+ All Categories
Home > Documents > Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

Date post: 15-Feb-2015
Category:
Upload: adriana-barbu
View: 84 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
Description:
rezumat teza doctorat
27
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ Coordonator ştiinţific Prof. univ. dr. MARIA VOINEA Doctorand POPA (NAE) DANIELA BUCUREŞTI 2011
Transcript
Page 1: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ A

COPIILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ

Coordonator ştiinţific

Prof. univ. dr. MARIA VOINEA

Doctorand

POPA (NAE) DANIELA

BUCUREŞTI

2011

Page 2: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

1

Lucrarea este structurată în şase capitole: primele patru tratează aspecte teoretice,

ultimele două studiul sociologic privind percepţia socială asupra deficienţilor de auz şi

implicarea familiei în procesul integrării acestora, precum şi concluziile rezultate în urma

acestui studiu.

Capitolul I „Aspecte epistemologice ale dizabilităţii”, este împărţit în trei

subcapitole: primul abordează terminologia şi precizările conceptuale, plecând de la

definiţiile adoptate de OMS, cu revizuirile ulterioare, noua Clasificare Internaţională a

Funcţionării şi Dizabilităţilor (CIF 2001) precum şi terminologia oficială în conformitate

cu Strategiile Naţionale. Subcapitolul „Modele şi teorii privind dizabilitatea” descrie cele

două modele, individual şi social, din perspectiva cărora este abordat şi interpretat

fenomenul complex al handicapului. Ca paradigmă a ultimilor ani, modelul social (din

perspectiva căruia se urmăreşte măsura în care societatea îşi ajustează expectaţiile şi

patternurile comportamentale pentru îndepărtarea barierelor din calea peroanelor cu

deficienţe) are o influenţă directă asupra politicilor sociale, orientând obiectivele şi

delimitând intervenţiile.

Am prezentat câteva din teoriile sociologice şi psihosociologice (teoria

normativităţii, a interacţionismului simbolic, a etichetării, a atribuirii, teoriile structural-

funcţionaliste, ale altruismului, perspectivele etnometodologică şi a dramaturgiei sociale)

ale căror elemente se regăsesc în toate reacţiile sociale faţă de handicap, în toate

programele şi politicile sociale. Am considerat oportun să amintesc şi teoriile

compensării, perspectivă care reprezintă cadrul cel mai relevant de abordare a

deficienţelor senzoriale.

În Capitolul II „Aspecte teoretice ale deficienţei de auz”, am considerat utilă o

scurtă prezentare a etiologiei şi taxonomiei deficienţelor de auz, deoarece cunoaşterea

acestora are importanţă în procesul profilactic, de diagnosticare, de prognoză şi

repartizare în sistemul de învăţământ, precum şi în procesul recuperator. De asemenea, în

raport cu tipul şi gradul deficitului auditiv se face recomandarea pentru protezare

individuală, extrem de importantă pentru inserţia socio-profesională ulterioară a

respectivei persoane. Capitolul cuprinde şi o scurtă caracterizare a proceselor psihice la

Page 3: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

2

deficientul de auz cât şi implicaţiile pierderii de auz asupra dezvoltării copilului.

Repercursiunile disfuncţiei auditive asupra integrării sociale a copilului sunt diferite în

funcţie de tipul şi gradul pierderii de auz, deoarece surditatea nu restrânge doar registrul

auditiv al copilului, ci mai ales interrelaţionarea socială timpurie care stă la baza

procesului de comunicare şi cunoaştere.

Capitolul III „Factori ai integrării socio-profesionale a copiilor cu deficienţă

de auz”, tratează câteva aspecte teoretice despre socializare, normalizare şi integrare,

despre familie - ca mediu primar de integrare socială, integrarea şcolară în perspectiva

integrării socio-profesionale, precum şi importanţa parteneriatului şcoală-familie în

recuperarea socio-profesională a copilului cu deficienţă de auz - ca primă condiţie pentru

succesul educaţional, „şcoala şi familia fiind interdependente: familia nu poate susţine

educaţia decât până la un anumit nivel, iar şcoala nu poate investi prea mult în elev fără

susţinere din partea părinţilor”. Am evidenţiat punctele de vedere diferite privind

şcolarizarea elevilor cu deficienţă de auz în învăţământul special sau cel obişnuit, din

perspectiva părinţilor cu şi fără deficienţe de auz, precum şi a adepţilor segregării,

respectiv ai educaţiei integrate sau incluzive, cu avantajele şi dezavantajele fiecărui

sistem în parte.

Am prezentat elementele esenţiale ale comunităţii surzilor, ca formă de integrare

socială, rolul opiniei publice, al reprezentărilor sociale asupra persoanelor cu handicap.

O importanţă deosebită am acordat-o descrierii atitudinilor sociale faţă de

persoanele cu deficienţă de auz, factor relevant atât în raport cu cercetarea handicapului,

cât şi în raport cu recuperarea şi inserţia socio-profesională a acestor persoane.

Capitolul IV, „Cadrul legislativ şi politici sociale în domeniul dizabilităţii”,

tratează perspectivele normative şi politice legate de persoanele cu dizabilităţi în general,

dar particularizează şi dizabilitatea de auz. Astfel sunt amintite reglementările legislative

internaţionale, la care se aliniază şi România, ca stat membru al Uniunii Europene şi

reglementările legislative interne, insistând asupra „Strategiei Naţionale pentru protecţia

şi incluziunea persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013”, „Strategiei Naţionale

privind învăţământul persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în contextul educaţiei

Page 4: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

3

incluzive”, precum şi posibilitatea aplicării „Regulilor Standard ale ONU privind

egalizarea şanselor persoanelor cu handicap” la integrarea socială a persoanelor cu

deficienţă de auz.

Capitolul V prezintă studiul sociologic privind percepţia socială asupra

deficienţilor de auz şi implicarea familiei în procesul integrării acestora.

Scopul cercetării:

Cercetarea a intenţionat evidenţierea modului în care atitudinile familiei şi ale

celorlalţi membri ai comunităţii faţă de copiii cu deficienţă de auz influenţează

integrarea socio-profesională a acestora.

Obiectivele cercetării

Obiective generale

1. Evidenţierea modului de implicare a familiei în perspectiva integrării sociale a

copilului cu deficienţă de auz;

2. Evidenţierea reprezentărilor sociale, sub forma diferitelor percepţii, opinii şi atitudini

ale comunităţii faţă de pesoanele cu deficienţă de auz în contextul şcolar şi social actual.

Obiective specifice

1. Identificarea opiniilor părinţilor copiilor cu deficienţe de auz referitoare la integrarea

şcolară a acestor copii

2. Identificarea atitudinilor părinţilor copiilor cu deficienţă de auz faţă de activitatea

şcolară a copiilor

3. Evidenţierea nivelului de informare pe care părinţii copiilor cu deficienţă de auz o au

referitor la posibilităţile de angajare a deficienţilor de auz pe piaţa muncii

4. Identificarea opiniilor cadrelor didactice din şcolile speciale pentru deficienţide auz,

referitoare la integrarea şcolară şi socio-profesională a deficientului de auz

Page 5: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

4

5. Evidenţierea percepţiei cadrelor didactice din şcolile speciale pentru deficienţide auz,

asupra relaţiei dintre nivelul de implicare a familiei în activitatea educativă şi nivelul de

integrare şcolară şi socio-profesională a persoanelor cu deficienţă de auz

6. Evidenţierea modului de implicare a familiei copilului cu deficienţă de auz în

perspectiva integrării sociale a acestuia

7. Determinarea opiniilor, atitudinilor comunităţii faţă de pesoanele cu deficienţă de auz

Ipotezele cercetării

1. Se prezumă că dacă elevii cu deficienţe de auz beneficiază de sprijinul familiei, atunci

cresc şansele de integrare socio-profesională a acestora

2. Se prezumă că mediul şcolar poate contribui mai mult la dezvoltarea potenţialului

copilului deficient de auz şi la crearea unui climat afectiv-motivaţional pentru învăţare,

în perspectiva integrării sociale a acestuia în condiţiile unui parteneriat autentic cu

familia

3. Se prezumă că dacă membrii comunităţii manifestă atitudini pozitive faţă de deficienţii

de auz, atunci există premizele unor oportunităţi pentru integrarea persoanelor cu

dizabilităţi

4. Se prezumă că atât atitudinile de neacceptare şi respingere faţă de persoanele cu

deficienţă de auz, cât şi cele de indiferenţă faţă de acestea cresc riscul neintegrării

sociale a copilului cu deficienţă de auz

Populaţia de referinţă

- 380 persoane, cu vârste între 27 – 65 ani, dintre care 112 cadre didactice din

şcolile pentru copii cu deficienţe de auz şi 268 părinţi ai copiilor cu deficienţă de auz,

cărora le-au fost administrate chestionarele referitoare la rolul familiei în integrarea

şcolară şi socio-profesională a copiilor cu acest tip de deficienţă

Studiul de faţă s-a dorit a avea o cu reprezentativitate mai mare, însă, datorită

indisponibilităţii familiilor copiilor cu deficienţă de auz de a completa chestionarul,

cercetarea s-a limitat la un numar de 268 subiecţi.

Page 6: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

5

- 10 copii şi adulţi cu deficienţă de auz, cu vârste cuprinse între 19 – 63 ani, care au

făcut subiectul analizelor de caz

- o persoană cu surditate, în vârstă de 63 de ani, bine integrată socio-profesional, care a

făcut subiectul biografiei sociale

- 354 persoane din comunitate, dintre care 226 copii fără deficienţe de auz, din

învăţământul de masă (obişnuit), cu vârsta cuprinsă între 12 – 19 ani şi 128 adulţi, părinţi

ai copiilor fără deficienţă de auz, cu vârsta cuprinsă între 35– 48 ani, cărora li s-a aplicat

scala de opinii şi atitudini;

Metodele şi tehnicile de cercetare

În acord cu obiectivele propuse pentru acest studiu, am optat atât pentru o

abordare de tip calitativ, cât şi pentru una de tip cantitativ pentru a pune în evidenţă

reprezentările sociale, opiniile şi atitudinile persoanelor fără deficienţă de auz referitoare

la cele cu deficienţă de auz, precum şi opinii referitoare la modul de implicare a familiei

în integrarea socio-profesională a copiilor deficienţi de auz şi relaţia şcoală-familie.

În acest sens, cercetarea calitativă a cuprins:

- analiza documentelor şcolare şi dosarele personale ale copiilor înscrişi în Şcoala pentru

Hipoacuzici Bucureşti

- analiza fişelor psihopedagogice ale elevilor, corelată cu analiza anchetelor sociale

- interviuri individuale cu cadrele didactice şi părinţi ai elevilor cu deficienţă de auz

privind problematica integrării acestor copii

- interviuri de grup (focus-grupuri) cu profesorii diriginţi, cu părinţii fără / cu deficienţă

de auz ai copiilor cu deficienţă de auz

- studii de caz realizate asupra unor copii / persoane cu deficienţe de auz integraţi social,

şcolar sau profesional

- biografia socială a unei persoane surde cu o bună integrare socio-profesională

- studiul monografíei Şcolii pentru Hipoacuzici, care reprezintă instituţia unde au fost

şcolarizaţi o parte dintre subiecţii studiilor de caz prezentate

Cercetarea de tip cantitativ a cuprins:

- anchetă sociologică pe baza unui chestionar aplicat pe două loturi de subiecţi:

Page 7: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

6

părinţi ai copiilor cu deficienţă de auz, respectiv profesori ai acestora

- sondaj de opinie realizat pe baza unei scale de opinii şi atitudini aplicată elevilor

fără deficienţă de auz din învăţământul de masă şi părinţilor acestora

Pentru determinarea reprezentărilor sociale am folosit tehnica prototipic-

categorială. Această tehnică utilizată în prelucrarea datelor obţinute prin adresarea unei

întrebări evocatoare, pornind de la termenul inductor “deficienţă de auz”, se bazează pe

asociaţia liberă.

Modul de aplicare a instrumentelor

Cercetarea a fost realizată, pentru o reprezentativitate mai mare, în mai multe zone ale

ţării, unde există şcoli speciale pentru deficienţii de auz şi anume: 3 şcoli gimnaziale şi un liceu

din Bucureşti, şcoli şi licee din Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Galaţi, Suceava, centre şcolare de

educaţie incluzivă din Timişoara şi Focşani, precum şi Facultatea de Teologie şi Asistenţă Socială

din cadrul Universităţii din Piteşti ( unde au fost solicitaţi părinţii studenţilor cu deficienţe de

auz).

Pentru realizarea focus grupului, părinţii copiilor cu deficienţe de auz din şcoală au fost

împărţiţi în două grupuri: părinţi auzitori, respectiv părinţi cu deficienţe de auz.

Pentru focus grupul cu cadrele didactice, au fost selectaţi profesorii diriginţi, cu vechime

mai mare în învăţământ,cu mai multe generaţii de absolvenţi, cu scopul de a oferi informaţii atât

despre elevii actuali cât şi despre absolvenţi.

Chestionarele au fost aplicate personal sau prin intermediul unor operatori voluntari în

mai multe şcoli speciale pentru deficienţii de auz, localizate în diferite oraşe ale ţării.

Pentru sondajul de opinie au fost selectaţi un număr de 226 elevi fără deficienţe de auz,

cu vârsta cuprinsă între 12 – 19 ani, din învăţământul de masă şcolarizaţi în două şcoli generale (

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 62 şi Şcoala cu clasele I-VIII nr. 89 din Bucureşti) şi Liceul Teoretic

Dante Alighieri din Bucureşti, precum şi un număr 128 de adulţi, părinţi ai copiilor din aceste

şcoli.

Pentru realizarea sondajului, am avut, de asemenea ajutorul operatorilor voluntari – cadre

didactice din respectivele instituţii de învăţământ.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada ianuarie 2010- iunie 2011.

Page 8: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

7

Prelucrarea şi interpretarea datelor

Între reprezentările sociale ale deficienţei de auz realizate de copiii care cunosc

deficienţi de auz şi de către cei care nu cunosc astfel de persoane nu există deosebiri

majore. La ambele categorii de copii reprezentările sociale ale deficienţei de auz nu

conţin aspecte discriminatorii, de multe ori precizându-se termenul “drepturi”.

Un aspect important este şi faptul că la mulţi subiecţi apar în lanţul asociativ termeni

medicali: “operaţie” sau “rezolvarea problemei printr-o operaţie”, “operaţie de

auz”,”operaţie de corectare”, ceea ce demonstrează faptul că percepţiile lor sunt legate de

modelul medical de abordare a acestui tip de deficienţă.

Se observă, de asemenea, câteva diferenţe între asociaţiile realizate de elevii de

gimnaziu, unde termenii induşi au conţinut predominant stigmatizant (“handicap”,

“învaţă greu”) şi cei de liceu, la care termenii induşi au conţinut predominant atitudinal şi

informaţional( “limbajul semnelor”, “integrare dificilă”, “comunicare dificilă” )

În cazul adulţilor, termenii induşi cu frecvenţa cea mai mare sunt: “limbaj mimico-

gestual”, “dificultăţi de comunicare”, “dizabilitate”, “handicap”, “integrare socială

deficitară”, “marginalizare”, “comunicare deficitară”, “suferinţă”, “ajutor”, “compasiune”

“izolare”, “înţelegere”, “nevoi speciale”, “surditate".

Am remarcat că etichete ca “dizabilitate”, “handicap”, “suferinţă”, “ajutor”,

“compasiune” au o mare capacitate de organizare a asociaţiilor în cazul persoanelor care

nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, fiind, cu mare probabilitate, elemente ale nucleului

central al reprezentărilor sociale referitoare la persoanele cu deficienţă de auz.

În cazul persoanelor care au cunoştinţe cu deficienţă de auz, accentul cade pe

“integrare socială deficitară”, “comunicare deficitară”, “marginalizare”, “nevoi speciale”,

“limbaj mimico-gestual”, “hipoacuzie”, “surditate”, termeni care etichetează mai puţin şi

exprimă mai nuanţat dificultăţile pe care persoanele cu deficienţă de auz le întâmpină în

relaţiile cu ceilalţi.

Referitor la termenul “compasiune” / “milă”, o observaţie interesantă ar fi faptul că

acesta apare cu o frecvenţă mare şi ocupă primul loc în lanţul asociativ în cazul celor care

nu cunosc persoane cu deficienţă de auz şi ultimele locuri în lanţul asociativ în cazul

celor care cunosc astfel de persoane.

Page 9: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

8

Analizând comparativ rezultatele, observăm că mai mulţi termeni cu frecvenţă mare

şi rang mic (poziţia medie a termenului respectiv în lanţul asociativ), rămân comuni

tuturor categoriilor de respondenţi ( elevi, adulţi, cei care au cunoştinţe cu deficienţă de

auz, cei care nu au astfel de cunoştinţe): “dificultăţi de comunicare”/ “comunicare

deficitară”, “handicap”/ “dizabilitate”, “surditate”, “limbaj mimico-gestual”, “izolare”,

“compasiune”, “ajutor”, “integrare”. Este foarte probabil ca aceşti termeni să aibă o

importanţă destul de mare în delimitarea reprezentărilor sociale ale persoanelor cu

deficienţă de auz, îndeplinind funcţia stabilizatoare specifică nucleului central.

Prelucrarea asociaţiilor prin gruparea categorială a datelor obţinute ne oferă şi alte

posibile interpretări pentru identificarea elementelor centrale ale reprezentărilor sociale.

Astfel, grupând asociaţiile care evidenţiază anumite calităţi aptitudinale sau caracteriale,

s-a obţinut categoria “calităţi aptitudinale/ caracteriale”, respectiv categoria “integrare

socială deficitară / marginalizare”prin gruparea asociaţiilor legate fie de tendinţa de

izolare sau dificultăţile de adaptare şi integrare manifestate de persoanele cu deficienţă de

auz, fie de atitudini discriminatorii din partea celorlalţi.

Analiza comparativă a datelor obţinute, evidenţiază o transformare a conţinutului

predominant atitudinal – atitudine pozitivă, dar pasivă ( “compasiune”, “milă” ) şi

stigmatizant ( “handicap”), în cazul celor care nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, într-

un conţinut predominant informaţional şi mult mai nuanţat, în cazul celor care au astfel

de cunoştinţe ( “limbaj mimico-gestual”, “dificultăţi de comunicare”, “surditate”,

“protezare”, “cerinţe educative speciale” ). În acelaşi timp, putem spune că locul unui

conţinut predominant atitudinal - afectiv ( “înţelegere”, “ajutor”, “suferinţă”) din lanţul

asociativ realizat de cei care nu au cunoştinţe cu deficienţă de auz, este înlocuit cu un

conţinut informaţional – acţional (“recuperare”, “dificultăţi de integrare socială”,

“metode speciale de învăţare”, “limbaj gestual”, “demutizare”) în lanţul asociativ al celor

care au astfel de cunoştinţe, atât în cazul elevilor, cât şi al adulţilor.

Considerăm că rezultatele obţinute sunt normale, fiind firesc ca cei care vin mai des

în contact cu deficienţii de auz să ajungă la o cunoaştere mai nuanţată a personalităţii

acestora şi implicit la perceperea lor ca persoane cu calităţi diverse, diferenţiate, ceea ce

duce la o transformare semnificativă a reprezentărilor sociale, atât în ceea ce priveşte

elementele periferice, cât şi nucleul central al acestora.

Page 10: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

9

Pentru a identifica opiniile, respectiv atitudinile elevilor fără deficienţă de auz faţă

de persoanele cu deficienţă de auz, cei 226 elevi din şcolile de masă au fost solicitaţi să

răspundă pe o scală de la 1 la 5, în care 1 reprezintă dezacord total, iar 5 acord total, la

câteva afirmaţii referitoare la deficienţii de auz şi relaţiile cu aceştia în diferite contexte.

Analizând datele obţinute, se constată că atât copiii, cât şi adulţii, în proporţii

relativ mari îi acceptă pe cei cu deficienţă de auz în contexte de vecinătate, colegialitate,

chiar şi prietenie.

Vecinătatea şi colegialitatea cu anumite persoane sunt impuse, ceea ce automat te

determină să le şi accepţi, în schimb, prietenia se bazează pe opţiune, sentimente,

aspiraţii, obiective comune.

De remarcat este faptul că în răspunsurile adulţilor există o carcteristică la

majoritatea itemilor şi anume faptul că exclud extremele, precum şi existenţa unor

procente mari pentru poziţiile neutre.

Interpretarea rezultatelor la chestionare, focus grup-uri, precum şi studiile de caz

prezentate, alături de biografia socială demonstrează că pentru o integrare socio-

profesională reuşită sunt necesare atitudinile pozitive ale familiei dar şi ale celorlalţi

membri ai comunităţii faţă de copil, un rol extrem de important avându-l parteneriatul

şcoală-familie.

Capitolul VI cuprinde concluziile finale.

Rezultatele cercetării realizate, prin toate metodele utilizate, nu numai că vin în

sprijinul ipotezelor postulate, ci le şi confirmă valoarea.

Faptul că atitudinea socială este într-o continuă schimbare sub influenţa mediului

socio-politic, ne îndreptăţeşte să afirmăm că, dincolo de limitele reale impuse de dizabilitate,

perspectiva corectă faţă de integrare este o provocare dar şi o generoasă oportunitate în

raport cu deficienţa. În condiţiile în care membrii societăţii manifestă atitudini pozitive faţă

de deficienţii de auz, atunci predispozitia biologică încetează să mai fie o sentinţă, iar

mediul social devine egal ofertant pentru toţi componenţii săi.

Calitatea şi efectele socializării primare condiţionează fundamental întreaga evoluţie

a tânărului deficient de auz, integrarea sa în viaţa socio-profesională.

Page 11: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

10

Acceptarea copilului cu deficienţă de propria familie, sprijinul permanent acordat de

aceasta, climatul afectiv din cadrul familiei, devin factori motivaţionali ce duc la creşterea

gradului de inserţie socio-profesională a viitorului adult.

Pe lângă familiile care reuşesc să ofere copilului climatul afectiv – motivaţional şi

educaţional necesar pentru a-i asigura o bună integrare socio-profesională, mai există şi

familii care, deşi manifestă interes faţă de copil, prin atitudinea hiperprotectoare,

exagerată uneori, sunt la fel de nocive dezvoltării şi integrării sociale a copilului ca şi

familiile care manifestă dezinteres faţă de copil.

Părintele este cel care se implică în demersul educativ prin: acţiune, interacţiune,

adaptare, schimbare, disponibilitate şi dialog.

Integrarea socio-profesională a deficientului de auz este un proces dificil,

anevoios, care presupune răbdare şi dăruire şi care se poate realiza în condiţii optime, cu

şanse mari de reuşită, în cadrul unui parteneriat şcoală – familie.

Problemele semnalate de cadrele didactice sunt multiple, unele legate de

cooperarea cu familiile elevilor interni, care „uită de multe ori de ei, chiar până la

vacanţă”, foarte puţin implicate în continuarea sau consolidarea deprinderilor, abilităţilor,

progreselor făcute în şcoală, dar şi cu mulţi dintre părinţii elevilor externi, care sunt foarte

ocupaţi, copleşiţi de grijile cotidiene, fără să se implice în activităţi comune cu şcoala,

astfel încât în toate aceste cazuri parteneriatul şcoală- familie nu funcţionează, consecinţa

fiind o integrare şcolară şi socială deficitară.

Alte probleme semnalate sunt cele legate de dificultăţile de comunicare părinţi –

copii, datorate lipsei cunoaşterii limbajului mimico-gestual de către familiile în care

există părinţi auzitori, având în vedere că proporţia cea mai mare a copiilor deficienţi de

auz este a acelora proveniţi din acest tip de familii.

Un aspect care nu trebuie neglijat, în cazurile de separare a părinţilor (prin divorţ,

plecare la muncă în străinătate) este modul în care aceştia îşi asumă responsabilităţile faţă

de copiii cu dizabilităţi.

Pentru o bună integrare socio-profesională în primul rând ar trebui schimbată

atitudinea societăţii, care încă îi izolează şi tratează diferit; ar trebui ca discriminarea

pozitivă să nu însemne „favorizare”, ci recunoaşterea drepturilor şi meritelor pe care le au

Page 12: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

11

persoanele deficiente de auz în societatea contemporană nu numai a obligaţiilor acestora

de supunere societăţii create de cei fără deficienţe.

Societatea „auzitorilor” ar trebui să ia în considerare acordarea către persoanele

deficiente de auz a unor drepturi similare cu cele pentru minorităţi şi elevilor cu

deficienţă de auz deoarece şi aceştia reprezintă o minoritate şi ca orice minoritate au

dreptul la reprezentativitate la toate nivelurile pentru a-şi putea spune punctele de vedere

asupra viitorului propriu şi al comunităţii din care fac parte.

Opinia conform căreia introducerea limbajului mimico-gestual ca disciplină de

studiu – fie doar ca disciplină opţională, chiar dacă există studii care arată importanţa

gestului în însuşirea corectă a limbajului de către copiii fără deficienţă de auz în vârstă de

1 – 3 ani – este susţinută chiar de cei care solicită acest lucru: părinţi şi cadre didactice.

Introducerea elementelor de cultură a surzilor alături de cele ale auzitorilor ar

însemna pentru auzitori o lărgire a orizontului spre înţelegerea faptului că persoanele cu

deficienţă de auz pot avea un rol important în progresul social, iar pentru deficienţii de

auz un motiv de mândrie.

Un punct deosebit de important pentru educaţia persoanelor deficiente de auz ar fi

structurarea unui plan de învăţământ special pentru deficienţa de auz care să fie conform

nevoilor specifice de dezvoltare ale acestora.

Chiar în condiţiile crizei economice actuale, trebuie subliniată necesitatea

pregătirii unor specialişti pentru un sistem educaţional de 1 la 1 (un profesor pentru un

elev) astfel încât elevul deficient de auz să aibă sprijin 100 % la fiecare disciplină de

studiu, profesorul itinerant neputând face faţă tuturor solicitărilor.

Egalizarea şanselor înseamnă şi şanse egale la educaţie.

Ce înseamnă acest lucru însă pentru copiii deficienţi de auz?

Înseamnă posibilitatea de a studia în şcoli speciale în care programele de studiu să

fie adaptate nevoilor de formare şi dezvoltare a limbajului sub toate aspectele sale: oral,

scris, mimico-gestual, total.

Înseamnă posibilitatea de a se putea realiza atât mişcarea pe verticală cât şi pe

orizontală de la o şcoală la alta sau în interiorul aceleiaşi şcoli.

Înseamnă menţinerea dacă nu dezvoltarea sistemului educativ cu şcoli pentru

surzi dar şi pentru hipoacuzici.

Page 13: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

12

Înseamnă menţinerea internatelor şcolare care s-au dovedit adevărate puncte de

coagulare a culturii unor minorităţi şi renunţarea la ideea că acestea nu ar oferi climatul

afectiv necesar dezvoltării personalităţii în formare.

Înseamnă o distribuţie optimă a şcolilor speciale astfel încât acestea să ofere nu

doar o apropiere locaţională faţă de familiile elevilor ci şi o modalitate de apropiere între

cei care împărtăşesc aceeaşi soartă: deficienţa de auz.

Privind din nou către atitudinea familiei, putem spune că, în funcţie de atitudinile

familiei faţă de copilul cu deficienţă de auz, precum şi de parteneriatul şcoală – familie,

apar mai multe situaţii, care pot fi redate grafic astfel:

De remarcat este creşterea graduală în ultimul timp a nivelului integrării copiilor

cu deficienţă de auz în şcoala de masă, dar putem constata totuşi o cunoaştere redusă a

implicaţiilor integrării şi existenţa scepticismului în legătură cu eficienţa acesteia.

Copil cu

deficienţă

de auz

Integrare

foarte greu

de realizat

Atitudine negativă a familiei

faţă de copil şi şcoală

Copil cu

deficienţă

de auz

Integrare cu

şanse mari de

realizare

Atitudine indiferentă a familiei

compensată de şcoală

Copil cu

deficienţă

de auz

Integrare cu şanse maxime

de realizare

Atitudine pozitivă a părinţilor -

parteneri în actul educativ

Page 14: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

13

În momentul de faţă nici şcoala de masă şi nici comunitatea, fie ea locală sau nu,

nu are nici disponibilitatea nici pregătirea din punct de vedere pedagogic care să permită

o integrare deplină, lipsită de eventuale „probleme”, a copiilor cu deficienţă de auz.

Trebuie să recunoaştem că avem nevoie de specialişti, de cadre pregătite în

domeniu, care să poată să rezolve situaţiile problematice care apar uneori în procesul de

integrare.

Cu toate schimbările sociale, economice dar mai ales cu cele de pe scena politică,

esenţială pentru realizarea unei bune inserţii socio-profesoinale a persoanelor cu

deficienţă de auz rămâne colaborarea celor trei factori ai integrării: familie, şcoală,

societate.

Există încă atitudini discriminatorii la toate palierele societăţii, semnalate atât de

părinţii copiilor cu deficienţă de auz, cât şi de cadrele didactice ale acestora. Unul din

exemplele menţionate este acela că nicio lege nu impune televiziunii naţionale să dubleze

COPILUL CU DIZABILITATE DE AUZ

INTEGRAREA SOCIO PROFESIONALĂ

FAMILIA

ŞCOALA

SOCIETATEA

Page 15: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

14

emisiunile de ştiri în limbaj mimico-gestual, existând chiar şi propunerea eliminării

subtitrării filmelor şi a emisiunilor desfăşurate în alte limbi străine.

Este specific populaţiei de persoane cu handicap din mediul rural faptul că sărăcia,

care ia adesea forme severe şi extinse, este dublată de situaţii accentuate de marginalizare şi

excluziune socială, o parte importantă a acestora fiind prinsă în capcana unui deficit

multiplu de resurse personale şi familiale (lipsa veniturilor, condiţii precare de locuit, lipsa

de educaţie, de calificare, angajare în activităţi economice din zona subterană, lipsa actelor

de identitate). Datorită acestei poziţii marginale, persoanele cu handicap sunt frecvent

obiectul sancţiunilor sociale şi nu de puţine ori al diferitelor forme de discriminare, la care

se adaugă şi o imagine publică negativă. Toate aceste condiţii afectează accesul la serviciile

sociale publice: educaţie, învăţământ, ocuparea forţei de muncă, securitate personală şi chiar

asistenţă socială.

Ca parte integrantă a procesului de egalizare a şanselor pentru accesul la educaţie, la

formare sau reconversie profesională, se impune elaborarea şi aplicarea unui sistem

legislativ coerent care să ia în considerare opiniile şi sugestiile persoanelor cu deficienţă

de auz, astfel încât să permită o incluziune socio-profesională adecvată realelor lor

capacităţi.

Pentru o inserţie socio-profesională autentică, e nesesară schimbarea mentalităţilor

actuale, care să atragă după sine schimbarea reprezentărilor sociale referitoare la

deficientul de auz, schimbarea comportamentelor, atitudinilor faţă de acesta.

Prezenta lucrare şi-a propus radiografierea atitudinii sociale faţă de persoanele cu

deficienţă de auz, din perspectiva politicilor pentru asigurarea condiţiilor şi a sprijinului

adecvat, a politicilor care urmăresc în condiţiile istorice date şi la timpul prezent

realizarea integrării sociale.

Problemele care se ridică sunt cel mai adesea diferite, depinzând de context, de

evoluţia socio-culturală, din punct de vedere al acceptării diversităţii şi al atribuirii

respectului faţă de toate formele sale, dar mai ales ţinând cont de devenirea economică a

comunităţii, ceea ce creează sau nu, premisele unui climat favorabil dezvoltării unei

societăţi de tip integrativ.

Page 16: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

15

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1) Achim Mihu, 1981, Sociometria (Eseu critic), Bucureşti, Editura Ştiinţifică

2) Adler, A., 1972, Le sens de la vie, , Ed. Payot, Paris

3) Alecu, Gabriela, Socializarea copilului în familie,1997, în Bunescu Gh., Alecu G.,

Badea D., Educaţia părinţilor. Strategii şi programe, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

4) Allport, Gordon, 1991, Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică

5) Allport, S.S., 1972, La structure et la developpement de la personalite, Neuchattel

6) Anca, Maria, 2001, Psihologia deficienţilor de auz, Cluj-Napoca, Presa

Universitară Clujeană,

7) Baba, L., Borca, C., Runceanu, L, Vrăşmaş, E , 2009, Parteneriat pentru Educaţie

incluzivă-raport, Galaţi, Ed.DonStar,

8) Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu M., 1987, Adolescenţii şi familia. Socializare

morală şi integrare socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

9) Baran-Pescaru, A., 2004,Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Bucureşti,

Editura Aramis

10) Barbu, F, 2006, Surditate şi comunicare, Asociaţia Audioproteziştior Amatori

11) Barbu, F., 2010, Limbaj gestual.Comunicare şi interpretare Iaşi, Ed. Lumen

12) Baumrind, D., 1980, New Directions in Socialization Research, în American

Psychologist, 35

13) Bădescu, V, 1992, Normal şi anormal sau despre psihologia contraeducatorului, în

Revista Psihologia, nr.6, Bucureşti

14) Bădescu, V, 2002, Surdomutitatea între simpatie şi stigmat. Reprezentări

psihosociale asupra deficientului de auz Bucureşti, Editura Elisavaros,

15) Băndilă A., Rusu, Constantin, 1999, Handicap şi readaptare., Dicţionar selectiv,

pedagogie specială, defectologie medico - socială, Bucureşti, Editura Pro

Humanitate

Page 17: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

16

16) Bărbulescu, P., Stefanescu, C, Topa, L. (coord), 1970, Tineretul şi familia.

Coordonate principale ale pregătirii tineretului pentru viata de familie, Editura

Politica, Bucureşti Bădescu, V, 1999, Evoluţia reprezentărilor asupra

handicapului. Stigmat şi stereotip, în Revista Societate şi handicap, nr. 1,

Bucureşti

17) Bătrânu, E., 1980, Educaţia în familie, , Bucureşti, Editura Politica

18) Berends, Mark, 2002, Educaţional Productivity (Family Effects) în D.L.Levinson,

P.W.Cookson, A.R. Sadovnik (editors), Education and Sociology. An

Encyclopedia, Routledge Falmer, New York, London

19) Berge, A, 1967, Defectele părinţilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică

20) Bernstein, B., 1978, Studii de sociologia educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică

21) Binet, Alfred, 1975, Ideile moderne despre copil, , Bucureşti Editura Didactică şi

Pedagogică

22) Bistriceanu, C, 2005, Sociologia familiei, Bucureşti Editura Fundaţiei România de

Mâine

23) Blaga, E, Bleandă, C, 2010, Măsuri active pe piaţa forţei de muncă.Politici de

ocupare.Asistenţa socială a şomerilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică

24) Bourdieu, Pierre, 1999, Spiritul de familie, în Raţiuni practice. O teorie a acţiunii,

Bucureşti Editura Meridiane

25) Bronfenbrenner, U., 1986, Ecology of the Family as a Context for Human

Development -Research Perspective in Developmental Psychology, 22(6)/1986

26) Brooks-Gunn, J., Lerner R., & A.C. Petersen (eds.), 1991, Parenting styles and

adolescent development .The Encyclopedia on Adolescence, Garland, New York,

27) Bunescu, Gh., Negreanu, E. (coord.), 2005, Educaţia informala si mass-media,

Bucureşti Editura Cartea Universitara

28) Buzducea, D.,2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială, Iaşi, Ed Polirom

29) Cajal, M., 1975, Educarea copiilor în familie, Bucureşti, Editura Medicală,.

30) Caraman, L., Caraman A., 1983, Metodologia procesului demutizării, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică

Page 18: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

17

31) Cazacu, T., S, 1975, Individual şi social în dezvoltarea limbajului; soluţii la o

controversă. Fonetică şi defectologie. Vol IX, Bucureşti,

32) Chelcea, S., 2007, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un

articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane, Ediţia a IV-a,revizuită,

Bucureşti, Comunicare.ro

33) Chelcea, S., 1994, Personalitate şi Societate în tranziţie, Bucureşti, Societatea

Ştiinţă şi Tehnică SA.,

34) Chelcea, S.,coord, 1990, Psihosociologia cooperării şi întrajutorării umaane ,

Bucureşti, Editura Militară

35) Chelcea, S., (şi colaboratorii), 2000, Stereotipuri, reprezentări şi identitate

socială, Editura Universităţii din Piteşti,

36) Chelcea S., 2004, Metodologia cercetării sociologice, ediţie revizuită, Bucureşti

Editura Economică

37) Chelcea S, 2006, Opinia publică, strategii de persuasiune şi manipulare,

Bucureşti Editura Economică

38) Chelcea, S., Chelcea A., 1983, Eu, tu, noi.Viaţa psihică- ipoteze, certitudini,

Bucureşti, Editura Albatros,

39) Chelcea, S., Chelcea A., 1986, Cunoaşterea de sine-condiţie a interacţiunii,

Bucureşti, Editura Albatros,

40) Chipea, F, 2001, Familia contemporană, Bucureşti Editura Expert

41) Chiş, V., Popovici, D., Preda, V., Şafer, A., 1996, Parteneriat în formarea

profesorilor pentru educaţia integrată, Cluj-Napoca

42) Ciuperca, C, 2000, Cuplul modern - între emancipare si disoluţie, Alexandria

Editura Tipoalex

43) Costaforu, X, 2005, Cercetarea monografică a familiei. Contribuţie

metodologică, Bucureşti Editura Tritonic

44) Creţu,V, 2006, Incluziunea socială şi şcolară a persoanei cu handicap. Strategii

moderne şi metode de cercetare, Bucureşti, Editura Printech,

45) Dima, S, coord, 1997, Copilăria, fundament al personalităţii. Cunoaştere-

explorare-educare,Bucureşti, Imprimeria Coresi

Page 19: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

18

46) Dimitriu, C., 1973, Constelaţia familială şi deformările ei, Bucureşti Editura

Didactică şi Pedagogică

47) Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., 2003, Mass media şi societatea, Bucureşti

Comunicare.ro,

48) Doise W., Deschamp J.- C., Muguy, G, 1996, Psihologie socială experimentată,

Iaşi, Collegium, Polirom,

49) Donatien, Frere S.G, 1965, L'initiation de l'enfant sourd au language, Pedagogie

de la demutisation, Paris, Les editions sociales francaises,

50) Dumitrana, M., 2008, Copilul neauzitor şi limbajul verbal, Craiova

Ed.Reprograph

51) Durkheim, E., 1974, Regulile metodei sociologice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică

52) Enăchescu, C, 1979, Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihici, Bucureşti

Editura Medicală

53) Eriksson, Per, 2007, Istoria comunităţii surzilor, Bucureşti Editura Maiko

54) Ferreol, G.,1998 , Dicţionar de Sociologie, Iasi, Editura Polirom

55) Fischbein, Efraim, 1970, Climatul educativ în familie, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică

56) Gherguţ, A., 2007, Sinteze de psihopedagogie specială – Ghid pentru concursuri

şi examene de obţinere a gradelor didactice- ediţia a II-a, Iasi, Ed. Polirom

57) Gherguţ, A., 2006, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale – Strategii

diferenţiate şi inclusive în educaţie- ediţia a II-a, Iasi, Ed. Polirom

58) Golu, P., Zlate, M., Verza, E, 1993, Psihologia copilului, Manual pentru clasa a

XI-a şcoli normale, Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică R.A.

59) Herren, Henry, Les handicapees sensoriels; Les sourds, voi III, E.D.F., Paris,

"Enciclopedie moderne d'education", Lucien Lefevre şi Richard Delchet

60) Hill, R., 1973, Teoria modernă a sistemelor şi familia: o confruntare, în Societăţi

prezente -Societăţi viitoare, Bucureşti Editura Politică

61) Ilut, P., 2005, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iasi, Editura Polirom

62) King,G, Keohane, R, Verba, S,2000, Fundamentele cercetării sociale, Ed.Polirom

63) Lansdown, G, 2002, Raportul Copilul cu dizabilităţi în România,

Page 20: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

19

64) Laplantine, F., 1999, Evaluarea în actul educaţional – terapeutic, Bucureşti,

Editura Pro Humanitate,

65) Le Bon, G. 1995, Opiniile şi Credinţele, Bucureşti, Editura Ştiinţifică

66) Lefeun, L., Delchet, R., (sous la direction) , 1971, L 'education des enfants et les

adolescents handicapees. Les handicapees senzoriels. Les sourds , Encyclopedie

moderne d'education

67) Manea, L., 2000, Protecţia socială a persoanelor cu handicap, Bucureşti, Casa de

editură şi presă ŞANSA s.r.l.,

68) Manea, L, 2003, Dinamica protecţiei speciale a persoanelor cu handicap, în

Revista de Asistenţă socială nr 1/2003, Bucureşti

69) Manea, L, 2006, Dizabilitatea ca factor de risc privind accesul la serviciile de

educaţie, în Calitatea vieţii XVII, nr 1-2/ 2006

70) Manea, L, 2008, Interviul în practica asistenţei sociale, Bucureşti, Editura

Universităţii din Bucureşti

71) Manolache, Gh.C, 1980, Surdomutitatea. Ortofonie, limbaj, auzitori şi surdomuţi,

Bucureşti, Editura Medicală

72) Mara, D, 2004, Strategii didactice în educaţia incluzivă, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică R.A.

73) Mare, V., Ciumăgeanu, D., 1958, Câteva date cu privire la vocabularul şi

particularităţile noţiunilor la copiii surdo-muţi, în Studii de psihologie

pedagogică, sub redacţia Al. Roşea şi A. Chircev, Bucureşti, E.D.P.

74) Mare, V., 1983, Tendinţe actuale în psihologia deficienţilor auditivi, în Psihologia

educaţiei şi dezvoltării, Bucureşti, Academia R.S.R.,

75) Marshal, G., 2003, Dicţionar de sociologie, Oxford, Bucureşti, Ed. Univers

Enciclopedic

76) Mateiaş, A., 2003, Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii-Ghid de parteneriat

şi consiliere, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.

77) Mărginean, I., 2000, Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi, Editura Polirom,

78) Mărginean,I., 2004, Studii de sociologie. Calitatea vieţii şi politici sociale,

Editura Universităţii din Piteşti,

79) McCracken,W,Sutherland,H.,1996, Eficient nu deficient, Bucureşti, Ed Semne,

Page 21: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

20

80) Mihăiescu, I., 1999, Familia în societatea europeană, Bucureşti, Editura

Universităţii din Bucureşti,

81) Mihăiescu, I., 2004, Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Bucureşti, Editura

Cartea Universitară

82) Mitrofan, I, 1991, Familia de la A la Z, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică

83) Moscovici, S., (coord.), 1998, Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Iaşi,

Collegium, Polirom,

84) Moscovici, S., 1994, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Iaşi, Editura

Universităţii "Al.I.Cuza",

85) Muntean, A., 2001, Familii şi copii în dificultate, Timişoara, Editura Mirton ,

86) Muşu, I., Taflan, A., 1997, Terapia educaţională integrată, Bucureşti,

ProHumanitate,

87) Neamţu ,G.(coord) ,2003 , Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom ,

88) Neculau, A., 1989, Intervenţie, schimbare, formare o perspectivă psihosocială,

în A trăi printre oameni, Iaşi, Junimea,

89) Neculau, A, coord, 1995, Psihologia câmpului social, Reprezentările sociale,

Societatea de Ştiinţă şi Tehnică

90) Neculau, A., coord,1996, Psihologia socială. Aspecte contemporane, Colecţia

Psihologie, Ştiinţele educaţiei, Iaşi, Collegium, Polirom,

91) Oleron, P., 1950, Les sourds muets, Paris,

92) Osterrieth, P., 1973, Copilul şi familia, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică,

93) Pantelimon, G.,1971, Psihologia socială, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică,

94) Pamfil, E., Ogodesscu, D.,1996, Persoană şi devenire, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică,

95) Pavelcu, V., 1970, Invitaţie la cunoaşterea de sine, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,

96) Păun, E., 1982, Sociopedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică,

97) Păunescu, C., Muşu, I., 1998 , Psihopedagogia specială, Bucureşti, Editura Pro

Humanitate,

Page 22: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

21

98) Păunescu C, 1984, Coordonatele metodologice ale recuperării minorului

inadaptat, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.,

99) Petrescu, C, Toncescu, V., Păunescu, C, 1969, Implicaţii sociale în esenţa

copilului handicapat, în Cercetări de sociologie medicală, voi. I, Bucureşti,

100) Popa,M, 2001,Comunicare şi personalitate la deficientul de auz,

Bucureşti, Ed. Fundaţiei Humanitas,

101) Popa,M, 2002, Deficienţa de auz.Repere psihologice şi metodologice, Tg

Mureş, Ed Dimitrie Cantemir,

102) Popovici, D,V, 1999, Elemente de psihopedagogia integrarii, Bucureşti,

Ed. ProHumanitate,

103) Popovici, D.V. , 2007, Orientări teoretice şi practice în educaţia

integrată, Arad, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu

104) Popovici, D.V,Verza E.,2006, Trecerea la cerintele UE privind politicile

şi practicile de asistenţă a copiilor si tinerilor cu dizabilitati, comunicare în

cadrul Conferinţei ştiinţifico-practice: Obiective si strategii în reformarea

sistemului de asistenţă psihopedagogică acordată copiilor/tinerilor cu dizabilităţi,

Chişinău, 3 Iunie 2006

105) Preda, V.,1995, Principiul normalizării în etica intervenţiei precoce

asupra copiilor cu nevoi speciale, - studiu în Revista Recuperarea şi Integrarea

Persoanelor cu Handicap nr. 7 Bucureşti

106) Preda, V.,(coord), 2010, Dinamica educaţiei speciale, Cluj-Napoca, Presa

Universitară Clujeană

107) Pufan, C, 1972, Probleme de surdo-psihologie, vol. I. şi II, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică,

108) Racu, A, Popovici, D.,V, Anatol, D., Racu, S., 2010, Psihopedagogia

integrării, ISFEP, Chişinău, „Tipografia Centrală” ,

109) Radu, Gh., 1999, Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura

Didactică şi Pedagogică, R.A.,

110) Radu, Gh.,coord., 1999, Introducere în psihopedagogia şcolarilor cu handicap,

Bucureşti, Editura Pro Humanitate, ,

Page 23: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

22

111) Radu, Ghe., Popovici, D- V., 2001, Introducere în psihopedagogia specială a

persoanelor cu handicap, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,

112) Radu, N., Ioniţă, N, Martin, V., Predescu, A., 1974, Teoria grupurilor şi

cercetarea colectivelor şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică

113) Rădulescu, S.,M., 1991, Anomie, devianţă şi patologie socială, Bucureşti, Ed.

Hyperion XXI

114) Ricman Ş., 1986, Protecţia copilului în dificultate în ţările europene. Unitate în

diversitate, Bucureşti

115) Ritzer, G., Social Problems, Random House, New York,

116) Rotariu T, Iluţ, P., 1998, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, teorie şi

practică, Iaşi, Editura Polirom,

117) Rotariu, T,coord, 2006, Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Iaşi Ed

Polirom,

118) Sima, I, 1998, Psihopedagogie specială –Studii şi cercetări, Vol I, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,

119) Schmitt, J.C, 1997, Raţiunea Gesturilor, Bucureşti, Editura Meridiane,

120) Stănică, I, Popa, M., 1994, Elemente de psihopedagogia deficienţelor de auz,

SSH, Institutul Naţional pentru Recuperare şi Educaţie Specială a Persoanelor

Handicapate, Bucureşti,

121) Stănică, I., Popa,M.,Popovici,V,D., Rozorea, A., Muşu, I., 1997, Psihopedagogia

specială. Deficienţe senzoriale, Bucureşti, Editura Pro Humanitate,

122) Stănică, I., Popa, M.,Popovici, V, D, 2001, Psihopedagogie specială –Deficienţa

de auz, Bucureşti, Ed Pro Humanitate,

123) Stănciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educaţiei, Iaşi, Collegium,Polirom,

124) Stănciulescu, E., 1997, Sociologia educaţiei familiale, Iaşi, Editura Polirom,

125) Şchiopu, U, 1995, Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică.,

126) Şchiopu, U, Verza, E, 1997, Psihologia vârstelor (ediţia a III-a revizuită),

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

127) Şchiopu, U., (coord.), 1973, Dicţionar enciclopedic de psihologie (3 volume),

Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti,

Page 24: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

23

128) Taflan, A., Muşu, I. (coord), 1999, Terapia educaţională integrată, Bucureşti, Ed.

Pro Humanitate,

129) Tarde, G., 2007, Opinia şi mulţimea, Editura Comunicare.ro

130) Trestieni, I., D.,Altrismul ca tip de comportament prosocial în Chelcea, S.,coord,

1990, Psihosociologia cooperării şi întrajutorării umaane , Bucureşti, Editura

Militară

131) Ungureanu, D, 1998, Copilul cu dificultăti de învăţare, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică,

132) Ungureanu, I, 1990, Paradigme ale cunoaşterii societăţii, Bucureşti, Editura

Humanitas,

133) Urea, R, I, Interpret în limbajul mimico-gestual, Bucureşti Ed Fundaţia România

de Mâine,

134) Vernou, Mc.Cay, 1969, Factorii sociologici şi psihologici în legătură cu pirderea

auzului. Rezumat din Jurnal of Speech and Hearing Reseach, S.U.A. vol. 12

135) Verza, E, (coord.), 1990, Elemente de psihopedagogia handicapaţilor, Tipografia

Universităţii Bucureşti

136) Verza, E, 2000, Psihologia vârstelor, Bucureşti Editura Pro Humanitate,

137) Verza, E, 1991, Dimensiunea personalităţi la handicapaţi, în Revista de Educaţie

Specială nr.1

138) Verza, E., 1977, Dislalia şi terapia ei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

139) Verza, E., coord., 1987, Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi

logopediei, Universitatea Bucureşti,

140) Verza, E., 1987, Particularităţi psihologice ale handicapaţilor şi aspecte

recuperative, în Psihologia şcolară, Universitatea Bucureşti,

141) Verza, E., 1994, Psihopedagogie specială, Bucureşti, Ed.Didactică şi Pedagogică,

142) Verza, E., 1998, Psihopedagogie specială- manual pentru clasa a XIII-a, şcoli

normale, Bucureşti Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,

143) Verza, E.,1992, Psihopedagogia integrării şi normalizării, în Revista de

Educaţie Specială nr. 1, Bucureşti

144) Verza , E., Păun, E. (coord ), 1998, Educaţia integrată a copiilor cu handicap,

UNICEF & RENINCO

Page 25: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

24

145) Verza, F.,E., 2002, Introducere în psihopedagogia specială şi în asistenţa

socială, Bucureşti, Ed Fundaţiei Humanitas,

146) Verza, F.,E., 2007, Fundamentele psihopedagogiei speciale, MEC, Proiectul

pentru învăţământ rural, Bucureşti

147) Vlad, E. , 1999, Evaluarea în actul educaţional –terapeutic, Bucureşti, Ed.

ProHumanitate ,

148) Voinea, M, 2005, Familia contemporană, Bucureşti, Editura Focus,

149) Voinea, M, 1978, Familia şi evoluţia sa istorică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică,

150) Voinea, M, 2008, Realităţi şi perspective în studiul familiei, Piteşti, Editura

Universităţii din Piteşti

151) Voinea, M, 1993, Sociologia familiei, Bucureşti, Edit. Universităţii din Bucureşti

152) Voinea ,M, 1997, Sociologie generală şi juridică, Bucureşti, Ed. Holding

Reporter,

153) Voinea, M, Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas?Valori şi modele de

socializare în tranziţie, Editura Universităţii din Bucureşti,

154) Vrăşmaş, E., Stanică, C, 1997, Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii

logopedice, Bucureşti ,Editura Didactică şi Pedagogică., R.A.,

155) Vrăşmaş, E, A ,2002– Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Ed Aramis,

156) Vrăşmaş, T., 2000, Invăţământul integrat şi/sau incluziv , Bucureşti, Ed Aramis,

157) Vrăşmaş, T., Daunt, P., Muşu, I, 1996, Integrarea în comunitate a copiilor cu

cerinţe educative speciale, Children Firsth, UNICEF, Lucrare editată cu sprijinul

UNICEF în România, Bucureşti,

158) Văşmaş,T, coord, 2010, Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale

speciale.Aspiraţii şi realităţi, Bucureşti, Ed Vanemonde,

159) Weihs, T., 1992, Să-i ajutăm iubindu-i , Bucureşti Ed Humanitas,

160) Zamfir, C.,(coord.), 1997, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti,

Editura Alternative,

161) Zamfir, E., Zamfir, C, (coord.), 1995, Politici Sociale. România în context

european, Bucureşti, Editura Alternative,

162) Zamfir, E., 1997, Psihologie socială, texte alese, Iaşi, Editura ANKAROM,

Page 26: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

25

163) Zamfir, C, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, Bucureşti, Editura Politică,

164) Zamfir, C, Vlăsceanu, L, coord., 1993, Dicţionar de sociologie , Bucureşti

Editura Babel,

165) Zlate, M., 1972, Psihologia socială a grupurilor şcolare, Bucureşti Editura

Didactică şi Pedagogică

166) Zlate, C, Zlate, M., 1982, Cunoaşterea şi activitatea grupurilor umane,

Bucureşti, Editura Politică,

167) *** – Marele dicţionar al psihologiei ( Larousse), 2006, Bucureşti, Editura Trei,

168) ***- Revista Ad-Studium nr. 1.,2009,Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru

Elevi cu Deficienţe de Auz, Iaşi, Editura Pim,

169) ***- Revista Ad-Studium nr. 2, 2010, Iaşi, Editura Pim,

170) ***- Revista Ad-Studium nr. 3, 2011,Iaşi, Editura Pim,

171) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1 şi nr. 2, 1992, Bucureşti, Institutul

Naţional de Recuperare şi Educaţie Specială a Persoanelor Handicapate,

172) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1şi nr 2, 1993, Bucureşti, INRESPH

173) ***- Revista de Educaţie Specială nr 1-2, 1994, Bucureşti, INRESPH

174) *** - Revista Recuperarea şi integrarea persoanelor cu handicap, nr. 1 şi nr

2,1996 ,Bucureşti,

175) *** - Revista de cercetări sociale nr 1, 1994, Anul 1, pp.17-36

176) *** - Revista de cercetări sociale nr 1, 1995, Anul 2, pp. 156-172

177) ***- UNESCO, Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul

Educaţiei Speciale. Conferinţa mondială asupra Educaţiei Speciale: acces şi

calitate, Salamanca, Spania, 1994 (traducere in limba română- Reprezentanţa

Specială UNICEF în România, 1995 )

178) ***- Ordinul M.E.C. nr 4653/08.10.2001: Metodologia de organizare şi

funcţionare a serviciilor educaţionale pentru copiii/elevii deficienţi integraţi in

şcoala publică, prin cadre didactice itinerante şi de sprijin

179) *** - Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu

handicap, ONU, Rezoluţia 48/96 din 20.12.1993, 1994

180) ***-Strategia Europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap- un

angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, 2010

Page 27: Rezumat Teza Doctorat Popa Daniela Pdf2

26

181) *** -H.G 1175/2005 privind aprobarea Srategiei naţionale pentru protecţia,

integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, în 2006-2013 , din

M.O., nr 919/2005

182) *** -HG nr 1251/ 2005, care prezintă structura, organizarea, formele şi tipurile

de instituţii precum si de personal din instituţiile de învăţământ special şi special

integrat si Organizarea învăţământului special

183) *** -Programul Mondial de Acţiune al ONU pentru egalizarea

şanselor persoanelor cu handicap-1982,

184) *** -Agenda 22, privind regulile standard ONU, Egalitatea şanselor pentru

persoanele cu handicap

185) *** Baromentrul de gen, 2006,

186) *** Programul de Activitate Mondială a O.N.U, adoptat la a 37-a sesiune din

decembrie 1982,

187) *** -1994, Declaraţia UNESCO de la Salamanca,

188) *** -Legea nr.272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

189) *** -Legea nr.488/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanei

cu handicap

190) *** -Asigurarea calităţii vieţii persoanelor cu handicap la standarde europene,

seminar internaţional, Bucureşti, România, 25-27 mai 2000

191) ***- Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Ed Marlink,Bucureşti, 2004

192) www.anpdc.ro - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

193) www.anph.ro - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap

194) www.gallup.ro - Gallup Organisation România

195) www.usaid.gov - Unites States Agency for International Developpement

196) www.pentru surzi.ro

197) www.despresurzi.blogspot.com

198) www.comunitatea-surzilor.ro

199) www.comunitatea-surzilor.go.ro

200) http://www.logopedics.ro


Recommended