riscurile in asigurari

7/26/2019 riscurile in asigurari

1/25

Riscul este o amenintare, o probabilitate de producere a unui eveniment cauzator de pagube,

caracterizat prin gravitatea consecintelor sale si prin probabilitatea sa de producere. Amploarea

riscului este greu de cunoscut, acelasi risc putnd produce efecte diferite n functie de conditiilen care se produce (de exemplu producerea riscului de incendiu are consecinte mult mai grave

ntr-o constructie de lemn, dect din caramida)

Exista metode de caracterizare a riscului, nsa acestea sufera de prezenta unor puternice elemente

de subiectivism. Acelasi risc poate fi descris, analizat, masurat n viziuni si n scopuri diferite, nfunctie de observatorul care-l urmareste; atunci nsa cnd are loc evenimentul potential cauzator

de pagube, el poate fi descries n functie de parametrii!

-originea riscului

-unul sau mai multi ve "#"e"$e ctori

-tintele.

Origineaeste data de cauzele con%ugate ale evenimentului provocator de pagube care se

caracterizeaza printr-un lant de cauze care formeaza un arbore generator al producerii sale; acest

arbore generic poate a%unge foarte departe n ramificatii, ca spatiu si timp.

Extinderea analizei acestui lant este determinata de ratiuni practice, fiind necesara precizareafactorului generator initial si caracteristicile ce sunt importante din punct de vedere al revenirii

riscului.

Vectoriireprezinta mi%loacele de transfer ale riscului si sunt caracterizati att de natura

pericolului ct si de mediul care se transfera.

Tintaeste reprezentata de victimele producerii riscului! indivizi, patrimonii.

&istinctia dintre origine, vectori, tinta este importanta mai ales n faza prevenirii riscului.

'revenirea acestuia are n vedere actiuni prin care sunt eliminate sau diminuate riscurile, sau

efectele acestora.

't a preveni riscul, se poate actiona n mai multe moduri!

-asupra elementelor cauzatoare n sine

-asupra probabilitatii producerii sale

-asupra vectorilor prin care se propaga (procedura de ignifugare a lemnului)

-asupra tintei, oferindu-i mi%loace de protectie necesare(aici intervine asigurarea).

Actiunea concomitenta a acestor pacete de masuri este posibila n cazul multor riscuri dar nu n

toate situatiile, deoarece pot fi impedimente n a actiona sau legate de costuri mari.


2/25

Atitudinea fata de risc este n functie de perceptia sa sociala. tudiile efectuate de specialisti au

demonstrat ca exista perceptii sociale diferite asupra riscului. Astfel se pot identifica " categorii

de atitudini!

- categoria antreprenorilor! comportamentul acestora este caracterizat de cautarea riscului, n

vederea obtinerii unui eventual cstig, acestia acceptnd si probabilitatea pierderii.

- categoria "umbrella birocratiei centrale* este caracterizata de functionarul care actioneaza ntr-

o lume strict compartimentata printr-o grila de functiuni si de subordonare bine conturata, avndo mobilitate foarte scazuta si o mar%a de libertate restrnsa. +n aceasta lume, asumarea de riscuri

este proibita si se tinde spre controlul total al administratiei.

- categoria "catastrofismul sectar* este caracterizata de ecologisti, grupuri contestatare inclusiv

de natura religioasa, care pe fondul unei condamnari globale, pun accentul pe risc (risculcatastrofelor care ameninta planeta, apocalipsa)

- categoria fatalismul celor exclusi de la luarea deciziilor- acestia sunt executantii careactiveaza ntr-o ordine, la stabilirea carora nu au participat si care le este straina.

iscurile prezente n societatea contemporana au fost clasificate n urmatoarele tipuri!

-riscuri generale

-riscul de tara

-riscul n operatiunile cu devize

-riscuri economice

-riscul contractual

-riscul de faliment

-riscul de investitii

-riscul n asigurari

. iscurile generale sunt reprezentate de calamitatile naturale, de accidente, de decese. unt

generate de fortele naturii, de utilizarea tenicii, de factorii sociali si economici.

#. iscul de tara are un caracter complex fiind influentat de factori ca datoriile externe, deficitul

bugetar, riscul politic de neplata, accesul pe pietele comerciale si financiare externe (/).

. iscul n operatiunile cu devize apare att din punct de vedere al riscului de translare nmoneda nationala, ct si ca risc de tranzactie (pierderile datorate modificarii cursului de scimb).


3/25

". iscurile economice sunt cele ce intervin n activitatea agentului economic, legate de

fluctuatia preturilor, de procurarea diferitelor categorii de resurse, cresterea fiscalitatii sau a

numarului de concurenti.

0. iscul contractual este datorat nerespectarii obligatiilor contractuale de catre una din parti, si

poate aparea ca risc de pierdere a bunului vndut pe perioada tranzactiei.

1. iscul de faliment, o manifestare a riscurilor economice, viznd agentii ec, creditorii si

actiunile acestora.

2. iscul n investitii prezinta forme detaliate, cel mai ntlnit fiind riscul de proiect( presupunenerealizarea productiei sperate).

$. iscul n asigurari! pornind de la premisa ca asigurarea este o reactie sociala la risc sau

individuala la pericolul cu care este confruntata fiecare persoana n viata sociala si ec se pot

distinge mai multe categ de riscuri.

3.2 Clasificarea riscurilor in asigurari

A.Riscuri obiective si exogene- a caror probabilitate de producere poate fi calculata cu un grad

de precizie ridicat si care se situeaza n afara individului, fiind independente de actiunileacestuia.

+n afara unei anumite situatii de risc, atitudinile oamenilor difera, fiecare putnd fi mai mult sau

mai putin, sau deloc amenintat de producerea riscului. Astfel societatile de asigurari realizeaza

mutualizarea riscurilor, n scimbul unor prime de asigurare corespunzatoare riscului mediu, peaceasta baza acoperind pierderile acelor indivizi la care s-a produs riscul. Aceasta cu costuri

minime din punct de vedere social n comparatie cu alte forme de protectie. &in acest punct de

vedere asigurarile pot fi considerate ca o realizare deosebita a inventivitatii omului.

3otusi exista o atitudine de rezerva fata de activitatea de asigurare!

- toti asiguratii platesc prime ex-ante, dar cea mai mare parte dintre ei, respectiv cei la care nu s-aprodus riscul nu primesc nimic ex-post; atitudinea ex-post a asiguratului devine negativa fata de

asigurator, el uitnd teama n fata riscului pe care a manifestat-o ex-ante.

- imperfectiunile practice ale actiunii asiguratorilor fata situatia ideala, adica cea a asigurarii,care permite mutualizarea riscurilor cu costuri sociale minime, cu avanta%e pt toti indivizii.

Exista situatii ex-post n care asiguratorul ncearca sau se sustrage de la plata indemnizatiilor

cuvenite asiguratilor, bazndu-se pe prevederi contractuale care nu sunt cunoscute ndea%uns sau

sunt gresit interpretate de catre asigurati. Astfel asiguratul afla n situatia manifestarii sinistruluica se afla ntr-o situatie similara cu cea de neasigurat. 'utem spune pe de-o parte ca este vina

asiguratului care nu s-a informat sufficient, iar pe de alta parte ca asiguratorul este de rea credinta


4/25

sau nu presteaza servicii de calitate, acestea neatragnd atentia clientului n mod special asupra

anumitor clauze.

- n situatia n care concurenta ntre societatile de asigurari nu este sufficient de intensa, esteposibil ca primele de asigurare sa fie mult prea mari n raport cu riscurile acoperite.

. iscurile obiective dar cu informatie privata

- probabilitatea ntmplarii evenimentului constituie n mare parte o informatie privata a

individului. Asiguratorul nu poate cunoaste gradul de risc plecnd de la caracteristicile

observabile din afara ale riscului, pt fiecare individ.

4 mutualizare a acestor riscuri de catre societatea de asigurari dupa procedeele obisnuite implica

determinarea primei platite de fiecare asigurat pe baza pierderii medii pt a putea acoperi pierderi

de venituri individuale.

+n realitate acesta rezolvare tipica pt riscurile obiective si exogene pune plobleme societatii deasigurari, care asigura riscuri cu informatie privata.

Ex # societati de asigurari dintre care A ofera o asigurare totala bazata pe o prima medie cealalta

promovnd o asigurare partiala cu o prima unica ce corespunde unui risc mult sub cel mediu si

la care, pe baza informatiei private se asigura cei cu riscuri mici.

+n consecinta indivizii care pe baza informatiilor private stiu ca au un grad nalt de risc ( dinpunct de vedere al frecventei cu care se poate produce si al gravitatii dimensiunii pagubelor) se

asigura la societatea A, prefernd asigurarea totala ciar n conditiile unei prime de asigurare

ridicate.

Astfel societatea A a%unge n situatia n care asigura numai riscuri mari, dar cu prime medii, ceea

ce inerent va conduce la faliment. Asiguratii firmei A vor merge la care va nregistra si ea

pierderi practicnd tarife mai mici dect cele pt risc mediu.

ezulta ca desi n principiu stabilirea valorii primei de asigurare se face pe baza riscului mediu,contractele de asigurare ce au la baza astfel de prime nu sunt viabile n conditiile de concurenta

ale pietei. Astfel pt a se nlatura consecintele negative ale acestui fenomen, societatile de

asigurari ar trebui sa ofere fiecarui individ un contract personalizat, specific, cu o prima

corespunzatoare riscului sau individual.

Acest lucru nu este posibil datorita caracterului privat al informatiilor, privind riscul, n scimbasiguratorii pot lua masuri pt a atenua consecintele acestei lipse de informare printre care si

aceea de a multiplica si intensifica analizele de risc, pt a realiza o distribuire a asiguratilor ngrupe omogene din punct de vedere al riscului dupa criterii ca! vrsta, sex, regiune geografica,

grupa ocupationala.

5.Riscuri obiective endogenea caror manifestare este consecinta unor variabile controlabile de

catre fiecare individ si cunoscute numai de el. Exista multe situatii n care asiguratii pot influenta


5/25

probabilitatea producerii unor riscuri agravnd riscul obiectiv mediu luat n considerare la

stabilirea grilei primelor de asigurare, situatie n care apare notiunea de risc moral.

&e exemplu, riscul de pierderi de venituri are o probabilitate de producere medie aceasi pt toti, sitotodata a nivelului de preocupare si efort pt obtinerea de venituri. Aici asiguratorul ofera

contacte cu prime corespunzatoare unui efort optimal cuantificat la un anumit nivel. epresupune de asemeni ca asiguratul va depune toate eforturile pt a cstiga un anumit venit pt a nu

nregistra pierderi la veniturile asigurate a se obtine. 6iecare individ ntelege foarte repede ca vaputea nceia o asigurare totala la un tarif favorabil, dar sa nu depuna efortul specificat profitnd

de faptul ca el este singurul observator al propriului efort.

Absenta observabilitatii efortului de catre societatea de asigurari duce la un comportamentcaracteristic riscului moral, respective se constata scaderea preocuparii asiguratului pt

prevenirea sau evitarea riscului tocmai pt ca beneficiaza de confortul unui cotract de asigurare.

&in punct de vedere al asiguratorilor consecinta este ca la riscul obiectiv se adauga si riscul

moral, astfel societatea de asigurari trebuind sa reactioneze prin masuri de atenuare a efectelornegative pe care le are riscul moral asupra gestiunii financiare.

&. Situatia de incertitudinen care realitatea nu este cunoscuta, sau o anumita manifestare a

riscului are un caracter unic, astfel nct uneori nici macar individual nu este capabil sa-si

imagineze probabilitatile viitoare.

ituatiile de incertitudine sunt implicate n analiza asigurabilitatii unor riscuri sau a riscului dedezvoltare.

+n teorie si n practica se face distinctie ntre diferitele riscuri si din alte puncte de vedere.

Astfel riscurile pot fi clasificate n # categorii!

-riscuri speculative

-riscuri pure (accidentale).

. iscurile speculative sunt riscurile a caror realizare conduce fie la un cstig, fie la o pierdere,ceea ce n mod natural exclude probabilitatea asigurarii. &e exemplu riscul detinerii unor actiuni

cotate la bursa este un risc antreprenorial, n ceea ce priveste riscul de a vinde productia

fabricata, risc asumat de investitor datorita probabilitatii de a obtine un cstig personal.

#. iscurile pure sunt cele a caror producere poate determina sau nu pierderi asiguratului dar nusi cstiguri, si care sunt asigurabile n principiu. Acestea la rndul lor se impart!

- riscuri statice - sunt acelea ce pot determina la un anumit moment pierderi totale sau partiale ale

patrimoniului asiguratului


6/25

- riscuri dinamice- care se refera la scimbarile intervenite n timp n starea ec, associate cu

scimbarile aparute n legatura cu nevoile si aspiratiile umane, care pot aduce pierderi sau

cstiguri nefiind asigurabile.

iscurile pot fi!

-aleatorii

-morale

.Riscul aleatorare la baza azardul, definit ca o cauza imprevizibila, care conduce la

evenimente fortuite sau inexplicabile. 'robabilitatea pura a producerii acestuia si frecventa derisc aleatoare sunt determinate prin metode statistice si prin calculul probabilitatilor.

Astfel prin aceste calcule se reliefeaza tendintele de crestere sau descrestere ale frecventei

producerii riscurilor si ale gravitatii consecintelor lor.

'robabilitatea pura aferenta riscului aleator nu este suficienta pt stabilirea unei prime care sa

garanteze ecilibrul financiar al societatii de asigurari.

7ivelul primei tarifare ncasate de la asigurati pleaca de la prima pura dar este copletat de

bonificatii si penalizari bazate pe existenta unor clase de risc.

tudiul riscului de tip aleator arata ca nu numai azardul este raspunzator de producerea riscului,

ci si eroarea umana apare foarte des ca o cauza de agravare a consecintelor producerii risculuialeator.

5ircumstantele producerii accidentelor arata ca riscul a fost agravat sau favorizat de contributia

omului iar asiguratorul trebuie sa stabileasca nivelul primelor tinnd cont si de acest fapt. preexemplu fenomenele mortalitatii si ale morbilitati nu sunt rezultatul azardului numai, ci si a

unor factori con%ugati!

-ereditare

-istoric incrcat al bolilor

-calitatea actului medical

-educatia individului vis-a-vis de igiena.

6actorii individuali si de grup influenteaza puternic riscul de boala, invaliditate si deces.6recventa producerii acestor riscuri este influentata si de actiunea perversa a faptelor frauduloase

sau criminale ce determina realizarea riscului cu scopul de a dauna cuiva sau de a obtine o

indemnizatie din beneficiile unui contract de asigurare. &e aici rezulta si rolul probabilitatii pur


7/25

obiective n stabilirea primelor, dar care fiind attenuat trebuie combinat si cu cel al riscului

moral.

#. Riscul moraleste riscul suplimentar creat de nsusi asigurat prin care se slabeste preocupareaasiguratului pt prevenirea riscului aleatoriu tocmai pt faptul ca este asigurat. Acesta este riscul

care se adauga riscului aleatoriu, determinnd cresterea sinistrialitatii datorita imprudentei,criminalitatii sau fraudei n asigurari.

'rezenta riscului moral este o circumstanta care mareste probabilitatea producerii unei pagubedin cauza comportamentului individului sau moralitatii solicitantului unei asigurari (ex cazul

unui individ cu un trecut ncarcat de accidente auto care solicita o asigurare auto).

+ntre riscul moral manifestat ex-ante si cel manifestat ex-post, cel de-al doilea conduce la

cresterea probabilitatii de producere a daunei, din cauza atitudinii indiferente fata de risc a celuiasigurat.

Existenta riscului moral are efecte negative asupra activitatii de asigurare, genernd o antiselectie a riscurilor, cu consecinte asupra ecilibrului financiar si profitabilitatii societatii de

asigurari.

Asiguratorii nu pot elimina riscul moral, dar pot lua masuri ce pot diminua efectele sale.

ocietatile de asigurari pot determina asiguratul sa aiba o atitudine preventiva fata de risc, prin

acordarea unei acoperiri partiale, si nu totale, prin intermediul fransizei (cota parte pe care o

suporta asiguratul).

Asiguratul ramne supus unei anumite incertitudini si este constient ca n cazul producerii

evenimentului asigurat va suporta si el o parte din paguba existnd astfel motivatia mpiedicarii

producerii riscului mai mult dect n cazul contractului cu acoperire deplina.

4 alta probabilitate de diminuare a riscului moral este vis-a-vis de culegerea informatiilorreferitoare la comportamentul asiguratului n domeniul riscului si al prevenirii sale. +nformarea

implica celtuieli suplimentare si ramne imperfecta, ceea ce constituie un argument n plus pt

nevoia nceierii contractelor de asigurare cu acoperire partiala.

5ulegerea de informatii poate fi si ulterioara nceierii contractului (ex post) fiind concretizatantr-o anceta riguroasa ntreprinsa n legatura cu mpre%urarile producerii riscului.

3.3 Gestiunea riscului la nivel macro si microec.

3.3.1.Gestiunea riscului la nivel macroeconomic

8a nivel macroec se poate afirma ca traim ntr-o societate a riscului, adica ntr-o societate

extraordinar de sensibila la risc si care are un caracter accentuat riscofob.


8/25

&in punct de vedere al raporturilor sociale pe care trebuie sa le gestioneze si sa le stapneasca,

indivizii se grupeaza direct la sursa; astfel riscurile pot fi grupate n categ de la particular la

general!

-riscuri gestionate de fiecare individ la nivelul fiecarei familii

-riscuri gestionate de managementul de risc la nivel microec

-riscuri gestionate de stat n interesul comun al tuturor cetatenilor la nivel macroec.

Aceste categorii de risc sunt interconectate , gestiunea lor punnd n miscare mecanisme socio

economice complexe.

ocietatea de risc poate fi definita ca o societate patrunsa de sentimental expunerii la risc,crescnde si insuportabile. 7u vorbim numai de preocuparea declansata de expunerea la riscuri a

caror gravitate creste, ci si de teama permanenta ca oricnd pot interveni evenimente cauzatoare

de pagube.

Evolutia aprecierii rolului riscului n viata ec sociala a fost influentata de mai multi factori!

- a avut loc o amplificare fara precedent a dimensiuniii pagubelor provocate de anumite

evenimente; astfel de riscuri ma%ore sunt n principal neasigurabile sau putin asigurabile.

Agentii ec responsabili de producerea acestor accidente grele nu au forta financiara necesara pt a

nlatura pre%udiciile provocate, de dimensiuni uriase, acestea caznd n sarcina ntregiicomunitati ca si n cazul calamitatilor naturale (marile accidente industriale, riscul de poluare)

Aceste riscuri sunt gestionate la nivel macroec prin interventia statului care se foloseste de buget,

la rndul lui format cu a%utorul sistemului fiscal, si care mutualizeaza riscurile, repartizndu-leefectele tuturor membrilor comunitatii.

- progresul din domeniul metodelor si tenicilor de analiza a diferitelor fenomene. Astfel

societatea a luat cunostinta de riscuri care desi existau, nu li se acorda nici o atentie. 7e referim

la riscuri ca folosirea azbestului (pna acum #9 de ani nu se stia ca favorizeaza formareacancerului, contaminarea industriala a apelor, perturbarile din stratul de ozon)

&ezvoltarea tenicilor care permit masurarea si sesizarea unor astfel de riscuri a atras nasprirea

unor norme si standarde legate direct de prevenirea riscurilor. +ncalcarea acestor prevederi atrage

raspunderea vinovatilor pt pagubele produse.

- mediile de informare au un rol important n sensibilizarea opiniei publice la risc, aceastaconducnd la tendinta generala de a se mpiedica sentimentul de riscofobie. tirile despre marile

accidente rutiere, aviatice sau despre incendii au un impact mult mai mare dect informatiile

oficiale privitoare la dimensiunea unor riscuri! mbunatatire securitatii n circulatie, crestereasperantei de viata a populatiei, descoperiri moderne si inventii privitoare la stingerea incendiilor.


9/25

ensibilizarea generala a populatiei a crescut datorita producerii unor mari accidente (accidente

aviatice, atac terorist). Acestea au condus pe linia gestionarii, a prevenirii riscurilor la nivel

macroec la o adevarata abundenta de legi, proceduri de autorizare, reglementari, aparitia denorme de securitate, forme de control.

Astfel marile accidente din transportul feroviar, rutier, aerian au dus la aparitia unor actenormative ce reglementeaza securitatea infrastructurii si a mi%loacelor de transport. 5atastrofele

naturale au determinat interventia publica prin elaborarea si punerea n aplicare a unor proiectede prevenire a acestora n zonele periclitate.

+nterventia publica s-a facut simtita si n domeniul sanatatii (reactia n cazul virusului :+, in

cazul 35).

e constata n ultimele decenii ca statul a preluat sarcini care n mod traditional reveneaugestiunii riscului la nivel microec. Aceste interventii sunt vazute n general ca o manifestare a

cresterii rolului *statului providenta* avnd efecte benefice ct si negative.

'e de-o parte o mare ma%oritate a indivizilor si a pers %uridice a fost eliberata de o constrngerede ordin material( de riscul traditional antreprenorial, de riscul de piata, acestea fiind actualmente

mutualizate de stat).

+n plus, preluarea si gestionarea unor riscuri la nivel macroec prin instituirea obligativitatii

asigurarii unor riscuri au condus la umplerea unui gol existent n protectia mpotriva riscului;vorbim de riscuri ma%ore, n cazul lor anularea efectelor la nivel microec depasind posibilitatile

autoprotectiei sau asigurarii, societatile de asigurari evitndu-le sub pretextul ca nu sunt

asigurabile.

'e de alta parte interventiile statului au un efect negativ notabil asupra gestiunii riscului la nivelmicroec, efect generat de reglementarile privind securitatea si prevenirea riscului.

+n primul rnd atunci cnd se produc accidente sau alte evenimente grave generatoare de pagube

la ag ec se constata ca atunci cnd sunt responsabili de producerea lor prin negli%enta acestia seapara invocnd regulamente legale si sustinndu-si lipsa de raspundere prin faptul ca au respectat

acele reglementari legale.

Existenta acestor prevederi legale deseori imperfecte si obiectiv incomplete, prevad masuri de

securitate si prevenire a riscurilor facnd ca ag ec si n speta managementul de risc sa nu caute

noi masuri de ameliorare a riscurilor si sa nu investeasca n domeniu peste ceea ce impune actelenormative.

6aptul ca o serie de reglementari privind protectia n fata riscului, apar ca urmare a studiului si

analizei cauzalitatii si a mecanismelor unor riscuri de%a produse, conduce la concluzia cagestiunea riscului la nivel macroec nu se poate limita doar la evitarea accidentelor ci trebuie sa

includa si gestiunea postaccidentala, avnd ca obiectiv principal ameliorarea masurilor si

proiectelor din acest domeniu. +nvestitiile aferente gestiunii postaccidentale a riscului sunt


10/25

appreciate ca fiind cel putin la fel de importante cu acelea ce vizeaza mbunatasirea

performantelor unitatii industriale.

3.3.2.Gestiunea riscului la nivel microeconomic

Agentii economici sunt supusi unor diferite riscuri care impiedica realizarea normala aobiectivelor acestora.Protectia impotriva daunelor provocate de aceste riscuri constitue obiectul

gestiunii riscului la nivel microeconomic, plecndu-se de la prevenirea riscului si a%ungndu-se la

limitarea consecintelor riscului de%a produs.

5onceptul de gestiune a riscului a aparut pt prima data in deceniul 0 al secolului trecut, perioada

imediat urmatoare celui de-al # lea azboi


11/25

4biectivul principal al managementului riscului este optimizarea costului global al riscului,

acesta constnd n adoptarea deciziilor potrivite vis--vis de investitii pt prevenire riscurilor,

decizii potrivite privind transferul riscului n conditiile n care costul global sa devina ct maimic n comparatie cu protectia primita de la asigurator.

Bestiunea riscului reprezinta de fapt gestiunea costului global al riscului asigurabil sau nu, ntr-ontreprindere.

Managementul risculuireprezinta o abordare stiintifica a problematici riscurilor pure la caresunt supusi indivizii sau organizatiile si n care asigurarea este privita numai ca fiind una dintre

modalitatile de protectie mpotriva acestor riscuri. e pune accentul pe identificarea, evaluarea si

controlul riscului, prin prote%area activelor, veniturilor si personalului unei firme, cu maxim deeficienta, la cost minim.

Procesul de management al riscului este constituit din 5 etape cu caracter ciclic!

. identificarea si evaluarea expunerii la daune

#. stabilirea fezabilitatii diferitelor tenici de management

. alegerea celor mai adecvate tenici de management

". implementarea acestora

0. monitorizarea procesului de management al riscului.

. +dentificarea si evaluarea expunerii la daune presupune identificarea obiectelor din patrimoniu

care sunt expuse la riscuri, identificarea riscurilor ce pot cauza pagube si comensurareaeventualelor consecinte, care pot fi de mai multe feluri!

- consecinte fizice (prin modificarea aspectului, al formei obiectelor din patrimoniu)

- consecinte functionale (pierderea partiala sau totala a capacitatii de productie)

- consecinte financiare (se refera la riscuri ce presupun fonduri banesti pt acoperirea pagubelorprovocate).

+dentificarea tipurilor de pagube se poate realiza pe mai multe cai!

- prin inspectia de risc se identifica si se evalueaza expunerile la daune n mod direct la fata

locului, confirmndu-se sau nu prezenta riscului semnalata prin alte metode.

- interviurile si cestionarele pt personalul ntreprinderii, de la toate nivelurile, n care secunoaste specificul activitatii.


12/25


13/25

a.#.$ispersia expunerii la riscpresupune reducerea dependentei ag ec de bunurile supuse

riscului prin!

- distributia riscului ntre unitati diferite care se poate realiza prin separarea bunurilor si aproceselor tenologice ale ntreprinderii n subunitati diferite,

- duplicarea n care se urmareste reproductia unor bunuri n scopul crearii unor reserve materiale

pt situatiile n care bunul ar fi distrus.

b% finantarea risculuiare ca scop gasirea posibilitatilor de a acoperi pagube de%a produse, aceasta

indifferent de actiunile de prevedere ce tin de controlul riscului. &esi aceasta metoda nu reducenici frecventa riscului, nici volumul daunelor, tenicile sale reduc costul global al riscului si

contribuie la gasirea resurselor financiare pt acoperirea pagubelor. Aceste tenici se

concretizeaza n!

- retinerea riscului (asumarea riscului)

- transferul riscului

- tenici combinate.

b.1.Retinerea risculuipoate fi de # feluri!

-planificata, este o decizie care are n vedere utilizarea propriilor resurse financiare pt acoperirea

pagubelor, n conditiile n care se apreciaza ca aceasta este modalitatea cea mai putin costisitoare.

- neplanificata& este un rezultat al necunoasterii riscului sau al inertiei n fata acestuia si se

bazeaza uneori pe resurse incerte, cum ar fi! participarea statului la acoperirea consecintelor

catastrofelor naturale, sau a eventualelor terte personae vinovate de producerea pagubelor.

etinerea riscului, ca tenica de finantare a acestuia, se dovedeste eficienta doare daca se referala expunerile la risc ce pot fi estimate cu o oarecare precizie si al caror volum de daune nu

depaseste un anume nivel suportabil pt ntreprinderea respectiva.

etinerea riscului este aplicabila ntreprinderilor mari cu resurse financiare ce permit acoperirea

riscurilor asumate.

b.. Transferul riscului se face de catre agentul economic, catre intreprinderile specializate in

gestiunea riscului.


14/25

b.!.Te'nicile combinate fac referire la deciziile mangerilor de a retine o parte a riscurilor ce pot

fi finantate de intreprindere, in paralel cu transferul altor riscuri catre asiguratori.

.Alegerea celor mai indicate tenici de management al riscului depinde de posibilitatea ag ec dea retine riscul si de a acoperi pierderile, obiectivul fiind optimizarea costului global al riscului

tinnd cont si de restrictiile exterioare ntreprinderii.

&e exemplu pt a obtine un credit, un ag ec poate fi obligat de banca sa nceie o asigurare care sa

garanteze rambursarea sumei mprumutate.

electarea diferitelor tenici de management este influentata si de anvergura si capacitateafinanciara a ag ec. Astfel, firmele mici si mi%locii nu pot retine riscuri dect de mica ntindere, ele

neavnd resurse financiare suficiente pt acoperirea unor pagube mari, ele fiind deci nevoite sa

apeleze la asigurare.

+ntreprinderile mari au posibilitati financiare corespunzatoare, putnd retine o serie de riscuri

investind n sisteme de protectie relative scumpe. i aici n selectia diferitelor tenici de controlsi finantare a riscului criteriul urmarit este optimizarea costului global al riscului (5B).

5u toate acestea insa, strategiile aplicate n managementul riscului de catre marile ntreprinderidesi, au fost ilustrate de un studiu efectuat de cercetatorii din Europa.


15/25

negocia cu asiguratul acceptarea unei fransize ceea ce va permite diminuarea primelor de

asigurare.

".+mplementarea tenicilor de management a riscurilor - n momentul n care sunt alese, acesteaimplica o serie de noi decizii. +n situatia n care s-a otart retinerea riscului, n ntreprindere

trebuie sa se decida daca se apeleaza la autoasigurare sau daca riscul ramne neacoperit,eventuale pagube urmnd sa fie trecute la celtuieli de exploatare.

&aca s-a optat pt autoasigurare trebuie sa se decida marimea si modul de constituire aprovizioanelor necesare. 't situatia n care s-a optat pt asigurare ca tenica de acoperire a

riscului, implementarea are loc prin decizii privitoare la alegerea asiguratorului cel mai potrivit

pt acoperirea riscului, si pt negocierea conditiilor contractuale cele mai atractive.

0.


16/25

-neutralitate n fata riscului

-preferinta pt risc.

.(versiunea fata de risc! desi sansele de cstig sau de pierdere sunt egale, individul cu

aversiune fata de risc va refuza sa %oace.

Aversiunea fata de risc este ipoteza de comportament fata de risc ce consta n a respinge orce

loterie n care speranta de cstig este nula. Aceasta nu nseamna ca individual nu va %uca

niciodata. +n conditiile n care sansele sunt favorabile (19F cstig, "9F pierdere) cstigul

probabil va precumpani n fata aversiunii fata de risc.

&in punct de vedere practic, o persoana cu aversiune fata de risc accepta sa plateasca o prima de

asigurare superioara riscului matematic mediu cu conditia de a fi eliberata de acel risc. &e aceea

individul cu aversiune fata de risc reprezinta piata tinta pt asiguratori. Acestia vor fi dispusi sa

platesca prime de asigurare cu nivel profitabil pt asiguratori, n scimbul preluarii unui risc de

catre acestia.

#.)eutralitatea fata de riscse manifesta la indivizii care nu sunt interesati si nici nu tin cont de

riscurile la care sunt supusi; acestia i regasim printre clientii asigurarilor ntr-o foarte micamasura.

.Preferinta pt risceste caracterizata de acceptarea riscului ciar n conditiile n care sansele de

cstig sunt nefavorabile. 5u ct individual manifesta o riscofoliemai mare, cu att mai

nefavorabile sunt sansele pe care le accepta.


17/25

#. 4 pers cu prefeinta fata de risc nu va accepta asigurarea att pt motivul ca asigurarea ofera

sanse nefavorabile ct si pt ca prezinta dorinta de a nfrunta riscul.

. 'ers care manifesta neutralitate n fata riscului vor respinge si ele asigurarea. Acestia suntindiferenti fata de risc si nu sunt interesati de transferal de risc ci de cstigul potential ("9 mil).

Gradul de aversiunept risc poate fi exprimat cu a%utorul conceptului de ecivalent cert care

reprezinta suma pe care o persoana este gata sa o plateasca pt a se elibera de acel risc. 5u ct

suma este mai mare, cu att creste gradul de aversiune al respectivului individ.

Existenta gradelor de aversiune diferite pt riscuri exercita o influenta deosebita asupra activitatiide asigurare. Aversiunea fata de risc determina pe asigurat sa fie dispusi sa plateacsa o prima mai

mare dect valoarea medie a pagubelor produse de respectivul risc pe care vor sa-l transfere.

Aceasta permite societatilor de asigurari sa functioneze ca ag ec profitabili deoarece primelepretinse si ncasate de la asigurati le permit acoperirea pierderilor preluate, acoperind celtuielile

proprii de functionare si pe lnga acestea si obtinerea de profit.

'ersoanele cu aversiune fata de risc sunt dispuse sa celtuiasca o parte din resursele lor n scopul

de a reduce consecintele posibilitatii producerii riscului, ceea ce constituie motivul contractuluide asigurare si creeaza posibilitatea existentei si dezvoltarii activitatii de asigurare.

&in studiile nteprinse pt aprecierea gradului de aversiune fata de risc se desprinde concluzia ca

acesta depinde si de buna-starea individului, acesta scade pe masura ce individul este mai bogat.

+n scimb o persoana relative saraca are tendinta de a-si canalize disponibilitatile banesti sprecumpararea contractelor de asigurare, mai degraba dect investirea n alte active financiare cu

grad de risc mai ridicat.

"ransferul riscului #n asigurari

Att persoanele fizice ct si cele %uridice, au la dispozitie multiple posibilitati de transfer alriscului, una dintre cele mai importante fiind transferul riscului asupra societatilor de asigurari.

3ransferul riscului se poate face prin intermediul instrumentelor financiare si sociale.

+nstrumentele financiare sunt utilizate pe " piete!

- pe piata cu numerar

- pe piata la termen

- pe pietele optionale

- pe pietele futures.


18/25

$nstrumentele sociale de transfersunt reprezentate n general de asigurare, alaturi nsa de care

tot ca astfel de instrumente sunt si societatile pe actiuni, cluburile de investitii, investitia statului

si ciar contractele.

Societatile pe actiunica si n cazul altor tipuri de ntreprinderi resimt riscurile care ameninta

fondurile proprii. iscurile sunt transferate asupra actionarilor care le suporta n final, ei putndciar pierde sumele investite n actiuni.

*luburile de investitiisunt grupuri investitionale care iau decizii commune de investire. 5nd seadopta decizia de a investi fiecare membru al clubului mparte cu ceilalti membrii consecintele

financiare ale riscurilor legate de investitia preconizata. orbim mai curnd de o mpartire a

riscurilor, dectde un transfer, dar la nivel macroeconomic cluburile pot fi percepute cainstrumente de transfer ale riscului.

Statuln planul mai larg al investitiei sale n viata economico-sociala, coordoneaza o ntreaga

panoplie (o colectie de masuri) de instrumente de parta%are sau transfer al riscului cum ar fi!

asigurarile de sanatate; asigurarile de soma% sau indemnizatiile, platile de la buget n cazulcatastrofelor naturale.

*ontractelesunt instrumente de transfer de risc, deoarece atunci cnd doresc sa nceie un

contract, partile pot avea ca motivatii si dorinta de a transfera asupra altcuiva un risc, n totalitate

sau n parte. &e exemplu o ntreprindere de difuzare a presei prevede n contractul nceiat cufurnizorii returnarea gazetelor nevndute, deoarece ntreprinderea nu ar acoperi singura acest risc

si nici nu are instrumente alternative de transfer de risc, cum ar fi de exemplu o polita de

asigurare.

*ontractele de asiguraresunt instrumente caracteristice pt transferul de risc.

Asigurarea ca instrument de transfer al riscului

't agentii economici care au de ales ntre retinerea riscului, autofinantare, alte instrumente de

transfer de risc si asigurare, si care beneficiaza si de instrumentele transferului de risc financiar,

asigurarea prezinta o serie de avanta%e!

. este preferata de managerii ntreprinderilor n virtutea aversiunii lor fata de risc. Ei doresc sa

transfere riscul societatii de asigurtri, risc ce poate afecta indicatorii financiari de a caror evolutie

raspund n fata actionarilor.

#. evita riscul unei capitalizari insuficiente si al unei crize de liciditati, adica retinerea sauautoasigurarea unor riscuri n special a riscurilor catastrofice, pot determina cnd se produc,

pagube grave cu efecte puternice si de durata asupra nivelului fondurilor proprii. 8ipsa acoperirii

unor astfel de riscuri diminueaza valoarea actuala a fluxurilor de trezorerie disponibila, deoarece

costul mediu ponderat al capitalului propriu creste n perspectiva eventualei insolvabilitati afirmei.


19/25

&in teoria financiara a firmei, autoasigurarea riscurilor ma%ore mareste probabilitatea ca firma sa

se finanteze n conditii nefavorabile dupa producerea unei daune grave, scaznd astfel valoarea

firmei din punct de vedere al actionarilor.

. asigurarea ofera servicii n domeniul evaluarii riscului, al prevenirii si al licidarii daunelor.

&atorita specificului de activitate societatile de asigurari au capacitatea de a oferi asemeneaservicii la un cost competitiv. +dentificarea si evaluarea riscurilor sunt realizate mai performant

de societatile de asigurari, dect de catre firme prin forte proprii, aici important fiind factorulexperienta.

si n domeniul riscurilor a caror producere antreneaza raspunderea civila a firmei vinovate de

producerea pagubelor, societatile de asigurari ofera servicii competitive n licidarea pagubelorn procesele civile.

Ex o firma de alpinism utilitar are un contract de spalare a geamurilor ntr-o cladire destinata

birourilor; pagubele produse de catre alpinisti (spargerea geamurilor din neatentie, sau a placilor

exterioare) sunt despagubite de catre societatea de asigurari cu care firma de alpinism areinceiata o asigurare de raspundere civila.

". se poate antrena un efect de mediere fiscala daca firma apeleaza la autoasigurarea riscurilor, ea

folosind rezervele constituite n firma, care nu sunt deductibile ca si celtuieli la impozitarea

veniturilor, n timp ce primele de asigurare sunt tratate ca si celtuieli deductibile, diminundu-seastfel profitul impozabil.

6irma care cumpara o asigurare beneficiaza de un avanta% fiscal, ceea ce creeaza un efect de

mediere fiscala.

Aceste avanta%e influenteaza pozitiv cererea de asigurare din partea firmelor, dar exista si factorinegativi care influenteaza procesul de transfer al riscului catre asigurator, afectnd astfel ofertade asigurare de pe piata. Astfel, concurenta de pe piata asigurarilor scade cu mult riscurile ce

trebuie asigurate fiind ori foarte ridicate, ori foarte specializate. +n aceste cazuri, marimea

fondurilor proprii asiguratorului necesare creste, scaznd astfel nr de societati de asigurari ce seantreneaza n asigurarea unor astfel de riscuri, si reducndu-se astfel concurenta n domeniu.

+n lipsa concurentei, tarifele de asigurari pot creste, putnd determina un cost ridicat al asigurarii

si o anumita retinere din partea ag ec. +n acelasi timp, marimea riscurilor transferabile, mai ales

n cazul marilor firme, atinge limita capacitatii pietei asigurarilor. &e exemplu, riscul dedezvoltare (raspunderea civila a firmei pt efectele negative ce decurg din utilizarea produselor

sale) pt care sumele asigurate sunt foarte mari, este absolute imposibil a se obtine o acoperiremai mare de miliard de dolari de la asigurator.

Asigurarea are un rol bine determinat printre elementele de transfer ale riscului. 'ozitia sa nansamblul acestora nu este inflexibila, ea fiind supusa unor diverse influente. Evolutia

asigurarilor va fi determinata de mutualitatile prezente si viitoare privitoare la!

- limitele garantiilor solicitate de asigurati (sunt n crestere)


20/25

- conditiile de asigurare

- aparitia si dezvoltarea unor noi tenici de asigurare.

Aspecte specifice ale valorii adaugate #n asigurari

Asigurarea constituie o activitate prestatoare de sarvicii, deoarece furnizeaza bunuri nemateriale,ce nu pot fi stocate. erviciul traditional oferit de asigurator este protectia n scimbul unei prime

de asigurare, care protectie apare sub forma unor indemnizatii banesti la momentul producerii

evenimentului asigurat cu consecinte nefavorabile.

3ranzactiile n asigurari nu propun plata unei sume de bani contra livrarii unui bun de consum, cio plata n bani contra unei alte plati posibile de bani n viitor.

&in acest punct de vedere contractul de asigurare difera de cel oferit de banci, unde se propune

plata unei sume de bani n viitor, contra unei sume de bani depusa n present. Asigurarea nsa

propune un scimb ntre o suma platita n present pt promisiunea unei sume platibile n viitor,numai n conditiile producerii unui anumit eveniment.

+n spatele acestui scimb sta un transfer de risc cu consecinte benefice pt asigurat si asigurator,

cu consecinte benefice pt ntreaga economie.

Valoarea adaugata din asigurari este tocmai +n efectele favorabile ce se manifesta asuprabunastarii individului si a +ntregii ec. Efectele benefice ale transferului riscului +n asigurari se

produc +n ! directii asupra indivizilor si economiei!

. asigurarea permite transferul riscului catre persoanele %uridice specializate care l pot gestionamai bine

#. mutualizarea si diseminarea riscurilor permite reducerea relativa a consecintelor lor asupra

fiecarui individ

. existenta asigurarilor permite indivizilor si ag ec sa adopte decizii mai riscante dar totodata n

medie mai rentabile (constructia spatiilor pt birouri sub forma giganticilor zgrie-nori)

Agregnd consecintele celor directii obtinem un effect de impulsionare a cresterii ec, de

ameliorare a bunastarii generale.

aloarea adaugata n asigurari este data de serviciile pe care le presteaza n favoarea asiguratilor

si care pot fi clasificate sub raportul efectelor lor n # categorii!


21/25

. servicii prin care asiguratii sunt a%utati n definirea riscurilor si n masurarea posibilitatilor de

prevenire a lor, inducnd astfel un effect pozitiv asupra bunastarii asiguratilor

#. serviciile care prin plata indemnizatiilor la producerea evenimentului asigurat aduc unbeneficiu asiguratului datorita faptului ca reduce variabilitatea bunastarii acestuia si deci si a

consumului sau. i n cazul ag ec efectul benefic este acelasi pt ca aversiunea lor fata de risc esten fapt tot o aversiune fata de variatia aleatorie a patrimoniului lor.

(devarata valoare adaugata consta +n serviciile cu caracter te'nic privind lic'idarea daunelorsi gestiunea financiara. Aceasta este afectata att n beneficial asiguratorului, caruia + se

fructifica disponibilitatile banesti n conditii optime, ct si n beneficial asiguratorului care

realizeaza venituri financiate consistente din investitiile pe care le face.

erviciile traditionale prin care se creeaza valoarea adaugata n asigurari sunt acelea prin care seface plata unei indemnizatii banesti n cazul producerii unui anumit eveniment. +n present, pt a

mari valoarea adaugata a ofertei lor, asiguratorii propun noi servicii care se adauga prestatiei

clasice sau ciar o nlocuiesc, astfel trecndu-se de la o atitudine traditionalista axata pe tenicispecifice si pe produsul de asigurare, la o atitudine orientata spre oferirea de servicii specifice, n

care produsul de baza (garantia) este numai una din componentele oferite.

4ferta de noi servicii sau complementare asigurarii, ca tendinta pe plan mondial are loc n

conditiile n care asiguratorii utilizeaza sisteme informationale din ce n ce mai performante.Acestea permit nmagazinarea si corelarea tuturor informatiilor de care dispune o societate de

asigurari n legatura cu clientii noi. e trece astfel de la gestionarea riscurilor acoperite, la

gestionarea pe individ asigurat, n conditiile sale specifice de mediu ec si social.

5a urmare, o mare parte a valorii adaugate la asigurator consta n posibilitatea de a analiza

situatia completa si nevoia de asigurare a clientilor sai. +n plus, globalizarea raporturilor cuasiguratii conduce n final, prin fidelizarea clientilor, la discriminarea riscurilor si la reducerea

costurilor de gestiune a portofoliului de asigurari.

ocietatile de asigurari din tarile cu economie avansata propun noi servicii, care completeaza saunlocuiesc indemnizatiile banesti traditionale si a caror valoare adaugata suplimentara conduce la

cresterea interesului pt asigurari. Astfel de servicii sunt spre exemplu oferite asiguratilor ale caror

locuinte au suferit pagube n urma producerii unor riscuri de inundatii. Aici asiguratorul ofera #optiuni!

a) plateste indemnizatia pt repararea locuintei conform contractului

b) ia asupra sa efectuarea reparatiilor necesare prin anga%area unui constructor agreatde

societatea de asigurari, bine-nteles la un pret negociat mai mic dect valoarea de la punctual a)

Alte servicii noi sunt oferite prin contracte separate cum sunt de exemplu cele de protectie civila%uridica prin care asiguratii beneficiaza de asistenta %uridica n cazul litigiilor pe care asiguratul

le-ar avea de solutionat n perioada de valabilitate a asigurarii.


22/25

erviciile distincte de cele clasice de asigurare au n vedere si societatile de asistenta care s-au

dezvoltat n ultimele # decenii. Acestea ofera spre exemplu! supravegerea bolnavilor,

supravegerea permanenta prin sisteme tenice a copiilor persoanelor nvrsta ramase singure ladomiciliul asiguratului, aceste societati intervin rapid n cazul n care sesizeaza probleme n

cazul celor supravegeati.

Aprecierea valorii adaugate a acestor servicii variaza de la asigurat la asigurat. +n exemplul de

mai sus (riscul de inundatii) asiguratul poate prefera sa ncredinteze personal reparatia imobiluluiunei firme cunoscute de el sau poate prefera sa-si efectueze singur reparatia la un cost mai mic

dect indemnizatia primita de la asigurator.

aloarea adaugata a noilor servicii poate fi privita si din punctul de vedere al asiguratorului, caun beneficiu sau o crestere a bunastarii sale n virtutea acceptarii primirii riscului. aloarea

adaugata n acest caz poate aparea ca o crestere a cifrei de afaceri sau ca o descrestere a

celtuielilor lui legate de acizitia si administrarea portofoliului de asigurari, precum si a

sumelor platite pt licidarea daunelor.

7u exista nsa metode precise de evaluare a valorii adaugate la asigurat si asigurator, dar o

anumita apreciere poate fi facuta prin comparatia cu alte costuri. &e exemplu! daca o polita de

avarii auto (5A54) prevede si punerea la dispozitia asiguratului a unui alt autoveicul pe

perioada efectuarii reparatiilor la autoveiculul asigurat, valoarea adaugata a acestui serviciu esteevidenta pt asigurat. Evaluarea ei se poate face prin comparatie cu sumele pe care asiguratul ar

trebui sa le plateasca pt ncirierea automobilului respective pt aceeasi persoana.

't asigurator practicarea acestui serviciu nseamna ncasari, o valoare adaugata suplimentara nconditiile unui cost redus. 5ostul aditional poate fi limitat att datorita mutualizarii riscurilor

(daca un nr mare de clienti acizitioneaza respective polita) ct si datorita posibilitatii negocierii

unui pret redus cu firmele ce nciriaza automobile.

si repararea n natura a pre%udiciilor poate genera valoare adaugata pt societatile de asigurari.Astfel, n plan ec se percepe o scadere a celtuielilor asiguratorului, el putnd obtine un pret mai

mic de la firma specializata cu care socitatea de asigurari colaboreaza.

+n planul relatiilor cu clientii se urmareste atragerea unor noi categorii concomitent cu

permanentizarea celor de%a existenti, consolidndu-se astfel si imaginea pe piata a societatii.

Existenta unei valori adaugate, a unor noi servicii pt asigurat alaturi de efectele benefice asupraacestuia sunt demonstrate si de cresterea cererii pt astfel de servicii.

%imitele asigurabilitatii riscurilor

Gnele riscuri sunt acceptate de societatile de asigurari si pot fi cuprinse n contacte, pe cnd

altele sunt considerate neasigurabile. 't acestea din urma, asiguratorul nu nceie contract, saudaca vorbim de asigurarile tip multirisc, se face mentiunea expresa a excluderii lor din asigurare.


23/25

8imitele asigurabilitatii riscurilor sunt definite drept *frontierele economice, psiologice si fizice

ale asigurarilor*.

'rincipalele motive pt care unele riscuri nu sunt asigurate, iar altele sunt acoperite prinintermediul unor mecanisme publice (asigurarile sociale, indemnizatiile pt catastrofe) sunt!

-antiselectia

-riscul moral

-marimea daunelor

-probabilitatea prea mica sau prea mare de producere a riscului.

+n literatura de specialitate, se apreciaza ca asigurabilitatea unui risc depinde de un nr mare decaracteristici obiective.Pt ca un risc sa fie asigurabil, el trebuie!

. sa aiba un caracter aleator, motiv pt care un eveniment sigur sau unul de%a produs nu se

asigura

#.sa fie supus observarii statistice- asigurabilitatea riscului depinde de marimea daunelor

posibile la producerea lui. Exista un indicator statistic numit dauna potentiala maxima care, dacadepaseste capacitatea de acoperire a pietei, respectivul risc devine neasigurabil, cel putin n

conditiile obisnuite ale transferului riscului, adica prin asigurarea directa si reasigurare.

. riscul sa nu aiba probabilitatea de realizare prea ridicata- pt decizia de a prelua sau nu n

asigurare un risc este importanta si marimea daunei medii per sinistru. &in punct de vedere al

asiguratorului, trebuie evitate riscurile ce produc pagube medii ridicate, care pun si ele problemacapacitatii de acoperire. &e asemenea, se exclud din asigurare riscurile neimportante cu prime

foarte mici, deoarece preluarea lor genereaza costuri ce nu pot fi acoperite din primele ncasate.

". nu sunt considerate asigurabile nici riscurile cu frecventa foarte mica de producere, pt care

legea numerelor mari nu functioneaza, astfel neputndu-se calcula indicatorii ce stau la baza

stabilirii cuantumului primei si a sumei asigurate.

'rima tarifara se stabileste pe baza primei pure care rezulta din calcule actuariale (legea nr mari),dar care trebuie totodata sa fie si adaptata la capacitatea contributiva a asiguratilor. &aca prima

tarifara este mult peste cea pura, datorita unor adaosuri foarte mari, nu se va realiza raportul

optim ntre cererea si oferta de asigurare si astfel riscul va deveni neasigurabil.

3otusi exista si rare exceptii n care sunt preluate n asigurare riscuri cu frecventa foarte mica deproducere. &e exemplu, se practica asigurari spatiale (pt nave, sateliti) ciar daca nu exista un

istoric ndelungat al experientei si al riscului n acest domeniu.

0.)atura exogena a riscului determina asigurabilitateaacestuia, adica n cazul n care riscul

este exogen (pers supusa riscului nu poate influenta nici frecventa de producere, nici valoarea


24/25

daunelor) riscul respectiv este mai usor de acceptat n asigurare dect un risc endogen a carui

manifestare depinde de comportamentul asiguratului.

1.Existenta si stabilitatea unui cadru de reglementari legale, fiscale sau de %urisprudenta estenecesara pt a consimti un risc asigurabil sau nu n orice societate. Gnele riscuri nu sunt asigurate

sau sunt asigurate n limite foarte restrnse deoarece mediul reglementarilor ste ambigu, ceea ceface interpretabile clauzele contractuale n functie de interesele asiguratului sau ale

asiguratorului.

Asigurabilitatea nu are limite absolute, granita dintre riscurile asigurabile si cele neasigurabile

nedepinznd numai de considerente de ordin tenic si financiar, ci si de considerente de ordin

social sau moral. 7umeroase riscuri, alte dati excluse din asigurare sunt n prezent asigurate,unele ciar sub forma obligatorie, pe cnd altele care sunt asigurabile d p d v tenic sunt excluse

din contractele de asigurari. +n primul caz vorbim de riscuri care nu sunt asigurate n mod

spontan, dar a caror asigurare a fost inclusa de puterea publica n virtutea unor interese generale.

A aparut astfel asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, de raspundere civila profesionala

a medicilor, a farmacistilor.

+n cel de-al doilea caz, se urmareste ca asigurarea sa nu fie utilizata n scopuri contrare

exigentelor morale si sociale. Este interzisa deci asigurarea consecintelor penale, ale efectuarii

unei actiuni defectuoase, ciar si a acelora ce rezulta din simple contraventii provocate denegli%enta.

'e de alta parte, este unanim acceptat ca un risc este asigurabil cnd este supus 8egii numerelor

mari si observarii statistice, nsa n practica exista numeroase exemple care contravin acestorconditii.

Gn risc este deci asigurabil cnd o suma de asigurati accepta sa semneze un anumit tip decontract. Acceptarea sau nu a unui risc depinde n final de nivelul primei pe care asiguratorul o

pretinde, iar potentialul asigurat accepta sa o plateasca.

6aptul ca unele riscuri nu sunt asigurabile sau sunt asigurabile, dar n conditii tarifare speciale,are la baza o serie de cauze ma%ore!

- exista riscul moral care determina o crestere substantiala a primei si face asigurarea neatractiva.

&e ex., nu se nceie asigurari pt riscul de performante slabe ale unui manager.

- imposibilitatea de a comensura pierderea suferita. Astfel nu se asigura fericirea con%ugala sau

satisfactia profesionala.

- asigurabilitatea este influentata de existenta fenomenului de antiselectie, unii asigurati

dispunnd de o informatie privata asupra riscului. a rezulta o crestere a sinistralitatii. &e ex a nr

de decese care va conduce la o crestere a primelor, astfel nct asiguratii sanatosi nu se vor maiasigura, ceea ce conduce din nou la cresterea primelor platite de catre cei ramasi n asigurare. +n

final, soc ramne cu putini clienti ma%oritatea bolnavi pt care aceasta va plati mai mult ca sigur

sumele asigurate ntr-un timp scurt, a%ungnd la faliment sau retragerea de pe piata.


25/25

- evolutia dinamica a riscului, pragurile de asigurabilitate pe care asiguratorul trebuie sa le

evalueze permanent, au n vedere riscuri existente dar n curs de amplificare, mai ales riscuri nou

aparute

Date post:	01-Mar-2018
Category:	Documents
Upload:	bejan-dan
View:	264 times
Download:	0 times

riscurile in asigurari

Documents