România văzută de imigranți

Avem nevoie de ei?

Raport al cercetării calitative realizate cu resortisanți ai țărilor terțe și

reprezentanți ai instituțiilor statului

2

3

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Centru de cercetare și documentare în domeniul integării imigranților”, implementat de Asociația Română pentru Promovarea Sănătății în parteneriat cu Fundația pentru o societate deschisă. Proiectul a fost finanţat din Fondul European de Integrare a Resortisanţilor Țărilor Terţe, prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (ref: IF/11.01-03.01/2013) al Uniunii Europene, gestionat în România de Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări ca autoritate contractantă.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.

Autor:

Daniela Tarnovschi

Editor:

Bianca Floarea

Programul anual 2013 Data publicării: iunie 2015, ediția a III-a Adrese pentru sesizări: sesizari@arps.ro Asociația Română pentru Promovarea Sănătății, str. Comănița nr.9, 020557, sector 2, București Fundația pentru o societate deschisă, str. Căderea Bastiliei, nr. 33, 010613, sector 1, București

4

Barometrul Integrării Imigranților

România văzută de imigranți

Avem nevoie de ei?

Raport al cercetării calitative

realizate cu resortisanți ai țărilor terțe și reprezentanți ai instituțiilor statului

CDCDI, iunie 2015

5

Cuprins

Lista tabelelor ..................................................................................................................................... 6

Lista figurilor ...................................................................................................................................... 6

Obiectivele cercetării ......................................................................................................................... 7

Metodologia cercetării ....................................................................................................................... 8

Introducere ...................................................................................................................................... 10

Cadrul legal ....................................................................................................................................... 11

Politica publică privind imigrația ............................................................................................ 11

Cadrul legislativ în domeniul sănătății ................................................................................... 12

Situația sistemului sanitar în România ............................................................................................. 14

Starea de sănătate a populației din România ........................................................................ 15

Absolvenții de medicină ......................................................................................................... 17

Numărul de medici/1.000 de locuitori (cu rezidență) ............................................................ 18

Finanțarea sistemului ............................................................................................................. 20

Ieșirile din sistem .................................................................................................................... 21

Toleranța românilor față de străini ........................................................................................ 23

Medici străini în România: se poate? ..................................................................................... 24

Și noi suntem aici! ............................................................................................................................ 27

Un caz fericit, un mare norocos .............................................................................................. 27

Nu e deloc simplu să rămâi aici .............................................................................................. 28

Pentru mine a fost altfel ......................................................................................................... 29

Și stomatologii ar rămâne ....................................................................................................... 29

Concluzie .......................................................................................................................................... 31

Anexe................................................................................................................................................ 32

Ghiduri pentru interviuri cu medici rezidenți și medici practicanți, cetățeni din țări terțe sau foști cetățeni din țări terțe ..................................................................................................... 32

Ghid de interviu cu reprezentantul Colegiului Medicilor ....................................................... 33

Ghid de interviu cu reprezentantul Ministerului Sănătății..................................................... 33

Ghid de interviu cu un expert în migrație .............................................................................. 33

Articole din mass-media despre deficitul de medici din România ......................................... 34

6

Lista tabelelor

Tabelul 1. Etapele si dimensiunile integrării .......................................................................................... 7

Tabelul 2. Numărul absolvenților de medicină (2003-2011)................................................................ 17

Tabelul 3. Evoluția certificatelor profesionale eliberate de Colegiul Medicilor, care sunt necesare medicilor români pentru a lucra în străinătate. ................................................................................... 22

Tabelul 4. Evoluția numărului certificatelor de conformitate eliberate de Ministerul Sănătății ......... 22

Lista figurilor

Figura 1. Speranța de viață la naștere 1990 și 2012............................................................................ 15

Figura 2. Rata mortalității pentru toate cauzele de deces (2011) ....................................................... 15

Figura 3. Tuberculoza, cauză de deces (2010) – rată standardizată de deces la 100.000 de locuitori 16

Figura 4. Mortalitatea infantilă (2012) ................................................................................................ 16

Figura 5. Proporția absolvenților de medicină/1.000 de locuitori ....................................................... 17

Figura 6. Numărul de medici la 1.000 de locuitori pentru 2000 și 2012 (sau cel mai apropiat an) pentru toate statele membre UE și încă șase țări ................................................................................ 18

Figura 7. Evoluția numărului de medici la 1.000 de locuitori în România în sistemul public și per total ...................................................................................................................................................... 19

Figura 8. Numărul consultațiilor efectuate de medici/persoană în 2012 (sau cel mai apropiat an) ... 19

Figura 9. Cheltuielile pentru sănătate per capita (2012) – pg.121 ...................................................... 20

Figura 10. Cheltuieli pentru sănătate ca parte din PIB (2012) – pg.123 .............................................. 21

Figura 11. Distanța socială % ............................................................................................................... 23

Figura 12. Părerile românilor față de anumite teme % ....................................................................... 24

7

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Activitatea de cercetare din cadrul proiectului Centru de cercetare și documentare în domeniul integrării imigranților și-a propus să dezvolte instrumente de cercetare inovatoare ale fenomenului integrării imigranților în societatea românească și să surprindă opiniile asupra procesului de integrare a imigranților din România. Întrebările de la care a pornit cercetarea au fost următoarele: care este țara de destinație ideală pentru imigrant şi cât de aproape este România de acest ideal?

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, echipa proiectului a elaborat dimensiunile integrării pornind de la literatura de specialitate şi de la consultările cercetătorilor din domeniu care au avut loc în cadrul atelierelor de lucru. Am considerat integrarea ca un proces în trei etape: intrarea migrantului pe teritoriul românesc, stabilirea și, în cele din urmă, naturalizarea. Aceste etape au fost apoi operaționalizate în dimensiuni conform tabelului.

Tabelul 1. Etapele si dimensiunile integrării

Etapă Dimensiune

Intrare Libera circulație

Stabilire

Opinie public

Planificare strategic

Nediscriminare

Limba și cultura țării gazdă

Educație

Reîntregirea familiei

Bunăstare

Muncă și integrare economică

Implicarea societății civile

Drepturi cultural

Participare civică și politică

Naturalizare Obținerea cetățeniei și integrare politică

8

METODOLOGIA CERCETĂRII

În 2015, pentru cercetarea calitativă ne-am propus abordarea unui subiect de nișă, inspirat de poveștile de viață colectate în decursul anilor 2013 și 2014. Am vrut să aflăm care este situația străinilor care termină facultatea de medicina în România și doresc ca, la sfârșitul rezidențiatului, să rămână și să practice aici. Oare în România, o țară în care se vorbește atât de des de lipsa personalului medical de specialitate din spitale, există o politică de atragere a celor pregătiți aici? Oare România, care pierde anual sute de medici și absolvenți de medicină pregătiți pe banii statului român, are o politică de atragere a „gulerelor albe” (în situația de față a „halatelor albe”)?”

În etapa de dezvoltare a metodologiei cercetări calitative ne-am propus să surprindem atât punctele de vedere ale străinilor care au terminat medicina și au reușit să își practice meseria aici, cât și ale celor care nu au reușit și ale instituțiilor abilitate.

Am considerat că interviul semi-structural este metoda de culegere a datelor cea mai potrivită pentru rezultatele pe care am dorit să le obținem și tema cercetării. Interviul semi-structurat este cel mai adecvat mod de a avea acces la informații despre parcursul fiecărui subiect. Interviul oferă subiectului posibilitatea de a vorbi liber și de a-și exprima neîngrădit opiniile, fără a fi contrazis de către intervievator. Interviul semi-structural se desfășoară fără ca intervievatorul să intervină mereu și să oprească intervievatul din vorbire, cercetătorul doar urmărind ghidul de interviu (temele de discuție) și intervenind minimal, doar pentru a direcționa expunerea în direcțiile dorite. În acest fel se reușește să se creeze o atmosferă de încredere și respect ceea ce permite respondentului să împărtășească aspecte delicate din viața lui. Resortisanții țărilor terțe cu care am realizat interviurile au fost selectați pornind de la un singur criteriu: studiază sau au absolvit medicina în România. în ce privește instituțiile statului, aici nu s-a pus problema criteriilor. Am formulat cereri de întrevedere și am așteptat răspunsul pentru a vorbi apoi cu persoana desemnată să prezinte punctul de vedere al instituției.

Pentru a selecta străinii (resortisanți ai țărilor terțe): am contactat ONG-urilor care oferă consiliere imigranților, pentru a ne facilita accesul către mediatorii culturali ai comunităților de imigranți din România; am apelat la pagini de socializare pentru a transmite mesajul că suntem în căutare de studenți sau absolvenți de medicină; am contactat diverse organizații ale studenților mediciniști, secretariate ale facultăților de medicină; am contactat organizații ale imigranților. Ca urmare a demersului nostru am reușit să identificăm imigranților prin intermediul rețele sociale ale membrilor echipei.

Am realizat un interviu cu un student, două interviuri cu doi medici, un interviu la Colegiul Medicilor, un interviu cu un secretar de stat din Ministerul Sănătății, un interviu la Inspectoratul General pentru Imigrări, un interviu cu un specialist pe migrație, un interviu la Ministerul Sănătății și am considerat și interviurile realizate de colegii de la Centrul de Documentare și Cercetare în Domeniul Integrării Imigranților cu doi medici străini.

Din păcate perioada realizării interviurilor s-a prelungit foarte mult din cauză că unii dintre cei vizați au fost foarte greu de abordat.

Limitele metodei au fost în primul rând legate de dificultatea de a identifica medici străini dispuși să ne vorbească.

Ghidurile de interviu au variat în funcție de tipul de interlocutor.

9

În plus, pentru a putea furniza date despre context, am luat în considerare rapoarte despre situația sistemului medical (analiză de documente), date furnizate de către Institutul Național de Statistică (baza de date TEMPO), date Eurostat (pentru comparație cu alte țări), date din mass-media, politicile publice în domeniul imigrației și legislația specială etc.

Nota autorilor

Acest raport este realizat pe baza analizei interviurilor realizate cu imigranți din România și cu reprezentanți ai instituțiilor statului. Am urmărit analiza legislației în vigoare și am încercat mereu să verificăm veridicitatea celor afirmate de persoanele cu care am discutat.

10

INTRODUCERE

Subiectul cercetării noastre a fost inspirat de poveștile de viață colectate în decursul anilor anteriori (2013 și 2014), dar și de mass-media. S-a discutat și continuă să se discute în mass-media despre sistemul de sănătate românesc și problemele acestuia, despre cazurile de malpraxis și lipsa cadrelor medicale1. Cu o simplă căutare via Google folosind sintagma „lipsa cadrelor medicale”, ajungem să identificăm o mulțime de titluri care mai de care mai alarmiste și care ne-ar putea face să credem că avem de-a face cu începutul unei „apocalipse” a sistemului medical românesc.

Titluri despre întregul sistem de sănătate (câteva exemple):

„Sute de medici pleacă din țară.”

„România riscă să rămână fără medici.”

„Autorităţile au găsit soluţia pentru deficitul de medici și asistenți: reduc numărul de paturi în

spitale.”

„Deficitul de medici din România a ajuns în jur de 40-42%.”

„Deficitul de medici crește: secțiile de spital ultraperformante riscă să ajungă muzeu.”

„Exodul doctorilor capătă accente dramatice”.

„România are un mare deficit de medici, deși angajările în sistem sunt deblocate.”

„Ne pleacă medicii, noi cui rămânem?”

„Ministrul Sănătății, despre criza de medici”

„Deficit de 40.000 de medici: Noi i-am gonit din ţară, recunoaşte Ministrul Sănătăţii.” (27

aprilie 20152)

Titluri despre problemele locale ale sistemului de sănătate (câteva exemple):

„Deficit de medici de aproape 30% la Spitalul Judeţean Argeş” (6 mai 2015)3

„Spitalul Judeţean Argeş, deficit de medici. La concursurile organizate, nu se prezintă nimeni”

(7 mai 20154)

„Deficit de medici la secţia de oncologie Spitalului Judeţean Buzău. Autorităţile vor să

angajeze doctori din Republica Moldova.” (17 mai 20155)

„Deficit de medici anesteziști la Spitalul Județean Mavromati” (7 mai 20156)

„Deficit de medici la Ambulanță” (28 ianuarie 20157)

„Raed Arafat: Deficit de doctori de urgență în mai multe județe, deși posturile nu mai sunt

blocate” (10 martie 20158)

În cadrul acestei cercetări am încercat să identificăm problemele sistemului de sănătate și chiar să venim cu o soluție.

1 http://protvplus.ro/produs/romania-te-iubesc/video/2431-romania-te-iubesc-sistemul-de-sanatate-cel-mai-bolnav-pacient 2 www.ziarulromanesc.de/index.php/romania/238-deficit-de-40-000-de-medici-noi-i-am-gonit-din-tara-recunoaste-ministrul-sanatatii 3 www.jurnaluldearges.ro/index.php/stirile-zilei/12866-deficit-de-medici-de-aproape-30-la-spitalul-judetean-arges 4 www.ziarulprofit.ro/index.php/spitalul-judetean-arges-deficit-de-medici-la-concursurile-organizate-nu-se-prezinta-nimeni/ 5 http://adevarul.ro/locale/buzau/deficit-medici-sectia-oncologie-spitalului-judetean-buzau-autoritatile-vor-angajeze-doctori-republica-moldova-1_55586a55cfbe376e354a81c9/index.html# 6 http://telembt.ro/deficit-de-medici-anestezisti-la-spitalul-judetean-mavromati.html 7 www.tvsud.ro/deficit-de-medici-la-ambulanta-2.html#.VVxWi6ZfS1k 8 www.agerpres.ro/sanatate/2015/03/10/raed-arafat-deficit-de-doctori-de-urgenta-in-mai-multe-judete-desi-posturile-nu-mai-sunt-blocate-17-14-20

11

CADRUL LEGAL

Politica publică privind imigrația

Precizare: în lucrarea de față nu am analizat legislația muncii cu efecte asupra imigranților pentru că o astfel de analiza se regăsește în cele trei Barometre ale Integrării Imigranților din 2013, 2014 și 2015.

Așa cum se menționează în Barometrul Integrării Imigranților din 2015, Strategia Națională privind Imigrația pentru 2011 – 2014 este principalul instrument de programare în ceea ce privește imigrația în România. Documentul pentru perioada 2011-2014 transpune în politicile naționale liniile directoare stabilite la nivel european.

Primul obiectiv strategic este „Promovarea imigrației legale în beneficiul tuturor părților: societatea românească, imigranți și statele lor de origine„. Așa cum remarcă autorul în Barometrul Integrării Imigranților 2015, din Strategie reiese că vorbim despre o politică pozitivă de integrare a imigranților, care ia în considerare cei trei actori: societatea românească, imigranții și statele lor de origine. Un rând mai jos însă apare schimbarea: se precizează clar că „obiectivul principal al autorităților este de a maximiza efectele pozitive și de a limita efectele negative ale imigrației pentru România și, implicit, pentru cetățenii români” – aici apare prima restrângere, lipsind din ecuație chiar statele de origine ale imigranților. În continuare aflăm că „În acest sens, autoritățile române cu atribuții în domeniul imigrației trebuie să intensifice activitatea de atragere a acelor categorii de imigranți care pot contribui la acoperirea unor domenii deficitare, cu impact direct în dezvoltarea economică și în strânsă corelare cu politicile și documentele programatice adoptate la nivelul UE, precum și cu respectarea drepturilor imigranților”. Din descrierea obiectivului se înțelege că autoritățile române (cele cu atribuții în domeniul imigrației) trebuie să depună eforturi pentru a atrage acele categorii de imigranți care să răspundă nevoilor societății românești.

În realitate, așa cum remarca autorul în Barometrul Integrării Imigranților din 2015, ”majoritatea referințelor sunt către măsuri de limitare a imigrației ilegale”. Argumentul principal este acela că, în cadrul evaluării indirecte a implementării documentului, accentul se pune pe îndeplinirea criteriilor referitoare la spațiul Schengen: securizarea frontierelor prin combaterea migrației ilegale.

Conform noului document programatic, Strategia Națională privind Imigrația pentru perioada 2015-2018, aflat în consultare publică la data redactării acestui raport, avem iarăși un obiectiv strategic general denumit ”Promovarea migraţiei legale în beneficiul tuturor părţilor: societatea românească, imigranţi şi statele lor de origine”. Apare apoi ca obiectivul specific: ”Facilitarea accesului pe teritoriul României a cetăţenilor terţi care răspund nevoilor de ocupare a forţei de muncă (crearea cadrului juridic pentru atragerea şi menţinerea forţei de muncă potrivit nevoilor identificate)”. În cadrul documentului se precizează că se urmărește „asigurarea coerenței între migrație și ocuparea forței de muncă, educație, dezvoltare și politicile comerciale și reglementarea admiterii cetățenilor statelor terțe pe piața forței de muncă, conform necesităților”, care ar trebui stabilite în urma unei evaluări a necesităților. Și direcțiile de acțiune subliniază că se vor stabili „mecanisme de facilitare a admiterii cetățenilor statelor terțe în domenii în care există deficit de forță de muncă”.

În data de 4 noiembrie 2014, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a răspuns întrebărilor formulate de echipa de cercetare a Barometrului Integrării Imigranților. Astfel, conform răspunsului, în baza OUG 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 134/2008 „la propunerea MMFPSPV, în concordanță cu politica privind migrația forței de muncă și

12

luând în considerare situația pieței muncii din România, se stabilește anual prin Hotărâre de Guvern numărul de autorizații de muncă ce pot fi eliberate străinilor”. Conform legislației în vigoare, se pot elibera următoarele autorizații de muncă: pentru lucrători permanenți, pentru lucrători înalt calificați, pentru lucrători sezonieri, pentru lucrători stagiari, pentru lucrători transfrontalieri, pentru sportivi și autorizații de muncă nominale.

Decizia numărului autorizațiilor de muncă se stabilește pornind de la analiza datelor din domeniu. Potrivit răspunsului, „MMFPSPV solicită ANOFM9 o evaluare a domeniilor deficitare a forței de muncă din România și apoi tot MMFPSPV solicită IGI furnizarea unor date statistice cu referire la situația lucrătorilor străini aflați pe teritoriul României”. Acestea sunt informațiile folosite de către MMFPSPV pentru elaborarea textului proiectului de act normativ și pentru stabilirea numărului de autorizații de muncă ce pot fi eliberate străinilor în România pentru anul următor.

Din păcate, situația medicilor din România nu intră în această analiză, iar eliberarea de autorizații de muncă pentru medici, care intră la categoria de lucrători înalt calificați nu ajută cu nimic de vreme ce legislația nu le permite acestora să facă parte din Colegiul Medicilor și astfel să primească dreptul de liberă practică în România.

Unul dintre experții intervievați remarca faptul că, atunci când vine vorba despre politica demografică a României, niciuna dintre analizele de prognoză ale populației nu ia în considerare imigrația, cu toate că, într-un viitor nu atât de îndepărtat, România are mari șanse să devină o țară atractivă pentru imigrație.

„Ce se întâmplă cu demografia României, scăderea natalității, îmbătrânirea populației, emigrarea ? Niciuna dintre prognoze nu ia în calcul imigrantul, totul este calculat pe fertilitatea româncelor. Așa s-a întâmplat și în Germania până au venit turcii.”

Cadrul legislativ în domeniul sănătății

Conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, articolul 370, „profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină” care pot fi:

cetățeni ai statului român;

cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului

Economic European sau ai Confederației Elvețiene;

soțul unui cetățean român, precum și descendenții și ascendenții în linie directă, aflați în

întreținerea unui cetățean român, indiferent de cetățenia acestora;

membrii de familie ai unui cetățean dintr-unul din statele prevăzute la litera „b”, așa cum

sunt definiți la articolul 2, alineatul 1, punctul 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.

102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale

Uniunii Europene și ai Spațiului Economic European, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 260/2005;

cetățenii statelor terțe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;

beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele

prevăzute la litera „b”.

9 Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

13

Ca excepție de la acest articol (370) se precizează că „medicii cetățeni ai unui stat terț pot exercita activitățile profesionale în România în scop didactic și ocazional cu avizul Colegiului Medicilor din România. Durata de exercitare a activităților profesionale în aceste cazuri este de 3 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru o durată de încă̆ maximum 3 luni, pe an”.

Statul român înțelege calificarea în medicină în cazurile în care (conform articolul 371 al aceleiași legi) diploma este eliberată de o instituție de învățământ superior medico-farmaceutic acreditată din România, există un certificat de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătății Publice sau avem de-a face cu o diploma/certificat/titlu în medicină eliberat(ă) conform normelor UE de către statele membre, statele SEE și Confederația Elvețiană. Acestora li se adaugă diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină dobândit(ă) într-un stat terț și recunoscut(ă) de unul dintre statele membre (UE, SEE și Confederația Elvețiană) ori echivalate în România.

Potrivit legii, Colegiul Medicilor din România și Ministerul Sănătății Publice sunt autoritățile competente în ceea ce privește monitorizarea și controlul exercitării profesiei de medic. Pentru ca un medic să își poată practica profesia, în regim salarial și/sau independent, el trebuie să fie înscris în Colegiului Medicilor din România (articolul 408). Se pot înscrie în Colegiu aceleași categorii ca cele menționate la articolul 370.

14

SITUAȚIA SISTEMULUI SANITAR ÎN ROMÂNIA

Euro Health Consumer Index 201410, un studiu care evaluează modul în care sistemele medicale din Europa îi servesc pe pacienți, atât din punctul de vedere al calității actului medical, cât și al costurilor și al rentabilității, plasează România pe penultimul loc, deasupra Bosniei şi Herţegovinei, după Bulgaria și Serbia. Din punctajul maxim de 1000, România a obținut 453, iar Bulgaria 547. În studiu se atrage atenția asupra faptului că România și Serbia sunt la limita de jos cu opt indicatori: reducerea deceselor cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantilă, rata de supravieţuire a bolnavilor de cancer, anii de viaţă pierduţi prin deces ce putea fi prevenit, infecţiile cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), rata avorturilor şi depresia.

În cadrul aceluiași raport se evidențiază faptul că România primește 83 de puncte din 250 la categoria rezultatele tratamentelor, fiind pe ultima poziţie alături de Serbia. La capitolul accesibilitate (timpii de aşteptare pentru tratament), țara noastră a fost evaluată cu 100 de puncte din 225, fiind la acelaşi nivel cu Spania, Marea Britanie, Polonia şi Lituania şi înaintea Suediei şi Irlandei (câte 88 de puncte) şi a Bosniei şi Herţegovinei (75 de puncte), dar depăşită de toate celelalte ţări din Index.

România este evaluată cu 63 de puncte din 150 la gama de servicii şi extinderea acestora, fiind doar înaintea Albaniei şi a Bulgariei, cu 71 de puncte din 125 la prevenţie şi 52 din 100 la farmaceutice (la aceste două categorii situându-se la acelaşi nivel cu Bulgaria şi Polonia) şi cu 83 de puncte din 100 la categoria drepturile şi informarea pacienţilor.

Potrivit raportului, în România au fost reduse serviciile la care au acces pacienţii (și așa insuficiente), iar calitatea acestora este în general foarte slabă, discriminarea pe criterii etnice fiind o realitate. Corupția din sistem și sărăcia sunt fenomene menționate în raport, alături de exodul cadrelor medicale către Europa de Vest – un fenomen care nu este abordat prin politici publice. Concluzia îngrijorătoare a raportului este aceea că indicii în cazul României scad începând cu 2006, în timp ce în restul țărilor UE performanțele sistemului medical se îmbunătățesc.

În cadrul discuției despre sistemul de sănătate cu președintele Colegiului Medicilor din România de la acea dată, prof. dr. Vasile Astărăstoae preciza despre sistemul de sănătate:

„Sistemul de sănătate a evoluat, am creat centre performante la nivel european, dar și lazareturi în altă parte pentru că nu există putere economică și nu a existat o perspectivă generală – principiul etic al unui sistem, al egalității și al echității de șansă. Inegalitatea se vede atunci când vine vorba despre accesul populației defavorizate la servicii medicale pentru că vorbim despre greutăți economice și organizatorice. Avem de-a face cu o țară în care 46% din populație trăiește în mediul rural, dar doar 9% dintre medici activează în rural, dintre care 97% de medicină generală. Când vine vorba de a accesa medicina de specialitate, omul din rural are bariere de genul transportului, al timpului, al migrației medicilor din orășelele mai mici și al deficiențelor în planificarea serviciilor medicale”.

Tot președintele Colegiului Medicilor preciza în interviul realizat că în sistemul medical românesc „există frica de concurență din cauza unui sistem subfinanțat. Doctorii români au o rezervă, există o rezistență a sistemului în ceea ce privește acceptarea medicilor străini care pleacă de la veniturile mici pe care medicii le realizează. Contează dacă este un singur specialist în oraș sau doi, dacă există posibilitatea de a avea venituri suplimentare, inclusiv prin plăți informale.”

10 www.healthpowerhouse.com/files/EHCI_2014/EHCI_2014_report.pdf, consultat în data de 23 aprilie 2015

15

Starea de sănătate a populației din România

În conformitate cu datele Eurostat calculate pentru toate cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene, românii nu se pot lăuda când vine vorba despre starea de sănătate, corelată bineînțeles cu nivelul de trai și cu eficiența sistemului de servicii medicale:

avem o speranță de viață redusă – 74,5 ani (locul al treilea în ierarhie, dar foarte aproape de primul loc ocupat de Lituania și Letonia cu 74,1 ani și imediat după Bulgaria, a cărei populație trăiește cu o lună mai puțin, 74,4 ani) – figura 1;

avem o rată mare a mortalității (calculată pentru toate cauzele de deces), care ne plasează pe locul al doilea în ierarhie, după Bulgaria – figura 2;

suntem încă în fruntea ierarhiei morților cauzate de tuberculoză, o boală a sărăciei – figura 3;

conducem detașat în ceea ce privește mortalitatea infantilă, în ciuda faptului că în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru reducerea acesteia – figura 4.

Figura 1. Speranța de viață la naștere 1990 și 2012

Sursa: Eurostat Statistics Database completed with data from OECD Health Statistics 2014, http://dx.doi.org/10.1787/health-data-en11.

Figura 2. Rata mortalității pentru toate cauzele de deces (2011)

Sursa: baza de date Eurostat12

11OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015.

16

Figura 3. Tuberculoza, cauză de deces (2010) – rată standardizată de deces la 100.000 de locuitori

Figura 4. Mortalitatea infantilă (2012)

Sursa figurilor 3 și 4: baza de date Eurostat13

12OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015 13OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing. http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015

1.2

0.5

2.6

0.40.4

3.3

1.4

0.70.91.0

2.1

0.60.2

4.1

7.4

0.3

1.7

0.30.40.5

1.82.0

7.5

1.20.8

1.0

0.40.70.6

0.4

0.0

1.0

2.0

3.0

4.0

5.0

6.0

7.0

8.0

EU c

ou

ntr

ies

Be

lgiu

mB

ulg

aria

Cze

ch R

epu

blic

Ger

man

yEs

ton

iaIr

ela

nd

Gre

ece

Spai

nFr

ance

Cro

atia

Ital

yC

ypru

sLa

tvia

Lith

uan

iaLu

xem

bo

urg

Hu

nga

ryM

alta

Net

her

lan

ds

Au

stri

aP

ola

nd

Po

rtu

gal

Ro

man

iaSl

ove

nia

Slo

vaki

aFi

nla

nd

Swed

en

UK

No

rway

Swit

zerl

and

17

Absolvenții de medicină

Conform datelor Eurostat, în perioada 2003-2011 în România numărul absolvenților de medicină a variat destul de puțin (vezi figura de jos în care este calculat indicatorul: numărul de absolvenți de medicină la 1.000 de locuitori). În ceea ce privește ierarhia la nivelul Uniunii Europene se poate remarca faptul că România se află în partea superioară a ierarhiei (date analizate pentru 26 de țări membre ale Uniunii Europene care au transmis informații despre sector către Eurostat). Între 2003 și 2005 se afla chiar pe locul al treilea la numărul de absolvenți de medicină la 1.000 de locuitori, apoi scade până la locul al șaselea, ajunge chiar pe locul al nouălea, dar revine între 2009 și 2011. Primul loc în ierarhie în perioada de referință a fost ocupat constat de Austria, urmată de Danemarca și Irlanda, Islanda și Malta. Toate aceste țări au un nivel de trai cu mult peste cel din România.

Este adevărat că în România costurile pentru a studia medicina sunt mai mici decât în alte țări europene. Consultând website-ul Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, am aflat că, în 2014, au fost scoase la concursul de admitere 770 de locuri, dintre care 520 bugetate și 250 cu taxă. Din păcate nu am reușit să identificăm numărul total de locuri la facultățile de medicină pe țară, pe cele două criterii – bugetate și cu taxă. Se poate considera că a studia medicina în România este o afacere pentru universitățile de medicină, dar atâta vreme cât nu există o situație statistică publică a numărului de locuri bugetate și nebugetate ocupate în fiecare universitate sau facultate de medicină nu se poate trage niciun fel de concluzie.

Figura 5. Proporția absolvenților de medicină/1.000 de locuitori

Sursa: baza de date Eurostat14

Tabelul 2. Numărul absolvenților de medicină (2003-2011)

Numărul absolvenților de medicină

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

3268 3372 3195 2920 2745 2542 2774 2900 3031

Sursa: Institutul Național de Statistică, http://statistici.insse.ro/shop/

14 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing. http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015

0.15 0.150.14

0.130.12 0.12

0.130.14

0.15

0

0.05

0.1

0.15

0.2

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

absolvenți de medicină/1000 locuitori

18

Numărul de medici/1.000 de locuitori (cu rezidență)

În ciuda faptului că producem un număr destul de mare de medici la mia de locuitori, România se situează pe locul al doilea în ierarhia țărilor cu numărul cel mai mic de doctori din UE (2,5 la 1.000 de locuitori – figura 5), cu mult în urma Bulgariei.

Figura 6. Numărul de medici la 1.000 de locuitori pentru 2000 și 2012 (sau cel mai apropiat an) pentru toate statele membre UE și încă șase țări

Sursa: OECD Health Statistics 2014, http://dx.doi.org/10.1787/health-data-en; Eurostat Statistics Database; WHO Europe Health for All Database15

Din analiza datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, se poate calcula și evidenția evoluția numărului de medici/1.000 de locuitori începând cu 2003 (numărul de medici la 1.000 de locuitori). Calculul indicatorului pentru anul 1992 ținând cont de datele pentru populația cu domiciliul stabil în România arată că acesta era de 1,76 medici la 1.000 de locuitori. Creșterea acestui indicator se poate observa după 1997, când începe dezvoltarea sistemului privat. Din păcate nu am putut calcula indicatorul aferent numărului de medici/populație cu rezidență în România pentru perioada 1992-2002 pentru că nu există date înainte de 2003. Este important ca acest indicator să fie calculat la populația cu rezidență în România pentru a lua în considerare migranții.

Conform datelor calculate la populația cu rezidență în România, se poate observa o creștere progresivă datorată creșterii numărului de medici din sistemul privat (figura 7). În ceea ce privește sistemul de stat nu se remarcă scăderi spectaculoase așa cum ne-am aștepta, indicatorul menținându-se la un nivel constant.

15 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015

19

Figura 7. Evoluția numărului de medici la 1.000 de locuitori în România în sistemul public și per total

Sursa: Institutul Național de Statistică, http://statistici.insse.ro/shop/

Același raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) publicat în 201416 prezintă câțiva indicatori ai gradului de ocupare a medicilor din diferitele state ale Uniunii Europene. Conform datelor furnizate în cadrul statisticilor internaționale, medicii români nu par a avea un număr foarte mare de consultații (vezi figura 8). Acest indicator se referă la numărul contactelor cu un medic, generalist sau specialist, iar datele pentru acest indicator provin în special din cadrul departamentelor administrative ale spitalelor (ceea ce, în multe cazuri, poate produce distorsiuni în date din cauza supraestimărilor realizate de către personalul administrativ, mai ales că se au în vedere și datele rezultate în urma sondajelor realizate în unele dintre țări). Pentru o mai bună înțelegere a datelor, autorii raportului au precizat că „în Ungaria, datele includ consultațiile pentru obținerea unui diagnostic, aici intrând computer-tomografia și rezonanța magnetică nucleară; în Olanda sunt excluse consultațiile pentru îngrijirea mamei și copilului; în cazul Portugaliei sunt excluse vizitele la medicii privați; în Marea Britanie sunt excluse consultațiile cu specialiștii din afara spitalelor. Sunt însă situații în care sunt raportate consultațiile prin telefon – Irlanda, Spania, Marea Britanie” (2014: 64).

Figura 8. Numărul consultațiilor efectuate de medici/persoană în 2012 (sau cel mai apropiat an)

Sursa: OECD Health Statistics 2014, http://dx.doi.org/10.1787/health-data-en; Eurostat Statistics Database; WHO Europe Health for All Database17

16 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing. http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015 17 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

public/după rezidență total/după rezidență

20

Finanțarea sistemului

Raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) publicat în 201418 precizează că România (cu 753 de euro) și Bulgaria (cu 900 de euro) sunt țările cu cele mai mici cheltuieli pentru sănătate din UE, media fiind de 2.193 de euro, iar țările cu cele mai mari cheltuieli fiind Olanda (3.829 de euro), Austria (3.676 de euro) și Germania (3613 euro). Indicatorul este cel care măsoară consumul final de bunuri și servicii de sănătate plus investițiile de capital în infrastructura de sănătate, incluzând aici atât investițiile din surse publice, cât și private.

Figura 9. Cheltuielile pentru sănătate per capita (2012) – pg.121

Sursa: OECD Health Statistics 2014, http://dx.doi.org/10.1787/health-data-en; Eurostat Statistics Database; WHO Europe Health for All Database19

Unul dintre cei mai importanți indicatori care se pretează la comparație este cel care prezintă investiția în sănătate ca parte a produsului intern brut (PIB). Conform raportului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) publicat în 201420, media europeană în 2012 este de 8,7%. În ciuda crizei economice care a afectat Europa, investițiile publice în sănătate au continuat în multe dintre țări. Potrivit datelor, Olanda conduce detașat în ierarhie în ceea ce privește alocarea cea mai mare din PIB către sănătate, urmată îndeaproape de Franța și Germania (vezi figura 10). Cea mai mică alocare este în cazul României, Letoniei și Estoniei care sunt sub 6%. Concluzia este una simplă: avem de-a face cu un sistem subfinanțat.

18 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015 19 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015 20 OECD (2014), „Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015

21

Figura 10. Cheltuieli pentru sănătate ca parte din PIB (2012) – pg.123

Sursa: OECD Health Statistics 2014, http://dx.doi.org/10.1787/health-data-en; Eurostat Statistics Database; WHO Europe Health for All Database21

Ieșirile din sistem

Conform comunicatului de presă al Colegiului Medicilor din România, publicat în data de 7 ianuarie 201522, în anul 2014 un număr de 2.450 de medici au solicitat Colegiului certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate. Numărul de membri al Colegiului Medicilor din România, conform aceluiași comunicat, se ridică la 39.000 (medici cu drept de liberă practică), numai că numărul celor rămași în spitale este de 13.521 (cu 966 mai puțini decât în 2013 și cu 7.127 mai puțini decât în 2011, ceea ce este o scădere semnificativă). Colegiul Medicilor atrage atenția că, potrivit normativelor Ministerului Sănătății, numărul medicilor din spitalele de stat ar trebui să fie de 26.000, de aproape două ori mai mare. Potrivit aceluiași comunicat, „anual intră în sistem 3.000 de medici și ies aproximativ 3.500 (prin migrație, pensionare și deces)”.

În același document este citat prof. dr. Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România la acel moment:

„Încă din 2006, Colegiul Medicilor a semnalat pericolul exodului medicilor. De cel puțin câteva ori pe an am revenit cu semnale de alarmă. Cu toate acestea, nu s-a făcut aproape nimic pentru a preveni colapsul sistemului de sănătate prin lipsă de personal calificat. Mai mult, decizia de a declara medicii funcționari publici, decizie luată în afara cadrului legislativ și de interpretare a legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este altceva decât un îndemn în plus pentru ca medicii să migreze. Cu atât mai mult cu cât în nicio țară din Uniunea Europeană, din spațiul european, din Canada și SUA, medicul nu este funcționar public”.

Tot Colegiul Medicilor oferă date referitoare la numărul celor care au solicitat certificate profesionale pentru a putea migra în țări în care diploma de medic este recunoscută. Cifrele însă trebuie privite cu atenție pentru că nu toți medicii care solicită acest certificat și migrează. Aceste certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate sunt însoțite de certificatele de conformitate care sunt eliberate de Ministerul Sănătății. Însă conform unui reprezentant al

21 OECD (2014), ”Health at a Glance: Europe 2014”, OECD Publishing: http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014-en, consultat în data de 20 aprilie 2015 22 www.cmr.ro/comunicat-de-presa-34/, consultat în data de 13 ianuarie 2015, dar și în 17 aprilie 2015 pentru a verifica dacă au apărut eventuale modificări.

22

Ministerului Sănătății, „nu toți pleacă, le cer ca să le aibă, dar cu siguranță numărul s-ar reduce dacă s-ar solicita o taxă pentru eliberare” (declarație în cadrul interviului realizat la Ministerul Sănătății în data de 29 aprilie 2015). În plus, directorul executiv al Colegiului Medicilor din Municipiul București, dr. Emanuil Grigore Stoicescu, precizează că certificatele profesionale eliberate de au o valabilitate de trei luni, iar unii medici le solicită de mai multe ori în decursul anilor.

Tabelul 3. Evoluția certificatelor profesionale eliberate de Colegiul Medicilor, care sunt necesare medicilor români pentru a lucra în străinătate.

Numărul de certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

1155 1401 2879 2982 2460 2995 2450

Sursa: datele Colegiului Medicilor pentru 2008-2013 sunt luate din comunicatul de presă din 24 februarie 201423, iar pentru 2014 din comunicatul de presă din 7 ianuarie 2015.

Se discută mult, mai ales în mass-media, despre migrația medicilor din România (fără medicii dentiști și farmaciști). Se analizează datele furnizate de către Ministerul Sănătății, care sunt folosite pentru calcularea colapsului sistemului medical din România, însă autorii uită să facă precizări de genul „aici intră toți medicii, cu stomatologi cu tot, dar și farmaciștii”. Astfel apar analize care spun că în ritmul actual vom rămâne fără medici în 28 ani.

Tabelul 4. Evoluția numărului certificatelor de conformitate eliberate de Ministerul Sănătății

Medici, medici dentiști și farmaciști 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Certificatele de conformitate care sunt eliberate de către Ministerul Sănătății

3585 2766 3197 7830 5676 3863

Date furnizate de către Ministerul Sănătății și citate în cadrul unui articol de pe pagina de internet a Colegiului Medicilor București24: în perioada 2007-ianuarie 2013 au fost eliberate 23.823 de documente de recunoaștere a profesiei în celelalte state membre UE.

Este foarte adevărat că România, așa cum declara Secretarul de Stat Dorel Săndesc în conferința de presă din 5 mai 201525, „se confruntă cu un deficit serios de personal medical. Potrivit datelor existente în ultimii șapte ani, au plecat din România aproximativ 15.000 de medici. Statisticile recente arată că numărul medicilor a scăzut la sub 1,9 la 1.000 de locuitori, ceea ce înseamnă cel mai mic număr de doctori raportat la mia de cetăţeni din toată Europa. Practic, acum, România are mai puţini doctori decât Republica Moldova. Consider că, în acest moment, ţările sărace din Europa dau mult mai mult ţărilor bogate decât primesc în ceea ce priveşte sistemul sanitar. Trebuie luate nişte măsuri în acest sens. Nu o să cerem plata per capita pentru fiecare medic şi asistent medical care părăseşte România, dar credem că Europa, conştientizând această problemă majoră, trebuie şi poate să ia măsuri compensatorii şi acestea se referă în principal la alocare specifică, directă şi importantă a unor fonduri pentru infrastructura de sănătate din România. Europa cred că este obligată să aloce specific bani pentru acest lucru”.

23 www.cmr.ro/migratia-medicilor/, consultat în data de 13 aprilie 2015 24 www.cmb.ro/stire.php?id=1064, consultat în data de 13 aprilie 2015 25 http://stiri.covasnamedia.ro/2014/05/06/romania-cel-mai-mic-numar-de-medici-la-mia-de-locuitori-din-europa/, consultat în data de 7 mai 2015

23

Tot Dorel Săndesc declara, în cadrul interviului realizat: „suntem pe primele locuri la medici străini în foarte multe țări vest-europene. Fenomenul este grav și cifrele sunt îngrijorătoare. Peste 10.000-15.000 de medici care au părăsit România de la intrarea în Uniunea Europeană”.

Toleranța românilor față de străini

Conform datelor culese în cadrul cercetării Barometrului Integrării Imigranților (2013, 2014 și 2015), România nu reiese a fi țară tolerantă atunci când vine vorba despre anumite grupuri, cetățeni români – romi, homosexuali. În plus, homosexualitatea este considerată o amenințare care ar trebui pedepsită de lege conform declarațiilor a peste 60% dintre români, iar romii sunt de mai mult de trei ori respinși decât membrii unei alte etnii, fiind îndeaproape urmați în ierarhie de persoanele care au SIDA.

Figura 11. Distanța socială %

Imaginea unei societăți destul de intolerante este reflectată și de faptul că aproape 40% dintre respondenți consideră că cei care comit infracțiuni grave trebuie pedepsiți cu moartea, peste 50% declară că relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt imorale și peste 30% consideră că avortul trebui interzis prin lege, exceptând cazurile de viol, incest sau în care viața mamei este pusă în pericol. În schimb, când vine vorba despre imigranți/muncitori veniți în România din altă țară, putem spune că românii se declară toleranți, acceptându-i aproape la fel ca și pe cetățenii români de altă etnie.

0 20 40 60 80 100

Persoane dependente de droguri

Persoane de rasă diferită de a dvs.

Persoane care au SIDA

Imigranți/muncitori veniți în România din altă țară

Homosexuali

Persoane având o religie diferită de a dvs.

Alcoolici

Cupluri necăsătorite care trăiesc împreună

Oameni de altă etnie

Romi, țigani

75

9

29

7

48

4

61

3

5

47

83

18

44

15

64

10

66

9

12

48

82

18

41

14

52

10

65

7

13

48

2015 2014 2013

24

Figura 12. Părerile românilor față de anumite teme %

Conform aceleiași cercetări (Barometrul Integrării Imigranților 2015), românii par a fi toleranți la nivel declarativ atunci când vine vorba despre imigranți. În plus, își declară susținerea față de programele publice de integrare a imigranților. Totuși, expertul în materie de migrație intervievat preciza:

„Medicii ăștia care ar putea practica medicina la noi (străinii) sunt de culoare, mai măslinii, nu arată ca noi. Piață există pentru ei, dar nu în centrele universitare, fix acolo unde românii sunt mai toleranți și mai obișnuiți cu străinii. Ei sunt necesari fix acolo unde românii sunt tradiționaliști și unde au mai puțină încredere în străini. Românii sunt toleranți, dar să nu fie prea diferiți de Noi”.

Același specialist atrăgea însă atenția asupra faptului că, în momentul în care România va deveni o țară de imigrație, vom avea nevoie de medici străini, educați la noi, conform standardelor românești:

„Vom avea nevoie de medici străini care să vorbească limbile celor care vin ca imigranți în România. Va exista o bună suprapunere pentru că mulți dintre medicii străini vin din țări din care cu siguranță vor veni imigranți în România. Aceștia vor putea comunica cu conaționalii lor și, astfel, aceștia din urmă vor putea beneficia de servicii medicale”.

Medici străini în România: se poate?

Poziția Colegiului Medicilor

În cadrul interviului realizat cu prof. dr. Vasile Astărăstoae, aflat la momentul realizării interviului în poziția de președinte al Colegiului Medicilor, am aflat că părerea domniei sale era aceea că :

0 10 20 30 40 50 60 70

Homosexualitatea trebuie interzisă prin lege

Avortul trebuie interzis prin lege, exceptând cazurile de viol, incest sau în care viața mamei este în pericol

Prostituția trebuie legalizată

Consumatorii de droguri ar trebui să fie închiși în pușcării

Serviciul militar trebuie să fie obligatoriu

Cetățenilor ar trebui să li se permită să dețină arme de foc

Cei care comit infracțiuni grave ar trebui pedepsiți cu moartea

Pornografia trebuie interzisă prin lege

Relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt imorale

În școlile de stat orele de religie trebuie să fie obligatorii

65

36

47

38

60

15

39

70

57

70

62

34

45

39

61

14

38

61

48

62

2015 2014

25

„Ar trebui să existe o acțiune care să lămurească că este mai simplu să vină un medic străin să ocupe postul decât să existe mereu nemulțumiri că pleacă medicii. Ar putea fi una dintre soluțiile care ar acoperi din golurile din sistemul de sănătate. Doar că trebuie introduse criteriile de calitate, de recunoaștere a diplomelor și a autorizațiilor de liberă practică (în cazul în care vorbim despre medicii străini care nu au absolvit facultatea și rezidențiatul în România)”.

În cadrul interviului, prof. dr. Astărăstoae a făcut referință la un caz concret:

„Chiar acum am cazul unui medic specialist neurolog care a făcut liceul în România, apoi facultatea și rezidențiatul tot aici, este cetățean din țări terțe și care, după 15 ani de stat în România, și-ar dori să rămână aici, însă nu poate din cauza legislației care nu îi permite să se înscrie în Colegiul Medicilor. Legea pune bariere pentru că un astfel de medic nu primește rezidență permanent (acum permis de lungă ședere) dacă nu are un loc de muncă – și nu poate avea un loc de muncă. Este un cerc vicios”.

Soluția identificată de prof. dr. Vasile Astărăstoae: să negociem cu Uniunea Europeană și să ne inspirăm din sistemul din Marea Britanie, care permite doctorilor formați acolo să practice medicina. Singura barieră este că acești medici nu pot practica medicina în Uniunea Europeană:

„Trebuie o negociere susținută de date statistice care să arate nevoile, dar și posibilitățile sistemului românesc de a educa. După câte știu eu, România educă maxim 3.000 specialii pe an, iar din sistem pleacă în fiecare an cam 3.500-3.700 de medici începând cu 2007. Este vorba despre migrație, decese și pensionări. Dacă în 1989 în România erau cam 57.000 medici, în momentul de față vorbim despre 39.500. Mai grav este că în spitale (cele de stat), conform normativului Ministerului Sănătății, trebuie să fie un medic la 10 paturi, deci 26.000 medici, dar acum, la sfârșit de 2014 avem doar 13.500.”

„În 2012, Ministrul Sănătății de la acea vreme declara că ar fi dispus să importe medici din China, cu toate că noi nu puteam să le eliberăm dreptul de liberă practică. Asta în loc să îi păstrăm pe cei pregătiți de noi, care vorbesc limba română și sunt integrați aici”.

Poziția Ministerului Sănătății

Secretarul de Stat, prof. dr. Dorel Săndesc, declara în cadrul interviului că trebuie căutate soluții:

„Apare logic nevoia de a găsi o soluție ca orice medic care se pregătește în România, inclusiv un medic străin, să poată apoi practica. Este mult de făcut în domeniul reglementărilor acestei categorii de personal. Acum medicii rezidenți străini plătesc – este o anomalie în opinia mea, pentru că un medic rezident este plătit, un medic român care face rezidențiatul în alte țări este plătit, chiar cetățenii din afara UE care ajung rezidenți sunt angajați în țări ale Uniunii”.

În același timp, se subliniază faptul că mulți dintre medicii străini care au studiat la noi nu își doresc să rămână:

„Un medic care a absolvit facultatea se înscrie la rezidențiat și, la scurt timp, după un an sau doi ani, pleacă ca medic rezident în țări UE. Este firesc, aici e doar trambulina, înscrierea aici cu taxă pentru un post de rezident în Uniune unde va fi plătit”.

Părerea domnului Secretar de Stat este clară:

26

„Trebuie reglementată situația și România trebuie să se alinieze la practica existentă; dacă sunt acceptați ca medici rezidenți, atunci să fie tratați ca medici rezidenți, respectiv să beneficieze de salariu. (...) Europa de Vest și-a adaptat standardele la necesitățile și interesele sale de moment acum 15-20 de ani. Se fac eforturi pentru atragerea creierelor pentru că ei știu care sunt nevoile și sunt dispuși să investească pentru atragere, iar noi, România, le oferim o soluție gratuită la problema pe care o resimt și ei – lipsa cadrelor medicale. Este nevoie de pregătirea unor pachete de legi care să reglementeze foarte clar această categorie de medici”.

În cadrul discuției avute cu reprezentanții departamentului general pentru resurse umane, juridic și contencios, ni s-a specificat faptul că ar exista posibilitatea modificării prevederilor legislative.

Poziția Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI)

În cadrul interviului, reprezentatul IGI a recunoscut faptul că există probleme în ceea ce privește lipsa medicilor din sistem, dar și faptul că sunt medici străini, pregătiți în România, care ar dori să rămână aici, dar nu pot :

„Am simțit și noi din practică, am întâlnit cazuri, erau aici de 8-9 ani și căutau o soluție ca să rămână. Chiar ne-am pus problema cum am putea să îi ajutăm, doar că problema/soluția nu este la IGI”.

IGI nu are în atribuțiuni rezolvarea situației, iar Ministerul Sănătății, cu care colaborează pe alte domenii, nu i-a contactat referitor la aceste probleme. Există legislație specială care reglementează domeniul și care este în subordinea Ministerului Sănătății :

„Studenții nu beneficiază, conform Directivei 109, de obținerea permisului de ședere pe termen lung pur și simplu. Perioada de studii nu poate fi luată în considerare la obținerea unui permis de ședere pe termen lung (se consideră doar jumătate din timp), astfel că sunt mai multe categorii de străini care nu pot beneficia de permis de ședere pe termen lung”.

În timpul discuțiilor, reprezentantul Inspectoratului a subliniat faptul că IGI s-a implicat în sprijinirea atragerii de personal calificat: acum studenții pot, pe durata studiilor, să lucreze part-time fără autorizație de muncă; după terminarea studiilor, străinii mai pot rămâne încă șase luni în România pentru definitivarea situațiilor școlare și chiar pentru căutarea unui loc de muncă adecvat, iar angajarea se poate face fără să mai fie necesar testul pieței muncii și fără ca absolventul să mai iasă din țară pentru a solicita viza de lungă ședere în scop de muncă.

Reprezentatul IGI a subliniat faptul că, în cazul în care Ministerul Sănătății inițiază procedura de schimbare a legii, există disponibilitate pentru a participa la grupul de lucru, numai că nu IGI este instituția care are posibilitatea de a iniția modificarea unei legi specifice în domeniul sănătății :

„Noi suntem dispuși ca, în faza de anteproiect, să desemnăm specialiști care să participe la elaborarea cadrului normativ, pentru ca acesta să fie armonizat cu legislația în ce privește migrația”.

27

ȘI NOI SUNTEM AICI!

Pentru că în anii anteriori am acumulat destule povești de viață, în acest an ne-am îndreptat atenția asupra unei categorii speciale de străini – cei care au absolvit facultatea de medicină și au terminat rezidențiatul în România. A fost foarte dificil să identificăm subiecți dispuși să stea de vorbă cu noi.

Concluziile care se desprind din interviurile realizate sunt simple. Sunt străini, medici specialiști produși chiar de sistemul românesc, conform tuturor standardelor Ministerului Sănătății și ale Ministerului Educației, care au făcut facultatea și rezidențiatul pe banii lor și care ar dori să profeseze aici. Unii au reușit datorită unor împrejurări favorabile, dar aceștia sunt puțini. Mulți însă au plecat, cu toate că și-ar fi dorit foarte mult să rămână.

În acest context ne întrebăm: are oare România nevoie cu adevărat de medici?

Un caz fericit, un mare norocos

X este medic într-un mare oraș. Este venit în România de foarte mulți ani (27), a studiat medicina și apoi și-a făcut rezidențiatul aici. De copil nu se visa medic, ci actor, dar părinții l-au convins până la urmă să aleagă această profesie. A reușit cu sprijinul unui unchi și apoi s-a îndrăgostit de România.

Rezidențiatul l-a terminat în 2005 și a reușit să obțină dreptul de liberă practică în 2007, dar nu știe care au fost condițiile favorabile în cazul lui, ce alte condiții a îndeplinit față de colegii lui, cu ce l-a avantajat soarta. Oricum, dreptul de liberă practică nu l-a obținut ușor, dar acum este medic specialist și are un cabinet privat.

„Nu știu ce a fost la mine că nu eram căsătorit. Sunt de mult timp în România, poate asta a contat, legislația nu este clară. Dar știu de colegii mei care nu au putut să rămână să practice. Dar, dacă ești căsătorit, ai drept de liberă practică și poți lucra la un cabinet.

Ce nu înțeleg eu este că atunci când ești rezident practici medicina, dar nu ai drept de liberă practică, nu poți câștiga bani. Poți face orice fel de operație după ce ai plătit o taxă școlară de 7.000 euro către statul român. Doar că nici măcar nu se respectă taxa asta și să te învețe cum trebuie de banii ăștia. Nu poți consulta la un cabinet privat, cu toate că dimineața ai operat. Asta în același stat, aceeași legislație, fără să ți se ceară dreptul de liberă practică”.

X remarcă faptul că România nu este o țară interesată de atragerea celor înalt calificați.

„Toți vorbesc, dar nimeni nu vrea să pornească să schimbe legislația. Străinul este doar un investit, cineva care să aducă niște bani și atunci ți se dă voie să stai aici, dacă nu, nu ai voie.”

„Dacă te căsătorești cu un cetățean român, primești dreptul de viză de integrarea familiei și poți să faci orice, dar dacă ești medic, ai învățat aici 6-7 ani, ai plătit în fiecare an 5.000 euro pentru școlarizare, ai trăit cu încă 6.000-7.000 euro, deci ai cheltuit anual 12.000-15.000 de euro, ajungi ca după șase ani să realizezi că nu ai niciun drept, nici măcar de a munci în țara în care ai învățat. Dacă mai aduc cei cinci ani de rezidențiat, deci 11 ani în total, tot nu ți se dă acel drept. Ajungi să te gândești că trebuie să te căsătorești ca să poți să îți practici meseria”.

28

Nu poate să înțeleagă logica statului român care îți dă o diplomă la sfârșitul anilor de studii, dar nu o recunoaște ca fiind valabilă.

„13-14 ani ai stat și învățat, dar nu te recunosc să lucrezi aici, risipa nu este din partea statului român, ci din partea ailaltă. Doar că problema asta undeva o să strice și imaginea României și România o să piardă”.

Întrebat despre ideea de deficit de cadre medicale, punctual de medici specialiști, X răspunde:

„Ideea de deficit care se aude la TV nu prea este, pentru că tu de la început nu îi primești la spital, medicii vor să lucreze în România, toți cei care vor să lucreze în România, toți cei care au plecat vor să lucreze în România, dar nu li s-a oferit un post. Un post costă 30.000-40.000 de euro într-un spital de stat. Atât trebuie să plătească un cetățean șpagă ca să ia examenul să intre în spital și să practice medicina. În loc să mergi în Germania să primești 3.000-5.000 de euro pe lună, tu trebuie să găsești șpaga să te bage la un spital bun (unde ai posibilitatea să faci ceva pentru că ai aparatura și personalul necesar).”

Despre deficitul de medici din spitalele din orașele mici:

„În spitalele din orașele mici este deficit de medici, dar acolo nu poți să faci mare lucru și ca medic pentru că știi de la bun început că riști să nu ai cu ce lucra și nici cazuri.”

X consideră că medicii străini care au terminat medicina în România trebuie să primească dreptul de liberă practică dacă vor să rămână aici. În plus, consideră că este absolut firesc ca un medic să aibă dreptul de a colabora cu un spital, chiar dacă nu este angajat al acestui spital, astfel ca medicul respectiv să-și poată urmări pacienții.

„80% dintre cei care au făcut medicina aici și nu au plecat în Vest fac acum afaceri, vând șaorma sau haine sau cartofi într-o alimentară. Este aici de mai bine de 15 ani, dar nu i-a fost acordat dreptul să lucreze și să trăiască.”

Nu e deloc simplu să rămâi aici

Y este medic specialist, venit în România de la 19 ani. Face facultatea de medicină cu gândul de a se întoarce în țara natală, dar se îndrăgostește iremediabil de România. În plus, primește o bursă din partea statului român pentru a-și face specializarea. Așa rămâne și își face rezidențiatul, pe care îl termină în 2013. Doar că acum nu poate lucra, nu poate practica medicina, românii nu pot beneficia de serviciile lui chiar dacă au plătit pentru pregătirea lui.

La fel ca X, și Y remarcă faptul că sunt puține posturi în spitalele din România, deși nu precizează dacă se referă la posturile din spitalele din orașele mari. Ambii însă subliniază faptul că:

„Diploma mea de medic este eliberată de autoritățile române; și cea de medic specialist tot de autoritățile române”.

Totuși, nu poate practica medicina, cu toate că, în perioada rezidențiatului, a consultat pacienți. Se gândește să plece în Vest pentru că aici s-a adaptat, se simte bine, dar știe că mulți dintre foștii colegi de facultate, tot străini ca și el, practică medicina în Marea Britanie, Germania, Suedia, Olanda.

29

Pentru mine a fost altfel

Z este cetățean român de mulți ani, dar și-a păstrat accentul. Este venit în România împreună cu familia, iar la facultatea de medicină s-a înscris ca orice alt cetățean. Doar că s-a simțit atras de colegii lui din lumea arabă, cu care împărtășea limba, anumite obiceiuri și tradiții. Z este căsătorit cu o româncă, tot medic, și nici nu îi trece prin cap să plece din România.

„Colegii mei din lumea arabă au făcut facultatea și rezidențiatul aici, au cheltuit bani și apoi unii ar fi vrut să rămână să practice medicina aici, dar nu au putut. Nu au primit dreptul de liberă practică, cu toate că diplomele lor erau conferite de către statul român.”

Dacă el a reușit, datorită istoricului familiei sale, să fie cetățean și deci să nu aibă niciun fel de probleme cu înscrierea în Colegiul Medicilor și cu obținerea dreptului de liberă practică, nu același lucru se poate spune despre colegii lui. Unii s-au întors în țară, iar alții au ales apoi să plece spre Vest.

„Dintre prietenii mei, trei sunt în Marea Britanie, patru sunt în Franța, unde lucrează într-o clinică unde toți medicii sunt români. Un chirurg cardiovascular a mers în Germania, un endocrinolog în Spania. Au plecat peste tot și unii ar fi vrut să rămână aici. Vă dați seama că sunt oameni care au trăit aici șapte până la 15 ani, s-au obișnuit aici, și-au făcut prieteni. S-au obișnuit aici și ar fi preferat să rămână, chiar au încercat, dar nu au putut.”

Z aduce în discuție cazul unui cunoscut, medic sirian absolvent de medicină în România, căsătorit cu o româncă, care, după terminarea rezidențiatului, s-a întors în țara natală. Din păcate, războiul i-a alungat din Siria și au plecat în grabă căutând scăpare în țara natală a soției.

„Acum locuiesc împreună cu socrii și el a vrut să practice medicina, iar legea îi dă această posibilitate. S-a dus la Colegiul Medicilor din județul în care locuiește și acolo a aflat că nu poate practica, nu poate beneficia de dreptul de liberă practică. L-au tot purtat o vreme, a tot fost pe la București de multe ori până a reușit să obțină dreptul de liberă practică. Se pare că cei de la Colegiul Medicilor din X nu cunosc legea sau o interpretează în felul lor. Acum medicul sirian lucrează în București, face naveta. Doar că a așteptat aproape un an decizia Colegiului.”

Concluzia lui Z este că „E păcat că pleacă atâția medici, bine pregătiți. Unii ar rămâne pentru că și-au făcut o viață aici, doar că nu au cum”.

Și stomatologii ar rămâne

W a ales să studieze stomatologia în România pentru că în țara lui concurența era mult prea mare. Alegerea i-a fost inspirată de familie, doi dintre unchi fiind deja stomatologi în România. A fost motivat și de faptul că mulți dintre prietenii lui au venit în România la studii.

„Ei sunt în România de vreo 30 de ani, de pe vremea comunismului, și profesează aici. Lor le-a fost mult mai ușor să se stabilească aici; sunt căsătoriți, au copii aici.”

Lui W, care este deja de șapte ani aici, nu i-a fost ușor să se acomodeze, să învețe limba română, dar, în timp, și-a făcut prieteni și s-a integrat. A trecut prin experiențe neplăcute (au fost profesori care au cerut bani, între 300 și 500 de euro, ca să îi dea notă de trecere la examen), dar W le-a depășit. Chiar a găsit un stomatolog dispus să îl învețe meserie.

30

S-a gândit că i-ar plăcea să rămână aici, dar e conștient că e foarte dificil când vine vorba de obținerea vizei și apoi a cetățeniei. Totuși, el vrea să profeseze acolo unde este nevoie, într-un oraș mai mic.

„În România nu poți profesa dacă nu deții cetățenia, iar pe perioada studiilor nu pot lucra din cauza aceluiași motiv.”

„Mi-ar plăcea să îmi pot deschide un cabinet și într-un oraș mai mic din România unde nu există un număr atât de mare de stomatologi precum în București.”

Ar vrea să rămână, dar este conștient că medicii nu câștigă foarte bine aici și nici nu sunt apreciați la fel ca în țara lui. Dar s-a obișnuit aici, și-a făcut prieteni, o viață.

„M-am obișnuit aici…mai mult de atât uneori mi-e greu să și citesc în limba mea cărțile de specialitate, atât de tare m-am obișnuit aici.”

W ar face eforturi ca să rămână, ar urma demersurile necesare, ar depune petiții și ar merge în audiență, doar să discute cineva cu el și cu colegii lui. Îi place în România și se simte bine primit de către români.

„Eu aș fi de acord să merg la Ministerul Sănătății/Colegiul Medicilor pentru a se rezolva ceva în sensul acesta, pentru ca străinilor să le fie mai ușor să poată profesa/ rămâne în România după finalizarea studiilor. Și prietenii mei ar putea veni.”

31

CONCLUZIE

În data de 22 mai 2015 a avut loc atelierul de lucru interactiv „Migranții, o soluție pentru exodul medicilor?”, în cadrul căruia a fost discutată situația medicilor străini care au absolvit facultatea și rezidențiatul în România. Unul dintre participanți, un tânăr medic rezident, foarte interesat de subiect, a pus întrebarea: „Și eu acum ce aș putea să fac? Să mă gândesc să mă căsătoresc cu cineva doar ca să rămân?”. Această reacție vine ca un posibil răspuns la întrebările de la care a pornit cercetarea Barometrul Integrării Imigranților: „este România țara de destinație ideală pentru imigrant şi cât de aproape este de acest ideal?”.

Din analiza noastră reiese că România nu are o politică pentru oprirea exodului cadrelor medicale către Europa de Vest, dar nici una de atragere a „gulerelor albe” sau, mai precis, a „halatelor albe”, la fel cum există în multe țări europene. România produce mulți absolvenți de medicină, preponderant pe bani publici, pe care nu reușește să îi rețină în țară și pe care îi exportă anual. Acestora li se adaugă medicii rezidenți, cetățeni români, dar și medici specialiști. În plus, România nu are în practică o politică de reținere a „halatelor albe”, cetățeni străini din țări terțe, care obțin diploma de medic și chiar își fac rezidențiatul în România cu banii lor.

Demersul nostru însă nu se oprește aici tocmai pentru că soluția problemei semnalate în acest raport se găsește în modificarea categoriilor medicilor care pot practica în România. Nu se poate ca România să nu înceapă să își dezvolte politica de atragere sau măcar de reținere a străinilor înalt calificați, mai ales dacă vorbim de medici.

32

ANEXE

Ghiduri pentru interviuri cu medici rezidenți și medici practicanți, cetățeni din țări terțe sau foști cetățeni din țări terțe

Medici practicanți

1. De când este/locuiește în România? Când a venit aici? 2. Este cetățean român sau are permis pe termen lung (rezidență permanentă)? 3. Unde a studiat medicina? 4. Unde a făcut rezidențiatul? 5. De când practică medicina în România? 6. De ce practică medicina aici (motivația de a rămâne) ? 7. Care a fost parcursul pentru a putea rămâne și practica medicina în România (de ce

documente a avut nevoie, cum le-a obținut, cine l-a ajutat)? 8. Cunoaște alți medici străini (din țări terțe) care au rămas în România și își practică meseria

de medic? 9. Cunoaște cum au reușit aceștia să rămână și să practice? 10. Cunoaște alți medici străini (din țări terțe) care au rămas în România, dar nu își pot practica

meseria de medic? 11. Ce soluții ar vedea pentru ei?

Medici rezidenți

1. De când este/locuiește în România? Când a venit aici? 2. Este cetățean român sau are permis pe termen lung (rezidență permanentă)? 3. Unde a studiat medicina? 4. În ce an este la rezidențiat? 5. De ce face rezidențiatul aici? 6. Care a fost parcursul pentru a face rezidențiatul aici (documentele necesare, cum le-a

obținut, cine l-a ajutat)? 7. Care sunt planurile de viitor – ar rămâne să practice medicina în România? 8. În ce condiții ar rămâne în România? 9. Dacă ar dori să rămână să practice în România, ce știe că ar trebui să facă pentru a dobândi

dreptul de liberă practică? 10. Cunoaște alți rezidenți, cetățeni țări terțe, care ar dori să rămână și să practice medicina în

România?

Medic nepracticant

1. De când este/locuiește în România? Când a venit aici? 2. Este cetățean român sau are permis pe termen lung (rezidență permanentă)? Ce permis

are? 3. Unde a studiat medicina? 4. Unde a făcut rezidențiatul? 5. De ce nu practică medicina în România? 6. De ce ar practică medicina aici (motivația de a rămâne)? 7. Care a fost parcursul încercat pentru a putea rămâne și a practica medicina în România (de

ce documente a avut nevoie, cum le-a obținut, cine l-a ajutat)?

33

8. Cunoaște alți medici străini (din țări terțe) care au rămas în România, dar nu își pot practica meseria de medic?

9. Ce soluții ar vedea pentru ei?

Ghid de interviu cu reprezentantul Colegiului Medicilor

1. Deficitul de medici din România. Care ar fi numărul ideal, normal și situația actuală? 2. Ce măsuri sunt prevăzute pentru a stopa migrația medicilor specialiști către țările din vestul

Europei? 3. Care este poziția Colegiului Medicilor față de răspunsul primit de Fundația pentru o

societate deschisă din partea Ministerului Muncii la întrebarea care făcea referință la deficitul de medici din România?

4. Ce trebuie să facă un absolvent de medicină pentru a putea practica? 5. În ce condiții un absolvent de medicină și absolvent de rezidențiat, cetățean din țările terțe,

poate practica medicina în România? 6. Care este poziția Colegiului Medicilor față de propunerea de facilitare a demersului de a

rămâne să practice în România pentru medicii, cetățeni din țări terțe, care au absolvit facultatea în România și au făcut și rezidențiatul aici?

7. Care ar fi alți actori interesați de această problematică?

Ghid de interviu cu reprezentantul Ministerului Sănătății

1. Colegiul Medicilor semnalează existența unui deficit sever de medici specialiști în sistemul de sănătate public românesc. Care este poziția Ministerului Sănătății în această direcție?

2. Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 pune accent pe asistența comunitară și medicul de familie, pe tratament ambulatoriu și mai puțin pe medicii specialiști și tratamentul în spitale. Avem nevoie sau nu de medici specialiști? Care ar fi idealul? Care ar fi normalul? Care este situația prezentă?

3. De ce continuăm să exportăm medici (cetățeni români, dar și cetățeni ai țărilor terțe, pregătiți în România) ?

4. Ce s-ar putea face?

Ghid de interviu cu un expert în migrație

1. Toleranța față de imigranți

2. Politica de imigrație în România – avem, ar exista beneficii?

3. Atragerea „halatelor albe” – părere

34

Articole din mass-media despre deficitul de medici din România

16.05.201326 – Mediafax: Sute de medici au plecat din țară în primele trei luni ale acestui an

Președintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astarastoae, a declarat, joi, la Suceava, că „valul" de plecări din țară ale medicilor, de anul acesta, respectiv 580 de cadre medicale, poate fi comparat cu cel din anul 2007.

Astarastoae a afirmat, într-o conferință de presă, că sistemul de sănătate românesc se confruntă cu un deficit de personal, în condițiile în care, din anul 2007 și până în prezent, peste 14.000 de medici au ales să părăsească România pentru că „s-au săturat de cum merg lucrurile".

El a spus că, în primele trei luni ale acestui an, au plecat 580 de medici, iar alți 250 au solicitat documente pentru plecarea în străinătate în primele două săptămâni ale lunii aprilie, susținând că acest val de plecări înregistrat în anul 2013 poate fi comparabil doar cu cel din 2007, după ce România a intrat în Uniunea Europeană.

Potrivit președintelui Colegiului Medicilor, dacă în 1989 în România erau 56.000 de medici cu drept de liberă practică, în 2013 numărul acestora este de 39.896.

7.04.201427 – Hotnews: Vasile Astarastoae: Țările dezvoltate din UE vor avea deficit de 50% de medici. România riscă să rămână fără.

Președintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astarastoae, a declarat că, în câțiva ani, țările dezvoltate din UE vor avea un deficit de aproximativ 50 la sută de medici, iar țările est-europene, în primul rând România și Bulgaria, riscă să rămână cu „zone deșertificate de medici": „Este poate ultimul ceas în care mai pot fi luate măsuri de diminuare a efectelor negative. Nu trebuie să fim naivi și să ne închipuim că diferite ghiduri de recrutare sau recomandări ne vor proteja împotriva politicilor statelor dezvoltate de a-și acoperi nevoia de personal calificat prin importul de medici", a spus Astărăstoae la conferința „Better working conditions for better care", organizată, la sfârșitul săptămânii trecute la Bruxelles, potrivit Mediafax.

8.04.201428 – Ziare.com: Astărăstoae avertizează: România riscă să rămână fără medici.

România ar putea rămâne complet fără medici, din cauza deficitului de cadre medicale din țările bogate ale UE. O spune chiar președintele Colegiului Medicilor din România (CMR), Vasile Astărăstoae, care dă și un termen destul de scurt: „suntem în ultimul ceas".

„Este poate ultimul ceas în care mai pot fi luate măsuri de diminuare a efectelor negative. Nu trebuie să fim naivi și să ne închipuim că diferite ghiduri de recrutare sau recomandări ne vor proteja împotriva politicilor statelor dezvoltate de a-și acoperi nevoia de personal calificat prin importul de medici", a declarat Vasile Astărăstoae la conferința „Better working conditions for better care", ținută la Bruxelles, potrivit Mediafax.

26 www.ziare.com/stiri/spitale/sute-de-medici-au-plecat-din-tara-in-primele-trei-luni-ale-acestui-an-1235703, consultat în 14 mai 2015 27 www.hotnews.ro/stiri-esential-16991818-vasile-astarastoae-tarile-dezvoltate-din-vor-avea-deficit-50-medici-romania-risca-ramana-fara.htm, consultat în 14 aprilie 2015 28 www.ziare.com/social/spital/astarastoae-romania-risca-sa-ramana-fara-medici-1292407, consulat în 14 aprilie 2015

35

Soluțiile împotriva hemoragiei de medici propuse de Vasile Astărăstoae ar fi salariile mai mari pentru aceștia, compensații cerute de statele furnizoare de cadre medicale pe care să le ceară de la statele importatoare, și dezincriminarea medicilor pentru banii pe care îi dau pacienții în schimbul serviciilor furnizate.

„Aici la Bruxelles am perceput, dincolo de datele statistice, fenomenul real al exodului medicilor din România. Am întâlnit medici tineri români care ar dori să se întoarcă în România dacă sistemul le-ar crea condiții de afirmare și am auzit numai lucruri bune despre medicii români, lucruri pe care nu le aud în România.”

22.04.201429 – DIGI 24 : Autorităţile au găsit soluţia pentru deficitul de medici și asistenți: reduc numărul de paturi în spitale

Autorităţile din Sănătate rezolvă doar pe hârtie problema lipsei de personal din spitale. În următorii doi ani, numărul de paturi disponibile va scădea, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de mai puţin personal pentru îngrijirea lor.

În acest moment, conform legii, o asistentă ar trebui să aibă în grijă cel mult 12 paturi, iar un medic - 15 paturi. În realitate, din cauza deficitul de personal, acest raport este cu mult depăşit.

La Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, deficitul de personal este de 47%. La Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, mai mult de 35% din posturi sunt neocupate. La Institutul Oncologic din Iaşi lipseşte 25% din personal.

Spitalele care duc lipsă acută de angajaţi sunt mult mai multe, în toată ţara. Ministerul Sănătăţii a găsit însă o soluţie simplă să reducă din deficit: taie din numărul de paturi.

Până în 2016 vor dipărea 4.000 de locuri din spitale, pentru ca România să ajungă la norma europeană, adică 4,8 paturi la 100.000 de locuitori.

5.09.201430 – Mediafax: Astărăstoae: Deficitul de medici din România a ajuns în jur de 40-42%

„În acest moment deficitul de medici din România a ajuns cam în jur de 40–42%. În 1990, în România lucrau 57.000 de medici. La 1 iulie 2014, în România erau înscrişi în Colegiul Medicilor, cu drept de liberă practică, 39.200 de medici. Am coborât sub pragul de 40.000 de medici. Deficitul major este în spitale. Dacă în 2011 în spitale aveam angajaţi cu drept de liberă practică 24.000 de medici, în acest moment avem 14.600 de medici", a declarat Vasile Astărăstoae, citat de corespondentul MEDIAFAX. El a adăugat că din 2008 şi până în prezent au plecat să lucreze în alte ţări peste 15.000 de medici, numai în primele luni ale acestui an alegând această soluţie peste 1.200 de medici.

29 www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Sanatate/autoritati+sanatate+evolutie+numar+paturi, consulat în 14 aprilie 2015 30 www.mediafax.ro/social/astarastoae-deficitul-de-medici-din-romania-a-ajuns-in-jur-de-40-42-la-suta-13215107, consultat in 12 aprilie 2014

36

5.09.201431 – România Liberă: Deficitul de medici din România a ajuns în jur de 40%

Preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), Vasile Astărăstoae, a declarat, vineri, că deficitul de medici a ajuns în jur de 40 - 42 la sută şi există riscul ca România să ajungă să aibă „secţii ultramoderne, ultraperformante, care vor fi muzeu" întrucât nu va mai avea cine să lucreze, scrie Mediafax.

„În acest moment deficitul de medici din România a ajuns cam în jur de 40 - 42 la sută. În 1990, în România lucrau 57.000 de medici. La 1 iulie 2014, în România erau înscrişi în Colegiul Medicilor, cu drept de liberă practică, 39.200 de medici. Am coborât sub pragul de 40.000 de medici. Deficitul major este în spitale. Dacă în 2011 în spitale aveam angajaţi cu drept de liberă practică 24.000 de medici, în acest moment avem 14.600 de medici", a declarat Vasile Astărăstoae.

El a adăugat că din 2008 și până în prezent au plecat să lucreze în alte ţări peste 15.000 de medici, numai în primele luni ale acestui an alegând această soluție peste 1.200 de medici.

„S-a ajuns ca medicii români să reprezinte 60 la sută dintre medicii străini care lucrează în Franţa, iar în Germania sunt peste 4.000 de medici români", a mai spus președintele CMR.

El a precizat că există un deficit foarte mare la anumite specialități, la ATI existând, de exemplu, doar 586 de medici faţă de un necesar de 1.610, iar în cazul radioterapeuţilor există doar 38 în toată ţara.

5.09.201432 – Ziare.com: Deficitul de medici crește: Secțiile de spital ultraperformante riscă să ajungă muzeu

În România, deficitul de medici a ajuns la peste 40%, existând riscul ca secțiile de spital ultraperformante să devină muzeu, susține președintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae.

„În acest moment deficitul de medici din România a ajuns cam în jur de 40 - 42 la sută. În 1990, în România lucrau 57.000 de medici. La 1 iulie 2014, în România erau înscrişi în Colegiul Medicilor, cu drept de liberă practică, 39.200 de medici. Am coborât sub pragul de 40.000 de medici. Deficitul major este în spitale. Dacă în 2011 în spitale aveam angajaţi cu drept de liberă practică 24.000 de medici, în acest moment avem 14.600 de medici", a declarat Vasile Astărăstoae.

Acesta a mai precizat că numai în acest an au plecat peste hotare peste 1.200 de medici.

8.01.201533 – Formare medicală: Exodul doctorilor capătă accente dramatice. Deficit de peste 12.000 de medici în spitale din România

În prezent, 13.521 de medici lucrează în spitalele din România, asta în condițiile în care normativele Ministerului Sănătății impun un necesar de 26.000 de medici. Doar în 2014, au plecat peste 2.400.

Numărul medicilor care activează în spitalele publice a scăzut fulminant în ultimii patru ani.

31 www.romanialibera.ro/societate/sanatate/-deficitul-de-medici-din-romania-a-ajuns-in-jur-de-40-la-suta-348919, consultat în 14 aprilie 2015 32 www.ziare.com/social/spital/deficitul-de-medici-creste-sectiile-de-spital-ultraperformante-risca-sa-ajunga-muzeu-1320337, consultat in 14 aprilie 2015 33 www.formaremedicala.ro/exodul-doctorilor-capata-accente-dramatice-deficit-de-peste-12-000-de-medici-in-spitale-din-romania/, consultat în 14 aprilie 2015

37

În 2011 aveam 20.648 de medici care activau în spitalele publice de la noi, în 2013 numărul lor a coborât dramatic la 14.487, iar anul trecut doar 13.521 medici mai lucrau în unitățile sanitare cu paturi din România, potrivit informațiilor Colegiului Medicilor din România, date publicității de economica.net.

Plecarea medicilor e cu atât mai alarmantă cu cât peste 5.500 dintre medicii rămași la datorie au vârste între 50 și peste 60 de ani.

2.961 dintre medicii care performează în spitalele publice de la noi au peste 60 de ani, 2610 au între 50 și 60 de ani, 3.642 de medici au între 40 și 50 de ani, 3.901 medici au între 30 și 40 de ani, și doar 407 de medici au sub 30 de ani, scrie în aceeași publicație mai sus menționată.

Medicii de familie, cei mai mulți emigranți

În cursul anului 2014, 2.450 de medici au solicitat Colegiului Medicilor din România certificate de conformitate, documente necesare pentru a putea pleca să lucreze în străinătate.

Cei mai mulți dintre ei sunt medici de familie, medici de obstetrică-ginecologie, de chirurgie generală și de ATI.

11.03.201534 – Formare medicală: România are un mare deficit de medici, deși angajările în sistem sunt deblocate

Conform oficialilor, în sistemul de sănătate există în continuare un mare deficit de doctori, deși posturile sunt deblocate, iar fonduri de angajare există.

„Este o situație națională, din păcate. Nu mai este o problemă de blocare a posturilor, se pot angaja medicii, există și fonduri de angajare. Problema este să găsim medicii. Noi acum în Comitetul tehnic interministerial între Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, chiar am discutat aceste aspecte și unitățile de primiri urgențe au prioritate împreună cu serviciile de ambulanță la angajări în limita, bineînțeles, a bugetului, care sper să avem un plan să creștem bugetul pentru personal să se poată angaja în plus”, a declarat Raed Arafat.

22.04.201535– Adevărul.ro: Deficit de medici pediatri în România. Prof. Doina Pleşca, decanul Facultăţii de Medicină din Bucureşti: „10% din absolvenţii noştri pleacă în străinătate”

România se confruntă cu un deficit de medici pediatri, asta în ciuda faptului că tot mai mulţi copii au probleme de sănătate încă de mici. Aşa susţine profesorul Doina Pleşca, decanul Facultăţii de Medicină din Bucureşti, care atrage atenţia că 10% din tinerii absolvenţi de medicină aleg să facă rezidenţiatul în străinătate imediat ce termină facultatea. „Vor pleca şi mai mulţi dacă nu luăm măsuri”, a explicat pediatrul.

34 www.formaremedicala.ro/romania-un-mare-deficit-de-medici-desi-angajarile-sistem-sunt-deblocate/, consultat în 14 aprilie 2015 35 http://adevarul.ro/news/societate/deficit-medici-pediatri-romania-prof-doina-plesca-decanul-facultatii-medicina-bucuresti-10-absolventii-pleaca-strainatate-1_55376e1dcfbe376e356fabfa/index.html, consultat în 23 aprilie 2015

38

2.05.201536 – Antena3, Dincolo de Ştiri: Ne pleacă medicii, noi cui rămânem? Nicolae Bănicioiu, despre deficitul de medici şi acuzaţiile de malpraxis

Cristina Ţopescu şi invitaţii săi la „Dincolo de ştiri", Monica Pop şi Cezara Dafinescu, au discutat despre sistemul sanitar, criza de personal din spitale şi acuzaţiile de malpraxis.

„Medicii au plecat din cauza a trei probleme majore. Blocarea posturilor, statutul medicului în societate şi abia pe locul trei salarizarea" a spus Nicolae Bănicioiu.

„Din septembrie, de când au fost deblocate posturile s-au ocupat 5.000 de posturi. Este insuficient faţă de deficit" a completat acesta.

Oficialul a prezentat şi un proiect de lege, care ar urma să rezolve problema salarizării în sistemul sanitar. „Este o lege a veniturilor personalului medical. Cred că asta va fi rezolvarea, o chestiune asumată de toată clasa politică din România. Trebuie să le dăm posibilitatea să câştige conform muncii pe care o fac" a mai spus Nicolae Bănicioiu.

16.05.201537 – Ziare.ro: Ministrul Sănătății, despre criza de medici, creșterea salariilor și spitale periculoase: „Măcar nu-l păcălești pe pacient!" ( interviu video )

Ați spus că lipsa medicilor e o mare problemă și toate guvernele și-au propus să îi țină în țară. Dvs. cum vreți să opriți exodul?

Exodul s-a mai diminuat. Au plecat promoții întregi pentru că erau posturile blocate și nu aveai cum să te angajezi în România. În 2013 a fost prima deblocare pentru numai 1.000 de posturi. La Spitalul Universitar din București, de exemplu, au scos la concurs acum 143 de posturi.

Dar dacă scoateți la concurs într-un spital mic se duce cineva la concurs? Sunt zeci de posturi scoase la concurs în țară și nu se prezintă nimeni.

E adevărat. Dar 5.000 de oameni s-au angajat deja anul acesta. A doua măsură este salarizarea. Pentru rezidenți am reușit anul trecut să mărim cu 670 de lei. E puțin, dar gândiți-vă la vremea când li se tăia. Oamenii sunt în continuare nemulțumiți. Râdea lumea de 100 de lei dată în plus, am dat-o, n-am luat-o. E adevărat că ea nu rezolvă problema. Venim cu o propunere de majorare în a doua jumătate a anului.

36 www.antena3.ro/romania/dincolo-de-stiri-ne-pleaca-medicii-noi-cui-ramanem-nicolae-banicioiu-despre-deficitul-de-medici-si-292325.html, consultat în 4 mai 2015 37 www.ziare.com/nicolae-banicioiu/ministrul-sanatatii/ministrul-sanatatii-despre-criza-de-medici-cresterea-salariilor-si-spitale-periculoase-macar-nu-l-pacalesti-pe-pacient-interviu-video-ii-1363315, consultat în 17 mai 2015