul Sebeş-Lipova şi sub 0,3 m/km în Câmpia de Vest.


20

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic al râului Mureş are o densitate

strâns legată de zonalitatea verticală a condiţiilor fizico-geografice. Reţeaua de râuri cu densitate

mică, sub 0,3 km/km2, corespunde regiunilor de câmpie şi dealuri, iar cea cu densitate mare

corespunde regiunilor muntoase, unde creşte până la 1 - 1,20 km/km2. Repartiţia densităţii reţelei

de râuri suferă abateri datorită influenţei condiţiilor locale.

Mureşul, al cărui izvor propriu-zis se află în sudul Depresiunii Gheorgheni, la o altitudine

de 850 de m, traversează forme variate de relief.

Cursul său, de la izvor până la vărsare, se poate împărţi în patru sectore caracteristice:

- Mureşul superior, de la izvor până la Deda, cu afluenţii mai importanţi (atât pe dreapta

cât şi pe stânga) Belcina, Topliţa, Sălard, Răstoliţa;

- Mureşul mijlociu, între Deda şi Alba Iulia, unde primeşte printre afluenţii mai

importanţi: Gurghiu, Niraj, Luţ, Comlod, Pârâu de Câmpie, Arieş, Geoagiu/Teiuş, Târnave şi

Ampoi;

- Culoarul Mureşului inferior, între Alba Iulia şi Lipova, având afluenţii cei mai

importanţi: Sebeş, Cugir, Geoagiu, Strei, Cerna şi Băiţa;

- Mureşul inferior, între Lipova şi graniţa cu Republica Ungaria, unde a format un vast

con de dejecţie.

Activitatea hidrometrică

În cadrul bazinului hidrografic Mureş, în prezent, se desfăşoară activitate pe 72 de râuri,

două canale şi în patru bazine reprezentative, la 140 de staţii hidrometrice (harta nr 2). Staţiile

hidrometrice controlează suprafeţe de bazin cuprinse între 8,2 şi 27818 km2. În bazinele

reprezentative sunt staţii hidrometrice la care suprafeţele de bazin sunt mai mici, ajungând până

la 0,42 km2.

Începutul ativităţii hidrometrice în acest bazin este marcat prin înfiinţarea staţiilor

hidrometrice de pe râul Mureş: Radna (1853), Arad (1861), Alba Iulia, Brănişca (1870), Săvârşin

(1883).

În perioada 1880 - 1900 au mai fost înfiinţate câteva staţii pe afluenţii principali ai

Mureşului: pe Târnava Mare la Odorheiu Secuiesc şi Mediaş (1898), pe Arieş la Baia de Arieş şi

Turda, pe Strei la Simeria Veche (1899).


21

Între anii 1900 - 1948 s-au înfiinţat următoarele staţii hidrometrice:

- pe râul Mureş, la Ocna Mureş (1901), Porceşti şi Târgu Mureş (1904), Periam port

(1920), Remetea (1932);

- pe Târnava Mică, la Târnăveni (1927);

- pe Sebeş, la Petreşti (1931), Şugag (1947);

- pe Râu Şes, la Lunca Tomeasa (1944);

- pe Râu Mare, la Pădăşel (1946).

În această perioadă activitatea hidrometrică se rezumă în general la observarea

nivelurilor.

După anul 1952 începe o adevărată perioadă reprezentativă pentru activitatea

hidrometrică. În această perioadă s-au infiinţat 123 staţii hidrometrice, la majoritatea dintre ele

executându-se şi măsurători sistematice de debite de apă, aluviuni în suspensie, temperatura apei

şi a aerului, observaţii asupra fenomenelor de îngheţ, analize fizico-chimice.

Raportând numărul staţiilor hidrometrice la suprafaţa bazinului hidrografic (27890 km2)

rezultă o densitate medie de o staţie la 230 km2.

2.3. Norme și legislație privind calitatea apei

Legislație națională

Cele mai importante legi naționale referitoare la domeniul de activitate al societății,

amintim următoarele:

- Legea Apei completată şi revizuită 2010

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 3 din 2010 privind modificarea şi completarea Legii Apelor

- Anexe la Ordonanţa de Urgenţă nr. 3 din 2010

- Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene

meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale

- HOTĂRÂRE nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind

condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, modificata si completata

- LEGEA APELOR Nr. 107 din 25 septembrie 1996, modificata si completata

http://www.rowater.ro/Legislatie%20specifica/LEGEA%20APELOR.2010.pdf

http://www.rowater.ro/Legislatie%20specifica/OUG%203%20din%205%20febr.2010.pdf

http://www.rowater.ro/Legislatie%20specifica/Anexe%20OUG%203%20din%205febr.2010.pdf

http://www.rowater.ro/Legislatie%20specifica/Regulament%20final.pdf

http://www.rowater.ro/Legislatie%20specifica/Regulament%20final.pdf


22

- HOTĂRÂRE nr. 930 din 11 august 2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind

caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, modificata si

completata

- ORDIN nr. 9 din 6 ianuarie 2006 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea

planurilor de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, modificat si completat

- ORDIN nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi competenţele de

avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a

lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de

exploatare bazinală şi a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de

acumulare şi prizelor de alimentare cu apă, modificat si completat

- ORDIN nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul

de acces la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor, modificat si

completat

- ORDIN nr. 15 din 11 ianuarie 2006 pentru aprobarea Procedurii de suspendare temporară

a autorizaţiei de gospodărire a apelor şi a Procedurii de modificare sau de retragere a

avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, modificat si completat

- ORDIN nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de

emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, modificat si completat

- HOTARAREA nr. 546 din 21 mai 2008 privind gestionarea calitatii apei de imbaiere;

- ORDIN nr. 873 din 21 februarie 2012 pentru aprobarea Procedurii de notificare din

punctul de vedere al gospodaririi apelor;

- ORDIN nr. 1276 din 14 decembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare,

păstrare şi gestionare a Cadastrului apelor din România, modificat si completat

- HOTARAREA nr. 1.038 din 13 octombrie 2010 pentru modificarea si completarea

Hotararii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptata a

evacuarilor, emisiilor si pierderilor de substante prioritar periculoase;

- ORDIN nr. 479 din 16 mai 2006 pentru aprobarea metodologiei şi chestionarelor de

raportare a datelor din domeniul apelor, modificat si completat

- HOTĂRÂRE nr. 638 din 5 august 1999 privind aprobarea Regulamentului de apărare

împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la


23

construcţiile hidrotehnice şi a Normativului-cadru de dotare cu materiale şi mijloace de

apărare operativă împotriva inundaţiilor şi gheţurilor, modificata si completata

- HOTĂRÂRE nr. 100 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care

trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a

Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor

din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă, modificata si completata

- ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor

de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de

concesiune de servicii, modificata si completata

- ORDINUL nr. 192 din 2 august 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind

gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenomene meteorologice

periculoase, accidente la constructii hidrotehnice, poluari accidentale pe cursurile de apa

si poluari marine in zona costiera.

- HOTĂRÂRE nr. 898 din 10 iunie 2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind

exploatarea apelor subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate, ",

modificata si completata

- HOTĂRÂRE nr. 632 din 20 iunie 2007 privind aprobarea închirierii unor bunuri,

proprietate publică a statului, aflate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele

Române"

- ORDONANTA DE URGENTA nr. 69 din 26 iunie 2013 pentru modificarea si

completarea Legii apelor nr. 107/1996.

Legislație europeană

Cele mai importante legi europene referitoare la domeniul de activitate al societății,

amintim următoarele:

- Directiva PE şi CE nr. 60 din 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscului la inundaţii

- DIRECTIVA CADRU APA 2000/60/EC

- DIRECTIVA APARARE IMPOTRIVA INUNDATIILOR 2007/60/EC


24

OPIS

Prezentul referat intitulat: “Norme și legislație privind calitatea apei”

Este structurat pe două capitole și conține: 25 de pagini, 1 figuri.


25

BIBLIOGRAFIE

1. Codruţa Boloş, Calitatea - Norme şi legislaţie, Editura Petru Maior, 2002 ISBN 973

8084-61-X.

2. Ichim,I.,Rădoane,Maria(1986),Efectele barajelor în dinamica reliefului. Edit.Academiei

RSR.Bucureşti

3. Sorocovschi,V.(1991),Resursele de apă ale râurilor din Podişul Târnavelor (Lucrare de

doctorat.Manuscris).Univ.Babeş-Bolyai.Cluj-Napoca

4. Stegăroiu,P.(1995),Resursele de apă ale României.Jurnalul Naturii.Nr.18.

5. Ujvary,I.(1972),Geografia Apelor României.Edit.ştiinţifică.Bucureşti.

6. Ujvary,I.(1959),Hidrografia RPR.Editura ştiinţifică.Bucureşti

7. X X X (1972-1979),Atlasul R.S.R.Institutul de Geografie.Editura Academiei Bucureşti

8. X X X (1985),Geografia României.,I,Geografia fizică.Editura Academiei.București

9. Legea apelor nr. 107/25 septembrie 1996

10. Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.

107/1996

11. http://www.rowater.ro/default.aspx

12. http://mmediu.ro/vechi/legislatie_ape.htm

http://www.rowater.ro/default.aspx

http://mmediu.ro/vechi/legislatie_ape.htm

Date post:	19-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	alexandra-rusu
View:	45 times
Download:	2 times

Rusu Alexandra-Legislatie Si Standardizare

Documents