1

I. Condiția

1. Definiție :

Condiția este un eveniment viitor susceptibil sau nesusceptibil a se produce, de a cărui realizare

părțile au făcut să depindă nașterea ori stingerea raportului obligațional cu efect retroactiv.

2. Clasificarea condițiilor :

A. După cauza realizării ori nerealizării ei :

cauzală : depinde de hazard

mixtă : depinde de voința uneia dintre părțile raportului obligațional, dar și de voința unei

terțe persoane DETERMINATE.

potestativă:

‣ Pură: depinde exclusiv de voința uneia dintre părți:

”dacă voi vrea”,”dacă voi dori”

! Notă : obligația sub condiție potestativă pură suspensivă din partea debitorului este nulă -

art. 1403 cod civil

‣ Simplă : depinde de voința unei părți și de un fapt exterior ori de voința unei persoane NEDETERMINATE Jurisprudență franceză : " angajamentul de a plăti unui terț o anumită sumă corespunzătoare părții din prețul vânzării eventuale a unei proprietăți nu este însoțit de o condiție pur potestativă, obligația nepresupunând doar o simplă manifestare de voință a celui care se obligă, ci și îndeplinirea unui fapt exterior."

! Notă : obligația sub condiție potestativă simplă suspensivă sau rezolutorie, din

partea debitorului sau creditorului, este valabilă.

B. După cum condiția constă în realizarea sau nerealizarea acelui eveniment: pozitivă negativă

C. După efectele pe care le produce :

condiție suspensivă: acel eveniment de care depinde eficacitatea / nașterea obligației

exemplu : îți vând cursul de drept penal, dacă voi trece examenul.

condiție rezolutorie : acel eveniment a cărui realizare duce la desființarea raportului obligațional

2

exemplu : neobținerea unei autorizații de construire pe un teren de către cumpărătorul acestuia, într-un anumit termen, atrage după sine desființarea contractului cu efece retroactive.

! Notă : condiția produce efecte retroactive : art. 1407 alin.1 cod civil

3. Efectele condiției suspensive :

A. pendente conditione: intervalul de timp dintre momentul nașterii raportului obligațional și momentul realizării condiției : obligația încă nu există

Consecințe pendente conditione :

i. creditorul nu poate cere executarea prestației de către debitor;

ii. dacă debitorul execută prestația, el poate cere restituirea ei pe temeiul plății

nedatorate;

iii. niciuna dintre părți nu poate stinge obligația prin compensație;

iv. nu curge prescripția dreptului la acțiune;

v. dacă obligația este translativă de proprietate cu privire la un bun individual determinat,

riscul pieirii fortuite a bunului îl suportă debitorul obligației de predare;

vi. creditorul poate cesiona, gaja, ipoteca sau renunța la dreptul său sub condiție

suspensivă.

B. eveniente conditione : momentul când condiția suspensivă s-a realizat Consecințe eveniente conditione - consecințe ale caracterului retroactiv al împlinirii

condiției :

i. plata efectuată de debitor pendente conditione devine o plată datorată - nu poate fi

cerută repetițiunea ei;

ii. drepturile sub condiție transmise pendente conditione de creditor la terțe persoane

devin pure și simple;

C. deficiente conditione : evenimentul - condiție nu s-a realizat

Excepții de la caracterul retroactiv al efectelor realizării condiției suspensive:

a) părțile au stipulat expres caracterul neretroactiv al împlinirii condiției sau neretroactivitatea derivă

din natura obligației sau dintr-o prevedere legală - art. 1407 alin.1 cod civil;

b) termenul de prescripție extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiției - art. 2524 alin.

3 cod civil ;

3

c) fructele culese sau percepute de către debitor rămân în proprietatea acestuia. Creditorul bunului

frugifer dobândește dreptul de proprietate numai asupra fructelor pe care le culege sau le percepe

după momentul realizării condiției;

d) actele de conservare și administrare făcute pendente conditione de debitor rămân valabile -

opozabile creditorului

4. Efectele condiției rezolutorii

Până la realizarea condiției, pendente conditione, obligația există și își produce efectele ca și

cum ar fi pură și simplă - debitorul este obligat să execute toate prestațiile pe care le datorează;

Fructele culese sau încasate înaintea îndeplinirii condiției, se cuvin proprietarului sub condiție

rezolutorie - art. 1410 cod civil;

când condiția rezolutorie se realizează, eveniente conditione, obligația se desființează

retroactiv, din momentul încheierii contractului, cu excepția cazului în care din voința părților,

natura contractului ori dintr-o dispoziție legală rezultă contrariul.

A. Excepții specifice condiției rezolutorii :

prestațiile succesive sau continue deja executate la data îndeplinirii condiției nu se restituie -

art. 1407 alin.2 cod civil;

fructele culese de către proprietarul sub condiție rezolutorie sunt și rămân în proprietatea sa

până la îndeplinirea condiției;

actele de administrare și conservare realizate de proprietarul sub condiție rezolutorie rămân

valabile și după împlinirea condiției;

unele acte de înstrăinare a unui bun mobil de către un dobânditor de bună-credință sunt

consolidate ca urmare a prezumției de bună-credință. Astfel, terțul va fi considerat proprietar

al bunului în pofida împlinirii condiției rezolutorii care nu își va răsfrânge efectele și asupra sa

dacă nu a fost cunoscută de terț.

II. Termenul

1. Definiție:

Termenul este un eveniment viitor și sigur care afectează exigibilitatea/stinge obligația, cu

efecte numai pentru viitor.

4

2. Distincții între termen și condiție :

✔ condiția : eveniment viitor și nesigur ✖ termenul : eveniment viitor și sigur

✔efectele retroactive ale condiției ✖ efectele doar pentru viitor ale termenului

✔ contractele translative de proprietate sub condiție suspensivă - până la momentul realizării condiției,

dobânditorul nu este proprietar ✖ în cazul termenului suspensiv, împlinirea sa nu face decât să

= amâne exigibilitatea obligației de predare

3. Clasificarea termenelor :

A. După efectele pe care le produce :

i. suspensiv : amână exigibilitatea obligației - executarea obligației nu poate fi cerută, în

principiu, înainte de împlinirea termenului suspensiv

Exemplu : obligația de plată a prețului cu termen, obligația de restituire la termen a unui împrumut

ii. extinctiv : când se împlinește obligația se stinge pentru viitor - este specific obligațiilor cu

executare succesivă

Exemplu : în cazul în care contractul cu executare succesivă s-a încheiat pentru o durată

determinată, împlinirea acestei durate echivalează cu împlinirea termenului extinctiv : locațiunea,

comdatul,renta viageră, contractul de întreținere.

B. În funcție de faptul cunoașterii sau necunoașterii momentului împlinirii sale :

i. cert : este cunoscut cu exactitate

ii. incert : nu este cunoscut cu exactitate, dar este sigur că se va produce

! Notă : când într-un contract se prevede că debitorul va plăti ”când va putea” - un termen

incert, nu o scadență incertă sau o obligație perpetuă

C. În funcție de originea sau izvorul său :

i. convențional

ii. legal

iii. judiciar

4. Efectele termenului suspensiv :

a) amână scadența obligației sub aspect pasiv - art. 1412 alin.2 cod civil;

b) când este stabilit în favoarea debitorului, până la împlinirea sa, termenul îl împiedică pe creditor să

solicite plata datoriei;

5

c) prezumție a termenului în favoarea debitorului - art. 1413 cod civil;

d) până la împlinirea termenului, creditorul poate să ia măsuri de conservare a dreptului : inscripția

sau înscrierea unei ipoteci, măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, notarea raportului

obligațional în cartea funciară;

e) dacă debitorul execută prestațiile de bună voie și în cunoștință de cauză, înaintea împlinirii

termenului - face o plată valabilă și definitivă care nu este supusă restituirii - debitorul poate cere

restituirea plății realizate cu anticipație, dacă a facut-o din eroare;

f) în cazul obligațiilor care au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun individual

determinat, creditorul (creditorul obligației de predare) devine proprietar din momentul nașterii

raportului juridic, dar în acord cu art. 1274 cod civil, nu suportă și riscul pieirii fortuite a bunului,

deoarece transferul riscurilor operează cu ocazia predării bunului ;

g) creditorul nu poate opune, pe durata termenului suspensiv convențional, compensația legală,

pentru că pe această cale pot fi stinse numai creanțele reciproce exigibile;

h) prescripția extinctivă începe să curgă numai din momentul împlinirii termenului suspensiv;

i) partea în favoarea căreia a fost instituit termenul suspensiv poate oricând renunța, dacă

renunțarea se face până la împlinirea termenului.

5. Decăderea din termenul suspensiv - art. 1417 cod civil :

a. debitorul poate fi decăzut dacă se află în stare de insolvabilitate sau de insolvență declarată;

b. cu intenție sau din culpă gravă, a micșorat garanțiile pe care le-a constituit creditorului sau nu a

constituit garanțiile promise;

c. debitorul ajunge, din culpa sa, în situația de a nu mai satisface o condiție considerată esențială

de creditor la data încheierii contractului;

d. efectul decăderii din termen, similar renunțării la termen - transformarea obligației afectate de

termen într-o obligație simplă

6. Efectele termenului extinctiv:

Încetarea sau stingerea raportului obligațional pentru viitor. Termenul extinctiv nu afectează

existența obligației pentru trecut - drepturile neexercitate și prestațiile neexecutate înainte de

împlinirea termenului continuă să existe.

III. Obligații divizibile. Principiul divizibilității

6

1. Definiție :

Obligația este divizibilă între mai mulți debitori atunci când aceștia sunt obligați față de creditor

la aceeași prestație, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligației decât

separat și în limita părții sale din datorie.

Obligația este divizibilă între mai mulți creditori atunci când fiecare dintre aceștia nu poate să

ceară de la debitorul comun decât executarea părții sale din creanță

2. Efectele obligației divizibile :

prezumția de egalitate a debitorilor și creditorilor obligați în mod divizibil - art. 1423 cod civil ;

insolvabilitatea unuia sau unora dintre debitori este suportată de creditor - nu poate pretinde de

la ceilalți debitori și partea din datorie aparținând debitorului sau debitorilor insolvabili;

punerea în întârziere a debitorului sau întreruperea prescripției efectuată de unul dintre creditori

nu produce efecte și în favoarea celorlalți creditori care au rămas pasivi;

punerea în întârziere a unui debitor și întreruperea prescripției nu au niciun efect în raport cu

ceilalți debitori;

plata de către un debitor a cotei sale părți din datorie nu are efect liberator, nici măcar parțial,

pentru ceilalți debitori;

de câte ori o obligație indivizibilă este înlocuită cu executarea prin echivalent a acesteia, executarea

prin echivalent redevine divizibilă - art. 1430 cod civil;

de câte ori obligația solidară face obiectul transmisiunii succesorale, moștenitorilor li se aplică

regulile divizibilității de drept a obligațiilor - art. 1460 cod civil.

A. Excepții de la prezumția de divizibilitate - art. 1424 cod civil :

Obligația este divizibilă de plin drept, cu excepția cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în

mod expres ori obiectul obligației nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau

intelectuală.

IV. Obligațiile indivizibile

1. Definiție :

Obligatiile indivizibile sunt acele raporturi obligaționale cu pluralitate de subiecte al căror

obiect este nesusceptibil de divizare prin natura sa ori prin convenția părților.

7

Exemplificare: în cazul în care trei codebitori sunt obligați să predea un cal, nu se poate ca fiecare

să predea câte o treime, astfel încât creditorul poate să se îndrepte împotriva oricăruia dintre ei

pentru a cere să i se predea calul - nu este divizibilă obligația de a preda calul, care constituie o

obligație de a face.

2. Efectele obligațiilor indivizibile :

a) oricare creditor poate pretinde de la debitor executarea în întregime a prestației și oricare debitor

este îndatorat și poate fi constrâns să execute întreaga prestație la care are dreptul creditorul;

b) în cadrul indivizibilității active, obligația nu se divide între creditori nici măcar prin succesiune - art.

1425 alin.1 cod civil ;

c) între creditorii activi ai raportului obligațional nu operează nicio prezumție de reprezentare

reciprocă - art. 1431 alin.1 cod civil;

d) în privința prescripției, întreruperea prescripției efectuată de un creditor indivizibil, profită și

celorlalți creditori;

e) punerea în întârziere efectuată de către unul dintre creditori produce efecte în beneficiul tuturor

creditorilor - obligație unică ;

f) dacă executarea obligației indivizibile se face în natură, fiecare creditor nu poate pretinde de la

debitor decât plata în întregime a prestației datorate - art. 1428 cod civil.

g) în cadrul indivizibilității pasive, creditorul poate să ceară executarea obligației de către oricare din

debitorii obligați indivizibil, după cum poate pretinde plata de la toți debitorii în același timp - art.

1432 alin.2 cod civil;

h) întreruperea sau suspendarea prescripției produce efecte față de toți ceilalți codebitori - art. 1433

cod civil;

i) punerea în întârziere a unui debitor, nu produce niciun fel de efecte asupra celorlalți codebitori -

art. 1432 alin.4 cod civil;

j) debitorul urmărit nu poate opune excepția beneficiului de diviziune;

V. Obligațiile solidare

1. Definiție:

Obligația solidară este acel raport obligațional cu pluralitate de subiecte care prezintă

particularitatea că oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare

debitor solidar este ținut să execute întreaga prestație la care are dreptul creditorul.

8

2. Efectele solidarității active :

1. oricare creditor poate pretinde debitorului plata integrală a datoriei, care îl liberează pe debitor

față de toți creditorii comuni - art. 1434 cod civil;

2. debitorul poate plăti datoria, la alegerea sa, oricărui creditor, dacă nu a fost chemat în judecată

de către unul din ei - art. 1437 cod civil;

3. actele prin care un creditor consimte la reducerea ori înlăturarea drepturilor, accesoriilor sau

beneficiilor creanței ori prejudiciază în orice mod interesele celorlalți creditori sunt inopozabile

acestora - art. 1436 alin. 2 cod civil;

4. dacă un creditor solidar pune în întârziere pe debitor, aceasta va produce efecte favorabile

tuturor creditorilor - similar în cazul întreruperii prescripției sau suspendării acesteia;

5. hotărârea judecătorească obținută împotriva debitorului de către un creditor, profită și

celorlalți creditori - art. 1436 alin.3 cod civil;

6. niciunul dintre creditori nu poate face singur acte de dispoziție asupra creanței - novație,

remitere de datorie, dare în plată etc - cu privire la întreaga creanță, fără consimțământul

celorlalți - eventualele acte de dispoziție făcute de unul dintre creditori cu privire la întreaga

creanță vor fi inopozabile celorlalți.

A. Efectele solidarității pasive ( nu se prezumă - art. 1445 cod civil)

Efectele principale între creditor și debitorii solidari :

i. obligația oricărui debitor de a plăti datoria în întregime - datoria este unică ;

ii. plata făcută de un codebitor solidar are ca efect liberarea de datorie a tuturor codebitorilor

- art. 1443 cod civil;

iii. obligația solidară are unul și același obiect - prestația datorată de toți codebitori;

iv. debitorul urmărit de către creditor poate să-i opună, ca mijloace de apărare, două categorii

de excepții : excepțiile personale și excepțiile comune tuturor debitorilor - art. 1448 alin.1

cod civil;

v. renunțarea creditorului la solidaritate, care este făcută numai unuia dintre debitori și nu

tuturor, operează doar în raport cu acest debitor;

vi. renunțarea la solidaritate poate fi făcută și cu privire la toți debitorii obligați solidar.

Efectele secundare între creditor și debitorii solidari - art. 1454 - 1455 cod civil:

9

i. dacă obligația devine imposibil de executat din cauza faptei unuia sau mai multor debitori

solidari sau dacă obligația devine imposibil de executat din cauze obiective, însă după

momentul punerii în întârziere a debitorilor solidari - art. 1454 cod civil;

ii. hotărârea judecătorească obținută împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are

autoritate de lucru judecat față de ceilalți codebitori;

iii. hotărârea judecătorească prounțată în favoarea unuia dintre debitorii solidari profită și

celorlalți debitori solidari, cu excepția cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi

invocată numai de acel codebitor - art. 1455 alin.2 cod civil.

B. Efectele solidarității pasive în raporturile dintre codebitorii solidari :

nu există solidaritate - obligația este divizibilă - art. 1456 cod civil .

3. Încetarea solidarității pasive :

prin plata întregii datorii făcută creditorului și prin remiterea de datorie - art. 1451 cod civil;

prin imposibilitatea fortuită de executare - art. 1557 și art. 1634 cod civil;

decesul unuia dintre codebitorii solidari - art. 1460 cod civil;

renunțarea totală la solidaritate de către creditor .

VI. Obligații alternative

1. Definiție:

Obligația alternativă este acea obligație complexă care are ca obiect două sau mai multe

prestații, dintre care, la alegerea uneia dintre părți, debitorul este ținut să execute doar una

singură, pentru a se libera de datorie.

Exemplificare: obligația alternativă poate purta asupra a două prestații principale distincte - de

a nu face concurență sau de a plăti o sumă de bani - debitorul este liberat dacă execută valabil

una dintre cele două prestații.

2. Efectele obligațiilor alternative

A. În cazul în care posibilitatea alegerii prestației ce se execută aparține debitorului :

a) dacă la scadența datoriei debitorul nu alege prestația ce urmează să o execute, creditorul

are dreptul de a cere executarea silită a oricăreia dintre prestații - art. 1462 alin.2 cod civil;

b) dacă obligația are ca obiect două prestații alternative, iar una dintre ele este ilicită, imorală

sau imposibilă - va fi considerată pură și simplă - art. 1464 cod civil;

10

B. În cazul în care posibilitatea alegerii prestației ce se execută aparține creditorului - art.

1465 cod civil :

a) dacă obligația are ca obiect două prestații de a da un lucru cert și unul din lucruri a pierit

fortuit, creditorul are dreptul să pretindă transmiterea lucrului care există;

b) dacă chiar creditorului îi este imputabilă imposibilitatea de executare, el poate să pretindă

executarea celeilalte prestații, despăgubindu-l pe debitor pentru prejudiciile cauzate, sau

să îl ierte de datorie pe debitor;

c) dacă imposibilitatea de executare este imputabilă debitorului și se referă la una dintre

prestații, creditorul are dreptul de a alege între a pretinde lucrul existent sau prețul celui

pierit;

d) dacă ambele prestații sunt imposibil de executat din culpa debitorului, creditorul poate cere

plata prețului oricăruia din ele.

VII. Obligații facultative

1. Definiție:

Obligațiile facultative sunt acele obligații complexe care au ca obiect, la nașterea lor, o singură

prestație, dar debitorul are posibilitatea de a se elibera executând o altă prestație determinată

prin acordul părților.

Exemplificare : constituie o obligație facultativă prevederea în favoarea cumpărătorului, care îi

permite acestuia să achite prețul,furnizând altceva decât sume de bani.

2. Distincții față de obligațiile alternative :

✔obligațiile alternative presuspun o pluralitate de obiecte in obligatione

✖ obligațiile facultative presupun această pluralitate numai in facultate solutionis (obligatia

alternativa are mai multe prestatii principale , in timp ce obligatia facultativa are o singura prestatie

principala, celelalte fiind accesorii si opționale )

✔ imposibilitatea fortuită de executare nu atrage în cazul obligațiilor alternative stingerea lor

✖ imposibilitatea fortuită a prestației principale din cadrul obligațiilor facultative atrage stingerea

acestora;

11

✔obligația alternativă poate genera o opțiune în favoarea debitorului sau chiar creditorului

✖ opțiunea de a alege din cadrul obligației facultative aparține numai debitorului, nu și creditorului

VIII. Cesiunea de creanță

3. Definiție

”Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță

împotriva unui terț.”

Cesiunea - un contract care implică cedent - creditorul care transmite creanța

cesionar - dobânditorul creanței

debitorul cedat -debitorul îndatorat să execute prestația - terț față

de contract

4. Domeniul de aplicare al cesiunii de creanță - art. 1566 alin.2 ncc

A. Dispozițiile legale referitoare la cesiunea de creanță nu sunt aplicabile :

Transferurilor de creanțe realizate pe calea unei transmisiuni universale sau cu titlu

universal - pe calea unei succesiuni universale sau cu titlu universal, ori în cazul unei

persoane juridice prin comasare, absorbție, divizare

Transferului titlurilor de valoare și altor instrumente financiare, cu excepția celor

prevăzute în secțiunea 2 a acestui capitol (art. 1587-1592 ncc)

Transmisiunilor cu titlu particular realizate pe calea succesiunii testamentare, printr-un

legat cu titlu particular care nu poate avea natura unei convenții

Pot face obiectul unei cesiuni de creanță orice fel de creanță, indiferent care este obiectul său.

(principiul liberei cesibilități)

B. Excepții de la principiul liberei cesibilități a creanțelor :

Nu pot face obiectul cesiunii creanțele care sunt declarate netransmisibile prin lege - art.

1569 alin.1 ncc

12

Nu pot face obiect al cesiunii creanțele având ca obiect o altă prestație decât plata unei

sume de bani dacă prin efectul transmisiunii, obligația va fi în mod substanțial mai

oneroasă - art. 1569 alin.2 ncc

părțile raportului obligațional inițial, pot stabili caracterul inalienabil al creanței lor, cu

condiția existenței unui interes legitim -- exceptii :

Debitorul a consimțit la cesiune

Inalienabilitatea creanței nu a fost expres prevăzută în înscrisul

constatator al creanței iar cesionarul nu a cunoscut și nu trebuia să

cunoască incesibilitatea creanței la momentul cesiunii

Cesiunea privește o creanță care are ca obiect o sumă de bani

5. Condiții de validitate ale cesiunii de creanță :

Acordul de voință al părților - contract consensual

Nu este necesar consimțământul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii - nu este parte

în contractul de cesiune

6. Opozabilitate

a) Acceptarea cesiunii de către debitor printr-un înscris a cărui sigură condiție este să aibă dată certă

- art. 1578 alin.1 lit.a ncc

b) Notificarea scrisă a cesiunii :

✔ dacă este realizată de cedent - debitorul cedat trebuie să execute prestația

direct față de cesionar - opozabilitatea fiind realizată de la data comunicării

notificării

✔ dacă notificarea este realizată de către cesionar - debitorul are dreptul de a -i

pretinde acestuia să prezinte dovada scrisă a cesiunii - poate suspenda plata până

la acest moment - art. 1578 alin.3,4 ncc - până la comunicarea dovezii scrise a

cesiunii de creanță către debitor, notificarea nu produce efecte

c) Înscrierea în arhivă electronică - în cazul cesiunii unei universalități de creanțe, actuale sau viitoare

- art. 1579 ncc;

d) Cererea de chemare în judecată - act care încorporează notificarea debitorului cedat;

e) Notarea în cartea funciară - art. 902 alin.2 pct.6 ncc

13

7. Efectele cesiunii de creanță între părți :

A. Transferul creanței :

Transferul dreptului de creanță, ut singuli, din patrimoniului cedentului în

patrimoniul cesionarului;

Creanța se transmite cu toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța

cedată, drepturile de garantie si toate accesoriile

Excepție : cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat în gaj fără acordul

constituitorului - art. 1568 alin.2 ncc;

Creanța se transmite la valoarea ei nominală, adică la valoarea rezultată din titlul creanței,

indiferent că cesiunea este cu titlu oneros și cesionarul a dobândit-o la un preț inferior sau

că ea este cu titlu gratuit;

Este posibilă și o transmitere parțială a creanței - cesiune parțială;

Cedentul are obligația de a preda cesionarului înscrisul constatator al creanței, precum și

alte înscrisuri doveditoare ale creanței.

B. Obligația de garanție :

Când cesiunea de creanță se face cu titlu oneros - cedentul are o obligație de garanție față

de cesionar.

Cedentul răspunde față de cesionar de existența actuală și valabilă a creanței și

accesoriilor sale - de existența lor în momentul cesiunii - art. 1585 alin.2 ncc;

Garanția pentru existența actuală nu presupune și o răspundere pentru solvabilitatea

debitorului cedat – însă nimic nu îl împiedică pe cedent să-și asume prin actul de cesiune

obligația de a garanta și solvabilitatea debitorului;

8. Efectele cesiunii de creanță față de terți și între terți :

A. Efectele înainte de notificare sau acceptare :

Este opozabilă debitorului cedat numai din momentul acceptării sau comunicării cesiunii

de către sau către acesta - art. 1578 ncc;

Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât

plătind cedentului - art. 1578 alin.2 ncc;

14

Dacă este acționat în judecată de către cesionar, debitorul poate refuza plata și poate

opune chitanțele semnate de cedent anterior notificării cesiunii, chiar dacă acestea nu au

dată certă.

B. Efectele după notificare sau acceptare :

a) Debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata în mâna

cedentului;

b) Debitorul cedat poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi

putut invoca împotriva cedentului - cu excepția compensației;

c) Debitorul cedat poate să opună cesionarului plata făcută cu bună-credință unui creditor

aparent - art. 1582 alin.2 ncc;

9. Regimul special al cesiunii creanțelor constatate printr-un titlu

nominativ:

Titlurile nominative, la ordin sau la purtător, nu se pot transmite prin simplul acord de voință al

titularului titlului de valoare și al cesionarului ;

În cazul titlurilor nominative, transmisiunea se menționează atât pe înscrisul respectiv, cât și în

registrul ținut pentru evidența acestora;

În cazul titlurilor la ordin, este necesară pentru realizarea transmisiunii aplicarea girului, după

regulile aplicabile în materie de cambie - mențiuni speciale;

În cazul titlurilor la purtător, creanța încorporată în aceste înscrisuri se transmite prin remiterea

materială a acestora - prin tradițiune.

IX. Subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței

1. Definiție. Sediul materiei: art. 1593 - 1598 ncc

”Oricine plătește în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi

mai multe drepturi decât acesta.”

15

- mecanismul de funcționare a subrogației: mijloc de realizare a plății

mijloc de transmisiune a obligațiilor

Ca mijloc de transmitere a obligațiilor civile, subrogația constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport

juridic obligațional - creditor inițial - cu o altă persoană care, plătind datoria debitorului, devine creditor al

acestuia din urmă - subrogat, solvens sau creditor prin subrogație - dobândind toate drepturile creditorului

plătit

2. Subrogația convențională

Acordul de voință dintre terțul care plătește și creditorul plătit sau dintre terțul care plătește

și debitorul obligației

Efectul subrogator trebuie să fie menționat în mod expres în act și pentru opozabilitate față

de terți trebuie să fie constatată printr-un înscris

Trebuie să fie concomitentă cu plata

A. Subrogația consimțită de creditor

Acordul de voință realizat expres între creditorul inițial și terțul care plătește datoria debitorului

- art. 1594 ncc - nu este necesar și consimțământul debitorului

B. Subrogația consimțită de debitor

Acordul de voință realizat între debitor și un terț, de la care debitorul se împrumută pentru a-l

plăti pe creditor, subrogând pe terțul împrumutător în drepturile creditorului său inițial - nu

este necesar consimțământul creditorului.

Dacă el refuză să primească plata - debitorul poate recurge la procedura punerii în întârziere a

creditorului - după validare - are efect liberatoriu de datorie;

Condiții

a) Actul de împrumut și chitanța de plată a datoriei trebuie să îmbrace forma înscrisului cu

dată certă ;

b) În actul de împrumut trebuie să se stipuleze expres că debitorul a împrumutat suma de bani

pentru a face plata datoriei sale față de creditor

c) În chitanța de plată trebuie să se arate expres că plata s-a făcut cu suma împrumutată de

debitor de la terț.

16

3. Subrogația legală:

Operează de drept - fără a fi necesar consimțământul creditorului plătit sau al

debitorului a cărui datorie se plătește, fără a mai fi nevoie de îndeplinirea unei condiții

speciale.

În folosul celui care, fiind el însuși creditor al aceluiași debitor, plătește pe un alt creditor,

care are preferință - un creditor chirografar plătește pe un creditor privilegiat sau ipotecar

și se subrogă în drepturile acestuia;

În folosul celui care, dobândind un bun ce face obiectul unei garanții asupra acestuia

(privilegiu sau ipotecă mobiliară sau imobiliară sau o altă garanție), plătește pe titularul

creanței, pentru a preîntâmpina urmărirea bunului - scoaterea lui la vânzare publică;

În folosul celui care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei are interesul să

stingă datoria și îl plătește pe creditor - codebitorul solidar, codebitorul dintr-o obligație

indivizibilă, fideiusorul;

În folosul moștenitorului care plătește din bunurile sale datoriile moștenirii.

4. Efectele subrogației :

Subrogatul ia locul creditorului plătit și poate exercita toate drepturile și acțiunile acestuia

împotriva debitorului;

Subrogatul beneficiază de toate garanțiile care însoțesc creanța;

Subrogatul are la dispoziție, pe lângă acțiunile creditorului plătit, și o acțiune proprie

contra debitorului izvorâtă din mandat, gestiune de afaceri sau îmbogățire fără justă

cauză.

X. Preluarea de datorie

1. Definiție. Sediul materiei : art. 1599 - 1608 ncc

Preluarea de datorie reprezintă operațiunea juridică prin care datoria unui debitor -debitorul inițial - este

preluată de un terț față de raportul obligațional inițial - debitorul nou - care va fi obligat împreună cu

debitorul inițial sau singur, liberându-l pe primul de datorie, față de creditorul raportului obligațional inițial

- creditor.

17

2. Elemente - condiții ale cesiunii de datorie :

a) Existența unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate accesoriile,

garanțiile și cu toate mijloacele de apărare și excepțiile ce o însoțesc - art. 1603 ncc;

b) Debitorul cesionar poate să rămână singurul îndatorat față de creditorul cedat, debitorul

cedent fiind liberat - însă numai în condițiile existenței acordului expres din partea

creditorului cedat - art. 1605 ncc;

c) Transferul datoriei s-ar realiza prin acordul de voință intervenit exclusiv între cedent și

cesionar fără consimțământul creditorului cedat, fără însă a-i fi opozabil creditorului în lipsa

unui acord expres din partea acestuia - art. 1605 - 1608 ncc;

d) Transformarea parțială a raportului obligațional originar prin stingerea garanțiilor consimțite

de terți pentru a garanta executarea obligației inițiale - art. 1602 alin.3 ncc;

3. Modalități directe de preluare a datoriei :

A. Prin contract încheiat între debitorul inițial - debitor cedent și noul debitor - debitor cesionar

Pentru opozabilitate față de creditor a efectului translativ al datoriei și pentru liberarea

debitorului cedent este necesar acordul creditorului

După acordul creditorului noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi și îl liberează pe acesta

din urmă de obligația de plată față de creditor

Efectul liberator nu se va produce dacă noul debitor era insolvabil la data preluării

datoriei și creditorul nu a cunoscut acest fapt

Părțile pot conveni ca debitorul nou să nu îl înlocuiască pe cel vechi - creditorul va

beneficiade doi debitori : debitorul inițial și noul debitor -vor subzista două obligații -

fiecare cu accesoriile și garanțiile sale

B. Prin contract încheiat între creditor și noul debitor, prin care acesta din urmă își asumă obligația

Efectul translativ al datoriei în sarcina noului debitor se realizează fără alte formalități -

noul debitor înlocuindu-l pe cel vechi care este liberat de plată

Dacă preluarea datoriei este desființată obligația debitorului inițial renaște cu toate

aceesoriile sale, sub rezerva drepturilor terților de bună-credință

18

XI. Cesiunea de contract (legală sau convențională)

1. Definiție. Sediul materiei: art. 1315-1320 ncc:

”o parte poate să își substituie un terț în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestațiile nu au

fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta.”

2. Tipuri de cesiune:

A. Cu titlu principal :

Printr-o operațiune tripartită

Printr-o convenție bilaterală între contractantul cedent și contractantul cesionar care este

făcută apoi opozabilă terțului - contractant cedat

O cesiune de contract a cărei efectivitate să fie asigurată de consimțământul anticipat al

contractantului cedat

B. Cu titlu accesoriu : prin înstrăinarea unui bun mobil sau imobil care face obiectul unui anumit

contract

C. În mod excepțional - prin exprimarea unei prerogative recunoscute legal - cazul dreptului de

preempțiune

3. Condiții de validitate și efectivitate :

Condițiile generale de validitate ale contractelor - cesiunea fiind un contract;

Condițiile de formă - principiul consensualismului;

Condițiile de efectivitate

o Consimțământul contractantului cedat

o Prestațiile din contractul inițial să nu fie încă integral executate - art. 1315 alin.1 ncc

4. Efectele cesiunii de contract

Cesiunea de contract perfectă presupune o transimisiune totală a drepturilor și obligaților

contractuale ale unei părți și că această transmisiune totală implică și liberarea

contractantului cedent de obligațiile sale.

Este necesar consimțământul contractantului cedat pentru producerea acestui effect total.

19

Nu este posibilă transmisiunea unei datorii fără consimțământul creditorului acesteia de

aceea efectele cesiunii de contract sunt legate de exprimarea consimțământului

contractantului cedat.

A. Între părți

Contractantul cedent garantează cesionarului validitatea contractului inițial. (obligație de

garanție)

Obligația de garanție poate fi extinsă, ca efect al convenției părților și cu privire la executarea

contractului. Astfel, contractantul cedent va fi ținut ca fideiusor pentru obligațiile

contractantului cedat.

B. Față de contractantul cedat.

Convenția de cesiune nu produce nici un efect în lipsa acordului său.

În lipsa consimțământului său, se va produce o cesiune incompletă care întruchipează

altă operațiune juridică. ( în principal, ar fi cesiunea de creanță)

5. Momentul cesiunii de contract

Acest moment coincide cu cel în care se produc efectele cesiunii de contract față de

contractantul cedat.

În principiu, din momentul exprimării consimțământului contractantului cedat, se produc

efectele cesiunii de contract.

Prin excepție, în cazul consimțământului anticipat, efectele se produc din momentul

notificării cesiuni sau acceptări ei.

XII. Novația - transformarea raportului obligațional prin stingerea unei obligații

vechi și apariția unei obligații noi

1. Definitie

”Novația are loc atunci când debitorul contactează față de creditor o obligație nouă, care înlocuiește și

stinge obligația inițială.” (art. 1609 noul cod civil)

Novația este operațiunea juridică prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu o obligație

nouă. Stingerea obligației vechi și nașterea noii obligații au loc concomitent. Astfel, obligația existentă se

transformă într-o obligație nouă.

20

2. Distincții

A. Cesiunea de creanță, subrogația personală vs Novație

În cazul novației, obligația veche se transformă într-o altă obligație nouă, cea veche fiind

stinsă, în timp ce, în cazul cesiunii de creanță și al subrogației personale, obligația

existentă rămâne aceeași și se transmite cu toate garanțiile și accesoriile sale la creditorul

subsecvent.

B. Preluarea de datorie vs Novație

Prin preluarea de datorie, operează o mai largă transmisiune a pasivului obligațional și

doar a pasivului (datoriei) în timp ce, prin novație, transformarea poate privi atât pasivul

cât și activul obligației sau chiar conținutul raportului obligațional.

C. Cesiunea de contract vs Novație

Chiar legislatorul îi conferă un regim juridic distinct. Pentru că prin cesiune se realizează

atât o transmisiune a activului, cât și a pasivului, și pentru că, de regulă, cesiunea activului

urmează regulile cesiunii de creanță sau subrogației, cesiunea de contract se deosebește

de novație care duce la stingerea obligației vechi, cu consecința stingerii garanților

acesteia.

3. Tipurile novației

A. Obiectivă - art. 1609 alin.1 ncc

Care intervine atunci când se realizează prin schimbarea obiectului sau cauzei obligației

vechi subiectele obligației rămân aceleași, dar obligația inițială se stinge pentru a se naște

o nouă obligație

B. Subiectivă - art. 1609 alin.2-3 ncc – s

Se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligației inițiale.

Schimbarea debitorului - când o terță persoană se obligă față de creditor să plătească

datoria și poate opera fără consimțământul debitorului inițial, care este liberat

Schimbarea creditorului - substituirea creditorului inițial cu un nou creditor - debitorul va

fi obligat față de noul creditor

4. Condițiile novației :

A. Existența unei obligații vechi valabile, care urmează să se stingă prin voința părților

Obligația lovită de :

Nulitate absolută nu poate fi novată

21

Nulitate relativă poate fi novată - obligațiile anulabile pot fi confirmate cu condiția

ca nulitatea relativă să nu se fi pronunțat în justiție deja.

Poate face obiectul novației o obligație inițială care este sub condiție și care este

transformată în obligație pură și simplă sau invers

Poate face obiectul novației și o obligație naturală, neînzestrată cu acțiune în justiție

B. Nașterea prin acordul părților, a unei obligații noi valabile care o înlocuiește pe cea

veche - art. 1609 alin.1 ncc

dacă obligația nouă nu este valabilă, obligația veche rămâne în ființă- stingerea obligației

vechi este condiționată de nașterea, în locul ei, a unei alte obligații valabile

când obligația nouă este lovită de nulitate relativă, novația se va consolida, dacă nulitatea

a fost acoperită prin confirmare expresă sau tacită

C. Obligația nouă care se naște prin novație trebuie să aibă un element nou - aliquid novi

- față de vechea obligație. Elementul nou poate consta în:

Schimbarea uneia dintre părți, a creditorului sau debitorului;

exemplificare - schimbarea creditorului : cumpărătorul unui bun se obligă, la

cererea vânzătorului, să efectueze plata prețului către o altă persoană - stingerea

definitivă a vechii obligații;

exemplificare - schimbarea debitorului - cu sau fără consimțământul debitorului

din obligația veche - art. 1609 alin.2 ncc- novația nu transmite datoria ci dă naștere

unei noi datorii în locul celei care se stinge - noua obligație nu beneficiază de

garanțiile vechii obligații și nici de o parte din celelalte accesorii ale sale;

Schimbarea obiectului, a cauzei sau în adăugarea ori înlăturarea unei condiții care

afectează obligația existentă

exemplificare : debitorul dintr-un contract de întreținere se obligă, cu acordul creditorului, să

presteze în locul întreținerii, o rentă viageră lunară.

D. Existența intenției exprese a părților de a nova - animus novandi - art. 1610 ncc -

novația nu se prezumă - intenția de a nova trebuie să fie neîndoielnică

22

5. Efectele novației :

Stingerea obligației inițiale - efectul extinctiv

Nașterea unei noi obligații - efectul creator

A. Prin novație se stinge obligația veche împreună cu toate garanțiile sale care, fiind

accesorii ale creanței inițiale, încetează concomitent cu aceasta;

ipotecile constituite de debitor pentru executarea obligației inițiale se sting în ipoteza în

care are loc o novație prin schimbarea debitorului - art. 1611 alin.2. Prin excepție - în toate

cazurile - ipotecile se pot menține dacă debitorul consimte expres la aceasta ;

ipotecile constituite de terți în vederea garantării obligației originare se sting odată cu

încheierea contractului de novație - novația care operează cu privire la debitorul principal îi

liberează pe fideiusori;

novația între un creditor și unul dintre debitorii solidari are ca și consecință faptul că

”ipotecile legate de vechea creanță nu pot fi transferate decât asupra bunurilor

codebitorilor care contractează noua datorie” - art. 1611 alin.3 ncc;

B. Raporturile dintre părțile novației

Noua obligație are întotdeauna caracter contractual, deoarece rezultă din acordul de

voință al părților, indiferent care a fost izvorul obligației vechi ce s-a stins.

Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva

debitorului inițial, și nici pe care acesta din urmă le avea împotriva creditorului, cu

excepția situației în care debitorul poate invoca nulitatea absolută a actului din care s-a

născut obligația inițială.

XIII. Executarea directă voluntară a obligațiilor. Plata Sediul materiei : art. 1469-1515 ncc

1. Definiție (art. 1469 ncc) :

”Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie” - act juridic sau

fapt juridic a cărui cauză imediată constă în intenția de a stinge o obligație (animo solvendi), prin executarea

prestației datorată de debitor creditorului.

23

2. Subiectele plății :

A. Persoana care face plata (solvens-ul) : art. 1472 ncc.

Plata poate să fie făcuta de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație.

Calitatea de plătitor (solvens) o are cel interesat să facă plata, și de cele mai multe ori, persoana

care o face este debitorul care poate face plata personal sau prin reprezentantul său și în

subsidiar, orice terț. (persoană interesată sau neinteresată)

a) persoană ținută împreună cu debitorul (codebitorul solidar sau indivizibil)

b) persoană ținută pentru debitor (fideiusorul, comitentul pentru prepus, părinții pentru copiii lor minori)

c) terț care are intenția să se subroge în drepturile creditorului – dobânditorul unui imobil ipotecat care dorește să salveze bunul de la urmărirea silită

d) terț neinteresat

e) debitor incapabil - art. 1473

B. Excepții de la principiul conform căruia plata poate fi efectuată de orice persoană :

a) În cazul în care natura obligației (obligațiile intuitu personae) impune ca plata să fie

făcută numai de către debitorul acelei obligații, în afară de situația când creditorul își dă

acordul;

b) În cazul în care s-a stipulat în convenția părților că executarea poate fi făcută numai de

către debitor - art. 1474 alin.2 ncc;

c) În cazul obligațiilor de a da un lucru cert - art. 1482 alin.1, 2 ncc.

d) Creditorul este obligat să refuze plata care îi este oferită de un terț dacă debitorul l-a

încunoștințat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepția cazului în care un

asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.

C. Persoana care poate primi plata (accipiens-ul) - art. 1475 ncc:

a) Creditorul;

b) Reprezentantul său legal sau convențional;

c) Persoana autorizată de instanța de judecată;

d) Persoana indicată de creditor să primească plata.

Excepții - plata făcută unui terț - art. 1477 - 1478 ncc, situații când plata este valabilă chiar

dacă a fost făcută altor persoane decât cele indicate mai sus:

24

i. Creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi - art. 1477

alin.1 lit.a;

ii. Cel care a primit plata fără a avea acest drept, devine ulterior titularul creanței - art.

1477 alin.1 lit. B;

iii. Plata a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate

de creditor;

iv. Plata a fost făcută unui terț în alte condiții decât cele mai sus notate;

v. Plata s-a făcut unui creditor aparent : dacă solvens a plătit cu bună-credință

posesorului creanței, care apare public ca fiind titularul acesteia - art. 1478 ncc - plata

este valabilă și obligația este stinsă, chiar dacă creditorul nu a profitat de ea.

3. Condițiile plății :

a) În cazul obligațiilor de rezultat, ”debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis”, iar

în cel al obligațiilor de mijloace, ”debitorul este ținut să folosească toate mijloacele necesare pentru

atingerea rezultatului promis” - art. 1481 alin.1, 2 ncc;

b) Dacă obiectul obligației este prestația de a preda un bun cert, debitorul trebuie să-l remită în starea

în care se găsește în momentul nașterii obligației - art. 1482 alin.1 ncc;

c) Când obligația are ca obiect strămutarea proprietății - o obligație de a da - debitorul are și obligațiile

complementare de a preda bunul și de a-l conserva până la predare. Obligația de a preda un bun

cert o cuprinde și pe aceea de a-l conserva până la predare;

d) Când obiectul obligației este de a constitui o garanție ”fără ca modalitatea și forma acesteia să fie

determinate, debitorul poate oferi, la alegerea sa, o garanție reală sau personală ori o altă garanție

suficientă”;

e) Când obiectul obligației este prestația de a da bunuri generice:

debitorul are dreptul să aleagă bunurile care trebuie predate

debitorul trebuie să remită creditorului întotdeauna bunuri de o calitate cel puțin medie, dacă

părțile nu au convenit altfel

f) Când obiectul obligației este prestația de a da o sumă de bani:

debitorul plătește suma nominală datorată - indiferent de fluctuațiile valorice survenite după

momentul nașterii obligației monetare

pentru efectuarea plății se poate utiliza orice mijloc

dacă sumele de bani sunt purtătoare de dobânzi - dobânda este cea stabilită de părți prin

contract sau, în lipsă, cea stabilită de lege.

25

Principiul indivizibilității plății: Creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar

dacă prestația ar fi divizibilă.

A. Excepții de la indivizibilitatea plății :

Când creditorul consimte ca plata să fie divizibilă;

Când debitorul încetează din viață și datoria se divide între doi sau mai mulți moștenitori

cu vocație universală;

Când o parte din datoria debitorului se stinge prin compensație legală;

Când instanța de judecată acordă debitorului termen rezonabil pentru a putea face plata,

în cazul în care creditorul însuși nu a acordat un termen suplimentar de executare

debitorului;

Posesorul unei cambii, al unui bilet la ordin sau al unui cec nu poate refuza o plată parțială;

Când există doi sau mai mulți fideiusori ai aceleiași datorii și unul dintre ei invocă beneficiul

de diviziune cu succes.

4. Locul plății - art. 1494 ncc

A. Locul stabilit prin acordul de voință al părților

cherabilă - domiciliul debitorului-regula în materia plății

portabilă - domiciliul creditorului

B. În cazul în care natura prestației (ridicarea gunoiului menajer) sau practicile stabilite de părți ori

uzanțele

C. Dacă nu au stabilit locul plății, si acesta nu poate fi determinat în funcție de natura prestației sau

cu ajutorul practicilor convenționale și dacă nu există o stipulație contrară rezultă:

Obligație bănească = plată portabilă Obligația de a da un bun individual determinată, în locul unde se află bunul Restul obligațiilor, plata este, în general, cherabilă.

5. Data plății - art.1495 ncc

Momentul în care creanța devine exigibilă, respectiv datoria debitorului a ajuns la scadență

În cazul obligaților pure și simple, plata trebuie făcută imediat după nașterea raportului obligațional.

6. Cheltuielile pentru efectuarea plății –

Cheltuielile pentru efectuarea plății sunt în sarcina debitorului. Părțile pot stabili să suporte

aceste cheltuieli în mod legal.

26

a) În cazul ofertei reale de plată, toate cheltuielile ocazionate de oferta reală de plate făcute valabil

sunt în sarcina creditorului

b) În materia contractului de vânzare, spezele vânzării sunt în sarcina cumpărătorului, în lipsă de

stipulație contrară.

c) În materia contractului de depozit, restituirea bunului primit trebuie să se facă la locul unde

acesta trebuia păstrat, iar cheltuielile sunt în sarcina deponentului.

7. Proba plății - prezumții de plată :

Dacă prin lege nu se prevede altfel, dovada plății se face prin orice mijloc de probă. În

principiu, sarcina probei incumbă debitorului, deoarece el afirmă că a efectuat-o.

a) Chitanța prin care s-a confirmat primirea plății principale generează prezumția relativă a

executării prestaților accesorii - art. 1501 ncc;

b) Chitanța prin care se confirmă plata unei prestații periodice generează prezumția relativă că

toate prestațiile periodice cu scadență anterioară celei la care se referă chitanța liberatorie

au fost, de asemenea, executate - art. 1502 ncc;

c) Creditorul a remis debitorului titlul original al creanței sale, care este un înscris sub

semnătură privată sau un înscris autentic, se prezumă relativ că debitorul a fost eliberat prin

plată.

d) Dacă plata se face prin virament bancar, se prezumă relativ efectuarea plății dacă ordinul de

plată este semnat de către debitor și vizat de instituția de credit.

8. Imputația plății –

Un debitor are mai multe datorii, având ca obiect prestații de aceeași natură, față

de unul și același debitor, și face o plată care este insuficientă pentru a le stinge pe

toate prin executare voluntară.

Debitorul are interes să stingă datoriile care produc dobândă și uneori, pe acelea care sunt

însoțite de garanții reale constituite asupra bunurilor sale sau ale terților. Dimpotrivă,

creditorul are interesul opus de a considera stinse, acele creanțe care încă nu produc

dobânzi, precum și creanțele neînsoțite de garanții.

27

A. Imputația convențională – Poate fi făcuta prin voința părților sau unilateral de către o parte

Limitele imputației unilaterale a plății în cazul debitorului :

când creanța este producătoare de dobânzi și/sau a presupus cheltuieli, nu poate impune

creditorului plata capitalului înaintea plății dobânzilor și nici pe acestea înaintea plății

cheltuielilor;

dacă unele datorii sunt scadente, iar altele nu au ajuns la scadență, debitorul poate face

imputația plății numai asupra datoriilor scadente;

în cazul plății efectuate prin virament bancar, imputația trebuie să fie făcută de către

debitor prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el însuși;

debitorul nu are dreptul să impună creditorului o plată fracționată.

Limitele imputației unilaterale a plății în cazul creditorului. Astfel, creditorul poate, într-un

termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se

va imputa. În principiu, imputația plății e nelimitată în cazul creditorului, totuși nu se va putea

imputa plata asupra unei datorii neexigibile sau litigioase. Creditorul trebuie să indice în

chitanța liberatorie datoria asupra căreia înțelege să facă imputația.

B. Imputația legală - art. 1509 ncc, când imputația nu s-a făcut de părțile raporturilor obligaționale,

ea se va face de drept în puterea legii. Regulile după care se face imputația legală a plății:

Se consideră plătită datoria ajunsă la scadență;

Se sting prioritar datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are mai puține garanții

față de cele garantate sau față de cele cu garanții suficiente;

Dacă toate datoriile sunt scadente, sub rezerva regulii enunțate înainte, imputația se face

asupra celei mai oneroase dintre datorii;

Dacă toate datoriile sunt scadente și la fel de oneroase, dar și garantate în egală măsură, se va

consideră plătită datoria cea mai veche;

Dacă toate datoriile sunt scadente și la fel de oneroase și au aceeași vechime, plata se impută

proporțional asupra fiecăruia - creditorul va primi o plată parțială pentru fiecare dintre

creanțele sale.

9. Punerea în întârziere a creditorului - art. 1510-1515 ncc :

Conferă posibilitatea debitorului de a se libera de obligația sa față de creditor

A. Condiții ale punerii în întârziere :

Să existe o ofertă de plată conformă din partea debitorului - art. 1510 ncc;

Creditorul să refuze în mod nejustificat să accepte plata.

28

Punerea în întârziere a creditorului se poate face prin intermediul oricărui act menit să aducă

la cunoștință creditorului intenția de executare din partea debitorului și să îl determine să își

îndeplinească propriile obligații legate de executare.

În cazul în care punerea în întârziere prin intermediul notificării creditorului nu produce

efectele dorite - debitorul este îndreptățit să :

Să consemneze bunul la dispoziția creditorului - art. 1512 ncc;

Să transmită oferta reală de plată urmată de consemnațiune

Vânzare publică. Constă în posibilitatea debitorului de a vinde în mod public

bunul/bunurile datorate creditorului, pentru ca apoi să consemneze la dispoziția sa prețul

obținut din vânzare.

B. Efectele punerii în întârziere a creditorului, acestea fiind graduale, în funcție de faza până la

care debitorul a înaintat cadrul acestui mecanism juridic :

a) În primul rând, punerea în întărziere prin intermediul notificării unei oferte de executare

conforme, atrage după sine activarea prezumției de bună-credință;

b) În al doilea rând, de la data notificării, creditorul preia riscul imposibilității fortuite de

executare, iar debitorul nu este ținut să restituie creditorului fructele bunului datorat culese

după data punerii în întârziere a creditorului - art. 1511 alin.1 ncc;

c) În al treilea rând creditorul este ținut să repare prejudiciul generat de întârzierea în

executarea obligației sale de preluare a executări;

d) Efectul extinctiv.

10. Executarea silită a obligațiilor

A. Condițiile executării silite în natură :

Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în

natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă - art. 1527 alin.1

ncc;

Punerea prealabilă în întârziere a debitorului;

Executarea silită în natură trebuie să fie posibilă, nu este posibilă când:

i. Ne aflăm în cazul unei imposibilități fortuite de executare.

ii. Atunci când imposibilitatea se datorează culpei debitorului.

iii. Atunci când imposibilitatea de executare în natură se datorează naturii obligației.

Debitorul să nu aibă altă cauză justificată de a refuza executarea propriilor prestații.

29

B. Executarea silită în natură a obligațiilor care au ca obiect prestația de a da

Obligațiile contractuale care au ca obiect prestația de a da o sumă de bani sunt întotdeauna

posibil de executat în natură;

În cazul obligațiilor privind prestația de a da un bun individual determinat, debitorul este

ținut să transfere dreptul de proprietate sau un alt drept real și, pe de altă parte, să predea

bunul în materialitatea lui creditorului;

În cazul obligațiilor privind prestațiile referitoare la bunuri de gen, transferul dreptului

operează numai în momentul individualizării lor care, de regulă, are loc cu prilejul predării.

C. Executarea silită în natură a obligațiilor de a face

În principiu, executarea silită a obligației de a face nu se poate realiza în natură.

Modalități de executare :

i. amenzile cominatorii - sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotărâre

judecătorească să le plătească statului pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea

obligației de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul;

ii. autorizarea creditorului de a lua măsurile necesare de executare în natură a unor

obligații pe cheltuiala debitorului - art. 1528 alin.1 ncc - executare prin echivalent.

D. Executarea obligațiilor prin echivalent

Condițiile aplicării daunelor - interese :

i. neexecutarea culpabilă a unei obligații contractuale ;

ii. necesitatea dovedirii culpei sau vinovăției debitorului;

iii. existența prejudiciului;

iv. existența unui raport de cauzalitate.

30

E. Opoziția la plată. Poprirea

Opoziția la plată este intervenția pe care o face o persoană îndreptățită de lege la un anumit

debitor, punându-i în vedere să nu efectueze plata, fără prezența sa ori fără consimțământul

său.

Poprirea este o opoziție la plată care reprezintă în același timp și un mijloc de executare silită

indirectă - art. 780 - 793 noul cod procedură civilă.

XIV. Compensația - mijloc de stingere a obligațiilor

1. Definiție. sediul materiei : art. 1616 ncc

”Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre

ele”

Mijlocul de stingere a două obligații reciproce și de aceeași natură existente între două

persoane, astfel încât fiecare este, concomitent, creditor și debitor al celeilalte.

A. Creanțele ce pot face obiectul compensației

Prin compensație se pot stinge orice fel de obligații - indiferent că au izvor contractual

sau extracontractual - cu condiția să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani sau la

alte bunuri fungibile de aceeași natură - art. 1617 alin.1 ncc;

B. Cazuri în care compensația nu operează

creanța rezultată dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi;

când datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat;

când una dintre creanțe are ca obiect un bun insesizabil - nu poate face obiectul

compensației creanța privind pensia de întreținere cu o altă creanță a întreținutului față

de întreținător;

debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor compensația

datoriei sale cu cea a debitorului poprit

2. Compensația legală - art. 1617 ncc - operează de drept.

A. Condiții :

obligațiile să fie reciproce - art. 1617 alin.1 ncc - între aceleași persoane

datoriile să fie certe, lichide și exigibile

datoriile să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani sau o anumită cantitate

de bunuri fungibile și de aceeași natură

31

părțile să nu fi renunțat expres sau tacit la beneficiul compensației - art. 1617 alin.3

ncc

3. Efectele compensației

Se produc de la data când s-a încheiat convenția privitoare la compensație ( judiciară sau

convențională )

stinge cele două datorii reciproce, până la concurența obligației care are valoarea cea mai

mică - art. 1616 ncc;

compensația operează ca o plată dublă - stinge implicit și garanțiile și accesoriile obligației

principale - art. 1622 ncc - nu poate opera compensația între cedent și debitor cedat după

momentul efectuării cesiunii de creanță;

când între părțile compensației există două sau mai multe datorii reciproce și compensabile,

se aplică regulile de la imputația plății - art. 1620 ncc;

în cazul indivizibilității, compensația intervenită între unul dintre debitorii obligați indivizibil

și creditor stinge obligația indivizibilă și îi liberează pe ceilalți debitori, aceștia rămânând

însă ținuți să plătească celui dintâi echivalentul părților lor - art. 1432 alin.1 ncc

XV. Darea în plată - mijloc de stingere a obligațiilor

4. Definiție

Acel contract - mijloc de stingere a obligațiilor care constă în acceptarrea de către creditor la

propunerea debitorului de a primi o altă prestație în locul celei pe care debitorul era obligat

inițial să o execute

Se poate face numai cu consimțământul creditorului

Darea în plată reprezintă un act de dispoziție menit să asigure o plată

5. Condiții ale dării în plată :

Acceptarea înlocuirii prestației ințiale de către creditor - trebuie să fie concomitentă cu plata.

Dacă acordul lui a intervenit, la propunerea debitorului, înainte de momentul executării , nu

mai suntem în prezența dării în plat ci a novației prin schimbare de obiect ;

32

Între prestația datorată și cea oferită în schimb, cu titlu de dare în plată, să existe o echivalență

valorică relativă;

Trebuie să întrunească toate condițiile de fond pentru validitatea contractului - art. 1179 alin.1

ncc

6. Efectele dării în plată :

Operează ca o variantă a plății - stinge obligația cu toate garanțiile și accesoriile ei

Se poate realiza prin transferul în contul datoriei a unui drept de proprietate sau unui alt drept

dreal

Se poate efectua fără existența unui preț, când o obligație de a face este stinsă prin plata unui

lucru

Nu poate opera fără transferul proprietății și predarea lucrului concomitent cu acceptarea de

către creditor a înlocuirii prestației inițiale

XVI. Confuziunea - mijloc de stingere a obligațiilor

1. Definiție

”atunci când, în cadrul aceluiași raport obligațional, calitățile de creditor și debitor se întrunesc

în aceeași persoană, obligația se stinge de drept prin confuziune”.

2. Condiții ale confuziunii :

intervine indiferent de calitatea de persoana fizică ( prin succesiune) sau juridică (comasare sau

divizare) a celui care dobândește una dintre calitățile de debitor sau creditor având-o anterior

pe cealaltă;

datoria și creanța să se găsească în același patrimoniu și în aceeași masă patrimonială - dacă se

găsesc în mase diferite din același patrimoniu - confuziunea nu operează - art. 1625 alin.2 ncc.

3. Efectele confuziunii :

confuziunea stinge obligația principală cu toate garanțiile și accesoriile sale - art. 1624 alin.1

ncc;

ipoteca se stinge prin confuziunea calităților de creditor ipotecar și de proprietar al bunului

ipotecat;

33

confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobândite de terți cu privire la creanța care

face obiectul confuziunii dacă acest drept s-a născut anterior confuziunii - art. 1627 ncc;

în toate cazurile de desființare a confuziunii ca urmare a dispariției cauzei care a determinat

confuziunea atrage după sine renașterea obligației inițiale cu efect retroactiv - art. 1628 ncc.

XVII. Remiterea de datorie - mijloc de stingere a obligațiilor

1. Definiție

”remiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligația sa.”

O eventuală renunțare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanță este inopozabilă

debitorului - în lipsa consimțământului său - debitorul are oricând facultatea de a executa

prestația ce o datorează chiar și împotriva voinței creditorului, recurgând la procedura ofertei

reale de plată, urmată de consemnațiune.

2. Felurile remiterii:

A. Remiterea de datorie totală - se prezumă a fi totală, dacă nu există dispoziții contrare

i. parțială

ii. expresă

iii. tacită

Remiterea de datorie este de regulă un contract sau un act juridic cu titlu gratuit - de regulă -

nu trebuie să îmbrace în mod necesar forma solemnă a înscrisului autentic. Prin excepție este

cu titlu oneros.

3. Efectele remiterii de datorie :

a) iertarea de datorie stinge obligația principală și liberează pe debitor - art. 1629 ncc;

b) în cazul iertării de datorie făcută unui fideiusor, debitorul principal rămâne obligat;

c) dacă creditorul a primit de la fideiusor o prestație în scopul liberării de datorie, aceasta se

impută asupra datoriei principale și profită, în proporția valorii acestei prestații executate de

fideiusor, atât debitorul principal, cât și fideiusorilor;

d) când iertarea de datorie a fost făcută în favoarea unui codebitor solidar, aceasta nu îi

liberează pe ceilalți codebitori, cu excepția cazului în care creditorul declară aceasta în mod

expres sau remite voluntar debitorului înscrisul constatator al creanței sale care este un

înscris sub semnătură privată - art. 1451 alin.1 ncc.

34

XVIII. Imposibilitatea fortuită de executare a obligației de către debitor - mijloc de stingere a obligațiilor

4. Condiții de aplicare :

a) intervenția unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit sau a unei alte cauze

asimilate acestora - fapta terțului sau fapta victimei - condițiile forței majore - art. 1634

alin.1 ncc;

b) imposibilitatea să fie absolută și perpetuă - art. 1634 alin.3 ncc;

c) debitorul să nu fi fost pus în întârziere în sensul somării sale la executare - art. 1634 alin.1

- de la data punerii în întârziere, debitorul este obligat să suporte riscul neexecutări

fortuite.

Prin excepție - art. 1634 alin.2 - Riscul nu va fi suportat dacă se dovedește că oricum

creditorul nu ar fi putut să beneficieze de executare din cauza forței majore sau cazului

fortuit;

d) debitorul să notfice creditorului survenirea evenimentului fortuit, într-un termen

rezonabil;

e) debitorul să nu-și fi asumat răspunderea pentru neexecutările survenite din cauze fortuite

- art. 1634 alin.2 ncc;

Obiectul obligației trebuie să îl constituie orice prestație, cu excepția aceleia care are ca

obiect bunuri de gen - art. 1634 alin.6 ncc

5. Efectele imposibilității fortuite de executare :

stinge obligația împreună cu garanțiile și accesoriile sale, cu excepția acelor ipoteze când

debitorul și-a asumat expres răspunderea pentru unele cazuri de forță majoră;

imposibilitatea temporară - suspendă doar executarea obligația până la încetarea

evenimentului fortuit - dacă imposibilitatea privește doar o parte a obligației - efectul

extinctiv se întinde doar la acea parte a obligației;

în ipoteza obligațiilor contractuale, imposibilitatea fortuită absolută și perpetuă - atrage

desființarea automată a contractului cu aplicarea teoriei riscurilor - art. 1274 ncc;

creditorul nu poate invoca niciun alt remediu privind neexecutarea obligației - poate invoca

rezoluțiunea- dar nu daune - interese - dacă își pierde interesul în primirea prestației

35

XIX. Clasificare garanții

1. Garanții speciale, sunt acele mijloace juridice care conferă creditorului, în vederea realizării

creanței sale, anumite drepturi și prerogative suplimentare față de cele conferite de dreptul de gaj

general.

A. Garanții personale, constau în angajamentul pe care o altă persoane (garantul) decăt

debitorul și-l asumă față de creditor, în scopul asigurării realizării creanței acestuia și care: Poate avea un caracter accesoriu, atunci când garantul se obligă să achite chiar obligația asumată

de debitor (fideiusiunea) Poate avea un caracter autonom, dacă el își asumă o obligație nouă, independentă de cea

angajată de către debitor. (garanțiile autonome)

B. Garanții reale, sunt drepturi reale asupra bunurilor mobile sau imobile afectate garantării unei obligații, conferind titularului lor un drept de urmărire și un drept de preferință.

Se pot constitui fără deposedarea constituitorului (ipoteca) Se pot constitui cu deposedarea constituitorului. (gajul)

C. Privilegiile, reprezintă cauze de preferință acordate de lege unor creditor în

considerarea calității creanțelor lor.

XX. Garanția comună a creditorilor (Gajul general)

1. Definiție

Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi.

Dreptul de gaj general nu conferă un drept de urmărire sau de preferință.

2. Trăsături

a) Este o garanție generală, de regulă, are ca obiect întregul patrimoniu al debitorului, privit ca o universalitate juridică, făcând abstracție de individualitatea fiecărui drept care intră în conținutul său.

Dreptul de gaj poate avea ca obiect și anumite diviziuni ale patrimoniului (mase patrimoniale, gajul

continuă să fie general.

Ca expresie a specializării gajului general, creanțele născute în legătură cu o anumită masă

patrimonială, titularii acestora trebuie să urmărească mai întăi bunurile care fac obiectul masei

patrimoniale respective.

b) Este o garanție comună. Aparține tuturor creditorilor aceluiași debitor

c) Debitorul nu este deposedat de bunurile sale. Debitorul păstrează posesia și folosința lor și poate

să le înstrăineze valabil prin acte juridice. Aceste acte sunt opozabile creditorilor cu excepția

fraudării intereselor acestora.

36

d) Dreptul de gaj general nu conferă creditorilor dreptul de urmărire și dreptul de preferință.

Creditorii își vor putea realiza creanțele numai prin valorificarea silită a bunurilor existente în

patrimoniul debitorului, precum și a celor care vor intra în patrimoniul lui între timp, până la

realizarea lor integrală.

e) Gajul general este o garanție proporțională. Astfel, plasează creditorii într-o poziție de deplină

egalitate asupra rezultatului urmării bunurilor din patrimoniul debitorului. Prețul obținut din

valorificare se împarte între creditori proporțional cu valoarea fiecărei creanțe.

Această regulă este înfrântă când:

i. Se invocă cauze legale de preferință. (privilegii, ipoteci, gajul)

ii. Este perfectată o convenție cu privire la ordinea îndestulării lor.

3. Limitări ale dreptului de gaj general

A. Insesizabilitatea legală a) Bunuri insesizabile în consecința inalienabilității lor b) Bunuri insesizabile datorită scopului pentru care sunt afectate

B. Insesizabilitatea voluntară (condiții: temporară și pt motiv serios și legitim)

a) Clauza de inalienabilitate. Inalienabilitatea voluntară a bunului atrage automat și insesizabilitatea lui.

b) Clauza de insesizabilitate. (aceleași condiții ca și pentru cea de inalienabilitate)

4. Mijloace pentru creditori

a) Cererile de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului

b) Dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului având ca obiect bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj

c) Dreptul creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de deschiderea moștenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii de a fi plătiți din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral.

d) Dreptul creditorilor moștenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale e) Acțiunea în simulație f) Acțiunea oblică g) Acțiunea pauliană h) Acțiunile directe

37

Mijloacele de protecție a drepturilor creditorului

XXI. Măsurile conservatorii

Definiție “creditorul poate să ia toate măsurile necesare sau utile pentru conservarea

drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, îndeplinirea unor formalități de publicitate și

informare pe contul debitorului, exercitarea acțiunii oblice ori luarea unor măsuri

asigurătorii.”

Măsurile conservatorii → toate mijloacele juridice care sunt puse la îndemâna creditorului

si pe care acesta le poate folosi cu efectul prezervării drepturilor sale.

Scop: conservarea creanței și/sau a bunurilor debitorului.

Măsurile trebuie sa fie necesare sau utile și să nu ducă la o ingerință în viața juridică a

debitorului.

XXII. Măsurile asigurătorii

Definiție - art. 1559 ncc : “ Principalele măsuri asigurătorii sunt sechestrul și poprirea

asiguratorie. Măsurile asigurătorii se iau în conformitate cu dispozițiile codului de procedură

civilă.”

Măsurile asigurătorii sunt incluse în categoria măsurilor conservatorii, care constituie genul.

XXIII. Acțiunea oblică

Sediul materiei : art. 1560 - 1561 ncc

1. Definiție

”Mijlocul prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului, atunci când acesta

refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului.”

2. Domeniul de aplicare :

Circumscris numai acțiunilor și drepturile patrimoniale

38

A. Limite ale domeniului de aplicare :

creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia acte de

administrare a patrimoniului acestuia - închirierea unui bun - sau acte de dispoziție juridică

- vânzarea-cumpărarea.

creditorii nu pot exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana

debitorului - art. 1560 alin.2 ncc;

creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile - dreptul de uz, dreptul de

abitație

3. Condițiile acțiunii oblice :

a) creanța creditorului trebuie să fie certă și exigibilă - art. 1560 alin.1 ncc;

b) debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau să refuze exercițiul dreptului său;

c) creditorul să facă dovada unui interes serios și legitim.

pe cale judiciară : condițiile trebuie îndeplinite la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.

pe cale extrajudiciară : condițiile trebuie întrunite la data exercitării drepturilor debitorului, de

regulă la data formulării cererii de către creditor.

4. Efectele

A. Efectele față de terțul pârât acționat în judecată :

creditorul, pe cale oblică, exercită în locul debitorului drepturile pe care le are împotriva

terțului care are posibilitatea de a invoca toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar

fi putut invoca și împotriva debitorului - art. 1560 alin.3 ncc;

B. Efectele față de debitorul pasiv :

dacă debitorul a fost introdus în proces - efectele hotărârii se vor răsfrânge și asupra lui;

dacă nu a fost introdus în proces, fiind un simplu terț, efectele hotărârii nu se produc față de

el.

C. Efectele față de creditorii debitorului :

acțiunea oblică este individuală prin exercițiul său și colectivă prin efectele sale.

39

XXIV. Acțiunea pauliană

Sediul materiei : art. 1562 - art. 1565 ncc

1. Definiție:

Acțiunea pauliană este acea acțiune prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile

față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale, cum sunt cele

prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. - art. 1562 ncc

Dacă acțiunea oblică profită tuturor creditorilor, acțiunea pauliană folosește numai

creditorului care a promovat –o.

Acțiunea pauliană: - acțiune în inopozabilitatea actului fraudulos;

- acțiune personală - un atribut al gajului general.

2. Domeniul de aplicare :

Regula : presupune cu necesitate existența fraudei care se manifestă prin acte de violență - se

circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise;

plata făcută în temeiul unui contract cu titlu oneros : când debitorul plătește din proprie

inițiativă o datorie de care nu este ținut - acțiunea pauliană devine admisibilă;

contractul prin care debitorul își asumă noi datorii : devine admisibilă atunci când scopul

angajării de noi datorii este de a diminua gajul general al celorlați creditori prin aducerea lor în

situația de a nu își mai putea realiza propriile creanțe.

Excepții - nu pot fi revocate pe cale pauliană următoarele acte :

a) actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului : actul căsătoriei;

b) actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului;

c) actele juridice privitoare la drepturile și bunurile insesizabile ale debitorului.

3. Condițiile acțiunii pauliene :

a) Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii;

b) creanța creditorului trebuie să fie, de regulă, anterioară încheierii de către debitor a

actului a cărui inopozabilitate se solicită - doar creditorii anteriori pot fi prejudiciați

40

prin actele frauduloase ulterioare ale debitorului - dovada anteriorității cade în sarcina

creditorului;

c) admisibilitatea acțiunii pauliene nu depinde de existența unui titlu executoriu;

d) actul încheiat de debitor cu terțul trebuie să fi cauzat un prejudiciu creditorului

reclamant;

e) existența fraudei debitorului - consilium fraudis - proba fraudei cade în sarcina

creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;

f) complicitatea terțului la frauda debitorului - când terțul a cunoscut că prin actul atacat

se cauzează un prejudiciu creditorului - art. 1562 alin.2 ncc

complicitatea terțului nu este cerută decât atunci când acțiunea pauliană este

îndreptată împotriva unui contract cu titlu oneros sau o plată efectuată în temeiul

unui atare act juridic - art. 1562 alin.2 ncc

4. Efectele acțiunii pauliene

A. Raporturile dintre creditor și terțul care a încheiat actul fraudulos cu debitorul :

i. prin admiterea acțiunii pauliene, actul atacat este declarat inopozabil față de creditorul care

a avut inițiativa declanșării demersului judiciar, dar și față de creditorii care, putând introduce

acțiunea, au intervenit în cauză - art. 1565 alin.1 teza i ncc;

ii. hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii pauliene va indisponibiliza bunul până la

încetarea executării silite a creanței care a justificat pronunțarea ei - art. 1565 alin.2 teza

finală ncc.

B. Raporturile dintre părțile actului fraudulos :

i. admiterea acțiunii pauliene are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul

reclamant - actul atacat își menține valabilitatea și continuă să producă efecte între părțile

care au participat la încheierea lui;

C. Raporturile dintre creditorul reclamant și ceilalți creditori ai debitorului

i. acțiunea pauliană are efect relativ, numai cu privire la creditorul care a declanșat-o și dacă

este cazul, față de creditorii care au intervenit în procesul declanșat de către reclamant - doar

față de acești creditori se produce efectul de inopozabilitate al actului atacat;

D. Raporturile dintre creditorul urmăritor și creditorii proprii ai terțului

i. când creditorul urmărește în natură bunul înstrăinat prin actul fraudulos, el nu va intra în

conflict cu creditorii chirografari.

41

5. Prescripția acțiunii pauliene :

Se prescrie în termen de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul care

rezultă din actul atacat, dacă prin lege nu se prevede altfel - art. 1564 ncc

XXV. Fideiusiunea - garanție personală de executare a obligațiilor civile

1. Definiție.

”Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă față de cealaltă parte, care

are într-un raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei

remunerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”.

2. Clasificare :

a) Fideiusiunea convențională : opțiunea încheierii ei aparține creditorului și debitorului

b) Fideiusiunea legală : un text de lege impune debitorului să aducă un fideiusor

Exemplu : cazul uzufructuarului care, la constituirea uzufructului, în absența unei

stipulații contrare, este obligat să aducă o garanție pentru îndeplinirea îndatoririlor

sale - 726 ncc

c) Fideiusiunea judiciară : instanța de judecată stabilește în sarcina debitorului obligația de a aduce

un fideiusor

d) Asimilată : art. 2292 ncc : ”în cazul în care o parte se angajează față de altă parte să acorde un

împrumut unui terț, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligației de

restituire a împrumutului.”

3. Caracterele fideiusiunii :

contract solemn : - înscris autentic sau înscris sub semnătură privată

- fideiusiunea nu se prezumă

- nu poate fi extinsă peste limitele contractării - art. 2289 ncc

contract unilateral : - numai fideiusorul se obligă

42

- nu este de esența fideiusiunii - poate deveni sinalagmatic

contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros

contract accesoriu : - însoțește și garantează o obligație principală

- pot fi garantate obligații de a face sau de a nu face,

condiționale sau viitoare

- poate fi garantată și o obligație naturală numai dacă

fideiusorul cunoaște această împrejuare

A. Consecințe ale caracterului accesoriu :

i. fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligație valabilă - art. 2288 alin.1 ncc;

ii. întinderea fideiusiunii nu o poate depăși pe accea a datoriei și nici nu poate fi contractată în

condiții mai oneroase;

iii. în absența unei prevederi contrare, fideiusiunea garantează atât obligația principală, cât și

toate accesoriile acesteia, inclusiv cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului;

iv. prorogarea termenului obligației principale și decăderea din termen a debitorului produc

efecte și față de fideiusor.

4. Efectele fideiusiunii :

A. Efectele fideiusiunii în raporturile dintre creditor și fideiusor :

Beneficiul de discuțiune - expresia caracterului subsidiar al fideiusiunii în raport de obligația

garantată: facultatea fideiusorului de a cere creditorului, care a pornit urmărirea împotriva

sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal

Condițiile invocării beneficiului de discuțiune:

fideiusorul trebuie să îl invoce înainte de judecarea fondului procesului;

fideiusorul trebuie să indice creditorului bunurile urmăribile ale debitorului

principal și să avanseze acestuia sumele necesare urmăririi lor.

Efectul invocării beneficiului de discuțiune este dilatoriu - suspendă urmărirea

fideiusorului până la momentul la care sunt cunoscute rezultatele urmăririi debitorului.

43

beneficiul de discuțiune nu poate fi invocat:

de către fideiusorul care a renunțat în mod expres la această facultate – teza

finală a art. 2294 alin.1 ncc

de către fideiusorul judiciar - art. 2294 alin.2 ncc

fideiusorul care s-a obligat în solidar cu debitorul - art. 2300 ncc

Beneficiul de diviziune : facultatea recunoscută cofideiusorului, în ipoteza existenței mai

multor fideiusori ai aceluiași debitor, pentru aceeași datorie, de a solicita creditorului să își

dividă acțiunea și să o reducă la partea fiecăruia - art. 2298 ncc

nu înlătură în totalitate aplicarea regulii răspunderii fiecărui cofideiusor pentru întreaga

datorie - art. 2298 alin.2 teza inițială - riscul insolvabilității unuia dintre cofideiusori,

survenită înainte de invocarea beneficiului de diviziune este suportat de către ceilalți în

mod proporțional.

dacă insolvabilitatea survine ulterior invocării beneficiului de diviziune, riscul

insolvabilității cofideiusorului este suportat de către creditor. - art. 2298 alin.2 teza finală

dacă creditorul întârzie din culpa sa urmărirea celorlalți fideiusori, el trebuie să suporte

consecințele lipsei sale de diligență, inclusiv riscul survenirii insolvabilității unuia dintre

cofideiusori.

B. Efectele fideiusiunii între debitor și fideiusor :

Regresul fideiusorului după efectuarea plății - când fideiusorul a plătit datoria garantată, el

are un drept de regres împotriva debitorului principal.

acțiune personală : mandat sau gestiunea de afaceri

acțiune subrogatorie în locul creditorului plătit

Dreptul de regres al fideiusorului se pierde atunci când :

fideiusorul plătește datoria fără a-l încunoștința pe debitor, iar acesta plătește a doua

oară - art. 2310 alin.1 ncc;

fideiusorul plătește datoria fără a-l încunoștința pe debitor, iar acesta face dovada că la

momentul plății avea mijloacele necesare pentru a declara stinsă datoria;

44

dacă debitorul poate dovedi că la momentul plății deținea mijloace de apărare prin care

ar fi obținut reducerea datoriei, fideiusorul are acțiune în regres numai pentru sumele pe

care debitorul ar fi fost chemat să le plătească - art. 2310 alin.2 ncc.

regresul fideiusorului înainte de efectuarea plății : fideiusorul urmărește să obțină o

garanție pentru creanța sa în regres împotriva debitorului sau consemnarea sumei

datorate de către debitor.

5. Stingerea fideiusiunii

A. Pe cale accesorie - darea în plată

novația

compensația

confuziunea

remiterea de datorie

B. Pe cale principală, independent de obligația garantată

remiterea de datorie : stinge obligația acestuia față de creditor – nu îl liberează

pe debitorul principal

compensația

confuziunea

decesul fideiusorului- 2319 ncc

rezilierea unilaterală a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligațiilor viitoare

sau nedeterminate ori constituite pe o perioadă nedeterminată - art. 2316 ncc

lipsa de diligență a creditorului în urmărirea debitorului principal - art. 2318 ncc

pierderea beneficiului subrogației (liberarea fideiusorului prin fapta creditorului)-

art. 2315 ncc

încetarea funcției deținute de către debitor - 2320 ncc

45

Garanțiile autonome

XXVI. Scrisoarea de garanție

Sediul materiei : art. 2321 ncc

1. Definiție - art. 2321 alin.1 ncc:

” Angajamentul irevocabil și necondiționat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea

unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligațional preeexistent, dar independent

de acesta, să plătească o sumă de bani unei terțe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu

termenii angajamentului asumat.”

2. Caracterele juridice ale scrisorii de garanție :

a) caracterul convențional - contract unilateral - ordonatorul nu este parte a contractului

b) caracterul autonom - emitentul nu se obligă să plătească datoria ordonatorului, ci lui îi revine

o obligație nouă, independentă de cea care rezultă din raportul fundamental dintre beneficiar

și ordonator

c) caracterul necondiționat - trebuie executată la prima și simpla cerere a beneficiarului, fără

îndeplinirea vreunei alte formalități - art. 2321 alin.2 teza inițială ncc

d) caracterul irevocabil - art. 2321 alin.1 - emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral

garanția înainte de expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanție

3. Efectele scrisorii de garanție :

obligația emitentului de a executa garanția la simpla cerere a beneficiarului :

emitentul nu poate opune beneficiarului excepțiile întemeiate pe raportul juridic

fundamental

emitentul are obligația de a refuza plata garanției în caz de abuz sau fraudă vădită din partea

beneficiarului

A. Dreptul de regres al emitentului împotriva ordonatorului :

izvorul dreptului de regres este contractul dintre emitent și ordonator

emitentul nu are beneficiul acțiunii subrogatorii, nefiind îndeplinite condițiile art.

1596 lit.c ncc.

B. Dreptul de regres al ordonatorului împotriva beneficiarului : deși ordonatorul și-a executat

obligația sau, deși contractul de bază este nul, beneficiarul a valorificat scrisoarea de

garanție în raporturile sale cu emitentul - nu trebuie dovedit abuzul sau frauda

C. Dreptul de regres al ordonatorului împotriva emitentului

46

4. Stingerea scrisorii de garanție :

nu se poate stinge pe cale accesorie - încetează pe cale principală

se stinge prin împlinirea termenului de valabilitate a scrisorii de garanție - indiferent dacă a fost

sau nu remis originalul scrisorii de garanție - art. 2321 alin.7 ncc

are loc și ca urmare a formulării de către beneficiar a unei cereri de executare abuzive sau vădit

frauduloase

XXVII. Scrisoarea de confort Sediul materiei : art. 2322 ncc

1. Definiție - art. 2322 alin.1 ncc:

”Acel angajament irevocabil și autonom prin care emitentul își asumă o obligație de a face sau

de a nu face, în scopul susținerii unei alte persoane, denumită debitor, în vederea executării

obligațiilor acesteia față de un creditor al său.”

2. Caracterele juridice ale scrisorii de confort :

a) caracterul convențional : contract unilateral - debitorul obligației nu este parte contractantă

b) caracterul autonom : emitentul nu se obligă să plătească datoria debitorului, ci se îndatorează să

facă sau să nu facă ceva pentru a-l susține în vederea executării obligației asumate - art. 2322 alin.1

teza 1 ncc

c) caracterul irevocabil - emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral angajamentul său

asumat față de creditor

3. Efectele scrisorii de confort

Obligația emitentului la plata de daune-interese către creditor → dacă debitorul nu își execută

datoria ce-i revine, creditorul poate solicita emitentului daune-interese, însă numai dacă face

dovada că acesta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin scrisoarea de confort - art. 2322 alin.2

ncc - devine efectivă prin neexecutarea de către emitent a obligației de a face sau de a nu face

asumate.

Dreptul de regres al emitentului împotriva debitorului - art. 2322 alin.3 ncc

4. Stingerea scrisorii de confort :

Numai pe cale principală – datorită caracterulului autonom al scrisorii de confort

47

XXVIII. Privilegiile Sediul materiei : art. 2333- 2342 ncc

1. Definiție - art. 2333 alin.1 ncc:

”Cauze de preferință acordate de lege unui creditor în considerarea calității creanței sale”

2. Caracterele juridice ale privilegiilor :

a) simple cauze de preferință : acordă creditorului privilegiat numai dreptul de a fi plătit cu

prioritate din prețul obținut în urma vânzării bunului grevat

b) privilegiile sunt garanții legale, izvorul lor fiind numai legea - art. 2333 alin.1 ncc

c) privilegiile sunt indivizibile - art. 2333 alin.2 ncc

d) privilegiile au un caracter accesoriu

3. Clasificare

i. generale - asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitorului –

art. 2338 ncc;

ii. speciale - poartă asupra unor anumite bunuri mobile sau imobile - art. 2339 ncc.

4. Opozabilitatea privilegiilor. Concursul între creditorii privilegiați, precum și dintre

ei și ceilalți creditori ai aceluiași debitor

a) privilegiile devin opozabile față de terți fără să fie necesară înscrierea lor în registrele de publicitate,

dacă prin lege nu se prevede altfel - art. 2334 ncc;

b) creditorul privilegiat este preferat creditorilor chirografari - chiar dacă drepturile acestora s-au

născut mai înainte - art. 2335 ncc;

c) în cazul creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede altfel, suma

realizată se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia - art. 864 alin. 3 ncpc;

d) în caz de concurs între cele două privilegii speciale mobiliare:

privilegiul vânzătorului asupra bunului mobil vândut, pentru plata prețului, atunci

când cumpărătorul este o persoana fizică

privilegiul celui care exercită un drept de retenție asupra bunului deținut, atât timp cât retenția subzistă

e) va fi preferat cel al vânzătorului pentru plata prețului – orice stipulație contrară fiind considerată

ca nescrisă - art. 2339 alin.2 ncc

48

f) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită,

pentru conservarea bunurilor al căror preț se distrubuie , orice alte cheltuieli făcute în interesul

comun al creditorilor, precum și creanțele născute împotriva debitorului pentru cheltuielile

efectuate cu ocazia îndeplinirii condițiilor sau formalităților prevăzute de lege pentru dobândirea

dreptului asupra bunului adjudecat și înscrierea acestuia în registrul de publicitate, dar și

cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiția și starea acestuia, sunt preferate

celor care sunt însoțite de gaj sau ipotecă - cele două garanții reale, gajul și ipoteca sunt preferate

celorlalte privilegii generale – art. 864 alin. 1 lit. A și b + art. 866 ncpc;

g) în materie mobiliară : creanțele privilegiate asupra unor bunuri mobile prevăzute de art. 2339 ncc

sunt preferate celor garantate prin ipotecă sau gaj;

h) în caz de concurs cu o ipotecă mobiliară perfectă, privilegiul special va fi preferat numai dacă a

fost înscris în arhivă înainte ca ipoteca să fi fost perfectată - teza i a art. 2342 alin.2 ncc;

i) în materie imobiliară : privilegiul special va fi preferat ipotecii, cu condiția ca el să fi fost înscris cel

dintâi în cartea funciară - art. 2342 alin.2 ncc - art. 157 din legea nr. 71/2011.

Garanțiile reale

XXIX. Gajul Sediul materiei: art. 2480 - 2494 ncc

1. Definiție :

Gajul - garanție reală mobiliară care se constituie prin deposedarea debitorului de bunul grevat,

conferind titularului său atât un drept de urmărire, cât și un drept de preferință.

2. Caracterele juridice ale gajului :

garanție reală care conferă:

un drept de urmărire

un drept de preferință

garanție mobiliară - art. 2480 ncc - numai bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise

în formă materializată;

garanție convențională - izvorul gajului poate fi numai convenția

49

se încheie valabil prin remiterea bunului, dacă bunul se află deja în stăpânirea

creditorului, el îl poate păstra cu titlu de gaj, dacă există acordul debitorului în acest

sens - art. 2481 alin.1 ncc

garanție accesorie - se constituie pentru a însoți și garanta o obligație principală;

gajul este indivizibil - bunul mobil în integralitatea lui este afectat garantării creanței în

totalitatea ei;

dacă se achită o parte a datoriei, gajul rămâne nedivizat, el continuând să greveze

bunul în integralitatea lui ;

dacă se divide creanța, moștenitorul creditorului gajist, primind partea din creanță

ce îi revine, nu poate remite bunul grevat în dauna celorlalți moștenitori care nu au

fost plătiți - art. 2493 alin.3 ncc;

dacă datoria se divide, moștenitorul debitorului, plătind partea din datorie ce îi

revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cât timp obligația nu este stinsă în

întregime - art. 2493 alin.2 ncc.

3. Publicitatea gajului se realizează prin :

a) deposedarea debitorului - art. 2482 alin.1 ncc;

b) remiterea sau andosarea titlului, dacă gajul poartă asupra unor titluri negociabile - art. 2482 alin.3

ncc;

c) înscrierea gajului la arhivă - în cazul oricăror bunuri corporale - art.2482 alin.1 ncc;

excepție : publicitatea gajului asupra sumelor de bani nu se poate realiza decât prin

deținerea lor - art. 2482 alin.2 ncc.

4. Efectele gajului

A. Drepturile creditorului gajist :

i. un drept de retenție : rezultă din interpretarea per a contrario a art. 2492 alin.1 ncc;

ii. un drept de urmărire - art. 2486 ncc;

iii. un drept de preferință.

B. Obligațiile creditorului gajist :

i. obligația de a conserva bunul grevat - art. 2487 ncc coroborat cu art. 795-799 ncc;

50

ii. obligația de a nu folosi bunul grevat și de a nu-și însuși fructele lui - frcutele naturale și industriale

se predau debitorului, în lipsă de stipulație contrară;

iii. obligația de a restitui bunul grevat odată cu achitarea datoriei - art. 2492 ncc.

5. Stingerea și executarea gajului

A. Stingerea gajului prin:

renunțarea creditorului la dreptul de gaj - expres sau tacit - art. 2485 alin.1 ncc;

gajul nu se stinge:

atunci când creditorul nu mai deține bunul, fără voia sa, ca urmare a faptei

altei persoane;

atunci când creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui terț

pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora;

atunci când creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în

cadrul unei proceduri de urmărire silită

Decăderea creditorului din dreptul de gaj - intervine atunci când creditorul folosește ori

conservă bunul în mod abuziv - art. 2492 ncc.

B. Executarea gajului - art. 2494 ncc – se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii

mobiliare, care se aplică în mod corespunzător.

XXX. Dreptul de retenție Sediul materiei : art. 2495-2499 ncc

1. Definiție - art. 2495 alin.1:

”cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută

obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește

pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul

i le-a cauzat.”

2. Cazuri de aplicare a dreptului de retenție :

art. 566 alin.6 ncc - drept de retenție asupra produselor bunului frugifer, până la restituirea

cheltuielilor necesare făcute pentru producerea și culegerea lor;

art. 937 alin.3 ncc - posesorul de bună-credință al bunului furat sau pierdut;

51

art. 1154 alin.3 ncc - dreptul de retenție al donatarului obligat la raport pentru garantarea

restituirii cheltuielilor rezonabile pe care le-a făcut cu lucrările adăugate, precum și cu

lucrările autonome, necesare și utile până la data raportului;

art. 2029 ncc - dreptul de retenție mandatarului asupra bunurilor primite de la mandant sau

pentru acesta.

3. Caracterele juridice ale dreptului de retenție

a) caracterul legal al dreptului de retenție - se naște în temeiul legii, independent de orice

manifestare de voință a creditorului, atunci când sunt îndeplinite cerințele nașterii sale;

b) caracterul real al dreptului de retenție - nu conferă titularului său niciun drept de preferință și

nu conferă un veritabil drept de urmărire (în temeiul dreptului de retenție, creditorul retentor

are posibilitatea redobândirii bunuilui în ipoteza deposedării sale involuntare, dar acțiunea sa

este subsumată regulilor aplicabile prescripției acțiunii principale - art. 2499 alin. 2 teza a ii-a

ncc)- o garanție reală imperfectă

c) caracterul accesoriu.

4. Condițiile nașterii dreptului de retenție

i. creanța garantată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă;

ii. bunul grevat trebuie să se afle în detenția creditorului retentor;

iii. bunul grevat trebuie să fie unul corporal.

5. Atributele și funcția de garanție a dreptului de retenție

A. Atributele dreptului de retenție - conferă titularului dreptul de a refuza predarea bunului grevat.

B. Funcția de garanție a dreptului de retenție – depinde de doi factori:

- opozabilitatea dreptului de retenție

- indivizibilitatea

6. Stingerea dreptului de retenție

a) În ipoteza în care cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentorului o garanție

suficientă - art. 2499 alin.1 ncc;

b) Se stinge prin deposedarea voluntară a retentorului - nu se stinge prin deposedarea involuntară

a retentorului de bunul grevat, el având posibilitatea să solicite restituirea lui sub rezerva

52

incidenței prescripției acțiunii principale și dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de

bună-credință;

c) prin pieirea materială a bunului;

d) ca urmare a decăderii creditorului retentor, cu titlu de sancțiune, atunci când abuzează de

folosința bunului sau chiar ca urmare a simplului fapt al folosirii lui.