+ All Categories
Home > Documents > REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Date post: 27-Nov-2015
Category:
Upload: balahur-mirona
View: 58 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
37
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI ŞCOALA DOCTORALĂ DE PSIHOLOGIE Rezumatul tezei de doctorat ROLUL STIMEI DE SINE ÎN COMBATEREA ABSENTEISMULUI ŞCOLAR Coordonator ştiinţific : prof. univ. dr. RUXANDRA RĂŞCANU Doctorand : ŞANDOR (RAŢĂ) NADIA DINUCA BUCUREŞTI 2011
Transcript
Page 1: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ DE PSIHOLOGIE

Rezumatul tezei de doctorat

ROLUL STIMEI DE SINE ÎN COMBATEREA

ABSENTEISMULUI ŞCOLAR Coordonator ştiinţific :

prof. univ. dr. RUXANDRA RĂŞCANU

Doctorand :

ŞANDOR (RAŢĂ) NADIA DINUCA

BUCUREŞTI 2011

Page 2: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Cuprins INTRODUCERE 3

PARTEA I

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ŞI CUNOAŞTERII DE SINE

1. Dezvoltarea personalităţii

1.1. Etapele de dezvoltare a conştientizării propriei persoane

1.2. Dezvoltarea Eu-lui ca oglindă a cunoaşterii de sine

1.3. Modele şi influenţe în cunoaşterea de sine

1.4. Adaptabilitatea socială ca abilitate personală

1.5. Adolescenţa şi particularităţile cunoaşterii de sine

2. Stima de sine

2.1. Definirea stimei de sine

2.2. Stima de sine, tipologii şi componente

2.3. Apariţia şi evoluţia stimei de sine

2.4. Fenomenologia manifestării stimei de sine

2.5. Stima de sine la adolescenţi

3. Comportamentul, ilustrare a adaptabilităţii

3.1. Comportamente dezirabile vs comportamente indezirabile la adolescenţi

3.2. Devianţa şcolară

3.3. Tulburările de comportament la copii şi adolescenţi

3.4. Absenteismul, cauze şi efecte

3.4.1. Relaţia absenteism – stima de sine

3.4.2. Prevenirea absenteismului şcolar

4. Metode şi tehnici de ameliorare a tulburărilor stimei de sine

4.1. Tehnici educative utilizate de managerul clasei

4.2. Voluntariatul, metodă de implicare comunitară

4.3. Consilierea şcolară

4.4. Psihoterapia

5

6

10

14

19

24

29

32

33

37

43

47

52

56

58

61

64

68

75

80

86

87

94

96

102

PARTEA II

CERCETAREA PRIVIND ROLUL STIMEI DE SINE ÎN COMBATEREA ABSENTEISMULUI LA ADOLESCENŢI

106

Page 3: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

5. Designul cercetării

5.1. Domeniul, tema şi problema cercetării experimentale

5.2. Metodologia cercetării experimentale

5.2.1. Obiectivele cercetării experimentale

5.2.2. Ipotezele de lucru

5.2.3. Metode care au stat la baza cercetării

5.2.4. Instrumente şi probe folosite în cercetarea experimentală

5.2.5. Locul şi durata cercetării

5.2.6. Diversitatea eşantionului studiat

6. Desfăşurarea cercetării experimentale

6.1. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale

6.2. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale

7. Concluziile cercetării

7.1. Concluzii generale

7.2. Contribuţiile personale

8. Direcţii viitoare de cercetare

107

109

110

111

112

113

116

119

120

130

138

216

225

246

255

261

Bibliografie 266

Lista tabelelor şi figurilor 275

ANEXE 281

Page 4: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Argument

Eul şi personalitatea se formează şi evoluează concomitent, întrucât omul nu se naşte

nici cu Eu şi nici cu personalitate, ci le dobândeşte de-a lungul vieţii şi nu este deloc

întâmplător faptul că omul devine personalitate atunci când conştiinţa de sine se cristalizează,

deci când Eul se definitivează. Adolescenţa care presupune o adaptarea seismică, la sine şi la

ceilalţi, este perioada vieţii în care cele mai multe trăsături de personalitate se definitivează.

Adolescentul mereu nemulţumit de sine şi de propriile realizări, caută în permanenţă

să se evidenţieze şi să amprenteze trecerea sa cu acţiuni sau atitudini memorabile, conturându-

şi respectul de sine prin respectul resimţit din partea celorlalţi. Comportamentul

adolescentului este oscilant, de la retragerea în sine, la persistenţa infantilismului, de la

perioade de regres la învăţătură şi o dispariţie a oricărei plăceri, la o conduită zgomotoasă sau

„sete de a trăi”. Această perioadă este marcată cel mai adesea de tendinţe de a se refugia din

faţa responsabilităţilor, de a evita tot ceea ce i se pare solicitant, adoptând deseori conduita de

absenteism din mediul educativ/academic.

Legătura absenteismului cu stima/respectul de sine, oferă o plajă de interpretări

foarte complexe şi diferite. Studiul prezent încearcă să surprindă în ce măsură aceste două

dimensiuni, una definitorie pentru personalitate, iar cealaltă ca exteriorizare comportamentală

se influenţează reciproc. Unele studii susţin că elevii cu stimă de sine scăzută sunt mai tentaţi

să absenteze, întrucât simt că nu pot face faţă cerinţelor şcolii, sau nu se pot confrunta cu

colegii, dacă nu cumva acest nivel scăzut al stimei de sine nu l-a făcut să fie uşor de manipulat

şi atras spre un grup cu comportamente deviante sau antisociale. Alte studii au indicat faptul

că şi elevii cu stimă de sine crescută recurg la chiul şi absenteism.

Relaţiile dintre absenteism şi stima de sine sunt deosebit de complexe şi necesită o

atenţie deosebită în mediul educaţional, pentru că atât conduita deviantă, cât şi dimensiunea

personalităţii sunt deopotrivă importante pentru viitorul tânărului şi integrarea lui socio-

profesională. Tocmai aceste relaţii şi modul în care pot fi influenţate constituie tema studiului

prezent, încercând să surprindă şi să justifice în mod ştiinţific influenţele reciproce între cele

două, sau ce factori care se constituie în cauze ale absenteismului au repercusiuni asupra

stimei de sine.

Page 5: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

PARTEA I

Dezvoltarea personalităţii şi cunoaşterii de sine

„Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască, să devină ceea ce îi permite

potenţialul. Cel mai important produs al efortului său este propria personalitate”(E. Fromm)

CAPITOLUL 1. Dezvoltarea personalităţii

În CAPITOLUL 1 s-a urmărit definirea personalităţii după mai multe criterii, cel

mai uzitat în ultimul timp fiind cel al definiţiilor multidimensional-globale oferite de G.

Allport, sau R.B. Cattel, sau W. Hubert, care au fost analizate şi comparate pentru

identificarea caracteristicilor care stau la baza personalităţii: adaptare, comportament

caracteristic, conduită, determinare bio-socio-culturală. (cf. Zlate, 2008)

Acest capitol trece în revistă ciclurile vieţii cu caracteristicile lor, subliniind apariţia

şi dezvoltarea Eului ca nucleu al personalităţii şi interdependenţa între personalitate şi eu. De

asemenea sunt prezentate etapele de dezvoltare a conştientizării propriei persoane, ale

cunoaşterii de sine şi a modalităţilor de adaptare socială ca abilitate personală. Adaptarea

socială este prezentată comparativ cu inadaptarea socială, fiind atinse dimensiunile adaptării

şi inadaptării la nivelul vârstei şcolare.

În finalul acestui capitol este prezentată în detaliu etapa de vârstă a adolescenţei, cu

modificările biologice care le presupune, ca şi cu fenomenele psihologice legate de

comportamente caracteristice, în baza faptului că adolescenţa aduce adevărate transformări

seismice în întreaga structură a personalităţii.

CAPITOLUL 2. Stima de sine

CAPITOLUL 2 se focalizează pe definirea stimei de sine ca valoare umană

schimbătoare şi sensibilă, ce constituie una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii

şi care este o judecată despre sine, despre care specialiştii susţin că, dintre toate judecăţile pe

care individul le formulează în viaţă, nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea

referitoare la el însuşi. Pornind de la definirea dată de Rosenberg (1979), trecând prin opinia

lui W. James (1998), cea mai completă şi complexă definire s-a remarcat a fi cea a lui G. Albu

(2008), care prezintă stima de sine ca încrederea individului în capacitatea proprie de a gândi,

de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieţii şi de a avea succes. Această definiţie

conturează stima de sine ca o apreciere subiectivă a propriei persoane, ceea ce şi este de fapt.

Page 6: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Încadrată ca dimensiune a personalităţii, stima de sine este încadrată în cunoaşterea

de sine ca element definitoriu pentru imaginea de sine, iar ea la rândul ei formându-se pe

încrederea în sine, iubirea de sine şi concepţia despre sine

Fig, 1. Încadrarea şi componentele stimei de sine

Prin prezentarea etapelor formării stimei de sine în ontogeneză, a legăturii ei cu

celelalte dimensiuni ale personalităţii, această dimensiune a personalităţii este definită din

punct de vedere procesual, la nivel cognitiv stabilindu-se că este autoperceperea şi

autoevaluarea în funcţie de relaţia cu persoanele semnificative, cu experienţa de viaţă.

Sunt prezentate de asemenea diferite clasificări ale stimei de sine, după Owens

(1993) care a evidenţiat 3 dimensiuni ale stimei de sine: stima de sine normală,

autodeprecierea şi infatuarea, după C. Andre şi F. Lelord (2003) care au identificat 4

categorii: stimă de sine înaltă stabilă şi stimă de sine înaltă scăzută, precum şi stimă de sine

scăzută stabilă şi stimă de sine scăzută instabilă.

Datorită temei centrale legată de adolescenţă, în cadrul acestui capitol s-a dedicat un

spaţiu larg pentru prezentarea stimei de sine la adolescenţi, fiind indicate sursele de evaluare

şi judecăţile care stau la baza procesului de autoevaluare. Adolescenţa fiind percepută de

mulţi ca o perioadă de criză, imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine reflectă

caracteristicile acestei vârste.

Page 7: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

CAPITOLUL 3. Comportamentul, ilustrare a adaptabilităţii

În CAPITOLUL 3, care este dedicat comportamentului, sunt prezentate în debut

câteva definiţii ale acestuia ca răspuns adaptativ la mediul social. Comportamentul adaptativ

este considerat ca asiguratorul echilibrului între individ şi mediul, prin care trăsăturile interne

ale individului găsesc punctele comune (adaptarea) la contextul social. Atunci când adaptarea

este greoaie sau eşuează, apare inadaptarea, care se manifestă prin tulburări de relaţionare şi

încălcarea regulilor colectivităţii în care individul trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea.

Tot acest capitol cuprinde şi o comparare a comportamentelor clasificate ca

dezirabile şi indezirabile. Comportamentul dezirabil este acel comportament care corespunde

dorinţei celor din jur, normelor, regulilor grupului, societăţii. În opoziţie cu el este

comportamentul indezirabil, adică inadecvat contextului şi normelor grupului, care perturbă

activitatea sau starea de echilibru relaţional în care se află un grup sau o organizaţie.

Modalităţile în care aceste tipuri de comportament se regăsesc la adolescenţi ca şi tipurile de

conduită adoptată în diferite medii sociale, sunt prezentate pentru a fundamenta tendinţele

comportamentale ale elevilor regăsiţi la această vârstă, pentru că tulburările de comportament

ce pot apărea la adolescenţi sunt variate şi ele trebuie să îngrijoreze pe cei din jur.

Comportamentul vizat, de acest studiu, fiind cel manifestat de adolescenţi în mediul

educativ, în acest capitol s-a rezervat un spaţiu pentru analiza comportamentelor care se

înscriu în devianţa şcolară (fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul,

conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul).

Pentru a asigura o fundamentare teoretică adecvată studiului, în cadrul acestui

capitol, este prezentat pe larg absenteismul atât din punct de vedere al interpretării lui ca şi

atitudine (nesupunere, formă de delicvenţă, delegare de responsabilităţi, evitare), cât şi a

formelor lui de manifestare (absenteism selectiv, absenteism generalizat, căutarea singurătăţii,

dorinţa de a fi cu partenerul sau cu un grup, atitudine defensivă), precum şi a cauzelor diverse

care îl pot genera.

În acelaşi scop spre partea finală a capitolului sunt prezentate opiniilor specialiştilor,

despre relaţiile dintre stima de sine şi absenteism, prin intermediul satisfacţiei interioare

generată de performanţele şcolare (W. James, 1998), sau a unor stări afective specifice

adolescenţei (Baumeister, Campbell, Krueger şi Vohs, 2003), sau a unor afecţiuni ale

psihicului cum ar fi furia şi depresia (Appleman, 2007). Încă nu este foarte cert faptul dacă

Page 8: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

absenteismul determină scăderea stimei de sine, sau o stimă de sine scăzută duce la

absenteism, de aceea acest studiu îşi propune să vadă direcţia acestor influenţe.

Fig, 2. Relaţia absenteism – stima de sine

Capitolul se încheie cu câteva sugestii care pot conduce la prevenirea fenomenului

de absenteism, în context şcolar descriind metode, precum şi rolul celor care pot interveni în

această direcţie (diriginte, colectiv de elevi, directori, consilier, părinţi)

CAPITOLUL 4. Metode şi tehnici de ameliorare a tulburărilor stimei de sine

CAPITOLUL 4 prezintă câteva metode de ameliorare a tulburărilor stimei de sine la

adolescenţi, care sunt în strânsă legătură cu cauzele ce generează aceste tulburări, şi tehnici

care pot fi utilizate cu întreaga clasă, sau cu grupuri mai restrânse de elevi, deci pot fi aplicate

de diriginte sau de consilier. Tot în cadrul acestui capitol este prezentată o metodă nouă,

indirectă, de influenţare a stimei de sine, prin acţiuni de voluntariat, care au devenit activităţi

opţionale la nivelul liceului.

Pentru a oferi un cadru cât mai amplu din punct de vedere al tuturor posibilităţilor de

prevenire sau ameliorare a tulburărilor stimei de sine, sunt prezentate metode şi tehnici

specifice consilierii şcolare, fie ea individuală sau în grup, precum şi metode şi tehnici

specifice psihoterapiei.

Page 9: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

PARTEA II

Partea a doua reuneşte etapele majore ale unei cercetări psiho-pedagogice

longitudinale cu caracter constatativ-ameliorativ, care se poate uşor încadra şi în sfera

cercetărilor socio-psihologice, datorită obiectivelor care vizează deopotrivă dezvoltarea

psihicului şi personalităţii prin intermediul metodelor pedagogice şi adaptarea individului,

respectiv a elevilor la contextul social, respectiv educativ.

Argument

Modalităţile în care nivelul stimei de sine, ca şi componentă autoreflexivă cu

caracter fluctuant a personalităţii, poate fi depistată sau influenţată direct a fost în atenţia mai

multor studii psihologice. Cunoscând faptul că nivelul stimei de sine este flexibil, şi strict

dependent de experienţele personale, abordarea ei din perspectiva influenţării indirecte prin

implicarea subiecţilor în diferite experienţe de viaţă inedite la vârsta adolescenţei, este o temă

mai puţin studiată. Pentru a identifica şi stabili care este rolul stimei de sine în combaterea

unor conduite deviante, ca absenteismul, conduite care în perioada adolescenţei formează o

conduită definitorie pentru integrarea socio-profesională a viitorului adult, a fost nevoie a se

stabili relaţiile între cele două dimensiuni.

Stima de sine fiind o atitudine faţă de propria persoană, se poate exprima

comportamental fie prin conduite cu caracter pozitiv, concordante cu normele şi regulile

sociale, fie prin conduite deviante şi de aceea am considerat important să monitorizăm cum

experienţele concrete produc modificări în polaritatea sau nivelul stimei de sine, deci şi a

conduitelor deviante cum ar fi absenteismul.

O mare controversă prezentă în literatura de specialitate este legată de nivelul de

dezvoltare intelectuală şi stima de sine. Activităţile indirecte, monitorizate ca efect asupra

stimei de sine, aduc în atenţie atât adolescenţi cu dezvoltare intelectuală în limitele

normalităţii, cât şi copii şi adolescenţi cu dizabilităţi intelectuale, ceea ce permite extinderea

observaţiilor ştiinţifice legate de reflexia internă la adolescenţi care nu numai provin din medii

diferite, dar au şi un nivel de dezvoltare diferit.

Acestea sunt motivele pentru care am considerat că abordarea psiho-peda-

sociologică a stimei de sine, prin experimentarea unor trăiri care pot influenţa atât individul,

cât şi oglinda imaginii sale de sine (atitudinea şi comportamentul celorlalţi), este un model

aparte care poate evidenţia o influenţare globală a personalităţii adolescenţilor.

Page 10: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

CAPITOLUL 5. Cercetarea privind rolul stimei de sine în combaterea absenteismului la

adolescenţi

CAPITOLUL 5 prezintă în prima sa parte etapa constatativă a cercetării în care s-a

depistat nivelul stimei de sine la vârsta adolescenţei pentru elevii liceelor reprezentative

pentru un judeţ. În a doua parte a acestui capitol este prezentată etapa ameliorativă, bazată pe

un experiment care a constat în implementarea unui program de acţiuni educative cu caracter

extracurricular. În a treia parte a studiului s-au analizat şi interpretat observaţiile făcute asupra

modificărilor identificate la nivelul stimei de sine şi a absenteismului încercând ca acestea să

fie condensate în cadrul unor concluzii punctuale.

Domeniul, tema şi problema cercetării experimentale

Cercetarea se înscrie în domeniul studiilor cu caracter psiho-peda-sociologic, având

ca temă centrală stabilirea relaţiei dintre stima de sine şi comportamentele deviante ale

adolescenţilor şi fiind focalizată pe modalităţile de influenţare indirectă a stimei de sine pentru

eficientizarea rolului ei în combaterea absenteismului la adolescenţi.

Obiectivele şi concluziile etapei constatative

Demersul investigativ corespunzător etapei constatative urmăreşte unul din cele

două obiective generale propuse în faza de programare a cercetării: O1. Identificarea

relaţiilor semnificative dintre nivelul stimei de sine şi absenteism ca devianţă

comportamentală.

Urmărind această coordonată esenţială, s-au stabilit obiectivele specifice

corespunzătoare, pentru a contura direcţiile concrete de cercetare din cadrul acestei etape.

O1.1. – Identificarea cauzelor care stau la baza intenţiilor şi tendinţelor de abordare a

conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism;

O1.2. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii cu vârste

cuprinse între 14-19 ani;

O1.3. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita

deviantă exprimată prin absenteism;

În etapa constatativă pentru îndeplinirea obiectivelor propuse s-a investigat un

eşantion din populaţia ţintă care are următoarele caracteristici: N=110, cu o repartiţie pe sexe

de 60% fete şi 40% băieţi, şi vârste cuprinse între 16 şi 19 ani. Pe cadrul acestui eşantion s-a

evaluat nivelul stimei de sine prin intermediul unor instrumente validate şi omologate în ţara

noastră.

Page 11: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Tabelul 1. Structura demersului investigativ realizat în etapa constatativă

Obiectiv general al

etapei mom

ente

Obiective specifice Metode de cercetare

Instrumente de investigare

Metode statistico-

matematice

O1.2. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţi

Inve

stig

area

eşa

nti

onu

l

O1.3. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism

Ancheta pe bază de

chestionar

Metoda testelor

Analiza

documentelor şcolare

O1.1. – Identificarea cauzelor care stau la baza intenţiilor şi tendinţelor de abordare a conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism O1.2. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţi

Iden

tifi

care

a cr

iter

ială

a s

ubie

cţil

or

O1.3. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism

Ancheta pe bază de

chestionar

Metoda testelor

Analiza documentelor şcolare

O1.2. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţi

O1. Identificarea relaţiilor semnificative dintre nivelul stimei de sine şi absenteism ca devianţă comportamentală.

Inve

stig

area

ben

efic

iari

lor

O1.3. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism

Ancheta pe bază de

chestionar

Metoda testelor

Analiza documentelor şcolare

Chestionarul Stima de sine (SES) Chestionarul încrederii în sine Chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine Chestionarul de autoapreciere „Cum faceţi faţă propriilor slăbiciuni?” (G. Senger, W. Hoffmann) Testul de maturitate emoţională Friedman Chestionar de opinii despre cauzele absenteismului Documente şcolare

� analiza frecvenţelor � analiza corelaţională � testul de semnificaţie a diferenţei dintre două medii � regresia multiliniară, � tehnica de

analiză ANOVA

a) Faza de investigare a eşantionului lărgit de adolescenţi a fost orientată pentru realizarea

obiectivelor care prevedeau identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere

Page 12: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

la adolescenţi (Obiectivul 1.2.) şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă

dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism

(Obiectivul 1.3.) rezultând următoarele date relevante:

� adolescenţii cu vârste cuprinse între 16-19 ani, au un nivel scăzut al stimei de sine în

proporţie de 38% conturată dominant pe o încredere în sine diminuată (33% din N = 110);

� faptul că peste 60% din eşantion (N = 110) înregistrează deformări ale imaginii de sine,

indică doar o contribuţie parţială a dimensiunii stima de sine în tulburările imaginii de sine

la adolescenţi, aducând în atenţie faptul că o preocupare foarte mare la această vârstă este

legată de imaginea corporală )altă dimensiune a imaginii de sine, dar şi faptul că

performanţa rolului poate mult influenţa această dimensiune globală a personalităţii;

� tipul dominant de autoapreciere la adolescenţi este cel care indică o deficienţă accentuată

în a face faţă neajunsurilor, cumulată cu nerecunoaşterea vulnerabilităţilor şi un simţ al

realităţii diminuat, ei fiind dominaţi de amintiri negative în impulsurile comportamentale,

iar aspiraţiile şi ţelurile fiind supradimensionate, aproape imposibil de realizat (tipul A

regăsit la 54% din subiecţi), ceea ce indică o reală criză în acest segment de vârstă;

� maturitatea emoţională indică o proporţie echilibrată între sensibilitatea emoţională (46%)

şi echilibrarea emoţională (52%) la adolescenţi, ceea ce indică un fond timic foarte

vulnerabil;

� absenteismul crescut, respectiv 12-15 ore/săptămână, a fost identificat la 46% din eşantion

(N = 110), ceea ce indică faptul că această conduită este adoptată de mulţi adolescenţi, el

� relaţiile cele mai semnificative au fost identificate între absenteism şi imaginea de sine, la

nivelul eşantionului (N = 110), unde p < 0,01 iar tăria semnificaţiei indica un r = 414

această observaţiei ridicând problemă cât de mult influenţează conduita deviantă o stimă

de sine scăzută.

b) Faza de identificare criterială a subiecţilor (îndeplinirea simultană a criteriilor: tulburări

ale stimei de sine şi manifestarea conduitei de chiul şi absenteism) a generat

selectarea unui lot experimental de 30 de elevi (din aceeaşi instituţie) şi alţi 30 de

subiecţi din aceeaşi instituţie (Grup Şcolar Constantin Brâncuşi) care să constituie

lotul de control, demersul fiind orientat pentru realizarea următoarelor obiective:

identificarea cauzelor care stau la baza intenţiilor şi tendinţelor de abordare a

conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism (Obiectivul 1.1.), identificarea

nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii voluntari (Obiectivul 1.2.)

Page 13: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi

conduita deviantă exprimată prin absenteism (Obiectivul 1.3.) rezultând următoarele

date relevante:

� analiza loturilor selectate indica următoarele particularităţi preexperimentale:

Tabel 2. Compararea lotului experimental cu lotul de control

Lotul experimental Lotul de control Criteriul

nr % nr % feminin 18 60% 17 57%

Repartiţia pe sexe masculin 12 40% 13 43%

scăzută 11 37% 13 43%

moderată 13 43% 11 37% Nivelul stimei de sine

crescută 6 20% 6 20%

absent 40% 10 33% 15 50%

absent 20% 14 47% 12 40%

absent rar 4 13% 1 3% Nivelul de absenteism

absent 0% 2 7% 2 7%

� analiza cauzelor a generat gruparea acestora în două categorii: cauze exterioare (E) care

se referă la nemulţumiri în ceea ce priveşte demersul didactic şi cauze interiorizate

/asumate (A) care se referă la atitudinile şi emoţiile fiecărui subiect faţă de învăţătură. În

funcţie de aceste tipuri de cauze s-au înregistrat următoarele opinii: părinţii consideră ca

vinovată pentru devianţa comportamentală a adolescentului în mod dominant instituţia

şcolară (77%), iar în opiniile subiecţilor doar 53% exteriorizează cauzele ceilalţi 47%

asumând atât cauzele, cât şi scopurile.

� cauzele cele mai des invocate atât e părinţi cât şi de adolescenţi se pot clasifica în:

volumul crescut de cunoştinţe şi nivelul lor prezentat de profesor, conţinut de manuale,

precum şi sarcinile şcolare ce trebuie rezolvate individual (materia şi temele) – invocat de

43% dintre subiecţi şi e către 33% din părinţi; influenţa din partea colegilor – invocată de

către 30% dintre părinţi, dar doar de 13% dintre subiecţi; afectarea imaginii şi statutului în

grup este invocată de 26% dintre subiecţi şi de aproape 17% dintre părinţi.

� adolescenţii voluntari înregistrau în faza preexperimentală un nivel scăzut al stimei de sine

în proporţie de 37% conturată dominant pe o încredere în sine diminuată (33%), la lotul de

Page 14: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

control se înregistra în faza preexperimentală un procent de 43% de subiecţi cu stima de

sine scăzută;

� la adolescenţii voluntari, cele mai semnificative relaţii au fost identificate între absenteism

şi stima de sine (r = -.358; p < 0,01), ca şi între absenteism şi încrederea în sine (r = -.261;

p < 0,01) pentru întregul lotul, iar ca particularitate s-a identificat cele mai semnificative

relaţii între absenteism şi stima de sine la subiecţii cu vârste de 17-18 ani (r = -.629; p <

0,01);

c) Faza de investigare a beneficiarilor acţiunilor de voluntariat s-a desfăşurat după

investigarea lotului experimental, aplicându-se doar Chestionarul Rosenberg (pentru

stima de sine) şi Chestionarul încrederii în sine, cu uşoare reformulări la nivelul

itemilor. Grupul beneficiarilor, constituit din 30 subiecţi a completat lotul

experimental şi a avut următoarele particularităţi: 33% fete şi 67% băieţi, 20%

şcolari sub 13 ani şi 80% subiecţi aflaţi la vârsta adolescenţei, 20% deficienţe grave

asociate şi 80% deficienţe intelectuale uşoare şi moderate (aceştia fiind apţi pentru

evaluarea dimensiunilor personalităţii).

Această fază a fost orientată pentru realizarea următoarelor obiective: identificarea

nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii voluntari (Obiectivul 1.2.)

şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi

conduita deviantă exprimată prin absenteism (Obiectivul 1.3.) rezultând următoarele

date relevante:

� în urma evaluării stimei de sine la beneficiarii apţi de investigare s-a constatat că 62% din

ei înregistrau un nivel scăzut al stimei de sine, cu o dominanţă a încrederii de sine scăzută

de 44%, iar 39% înregistrau absenteism mare.

� pentru beneficiari relaţiile între absenteism şi stima de sine nu au fost semnificative, însă

s-au identificat puternice relaţii între absenteism şi încrederea în sine (r = .600; p < 0,01);

În concluzie există tulburări ale dimensiunilor personalităţii la vârsta adolescenţei,

care concordă cu conduitele deviante adoptate în mediul şcolar. Indiferent de nivelul de

dezvoltare intelectual stima de sine şi încrederea în sine sunt influenţate de anumite cauze

externe sau interne ale adolescentului, ceea ce semnifică o mobilitate a nivelului acestora şi o

flexibilitate la metodele psihopedagogice utilizate în educaţia la această vârstă. Aceste

constatări justifică intervenţia asupra subiecţilor prin implicarea lor într-un program de

voluntariat care are ca finalitate influenţarea dimensiunilor personalităţii.

Page 15: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Metodologia cercetării experimentale

Etapa experimentală, a constat în implementarea unui program de stimulare a

dimensiunilor personalităţii care a cuprins următoarele modalităţi de intervenţie:

Denumirea programului: Programul de Acţiune Comunitară

Durata programului: 13 luni

Perioada de desfăşurare: decembrie 2009 – decembrie 2011

Grup – ţintă: elevi voluntari din cadrul unui grup şcolar, elevi beneficiari ai unui centru

pentru educaţie incluzivă

Scopul programului: dezvoltarea personalităţii şi echilibrarea comportamentului subiecţilor

prin activităţi de socializare realizate în parteneriat între voluntari şi beneficiari;

Obiectivele programului:

� echilibrarea stimei de sine şi încrederii în sine a participanţilor la program

� adoptarea unei conduite dezirabile în cadru şcolar şi social

Metode şi tehnici de manipulare a variabilelor

a1. program de mobilizare a grupului pentru organizarea activităţilor grupului ca modalitate

de intervenţie prin care se valorizează creativitatea fiecărui voluntar:

♦ iniţiative pentru propunerea temelor activităţilor

♦ iniţiativa de a promova acţiuni de sprijinire a familiilor dezavantajate din comunitate

♦ întocmirea repertoriului de cântece şi colinde,

♦ identificarea modalităţilor de asigurare a cadourilor de Crăciun, premiilor la concurs

♦ compunerea unui model coregrafic pentru dans,

a2. asumarea rolului individual de voluntar în cadrul activităţilor din cadrul Acţiunii

Comunitare prin introducerea unor situaţii şi acţiuni care presupun cooperarea şi

sprijinirea beneficiarilor

♦ pregătirea ornamentelor şi împodobirea bradului de Crăciun,

♦ parteneriat în dans pentru concurs,

♦ supravegherea copiilor cu care colaborează concret,

a3. intervenţia asupra contextului ca modalitate de valorizare generală a grupului

♦ desfăşurarea activităţilor în locaţii diferite,

♦ promovarea activităţilor în cadrul comunităţii,

Page 16: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Obiectivele şi ipotezele etapei experimentale

Demersul investigativ corespunzător etapei ameliorative urmăreşte realizarea celui

de-al doilea obiectiv general: O2. Identificarea eficienţei activităţilor de voluntariat pentru

creşterea stimei de sine şi prevenirea şi ameliorarea conduitei de absenteism. Pentru realizarea

obiectivului general, s-au stabilit obiectivele specifice corespunzătoare, pentru a contura

direcţiile concrete de cercetare din cadrul acestei etape:

O2.1. – Identificarea modificărilor stimei de sine în urma activităţilor de voluntariat;

O2.2. – Identificarea modificărilor în conduita deviantă în urma activităţilor de voluntariat;

O2.3. – Identificarea relaţiei dintre modificările stimei de sine şi modificările

comportamentale în urma activităţilor de voluntariat;

O2.4. – Identificarea gradului de impact al activităţilor de colaborare asupra voluntarilor şi

beneficiarilor din perspectiva modificărilor încrederii şi stimei de sine;

Urmărind aceste obiective, în etapa ameliorativă, care a constat în implementarea

experimentului, s-au propus spre testare următoarea ipoteză generală:

IG – Dacă un grup de adolescenţi se implică în activităţi de voluntariat la nivelul

comunităţii, colaborând cu persoane cu nevoi speciale, tendinţele de conduită deviantă se

diminuează prin creşterea încrederii şi stimei de sine atât la voluntari, cât şi la beneficiari..

Din ipoteza generală au fost particularizate o serie de ipoteze de lucru sau specifice

focalizate pe realizarea obiectivelor propuse în urma concluziilor evidenţiate de etapa

constatativă. Aceste ipoteze au vizat următoarele aspecte:

IS1 – Dacă adolescenţii cu stimă de sine aflată la graniţele (superioară şi inferioară)

normalităţii sunt implicaţi în activităţi de voluntariat în instituţii de copii cu dizabilităţi, se

produc modificări înspre o echilibrare a nivelului încrederii şi stimei de sine;

IS2 – Dacă există o relaţionare reciprocă între nivelul/dimensiunea stimei de sine şi

conduitele deviante, aceasta se va modifica în urma implicării în activităţile de voluntariat;

IS3 – Dacă stima de sine se înscrie în nivelul normalităţii, conduitele deviante (absenteismul)

se diminuează până la extincţie;

IS4 – Dacă adolescenţii voluntari desfăşoară activităţi cu adolescenţi ce prezintă dizabilităţi

intelectuale se vor observa modificări şi al nivelului stimei de sine a beneficiarilor;

IS5 – Dacă adolescenţii şi copiii cu dizabilităţi intelectuale beneficiază de atenţia cuvenită din

partea voluntarilor, în cadrul activităţilor de parteneriat, se vor observa modificări la nivel

comportamental în rândul beneficiarilor.

Page 17: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Concluziile etapei experimentale

Realizarea obiectivelor propuse pentru etapa ameliorativă au facilitat testarea

următoarelor ipoteze de lucru realizându-se următoarele conexiuni:

a) S-a urmărit identificarea modificărilor stimei de sine în urma activităţilor de voluntariat

(Obiectivul 2.1.), pornind de la ipoteza că dacă adolescenţii cu stimă de sine aflată la

graniţele (superioară şi inferioară) normalităţii sunt implicaţi în activităţi de voluntariat în

instituţii de copii cu dizabilităţi, se produc modificări înspre o echilibrare a nivelului

încrederii şi stimei de sine (Ipoteza specifică 1)

• activităţile de voluntariat, desfăşurate cu copii cu dizabilităţi intelectuale, au condus la

modificări în dimensiunile stimei de sine, din punct de vedere statistic procentajul celor cu

stimă de sine scăzută dispărând, transferul fiind făcut spre stima de sine echilibrată de la

43% la 63% din lotul de voluntari, în timp ce procentajul voluntarilor cu încrederea în sine

scăzută se diminuează numai de la 33% la 13%, ceea ce indică faptul că stima de sine are

o flexibilitate şi o sensibilitate la influenţare mai mare, datorită dimensiunilor pe care le

încorporează alături de încrederea în sine.

• analiza valorilor extreme ale stimei de sine scăzute indicau un procent de 30% din subiecţi

în pericol de depreciere, acest procent reducându-se postexperiment la 7% care înregistrau

valori la limita de echilibrare, în timp ce valorile extrem crescute ale stimei de sine

indicau 20% din subiecţi la pragul de infatuare, procentaj care s-a modificat la 10% în

faza postexperimentală, ceea ce indică un grad de influenţare mai slab la această

extremitate;

• bazându-se pe procesul de autoapreciere care în faza preexperimentală s-a dovedit a fi

dominant cel de tip A, stima de sine a evidenţiat relaţii puternice şi stabile atât cu tipul de

autoapreciere A, cât şi cu tipul C. Faptul că în faza preexperimentală tipul A a fost

depistat ca reprezentativ pentru aproape 40% din subiecţi a corelat cu faptul că peste 40%

din subiecţi înregistrau o stimă de sine scăzută, întrucât acest tip de autoapreciere se

bazează pe impulsivitate, vulnerabilitate şi supraaprecierea expectaţiilor şi aspiraţiilor. În

faza postexperimentală tipul C a devenit dominant pentru mai mult de 50% din lot, ceea

ce indică o modificare de atitudini spre toleranţă, empatie, acceptarea greşelilor şi

repararea lor, acest tip de autoapreciere susţinând modificările stimei de sine;

Page 18: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Fig, 3.Modificări ale tipurilor de autoapreciere

• stabilind relaţiile existente între stima de sine şi încrederea în sine ca dimensiune

dominantă a respectului, acestea sunt puternic semnificative atât în perioada

preexperimentală, cât şi postexperimentală, chiar dacă tăria semnificaţiei slăbeşte puţin

(de la r = .870 la r = .796; p < 0,01), ceea ce susţine ideea că la vârsta adolescenţei

încrederea în sine este definitorie pentru stima de sine;

• pentru a evidenţia faptul că modificările stimei de sine s-au datorat dominant acţiunii de

voluntariat, s-au făcut comparaţii cu rezultatele obţinute de subiecţii lotului de control

evidenţiind faptul că la aceştia stima de sine scăzută a scăzut de la 43% la 37% din

subiecţi, în timp ce subiecţii cu stimă de sine moderată de la 37% au crescut ca proporţie

la 40% (creştere slab semnificativă), iar cei cu stimă de sine crescută de la 20% au ajuns la

23%. Aceste modificări mult prea sensibile, înregistrate după un an de zile, indică

caracteristica de fluctuanţă a nivelului, dar nu şi o schimbare radicală în urma unei

intervenţii sistematice, ca în cazul lotului experimental (unde modificările au fost de peste

20 puncte procentuale la fiecare nivel).

• aceste concluzii confirmă ipoteza referitoare la modificările ce pot interveni în cadrul

dimensiunilor personalităţii (stima de sine cu componenta ei încrederea în sine) în urma

implicării în cadrul activităţilor de voluntariat, ceea ce a permis realizarea obiectivului

ce-şi propunea să surprindă modificări la nivelul stimei şi încrederii în sine.

b) S-a propus identificarea modificărilor în conduita deviantă în urma activităţilor de

voluntariat (Obiectivul 2.2.) pornind de la ipoteza că existenţa unei relaţionări reciproce

între nivelul/dimensiunea stimei de sine şi conduitele deviante, va determina modificări de

comportament în urma implicării în activităţile de voluntariat (Ipoteza specifică 2);

• absenteismul, raportat la orarul săptămânal, a fost convenţional clasificat în 4 categorii:

mare (40%), crescut (20%), chiul (2-3 ore) şi prezenţa totală, ceea ce a permis stabilirea

unor proporţii la nivelul lotului experimental astfel:absenteismul mare s-a diminuat de la

Page 19: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

33% la 0% (extincţie), absenteismul crescut s-a redus de la 47% la 27%, în timp ce chiulul

a înregistrat o creştere 13% la 50%, însă în aceeaşi măsură a crescut şi prezenţa totală de

la 7% la 23%. Aceste modificări indică faptul că voluntariatul a produs modificări şi la

nivelul conduitei deviante numită absenteism.

• pentru a stabili care au fost cauzele reale ale diminuării absenteismului s-a apelat la

stabilirea corelaţiilor dintre stima de sine şi această conduită identificându-se întărirea

semnificaţiei legăturii între cele două de la r = -.358 la r = -.389; p < 0,01, deci dacă

voluntariatul a avut influenţă în modificări la nivelul stimei de sine, implicit a avut o

contribuţie importantă şi în diminuarea absenteismului;

• întrucât dominanta conturării stimei de sine în adolescenţă s-a stabilit a fi încrederea în

sine, s-a recurs la stabilirea corelaţiilor dintre absenteism şi această dimensiune,

observându-se că la sfârşitul experimentului tăria semnificaţiei între cele două a crescut

mult mai mult decât în cazul stimei de sine, ajungând de la r = -.261 la r = -.409; p < 0,01,

ceea ce situează încrederea în sine ca dimensiunea personalităţii care stă la baza devierilor

de conduită ca un nucleu al motivaţiei comportamentale;

• comparând cu evoluţia acestor dimensiuni şi relaţii înregistrate la lotul de control s-a

evidenţiat că şi la acest grup de subiecţi între absenteism şi stima de sine, precum şi între

absenteism şi încrederea în sine există corelaţii semnificative (r = -.380 , respectiv r = -

.395; p < 0,01) modificările după perioada experimentală sunt foarte puţin semnificative,

amândouă înregistrând uşoare scăderi, dar fără a coborî sub o valoare a tăriei semnificaţiei

de 330, pentru acelaşi prag de semnificaţie p < 0,01;

• aceste concluzii confirmă ipoteza care presupunea că existenţa unei relaţii între stima şi

respectiv încrederea în sine cu absenteismul va determina în urma voluntariatului

modificări şi la nivelul conduitei deviante, absenteismul. Această concluzie generală

indică şi realizarea obiectivului care îşi propunea identificarea modificărilor de conduită

în urma activităţilor de voluntariat.

c) S-a intenţionat stabilirea relaţiei dintre modificările stimei de sine şi modificările

comportamentale în urma activităţilor de voluntariat (Obiectivul 2.3.), pornind de la

ipoteza că dacă stima de sine se înscrie în nivelul normalităţii, absenteismul se diminuează

până la extincţie (Ipoteza specifică 3);

Page 20: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

• din analiza anterioară s-a constatat că absenteismul nu a ajuns la extincţie totală, el s-a

diminuat foarte mult, dar nu a dispărut în totalitate, datorită faptului că stima de sine şi

încrederea în sine nu constituie suportul de bază pentru toate cauzele acestei conduite;

• analizând din punct de vedere strict al absenţelor şi evoluţiei numărului acestora se poate

aprecia că în prima parte a experimentului 44% din cei care înregistrau un absenteism

mare au menţinut aproximativ neschimbat numărul de absenţe, modificările spre scădere

resimţindu-se după 6 luni de la debutul experimentului. Ceea ce trebuie semnalat este

faptul că după faza de debut a experimentului 57% din lotul experimental a înregistrat o

creştere a numărului de absenţe, deci scăderile s-au înregistrat după conştientizarea

importanţei activităţilor şi după stabilirea relaţiilor afective între voluntari şi beneficiari;

Tabel 3. Evoluţia numărului de absenţe la subiecţii lotului experimental

fete 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

preexpe 13 7 6 14 7 15 12 8 2 14 15 7 12 13 14 0 7 12 debut 12 10 8 12 8 13 10 6 3 15 15 6 7 14 12 1 6 7 6 luni 6 2 2 4 2 6 6 2 0 3 3 2 0 3 0 0 2 3 final 6 2 0 6 2 3 4 2 0 3 3 2 0 0 0 0 3 6

Stimă de sine scăzută Stima de sine echilibrată Stima de sine crescută

băieţi 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 preexperiment 6 12 13 8 0 6 12 14 13 12 15 14

debut 7 2 12 7 2 6 7 14 12 6 16 14 6 luni 3 6 7 8 0 3 3 3 2 2 5 6 final 3 4 7 3 0 6 3 3 6 7 6 3 Stimă de sine scăzută Stima de sine echilibrată Stima de sine crescută

• maturitatea emoţională (exprimată prin indicele de emotivitate) a înregistrat pe parcursul

experimentului modificări semnificative înregistrându-se scăderi la nivelul sensibilităţii

emoţionale de la 50% la 37%, creşteri la echilibrarea emoţională de la 47% la 57% şi chiar

o dublare valorică a procentajului maturităţii emoţionale instalate (de la 3% la 6%). Toate

aceste modificări semnalate nu pot fi legate exclusiv de activităţile de voluntariat

desfăşurate, ale putând avea multe alte cauze, printre care cea mai importantă este

înaintarea cu un an în vârstă a subiecţilor.

• relaţiile între indicele de emotivitate şi stima de sine cu componenta ei încrederea în sine

sunt puternic semnificative şi au suferit modificări pe parcursul etapei experimentale,

crescând tăria semnificaţiei de la r = -.424 la r = -.521; p < 0,01 în cazul stimei de sine, ca

şi o modificare mai puternică în relaţia cu încrederea în sine (de la r = -.381 la r = -.575; p

< 0,01). Aceste constatări indică faptul că emotivitatea scade mult mai mult atunci când

Page 21: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

încrederea în sine creşte, iar între cele trei dimensiuni există relaţii de determinare

reciprocă;

• fluctuaţiile stimei de sine şi comportamentului care o exprimă au la bază o tipologie de

autoapreciere specifică vârstei, tipologie care influenţează toate dimensiunile personalităţii

şi care a suportat modificări şi ea în urma experimentului. Relaţiile stabilite între

dimensiunile personalităţii şi modificările resimţite la nivelul acestor relaţii au evidenţiat

faptul că întreaga structură cognitivă şi emoţională a subiecţilor în decursul anului în care

au fost implicaţi în activităţi de voluntariat;

Tabel 4. Corelaţii între tipurile de autoapreciere şi dimensiunile personalităţii

corelaţii Stima de sine Încrederea în sine Imaginea de sine Absenteism

Tip de autoapreciere

preexperim postexper preexperim postexper preexperim postexper preexperim postexper A -,562** -,505** -,521** -,483** -,480** -,471** ,210* ,385**

B -,128 -,104 -,126 -,038 -,139 -,197 319** ,157

C ,909** ,533** ,838** ,601** ,793** ,593** -,252** -,191*

Legătura dintre absenteism şi tipul de autoapreciere C indică faptul că voluntariatul, care

solicită atitudini similare faţă de sine şi faţă de ceilalţi (stima de sine fiind puternic

influenţată de opiniile celorlalţi), a avut un impact puternic de echilibrare atât a stimei de

sine, cât şi a conduitei deviante, semnificaţia relaţiei echilibrându-se în faza

postexperimentală (scăzând absenteismul, atunci şi relaţia slabeşte ca intensitate, mai ales

că ea s-a echilibrat în relaţia cu stima de sine, încrederea în sine şi imaginea de sine).

• evoluţia numărului de absenţe, precum şi evidenţierea că între stima de sine, încrederea

în sine şi absenteism există o relaţie puternică, dar nu în exclusiv de cauză-efect, se poate

aprecia că stima de sine echilibrată nu poate determina extincţia conduitei deviante, la fel

cum nici încrederea în sine echilibrată nu poate face acest lucru. Aceste concluzii nu

confirmă în totalitate ipoteza conform căreia stima de sine echilibrată generează extincţia

absenteismului, întrucât nu se poate aprecia exact o echilibrare a acestei dimensiuni, la

fel cum nu putem confirma că pe perioada experimentului nu au existat fluctuaţii ale

stimei de sine, sau dacă răspunsurile la chestionar în faza postexperimentală

caracterizează o stare emoţională momentană care a generat autoaprecierea în funcţie de

contextul situaţional general. Deşi confirmarea ipotezei nu a fost validată, totuşi

obiectivul propus a fost realizat întrucât s-au stabilit şi demonstrat relaţiile dintre

Page 22: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

modificările stimei de sine şi modificările comportamentale în urma activităţilor de

voluntariat.

d) S-a intenţionat identificarea gradului de impact al activităţilor de colaborare asupra

voluntarilor şi beneficiarilor din perspectiva modificărilor încrederii şi stimei de sine

(Obiectivul 2.2.), pornind de la ipotezele care presupuneau că dacă adolescenţii voluntari

desfăşoară activităţi cu adolescenţi ce prezintă dizabilităţi intelectuale se vor observa

modificări şi al nivelului stimei de sine a beneficiarilor (Ipoteza specifică 4), şi dacă

adolescenţii şi copiii cu dizabilităţi intelectuale beneficiază de atenţia cuvenită din partea

voluntarilor, se vor observa modificări la nivel comportamental în rândul beneficiarilor

(Ipoteza specifică 5);

• beneficiarii (N = 30), dintre care 18 adolescenţi au putut fi evaluaţi, au înregistrat la

început un nivel scăzut al stimei de sine într-o proporţie de 62% din grup, iar la finalul

experimentului, modificările intervenite au scăzut acest procent la 11%, toată valoarea

schimbată mutându-se pe nivelul mediu, sau către o echilibrare a respectului de sine ceea

ce indică o schimbare care s-a putu datora în mare parte programului desfăşurat de

voluntari în instituţie;

• modificări evidente au fost şi la nivelul încrederii în sine, care dacă la început era scăzută

pentru 44% din grup, la finalul experimentului acest procent a scăzut la 17%, indicând

aceeaşi disponibilitate spre influenţări pozitive, ca şi la stima de sine;

• pentru a stabili care este asemănarea între voluntari şi beneficiari din punctul de vedere al

relaţiei dintre stima de sine şi încrederea în sine, s-a apelat la compararea relaţiilor

stabilite între aceste dimensiuni rezultând faptul că stima de sine corelează puternic

semnificativ cu încrederea în sine şi la voluntari şi la beneficiari pentru un p < 0,01.

Tabel 5. Corelaţii între dimensiunile personalităţii la voluntari şi beneficiari

voluntari

PREEXPERIMENTAL Încredere

în sine Absenteism

Stima de sine

Pearson Correlation ,870** -,358**

Încredere în sine

Pearson Correlation 1 -,261**

POSTEXPERIMENTAL Încredere

în sine Absenteism

Stima de sine

Pearson Correlation ,796** -,389**

Încredere în sine

Pearson Correlation 1 -,409**

beneficiari PREEXPERIMENTAL

Încredere în sine Absenteism

Stima de sine

Pearson Correlation ,808(**) ,363

Încredere în sine

Pearson Correlation 1 ,600**

POSTEXPERIMENTAL Încredere

în sine Absenteism

Stima de sine

Pearson Correlation ,746(**) ,242

Încredere în sine

Pearson Correlation 1 ,426**

Page 23: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

• din punct de vedere al absenteismului, cauzele nu au fost stabilite la beneficiari ca la

voluntari, întrucât programul şcolii frecventate de aceştia permite un control mai exact al

acestei conduite, de aceea nu s-a recurs la monitorizarea absenţelor. Dar verificând

relaţiile ce se stabilesc între conduita deviantă şi dimensiunile personalităţii, la beneficiari

cele mai semnificative legături sunt între absenteism şi încrederea în sine (r = 600; p <

0,01), conduita deviantă nerelaţionând cu stima de sine în mod semnificativ.

• În concluzie, activităţile de voluntariat au generat creşterea sau echilibrarea stimei şi

încrederii în sine, ceea ce a condus implicit şi la modificări comportamentale, inclusiv în

cele deviante privind absenteismul şi la beneficiari. Aceste constatări confirmă ipotezele

care presupuneau că activităţile de voluntariat vor determina modificări la nivelul stimei

şi încrederii în sine ale beneficiarilor, ca şi la nivelul comportamentului acestora.

Confirmarea ipotezelor indică atingerea obiectivului de identificare a gradului de impact

al voluntariatului atât asupra voluntarilor, cât şi al beneficiarilor.

CAPITOLUL 6. Concluzii şi consideraţii finale

În CAPITOLUL 6 sunt sintetizate principalele concluzii privind fundamentarea

teoretică şi intervenţia empirică realizată. În continuare prezentăm sintetic rezultatele obţinute

în cadrul cercetării, raportate la obiectivele urmărite.

Sinteza rezultatelor cercetării

Cercetarea s-a desfăşurat în două etape distinctive care s-au focalizat pe identificarea

relaţiilor dintre stima de sine şi absenteism ca şi conduită deviantă, precum şi pe modalităţile

de influenţare ale acestora, prima spre echilibrare, cea de-a doua spre extincţie.

Prima etapă a constat în investigarea unui eşantion de elevi cu vârste cuprinse între

14-19 ani, şcolarizaţi, utilizând instrumente de care au permis colectarea datelor calitative şi

cantitative (ancheta pe bază de chestionar, metoda testelor), ce au fost prelucrate în cadrul

programului computerizat SPSS 12, utilizându-se metode statistico-matematice variate

(analiza corelaţională, testul de semnificaţie a diferenţei dintre două medii, regresia

multiliniară, tehnica de analiză ANOVA etc.).

Etapa constatativă a evidenţiat că la adolescenţi între stima de sine şi celelalte

dimensiuni investigate, există puternice legături, toate coroborând pentru dezvoltarea unei

personalităţi echilibrate. Orice tulburare la nivelul uneia din aceste dimensiuni, sau decalajele

de dezvoltare şi maturare a lor, determină fluctuaţii şi schimbări, indiferent de dezvoltarea

Page 24: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

intelectuală a adolescentului, indicând un procentaj de aproximativ 40% dintre adolescenţi că

ar suferi astfel de tulburări care prin efectul dominoului afectează atât comportamentul, cât şi

atitudinile despre sine.

Această etapă a evidenţiat o serie de influenţe care dau o polaritate periodică stimei

de sine: respectul din partea părinţilor, respectul din partea profesorilor, precum şi cel din

partea prietenilor şi colegilor.

Fig, 4.Influenţele stabilite între dimensiunile personalităţii la adolescenţi

Urmărind să stabilească relaţiile cele mai semnificative între dimensiunile

personalităţii şi conduita deviantă numită absenteism, s-au identificat următoarele legături, în

ordinea tăriei legăturii:

- polaritatea şi nivelul stimei de sine sunt determinate de încrederea de sine la vârsta

adolescenţei, întrucât legătura lor este puternic semnificativă (r = .870; p < 0,01) atât pentru

voluntari, cât şi pentru beneficiari (r = .808; p < 0,01);

- absenteismul înregistrează o corelaţie puternică cu imaginea de sine (r = .680) la voluntari

de sex feminin şi cu stima de sine la voluntarii de sex masculin (r = .545), pe când la

beneficiari cea mai puternică legătură o are cu încrederea în sine (r = .600) toate pentru un

prag de semnificaţie p < 0,01;

În această idee, etapa ameliorativă a introdus o serie de metode de influenţare a

stimei de sine acţionând simultan şi asupra încrederii în sine, dar şi indirect asupra tipului

autoapreciere şi a maturităţii emoţionale, pentru a se putea vedea dacă toate acestea determină

modificări la nivelul comportamentului deviant în mod implicit. Influenţarea dimensiunilor

personalităţii s-a făcut prin intermediul unor activităţi în care adolescenţii au devenit

Page 25: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

voluntari, preluând o serie de sarcini bazate pe colaborare, cooperare, sprijinire şi socializare a

elevilor cu deficienţe intelectuale de diferite grade.

În finalul etapei ameliorative s-a evidenţiat că activităţile de voluntariat au influenţat

pozitiv stima de sine a adolescenţilor, echilibrând dimensiunea acesteia, întrucât la debutul

experimentului 37% din subiecţii voluntari înregistrau stima de sine scăzută, pentru ca la final

procentul să se reducă la 0%. Aprofundarea acestei constatări a evidenţiat o sensibilitate mai

mare în echilibrarea stimei de sine la subiecţii de sex feminin (postexperimental 72%

înregistrau o stimă de sine echilibrată şi 0% stimă de sine scăzută). Subiecţii de sex masculin

deşi la debutul experimentului 42% înregistrau o stimă de sine scăzută, echilibrarea în limitele

unei normalităţi s-a făcut la 50% dintre ei, restul trecând la extrema opusă spre infatuare. Din

acest punct de vedere se poate aprecia că influenţele asupra stimei de sine prin activităţile de

voluntariat au la bază şi elementele distinctive ale personalităţii individuale ale subiecţilor.

Această etapă a reliefat şi în ce mod activităţile de voluntariat au influenţat tipul de

autoapreciere, care la rândul său produce modificări în percepţia sinelui şi implicit ale

respectului de sine. Astfel a fost evidenţiată o strânsă relaţie între acţiunile voluntare şi tipul

de autoapreciere, la vârsta adolescenţei, voluntarii având noi repere de raportare la celelalte

persoane din comunitate şi prin comparaţie cu persoanele beneficiare ei au făcut raportarea la

ceilalţi pe alte principii, diferite de cele respectate până atunci şi anume, nu din perspectiva

dezavantajării personale (tendinţă specifică vârstei), ci din perspectiva celui mai avantajat,

creându-se în acest fel o echilibrare a stimei şi încrederii în sine în limitele normalităţii şi

moderaţiei în toate aspectele vieţii la peste 50% din subiecţi. Deci încă o dovadă susţinută

ştiinţific că activităţile de voluntariat au influenţat stima de sine, prin reconfigurarea

cogniţiilor despre propria persoană, apelându-se la comparaţiile cu cei din jur pe baza

recunoaşterii imperfecţiunilor personale, acceptării greşelilor proprii şi motivării pentru

autodepăşire.

Noul tip de autoapreciere adoptat de peste 50% din subiecţii voluntari (tipul C),

presupune deopotrivă discreţie, toleranţă şi înţelegere pentru slăbiciunile altora, respectiv a

beneficiarilor, ceea ce generează respect din partea beneficiarilor. Respectul din partea

beneficiarilor este atras şi de siguranţa cu care acţionează voluntarii, această siguranţă

crescând pe parcursul perioadei de cooperare între cele două grupuri. Întrucât s-a constatat că

încrederea de sine a voluntarilor s-a modificat în sens pozitiv la 20% din subiecţii care

înregistrau un nivel scăzut al ei la debutul experimentului, se consideră că această dimensiune

Page 26: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

indică siguranţa în acţiune, care alături de atitudinile faţă de ceilalţi atrag respectul

beneficiarilor.

Prin stimularea respectului din partea beneficiarilor s-a observat că stima de sine a

adolescenţilor şi-a modificat polaritatea, acolo unde ea înregistra un trend negativ. Altfel spus,

stima de sine stă la baza adaptării sociale, iar cu cât această adaptare se extinde ca percepţie şi

interrelaţionare cu diversitatea socială, stima de sine se echilibrează mai rapid la adolescenţi.

Fig, 5.Influenţele stabilite între dimensiunile personalităţii în urma activităţilor de voluntariat

Pentru a putea stabili dacă modificările stimei şi încrederii în sine sunt generate de

atitudinile şi conduitele specifice acţiunii de voluntariat, s-au comparat valorile schimbărilor

între cele două subgrupe ale lotului experimental, cea a voluntarilor şi cea a beneficiarilor şi s-

a observat că stima de sine scăzută la voluntari s-a modificat spre echilibrare în procent total

în timp ce la beneficiari încă au mai fost înregistraţi la final 11% cu respectul de sine scăzut,

acest lucru dovedind că debilitatea mintală ridică anumite bariere în modificări, cauzele

generatoare fiind diferite între grupuri. La nivelul încrederii în sine, dimensiune care era mult

mai afectată la beneficiari decât la voluntari, modificările spre normalitate şi echilibru au fost

posibile la ambele grupuri cu remarca că procentual tot deficienţii au rămas mai mulţi ca

având o încredere în sine scăzută.

Aceste observaţii au permis constatarea că atât stima de sine, cât şi încrederea în sine

sunt influenţabile la adolescenţi, indiferent de dezvoltarea intelectuală, la baza lor fiind un alt

gen de inteligenţă decât cea academică. Acest tip de inteligenţă, definită pe E.L.Thorndike, în

1920, ca „inteligenţă socială” adică „abilitatea de a înţelege şi lucra cu femei şi bărbaţi, băieţi

şi fete – de a te comporta cu înţelepciune în relaţiile umane”, a fost mai târziu divizată în

Page 27: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

inteligenta inter- şi intra-personală. Prin inteligenta interpersonală se înţelege acea abilitatea

de a îi înţelege pe alţii (ce îi motivează, cum lucrează, cum poţi coopera mai bine cu ei),

despre care Sternberb afirma că „a fi inteligent nu înseamnă neapărat să ai inteligenţă

academică, ci mai degrabă să ai abilitatea de a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii.” (D.

Goleman, 2001, pp.18-23) Acest tip de inteligenţă, cea socială îi poate apropia mai mult pe

beneficiari de voluntari, întrucât această formă de intelect nu este afectată la deficienţii

mintali, în măsura în care este afectată inteligenţa academică (cu specificaţia că referirea se

face la deficienţa uşoară şi moderată).

Stabilit fiind faptul că între absenteism şi stima de sine, respectiv încrederea în sine

există legături de condiţionare reciprocă, modificările înregistrate la nivelul stimei şi

încrederii în sine au generat şi modificări la nivelul conduitei deviante, atât la voluntari, cât şi

la beneficiari. Dar influenţa absenteismului în vederea diminuării lui se poate aprecia că vine

şi din perspectiva activităţilor întreprinse ca voluntari, acestea oferind alternative de

organizare a activităţilor educative, creând timpi de relaxare şi activitate practică diferită de

monotonia curriculară, dând posibilitatea valorizării individuale a fiecărui participant. Toate

aceste argumente vin să confirme ipotezele care presupuneau că atât dimensiunile

personalităţii, cât şi conduita deviantă pot fi influenţate de acţiunile de voluntariat, asigurând

astfel atingerea obiectivelor propuse la debutul studiului.

Având în vedere că rezultatele înregistrate de lotul de control au evidenţiat că aceste

modificări au aparţinut dominant experimentului, se poate concluziona că între stima de sine

şi comportament există o legătură foarte strânsă, devierile de la normalitate înregistrându-se în

măsură egală în ambele dimensiuni, dar acestea pot fi influenţate la vârsta adolescenţei prin

activităţi ce se bazează pe implicare în viaţa comunităţii, oferind adolescenţilor un tablou mai

larg al vieţii sociale în care urmează să se integreze. Astfel o stimă de sine bazată pe

încrederea de sine echilibrate între limitele normalităţii, conduc la o reglare a conduitei,

conformă cu regulile şi normele socio-morale pe care le are comunitatea în acel moment.

Fig, 6. Influenţe ale voluntariatului asupra stimei de sine exprimată prin comportamente sociale

Page 28: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Studiul a evidenţiat indirect şi anumite aspecte referitoare la stima de sine şi relaţia

ei cu absenteismul care pot contura următoarea concluzie: devierile extreme ale nivelului

stimei de sine (autodeprecierea şi infatuarea) pot genera devieri comportamentale pe fondul

unor modele sociale care influenţează individul la vârsta adolescenţei, când este în perioada

fixării aspiraţiilor şi a căutării de modele şi direcţii de realizare profesională. Deci formarea

stimei de sine şi exprimarea ei prin reacţii comportamentale este determinată social, cultural şi

istoric. Determinarea istorică este dată de momentul prin care trece societatea şi valorile

promovate de aceasta ca şi din punct al istoriei individuale a fiecărui subiect (adolescent), cea

socială este generată de nivelul de modelele sociale (opinii şi acţiuni unanim acceptate)

acţionale cu care se confruntă sau pe care le alege aspiraţional adolescentul (valoarea

educaţiei pe piaţa muncii, respectarea nucleului social – familia, modelele expuse şi analizate

de mass-media), iar cea culturală este generată de mediul restrâns al familiei, de concepţiile,

prejudecăţile şi convingerile acesteia, care sunt transmise la copil de la vârste fragede şi

domină mult timp autoevaluarea şi autoaprecierea acestuia.

Metaforic exprimată concluzia anterioară, imaginea în oglindă a adolescentului,

depinde foarte mult de cel care ţine oglinda. Numai atunci când adolescentul va fi în stare să

se privească într-o oglindă ţinută şi acceptată de el, va găsi acel echilibru al sinelui unanim

acceptat de toţi ceilalţi.

Confirmarea ipotezelor cercetării şi atingerea tuturor obiectivelor fixate indică faptul

că studiul a reuşit să aducă unele indicii care să evidenţieze relaţiile dintre stima de sine şi

conduita specifică vârstei adolescenţei, care de multe ori are anumite devieri care necesită de

multe ori intervenţii pentru a fi ameliorate sau prevenite.

Contribuţii personale

Schimbările permanente ce au loc în societate, la finele primului deceniu din al

treilea mileniu, seamănă foarte mult cu adolescenţa considerată o vârstă a crizelor,

nehotărârilor, căutărilor. Tocmai surprinderea acestei societăţi ce pare a traversa o adolescenţă

agitată, indică un prim reper inedit al studiului. O societate agitată, în căutare de valori, care

promovează pentru perioade relativ scurte de timp modele contrariante, îşi pune puternic

amprenta asupra tinerei generaţii, în cadrul căreia mai mult de o treime din populaţia

adolescentă înregistrează o stimă de sine scăzută, (38% eşantionul lărgit, 37% lotul

experimental şi 43% lotul de control. Această constatare comparată cu numărul mare de

absenţe (90% din eşantionul lărgit, 80% din lotul experimental, 90% lotul de control) pe care

Page 29: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

îl înregistrează adolescenţii la nivelul învăţământului liceal, a generat ideea că există o

legătură între absenteism şi stima de sine, legătură influenţată puternic de caracteristicile

socio-istorice ale momentului.

Deşi majoritatea lucrărilor de specialitate subliniază legătura strânsă între stima de

sine scăzută şi devierile comportamentale, proporţiile date la cele două dimensiuni în acest

studiu nu sunt concordante pentru a stabili o relaţie de cauzalitate-efect între ele. Astfel este

adus în atenţia psihologilor că nu numai stima de sine scăzută generează comportamente

deviante, ci şi stima de sine mult prea crescută (infatuarea) are în acest moment social o mai

accentuată relaţie cauzalitate-efect. De asemenea este semnalat faptul că între adolescenţi a

apărut competiţia în ceea ce priveşte puterea şi influenţa părinţilor, familiei, relaţiilor, fiind tot

un model favorizat de feedback-ul social primit de adolescenţi, un răspuns care îi

dezorientează. Studiul prezent indică şi argumentează că tulburările aflate la nivelul stimei de

sine şi a comportamentului au cauze dominant externe, interiorizate defazat (mult mai lent)

decât tumultul schimbărilor sociale. Fiind puternic dependente una de cealaltă, stima de sine

şi conduita, ele se condiţionează, se generează şi se echilibrează reciproc.

O altă contribuţie a acestui studiu este utilizarea metodelor de influenţare a stimei de

sine şi comportamentului. Dacă există metode individuale de influenţare a stimei de sine

(consiliere, psihoterapie), metode de grup (consilierea de către diriginte, psihoterapia), care

acţionează direct asupra acestei dimensiuni a personalităţii care implicit influenţează

comportamentul, s-au evidenţiat în cadrul studiului metodele indirecte, care sunt favorizate de

activităţile de voluntariat.

Metodele indirecte, promovate de experiment, pe care s-a bazat şi acţiunea de

voluntariat, au fost cele de educare şi stimulare a capacităţii de luare a deciziilor. Capacitatea

de decizie a adolescentului a fost educată sistematic, fără ca acesta să resimtă intervenţia şi să

nu se simtă invadat de intenţiile greu de înţeles ale psihologului. Astfel s-au eliminat din start

două probleme cu care se confruntă adolescentul, ca şi caracteristici ale acestei vârste:

solicitarea ajutorului specializat (prejudecata de a solicita ajutor unui psiholog, la cabinet, care

are anumite conotaţii în diferite medii sociale) şi indecizia sa de a se schimba (un subiect care

nu doreşte să se schimbe, nu solicită ajutor).

La diminuarea absenteismului, considerăm că a contribuit mult şi alternarea

activităţile instructiv-educative desfăşurate în cadrul şcolii, cu alte tipuri de activităţi din

cadrul voluntariatului. Acest aspect, al nevoii de alternare a activităţilor din cadrul instituţii

Page 30: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

şcolare, abordarea cu mai mult curaj al activităţilor care valorizează adolescentul în mediul

comunităţii, este un aspect demonstrat de acest studiu, de experimentul care a favorizat

evidenţierea mai multor laturi ale personalităţii adolescentului, valorizând acele potenţialităţi

pe care şcoala nu le vizează de cele mai multe ori.

Experienţele de viaţă trăite atât de voluntari, cât şi de beneficiari au permis pe de o

parte alegerea acelui tip de activitate în care adolescentul se putea simţi valorizat, iar pe de

altă parte a favorizat trăiri emoţionale diferite. Din perspectiva trăirilor emoţionale s-a mizat

mai mult pe contagiunea bucuriei beneficiarului spre voluntar. Cunoscut fiind faptul că

adolescentul nu este întotdeauna mulţumit de sine şi de ceea ce a realizat, prin trăirea alături

de beneficiar a unei emoţii puternice cauzată de lucruri şi fapte atât de simple, voluntarul a

învăţat că mulţumirea de sine nu este întotdeauna legată de perfecţionism. Astfel s-a

evidenţiat că şi empatia poate fi dezvoltată la vârsta adolescenţei prin raportare nu numai la

cei din anturaj, ci lărgind contextul social, deci prin raportare diferită la diversitatea umană

care îl înconjoară.

Intrând în contact cu beneficiarii, voluntarii la vârsta adolescenţei au ocazia să

cunoască diversitatea umană care îi înconjoară, deci diversitatea comunităţii, în care anumite

persoane au nevoie de sprijin, anumite familii au alte preocupări (nu numai cele legate de

starea materială), cum ar fi grija faţă de sănătatea copiilor cu dizabilităţi, sau chiar şi polul

opus al grijii, adică respingerea şi abandonarea unor astfel de copii. De asemenea aceste

contexte sociale îi fac să cunoască alte profesii: asistent social, asistent maternal, asistent

personal pentru o persoană cu handicap, profesori de psihopedagogie specială, etc. Astfel

studiul prezent evidenţiază acea parte a educaţiei, care este puţin abordată în cercetările

ştiinţifice, cea a educaţiei venite dinspre comunitate spre tânăra generaţie.

Experimentul a condus implicit şi la o altă influenţă colaterală, cea atitudinală, faţă

de ideea de a cere şi a primi sprijin. Aceste influenţe atitudinale colaterale s-au dorit a avea un

anumit impact asupra voluntarilor, acela de a consolida o educaţie civică de bază (cea de a

oferi ajutor când cineva solicită), dar şi de a solicita ajutor când simte că este nevoie şi ar

putea primi sprijin pentru rezolvarea unor probleme.

O altă situaţie inedită subliniată de studiul prezent a fost cea legată de evidenţierea

adolescenţilor din perspectiva expunerii în comunitate. Studiul prezent a evidenţiat faptul că

aviditatea de atenţie se rezumă, la adolescenţi, numai la mediile restrânse (clasă, grup de

prieteni, familie), iar evidenţierea lor în mediul comunitar este o problemă greu de trecut

Page 31: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

pentru unii din ei. Expunerea în comunitate (fie comunitatea şcolară, fie comunitatea locală)

ca voluntari, deci alături de beneficiari, a trezit în rândul adolescenţilor emoţii contrariante.

Aceste observaţii susţin ideea că adolescenţa este şi va rămâne mult timp o vârstă a dorinţei

de maturizare prematură, dar a evoluţiei emoţionale mai lentă, aceste decalaje dând amprenta

instabilităţii comportamentale.

Toate aceste elemente care au completat tabloul psihologic holistic al adolescentului,

generate de studiul prezent, sunt contribuţii importante care pot completa literatura de

specialitate şi concluziile studiilor referitoare la stima de sine şi legătura ei cu

comportamentul.

CAPITOLUL 7. Direcţii viitoare de cercetare

Studiul prezent şi-a propus în principal identificarea rolului pe care îl are stima de

sine asupra unei conduite deviante cu mare frecvenţă în viaţa adolescenţilor (absenteismul).

Ineditul abordării relaţiilor ce se pot stabili între absenteism şi stima de sine la adolescenţi a

scos la lumină o serie de problematici neabordate până în prezent la nivel de studii ştiinţifice.

Adolescenţa este perioada de vârstă, etapa devenirii individului, cu cea mai mare

întindere şi este segmentată în interior chiar în trei părţi definitorii. De aceea ar fi foarte

important de stabilit, ca linii generale, care este componenta dominantă a stimei de sine în

funcţie pe perioadele adolescenţei şi cum poate fi influenţată acea dimensiune pentru a

preveni tulburările şi/sau perturbările ce pot afecta dezvoltarea şi conturarea personalităţii

echilibrate. Această temă de cercetare ar putea crea puntea de legătură între intervenţia

psihologică (consiliere, psihoterapie, etc) şi adolescent.

Multe persoane, dar mai ales mulţi copii se întreabă ce este respectul. În opinie

proprie respectul este un amestec de ataşament şi teamă faţă de cineva. Profesorii se aşteaptă

ca elevii să-i respecte, părinţii rămân uimiţi la un moment dat că nu sunt respectaţi de proprii

copii, toţi uitând că respectul nu se învaţă prin cuvinte, se câştigă în interacţiune. Respectul şi

modalităţile de cultivare a lui ar fi un alt subiect de mare interes pentru un nou studiu.

Personalitatea în ansamblul ei se manifestă prin comportamente, iar stima de sine

pune de multe ori polaritatea comportamentului, analizat şi evaluat din punct de vedere social.

Comportamentele, conduitele care nu se încadrează în valorile sociale sunt considerate

deviante, iar cele care se încadrează în aceste valori sunt considerate ca în limitele

normalităţii. Analizând după aceste repere comportamentele, ele sunt mai mult sau mai puţin

Page 32: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

conforme cu regulile sociale. Absenteismul este un comportament neadecvat în mediul şcolar,

penalizat, dar absenteismul la adulţi, cu referire la absenţele din cadrul familiei (plecarea la

muncă în străinătate, derogând responsabilitatea faţă de familie) este considerat normal şi

chiar necesar în acest moment social. De aceea ar trebui analizat într-un studiu ştiinţific în ce

măsură absenteismul este un comportament imitat, copiat, după conduitele frecvent întâlnite

în familie. Un astfel de studiu ar putea evidenţia şi alte cauze ale acestei devianţe, care este

inacceptabilă în mediul şcolar, dar acceptabilă în mediul social.

Pentru a asigura continuitate ideilor evidenţiate de studiul prezent despre stima de

sine, o altă temă ce s-ar impune unei cercetări ştiinţifice este cea care să stabilească în ce

măsură stima/respectul de sine poate suferi dezechilibre la vârsta adultă având cauze

externe/impuse social, slab controlate de individ (acceptarea unor job-uri sub pregătire,

acceptarea unor job-uri penibile, acceptarea unor compromisuri pentru a păstra serviciul).

Legat de capacitatea decizională a adolescenţilor ar putea fi legată o altă temă

importantă ca studiu ştiinţific, aceasta fiind: importanţa solicitării şi acceptării sprijinului în

cadrul comunităţii, pentru rezolvarea unor probleme ce pot deveni factori destabilizatori ai

întregii personalităţi şi ai întregii vieţi (solicitarea sprijinului de la specialişti, acceptarea

schimbării, solicitarea ajutorului comunităţii în rezolvarea unor probleme, acceptarea ideii că

este nevoie de ajutor extern în soluţionarea unor probleme).

Întrucât ca modalitate de intervenţie psihologică indirectă a fost evidenţiat

voluntariatul, o temă inedită prea puţin analizată ca impact în studiile psiho-sociologice,

aprofundarea acestei teme ar fi benefică pentru valorizarea la maxim a acestei tehnici de

modelare a personalităţii. Un astfel de studiu poate viza: voluntariatul şi implicarea în viaţa

persoanelor care necesită sprijin la un moment dat, cu conştientizarea regulilor impuse de

acest tip de activităţi. De asemenea voluntariatul poate fi exploatat ca temă de cercetare, cu

scopul de a stabili influenţele relaţiilor interpersonale din cadrul voluntariatului asupra

preluării şi acceptării unor valori sociale nou apărute.

Toate aceste posibile teme ar putea completa studiul prezent şi în acelaşi timp

literatura de specialitate, aducând fie argumente demonstrate ştiinţific, fie precizări şi

completări ale unor concepte asupra cărora există mai multe puncte de vedere din partea

specialiştilor. Oricare ar fi contribuţia unor astfel de studii (teoretică sau demonstrativă) ea ar

contura direcţii de intervenţie pentru psihologii şcolari, care să faciliteze ameliorarea

tulburărilor ce apar pe perioada adolescenţei.

Page 33: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Bibliografie Abric, J.C., (2002), Psihologia comunicării; teorii şi metode, Editura Polirom, Iaşi Adler A., (1996), Cunoaşterea omului, Editura Iri, Bucureşti Agabrian M., (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Institutul European, Iaşi Albu G., (2008). Comunicare interpersonală, Editura Polirom, Iaşi Allport G.,(1991), Structura şi dezvoltatea personalitaţii,Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti Andre C., Lelord F., (2003), Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele, Editura Trei,

Bucureşti Atkinson R., şi alţii (2002), Introducere în psihologie, Editura Tehnică, Bucureşti Banciu D., Rădulescu S.M., Voicu M., (1997), Adolescenţii şi familia, EŞP, Bucureşti, Baumeister R.F., Tice D.M., Hutton D.G., (1989), Self presentional motivations and

personality differences in self esteem, Journal of personality , volum 57 Baumeister R.F., (2001)., Violent Pride, în Scientific American, 284, No. 4, pages 96–101 Baumeister R.F., (2003), Does High Self-Esteem Cause Better Performance, Interpersonal

Success, Happiness, or Healthier Lifestyles?, Psychological Science in the Public Interest, 4 (1), pages 1–44

Baumeister R.F., (2005). Exploding the Self-Esteem Myth, Scientific American, January Băban Adriana, (1998), Stres şi personalitate, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-

Napoca Băban Adriana, şi alţii (2003),Consiliere educaţională.Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere, S. C. Psinet S. R. L., Cluj-Napoca Bălan A., şi alţii, (2002), Consiliere educaţională, Editura Aramis, Bucureşti Băran–Pescaru, E., (2004), Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura Aramis,

Bucureşti Birch A, (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti Bistriceanu, C., (2005), Sociologia familiei, Editura Fundaţiei „România de mâine”, Bucureşti Blalock, I. A., Joiner Jr., Th. E, (2000), Interaction of cognitive avoidance coping and stress

în predicting depression/anxiety, Cognitive Therapy and Research, vol. 24, nr. 1 Boboc, I., (2002), Psihologia organizaţiilor şcolare şi managementul educaţional, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Bocoş M. (2003), Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice şi metodologice, ediţia a II-a,

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca Bogod, L., Top 5 Emotional Difficulties of People with Learning Disabilities, (Electronic)

Disponibil la adresa : http://www.ldpride.net/ldexplained.htm Bontaş I, (2001), Pedagogie, Editura ALL, Bucureşti Botiş, A., şi Tărău, A., (2004), Disciplinarea pozitivă, ASCR, Cluj – Napoca Branden N., (1996), Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Editura Colosseum, Bucureşti Branden N., (2001). The psychology of self-esteem: a revolutionary approach to self-

understanding that launched a new era in modern psychology. San Francisco Brege E. V., (2003), Fişa de caracterizare a personalităţii elevilor, suport al unei activităţi

diferenţiate, în Învăţământul primar, nr.4 Cole E., Siegel J. A., (2003), Effective Consultation in School Psychology, Hogrefe & Huber

Publication Cosmovici, A., Iacob, Luminiţa, (1998), Psihologia socială, Editura Polirom, Iaşi Cosmovici A., Iacob,Luminiţa,(2005), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi Crăciun M., (2004). Psihologie educaţională: http:/ /psi_educ.doc

Page 34: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Cristophe A. (2000), L’estime de soi, Editura Obile Jacob, Paris Constantin T., (2004), Evaluarea Psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi Crocker J., Park L.E. (2004), The costly pursuit of self-esteem. Psychological Bulletin,

130(3), 392–414. Cucoş C., (2001), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi Cungi C.H., (1999), Cum să ne afirmăm, Editura Polirom, Iaşi Dafinoiu I., (2001), Psihoterapie integrativă, Editura Polirom, Iaşi Dafinoiu I., (2002), Personalitatea – metode de abordare, Editura Polirom, Iaşi David E., (2006), Psihologia grupurilor umane – note de curs,Universitatea Spiru Haret Derevenco P., Anghel I., Balan A., (1992), Stressul în sanatate si boala, Editura Dacia, Cluj-

Napoca Dimitriu, E., (1998), Timiditatea şi terapia ei, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti Dryden W., şi DiGiuseppe R., (2003), Ghid de terapie raţional - emotivă şi comportamentală,

Editura ASCR, Cluj-Napoca Dumitriu Gh., (1998), Comunicare şi învăţare. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.

Bucureşti Eliade S., (2000) ABC – ul consilierii elevului, Editura Hiperborea, Turda Fabiano G.A., Pelham Jr., (2003), Improving the Effectiveness of Behavioral classroom

Intervention for Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Case Study, Journal of emotional and Behavioral Disorder

Gheorghiu Florina, (2008), Integrarea în şi prin comunitate a copiilor cu dizabilităţi, Editura Asiris, Braşov

Gheorghiu Florina, (2008), Modalităţi de intervenţie personalizată în cadrul învăţământului integrat, Editura Asiris, Braşov

Goleman, D., (2007), Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti Golu M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti Golu P, Golu, I, (2003), Psihologie educaţională, Editura Miron, Bucureşti Golu P., (2003), Fundamentele psihologiei sociale, Editura Miron, Bucureşti Greenwald A.G., Farnham S.D. (2000). Using the Implicit Association Test to measure self-

esteem and self-concept. Journal of Personality and Social Psychology, 79, 1022-1038

Hartwell E. A., (2001), Body image. Blue Cross and Blue Shield of Minnesota, Inc Hill S.E., Buss D.M., (2006), The Evolution of Self-Esteem, In Michael Kernis, (Ed.), Self

Esteem: Issues and Answers: A Sourcebook of Current Perspectives.. Psychology Press:New York. 328-333

Hârnăveanu C., (2000), Cunoaşterea psihologică a persoanei, Editura Polirom, Iaşi Hobfoll, St. E., Pekrun, R., (1999), Anxiety, stres, and coping, International Journal, Horwood

Academic Publischers, vol. 12, nr. 2, 1992 Holdevici I., (1997), Elemente de psihoterapie, editia a III-a, Editura All , Bucuresti Holdevici I., (1999), Gandirea pozitiva.Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si

cognitiv-comportamentala, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti Holdevici I., (2001), Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie,

Editura Orizonturi, Bucuresti Holdevici I., (2002), Psihoterapia anxietatii, Editura Dual Tech, Bucuresti Huber W., (1997), Psihoterapiile, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti Iacob L., Boncu Ş., Sălăstru D., Lungu O., (2000), Psihologie, manual pentru clasa a X-a,

Editura Polirom, Iaşi Iancu S., (2002), Psihologia şcolarului, Editura Polirom, Iaşi

Page 35: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Iftene, F. (1999) Psihiatria copilului şi adolescentului, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Ilie M., şi alţii, (2007), Elevi buni, elevi slabi – cine-i de vina? în Revista de Cercetare în

Ştiinţele Educaţiei, aprilie, Timişoara Ilut P., (2001), Sinele şi cunoaşterea lui, Editura Polirom, Iaşi Iluţ P., (2004), Valori, atitudini şi comportamente sociale, Editura Polirom, Iaşi Ionescu M., Negreanu, E., (2006), Educaţia în familie. Repere şi practici actuale, Editura

Cartea Universitară, Bucureşti Iosifescu Ş. Şi alţii, (2001), Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ,

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti Iucu R., (2000), Managementul şi gestiunea clasei, Editura Polirom, Iaşi Iucu R, (2005), Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi Ivey A.E, Ivey M.B, Morgan L.S., (1993), Counseling and psychoterapy – A multicultural

Perspective, Allyn and Bacon, Needham Heights, U.S.A Jigău M., (2001), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti Jinga I., Istrate E., (2006), Manual de pedagogie, Editura ALL, Bucureşti Joiţa E, (2003), Pedagogie şi elemente de psihologie şcolarǎ, Editura Arves, Bucureşti Klein M.M., (1997), Introducere în orientarea în carieră, Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei,

Bucureşti Koole S.L., Pelham, B.W. (2003), On the nature of implicit self-esteem: The case of the name

letter effect. In S. Spencer, S. Fein, & M. P. Zanna (Eds.), Motivated social perception: The Ontario Symposium (p. 93-116). Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum

Kulcsar T., (1978), Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Lemeni, Gabriela, Miclea, M, (2004), Consiliere şi orientare, Editura ASCR , Cluj- Napoca Mitrofan Iolanda, (2000), Orientare experientiala in psihoterapie, dezvoltare personala si

transpersonala, Editura Sper, Bucuresti Mitrofan Iolanda, Vasile D., 2001, Terapii de familie, Editura Sper, Bucuresti Mruk C., (2006), Self-Esteem research, theory, and practice: Toward a positive psychology of

self-esteem (3rd ed.), New York: Springer Neamţu C., (2003) Devianţa şcolară, Editura Polirom, Iaşi Neculau A., Cozma, T.,(coord), (1994), Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi Neculau A, De Visscher, P, (2001), Dinamica grupurilor, Editura Polirom, Iaşi Neculau A. şi Ferreol G. (2000 ), Minoritari, marginali, excluşi, Editura Polirom, Iaşi Neculau A., (coord.), (2003), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iaşi Nicola I., (2000), Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti Nuţă A., (2004) Abilităţi de comunicare, Editura Sper, Bucureşti Oancea C., (2002), Tehnici de sfătuire/consiliere, Editura Medicală, Bucureşti Opre A. (2002), Noi tendinţe în psihologia personalităţii, Editura A.S.C.R., Cluj-Napoca Păun E, (1999), Scoala abordare sociopedagogica, Editura Polirom, Iasi Păun E., Potolea D., (2002), Pedagogie - fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,

Editura Polirom, Iaşi Planchard E., (1992), Pedagogie şcolară contemporană, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, Răşcanu, Ruxandra, 1989, Capitolul Socioterapie, în vol. Psihiatrie, sub redacţia V. Predescu,

vol. I, Editura Medicală, Bucureşti Răşcanu, Ruxandra, 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universităţii din

Bucureşti, Bucureşti

Page 36: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Răşcanu, Ruxandra, 1995, Elemente de psihologia comunicarii, Editura Universitatii din Bucureşti, Bucureşti

Răşcanu, Ruxandra, 1999, Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri, Editura Actami, Bucureşti

Răşcanu, Ruxandra, 1999, Anxietate, depresie, tranziţii, în: Revista de Psihologie, Editura Academiei Române, Bucureşti, tomul 45, 1-2

Răşcanu, Ruxandra, 2000, Introducere în psihologie aplicată, Editura „Ars Docendi”, Bucureşti

Răşcanu, Ruxandra, 2001, Metode si tehnici de asistenţă socială, Editura Fundaţiei, „Humanitas”,Bucuresti

Răşcanu, Ruxandra, coautor Zlate M., coord, 2001, Psihologia la răspântia mileniilor, Editura Polirom,Iaşi

Răşcanu, Ruxandra, 2003, Psihologie şi comunicare, editia a II-a, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,

Răşcanu, Ruxandra, 2004, Introducere în Psihodiagnoza clinică, partea I, Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti

Răşcanu, Ruxandra, (2007), Psihologie aplicata,Editura Universitatii, Bucuresti Răşcanu Ruxandra, (2010), Psihologie si comunicare (partea a II-a ), groups.google.com Răşcanu Ruxandra, (2011), Echilibrul sufletesc în societatea de consum, interviu în cotidianul

„Lumina de Duminică”, 23.ian.2011 Reinecke M.A., Dattilio F.M., Freeman A., (2003), Cognitive Therapy With Children and

Adolescents, The Guilford Press, p. 19-41 Rodewalt, F., Tragakis, M.W. (2003), Self-esteem and self-regulation: Toward optimal

studies of self-esteem. Psychological Inquiry, 14(1), 66–70 Roşan A., (2006), Violenţa juvenilă şcolară, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Rudică, T., (1990), Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi Ruggiero, Vincent R. (2000), Bad Attitude: Confronting the Views That Hinder Student's

Learning, American Educator Russ S.W, Ollendick Th.H., (2001), Handbook of Psychotherapies with Children and

Families, Kluwer Academic Plenum Publisher Sedikides C., Gregg A.P., (2003), Portraits of the self, In M. A. Hogg & J. Cooper (Eds.),

Sage handbook of social psychology (pp. 110–138). London: Sage Publications Sălăgean, D., Ţinică, S., Pintilie, D. (2004) Ora educativă – modele de proiecte didactice în

sprijinul profesorului diriginte, Editura Eurodidact, Cluj - Napoca Simos G., (2002), Cognitive Behavioral Therapy, Brunner Routlege Stallard P., (2002), Think Good – Feel Good, A Cognitive Behaviour Therapy Workbook for

children and Young People, John Wiley & Sons Stan C., (2001)., Autoevaluarea şi evaluarea didactică, Editura Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca Stănciulescu, E., (2002), Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi Stoica M, (2002), Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Bucureşti Şchiopu Ursula, Verza E., (1989), Adolescenţa – personalitate şi limbaj, Ed. Albatros,

Bucureşti, Şchiopu Ursula,Verza E., (1997), Psihologia vârstelor-ciclurile vieţii, ed. A III-a, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Southam-Gerow M.A., Kendall, Ph.C., (2002). Emotion Regulation and Understanting.

Implications for Child Psychopatology and Therapy, Clinical Psychology Review, 22, 189-222

Page 37: REZUMAT Teza Doctorat Nadia Sandor Rata

Stoica M., (1996), Psihopedagogia personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Thompson C.L., Rudolph L.B. (1992), Counseling Children, Wadsworth, Inc., Belmont,

California Tomşa G., (2001), Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura Credis, Bucureşti Tomşa G., (2005), Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, supliment al Revistei de pedagogie,

Bucureşti Tomsa, I., R., (2008), Psihologia personalitatii si legenda personala, Editura Argument,

Bucuresti Trzesniewski K. şi alţii, (2006), Low Self-esteem during adolescence predicts poor health,

criminal behavior and limited economic prospects during adulthood, în Developement Psychology, vol, 42, no.2

Twenge J. M., (2007), Generation Me: Why Today's Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled — and More Miserable Than Ever Before. Free Press

Verza E., Verza, F.,E., (2000), Psihologia vârstelor, Editura ProHumanitate, Bucureşti Vlad, Elena, 2000, Evaluarea în actul educaţional – terapeutic, Ed. Pro Humanitate,

Bucureşti Vrabie D., (1975), Atitudinea elevului faţă de aprecierea şcolară, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti Zlate M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitate, Bucureşti Zlate M., (2008), Eul şi personalitatea, Editura Trei, Bucureşti www.psihologia.wordpress, Stima de sine – Psihologie www.eric.ed.gov, Examinating Ideas about Body Image. AskERIC Lesson Plan, (2000) www.exploratorium.edu, Playing Game with Memory, (1998) www.self-science.com, Self-Science Emotional Intelligence Lesson Archive, (2001) www.elsevier.com Society for the Study of School Psychology (SSSP) *** Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică (2004) Ani de liceu – studiu privind

atitudinea elevilor de liceu faţă de şcoală


Recommended