+ All Categories
Home > Documents > ROBERT Lucrare Final 2003

ROBERT Lucrare Final 2003

Date post: 05-Aug-2015
Category:
Upload: blanda-robert
View: 80 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
of 55 /55
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE , LUCRARE DE DISERTAŢIE Coordonator ştiinţific, Prof. dr. Păsărin Benone Masterand,
Transcript
Page 1: ROBERT Lucrare Final 2003

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD"

DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

,

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţific,

Prof. dr. Păsărin Benone

Masterand,

Ing. Blînda Robert Aurelian

2011

Page 2: ROBERT Lucrare Final 2003

UNIVERSITATEA DE ŞTIIŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂVETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIESPECIALIZAREA “MANAGEMENTUL PRODUCŢIILOR

ANIMALE”

Cercetări privind influenţa sezonului de montă asupra

indicilor de reproducţie la scroafe, în condiţiile

SC Agronim SRL

Coordonator ştiinţific,Prof.dr. Benone PĂSĂRIN

Absolvent, Ing. Robert Aurelian BLÎNDA

IAŞI2011

2

Page 3: ROBERT Lucrare Final 2003

Cuprins

Introducere ................................................................................................................................... 6

CAPITOLUL I – Situaţia actuală din literatura de specialitate cu privire la tema

abordată........................................................................................................................................... 8

CAPITOLUL II - Organizarea generală a cercetărilor................................................................. 11

2.1. Scopul lucrării...................................................................................................................... 11

3

Page 4: ROBERT Lucrare Final 2003

2.2. Materialul biologic, planul general experimental şi metode de lucru.................................. 12

2.2.1. Materialul biologic studiat ................................................................................................... 12

2.2.2. Planul general experimental ................................................................................................ 16

2.2.3. Metodele de lucru utilizate................................................................................................... 17

CAPITOLUL III - Prezentarea şi caracterizarea unităţii în care s-au desfăşurat cercetările....... 19

3.1. Aşezarea geografică................................................................................................................. 19

3.2. Structura SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui……………………… 20

3.3. Tehnologia de creştere şi exploatare practicată în cadrul SC Agronim Srl, sat Condrea,

com. Lunca Banului, Vaslui........................................................................................................... 20

3.4. Problemele de perspectivă ale unităţii ................................................................................... 20

CAPITOLUL IV - Rezultate obţinute şi discutarea lor............................................................. 26

4.1. Fecunditatea scroafelor............................................................................................................ 26

4.2. Prolificitatea scroafelor în funcţie de sezon............................................................................. 30

Cap. V – Concluzii şi recomandări................................................................................................ 34

Bibliografie..................................................................................................................................... 35

Lista tabelelor, figurilor, ilustraţiilor:

Lista tabelelor

Tabelul 4.1.................................................................................................................................... 28

Tabelul 4.2.................................................................................................................................... 28

4

Page 5: ROBERT Lucrare Final 2003

Tabelul 4.3.................................................................................................................................... 29

Tabelul 4.4.................................................................................................................................... 29

Tabelul 4.5.................................................................................................................................... 30

Tabelul 4.6................................................................................................................................... 31

Tabelul 4.7................................................................................................................................... 33

Lista figurilor

Figura 1.1..................................................................................................................................... 12

Figura 1.2..................................................................................................................................... 13

Figura 1.3.................................................................................................................................... 15

Figura 4.1...................................................................................................................................... 32

Figura 4.2..................................................................................................................................... 33

Introducere

Avantajele creşterii suinelor

5

Page 6: ROBERT Lucrare Final 2003

Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră au existat cereri mari pe piaţă privind acoperirea

necesarului populaţiei umane cu carne şi preparate din carne de porc. De-a lungul timpului s-au

încercat performanţe deosebite în creşterea suinelor, pentru a satisface cerinţele legate de:

- Sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare;

- Repartizarea lor echitabilă , pe plan general dar şi zonal ;

- Găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe proteice.

Oamenii de ştiinţă au apreciat că şi în perspectiva anilor 2050 produsele animaliere vor

continua să deţină ponderea în alimentaţia umană. În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic

de substanţe proteice pentru om este de cca.70 g, din care cel puţin 40 g trebuie să provină din

produsele animaliere.

Carnea rezultată din creşterea suinelor, a contribuit şi va continua să aducă un aport

substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice, se apreciază că are în medie 2700 kcal

/kg, deci cu o valoare energo-proteică superioară.

Importanţa pentru consum a acestor produse, rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de

dezvoltarea unei ţări sau popor, luându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt incluşi

şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.

Produsele animaliere conţinând cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare

valoare biologică, sunt asimilate într-o alimentaţie raţională.

Obţinerea unor rezultate bune în creşterea porcilor - un număr mai mare de purcei şi sporuri

mai mari de creştere în greutate - depinde de două procese biologice: procesul de reproducţie şi

procesul de creştere şi îngrăşare a tineretului.

Creşterea şi îngrãşarea porcilor, în gospodăria familială reprezintă o necesitate obiectivă,

deoarece prin aceste îndeletniciri se asigură necesarul de carne pentru consum propriu, iar prin

extinderea numerică şi crearea de ferme sau exploataţii, acestea pot deveni aducătoare de venituri în

zonele de şes, unde cerealele obţinute la preţuri avantajoase pot fi valorificate eficient.

În aprecierea productivităţii suinelor, precocitatea este de mare importanţă şi se apreciază

aptitudinile pentru valorificarea hranei şi pentru sporul de creştere în greutate vie. Privind în

ansamblu putem certifica date despre nivelul productiv, despre sănătate sau constituţie etc.

Avantajele crescătorului depinde foarte mult de următoarele aspecte de

reproducţie :

- Maturitatea sexuală a femelelor să fie atinsă la vârste cât mai timpurii;

- Prolificitatea să fie cât mai mare;

- Perioada de exploatare economică a reproducătorilor să fie cât mai extinsă.

6

Page 7: ROBERT Lucrare Final 2003

Atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră se înregistreză un consum pentru carnea de porc

din ce în ce mai mare, aceasta datorându-se anumitor însuşiri biologice productive foarte favorabile

acestei specii, în comparaţie cu alte animale.

În urma sacrificării suinelor, rezultă în proporţii mari ţesutul adipos, adică slănina şi osânza

dar şi o carne cu valoare energetică mare, iar în proporţii mici rezultă oasele şi subproduse care sunt

utilizate în diverse industrii alimentare, de nutreţuri combinate şi farmaceutice.

Carnea de porc se caracterizează prin valoare energetică destul de mare şi conţinut în

substanţe grase care îi conferă fragezime şi savoare. Carnea reprezintă cca 54 % din greutatea

animalului viu; aceasta se poate întrebuinţa sub formă de semipreparate,mezeluri, afumături,

conserve dar şi ca atare.

CAPITOLUL I - Situaţia actuală din literatura de specialitate cu privire la tema

abordată

7

Page 8: ROBERT Lucrare Final 2003

Eforturile depuse în întreaga lume pentru ridicarea producţiei animaliere sunt determinate de

necesitatea asigurării substanţelor proteice de origine animală în alimentaţia omului. Cerinţele

foarte mari de carne, faţă de celelalte produse animaliere au condus la o preocupare majoră pentru

înmulţirea şi răspândirea speciilor de animale pluripare, mai ales a porcinelor (Tapăloagă).

În această perioadă de restructurare a sectorului de creştere a porcinelor, o importanţă

deosebită o are valorificarea potenţialului genetic al hibrizilor exploataţi în ţara noastră. Animalele

de rasă curată la porcine reprezintă o proporţie mică (cca. 5%) din totalul celor crescute şi

sacrificate.

Majoritatea suinelor exploatate în fermele de creştere intensivă sunt hibrizi rezultaţi în urma

aplicării diferitelor scheme de încrucişare. Încrucişarea reprezintă o modalitate de a obţine un spor

genetic imediat necumulativ, spre deosebire de selecţie unde rezultatul se diferenţiază peste mai

multe generaţii şi este cumulativ (Tărăboanţă, 1985).

Creşterea porcinelor se practică în toate zonele ţării, în fermele gospodăreşti,

gospodăriile personale sau în marile complexe industriale. Această activitate se practică în flux

continuu, fără caracter sezonier, (porcii putând fi sacrificaţi la orice vârstă, de preferat însă la vârsta

de 7-8 luni, cu o masă corporală de 100-110 kg), ceea ce permite o mare flexibilitate a

comercializării (Tăpăloagă, 2002).

Suinele domestice actuale din Europa provin din specia Sus scrofa, respectiv mistreţul. La

această specie toate funcţiile vitale sunt influenţate major de ciclul anotimpurilor, precum şi de

cantitatea şi calitatea hranei disponibile în sălbăticie la un moment dat.

Chiar dacă a trecut o bună perioadă de timp de la domesticire, porcul actual mai are multe

elemente biologice şi de comportament care nu s-au schimbat total, în ciuda eforturilor

amelioratorilor. Ori acestea nu pot fi ignorate.

Refacerea uterului scroafei după fătare este determinantă prin atenţia pe care o acordăm

scroafei în perioada următoare. Presupunând că fătarea a decurs normal, uterul scroafei are nevoie

de o lungă perioadă de timp pentru a se reface şi a fi capabil să ducă o nouă gestaţie.

Acest interval se suprapune în practică cu perioada în care scroafa alăptează, ciclul sexual al

acesteia fiind blocat de către hormonii secretaţi de hipofiză.

Ori, în aceste condiţii, este clar că întreţinerea şi, mai ales, furajarea în lactaţie ar trebui să

susţină nu numai producţia de lapte, ci şi refacerea corporală şi a uterului (Ladoşi, 2008).

Studiile efectuate pe o perioadă de 4 ani, între 1992-1996, pentru a determina efectele

sezoniere asupra fertilităţii în 1298 de unităţi finlandeze de crestere a suinelor. Au fost studiate

efectele sezoniere asupra ratei fătărilor, vârsta scrofiţelor la prima împerechere şi numarul de purcei

fatati, precum şi greutatea purceilor la varsta de 3 săptămâni .

8

Page 9: ROBERT Lucrare Final 2003

Anul şi luna au cauzat cea mai semnificativă variaţie a ratei de reintoarceri. În plus, zona

geografică, efectivele şi modul de inmultirea a lor (monta versus inseminare artificială), s-au

dovedit a determina semnificativ rata de reintoarceri. Scroafele prost adăpostite au fost mai

susceptibile de reintoarceri decât scroafele adăpostite în boxe individuale. Scroafele care primesc

hrana furaj grosier (fân, paie) sau asternut (paie) au fost mai puţin probabil să aiba reintoarcere. O

fluctuaţie sezoniera semnificativa a ratei de fătare a fost gasita cu un maxim de 72,6% în luna

august şi de 80,9% în luna ianuarie. Rata fătare medie pentru perioada de 4 ani a fost 77,7%. Vârsta

scrofiţelor la prima împerechere a arătat variaţii sezoniere de 11 zile (229.9 ± 0,5 zile în martie şi

241.4 ± 0,5 zile în noiembrie). În concluzie, acest studiu arată că la scroafele intretinute in grupuri

creşte riscul de reintoarceri. La scroafele intretinute in grupuri, reintoarcerile apar mai des dupa un

interval neregulat al estrului pe timp de vara-toamna, întrucât diagnosticul de gestatie se face mai

greoi decat la scroafele intretinute individual (O.A.T. Peltoniemi, 1999)

Într-un alt alt studiu, fluctuaţiile sezoniere ale ratelor de fătare (RF) ale scroafelor şi

scrofiţelor au fost determinate prin analiza registrelor de reproducere de la 11 unități de creșterea

suinelor în Iowa şi Minnesota, datele despre efective acoperind un total de 26 de ani.

La un număr de 22997 de scroafe și scrofiţe au rezultat monte fecunde, aceasta reprezentând

72,7%. Pentru monte în lunile iulie, august şi septembrie, 60,8% din femele au fătat, comparativ cu

76,9% pentru monte în restul anului. RF a fost mai mare la multipare decât la primipare scroafe şi

cel mai mic la scrofiţe nulipare. RF a fost 65,5% pentru scrofite crescute în adaposturi. Fluctuaţie

sezonieră în RF a fost similară pentru naştere şi la scrofiţele adăpostite in exterior. Metode diverse

de răcire prin stropire a apei sau prin evaporare nu a împiedicat fluctuaţii sezoniere ale RF la

scroafe sau scrofite. Pentru scroafe intretinute in boxe de reproducere, RF a fost cu 13,8% mai

mare decât pentru scroafele intretinute în grup, dar fluctuaţie sezonieră în RF nu au fost modificata

în mod substanţial. S-a ajuns la concluzia că RF la scroafe este mult influenţată de sezon şi de

paritate. Fluctuaţiile sezoniere ale RF au avut loc la scroafe adăpostite individual şi în grupuri cat şi

la scrofiţele crescute în exterior şi în adapost. Stropirea cu apa sau sisteme de răcire prin evaporare,

aşa cum s-au folosit în experiment, au avut un efect îndoielnic în prevenirea infertilitatii în timpul

lunilor calde (JP Hurtgen ,1980 ).

Obiectivul unui alt experiment a fost acela de a determina dacă au existat diferenţe

sezoniere în răspunsurile căldurilo şi LH la estradiol benzoat (EB) în ovariectomized scroafe.

Scroafe au fost ovariectomized după înţărcare şi tratamentul a fost început cu 120 de zile după

ovariectomie. Scroafelor li s-au dat administrat 400 micrograme EB intramuscular (IM) la 24 iulie

1982 (vara), 24 octombrie 1984 (toamna), 29 ianuarie 1985 (iarna) şi 27 martie 1985 (primăvara).

La 24 de ore după administrarea EB, scroafele au fost verificate pentru estru de patru ori pe zi.

Proporţia celor aflate în estru a fost afectată de sezon, au fost depistate în estru în termen de 5 zile

9

Page 10: ROBERT Lucrare Final 2003

după administrarea EB în vară, iarnă şi primăvară. Doar trei din cinci scroafe au avut călduri în

termen de 5 zile după EB in toamna. Intervalul (h) la estru a fost amânat în toamna (80 h),

comparativ cu alte anotimpuri (62,6 h). Concentraţiile de LH au fost diminuate în termen de 6 ore

de la administrarea de EB în toate anotimpurile, dar a revenit la nivelurile din perioada pre-injectare

mai lent în toamna şi primăvara decât iarna şi vara. Frecvenţa varfurilor LH nu a fost afectată de

sezon, dar amplitudinea (1.9 vs 0.9 ng / ml) şi valoarea iniţială (2.7 vs 1.6 ng / ml) au fost mai mari

(P <0,05) pentru vara decât pentru alte anotimpuri combinat. La 6 ore după injectare, concentraţiile

de estradiol-17β (pg / ml) au fost mai mari în timpul verii (58,3) decât în scădere (19,0), iarna (32,4)

sau de primăvară (16,6; SEM = 10.4). Putem trage concluzia că factorii de mediu asociate cu

sezonul modifica capacitatea de reacţie a creierului la estradiol, controlându-se astfel

comportamentul sexual si secretia LH (Cox, 1987).

CAPITOLUL II - Organizarea generală a cercetărilor

2.1. Scopul lucrării

10

Page 11: ROBERT Lucrare Final 2003

În fiecare crescătorie trebuie să existe un plan de montă şi fătări, conceput judicios pentru

potrivirea perechilor. În acest scop datele fătărilor vor fi corelate cu caracterul crescătoriei (john

pigi porciiii).

Eforturile depuse în întreaga lume pentru ridicarea producţiei animaliere sunt determinate de

necesitatea asigurării substanţelor proteice de origine animală în alimentaţia omului. Cerinţele

foarte mari de carne, faţă de celelalte produse animaliere au condus la o preocupare majoră pentru

înmulţirea şi răspândirea speciilor de animale pluripare, mai ales a porcinelor.

Prin prolificitate ridicată şi perioada de gestaţie relativ scurtă (114-115 zile), cât şi

prin conversia superioară a furajelor în produse cu valoare biologică ridicată, suinele îşi găsesc un

loc prioritar în rezolvarea problemei cărnii, în multe ţări carnea de porc reprezentând 50-60 % din

totalul produselor de carne consumată.

La baza obţinerii cărnii de calitate şi în cantităţi sporite stau trei acţiuni deosebit de

importante:

• îmbunătăţirea genetică a populaţiilor de suine;

• perfecţionarea tehnologiei de reproducţie;

• perfecţionarea tehnologiei de creştere (Tăpăloagă).

Prin acest studiu s-a urmărit evidenţierea fluctuaţiilor sezoniere ale indicilor de reproducţie

la scroafele din unitatea de producţie unde au fost efectuate cercetările.

11

Page 12: ROBERT Lucrare Final 2003

2.2. Materialul biologic, planul general experimental si metode de lucru

2.2.1. Materialul biologic studiat

Materialul biologic existent in cadrul fermei este urmatorul:

Vieri: 2 capete

Scroafe gestante: 35 capete

Scroafe lactante: 15 capete

Rasa: Landrace x Pic

Rasa Landrace

Figura 1.1.: Vier din rasa Landrace

Dezvoltarea acestei rase a început spre sfârşitul anilor 1920. În anii 1930, rasa German

Landrace a fost introdusă în Belgia şi apoi încrucişată cu şeptel local. S-a afirmat atunci că şeptelul

german care fusese introdus conţinea o infuzie din Marele Alb Britanic. În perioada de după cel de-

al doilea Război Mondial, Belgia a importat şi Landrace Danez. Selecţia şi programul de

îmbunătăţire genetică care au urmat au dus la crearea unei rase care prezintă o extrem de bună

fertilitate, o constituţie puternică şi rate de creştere şi conversie a hranei ridicate (Câmpeanu, 2009).

Accentul pus în Belgia pe creşterea de suine a dus la o producţie de carne proaspată de o

calitate superioară. Marea majoritate a cărnii de porc provenită din Belgia este marcată ca

proaspătă. Rasa, care este adesea numită "rasa măcelarului", a evoluat în ultima jumătate a secolului

XX. Belgian Landrace este o rasă de culoare albă foarte musculoasă, cu urechi grele, care atârnă pe

12

Page 13: ROBERT Lucrare Final 2003

lângă cap. Nu au o lungime impresionantă şi nici nu prezintă caracteristici fizice impresionante,

precum celelalte rase Landrace.

Pot fi descrişi ca fiind un tip foarte practic, cu picioare stabile şi o bună fertilitate. Scroafele

sunt mame foarte bune, având o bună lactaţie. În Belgia, există obiceiul de a înţărca purceii la vârsta

de trei săptămâni. Rasa a fost special selectată pentru performanţele bune în reproducere.

Producţia comercială în Belgia foloseşte adesea scroafele de Belgian Landrace şi vierii

Pietrain în producţia de rase încrucişate. Se spune că rasa Pietrain este folosită la încrucişări pentru

un plus de calitate. Belgian Landrace este un exemplu excelent de rasă care a fost selectată pentru a

întruni condiţiile unor medii şi pieţe specializate (Câmpeanu, 2009).

PIC – linia Camborough

 

Figura 1.2. : Femelă CamboroughFemela Camborough prezintă toate caracteristicile dorite de către fermierii progresiști:

 

prolificitate ridicată și constantă,

abilități materne excepționale,

temperament docil și durată îndelungată de exploatare,

viteză mare de creștere,

calități de neegalat ale carcasei și cărnii descendenților.

Femela CamboroughR este înzestrată cu un potențial genetic demonstrat, atât  în privința numărului

mare de descendenți, cât și a  kilogramelor de carne de calitate / scroafă/ an. 

Originea si istoricul

13

Page 14: ROBERT Lucrare Final 2003

Femela CamboroughR este un hibrid rezultat din încrucișarea vierului GP 1075 cu femela 

GP 1050. Vierul GP1075 aparține unei linii sintetice, de culoare albă,  creată înca din 1990

pornindu-se de la liniile PIC Marele Alb si Duroc. Scroafa GP1050 este un produs hibrid la nivelul

generației de bunici, a cărei bază genetica o constituie cele 2 linii materne ameliorate în cadrul PIC

în ultimii 40 de ani.

  Istoricul selecției

Obiectivul selecției scroafelor GP1050  ca genitor matern al femelei CamboroughR  este

focalizat pe combinarea eficientă a prolificității și rezistenței la condițiile de exploatare cu caractere

productive cum sunt: viteza de creștere, conversia furajului și atribute ale carcasei.

  În cazul vierului matern GP1075 ameliorarea a fost direcționată și mai mult în direcția

caracterelor de producție, aspect reflectat de presiunea de selecție aplicată asupra caracterelor ce

privesc calitatea carcasei și eficiența conversiei furajere.

În cazul tuturor liniilor fondatoare caracterele care au fost incluse în calculul valorii

economice sunt: viteza de creștere, grosimea stratului dorsal de grăsime, adâncimea ochiului de

mușchi, consum zilnic de furaj, purcei fătați vii, greutatea și uniformitatea cuibului la fătare,

greutatea cuibului la înțărcare, vârsta la prima monta/ IA, intervalul dintre înțărcare și monta/IA,

integritate fizică și structurală. Informațiile înregistrate sunt combinate pentru calculul unui index

de selecție, inițial bazat pe un model economic clasic, iar din 1990 pe estimarea valorii de

ameliorare prin sistemul multivariabil BLUP.

Strategia actuală a selecției pornește de la estimarea valorii de ameliorare și a valorii

economice a caracterelor, prin utilizarea tehnologiei de calcul PEST. Aceasta  tehnologie are

capacitatea  de a combina simultan valorile de ameliorare estimate ale tuturor caracterelor măsurate

într-o singură valoare numerică. În acest calcul intră atât performanțele individuale pentru fiecare

caracter, cât și informații similare de la animalele înrudite.

14

Page 15: ROBERT Lucrare Final 2003

Figura 1.3.: Obiectivele și criteriile de selecție pentru PIC

(sursa: http://www.pic.com )

Descendenții hibrizi ai scrofiței CamboroughR - în combinație cu vierii terminali PIC - sunt

destinați exclusiv abatorizarii, având un ritm de crestere deosebit, rata înaltă de acumulare a

țesutului  muscular, capacitate mare de conversie a furajului, o carcasă excelentă, apreciată de

procesatori, atât pentru cantitatea de carne, precum și pentru pretabilitatea acesteia la prelucrare sau

consum în stare proaspată.

15

Page 16: ROBERT Lucrare Final 2003

2.2.2. Planul general experimental

2009 2010

ANOTIMP(primăvară, iarnă, vară, toamnă)

INDICATORII ANALIZAŢI

16

Influenţa sezonului de montă asupra indicilor de

reproducţie

Efectivele de animale adulte de reproducţieNumărul de monte şi a fătărilor

FecunditateaProlificitatea

Numărul de purcei înţărcaţi totali şi pe scroafăIndicele de folosire a scroafelor

Monte/scroafă/an

Page 17: ROBERT Lucrare Final 2003

2.3. Metodele de lucru utilizate

Condiţiile experimentale au fost cele frecvent aplicate de tehnologia de producţie din

unitate, urmărindu-se animalele fără a deranja fluxul tehnologic.

Datele au fost preluate din registrul de reproductie existent în cadrul fermei, pe anii 2009 și

2010. Informațiile privind regimul de furajare, condițiile de microclimat, problemele de perspectivă

ale unității au fost furnizate de către administratorul fermei.

Datele obţinute au fost prelucrate statistic, calculându-se: media aritmetică, varianţa,

abaterea standard a mediei, coeficientul de variabilitate.

Media aritmetică ( ) reprezintă valoarea centrală a caracterului în jurul căruia fluctuează

valorile variabilei studiate şi se calculează cu ajutorul formulei:

Varianţa (s2) denumită şi pătratul mediei, oferă indicaţii asupra variabilităţii caracterului

studiat şi asupra gradului de împrăştiere a variabilei în jurul valorii centrale. Se calculează după

relaţia de calcul:

Deviaţia standard (s) (abaterea standard a valorilor individuale) este prezentată în valori

absolute specifice caracterului analizat. Variabilitatea unui caracter cercetat este direct

proporţională cu mărimea deviaţiei standard. Cu cât această mărime este mai ridicată, cu atât şi

variabilitatea caracterului analizat este mai mare şi invers. Formula de calcul pentru deviaţia

standard este:

Abaterea standard a mediei (±s ), reflectă gradul de încărcare cu eroare a mediei aritmetice

şi indică limitele între care se află media adevărată. Formula utilizată pentru calcul este:

17

=

unde: - suma valorilor individuale, n- nr. de valori

s =±

± s = ±

s2=

x2-

n-1

unde x2=- suma pătratelor abaterilor faţă de medie

n-1 numărul gradelor de libertate

Page 18: ROBERT Lucrare Final 2003

Coeficientul de variabilitate (V %) reprezintă măsura variabilităţii caracterului analizat şi se

exprimă procentual. Cu ajutorul acestui estimator există posibilitatea de comparare a gradului de

variabilitate a diferitelor caractere ce au unităţi de măsură diferite. În funcţie de mărimea

coeficientului de variabilitate, probele se apreciază ca fiind cu o variabilitate mică, când V are

valori mai mici sau egale cu 10 %; cu variabilitate mijlocie când V are valori cuprinse între 10 şi 20

% şi cu variabilitate mare când V are valori peste 20 %. Formula de calcul utilizată pentru V % este:

18

V = x 100.

Page 19: ROBERT Lucrare Final 2003

CAPITOLUL III - Prezentarea şi caracterizarea unităţii în care s-au desfăşurat

cercetările

Cercetările au fost efectuate în ferma societăţii SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca

Banului, Vaslui, fermă specializată în creşterea şi îngrăşarea suinelor, sistemul semi-intensiv.

Sistemul de creştere semi-intensiv este adoptat de către majoritatea gospodăriilor populaţiei,

de unele sectoare anexă ale unităşilor agricole de producţie şi de alte întreprinderi economice de stat

sau private.

Materialul biologic constă din scroafe metise provenite de la unităţile specializate de

hibridare, iar masculii numai din unităţile de selecţie (rasă curată).

În sistemul semi-intensiv, există ferme specializate pentru producerea purceilor înţărcaţi

(greutate cuprinsă între 12-15 kg) sau a grăsunilor (greutate cuprinsă între 20-30 kg).

În ferma luată în studiu, furajele combinate sunt procurate de la SC Nutrimold SRL, Iaşi, iar

suplimentarea hranei se face cu diverse furaje obţinute în ferma agricolă proprie (tărâţe de grâu,

cartofi, masă verde).

3.1. Aşezarea geografică

Comuna Lunca Banului se găseşte în valea largă a "şesului Prut". Unele sate cum sunt

Răducani, Broscosesti şi Condrea au o departăre de rîul Prut de 50 metri.

Fiind aşezată în valea rîului Prut relieful predominant este şesul cu excepţia câtorva coline

care se întind la vest de satele Lunca Veche, Oteţoaia şi Lunca Banului cunoscute de "Chişcul

Iepurelui", Pădurea Bastei şi Colina "Saca".

Şesul Prutului este brăzdat de apa Pruteţului - pârâu în prezent pe cale de dispariţie în urma

lucrărilor de canalizare efectuate în vederea irigării culturilor agricole din aceste locuri prefolosite

la cultura legumelor şi zarzavatului.

Clima este temperat continentală cu ierni geroase şi uscate de mulşi ani, iar verile călduroase

şi secetoase; sub influenţa crivăţului toamna şi primăvara se întâlnesc ceţuri destul de dense care

îngreuneaza circulaţia.

Principala apă care serveşte ca hotar natural între comuna Lunca Banului şi Republica

Moldova este râul Prut ale cărui ape au fost îndiguite în anii socialismului pentru a preîntâmpina

inundaţiile care aduceau mari pagube culturilor agricole de pe şes şi vegetaţiei din lunci. O altă apa

19

Page 20: ROBERT Lucrare Final 2003

curgătoare pe teritoriul comunei aşa cum am menţionat mai sus este şi Pruţetul pe cale de dispariţie

mai păstrând ape în el din topirea zăpezilor sau provenite din ploi (http://primarialuncabanului.ro )

3.2. Structura SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui;

Societatea a fost înfiinţată în anul 2002 de către Nantu Mihai, având ca principal obiect de

activitate agricultura. La început au fost achiziţionate un număr de 98 de hectare pe care le cultiva

în special cu cereale şi furaje. În anul 2010 s-a ajuns la un număr de 495 ha. În anul 2008 s-au

achiziţionat grajdurile fostului C.A.P. din localitate şi terenurile aferente acestora, 35 ha. Din acest

an s-a început şi creşterea suinelor. În viitorul apropiat se va încerca aplicarea pentru fonduri

europene prin programele existente, cu ajutorul cărora se speră că se va extinda și moderniza

sectorul zootehnic din unitatea studiată.

3.3. Tehnologia de creştere şi exploatare practicată în cadrul SC Agronim Srl,

sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui

Sistemul de creştere este cel semi-intensiv, iar materialul biologic din fermă este format din

scroafe metis (Landrace x PIC).

Sectorul de montă şi gestaţie constituie prima verigă a fluxului tehnologic de producţie din

cadrul unităţilor de creştere a suinelor şi are cea mai mare importanţă în derularea celorlalte verigi,

până la livrarea animalelor la tăiere sau la reproducţie. În acest sector are loc pregătirea şi

desfăşurarea activităţii de reproducţie a vierilor şi a scroafelor, precum şi creşterea vieruşilor şi

scrofiţelor, care vor înlocui reformele din efectivul matcă. Calitatea materialului biologic şi

tehnologia de producţie aplicată în acest sector influenţează sincronizarea, ritmicitatea şi constanţa

în sectoarele următoare.

Vierii de reproducţie exploataţi în cadrul S.C. AGRONIM SRL, provin de la o firmă privată

specializată în producerea acestora. Vieruşii sunt livraţi la o vârsta de 170-190 zile, cântărind

aproximativ 120 kg. După perioada de carantină corespunzătoare au fost aduşi în sectorul de

reproducţie, unde au fost menţinuţi pe toată perioada exploatării.

.Întreţinerea vierilor în boxe individuale dă posibilitatea hrănirii lor diferenţiate în funcţie de

masa corporală şi de intensitatea folosirii la montă, pe lângă urmărirea mai eficientă a activităţii de

reproducţie şi rezultatele acesteia. De asemenea, se evită unele accidente, ca urmare a conflictelor

dintre vieri, mai ales după vârsta de 2 ani.

Pereţii boxelor sunt construiţi din dulapi de beton. Pardoseala boxei, cu o suprafaţă de 6m2,

conform standardelor europene, este confecţionată din grătar de beton, iar pentru creşterea

20

Page 21: ROBERT Lucrare Final 2003

confortului zonei de odihnă se foloseşte un grătar suplimentar din lemn. Fiecare boxă este dotată cu

o adăpătoare tip suzetă, dotări preluate de la fostele adăposturi .

Evacuarea dejecţiilor se realizează mechanic, efectivul existent fiind relative mic. Ventilaţia

este naturală, realizată prin ferestrele de pe pereţii laterali. Temperatura internă a compartimentului

este asigurată, pe timpul iernii, la un nivel de 15-180C, cu ajutorul aerotermelor pe bază de gaz

metan, prevăzute cu termostat. Pe timpul perioadelor caniculare din sezonul de vară, se recurge la

pulverizarea apei cu ajutorul unui dispozitiv de duze fine cu scopul diminuării temperaturii.

Hrana administrată vierilor de reproducţie trebuie să conţină toate substanţele nutritive

necesare satisfacerii cerinţelor de întreţinere şi de producţie în cazul de faţă pentru producerea de

spermă de calitate şi în cantităţi suficiente. Aceasta este cumpărată de la SC Nutrimold SA Iași, care

este suplimentată cu furaje produse în cadrul fermei vegetale a societății studiate.

Cantitatea şi calitatea hranei trebuie să asigure menţinerea condiţiei de reproducător, baza

performanţelor superioare a materialului biologic.

Ritmul de folosire la reproducţie trebuie să fie corelat cu vârsta vierului şi starea de

întreţinere. Este contraindicată o frecvenţă prea redusă sau prea mare, ducând în primul caz, la

tulburarea reflexelor sexuale şi a calităţii primelor ejaculate sau la epuizarea vierilor şi reducerea

calităţii ejaculatului (volum şi concentraţie reduse) în cel de-al doilea caz.

CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ŞI LACTANTE

Perioada de pregătire pentru montă, atât la scrofiţe cât şi la scroafe, are influenţă hotărâtoare

asupra activităţii de reproducţie, deoarece de felul cum animalele sunt hrănite şi întreţinute în

această perioadă depinde producţia viitoare de purcei.

Scopul diferenţierii tehnologice a acestei perioade este realizarea la scrofiţe şi revenirea la

scroafe a condiţiei de reproducător, într-un timp cât mai scurt, ştiindu-se că numai această stare

determină intensivizarea reproducţiei la suine.

Condiţia de reproducător este influenţată de foarte mulţi factori, însă primează alimentaţia şi

întreţinerea animalelor, instituite pe perioada de tineret şi de refacere pentru o nouă montă la

scroafe.

În perioada de pregătire pentru montă, scrofiţele şi scroafele sunt cazate în grup, în boxe

comune, situate în aceleaşi adăposturi cu scroafele gestante în unităţile cu efective reduse, sau în

compartimente separate în cele de tip industrial .

Numărul optim de animale dintr-o boxă variază între 12-14, atribuindu-se câte 1,8-2,0 m 2 de

fiecare. Se recomandă ca: scroafele să fie cazate în boxe separate faţă de scrofiţe, iar acestea să fie

lotizate pe loturi de înţărcare, vârstă şi stare de întreţinere, pentru a putea fi furajate diferenţiat şi

urmărite mai uşor în privinţa evoluţiei ciclului sexual

21

Page 22: ROBERT Lucrare Final 2003

Organizarea interioară a boxelor este asemănătoare de cea a boxelor pentru vieri, cu

deosebire că interspaţiile dintre dulapii de beton (din componenţa despărţiturilor laterale) trebuie să

fie mai mari pentru o mai bună ventilaţie.

Se recomandă ca boxele să fie prevăzute cu padocuri exterioare, unde animalele se pot

mişca în voie, să poată avea acces la soare şi la aer curat, elemente cu efecte favorabile asupra

intrării în călduri, a fecundităţii şi a prolificităţii. Suprafaţa de padoc trebuie să asigure cca. 2-3 m 2

pentru fiecare animal.

Scrofiţele de înlocuire şi scroafele înţărcate sunt cazate în acelaşi compartiment, ocupând

linii separate de boxe comune sau individuale.

După înţărcare, scroafele sunt transferate în compartimentul de aşteptare (în boxe comune

sau individuale) până în momentul intrării în călduri. Depistarea căldurilor începe la 3 zile de la

înţărcare şi se face de două ori pe zi cu ajutorul vierilor încercători (care se introduc în fiecare boxa

comună sau sunt plimbaţi pe aleile dintre boxele individuale) pe baza simptomatologiei

caracteristice: grohăit specific, stare de agitaţie, refuzul hranei, port caracteristic al urechilor,

congestia vulvei, prezenţa unui mucus transparent, redus cantitativ, saltul pe alte scroafe, instalarea

reflexului de imobilitate la saltul vierului sau la compresiuni exercitate în zona lombară de către

operatorii depistatori.

Atât boxele comune cât şi cele individuale au pereţii metalici, pardoseala fiind din beton.

Boxele individuale sunt prevăzute cu câte o adăpătoare, iar cele comune cu două adăpători.

Numărul de hrănitori sunt de câte una pentru boxele individuale şi 7-10 pentru cele comune.

Pe măsura intrării femelelor în călduri, efectivul boxelor se diminuează, recurgându-se, când

este nevoie, la regruparea femelelor la care se prelungeşte service-periodul.

Furajarea se face de două ori pe zi, manual, , administrându-se nutreţ din reţeta R 05 pentru

scroafe gestante. Ventilaţia şi iluminatul sunt naturale, realizându-se prin ferestre şi şiduri.

În perioada în care scroafele şi scrofiţele sunt cazate în boxele pentru însămânţare, ele nu

beneficiază de nutreţ, deoarece în acest interval consumul de furaj este foarte redus datorită stării de

agitaţie. În schimb, accesul la apă este nelimitat, fiecare boxă fiind prevăzută cu câte o adăpătoare

tip suzetă.

După montă, scroafele şi scrofiţele sunt transferate şi cazate în boxe individuale pe o

perioadă de 35 zile.

În practică s-a constatat eficienţa şi obligativitatea întreţinerii scroafelor pe perioada nidaţiei

în boxe individuale. Cele mai slabe rezultate semnalate de cei doi s-au înregistrat la scroafele care

au fost întreţinute pe toată perioada gestaţiei în boxe comune.

S-a constatat că prelungirea peste 30 de zile a întreţinerii în boxe individuale nu este

justificată, prolificitatea şi fecunditatea având valori apropiate.

22

Page 23: ROBERT Lucrare Final 2003

În intervalul cuprins între 18-24 de zile de la montă se verifică reapariţia căldurilor. La 20-

30 zile de la însămânţare se stabileşte diagnosticul de gestaţie cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete.

Scroafele care au fost diagnosticate gestante prin această metodă şi pe baza nerevenirii căldurilor

sunt trecute în boxe comune unde sunt menţinute până în ziua 110 de gestaţie.

După transferul în boxele comune se mai efectuează două controale asupra revenirii

căldurilor, în intervalele 42 ± 3 zile şi 63 ± 3 zile, fiind extrase femelele care manifestă estru şi

dirijate spre o nouă montă. Sectorul de exploatare al scroafelor gestante este compartimentat în

boxe individuale şi boxe comune. Fiecare boxă comună are capacitatea de 12 femele, fiind

prevăzută cu 12 hrănitori şi 2 adăpători. Adăposturile au ventilaţie şi iluminat naturale, evacuarea

dejecţiilor și furajarea este realizată manual.

Pe toată perioada gestaţiei se administrează nutreţ din reţeta R 05. Regimul de furajare este

diferit în funcţie de stadiul gestaţiei, astfel: regim scăzut de furajare în primele 21 de zile de la

însămânţare, hrănire cu 2,2 kg furaj în intervalul 21-90 de zile de gestaţie şi cu 3-3,5 kg până la 110

zile de gestaţie.

La 110 zile de gestaţie, scroafele sunt mutate în maternitate. Aceasta este structurată pe o

hală cu 20 boxe de fătare. În sectorul maternitate scroafele stau până în momentul înţărcării. Se

acordă o atenţie deosebită acţiunii de dezinfecţie pentru întreruperea lanţului microbian după un

ciclu de producţie.

Cercetări întreprinse de Huţu, 2004 arată că durata lactaţiei poate constitui un factor de risc

în apariţia tehnopatiilor de reproducţie, scurtarea ei putând compromite performanţele reproductive

ulterioare.

Începând cu ziua a 7- a după fătare, purceii au acces la nutreţ de foarte bună calitate. Fiecare

boxă este prevăzută cu două adăpători: una pentru scroafă şi una pentru purcei. Microclimatul

halelor este asigurat cu ajutorul aerotermelor, iar pentru încălzirea cuibului de purcei se utilizează

lămpi cu infraroşii. Înţărcarea se realizează, în medie la 5 săptămâni, scroafele părăsind boxele cu o

zi înaintea purceilor.

După înţărcare, scroafele sunt transferate în compartimentul de aşteptare până la intrarea în

călduri, reluându-se astfel ciclul reproductiv. Un ciclu de producţie este extins, în medie, pe durata a

165 de zile, scroafele fiind exploatate maxim 6 cicluri.

SECTORUL DE CREŞTERE

TINERETUL DE CREȘTERE – este o categorie de suine cuprinsă între înţărcare şi

transferul în sectorul de îngrăşare (aproximativ 6-30 kg).

Activitatea de producţie din compartimentul sau sectorul de creşă se declanşează odată cu

preluarea purceilor înţărcaţi din maternitate şi se continuă cu creşterea acestora până la vârsta de 85-

90 zile, când ating o masa corporală cuprinsă între 30-35 kg. Vârsta de preluare din compartimentul

23

Page 24: ROBERT Lucrare Final 2003

de maternitate este de circa 25 de zile şi la o greutate de 6,5 -7,2 kg, pentru fiecare purcel fiind

asigurată o suprafaţă de 0,40 mp.

Tineretul suin care se creşte în compartimentul de creşă este denumit “tineret înţărcat” sau

“purcei înţărcaţi”.

Prin tehnologia de creştere se urmăreşte realizarea unui spor mediu zilnic de peste 400 g, a

unui consum specific de nutreţ mai mic de 2 kg şi reducerea pierderilor prin mortalitate.

Microclimatul din halele de creştere a tineretului

În sectorul de creşă microclimatul este reglat cu ajutorul unor instalaţii adecvate, aşa încât

parametrii să fie cât mai constanţi, indiferent de sezon.

Temperatura optimă se reglează în funcţie de vârsta purceilor cazaţi în hală şi anotimp.

Valoarea parametrilor de temperatură variază între 28°C la populare scăzând cu un grad pe

săptămână până la 19°C când se face transferul în hala de îngrăşare. Încălzirea compartimentelor se

realizează cu ajutorul aerotermelor.

Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 60-70%. De menţionat că, sunt foarte

periculoase valorile umidităţii relative ridicate (din sezoanele reci) şi temperaturile scăzute din

compartiment, asociere care provoacă bronhopneumonii. Umiditatea ridicată (însoţită de

temperaturi crescute) este de asemenea periculoasă prin dezvoltarea exagerată a florei microbiene

patogene, care contribuie la alterarea rapidă a nutreţurilor combinate uscate, determinând consumuri

mari de nutreţuri la animale.

Menţinerea stării de igienă a boxelor este pârghia cea mai eficientă de limitare a răspândirii

gazelor nocive, alături de buna funcţionare a instalaţiilor pentru absorbţia lor forţată. Igienizarea se

face şi se urmăreşte cu atenţie imediat după populare (când zona compactă este adesea murdărită),

însă după stabilizarea ierarhiei lotului aceasta pune probleme de mică importanţă.

Viteza curenţilor de aer trebuie să fie de circa 0,5-06 m/s în anotimpul cald şi 0,2-0,3 m/

sec în anotimpul rece încadrându-se în limitele prevăzute de literatura de specialitate (Drăghici,

1991).

Nivelul de noxe din adăposturi (SH3, NH3, CO2) se determină organoleptic şi se

reglează prin aerisirea compartimentului.

Nivelul maxim admis este de 0,3% Co2, 0,03 % NH3 (amoniac) şi 0,002% SH3

(hidrogen sulfurat).

Realizarea acestor parametrii de microclimat se face prin utilizarea combinată a sistemului

mecanic şi natural din dotarea halelor:

a) închiderea - deschiderea geamurilor şi a clapeţilor;

b) pornirea sau oprirea aerotermelor pe gaz, vara pentru mişcarea aerului, iarna pentru

încălzirea aerului;

24

Page 25: ROBERT Lucrare Final 2003

c) evacuarea periodică a dejecţiilor din canale;

d) spălarea canalelor pentru dejecţii după depopulare;

e) acţiuni zilnice de menţinere a curăţeniei în hale, cum ar fi : măturarea uscată a boxelor şi

a aleelor centrale, îndepărtarea depunerilor de praf şi a păianjenilor, spălarea boxelor cu soluţie

dezinfectantă.

25

Page 26: ROBERT Lucrare Final 2003

CAPITOLUL IV - Rezultate obţinute şi discutarea lor

Deoarece efectivul de animale luate în studiu este format din metiși cu producții bune de

carne și indicii de reproducție sunt superiori, în general, comparativ cu rasele pure . Durata medie a

ciclului sexual la scroafe este de 21 de zile, cu variaţii între 18-25 de zile, în funcţie de rasă, climă,

temperatură, alimentaţie, întreţinere, individualitate şi starea de sănătate.

În cazul scroafelor montate, durata ciclului sexual se prelungeşte la 145-155 zile, incluzând

perioda de gestaţie şi perioada de alăptare a purceilor.

Dupa fătare, căldurile apar la scroafă în primele zile dupa înţărcare mai devreme sau mai

târziu în funcţie de vârsta înţărcării purceilor.

Apariţia căldurilor după înţărcare este influenţată şi de sistemul de creştere şi exploatare.

Astfel, în sistemul de creştere semi-intensiv, la scroafele înţărcate la 5-8 săptămâni după fătare,

căldurile apar în mod normal în cca 10 zile după înţărcare, procentul mediu zilnic de intrare în

călduri fiind de aproximativ 10 %. În condiţiile de întreţinere şi furajare bună intră în călduri în

primele 15 zile cca 80-85 % din scroafele înţărcate.

Stadiile ciclului sexual sunt: proestru 2-3 zile; estru 2-3 zile, metestru 7 zile; diestru 8 zile.

Din cadrul ciclului sexual, ne intereseaza stadiul de estru care corespunde manifestării intense a

caldurilor, putându-ne indica momentul optim pentru efectuarea montei.

4.1. Fecunditatea scroafelor

Când se vorbeşte de fecunditate, în acest caz de fecunditatea femelelor, se analizează

situaţia concretă a numărului de femele rămase gestante în urma montei sau a însămânţărilor

artificiale.

Monta sau însămânţarea se va executa în momentul depistării scroafelor în călduri.

Repetarea se va face a doua zi dimineaţa pentru toate femelele montate sau însămânţate în ziua

anterioară.

Referitor la momentul optim de însămânţare a scroafelor, s-a constatat că cea mai bună

fertilitate s-a obţinut atunci când femelele au fost înseminate cu 10 respectiv 6 ore înainte de

ovulaţie, în acest interval fiind inclus, în special, timpul necesar ascensiunii şi capacitării

spermatozoizilor prin coarnele uterine (între 15-20 minute) şi respectiv în oviducte (2-4 ore).

26

Page 27: ROBERT Lucrare Final 2003

În fiecare crescătorie trebuie să existe un plan de montă şi fătări, conceput judicios pentru

potrivirea perechilor. În acest scop datele fătărilor vor fi corelate cu caracterul crescătoriei (curs ).

a) În crescătoriile de producţie cu scopul de a livra continuu purcei pentru îngrăşătorii -

activitatea de montă şi fătare are caracter permanent tot timpul anului.

b) În crescătoriile de prăsilă - unde se asigură obţinerea de reproducători de valoare se

recomandă sistemul de montă sezonieră, realizându-se aşa zisele „fătări la pachet" adică de doua ori

pe an (primăvara şi toamna).

Unitatea unde s-a facut studiul fiind una de producție, montele au fost efectuate la un

interval de trei săptămâni, rezultând ca pe fiecare grupă de montă să fie repartizate aproximativ trei

femele.

În stadiul de estru ovarul este puternic congestionat si se maturizeaza un numar de 10 pana

la 30 foliculi in functie de rasa si varsta scroafelor. Există o corelație pozitivă între numărul de

foliculi și numărul de purcei fătați. Vaginul este umectat, vulva este congestionată și tumefiată, iar

la nivelul comisurii vulvare se scurge un mucus transparent, filant.

Din punct de vedere al comportamentului căldurile la scroafa se manifestă printr-un guițat

aparte, animalul refuză mâncarea, este agitat, se plimba prin boxă, sare pe alte scroafe și se sprijină

cu membrele anterioare pe pereții despărțitori ai boxei.

Durata căldurilor reprezintă perioada de manifestare a căldurilor și include:

• Stadiul de pregatire (ultima parte a proestului), in care scroafa manifesta interes pentru vier

dar nu-l accepta;

• Stadiul de monta (corespunzator estrului), în care scroafa manifestă interes pentru vier dar

nu-l accepta;

• Stadiul de postrestru (perioada de trecere de la estru la metestru) în care scroafa mai poate

prezenta interes pentru vier, dar refuză monta.

Pentru a preciza perioada în care este indicată efectuarea montei scroafelor, trebuie sa ne

referim numai la stadiul de montă, corespunzător estrului care se manifestă prin reflexul și starea de

imobilitate pentru om.

În tabelul 4.1. sunt prezentate date cu privire la procentul de fecunditate obţinut de scroafele

luate în studiu în funcţie de sezon.

Tabelul 4.1

27

Page 28: ROBERT Lucrare Final 2003

Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scroafele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl în anul 2009 (%)

Sezon Scroafe gestante la primul control(F%)

Scroafe gestante laal doilea control

(F%)Iarna 83,0 82,0

Primăvara 84,0 82,5

Vara 82,0 81,0

Toamna 83,0 81,5

Media 83,0 81,75

Procentul de scroafe care au fost depistate gestante încă de la primul control a fost mai mare

în sezonul de primăvară (84%), iarna și toamna același procent (83%), cu o medie anuală de 83%.

Pentru al doilea control de gestație valorile au fost usor diminuate, respectând însă aceeași

distribuție pe anotimpuri.

Tabelul 4.2

Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scrofiţele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl în anul 2009 (%)

Sezon Scrofițe gestante la primul control(F%)

Scrofițe gestante laal doilea control

(F%)Iarna 82,5 81,2

Primăvara 83,9 82,4

Vara 82,0 81,1

Toamna 82,3 81,1

Media 82,67 81,45

În cazul scrofițelor, valorile înregistrate au fost mai mici comparativ cu cele de la scroafele

adulte de reproducție, dar și în acest caz se remarcă un vârf pentru sezonul de primăvară, probabil

ca o reminescență de la suinele de origine care în mediul natural fătau grupat primăvara. Pentru

scrofițe la primul control media a fost de 82,67 %, iar la cel de-al doilea control media de 81,45 %.

Tabelul 4.3

28

Page 29: ROBERT Lucrare Final 2003

Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scroafele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl în anul 2010 (%)

Sezon Scroafe gestante la primul control(F%)

Scroafe gestante laal doilea control

(F%)Iarna 83,0 82,1

Primăvara 84,0 83,0

Vara 82,5 81,6

Toamna 82,8 81,8

Media 83,07 81,12

Pentru anul 2010, media pentru procentul de fecunditate a fost de 83,07 %, constatându-se și

pentru acest an un vârf tot primăvara (84 %). Se poate afirma că aceste cifre care exprimă valori

pentru procentul de fecunditate, având în vedere și sistemul de întreținere din fermă, că sunt

apropiate de cele din literatura de specialitate pentru hibrizi.

Tabelul 4.4

Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scrofiţele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl în anul 2010 (%)

Sezon Scrofițe gestante la primul control(F%)

Scrofițe gestante laal doilea control

(F%)Iarna 82,5 81,2

Primăvara 83,9 82,4

Vara 82,0 81,1

Toamna 82,3 81,1

Media 82,67 81,45

În același an, 2010, în cazul scrofițelor s-a constat o ușoară creștere a valorii medii pentru

procentul de fecunditate la primul control de gestație, comparativ cu anul 2009. Și de această dată

valoarea maximă a fost înregistrată primăvara.

Tabelul 4.5.

29

Page 30: ROBERT Lucrare Final 2003

Vârsta la prima montă fecundă şi la prima fătare la scrofițele din cadrul SC Agronim SRL

Nr. crt.

Greutatea la prima montă fecundă (kg)

Vârsta la prima montă fecundă (zile)

Vârsta la prima fătare (zile)

1 106 250 3642 102 283 3953 110 301 4134 112 303 4155 99 291 4056 103 298 4107 107 307 4208 108 291 4059 112 300 41510 110 320 43211 110 296 40912 108 272 38713 110 307 41914 115 306 42015 108 308 420

108,00 295,53 408.60

În ceea ce privește greutatea scrofițelor la prima montă cea mai mică valoare a fost de 99 de

kg, iar cea mai mare 112, media pe ferma la aceasta categorie a fost de 108 de kg (tabelul 4.5.),

media vârstei la prima montă a fost de 295,53 de zile, iar media vârstei la prima fătare de 408,60 de

zile. Comparând aceste date cu cele existente în literatura de specialitate, se constată valori

apropiate, având în vedere și combinația de rase care stau la baza formării hibridului exploatat.

4.1.2. Prolificitatea scroafelor în funcţie de sezon;

Dintre însuşirile productive ale porcinelor prolificitatea ocupă un loc deosebit de important

deoarece de numărul purceilor fătaţi depinde în primul rând numărul de purcei înţărcaţi şi implicit a

celor destinaţi îngrăşării şi livrării pentru carne, precum şi eficienţa economică.

Specialiştii în suinicultură, analizând evoluţia şi progresele indicatorilor de reproducţie şi de

producţie din ultimii 25 de ani, afirmă că la cunoştinţele actuale despre fiziologia reproducerii,

materialul genetic aflat în exploatare şi nivelul tehnologic existent, se pot obţine 2,51 fătări pe

scroafă şi an, şi se pot înţărca 41 purcei perfect sănătoşi pe an, de la o scroafă (Forgaciu, 2010).

Condiţia reuşitei acestei performanţe excepţionale de reproducţie, este ca toate etapele

tehnologice, începând cu rasa, vârsta şi greutatea corporală la prima montă, depistarea căldurilor,

calitatea spermei, tehnica însămânţării, nutriţia, igiena, bunăstarea, igiena creşterii purceilor, tehnica

înţărcării, să fie realizate după toate regulile ştiinţei.

Capacitatea de reproducţie la suine se apreciază prin prolificitate, care având un coeficient

de heritabilitate redus (h2 = 0,15), presupune aplicarea şi respectarea unui complex de activităţi şi

30

Page 31: ROBERT Lucrare Final 2003

de măsuri, unele dependente de animal, iar altele care ţin de asigurarea condiţiilor de mediu,

finalizându-se cu numărul şi calitatea purceilor înţărcaţi în decursul unui an de producţie

(coeficientul de heritabilitate h2 pentru purceii înţărcaţi este 0,12).

În condiţiile actuale de creştere şi exploatare a porcinelor se consideră că, prolificitatea este

optimă atunci când numărul de purcei fătaţi este egal cu numărul de mamele ale scroafei (cca. 14

purcei).

Depăşirea prolificităţii peste această limita este însoţită de obicei de reducerea greutăţii şi

vitalităţii purceilor la fătare. De asemenea, prolificitatea prea ridicată impune repartizarea purceilor

supranumerari la alte scroafe sau, mai rar, creşterea lor artificială, procedeu care nu întotdeauna dă

rezultate satisfăcătoare.

Creşterea prolificităţii se poate realiza prin utilizarea la reproducţie fie a scroafelor

aparţinând hibrizilor de mare productivitate fie a utilizării de scroafe metise tri sau tetra rasiale.

Scroafele metise, realizate din combinarea raselor materne şi paterne datorită fenomenului

heterozis, realizează o prolificitate cu 10-15 % mai mare decât rasele pure.

Prolificitatea depinde de foarte mulţi factori, între care şi vârsta scroafelor. În mod normal,

prolificitatea este mai mică la prima fătare, creşte progresiv până la fătarea III-IV, se menţine până

la fătarea a V-a după care începe sa scadă

Tabelul 4.6.

Evoluţia sezonieră a prolificității la scroafele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl

Sezon

Total purcei fătaţi(cap.)

Purcei fătaţi

vii (cap.)

Purcei fătaţi morţi (cap.)

Purceiînţărcaţi

(cap.)

Purcei înţărcaţi din purcei fătaţi

(%)

Iarna 11,15 10,50 0,65 9,45 90,00Primăvara 11,41 10,65 0,76 9,52 89,41

Vara 11,26 10,58 0,68 9,57 90,52Toamna 11,19 10,50 0,69 9,35 89,10Media 11,25 10,55 0,69 9,47 89,75

Durata căldurilor reprezintă perioada de manifestare a căldurilor și include:

• Stadiul de pregatire (ultima parte a proestului), în care scroafa manifestă interes pentru vier

dar nu-l acceptă;

• Stadiul de montă (corespunzator estrului), în care scroafa manifestă interes pentru vier dar

nu-l acceptă;

• Stadiul de postrestru (perioada de trecere de la estru la metestru) în care scroafa mai poate

prezenta interes pentru vier, dar refuză monta.

31

Page 32: ROBERT Lucrare Final 2003

Pentru a preciza perioada în care este indicată efectuarea montei scroafelor, trebuie sa ne

referim numai la stadiul de montă, corespunzător estrului care se manifestă prin reflexul și starea de

imobilitate pentru om.

Figura 4.1. Evoluţia sezonieră a prolificității la scroafele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl în anul 2009

Obținerea unui număr maxim de purcei la fătare într-un an și pe întreaga viață productivă

este o cerință de bază pentru scrofele de reproducție (Bogdan, 1999).

În condițiile fermei SC Agronim SRL, valorile pentru prolificitate sunt prezentate în tabelul

4.6. Dacă pentru fecunditate valorile înregistrate în sezonul cald au fost mai scăzute comparativ cu

cel rece, pentru prolificitate valoarea cea mai mare a fost înregistrată vara.

Indici de reproducție urmăriți:

- Purcei născuți în medie / scroafă /an: 21,5 cap;

- Purcei înțărcați vii în medie / scroafă / an: 18,94 cap;

Urmărindu-se evoluţia parametrului reproductiv ,,prolificitate”, se poate spune că aceasta a

variat în cadrul lotului de scroafe urmărit, ca dovadă a faptului că, sezonul de montă are influenţă

asupra prolificităţii.

Numărul total de purcei obţinuţi pe fătare exprimă cel mai bine rata de fecundare a

ovocitelor. Din punct de vedere economic, interesează în mod deosebit numărul de purcei viabili şi

în special a celor înţărcaţi pe fătare şi pe scroafă (tabelul 4.7.).

32

Page 33: ROBERT Lucrare Final 2003

Tabelul 4.7.

Evoluţia sezonieră a prolificității la scrofițele Landrace x P.I.C. în

cadrul SC Agronim Srl

Sezon

Total purcei fătaţi(cap.)

Purcei fătaţi

vii (cap.)

Purcei fătaţi morţi (cap.)

Purceiînţărcaţi

(cap.)

Purcei înţărcaţi din purcei fătaţi

(%)

Iarna 11,00 10,40 0,60 9,58 87,09Primăvara 11,21 10,65 0,56 9,60 85,63

Vara 11,20 10,68 0,52 9,47 84,55Toamna 11,05 10,70 0,38 9,35 84,61Media 11,11 10,60 0,52 9,47 85,61

Scrofițele au înregistrat o prolificitate maximă în sezonul de primăvară (11,21 purcei), la fel

și pentru numărul de purcei înțărcați, avînd ca medie 9,47 purcei/scrofiță. Valoarea medie pentru

prolificitate, exprimată procentual a fost de 85,61 în cazul scrofițelor.

33

Page 34: ROBERT Lucrare Final 2003

Concluzii şi recomandări

În cadrul societăţii SC Agronim SRL au fost evidenţiate diferenţe privind fecunditatea şi

prolificitatea în funcţie de sezon.

În urma cercetărilor întreprinse cu privire la fecunditatea şi prolificitatea scroafelor şi

scrofiţelor din unitatea de producţie studiată, se desprind următoarele concluzii:

1. rezultatele obţinute la toţi parametrii reproductivi studiaţi (vârsta la prima montă fecundă

şi la prima fătare, fecunditatea scroafelor, prolificitatea) se apropie de valorile medii

prezentate în literatura de specialitate;

2. deşi femelele sunt hibride şi pentru indicatorul prolificitate ar trebui să atingă valori

superioare celor de rasă pură, s-au înregistrat valori inferioare celor specifice pentru

efectivele de femele provenite din hibridare;

3. fecunditatea şi prolificitatea sunt influenţate în funcţie de sezon şi datorită scăderii

fecundante a spermatozoizilor. Deci, masculii poartă şi ei un rol în această variaţie

sezonieră.

Ca şi recomandări, utilizarea inseminării artificiale ar putea imbunătăţi valorile pentru

indicii de reproducţie studiaţi.

Pentru realizarea unei prolificităţi relativ constante într-o fermă se recomandă ca numărul

primiparelor să nu depăşească 20% din numărul total de scroafe, iar scroafele bătrâne sa fie

reformate la timp.

34

Page 35: ROBERT Lucrare Final 2003

Bibliografie

1. Alexandrescu , L.., 1987 – Organizarea judicioasă a procesului de repoducţie la scroafe,

condiţie esenţială în rentabilizarea fermelor de procine. Revista de Zootehnie şi medicină

veterinară;

2. Bogdan A.T. şi col., 1985 – Fertilitatea, natalitatea şi prolificitatea în zootehnie, vol.II,

Editura Dacia, Cluj-Napoca;

3. Bogdan A.T. şi col., 1999 – Tratat de reproducere şi însămânţări artificiale la suine,

Editura Tehnică Bucureşti;

4. Bucătaru T., 2004 – Cercetări privind performanţele de reproducţie în funcţie de vârstă şi

sezon la scroafele F1 Marele Alb x Landrace, Teză de doctorat;

5. Câmpeanu Robert, 2009 - Creşterea suinelor - principalele rase, Rodul pământului;

6. Dinu I. şi col., 1990 – Tehnologia creşterii suinelor, Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti

7. Dinu I. şi col., 2002 – Suinicultură, Tratat de creştere a suinelor, Editura Coral Sanivet;

8. Forgaciu Dorel, 2010 – Cercetări privind influența unor factori de zooigienă asupra

indicilor de reproducție la suine în diferite sisteme de creștere, Teză de doctorat;

9. JP Hurtgen ,1980 - -Seasonal influence on the fertility of sows and gilts.Journal of the

American Veterinary Medical;

10. Ladoşi Ioan, PIC România - Întreţinerea scroafelor în perioada de aşteptare, 2008;

11.  Mantea Ş., 2003 – Manualul crescătorului de porci, Editura M.A.S.T. Bucureşti;

12. N.M. Cox, Theriogenology, 1987 -Influence of season on estrous and luteinizing hormone

responses to estradiol benzoate in ovariectomized sowsstar;

13. Nacu G., 2005 – Cercetări privind unele posibilităţi de optimizare a funcţiei de reproducere

la suine, Teză de doctorat, U.Ş.A.M.V. Iaşi;

14. O.A.T. Peltoniemi, 1999- Seasonal and management effects on fertility of the sow: a

descriptive study;

15. Păsărin B., Stan T., Iliescu T., Tărăboanţă Gh., 1994 – Cercetări privind implicarea testului

Halotan asupra asupra unor parametri de producţie şi reproducţie la suine, Lucrări

ştiinţifice U.A.M.V. Iaşi, vol. 37-38;

35

Page 36: ROBERT Lucrare Final 2003

16. Păsărin B., Stan T., 1996 – Researches regarding the influence to use the Sighers Hybrids

U.K. boar son some production and reproduction indices of sows, Problems of economic

development International Symposium Ulan Bator, Mongolia;

17. Păsărin B., 1997 – Contribuţii la stabilirea vârstei şi greutăţii corporale optime a

reproduceătorilor de suine în funcţie de rasă, grad de metisare şi reacţia la testul Halotan,

Teză de doctorat, U.Ş.A.M.V. Iaşi;

18. Păsărin B., Stan T., Tărăboanţă Gh., Gîlcă I., 1999 – Researches regarding the influence of

Hal and hal gene son some production and reproduction indices at sows, Lucrări ştiinţifice

U.A.M.V. Iaşi, vol.41-42;

19. Stan T. şi Păsărin B., 1993 – Contribuţii la stabilirea influenţei sistemului de întreţinere a

scroafelor pe perioada gestaţiei asupra activităţii de reproducţie, Lucrări ştiinţifice

U.Ş.A.M.V. Iaşi, vol. 35-36;

20. Stan T., Păsărin B., 2001 – Creşterea Suinelor, Editura Vasiliana”98, Iaşi;

21. Stan T., Păsărin B., 2002 – Creşterea suinelor - îndrumător practic, Editura Karro, Iaşi;

22. Tănase D., Manole I., Nacu G., 2000 – Biotehnici şi biotehnologii de reproducţie în

zootehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad Iaşi;

23. Tăpăloagă Paul, 2002– Studii comparative privind eficienţa economică a reproducerii

suinelor prin montă şi însămânţări artificiale, Teză de doctorat, Bucureşti;

http://www.britannica.com/EBchecked/media/10597/Landrace

http://www.pic.com

36


Recommended