Titlul original: Orphle el l'orphlsme Copyright 10 1995 Pre.ses Univenitaires de France, Paris

Copyright O 1998 Editura Taor. UNIVERSITAS este un imprint al Editurii Teora.

Şef de redacţie: Gelu Diaconu Coperta: Gheorghe Popescu

NOT: 2513 UMA ORFEU SI ORFlSMUL ISBN: 973-601-811-3 Prlntcd. In Romania

Distribuţie: Bucure,ti: B-dul AI. 1. Cuza ar. 39; tel.lfax: 222.45.33

Sibiu: Şos. Alba Iulia nr. 40i tel.: 069/21.04.72; ru: 069/23.51.27 Bacău: Calca Mlri,e,ti ar. 5. tel./ru: 034/18.18.26

Taor. - Cartea prin poştă CP 79-30. cod 72450 Bucure,ti. Romlnia

Tel./ru: 252.14.31

Teora CP 79-30. cod 72450 Bucure,ti. Romlnia

Fax: 210.38.28

Cuprins

Introducere . . . . . . .. ..... . . . . . ......... .. . .. .. .... ..... . ... . . . . . . . . . . . . 1. Cucernicie nelegiuiti fi credinţA orfld. 7 - II. Fazele tradiţiei orfitt grece,ti, 14 - III. Metamorfozele

ooCorpusului orfie .. , 21.

Capitolul 1- Orfeu: mit ,i întemeiere .............. . 1. De la Iegendi la mit, 25 - II. Legenda lui Orfeu. 26 -III. Mitul lui Orfeu, 31 - VI. Umbra aedului: Musaios.

41.

C,apitolul II - Lumea 4i suveranitatea:

transgres.rea orfică ............................... . I. Caracteristicile generale ale unei cosmopii ,i sistemul hesiodic. 4' - II. Transmiterea ,i diversitatea cosmo­

teO&<miilor OrflCe. 50 - III. Cosmogonia din P4Jdri/" 52 - IV. Versiunile lui Athenasoras fi Damascius, 54 -V. De la Phanes la Dionysos: Pllpinulll tU 1" Dtrw"i I' RltjJJrNI;;u, 59 - VI. Versiunile ... r,ganaurice .. , 77.

Capitolul III - Antropogonie şi polarităţi ale nemuririi. Diver,ii Dionysos, titanU

şi oamenii ............ . . . . ...... . . . . . . . . . . .. . . . . . . ....... . 1. Mitul zeului dezmembrat. 83 - II. Dionysos orsiastic

$i Dionysos orfic. 88 -III. Tin-nii fi oamenii, 99.

Capitolul IV - Cotidianul şi mistericu1 ............. 111 1. Purifzcarea CI. mod de viaţi, 112 - Il. Misterele orfke,

B2.

Capitolul V - Amintirea În lumea de dincolo de mormint .... .... ... 13 7

1. Bifurcuea Hadesului fi ghidul odic: Foifiele de aur,

H7 - II. Nemuritorii muritori (Heraclit), 148 -III. Grija pentru nemurire (Platon), 1 '0.

Concluzie.............................................................. 153 1. Abateri inainte de intoarcerea la legendl, 1" -II. Esteticl ,i transsresiune, n,o

Bibliografie ........................ ................................ .. . 157

Introducere

Odismul se dezvolti in lumea greacă, pe cit putem , din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Aceasta mişca conteseA credinţa. comuni atunci, În eterogeDirarea ton! dintre zei. şi oameni. Ea se ÎntemeiazA pe ingrijorarea omul cu privire la puritarea sa şi pe teama de soarta rezerva sufletului in lumea de dincolo.

1. Cucernicie nelegiuită ,i credinţă orfici

Faptul că vechea Grecie nu a avut nici o ope dogmatică, nici o culegere de «dep" (ţa biblia), o-a fost piedici pentru constituirea oficială a vieţii sale religioase'• epoca clasici (secolele V-IV i.Hr.) religia şi cetatea su indisolubil legare, prezentind chiar unitatea unui fa religios civicl. Cucernicia (eltJlbei., hosiotlS) era, Înainte ,

1. Cuvântul Biblie, singular desemnind canea care le afli bu.a tradiţiei iudco-Cfeftine, cSte o traducere a pluralului sree "ild;., .. cirţile.., expresie anari În Seprantl.

2. Absenţa unui der proresional cue un exemplu semnifical .1 intrica�iei cetate-religie incepind cu 5«olul al V-lea: maJisua ceti�ii erau cei fnsitcina(i cu rugiciunile ,i cu sacrificiile. J

O,/,lI fÎ " fis111111

toate, o conduiti civică, o parte a justiţiei ce conferea virtute celor care panicipau la sacrificiile sângeroase pe care cetatea le oferea zeilor, pentru «a le da ceea ce le este datorat,.l. Omul «are datoria .. faţi de nemuritOrj să nu uite ci neamul său este tOml deosebit de al lor, �a cum o arati cit se poate de limpede poemele homerice, fundament al edifICiului religios tradiţional: .. înapoi! şi nu cuteZa si doreşti lucruri aidoma celor zeieşti: pururi vor fi două seminţii osebite - cea a zeilor nemuritori şi cea a oamenilor care calcă pămintul.2• Acest avertisment pe care Apolo il adresează unui muritor iristaureui un soi de piemte care acord! toati atenţia s1ăvirJJ cum se cuvine a distanţei de netrecut ce-i desparte pe oa­meni de zej: .. Oferi, recomandă Hesiod, dupi puterile mie, sacrificii zeilor nemuritori, cu miinile curate şi fUi de pati, şi a.rde pentru ei coapse lucitoare .. '. Act obliptoriu al cultu­lui oficial, sacrificiul singeros, instituit o dati cu mitica im­părţire a boului de către Promereu, consacri diferenţa dintre cele două seminţii. Tot ceea ce vor conteSta adepţii lui Orfeu plead de la aceste dou! pteeepre - cel cfe..al doilea rezultind,

�:�:���: f:n;:��I�

t�:u�i::

ib:.'c;�fi�i�

fi�:��

t:r::i::

ţ�:

r��t�

lt:

fami lie SlU de ciue o corpon.ţie. Cele mai fastuoase sunt cele (;leu re In numele ceri�ii cu ocuia marilor sArbatori care jaloneazili cursul anului sau In cNul unor situa�ii 8raye.

1. a. Platon, I!"IA,ph"", 12 J-I. 2. Ililllltl, V, 440-442, traci. fr. P. Ma:r.an. 3. M.",; li zi/" 336-338; traci. fr. P. Ma:r.on. Marci importan­

ţi pe care grecii o acordi ritualurilor ca palte componenti a pieri­�ii este o constanti a religiei lor publice.

de altfel, din primul - pentru a construi ordinea subiectivi (situaţia inferioară a omului) � pe cea obiectivă (respectarea riguroasi a obiceiurilor tradiţionale) a religiei oficiale a cetiţii.

Din ordinea obiectivi decurge obligaţia de a oferi sacri­fICii singeroase zeilor, În semn de omagiu, omagiu pe care orficii îl denunţl ca fiind statornicit pe baza unei grozave inşelltorii (despre insticuirea promereici, vz. cap. IV).

Din ordinea subiectivă decurge concepţia admisă inde­obşte cu privire la SOarta sufletului {JJIythI) in lumea ele dincolo. Oamenii, separaţi de zei, nu sunt, aşadar decic .. muritOri" cirora Ancicleia le reamintea .. norma imperativt (ţ/i1eJ),,: moartea ineluctabil' il scufundă pentru totdeauna pe cel riposat Într� ireversibilă State de inconsisten�'. De cum a pirhit trupul, sufletul se coboară in ţinutul morţilor, Hades, unde nu mai este altceva decit un chip (nâoJtJlI), o umbri, simulacru al omului viu. Amnezic, el ingt08!fă «gloata scin­să" a .. indivizilor fără de forţă. li îară de simţire» care ricăcesc pururea in adincul infemal2• Moartea nu este decât «o umbri sau un vis ce ti-a luat zborul"J. Comparaţia cu visul nu e intimplitoare. Pencru Homer, experienţa onirici este receptarea pasivi a unei viziuni obiective. Grecul nu a atIN'

1. OJiSU6, XI, 2 1 8-222. Traduc: JilU bazindu-mi pe c:omenta­riul pe Clre-I fuea E . Benveniste: JilU _nu este . .felul de a fi", ci "norma imperativi", . .formula care reglementead loaua" .• (u Vflftll",llIi,., tlts illllilllti'"1 i""o-'In'OpUlllnl, II, Paris, Minuh, 1 969, p. l l 0).

2. Otl. XI, 491; ef. X, S 2 1 , '.536; XI, 49. 3. OJ. XI, 207.

O'fo" ,; " fiJIIIN{

un vis În timpul somnului: el l-a 1IIizN'. Visul este a!!adar independent de cel care viseazi, aşa cum umbra defunctului este iremediabil desprinsă de lumea celor vii: «Psyehl-a unui om nu se mai regiseşte niciodată: ea nu mai poate fi nici luată, nici prinsi, din ziua În care a iept din imprejmuirea dinţilor»l. Post mortem, sufletul omenesc este sortit să devină in egali mAsuri inconsistent ,i flri rost, «un nu ,tiu ce [ .. . ] in care nu mai Iocu�te spiritul»2. Relegat în adincurile Erebului pentru IZ nN mai iqi tU acolo niciodată, el nu este, la drept vorbind, nimicit, ci nu «triie,te» mai mult decit ;chipul unui am intr� oglindi»'. Subţirimea acestei reflec­tiri insesizabile este modul minimal de concepere a imateria­lităţii JUYtlN-ei. Mentalitatea homerici, clreia ii este striinA conceperea unei fUnţe vii Înrudite cu divinul, nu are in vede­re nemurirea sufletului, ci mai degrabA persisren� sa incon­sisrentă in lumea de dincolo.

Orficii contestau rocal separaţia oamenihei ti consecinţa ei direcri, identificarea sufletului defunct cu o umbri vaporoasi ,i pentru totdeauna captiv! În Hades. Nefiind nici o mifcare filozofICi, nici o curiozitate literară, ci o mdinţd aflati Într-O situaţie de rupturi cu on:ocloxia religiei publice, orfismul folosea acele&fi arme ca aceea împotriva cireia se ridica: circumvoluţiile miropoetice.

1. Il., IX, 408-409: ef. XII, 326-327: XXIII, n ti urm. 2. Il. , XXUI, 102-104. 3 . in formularea lui E . Rohdc, P�"'. L, rwl" tit ralIU rhtz lu

Grm "Iom tN:JR,,"J,II 1'i • .",.lill ( 1 907), uad. (r. , Paris, Payoc, 1953, p. 9.

10

1. Credinţa acflCi afirma nemurirea sufletului, bazată pe credinţa in mitul lui Dionysos sa.iat de Titană. Piesi centrali ,i de excepţie a revelaţiei pe care o aduceau scrierile transmise sub numele lui Qlfeu, acest mit expunea cui voia să�l asculte natura divină a sufletului omenesc. La inceput nu se cunoşteau două seminţii deosebite. Totul se petrecea intre nemuritori, sau, mai exact, În nemurire, sinonim al stării originare. Titanii, vrăjmlfii .. de totdeauna. ai zeilor olim­pieni, il omoară ti-I dezrnembreazi pe copilul-zeu Dionysos, fiul lui Zeus ti al Persefonei; Zeus ii trisneşte pe ucigaşi; omul se forrneazi din funinginea depusi de vaporii care se ridicaseră din deicizi.i calcinaţi. Jqic din cei căzUţi din nou ,i ia.rişi inviaţi intr�un episod necesar, anterior apariţiei sale, deci divin, neamul omenesc Îşi are originile În nemurire. Nu­mai ci Titanii slvllrşesc o crimA asupra unui zeu: această cri­mi Împriştie divinitatea, risiţqte nemurirea. Fiecare suflet omenesc reţine o parte provenită din această risipite. El se hrine,te veşnic din sămânţa Împ�tiati la origini (vz. eap. III).

2. Revelarea. nemuririi sufletului, deci impunerea, ca o concluzie, a caracterului siu divin, presupune totodati metensomatoza (trecerea psythI-ei dintr-un trup Într-altul). Sufletul nu poate muri, datorieă originii sale divine, dar el este pângirit de crima ancestrală. Această particiei nemuritoare este condamnati la Închisoare - «inchisă. - in trup (roma) ca Într-un mormint V'mIa), ael.ca timp ele nu va fi plitie «riscumpirarea .. pe care o cere Persefona ca preţ al

II

Orf'tI fi orfiltlllli

«vechii sale dureri,. (vz. cap. 111)1. Oamenii plitesc condi�iile naşterii lor prin resentimentele mamei lui Dionysos: disemi­narea nemuririi În atitea suflete ii trezeşte acesteia din nou durerea; ,i, mai riu, durerea este sporiri cind aceiqi oameni cred ci-i cinsresc pe zei repetind, prin practica oficiali a sacrificiului singeros. chiar actul uciderii fiului ei. Cultul ceti�ii. ordine obiectivi a actului religios tradiţional, este ",gillit. Sacrificiile practicate de oamenii lui Orfeu vor tre­bui să substituie vilătucii de timiie fumului ce se ridici din c,murile animalelor arse pe altare (vz. cap. IV).

3. Oamenii pot scăpa de resentimentele CU care plăteSC pentru natura lor «titanicb conformindu-se regulilor asce-

1. Pindar. TbrI_. (r. 133 Schroeder. (Un threnos este un cintec de jale. un bocet). Fragment plsuat in dislogul lui Plaron .<\i ...... 8 1 ko rinduit in editia lui A. Puech printre A""" (nesigure). nr. 21 (pi.J"". IV, Paris. Les Belles Lenres, 1 96 1 , p. 209). Fragmentul intres spune: .. Cit despre cei de la care Persefona va fi primit rAscumpirarea vechiului slu doliu (JIti.". /NII"i. p.,IHol), dupl Opt ani ea uimire din nou sufletele lot ciue soarele de IU5; din aceste suflete se nasc regi nobili. oameni cu (orrl navalnici sau oameni mari prin inţelepciunea lor; de acum ei sunt invocati de oameni ca eroi firi par .... E . Rohde SUSţinuse provenienţa orfici a acestui fragment (PlJflH, p. 434-435). Compa­raţia cu .(oite1e- impune o resuicţie: numai aluzia la rlscumplra­rea ceruti de Persefona pentru I atenui durerea pe care i-a produs-o omorirea fiului ei este de inspira�ie orfici; reSful frag­mentului amintefte mai degrabi de Empedoele (eroizarea ca finalizare a reincarnlrilor; fr. 146 DK), adici o concepţie a transmigririi. pe care se pare el nu o impini�lu orficii care. cum o si vedem, urmireau incetarea rorall a reincarnirilor.

12

tice ale «modului de viaţi orfic .. (bjos rwphikos), menite să domolească durerea Persefonei: ablu�iuni cathartice, inrer2.i. cerea mâncării de carne ti a sacrillciilor cu rispindire de sânge (vz. cap. IV). OrfIsmul exprimă În formA mitopoet:icl imperativul sufletului de a se elibera de trup la sfărşitul unor vieţi succesive ,i a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Salvarea, ce constA tocmai În Încetarea existenţei terestre, este iniţierea perfecti, care intrerupe ciclul dureros al meten� somat02.ei dezJintuit de crima comisă de Titani asupra lui Dionysos. incarnarea se aseamănă unei mor�i şi moartea poate constitui inceputul vieţii fericite. Aceasta nu se obţine automat, ci la sfărşitul unei iniţieri care, pentru orftci, este sinonima cu purificarea zilnică, cu respectarea cu stricteţe a normelor severe de abstinenţi, În ftuntea cărora se află interdiCţia de a atinge _orice a avut viaţ ..... ceea ce are drept aplicaţie imediati dieta vegeearianl. EwRheia capltl astfel un nou conţinut: cucernicia nu poate fi repetarea crimei primor­diale, ci o ascezA (V2.. cap. IV). Cât despre sufletul impur. care a uitat durerea originari, acesta este supus legii _ciclului existenţelor ... Abia ietit dintr-un ttup, el este constmnS de nemurirea sa să se reincarneze din nou Într-un alt trup. iar acest ciclu de renaşteri este fără sfărşit pentru cei neiniţiaţi (vz. cap. V). Orfismul prezintă. intre altele, parricularitarea. de a face ca presentimentul unei vieţi eterne si nu fie insoţit de nici o exaltare.

Pângirirea este supraomenească. Omul nu are calitatea de .. păciros originar ... Dar, riul fiind m�tenit. existenţa (orfici) va fi o viaţl de ispi,ire. Oricine se fereşte si nu

1 3

OrI'. /i orliStlllJ1

stârneasci din nou durerea Persefonei va fi SUStras ciclului naşterii şi alteririi pentru a se uni din nou cu divinul origi­nar, În timp ce neiniţiaţii, care confund! cucernicia cu tiierea rituali, se vor reÎncarna În stiri grosolane, ba chiar in ani­male. Religiozitatea odiel cipita astfel forma unei profunde deta,tri, a unui mod de via�i SWtii" riturilor de sacrificiu ale religiozităţii civice.

Ar fi O exagerare si considerim ci tradiţia odiel anun�i o eshaeologie. Ea oferi mai degrabi o luminare originali, neor­«x:Ioxi, a ceea ce vechii greci înţelegeau mai exact prin cuvântul la mhata, .. limitele extreme,.,,.realitiţi!e ultime-, care, pentru credinţa studiati de noi, nu decurg dintr-un p�

�e� linear, ci se i�ri În jurul ciclului viaţi-moarte­

\·Ia�a .. Acestea sunt marile linii de ruptură cu religia publici.

II. Fazele tradiţiei orfice greceşti

Secolul al VI-lea i.Hr.: acest secol atesti faima lui Orfeu. Poetul Ibykos n evocă pe .. Orfeu cu numele vestit,.l, în timp

1. E preferabil si plstrlm cuvlntul . eKhltologie pencru religiile revelate clre ,in un I,ps (discurs, doctrini) ferm cu privire la sflr,itul lumii ,i II Judecaci de Apoi: «EKhltologia desemneazi reprezentirile credin,ei care IU drept conţinut evenimentele ce trebuie si le intimple 1, sfir,itul veacurilor, firi si li se poati preciza in(iţi,area concreti sau momentul exact, ,i care ,iscl si li se intimple Itle viilor cit fi mor,ilor .. (Ditli'''''lIi" 't /11 ..,sliqllt, md. (r .. Brcpols, 1993, p. 268-269).

2. 0".lIl/1I'" O"'MII: (r. 17 Oiehl - Kern, OT 2.

14

ce o metopi in ,uf a monoprerului Sicyonei de la Ce1fi, sculpmd. pe la 560, fi reprezintă in picioare pe corabia Arges, cintind la !iri. Onomacriros, prezicicoeul ,i inter­pretul oficial de la curtea Pisistratizilor, dar pitat de o proasti reputaţie de mincinos, trece pentru posteritate drept cel care a poruncit oracolele lui Musaios' fi poemele lui Olfeu:!:. Atestarea unei asemenea. munci de reorganizare ne face si presupunem ci OnomacritoS Beca publici o traditie ocflC'i orali inci vie Înaintea secolului al VI-lea'.

Secolele V-IV î.Hr.: epoca cloici este, in aparenţi, cea a disccedirării .. lucrurilOr» fÎ «Oamenilor lui OrfeulO. Placon îi pomeneşte pe aceşti şarlatani (ag1WllR) şi pre:ticitori (manItis) care se referi la o mulţime de cărţi (bibli01l �,,) ale lui Musaios şi Orfeu pentru 8-i convinge pe bogaţi ,i ceriţile ci o amestecituri. de sacrifICii pure, de incantaţii (cpoiJm) ,i de

1. Herodot, VII, 6. 2. TaEian, C41" 'I'«i, 4. 1 ; Clement Alexandrinul, S"' •• 'II;I, 1 ,

2 1 , 1 3 1 , 1 . Despre Onomacrirol, G . Colii, Ltt I.pllt v«fllt, voi. II , trad. fr., Combal, Ed. de I·Edat, 199 1 , p. 233-24. 1 , 3 1 7 -3 18 .

3. ..Chiar admi�lnd ci o poezie orfici exist. deja in secolele VIII_VII i .Hr., ce putem extrage din ea sau ce putem reconstitui In jurul unei asemenea poezii, dat fiind ci, in orice CIZ, in forma sa primitiVi, ea s-a pierdut? Concret, daci o sutsl din secolul al VI-lea d .Hr . ne transmite un vers considerat orfic, cum putem stabili ci lCest vers este autenEic, In sensul cl ar reproduce un vers orfic care ar data din secolul .1 VI-lea sau al VIII-lea i .Hr.? în cele mai multe clluri, este vorba de o probleml insolubili._ (G. Colii, lA Itlpln gnrq"" voi 1 , uad. fr. Combal, Ed. de l'Edar, 1990, p. 33). SI ne amintim de aeeastl apostrofl. lui Clemence RamnouJ:: .. Oricare-ar fi fost purt.torii acestei tradiţii, ei au fost!_ (lA Nllit tI tu E./."uJ, Iti Nllil, Paris, flammarion, ed. a 2 " , 1986, p. 178) .

15

O,/tll li ,,/iStllul

jocuri (JIaiJim) e de ajuns pentru a obţine puriflcarea (4aJhar­mos) şi eliberarea (/ysis) de greşelile lor trecutei. O piesi a lui Euripide critici «fumul tuturor acestor scrieri inci1cire (JJtJI1411 grtl1lllllAlon kapnns)>> care ii orbe,ce pe coţi cei care �-l iau pe Orfeu drept patron.2 Teofrast ined ti mai creionează pe su­pentiţios ca tip al clientului care alimenreazA firma comer­cială a «orfeocele,tilor», acqti .. ini�iacori orflCi» care merg din o� În oraş pentru a oferi, contra unei sume de bani, reţece de salvare3•

Cosmogoniile OrflCe cunoscute În aceasei epoci suferi. un tratament similar: Ariscofan parodiazt unul (sau mai multe) model(e) in comedia sa Ptistirile, in timp ce Placon vizează, pe un con incontestabil ironic, o cosmogonie transmisi sub aceasti etichetl: .. cat prive,ce celelalte diviniti.ţi, a le povesti ,i a le cunoaşce originea esce o sarcini care ne depăşeşte şi trebuie si. le acordim incredere celor care au vorbit inaintea noastri. Descinzând din aceşti Zei, după spusa lor, ei Î� cunosc, fără Îndoială, strămoşii. Şi e imposibil si nu avem Încredere in nişce copii de zei, chiar şi atunci cind vorbesc fără vreo demonstraţie veridici, nici riguroasA. Dar trebuie să-i credem, cum o cere obiceiul, cind ne asigură ci recici povestea familiilor lor»"'.

.

l. Rt/lIIWirtl, 363 ti - 36611. 2. Hi1;Ji', 954. 3. C'"iltlnt, XVI, LI . Despre orfeotele,ti, YI.. P. BOYlnee.

Pllton et les elthlres orphiqucs. Rw. Ju EJuJtJ VttfUtJ. L942. p. 2L7 ti urm.

4. Ti."i", 40 J�i tlld. fr. A. Rivlud .

• 6

1"lrDJllu"

Chiar daci descrierii i se poate adăuga dispreţul, doui elemente obiective rizbat de sub acuzaţia de mistiflCt.J'e. in primul rind, atacurile la adresa lui dovedesc el odismul trebuia si aibl un succes incontestabil la un anume public, la fel cum parodiile aristofaneşri presupun o cunoaştere general impărt4firi a modelului originar. în al doilea rind, apare limpede el mişcarea a fosr, in această perioadi, un fenomen livresc, rridind o alunecare a didascaliei şi a invăţămintului confidenţial cbre folosirea exprimării scrise, tendinţi a cărei amploare va fi considerarl drept un simptom negativ, capa­bil si ofere echivalenţa cultură Iivresci/pmcrică pseudo-reli­gioasă. Elementul subiectiv ar fi astfel iritarea pe care spirite mari, ca Placon sau Euripide, o exprimă cu privire la o dege­netare a tradiţiei odice: aceste scrieri .. fumegoase .. sau eein­consistente ca fumul .. , care compun acesr «torenr de cltţi .. (6;61;611 homatJon) pe care-l deplâng la unison poetul şi filozoful, ar fi opera tirzie şi grosolană a unor şarlatani care-şi bac joc de superstiţie, ,i nu nobila expresie a unei speculaţii religioase antice. eeLitera .. odicl s-ar fi pierdUt 1n atitea scrieri ce se abat de la ea. I .. Fenomenul este destul de

l. in legiuni cu pasajul din Platon ,,64 1, E.R. Dodds notea­:r.i: _Etimologia ,i folosirea cu'Vintului ."tlu ne face si credem Ci Platon se glnde,te nu atit la :r.gomotul confu:r. al unei reci tiri mormiire, dt la :r.gomotl.ll unui mate numit de lucriri care-fi proclami fiecare panaceul Pl'Opriui trebuie si fie mai multe pentru a face un hSllliN/u_ (1.«1 GurI " /'irrllli,.uI, uad. fr., Paris, Flammarion .. Champs_, 1977, p. 172, n. 92). Degenen.rea olfis­mului religios primitiv In ,arlat.nit, in eate rituaJul inili.tic devine

17

Orfoll (i orfiJ"NI

cunoscut in istoria religiilor: orice mqcare asceticA, gnostiei fi soceriologicA provoacA nenumirate pseudo-morfOze ,i ini­ţieri uneori puerile ... I

Unele _foiţe oalCe", descoperite incepind din secolul trecut cu ocazia sipiturilor Brute in morminte, datează din secolele V-IV i.Hr. Ele dovedesc o răspindire a orfismului din Attica pini În Sicilia, din Italia meridională până la Roma - flri a putea totuşi stabili existenţa unei comunitiţi orfice specific romane.l Aceste tibliţe constituie singurele documente omce directe (vz. cap. V).

o Clricaturi, pare evidenti c'nd se rispunde la dificila intrebare .. Ce eSEe orfismul pentru Platon? .. : _Atitudinea filozofului fati de legendarul sed fi fati de ,coala sa este dintre cele mai echivoce. EI nu manifesd in mod conştient simpatic fati de orfism. Toeuti, nu indrizne,te sloi fie defavorabil pe fati, ci i se intimpli si puni dar la tndoiali autenticitatea scrierilor orfice. Ceea ce e rationalist la Platon respinge, nu firi oarecare de:r.gulf, ceea ce este superstitie in aceasti religie. Dar, pe de ahi paree, el pare si împrumurc de la orfism ,i, mai general, de la mistere, metafore, expresii ,i, evident, o dati cu imaginile, citeva idei .. (P. Boyanc6, u(I/I" I" MII/lIS rh,z In,billJl/llmgntl, Paris, 19;6, ,eed. De Boccard, 1972, p. 1 0).

1. M. Eliade, Hil,,;n ItI "'1"""1 " .tl ilkl rr/igi'IIJtJ, voI. II, Paris, Payor, 1 978, p. 1 8 1 .

Z . C u privire l a orfismul d e l a Roma sau, mai degrabi, despre innuenta lui, y:r.. A. Boulanger, L'orphisme Il Rome, RrtJIU ItI l!,IIIII"I.,ifltl, XV, 1937, p. 1 2 1 - 1 ;5 ; L. Moulinier, Orphh " 1'01'­pbiJ"" oi I''M'" dtlUif"" Pari., Les Bellel unres, 1 9�n. Despre descoperirea unui papirus orfic din Bol05na (datae În sec. al II-lea d .Hr.): R. Merkelbach, Eine orphische Unterweltsbeschereibung auf Papyrus, Mllltl/III HrI1ItIirlllll, VIII, 1 9 5 1 , p. 1 - 1 1 .

1 8

Secolele I�ll d.Hr. : două noi versiuni cosmo�teogonice dacează din această epocă: DismrJIlriI, kIm In dmt4z«i ti fJaWN " rapsoJij şi cosmogonia numiti a lui .. Hieronymos şi HeUanikoslO (vz. cap. lI).

Secolele V�VI: mai mult de o mie de ani dupA apari�ia in ţinuturile greceşti a ",lucrurilor OrficelO (dupi potrivita expre� sie a lui Henri Jeanmaire), neoplatonicienii din Acena � din Alexandria (Syrianos, Prodos, Olympiodoros ,i, mai ales, Damascios) se vor interesa in special de cosrno�teogonii1e sale, pe care ei le consideri "'scrieri sfinte» (/Iim» Iogw). Ei vor căuta siscematic o teologie. Acest context inceresat exclusiv de principiile inceligibile presupuse a fi subiacente «miturilor greceşti .. (mython hellmilw,,) este cel in care ne-au fost trans­mise cosmogoniile. I

Din această scurtă recapitulare cronologică decurg două observaţii:

Mai intii, cu excepţia unor versuri inscrise pe foiţe, înţelegerea mişcării orfice se bazeazi pe mirturii de mina a doua, care se intind pe mai bine de un mileniu. Chiar dacă nu trebuie să confundim data redactArii unui fragment cu virsta conţinucu1ui du, trebuie si recun�cem că documentele noastre sunt fie foarce orientace impotriva

1. Despre transmiterea neopJatoniciaol a orfismului, V2:. L. Brisson, Produs et l'Orphisme, Pr.ehll, L«I,.r ti i.,","" d,s A",itllJ, Colloques inrern.rionaux du CNRS, ed. J. Pipin er H.�D. Saffey, Paris, Ed. du CNRS, 1 987, p. 4:1- 1 04; Damascius er I'orphisme, Orphi"", ti Orp/Jh, en I'honneur de Jean R.udhardt, ed. Ph. Borge.ud, Genhe, DroJ, 1991 . p. 1 57-209.

19

Orfill ţi ,rfisrIIN/

surselor pe care le relevi, fie foarte Înclinate si le dea un lustru filozofico-teologic pe care nu-I aveau.

În al doilea rind, orfismul este o miiJCare cvasianonimi. Dintre autorii presupuşi de «poemele oruce,. numiţi de Clement Alexandrinul, creştin grec de la sfir'!irul secolului al II-lea, şi inventariaţi de St«/a, lucrtlre din a doua jumAtate a secolului al X-lea, ' trebuie sl-i considerlm pe unii pitago­ricieni2 şi pe alţii doar simple nume, din care nu putem scoate nimic altceva decit un amuZtLlllent erudit. J Dacă nu-I reţinem pe OnomacritOs, vinzitOr la mâna a doua de scrieri sacre, surprins de Lasos din Hermione in flagrtlnt delict de compunere a unor falsuri, pe care le didea drept versuri ale lui Epimenides din Creta, daci trecem peSte «Hieronymos şi Hellanikos,., personaje despre care nu ştim absolut nimic decit cil Damascius, care-şi mll"tutiseşte şi el ignortlnţa (<<nu e vorba, tOtuşi, de acelaşi personaj?,.), le atribuie paternitate.

l. Compus la Constantinopole, tr.nsmis din grefe.li sub titlul de LAxko".1 I.i S.itl,,,, S.tI" este un dicţionar enciclopedic de cir<' 30.000 de .nicole redactate c. o _Apirare .. impotriva «erorii .. şi • • ianoran,ei .. - o s.tI. fiind o lucrare intiritA. Ecli,ie in 5 volume de A. Adler, S.itl_ LAxi"", Stuu.an, Teubner, 1 968- 197 1 .

2 . St"".'riJ, 1 , 3 3 3 ti (dupi Epigenes) ale lui Clement f i SIIJ .. dau: Brotinos din Crorona sau din Merapont, Cercopş, Zopyn» din Heracleea, Orfeu din Crotona, Orfeu din Camarinos fi Timocles din Siracuza. Pseudo-Ion (secolul al IV-lea) il cita el insuti pe Pitagora printre autorii de poeme orfice.

3. Theognetos Tesali.nul, ProdicO$ din SamO$, Herodicos din Perinthos, Persinos din Miler (uneori identificat cu poetul de curte Eubulos din Aratneea).

20

unei .. teologii .. , rezistă numai figurile lui Orfeu şi Musaios. Situaţi, la prima vedere, in indepartatul «legendar .. , dar deja .. istoric., pentru că se crede că au scris, mai cu seami �ti poeţi inridăcinează mişcarea in Originea «miticA .. , pentru ci aceasta este instauratoare a credinţei care va purta numele lui Orfeu (vz. cap. 1).

III. Metamorfozele «Corpusului orfic,,"

Li/hietl, ArgontIIIIiau şi Imllltrile sunt principalele lucriri care au compus .. Corpusui odie,. pini in secolul al XVIll-lea. in marea ediţie a lui Gesner, fulegollUtltI OtphiUl (759), acesre poeme treceau drept autentice şi foarte vechi. Dar s-a Înţeles destul de repede că U/mUl (lApiJariik, descrierea puterii magice a pietrelor) nu aveau nici o legătură cu orflSJllul şi ci identificarea autorului lor cu Orfeu cel din legendă nu era făcuti decit de loannes Tzetzes, un literat bizantin care, În acest caz, nu avea de-a face decit cu o ciudAţenie. Cercetarea actuali plasează compunerea acestui poem În hexametri În prima jumAtate a secolului al II-lea d.Hr. 1 in 180', Gottfried Hermann editează la Leipzig Orphi(tI (reed. Hildesheim, 1971) şi stabileşte compunerea. târzie a Argolltul/icelDr. Aceasti epopee (aproximativ 1 376), inspirată de ApoJlonios din Rhodos, a fost născocită de un anonim din secolul al V-lea d.Hr. Ea. se prezintă ca o

l. IJI /..IIpiJ"im gutl, ed. R. Halleux ,i }. Sch.mp, Paris, Les BeUes Lemes, 1 985 , p. 5 1 -57 () . Schamp).

21

O'{llI fÎ ,r/ism,,1

poveStire compusă de imbitrinitul Orfeu pentru discipolul său Musaios. Ficţiunea descrie periplul argonauţilor plecaţi in ciucarea linii de aur. I Cât priveşte lmmwi/, puse sub patronajul lui Orfeu, acestea au fost plstrate, impreuni cu cele ale lui Homer, Callimah şi Proclos, in manuscrisele din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Este vorba de 88 de litanii din secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr. Aceste texte de cult (rugiciuni in hexametri conţinând recomandlri pentru fwni­gaţii) compuneau .. cartea inimii .. unei comunitlţi religioase din Asia Mici (Pergam?). Puritatea otfismului lor a fost adesea contestati . .2

Urmeazi ediţiile lui Lobeck (Ag/tzQphillllNS, 1 829) şi lui Abel (Orphira, 1 88'), opere de erudiţie cace au avut meritul de a lua În considerare fragmente neglijate de cercetlrile precedente şi de a suscita o rigoare de ordin ftlologic pentru

1. Editarea lui .pseudo-Orfeu .. de citre F. Vian, UJ A,­,.""tlriq"l1 .rpbiqtl's, Paris, Les Belles Lenres, 1987. Poetul Inonim se inspiri, firi CI toru,i si le urmete cu slugirnicie, din Ar­,."""riu/,, poem epic al lui Apollonios din Rhodos, erudit din secolul al III-lea I .Hr . , bun cunoscitor al lui Homer fi Hesiod, cirora le-a consacn.r lucrtri filologice (ed. F. Vian fi E . Delage, Arplllfllliq6IJ, cbants I-IV, Paris, Les Belles unres. J. voi . , 1974-1993).

2. O. Kern, Die Herkunft des orphischen Hymnenbuches, G'IIc1Wi"Ie."/1i' C.,t RtIb"" Berlin, 1 9 1 0, p. 87-102. Orphti HYllllli, ed. G . Quandt, Berlin, 1955 . )ohannes Rudhardt se opunea con­cepliei conform cireil llilIIlIril, n-ar .ve. odic decât numele (Quelques rcflexions sur les hymnes orphiques. in Orp6;11II' Ir OrpJm. en honneur de Jean Rudhardt. Genhe, Dro:r., 1 99 1 , p. 263-268). S-. anunfat o ediţie.

22

citirea lui .. Olfeu .. (mai ales AgiatJphamtn). În 1922 a apitut monumentala ediţie a lui Otro Kem, cea mai cuprinzătoare colaţionare de material ome. I Ea servqte inci drept model.

1. O. Keln, Orp!Jiror.1II Fr.,,,,,,,,., Berlin, 1 922; I't'ed. DublinJ Ziirich, Weidmann, 1972. Kern I't'rine 363 fralmente orfice (o.) fi 262 mirturii inclirt'cte (OT) pe cart' le distribuie linlnd cont de succesiunea cronologici cea mii plauzibili. Numerotlrt'1 citlte� lor�martor fi a fr&Jmenu:lol orfice, introduse de siBlele OT fi, I't'spectiv, o., pe cite le folosim in aceasti lucrt.re, trimit II IUCI'lrt'a lui Kern.

23

Capitolul I

Orfeu: mit şi intemeiere

1. De la legendă la mit

Se crede indeobşre ci Orfeu şi orfismul sune douA lucruri total diferire. Aceasti opinie se infirmă de indată ce ne dim osteneala si nu confundăm legenda cu micul.

O legendă este ancorati in timp şi se intinde pe un anu­me spaţiu, pentru a acoperi miraculosul pe care-l vehiculeazA cu o pojghiţă de veridicitate. Transmisă din generaţie in generaţie, ea oferi un model inaccesibil, pentru ci este fabu­los, un exemplu a cărui intensitate nu poate fi retriiti de muritorii de rind. Contrar mitului, o legendă nu are preten­ţia de a institui un anume tip de conduită. NAscuti dintr-o cradiţie taCit recunoscuti ca fiind îndoielnici, dar, totodată, nu lipsiti de valoare istorici, legenda farmeci imaginarul colectiv, care începe să viseze in legături cu patriotismul sAu spirituaL. Evul Mediu foloseşte cuvintul Itgetld. (literal, .. lucru de citic,.) pentru a desemna vieţile sfinţilor citite În timpul meselor În mitnisciri. Legendele se asculeit cu plitcere sau cu spaimă, dar totdeauna pasiv, cici modelul legendar

25

a'I,N !i "lislIINI

este, in acelaşi timp, Întru totul de partea trecutului (a Înde­părtatului, dar nu a Originii) şi imposibil de reiterat. Pentru ci glotifică realul, legenda nu traduce ceva esenţial pentru natura sau pentru condiţia umani.

in accepţia modernă, un mit nu este verosimil, ci veri­fICabil. Este un discurs consttingător al cirui impact asupra componamentelor efective in viaţa zilnici il constati etnolo­gii. El este acel .. necondiţionat al originilor" recunoscut de Kant, in sinul cltuia spaţiul şi timpul nu mai sunt visate la modul legendar, ci alifici realitatea: el o face s60 se nasci din repetarea arhetipali pe care o transmite. ·

Se cuvine sl-l distingem pe legendarul Omu, acest rap­sod fabulos stdin de omsm, de mitul transmis sub numele lui Oneu, ctitorul unui comportament numit "OrflC",

II. Legenda lui Orfeu

Otfeul legendar este un .. asiatic din Tracia,., invecinat cu Olimpul.2 El este considerat fiul unui zeu-fluviu fi al unei

1. Vz. P. Ricoeur, Phil"oplJie Je Iti HI,,,,I. II. Fi"itIlJfI " (NI,._ 'ilill, Paris, Aubier, 1960; M. Eliade, Asp«tJ J. ,."ht, Paris, G.llimard, 1 963; G. Durand. S'rt«llIrtJ tlllthryJ,giqllts Jr /'iNltl­gi"tfirt. Paris, Borda., 1 964.

2. Origine uaci din plin atenul de Euripide: A/m''', 968; H"sip,/fI, fn.g. 1 , 3, 9 fi fra,. 64, 2, 97. AceSt loc II nafterii slle, astbi imposibil de recunoscut in BulSaria, in Turcia fi in Grecia, i-I (ieut pe unii Slvln�i s4-1 considere pe Orfeu taman: esre o exprimare cxlgen.ti, ,Imlnismul fiind un fenomen specific si· berian.

26

Orftll: _it ,; t",,.,;,"

Muze, ' un prinţ sau un rege (al bistonienilor, al macedo­nenilor, al odrysilod, dar mai ales un ci.nrăreţ, un muzicant (citared) � un poet cu inzestrare excepponală. Poezia sa ci.n­tată subjugă intreaga naturi: ea face si se mi,te lucrurile neînsufleţite, domoleşte fiarele silbatice fi mon,rrii, adună oamenii şi-i tmbunează pe zei. Această faimi legendari traverseazi lumea antică.

Cea mai veche mireurie pomeneşte pisitile cate zboari deasupra capului lui Orfeu şi petrii care sar din valurile azurii

1. Orfeu este indeob,te considerat fiul lui Oiagros, zeu trac al unui fluviu, ,i al CaJliopei, fiica lui Zeus ,i a Mnemosynei (Memo­ria). cintati de Hesiod drept .cea dintii,. dintre toate Muzele (T.6.g .• 79): M.rmura de Paros (Marmor Parium. mirturie din sccolul al III-lea I.Hr.), frag. 1 4 '" OT 221; Papirulul berlinez 44 = OF 49 (secolele 11-1 I .Hr.); Apollonios din Rhodos, Arp""Nliu/c, 1, 24-25; Conon. frag. 45 Jacoby - OT 1 1 5 ; .Arp­"tllIl;"I, ,riia. 77. O cradi�ie izolati il consideri pe Orfeu rod al legAturii lui Oiagros Cu sora Calliopei. Polhymnia. mu:tl dansului (OT 2�n. Pind.r (fras. 1 3 9. 1 1 - 1 2 Schroeder - Ad. 22. 12 Puech), Platon (B"tKhtt"I, 179 ti) fi Diodor (III, 65. 6) nu precizeazA decit paternitatea lui Oiasros, in timp ce Damasetos nu-i identifici decit mama, Calliope (.ARI""i" ",,1'";11", VIl. 9). In sBltit, o alti versiune pretinde ci Apolo este tatii lui Orfeu: scholi. lui Pindar, 3 1 3 " - : OT L I 4; Pseudo-Apollodor, B;W;OI«" 1, 3. 2 - OT 22. Scholia. o Surli din secolul al IV-lea i.Hr., afirmi limpede ci Pindar a insistat asupra caracterului apolinic al lui Orfeu: CÎnd il evoci pe poetul .. cu lira de aurll (l.6rys_). Ii dA unul dintre epite­,clc zcului. Daci este urmqul lui Apolo, este in calit.te de .pirin­tC al cinturilor. (171.6. IV, 1 76). Astfel, dupl Kcrn, se poate traduce yersul 176 al celei de-a patra Odr f7tiu prin .trimis de Apolo .. . Filiaţia e5te 5piriruali.

27

O,/l II '; O,/;s.,1I1

sub efectul cintului său minunat. I Corul bacantelor Îi aminteşte lui Dionysos că odinioari .. ţitera lui Orfeu, prin modulaţiile sale, aduna copacii şi fiarele sAlbatice». 2 If.tgenia deplânge faptul ci nu are nici elocinţa, nici magia cintecului poetului tragic, care convingea stâncile să-I urmeze. j Orfeu inlănţuie natura fermecati: .. Era atit de priceput să vrijeasd şi si farmece prin cânrecele sale, incit fiarele, pisirile, copa­cii ,i pietrele il Însoţeau sub efectul pltcerii.:4 «Acest dar»'

l-a ficut pe Iason si-I invite si ia parte la expediţia argonau­ţilor, pe care o porneşte pentru a obţine IAna de aur: sunetul lirei sale va ritma caden�a vâslaşilor, iar căncecele sale îi vor

1. Simonide din eeos (eea. 556-eca. 467 i .Hr . , frag. 27 Oiehl (/blh. ly,. II, p. 75) "" OT 47.

2. Euripide. Bacamele, '62-564; naei. rr. H . G�goire - OT 49. 3. Euripide.lfiplI;" i. AI/lid", 1 2 1 1 - 1 244 - OT 49. 4. Conon, rrag. 45 Jaeob - OT 1 1 5 . .. Permeease in mun�i

stincile fari fi cunul rAuriior prin melodia einrecdor sale. Stej.ri silbltici atesti inci efeetele .eestei mUJici: pe eoaua tr.cid de la Zone, aceştia inainteui cu rrunliful lor verde in rinduri strinse; el e cel care i .. a fieut si coboare din indepinlta Pierie prin fltmeeul lirei sale» (Apollonios din Rhodos. A...""tfl/litJ,, J, 26- 3 1 , traci. rr. E. Oelage). Vl. Platon, ''''''10,.." 3 1 5 .-�: Vergiliu, B.nJirr/" m, 46; IV, 55j VI 27-30j VIII. 561 Gro,girt/" IV, 507- 5 1 0; Chidiu, M.".lIIOrjizJ" X, 1 - 106; A.". d, ,, i.6i, III. 320-32 1 . ef. legendz lui Amphion: muzicianul Amphion arrase la el pietrele cu modu, la�iile lirei sale, la care il in"i�ase si cinte Hermes, fi ajuti 1. construirea Tebei (Euripide, AII';.p" rrlg. 48, v. 86-95 Kambitzis; Placon, G."itfs, 485'i Apollonios din Rhodos. A,., •• 1, 735-74 1 .

5. Oiodor, v , 64, 4 "" O T 4 2 : Orreu eSte .. inzestrtt c u un ca· lent clre excela in poezie fi În cintec. phYlli diq!JortJi 1tUho"",,,,,· ",,,p"Jp;rJilllai IIlliliJill .....

2.

OrplI : ltli' # 'II'tltltitn

proteja, fktndu-i 54 biruie farmecele sirenelor. I Întors in Tracia, Orfeu se Îndrigosce,te de nimfa Euridice, care moare curind . • Darul .. slu ii permite atunci să coboare, viu fiind, in lumea MOrţilor (el ajunge să-i farmece pe paznicii inflexi­bili ai Infernului) şi să ob�inl de la stApinii acelor locuri intoarcerea Soţiei sale la lumina soarelui. Urmarea, vom vedea, este mit.

Legenda lui Orfeu este o glorificare a muzicii . • In gene­ral, spune Athenaios, În�lepciunea antici a grecilor pare a fi legati mai ales de muzid. De aceea se considera ci cel mai muzical şi cel mai Înfelept dintre zei era Apolo, iar dintre semizei, Orfeu .. (XIV, 632 f = DT 46). Poetul Silius Italicus n menţionează pe Orfeu indati după Chiron, in camlogul muzicanţilor celebri, ,i justifici acest loc onorific prin episo­dul dării la apă a corabiei Argo: nava, prima de acest fel, .refuzA» să iasă În larg, iar d.nrecul lui Orfeu atrage valurile pini la pintecele vasului.:!: Puterea irezistibilă a cintecelor sale este o constanti Icgendari: virtutea sa incantatorie ii va fi dimensiune miticl.

Citat «drept cel dintii» in Catalogul Argonauţilor, alituri de Herakles pe care l-ar fi instruit,) Orfeu aparţine qadar unei generaţii de eroi anterioare celei din rizboiul troian.

l. Episodul Sirenelor: Apollonios din Rhodol. Arplla.tirrl" IV, 891-919 . Despre eficienţi ritmului cadentei pe care o impuneau comenzile cintate ale lui O,feu: Euripide. H1psipylt, frig. 1, 3, 8- 14 Bond - OT 78.

2. XI, 469-47 1 . er. fi Slatius, Tht6aiJ., V, 341-344. 3 . Alcidamas, U/is,24 - OT 123.

29

Orfoll fi orfil"'lIl

Arismh afirma ci Homer cunoscuse isprivile argonauţilor, iar unii socoteau ci el chiar a suferit influenţa lui Orfeu. Oricum, grecii i-au considerat În general pe Orfeu fi pe dis­cipolul lui, Musaios, mai vechi decit Homer. l Din punctul de vedere al orficilor, aceasei. revendicare a vechimii fhcea. din cântireţUl lor o f18uri mai venerabili decit tns�i simbolul religiei oficiale, Homer.

Adaptindu�se unei anumite mode, legenda lui Omu il trimite in Egipt .. pentru a�şi perfecţiona aici cunoştinţele ... Orfeu devine, mai ales sub pana lui Diodor, un fel de imita­tor, care aduce de acolo tot ce l-a Bcut si fie admirat la greci.l

Ace1lSta este, În linii mari, legenda. 3

1. .HeUanikos, Damastes ti Pherekydes (din Atena) fncep ge­Malogia lui Homer de la Orreu ... GorgilS din Leonrinoi o incepe de la Musaios_ (Gorgiu, frag. 25 DK). Un ale fragment il plaseul pe Orreu e:li:lct la riscrucea seeolelor al XII-lea ti al X l-lea: .. Pu�in dupl aceea, Gedeon a venit in fruntea lui Israel. Chiar in acelSrl vreme ulia Orfeu tlacul, liricul din Odr)'sa, cel mai inţelept ti cel mai vestit poet .. (OF 62).

2. Diodor din Sicilia, 1, 23, 2 - OT 95; 1, 96, 4-5 ... OT 96; IV, 24, 3 - OT 97. Cf. IIr,." •• ,;uI, ,rfiu, 1 0 1 - 1 03 . Herodot deschisese calea unei idealizlri pUfin forţate a ESiptului. insiStind asupra anterioritiţii obiceiurilor ti instituţiilor Sale in 'aport cu Grecia: .. Aproape tOate personajele divine au venit in Grecia din Egipt. CI vin de la barbari U.l. care nu vorbesc grece,te], o constat prin cercetirile mele; f i cred ci vin mai ales din Egipt .. (II, SO; trad. fr. PH.-E. ugrand). Despre critica derivirii mitului orfic al lui Dion)'sos din cel al lui Osiris, vz. CIp. 111.

3. Legendi foalte bine rezumati de Diodor din Sidlia: .Orfeu era fiul lui Oiagros fi de neam trac. lnsuuirea sa fi priceperea inu-ale cintecului ti ale poeziei l-au pus mai presus de cei a cirot

III. Mitul lui Orfeu

Mitul lui Orfeu. articulat În special pe coborâtea sa În Infern (catabazl) ti pe propria sa moarte, instituie puterea. amindrii, eficientii şi plini de virtuţi, În opozi�ie cu implaca· bilul jug al uitirii. Amintirea este orÎsinari, arc de bolti deasupra marilor inceputuri, printre care orfismul socoteşte .. durerea Persefoneho, îndoliati de uciderea fiului siu Diony­sos, rupt În buciţi de Titani. Amintirea dezvăluie imPrit­rierea nemuririi pe care a suferir-o şi continui 5-0 sufere divinitatea dupi aceastA îrnbucătă,ire; uitarea ii acoperi pentru moment suferinţa, face «ca şi cum» omul o-ar fi fost născut dintr-o sfişiere a vieţii � repeti, astfel, cauzele neferi­citei condiţii umane (vz. cap. III). Jată-i acum ilustrarea, căci un mit se dezleagA pe firul unei povqti.

1. [neantaţia În Hades. - alfeu nu accepti doliul: tinica lui soţie, dryada (nimfa) Eueidia, moare mu"ată de

amintire o plstrelzi istoria. A compus un poem minunat ti armo­nios. A dobândit atâta faimi inelt pirea ci, prin cântecul siu, fer­meca Aarele S11lbatice ,i copacii. Dedicat inci din copilirie srudierii rradi�iilor teologice, el s-a dus in Egipt, unde ,i-a perfec�ionat tuftO,tinţele; ti a fost cel mai mare dintre greci În ,tiin,a mistere­lor ,i a teololiei. ca fi in poetie ti cint. Orfeu i-a Insoţit pe arlO­nauti in expediţia lor ti, mADat de d,.gosrea pentru SOfia SI, a indrhnit si coboare in Infern. Dupi ce a sedul-o pe Proserpina [- Persefona] prin dulcea,a cintecului du, a obtinut de la ea in­giduin,a si-fi ia Inapoi SOţia moartl fi a ItOI-O din Infern .. (IV, 25, 2-4"" OT 97).

O,jill ţi flr!iS",1I1

un şarpe chiar in ziua nunţii 10r. 1 Citaredul hoti.r�te $-O aduci inapoi din Infern (ilaJalmsis RS Hamm, dtsa1lJll1 aJ infi­m). El pAtrunde acolo prin gura intunecatii de la Tenaros.2

Vraja exercimti de cinteCul său şi modulaţiile lirei lui aq:io� neazi mai Întii asupra paznicilor, intre care Cerberul, «ciinele cu trei capete_, înllnfuit În faţa porţii Infernului ,i pus si opreasci intrarea celor vii şi iqirea celor morţi. Apoi Orfeu subjugi intreaga populaţie a Infernului, J croindu�şi drum plnA Ia stipinii acelor locuri, Hades � Persefona, care se lasă convinşi (l/HiJen) s�o readucă la viaţi pe Euridice, pini-ntr-atit ii filrmecl incantaţiile ,i muzica lui Orfeu. Vic� cocie extraordinari, de vreme ce se ştie ci. Hades are toCmai neclintita filimă ci rimine insensibil la argumentele lui Peith6 (Convingerea).4 Olfeu a izbutit să constringi divi� nitatea, si acţioneze asupra zeilor prin irezistibila forţă a cu� vintului şi a cinteCului sau. EI nu luptă impotriva zeilor, dar face presiuni asupra Lor prin incantaţiile sale. Un pasaj din A/mta lui Euripide oferi cea mai veche mărturie cu privire la aceSt episod. Admet se viicăreşte dtre soţia sa aflată pe moarte cu aceste cuvinte: «Dacă mi-era dat glasul melodios

1. Ovidiu, Mn_rfo:" X, 8: It." •. 2. Arg. upb. , 4 1 ; Vergiliu, Grelrg.; IV, 467.470; Ovidiu, Mr'_,

X, 1 3 ; Seneca, Hrn"" /H Otl., 106 1 · 1 063; H,rttt',ltI,ifJJ, :587. ,. Vergiliu, Gurg. IV, 4 7 1 �484; Ovidiu. A" " J, " iti';, m,

3 2 1 ; Hol"tfiu, OtI. , I I I , II , 2 1 �24. 4. Confirmiri ale puterii "de convingere. a lui Orfeu asupra lui

Hadea: Hermesianax, fra,. 7 , B Powell; Phanoeles, frag. 1, 20 Powell; Diodol IV, 2:5, 4 ; Apollodol, 8;111. , 1, 3 , 2.

32

O,jill: mi1 fi 'n""" i" ,

al lui Orfeu, pentru a o vrăji cu modulaţiile mele pe fiica Demettei sau pe so�ul ei şi pentru a te smulge lui Hades, aş cobori acolo; nici ciinele lui Pluton, nici �ul Charon, conducătorul sufletelor, nu m-ar opri inainte de a ce readuce la viaţă�. I Euripide nu face nici o aluzie la sfi�ieul tragic al acestei incerciri, sugerate după aceea de Plaeon (BanchutJ, L 79 ti), apoi povestită de Vergiliu şi Ovidiu.

Hades şi Persefona, m�aţi de vorbele pe care Ocfeu le riemeazi dupA acordurile lirei sale, se hoeirăsc si o cheme pe Euridice: .. Orfeu, cintireţUI din Rhodope, o primeşte cu această condiţie: să nu-ti intoarcă privirea inapoi pini cind nu va fi ieşit din valea Avemului; in caz contrar, aceasti favoare va fi zidărniciei. Ei pornesc, prin ticerea pe care n-o tulburi nici un glas, pe povirnişul unei poteci abrupte, Întu­necate, scufundate Într-o ceafi deasi. Odati trecue pragul, mai aveau pUţin până la suprafaţa piminrului; Orfeu, temindu-se să nu fi displrue Euridice şi dornic 5-0 privead, ,i-ntoarse ochii spre ea, minat de dragoste; indati ea se trase înapoi ti, nefericita, întinzându-şi braţele, stdduindu-se si se agaţe de el, să-I apuce, nu prinse decât aerul Airi de trup .. . l

1. A/miii, 357-362 (md. fr. L. M�ridier - OT 59). Piesa . fo.st jucati in -43B tHr.

2. Ovidiu, MII_., X, 62 fi urm. (traci. fr . J . Chamonarel). Ovidiu il urmel1l indeaproape pe Vergiliu: «Deja, fntorclndu-se pe unde venise, Orfeu sclpale de toate primejdiile; Euridice ii fusese in.poiati fi urca din nou spre vizduhuri mergind in urma lui (cici Prosupina [i.,. Penefona1 rinduise in acest fel), cind imprudentul indrigosth fu cuprins dintr-o dati de o riticire, riti· circ ce poate fi iertati, daci Manii ar lti si ierte! EI se opri fi, in

33

Orf," [i ,rfiltlllli

Orfeu uiti să priveascA doar Înainte � Euridice moare pentru a doua oară. Moartea e În urmi: ea este trecut, dupi cum este şi viitor, iar uitt.re8. - uitnte8 ...legii» Persefonei - ° izbeşte in faţi, În prezent. Adeptul lui Orfeu nu va trebui si uite aceasti lecţie, iar proviziile de drum (sub forma celebre­lor .. foiţe») pe care le va primi la sflrş.itul participării sale 1. ceremoniile misterelor, ele insele consacrare a supunerii sale la asceza orfici (biOJ orphilun), il vor ajuta si nu adă in Ui­tare, sinonimi unei dureroase reincnrniri. (Urcind inapoi singur din Hades, Orfeu ren�te la viaţa pimintească � 1. cortegiul ei de suferinţe). FoiţeLe ii vor aminti pentru ultima dati drumul ce trebuie urmat Bct ,oviire (Bri a te Întoarce), incantatia ce trebuie rostită, formula de rugiciune menită să

momentul in care deja atingeau lumina, uitând de toate, vai! ti invins în inima lui, se întoarse ca 5-0 priveasci pe Euridice. Pe dati se risipefte ca,rigul tuturor eforturilor sale, înţelegerea flcuti cu tirt.nul cel crud fu lupti, fi de trei ori un z,omot risunitor se inil,i din mliftinile Avernului (i.,. una dintre intrtrile Infernului]. Arunci ea grii: .. Ce nebunie m-a pierdut, nenorocita de mine, fi te-a pierdut fi pe tine, Orfeu� ce nebunie? Iati ci pentru a doua oari soarta crudi mi cheami inapoi ti ochii mei se Inchid, cuprinfi de somn. Iar &cum, adio! sunt dusi in noaptea de necuprins care mi inconjoarl fi intind spre tine miini neputincioase, vai! nu mai sunt a ti.» Astfel ,rii, ti pe dati, pierzindu-se din ochii lui, se contopefte, ca un fum. cu aerul de neatins fi fuge in cealalti direc­,ie». (G,.,.,iuI" IV, 485-498, trad. fr. E. de Saint-Denis - OT 68). Diodor din Sicilia, amintind de cataban lui Orfeu, nu face nici o alulie 1. cel de_1 doua moarte a Euridicei (1. 25, 4 ""' OT 97). Istoricul nu era interesat decit de lesendi.

34

Or!tll: lRil ţi ll1lt1Rtim

ceari Îndurare Persefonei. Ele il vor face si meargi in sigu. ranţi pini la capAtul drumului infernal (vz. cap. V).

Ideea de incanraţie (tpoitU) stabile,te o legătură Între ca· robaza lui Orfeu ,i practicile religioase ale orficilor, care ur· măreau in mod deosebit să-şi atmgl bunăvoinţa Persefonei, in ochii căreia orice fiinţă umană aminteşte de uciderea fiului sau. O incantaţie forţează inEra- şi supraomenescul. R.ecicarea unei tjKJitk a lui Orfeu ar fi de-ajuns, dacă e să-i credem pe Satirii lui Euripide, pentru a face un ticiune si se Înfigi sin­gur În ochiul cidopului (CidopNJ, 646-648 = OT 83). Incan­taţia limpezeşte dimensiunea lui Olfeu de intemeietOr al riturilor tainice, It/etai, calificare mereu afirmati, flrt a fi niciodatii explicată. Traducerea modernă a cuvintului ItltU prin «iniţiere" este inexactii: atributul lui t,kI, este tot­deauna IOn IhttJn, sau zei echivalenţi, ,i nu IMI IlllfirDn (oame­nilor), ceea ce implicl faptul ci termenul nu desemneazi riturile de trecere aplicate fiinţelor omeneşti (<<ini�ierea» unor adolescenţi, bunăoari), ci ricuri menite in esenţă să con­strângi divinitatea, prin folosirea unor formule eficiente. 1 Ele sunt desflc:uce cind. se incheie respectarea scrieti a precep­relor ascetice ale «vieţii orfice». Tt/etai orfice sune amintirea aceseor incancaţii, care fac presiune asupra divinităţii mai mule decât acţionează asupra sufletului ccedinciosului.

1. Vz. P. Boyancl!, LA CIt/', ti" M.ltm tlnz lu philll'PM' '"', Paris, De Boccard, 19J6, reimp1". 1972. p. 48. PlatOR recUROa,te importanţa incantaţiei in viaţa elenilor: elt,lJytI._, 290 ti Tbtlliltlll, 149 t; CIJ.,.l1Iitlu, 1" II; L 76 6; BtlIKIHII,I. 202 ,; l.qil., X, 933 .. ; 908 ti; 909 ti.

UrJUl f/ orJlltlllIl

Rostite fără greşeală, ele duc la izbindA, simbolizac' prin cununa pe care Nike (Victoria) o pune pe capul cicaredului in imaginile din Apulia ale cacabazei lui Orfeu. Este momen­tul omc prin excelenţi: Victoria ti-a luat zborul din palma deschis! a lui Hades' . Un text al lui Plueam din Cheroneea confirmA soarta fericiti a sufletului care, după. ce a implinit eJetai, primeşte cununa (frag. 178 Sandbach).

ArticulatA pe ideile de incanmţie şi de "'dai, cacabaza lui Orfeu prezinci aversul şi reversul aceleiaşi dimensiuni proprii in mod fundamental conşciinţei greceşci: amintirea este sino­nimă cu viaţa, uimrea cu moartea..

2. Capul care dntă. - Cea de-a doua moarte a Euridicei ÎI face pe Orfeu să se recragi şase luni .. la marginea d�rtului Scrymon .. , timp in care .. nici o iubire, nici un cAn­teC de nuncă nu i-au Înmuiat inim ... . 2 DouA versiuni poves­teSC condiţiile morţii sale: dupi Alcidamas, Orfeu moare lovit de fulgerul lui Zeus'; conform versiunii generale, el este rupe tn buciţi de femeile din Tracia ti din Macedonia, care i-au aruncat capul ti lira În Hebru, un riu din Tracia, ce le-a

1. Despre repre:tentirile catabazei lui Orfeu pe vasele din Apulia (Italia meridionali, secolul .1 IV-lea i.Hr.) , VI. J.-M. Moret, Les dlparts des Enfers dan. I·ima.;:erie apulienne, R","" ",bhI,g;qll" fasc. 2 , 1993, Paris, PUf. p. ; H8-321.

2. Vergiliu, G .. "., IV, 5 1 6 . 3 . U/ilt, 24 = O T 1 23 .

�6

Orjill: .;I .'; '.'''''';''''

punat pani la mare. 1 Pseudo�Eratostene se referi la o tragedie pierduti a lui Eschil, Bassaritkl" cea de-a doua pies! dintr-o tetralogie despre mitul lui Lycurg, vrijmaşul lui Dionysos. Din ea aflim că Orfeu, devenit închinător al lui Apolo (Helios) În urma coboririi sale În Hades, urca in fie­care zi pe muntele Pangaios pentru a-I cinsti pe zeu; el fi-a atras astfel răzbunarea lui Dionysos, care le-a trimis pe Btl.UlWai (crudele sale Menade) C1I si-l «rupă În bucifi-. Midularele risipite ale victimei au fost adunate ,i Înmormin­tate de MU2e la Leibethra, un sit din masivul Olimp.l După Conon, un autor din secolul 1, Orfeu a întirirat Într-atât neamul femeiesc prin misoginismul pe care-l nutrea de la moartea Euridicei, incit a fost «rupt in buciţi_ de cele pe care le ura.) în locul misoginismului a fan evceată pederas-

1. Versiliu, Geti,.,., IV, '20 şi urm.; Ovidiu, MII.,.. Xl, 1 ,i lIrm.

2. Pseudo-En.rostene, Cbttrt«,n-is_i, 24, p. 140 Robert - OT 1 1 3 . Despre sAlbAticia omolosilor masculini ai Bassaridelor, yz. Porphyrios, Dupre t16JIi",,,,tI, l i , 8, 3.

3. Conon . . frag. 1, 45 , 4 Jacoby - OT 1 1 5 . V. Plaron, BItlIr"'H/, 1 79 J. (;;:OT 1 39): Orfeu a ales soalla unei. lebede pentru a nu trebui si se nlSci din plntecele unei remei. Au existat tlare orCice, la reminin, ata cum au existat piragoriciene (printre �lIre se afla, in primul rlnd, Theano)? Pe de-o parte, un rragment hule,te spunind că nu existA .nimic mai câinesc decit remeia" (OF 234). Hipolit al lui Euripide, care a rOSt, o vreme, considerat -pe nedrept - un credincios al lui Orfeu, nutre,te uri fafi de femei. Pe de aha, sipirutile arheologice au arita, ci femeile beneficiau de proviziile de drum consemnate pe .. roiţele orfi,,_, dovedind ci misoginismul nu era o conceptie reprezentativl a mi,clrii.

37

Orf'tl fÎ Drfilllltl/

tia, pentru a explica cumplita uri care ar fi constiruit moti­vul omoririi lui Olfeu de citre femei. I

Orfeu, cel care a refuzat doliul dupi SOţia sa (refo%tll eslt o amintire tfll/Jkli1ă &II tlÎltma), moare ciopâr�it de femei. Cu excep�ia versiunii povestite de Alcidamas, pedepsirea prin rupere in bucăţi a lui Orfeu de dtre femei este o const1lnti cireia BandJnuJ lui PlatOn ii adaugă O motivaţie originală: zeii l-au alungat pe Orfeu din Hades .. fări sA fi obţinut nimic (cici, daci ei i-au aritat o fantomi a femeii pentru care venise, nu i-au dat-o chiar pe femeia Îns"i), pencru ci li s-a pArut ci este slab de inger, lucru destul de firesc la un cintAreţ din �iteri; şi ci nu avusese curajul si. moati pentru iubirea lui, ca Alcesea, ci ci, mai degrabi, îşi folosise intreaga. dibAcie pentru a intra, viu, in Hades. Şi iati, firi nici o Îndoială, motivul pentru care ei l-au pedepsit şi au făcut ca moartea să i se tragă de la femeiI> (179 J; trad. L. Robin = OT 60). Ci. Orfeu ar fi lipsit de curajul de a muri pentru .. iubireI> nu este decit o subtilitate pe care Platon o pune pe seama lui Phaidros, pentru a spori inventarul iluziilot despre iubire. Mirul se mulţumeşte doar să aminteascA cataStrofele la care duce uitarea pe pragul lui Hades. Orfeul reÎnton singur din ţinutul mOrţilor nnlll" În deosebire (el nu mai este «acelqil> cu cel care a coborit in Infern) ,i in suferinţ!.

l. Aluzie la pedert.seia lui Orfcu la Phanoeles (prima jumltare a secolului al III-lea i.Hr.), liP. Stob. Ed IV, 20, 47); Ver.iliu, GHrl. IV, 5 1 6 ; Ovidiu, MtllfIII. X, 78 fi urm.: «Tot el [Orfeu] • rOst acela ale c'rui cintece le-au invifat pe neamurile din Tuei. Si-fi indrepte drt.llonea asupra biieţilor_.

38

Or/rll: .il li l.tr.rirrt

Urcarea (rena.tterea/reincarnarea) este prea adesea ocultată in favoarea coboririi (moarte, adici sufletul aflat la riscrucea dintre viaţa. fericitii - datoritA amintirii - şi reintoarcerea la viaţa pimântească, metensomatoza provocati de uitare).

Aceasti nouă viaţă este o mlqCiturt. o rAtAcire, o in­singurare, o dureroasă rani. însă Ocfeu esre cu atit mai .. c�tient,. (iniţiat) de fapta ireparabilă pe care a comis-o .. uitind,. legea Persefonei. De aceea mitul siu, ilustrare perfectă a merensomatozei, ii va incita pe oameni sI. cultive virtUţile amintirii riturilor ce trebuie indeplinire, a drumului ce trebuie urmat (pe pământ, ca şi in Hades) � a cuvinrelor ce trebuie rostite pentru a tinde către divinitatea originari � pentru Il se elibera. de roata nqterilor pe care o face si se invârcă suflul continuu al nemuririi sufletului.

Capul despirţit de trup continuI. si cinre. Şi a cinta, pentru un grec, inseamnA a re supune Amintirii. ..Chiar atunci cind capul lui smuls de pe gitul marmorean se rostogolea in mijlocul virrejurilor, purtat de Hebrul Oiagri­an, de la sine limba sa ingheţati o chema inci pe Euridice •. 1 MllrituJ, OtftN se tnHfI' tii principiilt "aperii S41e: tatAl său (Hebrul este un fluviu din Tracia, emanaţie a Oiagrului, zeul fluvial); mama sa (capul care cincI. se lasi in seama Amin­tirii) - Mnemosyne, mama Calliopei. Orfeu îşi asumi, in aceeaşi măsuri in care exorcizează, pentru sufletele ce vor veni, cumplirele efecre ale uitării sale pe pragul Hadesului. Mitul lui, amintind că moartea esre un fel de sălbatici nun-

1. Vergiliu, GHrg., IV, 5 2 3 - 5 2 5 ; ttad. rr. E. de Sainr-Denis.

39

O"/fll !i O,,{il1lJlIl

tire cu principiile nq.terii, instaureazi un comporeament, o recuno�tere a forţei amintirii, o stigmatizare a puterilor uitării.

Aceasti afirmare a atotpurerniciei amintirii este ilustrati şi de forţa mantici pe care cei vechi i-o atribuiau lui Orfeu. Datorită originii sale, poetul vorbeşte direct sub inspiraţia divini.tăţii: el participi la «ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi .. , tezaur al mamei Muzelor, Mnemosyne. ' Pentru ci filiaţia îi depife,te misiunea, Orfeu este un ghicitor.2 Acest dar îl deosebeşte deja de pistorul Hesiod, care se m':liţume,te doar si. redea .. frumosul cinteC .. pe care Muzele îi cer si-l rosteascb. Hesiod îşi trage inspiraţia din supunerea sa faţi de dorinţa Muzelor; Orfeu, din genealogia sa, care ti apropie de hotarele inceputurilor (vz. cap. II). Inspiraţia mantici tridează tnci un aspect apolinic al ciraredului: vizionarii işi datorează da.rui lui Apolo. Aceasti dimensiune va fi dezvol­tată trecind prin Musaios, care poate .pirea ca un «dublet .. complementar lui Orfeu.

in sB.rfit, in legendă, Orfeu este un fitil niscut din pirinţi rmnttrillJri. Mitul găseşte aici o inremeiere a originii divine a sufletului uman, resort al orftsmului.

1. .. Cunoa!terea este amintirea fiin�ei. De aceea Mnemosyne este mama NUJelor. (M. Heidcsscr, Ch-/lJiRI ,,,i '" IlliM'" ",,11, ,..., ( 1950), rrad. fr., Paris, Gallimlrd . 1962, p. 284).

2 . Philochoros, un augur atenian din secolul al IV-I,. i .Hr. , afirmi ci O,feu .. 1 fost fi el un ghicitor: fapt povestit de Clement Alexandrinul, S''''/lJlluil, l . 2 1 , 134 , 4 = OT 87. ef. OT 88-89.

40

IV. Umbra aedului: Mwaios

o apropiere fonici i-a flcut pe autorii iudei şi pe crqtini să-I identifice pe Musaios cu Moise.1 Totuşi, numele Musaios nu Înseamnă nimic altceva decit .. cel care apartine Muzei». Oricare-ar fi ea, tl'a(li�ia impinge figura lui Musaios pinii. la Îndepărtatul legendei. în rest, nedefinitul ,i contradictoriul se Înfruntă În schiţarea contururilor acescui poet ce nu poate fi disociat de Odeu (cele dou! nume sune asociate incepind din secolul al V-lea Î.Hr.). Originar din Tracia dupi unii, din Eleusis dupi aJpi2, Musaios trece drepc fiul lui Antiophemos, niscocitorul .. c&nrecului cu mai multe păr�i .. 3, sau al Selenei ,i al lui Eumolpos4, uneori al lui Orfeu insuti' . A nmwllrio, alte izvoare fac din el catii lui Eumolpos, fapt care nu este lipsit de urmări. (; Fiul lui Musaios ar fi atunci scrimoşu) comun al Eumolpizilor, familie arisroerarici de la Bleusis din care provenea totdeauna hierofantul (marele-preot) ,i care avea privilegiul de a Îndeplini, alături de familia Kerykilor,

1. q. E.,aiu, I'nPllrtll;s tWIRgdirtr IX, 27. Despre Musaios: M.L. West, T� O,.,"ir P6tl/U, Oxford, Clarcndon PrcII, 1 983, p. 39-44; G. Colii, Ltt Stlgem gnef.', 1, rrad. fr., Combas, Ed. de I 'Edat, 1 990, p. 192'319 . 4 2 1 -425 .

2. Dupi AristoKcnol (secolul al lV·lca i.Hr.), fug. 9 1 Wchrli. 3. Scholia la OtJi, 1. Csl6n61, 1053 ; Paulanilu, X, S , 6. 4. Philochoros, frag. 208 Jacoby. 5 . Diodor din Sicilia, IV, 2S , I = oT 97. 6. Scholia la OtJiP Iti Csl6111J, 1053 : Marmura din PalOS, 239 A

1 S JacobYi Dio3cnes Lacrtios, 1, 3.

41

0'/111 # 0'/;;.111

iniţierea În misterele Demetrei. Vom reveni asupra acestei conexiuni ipotetice Între poezia orfici şi ritualul eleusin.

Tradiţiile se deosebesc Cot atit de mult atunci cind fac din Musaios fie profesorul lui Orfeu (după Alexandros Polyistor), fie discipolul lui' sau servilul lui imitatoc. În schimb, epoca clasicii era În general de aceeaşi părere, atri­buindu-i rri$ituri apolinice: «Musaios [ne-a Învăţac] oracole­le şi vindecarea bolilorl>. � Puterii incantatorii i se va adăuga descoperirea ierburilor de leac", aceste două aspecte fiind complementare. Intr-un pasaj din CharmiJu, Socrate preci­zeazi d. un remediu (filtru sau planti) nu aCţioneazi decit Însoţit de o incantaţie. Şi se ilustreazi aceascl asociere phar­makon - ep6irM povestindu-se el Zaimoxis, un om din ţinutul geţilor, ii invăţase pe oameni ci vindecarea trupului trece prin cea a sufletului, care se Îngrijeşte prin incantaţii (ep6iJm) capabile de a distila În el Înţelepciunea (sDphrosyne).' Orfeu şi

1 . Marmura din Paros, 239 A 1 5 - OT 2 2 1 ; Serviul, Dtl/Jn EII,it!a '.i V,'gUill, VI, 667.

2. Pausaniu, X, 7 , 3 . 3. Arisrofan, Bn./ltI" 1033 - OT 90 . Purere divinarorie:

Sofocle, frag. 1 1 6 Peatlon; cf Herodor, Vll, 6, 96; Paulaniu, X, 9, I l .

4 . Teofran, ISI" ;. pI.II,tI" , IX, 19, 2 ; Pliniu, ISI" i. II.,lIr,,14, XXI, 20, 1 4 5 : XXV, 2 , 1 2 . V. OF 320-HO.

5. Incanta�iile .. constau în discutluri frumoase care fac si le naKl în sufler înţelepciunea. Când sufletul In .cela,i timp posedt fi pAlrreni in{elepciunea, atunci ene ufol li i se dea linitate capului fi intregului crup" (Platon, Cbar",iJrJ, 1 5 7 a; uad. fr. A. Croiset. Cf. Julian, B.Mh" .1 Ct:a,i/,r, 309 r; DilrllrlN,i VIII ,

42

0,/,1/,' 1IIi1 /i lnlllll,i",

Musaios vor fi, de altfel, cita�i alituri de Zalmoxis ca unii care aparţin aceleiaşi familii spirituale: cea a taumacurgilor. \

Diogenes Laertios a, 3) il di pe Musaios drept autor al ThIogoni,;, al unei Sfort şi al afirma�iei conform cireia «toare lucrurile se nasc dintr-unul şi intr-unul se topesc din nouJllo , formulare total anacronici. în schimb, cosmogonia pe care i-o atribuie Philodem din Gadaea esre mai plau2.ibili: «în poemele atribuire lui Musaios, e scris că mai intii a fost Tar­carul şi Noaptea, intr-al treilea rind Aerul .. (DuJm pidalt, 1 37 , :5). Din aceste erei forţe primordiale (care, de altfel, vor ti permutare in cosmoBonia lui Epimenide din Creta), numai Noaptea se inscrie in tradiţia orflCii. (vz. cap. 11).

Musaios intreţine o dublă relaţie cu sfera mistici. Pe de o parte, fiul (sau cacăl) lui, Eumolpos, ar ti instituit Misterele de la Eleusis, dupa ce a primit de la Demeter revelaţia .. ritU­rilor auguste pe care nu e cu putin�ă să le incaki, să le pă­trunzi şi nici si le divuIBÎ> • . 2 Pe de altă parte, Musaios, poet oracular, este uneori lept de Misterele de la Phlyeis, care se adresau acelo� zciF ca acelea de la Eleusis, Demeeer ti Persefona. Cultul, încredinţat imporcaneului neam atic al Lycomizilor, era insOţit de cintarea unui imn atribuit lui

244 a). Despre Zalmoxis: M. Eliade. Dt Z.I"",ci, � G'.gi' Kba". E,.J" tlllljIII,.1i1lU II" I,s nligi,., ci It foI�/", Jt 1. Dari, ti ti, /'E""'t ,,;,.,a/t, Paris. Payot. 1970.

1 . Strtbon. VII, 67. 2. ,.".1 tii'" DrM"rr. 478-479. Despre Musaios şi Eumolpos,

v:r.. P . Boyanc6. LI t.l" Ju Mllus. p. 2 5 .

43

0ifI1I {i orfismNI

Musaios. I Misterele, de la E1eusis sau de la Ph1yeis, erau ceremonii riNale, la sfărşitul ciroea un contaCt fulgeritor cu divinitatea ducea la o experienţi personali a promisiunii de salvare În lumea de dincolo (_Fericit cel care a vAzut acestea inainte de a cobori sub pămint: el ,tie ce este sfirşirul vieţii noastre, ce e Începutul ei, dat de Zeus"', Pindar, fcag. 1 37 =

Threnosul 6 ed. A. Puech). Opera lui Musaios, ca ,i cea a lui Orfeul, este sinonimi unei promisiuni soteriologice.

1. Plusanils, 1, 22 , 7; IV, 1, 5. Acel'fi autor atribuie paternitatea imnurilor Lycomi:r.ilor lui O,feu: IX, 30, 1 2 .

2. Orfeu d .rir.t flldrile misterelor de nero5tit .. (Euripide, RMtll, 94�); el .. ne-a arlt.t ini�ierile cele mai sfinte .. (/-1'Iri"" 1.; AriJlfgtltl., A, 11). Despre mistere, v:r.. cap. IV.

CapitOlul II

Lumea şi suveranitatea: transgresarea odică

1 . Caracteristicile generale ale unei cosmogonii ,i sistemul hesiodic

1. O poveste cosmogonică futează În limbaj imposibila reprezentare a n:qterii cosmice: imposibilă pentru ci rIfIIlItY4 IlttIIii jwmJe inSlIlllrRffll ditlWlsilmibw spaţiak li ImlJltWa/, in afara ei,rora spiritul omenesc (in sensul kantian al termenu­lui) nu ar putea si gindească orice s-ar intimpla.

O cosmogonie consideră că lumea # "11/1t in inlllllfrit fi fără repere, dar niciodati in confuzie: incurcAtura, dezordi­nea haotici a unui univers invilmişic este o concepţie coral stmnă vechilor greci. I Cele dintii apari�ii. pe cace nu le

1. KIIS_p"itl: compus din cuvintele II.IISIIIOJ ( .. buni rinduiali-, II(Irdine .. ) fi K'IIIJ, radicalul verbului ,i,n'flla; (OI. St na,rc.). intrebuinţirile vechi ale cuvintului UI_ exprimi ordinea bine ors.ninti. in primul rind in sensul de "ornament" fi de aranj.ment conceput pentru efic:acitare. Cuvintul servette la desemnarea bunei rinduiri a uupelor penuu a obfine victoria (II., XII, 22S) sau inuea,. ,ire.li pe care ti.o poerivette Her., din cap pini.n picioare, pentru a-i suci minţile lui Zeus (II., XIV, l87).

Orf,u [i ,rfiIIIIul

precede nimic nenăscut, sune forţe alt %limislmi care nasc prin sciziparitate .vsau prin copula�ie. N�terea lumii fiind ante­rioari întinderii spaţiului fi deslăfurării timpului, entităţile primordiale nu sunt Încă elemente «fizice,.: in iDo 'nn.JHwe, Gaia nu este pamintul, Uranos nu desemnează cerul, Nyx nu semnifici noaptea În alternanţa sa cu ziua. Doar ntmlma lor face ca ele si fie percepute ca «evenimente,. care au pre­cedat şi au permis instaurarea celor doui cadre ale reprezen­ririi. O cosmogonie te face si inţelegi (4 "mne/, proprii }JrICIIJ ItmUa «nlluM.

Daci nu se punea capAt extraordinarei fecunditi�i a enti­tăţilor primordiale, geneza s-ar fi perpetuat la nesfărşit, inlă­turind însAf.i ideea de Iunmos (ordine). Impulsul cosmogonic apare ti trebuie si se incheie. Castrarea lui Uranos va fi. Ia Hesiod, incheierea fazei ini�iale a lumii. Altfel spus, forţele primordiale sunt condamnate la imjJoltR# pentru a lisa lu­mea si se determine şi să se califice în spaţiu şi timp. Ele devin, aşadar, ele insele, realităţi fizice. Istoria Incepe m impo­tlnţa can bwqre tRlit#ţik primordial,. Orice tresărire intârziatii a unei forţe a Inceputului este un real pericol pentru lumea desivirşitl. Astfel unirea, la silrfitul acestui proces, dintre Gaia � Tarearos (învircejitl spărturi. privilitii in adâncul măruntaielor Gaiei. . . deveniti plmint) ti are ca rezultat pe Typhon, un monstru inspiim&ntitot cu o suti de capete de p.rpe şuierltoare, care ţipi strident. Creaturi cu tOtUl

Vr.. P. Ch.ntr.ine, Di(li,,,,,"in iIy.u" iq.r J, tII '".,Ne ,rrrq.t, 1, Paris, Klincksieck, 1968, p. 570-5 7 1 .

46

Ulii'" fi INvtrtlRiltl"tI,' IrtlRIgnltlntl fir/iriT

neadaptatl, fiind anacronici - adjectivul clpltind acum sens - Typhon strici reperele: el .. amesteci susul fi josul,. (Valerius flaccus, Arg., IV, 5 1 5). Zeus se va gribi si trls­neasd o asemenea aberaţie cacofonici fi inspiiimi.ntătoare (Hesiod, Thtog., 820 fi urm.). Dar neutralizarea lui nu va fi !lrl urmiri: din hoitul monstrului scapă vinturile JtzrwdrJ1lal, - in opozi�ie cu vinturile regulate: Zefirul, Boreul fi Norus, care sunt produsele unor divinitl�i mai recente, Eos fi Astma. Impotenţa fOrţelor primordiale scufundare În timp este garanţia ordinii (cosmos).

Un univers abia spaţializat şi temporalizat este de ajuns pentru a stirni deja pofta de purere. Acesre lupte pentru suveranitace În care se vor lansa fiii fi nepoţii entitiţilor primordiale, Kronos fi Zeus, vor fi obiectul fazei strict teogonice a lumii. /n i//o Itmpon, adiel atica vreme dt spa­ţiul şi cimpul nu sunt cIellegare, nu are sens nici o suvera­nitate. Chaos. Gaia, Uranos, Nyx . . . nu au ce si-fi dispute. Aceste nume nu domnesc; ele zlmislesc din belşug. 1

2. Acesre impomante camcteristici ale concepţiei cosmo­gonice trae!iţionaIe sunt cele ale sistemului hesiodic transmis pe la sfiqitul secolului al VIIl-lea sau la Începutul celui de-al VII-lea i.Hr.

1. Trimit tn leglturl cu toate aceste probleme la lucrarea mea, Ln CII_,.»in grtrf"rs, Paris, PUF, 1 994: cu privire la Hesiod: p. 20-48; cu privire J. orfici, p. 57-99.

47

Orfttl fÎ orfiltlltll

Hesiod numeşte trei entităţi primordiale: Chaos, Gaia ,i Eros. «Hiul» originar (Chaos)\ zimisleşte din propriul său Strifund un intuneric cu tOtul de nepătruns, exprimat prin douA nume: Erebos fi Nyx. Erebos, vechi cuvint ce desem­neazA tenebrele, se va afunda in natura sa impenneabili oricirei lumini pentru a semnifica <cobscuritatea lumii subte­rane .. , odatl incheiati lumea. Nyx <ccea neagră .. nu va putea si se nuanfeZe ca umbri a nopfii decit cu condifia si apari la rindul ei limpezimea puri (llilhlr), pentru ca pe ea si se profileze lumina zilei (hmmi). Astfel ci din Nyx au luat naştere Ether şi Hemere (Thq-., 123-124). La inceput, cupluri geme1are ti bisexuate, nume ce oferă devenirii cosmosului opoziţia radicali, dar complementari, a două absolute (Negru/Alb), ele insele încadrate de propria lor nuanţare (Nyx/Hemere), a ciror alternanţi va sublinia contrastele, odată instaurare timpul ti spaţiul. Gaia îi extrage din sine pe Uranos, Urea � PontaS (Thsog, 1 27 - 1 3 2); în timp ce Eros

1. Etimologic, tbtm deri"i din ridicina tU, Insemnind _cripituri .. , _cisciturioo, .. deschidere .. , in sensul deschiderii unei c1idiri . ca In yetbele t!Jai""" thttsn ( ... se deschide". «. se intre­deschide", .a crAp .... ), care sunt din aceea,i familie. Chaosul cos­mOlonic este cu totul striin ideii de stare de detordine care amesteci fi confundi toate lucrurile Înu-o inrerreren�1 absoluti. Accep�ia II ca o confulie derivi dintr-o interpretare stoici in care, prin apropierea termenului de verbul th� ca virsa", .a rispindi .. , se definette sensul acestuia ca s111thrysis s'oitlHi,,,. amestec in care elementele sunt virsare laolalti. Se poate spune ci stoicii au pUI detordinea In chaos: devenit sinonim al confuliei, cuvintul nu mai are deschidere asupra pcnibilitifii de ordine cosmicA, ci inchide soiuri firi nici O leJlituri inrre ele.

'0

innoadă legituri atât de puternice incit acţiunea sa relevi mai degrabă constringere decât stringere, imbriţişlLR. Forpa sa de atraqie, atotputernici ti generatoare, n fIXează pe Uranos deasupra Gaiei şi blocheazl procesul de generare aflat În desfăşurare: toţi descendenţii .cuplului .. (in ordine: Titanii, Ciclopjj şi Hecatonchirii) se ingrimldesc În poala Gaiei. Erosul primordial nu cunoaşte distanpL pe care o va instaura pentru totdeauna gestul de casuare al lui Kronos. hop/oIaIfn, «mezinul ... dar şi .cel mai bine Înarmat .. din pri­ma genera,ie. OdatA eliberată Gaia de apăsătorul du soţ, lumea se etajeazA. se califici in funqie de un sus şi un jos, de alternanţa zilei cu noaptea, de ritmurile anotimpurilor etc. Uranos devine cerul instelat, Urea - munţii înalţi, iar Pomos - adinca mare. Lumea se Întinde, În cele din urmă, în lături pină la marginile sale Încinse de apele fecunde ale Tiranului Okeanos . .Eros nu scapi nici el, ca ti celelalte entiti,i primor­diale, de alunecarea numelui siu propriu dtre sensul comun: el nu mai fIXează, ci doboari prin forţa seducţiei. Fiinţele nu mai zimislesc din propriul lor strlfund. Atunci, lumii cos­mogonice îi urmeazA desa.urarea genealogică. Hesiod alcă­tuieşte genealogia zeilor (lista forţelor superioare omului): Titanii, În frunte cu Kronos, apoi Olimpienii, conduşi de Zeus. Prevenit de Gaia că va fi Într-o zi detronat de copiii săi, Kronos crede că va i�ela soarta înghiţindu-i pe toţi cei pe care i-Î n�tca soţia sa, Tiraniela Rhea. Zeus scapi de devorare, îşi răstoarnă tatăl şi-,i întinde suveranitatea asupra lumii, inghiţind-o pe Metis (Inteligenţa vicleană), datorită cireia va domina imprevizibilul, şi, unindu-se cu Themis

49

O'!'" 1i ,r!islIIJIl

(simbolul ordinii), care-l va ajuta să impuni respectarea hotarelor care flXeazi locul fiecăruia. Acesta este scopul sistemului hesiodic: oamenii de-a parte, zeii de alta.

II. Transmiterea si diversitatea cosmogoteonillor orfu;e

Orficii cad de acord asupra postulatului naşterii lumii, insi dau adesea desfquririi acesteia un conţinut diferit, aniculindu-l pe ideile de reincepere şi recompunere a ele­mentelor sale. Linearid,ţii hesiodice (impuls cosmogonic ur­mat de etapa reogonicl ce se incheie cu stabilitatea asigurati de domnia ireversibilA a lui Zeus), cea mai mare parte a cosmogoniilor orfice ii substituie o mişcare de deslăfurare­înlăturare, un proces de reintegrare a pirţilor inăuntrui totu­lui, in care sfărşitul (Dionysos) pare si coincidă cu inceputul (Phanes). I Luând in considerare succesiunea tuturor domnii­lor, ele presupum o spaţializare, dar mai ales o temporalizare a cosmosului «originilor". Este ceea ce exprimi limpede COSIIIfJIetJgonia rapsodiră pe care Damascius o consideri un mo­del orfic .. obişnuit» ti .. inditinat .. , l1ntJhes.2 Înainte de a

1. .. Teogonia orfici inainteul printr-o dubli mi,care de Impriştiere ,i de reunificare care, se pare, nu ajunge niciodati la o stare de stabilitate rermi fi definitivb (L. Brisson, Or,Jm. Poi_J "'"giq_a ti m",J,g;qlllJ, Paris, Les Delles Lenres, 1993, p, 167- 1 68).

2. Trilill J�I pnlllirrs ,r;"â/HI, 1, 3 1 7 , 1 6 (i. voI. III al edi�iei rranceu de L.G. Westerink fi traducere de J . Combh, Paris, Les

50

prezenta mai amlnunţit acest sistem, se cuvine să insistim asupra. unei probleme generale ,i si amintim ciceva repere cronologice.

Nu existi (J singtwtZ cosmogonie orflcl, ci diverse versiuni parvenite in funcţie de motivaţiile momentului (paradice sau filozofice, aristofaneşti sau neoplaeonicizante), ca ,i datorită întimplării pe care ° prilejuiesc descoperirile arheologice ,i papirologice (Papirttrul '" la Derwnt). Prezentarea care ur­meazA nu are intenţia de a alcttui stmnM tuturot cos­mogoniilor orfice. Ar fi absurd, dati fiind diversitatea documentelor noastre (citate impletire cu exegeze filozofICe) şi mai ales fragilitarea surselor noastre. E vorba doar de ° prezentate a zeilor, a citor recurenţi in fragmente ne incitA sloi considerăm in special reprezentativi pentru orfism.

Cele mai vechi mirturii datează de la sfâqitul secolului al V-lea şi de la inceputul celui de-al IV-lea i.Hr.: citeva versuri ale lui Atistofan in parabaza din Păsării" comedie creati in 4 1 4 i.Hr., frinturi, şi acestea lacunare, ale unei piese pierdute a lui Euripide, Hypsipyl" reprezentati cu puţin inainte de 40', şi reconstituirea unei buciţi carbonizate dintr-un papirus exhumat la Derveni, datind din a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. Nici unul dintte autorii lor nu se reclamă de la convingerile orfice.

Selles Lettres. 1991 ) . D;J(."JII,.iI� JIU,., 1" JIINt1zrti li p .. ,,.. J� ,.,.p­!Otlii constituie sursa principali a orfismului aurentic: penrru neo­platonicieni.

5 1

Orflll ţi orfiJlIltil

Cosmogonia prezentati de peripateticianul Eudemos «ca fiind a lui Olfeu. este o mărturie din secolul al lV�lea tHr.

Imnul cosmogonic cintat de Orfeu in Argonattlia nu este decit o creafie a lui Apollonios din Rhodos are şi.a compus lungul poem epic la Alexandria pe la 250·240 i.Hr.

DisawSNrile StItre ;11 d6nJz«i li /JtIIrtt '" rapsoJii (tidu furnizat de Suda) ne·au parvenit datorită comentariilor unor neoplatonicieni ,i scrierilor apologeţilor creştini. Printre cele 176 de fragmente sau mArtUrii care le compun (OF 59-235), unele ne permit să reconstituim un sistem cosmogonic pen­tru care cea mai veche versiune ar putea data de la sf'ar"itul secolului al V-lea i.Hr.

Cosmogonia «dupi Hieronymos şi Hellanikos. a fost transmisA de neoplatonicianul Damascius (sfirşitul secolului al V-lea - inceputul celui de-ai VI-lea). Cu trei secole mai devreme, un apologet al cre"cinismului, Arhenagoras, rezu­mase un sistem relativ identic pe care i-I atribuia chiar lui Olfeu. Se presupune ci aceasti cosmogonie a fost elaborată cu pUţin după aceea din R.apsoJii.

Versurile lui Pseudo-Orfeu (ArgollltNtirel, rwfia) datează din secolul al V-lea.

III. Co.smogonia din Păsările

Contrar celei din R4ps0Jii, aceasti versiune nu se plaseazA in perspectiva succesiunii domniilor. Ea alcătuieşte inventa­rul entităţilor primordiale: .. La inceput era Chaosul ,i Nyx, negrul Ereb şi intinsul Tartac. Nu exista nici pământ, nici

S2

LN.'" li 1lI1IWlIlIittlllll,' ""lIlg,.,ll"'tI Drfitil

ler, nici cer. in sinul 9.rI de margini al Erebului, Nyx cea cu .uipi negre a depus, la inceputul inceputurilor, un ou !\ef"ecundat, de unde, in decursul anotimpurilor, a crescut .:Ioritul Eros, cu aripi de aut străIucindu-i pe spare, asemenea \·ârtejuriLor de vint. Unindu.-se cu Chaosul inaripat, noaptea, in Întinsul Tanar, el a racut si se nasei neamul nostru [al păslrilor] şi l-a facut si iasi cel dintii la lumina zilei. Pin! a.tunci nu exista stirpea nemuritorilor, mai Înainte ca Eros să fi unit toate elementele. Pe miisurl ce se amesrecau unele cu altele, s-au născut Uranos, Okeanos, Gaia şi neamul nepie­ritor al fericiţiLor zei» (Pt1silril" 693-702 = OF 1) .

Poetul prezintă cola inceputl> o simplă enumerare B.ri filiaţie: Chaos, Nyx, Erebos şi Tarraros. Aceste patru nume proprii au În comun capacitatea de a evoca pentru un ltenian al epocii extraordinare hătni intunecate, toate mai infricoşitoare unele decât altele. Chaosul este o cripituti fări contur, o deschidere inimaginabilă; Nyx, Erebos ti Tactacos semnifici negura Înspăimintiroare, intunecata inceţ�are şi obscutitatea de temniţi. Prezenţa oului este cea care a racut si se creadi in caracterul omc al acestei versiuni. Or, o interpretate pretinde ci Aristofan ar fi psit În imaginea oului cosmic un punct de sprijin hazliu pentru a-Î servi scopul subversiv de a demonstra superioritatea zbura­toatelor asupra Olimpienilor şi a ordinii lor. I Autenticitatea orfismului acestei cosmogonii este astfel conteStati. Orice.ar

1. Vr.. D. Sabacucci, 1!JJ4i III' It fII1ltirillll' 1'«. traci. (r., Paris, flammarion, 1982, p. 87.

53

O"/,N /; ,,,/iltlllli

fi, digresiunea fantezisci dovede,ce că o concepţie a oului pri­mordial era. incru tocul cunoscuei de publicul lui Ariscofan.

CHAOS NYX

1 {u � EROS

<phIri, l amestec

al lucrurilor

l URANOS

OKEANOS GAIA

eneamul KronizlloD

t-----i = unire ......--.... '"' zimislire

EREBOS

Plan,a 1. - Cosmogonil dupi Aristofan

TARTAR

IV. Versiunile lui Athenagoras şi Damascius

O cosmogonie atribuită lui .Orfeu .. de cine Athenagoras este relativ similară celei pe care Damascius o atribuie enigmaticilor .Hieronymos ,i HeUanikos ...

S4

Conform versiunii Lui Athenagoras: «{ . . . ) apa (hydor) era la inceputul tuturor lucrurilor, apoi din apA s ... format mitul (ilys) şi din cele doui a fost zAmisJiti o fiinţă vie, un ,arpe (drakoll) care avea in plus un cap de leu şi, la mijloc, un chip de zeu; el a fost numit HerakIes :fi Chronos. Acest Herakles a zAmislit un ou uriaş (hypmnigethls 6ion) care, plin pină la refuz de foqa celui care il zimislise, s-a spart in doui sub efectul frecării. Pareea de deasupra devine În cele din urmi Cerul (Uranos), partea de dedesubt, PAmintul (Ge); totoda­că, iese din el şi un zeu cu trup dublu (dis4t11111Os). Cerul, unic cu Pămâneul, le va zămisli mai Întâi pe fiicele lor, C1otho, Lachesis, Atropos, apoi pe fiii numiţi Hecatonchiri (= cei cu o suci de braţe), Koecos, Gyges :fi Briareu, ,i Ciclopii, Bron­tes, Steropes ,i Arges. Apoi Uranos ,i-a pus fiii În lanţuri :fi i-a aruncat in Tartac, dupi ce a aflat ci ei îl vor deposeda de putere. Miniati, Ge a zAmislit Titanii: ca si-I poati pedepsi pe instelatul Uranos». 1

Dupi varianta povestiti de Damascius: «( . . . ) la inceput, exista apa (hyd6r) şi materia (hyIi), din care s-a solidificat pimincul (gi): acestea sune cele două principii pe care el [ = Hieronymos/HeUanikosl le presupune a fi cele dintii, apa ,i pimintul, pămintul fiind din fire divizibil, in timp ce apa il lipqte (lwIIttikon) şi il adună la un loc (syn" ,ikon) [ . . . l. Cât priveşte cel de-al treilea principiu ce vine dupA cele două, el a fost zimislit (gennethenaz) de acestea din urmă,

1. Athcnagon.s. R",.",;,,,, 1" l_fflI rfTllill;/w. XVlll. ,-6 "'OF H .

55

Or/I" /i or/iSIIUII

adici de apă ti pAminc: era un şarpe (tWakon) care avea un chip de zeu in mijlocul unor capete de mur ,i de leu crescute in plus; avea pe deasupra ,i aripi pe umeri. El a primit În acelaşi cimp numele Chronos care nu îmbltmne,te (aP-MS) şi Heracles. El o avea cu el pe Ananlre, care este in acel""i timp Naturi ti Adrasteia; avind un trup dublu, ea se intinde asupra lumii intregi (konmm) şi Îi atinge limitele {J1ertIIDn) [ . . . l. Acest Chaos care nu cunoatte bătrâneţea va da naştere unei criple progenicuri: Eterul umed, Chaosul Brl de margini ti, in al treilea. rind, după ei, nebulosul Ereb [ . . . ]. in aceştia Chronos a zimislit un ou [ . . . ]. Oul, diadl a naturilor mascuiină ,i feminină pe care le poartA în el, pluralitate a germenilor de toate soiurile şi, plasat pe al treilea loc de clue tradi�ie, un zeu cu trup dublu, avind aripi de aur pe umeri, şi pe laturi capete de taur crescute În plus, iar pe cap un uriaş şarpe [dragonl, care se arati sub felurite forme de animale salbatice [= straturile celei de-a treia trlade inteligibile a lui Damasciusl. Această reologie il cinti pe aceSt al treilea zeu sub numele de Procogonos ti îl numeşte Zeus, ordonator al tuturor lucrurilor şi al lumii intregi (kMnon); de aceea el este numit ti Pan».1

Acest text este dificil, deoarece presupune o viziune tera­rologici (specifici orfismului: vz. cap. III) şi o grili de lecturi neoplaroniciani (Damascius vrea să faci să corespundă diferitele faze ale cosmogoniei cu succesiunea triadelor inteli-

1. DamaseiuI, T"" .,.I primpm,r pri"", 1 , 3 1 7 , 17 fi urm. = oF H.

56

Lu"" tt /; lRl'trttR;Ittlttt: 'rttRlgrtlttrtd (lf'fktl

gibile ale propriului său sisteml). Ne vom mulţUmi si-l pre­unelm În linii mari.

ApA -----_ . ....

T T 1

CHRONOS I HERACLES

1 OU

.....___ 1 ___ URT:��r PHANES

ClOUIO, Lachasis, Atropos Hecatonchlrll

Ciclopii

Plln,a 11. - Cosmogonil dupi Athenago ... s

Dupi GHieronymos şi HeUanikos.: 1/ Gaia se formează plecând de la apa miloasl (byJ6" apă, fi by/i, materie); 21 Chronos, Timpul, ia n�tere din acest prim strat. Numit fi Heracles, el este însoţit de Ananlte, Necesitatea, care este În acelaşi timp Naturi fi Adrasteia, Inevitabilul; 3/ Chronos

1. Vt. L. BriSlon, Damaldus ee I'orphisme, i" Ph. Borle.ud (tel.), orplJinu " Orphh, Geneva, Drot, 1 9 9 1 , p. I H-209.

57

_isl_,.. E .. ru1 (cerul umed), Ch"",ul (hăul) li E<ebul (tenebrele); Phanes, numit în mod explicit Protogonos (cel dintii născut). dar şi Zeus şi Pan (= Totul).

Dupi Athenagoras: 1/ Plecind de la api s-a format mâlul; 21 Chronos ia nnttere din această primă genera�ie; 3/ El zămisleşte un ou; 4/ Prin spargerea cojii apar Uranos, Gaia şi un .. zeu cu trup dublu .. (= Phanes). Urmează o po­veste strict cronologică (lupte şi vicleşuguri pentru a pAstra sau --.1 tnsuşi puterea).

inainte de a insista asupra lui Chronos � Prorogonos, se cuvine si subliniem douA lucruri. Mai Întii, aceSte douA variante au În comun cu versiunea lui Ariseofan grija de 0-1 identifica pe geoitorul oului, conceput ca adeviratul «punct de plecare .. al lumii.

în al doilea. rând, pozi�ia primordială a apei nu pare specific adică. Ea corespunde cu siguranţă unei Încerciri de a-I pune de acord pe "OneUl. cu Homer (care-i considera pe Oleeanos, fluviul cu apele involburate, şi pe Terhis, divinirate a apelor dulci, ca tată ti mamă ale tuturor lucrurilor1 • Aici este vorba to�i de o apă cu o anumită calitate, miloasl (cum nu este in cazul lui Homer). Cuvintele «materitJO (hyI1) şi .. api,. (hyd6r) formează intr-un fel o hmtJiaJis la Damascius. Sedimentatea originară se realizeazi in afara rimpului ti fări necesitate. Chronos nefiind inci «născut,.,

1. II., XIV, 201 , 24'}-246, 302. Vz. R. Sorei, UI Cm"p.itl ,",flltl, cap. J .

58

Necesitatea (Ananke), care e in ace� tÎmp Naturi (Physis) şi Inevitabil (Adrasteia), lipsqte din faza primordialA.

Apa mAioasA 1>-----+1 GAIA

T T

AnagkA CHRONOS I HERACLES

ETER CH1S EREBOS

OU

! Zeus PROTOGNOSIPHANES

Natural AeI_

Pan

Planf' III . - Cosmogonil dupl Hicron)'mo5 fi Hellanikos

Conform celor două variante ale acestei versiuni, Chronos zimisleşte un ou, de unde iese Prorogonos-Phanes-Zeus-Pan. Urmarea se tnlănţuie după toate aparenţele În conformitate cu schema Rapsodii!rw.

V. De la Phanes la Dionysos: Papiru",/ '" la Derveni şi Rapsodiile

CoStIIfJgonia rapsodi(ă numeşte Eterul (regiunea .. limpede.) şi pe Chrono.s (Timpul) forţe primordiale: .. Acest Timp care

59

OrfoN # " filllltll

nu imbitrine,te (ChrDlIOJ agertIDS) şi a cărui Înţelepciune este nepieritOate VzPhthjtomUis), a zimislit Eterul şi un mare şi uluitor hău (chei.ml4) ce se intinde ici şi colo .. (OF 66) .

.. Oei Orfeu zice: apoi Timpul cel puternic (mtgtIJ ChroRDs) a modelat cu ajutorul Eterului divin oul de un alb Strilu­citor,. (OF 70) .

.. Dedesubtul intinsului hău şi al Eterului iad de vint (",tItIIItJJ) se rupea in timp ce se avinta Phanes .. (OF 72). I

CHAONOS

....-- ! ---. ETHEA ou CHASMA

! PHANES I METIS I EAIKEPAIOS

Plan,a IV. - Cosmo8onia rapsodici

Lumea. se imbini dupA un număr perfect: .. La cea de-a şasea generaţie, zice Odeu, opriţi rânduiala cinteeelor voas­cre .. (Platon, Phil""s 66r = Of 1 4): .. Orfeu ne--a Înviţat ci regii zeilor care le-au vegheat pe toate sunt, dupA num4rul perfect, Phanes, Nyx, Uranas, Kronos, Zeus, Dionysos. Phanes este cel dintii care a instituit sceptrul şi care "a domnit cel dintii ca strilucic Etikepaios", in al doilea rind a domnit Nyx, care primise sceptrul de la tarii său, apoi, in al

1. OI' 66 fi 72 - Proclol, C,,,,,,',";I/ III R".Mitll Ilii PIli"", II, 1 38, 1 4 ; OF 70 = Oamlscius, Trlllllllli prilltipiil9r lrillll, 5 5 .

60

Ulllltt {i Sll1ltrtt"ilttlltt: "ttllJgrtSttl'ttt orfittT

treilea rind, Uranos, care l-a primit de la Nyx, intr-al pAtrulea, Kronos, care, dupA cum se spune, l-a siluit pe: tatăl siu (Uranos); apoi Zeus, iner-al cincilea rind, care l-a luat de la tatăl său pe: care l-a invins, şi după el, intr-al �lea, Dionysos» (Of 107). '

1. Lumea «din4inttfl> de Phanes - Chro1lOJ: în timp ce la Hesiod timpul apare În mod incidental1, el deţine un rol fundamental de genitor primordial În cosmogonia rapsodici a oateilor. Unii critici moclerni, apreciind În mod pripit că anticii nu dezvolraseră o idee absoluei a timpului (dM1MJJ cu aspirati În greacă), au considerat această concepţie anacro­nici. Ei consideri În mod greşit ci a fost introdusi mai tirziu, de citre filozofii neoplatonicieni, o confuzie Între cu­vintul rhnmos (cu un Ilhi ini�ial) şi numele Titanului Kronos (cu un /u,ppa). Acest nume propriu n-a semniftcnt efectiv «timpul», la fel cum Homer nu intrebuinţa cuvântul rhroTIfJJ ca subiect al unei propozi�ii. in schimb, nu putem să nu constatăm două aspecte. Mai intii, Kronos ocupi un loc foarte precis in desf'aşurarea cosmoceogoniei OrfICe (intre Uranos şi Zeus). Orficii, in acord asupra acestui punct cu

1. Praclas, CO"".'"';; III T;III11;rn III "Ii PltI"., III, 168, 1 7-25 Diehl "" o. 107 .

2. Muzele lui Hesiod fac eaplicit referinţi la timp de cum s-a comis casnarea. Emascularea lui Uranas o maculeazA pe Gaia cu nropi insingerali. FecundatA astfel, ea di nlllltere Eriniilor, marilor Gigan,i �i Nimfelor meliene .0 dati cu scurgetea anilor. c;.,;jJo­",,"" d't";tllI" II). Thtog. 1 89) La fel. apele lui Pontol poarti "vre­me indelungatb (JIDIII,,, '''ro"", 1 90) sexul tiiat.

61

O,.foll ţi .,./inJIlIl

tradi�ia hesiodică, i-au asimilat mereu pe Titani cu intro­narea violenp!i, fi nu cu pirintele Eterului ti al ehaJwui. În al doilea rind, numeroase reflecţii asupra Timpului au fost dezvoltate incepind din secolul al VI-lea i.Ht., faza de ex­pansiune a ocflSmulu.i. Astfel, locul primordial rezervat Tim­pului in scrierile atribuite lui OdN este absolut plauzibil.

Între secolul al VI-lea ,i cel de-al V-lea, rhronos acoperi trei accepţii: II) revelaţie, b) succesiune, d distrugere. A) ChrtJPllJJ permite «si se scoată la lumină ceea ce este ascuns,. 1 . s ă .. s e dezvlluie .. 2, «si s e faci lumină» i n legături c u fiecare lucrul, si .. se prezinte .. faptele posterităţii printr-o teanume tradiţie .. \ pentru a deveni «magistrul cel mai bogat in lecţii .. ' . B) Mai conem, el desemnează simpla succesiune a anotimputilot6 sau scurgerea a treizeci de ani eate corespun­de vieţii unei genetaţii1• q _Dintele siu ascu�it .. eate _ma_ cini orice lucru, ehiar şi pe cele tati .. este amintit de poetul Simonide din Ceas (frag. 200). Asociat cu DiIre (DrepIallll) la SoIon, mronos acoperi aceste trei semnificaţii: II) dezvăluind actele nedtepte (frag. 199). b) timpul permite rizbunirii

1. A.r",.illr;: Thales, A, 1, p. 7 1 , 13 OK. 2. Dtixri: Solon, frag. Il Edmonds; Simonidc din Ceos, frl,.

1 1 9 Edmonds. 3 . e'luiu: Theognis din Megara, v . 967 Carrihc. 4. Pindu, Oli8l;'" X, SS . S . Euripidc, Brll-I'II, frig. 293 Nluck. 6. Arhiloh, frag. 250 Lasserrc. 7 . Heraclit, A 1 9 " OK.

62

.livine si «vini după .. (frag, 1 3 , v. 8) r) pentru a distruge :otul (frag. 4, v. 16).

Asocierea timp-revelaţie este subliniati de accepţiunea lui :hro7lOJ ca «martor .. al singurului adevăr' , apoi in conceperea unui «decret» in sensul <'Iinfăţişării in instanţă .. : singurul mare aforism eare îi este atribuit lui Anaximandru însuşi afirmi că flinţele îşi fac reciproc dreptate şi iti dau satisfacţie "conform inflţişirii (JaxiJ) la judecata timpului .. l.

Eutipide a dezvoltat interesante concepţii asupra timpu­lui ea forţă nezlmisliti şi de zimislire: .. niscut din nimeni .. 3, :hro7lOJ este <'Itatll .. zilelor4 şi al lui Aron, durata vieţii noastre, timpul vieţuirii noastre.' .. Tati al tuturor lucrurilor .. dupi formularea lui Pindar', timpul este considerat ea .. fiind dintotdeauna .. de cAtre Pherekydes din Syros.7 Un fragment din PirilJms, operă din secolul al V-lea acribuită cind lui Euripide (frag. 597 Nauck), cind lui Critias, indică: «Fără să obosească, Timpul, incr-o evolUţie neîntreruptă, if;i urmeazA cursul etern, zămislindu-se el însuşi . ..

1 . Pindar. Oli.pitll X. S3-S4. 2 . Anaximanclru. 1 2 A 9. 4-8 DK. Vz. M . Conche, AII."i-

"'tllltb" Fr.,mIlU " IilHi,lIt1gtJ. Paris. PUF, 1 99 1 , p. 1 7 5 - 1 76. 3 . Btll,n/'II, 303. 4. S"plit.",tI,. 7B7. 5 . H,rlftllJ, 900. Vz. J . de Romilly, LI T,. '1111' III trllglt!i,

gmfll', Paris, Vrin, 1 97 1 , cap. Il . 6. Chro1lOS ho'.IIIOII ,.'tr: 01i.p;t. II. 1 7 - 1 9 . 7. Frag. 78 1 DK. Vz . Il. Sorei, L,s ttlJ_pllin grttflilJ,

p. 1 I 3- 1 24.

63

Orl'lI li orlil11U11

Chiar din zorii epocii clasice, «oamenii lui Omu,. dispun de un arsenal de concepte elaborate plecând de la cuvântul rhrontJS. Ei vor face din acesta puterea prin excelenp. a Dil­ClWlNriJor sam. in el se inscrie Necesitatea (Ananke) sub forma Naturii -ti a Adrasteiei (Of 54). Adrasteia _sta.bil�te pentru tOţi legile divine,. (Of 105) şi _supravegheazi Întrea­ga. naturi demiurgicb (OF 1 5 2). _Puternicul,. (megm) timp .. care nu îmbitrineşte .""), numit _HeraclCSlt in cosmo­gonia hieronymicil, este inzestrat cu o .. nepieritoare metis,. (aphlhilOflUlil). in al,i termeni, Timpul il conpne deja pe Phanes, cel care de fape face lumina (tkphtIitlO), atribut despre care am văzut ci se aplica lui Chronos. Nu vom intirzia să revenim asupra acestei inuicări Chronos-Phanes, aspect fundamental al orflSmului.

Ether şi chaswa: Chronos zimisJe,te prin sciz.iparitate Ete­rul şi o extraordinari -genune,. Vhasma). Eterul (cocdeauna masculin la Hesiod) este un azur neintinat de nici o conta-

1. Luc Brisson explici identificarea Chronos-Heracles plecAnd de la o exegui alesorici stoici: .. Dupi ce a expus tua stoici in conformitate cu care Zeul trebuie si fie identificat cu Natura fi cu Destinul (Dt ft",fitiil, IV, 7), tezi reluati explicit de citre Damascills in pasajul In care se spune despre Heracles �ci este unit cu Necesitatea, cue este in acela,i timp Naturi fi Adrasreia-, Seneca continui explicind ci .cest Zeu poate ti numit ti "HereulesN, Npentru ci forla sa. spun ei [ - stoicii], este de neîn­vins fi soreiti ca, atunci cind ya fi (OSt epuitati de lucririle ie,ite din ea, si se intoarei 1. (ocul primitiy .. (Dt ft",ji'iil, IV, 8, 1 ) . (Damascius ,i orfismul, OI. ti,., p. 200).

64

minare, o _regiune superiolU'b; determinarea sa presupune un contrariu, un efect (nu o cauzi) de contrast exprimat de indată prin n .. terea elementului dJasma, care ar fi o gre�ală să fie confundati cu Chaosul (hiul), scriindu-l cu majusculă din cauza gemeliparit1lţii sale. Chasma este josul de pe fundul căruia Eterul primordial se desprinde inrinzindu-se asupra intruchipirii luminii. Timpul orfic dezvolti susul ,i josul. El instituie axele spaţiale chilii' de III inceputul genezei, contrar sistemului hesiodic. Dar inci este vorba de un spaţiu prea pur (Eter) sau prea negru (ehtumll) pentru a fi vizibil: ttebuie ",teptat Phanes pentru ca lucrurile si devină apatente, iar cosmosul să-şi descopere vizibilitatea.

0111 ctJJ1II6gonir. Timpul modelează cu ajutorul Eterului un ou, un soi de concretizare a celor trei aspecte respective fi a forţei primordiale, a urma!!ului direct ti a punerii sale in valoare: forma sferici (Chronos zămislindu-se singurl, albul (luminozitatea desflşurată de· Eter) ,i opacitatea (marea ge­nune). Oul a fost in mod constant evocat in cosmogoniile transmise sub numele lui Orfeu (cu excepţia binecunoscută a PlIPintm/lii de la Dmimi, care nu face niciieri aluzie la Timp ca divinitate primordială). Mai intii in cea numiti a .păsărilor», apoi in cosmogonia relatati de Damascius -dupi Hieronymos şi Hellanikos,.. in c�media lui Aristofan, obscuritatea primordială (Nyx) produce un ou «9.tă germe­ne,., flnefecundat,. sau _fări fecundare,. C/JyJH",,,io,,). Un ou nefecundat este un ou PIW, ceea ce se acordă perfeCt cu caliti-

65

Or/,ll ţ; ,r/iJlRlIl

cativul din RdpsoJii, .. de un alb strilucitor_. Cosmogonia hieronymici i-l di drept tati pe Chronos.

Oul OrflC ţine în mod incontestabil de o figuri in acelaşi timp paradoxală (realitate fără viaţă din care trebuie să iasi viaţă) fi universaJ.ă (simbol al unicitiţii, al complinirii, al plenitudinii şi deci al perfecţiunii originare). 11 El este ina­inte de toate concretizarea timpului care il (()tm/JI. Cosmogo­nia dupi Aristofan, cace nu-l numeşte pe Chronos, arati totuşi ci oul nu ar fi decit o sfeci goală daci circumducţia anotimpurilor, altfel spus un inceput de timp triit, nu i-ar fi spart coaja, flcând si cisară imediat Eros, unul dintre diversele nume ale lui Phanes din LpsoJii. 2/ Oul este totodată şi mai ales inglobarea a ceea ce a fost, este ,i va fi cosmosul: ordine căreia ii aparţine omul. Omenirea orfIC6, contrar pirerii pe cace �-o putea face Hesiod despre om, nu este flri importanţi in faţa zeilor. Ea panicipi la pleni­tudinea originilor. Actualitatea riului (rispindirea nemuririi primordiale) este inclusi În Timpul din care a ieşit oul. La rindul siu genitor al Primului Niscut, el oferi salvarea p1enitudinii ce trebuie reciştigati. De aceea oul este inutil in perspectiva hesioclici, care se limiteazi si ridice În slivi or­dinea garantati de Zeus şi si constate iremediabila dismnţ11 ce-i separi pe oameni (sacrificatori) de zei (sanccificaţi). I

1. Aufel, nu e de mirare si se constate prezenţa oului in cosmogonia atribuiti lui Epimenide din Creta, personaj .. versat in cunoafterea lucrurilor divine, mai ales in materie de inspiraţie ti de iniţiere .. (Plutarh, S'/("" XII). Metoda sa divinarorie, constind din

66

LumI. ţi ''''''''.'';1.''.: 1".II'gl'l'."'. o"firtf

2. Pb.nes. - Phanes, ordonator al tuturor lucrurilor, este zeul tipic orfIc. Numele său este derivat de la verbul phaino (a face să striluceasci, a face si apari, a aplrea). El indepli­nqte calitatea lui Chtonos de ca face lumini» (ekpNino). «Acest nume i se potriveşte in misura in care el apare rphainonll) [ . . . ] şi in mlsura În eate dă tuturor lucrurilor posibilitatea de a apărea (to phtmmm}1> (OF 61) . .. Cel dintii vizibil CphantoJ) in Eter,. (OP 7:5>, Phanes VAditul este «slăvit in acelaşi timp ca femeie şi ca genitop (OF 98). Natura sa dubli, diphyes, ttideazi .. imaginea celei mai tOtale fiinţe vii cu putinţb (OP 8 1 ). Forma dublă androgină este o utopie, .. de niciieri .. : zeul se afli dincolo de limitarea realizati de opoziţia dintre masculin şi feminin. (Hermafroclitismul este o degradare in lume a neamului omenesc din modelul cosmo­gonic). Phanes nu este numai inzestrat cu două sexe (Op 8 1 ,

98). E l este inzestrat ş i c u două perechi d e ochi (OP 76), impodobit cu capetele mai multor animale (berbec, taur, leu, tarpe: OP 8 1 ) şi, pe spate, cu striluciroare aripi de aur (OP 78]

ef. Of 1). Toate aceste reprezentiri cu conotaţie teratologicl se regăsesc ÎntOCmai in expunerea .. dupl Hieronymos şi Hellanikos., dar aplicate lui Chronos: .. Era un şarpe care avea un chip de zeu in mijlocul unor capete de taur şi de leu crescute in plus; era Înzestrat pe lângi acestea cu aripi pe umeri,. (OT 54). Chronos se asimila lui Phanes, aşa cum Phanes va asimila timpul deja Însoţit (purtitor) de Ananlre

plasarea trecutului i- f .. ,. ochilor pentru a limuri ceea ce este inci t_ 'palt, viitorul, presupunea referirea la o plenitudine originali fi salvatoare, cea a oului primordial.

67

Orftll ţ; orfilllllli

(în acelaşi timp Naturi ti Inevitabil/Soa.rti), ea insişi inzes­trati cu un trup dublu .. . . . cum este, a fost şi va fi Phanes. Bucla �rpuitOare - şarpele este in acel�i timp imaginea lui ChtOnos ti cea a lui Phanes - Îşi Încheie risucirea. Numai apariţia oului permite să se dea dimensiunea temporali fiecireia dintre intruchipirile Chronos-Phanes.1

Multipliciratea aparenţelor lui Phanes se concretizează în tOt atitea nume capabile sA evoce paleta aspectelor sale. Astfel strilucitorul Phanes este numit de asemenea ProtO­gonos, Erikepaios, Eros, Metis sau Dionysos.

în calitate de PmogomJ!, el este ceei dintii zămislit .. , .. primul nAscut .. , nu in ordinea cosmogonici, ci incepind de la spargerea oului ( .. Dacă Phanes a ieşit din .. oul primor­dial .. , acest mit atată că el este cea dintii Fiinţă vie .. , OF 8 1 ).

Cel dintii niscut reflectă lumina şi-şi plimbi privirea circulati (1111nlll or/ic VI). Luminind lucrurile, el este cel dintii care dezvăluie ordinea (lumllon: OF 108). Aceastl forţA revelatoare (m�tenită de la Chronos) îl au[orizew să .. instituie sceptrul .. , pentru a fi cel care domrte1te .. in calitate de stmucit Erikepaios ... Daci etimologia numelui Briktpaio! (tradus adesea prin DătătOr de viaţă, cu referire la dubla sa natură, .. femeie ti genitOr .. , OF 8 1 ) răm.ine complet

1. O mici placi de marmuri din secolul al II-lea d .Hr . II reprez.inti pe Phanes-Chronos in sinul oului cosmogonic (basorelief plurat la Muzeul din Modena). Reproducerea acestei imagini de cult orfice in L. Briuon (ed.) O,Ihh. Pslms ... ,iqInJ ti ttmuJs,iqNtJ, Paris, lei Bellel Lenrel, 1993, ca rrontispiciu (descriere ti comen­tariu, p. 184-1 85).

68

Lttmttf ţi JIWt'tfll;'tftttf .. " tfllll,tltf"tf " fir.

necunoscutii, referirea la instituirea sceptrului (rktptnll) darifici. sensul acestei prime domnii. E. Benveniste amintea că sIupwon este numele de instrument format de la verbul ţ/ufJlO, al cArui sens propriu este «a apisa cu toatA greutatea pe ceva, a se sprijini», de unde sensul derivat al verbului: a se justifica baz6.ndu-se pe un fapt stabilit. Figurarea primor­dialA a lui lktptnn este coiagul de sprijin, toiagul de drum al solului, al purcătorului unui cuvine autorizac. «Este atributul unui itinerant care inainteazi cu autoritace, nu pentru a aCţiona, ci pentru a vorbi. Aceste trei condi�ii, omul in mers, omul inzestrat cu autoritate, omul purritor de cuvint, ImplicA una şi aceeaşi funqie, cea a mesagerului care le reunqte pe coate şi pe care numai el le poate explica. Din faptul că este necesar purtitorului unui mesaj, Jkeplron-ul devine un simbol al funCţiei acestuia şi un semn mistic de legitimare. Din acest moment el califică personajul purtător de cuvint, personaj sacru, a cirui misiune este de a transmite mesajul inzestrat cu autoritate1» . RPpJodiiI, fi plaseazi pe Phanes la originea acestei instituţii: ieşire (zeul iese din oul spart); autoritate a celei dintii domnii; revelaţie a ordinii lucrurilor ( .. el incredinţeazi zeilor şi oamenilor ordinea (kos­mon) de atunci»: Of 1 08).

1 . E. Benveniue, lA vtK_lairt 'tI i,lIIil.,i"lI ilHi,.,.","""" , I I , Paris, Ed. de Minuir, p. 3 1 -32 .

69

O,.flll {Î o,.filtlllll

Cel dintii în cirmuirea cosmosului, Phanes-Prorogo­nos-Erikepaios se mai numeşte şi E.t'OJ. I EI este «cel dintii niscut .. În fragmentul din H1Psipy/t�care evocA «nrllucirea incredibil!» fJJ- asIuJpo,,), produsA, cu siguranţi, prin ie­şirea sa. Zeu cu strilucitoare aripi de aur, Erosul cosmogoniei povestite de Arisrofan iese din oul primordial şi se uneşte cu Chaos în tenebrele Tanarului (Of 1). Aceasd. confruntare a luminosului şi a tmebrosului închide hiul. Phanes-Eros 01-doneazl lumea. EI nu mai este oarba forţt de atracţie aco­tputernici pe care o reţine Hesiod ca entitate primordiali.

Phanes este numic ,i MIIis, cuvint ce semnifict inteligen­ţa practici sau rehnici (pDJyrnetis), indispensabili celui care cirmuie,re cosmosul. Ca nume propriu, Zeiţa, ignorati de Homer, este o Oceanidi la Hesiod, care face din ea prima so�ie a lui Zeus. Porţi polimorB. (darul metamorfozei propriu zeilor acvatici), Metis este dotacl cu şiretenie omniscienti, cu prevedere prudenti. La încheierea vicrorioasi a luptei sale pentru suveranitatea definitÎvi, hesiodicul Zeus î,i înghite soaţa, pentru a-i asimila caliti.lile. Pentru a da un nou inceput lumii, orfIcul Zeus o ingutgiteazi pe antica Metis ca si se unească cu primul ei generarot, Phanes. Zeu masculin

1. Substantiv de la ",,,IUI; _a iubi". «a dori". Cuvântul "'1 eSte atestat de la Homer. Nume propriu la Hesiod. V"I.. cartea mea Cts­"'p"itl grltq",l, p. 37-39, 68-70. cr. J. Rudhardt, Lt rIIt "'Brel ti tl'Ap!JroJilt JtI"l Its (l1,.,,,,,itl grttf"tS, Paris, PUf, 1986; C. Calame. Eros initiatÎque ee la cosmosonie orphique. i" Ph. Borgeaud (ed.) , Orpbil"" tI Orpbh, Geneva, Dro"l.. 1 99 1 , p. 227-247.

70

Lttm,a ji llltltraRiltll,a,' ,raRlgNltlNa flrfi'·

la omci, Metis este astfel _demonul august [ . . . ] care poartA simin�a glorioasA a zeilor. (Of 8:5).

3 . lntoanerea la Phan�s. - Phanes Îi -cedează sceptrul lui N'JX, in acelaşi timp mama (Of 106), SOţia ,i fiica sa (OF

98). Un pasaj din Hermias Înclini dtre ipoteza anrecedenţei lui Nyx: _Pe cel dintii niscut (prtHOgDrHJ/) nimeni nu l-a vizut cu ochii săi, doar Nyx cea sllnti (Nyx him). (OF 86). Nu este aici nici contradicţie, nici absurditate, ci afirmare a foqei cuprinzătoare a lui Phanes: _Această intreire a figurii femini­ne primordiale poate să se explice astfel. Fiind orice lucru şi avind ambele sexe, prin partea sa feminină Phanes este relaţionat În toate chipurile posibile .. '. Un Fragment ii prezintă pe Nyx ,i Phanes ca entitiţi care sunt «cele mai unite .. (Of 1 1 2). Strălucirea (lui Phanes) nu are efect flrl neguri (Nyx va semnifica Noaptea), aşa cum negura nu are nume flri strilucire: demiurgia lucreazi asupra gAurilor ascunse ale acestei uniuni primordiale a numelor. Impera­tivul cosmogonic este aici bine respectat.

in tradiţia homerico-hesiodici, Nyx este o divinitate atit de temuti incit Zeus ins�i nu va tndrizni si nu-i fre pe plac (11. XIV, 2:58). Listei epitetelor ei (Neagra, Neguroasa, Îmblinzitoarea, Temuta, Întunecata, Obscura) ii rispunde cea a copiilor sii, ietiţi cu toţii in linişte din propriile-i

L. L. Briuon, La figure de Chronos dans la thiogonie orphique et ses ant6ddents iraniens, In MyllHI ti rtprh''''iiI,i"u JII ".', Paris, Ed. du CNRS. 1985 . p. 39-40.

71

Orftll fi ,rfilflllli

adincuri, fără vreo impreunare; cu c�ii sunc coc acatea fe� ale ei înseşi a căror acumulare schiţeazi devenirea profani a lumii ,i, cotodacă, acuzi caracrerul relaciv al acesteia: Moros (Darul/Soarta facali), Ker (neagra Moarte), Thanacos (Sflrşi­cul), Hypnos (Somnul), Sarcasmul, Disperarea, Hesperide1e, Moirele, Kerele, Nemesis (Uzbunarea), Philoces (Patimal, Apare (Înşelăcoria), Gem (Bluân�) ,i Eris (Vrajba).1

Cu siguranţă, orflcii nu impirtăşesc această concepţie. «Dokă a zeilor» (Of 106, 1 3 1), Nyx, după cosmogonia «Pisirilof». produce in adincul siu oul din cace va ieşi Phanes-Eros, zeul al cărui caracter androgin şterge cono­taţiile incestuoase pe care diferitele versiuni. luate separat, par să le schiţeze prodamind fie antecedenţa, fie filiaţia sa. Papintml '" la Derwni O aşază pe Nyx alături de Procogonos. Aceasm poziţie o face si fie aceea din care «emanA coate oracolele». Zeus o consulti şi află din secretele pe care le rosteŞte ea «rot ce-i era îngăduit să facă .. pentru a ajunge la suveranitatea supremă. Datorită acestui ajutor oferit viitoru­lui suveran primeşte «Temuta .. Nyx, la orfKi, numele eufe­mistic «Binevoitoarea.. (ERphrDIII). Alte mărturii asupra od'1SIIlului ii confirmă forţa mantică2 sau se mulţumesc si

1. Throg. 2 1 1 -232 . VZ. C. Rlmnoux, lA NNi, ti Irs "",,,m J, III Nlli, J"IIsl" ,rtN/ili'H. B'«f"t, Paris, flammarion, 1 986.

2. Astfel, Hermias citeazi in C8111111'II1ain ,., 1, P/)ilibt .1 Illi PI""" (2-47 r) doui versuri Itribuite lui Orfeu: "J-I fost dat {lui Nyx) si libl divinaţil Întru torul neminc:inoasU Şi se zice ci ea dezvlluie viitorul zeilor_ (OF 103). ef. OF 105, 1 6-4, 165 .

72

Ln,.'iI li SIWI'ilIJililllil: l'ilnsgrtsMtiI 0'''('4

amintească pozi�ia ei primordialA. I MamA a Gaiei şi a lui Uranas (OF 109), Nyx ii transmite sceprrul vlistarului sAu de parte birbătească.

Etimologiile lui U'IIIUJS nu trimit decit la imaginea sa de zeu «inactiv»2, adică pururea neputincios, din pricina mutili· rii pe care a suferit-o din partea fiului slu, Kronos. Cosmo­goniile orfice coincid În acest punct cu sistemul hesiodic.3

Cu KYfJlIoi, seria regală a zeilor cun�te un hiat: el nu primeşte sceptrul de la tatăl siu, Uranos, ci i-I smulge dupi

1 . Cosmolonia relatui de Eudemos otO consideri pe Nyx la ÎlKeputul oricirui lucru,. (frag. 1 ,O Wehrli, dupi Damascius, Dt p,iM., 1 , 3 1 9 , 8- 1 1 - o. 28). Cf. Chrysippos (secolul al lll-Iea i.Hr.): • . . . 'i in prima cane el spune ci Noaptea este cea dindi :leiţ!» (fras. 636 - o. 28 A). Aristotel nu i,nori ci a face si se nasci din NYII orice ellisti era o opinie ri,plnditl printre .teolo,ÎI" adiel otfici (M."afi%ira, L 6, 1 0 7 1 , 26-27 - o. 24).

2 . Numele ar insemna .contemplarea lumii superioare pentru ci ea vede ceea ce eue SUI» (Pluon, e,atpos, 396 ('), .. Iimica de sus I totului,. (Pseudo-Ariscotel, Dt M.lllldo, 400 A 6; ef. Philon, Dt Opi/itio MllfU/i, 37).

3 . Caltrarea lui Uranol: Hesiod, TbHpn;a, 1 73 - 183 (Comenta­riu: R. Sorei, L,s tos_plli,s gr«qlln, p. 39-43); fragmente orface: OF 1 0 1 , 1 2 7 ; PiI};'ItI.1 d, la D_lIi, Y . 16 - 17 Brisson). De aseme­nea, Rilps.d;;I, orfite se potrivesc cu sistemul hesiodic in legitur. c u n�terea A(rodireÎ Urania, ie,iti din amenecarea spumei spermei cu yalurile mlrii cue primesc sellul tliat pe eare KronOl tocmai l-a aruntat .in spatele lui,. (Hesiod, TbHg. 188·198: iragment offic: O' 1 27).

4. Orilinea cea mai yeridici a numelui Thanului ar fi ridicina -.i" , .a tlia». SI amintim ci numele Kronos, cu si,uran,. ,inonim firi .spira�ie .1 cudntului tjrQ11(J5 (timp), nu .re nici o legituri tu .deea de timp. Kronos cosette: epitecul siu tradi,ional ."ItJI..nIl,

73

Orfrll /Î lrfiS1llIlI

ce l-a emasculat. Kronosul odic este castratorul hesiodic, cu deosebirea ci nelegiuirea sa nu are drept urmare intinderea spaţiului şi a timpului - care existi deja -, ci afirmarea domniei care se pretinde neimpărţiti ti neschimbitoare. Violenţa sa slluiqte desfăşurarea cosmoceogonici, ducind la violenţa lui Zeus, fiul lui, pe care nu-l PUtuse minca: .. Se spune, intt-adevir, că pe toţi copiii pe ca.re-i zimislea Kro­nos ii înghiţea dupa aceea ti ci i-a vomitat pe cei pe ca.re-i inghiţise deja. Se spune ca el a inghiţit o piatri in locul lui Zeus ti ci, piatra coborându-i [in stomac], şi-a vomitat toţi copiii,. (Of 80).

ZrllS işi detroneaza tatăl ti inaugureazi cea de-a cincea domnie. Papinmtl tU la /)mIm;1 dezvăluie .. iniţiaţilor .. lui Qrfeu .. lucrările uimitoareI> pe care le·a făcut Zeus dupi sfaturile lui Nyx pentru a ajunge la suveranitatea supremă. Odată decriptate oracolele .. binevoitoarei,. Nyx, el ,tie ci

-cu gindul piui, .. sau _CII mintea cotiti .. , calificare ateuatl de la Homer (II., IV, 59) chiar atribuie orientirii min�ii sale, forma curM a couei sale CUU'Itoare.

1 . Este vorba de o bucati carbonizati dintr-un sul de papirus descoperit in 1 962 in rimitilele unIIi rug funerar CII ocazia 5ipiturilor efectuate la Derveni, la nord-est de Salonic. Munca lui Anton faekelmann, restaurator la Biblioteca Na�ionali din Viena, va permire reconstituirea a douizeci ti trei de coloane de text ,i a eltorva fragmente din alte patru coloane care le precrd. Pqirllllli oferea un comentariu alegoric uupn. versurilor ortice. Lllc Brisson a dat o remarcabili traducere a pasajului cosmo8onic (In R_ tir l'hillO;1I Jn ,ui,io,", faK. 4, 1985, p. 4 1 8-419). Editarea oticioasi a Papirusului apiruti in ZrilJtri/t {IIr PlIJyffl.gi, IIM P.jil'.pbill., 47, 1982, p. 1 - 1 2.

74

LumiNI I; SIIfII'(ln;/tll,,,: ""nIV's"" " ,,/ic4

trebuie si-l inghiti pe Protogonos pentru a-şi apropria extra­ordinara sa forţă de viaţă şi a deveni începutul, mijlocul şi sfi.rtitul oricărui lucru. Aceasti temA a înghiţÎrii este atestati în literatura orflCi (OF 1 29; 167). în acest stadiu cosmic, de­VO[8rea nu mai este un e.ct de atotputernicie oarbi (Kronos), ci o înţelepciune, O asimilare a oricirui model al creaţiei.

«Astfel atunci, cum inghiţise substanţa lui Erikepaios cel dind.i niscut,

«El conţinea în pincecele siu scabie trupurile tuturor fiinţelor,

«Şi amesteca in propriile sale mădulare forţa. şi vigoarea zeului.

oeIati de ce, prin zei, toate lucrurile s-au aflat din nou iniuntrul lui Zeus,. (OF 167; trad. in L. Brisson).

Devorarea semnifici faprul ci intelectul se hrineşte prin el însuşi. I _Acum .. , făcând tabu!. '11111 intr-un nou început, Zeus o zimisleşte pe Afrodire (P. Derv. v. 3 1 -32), Harmonie şi Peitho (v. 34) Înainte de a-i concepe pe Gaia, Uranos şi Okeanos (v. 35-36), Acheloos oeCU apele de argint .. (v. 27),

Se1ene (= Luna, v. 38), Soarele (htJirm, v. 43) şi stelele (v. 44:

textul lipseşre). în sfiqit, odati Încheiaci lucrarea, Zeus a simţit dorinţa si se împreuneze cu mama sa (v. 46-47).

Zeus recompune lumea În Întuneric: el «ascunde .. fiinţele (v. 30), adiei le readuce în întunericul originar (al lui Nyx) pentru a-ti implini ... uimitoarele lucriri ... El umisleşte mai intii o triadi de entitiţi abstracte: Armonia, Convingerea

l. VI.. SaliustiuI, Dt JUI tt ",.nJo, 4. ef. Pausaniu, VIII, 8, 3.

7S

O"/,II # ,,,/iJtlllIl

(Peitho) fi Afrodita, toate capabile si suscite apropieri concordante şi echilibrace. Gaia, Uranos şi Okeanos sunc acum regiuni: Pimâncul .. firA hocare-, Cerul care .. se intinde in lărgimea de sus» şi fluviul Ocean care .. se rispAndeşte departe» pencru a incinge Universul. Zeus devine acunci .. zeul cu fulgerul scrilucitorlt (v. 26), adică Olimpianul ceogoniei. I

PROTiCNOS 0-, -��o::::----< NYX

GAIA

J URANOS

J 1

CHRONOS

l ZEUS nou inceput

1. Trebuie notat ci anumite versuri ale imnului cine Zeus pistrat pe P.,;,..,.I li, 1. Dnwn; (v. 2 1 - 3 1 ) se regisesc citate Într-o scriere pseudo-atistotelici datind din a doua jumitate a secolului 1 i .Hr. , uatarul lh M .. Ii, (40) . 27-6 7):

_ZeUl este primul niscut, Zeus eue cel din urmi, el, stipinul tunetului,

Zeus este capul, Zeus este mijlocul, din Zeus s-a niscut tOtul. .. (O, M..NI" tlad. fr. J. Tricot).

_Zeus a fost cel dintii care a fiin�at, Zeus cel cu fulgerul stn\luchor este cel din urmi,

Zeus este capul, Zeus este mijlocul, din Zeus l-a creat totul. (Pilpi,..J.1 Je 1. Dt"",,;, traei. fr. L. Brislon).

76

Plan,a V. - Cosmogonia de la «Derveni ..

Zeus îşi va trece sceptrul fiului du Oionysos. Dar devorarea ca asimilare a oricărei crealii este un model clepitil cind va cidea .. numărul perfeCt». Noul rege va trebui si fie iniţial (vz. cap. III).

VI. Versiunile «argonautice»

Cu Argonauricele, părăsim �ărmurile orfismului şi lrecem din nou de la mit la legendă.

1 . Construc�ia lui ApoUonios din Rhodos. - Orfeu, tn epopeea lui Apoiionios din Rhodos (secolul al III·lea î.Hr.) participă la expediţia argonauţilor pentru a·j proteja de cinrecele mortale ale SireneIor. înaintea acestui episod (IV, 89 1 -9 1 9), cântireţul mic intervine pentru a evita minia pe care Zeus ar fi pUlut $-O dezlinţuie ca urmare a cuvintelor de blestem ale războinicului Jdas. El se hoti�te atunci să cinte naşterea şi rinduirea lumii: «[Orfeul cinta cum Pămintul (ga'-a), Cerul (RrallOJ) şi Marea (ţhaJassa), odinioari (ţo jIri,,) confundate tntrooO formA unici (mi, synarmta 1IUWj1h8), în urma unei discordii funeste (lui_), au fost separate şi puse fiecare la IocuI siu; cum, tn eter, o poziţie (ţehnar) fixati pentru totdeauna le-a fost atribuitA astrelor şi mersului Lunii şi al Soarelui; cum s-au înălţat munţii şi cum au luat nqtere vuitoarele fluvii, cu nimfele lor, ca şi toate fiinţele care um­blă. El cânta şi cum, la inceput (JmIton), Ophion şi Oceanida

77

Orflll !i ,rfilllllll

Eurynome erau stipinii înzlpezitului Olimp; cum, invin,i prin forţa bra�elor lor, unul ,i-a cedat partea lui Cronos, celălalt - Rheei, şi au cizut În apele lui Okeanos; atunci a fost epoca În care invingătorii domneau asupra Ticanilor, zei favorabili, În timp ce Zeus, incă un biieţandru, având Înci În minte gânduri copilăreşti, locuia in adincul peşterii din Dikte: Ciclopii născUţi din Pământ nu-i asiguraseră Încă puterea diruindu-i trăsnetul, tunetul şi fulgerul [ = cele trei atribute ale Ciclopiloel, armele care-i conferă lui Zeus supremaţia.,.1

Aceastl cosmogonie nu are odic decit numele. Ea seamln'ă mai mult cu un COStum de ar1echin. Starea de amestec intre Gaia, Uranos � Thalassa (= PORCOS), aceastA .. foemi unici» ce domnea .. odinioarb, sunt conce�ii total străine vechilor cosmogonii, care preferau demiurgia numelor proprii confuziei de materii. Când presocraticii vor dezvolta ideea unui amestec originar al elementelOt, se vor feri s-o numeasci prin vocabule imprumutate din miturile cosmogonice (Chaos, Nyx . . . ), dovadA ci, in aceasri epocă, acestea erau improprii să desemneze o asemenea Stare. în plus, expresia morphe tllia, .. formi unici», nu este ateStati inainte de Eueipide (frag. 484). întrebuinţarea cuvintului ttlutuw, «poziţie .. , poate fi un alt imprumut al lui Apollonios,

1 . Apollonios din Rhodos, Arplltlllliffl', 1 494-:U2 '" OF 29. Traci. rr. E. Delage, u10r modificati (Paris, Les SeUes Lemes, 1974).

78

LN1tIItI {i SlI1IIrlllliltll14: "III1SgrlSI1,.,. ,rfie.

de această dacă din sistemul lui Alcman. 1 În sar.it, menţionarea lui _lun, «CI.iscordia*, i-a flcut pe gIosacori să considere că eruditul alexandrin se inspira din sistemul lui Empedocle.2

Aceasti cosmogonie nu este un exerciţiu de stil. Apollo­nios ia drept pretext o cearti, pentru a sublinia importanţa pe care o acordau oamenii din vremurile de demult oricirei povestiri despre «origini ... Cintind armonia cosmici, Orfeu pune caple gilcevei dintre Idas şi argonauli şi, de aici, dintre oameni fi zei. Chemarea cosmogonică este chemarea la ordine. Cu alte cuvinte, faptul că aceasti cosmogonie nu are nici o bază odică nu trebuie conq;i să ne impiedice si con­siderăm ci Apollonios ne oferi o mărturie despre impactul

1. Cuvintul ,dlll., este pleaentat sub forma ,d_r (Iit. "sÎlf1it-) in comentariul anonim al fragment\llui cosmogonic din Alcman, poet liric din a doua jumAtate a secolului al VIJ-Iea tHr. (va. 1.. Sorei, LIs Cn_",liu !""ftlrs, cap. III).

2. Aceastl apropiere este, daci n\l contestabili, cel puţin departe de purerea de cuprindere I conceptelor. Dupi Empedocle (secol\ll ii V-lea i.Hr.), starea iniţiali este cea de \lnitlte perfecrl li de Iubire: este Ze\ll-Unul numir Sphairos, .. pretutindeni egal cu sine insufi fi firi nici o limiti_ (958). lruperea lui Neieos (Ura) in sfen. divini di nafrere multiplicitAţii: mitcarel vibrlnd de UrA izoleazA, separi, fn timp ce mifcarea involburatl a Iubirii (Philia) aduni, organizeazl elementele: se disting .t\lnci cercurile concen­trice de Api, Aer, Pimlnt fi foc ti corespund mi,cArii a-cosmice a iubirii de sine. in cel de-a dO\la fazi, Philia \lnefte din nou elementele risipite pentru a crea diferenţele: este i\lbirel de celilalt (VJ. J . Bollak, ElllpIJ"'r, 1, '"lnt1M';'" « /'IIM;rll," p!J;sifllt, Paris, Ed. de Minuit, 1965).

79

0,./1" !Î O,./iJ1llIlI

acestui cip de povestire. De altfel, e semnificativ faptul că Orfeu nu vasl�re allturi de argonauţi, ci le dă mdmţa, ritmul perfect.

2. Versiunile lui Pseudo-Orfeu. - O epopee imaginati de un autor anonim din secolul al V-lea d.Hr. se prezint! drept povestirea pe care Orfeu însuşi, in amurgul vieţii, o spune despre aventura sa argonautid. penttu .. discipolul- său Musaios. Poemul Începe prin a evoca: «Implacabila necesita­te a vechiului Chaos JÎ Timpul (Chronos) - cum acesta a dat naştere, sub imensicatea spirelor sale, Eterului şi Iubirii (Eros) cu dubli naturi, repucaţi zei cu privirea pretucindeni prezenti, scrilucit caci al Nopţii (Nykros) eterne, el, pe care tinita spip. a muritorilor n numeşte Phanes, pentru că a apiruc (ephanu) cel dintii . . . .. . \

Orfeu ii evocă apoi pe urmaşii zeiţei Brimo (persefona) şi lucririle funeste ale Giganţilor «trist rod al picurilor produşi de Cer (Uranos)- (v. 19). Castrarea lui Uranos - presupu­nind-o pe Gaia pentru a fecunda stropii insiogeraii - apare astfel drept un episod. atit de cunoscut Încit ti scureşte pe poet si le aşeze naşterea În catalogul genealogie. Un alt pasaj al poemului incearei să demonstreze ci foriele primordiale trebuiau să-şi giseascl locul În această versiune: .. A fost mai intii imnul intunecat al vechiului Chaos, cum a produs el

1. ArplltflllÎalc orfia, ed. ti tlad. rr. P. Viln, Paris, Les Selles Lenres, 1987, versurile 1 2 - 1 6 (vz. p. 197- 198, tncercare de punere in ordine a versurilor 1 2 - 32).

80

unul dupi altul elementele naturale, cum Cerul (Uranos) a ajuns la marginile universului, naşterea Piimântului (Ge) cu pieptul intins, adâncurile Mirii (Thalassa) şi cel mai vârstnic dintre to�i, Iubirea (Eros), fiecare deosebit de ceilal,i; apoi Kronos, teribilul distrugiror, şi cum i-a revenit lui Zeus ce-şi agită fulgerul suveranitatea asupra preafericiţilor nemurirori ... \

For� hesiodice (Chaos, Uranos, Gaia şi Pontos = Thalassa) ,i zei orfici (Chronos, Eros-Phanes, Nyx, Eterul) stau alături in aceste două pasaje care se imbină ,i se opun in acelaşi timp. Forţa prin excelenţă a RapstHJiilar, Chronos, nu este citată dedt in primul imn. Nyx, fiica lui Chaos la Hesiod, ÎI are aici drept tati pe Eros-Phanes, Însi dispare În cea de-a doua versiune. Nici unul dintre cele doui pasaje nu specifici faptul ci zeul androgin iese din vestitul ou cosmogonic.

Sub un indice hesiodic comun (Chaos), prima versiune capiti accente orfice evidenre (Chronos, Eterul, Eros-Phanes, Nyx), pe cind cea de-a doua ii oculteazi pe Chronos şi Nyx, insi aduce straturi complementare luate din ceogonia lui Hesiod. În timp ce Argo1ltZlltiak lui Apollonios imbricau o haină de arlechin, versiunile lui Pseudo-Orfeu prezinti un potpuriu.

I . I/I;J., '1 . 4 1 2-427; nad. fr. F. Vian (OF 29A).

81

Capitolul lII

Antropoş,onie şi polarităţi ale nemuririi Diverşii Dionysos, titanii şi oamenii

1. Mitul zeului dezmembrat

.Orfeu a transmis in ceremoniile misterelor sfitierea lui Dionysos .. (Diodor, V, 75 , 4).

Mitul dezmembrlrii fiului lui Zeus slviqite de Titani va fi circulat cel pUţin incepind cu secolul al VI-lea î.Hr., dupi Pausanias, care recunoaşte la Onomacritos, contemporan al Pisistratizilor, grija de a fi scris un poem cu acest subiect (VIII, 37, 5). Povestea .. patimilor» tmirului zeu prezinti nenumărate versiuni, toate propice alegoriilor naturaliste, exegezelor filozofice ale stoicilor � ale neoplatonicieni1or, ca şi comentariilor polemice, preţioase, dacă nu dispreţuitoare, ale autorilor proaspăt convertiţi la creştinism. O varianti tirzie, etichetati drept odicl, expune originea omului ple­când de la pedeapsa dati de Zeus Tiranilor deicizi.

Orr'N ţ; orfillRlIl

Înaime de a schiţa o reconstituire a mitului În procesul transmiterii lui, sli-i amindm trama, aşa cum se poate desluşi ea în ciuda ramifica�iilor sale Încâlcite.

NAscut dintr-o legăturii nelegitimA, mai precis incestuoa­să, a lui Zeus cu Rhea (sau Demerer, identificate după. toate aparenţele) sau cu Persefona (după. Odici), Dionysos, numit uneori Zagreus, este expus geloziei Herei. Abitind aten�ia paznicilor lui, Cureţii, ea ii pune pe Tinni să-I ucidă, după. ce l-au atras cu ajutorul unor jucării şi a unei oglinzi. Uciga­,ii, acoperi,i cu praf de ipsos, imbucătifeSC trupul tinerei lor victime, ii fierb ,i apoi îi frig midularele ,i, după o versiune târzie, le măninci. Numai inima lui Dionysos a scăpat furiei lor canibalice. Pal1as Arena o ia, i-o duce lui Zeus, care-i trisne,te de indati pe Titani ,i-i privăIe,te În Tartac. Dowi versiuni, fiecare îmbogiţită cu variante, poveSteSC soarta zeu­lui dat morţii: conform uneia dintre ele, Dionysos revine la viaţi după ce rămăşiţele mădularelor sale ar fi fost adunate şi puse din nou la un loc'; conform versiunii delfice, inima lui este Îngropată in cel mai apolinic dintre sanctuare.:! O tradi­ţie considerati odică afirmă că neamul omenesc s-a nlscut prin întirirea funinginii din vaporii ce se ridică din Tiranii loviţi de trisner.

1. Euphoriol'l, (rag. 36 Po_1I - 01' 36; Olympiodoros, CI __ -I",i.' ,,, Pb"itlo_ ,,11.i PI"'tIII, 67r .. Of 2 1 1 .

2 . CJement Alexandrinul, Prolnp,;,." 2 , 1 8 "" o , 3� . 3 . Olympiodoros, C,.,,,,,,rj"' 1 " Pui',. ,, 1 I.i PI""., 6 1r -

01' 220.

84

A",ro,og(IRi, fi polaril4ţi III, "'lIIuririi

Fierberea membrelor hicuite ale lui Dionysos este con­stanta mitului, atestatA pini la autorii crqtini. Pentru noi, indepirtafi cititori ai lui Pausanias, ea nu-fi giseşte cea din­tai exprimare decit În secolul al III-lea î.Hr., intr-un frag­ment al poetului epic şi e1egiac Euphorion din Chakis:

_Într_un exces de violen�i, ei {Titanii] l-au pus la fiert" (f'ag. 14 PoweU).

Gramaticul şi poetul Callimah, contemporan cu Eupho­rion, pomeneşte midularele sfişiate ale zeului aruncate intr-un cazan (frag. 643 ffeiffer). Această macabti gătite opereazi conform unui proces special, a cArui semniflC1Lfie subversiv! va apirea in cunul interpretării mitului. Să ne mulfumim pentru moment să amintim d. midularele victi­mei sunt fierre, apoi fripte: .. Cit privqte Titanii care ti rup­sesed În bucăţi, aceştia pused un cazan pe nifte pirostrii, aruncată in el mădularele. după. ce mai intii le unirii. la loc, apoi, infigindu-le in frigare, le puseră deasupra flăcirii lui He­faistos» (Oement Alexandrinul, PmtrepticN/, II. 18 = OF 35).

Epopeea dionisiaci a lui Nonnos din Panopolis, erudit cte1tin de limbă greacă din secolul al V-lea, precizeazii. ci tânărul zeu nu a fost sfiş.iat viu, ci i s-a retezat gitul cu o l1IIKhaira (cuţit de sacrificiu) inainte de a fi îmbucităţit de cltre călăii săi (Dionisiaal" VI, 1 7 3). Această informaţie w avea importanţi când va trebui sii. se disringă omcul Diony­sos de Dionysos care prezideazi rirualurile de diasparagmos şi de omofagie.

La aproape douii. secole după ullimah, epicureul Pilodem din Gadara Y1l preciza ci zeul dezmembrat renaşte:

Orfoll fi ,rfilflllll

«După ce a fost sfăşiat de Tirani, iar Rhea i-a adunat mldularele, el [Dionysos] s-a intors la viaţi. (Desprt piltlll', 44 = OF 36).

Cam in ace� epoci, prin secolul I î.Hr., Diodor din Sicilia face un rezumat destul de confuz al acestei tradiţii În lucrarea sa BibliDlw Utlrial: «Niscut din Zeus şi din Demeter, zeul a fost sfăşiat de Fiii Pimintului [Tiranii], apoi fiea, dupi care mădularele i-au fost potrivite la loc de Demeter, iar zeul a Început si triiasci iarl!!i .. (III, 62, 2-6 =

OF 301) . Alte versiuni atribuiau fie Tiranilor in,i,i, fie Rheei, dar

mai ales fratelui siu Apolo, grija de a fi adunat la un loc mădularele risipite ale lui Dionysos. 1

Autorii creştini s-au abţinut si răspindească versiunea conform cleeia pruncul Dionysos a revenit la viaţl, pentru a nu trebui să spun! ci acesta ar fi putut «reinvia ... Oement Alexandrinul (inainte de 1'0 - dupA 220) poveSteşte ci Apolo, la porunca lui Zeus, face un mormint, nJerrm, pentru Iqul dezmembrat al lui Dionysos (ProJreptinll, II, 18, 2 = OP

3'). în secolul al IV-lea, siracuzanul Firmicus Maternus nu face nici o aluzie la een8fterea tinArului zeu cind Îi prez.inti mitul in violentul său pamflet impotriva piglnilor (DI m'f)f'f /WOlanlWll1ll ulig;tJlItmI, VI = Of 214a). De aauti dati, el nu vorbeşte de o Înmormântare, ci, in loc de mormint, pome­ne,te un templu in care s-ar odihni inima salvati a victimei,

1. o. Proclo • • C'III. Ia Ti",,,i,,, )56; Olympiodorol. C, •. 1" PlkliJ, •• 67t "" OF 2 1 1 .

86

A,,,tropog,,,j, li pol,"iI4(i l1li, "'lIUIririi

inchisi intr-o statuie de ipsos cu chipul stu. Cit priveşte pe Arnobius din Sicca (260?-327), teoor lacin convertit la creş­tinism in 296, acesta nu spune nimic despre ce s-a intimplat dupi pedepsirea ucigaşilor loviţi de trisnerul lui Zeus şi prlviliţi in strifundurile Ta.narului <A_stU gtIIkS, ItII/JOIrltId păgâttilrw, V, 1 9). De fapt, acqti autori voiau si fereasd de orice urmi de plginism dogma invierii, in timp ce orflSmui avea in vedere un mir al innoirii articular pe afirmarea ne­muririi suflerului.

Schemei constante dezmembrare-fierbere, Firmicus îi adaugi mincarea cirnii lui Dionysos de citre Titani. Auto­rul creştin se gribeşre si ridiculizeze aceasti reofagie sub pretextul .. motivirii .. ei: a face si. dispari orice urmi a cri­mei! Daci nu se ia in seamă folosirea lui in scopuri polemice, episodul mincirii esre o dimensiune importanti - dar nu esenţiali - a mitului odic de indată ce acesta este raportat la varianta sa antropogonici.

Naşterea oamenilor din centq;a Titanilor, amestecati cu Pimintul, ar fi fost povestiti pentru prima dati in pragul secolului al II-lea de ciue retorul ti filozoful Dion Chry­sostomos (OraJiones, XXX, 55). De fapt, Plutam presupunea deja aceasti filiaţie cind exegeza sa morali amintea ci cei vechi numeau «TitanilO partea din noi care e iraţionali, violent! fi demonica (De esti ramiNm, 1, 7. 996r = OF 2 1 0). Trebuie sa-l a1iteptim pe Olympioclocos, neoplatonician din secolul al VI-lea, pentru ca naşrerea neamului omenesc (din funinginea depusă de vaporii care se ridicau din Titanii carbonizaţi) să fie legată in moci explicit de mincarea cirnii

Or/ill /i or/iJ",,,1

victimei de cicre căh\ii ei: .. se povesteŞte despre el [Dionysos) că a fost Îmbucicăţit de cicre Ticani, stirni�i de Hera, şi cA aceştia i-au mincat carnea. Mâniac pe ei, Zeus îi trisne,ce, iar funinginea care se formează din vaporii ieşiţi din trupurile lor devine maceria din care sune făcu�i oamenii.,. 1

II. Dionysos orgiastie ,i Dionysos orfie

_Avem mulţi Dionysos . . . IIo . Aceasti constatare a lui Cicero (De rIIIl. ekrw. 111, 58) este o puternică incitare la rezolvarea polimitiei acestei divinitiţi proteiforme, existind riscul sA nu înţelegem nimic din semnificaţia orfici a dez­membririi. Astfel, se cuvine si-I distingem de indati pe tAnArul zeu omc de acel Dionysos care prezideazi orgiasmul extatic, înainte de a cerceta varianta finalA a mitului (mân­carea sau nu a cirnii sale de citre Ticani).

1, Dionysos orgiastic. - Mitul orfic poveste,te o crimă, urmată de o dezmembrare, apoi de o dublă preparare a cirnii victimei, El este la antipodul practicilor de diasparagmos fi de omofagie îacute la instigarea lui Dionysos .. incomorat ca un taur,. şi «cu o coroană de fCrpi pe cap" pe care-I aduce pe scenă Euripide in Bacan/ele ( l00- 10l). Acest fiu .. răgâ.nd .. şi .. mormiind .. (brtmUOJ) pe care Zeus l-a avut de la o muritoa-

l. Olympiodoros, COIU"tarb, la PbaiJofl al "Ii Pltm", 6 1f '" OF 220; tra<!. (r. i" L. Srisson (ed.), Orphh. PoImrs m.,iqIlIJ It ttJJmJ" iq1lrs, Paris, Les Selles Leures. 1993. p. 142 .

••

AII,r'P4glu,i' .fi polllt'iI4!i .1, 1I,IIUi,i,ii

re, prinţesa. tebană Semelel, împirtişeşte credinci�i1or sii gLlstul pentru sfi4ierile în carne vie. Ritul consta in devotatea cărnii mltU (omofagie) a Llnui animal hiiruit prin munţi şi \·ăi şi se.şiat viII (diasparagmos). Euripide a evocat p1icerea deosebiti pe care o simte posedatul de Dionysos cind, la sfârşitul participării sale la un dans zgomotos ti la o cursi tumultuoasă peste munţii impiduriţi, se îndoapi cu carnea siingerindă şi Înci palpitind a victimei sale.:? Crq:tinul Amo­bius îşi va depişi dispreţul şi dezgustul pentru a descrie cu realism aceste ospeţe omofagice În cursul clrora participanţii sf"işiau cu 16comie mltuntaiele victimelor capriRe ale ciror be­hăituri, precizeazi el, inci se mai auzeau (Adwrnu geR/IS, V).

Acese caracter delirant al zeului era cunoscut de Homer • .;are il califica deja pe Dionysos drept tRtIi1lfl1Mll(JJ «ieifit din minţi"'. «delirant'" (lI., VI, 1 32). Cuvintul .. menade .. , la plu­ral, desemnindu-le pe slujiroarele acestui Dionysos (Bacchi­os), este din aceeaşi ridAcină cu epitetul atribuit zeului În [/imla. O parte a vocabularului orgiastic conţine matli., cde­!irul", . .. frenezia .. ; 1II4i"tIS, «demenţa». Dionysos Îşi menţine adepţii Într-o continui stare de nebunie: stipinire de halucinaţii, bacantele cred că vid ţişnind izvoare de lapte, de \·in şi miere); abia aud mugetele unei cirezi În depArtare, ci

l. Fiici lui Cadmos, eroul inremeieror II Tebei. Se consratl deja. ci acest Dionysos, fiul unei muritoare, nu poare fi teul orfic are prcexisei oamcnilor.

2. Euripide, BMII"ItI" 1 35- 140i C",""ii, frag. 472. 3. Piminrul fi stinca, la o lovituri de tiu (toiasul bac.nţilor fi

1 1 bacanrelor infi,urat in iederi ,i vi�i de vie, cu un con de pin in

89

şi inceteui si mai alipteze la sin animalele silbatict incoronate cu iederi şi volburi, sar şi se reped asupra vitelor pe care le sfi.şie (&Kanttle, 689-7 1 1). Victima este inclrcatâ cu eficienţi divină prin ins�i magia ritului - el inslIŞl inseparabil de starea de transi orgiastid. (ekstasis, ieşire din sine). Bacantele n incorporeazA. pe zeu (e1lIhtoi, de unde mthmitnntos) atunci când devoreazi animalul complet crud: existi un Dionysos .. ied" (ritualuri laconiene), un Dionysos .. taur» (ritualuri eleate); un Dionysos «cu piele de capri» (in Atica); un Dionysos .. panteri» sau .. clprior .. . . . I Eliberarea (lysis) orgiasticl urmăreşte regenerarea În contactul cu divi­nul prin intermediul unei evadări .. prin partea de jos .. a ba­nalitiţii cotidiene: diasparagmos şi omofagia dezllnţuie ,i silbiticesc printr-o seamă de zbateri frenetice şi de porniri extatÎce. Confundarea bestial! cu divinitatea se prelungeşte in prezent, manifesrindu-se pini şi in podoabele Menadelor Însoţite de nebrida lor (piele de capti).

Mai mult: Dionysos Omestes, .. m8ncătorui de carne cru­di .. , putea fi flimincl de carne omeneasci şi îşi împingea adepţii si se dedea la alelofagie, acţiunea de a se minca intre

virO, secreti vin, lapte ,i miere: Euripide, 8«tIJ. 142 fi Ulm. fi 706 fi urm . ; Nonnos, Di'.YJiatJr, XL 306-309; Himerios, D;J(�J.,.i XLVI (XIII) 6.

1 . .. Dezmembrarea rlspunde obiceiului de • r.ce talismane de rertilitate din pll{ile trupului animalului in c.re este concentr't spiritul veset.tiei; iar omor'Si., dorin{ei de a asimila for�ele magice care au rOst concentrate asupra lui_ (H. Jeanmaire, Di,"1SQJ. HiJ/oirrJ. (u/ttJr B«thIlJ, Paris, Payor, 1 9S I , p. 376).

90

A.,rflpog(Jr/;, ţi pou,r;ltlti "/e .'",lIr;r;;

ei . 1 Un anume Eue1pis din Carystios, ale cărui cuvinte vor fi redate de Oement Alexandrinul ,i de Porphyrios, afirma ca ritualul lui Dionysos Omadios din Chios comporta un sacrifi­ciu uman prin sf4iere, «Ceea ce ar duce, remarci H. Jean­maire, la admiterea faptului ci mincarea cărnii crude a victimei animale a putue fi un subscitut al unui fel de sacri­ficiu mai barbar».z Zeu cuceritor prin excelenţi, Dionysos 4i recapata forţele ti mistuie totul pentru a oferi substitute ritua1e acestei eva2.Îuni flcute "prin partea de jos» ,i cerute de intreaga comunitate informali. a fidelilor sli (rhiasa) . .. Căci extazul dionisiac, amintea Nietzsche, care distruge limitele fi hotarele existenţei, conţine, atita timp cit durea­ză, un element "'argit in care se pierde tot ce a fost trăit in chip personal in trecut. Acest abis separi una de cealalti lumea realitiţii cotidiene şi pe cea a realitaţii dionisiace. Dar realitatea cotidianA, de indată ce revine in conştiinţi, este simţiti ca atare cu dezgust: o propensiune ascetica de negare a voinţei este rodul stirilor dionisiace ... 3

1. frenezia pe care o nirne,te devorlrea clrnii crude a unui animal rupt in bUclti tncl viu poate da In nebunii primejdioasl clre le fieuse pe Bessaride V.r. Baclnerl,) nu numai si sacrifice oameni pentru a le guni carnea, ci ti să se sUtie intre ele: VI.. Porphyrios, Dtsp" tI�sti,".!4, II , 8 .

2. H . Jeanmaire, Di'.YJIIJ. H;Jt,;" J II tllilt d e 811«,",J, Paris, PaYOt, 1 9 5 1 , p. 256. Studiu fundamenral llupri icestui subiect.

3. P. Nietzsche, La NtI;SJtllffI J, Iti Irt,glt/i" ed. G. Colii et M. Montinari, Paris, Gallimard, 1977, p. 69.

91

Or!'11 li or!islRlil

2. Dionysos orficul. - Refugiului in antenorttate (letargie patologică, deformare halucinatorie a prezentului) renăscocit de Dionysos orgiasticul, mitul odic al zeului chinuit ii opune un tip diferit de «ascezălo (in sensul primar al cuvintului asluJis sau asltema, «eXerciţiu .. ). El instituie un mod de tfiire i" COtidian: «felul de viaţă odic .. (/Jiu rwphikros), a cirui reguli fundamentală este «să te abţii de la orice omor .. , ceea ce semnifici in acelaşi timp abţinere de la man­carea cirnii şi refuz de a participa la insingeratele sacrificii oficiale şi la banchetele la care se consumi carne, Cate le urmeazi in mod obligatoriu (vz. cap. IV).

Dionysos orficul este un ti11l\r zeu niscut din impreuna­rea incestuoasă a lui Zeus cu Persefona (Kore). Sortit să fie *Cel din urmă rege printre zei .. , cel de-aI şaselea conform numărului perfeCt al cosmoteogoniei odice, el va primi de la tatăl său stăpinirea Universului: eeAsculmţi, zei: iatl-I pe cel pe care vi-l dau ca Rege .. (OF 208). Numai aceasti inllţate trebuie sA treaci drept iniţiere, cAci Dionysos, bastardul, nu e numai un copil mic ("'Pios), ci şi un tinAr, "IOJ, cuvint ce inseamni şi _nou .. şi se folosea cu referire la ceea ce participi la o innoire. Alrfel spus, la sfirşitul procesului cosmic, innoirea nu mai poate fi o devorate a predecesorului (vz. cap. 11), ci o iniţiere, o reinnoire (a zeului şi a ceea ce va re­prezenta el de acum inainte).

Mitul dezmembrării este povestirea acestei schimbări. El instituie o nowi etapă a lumii şi pune bazele cirmuirii regale a vremurilor noi. Titanii vor indeplini funcţia de magiştrii ai iniţierii in măsura În care patronează efectiv o trecere. Ei îşi

92

Anlropog,nit f; polllr;,"'; III, ""'lIriri;

comit nelegiuirea murdari de ipsos (gypm). Aceasti spoire r are rolul de a le ascunde identitatea, ci de a simula strigo fiinţe de dincolo care, in aceasti calitate, sunt capabile ' iniţieze: ei «il omoari» pe solicitant, pentru a-l face _si f' nasei>-, ,i aceasta conform unui ritual fiert-fript ce inversea: uzul din bucătAria sacrificială a bucatelor destina Olimpienilor. Titanii nu-l urmăresc, nici nu-l vinează I Dionysos: ei îl farmeci, ii abat metOdic minţile trezindu prin adtarea unor obiecte (sflrleazi, conuri, �ice şi ogli dă)' care vor deveni mfJNttdia sau sipa .juciriile mistio ateState in papirusul de la Gorub ca symlKJla folosite anumite mistere. OdatA sivirşit acest farmec, schimbarea e conştiinţă se împlineşte total atunci cind Titanii, în loc $ii sm,ie de viu, îl omoari dintr-o dati. Mitul nu cunoaş cruzimea diasparagmos-ului. Iniţiacul trebuie acum si rena că printr-o serie de ritualuri respectate cu grijă de Titar care mai intii îl fierb, apoi ii frig mldularele separate une de altele, condamnind astfel practica omofagiei (consuma� imediati a cirnii crude şi palpitinde) şi operind o inversare procesului sacrifica! a! cetAţii (care merge de la fript - m runtaiele fripte - la fiere). Această dubli preparare nu es sacrificialA, ci iniţiatici. Ea permite Titanilor să reaprine flacAra divinA ,i nemuritoare a copilului, conferindu-i o nOI tinereţe, clei _prepararea fiere-fript» constituie rituri a

1. Despre tema oglinzii In speeulafiile neopl.tonice, \ }. P�pin, Plotin ee le miroir de Dionysos, RfflfIt i"11",,,,;o,,,,/, ,hi/fJJ"lJit, n° 92. 1970, n° 92. rue. 2. p. 304-320.

Orflll fÎ orfil1MlI1

nemuririi şi reÎnrineririi atestate în conştiinţa greacă. Zeiţa Demeter doreşte si-l scape pe Demophon, fiul regelui Ce­leos, de .. bitrineţe şi moarteI> ascunZÂndu-1 în flC'Ctre noapte .. sub focul aniror ca o mrţi».1 Thetis îl va supune pe fiul său Achite la un tratament de acelaşi fel. Fetele lui Pelias n taie in buci.ţi pe bitdnul lor tati şi-l fierb intr-un cazan penrru a-I inrineri. Avem de-a face aici cu riruri de trecere ale clror efecte sunt impiedicate de lipsa de credinţă a murimrilor (ne­iniţiaţi). În cazul lui Dionysos nu existi nici un risc de per­turbare a ritualului, pentru ci oamenii nu s-au născut incă.

Conform versiunii odice, Dionysos se naşte din legătura dintre Zeus şi propria lui fiică, numiti Persefona sau Kore, Stăpân. acestei lumi de jos, care, o dati cu sosirea oamenilor, este destinati si devină împăriţia funerari de dincolo. Această filiaţie implici un fel de intimitate cu lumea mor­ţilor: Dionysos orficul poate ajura fiin� niscute din propria sa .. pAtimire» din momentul in care vor fi refuzat in timpul vieţii 51 recleschidi .. suferin,a .. mamei sale urmând cu grijă modul de viaţi onlC . .. Spune-i Persefonei ci Bacchios insuşi te·a eliberatI> (Foiţa de la Pelinna). Co�riinţa greaei nu vedea nici o contradicţie Între a arita mormintul zeului (la Delfi)2 ,i a-i înfăţişa renaşterea pe numeroase monumente.

l. 1.".1 tIIn Dt.",,,,., 2 3 1 �i urm.; ef. Papirusul berlinez 44, 91 ti urm. - o. 49.

2. Prezenţa unui mormint al lui Dionysos la Delfi semnalati de PhHoehoros, frag. 22 ti 23 (F,. .. ,.,.t. HiJ"ritrw_ G,IIIttJ,._, 1, ed. C. t i T. Mu.ller, p. 288-389). a. Dinllchos, i. ed. C. ti T. Miiller, IV, p. 3 9 1 .

94

Mormintul amincqce faptul că Dionysos orficul a intrat in Hades datoriei condamnării sale la moarte (iniţiere), fi nu trăind la fel ca Dionysos fiul Semelei. I

Const&inl'

1 . Zeul chinuit al orfismului nu concencreazl in el forţele magice pe care vor să le asimileze Menadele fi nici nu este in centrul unei interferenţe dintre umanitatea ti bestialitatea in care zburda thiasul: el deschide citre un cosmos diferit, populat acum de oameni, care vor avea de invăţat - de la Od'eu - semnifICaţia ritualurilor care i-au precedat ,i au dus la apariţia lor pe plmint.

2. Ideea ren&fterii zeului ii Încurca pe autorii crqtini, puţin inclinaţi si admiti ci ideea de resUrecţie ar fi putut in�lţi pe teren pigin. Dionysos MiCul renaşte mai degrabi dedt reinvie. Dionysos nu se oferi. ca mintuitor . . . pentru ci oamenii nu există inaintea «patimilop sale. Iisus reinvie «ca pârgi a celor adormiţi,. a Co 1 5 , 20). Dionysos renllfte la sfărşitui unei iniţieri.

3. Pentru ci este un mit cu caracter clar iniţiatic, ideea unei periodicitiţi (dispariţie/reapariţie) lipsqte complet. Destinaţia sa orfici nu are Întru nimic de-a face cu explicaţia

1. _Se poveste,te ci el [Dionysos] a ficut·o pe mama s. Semele si urce din Hades ,i si se impirclfeasci din nemurirea lui, 5chimbindu·j nurnele in Tyonne .. (Diodor din Sicilia, IV, 2', 4).

95

Or/tll !Î or/il_NI

fizici pe care puteau s-o dea povestirii despre dezmembrare «alegorişrii naturii», physiobJgtmlu. Conform acestor exegeze naturaliste, ai căror principali martOri vor fi Diodor şi Cor­nutusl , ar fi vorba de un simplu mit «al anotimpurilor» apă­rut din banala conscatare a mortii � renaşterii vegetaţiei: in fiecare an natura renaşte. Dionysos dezmembtat ar fi viţa de vie; Titnnii - culegătorii care rup şi strivesc strugurii inainte de a fierbe vinul pentru a-I imbuniti�i (/mos, teasc, mai inseamn! şi �iug); Demeter (pămintul), fecundati de Zeus (cerul, ploaia) pentru a-i da naştere lui Dionysos (viţa de vie), aduni midularele viţei şi O face si renuci in fiecare an. Dionysos orficu.l nu este o divinicate agrad, ci un copil-zeu a cirui iniţiere coincide cu ÎnrtpNltJ unui nou sfirp, cosmic.

4. Mitul a fost uneori legat de ideea de palingeneză. Trebuie si fim pruden�i in legătură cu sensul acestui cuvint. La fel cum schema adică nu cristalizează ideea universali. a trezirii naturii sau a vegetaţiei, mitul se deosebeşte de aceea, mai filozofICi, de palingeneză - cel pUţin in accepţia pe care stoicii a dau acestui termen ca eternă intoarcere periodică a acelatafi elemente ale Universului. Sufletul cu judecati, citim la Marcus Aurelius, «dă ocol lucrurilor şi îşi dă seama că nepoţii noştri nu vor vedea nimic nou, aşa cum pre­decesorii n�tri nu au vizut nimic În plus faţi de noi, ci ci, intr-un anume fel, omul de patruzeci de ani, Înzestcat cu o

1. Diodor, III, 62, 6-7 .., OF 3 0 1 . Cornutus, T"-I. ". lIJ.IIJ. 30, ed. Lang, p. 62. 20- 1 1 2 .

96

Anlnpogoni, fi lo/.riltiţi .1, n'tlltwirii

oarecare inteligenţi, a văzut intregul trecUt şi intregul viitor În identitatea lor cu prezentul,. (Cugrldri XI, 1, trad. A.!. Trannoy). Daci ideea de palingenezi trebuie reţinuti În contextul orfte, trebuie s-o facem in sensul pitagoreic de napere din ntJII, pali" gmw/: .. fiinţele care rau niscut cindva se nasc din nou_ (VIII • Dumont). �adar nu este vorba de evenimentul cosmic pe care-l stabil�te concepţia stoici (pos. teritatea nu va vedea nimic nou la fel cum nici strlm�ii noştri n-au văzut), ci de o tealitate individuali (metempsi­hori) cauzati de nemurirea sufletului. Palingeneza ar fi atunci o consecinţi a mirului, nu motivarea sa.

5. Contrar unei idei acceptate, mirul orfic al lui Dionysos nu are nici o legAturi cu mirul lui Osiris. Identificarea lui Dionysos cu Osiris a fost constant afirmati cu insistenţi pini la a se trage concluzia ci legenda morţii zeului OrflC este copia mitului osiric.l Diferenţele sunt toru!fi frapante. Cu siguranţi, legenda zeului egiptean inregistreazi etapele unui ritual iniţiatic, insi nici mijloacele, nici finalitatea nu coincid cu cele ale lui Dionysos. Osiris este omorit fi inecat În Nil de fratele lui, Seth; alte variante menţionează tiietea in buciţi a le,ului siu şi risipirea lui in intreg Egiptul. Soţia sa Isis porneşte in ciutarea rimitfifClor lui şi ii reintregeşte

l. Identificare: Herodot, II, 42 fi 144; Diodor, 1, L I , 3 "" o, 237 ; 1, 23, 7 fi 96, 5 + OT 95-96; 1 , 25 , 2; Phnarh, D, II. ti Osir., 13, 356 B ; 28, 362 B; 34-35, ;64 O; 35, 364 P; ;6, 365 O;

Servius, 1" Vlrg. G"rg., 1 , 166 "" OF 213; Cornutus, Ch ".,. tI"r. 28; Theoc:loret05, Grtl«. iI{fta. t.r. J, 21 - OT 10; .

97

Orllll (i orlis"l1l

trupul; Anubis alcătuieşte cea dintii mumie (<<trupul invi­erii.), dându-i posibilitatea lui Isis să-i reinsufle viaţă. Mitul egiptean face să risari viaţi din moarte; mitul grec scufundA plrticica divină in invelişul trupesc. Când un egiptean vorbea de ..cel care innoieşte naşterile,. (expresie aplicată lui Amenenhat 1 şi lui Sethi 1), el se gindea la fazele schimbării energiei, şi nu la merempsihoză, care nu are nid un funda­ment in mentalitatea epocii faraonice. I

6. în sfiqit. identificarea lui Dionysos orficul cu Zagreus esre mai degrabl problematici decit lAmuritoare. Zagreus. a cirui etimologie esee necunoscucil, dar a clrui origine cre­cană pare un punct ciştigat, 11 desemneazi pe Marele Vinător nocturn de fiare sălbatice. Almuttonis (secolul al VI-lea i.Hr.), poem epic din ciclul ceban, ii menţioneazi numele, dar Dionisittnl, lui Nonnos (secolul al V -lea) sune acelea care transferă pentru prima dată asupra lui Zagreus tot ceea ce are legitură cu patimile lui Dionysos. Cu opt secole mai devreme, Callimach alăturase cele doui nume pentru a de­semna vlăstarul născut din legitura incestuoasă a lui Zeus cu Persefona (frag. 43. 1 1 7 pfeiffer). De fapt, nu gisim nici o aluzie la Zagreus in documentele vechi despre Qri'eu sau despre «viaţa orflCă,.. Zagreus are in comun cu Dionysos

1 . H. R.nke, in ZUJ(brift flir iiDp'iJ(br Sprlll'bt ,IINJ AI"".IIIl­kllllJ" 79, Berlin, 1954, p. 52-54.

2. J. Sevier semn.leazi .ngtr, bou In Kabilia (LlI P""1 d, " ,,"IIh, Mon.co, Ed. du Roc:her, 1 985); ceea ce tinde si-I .propie pe Zagreus de menadism fi, prin urm.re, si-I indept.rteu de orfism.

98

Antropogon;, ,; pOkl,.;14/; .1, n,mll,.i,.;;

�rgiasticu1 gustul omofagiei, aşa cum aflăm de la Euripide, ;lre-l face să-i spună lui Minos: «curati viaţa pe care-o ..iucem, din ziua in care am devenit mystul lui Zeus de pe �.:Ia, păstorul lui Zagreus ce rătăcea in noapte, cind eu luam ?iilrte la ospeţele cu carne crudă» (Cf'dImii, frag. 3 Canta­�eUa). Cu siguranţi, Minos precizeazi apoi ci el se fereşte si :nănânce hrani .. in care exisrase via,i .. , dar ritualul omo­:'agic, indeplinit fie şi o singuri dari, este in totali contra­';/iqie cu asceza odică (vz. cap. V).

În general, se poate trage concluzia, impreuni cu H. Jeanmaire, că mitul orfIc al pătimirii zeului<opil «nu .:uprinde de fapt nici un element dionisiac,.. I

III . Titanii şi oamenii

L Originea divină a omului. - Povestea naşterii oamenilor relatati de OlympiodotoS (OF 220, citată Jltjlf'a. p. 88) este prea des folosită ca dovadă exclusivă a ftliaţiei .livine a omenirii: născut din funinginea depusă de vaporii ridicaţi din Titanii loviţi de trimet, neamul omenesc iese din rămăşiţele deicizilor indopaţi cu carnea lui Dionysos, pentru 3 moşteni astfel o natură dublă, pângărită (crima ancestrali) şi puri (cenuşa con,ine li substanţa divină a fiului lui Zeus

cu care se ghifcuiseră Titanii). Această schemă are tendinţa de a pretinde că numai manducţia (ceofagia) este garanţia

1. H. Jelnmlire, Di,.,JII, p. 390.

99

O,!tll li o,!iS1llUI

plrticelei divine din om, În timp ce aceasta este atestati de fiecare dam, oricare ar fi varianta omci a mitului.

Conform versiunii minimale, neamul omenesc s.a niscut din Titani, despre are existi o foarte extinsă tendinţă de a uita ci sunt jmUtrJi thm, .. zei vechi .. care aparţin primei generaţii de urm� ai Gaiei şi ai lui Uranos (cf. Hesiod, Thtog., 1 32- 1 34). Zeus i-a lovit cu tmznetul, Însi ei vor continua si triiasci - in Tartat, un fel de inchisoare cosmici in care riricesc damna�ii. Trăznirea nu inseamnă decât exilarea şi inchiderea Ior. 1

Chiar daci presupunem acum că manducţia n-ar fi decit un adaus tirziu, pirticica divină din om tOt mai este indicati prin faptul ci stirpea sa se naşte şi din fulgerul strălucitor al lui Zeus.

În toate azurile, omenirea a apărut - poate inrr-o des­cendenţă indepărtati, dar niciodată indirect - din Gaia şi Urmas (pirinţii Titanilor = cenuşa din care se ridici funin­ginea) şi din Zeus (= triznetul ,ilsau urmaşul lui, Dionysos). Din contactul unor entităţi primordiale (regisrru cosmogo­nic) cu forţa - sau manifestirile forţei - celui dintii dintre Olimpieni (registru reogonic) se iveşte neamul omenesc (registru antropogonic). «Sunt fiu (fiici) a(1) Plmintului fi a(I.) Cerului instelat, dar stirpea mea este cereasci .. : acestea sunt de fapt primele cuvinte ale formulei pe care va trebui si

1. _Orfeu spune ci, atunci cind Zeus se pregite,te si le atribuie Tiranilor locul de ,edere In Cosmos, este urmar de Dike: ..in urma sa Rlergea Dike, severa Pedepsitoare care rizbuRl roace crimele�" (o. 1 58).

'00

AlllropogOIl;, ti polar;'4# tllt n,."r;rii

u recite sufletul adeptului l� Orfeu Într� etapi decisivi a călătoriei sale in lumea de dincolo. (Tibliţele de la Petitia şi E!eutherna). De sub opoziţia marcati de conjuncţia l1li1111', «dar», răzbate polaritatea divinului.

2. Metensomatoza. - În conştiinţa greaei, .. divinitate .. şi .. nemurite. sunt nOţiuni interschimbabile (vz. Introduce­rea). A afirma originea divină a omului Înseamni , conchide că sufletul său este nemuritor. Pentru a PUtea aprecia ruptura antropogoniei OrflCe cu sistemul hesiodic, trebuie si zăbovim asupra faptului ci orfismul admiee o istorie a nemuririi, redari de mitul zeului dar mOrţii. Mesajul lui Orfeu afirmă nemurirea sufletului şi, În acelaşi timp, desprincl.e reversul acesteia, � anume supunerea sufletului ciclului infernal al naşterilor realizat prin risipirea micl.ula­relor divine ale lui Dionysos: .. Nu-i, oare, adevtrat ci. Orfeu oferă limpede aceste doctrine [despre transmigmţia suflete­lor], cind, după pedepsirea mitidi a Tinnilor, el arată modul in care s-au născut din Titani cei ce trăiesc aici }os? El spune mai intâi că sufletele trec de la o viaţă la alea conform unor anumite mişciri circulare fi intră În trupuri omenqti, care-ntr-un t[up, care-ntr-altul:

Aaltap, ", Itkaftwilt lor I În limjm/ /ttlerii lor amlo, Îii Jwin NnBt altora li laţi P jii,

ŞiJDţii mfrtnnoas,jJot/DaIR p manu !ijiier, .. Prin gtlmaţiiu (an 11 tmIUtI%II NRa abda. În acest pasaj Orfeu prezint! migra�ia din trupuri ome­

neşti in alte trupuri omeneşti. [ .. ]

10 1

o,/,It li o,,"/tRltl

in al doilea rind, ci existi trecere a sufletelor omeneşti in alte soiuri de vieţuitoare; acesr lucru ni-l spune limpede cind declară:

De ama mjlttlt/ MIII1USC, d1IJkl ""tmtite tidttri tk timp, Tna 1" alu animal" di" tKllta ;" tKtIa; Dwi", (ami (4/, (,z"d ( . . . ) Când !m1Jec, olnJ • p.săn groaurird 1. wkn, CimJ tntp tU �"" Itn glas (an mârâi, ;"ftmt"'t; Silit 11 t.in1p, pe pămhml divin, tJI4star al �/fW m.1 Nemurirea sufletului implici metempsihoza, reinsuflarea

lui intr-un nou trup, atita vreme cit nu şi-a repit prin ascezA puritatea originari. Termen tirziu, dat ca sinonim al «transmigririi"" mu"",rykhosis desemneazi trecerea (prepozi­ţi. mda-) sufletului (de la substantivul jIJykhosis derivind psyIehe «suflu"', «suflet"', eviaţl») dintr-o stare intr-alta. Daci sufletul transmigreazi intr-un trup omenesc sau animal, niciodati insi vegetal. termenul adecvat ar fi metensoma­rozI. Doctrina ttansmigririi apare pe pimAnt grecesc citre �tul secolului al VI-lea i.Hr. Numele lui Orfeu, Pitagota şi Pherekydes din Syros sunt in chip fundamental legare de ea.:! Metensomatoza este un riu sau, mai exact, răul. Este o

1. Prodos, C",,''',';; 1" Rrpd'ir" I"i PI"" ", II, 338, 17 � OF 224 (trad. fr. ;" L. Brisson (ed .), ,,. ril., p. 1 44. 1 46).

2. Doctrini acestaci in fragmencele lui Xenophanes din Colofon (DK 21 B 7) fi mai ales afirmati de Empedocle (DK �l B 1 1 7 : .. Clei odinioarA am fou tinir birbat fi tiniri fati I Şi arbusr ,i pasAre ,i mut pc,re de mare., traci. fr. J .. P. Dumont, LIS PrltBCr.,ifll,J, Paris, Gallimard, "Pleiade., 1 988, p. 423 . cr. DK

102

A lllropog,,,i, li po/.,.iI4ţi ./, lI,mllr;r;;

Încercare .s�ietoare» (in sens propriu ,i figurat) leBati de credinţa Într-o Breşeală oriBinari, oricât de supraomeneasci ar fi. În acest sens putem vorbi de un pesimism orflc. În pedepsirea crimei ancestrale, sufletul este «in-caccerat» in trup (soma) ca Într-un mormint (mila). În Cratylos, Socrate dă O tripli etimologie pentru cuvintul 1fItII4 (trup): «Numele imi apare complex; oricit de puţin i-ai schimba forma, el este complex În cel mai inalt Brad. Unii il definesc ca mtJrIII/i1U (uma) al sufletului, În care acesta s-ar sisi insropat in momentul de faţi; fi, pe de alei parte, cum prin el Îşi exprimA sufletul manifestirile, in aceasci calitate mai esee numit - dupl ei -, pe bună dreptate, sem" (sma). To�i. imi pare ci mai cu seamă orfteii Sunt aceia care au introdus acest cuvine, in ideea ci sufletul is�e,te Breşelile pentru care este pedepsit. ti ci. pentru a fi JNiziI. el are drept incind acest trup care intruchipeazi o inchisoare; ci trupul este, �ar, in conformitate cu însuşi numele du, 1rmIII (�) sufle-

31 B 1 26, 146, 147). Afirma�ia lui Herodot, conform cireia .tOt egiprenii sunt cei dintii care Si fi enunţat aceasti doctrini [ . . . } , ci, atunci cind trupul piere. el [sufletul} intri Într-un alt animal care, la rIndul siu, di si se nasci; ci. dupi ce a stribltut toate fiinţele de pe pimint. din mare fi din aer, el intri din nou in trupul unui om ce tocmai se natte- (11, 123). nu are nici o bui esipteani. Herodot confunda lectura nuuralist! cu lectura simbolici. Iniţiatul egiptean opera ill (OIIIIiill14 mutalii C,41Hp", «trecere de la o formi de fiinlare la o ahi (ormi de fiinfare .. ) pentru a se apropia de Atoum: el nu se incarna Într-o formi manifestati oarecare (v:r.. C. Jacq. LI V.,.." JtUU /' .. 1rI 1IION, S'UII 1'Egy" , ."';''''''. Monaco. Ed. du &ocheI, 1986, p. 32-34).

103

O,ftll fi orfis.1I1

eului, pini-.p va fi ispăşit pedeapsa, fi ci nu trebuie schim­bati în el nici o singuri literă". I

Acest pasaj a iscat interminabile controverse. Trebuie să fim de acord în chip rezonabil ci prima etimologie, cea a trupului-mormint, nu pare mai puţin omci decit cea de-a doua, singura atribuitA în mod expres oamenilor lui Orfeu.l Nemurirea !şi are reversul său: sufletul trebuie si reglseasci puritatea divină originari. Orfeu, dezviluind nacura complexi a sufletului, propune mijloacele de girate a acestei tensiuni.

3 . Componentele naturii ciranice. - Care sunt componentele acestei 41naturi primitive a Titanilor" inerente oamenilor ,i la care deja PlatOn făcea aluzie in Legii, (701e =

OF 9)? Si. spunem direct ci spiritul violenţei ,i propensiunea spre riu nu erau de-ajuns pentru a epuiza sensul ereditiţii tittU1.Îce a oamenilor. Tiranii, cum am vAzut, îmbraci o dimensiune iniţiatici, deja latenei la Hesiod.

1 . Platon, C'.'llf1J, 400e = OF 8; tNd. fr. L. Meridier, cr. G,,.,itls, 4934.

2. E. Des Places, lA Rr/ig;," gl'«ftll, Paris, Picarel, 1969, p. 202. O. aceu fragment din Prslnplir/lt lui Aristotel care amintelte doctrina orfici a trupului-mormlnt: _Suferim un chin ueminitor aceluia pe care il sufereau cei care, in alte vremi, cind ct.deau in miinile tilharilor etNsci, uau ucifi cu o cruzime ie,iti din comun: e"u le.a�i de vii de ni,te mor(i, cu cea mai mare precizie, ast(el ca trupul celui viu si fie lipit de Jelui mortului, fafi In fatl. Şi sufletul nostru eue strins leg.t de trUp, in acel'fi chip In care cei vii erau Impreun'ti cu nifte morti .. (f, ••. 1 ()j RoII; traci . (r. G. Coli i , lA S"IISS' gr«qll', 1, p. 167 (= A 55».

104

A",,.,,pog,.;, li polll1'#4ţi .d, ",mll,ir;;

Muzele ii spun lui Hesiod ci Titanii i-au precedat pe Olimpieni. Mai mult, ei le-au permis venirea la domnie, ridicindu-se impotriva ordinii sufocante pe care o impunea tatii lor. Uranos, trintit peste Gaia, iifi Închidea copiii in pinteeele matern. Kronos. mezinul celor ce vor purta nume­le de Titani. taie sexul care îi ţinea inchişi in sinul Gaiei. Numeroase fragmente dovedesc acordul onteilor cu Hesiod asupra acestui punCt. I

Faptul ci numele Titan este o porecli (tpiJdesil), tansati ca un blestem de către caseratul Uranosl, nu discrediceazi cit�i de puţin caracterul pozitiv al revo1tei lor. Violenţa lui Kronos produce trecerea cosmosului de la o stare concenerati asupra intunericului originar la o stare dimensionată dupi ue1e spaţiu/timp ifi, ca atare, favorabili lupce10r pentru putere. Kronos î,i va devora copiii pentru a�i asigura o domnie netmpir�itl: salvat de la înghiţirea paterni. Zeus va ajunge si mOfteneasci o putere patriarhali, pe care (, va

1. "Apoi acestuia (Uranos) Pimlntul i-a niscut un prunc, pc Kronos, care i·a ficut mare (riu) I lui Uranos . . . . (Papirusul de la Derveni, trad. fr. L. Brisson, O,p/Jk. PHlftl ."gifNtS tI ammll.gif"'S, p. 58). Castrarea lui Uranos este: pomeniti fi in OF 1 0 1 . 1 27 , 1 3 5 ,i U7.

2. Uranos ce l mutilat le di primilor si i urm"i, firi deosebire, porecla Titani: "de la raptul ci, intin:r.indu-,i prea sus braful (1i,,,iu,,'IIS). ei comiseseri, in nebunia lor, o ticilofie cumpliti fi. pentru aceasta, fn vihor vor avea parte de rb.bunare (I;li,,). (T.,., 209- 2 L O). Trebuie si subliniem strllucita erudifie de care di dovadi Mazon. dnd redl inuaducribila prezenrare hesiodici prin alireraţia .. Tiran .. (Iil"i",i •• .. rendle_ (= a intinde) I ,;'il. "p.yer le prix en compcnsation,.(- a pliti preful riscumpiririi}.

105

Orfoll fi rwfis •• l

pune În slujba unui cosmos organizar. Iar Titanii, Înci o dati, s-au revoltat, dar acum făni succes: pentru ci lumea ti-a pit echilibrul. Altfel spus, Titanii instituie o trmn, care, pentru ci nu este definitivi, este SilitA.

Potrivit orientAri sale spirituale, odismul va insista asupra acestei idei de trecere. Titanii lui Orfeu sunt cei ai lui Hesiod, cei din conştiinţa greaci În general: ei sunt În mod tradiţional vrijmlliii oricirei noi ordini divine şi, În cele din urmi, ai ordinii stabilite pentru Dionysos de cltre Zeus. Datoriti acestei constante ei devin În versiunea odicA. Maeş­tri ai iniţierii: prin aceasta ei nu sunt mai pUţin actorii aflaţi la originea unei crize are sfiqeşte Într-o noui stare şi, În acest fel, promotOrii Tradiţiei orfice.

Natura titaniei pe care o moştenesc oamenii este un ele­menr complex. Ea este partea vio1entă (a omori), dar şi aroganti a omului, adică În stare si tindă (l;Iai",;,,) eitre o ordine care nu este cea a religiei oficiale, ci aceea a «modului de viaţi orfic .. , unic mijloc de a pltiti jmţN/ rriKttmpărtiri; (tis;s) durerii Persefonei. Vechea naruri a omului este indispen­sabili demersului sAu purificaror: ea conţine mijloacele de girare a nemuririi.

Dionysos devine modelul (al unitAţii risipite şi iarăşi adunate). Faptul al omul a mottenit sau nu o parte din tinArul zeu (mincarea cirnii sale sau nu de cAtre Tieani) esee secundar: mirul dezmembririi arati ei este În firea omului si tindi cu Îndrăzneală (refuzul rirurilor oficiale) şi În mod asceric (preţul ispăşirii) căere unitatea regisiei exprimari de renqterea atemporală a lui Dionysos.

106

.1 11" O/lOp1li, ţi /IO",r;14ţi .1, 1I'lIIItr;r;;

Ancroposonia odiel este total diferiti de cea expusi de Hesiod.. Logru-ul seminţiilor pe are Muzele il dicteazi plstorului este lipsit de ambiguitate: oamenii au fOst creaţi, plismuiţi de zei, pentru a se dedica pra.cticirjj sacrificiilor. 1 Prin folosirea verbului jlDi" (a crea, a fabda), rezervat seminţiilor omenqti, ,i nu forţelor primordiale sau Olimpie­nilor care cresc fi se nasc, discursul lui Hesiod prezinm creaţia a fiind subordonati genezei. Creaţia umple lacunele impulsului cosmic Ongrimădire, invilmăfeală}, iar ceea ce este creat nu poate avea alti funcţie decit cea de separaţie. Aşa cum coasa «me,teriti>o de Gaia face posibili separarea Cerului de Plmint (Theog., 16 1), aşa cum Pandora, cea dintii femeie «modelam» prin am lui Hefaistos (:570-572, 585), desparte omenirea de vechea sa condi�ie, pentru ci apariţia ei deosebe,te oamenii (anthnJjJDI) ca bărba�i Vmt/m: TJ.g. , 590-591), la fel neamul omenesc este «creat» pentru a fi clespirţit de zei. Episodul de la Mekone face si se împli­neasci esenţa omului, obliglndu-I si. recunoascA divinitatea

1. Hesiod, M.II,"; IÎ %;1" 109- 1 10, 1 2 7 - 1 28, 143- 1 44, 1 5 6 - 1 58. Aceste versuri respins atirmaţia lui J.-P. Vernant conrorm clreia Hesiod nu spune despre oameni .. daci Gaia,' Plmintul, i-a nlscut &fa cum a flcut-o cu primele ror�e divine, daci au rOSt creati de Zeus fi de Nemuritori, Iau dacA S-IU nlscut din cenu,a Titanilor lovi�i de trltnet, dupA tladi�ia orticA_ (i" M. Detienne ti J.-P. Vernant, LII Cllisi", J" slW"ifiu ,. ,.,s grtt, Paris, Gallimard, 1 979, p. 46). Hesiod afirmi limpede el oamenii au rase ctea�i penuu cl elementul divin nu rcu,ea si se perceapA ca Itare prin el insuti: yr.. 1.. Sorei, finalitl! et origine des hommes chez Hlsiode, Rw", Jr ",nap}" sif'" " J, "''''', n° 1, ianuarie-martie, 1 982, p. 84 fi ulm.

107

Orfoll fi ,rfil.1I1

Olimpienilor prin indeplmrea de ace,tia, trasati de fumul sacrificial al oaselor calcinate. Din pricina înşelltoriei pe care o va denunţa orflSJllul, omul nu este creat, ci ieşit dintr-o sflşiere sivâq.iti in sinul nemuririi.

Anrropogonia hesiodici rispunde unei logici a separaţiei oameni/zei; antropogonia orflcl rispunde logicii unitiţii originare. Cea dintii se afirmi in sacrifICiul sângeros; cea de-a doua, În abţinerea de la orice omor. Oamenii lui Orfeu nu concepe-au o creare a omului, ci n8fterea sa pingăl'iti.

Un pasaj din Proclos afirmă ci ar fi existat douA generaţii (gmtaz) înaince de neamul Titanilor: o vârstă de aur sub Phanes şi o vârstă de argint sub domnia lui Kronos (OP 140).

Nu este nici o concradiCţie cu ancropogonia pe care tocmai am amintic-o, din moment ce acească succesiune este rapor­cată la ciclul inceput-sfirşit. Dionysos este Phanes: adeptul lui Orfeu reglseşce neamul de aur la sfiqitul puriflCării sale, iar neamul de argint cind uită de sine şi se iasă in voia crimei. I Aceste neamuri nu sunt nici anterioare, nici paste­rioace neamului Tieanilor. Ele existi doar din punctul de vedere al puritiţii sufletului judecat pe pragul Hadesului. Linearitacea temporală nu este decât o Înguseare a spiritului, o urmare a acestei ignoranţe care, in conştiinţa greaci, va rămine profund confundaci cu Uiearea (ca exemplu, dialo­gurile lui Platon).

1 . Dupl orice probabilitate, cici violen�a este totdea.una 110-ciui lui Kronos (OF 1 0 1 . 1 07).

108

A"mp" ,n;, li p,larUI,; alt ntfllllr;r;;

Nemurirea care le revine oamenilor este incirct.tă de o ereditate cumplită. Pirticica divinA se incoliceşte În cutele suflecului omenesc la capicul unei serii impresionante de violenţe: omenirea ia naştere din trupurile arse ti convulsio­nate ale Titanilor, loviţi de triznet pentru ci au torturac un copil, vlAstar rezultat din relaţiile incesruoase dintre Zeus fi fiica sa Persefona (Of 1 5 3), ea Înslfi rodul plngirit de incescul zeului cu propria sa mami (Rhea, identificati uneori cu Demeter\ Odicilor le plăcea să descrie aceste divinitiţi luând fotme monscruoase pentru a-şi implini relaţiile vino­vate. Apologetul creştin Athenago.cas aminteşte in ace,ti rermeni condiţiile versiunii odice a n .. terii lui Dionysos: _[despre] fiica lui Zeus, pe care acesta i-a flcut-o mamei sale abea (sau Demerer) siluind-o, ei spun el are doi ochi in locul lor firesc şi alţi doi pe frunte şi un chip pe partea din spare a gitului, fi mai mulce coarne, motiv pentru care Rhea, inspiimintată de monstruozitatea fiicei sale, a fugit refuzând să-i dea să sugi [ . . . ] . Despre Zeus, Într-adevăr, În afara silniciilor pe care i le-a flcut tamlui său şi a lupcei pe care a dus-o Împotriva Tit1ll1ilor _pentru domnie_, se povesteşte el a urmArit-o pe mama sa, pe Rhea, care refuza să se mitice cu el, ci aceasta s-a transformat in ,arpe, şi el el Însuşi s-a flcut p,rpe, Înlănţuind-o cu nodul numit Heracleotic pentru a se impreuna cu ea (caduceul lui Hermes esce simbolul acescei impreuntri); sau ci s-a împreunat cu fiica sa Persefona, dupi

1. _Piind mai inainte Rhea, ca se race Demcter cinci devine mama lui Zeus") OF 1 4 5 ; cf. OF 59).

109

Orftll (i orfÎJ"1I1

ce a violac-o, şi sub formă de şarpe: de la ea 1 .... avut pe pruncul Dionysosl>. '

Creşeinul din Aeena nu vedea aici decâe o ingrimidire de absurdielt:i. De fapt, un fel de impuls teratOlogie bintuie o parte a concepţiei omce despre omenire. Imperativul puri­Cicirii va Ci pandaneul care conerabalanseazl acese impuls.

1. p" Cjr;IIi"";I, 20 - o, 58; uu. fr. ;tI H. Jeanmaire, Di,"1" " p. 403.

1 10

Capitolul IV

Cotidianul şi mistericul

Omul are un suflet nemuritor, dar originea sa este macu­lati de o pati divini. Pata cere salV1l.rea prin purificare, iar nemurirea impune asimilarea cu divinul C,homoimis lhm). Aceasti dubli tensiune, esenţi a «antropologiei» orfice, i,i gise,te soluţia într-o aKtZIi a cirei practicare zilnici permite accesul la ultima treaptl a inifierii In mUIm instituitA de Odeu.

Asceza (ţzs/usis) este un exerciţiu. Acesta consti În urmarea regulilor .. modului de viaţă. orfic» (NOI rwphikOJ). Respectate cu suicte� in viaţa de fiecare zi, ele purificl insuşi 'inujmllli neamului omenesc, condiţie sint qtla non a parcicipării la Mistere, mistere care indreptăţesc slirplNl in lumea de dincolo prin eliberarea sufletelor din cercul infernal al naşterii. Cu alte cuvinte, adeptul lui Orfeu ,tie ci sufletul sAu nu este sortit si ritlceasci în Hades ca un simplu simulacru de umbri, Bei consistenţă ,i lipsit de simţire. EI ,tie ci sufletul nu va fi acel «nu ştiu ce .. pe care şi-l Închipuie pe nedrept Ahile (II., XXXIII, 102), ci ci acesta va fi absorbit În roata naşterilor, condamnat la ciclul suferinţelor

I I I

Orftn ji ,rfiStllIlI

În repetate rinduri, de cite ori va reactualiza prin rirurile singeroase ale religiei .. oficiale» crima primordială, aceea de la care s-a pornit În lanţ continuu transmigraţia sufletelor -�, de aceea, nemuritoare ca origine. Bios rwphikos celebrac prin iniţierea perfecti În Mistere, Îi Împacă pe Persefona � pe fiul ei ucis, Dionysos, zeii cărora Zeus .. le-a dat misiunea si elibereze din cerc şi să scape de riu sufletele omeneşti .. . I

Un vers din Aristofan concentreazA, inverslndu-l, procesul pe care trebuie si-I urmeze adeptul lui Orfeu pentru a obţine iertarea Persefonei:

.. Orfeu ne-a învăţat misterele � să nu sivirşim omoruri .. (1ho<qJeIe, 1032).

1 . Purificarea ca mod de viaţă

1. Sacrificii, omor şi În.şelitorie. - .. Si. nu sivirşim omoruri .. : preceptul nu are o evidenţi tulburAtoare atunci cind este aplicat contextului religios antic, În acest caz grec. Interdicţia de a vătăma orice are viaţi (pho1lOJ, «omor») im­pune oricui o respecti contestarea totală a liniei oficiale a religiei. Prin condamnarea oricirei practici care duce la nimi­cirea vieţii, orflSlllul respinge modul de via�i cunivor: or, a nu ucide şi a nu consuma nimic din ceea ce a avut viaţi ÎnseamnA a refuza participarea la ritualurile sacrificia1e sân-

L . OF 230. O. 229: .Via�a fericiti, aceastA viaţi pe care doresc s-o obţini cei care, la Orfeu, sunt iniţiaţi intr-ale lui Dionysios fi Kore, care doresc �Sl fie o dari eliberaţi din Cerc şi de posibilitatea de a-şi reclplta suflarea In nerericire".�

1 12

CoIiJitllllll /i llliJllr;tlll

geroase care constituie principalul act de cult al religiei pu� blice. Comportamentul panelenic tradiţional lega ohligaţii/' de a Îndeplini sacrificii singeroase de aceea de a consuma În comun cărnurile sacrificate. Cu alte cuvinde, .. a nu sivirsi omoruri. înseamni În acelqi timp a adopta un regi� vegetarian (în greaci, aj1J'J/tJm !Jortll, literal .. hrană fări suflet. sau .. flri viaţi»), incompatibil cu bancherele la care se consuma carnea animalului oferit zeilor (dupi ritualul «olimpian» al sacrificiului), ti a contesta total temeiurile omorurilor sacrificiale (dupi ritualurile «olimpiene. şi .. hro­niene .. ). Regula de bază a modului de viaţA orfic, articulati pe unitatea refuz de a lua viaţa I ab�inerea de la consumul de carne, era un ace profund subversiv, un refuz al pietiţii sub forma sa impură - sângeroasă.

O scurti descriere a celor doui mari clase de sacrifICiu grecesc: va sublinia pripastia care existi Între .. felul de viaţi OeflC" şi religia ofICiali din epoca clasici aliniati la ortodoxia homerico�hesiodici.

A) Sacrificiu oIimjJian p 14CrifitiN biORitm. - Sacrificiul nu este o ofrandA pentru zei, ci un dar care este nimicit pe dati 1: o viafi, luatA cu lama sau cu securea (tIIlKhaWa,

1. Obiectlll ofragri este lin obiect de Ilit ars, o piatri, un me­tal, care trebuie piStrat cu cea mai mare griji; cel al IMri/iti.llli este un animal sau o planti, destinate respectiv morţii (prin reteza_ rea ,ltlejuilii 111.1 prin arllncare de la tnil�ime) sau descompunerii. Ortandele vegetale se incadreazi speciei sacrificiului in misura in care sunt un dar care se distruge: arllncate in ape, cind Slint oferite

1 1 3

Or/'lI # Ir/;l1IIII/

jungherul sacrifIcial), un trup a cărui carne poate fi mâncati, însi oricum o fiinp. soreiti nimicirii: adesea prin anmcare de la înilpme (sacrificarea cailor in cinstea unui riu: 1/. XXI, 1 30), cel mai des prin ardere (ho1ocaust). Darul poate fi propifiatoriu (ispişirea unei greşeli slvillire fap. de un zeu pentru a-l face din nou .favorabih,) sau, şi mai adesea, impe­ratoriu (rugiminte citre un zeu şi promisiune de risplată). După cum se adresează zeilor cere,ti sau zeilor infernali şi telurici, sacrificiile se fac dupA ritualuri «olimpienell sau .htonienell. Se puteau constata interferen�e Între aceste doui clase.

în primul tip. sacrificiul se face la răsăritul soarelui. O masl urmeazi mierii rituale a animalelor: fumul oaselor şi al grisimii arse este oferit zeilor (el se Înalţi catre cer), În timp ce carnea ,i miruntaiele sunt fripte pe altar ,i mâncate pe loc (ele cad in stomacul oamenilor). Homer oferi o descriere exactl a acestor sacrificii Înso�ite de mincarea cArnii, cu ocazia hecatombei propiţiatorii destinate lui Apolo care fuse­se jignit de preotul sAu Chryses: .. OdatA terminată ruga ,i orzul risipit Între coarne, trage-ndirit grumazul victimelor, le injunghie, le taie-n bucAfi; coapsele sunt despăr�ite de trup; sunt acoperite pe ambele pir�i cu grisime; deasupra sunt pwe bucilile de carne crudă; apoi, bitrinul le arde deasupra bu,tenilor aprinşi ,i peste ele toarnă vin cu sclipiri Întunecate, in vreme ce, alături, tinerii au pus mina pe

divinitifilor marine sau fluviale. sau consumate. Despre sacrificiu ca dar, cf. Platon, Elllhyp/Jr1J8, 1 4t.

1 14

CoIiJ;.lIl1l {i ",;Jt"itlll

furcile cu cinci dinţi. Apoi, dupl ce-au ars bururii [.Ii,,], sunt mâncate măruntaiele; restul e tiiat in buciţi mici, care sunt trase in frigiri şi fripte cu griji, apoi sunt ridicate de pe foc. Odatl terminati treaba şi ospăţul pregătit, benchetuiesc, iar inimile n-au a se plânge de o mas! la care are parte fJecate_.1 SacrifICiul imperatoriu este, ca şi cel propiţiatoriu, singeros. Preoteasa Theano ii promite Atenei .. douAsprezece juninci de un an, care nu cunosc inci ţepUf8- U.t. in cinstea fecioriei sale), daci binevoieşte si protejeze Troia (II. VI, 308-310 ; ef. Od., III, 421-463; XIV, 4 1 8-436).

Practicile htoniene nu puteau căpăta adeziunea omcilor mai mult decât carnivorele sacrificii-osplţ ale ritualurilor olimpiene. Aceste sacrificii, incleplinite totdeauna noaptea, sunt expiatorii ,i pot insoţi ,i jurământul. Ele se adreseazi divinitiţilor infernale, intunecatelor forţe acvatice, eroilor � mOrţilor. Sângele victimei, jertfite cu grumuul aplecat spre pămânr, curge pe altarul scund (vkhar.) sau in groapa (/HJthroJ) Chtonienilor, se infiltreazi in pământ şi adapă fiinţa

1. I/iIlJII, 1 , 458-468i traci. fr. P. Muon. (Ar fi preferabil si se inlocuiasci «cuisseau" but de viţel, cu .. cuissot .. but de vinaE.) Or­�ul trebuie si fi servit, cu siguranl', la oblinerea .. consim�'mân_ tului .. animalului, fui indispensabili ceremonialului sacrificial, care-I obligi li scuture capul pentru a-,i loii urechilc umpJute cu sriun�e: sacrificatorul recunoa,te in aceasti mitcare O formi de aprobare (ot .. ,...",...,). De asemenea, Stropirea cu api IUluali, ah geSt sacrificial, era un mijloc de neevitat pentru a face viitoarea victimA si SCUfure capul.

1 1 5

Orf'N # orfiltlllli

ca� afli sllaşul acoIo. 1 Victima nu era folositi la nici o masă sacrificiali; trupul ei golit de singe era fie ars in in­tregime, fie aruncat in fundul unei gropi.

Cathardca (eliminarea unei impuritiţi, pentru curiţire) şi apotropaicul (imbunatea preventivi a for�lor terif18nte) pe care pretindeau ci le realizează aceste ritualuri hroniene, sacrificii neinsotite de mincare (lhysitti flI'UOI), nu erau, in ochii orficilor, decit un omor; aceeaşi condamnare a mulţu­mirii aduse Olimpienilor, ale ciror rituri adiugau insinge­ratelor hecatombe preliminare consumarea obligatorie a cimii. Homer este flri echivoc: comunicarea cu lumea sacri se realizeazi. În momentul În care victima primeşte lovitura monali; sacrificiul se implineşte cind viaţa (<<sufletul.) pirlseşte trupul animalului (lI., III, 294; Od., III, 450). Orficii denunţă profunda inşelitorie a ritualului civic care

1. A ti.""';', victimele oferiee Olimpieniloe sune jertfiee pe un .h.r Inllt (HJJr4I), cu grumnul inllSlt in ler lufel inele jeeul de slnge si fie indreptat spre cer. Sicrificiui Ivea loc Intr-un remplu vi:r.ibil de deparee, in timp ce ritullurile hroniene le �inelu Inn-un mIy"., un soi de cavernl cu aspece de mormint. În cineul X al OJiIU;, Ciree II instruiefte pe Ulise in privinţa rieului heonian: in jurul unei sropi pitn.te, va face erei libatii peneru morţi, cu lapte ameStecat cu miere, cu vin dulce, cu apl curaei, apoi, dupi ce a preslrat peSte groapA fiinl, va jertfi morţilor un miel ,i o olie neagri, avind ,riji si Intoarci spre Ereb Cipul victimelor ( 5 1 6-529). Vz. ,i chemarea Idresati de Clitemnestra Eriniilor: _N_am oferit victime din belfug, noaptea, la ospe�ele voastre sfinee, pe alearul in fllciri, la o ori necunoKuti tuturor celorlalţi zei {i.r. Olimpjenilor ce se mi,cl In eterul senin]?.. (EKhil, 1!1I1Rt.iJJ,. 108- 1 09: frad. fr. P . Mazon).

1 1 6

COfiJiIlRIlI !i mif'trit'1I1

pretindea el ii «imbunl>o (hilaslksthai, verb ce inseamnă şi .a implora») pe zei, cind de fapt trezeşte din nou suferinţa ancestrali niscuti din omorul primordial.

B) SelllimmlHI erima. - Insrituirea sacrificiului stlngeros nu-i supăra decit pe omci. Un rir singeros din timpul sărbitorii ateniene Bsphollia (literal aornorirea boului»), descris de Pausanias, ateStl o veche credinţi clar stinjeniti de obligaţia de a face sli curgi singele pentru a-i cinsti pe zei: prescripţia rituali impune preotului insircinat «cu uciderea boului» si arunce securea indată dupi ce a dat lo­vitura mortală, să fugi şi să dispară. Participanţii, «prefă­cindu-se ci nu ştiu cine a ucis boul», duceau securea in faţa unui tribunal cu competenţe in judecarea crimelor singeroa­se, Prytaneul; odael stabilitli vinoviţia, obiectul sacrificial era expulzat in afara ţinutului atic; cit priveşte victima, carnea ei era consumaal. În mod ritual, Însă pielea, umplutA cu paie, era injugat' la un plug (1, 24, 4 : 1, 28, 10). Ritul este mai mult decât un spectacol sacru: cererea unei daune judiciare garantează permanenţa unei vechi credinţe (de bună seamă ţiri.nească) revoltate de distrugerea unui animal folositor, sacrilegiu pe care ea n exorciztl ascunzindu-se in spacele unui dublu simulacru: cel al procesului şi cel al aratului (plugul «tras .. de animalul eax.idermiae). I

1. Despre Buphonii: W. Burklrt, H, .. Ntttllu. ''''er}",.,;'II'1I .1'gr;tthisbtr Opf,"i". 1I11d M"hell, Berlin, 1972, p. l H - 1 6 1 . .. Ori­ce rituil II Buphoniilor, scrie M . Detienne, se dezvolti in jurul caraCterului sacrileg al sacrificiului singe rOI: I oferi leilor o vieti-

1 17

O,/,II '; O,/iSIIIHI

Condamnarea sacrificiului singeros nu a fost apanajul orflcilor. Hrana stropitA cu singe oferiti zeilor fi consumati de oameni a făcut obiectul unor critici diverse, care nu"1Î au rădăcinile câtuşi de pu�in În mentalitatea orficl.

Un pitagarician care-şi respecta cu stricteţe normele (un epitagoreu .. ) trebuia si refuze orice fel de omor sacrifncor. Cum spunea Maestrul: «Periţi·vi, muritori, si vă pingăriţi trupurile ptin mese intel%ise de zei! Existi cereale, existi fructe care Încovoaie ramurile cu greutatea lor, ciorchini umflaţi de must pe coardele viţei; existi plante delicate, care la flacirl se pot face mai dulci ,i mai fragede. Iar natura. nu plinge nici dupi laptele, nici dupl mierea parfumatA de floarea de cimbrişor; pAmintul darnic [ . . .] are srijă de mesele voastre, fări si avq:i nevoie si ucideţi şi si vărsaţi sinse [ . . . ]. Oamenii 4i inchipuie că zeului, in inaltul cerului, îi face plăcere omorârea unui taur tinir ,i truditor. O victiml fări pati [ . . . ] aude, neştiind ce se prepceşte, ruglciunile, vede că i se pun pe frunte, Între coarne, acele roade ale cimpului pe care ea le ... făcut si ÎncolţeaSCl fi, odati primiti lovitura, in�,te cu sinsele siu cUţitele [ . . . ]. Cind veţi pune sura pe mădularele unor boi înjunghiaţi, si

mi animali Înseamni a virsa sânge, • comite o .devirati crimi. Sacrificiul animal apue ca o pingArire, insA o pingArire inevitabili fi necesari, cici uciderea boului este un aet esenfial penuu instituirea relariilor «tirii cu rorrele divine .. (lAI J.uJills rl'AJ'IIis. t.. .,'hJ" ir JtI fItrIJ-.JtI '" Grirr, Paris, Gallimard, 1972, p. I 06 - I 07).

1 18

COliJi."1I1 li .ill",irlll

$Ciţi fÎ si in�lege,i ci vi mincaţi plugarii» (Ovidiu, Mda­"",foul" XV, 70 fÎ urm. ; erad.. fr. J. Chamonard).

Zeii resping sacrificiul sângeros, afirma Picagora, care recomanda sacrificiile de aramare. TOfW!i, dupi Ariscoxenos, Maestrul nu interzicea cu tocul consumarea ele carne anima­li, cu excepţia inimii, ficatului, creierului şi organelor de reproducere. Această OIaranjare_ a interdiCţiei ii privea in spe­cial pe pitagoricienii numiţi «Politici». 1 Angajaţi in Cetatea pe care pretindeau s-c reformeze din interior, «Politicii_ puteau si mănince iezi şi porci, dar trebuiau si se abţină cu sericte� să nu minince carne de bou, animal ele plug, fÎ de berbec, dititor de lini.2 Pimgora, dupA Ovidiu, recunOftea aceasti distinCţie intce carne ingiduitii. şi carne interzisă, in felul urmAtor: «Cea dintii victimă - se crede - care a meritat să moară a fost porcul, pentru că dezgropase cu ritul lui incovoiat seminţele ,i zidAmicise speranţele anului. Tapul, penuu că mincase viţa de vie, a fost, se zice, jertfit În faţa altatului lui Bacchus, care OIa răzbunat-OI> (Mu"... , XV, 1 10- 1 1 5). Anumite animale merită si moari pentru ci s-au

1. Dupi anonimul lui Photiol (Bi/J; .• 249). societatea pirasori­ciani cuprindea «5ebastikoi_, dedica�i funqiilor relisioase, «Theo­retikoi_. specuJativii prin excelenţi, insircinaţi cu cercetarea nacurii, fi «Politikoi_.

2. Clasificarea piragoriciani a anim.lelor de sacrificiu dupi Aristoxenos, in IambJichos, Viaţll I"i P;/61'rll. 99 Deubner, 57, 20-23,· Diosenes LaertiOI, VIII, 23 .. Porpbyrios, Vi"!,, /"i Pil.I''''. 39. Despre interdiqia de a minca anumire animale sau anumite pir,i «SlCrt» ale animalelor. Yl. A. Delarre, E,"t1tJ '"' III li""",.,, /1Jlb,.,;(i.I/I/" Paris. Champin, 1 9 1 5 , reprint Geneva, Slatkine, 1 974, p. 289 fi urm.

1 19

0"1'. f; tJ"fis",.1

făcut vinovate de jignirea unor :zei prin distrugerea culturilor (porcul devasteazl holdele, darul Demetrei; ţapul sau capra distruge strugurii, roadele lui Dionysos). În schimb. a omorî berbecii care dau lâni şi oile care dau lapte inseamnA «a Înjunghia plugarul .. . I

Regula orfid. de abţinere de la tOt ce are viaţi nu putea admite ca pe altatele :zeilor si fie oferite ca victime animale, care i-ar fi ofensat. Distincţia pingoriciani Întte carne Îngă­duiti sau neîngiduiti, articulati pe tensiunea animal vino­vat sau nevinovat. Înseamni legitimarea singelui 'Virsat in timpul sacrificiilor. O astfel de gindire este incompatibilă cu interdiCţia de a comite cel mai mic phDnos (omor). Orfwnul nu gustă subtilităţile pieagoricienilor: de altfel. scopul său nu este de a reforma Centea din interior, ci de a evada din ea.

Vărsarea de sânge n deranja şi pe un Teofrast. eare nu ad­mitea ca daruri decit mierea. timiia sau roadele pâmantu­lui. El îşi SUSţinea poziţia prin reaCţia împotriva unuia dintte cele crei motive pentru cate ar fi legitim si faci sacrificii. şi anume alegerea animalelor jertfice. obicei nu atât dictat de gtija de a face pe plac zeilor. cit de aceea de a satisface gustul oamenilor: nu se sacrificA animalele care n-ar fi bune de mincac.l

1. Ovidiu, M"" ... . XV. 1 2 0- 1 4 ' . Vz.. P. Boyancl, Sur la vie pythagoricienne, REG, 1 939, p. 40-43; M. Oerienne. LtJ jfffliillJ J'AJ."iJ, p. 1 00- 1 05 .

2. Teofrllr, Dupt-t piri.", uatat pIIuat de Porphyrios, Dt .bI­,i",,,,i,,, II , 24 Inceput. Primele doui motive sunt cinstire. uilor ,i recuno,tinla raţi de ei.

120

Cotit/ill"NI ,i .,ist";(111

Grija pentru o religie epurati a aparţinut lui. Apollonios din Tyana, ginditor din secolul 1, care recomandi ruga cicută, conform adeviratei reguli a tradiţiei picagoriciene: "Daci vrei să capeţi de la zeu grija dorită ,i prin aceasta să obţii mai mult decât oricine protecţia şi bunAvoinţa sa, zeului pe care·1 socotim cel dintâi, care esre unic, separat de toţi ceilalţi [ . . . ) nu-i vei oferi absolut nici un sacrificiu (intrucit el nu are nevoie de nimic); pentru el se va recurge la cel mai bun discurs, � anume cel care nu trece de buze, implorind cea mai frumoasi dintre fiinţe prin ce este mai frumos in noi: intelectul, care nu are nevoie de instrument. Iată deci pentru ce in nici un chip nu trebuie si. aduci sacri· flcii zeului suprem_. 1

C) ÎlIl61JcilDlttl tk la Mlkolle. - Refuzul omcilor de a panicipa la sacrificiile singeroase nu se Încurca În speculaţii. El este primar, În sensul ci se referi la ceea ce este primor­dial: el opune un mit altuia, un cuvânt Întemeietor altuia, � anume urmlrile "suferinţei .. Persefonei celor ale «i�lltori­ei .. lui Promereu, aceasta din urmi tocmai slujind drept fun­dament uciderii ritua1e care este sacrificiul oferit de Ceeace.

La origine, conform Theogoniei lui Hesiod (53'-'64), oamenii ti zeii tmiau la un loc, Împiq:eau aceleqi ospeţe pe mesele intinse pe cimpia de la Mekone. lnsircinat si.

1 . TJd"; '" p,r; tll,J; •• (lRJprr J<ltri/itii); trltat trlnsmis de Eusebiol, Pwqri.",io _tJgdita, IV, 1 3 ; trld. (r. i. E. Des Pllces, LA R"i,;." gr«fll', Paris, Picard. 1 969. p. 142 .

1 2 1

Or/t« !i of'/iUIIIII

imparti intre unii şi ceilalţi un bou uriaf, Prometeu, fiul Titanului lapet, a profitat de ocazie pentru a-I În�la pe Zeus in folosul oamenilor. Prometeu face dau! porţii care, pitind ci sunt opusul a ceea ce erau, ascund, fiecare, ceea ce sunt de fapt: el ascunde carnea � măruntaiele sub înfăţişarea dezgus­tătoare a pielii şi a burţii (gtllttf') boului şi acoperi oasele cu grlsime albi. Zeus, .. care a înţeles �redicul şi a ştiut si-l recunoascA», tşi accepti partea (de nemancat) şi, ptin ace� act, intoarce impottiva oamenilot capcana în care credea ci-l prinde fiul lui lapet . .. Şi de aceea, pe pAmint, fiii oamenilor ard pentru Nemuritori oasele goale ale victimelor pe altarele pline de mirezme .. (Theog., 556-557; trad.. fr. P. Mazen) .

.. Moştenind.. carnea, oamenii devin .. ca nişre burţi .. , gaslWts oion (Thtog., 26), dupA ÎnBţ�area piqii care le-a fost dati la Mekone; ei vor cunoaşte nevoia de a minca şi vor trebui să areli pirţile ce nu se pot minca (singurele care În realitate sunt cu adevirat bune) pentru ca zeii să aprecieze distanţa care separă de acum Înainte divinul de uman prin fumul oaselor ,i al grăsimii arse. I

Mit anti-orfic prin excelenţă, «Împărţirea victimei de la Mekone» presupune următoarele concepţii: mai Întâi, ome­nirea ÎŞi vede soarta Iăsati in voia unei proceduri trucate,

1. Despre tem. pintecelui CI blestem, VI. J.-P. Vernlnt, A. II tlble des hommes. Mythe de fondation du sacrifice chez H�siode. iti M. Detienne fi J.-P. Vernant, l.tI ,,,ili,,, J" IlICrifier c. P.,I r. Paris, Gallimard, 1979, p. 94-95; cf. R. Sorei, Pinllit� ee origine des hommes cha H�siode, R",., J, lIhi1physiq., ti J, PlUJr.J" n° 1 , ianuarie-martie 1982, p . 2 1 f i urm.

122

CotiJi.IINI /i ",istrricili

deoarece, oricum, oamenii sunt străini de sfera divină . .. iose­litOria .. urziti de PtOmeceu nu este decit O momeală: �ul spune limpede ci Zeus nu s�a lăsat păcălit de impărţirea fra­uduloasă. Soarta oamenilor, pentru mentalitacea hesiodict, se decisese deja dinainte, fiind ruptă de lumea Nemuritorilor dintotdeauna. În al doilea rind, comensualitatea lor «de odinioară .. era artificiall, utopici in sens propriu. Prometeu risipeşte iluzia identititii originare, care este adevăr pentru orfici: oamenii «trebuie» si se intoarei in domeniul corupti­bilului, al precarului, al perisabilului, al infometatului: ei vor trebui, la fel ca aparenţa darului lor (burta), să-.r umple pântecele indopindu-se cu carne, mai ales la ospeţele sacrifi­ciale: carnea se află pe mesele oamenilor, În timp ce fumul oaselor arse se ridici de pe altare spre ceruri.

Altfel spus: pe de o parte, sacrificiul prometeic nu se mulţumeşte să consacre caracterul iremediabil revoltat al fericirii: el contesti in mod absolut speranţa in fericire (orizontalitatea - comensualitatea - nu va urma venicalitlţii - ridicarea fumului sacrificial). Pe de alti parte, el nu ratifici numai ideea unei distanţe de netrecut intre oameni fi zei: el pretinde el nu existi COntact posibil cu divinul care si nu treaei prin sacrificiul animal. Risipirea de sânge devine forma siliti a cucerniciei oamenilor, iar omorul este un lucru cucernic.

in total dezacord cu aceasti concepţie, orficii vor trebui si renunţe la o societate a chei coeziune se afirmi in jurul alearelor insingerate. Schemei prometeice orfismul ii rispun­de astfel: mai intâi, omul nu a fost "creat .. pentru a face

123

Orfll/ fi orfi''''1I1

sacrificii; el s-a născut dintr-un sacrifICiu primordial, sinonim risipirii nemuririi. Separarea uman-divin este deci o inşelico­rie, o impostură. În al doilea rind, distanp.rii orflSlllul îi opune asimilarea cu divinul, iar a te ab�ine de la ctltne Înseamnă a fi ca zeii, a refuza definitea omului in opozi�ie cu divinitatea. Asceza rinde deci spre zeificare.

Culrul oficial, instituit după modelul prometeic, repetă greşeala Titanilor şi trezette din nou suferin,a Persefonei. Orficii nu cunosc decât un singur şi unic sacrificiu prin omorârea. imbucită,irea ,i fierberea victimei: cel al lui Dionysos, adevărat! punere in scenă a ceea ce este interzis. I Unicul punct comun Între mitul omc şi cel hesiodic: soarta oamenilor se decide Într-un plan supraomenesc, cu inrerven­�ia unuia dintre Titani.

O) V,gdari1lllll1 pritMrdial - Cei vechi u � in evocarea cu nostalgie a unui vegetarism primordial, a unor practici sacrificiale misterioase. Bunăoară, aceste cuvinte atribuite lui Piragora de citre Ovidiu: .. Această vârstă de demult, pe care noi am numit-o virsta de aur, se desfată cu roadele arborilor, cu plantele pe care le hrine,te pimintul, iar omul nu-şi spurca gura cu singe .. (M.,IaIII. XV). Aceasti concep�ie se afli. În filigran În ritualul Buphoniilor, la originea ciruia boul plugar este omorit intr-un impuls de furie: pe altarul zeului Cetă,ii, Zeus PoIiun. erau puse ce.reale

1. Hon.ţiu il va evoca din nou pe Orreu carc ii dc:zobi,nuie,te pe oamenii pidurilor de hrani insingerati (Art .. P«'ir4. :J91) .

124

CtJtiJill1llll ji llli,t"iclll

fi prăjituri; un bou se apropie şi, profitind de neatenţia stipânului său, incepe si le mănince; scos din minţi de un asemenea sacrilegiu, un preot ia o secure şi loveşte mortal animalul. Aşadar, la origine nu existau decit afrande vegecale: istOria Buphoniilor este un fel de ef8l'odaj menit la inceput să _scuze" vinarea de sânge, apoi să «ierte_, prin parodia judiciar! care urmează, oficiala şi ortodoxa schemi prometeici. Pausanias a relevat un numir de culte, semna� late in primul rind pentru arhaismul lor, care excludea.u virsarea de singe. l În secolul al V�lea i.Hr., Empedode recomanda revenirea la sacrificiile nesingeroase, ... cum le practicau oamenii virstei de aur: ofranda de mirt şi de tămâie, libaţii cu miere, oferte de «daruri pioase» (teracote intruchipind animale vopsite care să le ţină locul): «Sângele neintinat al boilor nu Stropea altarul �i, pentru acetti oameni, era cea mai mare crimă si le iei viaţa şi si le mănânci carnea .. . 2

Qrfl$llluL pare să revendice insistent o tradiţie ancestrală, aşa cum o afirmi În chip explicit Platon: _A existat o vreme, spune atenianul Clinias, cind nu Îndrizneam nici măcar si

1. Daruri consrind din srruluri, prijituri cu miere, lină, totul stropir cu ulei, oferite Demetrei cea Nea,ri (VIII, 42, I l fi urm.); daruri de semin�e ,i de prijituri pentru Zeus HYiII1fJ (1 , 26, 5 ; VIlI, 2 , ;).

2. Fral. 1 28 DK. v. 8�10: amintiri de Porphyrios, lh "'6,. II, 20. Plutarh numeşte .. nephalii_ (de la MiNIi,s, treaz) Iibaţiile cu api fi cu miere care constituiau sacriFiciile oferite in vremurile de demult (Mor. 1 3 26).

125

O'/UI /; orfintlul

mânclm carne de bou, În care nu se ofereau zeilor sacrirlCii de fiinţe vii, ci pri.jituri sau fructe Înmuiate În miere fi alte sacrificii .. neîntinate .. (curate, ca acelea În care oamenii nu mincau carne, fiind convinşi ci era o impietate si o mininci sau si spurci cu singe altarele zeilor: viaţa numiti orfici era cea a oamenilor de atunci, care se nipusteau asupra a tot ce n-are viaţi fi, dimpotrivi, se abţineau de la tot ce are viaţi .. (Legi", VI, 782c; trad. ft. E. Des Places = DT 2 1 2).

Rezumind, vegerarismul orAc nu este de tip profan (in sensul modern al unui regim igienic): este o abţinere rituali. �ctului «sacrificirii .. , Ihyo, Însemnind totodati şi mai ales «a omori .. I, acestei paradigme care îl Înşeal6 pe participant cu privire la adevirata origine a omului, Bcindu-I si creadA ci existi o distanţă de netrecut Între el ,i zei, odicii ii opun apropierea dintre zeu ,i divinitate, apropiere bazati pe ne­murirea sufletului. Ascetismul nu este o morali in măsura in care nu pretinde nici o exercitare a virtuţilor cetiţene,ti. Ba chiar el le contesti Cotal. 8i01 rwphilws conscă din intoarcerea ciere zeu pentru a evita capcanele nemuririi sufletului. Acest refuz de a adera la legăturile sociale instituiee in Cetate prin sacrificiul Însingerat şi prin ospiţul ca.rnivor care ii urmează

1. Tbysill, _sacrificiu., se spune curent despre sacriFiciul sânleros fi despre masa care urmeni. Th,_II, derivat de la verbul Ih" (aplicăndu-se actului sacrificirii), desemneui victima unui sacrificiu. Pentru ritualurile htoniene, care excludeau masa, S� folosette q/Jllnill .. a dia berelaca... VI.. J . Rudhardt, Nlli'IIJ l"ullI,"II,.lts tit III �IIJh "ligitNU ti ttllll rtJ.SlilNlifi J. (.1" J •• , 1. Grkt rllIJsiq.t, Geneva, Dloz, 1 958, p. �2 1 .

126

in chip obligatoriu va motiva invectiva pe care Tezeu o adreseau. fiului siu, Hippolit: .. Atunci, tu eşti omul superior care t�te alituri de zei? tu, fiinţa virtuoasă, neplogiriti de nici un riu? [ . . . ] Hai, acum, sliveşte--te; cu regimul tiu vegetarian, arati-ţi hrana; îndrumat de Orfeu, fă pe inspi­catul, cinsteŞte fumul tuturor acestor vorbe fără sens.,. 1

2. Bobul fi sufletele. - Proscrierea absoluti a bobului este o alti reguli a dietei orfice (Pausanias, 1 , 37, 4; DT 219 ; O f 291 ) . Acest tabu, comun pitagoricienilor, orfIciior ş i celor iniţiaţi la Eleusis, pare si se intemeieze pe corespondenţa simbolici pe care o stabileau cei dintii intre leguminoase şi originea vieţii. .. Sub toate aspectele bobul este zimislirea însăşi (golU)" (Lucian, Vi/artmJ anaio, 6): asemănarea bobului cu testiculele ar exprima zimislirea (AristOtel, citat de Diogenes Laertios); un alt motiv: singura planti cu tija lipsiti de noduri, bobul este astfel .. aseminitor porţilor Hadesului .. care nu au ţâţini (Diogenes l.a.ertios, VIII, 34). Acest motiv ciudat pune mereu bobul in relaţie strinsi cu ciclul naşterilor, al ciror instrument devine aceasti planti: sufletele se sprijină pe ea pentru a urca din Hades la lumina soarelui. Abstinenţa se explici astfel: bobul este in acelafi timp plin de suflete şi pirat de gre�la care marcheazi ori-

1. Euripide, Hippo/il, 948-949, 9'2-9'4; u.d. rr. L. M6ridier '" OT 2 1 3 . Surse antice despre vegetarismlll orfic: Plafon, Lqil" VI, 782(; Plutarh, B"Mlmal ulo, I"i'r la/r/rili, c 16 , 1 '9c"; leronim, i"'}IOIriwr lNi It",iRi4R, II ( 1 4) (Parrol, XXIII, 304).

127

Orjtll !i flr/iJIIUII

ginea vi�ii omene,ti pentru că participă la ciclul rtattetilor. 1

Altfel spus, consumarea lui condamni la canibalism, la alelofagie: ea trezeşte din nou «suferinţa .. Persefonei, reac� tualizind "patimile- fiului liu.

O mocivate mai mult polemici (<<politizată.) a fost atri� buiti doar piragoricienilor de cltre Jamblichos, care presu� punea ci sub aceastd proscripţie absolut! se ascunde un refuz al simbolului democraţiei, bobul servind la tragerea la sorţi a magistraţilor (Vila Pythilgrwi(a, 260). In aceastl presupunere nu există nimic incompatibil cu orientarea spiritului odic.

3. Condamnarea sinuciderii. - A nu comite crime in� seamni corodată şi a condamna sinuciderea. Olympiocl.oros, discutind problemele nemuririi şi ale soartei sufletului in lumea de dincolo, se opreşte asupra mitului sfişierii lui Dionysos � al ingurgitirii cărnii sale de citre Ticani, pentru a extrage din el un argument «esoteric .. impOtriva sinu­ciderii: «Da, este interzisă sinuciderea, nu pentru faptul că,

1. �in planurile cele mai diverse, de la planul psihologic la planul cosmic, ca fi In cel ,enealogic, bobul Bcea parte din chiar sursele existenţei, cu intrea,a ambivalenţi care caraCferizea:t1 aceste surse_ (A. Brelich, Gli Eroi guri. UII proMt1IIll IIIriu-rr/i,i"" Roma, 1058, p. 1 6 1 , n. 239) . .. Bobul se afli la originile aceseei existenfe; el este deci pitat de ,,,,,,.ltI (in seniul mitic al cAderiil care marchea:ti aceasci existenţi, ti race parte dinue acele lucruri interzise pentru ca omul si nu perpetueze grefeala, fi si nu mai exisre ca om care-fi trage existenţa din bob_ (O. 5abbarucci, EUill su 1, _,,,iâslIU ,r«, CIad. fr. J .-P. Oarmon, Paris, P1ammarion; vz. M. Oetienne, usj.rJilll J'AJ�";I, p. 96- 1 00.

1 28

aşa cum pare să spună textul [Phaidtm, 6 1c-62cl, noi suntem înlănţuiţi În propriul nostru corp (cici acest lucru este limpede, şi Socrate n-ar zice ci aceasta ar fi o doctrini esoterică); ci este interzisă sinuciderea pentru el trupul nostru ţine de Dionysos. Suntem alcituiţi din funinginea depusă de vaporii ridicaţi din trupurile Tieanilor indopaţi cu carnea lui Dionysos.,.1

Alexandrinul Olympiodoros trăia În secolul al VI-lea. Douisprezece secole cel puţin despart epoca sa de aceea a marii rispind.iri a omsmului antic. Am vizut că clevorarea sau nu a trupului lui Dionysos de citre Titani implici acee"i consecinţi pentru om: nemurirea sufletului siu (vz. cap. III). Orficii afirmau si soarta fireasci a sufletului nu este viaţa in trup ( .. În-carcerati .. , Încaccerare care semnif!ci închiderea), insi Îi neagi sinuciderii capacitatea de a-l elibera. în Phaidon, Platon pomeneşte o formuli pronunţată În timpul Miste­relor: .. Un fel de ţarc, aceasta este �erea noastră în noi i�ne, oamenii, şi nu trebuie si ne elibertm singuri şi nici si evadim din el .. (62i1). Faptul ci sufletul tinde si scape de legiturile trupeşti nu-i di dreptul si le dezlege el însuşi prin violenţi, iar moartea naturtlli nu reuşqte nici ea si faci acest lucru atâta vreme cât sufletul nu este purificat prin asceza vieţii orfice (hios urphilm). Astfel, odicii stabilesc un fel de idencitate de fond intre sinucidere ,i moartea naturali:

1. Olympiodorus, C'_"'"r;1I 1. PUiJ,", par. 3 .6- 14 - OP 220; trad. Citati de L. Brillon, Oamascius et )'Orphisme, in Orp/Jis_ ti Or/bIt, Geneva, Droz, 199 1 , p. 1 9 1 .

129

O'/III /; O'/;S.III

nici una, nici cealalti nu eliberează suflecul de trup; in privinţa formei, sinuciderea este o crimă in plus.

Prescripţiile felului de viaţi omc nu doresc să lupte cu aceleaşi arme ca ale moraliştilor şi ale filozofilor. Condam­narea omcă a sinuciderii nu se opunea din punct de vedere conceptual diferitelor justifKiri prezentate de o _şcoa1i. sau de alta: ea le condamna pe toate dinainte, frontal, printr-o formulare mitOpoetică (dezmembrarea lui Dionysos, jalea Persefonei, ciclul n�terilor). Astfel, adeptul lui Orfeu nu putea adera la o concepţie de tip cirenaic, reprezentată in special de Hegesias (secole.le IV-III i.Hr.), poreclit .sfetnicul nopţii,. (pIisithtmlllOS) pentru ci a scris o lucrare, A.pokarttl'OlI (Q/ rari se lIISIl SII moard de foattu) care justifICa sinuciderea prin enumerarea tururor chinudlor vieţii. I

De asemenea, regula de .a nu ucide,. nu putea avea nimic in comun cu cealaltă formă de amoralism care este stOicismul. Sinuciderea, pentru inţeleptul stOic, afirmi divi­nizarea sinelui, pretinzind să ega1eze destinul, forţl absolutl care urmăre,te contrariul. Rispunsul la intrebarea .Trebuie sau nu să păstrez viaţa?» depinde de o altă formulare: .Oare, in imprejuririle actuale, e mai conform cu natura si pistrezi viaţa decit s-o părăsqti?,.2 OrfJSmul este, aşa cum am spus,

1. ef. Cicero, TIIJCIII""" 1 , 8�-84. He,esils I fost interzis in invltlmânt din ordinul lui Ptolemeu, ca urmare I numeroaselor sinucideri provocite de lectiile lui.

2 . Cicero, Dt fi.;'lIs 111, 1 8 , 60. _Prodaminel ci oamenii firi minte nu au mii multe motive si r4�,,4 in vil�l decit si p/«, din ea, el [Inteleptul] stabilea totu�i (azllril, in cate e mii pUfin absusd

BO

C"tiJi .. ,,1I1 li mimritlll

primar: prescripţiile sale nu derivi dinu.oO cazuistici. Sinu­ciderea este o crimă care, ca atace, nu poate decide asupra sfirşitului � nici nu poate sI-i atribuie acestuia o semniflCl.ţie nouă, pentru ci primordialul componi nemurirea sufletului.

4. Grija faţă de moarte. - Interdicţia cu privire la inhumarea inu-un linţOliu de lână este relatati de Herodot, 9.ri cea mai mare dorinţi de a găsi vreo originalitate onll­mului: .Ei [egiptenii] nu inrroduc veşminte de lâni în tem­ple, nici nu sunt inmorm§.maţÎ cu ele: esre interzis de religia lor. în această privinţi, ei sunt de aceeaşi pirere cu aceia care sunt numiţi orfici ,i pitagoreici: intr-adevir, şi la ei religia interzice celui care ia pane la riturile lor minia si fie inmor­mincat in veflllinte de lână fÎ, in legătură cu aceSt lucru, există un discurs care se numeşte Vorbirea saer!».1

De origine animală, lâna prelungqte ceea ce are viaţi. Pentru ci acească interdicţie priveşte grija faţă de inmor-

pentru ei si o plriseasei de buni voie. (L. Robin, u Pttll" v«qllt ti 'tI ,rigiI/tI Jt I'tlpril lrit.'ifiq.t, Paris, Albin Nichel, ed. a 3', 1973, p. 401) .

l . Herodot, II , 81 ; trad. (r . i" L. Brisson, O,I/Ih. P"'s •• g;qllrs ti tru.J,,;qllll, Paris, Les Belles brues, 1 993 - DT 2 16. Pe urmele lui Willamo""ir:t, se cuvine si epurim texrul lui Herodor de menţionarea _cultelor bahice.. pe Clre anumite edi�ii le insereazi intre _olfici .. fi .pitagoreici .. . .. Existi serioue motive si ne indoim de (aptul ci menţionarea unOr btHt/)it., presupunind ci trebuie Înţelese prin aceasta practicile dionisiace, s-ar fi aflat in redactarea orisinali fi autentici a acestui pasaj .. (H. Jeanmaire. Di,tlYI,I. p. 397). Despre aceasti interdiCţie: Pausaniu, 1, 37, 4).

1 3 1

Orftll fÎ orfil1llll1

mincarea mOrţilor, este vorba mai exact de o prescripţie rituală pentru cei vii.

II . Misterele orfice

Asceza zilnicl (purificarea) Îndreptiţea participarea la Misterele instituite de Orfeu. Despre acestea pot fi avansate doar ciceva genecalitlli.

Misterele, fie ci e vorba de Eleusis, de Samoerace sau de Phlyeis, sunt ceremonii de iniliere la sfiqitul ciroca partici­pancul se trezea in experienţa extatici şi inexprimabil! a divinului şi era convins de propria sa soare! fericiti 10 lumea de dincolo. Ei ofereau posibilitatea de a transgresa dihotomia ce se afla la baza religiei olimpiene (oficiali şi publici) care scinda categoric, adiel dogmatic, lumea Între o semin,ie a sacrificacorilor şi o seminfie a celor sanctifica�i de cei dintii. Atunci cind sacrificiul consacri deptirttma prin care zeul se recunoaşte diferit de muritor, inilierea garanteazi aspirantu­lui apropima sa de divin, deschizând in lumea profană o paranrezi in interiorul cireia omul se asigura de fericita sa nemurire. Aşa ci nu esre de mirare, �inând cont de această echivalenţi misreric�sOteriologiel, ci tradi�ia l-a considerat pe Orfeu Întemeietorul misterelor prin excelenţi.

Originalitatea (duritatea) orfismului constl totuşi În extinderea purificirii, care devine o pJ'1l.Ctici exwatală 10 fie­care zi (ascezi), şi nu O supunere prealabilă la rituri puriflCa­toate, un fel de formalitate limitati În timp. Aspiranţilor de la Eleusis li se cerea si faci riguroase purificiri Între .Micile

H2

C,,;Jilltllll ti mimrirlll

mistere», celebrare primăvara, cele «mari», sirbătorite şase luni mai tirziu, .p iniţierea propriu.zisi (tJIOPleia), după un an. Dar odată primiti epopteia (viziune beatifianti a valorii salvatoare), fiecare îşi relua cursul normal al vieţii, se întorcea la Îndatoririle sale civice, aducea sacrificii culrelor sale private fi participa la cultele publice ale cetiţii sale. în termeni or· fici, .. iniţia�ii .. in asemenea Mistere iqeau din domeniul su· pus crimelor fi pingăririi pentru a se scufunda la loc de îndată ce se închidea paranteza eleusină. Toate acestea sunt incompatibile cu renunţarea ceruti de /Hos orphilun, De aceea suntem sceptici cu privire la teza unei profunde confluen� orfico-eleusine,1 Ceremoniile instituite de Orfeu comporcau, cu siguranţă după exemplul celorlalte Mistere, promisiunea unor speran�e de mai bine În lumea de dincolo, dar ele nu puteau fi o simpli parantezi în viaţa mundani: ele îi con· sacrau termenul absolut, sflqitul, te/M·ul Îndreptiţit de viaţa ascetică.

Desflşurarea concretă a ceremoniilor timine cu necesita· te ipotetici. Lucian afirmi in tratatul său despre dans ci nu se poate gisi iniţiere (teleu) care si nu comporte dansuri, � ii citeazi. pe Odeu şi Musaios drept cei mai buni dansatori din vremea lor (peri rwleheJw, 1 5). Poate ci exista un ritual are amintea naşterile anterioare: «Ied, a cuut În lapte» (Tlbli· ţele de la Thurioi). Simbol preistoric al renaşterii, laptele putea semnifla încercările suportate deja. Toate acestea sunt

1. Tezi apirtti de G. Colii in edi�ia rrtsmenfelor orfice (LII SlIpm vrrqN', 1 , p. 35-36, 1 1 7-289).

133

Orfoll fi flrfil •• 1

ipotetice. in schimb, ceremoniile orfice nu puteau să nu aminteasci naşterea lumii, luptele teogonice şi mirul sf'qierii lui Dionysos. Ele refăceau cercul, legindu-l din nou pe Dionysos de Phanes, evocind virsta de aur (nemurirea), risipirea (roara naşterilor) şi reunificarea ei (regisirea virstei de aur). in sfirşit, riturile trebuiau să-I familiarizeze pe participant cu lumea de dincolo şi cu geografia ei infernali. Astfel, acest pasaj din Plurarh din Cheroneea, rezervat În mod abuziv, tirziu, doar Misterelor Eleusine, dar aplicabil, de fapt, oricărei intenţii misterice: «Sufletul, În momentul mOrţii, Încearci aceeaşi impresie ca a acelora care sunt ini­ţiaţi in marile mistere. Cuvintul şi lucrul se aseamănă, se spune ItiU/1aII (a muri) şi ttI,isthai (a fi iniţiat). Mai Întâi sunt curse la intimplare, ocolişuri anevoioase drumuri nelinişti­roare şi fără capăt printre tenebre. Apoi, la sfillit, frica ajunsă la paroxism; fiorii, tremurul, sudoarea rece, spaima. Însă dupi aceea, in faţa ochilor se iveşte o lumini minunati, se trece in nişte locuri limpezi şi pe nişte pajişti unde muni d.ntece fi dansuri; cuvinte sacre, apariţii divine insufli cucernicie. Atunci omul, de-acum perfect şi iniţiat, devenit liber şi plimbindu-se Bei opre�te, cu o cunună pe cap, celebreazi misterele; el triie,te impreună cu oamenii curaţi � sfinţi; el vede pe pimint mulţimea celor care nu sunt iniţiaţi ,i purificaţi cum se afundi şi se umileşte in mocirli şi Întuneric şi cum, de teama morţii, zăbovqte in rele, lipsin­du-i credinţa in lumea de dincolo .. (frag. 178 Sandbach; trad. (r, P. Foucan. Lu Myslms tlElUlJir, Paris, 1914, p. 393).

1 34

ColirJia .. l fi lllimri(1I1

Iniţierea este repetarea des�urlrii morţii � ceea ce moare, după Schelling, este principiul care tirl!!te COllftiinţa in unica lume materiali ,i o face ostili faţi de ceea ce este divin. I Întregul dispozitiv omc, avind drepc scop renunţarea la COt ceea ce treze,te din nou suferinţa Persefonei, se fereşte si .rămână innoroit in ... mocirlă .. : «Oricine ajunge in Hades flri să fi cunoscut Misterele, iară să fi fost iniţiat, VA fi culcat in Mocirli; insi cel care a fost puriflCt.t fi iniţiat, odad ajuns acolo jos, va locui impreună cu zeii .. (Platon, Phaido", 69t =

OF 5). Pedepse infernale par si se intercaleze intre mai multe existenţe terestre, atita timp cit sufletul nu este complet purificat:

«Cei care au dus o viaţă sfăntă la lumina zilei Capiti astfel, cind mor, o soam mai blindi, Pe o paj�te incintăcoare, pe malurile Aheronului cu ape

adânci. Cei care au săvâqit crime când trăiau pe pământ! Aceşti nestipiniţi sunt târi.ţi jos, sub cimpia În care

curge Cocytul, Citre Tartarul Îngheţat ... (Of 222).

Sufletul impur este chinuit În Tartac inainte de a fi absorbit de ciclul nqteriJo�. Altfel spus, omul (viu sau mort, nu are importanţă, pentru ci este vorba de suflerul lui.) este

1. F. w. J Schelling, PlJiI"oplJi, J,I" ,MI",i'II, XX, 448. 2. Aceste chinuri infernale I-Iu flc:Ut pe O. Kern si sustinA ci

orFismul 1 fost cel dintii care 1 creat InFernul (In Pluly-WiSSOWl, R"/'lK1ldopiit/i" • . u. _Mysterien_, col. 1 287).

1 3 5

Orflll fi o,filtlUll

condamnat să se innoroiasci pe vecie În mocirli atita timp cât nu va fi luat parte la puriflCiriie orfice: Mocirla poate fi sinonimi cu existenţa terestri (rezultat al reÎncarnirii) sau condiţiei post monem (pedepsele În Hades).1 Iniţierea este recucerirea pierdutei identitiţi cu divinul.

in cazul Misterelor de la Eleus.is, iniţiatul pleca inapoi copletit de o viziune linÎ!!titoare pentru soarta sa de dupi mootce; În cuul Misterelor lui Orfeu, iniţiatul primea un fel de provizii de drum ( .. foiţele_), o ultimi rememorare a drumului pe care sufletul siu trebuia 51-1 parcurgi pini la Persefona. Salvarea este o problemi individuali, acordati datorită renunţării personale, apoi smulsă de unul singur. Asceza nu tinde spre deif1Care decât cu condiţia să fie practicată in propria viaţă. Ea nu-i răscumpăra pe alţii: orfismul nu impi�ce ideea ce se află la baza a numeroase obiceiuri, anume ci pângirirea este contagioasă. Pângărirea este originară ,i fiecare parte a originii trebuie să se ocupe de impuritatea sa, prin spălarea de omorirea lui Dionysos, pentru ca, in cele din urmă, să adune nemurirea imprăttiată.

l. Mocirli batjocoriti de Ariuofan, BrtHI/'''', 1 "' � - 1 'S8.

1 36

Capitolul V

Amintirea in lumea de dincolo de mormint

1. Bifurcarea Hadesului şi ghidul orfie: Foiţele de aur

Purificat datoriri abstinenţei zilnice, adeptul lui Orfeu este primit la ceremoniile Misterelor, care ii armă dinainte drumul ce trebuie urmat in lumea de dincolo: «Fericit cel care a vizut acest lucru inainte de a coborî sub pământ�.1 Bifurca.ţiile şi răspântii1e Hadesului sunt tOt atitea capcane in care vor cădea sufletele impure şi neiniţiate. Coborirea orfici in Infern era un eveniment pregătit (bios rwphilm), apoi repetat (<<familiarizarea .. cu geografia infernală prin ritua­lurile misterice), sufletul iniţiat este instruit in legitură cu drumul pe cate ttebuie să-I urmeze. Dar el primeşte ti un fel de provizii de drum. un ultim sprijin impotriva catastrofelor pe care le produce uitarea. Acest ghid ii va aminti citre ce

l. Pîndar, frag. 1 3 7 - Threnosul 6 Puech. er. 1l/1li111 (tim DtlfUlw, 480-452 ; Sorocle. rrlg. 7 5 3 Nauck.

1 37

Or/'I/ fi or/i/IIIIII

pol al nemuririi va trebui 51 se indrepte pentru a atinge această «viaţi care este eliberate din ciclul [vieţilor] ,i odihni departe de rău .. (Of 229).

Este vorba de o scurti formuli redactati in versuri ,i, În general, incizati pe foiţe de aur in formi de iederi, uneori stilizate ca o inimi, totdeauna de dimensiuni extrem de re� duse. Aceste vestite ..[oiţe omce .. , descoperite cu ocazia sipl� turilor făcute in morminte, sunt cel mai adesea gAsite aşezate pe pieptul mortului sau lingi mâna lui. Cele mai vechi daceazi din secolele V-IV î.Hr. Cea mai recenti, tibliţa «mistei Caecilia Secundina .. , dateazi din secolul al Il-lea d.Hr. Arheologia nu a Încetat 51 sporeascl acest corpus În decursul ultimilor ani.

«Foiţele,. date iniţiaţilor lui Orfeu sunt un viatic, adicl un sprijin, un aide-memoire, un ajutor indispensabil pentru sufletul defunctului. Ele ii amintesc drumul cel bun pe care trebuie I-O apuce «În adincurile inspiimintitoare ale pl­minru1ui» (OF 223), parola care trebuie spusi paznicilor lu­mii de dincolo ,i modul in care trebuie si se infăţişeze stlpinei lor, Persefona, pentru a ajunge, in cele din urmA, pe .. sfintele pajÎl!ti .. (cu alte cuvinte: accesul la o formA de existenţl noul care sirbito�te sfâqitul incerclrilor de pe pimint: ef. Of 222). I Cind Proclos evoca «macarismul ..

1 . • {Platon tn PIMiJ,II] il iniţierile drept mirnnie I desdnelol diferice ale sufletului, dupi cum Icesta merge In Hades fie puri­ficat, fie ind impur ,i, in cele din urmi, plecind de la sfintele ri­tllri uldilionlle, pHSllpune exiseenfl bifurcafiilor ,i a n1splnciilor, CII toatele impregnlte de o doctrini simbolici; el Ifi tntemeiul

138

sufletului .. condus citre viap. fericiti, Încetindu-,i peregri­nArile in sfera devenirii .. (DesJwt Timaios, 42& = OF 229), nu se limita si sliveasci starea fericiti �) rezervati in lumea de dincolo celui care a .. văzut» Misterele. EI fkea alu­zie şi la drumul sufletului defunctului: sufletul este condus. inaintea .. beacitudinii .. , orfismul mai pune inci salvarea, deci are in vedere un ultim risc, cel de a uita revelaţiile misterice. Nici "jos rwphilw, nici iniţierea nu sunt de ajuns pentru a garanta fericirea veşnici. Ele sunt cu siguranţă condiţia imperativă a posibilitiţii de a o atinge, dar obţinerea ei nu depinde decât de memoria sufletului În lumea de dincolo pentru a se indrepta citre calea sacei la rispintia drumurilor infernale.

Se regăsqte aici esenţiala caracteristici oriicl: sfi�itul este legat de inceput. Sfârşitul (moanea trupescl) poate si se confunde fie cu Începutul vieţii fericite {in afara teÎncar­nărilod, fie cu reînceperea unei existenţe terestre (ciclu de suferinţe În care moartea reală este numită naştere). Ţine numai de suflet si se scufunde in polaritarea cea buni.l

presupunerile pe povestirile repetlte de poeli, urcbi ti coboriri Ile sufletelo" parole dionisilKe, greteli legendlR Ile Titlnilor, fi rls­plntiile Hadesului, ti riticirel, fi tOlte câte le citim de Icest fel. (OF 2 2 1 , trad. fr. i" L. Brisson, Orphh. PIIi"rJ ,.",i,_tl ti toI_­t" iq.tl, p. 143) .

l . .. Acum tU efei motf, ti acum te-Ii ulnsformlt. o tu, de trei ori fericit, in ziui de Izi. Spune-i Persefonei ci Bacchus insuli te-I slobozit. (Foitele de 1, PelinnllTetroporos, Ilngi Trikkl ' sflrfieul secolului II IV-Iei i.Hr.; descoperire in decembrie 198'. intr-un mormint). Traducere ti comentariu F. Graf., Textes orphiques et

1 39

O,/lII # ,,/iJmlll

Ini�iatul are aceud. posibilitate cu condi�ia si-şi sprijine memoria pe ghidul cu instrucţiuni care i-a fost dat. Aceasti ultimă Încercare se Înremeiază pe consecinţa esenţială a ori­ginii divine a omului: nemuritor, sufletul poate si riticeasci sau să se bucure de natura sa.

Sfaturile pe cate le conţin aceste foiţe pot fi prezentate sub formă de formule de acţiune (naraţiune: .. Vei gui. . . .. ), de reformulare la persoana Întii a periplului flcut in timpul Misterelor (<<am coborit . . . .. ) sau de dialog Între sufletul mÎl­tului fi divinitiţile infernale. Iati tracl.ucerea citorva inscrip­ţii exhumate:

- OP 32 A = Ttbliţi tumulari de la Petitia (Strongoli, Grecia Mare I secolele IV-III Î.Hr.):

«Vei găsi la dreapta lăcaşului lui Hades un izvor Şi, aproape de el, un chiparos alb. Nu te apropia de acest izvor. Vei găsi un altul, a cărui apă rece curge Din lacul Mnemosynei; În faţa lui se afli Străji. Spune-le: Sunt fiul Gliei şi al Cerului Înstelat; Mă usuc de sete şi mor; daţi-mi repede Apa proaspătă care curge din lacul Mnemosynei. Iar ei te vor lăsa să bei din izvorul divin Şi atunci vei domni printre eroi ...

rituels blcchiques, i" Ph. BOIJelud (ed.) OrphiJIIn ti Orph. E" " /J,,,,,,,,, drJ,." RlNilJttrJ" Genevl, Drol, 1 99 1 , p. 87-102.

140

A.in,iml 'n 1_,. d, dintllo d, .omânl

- OF 32 B = nbliţa de la Eleuthema (coasta de nord a Idei, Creta I secolele III-II i.Hr.). Şase inscripţii aproape identice Între ele, descoperire Într-un mormint În locul nu­mit Alpha:

«Sunt uscat(ă) de sete şi mor. - Atunci, bea Din izvorul nesecat, din dreapta, unde se inalţl chi­

parosul. - Cine eşti? De unde vii? - Sunt fiul (fiica = sufletul]

Gliei ,i al Cerului instelat ...

Două tăbli�, descoperite recent, una la Hippo şi alta la Pharsalos, datând respectiv din secolele V-IV � 350-320 i.Hr., confirmă temele arsurii (<<sunt uscat şi mor de sete,.,) şi a apei reci şi salvatoare care curge din lacul Mnemosynei, ca şi parola dati paznicilor (<<Sunt fiul Gliei şi al Cerului Înstelat .. ). O singuri divergenţi: tibliţa de la Hippo pare sA plaseze izvorul Mnemosynei la stinga, şi nu la dreapta săla­şului lui Hades. I

- OF 32 C, D, E şi F = Tăbliţi din Thurioi (golful Ta­rent, Lucania, În Grecia Mare I secolele IV-III i.Hr.). Inscrip­ţii foarte dereriorate. Tăbli�le D şi E sunt aproape identice (ansamblu reconstituit de A. Olivieri, LamJ/at atmtII twphi­rae, Bonn, 19 1 5 , p. 20):

1 . Textul fi traducerea acestor ti.blite j" G. Colii, LII S.,mt "'"fII', 1: 4 A 62 fi 4 11. 64.

'41

Orfoli li orfis •• 1

(C-D-E) eNeprihlnitl, eu vin dintre cei neprihăniţi, tu, reginl a tlrimurilor infernale,

Eukles, Eubuleus şi voi ceilal�i zei nemuritori (şi demoni); Căci mă mândresc că fac parte din stirpea voastri

preafericiti, (D-E) Şi am primit ruplata pentru faptele mele nedrepte Copleşit! de Moica ori de strilucirea fulgerelor. (C) Mi-am luat zborul din cercul de neindurat al sufe­

rinţelor, Şi m-am avintat cu picioarele mele iUţi spre dorita

coroani, Şi am coborit in sinul Despoinei, regina subpăminteani; Cu picioarele mele iu�i am cAzut de lingi coroana doriti . .. Fericit şi preafericit, din muritor te vei face zeu." led, am căzut in lapte. (O) Şi acum, mi aflu ca rugitor pe lingi Persefona cea

neprihlniti Pentru ca bunăvoinţa ei si mi trimiti in sălaljul celor

neprihăniţi. (F) Dar de indati ce sufletul a plrisit lumina soarelui, Mergi drept cât de departe poţi Să mergi, luându-ţi măsuri de prevedere Salut, tu, cel care ştii ce e chinul; acest chin nu-l cunos-

cuseşi inainte, Din om cum erai ai devenit zeu. Ied, ai cizut in lapte Salut, salut, ţie care mergi pe calea din dreapta,

142

A,.i",inll ;" IlIm", d, Jj"NJI, d, ,.,,.,..,,,

Cicre sfinrele paji,ti ,i ccingurile Persefonei .. . 1

- Of 32 G = Tibliţa «mistei Caecilia Serundina .. (Roma? I secolul al II-lea d.Hr.):

«Neprihănitl, ea vine neprihănită intre neprihinifi, o, zeifi a Infernului,

O, Euldes ti Eubuleus, copil al lui Zeus; eu am darul Mnemosynei, silvitl printre oameni prin cintece. Vino, Caecilia Securulina, divinl cum ai devenit după

lege .•

Acest ansamblu de inscripfii se potriveşte cu următoarea succesiune de intimplări: Îndată ce sufletul a pirisit «lumina soarelui .. (F) - expresie homerică pentru a desemna lumea celor vii -, adiel de indati ce moartea a lovit trupul şi sufletul a coborit În Hades, acesta va avea in faţi doui drumuri, unul la stinga, altul la dreapta. El va trebui si o ia � cel din dreapta (A, B, F) ,i sA ajungi la un izvor nesecat care curge din lacul Mnemosynei (Amintirea, in opozifÎe cu Lethe, Uitarea, al cărei izvor se afli la stinga) (A). Paznicilor locului, sufletul, chinuit de sete, le va spune parola care Îi va ingldui si bea din aceasri apă rece: .. Sunt fiul Gliei ,i al Cerului instelat; dar seminfia mea e divini; o ,tiţi ,i voi. Sunt uscat(i) de sete ,i mor». Putindu-şi astimpira setea (=

a-ti pistra amintirea originii sale divine) datorită acestei formule, sufletul i,i va continua inaintarea pe drumul din dreapta pentru a se prezenta Persefonei, care ii va îngădui să

1. oF }2 F - traci. rr. L. Briuon, OJI. rit., p. 5 1 .

143

se duci pe flpajiştile sale sfmte» şi in eepidurile» sale (F), unde va dpmni ptintre ceilalţi eroi (A), Întoarcere În sinul originar (divinitatea).

1. Antiteza amintire-uitare. - Sufletul nu poate muti. EI (se) poate uita - drumul la stinga - sau işi poate aminti originea si divină - drumul din dreapta. Această alternanţă se oferi iniţiaţilor, celelalte suflete luind�o autOmat pe drumul aflat la stinga silaşului lui Hades, cel care duce la izvorul I.ethei, Uitarea. Acoperind originea divini a sufle­tului, uitarea este ignorare a .. suferinţei .. originare şi, prin urmare, a lui mOI rwphilm şi a iniţierilor pe care le permite. Ea. devine sinonimă cu o nouă n8litere eela lumina soarelui ... Nu se intri niciodată in cimpiile uitării decit pentru a suferi o reÎncarnare. Uitarea este solidari cu naşterea. Invers, aminti­rea este recunoaşterea pierdută a identitiţii cu divinitatea, cunO&ftere a trecutului (originea omului inseparabilă de ",doliul Persefonei .. ) şi, prin urmare, a imuabiluJui (sufletul, neputind si se stingă - si se risipească in fum inconsistent -din pricina propriei sale origini, este fie condamnat si (re)tri­iască Înrc-un trup, fie eliberat din ciclul reÎncarnirilor. Ferici­rea, cea pe care iniţiaţii au gustat-o in momentul ceremonii­lor misterice, este eliberare din cercul metensomarozei. SufletuJ .. moare» pentru că nu a băut apa Mnemosynei, Mama Muze10r după tradiţia hesiodică, dar şi la orfici - o divinitate pte-infernală, tronând pe pragul sorţii din lumea de dincolo.

Sub categoriile Uitării şi Mnemosynei se distribuie cupluri opuse: ignoranţi-cuno8litere, nenorocire-fericire, reÎncarna-

144

re-eliberare din ciclul naşterilor. Acesc cablou al concrariilor are o figunre geografici (drumul de urmac pencru a ajunge la Mnemosyne, izvorul amincirii) arciculaci conform opoziţiei dreapca-scinga.

Topografia infernali a foiţelor orfice se inscrie in des�u­rarea acestei distincţii primordiale dreapca/stinga reafirmate fără incetare peste cimp şi culturi. I Concepţia aritmosofKi. despre Înţelepciunea Numirului (cu tocul po2.itiv), susţinuci de pitagoricieni, este reprezentati de o tibliţi Împirţită În doui coloane, fiecare titrat! de principiile ireductibile ale Limirei (P".as) şi Indefinitului (Apeitmt): la dreapta, imparul, unitatea, luminosul, binele; la stinga, parul, multiplul, intunericul, riul. La dreapta binele, unul regisit. Ia stânga riul, exprimat de principiile "aperii, diada şi paritatea. Una dintre regulile vieţii pitagoriciene cerea să se inconjoare orice sanctuar prin dreapta.2 Un cext al lui Platon descrie sufletul la rtspintia a doui drumuri intre care staU n�te judecAcori: cei porunceau celor drepţi si inere pe cel din dreapta,

1. Egiptul faraonic opunea largului fi plicutului drum din apus

�::�:p��nlt

ret:�;.

) rn

e �

e�bf�; :�::;:s�;, �:C;:i�:

i:;�;';X,::;:

_cealalti parte_, distribuie forrele demonice ti riuficitoare ale uni­versului dupi .. ierarhia miinii stingi_.

2. lamblichos, Viilţil illi PililP'iI, 1 56. "Y __ ul phagorician sim­boliza impt.rţirea drumurilor vieţii la dreapta, spre virtute, fi la stin •• , spre viciu. Astfel, În lumea romani, neopitagoricienii trebuiau neapirat si intre prin dreapta in Basilica de la Porta Maggiore (datind din timpul lui Claudius). În practica au.ural' italiei, panea dreapti (tlUllr) eSte/ilS, stânga (1;'.;11".) este III/tU.

145

Orfru /Î ,rftStllIlI

drumul care suia la cer . . . [ . . . l, iar crimina1ilor s-o apuce pe drumul din stinga care coboari,. CRep., X, 614&; traci. fr. E. Chambry}. Hermes psychopompul conduce sufletul celor drepţi la Rhadamante apucind-o, la rispintia din Hades, pe «drumul din dreapta,.. I Cu ocazia catabazei lui Eneas, Sibila ii aminteşte eroului drumul pe care trebuie si apuce: «Cel din dreapta duce la zidurile marelui Dis: este drumul Eliseului, al nostru; cel din stânga este teatrul chinurilor rezervate celor răi şi duce la Tanarul cel lipsit de pietate,..2

Rispintii, bifurcări: Hadesul este un loc de riticire pentru sufletul necunoscător, neiniţiat, care nu poare rimiDe În starea in care se află. El işi potol�te de indată serea bând apa Lethei şi, uitind - din nou - de originea sa nemuritoare, este iar�i proiectat in ciclul devenirii. El capătă ia�i o existenţă terestri numită «muritoare,.. Susţinind incA o dari contrariul credinţei homerice conform căreia apele I.ethei nu serveau decit să transforme sufletul in umbri inconsistenti şi iremediabil amnezică cu privire la trecutul siu terestru, foiţele orlice relevă faptul că izvorul Uiririi şterge amintirea originii divine in sufletul care se reincarnezl. Credinţa. in transmigrare este aceea care modifici mitologia Amintirii şi a Uitării: «uitarea .. orflCi nu mai simbolizeazA moartea, ci proiectarea in ciclul devenirii, reîntoarcerea la viaţi.

1. fragment din Hegcsippos, secolul .I UI-Ica i.Hr., dupi cum ifi .mintc,tc Aristonoos (A.,oIo,i,. Pa/(lIi.tI, VII, 545).

2. Vcrgiliu, ElUiJ., VI. 541. Alti _confirm.te_ a bifurcirii dru­murilor subter.ne in H.des de ciue Hippolytos, Rrspi.,",a ",­:iilor, v, 8, 1 1 6.

146

2. Tema arsurii. - Uitarea este necunoqtere, dar şi inşeliciune. Clci setea chinuie orice suflet, pur sau impur, iar secea este inşelat! � anura stirnit! din nou sub forma unei noi individualitifi (metempsihozi).

Aceasri temi apare in pasajul final din RlJntblica (62 1 .. ) cind Er descrie chinuitoarea riticire a sufletelor peste «Cim­pia Lethei intr-o căldură inăbuş.icoare şi cumplic,,". Platon infăţişeazi aici fluviul Ameles ca cărui apă nu poate fi pis­crată in nici un vas». Comentând acest text, Proclos preci­zează ci .. sufletul care a băut făei măsuri din fluviul Ameles uiti tocul despre vieţile antetioare; cici indrigostit de devenire, el nu mai evoci principiile imuabile şi le uită [ . . . ]. intr-adevăt. avem nevoie de un exerciţiu care să ne reinno­iasci fără incetare amintirea a ceea ce am cunoscut». I .. Exer­ciţiul_ orEic va fi asceza in viafi. condiţia reuşitei in ptoba alegerii intre apele Uitirii şi apele Amintirii in moarte.

3. Parola - Parola dati paznicilor Infernului este credinp. in amincirea care refuză si se şteargi. Prezencându-se el singur drept .. fiu al Gliei şi. al Cerului», defunccul 4i dovedefte perfecta amintire a originii comune a oamenilor şi a zeilor.

1. Proclos, 1" Pl.,. R,.,., p. 349 ed. w. Kroll, citit de J.-P. Vernant (M.ylh, " '''1111 (hit. III GReS, ed. a 2", P.ris, La Decouverre, 1985, p. 1 44) care insisti asup" semnifica�iei pro­priu-zis metafiziCII! • Ruviului Ameles: .. Dincolo de rellll:arei unui suflet clre se lasi În voi. plicerii In loc si-fi impunl dur. disci­plini a Imintirii, fluviul simbolizeati 1. el {Platon), 'fl cum DO­reati Praclos, fluxul fi refluxul Ilri sfăClit al devenirii, a cirei teribili scurBere nu o poate refine nici un recipient_ (p. 144-(45) .

147

Orfo· [i " fis •• l

4. Resorbţia sfir,it-inceput. - Sufletul iniţiat a evitat

capcanele şi primejdiile drumului infernal. El a ajuns «la

sinul Despoinei,. (perifrazi desemnind partea din Hades

unde se află Regina Infernului) fi se găseşte in sfărşit in faţa

lui Eukles (Hades), a lui Eubuleus (Dionysos) ti a Persefonei. în calitatea sa de «efor al tuturor fiinţelor cu sămânţA» (OF

192), mama lui Dionysos constată neprihănirea sufletului a cărui amintite, păsuind cun08fterea trecutului şi a imua­bitului, le-a respectat «legea,.. Nemurirea originală se recom­

pune atunci: reciştigarea pierdutei identitiţi a oamenilor şi a

zeilor dobândeşte o nouă victorie, cea care scapi, in catabaza

lui Orfeu, de palma lui Hades.

II. Nemuritorii muritori (Heraclit)

Un fragment din Heraclit despre «nemuritorii muritori»

poate fi apropiat de concepţia omci:

.. Nemuritorii sunt muritori, muritorii sunt nemuritori,

clei viaţa unora este moartea celorlal,i, iar moartea unora

este vial& celorlalţi ... I

1. Heraclit, (riS. B 62 DK. Se obfine Iceastl traducere cu condili. si se introduci in (ragmentul original o copuli intre primele doui cuvinte r,.,b.II.,/Hi ,IIUltJÎ) fi intre II ueilea .fi .1 pauulea (,II"us; .,NIlIllIJo;) fi d.ci se presupune o relafie cluzali intre cele doui pirfi ale (,.,mentului. Alt(eI, traducerea literali este: «Nemuritoli muritori, muritori nemuritori, triiesc moartea acelora, murind vial' .cestor •• (VIII. J . Pfpin, IJus grrtflltS ,., 1'1Jo_ " 1111' D;rll, Paris, Les Bellel Lenres, 197 1 , p. 34.

148

Principiul heracliceean al identităţii contrariilor a fost

inlocuit înu�o perspectivi orflcă. O interpretare susţine mai

exact că moartea şi renaşterea iniţiatului in Dionysos ar ex� plica acest fragment: .nemuricorii muritori,. îl. desemneazi pe

Dionysos. singurul zeu care moare; .. muritorii nemuritori,. s-ar referi la iniţiat. care devine zeu. ! Si ne amintim că

enigmaticul .ied,. pe care-l evocA pentru sine iniţiatul lui

Orfeu pe pragul Hadesului este. de fapt. un epitet al lui Dionysos.2

Existenţa unei legături intre mişcarea orflCă şi presocra­tismul ionian a fost întirită după publicarea in 1978 a trei

tibliţe din 05 descoperite la Olbia in Crimeea. veche colonie miiesiană. J Ele datează din secolul al V -lea. Una dintre ele

poarti inscripţia:

.Viaţi: moarte: viaţă. Adevăr. ( . . . ) Dio . . . . orfic ( . . . ).»

1. ,."",1 tllr.., Di'''1sfI (III), A, 1 (<<1. J . Humbert, H,.".,. H,MUS, Paris, Les Belles Lenres, 1936, p. 1 17).

2. V. Macchioro, e'Mlilll. N.(wi sI.Ji s.lr,rjis_, Bari, 1922, p. 87, 94. Deja K. lleinhardt sUllinea că _nemuritorii.. semnifici .sufletele omen�ti .. concepute in perspectiva orfico-pitagoreici: fiinle nemuritoare inchise in trupuri muritoare, de unde echivalenţa viaţa trupului - moarte penuu sUfleti viaţi pentru suflet - moartea uupului (P.,"w,iJu lI.tI tlir Gmhichlr J" Vi«hiHbrll Philflophir, Bonn, 1 9 1 6, p. 19S - 196). J. Pl!pin (op. ril., p. 36) crede ci rimine .foarte probabil_ ci fragmentul din Heraclit reflectl credintele cirfice.

3 . M.L. Wesc, The Orphies of Olbia, ZrilJrh,ift /il, PtIJ11rG/o,ir "tUI EJIigrttphij, 45, 1982, 1 7-29; Tbr Orp/lir P"IIIS, Odord, 1983, p. 1 5-20.

149

Orfill lÎ orfis.1I1

Faţa tib1iţei n° 1 prezintă un desen ce reprezintă un dreptunghi împirţit În şapte prin şase linii drepte: «ti În p.p­te [Titanii] sfişie tOate membrele copilului,., spune Prodos. 1

III. Grija pentru nemurire (Platon)

«Daci intr-adevir sufletul este nemuritor, acesta cere să ai griji de el nu doar in timpul cit dureazi ceea ce noi numim viaţi, ci permanenti căci ar fi un foarte mare risc, se pare, să nu te Îngrijqti de el,..2 Astfel vorbea Socrate, pe care Platon il făcea cleja să repete aceasti intrebare luată de la Euripide:

«Cine ,eie daci a trii nu inseamni a muri Şi dacă a muri nu inseamnA a trii?,.'

Un pasaj din ScriSDtma VII (a cirei autenticitate este Înci obiectul unor controverse), pe care Platon o adreseazi pirinţilor şi partizanilor prietenului său Dion, tiranul Siracuzei, omorit de Callippos <354 sau 353), amince,ce fări putinţi de tăgadă tema odici a nemuririi sufleeului şi a urmărilor sale: «Trebuie să credem intr-adevăr În aceste

l . lĂ.t"'IIr';. I. Ti",ilÎlS .II.; Pl."", '5. ( .. 0. 2 I o.r). 2. Platon, PIut;t/,,,, I 07t (Trad. fr. L. Robin). , . Platon, G,,.,iill, 492t (uad. fr. A . Croiset) - Euripide.

Polyidol, frag. 6;8 Nauck. "Aceuti declaraţie generali de pesimism (care este un pesimism COlnid,. penuu ci socoate viaţa aparenţi) are o coloraturl orfici, prin schimbarei sferei vieţii cu cea a morţii_ (G. Colli, l.II s.gme grtff"e, 1 , p. 393, n. 4 [It. 23}).

1 50

Amilllir," tII IlImtil d, dincolo dt m" ",anl

vechi şi sfinte tradiţii care ne dezvăluie nemurirea sufletului, existenţa unor judecăţi şi pedepse cumplire pe care le va suferi acesta. ciOd va fi eliberat din trupul său. De o.ceea, să considerăm un rău mai mic a fi victima unor mari crime sau a unor mari nedreptăţi decit a le săvirşi. Omul care aspiră spre bogăţie şi care are sufletul sărac, nu asculti aceSt indemn. Daci îl aude, crede că trebuie să riclă de el şi, firi ruşine, se aruncă de oriunde-ar fi, ca o fiarA silbatiel, asupra a tot ce poate mânca sau bea, sau a tot ce poate sI-i procure pină la saţietate nedemna şi triviala plăcere numiti pe ne­drept iubire. Orb este cel ce nu vede de care dintre acţiunile sale se leagi lipsa de pietate, ce riu e mereu legat de crimele sale, lipsi de pietate pe care, cu necesitate, sufletul nedrept o tirişte cu sine, şi pe acest pămint şi sub pimint, in toate ruşinoasele şi nenorocire1e sale peregriniri.'"

Afirmare a nemuririi sufletului şi a judecăţii pe pragul Hadesului, deosebire intre practica plină de pietate şi cea lipsită de pietate, arciculată pe opoziţia intre ascetism şi mincare bestială, totul pentru a indepărta riscul rităcirii jNJSI 11l(Wtem (<<peregrinarea,. sa) care duce la transmigraţie: nimic nu ne impiedici si citim acest pasaj din scrisoare prin grila omel a adevăratelor virtUţi.

Oricine-ar fi autorul acestei Scrisori, Platon autorul Rtpuh/irii, cel care nu a renunţat să denunţe ,arlaeanismul colporrorilor de formule magice şi să stigmatizeze zgircenia «fraţilor omci,. (OrphNHeilStaI), totuşi, În PhtRJon, a Îmbrăcat

1. Plaron, Scr;,,,,rrtf VII, 33�a-b (uad. rr. J. Souilhe).

I S I

in formele religioase ale tradiţiei otf.ce indemnul lui Socrare de a avea grija de sufletul sau. I Teza celor doua otflSme, care opune o formi nobila (speculativă) unei forme vulgare, dege· nerate (care mizeazi pe superstiţie), timine mereu in filigran in tradiţia platonicianA.

1. .Credinţa orEicA În suflet . rOSt, din punct de vedere istoric, eta.,. premergAtoare doctrinei platoniciene a sufletului ,i a rurnizar filozofului, nu firi motiv, sursa elementelor simbolice fi mistice pentN n:punerea poetici . metafizicii sufletului .. (W. Jatger, A III lI,liulIfIU ti, la tlJlJ,,;,. Elia; JIIf' Iti Printrlltif",J, rrad. rr. Paris, Cerf, 1 966, p. 97).

1 52

Concluzie

1. Abateri inainte de intoarcerea la legendi

OrflSlllul, pe pământ grec, este cceclinţa care ioaintem sfărimind formele vieţii religioase civice. Concepţiile salt sunt in favoarea unui fel de individualism dureros. Preela· mind caracterul divin al sufletului, care impune o viait ascetică pentru a asigura victOria nemuririi fericire şi perso­nale, aceste concepţii au contribuit, poate, la sllbirea înşelă­toriei girate de cultele ofICiale ale Cetlţii. Acest aspeel rămine ipotetic.

În schimb, o influenţă colateral4 VtI. atinge mediul cre,tifl ce tocmai lua naştere. Arciştii Cat1lCOmbelot îl vor grava pE Orfeu inconjurat de fiare sllbatice supuse de acordurile lirel sale. O asemenea însuşire cencripetl Îi fascina pe cei per· secutati, care vedeau in ea miracolul unei silblticii surde transformate În adunare potOlită � atenti. Influen�l doal colarerală, căci teOlogia paulinl afirma ci sufletul omenesc nu este divin, În sens omc, adiel plaronkian ca termen, ci este sediul harului, habitaelul inspira�iei lui Dumnezeu. Apostolul nu concepea o recucerire, ci o cucerire a slăvii

1 53

O'PII {i ,rjis.NI

divine, o opera�ie prin substitu�ie de persoaneI , in timp ce adeptul lui Orfeu reglsea divinul fără si iasă din sine (oul), prin aplecare asupra sa ins�.

Umanismul florentin al unui Marsilio Ficino, Stridu. indu·se si concilieze pretinsa «teOlogie platoniciană,. cu revela�ia creştini, n va cita pe Orfeu indată după Hermes Trismegistul În � acelor pristi thttJ/ogi, ghizi ai omului citre cuno-.rerea adevărurilor originare. 2 Păginul Orfeu ar fi ajuns si faci publici doctrina nemuririi şil universalid.ţÎÎ sufletului datorim unui soi de «revelaţie,. paraleli. El anti· cipa dogma-cheie a neoplatonismului pe care gindirea creş· tini o va dezvolra fi o va Împlini. Astfel Înnoit ca priKNS thtobJgtn, Orfeu aduce o certitudine: ..spiritul omenesc îl atinge pe Dumnezeu În fiecare zi: prin el arde inima, pieptul ÎI respiri, limba ÎI cinti: capete, miini fi genunchi îl vene· reazi, creaţiile omului îl slăvesc,. . J Aceasti idee despre un Orfeu .. teOlog,., inseparabil de o anume ciutare neliniştid. a punctelor de coincidenţt Între credinţele celor vechi şi ale

1. _Nu mai sunt eu cel care rriiefte, ci Hristos care rriielte in mine» (G"I.'""i, I I , 20).

2. Picino, Tlml,gi" """"itll J, i",_ft"'i'lI11 ""i"",,_ ( 1 474, publ. 1482), XIV, 3 i 8 . Vz. O.P. Walkel, Orpheus the Theologian and !lenailSanee Pluonisn, J'II,,,al " ,bt War&1If"1 a"J C'lIf"Ia.IJ 1""il.ltI, XV, 1943, reluat in Tht It"ti,,,, Tlml'D, Londra, 1972; E . Wind, M,sI'ns p.t,,,s ti Iii Rt",liuillIU ( l 9�8), trad . fr. P.·E. Oauzat, Paris, GaUimard, 1 992.

3. Picino, ThHl. pl., XIV, 8i Opml, 360. Despre importanfa lui Orfeu la Ficino, va. A.. Chauel, Mtrrlil, Firi" tt I'aft, Geneva, Droz. 1 9�4, reed. 1978.

154

COrle/uzi,

modernilor, se va perpeeua pini in epoca romaneici. 1 M mule, Orfeu, poetul civilizacor al cirui glas mişca pieerele imblânzea animalele sălbatice, este o imagine pascorali. divinului insuti: «Dumnezeu face si vini copacii, mini paşte fiarele,..2

Avaeacii lui Od"eu sunt atunci fără număr, secolele ree nind mai ales legenda. Toate celebrităţile iti au Orfeul lor

·

prin voia lor el devine A1chimistul, Teozoful, Poetul, Condl cicorul neamurilor, Spiritul triumfăcor al materiei şi ; tiraniei, Îndrigoştitul erou al suferinţei feminine . . . Ce not< rietate, de la poeţii Pleiadei la Cocteau, de la Hugo la Rillc4 de la Fabre d'Olivet la MaUarmL . , nu şi-a luat lira pener a·[i compune Orfeul?) Odaei seins piginismul, legenda n va mai ind.mpina nici o greutate in a depiti mitul.

Il. Estetici şi traJlSgresiune

In 1912 , Apollinaire aplica termenul de orfism picturi pentru a slivi seducţia pe care o exerciease asupra lui L fmhm de Robert Delaunay. Armoniile culorilor acestt

1. Ballanche va afirma ci Invi(iturile lui Olfeu prefiguren cre,tinismul (Or",rI, Berlin, 1 829).

2. Ficino, ThHI. pl., XIV, 8 . V:r.. W. Oren, Di, MYllik J. M.ttnili, Fi�i"9, Berlin, 1 929, p. 99.

3. Despre Orfeul romanticilor, V2.. L. Cellier, _Le romantism ee le myehe d·Orph4!e", Ctthi,rl ti, l'AsJHÎtttÎ'1r ;.ttr.ttt;o""I, J. ItNtI'l Irttll(ttislJ, n° 10, 1958; B . Juden. T,""i';,.s "pll;q",s t t,,,tI./IUJ .,stiq.1tl tI •• s 1, "", •• t;sa, fr.8ftlis (1800·18" ) . Paris Klincksiek, 197 1 .

1 5 �

Orft· !i ·rfi11l11l1

pinze rispundeau, prin ochiul ti urechea poetului, ar­moniilor abstracte ale unei muzici, pentru a ţeSe o corespon­denţă capabili să facă să se audă «glasul Luminii�. Apol­linaire cinta picturile, dar pictorul nu vedea in acest cânt decit Literaturi. I Termenul a făcut totuşi carieri şi a slujit la etichetarea . . . celor ce nu puteau fi dasaţi, toţi pictorii care erau greu de catalogat in cubism.!

«Orfismul� lui Apollinaire este cu siguranţă un epife­nomen care intereseazi istoria esteticii. Totuşi, alegind acest cuvint pentru a desemna o IrtUUgmilllU (aici, a practicii pic­turale), Apollinaire regisea suflul originar al orfismului.

1. "Apollinlire a vorbit delpre orfism, insi Iceasta este literaturi_, (R. Oelaunay, D. m6il1lU . 1'«" .. 6Itrtril).

2. Precum Kupkl, Picabil, Ouchamp, Sonil Oellunay, Alice Bailly, Villon, Ile eI,or plnn IU fost p,uentate II Sllonul lnde­penden�i1ot in 1 9 1 3 .

1 56

Bibliografie

1. Edipi

Kern (O.), O,phimm /ragmmta, Berlin, 1822. repeior Dublir Ziirich, Weidmann. 1972.

Olivieri (A.l, l.a1tW1M A'"*', Orpbittll, Bonn, 1 9 1 5 (K1ein Texte, n° lH).

Quandr (W.l, Orphei H"""i. Berlin, Weiclmann, 2 voi. 19" .

Il. S.ndii Alderink (L. J.), CruliM _ SalvatÎtm ;11 AlKimt Orphim

Chicago, Scholars Press, 198 1 . Brisson (1,), La figure de Chronos dans la dreologie orphique e

ses antiddents iraniens. in MJlhu el nfWIsmtations JN '. Paris, Ed. du CNRS, 198', p. 37-55.

- Les rheogonies orphiques ee le Papyrus de Derveni, Rwtu d l'hisnin Ju ..ugi .. " CCJI, fuc. 4, 198), p. 389·420.

- Produs et )'orphisme, În 'ProdtIJ. Udetn' II ilJterpriJ' • A" ei_l, Paris, Ed. du CNRS. 1987, p. 43- 104.

- Orphee ee l'orphisme i ('epoque impEriaJe. nmoignages e incerpreu.tions philosophiques. de Plucarque a Jamblique Alljilieg mrd NitJergang tkr R.itlUlthen Wth. II, 36, 4, Berlin De Gruyter. 1990, 2867-293 1 .

- Damascius ee I'orphisme, in Ph . Boegeaud (ed.), o,.phiJ'tM t o,phh, Geneva, Droz, 1991 , p. 157-209.

Bib/i'gr4i,

Burkert (W.), Orpheus und die Vorsokratiker, Alllih ItIIJ AIHndImuJ, XIV, 1968, 93- 1 14.

- La genne des choses et des mots. Le papyrus de Derveni entre Anaxagore et Cratyle, IA ElNIin philomphiqtlU, 4, 1970, p. 443-4)).

- Craft versus Sect: the Problem of Orphics anei Pythagoreans, tn B. F. Meyer ,i E. P. Sanelers (ed.), Jewisb _ CbriJti4" S"fo.jioiu.., III, Lond ... 1982, 1-22.

Colii (G.) lA Sapi",ZA gt'flt4, Milano, Aclelphi, 1977; trad. fr., lA S4gtSS1 gntt/IIf, voI. ., Combas, Ed. de I'Eclat. 1990.

Detienne (M.), Dio"YJOS mis • mori, Paris, Gallimard, 1977, cap. IV.

- L'kriltm J'Orphh, Paris, Gallimard, 1989. Dodds (E. R.), Tbe Grteks 4" lIN lmltiwJ, Berkeley/Los

Ange1es, University of California Press, 1959; trad. fr., IA (;ncl It firrati01l1lfi, Paris, f1ammarion Champs, 1977, cap. V.

GUthrie (W. C. K.), Otphnu _ Grtek RJigi"" Londra, ed. rev:. 1952; trad. fr., Orpblt " la rUi,;", gtW/IIt. BI_ IIW la pm;h twph"qlll, Paris, Payot, 1956.

Jaeger (W.), TIR TIRoJ.gy of tIR """1 -gmck PhiJ...phm, Oxford, Oxford Universiry Press, 1947; trad. fr., A la _U4t1C1 t1e la IhIoIogi" Paris, Cen, 1966. cap. IV.

Kapsomenos (5. G.), Der Papyrus VOR Derveni. Bin Kommenw zurOrphischen Theogonie, G1III1IIOII, 35, 1963, p. 223 ,i urm.

linform U. M.), TIR Am of O"""",, Berke1eylLos Angel .. , Ulliversiry ofCa1iforniaPress, 194 1 .

Jeanmaire (H.), DionyIOl . Histoi" tiM tII/" tk B4«/nu. Paris. Payot, 195 1 , reed.. 1978, cap. VJI1.

158

Bi61iogrll/ir

Merkelbach (1..), Oer orphische Papyrus von Derveni, ZIi, ""'iftfi" Papy..log;" ... Bp;gmphik, 1967, p. 2 H2.

Moulinier (L.), Orphh ti f� a l'ipoqtH dassiqta, Paris, Le Belles letcres, 19:;:; .

Ramnoux (C.), lA Nllil ti III 'II/tItIU m ia Nllil dans la ".adit;� ".." Paris, Flammarion, 19:;9, ed. a 2' 1986, cap. V.

Rhod. (E.), P'Y'M. 5""",,,11 ... U."wblkkMi� � Gri,.", Tiibingea, ed. a 4' 1907; trad. fr., Psychl, 1.1 ",1" t fâmt chu III Gr«J " IIIW myana m l'Îlllllll»'ltdili, Paris, Payo 1953, cap. X.

Sabbacuci (O.), Saggil SIIl lIIisliwlIIfJ gmo, Roma, Ateneo, 196� crad. fr., Essai SIIf' le .,mcil1lll grtC, Paris, Flammarion, 198; cap. II ,i III.

Sorei (R.), W CosmtJpill grttfNII, Paris, PUF, 1994, cap. IV. Verna.nc (J.-P.), La M«is orphique ee la seiche, in M. Detienl'1

şi J.-P. Vemant, W rttJlS tU fitile/ii",,", Paris, Flammador 1974, p. 127-164.

West (M. L), TIN Orphic PoetIU, Oxford, Clarendon Press, 198 (de consultar cu privire la notele cricice ale lui 1. Brisson, OJ cil., RHR>.

Zie:gler (K.), Orphische Oichtung. Pauly-WÎSsowa (seria a 11-. XVIII, 1942, col. 1 32 1 - 14 17 .

Orphil1lll ti Orphk. En I'honneur de Jean Rudhardt. ed. PI Borgeaud. Genevt.. Ocoz ( .. R.echerches et Rencontres_. 3 199 1 .

1 5