ROLUL BANCILOR IN ANGAJAREA SI DERULAREA IMPRUMUTULUI OBLIGATAR

 

HOMIUC MIHAELA-VIORELA

Grupa 8412

Creditul obligatar se obtine prin emisiunea de titluri de credit, în principal de obligatiuni.

Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung emis de catre o societate pe actiuni, o institutie guvernamentala sau municipala, a carei rambursare este, în mod obisnuit, garantata prin bunuri patrimoniale sau ipoteci. In timp ce pentru emitent obligatiunile reprezinta datorii care genereaza plati periodice sub forma de dobânzi, pentru subscriitori ele reprezinta drepturi de creanta.

1.CREDITUL OBLIGATAR

Creditul obligatar constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut (obligaţiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului bugetar. In economiile moderne, creditul obligatar deţine o pondere importantă, care se măsoară ca pondere a datoriei publice faţă de produsul intern brut.

Principala formă de existenţă a creditului obligatar o reprezintă creditul public.

Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.

Împrumutul obligatar se distinge de cel clasic printr-o serie de caracteristici:

-        emisiunea de obligatiuni reuneste un numar mare de creditori, spre deosebire de împrumutul clasic, la care creditorul este unic (banca, intermediar financiar specializat);

-        recuperarea investitiei în cazul împrumutului obligatar se poate face înainte de scadenta, la pretul pietei, diferit de pretul platit initial pentru achizitionarea obligatiunilor.

Emisiunea de titluri de valoare (inclusiv obligatiuni) ale societatilor comerciale presupune parcurgerea mai multor etape:1. pregatirea emisiunii2. lansarea titlurilor3. plasarea titlurilor

2. ETAPELE EMISIUNII DE OBLIGAŢIUNI

3. PĂRŢILE CARE INTERVIN ÎN ÎMPRUMUTUL OBLIGATAR

1.   Fiduciarul. 2.    Curtierul. 3.    Banca. 4.    Comisia valorilor mobiliare. 

 

Un împrumut obligatar prezinta multiple caracteristici pentru a-i defini complet continutul si scopul, pentru a putea fi gestionat în conditii cât mai bune, precum si pentru a putea fi cunoscut apreciat si acceptat de aducatorii de capital. În afara unor parametri distinctivi, ca numele emitentului, suma totala a împrumutului, numarul de titluri, valoarea nominala si data subscrierii, exista si parametri de randament precum pretul de emisiune, valoarea de rambursare, rata dobânzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare.

Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in numar colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pune la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forme de credite. In epoca contemporana locul si rolul bancilor in viata economico-sociala este legata de calitatea lor de intermediar principal in relatia economi-investitii,relatie determinanta in cresterea economica.

Toate operatiunile de trezorerie aferente împrumutului obligatar se efectueaza prin intermediul ghiseelor bancare: varsarea sumelor de cumparatorii obligatiunilor, plata periodica a cupoanelor, amortizarea la scadenta a obligatiunilor.

Pe lânga operatiunile de trezorerie, proprii oricarui împrumut obligatar banca mai poate juca un rol important si pe linia operatiilor de consulting si de garantare a împrumutului.

Prin intermediul personalului de specialitate de care dispune, banca ofera, la cerere, consultatii calificate privitor la suma totala a împrumutului (în functie de posibilitatile de absorbtie ale pietei), pretul de emisiune al obligatiunilor, astfel încât sa se poata vinde într-un termen rezonabil, durata totala a împrumutului nivelul dobânzii împrumutului etc.

Dar si mai importante se pot dovedi serviciile bancare de garantare a succe sului operatiunii de plasare pe piata a obligatiunilor, într-un termen conform prospectului de emisiune, în acest sens. La cererea întreprinderii, banca se poate angaja ca în cazul neplasarii integrale, în termenul legal, a obligatiunilor, sa cumpere ea cantitatea ramasa nevânduta, pentru ca împrumutul sa devina valabil din punct de vedere juridic. Evident ca banca nu-si propune sa pastreze obligatiunile, întrucât în acest mod va deveni ea însasi creditoare, ci va pune în vânzare în continuare obligatiunile, în afara termenului legal de plasare a împrumutului.

Banca îsi  asuma, desigur, niste riscuri acceptând sa garanteze împrumutul obligatar, pentru care în mod îndreptatit pretinde un comision de garantare din partea emitentului împrumutului.

VA MULTUMESC!