MIRCEAELIADE

adolcs inilap

klitu,ra

TINA=*-

-Daaa... Eu qtiu cum sI le apuc... Eu li-s tata lor.- $i cum le apuci?

- De cap.

- De cap?!

- Daa... $i cdnd vor si mi. infepe, iqi inpeapd capul gi mor.Aici rim6n cu gura ciscati. Nu se agteptau la intorsitura care a luat-o

povestirea mea. Eu continui netulburat:- Iar pe vipere le prind cu qiretul de ghete...- ?...

- $i pe gobolani in batisti...Nici unul nu mai vorbeqte. Eu las ierburilejos, ca si pot gesticula mai

in voie.

- Cu fluturii ii mai greu, pentru ci disting uqor culoarea roqie (celegiturl are?...). Dar qi pe ei ii prind. Prind gi scorpioni, cu amoniac..,Pe coropiqnite le scot cu zahir ars.

Nu-1i pogi inchipui admiragia tuturor. Comandantul nostru e insi va-nitos. M-a silit sd pregitesc o colecgie a insectelor din tabiri, pe care s-oarate wzitatorilor, mindrindu-se cu gtiinla cercetdqeasci. Eu i-am spus:

- Domnule comandant, o colecgie nu se face cu una cu doui... $i imitrebuie cutii mari...

- Las-ci faci tu gi lErd cutii... mi-a rispuns.$i atunci m-am mullumit sA infig ginginiile in niEte ciuperci uriaqe,

pe care le tiiam felii-felii, ca sd fac economie. Veneau vizitatorii, admi-rau tabira, stiteau de vorbi cu comandantul, cu cercetaqii, CAnd se pre-giteau si plece, comandantul trimitea si mi cheme. N{i scoteau anevoiedin cort.

- Hai, doctore, c-au venit vizitatorii...Eu vin bombinind, dar imi iau de departe o mutri severi de savant.

- Uite, domnii ar dori si le arigi colec1ia...- Ah, fac indiferent, sunt numai niqte biete himenoptere, coleoptere

gi lepidoptere prost conservate. Specii rare am eu acasi. CAteva exem-plare din Nepa cinerare de toati frumusetea...

Domnii mi privesc, compitimindu-mi in gdnd. Comandantulprive$te m6ndru domnii.

- Aqi vdzut?... cinerare!

Wdstarul, an. III, nr.4-5, decembrie 1925, p. 13-18.

CT]PRINS

246XI.

PARTEAI

r. TRmrrIE sA scnru uN RoMAhI

Pentru ci am rimas singur, m-am hbtirdt si incep chiar azi Ro-manul adolescentului miop. Voi lucra in fiecare dupi-amiazi. Nu am

nevoie de inspiralie; trebuie si scriu, doal viala mea, iar viala mi-ocunosc, gi la roman mi gindesc de mult. Dinu gtie; pistrez caiete dinclasa a fV-a, cind aveam pistrui ca un owei gi invilam chimie intr-unlaborator instalat in firida sobei. De cdte ori mi se pirea ci trebuiesi fiu intristat, scriam inJurnalulmeu. $i acelJurnal de acum doi aniavea un ,,subiect": trebuia si se videasci intr-insul viala unui adoles-cent suferind de neingelegerea celorlalli. Dar adevirul era altul:

Jurnalulm|migulea Ei imi alina dorrl meu de rizbunare; rizbunaredreapti imporiva celor care nu mi ingelegeau, credeam eu'

Romanul il voi scrie aldel. Eroul sunt eu, frreqte. Mi tem, insi, civiafa mea - stinsi intre copii gi cirti - nu va interesa cititorii. Pentrumine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardS., ininseriri calde gi tulburitoare, preluieqte mai mult decdt anii tovari-

Eilor mei risipigi in jocuri, in sirbitori de familie gi idile. Dar citito-rii?... ingeleg Ei eu ci toati durerea unui adolescent miop nu va mig-ca nici un suflet daci acest adolescent nu se va indrigosti qi nu va

suferi. De aceea, m-am qi gandit la un personaj pe care la inceput ilnumisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui si aibi locprin prezenla acestei fete. Dinu m-a intrerupt Ei m-a rugau daci intr-a-devir ii sunt prieten, si schimb numele eroinei in Laura.

M-am tulburat mult la inceput, pentru ci nu gtiam cum sd fiefatacaie va strdbate sufletul adolescentului miop' Eu n-am cunoscut de-cdt pe fetele cizmarului vecin, care in nici wn caz nu pot trece intlunroman. Cea mai mare, Maria, era slabi s,i rea; iqi tetoriza fralii, furacaise verzi Ei lipa alergdnd dupi tramvaie. Cealalti, Puica, era grasiqi murdari. Nici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceas-

ta, nimeni n-o putea ingelege mai bine ca mine.Dinu mi-a mirturisit ci mi poate ajuta. A cunoscut atitea fete,

imi spune. Dar cum aS putea scrie eu un roman cu o eroini cunos-

cuti de Dinu? M-am hotirit si mi gindesc, in timp ce voi scrie, lavari-mea. De c6.teva siptimini, de cdte ori o intilnesc, ii pun intre-biri. Am vestit qi pe Dinu ci vard-mea se afli sub observalie.

- Daci wei si scrii un roman, m-a sfbtuit ea, si-l faci pe erou frr-mos qi bun. gi sd-l cheme Silviu.

- C6nd i-am spus titlul gi subiectul romanului, nu i-a plicut. Si fiedoi eroi, unul frumos gi altul urit, wea ea. Iar titlul: Dragoste decopil sau Flori de primdvard sau La saptesprezece ani. in zadar mi-aufost explicadile:^,,Vally dragi, acesta e un roman cerebral, cu drameinterioare" etc. In zadar. $i atunci i-am ascultat mdrturisirile. Mi-aufolosit, cici am invilat vocabularul fetelor. $i am cunoscut c6.te cevadin visurile, nostalgiile gi tulburirile ei. parci aE fi ascultat mi.rturisiriauzite de mult. Imi aminteam ci lari-mea nu se deosetregte mult deeroinele din romane sau de acele pe care un suflet pufin exaltat;i leinchipuie. Dar pot eu ;ti ci aceasta e vari-mea, aieasta care mi sedezviluie la ristimpuri, antrenati de confesiuni?

$tiu despre ea ci viseazi si. cunoasci o prieteni mici 9i buni,<:are si aibi. mogie, iar la moqie un frate brun gi curajos. El le-ar into-viriqi prin pidure, le-ar invila si vineze gi le-ar spune ,,tu,.. imi mir-turisegte cd i-ar plicea si fie intr-o noapte conacul cilcat de ho$. Eaar apuca revolverele gi ar api.rea in salon tocmai in clipa cind frateleprietenei ar fi sugrumat de un 1rgan. Ar m6.ntui via,ta fratelui ;i l-aringriji intr-un dormitor alb, cu misufa acoperiti de sticlute colorate.Iliringii s-ar arita recunoscitori gi i-ar lisa singuri, zdmbind.

Vari-mea se opregte. Nu wea sd-mi spuni daci ea s.ar rogi sau qi-artrage sfios m6na cind fratele prietenei iar qopti, apropiindu*e: te iubesc!...

$tiu eu ce mai gindeqte vari-mea asupra biiatului brun qi conva-lescent, vegheat de o sori mici si o priet-eni frumoasi.?...

Dar romanul trebuie scris. Mi-a spus;i Dinu: .Cine va mai cutezaatunci s5. te lase corigent?" Se gdndegte, poate, cu bucurie la insem-nitatea lui in roman. M-a rugat si se numeasci tot Dinu, gi si-l facrnelancolic. incolo, pot scrie orice despre el. Stiruie chiar si scriu totr:e cred eu despre el. ,,Dar pe cine ar putea interesa aceasta?,, g6n-rlesc eu, ca un adevirat autor de romane.

.Imi merge tot mai riu, de la o vreme, cu gcoala. Singura nidejderr rimas romanul care va apare in vitrine la toamni. coiigent tot voirim6"ne, dar pentru cea din urmi oar5. Profesorii se vor teme der'ine, mi vor respecta gi se vor impotrivi in cancelarie cind Vanciuva hotiri si mi lase corigent la matematici, iar Faradopol la gerrnani.

Nu am amt deloc noroc siptimAna aceasta; gi se apropiC sfdrgitulrrltimului trimestru. Luni am dat extemporal la francezh, din ,,gra-rnatici". Trollo dd, de;ase ani, extemporale numai din ,,gramatiii.,,.

$i, firegte, nu am invigat nimic de qase ani. Am si iau gi de dataaceasta ,,insuficient", cum am luat ieri la germani, cind Faradopolmi-a cerut si-i povestesc pe nemfeqre primul act din Nathan derWeise. Din clasa a II-a ne cere si povestim pe nemfeFte. Dar daci nune-a invigat niciodati nemfeasca?.

Azi-dimineagi pornisem melancolic spre gcoali. Infrunziseri tolicastanii gi era senin, iar eu nu aveam nici o problemi scris6. Mi gin-deam: ar trebui si fug in Ciqmigiu. Dar geanta m-ar fi umilit. $i apoi,mi-ar fi fost tot timpul teami si nu fiu vizut de weun profesor. Miintristam aflind cit sunt, inci, de slab, de timid, de nehotirit. M-arfi desfitat si am voinla furtunoasd qi si fug, si lucrez in porturi, sidorm in birci, si cutreier fIri. Dar eu mi mulgumeam si visez o iz-bdndi tArzie Ei si sfdrqesc caietele JurnaluluL Pi;eam ingAnduratcdtre qcoali. Dinu m-a ajuns din urmi qi m-a strigat: doctore! Aceas-ta, pentru ci sunt miop qi citesc cirqi cu coperte cenuqii. El era feri-cit; il ascultase Vanciu Ei rupsese un ,,suficient".Pe astizi aveam patruprobleme:

- ...Grele gi incurcate.Atunci am schimbat vorba. I-am spus ci romanul meu va avea pa-

tru sute de pagini si ci la fi primul dintr-o serie ce se va numi DaciaFelrk Eu qtiu ci n-am si scriu niciodath aceasth serie. Pentru citrebuia, totugi, si uit problemele grele, i-am mirturisit ci cel de-aldoilea volum se va petrece intr-un salon de coi-ffieur. Dinu a rds.

- Are si-gi vini greu, pentru ci tu n-ai fost niciodati birbier. Maibine situeazd volumul al doilea intr-o qcoali de fete.

Aici am protestat eu. I-am amintit ci nu cunosc nici o elevi, afaride cele citeva din societatea noastri ,,Muzau. Vari-mea, unicul izvorde inspiralie, a urmat ciliva ani la cilugirige, dar se arati plictisiti decite ori o intreb asupra viefi din pension.

Am acceptat, totuEi, si public la sfdrgitul Romanului adolescentu-lui miop un apel citre elevele din cursul superior, prin care ag puteaobfne ,jurnale", confesiuni Ei aminunte. Cu acest material cules,,sur le vif' aq putea compune volumul al doilea.

Intrdnd in curtea liceului, a trebuit si uitim Romanul s,i si negribim, ca si nu fim ziriti de pedagogu^l cel nou. Am alergat pe cori-dor, am sirit treptele patru cAte patru. In clasi, mi-am luat locul dinbanca I, iar Dinu s-a strecurat, liniqtit, in fund.

Eu nu am noroc. Alqii au noroc gi la fete, gi la cirgi, qi la qcoal6.Eu am renunlat bucuros lajocul cu fete gi lajocul de cir,ti numai casi am noroc la gcoali. Dar nu am.

Cdnd sfdrqisem de copiat de la un vecin cea dintdi;i cea mai u;oa-ri dintre cele patru probleme grele, intri Vanciu. Mie imi piere totcurajul cdnd ii zLresc catalogul cu scoarfe negre gi en-t6te alb. Van-

ciu saluta demn qi ingiduitor, sigur de evidenta lui superioritate qi denenorocul nostru. De cdte ori nu mi-am jurat eu, privindu-l cumintr5, ci voi studia pltimas matematica numai ca sii pot impotriviaceeaqi privire senind qi siguri... In g6nd - daci sunt ascultaf - i-ibatjoc de pd.ntecul pe care incearci si qi-l ascundi sub croiala vestei.Am aflat de mult ci Vanciu e un DonJuan. Daci aq fi femeie qi l-aqavea tot profesor de matematici, sunt sigur ci nu i-a; putea rezista.Mi_stip-ineqte cu glasul, cu calmul, cu ochii gi cu dezlegirile proble-melor. Mi-e ciudi ci nu m-a pilmuit niciodati, ca si-l pot uri. imispune numai,,cap de lemn" de cite ori greqesc semnele algebrice; gi,,cap sec" de cdte.ori mi intimidezlatabld, fascinat de un desen geo-metric ciruia trebuie si-i gisesc rost, valoare qi dezlegare

Am fhcut rugiciunea, Ei eu mi-am dat seama ci mirugam, nu ;tiucui. Mi mgam ca Vanciu si intoarci foaia catalogului qi si ascultecolegii de la sfd.rgitul alfabetului; sau si fie chemar la minister; sau siintre servitorul Ei si-i aduci o veste neaqteptati, iar noi si avem in-treaga ori liberi. Poate mi rugam gi altceva.

Firegte, m-a chemat cel dintii latabld, cu toate ci nu eram singu-rul neascultat din clasi. Am pdqit demn, cu caietul, cu creta gi bure-tele. Nu voiam ca ceilal,ti si alle cd" mi-e teami de Vanciu. De altfel,cum mi apropii de tabld, ml,liniqtesc. Panica piere din senin. privesccalm ochii profesorului gi, cnnd gi-i pleaci in caiet, zAmbesc ingidui-tor celor din binci.

- Cdte probleme am avut?

- Patru.- Unde sunt?

- N-am putut si le fac pe toate, rispund eu umilit;i cdntirind dis-prelul privirilor lui Vanciu.

- Fi-o atunci pe prima. Stii enunful?...Nu-l Etiam. Dar am ficut semn ciJ gtiu. Vanciu qi-a intors scaunul

citre mine, gi-a incruciqat bragele gi aStepta. A ingeles, Ei a inceput si-midicteze:

- ,,intr-un cerc de razi R, zona niscuti de un arc, cdnd cercul seinvirtegte in jurul unui diametru care trece printr-o extremitate aarcului, are ca bazd un cerc, a ci.rui suprafafi este egali cu sfertulzonei. Si se calculeze inillimea x a zortei."

Nu Etiam de unde si incep. Nu pricepeam nimic Ei nici nu mi pu-team gindi la problemi. Imi fixasem privirea pe cele cAteva cifrescrise la col,tul tibliei qi incepui a-mi fri.minta figura, ca si creadiVanciu ci-mi frimdnt mintea. In timpul acesta, eu gdndeam: ,,Ei, aldracului!" qi apoi pocneam din din$. Era tot ce puteam face.

Vanciu mi socotise multi lreme imbecil ;i mi menajase. poate aaflat, insi, ci mi prefac, ci nu invig niciodati qi, de atunti, nu se mai

lisa induioEat de nit6ngia mea. Totugi, bdlbiielile, zipicelile Ei mr-mica simulati la tabli nu rimdn 6ri efect; Vanciu imi di intotdeaunaajutor.

- Ei, nu merge?

- Avem un cerc...a.Imi adusei aminte ci gi in caiet ficusem unul, plimbAnd creionul

pe rnarginea unui capac de cilimari. Incepui a construi cercul, gi

qtergeam mereu, ca si mai treaci din timp. Dar totul era zadarnic,pentru ci nu gtiam problema.

- De ce nu invegi, mi?- Invig, domnule Vanciu, dar mi zipicesc...- Cine invafi bine....- Eu invi1, domnule Vanciu...- Nu mi intrerupe!... Cine invali bine, nu se zipicegte...- $tirr, domnule Vanciu...- Spune atunci.- $tiu, dar si vedegi...

- Repeti enun,tul.Pauzi lungi, in care timp bdie$i i,si lineau risuflarea.- La loc!...M=am agezat in banci, uEurat. in carnetul albistrui, la ziua de 15

mai, Vanciu s-a iscilit sub un magistral qi dureros de cite1. ,,insufi-cient". Eu m-am preflcut ci urmiresc cu aten{ie Ei curiozitate calcu-lele vecinului meu de catalog, un italian ro$cat qi miop, care se inci-pd\dneazd, si nu poarte ochelari. Acela igi gtia lecgia. Explica, explica,iar Vanciu ii striga la ristimpuri, exasperat:

- Lucr eaz6. domnule ! ...Dupi ce a iegit Vanciu, bfiefi m-au inconjurat qi m-au intrebat,

bucurdndu-se:- Ce te faci, tipule?Le-am rispuns ci puqin imi pasi, pentru cd. eu sunt eu,iar ei, sim-

pli elevi dintr-a gasea reali. De cite ori sunt umilit, mi arit superiorgi nu mi feresc de a le dovedi celorlalfl intregul meu disprel. Eu inge-leg ci aceasti reacliune e copilireasci, dar nu o pot indepirta. Cindmi linigtesc, mi mustru.

M-am intors acasi impreuni cu Dinu, qi, pe drum, am plinuit ca-pitole din roman. Nici nu voiam si mi gdndesc la noul ,,insuficient",pe care mdine la trebui si-l ar[t mamei. Socoteam amdndoi cisingura mea nddejde nu rimine decdt Romanul adolescentului miop,qi ci trebuie si mi apuc numaidecit de lucru.

Acum insi, dupi ce am scris atAteapagrni in caietul meu, nu maiam curajul si incep cel dintii capitol. Se apropie seara, mdine amlecgii grele, iar pe masi am ldsat lajumitate Bouvard et Pdcuchet.

l0 lt

II. GI-ORIALT,I ROBERT

Robert mi-a mirturisit, odati, ci D'Annunzio ii seamini. A cititL'enfant de voldpt4 qi Le Feu, dar pronunld. Il piacere, Il Fuoco.Mrd,viziteazd. in mansardi qi imi vorbegte melancolic de neghiobia noas-tri Ei de gloria sa. AscultAndu-I, mi gindesc la personajul pe care ilvoi crea eu din Robert. Citeodati zdmbesc: inirevid un Rbbert im-plinit, schimbat, transfigurat. El mi. suspecteazi..

- Ce ai, doctore?Tiebuie si nlscocesc rispunsuri iste1.e. Robert binuieqte de mult

c5" ii ascund pireri asupra-i. El mi admiri gi mi disprefuiqte, in ace-laqi timp. Mi se pldnge de slibiciunile lui, care il impiedic[ si ajungiglorios.

- Daci am glorie, femeile ;i banii vin de la sine...Robert se inflicireazi, cdnd vorbeqte de femei. IJrsuz, cum imi

place si. mi port cu el, l-am surprins de multe ori ci le cunoas,te dincirli qi din filme. Poate e inci virgin. E un adolescent f6ri spr6.nce-ne, cu buze de firancd t6niri, cu birbie lustruiti, cu obr{ii moi qifrunte ingusti. Eu spun tuturor ci Robert e un biiat fiumos.

Dar nu scriu, inci, in caietele menite romanului. Nu m[ sileqtenimeni si aminunfesc portretul prietenului meu. Vreau si mi ocupacum de Robert, pentru ci el va fi un person{ de seami in romanulmeu, si trebuie si chibzuiesc conflictul pe care il va dezlinpi.

Conflict, intre cine? Iati ceea ce mi impiedici si incep primulcapitol. Nu mi-am hotirdt intriga. Eroul sunteu; aceasta e tot ie qtiu.Romanul va cuprinde crizele Ei sfirqitul adolescenlei mele, firqte.Mi voi zugrivi gi analiza alituri de atili prieteni qi tovarigi de Ecoali.Dar subiectul romanului meu trebuie si-l inventez, $i pentru ci nucunosc subiect firi eroine, trebuie neapirat si introduc pe r,ari-mea. Am incercat. N-am putut scrie nici o pagini. Mi se pire-a ci tre-buie si scriu ca intr-un roman: atent, inflorit,-exagerat. Am infeles c6mi depirtez de ceea ce puteam spune eu, ci repetam scene citite incir1i. $i atunci aminam iar capitolul.

Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea citre eroinadin vilegiaturi, nu. Eu n-am iubit; nici unul dintre prietenii mei nua iubit, aqa cum se afli in romane. Nu s,tiu daci ar putea interesa unfapt_ sufletesc pe care autorul insuqi nu-l cunoagti. $i apoi, eu nucred ci dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant in ado.lescenli. Nu cunosc decit adolescenla noastri. Dar, oare, nu trebuie

si scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante. $io parte din prietenii mei le-au cunoscut. Trebuie sd caut un eveni-ment in jurul ciruia si se intdlneasci toli eroii romanului. Aq fi feri-cit si gisesc un conflict. Atunci, planul de lucru ar fi simplu. M-agmullumi si prezint, rind pe rdnd, person4jele, nici unul intrecind$aptesprezece ani. Aq limuri, apoi, conflictul. Romanul s-ar continuagi sfirgi din propriile lui necesitili. Cnnd...

Dar toate acestea,sunt pilivrigeli inutile. Eu nu am gisit nimic fi-resq triit, care ar putea preface romanul meu intr-un roman cu su-biect. Prietenii imi spun c5. voi scrie un roman de moral'trri qcoli-reEti. O lume ignorati, viciati Ei neinpleasl in literaturi. Dar eu nupot descrie. Firi si weau, modific, exagerez. $i apoi, romamrl trebuiepublicat, inainte de toate, pentru promovarea mea in clasa a Eaptea.Tiebuie si fie o oglindi a sufletului meu, firi a fi un roman psiholo-gic; pentru ci nu-l weau falsificat de analize. Nu am si-l scriu nicisub formi de Jurnal. Atunci a; uita mereu ci scriu pentru cititoristriini, m-a$ ocupa prea mult de amimrnte intime Ei n-a; avea succes.N-a; avea singurul lucru pe care il caut.

Dupi ce am incheiat ultirna frazl,, rn-arn oprit. E adevirat ciaceasta caut? Nu qtiu, nu gtiu. Sunt atAtea lucruri de spus, qi nu amtragere de inimi si le scriu. In orice caz, adevdrul asupra rnea gi

asupra altora l-a; spune in caieteleJurnalului, iar nu intr-un romanpe care il vor citi atigi necunosculi, in fap cirora nu trebuie sd aparcu toate slibiciunile mele...

Nu gindesc intotdeauna asdel. Dar mie imi place si mi contra-zic. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi.

Dar am pierdut iar firul. Adevirul e ctr Romanul adolescentuluimiopva fi o serie de scene, de impresii, de portrete gi de concluziiasupra mediului qcoldresc s,i sufletului adolescengilor. Dar aceastapare pedant gi rece. Mai ales ,,concluziile". Sunt sigur ci romanulmeu nu va cuprinde concluzii; pentru ci eu insumi nu mi-am gisitp6ni acum. Dar seria aceasta de scene, cine o va povesti? Si renungla idila eroului meu?

...Arn plecat de la Robert, de aceasta sunt sigur. Daci l-ag sili peel, in roman, si iubeasci o fati pe care o iubeqte Ei Dinu?... E stupid.Nu i-am vizut niciodati iubind. Flirturile lor nu-mi dezviluiesc ni-mic, pentru ci nu-i prefac. Iar am alunecat in discugii critice. Roma-nul meu va fi scris fird discut'i, firi explicagii date injurul oricirui fapt.

Exerci[iile in jurul capitolului I n-au avut rezultat. Voi incerca sd

scriu pregitiri de roman Ei si clasific material - asupra mea qi asupracelorlalfl - chiar in Jurnalul acesta. Voi avea griji, insi, ca atuncicdnd imaginagia se ateF Ci transfigureazd realitatea, so incur{ez, s.oajut, iar nu s-o potolesc, ca mai inainte. Mi voi gindi daci trebuie

t2 t3

alu_n9i si adaog foi noi, in care si precizez: ,".{cest pas{ e neadevirat;altfel s-au petrecut faptele". In orice caz, pregitiri pentru roman,incerciri de a schifa anumite capitole - ce voi fi acoro povestite lapersoana a treia * trebuiesc incepute sistematic. Robert, de la caream plecat in aceste pagrni, e un prilej.* Cu prietenul meuJean Victor Robert am incercat, in SiptimdnaPatimilor, cea dint6i aventuri. Prietenii mr cred timid printre fete.Eu sufi.r din pricina miopiei qi a uril.eniei mele. A,q suferi mai multrlaci ag fi respins. lar eu weau si inving intotdeauna. De aceea miarit retras, dispreguitor. Nidijduiesc intr-un timp cind munca mi vainilta destul ca si atrag privirile. Suferinple mele - pAni atunci - nulc-' va cunoa;te nimeni.

Dar toate acestea n-au ce ciuta alituri de o aventuri erotici. Siiau seama, Ei si. nu le strecor qi in roman.

Indemnat de Robert qi de Perri, aducdnd Ei pe Dinu, arn intdlnitin acea dupi-amiazi patrr fete in Parcul Carol.

In Parcul Carol se intilnesc perechile de liceeni, aceasta se qtie.De aceea, eu m-am impotrivit mult. Mi st6njeneau privirile striini-f3r. farggt era prea populat, chiar cu perechl. lar noi - cu gepci deliceeni, lingi ele, cu uniforml - eram de-a dreptul suspecgi. .iotusj,acela a rimas locul de intilnire.

Robert le cunoscuse. El mirturisegte ci fetele ii dideau t6.rcoaleqi atunci, resemnat, le-a vorbit. Perri ne $optegte ci le-au ,,ag6'rat,

'm6.ndoi intr-o seari, pe bulevard. Robert era stinjenit gi le v6rbea

despre literatura francezl.. Fetele au rimas fermecate.intilnit ldngi Arene, pe o alee dosnici, zdmbind qi rogind.

Ni s-au prezentat din virful buzelor. Cu toate incercirile de a se do-vedi nevinovate, la prima aventuri, lisau aceea;i impresie de uceniceclintr-un atelier de croitorie. Erau simplu imbricate, cu obr4jii pu-rlragi, cu pirul atent presat, cu buzele timid inroqite. Am auzii aceleadorabile fraze de inceput, cu ironii stupide, r6s incurajato! cu ges-turi. Fetele se aritau migulite de tovirS;ia noastrl. Mergeam imfre-rrni, doui fete qi doi bniegi. Nu ascultam decit pe Roberi, care inier-r:a si aprindl discugia asupra iubirii gi femeii. Perri cocheta o vulga-ritate impresionanti. Dinu vorbea rar, privind in ochi, fumind, ig-tcptdnd si farmece. Eu ticeam, cu un smoc aspru de pir rogu pe frunte.

E inutil si reproduc aici conversagia. tnr-o jumitate'de ceas,gheafa se mpsese. Ne-am distanlat, perechi, pereihi. Eu rimisesemcu sora fetei care ii plicuse lui Robert. O bruni cu pilirie albi., cuobrajii albi ;i ochii negri. De cite ori o priveam, mi tulbura gindulr:ir am mai vizut-o in toate grupurile de fete, in toate liceele, Ii toatest:rbirile. Era cea mai mici din grup $r^, poate, cea mai cuminte. Euitm vrut si-mi dovedesc ci am curaj. Imi spuneam: ,,Sunt laq daci

pini ce numir zece nu ii trec bralul sub brapl meu." Fata s-a inro;itmult, mult. Eu eram palid, intunecat. Vorbeam, vorbeam. Imi ajun-geau pe buze toate anecdotele erotice, toate cuvintele cu doud inge-lesuri. Fata care nu surprindea intotdeauna sensul tiinuit se pier-duse. Eu pigeam apisat, stringindu-i bra,tul, infiorat de tremurultrupului, de aburii pirului, de buzele ei.

Imi spuneam: trebuie s-o sdrut!Numiram p6ni la zece. Nu indrdz-neam. Mi incruntam, roqu, z5;pilcit, umilit. Fata cuteza si vorbeasci.Irni ponrnceam. $i ea se scutura sub buzele mele reci, strivite peobraji, pe per, pe umirul de stofi decolorati.

Darvoiam prea mult qi ffiptuiam prea repede. Era inci zi deplina.Se zireau Ei se auzeau celelalte perechi. Eu mi-am silit tovarlqa si se

ageze cu mine, lingi un brad pipernicit. Sa aqezat mai mult tdrdti".Nu vorbea nimic. Se impotrivea cu ochii, cu mdinile. Eu gdndeamcine qtie ce act nebunesc. $i fata se inspiimdnta. Cdnd i-am sirutatbuzele, s.a ridicat ca :urt arc, gi-a scuturat rochia ;i mi-a spus, licri-mdnd, ci pleaci s6-qi caute sora. Eu mi-am pierdut intr-o clipS dorin-ga stupidl de a mi dovedi necioplit, incult, brutal. M-am apropiat deea qi am mustrat-o ci s-a lisat sirutati de mine. Nu;tiu de ce eramindemnat si mint. Minleam spundndu-i ci am voit sd aJlu daci e

,,cinstiti" sau daci seamdni surorii sale. Am inceput s6-i invinuiescsora de atAtea lucruri care o ruqinau, iar pe mine mi alinau. Vor-beam aspru, cu uri, riu, impotriva surorii, - pe care atunci o cunos-cusem -, mlrturisind ci gtiu multe lucruri compromilitoare asupra-i.Fata aproape plAngea. -Eu stiruiam. Spuneam cd trebuie sd ajungidin nou ,,fatd morali". Imi plicea s-o chinui stupid.

Ne-am intilnit toate perechile la cealalti parte a Arenelor. Fetelese sirutaseri, se imbrifEaserd cu prietenii mei. Jean Victor era fericit. Dinu iqi figiduise, poate, si revini. Ochii tuturor s-au opritpri-ne. Eu livid, ea plinsi. Cine Etie daci nu ne invidiau...

Eram furios pe mine. Nu inplegeam de ce vorbisem lucruri strii-ne sufletului meu Ei, apoi, de ce o chinuisem absurd, exagerind,unrigorism moral care imi era striin qi antipatic. Nu limuream nimic.Faptul mi se pirea o amintire de coEmar.

Povestind lui Robert, la intoarcere, aventura, el n-a gtiut ce sd

creadi. Meditind, insi, mi-a rispuns ci a fost ceva ,,interesant", darnu prea mult. Trebuia si fiu mai brutal, si merg mai departe. Ecurios cum n-a priceput ci eram indurerat de cele ce se intimplase.

De atunci, nu-l mai intoviri;esc in intilniri cu fetele. El rdspindeqtezvonul ci rni tem. Poate ci zvonul nu e cu totul in afari de adevdr.

laticd am vorbit, pini acum, prea pulin de acest prieten, care vafi un personaj de seami in roman. Poate, nici nu-l cunosc. Robertcitegte ceea ce il indemn eu s,i vorbegte mult asupra cirflor citite

l4 15

Dal p-e til. - poate dinrr-o invidie nemirturisiti - mi supiri ora-toria lui flr[. miez. Mi supiri Robert, pentru ci e sentimental, emirginit Ei increzut. Pentru ci acest caiei eJurnalul meu, trebuie simi intreb: eu nu sunt tot atet de increzut? Si nu mi tem de rlspuns.$tiu ci mi socotesc deasupra tuturor celorlalti. Dar aceasta o ascundin mine, qi in roman nu se va trida. Robert imi spune ci ceea ce ilpistreaziviefii e gloria. Eu mi prefac ci nu infeleg. $i prietenul meuimi vorbeqte de D'Annunzio. Il invidiez pe acest italian cu cdrti fru-moase qi femei frumoase in amintiri. Dai eu nu mi gri.besc. inaintede a pofti asemenea lucruri mari, trebuie si muncesc mult qi si sufir.De aceea imi dispreguiesc eu prietenul: pentru ci agteapti gloria firisi munceasci. Robert nu e un geniu, aceasta o qtiu. E nrr-ai un biiatfrumos ca^o fatil, care iubegte teatrul gi plinuieqte si scrie piese intrei acte. Intr-una din ele am qi eu un rol principal. Mi va inchipuiin mansarda mea, in bluzi aspri ruseasci, asa cum port eu vara, cuochelari gi cu zimbet incruntat. Voi fi un soi de ,,raisonneur.,. Aq weamult si qtiu ce crede Robert despre mine; nu ceea ce imi spune, ciceea ce crede. $tiu ci mi dispreguiegte mult, pentru ci, spune el, nucunosc viafa. Eu stau intre clr$. El iqi pierde timpul sau citeqteromane. El spune ci ,,tr5.ieEte". El e complicat, pentru ci a cunoscutrnai multe fete ca mine qi se plimbi duminica la $osea. Eu suntsimplu, pentru ci socotesc toate aceste copilirii inutile, piedici indrumul aspru pe care trebuie si piqesc.

Cind ne adun5.m, prieteni mulgi, Robert ne vorbegte despregloria lui. Eu il intreb, binuitor, daci muncegte cu adevirat ca s-ouj9"g-1. El ne spune ci cireqte peBalzac, pe Ibsen qi pe Victor Efti-rniu. Noi togi il tulburim cu glume rele, pentru ci tuturor Robert nec simpatic qi antipatic in acela;i timp.

Aceasta e deosebirea intre mine Ei el: ci unul viseazi o fericire qio alteapti, iar altul se chinuie s-o {ung5., fbri si se gdndeasci asupraei. Iati ofrazdstupidi, care nu trebuie gtearsi; ca sfimi aduc amintemai t6rziu cAt de simplu se fac deosebirile la Eaptesprezece ani.

in romanul meu, Robert va trebui si fiptuiasci, si vorbeasci, qiastfel si fie cunoscut cititorilor. E gol Ei suficienr. Eu am fost ispititsi-i vorbesc despre rolul insemnat pe care il r,a avea in cartea adores-cenlei noastre. Robert asculta cu infrigurare. I-am spus ci ii voi exa-gera pS.catele, il voi ridiculiza, ii voi culege naivitigile 9i neghiobiileimpirtisite prietenilor timp de atigia ani Ei le voi a$eza roJte in ro-TT.At" intArziatimpreuni pAni dupi miezul nopgii. Roberr mi s-aplins ci nu-i sunt prieten, ci mi arit mincinos scriind in romannumai lucruri rele despre el.

- $i cum mi va chema?