Rezonanta (conform latinescului “resonare”) – a rasuna, a repeta sau altfel spus o vibratie. In fizica, rezonanta se defineste ca fiind procesul prin care are loc un transfer de energie intre doua sisteme vibratorii sau care oscileaza cu frecventa de vibratie apropiata (sistemul sursa si sistemul rezonator), si care are ca efect o crestere a amplitudinii vibratiilor sistemului rezonator. In cazul in care sistemul rezonator are frecventa de vibratie perfect egala cu a sistemului sursa, amplitudinea vibratiilor sistemului rezonator creste foarte mult (daca nu ar exista fenomene de inertie ar tinde la infinit) catre o valoare maxima caracteristica. Rezonanta insa este un fenomen specific nu numai fizicii. In definitiv tot ceea ce exista in univers vibreaza cu o anumita frecventa specifica (sau cu mai multe in cazul sistemelor complexe, cum ar fi omul) si deci totul interactioneaza intr-o masura mai mica sau mai mare cu cat diferenta de frecventa este mai mica sau mai mare. Asadar, legatura care uneste toate lucrurile, fenomenele, fiintele, procesele psihice si mentale (cu alte cuvinte tot ceea ce exista in manifestare) are ca baza procesul rezonantei. Revenind la fizica, spectrul de frecvente existent in univers este impartit astfel: • intre 0,00001 Hz si 20 Hz unde specifice Pamantului; • intre 20 Hz si 20.000 Hz unde sonore (audibile de catre om); • intre 20.000 Hz si 300 Ghz unde radio; • peste 300 Ghz existand infrarosii, lumina vizibila, ultravioletele, razele X si gamma. (http://iicv.ro/blog/?p=103)
Transcript
Rezonanta (conform latinescului “resonare”) – a rasuna, a repeta sau altfel spus o vibratie.
In fizica, rezonanta se defineste ca fiind procesul prin care are loc un transfer de energie intre doua sisteme vibratorii sau care oscileaza cu frecventa de vibratie apropiata (sistemul sursa si sistemul rezonator), si care are ca efect o crestere a amplitudinii vibratiilor sistemului rezonator. In cazul in care sistemul rezonator are frecventa de vibratie perfect egala cu a sistemului sursa, amplitudinea vibratiilor sistemului rezonator creste foarte mult (daca nu ar exista fenomene de inertie ar tinde la infinit) catre o valoare maxima caracteristica.
Rezonanta insa este un fenomen specific nu numai fizicii. In definitiv tot ceea ce exista in univers vibreaza cu o anumita frecventa specifica (sau cu mai multe in cazul sistemelor complexe, cum ar fi omul) si deci totul interactioneaza intr-o masura mai mica sau mai mare cu cat diferenta de frecventa este mai mica sau mai mare.
Asadar, legatura care uneste toate lucrurile, fenomenele, fiintele, procesele psihice si mentale (cu alte cuvinte tot ceea ce exista in manifestare) are ca baza procesul rezonantei.
Revenind la fizica, spectrul de frecvente existent in univers este impartit astfel:• intre 0,00001 Hz si 20 Hz unde specifice Pamantului;• intre 20 Hz si 20.000 Hz unde sonore (audibile de catre om);• intre 20.000 Hz si 300 Ghz unde radio;• peste 300 Ghz existand infrarosii, lumina vizibila, ultravioletele, razele X si gamma.
(http://iicv.ro/blog/?p=103)
Absorbtie rezonanta
Absorbtia rezonanta nu depinde de proprietatile materialului in acelasi fel ca si absorbtia poroasa. Absorbtia se obtine datorita pierderilor de energie dintr-un sistem oscilant.
Coeficientul de absorbtie nu creste odata cu cresterea frecventei, ca si in cazul absorbtiei poroase, dar isi atinge maximul de absorbtie este in jurul unei anumite frecvente, numita frecventa de rezonanta.
Exista doua tipuri de rezonatori : Membrane si Camere Rezonante.
O camera rezonanta consta dintr-o zona de aer inchisa conectata la incapere printr-o fanta ingusta. O sticla reprezinta o cavitate rezonanta. In acest caz suprafata inchisa o reprezinat scticla propriu-zisa iar deschizatura este chiar “gura”sticlei.
Unda sonora care ajunge in deschizatura unei cavitati rezonante va pune aerul in miscare . Functia e la fel ca si in cazul membrenei rezonante, doar ca in acest caz avem de-a face cu un volum de aer redus care oscileaza deasuprea unui volum de aer mai mare. Sistemul oscilant are o frecventa de rezonanta determinata de relatia geometrica dintre cele doua volume de aer. Absorbtia realizata de o astfel de cavitate se realizeaza in mare masura intr-o banda de frecventa ingusta in jurul frecventei de rezonanta.
O camera rezonanta nu este neaparat o unitate individuala. Panouri perforate si absorbante cu fante de diferite marimi pot fi folosite ca si camere rezonatoare. Calcularea frecventei de rezonanta este un proces mai complicat. Absorbtia realizata de un panou perforat aflat la o anumita distanta fata de perete si avand intre ei vata minerala va varia in functie de suprafata din incapere.
In figura de mai sus curbele de absorbtie sunt prezentate pentru diferite grade de perforare a unui panou rigid. Panoul este de 3.2mm grosime si cu o fante de 5 mm. Este plasat la 50 mm fata de peretele rigid si are 12mm grosime vata minerala intre ei.
Absorbantul lucreaza mai mult sau mai putin ca si o membrana poroasa absorbanta in functie de unghiul de perforare.
25 % : curba de absorbtie aproape ca va coincide cu absorbtia realizata de catre vata minerala fara panou.
0,8%: absorbantul lucreaza ca si o membrana absorbanta.
Membrane rezonatoare
O membrana rezonatoare este un panou subtire, dispus la o anumita distanta fata de un perete rigid cu o despartitura intre ei. Tipul de absorbant este de obicei eficient pentru absorbtia sunetelor de joasa frecventa. Este de obicei folosit in incaperi proiectate pentru ascultarea muzicii pentru a balansa absorbtia naturala a sunetelor de frecventa inalta, sau in incaperi in care exista probleme generate de zgomote de frecventa mica.
Atunci cand o unda sonora loveste un sistem rezonant, membrana se va pune in miscare. Volumul de aer de dupa membrana va opune rezistenta acestei miscari. Atat amplitudinea oscilatiei membrenei cat si rezistenta aerului sunt dependente de frecventa. La o anumita frecventa, frecventa de rezonanta, relatia intre amplitudinea de oscilatie a membranei si rezistenta aerului ajunge la o valoare maxima.
Amplitudine mare si rezistenta mica a miscarii inseamna pierderi mari de energie in sistemul oscilant.Coeficientul de absorbtie pentru o membrana absorbanta ajunge la o valoare maxima la frecventa de rezonanta.
Coeficientul de absorbtie atinge maximul la frecventa de rezonanta, f0.
Anumite combinatii dintre masa si distanta de la perete pot da aceeasi frecventa de rezonanta. Inaltimea si latimea lobului maxim al curbei de absorbtiei va varia.O membrana usoara la o distanta mare de perete va produce o curba de absorbtie mai ingusta si inalta decat membrana mai grea si aflata la o distanta mai mica de perete, avand aceeasi frecventa de rezonanta.
O membrana rezonanta avand spatiul dintre ea si perete neumplut cu nimic va produce un lob maxim de absorbtie inalt si ingust. Daca spatiul este umplut cu vata minerala, lobul maximul nu va mai fi mare dar va fi latit. In cele mai multe aplicatii acustice se prefera un lob de absorbtie mai lat.
In fizica, rezonanta este tendinta unui sistem de a oscila cu amplitudine maxima la anumite frecvente, numite frectente de oscilatie. La aceste frectvente chiar si forte oscilante mici pot produce amplitudini de vibratie mari.Cica: "Prima mentiune despre rezonanta si efectele sale distructive o gasim in Biblie. Cand au fost daramate zidurile cetatii Ierihonului.Timp de sase zile a fost scanata frecventa de rezonanta a zidurilor, iar in a saptea zi cand aceasta a fost gasita, amplitudinea a fost marita si zidurile s-au prabusit. Cladirile au propriile frecvente de rezonanta, depindente, in principal de inaltimea cladirilor. Sub actiunea rafalelor de vant sau a undelor seismice cladirile pot intra in rezonanta. In 1985 un cutremur devastator a lovit Mexico City. Cea mai mare parte a energiei de vibratie a fost transmisa cladirilor cu frecventa de 0,5 Hz. Majoritatea cladirilor care s-au daramat atunci aveau intre 15 si 25 de etaje chiar daca alaturi erau cladiri mult mai inalte sau mult mai scunde.recventa de rezonanta a zidurilor, iar in a saptea zi cand aceasta a fost gasita, amplitudinea a fost marita si zidurile s-au prabusit."Clădirile au propriile frecvenţe de rezonanţă, depindente, în principal, de înălţimea clădirilor. Sub acţiunea rafalelor de vânt sau a undelor seismice, clădirile pot intra în rezonanţă.În 1985, un cutremur devastator a lovit Mexico City. Cea mai mare parte a energiei de vibraţie a fost transmisă clădirilor cu frecventa de 0,5 Hz. Majoritatea clădirilor care s−au dărâmat atunci aveau între 15 şi 25 de etaje, chiar dacă alături erau clădiri mult mai înalte, sau mult mai scunde.
Manipuland si folosind Rezonanta Schumann – partea IBrian David Andersen
Este oare o relaţie între Frecvenţa Fundamentală de Rezonanţă a Pământului (Rezonanţa Schumann) de aproximativ 7 şi jumătate bătăi pe secundă (7,5 Hertz), fenomenul natural al fulgerului şi un aparat simplu şi ieftin ce crează destulă electricitate pentru a alimenta o casă?
Experimentele lui Nikola Tesla de la Colorado Springs, Colorado, la sfârşitul secolului 19 l-au ajutat să facă aceste descoperiri importante şi să tragă aceste concluzii despre valurile de energii electromagnetice ce curg prin Pământ. Tesla nu a arătat exact detaliile descoperirilor sale dar acestea au fost fundaţia pentru construirea marii structuri de tip turn de la Wardenclyffe lângă Shoreham, New York în 1908. Tesla a anunţat că putea să producă electricitate gratis
pentru întrega lume cu acest turn al său ce prezenta nişte mari discuri la partea superioară a structurii. Există o legendă cum că J.P. Morgan, omul care a finaţat construcţia turnului, nu a fost anunţat de intenţiile lui Tesla până când structura nu a fost aproape terminată. Când a aflat declaraţia lui Tesla, Morgan a ordonat imediat demolarea turnului pentru a-şi proteja interesele financiare ale lui şi ale asociaţilor lui care investiseră masiv în curentul aleternativ pe care Tesla
îl descoperise la sfârşitul anilor 1890. Legenda continuă cu Tesla care pornise Turnul Wardenclyffe numai cu câteva ore
înainte de a sosi echipa ce urma să îl demoleze. Totuşi, în loc de a produce electricitate pentru lume, maşinăria sa a perturbat rezonanţa Schumann pe o distanţă de mile astfel încât acestea au fost distruse într-o clipă. Cu aproximativ 10 ani înainte autorul acestui articol a scris un articol în revista Fate (Credinţă) ce a fost publicat în 1960. Autorul articolului şi sursele sale au conectat momentul experimentului lui Tesla cu turnul Wardenclyffe şi o explozie similară unei bombe atomice în Siberia cunoscut drept Misterul Tunguska. Atât experimentul lui Tesla cu Turnul Wardenclyffe care mai mult decât sigur a creat câmpurile electromagnetice perturbate, şi explozia din Tunguska, Rusia s-au întâmplat în acelaşi timp şi în aceiaşi zi conform autorului şi surselor lui. Azi, sălbăticia din Tunguska, Rusia, pare a fi o zonă afectată de o armă nucleară (vezi Raza Morţii a lui Tesla de pe viewzone).
Multe explozii neexplicate şi intense ce au creat nori de tip ciupercă similari exploziei de la Hiroshima s-au petrecut înainte, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. Martori oculari ai unei masive explozii similare uneia atomice pe 17 iulie 1944 în portul Chicago din Golful San Francisco au declarat că au văzut o strălucire puternică albă şi un nor de tip ciupercă ce a format un crater de 20 m adâncime, 90 m lăţime şi 210 m lungime – un fenomen care nu poate avea loc cu una sau cu o serie de bombe convenţionale explodând simultan. Portul Chicago era un loc unde se încărcau şi se transferau bombe şi muniţie şi ar fi fost locul perfect pentru testarea unei versiuni mici a unei arme de disrupere electromagnetică şi apoi să dea vina pe afro-americanii care încărcau navele şi care urmau să sufere de radiaţii ca suferinţă după explozie.
Ar putea Proiectul Manhatan şi avionul ce a cărat bomba atomică pe bază de plutoniu ce a fost aruncată asupra Japoniei în cel de-al doilea război mondial să fie un truc şi o faţadă de 60 de ani pentru publicul larg şi pentru aviatorii care au aruncat cutii de metal goale, asta ascunzând
cauzele reale ale exploziilor atomice – o formă sofisticată a bruiatorului de câmp a lui Tesla ce manipulează rezonanţa Schumann? A fost Tesla primul care să manipuleze sau să controleze rezonanţa Schumann? Probabil că nu.
Venus, Pirmaidele şi Frecevenţa de Rezonanţă a PământuluiÎn 1950, Immanuel Velikosky a dedus logic că planeta Venus a fost o lună aruncată de
către Jupiter sau Saturn, fiind aruncată acum 10,000 de ani. În timp ce capricioasa lună traversa sistemul solar, apa şi aerul de pe Marte au fost absorbite de către Venus. Apoi o planetă dintre Marte şi Jupiter s-a dezintegrat în centura de asteroizi şi schimbări geografice masive au avut loc pe Pământ. S-au întâmplat toate aceste cataclisme pentru că plimbăreaţa lună a intereferat cu Frecvenţa Fundamentală de Rezonanţă şi armonicile de pe Marte, Pământ şi alte planete?
Dar au fost schimbările geografice de pe Pământ controlate sau atenuate de prezenţa marii Piramide din Egipt şi de o altă structură masivă construită la o altă interesecţie de longitudine şi latitudine crucială şi fundamentală de pe Pământ? Geologii ştiu că longitudinea şi latitudinea exactă a punctului marii piramide este un punct de pivotare pentru toate continentele de pe Pământ. Au funcţionat cele două piramide de pe Pământ ca nişte cardane pentru stabilizarea Frecvenţei Fundamentale de Rezonanţă şi a frecvenţelor armonice aferente? Au stabilizat Pământul de-a lungul erelor alte piramide construite pe Pământ?
Longitudinea şi latitudinea punctelor de intersecţie ale celor două piramide (sau ale unei piramide, de la Gizeh şi un dom sau obelisc) pentru a echilibra Pământul cât timp sistemul rolar era în dezechilibru creat de luna buclucaşă au fost determinate de întâmplări geologice evidente şi de traiectoria Lunii.
Întâmplările geologice specifice şi locaţia exactă a marii piramide ne oferă o hartă a unui punct exact de pe Pământ care ste o locaţie logică pentru cel de-al doilea set de pirmaide. Dacă sunt piramide mari, domuri sau obeliscuri în acea locaţie, atunci teoriile şi munca de o viaţă a lui Velikovsky ar fi demonstrate şi întregul nostru concept despre istorie, ştiinţă şi conştiinţă ar fi modificate şi înălţate.
Există veşti bune şi vesti mai puţin bune despre a doua locaţie. Vestea bună e că pentru a investiga această locaţie nu e nevoie nici de sateliţi, bocanci sau jeep-uri pentru ca echipa de cercetare să ajungă, dar trebuie să navigheze pe apă până acolo. Vestea proastă e că nivelul de călcare e mult sub apă şi ar fi nevoie de un submarin şi probabil o navă de suprafaţă. Nu numai că Tesla şi Luna plimbăreaţă au manipulat Frecvenţa de Rezonanţă a Pământului dar natura influenţează frecvenţa de 7,5 Hz şi frecvenţa armonicilor rezonante în fiecare secundă.
Influenţa naturiiAutorul şi alţi cercetători postulează că fiecare grad şi temperatură atmosferică ridică sau
coboară amplitudinea frecvenţelor şi armonicilor rezonante ale Pământului cu cel puţin 100%. De ceea, atunci când aer rece cu amplitudine mică rezonantă vine în contact cu aerul fierbinte cu amplitudine mare, se crează spirale intense.
De exemplu un bolovan de 2,25 kg şi unul de 9kg aruncate la capete diferite într-o piscină cu adâncime constantă crează două valuri. Atunci când valurile mai mici create de bolovanul de 2,25 kg se interesectează cu cele create de bolovanul de 9 kg, se crează o trecere intensă, sau spirală la punctul de intersecţie.
Spiralele din atmosferă sunt intensificate de particulele încărcate negativ de la suprafaţa Pământului şi de cele încărate pozitiv din ionosferă pot dura o nanosecundă sau câteva minute, ore sau zile. Autorul propune logic faptul că spiralele ce ţin nanosecunde excită nitrogenul atmosferic şi ionii de hidrogn/heliu ce vin e la Soare şi saturează Pământul. Pornirea provoacă
energizarea nitrogenului şi a ionilor de hidrogen/heliu, fenomen cuniscut sub numele de fulger. Spiralele de durată lungă sunt tornadele şi furtunile.
Ar putea diagrame cu forme “opuse” şi frecvenţe cu amplitudini “opuse” conţinute într-un cilindru cu domuri să reproducă ceea ce se întâmplă în natură? Ar putea oare cilindrul cu dom să fie cheia unui aparat ieftin şi eficace pentru producerea electricităţii şi cu efecte benefice pe termen lung? În loc ca energia electrică să circule ca descărcare, scânteie sau fulger, poate energia poate fi capturată cu condensatori şi baterii ca electricitate.
Provocarea 1B3−1 Cum te aştepţi să oscileze un oscilator atunci când este forţat să oscileze cu aceeaşi
frecvenţă cu care ar oscila dacă ar fi liber? Este firesc să ne aştepăm ca oscilatorul să oscileze în ritmul oscilaţiilor care îi sunt
impuse (care, de data aceasta, coincide cu ritmul propriu de oscilaţie). Natura însă ne rezervă de multe ori surprize!
Activitatea experimentală 1B3−1 Investighează oscilaţiile forţate având aceeaşi frecvenţă cu cea a unui oscilator liber.
Lucrează în echipă. Pasul 1 Foloseşte pendulul dublu pe care l−ai realizat la activitatea experimentală din
secţiunea precedentă. Desfăşoară firul de pe cârligul pendulului inferior, până când cele două pendule au aceeaşi perioadă individuală de oscilaţie.
Pasul 2 "Linişteşte" pendulele în poziţia de echilibru (cu firele verticale, în prelungire). Trage lateral pendulul superior, pe o distanţă de câţiva centimetri şi eliberează−l. Observă mişcarea pendulelor.
La fiecare oscilaţie a pendulului superior, amplitudinea pendulului inferior devine din ce în ce mai mare, ajungând repede surprinzător de mare, mult mai mare decât a pendulului superior!
Când există "potrivire" între ritmul oscilaţiilor forţate şi ritmul propriu de oscilaţie, amplitudinea de oscilaţie devine repede foarte mare.
Numim rezonanţă creşterea amplitudinii oscilaţiilor forţate în apropierea frecvenţei oscilaţiilor libere ale unui oscilator.
În activitatea experimentală precedentă, este foarte puţin probabil ca perioadele individuale de oscilaţie ale celor două pendule să fi fost exact egale − cel mai probabil, acestea au fost aproape egale.
Amplificarea foarte mare a oscilaţiilor pendulului inferior are loc, aşadar, chiar şi când perioadele de oscilaţie ale celor două pendule sunt doar apropiate, nu neapărat identice.
Activitatea experimentală 1B3−2 Investighează oscilaţiile forţate ale unui oscilator în apropierea frecvenţei de rezonanţă.
Lucrează în echipă. Pasul 1 Prindeţi un raportor cu centrul în dreptul punctului de suspensie al pendulului
superior, astfel încât să puteţi repera amplitudinea de oscilaţie a pendulului superior.
Prindeţi cu bandă adezivă un alt raportor pe pendulul superior, astfel încât să puteţi repera şi amplitudinea de oscilaţie a pendulului inferior (figura 1B3−1).
Fig. 1B3-1. Cele două raportoare care permit reperarea amplitudinilor de oscilaţie ale celor două pendule.
Pasul 2 Măsuraţi perioadele individuale de oscilaţie ale celor două pendule (pentru a măsura perioada de oscilaţie a pendulului inferior, imobilizaţi−l pe cel superior).
Pasul 3 Din poziţia de echilibru, lansaţi pendulul superior cu amplitudine mică, de câteva grade.
Măsuraţi amplitudinea maximă cu care oscilează pendulul inferior. Completaţi primul rând al tabelului următor, unde T2/T1 este raportul perioadelor
individuale de oscilaţie ale celor două pendule, iar A2/A1 este raportul amplitudinile unghiulare maxime ale acestora (indicele 1 este pentru pendulul superior).
Nr. det.
T2/T1
A2/A1
1
2
3
4
5
6
7
Pasul 4 Modificaţi lungimea pendulului inferior, înfăşurând sau desfăşurând aţa de pe cârligul său.
Măsuraţi de fiecare dată perioada proprie de oscilaţie a pendulului inferior. Lansaţi de fiecare dată pendulul superior de la aceeaşi amplitudine unghiulară şi măsuraţi
amplitudinea maximă cu care oscilează pendulul inferior. Completaţi tabelul cu datele experimentale obţinute. Pasul 5 Reprezentaţi grafic curba care trece prin punctele experimentale obţinute. Amplificarea oscilaţiilor pendulului inferior se modifică odată cu modificarea raportului
perioadelor individuale de oscilaţie. Amplitudinea de oscilaţie a pendulului inferior creşte abrupt aproape de rezonanţă şi este maximă la rezonanţă (figura 1B3−2).
Fig. 1B3-2. Curba de rezonanţă a pendulului inferior.
Provocarea 1B3−2 Ce te−ai aştepta să se întâmple la rezonanţă, în lipsa amortizării? În condiţii de rezonanţă, forţele externe care forţează oscilaţiile sunt sincronizate cu
propriile oscilaţii ale oscilatorului, contribuind la creşterea continuă a energiei de oscilaţie a acestuia. Doar amortizarea ar mai putea limita energia de oscilaţie.
În lipsa amortizării, amplitudinea de oscilaţie ar creşte nelimitat, cel puţin până la distrugerea oscilatorului!
Figura 1B3−3 prezintă câteva curbe de rezonanţă pentru diferite grade de amortizare.
Fig. 1B3-3. Curbe de rezonanţă, pentru diferite de grade de amortizare. Accesează această aplicaţie care îţi permite să simulezi comportarea unui oscilator la
rezonanţă, pentru diferite grade de amortizare.
Provocarea 1B3−3 Cum a fost oare posibil ca un vânt nu foarte puternic să distrugă podul de peste Tacoma?
Fig. 1B3-4. Prăbuşirea podului de peste Tacoma. Când vântul loveşte o structură (cum este un pod, sau o clădire) provoacă, inevitabil,
deformarea acesteia. Dar deformarea structurii modifică modul în care aceasta interacţionează cu curenţii de aer!
Astfel, chiar dacă vântul bate în permanenţă cu aceeaşi viteză, forţele la care este supusă structura se modifică odată cu deformările produse de vânt − structura este forţată să oscileze!
Dacă frecvenţa proprie de oscilaţie a structurii este apropiată de cea a oscilaţiilor forţate, amplitudinea de oscilaţie creşte mult. În lipsa unei amortizări consistente, oscilaţiile structurii pot deveni nepermis de mari, distrugând−o!
De la bun început, podul de peste Tacoma se deforma cu prea mare uşurinţă (datorită unei proiectări neatente), iar amortizarea era insuficientă (cei care treceau pe pod puteau simţi oscilaţiile structurii).
Neşansa a fost că frecvenţa proprie de oscilaţie a podului a coincis cu frecvenţa oscilaţiilor forţate pe care le provoca un vânt cu viteza de aproximativ 70 km/h.
Când a acţionat, pentru prima dată, un vânt cu această viteză (la nici patru luni de la inaugurare), podul a intrat în rezonanţă şi, datorită amortizării insuficiente, amplitudinea de oscilaţie a crescut nepermis şi o parte a structurii a cedat.
De atunci, proiectanţii structurilor sunt nevoiţi să se asigure că frecvenţele proprii de oscilaţie ale viitoarelor construcţii sunt cât mai departe de frecvenţele oscilaţiilor forţate la care aceste structuri ar putea fi supuse (datorită vântului, cutremurelor sau exploatării curente) şi, în plus, să prevadă măsuri eficiente de amortizare.
Figura 1: Obţinerea unei cavităţi rezonante cilindrice cu ajutorul unor segmente de linie în scurtcircuit
Figura 1: Obţinerea unei cavităţi rezonante cilindrice cu ajutorul unor segmente de linie în scurtcircuit
Cavităţile rezonante înlocuiesc la frecvenţe foarte înalte circuitele oscilante convenţionale (cu constante concentrate LC). La aceste frecvenţe ele asigură factorul de calitate Q necesar realizării filtrelor de bandă îngustă (capacitate şi inductanţă foarte mici). Cavităţile rezonante au un factor de calitate foarte mare şi pot funcţiona la niveluri destul de ridicate de putere. Ca exemplu, se pot întâlni cavităţi rezonante cu un factor de calitate de peste 30000.
Datorită factorului de calitate foarte bun, cavităţile rezonante au banda de frecvenţe foarte îngustă şi permit un acord în frecvenţă foarte precis. Un alt avantaj îl reprezintă construcţia simplă şi robustă.
În figura 1 este prezentată formarea unei cavităţi rezonante cilindrice cu ajutorul unui număr infinit de secţiuni λ/4 de linii de transmisie în scurtcircuit.
Cavităţile rezonante sunt utilizate pe scară largă în tehnica frecvenţelor foarte înalte. Ele sunt folosite în construcţia tuburilor speciale pentru microunde, ca de exemplu clistronul reflex. Un alt exemplu este utilizarea lor în contrucţia oscilatoarelor cu diode Gunn. În practică se întâlnesc cavităţi rezonante de diferite forme: paralelipipedică, cilindrică, sferică, toroidală etc. În figura 2 este prezentată o cavitate toroidală din compunerea unui clistron reflex.
La declansarea in adancime a unui eveniment seismic, miscarea pamantului provoaca aparitia unei unde sferice de volum,cu doua componente: 1. unda p - este o unda longitudinala, de compresie- determina miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare - deplasarea acestei unde este similara cu cea a unei rame (compresie-dilatare) in directia de mers- are viteza de 7,8 km/s (pentru structura geologica Vrancea)- amplitudinea acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea (energia cutremurului)- este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o saltare, un mic soc in plan vertical- nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta) aproximativ 20% din energia totala a cutremurului 2. unda s - este o unda transversala, de forfecare- determina miscarea particulelor solului perpendicular (transversal) fata de directia de propagare- deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui sarpe (miscari ondulatorii stanga-dreapta fata de directia de inaintare)- are viteza de 4,6 km/s (pentru structura geologica Vrancea)- ajunge, din acest motiv, la suprafata solului intotdeauna dupa unda p- este resimtita la suprafata sub forma unei miscari de forfecare, de balans in plan orizontal- este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a cutremurului- determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata de oscilatie- cladirile cad datorita intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a structurii cladirii cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat
Sistemul de avertizare seismica timpurie (in timp real) pentru municipiul Bucuresti in cazul producerii unui cutermur major in zona Vrancea - pe scurt SAS Sistemul de avertizare seismica realizat pentru Bucuresti se bazeaza pe cateva particularitati deosebite ale zonei seismogene Vrancea: - stationaritatea in spatiu a hipocentrelor (foarte aglomerate- cutremurele mari se produc intotdeuna in aceeasi arie geografica, de mici dimensiuni);- stationarea modelelor de radiatie (ca mecanism de propagare); - distanta epicentrala relativ larga pana la Bucuresti (130 km), linia de conexiune intre aria epicentrala muntoasa si campia unde Bucurestiul a fost construit. Aceste particularitati ale zonei Vrancea au permis realizarea unui SAS simplu, rapid, robust si relativ ieftin. Timpul de avertizare este de 25-30 de secunde, cu posibilitatea confirmarii sau rejectiei de 10-15 secunde ulterior. La modul general, timpii de avertizare sunt relativ mici, de la cateva secunde la maximum un minut (Mexico City). Totusi, chiar si cateva secunde sunt extraordinar de importante din punct de vedere decizional. S-a constatat ca reactia umana la perceptia unui cutremur este instinctuala. Capacitatea de a rationa este aproape in totalitate inlocuita de instinctul de conservare si exista in primul rand intentia de a fugi din cladire. Implementarea unui SAS elimina acest comportament, deoarece, de la semnalul de avertizare pana la sosirea undei de soc sunt disponibile 25-30 secunde, extrem de utile, interval de timp
in care se pot lua deciziile cele mai corecte pentru protejarea vietii. In cazul unor producatori sau distribuitori de utilitati (gaz, electricitate, apa etc.) intervalul de timp poate fi utilizat pentru oprirea sau intreruperea acestora. Pentru activitatile cu grad ridicat de pericol (reactoare nucleare, apa grea, combinate chimice etc.) exista, de asemenea, timpul necesar pentru intreruperea acestora. La trenuri, timpul de avertizare poate fi folosit pentru decuplarea alimentarii cu energie electrica, garnitura oprindu-se de la sine (este cazul atat a trenurilor de suprafata, cat si a metroului). Exemplele sunt nenumarate. Cutremurele care ameninta capitala sunt evenimente de o adancime intermediara, cu magnitudini apropiate de 8, la o distanta epicentrala aproape fixa, de aproximativ 130 km. Timpul de avertizare se obtine prin urmatoarea logica, transpusa si in practica: in adancime (in hipocentru) are loc un cutremur. Prima rezultanta a acestuia este unda "p", unda de volum, longitudinala, de compresie, care atinge suprafata solului in zona epicentrala. In epicentru este instalat seismometru racordat prin radio la statia de receptie din Bucuresti. Socul perceput de seismometru este transpus in unde de radio si transmis instantaneu la Bucuresti. In Bucuresti se da alarma seismica, dupa o prelucrare computerizata a undei, timp de 2 secunde. Dupa un interval de circa 10 secunde se formeaza unda "s", unda de volum, transversala, care isi incepe deplasarea distructiva in toate directiile, ca unda sferica. Diferenta timpului de parcurgere dintre unda epicentrala "p" si unda transversala, distructiva "s" - care ajunge la Bucuresti - este intotdeuna mai mare de 25 de secunde, ceea ce reprezinta un timp maxim posibil de avertizare. In plus, mecanismele sursa sunt foarte stabile pentru toate evenimentele seismice, astfel incat o proiectie a nivelului de miscare a Pamantului care se poate astepta la Bucuresti se poate baza mai degraba pe amplitudine si adancime. Aceasta trasatura specifica zonei Vrancea a permis contruirea SAS. La modul general, un SAS este alcatuit din patru componente: - sistem de monitorizare compus din mai multi senzori; - legaturi de comunicatii in timpi reali pentru transmiterea datelor de la senzori la computer; - unitate de procesare pentru convertirea datelor de informatie; - sistem de producere si comunicare radio a alarmei seismice.
SAS romanesc Romania, ca seismicitate, reprezinta un caz particular. Seismicitatea in scoarta este impartita variat de-a lungul majoritatii teritoriului, cu magnitudini de obicei mici (M<5,5), pe cand epicentrele de seismicitate adanca sunt concentrate intr-o arie restransa, denumita regiunea Vrancea. Adancimile acestor evenimente se inscriu intr-un interval cuprins intre 70-200 km. Magnitudinile lor pot ajunge pana la M=8, asa cum se presupune ca a fost cutremurul din 1802. Riscul pentru Bucuresti este aproape in intregime deteminat de cutremurele de pamant de adancime intermediara din regiunea Vrancea. In ultimii 60 de ani, Romania a suferit cutremure de pamant puternice, cu epicentrul in Vrancea: - 10 noiembrie 1940 (M=7,7; adancime 160 km); - 4 martie 1977 (M=7,5; adancime 100 km); - 30 august 1986 (M=7,2, adancime 140 km); - 30 mai 1990 M=6,9; adancime 80 km). Evenimentul din 1977 a avut un caracter catastrofic, cu 35 de cladiri cu risc inalt de prabusire si 1500 de victime, majoritatea in Bucuresti. Epicentrele acestor evenimente sunt concentrate intr-o arie de 30 x 70 km, ci distanta epicentrala medie pana la Bucuresti de 130 km. Deoarece
relatia geometrica intre hipocentre este stransa intr-un volum sursa mic, iar acest volum sursa se afla la o distanta fixa fata de Bucuresti, conditiile pentru construirea unui SAS sunt indeplinite, timpul de avertizare fiind de aproximativ 25 de secunde pentru toate cutremurele de pamant potentiale de adancime intermediara. In acst caz, SAS Romanesc ar fi similar SAS Mexican, unde originea puternicelor miscari de pamant este restransa la dimensiunea platoului, la o distanta semnificativa de Mexico City.
(http://www.fotonsas.8m.com/about.html)
Aplicatiile rezonanteiCristian Munthe / 25 octombrie 2009 In fizica, rezonanta este tendinta unui sistem de a oscila cu amplitudine maxima la anumite frectvente, numite frectvente de oscilatie. La aceste frectvente chiar si forte oscilante mici pot produce amplitudini de vibratie mari.Prima mentiune despre rezonanta si efectele sale distructive o gasim in Biblie. Acum 5000 de ani cand au fost daramate zidurile cetatii Ierihonului.Timp de sase zile a fost scanata frecventa de rezonanta a zidurilor, iar in a saptea zi cand aceasta a fost gasita, amplitudinea a fost marita si zidurile s-au prabusit.Clădirile au propriile frecvenţe de rezonanţă, dependente, în principal, de înălţimea clădirilor. Sub acţiunea rafalelor de vânt sau a undelor seismice, clădirile pot intra în rezonanţă.În 1985, un cutremur devastator a lovit Mexico City. Cea mai mare parte a energiei de vibraţie a fost transmisă clădirilor cu frecventa de 0,5 Hz. Majoritatea clădirilor care s−au dărâmat atunci aveau între 15 şi 25 de etaje, chiar dacă alături erau clădiri mult mai înalte, sau mult mai scunde.Efectele infrasunetelor şi a sunetelor asupra organismului Organele interne ale omului interacţionează permanent cu factorii externi. Când frecvenţa oscilaţiilor unui sistem din organismul nostru şi cea a unui obiect oarecare coincid, se produce fenomenul de rezonanţă. Ca urmare, amplitudinea oscilaţiilor organului intern respectiv se schimbă (se amplifică), ceea ce conduce la perturbări serioase în funcţiile acestuia, iar apoi ale întregului organism.În ultimul secol s-au adunat destule dovezi care demonstrează că undele sonore pot face să rezoneze fiecare celulă a corpului uman. Muzica poate schimba tensiunea sangvină şi ritmul cardiac, precum şi ritmul respiraţiilor.Sunetele dezagreabile pot provoca greaţă, crampe stomacale, pot tulbura chiar vederea şi pot afecta gustul. O anume piesă muzicală poate avea efect calmant asupra unor persoane, putînd induce chiar stări de comă sau paralizie. Alte melodii pot induce atacuri de panică. După 1950, cercetatorii francezi au ajuns la concluzia că, în condiţiile unei rezonanţe cu un obiect exterior (sursa de oscilaţii) care oscilează cu frecvenţe de aproximativ 6Hz, oamenii încep să simtă oboseală şi nelinişte, care se transformă apoi într-o spaimă de care nu-şi pot da seama, o groază nemotivată. Iar dacă frecvenţa oscilaţiilor este de 7Hz există posibilitatea paraliziei totale a inimii şi a sistemului nervos.Asupra creierului se poate acţiona prin intermediul organelor de simţ: semnale neauzite pătrund în zona subcorticală a creierului, iar de acolo ajung în sistemele şi organele vizate ale corpului uman.Folclorul multor popoare cuprinde referiri la transa provocată prin sunete: mitul Sirenelor, al caror cântec îi vrăjea pe corăbierii vechii Elade, Lorelei – zâna care cânta pe o stâncă de pe malul Rinului, legenda slavă despre tâlharul Solovei (privighetoare) care-şi încânta victimele cu trilurile pe care le fluiera sau flautistul care alunga din cetate şobolanii şi soarecii cu sunetele
flautului său.Toate aceste fenomene sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi de popoarele primitive. Iată ce trebuie să facă şamanii şi ceilalţi participanţi la un vechi ritual african: pentru a intra în tunel, însoţitorul trebuie sa bată în tobă (tamburină), lovind de 120 de ori pe minut (frecvenţa 2 Hz). Peste un timp veţi vedea un tunel format din inele albe şi negre şi veţi începe să înaintaţi prin el. Viteza cu care se succed inelele este dată de ritmul bătăilor de tobă.Bătăile tobelor folosite de vraci au un efect hipnotic asupra pacien-ţilor. Ritmul ajunge la structuri interne ale creierului. Există receptori specifici în zona gîtului, ce reacţionează la vibraţiile aerului produse de instrumentele de percuţie. Nivelul alcoolului endogen – alcoolul natural produs în mici cantităţi de orice organism – creşte. O astfel de “beţie indusă” poate duce la eliberarea de stress. În psihoterapia actuală există multe tehnici bazate pe tradiţiile vechilor vraci.Simpla analiză a majorităţii şlagărelor dansante de azi ne ajută şi ne arată că ritmul lor are o frecvenţă de 2Hz – tocmai frecvenţa care face ca picioarele să se mişte de la sine.În ceea ce priveşte muzica rock, aceasta poate afecta grav creierul datorită impactului ultra şi infrasunetelor ce nu pot fi percepute de auzul uman. Mai mult, toate organele corpului pot percepe aceste sunete.Psihologul Dmitry Azarov este de părere că muzica rock poate duce la creşterea tendinţelor suicidale. Jazzul si muzica rock au rădăcini în melosul şi ritmurile africane. Ritmurile a căror frecvenţă este multiplu de 1,5 lovituri/secundă determină extazul. La frecvenţa de 2 lovituri/ secundă, omul cade în transă, aceasta fiind asemănătoare efectului narcoticelor.Una dintre cele mai spectaculoase metode de prevenire, ca şi de tratament, contra tumorilor benigne şi maligne, o constituie tehnica aşa-numită a sunetelor vindecătoare: “Pornind de la principiul rezonanţei mecanice, metoda constă în emiterea unor sunete cu anumite frecvenţe – cunoscute doar de către specialiştii în Qigong – care creează vibraţii în corpul bolnavului, cu rezonanţe ce distrug structurile tumorale fără a produce nici o leziune organelor pe care acestea s-au format. În Beijing există un asemenea spital, unde tumorile canceroase se tratează în exclusivitate prin metoda sonoterapiei, rezultatele exprimîndu-se în peste 50 la sută cazuri vindecate“.Cercetari mai ample au demonstrat că fiecare notă muzicală are o frecvenţă specifică de vibraţie care influenţează anumite zone ale corpului uman ori determină anumite reflexe în organism (în acest sens medicina holistică recomandă ascultarea unei muzici în care predomină nota vindecătoare).DO – este folosită în circulaţie proastă, anemie, afecţiuni ale sângelui, paralizie, dificultăţi de urinare, melancolie, umflarea gleznelor, răcirea picioarelor. Guvernează colonul, gâtul, genunchii şi nasul.RE – este folosită în astm, bronşită, gută, pietre la vezica biliară, obezitate, purificarea toxinelor, letargie şi apatie. Guvernează sânii, organele sexuale, perineul picioarele şi limba.MI – este folosit în constipaţie, indigestie, flatulenţă, afecţiuni ale ficatului, gastrointestinale, tuse, dureri de cap, piele, apatie, plictiseală. Guvernează capul, ochii, plexul solar, zona ombilicală.FA – este folosită în guturai, alergii, răceli, traume, şocuri, colici, epuizare, ulcere, iritabilitate, tensiune mărită, piele uscată. Guvernează rinichii, glandele suprarenale, umerii, pieptul, colonul şi gambele.SOL – este folosit în laringită, amigdalită, inflamaţii ale gâtului, afecţiuni oculare, boli de piele, mâncărimi, vomă, spasme musculare, dureri menstruale, febră, stimulează centrul atenţiei şi
calmul. Guvernează saliva, părul ţi sistemul reproducător.LA – este folosită în toate afecţiunile nervoase, convulsii, oboseli, dereglări ale echilibrului, sângerari, dificultăţi respiratorii, umflături, paralizie, pecingine, acţionează pe osul sacru la baza coloanei.SI – este folosită în intregul corp dar cu deosebire în dezechilibrul glandelor, nevralgii, deficiente imunitare, metabolismul vitaminelor ori dereglări nervoase.Studiile de psihologie efectuate până acum în diverse laboratoare de cercetare au permis elaborarea următoarelor recomandări:- pentru calmarea sistemului nervos : Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestra de Beethoven şi Uvertura operei Parsifal de Wagner- pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto şi harpă şi Clar de lună de Debussy, Nocturnele lui Chopin şi Apocalipsa animalelor de Vanghelis- pentru combaterea oboselii şi surmenajului: Poemul simfonic Vltva de Smetana şi Dimineaţa de Grieg- pentru tratarea stărilor depresive: Carnavalul de Dvorak- pentru calmarea stărilor de agitaţie: Oda bucuriei de Beethoven şi Corul pelerinilor de Wagner- pentru tratarea nevrozei astenice şi a tulburărilor vegetative: Mica serenada şi Simfonia nr. 41 de Mozart- pentru calmarea marilor suferinţe care apar în urma unor întâmplări tragice: Concertul pentru violoncel de Dvorak şi Patetica de Ceaikovski
Principiul Avertizarii Seismice Pentru Bucuresti ..........................←25-30→ secunde BAY -Accelerometru Buc. Dir. E - V BAX - Accelerometru Buc. Dir. N - S BAZ - Accelerometru Buc. Axa Z BUCF -Seismometru Bucuresti LOPT -Seismometru Lopatari
AVERTIZARE SEISMICA CU 25 - 30 DE SECUNDE INAINTE DE SEISM AVERTIZARE SEISMICA PENTRU
MAGNITUDINE MAI MARE DE 4,8 GRADE RICHTER Avertizarea Seismica se bazeaza pe diferenta de timp intre detectarea undei "P" in Vrancea (moment in care se declanseaza alarma seismica la C.A.S.) si sosirea undei seismice "S" in Bucuresti.
ALARMA SEISMICA SE DECLANSAZA PENTRU SEISME AVAND
MAGNITUDINI MAI MARI DE 4,8 GRADE RICHTER
La declansarea in adancime a unui eveniment seismic, miscarea pamantului provoaca aparitia unei unde sferice de volum, cu doua componente:
1. unda " P " Este o unda longitudinala de compresie-dilatare pe directia de propagare a undei. Deplasarea acestei unde este asemanatoare cu cea a unei "rame" ( contractie - extensie ). Determina miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare. Are o viteza medie de propagare de 7.8 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Amplitudinea acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea ( energia cutremurului ). Este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o "saltare", un mic soc in plan vertical. Nu este periculoasa pentru structuri ( cladiri ) deoarece contine ( transporta ) aproximativ 20% din energia totala a cutremurului de pamant.
2. unda" S " Este o unda transversala de forfecare. Determina miscarea particulelor solului perpendicular ( transversal ) fata de directia de propagare. Deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui sarpe ( miscari ondulatorii stanga-dreapta fata de directia propagarii ) si este resimtita la suprafata solului sub forma unei miscari de forfecare, de balans in plan orizontal. Este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a cutremurului de pamant. Are viteza medie de propagare de 4,6 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata de oscilatie. Cladirile cad datorita intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a structurii cladirii cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat. SEISMOTECTONICA REGIUNII VRANCEA. Cea mai importanta zona cu activitate seismica din Romania este regiunea Vrancea , a carei seismicitate , ca persistenta si concentrare, nu se poate compara decat cu zona Muntilor Hindukus si regiunea Bucaramanga(Columbia).Aici se produc cutremure frecvente cu adancime intermediara (85 - 180 Km.) , cele mai dese avand adancimea de 130 - 150 Km. Energia, in general mare, a acestor cutremure face ca ele sa fie inregistrate pe areale intinse ca socuri monokinetice (cele cu intensitate mica) si cu replici, in cazul evenimentelor mari.Distributia generala a epicentrelor si hipocentrelor indica o arie seismogenica de aproximativ 9 000 km² daca se includ si cutremurele normale si doar de 2 000 km² pentru cele intermediare. Hipocentrele arata o adancire treptata spre interiorul arcului muntos al Carpatilor Orientali, de-a lungul unei suprafete Benioff arcuite si cu inclinare de 60-65 grade . Ea sugereaza un process de subductiune relict , adica al unei subduceri a Vorlandului carpatic care avea un caracter liniar inainte de Sarmatian, cand Carpatii Orientali erau un arc muntos pe cale de ridicare , caracter care s-a pierdut treptat in Cuaternar, cand s-a " centralizat ".Localizarea zonei epicentrale Vrancea este legata de procese subcrustale ale caror caractere rezulta indirect din structurile geologice regionale ce concorda cu ideea unei neomogenitati a domeniului de la baza scoartei terestre. In principal, asemenea indicatii sunt date: de curbura accentuata a Carpatilor Orientali, de faptul ca in fata coltului de sud -vest al Platformei est-europene se intersecteaza doua aliniamente de dimensiuni continentale - directia Podolica , NV - SE si cea Tethys , orientata E - V, de constatarea ca prelungirea prin extrapolare spre sud - est a lantului vulcanic neomogen traverseaza aceeasi regiune si ca varsta vulcanismului intracarpatic migreaza spre S - E de-a lungul acestui lant de vulcanite subsecvente,
de identificarea unei schimbari importante in distributia anomaliilor gravitationale. In aceasta situatie, apare ca normala localizarea, pe plan seismologic, a cutremurelor, iar pe plan structural, a unor tendinte de afundare axiala a structurilor geologice vechi, ca si dezvoltarea in Sarmato-Pliocen a Depresiunii Focsani - Odobesti si individualizarea unui regim distinct de miscari neotectonice verticale in dreptul Curburii Carpatilor Orientali.Sistemul de avertizare seismica realizat pentru Bucuresti se bazeaza pe cateva particularitati deosebite ale zonei seismogene Vrancea: stationaritatea in spatiu a hipocentrelor - foarte aglomerate (cutremurele mari se produc intotdeauna in aceeasi arie geografica , de mici dimensiuni). stationaritatea modelelor de radiatie (ca mecanism de propagare). distanta epicentrala relativ mare pana la Bucuresti (130 km), linia de conexiune intre aria epicentrala muntoasa si campia unde Bucurestiul a fost construit. Aceste particularitati ale zonei Vrancea au permis realizarea unui S.M.A.S. simplu, rapid, robust si relativ ieftin.Timpul de avertizare este de 25 - 30 de secunde , cu posibilitatea confirmarii sau rejectiei de 10 -15 secunde ulterior. Intervalul de alarmare seismica poate fi marit in functie de stabilirea unor criterii de alarmare in cazul inregistrarii unor valori standard ale precursorilor seismici.
CONSECINTELEONSECINTELE REZONANTEIREZONANTEI Rezonanta este tendinta unui sistem de a oscila cu amplitudine maxima la anumite frectvente(frectvente de oscilatie). La aceste frectvente chiar si forte oscilante mici pot produce amplitudini devibratie mari.Este binecunoscut efectul distructiv al vocii sopranei care rezonează cu paharul de cristal dinvitrină reuşind să-l spargă. Este un process simplu: transfer maxim de energie de la sursă, corzile vocale, laresonator, paharul, atunci când frecvenţa de oscilaţie a excitatorului este apropiată ca valoarea de cea asistemului excitat. Rezultatul este creşterea
amplitudini de oscilaţie până la spargerea paharului. Acestmecanism se va regăsi în toate situaţiile următoare:•Cladirile sunt puternic afectate în timpul mişcărilor seismice, al furtunilor cu vântul puternic, motiv pentru care în zonele cu risc seismic crescut, ele se echipează cu amortizoare cu role care să absoarbăvibraţiile solului. De multe ori geamurile clădirilor încep să vibreze atunci când trece pe lângă ele uncamion greu. În funcţie de înălţime, frecvenţă proprie a unei clădiri variază de la 0,2 s pentru 2 etaje, la 1 s pentru clădiri cu 10 etaje, respective 3 s pentru clădiri cu 30 de etaje. “Raspunsul” unei clădiri la mişcareatemeliei sale cu o frecvenţă seismică depinde de elasticitatea şi evident, de înălţimea să. Dacă ea rezoneazăcu mişcarea solului, efectul poate fi catrastofal, ducând la distrugerea clădirii.•Solicitarea ritmică a unui pod de către rafale puternice de vând sau de către marşul cadenţat a uneitrupe de soldaţi care îl traversează, poate duce la traversarea podului. Sunt cunoscute în istoriaconstrucţiilor 2 cazuri celebre! Podul Tacoman Narrows din Tacoman, Washington, a fost distrus înnoiembrie 1940, de un efect complicat de rezonanţă, în timpul unei fortune în care vântul a atins 40 mile peh. Forma lui de aripă de avion a generat apariţia unei instabilităţi, soldate cu deformarea sa analoagă uneiunde transversale care l-a distrus.•Al doilea pod celebru este Millenium Bridge din Londra, care a fost închis la 2 zile după inagurareasa din Iunie 2000, datorită faptului că se legăna alarmant cu cei circa 2000 de pietoni aflaţi în traversarealui. Este primul pod construit din oţel, pentru traversarea pietonală a Tamisei. Se ştie că în trimpul mersuluiunui om de 75 kg(750 N) apare o fluctuaţie a forţei verticale de apăsare de circa 250 N la fiecare trecere agreutăţii de pe un picior pe celălalt în timp ce păşeşte. Deşi proiectanţii loasera în calcul binecunoscutulefect de rezonanţă periculoasă cu mersul cadenţat a oamenilor, a apărut un efect de excitaţie lateralăsincronă generate de sincronizarea involuntară a paşilor câtorva dintre pietoni. În timpul mersului apare şi oforţă orizontală orientate spre stânga atunci când piciorul de sprijin este stângul, respectiv spre dreaptă la pasul următor. Această forţă este responsabilă pentru apariţia excitaţiei laterale a podului. Odată începutălegănarea pientonii şi-au sincronizat instinctive paşii cu balansul podului, agravandul instabilitatea. Mulţidintre cei 80.000 de oameni care l-au traversat au raportat că au avut senzaţii asemănătoare râului de mare.A fost necesară închiderea podului pentru un an de zile, timp în care i s-au montat amortizoare hidrauluicecare să absoarbă vibraţiile.
(http://ro.scribd.com/doc/75143102/Consecintele-rezonantei) – de descarcat(http://www.scribd.com/doc/46701479/Rezonanta-si-efecte) – de descarcat(http://www.scribd.com/doc/92588031/Aplicatii-Ale-Rezonantei) – de descarcat(http://www.google.de/url?
