· REVIStă NAţIoNAlă de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXVII · N R. 8 (773) · A...

REVIStă NAţIoNAlă de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXVII · NR. 8 (773) · AuGuSt 2016

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche135

■ ■ Ion Ianoşi. Ion Ianoşi. „Literatura – tărâm„Literatura – tărâm

bântuit debântuit dedonchihotismele unordonchihotismele unor

cavaleri”cavaleri”■ Alexandru Surdu. ■ Alexandru Surdu. Problema trecerilorProblema trecerilordintre orânduiriledintre orânduirile

economiceeconomice

■ Mircea Vulcănescu■ Mircea Vulcănescusub teroare securistăsub teroare securistă

■ Contemporanul ■ Contemporanul (1881-2016)(1881-2016)

Clubul IdeeaClubul IdeeaEuropeană – Europeană – Politică Politică

şi culturăşi cultură (II)(II)

Participă: Participă: Gabriel Andreescu,Gabriel Andreescu,Ramona Ardelean, Ramona Ardelean,

Nicolae Breban, Nicolae Breban, Aura Christi, Aura Christi,

Horia Pătraşcu, Horia Pătraşcu, Eugen Simion, Eugen Simion,

Bogdan C. Simionescu, Bogdan C. Simionescu, Ionel Valentin Vlad,Ionel Valentin Vlad,

Victor VoicuVictor Voicu

Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii

IIsus. MIchelangelo. BasIlIca dI santa MarIa sopra MInerva. Foto - aura chrIstI septeMBrIe 2015

2

AnUL XXVII t nr. 8 (773) t 2016

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Anul Contemporanul ■ 135

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

apelpentru salvarea culturII roMâne vII

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

senatul contemporanul:

ştefaN BorBély, Nicolae BreBaN,aura christi, victor ivaNovici, aNDrei marga, virgil NemoiaNu, BasaraB Nicolescu, Dumitru raDu popescu,eugeN simioN, ioN simuţ, eugeN uricaru

aura christi(redactor- şef)

aNDrei potlogcarmeN Dumitrescumihaela DaviDaDriaN ioNuţ preDafloriN afloarei

corespondenţi din străinătate:emil raţiu (italia)philippe paliNi (fraNţa)DaNa oprica (spaNia)

rubrici:ştefaN BorBély, mariaN victor Buciu,coNstaNtiNa raveca Buleu, căliN călimaN,iriNa cioBotaru, BogDaN creţu,coNstaNtiN cuBleşaN, DaNa Duma, Boris mariaN, gelu Negrea, aDriaN DiNu rachieru, maria- aNa tupaN,magDa ursache

vignetele rubricilor – laura poaNtăviziune grafică – mircia Dumitrescu

editor: asociaţia coNtemporaNulcod fiscal: 26718854cont lei:ro61rNcB0072115479360001Bcr filiala sector 1 Bucureşti

issN print 1220- 9864issN online 1841- 0685revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi mărci (osim)

adresa: asociaţia coNtemporaNulo. p. 22, c. p. 113, sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: casa academiei, calea 13 septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

revista este membră a aso ciaţieirevistelor, publicaţiilor şi editurilor (arpe)e- mail: [email protected]

contemporanuL. ideea europeanăare 40 de pagini

unica responsabilitate a revistei contemporanuL. ideea europeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205- 206 codpenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deaura christi (florenţa, septembrie 2015)

premiile contemporanulsunt decernate cu sprijinul ministerului culturii din românia

SUMAR

EditorialNicolae BreBaN ● DiviNii presocratici şi copilăriamea/ 3MarginaliiBogDaN creţu ● ce se veDe? ale satului mari fete(fragmeNte De jurNal estival)/ 4Lecturimircea platoN ● DaN ciachir şi preciziaDepărtărilor/ 5cultura memorieiioaN aurel pop ● o carte Despre „ora astrală” aromâNilor/ 6Clubul Ideea EuropeanăIon Ianoşi (1 mai 1928, Braşov – 1 iulie 2016, Bucureşti)ioN iaNoşi: „Literatura – tărâm bântuit dedonchihotismeLe unor cavaLeri”/ 7Clubul Ideea Europeanăaura christi ● prieteNul meu – iaNoşi/ 11PortretDaNa oprica ● „iaNoşi ştia uNDe clocoteşte geNiul” / 14Eseu filosoficvasile muscă ● uN posiBil îNceput al filosofieiromâNești/ 15Cultura istorieialexaNDru surDu ● proBlema trecerilor DiNtreorâNDuirile ecoNomice/ 16Clubul Ideea Europeană ■ Eveniment Politică şi cultură participă: gaBriel aNDreescu, ramoNa arDeleaN,Nicolae BreBaN, aura christi, horia pătraşcu, eugeN simioN, BogDaN c. simioNescu, ioNel valeNtiN vlaD, victor voicu/ 18PolemicemariaN victor Buciu ● aura christi, polemista/ 27PolemicemagDa ursache ● scriitor îN exil/ 29 LecturitheoDor coDreaNu ● o coNtraistorie a literaturiiromâNe/ 30Dintr-o haltă părăsităcassiaN maria spiriDoN/ 30(Con)textemaria-aNa tupaN ● umaNism sau Biopolitică/ 32ModeleioNel Necula ● mircea vulcăNescu suB teroaresecuristă/ 33PolemosBoris mariaN ● cum evaluăm trecutul/ 34Feedback către un prietencoNstaNtiN lupeaNu ● iuBirea și ciNstirea Noastră / 35FilmcăliN călimaN ● cârciumarul ghiţă, gaittaNi, ioNheliaDe răDulescu.../ 36FilmDaNa Duma ● hiper-ecraNe peNtru hiper-eroi/ 37Cronica literarăcoNstaNtiNa raveca Buleu ● o memorieNecoNcesivă/ 38MarginaliiştefaN BorBély ● Dilema DiN geNeză/ 39Un poem de…aura christi ● rugăciuNea iNimii/ 39

Premiul Special pentru Carte estecea mai prestigioasă distincţie a Chineiîn acest domeniu. În acest an, se vadesfăşura cea de- a zecea ceremonie adecernării acestui premiu, iar laureaţiisunt 20 de sinologi şi scriitori de re-nume din toată lumea, printre care şidirectorul Institutului Cultural Român

de la Beijing, domnul Constantin Lupeanu.Considerat a fi cel mai mare sinolog din România, Constan-

tin Lupeanu spune: „Am tradus şi publicat în România peste 30de titluri din literatura antică, clasică, modernă şi contemporanăchineză”. Marţi, 23 august 2016, la Beijing, va avea loc ceremo-nia de decernare a Premiului Special pentru Carte. Evenimentulva avea loc cu o zi înaintea începerii Târgului Internaţional deCarte de la Beijing (24- 28 august 2016) şi va fi precedat de unforum privind traducerile literare (luni, 22 august 2016).

Constantin lupeanu (n. 4 august 1941, comuna Murgaşi, Dolj)este un foarte cunoscut şi respectat scriitor, traducător, Ambasador şi di-plomat din România. A studiat la şcoala generală în comuna Murgaşi dinjudeţul Dolj, Colegiul Naţional Carol I din Craiova şi la Universitateadin Bucureşti, Limba şi Literatura Chineză; Academia de Studii So-cial- Politice – cursuri post- universitare de relaţii internaţionale. Limbi

străine cunoscute: Chineza, Engleza, Franceza. Scriitor, Diplomat de ca-rieră, Ambasador în China, Singapore, Thailanda, Vietnam etc. Preşe-dintele fondator al Asociaţiei de Prietenie pentru Schimburi Economiceşi Culturale România- China şi al Asociaţiei de Prietenie România-Viet-nam. În prezent, din anul 2014, este Directorul Institutului CulturalRomân de la Beijing, responsabil cu propagarea culturii şi artei Românieiîn China şi în Asia. Din anul 1978, este membru al Uniunii Scriitorilordin România. În revista Contemporanul, are în fiecare lună rubrică pro-prie, intitulată Feedback către un prieten.

Premii şi diplome obţinute: Meritul cultural, 1985; Ordinul pentrumerit în grad de ofiţer, 2000; Premiul pentru Diplomaţie Culturală, 2005

Romane: A scris 6/şase romane originale, dintre care cele mai cu-noscute sunt: O Lume de Sfincşi, Între Cer şi Pământ, Concubina Impe-rială Yang Yuhuan Inel de Jad, Templierul din Carpaţi, Zilele şi Nopţileunui Ambasador (în lucru); Eseuri: Paşi în lumea chineză (1975), Viaţaintimă la chinezi (1992)

Traduceri, semnate împreună cu soţia, poeta Mira Lupeanu: CaoYupao (1973), Mituri repovestite, nuvele de Lu Xun (1976), Întâmplăridin lumea cărturarilor, roman de Wu Jingzi, secolul 13 (1978, 1982),Familia, roman modern de Ba Jin (1979), Teatru modern chinez (1981),Patru generaţii sub acelaşi acoperiş, roman modern de Lao She (1983),Piersica de Primăvară, antologie a 20 de de nuvele din secolul XX(1983), Lacul adânc, nuvele de Wang Meng (984) ş.a.

Direcţia Comunicare şi IT, [email protected], 031 7100 678

■ La mulţi ani, Constantin Lupeanu!Constantin Lupeanu, directorul ICR Beijing,

distins cu Premiul Special pentru Carte din China

adeseori nu m- am putut împiedicasă- mi compar propria copilărie, darşi copilăria luată în general, să spu-nem, cu copilăria omenirii, ceea ce

numim astfel; la o simplă perspectivă de sus şiglobală asupra primelor imperii cunoscute, babi-loneice şi egiptene, cele aflate mai aproape de ma-tricea noastră europeană, descoperim un taifunde barbarii, de violenţe umane şi norme absurde,dar, mai ştii, la o privire mai calmă observăm şiunele indicii premonitorii. într- unul din romanelemele din epoca comunistă, don Juan, îndrăzneamun fel de grafic sumar al evoluţiei rasei şi conşti-inţei umane şi plecam în primul timp cu îndrăz-neaţa, absolut instinctiva idee că la „început” s- arfi intuit „totul”, s- ar fi „ştiut totul”. apoi, specia,rasa în eforturile ei de a se mişca, supravieţui şide a ameliora capacitatea ei de luptă, de rezis-tenţă în faţa naturii teribile şi a forţelor vii dinjur, neîndurătoare, a căzut, a pornit de foarte dejos şi a urcat, apoi, cu secolele, cu mileniile, petreptele pe care le ştim. iar când îi contemplămazi pe primii mari profeţi sau înţelepţi ai antichi-tăţii adânci, înecate în timp, un abraham, secolulxix î. de ch. sau pe divinii presocratici, thales,heraclit, parmenide, pitagora, secolul vi, înaintede chr., vom cădea într- adevăr pe gânduri. abra-ham, căruia th. mann îi dedică un capitol esen-ţial în romanul său iosif şi fraţii săi, abrahamcare ne impinge şi azi la o visare creativă ca şi lao anume, laborioasă luciditate el este poate – ospun eu! – vârful prim şi ameţitoral unei profunde, unice lucidităţiprofetice atunci când, în puternică,stridentă discordanţă cu popula-ţiile amestecate din jur, semite,arameice, babiloneice, etc. şicare- şi respectau şi se închinau cusfinţenie idolilor lor numeroşi şipestriţi de bronz sau teracotă,acest păstor, semi- nomad, anunţăcumva ca un fel de nebun, de rătă-cit, că l- a întâlnit şi s- a închinatunui Nou, singurului şi uniculuizeu, căruia i s- a supus total şi cucare a încheiat şi un legământ. unzeu de aer, nevăzut şi care- şi facesimţită, auzită doar vocea când po-runceşte, o abstractitate absolutăce are pretenţia nu numai de a fi-gura alături de ceilalţi zei ai nu-meroaselor popoare şi seminţii dinjur, dar are şi pretenţia de a fiunicul. cerând cu o voce tună-toare sumisiune absolută şi abra-ham îl ascultă până în crima ceamai absurdă, mai reprobabilă, uci-derea propriului, unicului fiu,isac! viziunea şi credinţa acestui păstor, trăitorîn sudul mesopotamiei cu vreo patru milenii înurmă este nu numai primul mare vizionar al ma-rilor prejudecăţi ale civilizaţiei umane, europene,dar având şi mintea – sau, cu expresia lui Nietzs-che, moralitatea, die moralität, adică posedândcurajul moral de a îndrăzni să creadă până la ca-pătul fiinţei şi al gândului. poate şi al necesităţii!Nimeni dintre cei care au populat apoi, în mile-niile ce s- au scurs după abraham nu au posedat,după credinţa mea, o atât de uluitoare capacitatede a simţi şi celebra, de a urma întru totul pânăla anularea instinctelor cele mai profunde ale su-pravieţuirii, abstractul, forma goală, autoritarăîn extrem şi capabilă apoi să fundamenteze mile-nii de credinţă şi norme din care s- a născut civi-lizaţia planetei. căderile oamenilor apoi, aumanităţii în repetate rânduri în istorie în poli-teism nu s- au lăsat aşteptate şi poate prima şi cemai spectaculoasă ţine de revolta lui aharon, fra-tele lui moise şi care, profitând de îndelungata saabsenţă în căutarea acelui zeu nevăzut printrestâncile şi ceţurile muntelui sinai, a propusmasei de oameni zăpăcite şi, în fapt incredule, caorice făptută de bun- simţ, o religie, un crez maiaproape de înţelesul oricărei fiinţe umane, zeul,

viţelul de aur, materialitatea cea mai sclipitoareşi mai perenă. iar noi, într- adevăr, dacă cercetămmai calm şi mai îndeaproape ultimele secole alemodernităţii europene şi nu numai, nu vom des-coperi oare încă odată această cădere în politeism,în logica şi în materialitatea simţurilor cele maiconcludente, mai convingătoare de negare şi chiarde ridiculizare a abstractului, a idealismului pla-tonian sau altul, şi de iute prosternare în faţa aceea ce este indiscutabil mai vizibil, mai conformexperienţei zilnice şi simţurilor, ceva acceptabilşi lipsit, în fine, de aura aceea ameninţătoare nunumai a zeului gol, de aer, nevăzut, dar şi de pre-tenţia lui tiranică de a fi la începuturile fiinţei şia lumii. abstractul tiranic şi călăuzitor prin se-cole al lui abraham, ca şi al succesorilor săi, darşi al milioanelor şi milioanelor din lungul şi întor-tochiatul cortegiu a umanităţii a devenit pur şisimplu o prejudecată, aproape o superstiţie, şi obună parte a omenirii, stăpână pe atâtea mijloacetehnice de o uluitoare eficacitate în zonele cerce-tării şi stăpânirii mediului, ca şi a ale forţelor na-turale, s- a trezit în fine eliberată de acea fricămare, extrem autoritară şi ireductibilă, care a înălţat atâtea altare şi a făcut să izbucnească atâ-tea măceluri armate, ce a pictat atâţia pereţi aiunor catedrale mirifice ce sună şi azi din trâmbi-ţele lor de aur şi care, în mod ciudat, ne- a întăritîn numeroasele momente ale pierderii şi deznă-dejdii de sine.

...ce- a de- a doua parte a copilăriei mele, pu-bertatea şi- apoi adolescenţa s- au petrecut înBanat, pe malul timişului, în oraşul lugoj, pecare râul, străjuit de un vechi pod de fier, îl îm-parte în două : cel german şi cel românesc. toateaceste „etape” sau vârste sau zodii, cum ar ziceun poet, sau „trăiri violente” banale în succesiu-nea lor, dar pline de un fel de neprevăzut ce- i dăîntregii copilării şi apoi adolescenţe acea undă demister sau, dacă vreţi, iz de aventură. rapideletransformări biologice, psihice, limitele de care seloveşte puberul, autoritare la început – vorbimdoar de autoritatea parentală şi apoi cea pedago-gică – starea sa oarecum privilegiată, deoarece eapărat de aceeaşi autoritate care uneori sau doarpe unii, pare a- i sufoca atunci când, cu un fel dedisperare mai mult comică visează ceva fărănume; apoi bolile care apar, accidentele şi mariledescoperiri: muzica, artele, sportul şi prostiaumană. Diferenţele, uneori stridente, alteori ridi-cule între indivizi penibil de asemănători. trecu-tul – cel al familiei, apoi cel al continentului.poate al umanităţii. un timp absolut neverosimil,deoarece el nu pare a semăna, a se articula saurezona măcar cu prezentul mişcător, colorat,

uneori ascuţit, alteori previzibil până la greaţă încare se mişcă adolescentul. Dar autorităţile, pa-rentale şi pedagogice, uneori şi cele bisericeşti, teobligă aproape să accepţi, să crezi şi în trecutulaltora, al unora, din cei care se spune că au fostşi au lăsat urme demne de a fi cercetate. Ba, maiştii, poate şi imitate!

trebuia apoi să înţelegem! ce anume, lavârsta aceea nu ni se spunea cu claritate. mai târ-ziu vom afla că nici chiar acest exerciţiu sau efortal înţelegerii nu e tuturora foarte clar. iar faptulîn sine că trebuie să înţelegem, că avem obligaţiade a ne asuma cumva acel timp al unor fiinţe careau dispărut de mult şi sunt adesea extrem de di-ficil de imaginat, ni- l face greu digerabil care,orice am spune, prinde în timpul vieţii noastre di-ferite şi uneori contrastante valori. şi din pricinaacestui efort de înţelegere, de asumare şi pe careunii dintre noi îl transformă nu rareori într- un felde garanţie a valorilor, poate chiar de crez, necreăm nu puţine adversităţi.

ultimul lucru pe care l- am făcut în lunga,întortocheata, cu siguranţă labirintica şi nesfâr-şita, încăpăţânata, indomptabila mea tinereţe afost să mă înţeleg pe mine. mai târziu am price-put că nu am avut cine ştie ce să înţeleg, deoarecenu existam pur şi simplu. eram o carcasă,aproape un obiect, dizgraţios cel mai adesea şi bi-nişor nefolositor, „fiinţă” de care nu puţini, adulţisau nu se împiedicau la propriu, nereuşind toţisă- şi ascundă o reacţie de iritare sau de vagă stu-

pefacţie. încă nu împlinisem cincispre-zece ani şi ajunsesem să trăiesc şiciudatul sentiment sau stare, aceea dea fi, de a te simţi dominat. şi nu numaide adulţii din jur, „uriaşi” şi „grosolani”,actori gălăgioşi ai unor posturi şi roluricare mă speriau, mă izbeau cumva prinascuţita lor „realitate”, dar mă şi atră-geau cu forţă adesea, ca şi de unii tine-rei de vârsta mea. poate, mai ştii, de laacele prime stări, exerciţii, experimentede dominare şi care, la prima aparenţăputeau trăda mai degrabă sumisiunesau instinct al umilinţei, mi- au venit,s- au născut în mine poate primelesemne extrem de anemice ale ceea cenumim eul. mai târziu, oho, mult maitârziu, am trăit, pe dos, o hipertrofierea... aceluiaşi eu?! un balans cel puţindureros, dacă nu aiuritor pur şi sim-plu...un lung deceniu însă, cel al nes-fârşitei şi greu suportabilei meletinereţi nu am fost ceva mai mult decâtun fel de „obiect însufleţit”. şi exagerezfoarte puţin! Nu puţini dintre cei ce mise păreau interesanţi se depărtau demine, deşi mie mi se părea că mă des-

chideam cu tot ce aveam mai bun şi ceea era maineplăcut era faptul că nu toţi cei care „mă pără-seau” reuşeau să- şi ascundă insatisfacţia, irita-rea, poate chiar dezgustul. sau râsul! la douăzecişi ceva de ani, încercând, în anii cincizeci, să pă-trund în stricta şi, în vremea aceea, ameninţătoa-rea lume literară, g.h., o tânără scriitoare, desucces, frumoasă, cultă, autoare a unui volumaşdespre j.p. sartre, un nume ce făcea furori în în-treg continentul, după câteva fraze schimbate cumine, după ce mă observase un timp pe culoareleGazetei liteare pe unde mă învârteam neinvitat şiunde persoana de care vorbesc era foarte curtată,m- a întrebat, cu o anume amabilitate şi fără nicio legătură cu cele ce vorbeam, cu o bruscheţe ne-aşteptată:

– Dumneata îţi dai seama că... eşti puţinarierat?!

■ fragment din vol. viaţa mea,în lucru

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

AUGUSt 2016Anul Contemporanul ■ 135

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanDivinii presocratici şi copilăria mea

Specia, rasa în eforturile ei de a semişca, supravieţui şi de a ameliora

capacitatea ei de luptă, derezistenţă în faţa naturii teribile şi

a forţelor vii din jur,neîndurătoare, a căzut, a pornit de

foarte de jos şi a urcat, apoi, cusecolele, cu mileniile, pe treptele pe

care le ştim

n Editorial

Iulie 2013. Ce se vede?

mi s- a reproşat amical, cu simpa-tie, dar implicit şi pe fond, căscriu prea des despre mine. emilBrumaru a făcut- o... reproş per-

fect îndreptăţit, îmi dau seama. şi, la drept vor-bind, vizând un aspect total antipatic. aşa că azivoi încerca să evit orice amprentă subiectivă preaaccentuată. Nu se poate scrie decolorat, inodor,incolor. Nici proştilor nu le iese (de scris scriu şiei şi încă mult! uneori şi suportabil!). Dar sepoate scrie păstrând o distanţă aseptică, igienicăfaţă de realitate; se poate scrie dezinfectându- ţipermanent retina şi nelăsând exteriorul să- ţi in-vadeze interiorul. invers cred că e mai greu, deşimerită încercat. se poate scrie uitând că orice seîntâmplă în lumea fenomenală se înscrie într- o lo-gică poate neexplicită, dar nu imposibil de citit înpliurile livreşti ale realităţii. realitatea are o poe-tică a sa, cunoscătorii o ştiu. Dar azi mi- am pro-pus să ignor tiparele. să uit ce ştiu. să nu maivăd pădurea, ci doar copacii. copacii sunt foartefrumoşi, la urma urmelor. e posibilă privirea ne-utră, pasivă, leneşă, care să excludă şi interpre-tarea lumii?

ce se vede? e titlul unei cărţi din 1979 a luiradu petrescu. michel tournier a publicat o cartepe care a intitulat- o, manifest, Jurnal extim.opus, adicătelea, lui intim. Deşi caută de regulăsă desluşească iţele încâlcite ale lumii dinăuntru,scriitorii au uneori curiozitatea să se uite şi doarafară. merită încercat.

Deschid ochii. mâna coboară reflex către te-lefon: 6:38. lumină frumoasă, ca mierea, strecu-rată prin perdea. (Deja ceva e în plus…) Deschidomul fără însuşiri al lui musil şi îmi continuu re-lectura de unde am lăsat- o azi- noapte. lucrurilese leagă. Din când în când, mă trezesc că lânce-zesc de minute bune pe aceeaşi pagină şi că gân-durile îmi fug aiurea. mă încăpăţânez să lepăstrez afară, deşi sunt obligat să le ascult foşne-tul; devin conştient de tic- tacul din creier şi astanu- mi place. zgomotul acesta de fond e agasant,mai ales când am eu planurile mele de abandonîn cele superficiale. azi facem pluta… Ne robimsimţurilor şi le acordăm încredere exclusivă. rea-litatea este, aşa cum cred oamenii liniştiţi, doarceea ce se vede. oglinda şifonierului, în care măenervează să mă zăresc dimineaţa. mi se pare in-decent. oglinzile sunt, toate, indecente. reiau,disciplinat, lectura. Kakanianul de rând, sastisitde atâta artă, blazat de atâta tihnă, încearcă să- şicoloreze viaţa traducându- şi- o în figuri de stil. eamuzant, deci transcriu: „După toate aparenţele,zăpada îi este neplăcută în anumite împrejurări,astfel că o compară cu sânii strălucitori ai femeii,şi îndată ce sânii soţiei sale încep să- l plictisească,el îi compară cu zăpada scânteietoare.” curm ci-tatul. superficial mod de a estetiza realitatea! Nune place! putem mai mult, bine că nu trăim înKakania… Deşi ne poate destinde, la ceasulacesta matinal. Degeaba, mă surprind luând- o iarpe arătură cu gândurile şi mă trezesc cu un zâm-bet nostalgic şi tâmpiţel lăţit peste figură. parcănu sunt eu. evit oglinda. memoria, independentă,mă trimite la Borges: „oglinzile şi paternitateasunt abominabile pentru cã multiplicã fiinţeleomeneşti”... Nu analizez. azi m- am decis sărămân pe afară. Nu mai fugim de exterior. fugimde interior. Ne mulţumim cu ce se vede.

şi ce se vede? a naibii treabă, vine replica laBorges! mai târziu decât de obicei, de vreme ceam avut răgaz să- mi port gândurile pe toate co-claurile şi să citesc vreo 50 de pagini din musil,dă buzna peste mine fiu- miu, care mă anunţă,victorios şi puţin impacientat, că vrea să facă pipi.îl duc la baie, îi iau între degete puţulica de caree atât de interesat de la o vreme şi i- o ghidez cutandreţe. Nimerim ţinta. în vremea asta, el seuită peste cap la mine şi- mi declară că mă iubeştemuuult, mult de tot. cobor la bucătărie. pun ibri-cul pe aragaz, scot un chibrit, scapăr, aprind

ochiul, două căni de apă, două linguriţe de zahăr,aştept să fiarbă, patru linguriţe cu vârf de cafea;amestec şi mă bucur de mirosul domestic şi liniş-titor. Nu- l interiorizez.

micul dejun. mă hrănesc, nu mănânc, aşacum se întâmplă de cele mai multe ori.

ies în curte. ud muşcatele atârnate de aco-perişul terasei. ele replică prompt, ţârâind de laînălţime în acelaşi ritm cu alcopchilului mai devreme; seabţin însă şi numi fac declara-ţii. oricum, nu le- aş fi crezut.

sună telefonul. e curierul,care trebuie să- mi aducă roma-nul lui robero Bolaño, detectiviisălbatici. abia aştept să- l înfu-lec, mi- a vorbit entuziasmatdespre el r.v. şi eu am încre-dere în entuziasmul lui. Dar, casă îmi curme un pic nerăbdarea,curierul mă întreabă: „cum seajunge pe strada asta, marianpreda?” marian preda??? îi ex-plic pe unde vine, nu- l corec-tez… Doar azi trebuie să laslucrurile să se întâmple, să deabuzna aşa cum vor ele pestemine.

mă hotărăsc să ies puţinîn oraş. urc în maşină, sucesccheia în contact şi e tot linişte.mi- a murit bateria. mă consolezrapid. sunt lucruri mai gravedecât ăsta. am bicicletă.

aş putea continua aşa la nesfârşit. Nu ştiucu ce scop şi nu ştiu pe cine ar putea interesa.Nici pe mine nu mă prea interesează. asta e ce sevede. eu nu intervin.

am, apuc să conchid nealertat, o viaţă des-tul de placidă vara; confortabilă în mediocritateaei blândă. sau cel puţin asta e ce se vede.

***Iulie 2015. Ale satului mari fete…

locuinţa mea de vară e la ţară… De vreosăptămână încerc să mă aclimatizez undeva, pelângă Buzău. aşteptam de mult momentul derelaş, când ritmurile bezmetice de peste an se maidomolesc şi când, fără doar şi poate, trebuie săvină şi liniştea. şi chiar vine, chiar dacă, fatal-mente, ea seamănă nu a plictiseală (pentru căproblema care mă hărţuieşte de ani buni e că nuam timp suficient, nu că nu am ce face cu el; seplictisesc repede copiii şi naivii, ca să nu spunproştii, care au impresia că în faţa lor se întindeeternitatea), ci a monotonie. Dar am ajuns să de-gust monotonia, să mă bucur de fiecare firimiturădin ea. pur şi simplu nu mă mai satur să fac în-truna acelaşi lucru: să citesc, să scriu, să alergdupă copchii, să mă plimb pe cele câteva uliţe as-faltate ale satului. şi mai ales să asimilez ceea cemişcă, tresare, mugeşte, rage, cântă, bate dinpleoape ori face ţop- ţop, buf, poc, hapciu în jur.Nu am nici o îndoială că e ridicolă preumblareamea prin sat. am crescut la ţară şi am rupt deceva vreme contactul cu mirosurile lui specifice,cu zgomotele atât de familiare. mă surprind că în-ghit cu lăcomie izurile de bălegar, de ţărână, decal asudat, când mă apropii de câte unul şi- i notezspasmul muşchiului în încercarea de a se apărade toropeală şi muşte. Nu e nimic pitoresc întoată povestea, e mai curând vorba de o reacţienostalgică: colecţionez senzaţii cunoscute din co-pilăria mea.

Dar nu poţi redeveni copil, oricât ţi- ai dori.e greu (şi- i şi păcat) să mă scutur cu totul de ti-curile, tabieturile ori metehnele de orăşean.ochiul meu detectează automat câte o siluetăgraţioasă, de- a locului. că doar nu vă aşteptaţi sădecupez din peisaj doar caii, vacile şi alte motiveale poeziei tradiţionaliste. una dintre ele, cu uncontur foarte frumos desenat, cu pantaloni scurţi

şi tricou mulat, joacă tenis cu piciorul. pătrăţica,mai precis, pentru cine e în temă. mă opresc şi ocontemplu cu bucurie, fără ca gestul meu să aibănimic, dar nimic necurat în el. sunt, mă amuz, unfel de emil codrescu. în nici un caz humberthumbert, care numi e agreabil ca personaj. (lo-lita în schimb îmi este…). fata chiar se pricepe,şutează şi cu exteriorul, plasează mingea parşiv,

în colţ. alături de ea, câ-ţiva puştani, slăbănogi şiaduşi de spate, având pro-babil vârste apropiate, în-cearcă să- i facă faţă. câtdezechilibru! îmi amin-tesc subit că, în metroulcare mă ducea de la ostiala roma, am văzut o tâ-nără abia ieşită din ado-lescenţă uimitor defrumoasă. mai frumoasădecât orice statuie dinmuzeele urbei (concurenţae uriaşă!). sigur, nu era înstare să- şi ducă şi să- şi în-ţeleagă frumuseţea, femi-nitatea în pârg, dar micilegesturi o trădau că eraconştientă de magnetis-mul ei. la un moment dat,un mucos ras pe jumătatede cap, cu cercei în ureche,cu o şapcă trântită pe oparte din scăfârlie, cu nă-dragii atârnându- i de

parcă susţineau un scutec plin, a început să o să-rute agresiv, dar mecanic şi să o pipăie pe fund.epata, se dădea mare, se simţea bărbătuş… ea areacţionat cu docilitate, o docilitate jumătate vi-novată, jumătate tâmpă. ceva mult prea brutalse întâmpla, primul meu impuls a fost să- l iau lapalme pe dobitoc. şi nu era invidie la mijloc, cipur şi simplu sentimentul unei armonii vandali-zate. simţul meu estetic s- a simţit jignit. sigur,m- am controlat, mi- am dat seama că cei doi for-mau un cuplu, chiar dacă inegal… erau deaceeaşi vârstă. cât dezechilibru! fata care jucatenis cu piciorul mi- a adus- o subit în minte pe ceadin metroul roman. aceeaşi nepotrivire, în fond…

împăcat cu mine, scandez în minte câtevaversuri călinesciene (ca să fiu pedant, dar şi pre-cis, din epitalam: „o, vino- ncrezătoare în casamea, tu, care,/ ai şaisprezece ani,/ Nimeni de vâr-sta- ţi darul de- a te slăvi nu are,/ toţi sunt nişteprofani.// (…) eu ştiu cum să te slăvesc cu pal-mele pereche,/ precum în vatican/ un papă uma-nist, uimit de lumea veche/ Bronzul atenian. (…)canoanele cunosc cum să te fac hexarca/ venereicipriote/ am comentat adânc pe marele petrarca/şi pe bătrânul goethe”). mă amuz, declamândtacit din călinescu şi pierzând, în coada ochiului,profilul atât de frumos care mi- a înviat în mintestrofe pe care le credeam de mult îngropate în la-birintul cleios al creierului. evit, în ultimul mo-ment, o balegă. De cal, nu de vacă; nu ar fi fost odramă… ochiul agil iar fuge, expert şi păcătos,ca într- un muzeu în care detectează, dintre sutelede tablouri, cele câteva capodopere şi fixează undesen frumos, perfect proporţionat, cu mişcărinestudiate, dar simetrice, desprinse parcădintr- un balet clasic. tânăra, care abia s- a întru-pat tot dintr- un poem călinescian (vin din Libanmireasă), trece cuminte şi nevinovată pe lângămine, mă priveşte timid şi mă salută respectuos:„săru’ mânaaaa!”

s- a dus naibii totul! adela, Lolita, epita-lam, muzeu, capodopere… adio, călinescu, trăimîn topîrceanu! ale satului mari fete… r

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Bogdan CreţuCe se vede? Ale satului mari fete(Fragmente de jurnal estival)

tânăra, care abia s- a întrupattot dintr- un poem călinescian(Vin din Liban mireasă), trececuminte şi nevinovată pe lângămine, mă priveşte timid şi mă

salută respectuos: „Săru’mânaaaa!” S- a dus naibii totul!Adela, Lolita, Epitalam, muzeu,capodopere… Adio, Călinescu,

trăim în topîrceanu! Ale satuluimari fete…

nMarginalii

la începutul anilor ‘90, una dintrecele mai aprige dezbateri literare,cu tentă ideologică şi miză politică,a fost cea referitoare la „revizuiri”.

pornind de la premisele „est- eticii” radiofonice amonicăi lovinescu, multe voci pledau pentru o ra-dicală modificare a ierarhiilor literare româneşti.„mormanului de fiare vechi” care, confirm luipetre roman, era industria românească îi cores-pundea mormanul de moloz, „deşertul literar”,care era, conform taberei „estetice”, literatura ro-mână ieşită din comunism. româniei, ni se spu-nea, îi trebuia o masivă infuzie de capitalfinanciar şi simbolic din străinătate. Dacă încazul investiţiilor străine în economie se puteaapela la diverse consorţii globale, în cazul litera-turii ar fi trebuit să ne concentrăm pe recupera-rea literaturii exilului. în exil, ni se spunea, s- afăcut adevărata mare literatură română, liberăde comunism, ferită de compromisurile cu regi-mul de la Bucureşti, pură estetic.

ceea ce e interesant e că vehemenţa acesteiofensive estetice era îndreptată asupra unui do-meniu – literatura – care nu putea fi „privatizat”,adică trecut prin decret de la comunism la capi-talism. literatura funcţiona şi în comunism pebază de „acţiuni”, adică de cititori investind înanumite firme literare, încă din vremea dezghe-ţului. sigur, exista şi literatura oficială, propa-ganda masiv subvenţionată de stat, dar acelsegment al literaturii române s- a prăbuşit de lasine odată cu regimul. ceea ce a rămas în loc nuera un deşert, ci un peisaj complex, cu multe fi-guri solitare, piscuri, hăuri, cărări ferite, lumini-şuri şi fundături care se cereau bătute cu pasul şicartografiate cu instrumente sofisticate. ideea căpoţi turna beton peste un peisaj neregulat şi pro-blematic pentru a face din el o pistă de decolare aunor valori cu totul străine de context e una carenu are nimic de a face cu metabolismul culturalal unei naţiuni.

şi asta pentru că metabolismul cultural emai dificil de alterat decât cel economic. parado-xul e că anticomuniştii est- etici nu păreau a rea-liza că „suprastructura” culturală a românieivechi a supravieţuit mai bine în comunism decâtinfrastructura economică. inefabila instituţie lite-rară a rămas intrinsec (ontologic!) subversivă înraport cu un regim care, altminteri, făcea ingine-rie socială nestingherită de mai nimic. pe de altăparte, tabăra anti- revizionistă mi se pare că eludaşi ea cu graţie un paradox: şi anume că ierarhiileestetice pe care le susţinea, că valorile literarecristalizate în canonul literaturii române contem-porane erau, de fapt, tot rod al unei „situaţii”, alunui context pe care scriitorii şi cititorii îl meta-bolizaseră, îl asimilaseră literar. Dacă revizuirileradicale nu puteau avea succes era pentru că lite-ratura exilului era situată existenţial dincolo despaţiul în care trăiseră românii, asimila contextestrăine de viaţa din românia comunistă. unde, deexemplu, putea să apară viaţa de bloc comunist înliteratura exilului? sau dispariţia vechilor cartierede case? sau viaţa de fabrică? Nu e de mirare căprintre cele mai bune romane ale exilului se si-tuează parabolele lui vintilă horia, adică textean- istorice. or, nu poţi reîntemeia – dacă asta vrei– literatura unei naţiuni cu texte an- istorice. tex-tele întemeietoare de tradiţie şi apoi tradiţia vor-besc despre anumite contexte istorice, pe care letransfigurează, le articulează pe verticală. astfel,contextul istoric face din romanul blocada al luipavel chihaia un monument literar mai acutdecât orice roman al lui vintilă horia.

revizuirile au fost cumva îngreuiate şi defaptul că literatura memorialistică (de sertar saudin exil) tipărită la începutul anilor ‘90 era – cumera şi firesc – cea legată de închisori politice şi de-portări. De fapt, pentru a înţelege literatura de-ceniilor comuniste am fi avut nevoie de istorii alevieţii private în/sub comunism, de diaristică obiş-nuită, de non- ficţiunea cotidianului comunist. şiacest tip de literatură a venit abia mai târziu, desub pana unor istorici tineri şi a unor autori pre-

cum mihail cantuniari, gheorghe florescu, an-toaneta ralian, aurel rău, micaela ghiţescu şialţii. printre aceştia, o voce aparte o reprezintăDan ciachir, autor al unor volume de evocări pre-cum derusificarea şi „dezgheţul” (2009), Şi noap-tea asta va trece (2011), când moare o epocă(2013).

ultimul volum din această serie e drumulcel mai scurt spre tine însuţi (2015). toate cărţileau apărut la editura timpul din iaşi, dar asta nuînseamnă că Dan ciachir e un medelenizant. far-mecul evocărilor lui Dan ciachir provine tocmaidin faptul că sunt despuiate complet de proză li-liachie, de metafore, de epitete sau cuvinte înplus. e o proză sobră, de un farmec pietros, medi-teraneean. e farmecul concretului. proza lui cia-chir îmi aminteşte la acest nivel de ian fleming,care spunea într- o scrisoare că întodeauna va fimai de efect să scrii într- un roman că james Bonda deschis o sticlă de şampanie Bollinger, decât săspui că a deschis o sticlă de şampanie scumpă. unpersonaj, o atmosferă sau o poezie nu se nasc, ori-cât ar părea de ciudat, din limbaj vag, ci suntrodul preciziei. personalitatea se naşte din preci-zie şi, din acest punct de vedere, cred că lipsa depersonalitate a româniei actuale e alimentată şide liota de oameni care vorbesc, la televizor saupe stradă, de „oameni extraordinari” sau „deose-biţi” sau de diverse lucruri „super”. extazul gene-ric ne retrogradează la stadiul embrionar dinpunct de vedere cultural şi politic.

Dacă ne simţim bine în evocările lui Danciachir e şi pentru că sobrietatea lui stilistică nelasă loc să respirăm, să ne preumblăm prin pei-sajul evocat de el cu economic stilistică şi, deci, cuminim egotism. personalitatea/personajul luiDan ciachir transpare din modul în care decu-pează şi juxtapune cinematografic secvenţele epo-cii. iată, de exemplu, o secvenţă de la sfârşitulanilor ‘60 în care ciachir evocă modul în care co-munismul afectase viaţa luxuriantelor cartierebucureştene de case de odinioară: „am regăsit ci-nematograful acela, aşezat lângă unul dintre pri-mele restaurantre de stat, dezrobirea, în toamnaanului 1969, când am început să urmez clasa axii- a la liceul «g. călinescu». m- am dus atuncide câteva ori şi în calea rahovei să privesc curteaşi casele de la numărul 381, unde copilărisem. caşi restul cartierului, nu se schimbase nimic, însătotul mi se părea mai mic, mai strâmt şi părăginitfaţă de altădată... alături, cu obloanele ruginiteprăbuşite peste vitrine, se degrada prăvălia ne-gustorului Nicu prisăceanu, închisă în 1959, întemeiul unui decret menitsă spulbere ultimele ră-măşiţe de comerţ particu-lar. subzista, etatizat,vechiul restaurant «stru-gurel». Neschimbat era şiferentariul. colegele melelocuiau în case joase, ma-joritatea din paiantă,unele cu puţ în curte, cupomi sau cu câţiva butucide viţă- de- vie ori cu ră-zoare de legume lângă unrond cu flori [...]. După cese spălau pe cap, fetele în-cingeau cuptorul aragazu-lui şi îşi uscau părul acolo.Bunicile lor, femei de70- 80 de ani, în timp ceîmpleteau cu igliţa sautorceau caerul de lână înfurcă, povesteau despreprimul război mondial,când ocupanţii germani,cu simţul lor practic, plan-taseră varză şi cartofi încişmigiu, alte amintirifiind legate de miţa Bici-clista, de sile constanti-nescu, studentul paricidcare îngrozise Bucu -

reştiul, sau de alimănescu, spărgătorul devenitcomisar ori inspector de poliţie, lichidat de foştiisăi tovarăşi din lumea interlopă... acele femeivorbeau o limbă curată şi expresivă, ştiau să deaîn bobi şi să întindă cărţile de ghicit descân-tându- le îndelung.”

Dan ciachir nu dispreţuieşte mahalalele, pecare le prezintă cu ochiul unui teodor mazilu înbariera, admirându- le aşezarea interioară. Defapt, acesta e unul din darurile memorialistuluiDan ciachir: că transformă, cu ajutorul ochiuluisau al memoriei livreşti, orice zonă de periferie –pe care alţii o percep comod doar ca pe o zonă detrecere, o frontieră sordidă, un maidan sterp –într- un mic univers de ordine patriarhală realăsau imaginată. astfel se întâmplă şi cu nişte câm-puri de la marginea Bacăului care, în timpul sta-giului militar din 1979, îi evocau lui Dan ciachir„liniştea din împrejurimile romei” de care scriadiplomatul interbelic iovan Ducici în cartea ce-tăţi şi himere. Dan ciachir e un scriitor antropo-log, atent la modul în care, de la ţărani lamahalagii şi oameni educaţi, îşi ţes micile micro-cosmosuri de sens în sânul unei lumi în continuăînvălmăşire. e o lume plină de liniştea curţilor in-terioare.

această atitudine e alimentată şi de erudiţiaistoriografică, care îi îngăduie lui Dan ciachir nudoar să ştie pe unde calcă, dar şi să vină mereu în-spre realitate dinspre unghiuri insolite, în compa-nia unor capete idiosincratice din vechime, cum arfi Nicolae iorga care, notează cu încântare Danciachir, „este cel dintâi care găseşte în realităţilenoastre – şi nu invers – termeni de comparaţiepentru locuri din străinătate; de pildă, în portuga-lia, la coimbra, reşedinţa episcopului i se pare ’unhurezi, mai puţin ornat şi oarecum mai sprinten’”.

toate aceste trăsături fac din Dan ciachirunul dintre marii observatori şi evocatori ai su-pravieţuirii româniei pre- comuniste (burgheze,ţărăneşti, de mahala, de mănăstire) în româniacomunistă. paginile lui Dan ciachir sunt străbă-tute de siluete elegante de scriitori sau istoricicare ne arată modul în care, vorba lui NicolaeBreban, spiritul românesc a reuşit să facă faţădictaturii. e un peisaj uman şi intelectual care secere cunoscut îndeaproape. r

5



toate aceste trăsături fac din DanCiachir unul dintre mariiobservatori şi evocatori aisupravieţuirii României

pre- comuniste (burgheze, ţărăneşti,de mahala, de mănăstire) în

România comunistă. Paginile luiDan Ciachir sunt străbătute desiluete elegante de scriitori sau

istorici care ne arată modul în care,vorba lui nicolae Breban, spiritul

românesc a reuşit să facă faţădictaturii. E un peisaj uman şi

intelectual care se cere cunoscutîndeaproape

Mircea PlatonDan Ciachir şi preciziadepărtărilor

n Emisiuni de cultură

Trinitas TV: Credinţa şi cultura azi cu Vasile Bănescu în fiecare duminică şi luni la 21.00

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


sunt onorat să pot semnala o cartedeosebită prin acribie, noutate şimesaj, care riscă să se piardă în no-ianul de scrieri de istorie, majorita-

tea scrise de amatori entuziaşti, dar fărăpregătirea necesară reconstituirii trecutului. car-tea pe care o aduc în atenţie aparţine unui profe-sionist, profesorului liviu maior şi se intituleazădoi ani mai devreme. ardeleni, bucovineni şi ba-sarabeni în război 1914- 1916 (editura şcoala ar-deleană, cluj- Napoca, 2015). este vorba despremarele război, despre războiul care a copleşitpentru prima oară lumea întreagă şi de la declan-şarea căruia – la mică distanţă de românia, înBalcani – au trecut mai bine de o sută de ani. sevorbeşte şi se scrie destul de mult azi despre acestconflict planetar, care a modificat soarta lumii şia trasat o nouă arhitectură politico- statală a eu-ropei.

profesorul liviu maior operează în aceastăcarte, ca toţi istoricii de meserie, cu date şi fapte,dar, mai presus de toate, aduce în atenţie noi in-terpretări şi noi concluzii, relevante pentru viaţade atunci şi pentru adevărurile sale, dar foarteimportante pentru noi, cei de astăzi. De regulă, şiprimul război mondial este perceput de opiniapublică actuală prin multe clişee şi prejudecăţi.când este vorba despre românii de- atunci, igno-ranţa se îmbină cu anumite sloganuri curente, cufraze stereotipe, rostite de unii şi scrise de alţii,încât rolul românilor şi al româniei în această te-ribilă confruntare este fie necunoscut, fie defor-mat. De regulă, se spune că românii au participatla luptă numai vreme de doi ani (şi nici aceia com-pleţi, datorită păcii separate cu germania, înche-iate în martie- mai 1917, la Buftea- Bucureşti) şiau câştigat dizgraţios de mult, formând după răz-boi românia mare. autorul arată că nimic nu estemai fals, fiindcă în acea epocă mai mult de jumă-tate dintre români trăiau în afara regatului ro-mâniei – în imperiul rus, în imperiulaustro-ungar, în Balcani etc. – şi că aceştia auintrat fără voia lor în confruntare de la început,adică în 1914, unii în tabăra triplei înţelegeri,alţii în tabăra triplei alianţe. se mai aud şi vocicare condamnă neutralitatea armată a româniei(1914- 1916), acuzându- i pe români de indecizie,de teamă şi chiar de laşitate. autorul arată că,dacă peste un milion de români (din transilvania,Banat, crişana, maramureş, Bucovina, Basara-bia etc.) au fost implicaţi direct în război fără voiaşi consultarea lor, măcar cei din ţară au avutşansa să aibă conducători înţelepţi, care nu s- augrăbit să o ofere, fără nicio noimă, carne de tunpe câmpurile de luptă. se ştie că decizia de parti-cipare la război s- a luat greu fiindcă scopul urmă-rit, adică întregirea româniei sau formareadeplină a statului naţional, nu se putea înfăptui– conform calculelor hârtiei – în niciun fel: dacăromânia intra în luptă de partea germaniei şiaustro- ungariei, în caz de victorie, pierdea tran-silvania şi Bucovina (pe care nu avea cum să lepretindă aliaţilor săi), iar dacă intra de parteaangliei, franţei şi rusiei, în caz de victorie, pier-dea Basarabia. De aceea, decizia a fost copleşitorde dificilă, iar liderii de atunci au cumpănit, pebună dreptate, mult, preferând vreme de doi anineutralitatea. Dar, altminteri, românii uitaţi,adică cei din provinciile înstrăinate, au luptat dingreu, cu sacrificii greu de evaluat, în toţi cei patruani de război. aşa că împlinirea finală şi formarearomâniei mari, prin marea unire, nu au fostdeloc cadouri ale sorţii, ci rezultate munciteatunci şi în secolele trecute.

profesorul liviu maior vestejeşte în carteentuziasmul iresponsabil al marilor puteri la de-clanşarea conflictului, ca şi cum ar fi venit o bi-necuvântare a lui Dumnezeu peste oameni. estevorba despre un optimism nestăvilit, manifestatde conducători, dar şi de popoare, de elitele poli-tice şi de cele intelectuale deopotrivă (cu excepţii,desigur), de oamenii simpli, îndoctrinaţi de poli-ticieni, de presă, de o educaţie nepotrivită. în pa-ralel, se subliniază rezervele statelor mici în

privinţa conflictului, rezerve venite din expe-rienţa istorică (întotdeauna au câştigat în aseme-nea înfruntări cei mari, marile puteri), dinstatutul lor incert şi din dorinţa de libertate (greude anticipat). este acuzată, în germania, deexemplu, lipsa de educaţie politică a poporuluisau impunerea unei „educaţii” nepotrivite, orien-tate spre scopuri violente, spre ideea de hegemo-nie şi de combatere a vecinilor. în acest punct,autorul este din nou categoric, spulberând aser-ţiunea că „poporul nu greşeşte”, cum se spuneaadesea în „secolul naţionalităţilor”, cum au spusşi unii dintre cei mai respectaţi lideri ai români-lor. poporul, din păcate, greşeşte, dacă are lideri„greşiţi”, dacă este condus pe cărări înfundate saueronate de- a dreptul.

cartea aceasta prezintă în detaliu doi anidin istoria românilor, cu accent pe acei românicare au trăit în teatre deoperaţiuni (Bucovina), cares- au trezit închişi în „ca-zărmi” (Basarabia s- a trans-format în cazarmă pentruarmata rusă masată acolo,mai numeroasă decât popu-laţia civilă) sau care au fostînrolaţi şi duşi (alături dealţii, ca unguri, germani,evrei, ţigani etc.) departe, pefronturi din europa cen-trală şi occidentală (ne gân-dim la locuitorii dintransilvania, Banat, cri-şana, maramureş). în aceştiani, se demonstrează încarte, s- a definit şi redefinitconceptul de naţiune ro-mână, s- au forjat anumitesolidarităţi, s- au frânt vechiloialităţi şi s- au închegat al-tele, s- au limpezit senti-mente faţă de patrie etc.

se ştie că unii autoriexploatează exagerările dintimpul regimului comunist – din faza sa finalămai ales – când se vorbea de „unitate, perma-nenţă şi continuitate” în istoria românilor şi cândse inocula ideea „luptei de veacuri” pentru unire,pentru românia etc. De aici, ca reacţie, s- a ajunsla aserţiunea care pretinde că românii ardeleninu ar fi vrut unirea din 1918, fiind fascinaţi desuperioritatea culturii şi civilizaţieiaustru- ungare. în această carte se arată, pe bazedocumentare sigure, că, dacă lupta pentru eman-cipare naţională a românilor transilvăneni şi pen-tru egalitate cu naţiunile şi confesiunilerecunoscute s- a declanşat plenar în secolul alxviii- lea, ideea unirii cu românia s- a auzit doarîn a doua jumătate a secolului al xix- lea (cum eraşi firesc, fiindcă doar atunci s- a creat românia),dar s- a înrădăcinat în rândul majorităţii români-lor transilvani abia în vremea războiului. momen-tul culminant a fost anul 1916, când armata

română a trecut carpaţii, când a murit împăra-tul- simbol franz iosif, când dezechilibrul impe-riului bicefal se vedea mult mai clar. estesemnificativă mărturia mamei lui sextil puşcariu– profesorul român ajuns decan la universitateadin cernăuţi şi viitorul prim rector al universi-tăţii româneşti clujene, la 1919 – care spune că,la intrarea armatei române în Braşov, „a văzutromânia mare”. pentru istoricii de meserie, carecercetează sursele înainte de a scrie despre tre-cut, este clar că majoritatea românilor au fost deacord la 1918 cu unirea cea mare. fireşte, nu estevorba despre o idee eternă, prezentă dintot-deauna în minţile românilor, ci de una care s- acoagulat treptat şi care s- a fortificat în timp, de-venind dominantă în anii războiului, mai alesspre finalul său. astfel, cartea demonstrează încăo dată – acum din perspectiva participării la ma-

rele război a provinciilor is-torice în cei patru ani,1914- 1918 – legitimitateaformării statului naţionalromân, în urmă cu aproapeun secol. românii au avutatunci oameni de stat – nudoar politicieni – de la regiicarol i şi ferdinand i pânăla ionel Brătianu, pan ha-lippa, iancu flondor, iuliumaniu şi câţi alţii. strădanialor a pus în umbră intereselepersonale, creând strategiibenefice pentru generaţiileviitoare. Direcţia a fost ceabună nu numai dinspre ro-mâni – care au luat deciziileistorice de la chişinău, cer-năuţi şi alba iulia, ratificateapoi la Bucureşti, de regeleferdinand şi de parlamentulromâniei – ci şi dinspre co-munitatea internaţională,care, prin pacea de la parisdin 1919- 1920, a recunoscut

actul unirii şi noile frontiere ale româniei. profesorul liviu maior – istoricul prin exce-

lenţă al transilvaniei moderne – încheie cuaceastă carte „saga” sa închinată secolului româ-nesc al naţionalităţilor, portretizat în acvafortepentru anii 1848- 1918. cu abordări mereu inci-tante, pe tema vag cunoscută anterior a habsbur-gilor şi românilor, istoricul încoronează ciclulacestei „comedii umane” răsăritene cu „povestea”adevărată a mai mult de jumătate dintre româniide- atunci (ardeleni, bucovineni, basarabeni), par-ticipanţi fără voie la un „mare război” cu doi animai lung decât al românilor din regat şi sacrifi-caţi pentru ţări şi scopuri (oficiale) străine lor. is-toricul iluminează astfel o pagină din trecutulnostru care explică magistral cum s- a ajuns la„ora astrală” din 1918, adică în ce fel s- a făuritromânia întregită. cartea arată clar ceea ce căr-ţile noastre de învăţătură spun de secole, că nimicimportant nu se poate obţine fără sacrificii, dar şiceea ce nu prea spun cărţile de- acum, că româniidin afara micului regat au construit, în măsurăconsiderabilă, românia mare. Descins din viţaerudită şi luptătoare a polihistorilor şcolii arde-lene, profesorul liviu maior scrie epopeea faceriiromâniei moderne, cu metodele consacrate ale„meseriei de istoric”, proiectând istoria românilorîn universalitate.

cu asemenea cărţi, nu trebuie să ne fieteamă că nu vom fi pregătiţi să celebrăm cum secuvine, în 2018, secolul trecut de la marea unire.Din astfel de cărţi, tinerii pot înţelege mai binede ce, după un mileniu de singurătate, românii auajuns, în fine, să trăiască un secol de unitate, săjoace un rol în europa şi să trimită un mesajdemn semenilor lor. cu dascăli şi istorici precumliviu maior, se ilustrează înţelepciunea unei eliteromâneşti care a fost la datorie atunci când a fostnevoie de ea şi care aşteaptă ca lecţia ei să fie în-văţată şi de conducătorii actuali. r

Ioan Aurel PopO carte despre „ora astrală” a românilor

Dacă peste un milion de români(din transilvania, Banat, Crişana,Maramureş, Bucovina, Basarabia

etc.) au fost implicaţi direct înrăzboi fără voia şi consultarea lor,măcar cei din Ţară au avut şansasă aibă conducători înţelepţi, carenu s- au grăbit să o ofere, fără nicionoimă, carne de tun pe câmpurile

de luptă

n Cultura memoriei

Dacă România intra în luptă de parteaGermaniei şi Austro- Ungariei, în caz de

victorie, pierdea transilvania şi Bucovina(pe care nu avea cum să le pretindă

aliaţilor săi), iar dacă intra de parteaAngliei, Franţei şi Rusiei, în caz de

victorie, pierdea Basarabia. De aceea,decizia a fost copleşitor de dificilă, iarliderii de atunci au cumpănit, pe bună

dreptate, mult, preferând vreme de doi anineutralitatea. Dar, altminteri, românii

uitaţi, adică cei din provinciile înstrăinate,au luptat din greu, cu sacrificii greu de

evaluat, în toţi cei patru ani de război. Aşacă împlinirea finală şi formarea RomânieiMari, prin Marea Unire, nu au fost deloccadouri ale sorţii, ci rezultate muncite

atunci şi în secolele trecute.

„ţii minte, când am ajuns anul trecut sus, laDelphi, cu tine, Nicolae, andy, janina, mi- am adusaminte de tetrastihul goethean, atât de îndrăgit dethomas mann:

ales geben die Götter, die unendlichen,ihren Lieblingen ganz:alle Freuden, die unendlichen,alle schmerzen, die unendlichen, ganz.”ai şi citat, în relatarea ta entuziastă despre

Delphi, primele două versuri.traducerea literală ar suna cam aşa: totul le

dau zeii, nesfârşiţii,/iubiţilor lor, cu totul:/toate bu-curiile, nesfârşite,/toate suferinţele, nesfârşite, cutotul”.

remarcă, te rog, cum goethe foloseşte de trei oriunendlich (nesfârşit, nemărginit, veşnic), de două origanz (cu totul, pe deplin, integral) plus ihren Lieblin-gen (iubiţilor lor, aleşilor lor).”

ion ianoşi

„aşa te încredinţezi literaturii”Aura Christi: „viaţa e aspră şi fiindcă in-

terzice retroversiuni care să anuleze sau să mo-difice elemente ce s- au întâmplat aşa cum s- auîntâmplat. ce ar fi fost dacă un lucru sau altuls- ar fi petrecut altminteri, rămâne o judecată in-

operantă: şi faţă de viaţă, darmai cu seamă faţă de artă –deoarece în artă nu putemgândi decât ce a fost să fie şica atare este. Desigur, viaţaunui artist explică multe dinarta lui, dar în raportul finalviaţa nu se dovedeşte decâtun mijloc pus în slujba scopu-lui – artistic. întâmplătoruldin viaţă naşte necesarul dinartă. ceea ce există nu maipoate să nu fi fost: o operă, do-bândindu- şi dreptul de a fi.”sunt acestea câteva fraze spi-cuite din prefaţa semnată detine, o prefaţă inspirată,exactă, la volumul de proză amarinei Ţvetaieva abia ieşitde sub tipar la ideea euro-peană, volum cu care inaugu-răm colecţia 100 · capodopere.

dragă ianoşi, deşi escrisă despre marina – pe careo iubim atroce amândoi – ade-vărurile citate adineauri par

a fi scrise despre tine însuţi. ai trăit printre cărţitoată viaţa ta. ai existat prin cărţi: prin cele alemaeştrilor tăi, prin cele scrise de tine. practic, maibine de o jumătate de veac ai scris şi ai citit tottimpul. În ce măsură existenţa ta ţi s- a părutaspră?

Ion Ianoşi: Nu mă compar cu marina ţve-taieva sub nici o formă: nu sunt artist, cu atât maipuţin artist de excepţie; nu am avut o viaţă teri-fiantă ca a ei, de la războiul civil, prin emigraţie,până la repatriere şi sinucidere, încercări cruntedin care şi- a secretat (secret profesional al crea-torilor!) splendida poezie şi fremătătoarea prozăpoetică. la nivele incomparabil mai modeste, amtrecut prin greutăţi, laolaltă cu foarte mulţi dingeneraţia mea şi din grupul ei distinct de careaparţineam. viaţa noastră a fost dramatică şi arfi putut ajunge tragică – dar adolescentul a resim-ţit- o doar ca împovărătoare, mai puţin ca pericli-tantă: avantajul vârstei semiconştiente.

atunci şi ulterior, în ce sens ar fi putut exis-tenţa mea să- mi pară „aspră”? Nu în datele ei ex-terioare; nu am cunoscut niciodată lipsurimateriale acute. frustrări, da, însă ele afecteazămai degrabă viaţa sufletească; şi se răsfrâng în

complexe tainice, poate nici de purtătorul lorpână la capăt ştiute. la vedere se află o anumită(ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; şidorinţa comunicării. în măsura în care visata co-muniune rămâne însă deficitară la modul real, eaîşi caută refugiul în sfera ideală. aşa te încredin-ţezi literaturii. cauţi împlinirea în idei, în cărţi.prietenii mei cei mai de nădejde s- au dovedit a fiautorii, dintre cei cu care nici prin gând nu mi- arfi trecut să mă compar; dar care mi- au asiguratacel mediu protector care, în „secolul nostru celde toate zilele”, al xx- lea, şi chiar în anii dezor-donaţi din noul veac, contrar unor presupunericurente, nu mi- a fost chiar oferit pe tavă.

te invit să- ţi aminteşti de prima carte citită.ce cărţi anume citeai în copilărie, adolescenţă, înprima tinereţe? dar de prima iubire ai vrea să nevorbeşti?…

am citit precumpănitor în limba părinţilormei, maghiara, ajutător în germană, abia mai târ-ziu în română. prima carte? să fi fost robinsoncrusoe, romanul lui Daniel Defoe, în adaptarepentru copii? sau un jules verne, posibil două-zeci de mii de leghe sub mări, căpitanul Nemo fas-cinându- mă îndelung? sau un Karl may, despreaventurile lui Winnetou şi old shatterhand învestul sălbatic? oricum, au urmat autorii „se-rioşi”. trei clasici germani, dintre volumele că-rora bunicul meu patern avea mereu câte unul înbuzunarul hainei: goethe (Faust i), schiller(poeme şi drame istorice), heine (buch der Liederşi deutschland. ein Wintermärchen). apoi, ro-mancierii francezi: romain rolland, anatolefrance, roger martin du gard, jean giono, dupăaceea marcel proust, andré malraux, andré gideşi alţii. poeţi maghiari: arany jános, petőfi sán-dor, ady endre, Babits mihály, KosztolányiDezső, józsef attila, radnóti miklós. până la fa-cultate, am citit mai ales poezie şi roman; dar şieseuri. ascultam multă muzică simfonică şi de ca-meră.

în privinţa iubirii, ai în vedere fantezii ado-lescentine sau dragoste efectivă? cele dintâi m- aublocat îndelung, pe urmele unor cărţi sau filme;eram sfios faţă de colege. în realitate, am fost un„întârziat”, comparativ cu mulţi dintre prieteniimei de atunci. Dacă nu pun la socoteală, în va-canţa de vară după terminarea liceului, o esca-padă la un bordel din „crucea de piatră”, pusă lacale „pentru familiarizare” de un unchi din Bucu-reşti – experienţă erotică am dobândit abia în pri-mul an de facultate, la cluj, printr- o tânără deaceeaşi vârstă, studentă la matematică, violo-nistă talentată, dar care trecuse prin antecedentede extremă atrocitate la auschwitz, unde îi dege-raseră mâinile, drept care george enescu, ascul-tând- o cântând, i- a dat verdictul necruţător:niciodată nu va mai ajunge solistă. lunile petre-cute împreună m- au marcat profund; au contri-buit la maturizarea mea, ca bărbat şi ca om.

În ce măsură crezi că suntem produsul acci-dentelor noastre biografice? punându- ţi aceastăîntrebare – iartă- mă că îţi mărturisesc un lucruce te- ar putea crispa –, m- am gândit la mama ta,care a lipsit mai mult, privându- te de căldura atâtde necesară unui om… cu sensibilitatea şi imagi-naţia ta.

mama ne- a părăsit când aveam şase ani; caşcolar, am fost la ea în două vacanţe de vară, laBudapesta; am revăzut- o, la întoarcerea din an-glia, când aveam optsprezece. mereu am vizitat- oapoi la cluj, fiind în relaţii afectuoase. Desigur,printre frustrările menţionate anterior se nu-măra, pe lângă cea de natură etnică, şi aceasta,familială. mama a fost o independentă,cu puseuri de răzvrătire, dornică să ex-perimenteze viaţa, dincolo de cadrul

7



ð

Ion Ianoşi (1 mai 1928, Braşov – 1 iulie 2016, Bucureşti)Clubul Ideea Europeană

Ion Ianoşi:„Literatura – tărâm bântuit de donchihotismele unor cavaleri”

Iată răspunsul, indirect, la a douata întrebare. Evident, Goethe se

celebrează pe sine, ca pe un ales alzeilor. Primeşte de la ei totul, cu

totul: bucurii, suferinţe –genialitate. thomas Mann, foarteorgolios de felul lui, aderă discret

la acest maximalism; deşi, înromanul său târziu, Alesul, îl

tratează cu ironie, cu autoironie:cunoaşte măsura în nemăsurare!

nu ne comparăm cu asemenea„aleşi”. Îmi cunosc locul umil subsoare, atâta vreme cât mai exist.

IanoşI. portret de aura chrIstI

IanoşI suB seMnul IdeII europene alăturI de n. BreBan, eugen sIMIon,danIel-crIstea enache, Bogdan-MIhaI dascălu, aura chrIstI, răzvan voncu

familial socotit de ea prea strâmt şiconvenţional. Nu o judec câtuşi depuţin. am rămas până la capăt prie-

teni apropiaţi. tata a suferit mult, deşi nemărtu-risit. eu am fost doar marcat… de introvertire.la aceasta concurau toate cele dimprejur; cutoate că, la vedere, nu mă afectau lucruri preagrave.

„am fost şi am rămas un soi de fraţi”

copilăria, adolescenţa, prima tinereţe petre-cute la braşov, în preajma tatălui tău. Ţi- a fostun model acest stâlp al existenţei tale? Îţi este, maipoate fi în continuare?

te întreb fiindcă, deşi de la moartea tatăluimeu s- au scurs, iată, unsprezece ani, în chip stra-niu, părintele meu e tot mai viu în mine, îmi po-pulează visele, gândurile; umbra lui, simt, sesuprapune peste a mea, făcându- mă să- l redesco-păr în orice fac, orice scriu, gândesc, visez…

tata şi- a asumat de unul singur creştereamea. până la plecarea mea la universitatea clu-jeană nu s- a recăsătorit, cerându- mi, doar atunci,acordul solemn pentru actul său. am trecut, cotla cot, prin încercările războiului şi iluziile post -belice: i s- au luat cu forţa magazinele, am fostevacuaţi din casa bunicului, m- au exmatriculatdin toate şcolile de stat, el a fost dus la muncaobligatorie, unde a şi pierdut un ochi; după caream împărtăşit laolaltă speranţele într- o lume maidreaptă, care însă, nu peste mulţi ani, l- a expul-zat din „oraşul stalin” (rebotezatul Braşov), undear fi fost nedemn să trăiască foşti burghezi. aajuns corector de noapte la un ziar maghiar bu-cureştean; nu a deplâns niciodată pierderea ave-rii, nu l- a interesat proprietatea, aştepta făgă-duita frăţie între oameni.

De fapt, noi înşişi am fost şi am rămas maidegrabă un soi de fraţi, uneori chiar confundaţiunul cu altul; semănam ca înfăţişare, mers, ges-tică. pe măsură ce îmbătrânea, am preluat oparte din fostele lui îndatoriri, am avut eu grijăde el, rolurile s- au inversat. îl vizitam în mica salocuinţă pe atunci periferică (acum janina şi cumine îi suntem locatari şi ea pare mai puţin de-părtată de centru); urmăream împreună eveni-mentele, ne comentam lecturile (citea mult şi cuplăcere), spre deosebire de mine îl interesa spor-tul, mai ales fotbalul şi hocheiul. umorul şi l- apăstrat până aproape de moarte: întorsăturilesale hâtre radu cosaşu le poreclise, după numelelui de familie, „steinbergerisme”; le- am moştenit,pare- se, şi pe acestea. cum spui despre propria- ţirelaţie cu tatăl: îmi lipseşte enorm, îmi stăruie

mereu în minte; lângă fotoliul în care obişnuiescsă- mi petrec acum serile am lipit o fotografie de- alui de bătrâneţe, stând în acelaşi fotoliu; îmi mutprivirea de la ecranul televizorului la el şi înapoi…

ce daruri ţi- a făcut şansa de a- ţi face stu-diile la sankt petersburg (pe atunci Leningrad)?acolo, în rusia, te- ai apropiat de continentul careeste marea cultură rusă? ce continent!? e un uni-vers, în realitate, unic, fascinant…

întâmplarea de a fi fost tri-mis la studii în rusia şi reparti-zat (de o comisie moscovită)tocmai la leningrad mi- a marcatexistenţa pentru totdeauna. suntuluit când văd cum unii dintrecolegii mei de atunci „uită”această perioadă de viaţă sau îşimistifică respectiva parte dinbiografie. conjuncturile adversestudenţiei de odinioară „la ruşi”durează de peste patru decenii(sub ceauşism, la un moment datau fost întocmite liste cu noi pen-tru ca să ne elimine din învăţă-mântul superior); ele nu m- auatins vreodată, nu era cazulsă- mi asum această „pată”, deoa-rece am continuat s- o considermarea şansă a dezvoltării mele;am iubit fierbinte Burgul, l- amtot visat, îndurerat la trezire căn- a fost decât un vis. janina şi cumine acolo neam întâlnit, amrămas împreună fideli amintiri-lor comune din petersburg – înbaza cărora, cu suplimentărileculturale de rigoare, am scris, detimpuriu, şi am rescris, într-untârziu, romanul şi romanele unuioraş, cartea pe care o cunoşti.

paradoxal, acolo şi atuncin- am prea citit literatură; o com-pensa arta care mă înconjura, în-treaga minune însumată dinpalate, bulevarde, parcuri, flu-viul, canalele, muzeele, suburbiileimperiale (pavlovsk, ţarskoe selo,peterhof), teritoriile hoinărelilor

mele de îndrăgostit, când şi când revăzute şi înurmătoarele decenii, cu nostalgică îndurerare.Dar, m- ar putea întreba oricine, contextul politicstalinist şi post- stalinian nu te- a afectat? Ba da,bineînţeles, m- a apăsat, uneori m- a înnebunit.miar fi uşor să invoc şi asemenea exemple de ne-vroză. Dincolo de ele, peste ele, sălăşluia însăurbea, „veneţia Nordului” sau „amsterdamul es-tului”. în bună măsură, sankt petersburgul răs-punde pentru dragostea mea ulterioară faţă de„literatura sfântă” rusă, cum o numeşte tonioKröger, în povestirea omonimă, splendidă, a luithomas mann. îţi dai seama: unui tânăr braşo-vean oarecare destinul îi îngăduia să intre în po-sesia acestui continent unic şi univers fascinant,cum pe drept îl numeşti: pentru mine, o întorsă-tură chiar miraculoasă!

„pentru o viaţă de om ajunge un singur transfer de identitate culturală!”

În contextul culturii române, şi nu numaiaici, eşti un artist atipic. Fiind evreu maghiar şiscriind iniţial ungureşte, ai trecut, cu volumul tăude debut, la scrisul în limba română, pentru ca,în timp, iată, să dai o operă de prim rang acesteiculturi majore. ce te- a făcut să treci în tribul scrii-torilor români?

m- am întors, aşadar, după studii, în Bucu-reşti, nu la cluj. Dincoace stătea tata, dincolo lo-cuia (şoma) mama. Nu între ei am optat însă, cipentru janina şi pentru tocmai născuta noastrăfiică, maria, pe care o alintam maşa, conceputăfiind la leningrad. am început să predau este-tica, în româneşte. în publicistică, am pendulatun timp între maghiară şi română. pe urmă amluat decizia necesară: la Bucureşti, într- o familievorbind româna (locuiam, înghesuiţi, la socriimei), la începutul unei cariere universitare româ-neşti, nu puteam prelungi dedublarea, în curândschizoidă. am îndurerat- o (poate chiar supă-rat- o?) pe mama, o îndrăgostită de limba în carevorbea şi scria; tata mi- a acceptat alegerea, cutemperamentul său, dintotdeauna, liberal.

abia acum îmi începeam „ucenicia” în limbape care, deşi o învăţasem la şcoală, nu o stăpâ-neam suficient. janina m- a secondat în aceastălungă şi anevoioasă muncă. îmi citea şi stilizatextele. tiparele mele mintale erau maghiaro-ger-mane. trebuiau adaptate unei structuri neolatinede exprimare. trebuiau corectate ticurile verbalenepotrivite, mai uşor de disimulat în vorbiredecât în scris. De pildă, în maghiară nu există ge-nuri, se întâmplă până astăzi să le greşesc în ro-mână. sau topica frazei, diferită în română.culmea e – nu ştiu dacă îţi dai seama – că struc-tura limbii ruse e mai apropiată de cea germanădecât de cele neolatine, drept care nici învăţarealimbii ruse nu m- a dezobişnuit de vechile struc-turi de gândire. una peste alta, trebuia să- miasum rolul învăţăcelului conştiincios, până azi

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð Janina şi cu mine acolo ne- amîntâlnit, am rămas împreună fideliamintirilor comune din Petersburg– în baza cărora, cu suplimentărileculturale de rigoare, am scris, detimpuriu, şi am rescris, într-un

târziu, Romanul şi romanele unuioraş, cartea pe care o cunoşti.

BreBan, IanoşI, JanIna IanoşI, Balotă. Foto aura chrIstI

acropole...

gata să verifice cuvinte ori grafia lor în dicţionare:şi un posibil avantaj faţă de vorbitorii nativi, că-rora totul le e fixat în memorie, inclusiv formeîntre timp modificate. odată aleasă această calede urmat, nici prin gând nu mi- a mai trecut că aşputea- o schimba. când un fost coleg emigrat m- aîmbiat să rămân în germania, aranjându- mi şiun post universitar, l- am refuzat categoric: pen-tru o viaţă de om ajunge un singur transfer deidentitate culturală!

când îţi visezi părinţii, în ce limbă vorbeşticu ei acolo, în vis? eu, uneori, vorbesc cu tatălmeu ruseşte în vis… uneori, îmi pare rău că totulnu e decât un vis care se sfârşeşte; nu înţeleg de cear trebui să se întâmple asta… În sfârşit…

în viaţă fiind, am vorbit cu ei ungureşte. Debună seama, folosesc şi în vis acest idiom. Dar îl„reîntâlnesc” mai des pe tata. cu alţii vorbesc învis şi germana sau rusa. în primele clipe de dupătrezire, continui argumentarea în aceeaşi limbă,până mă dezmeticesc de tot. De obicei, adormgreu, am un somn agitat şi fracturat, visele suntmai degrabă coşmaruri, deşi apoi realizez cara-ghioslâcul lor, n- ar fi avut pentru ce să mă înspăi-mânte. repet însă adeseori: noaptea sunt pesi-mist, ziua redevin optimist.

„moartea e mare.suntem ale ei guri râzătoare...”

pendularea între câteva limbi pe care le cu-noşti la perfecţie (maghiara, româna, germana,

rusa) ţi- a creat un soi de deschidere, un cosmopo-litism funciar, inculcat din copilărie. cum defi-neşti această deschidere şi ce este în percepţia tacosmopolitismul?

Biografic am aderat la multilingvismulacum pe drept propagat. citesc şi în franceză oriengleză, dar m- am ocupat anume de culturi alecăror limbi le stăpânesc îndeajuns pentru a lesurprinde nuanţele. germana şi rusa au ajuns lanoi periferice; trecător, sper; ambele vor trebui re-dobândite, şi în viaţă, şi în cultură. româna elimba mea uzuală de lucru. regret că, deşi le simtinfinitezimal limba, m- am ocupat sporadic descriitorii maghiari. o datorie neonorată. mă stră-fulgeră uneori teama că, spre final, voi „regresa”pe scara limbilor vorbite, înapoi către maghiară.se povesteşte despre cioran (nu ştiu dacă e ade-vărat) că ar fi păţit această întoarcere, vorbind cuapropiaţii săi francezi, în ultimele faze ale bolii,succesiv, în germană, apoi în română. senectuteaeste şi ea o maladie, chiar şi fără suplimentări de-osebite.

Despre cosmopolitism, ce să spun? a fosttratat injurios, unele dicţionare se încăpăţâneazăşi acum să- i reţină, prioritar, sensul negativ(„concepţie care propagă indiferenţa faţă de pa-trie, neîncrederea în capacităţile creatoare alepropriului popor, dispreţul faţă de valorile cultu-

rii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni…”– citez o ediţie din 2004!), altele preconizează,printre sensuri, unul corect, deşi tot limitat („con-cepţie potrivit căreia patria e lumea întreagă, iaromul, cetăţean al ei”; cosmopolit e cel „care ţinede mai multe culturi”, omul care se doreşte „uni-versal” etc.). l- aş invoca pe Nicolae Breban: aredouă cetăţenii, română şi germană, stă anual câ-teva luni la paris şi florenţa sau, tocmai în mo-mentul de faţă, la padova; acolo îşi scrie mareparte din volume, romane, memorii, traduceri dinelegiile clasice germane, goethe, rilke ş.a. ilus-trează opusul primei definiţii citate. este deopo-

trivă scriitor român prin excelenţă şi un spiriteuropean permeabil valorilor. îl venerează peDostoievski, care a scris la florenţa idiotul şiparte din demonii; şi pe Nietzsche, care locuia al-ternativ în elveţia, franţa de sud, italia de Nord.

„moartea e mare.suntem ale ei guri râzătoare.când ne credem în mijlocul vieţiiÎncepe ea să plângăÎn mijlocul nostru.”

e un poem rilkean scris în simetrie cu un altpoem, goethean, alcătuit din cinci versuri, frumu-seţea căruia mă instigă să- l citez integral, cu men-ţiunea că ambele poeme sunt traduse de nicolaebreban.

„peste toate culmile este tăcere.peste toate vârfurile simţi tu abia o boare.păsările tac în pădure.aşteaptă, în curând te vei odihni şi tu.”

Ţi- e frică de moarte? În ce raporturi eşti cuea, cu această entitate cu care se războieşte în re-gistru tragic ivan ilici…? te rog frumos să nu te

refugiezi în literatură. vorbeşte- mi despre rapor-turile tale cu ea, cu el…

La nemţi (Der tod) substantivul moarte estede genul masculin, la ruşi (smerti), ca şi la fran-cezi (la mort), ca şi la români, substantivulmoarte se strecoară în femininul senzual, lunecă-tor, umed… o să- ţi mărturisesc cu maximă fran-cheţe că mie… mi- e o frică atroce de moarte. amsimţit- o nu o dată încolţindu- mă. În timp însă amînvăţat să convieţuiesc cu ea; din certurile cu eami- au irumpt câteva poeme. convieţuirea astaseamănă, mai mult, cu o pândă reciprocă; e ac-tivă, e vie şi, spre uimirea mea, neaşteptat de pro-lifică. mă refer la convieţuire, desigur.

„reciteşte, din acest unghi, vechiul testament”

înainte de a- ţi răspunde la întrebări, nu potsă- mi reprim impulsul de a cita poemele în origi-nal, întru deliciul celor care mai ştiu germana sausunt doar pe cale de a o învăţa. aşadar:

rilke, poezia de încheiere, schlussstück, dindas buch der bilder, volum apărut în 1902, ex-tins în 1906, când rainer maria avea 27, respec-tiv 31 de ani – vârste cam timpurii pentru obsesiamorţii:

„der tod ist groß,Wir sind die seinenlachenden munds.Wenn wir uns mitten im Leben meinen,wagt er zu weinenmitten in uns.”goethe, celebra poezie ein gleiches, din ci-

clul Lieder:„Über allen Gipfelnist ruh,in allen Wipfelnspürest duKaum einen hauch;die vögelein schweigen im Walde,Warte nur, balderuhest du auch. ”După acest intermezzo poetic, german-

român, iată- mă pus în faţa provocării tale, cu pri-vire la moarte: „el”(der tod), „ea” (la mort, smert’),neutru (deth) sau fără gen (halál). „der tod istgroß” – „moartea e mare”; „Warte nur, balde/ru-hest du auch” – „aşteaptă, în curând/te vei odihnişi tu”. moartea e celebrată de poeţi ca măreaţă şi,totodată, batjocoritoare; dar şi ca tărâm al odih-nei, acea odihnă pe care nimeni nu şi- o doreşte,de care toată lumea se teme. pravoslavnicii ruşiîi doresc decedatului „vecinîi pokoi”, „odihnă veş-nică” (nu „ţărână uşoară”, ca ortodocşii noştri).„maestrul”, din romanul lui mihail Bulgakov, abinemeritat „odihna” („pokoi”), nu lumina („svet”)…

mama mi- a povestit că, întrebându- şi o datătatăl, ajuns foarte bătrân şi slăbit, dacă se gân-deşte la moarte, acesta i- a răspuns: – Draga mea,eu nu mă gândesc niciodată la ceva unde nu potinterveni cu nimic! a fost inginer de poduri şi şo-sele, absolvent al politehnicii de la viena, mareparte din existenţă muncind printre ţapinarii dela exploatările forestiere din jurul aşezării co-mandău, unde se născuse mama, iar el era ingi-ner- şef (bunicul meu patern – director general).

tu eşti poet. prin chiar natura înzestrării,te afli într- o relaţie „privilegiată” cu moartea. ar-tistul plonjează în adâncul propriului suflet,acesta îi este principal şantier de lucru – spre de-osebire de savantul care prelucrează o materiedin afara lui, putând să- şi păstreze autonomă in-terioritatea: deseori, la treabă e unul, în viaţa pri-vată – relativ altul. pentru un artist, intimitateae hotărâtoare pentru tot ce va ajunge cândva pu-blic. De aceea, „uzura psihică” e, îndeobşte, uriaşăla artist. gândeşte- te la câte urmări grave a dusauto- torturarea implicată de meserie, la maricreatori de artă. prin consumul uriaş de energiesufletească, această introvertire ciudată nici nueste o propriu- zisă meserie, de aceea o şi condiţio-năm de talent.

am citit recent un interviu cu romancieruljaponez haruki murakami. scrisul continuu(spune el la 59 de ani, după multe cărţi de succes)are un efect otrăvitor, de care trebuie cumva săscapi: el personal – prin jogging, aleargă zilnic 10km, o dată pe an 42, distanţa maratonului, o datăa reuşit 100, pe parcursul a peste 11 ore neîntre-rupte. e modalitatea lui de a se elibera de presiu-nea greu suportabilă a creaţiei. pe epitaf doreştesă i se scrie: „omul care n- a mers pe jos niciodată”(ci doar a alergat).

eu mă aflu între capetele ecuaţiei,mă ocup de „ştiinţa literaturii”, în parte

9



ð

Dincolo de ele, peste ele, sălăşluiaînsă urbea, „Veneţia nordului” sau

„Amsterdamul Estului”. În bunămăsură, Sankt Petersburgul

răspunde pentru dragostea meaulterioară faţă de „literatura

sfântă” rusă, cum o numeşte tonioKröger, în povestirea omonimă,

splendidă, a lui thomas Mann. Îţidai seama: unui tânăr braşoveanoarecare destinul îi îngăduia să

intre în posesia acestui continentunic şi univers fascinant, cum pedrept îl numeşti: pentru mine, oîntorsătură chiar miraculoasă!

Ion IanoşI, Ileana MălăncIoIu, petru cIMpoeşu. Foto - aura chrIstI

ştiinţă, în parte literatură. sunt conta-minat de aceasta, mă pot retrage înaceea, chiar prin eseuri. obiectul e „ro-

mantic”, metoda e „clasică”. o mixtură care măpune în relaţie cu ceea ce e „problematic” (în sensde îndoielnic, germanul „fragwürdig”), dar rămâncu picioarele pe un teren stabil. Nu divaghez, săştii, nevrozele noastre ţin în egală măsură de in-dividualitate şi de profesie.

mai e ceva: iudaismul se caracterizează princultul vieţii, cu interes redus pentru moarte (re-citeşte, din acest unghi, vechiul testament). caevreu, mi- a fost inculcată de multe generaţii pre-mergătoare – cel puţin, aşa cred – încrederea înviaţă şi în perpetuarea valorilor ei. cu moarteanu mă aflu într- un raport intim, strâns, accen-tuat, obsesiv. gândul ei îmi dă târcoale; mă con-frunt cu iminenţa ei apropiată; până acum nu îmidă fiori. să fie vorba de o atitudine prea raţio-nală?!

„insomnia îmi produce spaime” ce spaime te bântuie? cum le goneşti, le îm-

blânzeşti, le ucizi…?parţial, ţi- am răspuns. ziua sunt optimist,

noaptea – pesimist. insomnia îmi producespaime; înceţoşată, mintea scapă de sub control.îmblânzirea o aduce munca diurnă: „nulla diessine linea”, vorba lui plinius. cât timp voi putealucra, îmi voi păstra echilibrul – fragil, ca la oriceom…

relativ de curând ţi s- a făcut un implant decristalin la ambii ochi. În minte îmi este vie ima -ginea ta după acea intervenţie chirurgicală: eraieuforic, pluteai, nu încetai să te bucuri de lume,de culorile ei debordante, de splendorile ei care ţise înfăţişau în toate culorile posibile. „voi nu bă-nuiţi, spuneai, cât de colorată e lumea!”

cum ţi se pare, ianoşi, lumea la optzeci deani ai tăi? dar viaţa? Îţi place viaţa?

Nu am un simţ plastic dezvoltat. mama măironiza: cum poate fi estetician unul care nu per-cepe frumosul? era vorba de frumuseţea naturii,receptată prin văz. m- a bucurat când am revăzutmai viu lumea dimprejur. Nu mai port ochelari dedistanţă, ci doar de citit. mă uit totuşi cam distratla mediul înconjurător: vederea îmi bruiază câteun gând.

îmi place viaţa, dar nu în postură de îndră-gostit. Nu am fost şi nu sunt un „jouisseur” (sau,dacă vrei, sunt mai degrabă „gourmand” decât„gourmet”). lumea mă atrage şi la 80 de ani. măpreocupă oamenii, cărţile, evenimentele, nu suntindiferent la ce se petrece în ţară şi în lume. măaprind uşor, mă enervez, mă agit, mă implic,până când janina mă trage de mânecă. intereselecele mai atrăgătoare îmi par cele dezinteresate:ceva care aparent nu mă priveşte – tocmai deaceea mă priveşte!

la drept vorbind, încă nu simt o diferenţănotabilă între 80 şi 70 sau 60 de ani. Dar ştiu lace mă pot aştepta.

când te uiţi în urma ta, ce vezi în trecutulimediat, dar în cel îndepărtat?

îmi e greu să rezum în câteva fraze. meseriaîmi este una retro. psihicul meu preferă şi el în-toarcerile. retrăiesc deseori fragmente din trecut.avantajul dezavantajului de a fi fost contempora-nul atâtor evenimente e că- mi aduc aminte şi deceea ce mulţi ar vrea să uite. observând câte oedulcorare- mistificare, obişnuiesc să spun: dupăce vom fi murit cu toţii care mai ţinem minte, res-pectivii vor putea fantaza în voie.

trecutul imediat, cei aproape douăzeci deani ultimi, mi i- am imaginat altfel. După cum şitrecutul îndepărtat l- am tot sperat, la câte un în-ceput de drum, mai bun decât avea să se dove-dească. fire utopică de nelecuit, vei spune. înapărarea mea pot invoca felul utopic de a fi al li-teraturii: tărâm bântuit de donchihotismele unorcavaleri fantaşti.

„mai greu e să- ţi iubeşti vrăjmaşii, pe cei care te urăsc şi te blestemă”

ce este pentru tine iubirea? iubirea deaproapele, iubirea de duşman? ce vezi în aproa-pele tău: un străin, un potenţial lector, un viitorucenic?

„iubirea aproapelui” (din leviticul, din pre-dica de pe munte, sau ca a doua mare poruncă dinlegea christică) ne este un îndemn moral perma-nent. Nu înseamnă că îl şi putem lesne realiza.„…ca pe tine însuţi” ţine în cumpănă altruismulcu egocentrismul (cu „selfish”, cum îi spun engle-zii). mai greu e să- ţi iubeşti vrăjmaşii, pe cei care

te urăsc şi te blestemă. Nici nu avem în jurul nos-tru prea dese exemple în acest sens, dimpotrivă.trăim într- o lume a încrâncenării şi urii.

sunt un orgolios cu măsură, rareori detestpe cineva, prefer să văd jumătatea plină a paha-rului. „aproapele” mi- l compun familia, prietenii,colegii, cei cu preocupări sau idei similare, autoriide care mă ocup. Nu supralicitez influenţa pe careaş avea- o, nici printre studenţi, nici printre citi-tori. Nu prea am avut ucenici: înseamnă că n- amreuşit să- i formez. îmi scriu şi definitivez cărţilefără mare încredere în efectele lor. mă ghideazăun soi de imperativ lăuntric: „trebuie”. De ce? numă întreba.

te crezi un ales? ce înseamnă în percepţiata a fi un ales?

răspunsul la prima întrebare e univoc şitranşant: în nici un caz! m- am ocupat de oamenidin elita culturală, fără urmă de conştiinţă elitarăproprie. îmi e străină gesticulaţia auto- elogioasă.ader la chemarea tolstoiană: să fii util! această„utilitate” culturală, pentru alţii, pentru oricinealtcineva, îmi pare cel mai nobil program. Dacăun geniu absolut, ca tolstoi, şi l- a asumat (cu oîncrâncenată dorinţă de modestie, niciodată rea-lizată, mereu râvnită), atunci şi mărunţii lui în-văţăcei avem dreptul s- o urmăm.

ţii minte, când am ajuns anul trecut sus, laDelphi, cu tine, Nicolae, andy, janina, mi- amadus aminte de tetrastihul goethean, atât de în-drăgit de thomas mann:

„ales geben die Götter, die unendlichen,ihren Lieblingen ganz:alle Freuden, die unendlichen,alle schmerzen, die unendlichen, ganz.”ai şi citat, în relatarea ta entuziastă despre

Delphi, primele două versuri.traducerea literală ar suna cam aşa: „totul

le dau zeii, nesfârşiţii,/iubiţilor lor, cutotul:/toate bucuriile, nesfârşite,/toate suferin-ţele, nesfârşite, cu totul ”.

remarcă, te rog, cum goethe foloseşte detrei ori „unendlich” („nesfârşit”, „nemărginit”,„veşnic”), de două ori „ganz” („cu totul”, „pe de-plin”, „integral”) plus „ihren Lieblingen” („iubiţi-lor lor”, „aleşilor lor”).

iată răspunsul, indirect, la a doua ta între-bare. evident, goethe se celebrează pe sine, ca peun ales al zeilor. primeşte de la ei totul, cu totul:bucurii, suferinţe – genialitate. thomas mann,foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acestmaximalism; deşi, în romanul său târziu, alesul,îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaşte mă-sura în nemăsurare!

Nu ne comparăm cu asemenea „aleşi”. îmicunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât maiexist.

La mulţi ani, draga domnule profesor ionianoşi! La mulţi ani, iubite prieten. dumnezeul li-terelor române să te întârzie în preajma celordragi ţie, în vecinătatea cărţilor iubite de tine.

Îţi mulţumesc pentru prietenia ta. pentru faptul că exişti.

2 martie 2008

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð

MateI călInescu, nIcolae BreBan, Ion IanoşI, JanIna IanoşI

delphI. 2007. n. BreBan, IanoşII şI andreI potlog

vestea stingerii lui ianoşi, adusă adineaoride un prieten apropiat, mi s- a părut incredibilă;acum circa două luni, pe data de 1 mai, când săr-bătoream învierea, l- am sunat să- i urez la mulţiani: era ziua lui, a vechiului meu prieten, cu caream făcut atâtea şi atâtea isprăvi culturale în ţarăşi peste hotarele ei. cu el şi cu janina. imediatam sunat- o pe janina, care mi- a confirmat faptulcă ianoşi s- a stins în noaptea de 1 iulie, la spital.De circa două luni avea în lucru Genealogia mo-ralei de friedrich Nietzsche, tradusă de janina,prefaţată de ianoşi şi redactată de mine. ţinea săfacă un glosar de termeni... „zece ani miar luaasta! zece!” exclama excedat. Nu mai putea lucraînsă. şi acest adevăr de o duritate casantă îl exas-pera. „sunt un om mort” repeta...

Nu se ştie dacă cineva din preajmă i- aaprins o lumânare în noaptea în care sper că ia-noşi a ajuns în braţele unui popor de îngeri. eu ovoi aprinde, de cum voi încheia aceste câteva rân-duri scrise printre lacrimi, cu speranţa că Dum-nezeu îi va da linişte şi lumină. cel puţin luminadăruită mie odată cu prietenia acestui mare omşi erudit de factură mitteleuropeană – alături deun alt prieten, regretatul Nicolae Balotă, alăturide adrian marino – de care românia mă îndoiescsă mai aibă vreodată parte. janinei şi lui ionle- am dedicat o carte – celălalt versant – aşezânddupă numele lor următoarea dedicaţie: ultimiapostoli ai unei europe spirituale.

pentru că deocamdată nu am echilibrul su-fletesc de a continua să scriu despre ceea ce a în-semnat ianoşi pentru mine şi pentru colegii meidin tribul conte, voi reproduce un portret făcutde mine şi alte câteva texte, incluse în vol. coastalui apollo şi acasă – în exil.

1 iulie 2016

Nu mai ţin minte când anume l- am cunos-cut pe ion ianoşi. pentru mine, el face parte dincategoria celor câţiva prieteni, puţini de altfel, pecare am senzaţia că îi cunosc de secole. ţin minteprima vizită a Domnului profesor făcută celor dintribul conte. era primăvară. o primăvară intem-pestivă, cu un soare insolent. Noi eram cu baga-jele făcute; urma să ne mutăm din sediul de lacasa presei, fără să ştim unde anume; primisemal nu ştiu câtelea ordin de evacuare. intrat în bi-blioteca de la conte, cu un zâmbet deschis, fri-

zând mai mult decât politeţea, Domnul profesorîmi întinsese mâna. era îmbrăcat într- o geacă deblugi, purta blugi de culoare un pic mai deschisădecât haina, în picioare avea adidaşi. Nici urmăde morgă didactică. Nici urmă de aroganţă cu izacademic. fiecare gest, fiecare mişcare, oricât deinsignifiantă, emana naturaleţe şi îndemna, fi-resc, la cumpătare şi un calm fără reproş. zâm-betul devenise de o largheţe timidă, când i- amspus că îl citesc din adolescenţă şi că îl admir;admir tot ce face, tot ce scrie. aveam în faţa meaun bărbat trecut de şaptezeci de ani; păr cărunt,de un argintiu plăcut, intens şi rebel, încât oricuml- ar aranja, tot ciufulit rămâne şi îi imprimă unaer contrastant cu aşa- zisa vârstă, un aer copilă-ros, iremediabil copilăros; faţa trasă, cearcănepronunţate, frunte înaltă, sprâncene dese, stu-foase, negre aproape, creând un contrast evidentcu argintiul muşcător al părului, ochi catifelaţi(ori de câte ori îl văd pe ianoşi, îmi aduc amintede ochii tatălui meu, semion), trădându- i, înclipe intense, emotivitatea şi sensibilitatea accen-tuată, stăpânite desăvârşit; nas drept, cu liniiferme, care denotă că am în faţa mea o personali-tate puternică, buze cărnoase, frumos desenate.e un pic înclinat; atunci când citeşte, se apleacănefiresc de mult peste manuscrise şi corecturi. ci-teşte, de altfel, tot timpul: acasă, în bibliotecă, pestradă, în metro sau în taxi. în esenţă, nu facedecât exclusiv două lucruri: citeşte şi scrie. Darsă nu trişez; aceste lucruri le voi afla mai târziu.Niţel mai târziu.

ceea ce vedeam în faţa ochilor era decupatdintr- un context livresc, specific mitteleuropei,din care nu aveam cum altminteri să mă înfruptdecât, mai mult, din lecturi din musil, proust,rilke, tolstoi sau ascultând muzică clasică. pânăsă- l cunosc pe ianoşi.

ianoşi s- a născut într- o familie bogată, deburghezi evrei şi unguri, la Braşov; o familie ex-propriată abuziv o dată, în ’40, de legionari, iar adoua oară, în ’48, de bolşevici. a absolvit faculta-tea de filosofie din sankt petersburg (pe atuncileningrad). este primul doctor în filosofie din ro-mânia. a fost profesor toată viaţa. a format zeci,sute, mii de studenţi. a scris două rafturi de cărţi,monografii, sinteze, publicistică şi memorii. areforţa de a urma mari modele, construindu- şi exis-tenţa în funcţie de tiparele absolute impuse deDostoievski, tolstoi sau thomas mann – treiuriaşi, trei sfinţi, cărora profesorul le- a dedicatmonografii de o erudiţie copleşitoare. (încercamsă- l conving pe Nicolae Breban să se adune şi săscrie o carte despre Dostoievski, aşa cum a scrisdespre Nietzsche. ei bine, ianoşi mi- a zădărnicitplanul: după ce romancierul a citit monografia ia-noşiană despre Dosto, reeditată de ideea euro-peană, monografie despre care Breban susţine îngura mare că este o capodoperă, romancierul mi- aspus că s- a blocat şi a rămas copleşit; o va scrie,totuşi, presimt asta.)

am spus şi cu alte prilejuri, am scris şi cualte ocazii că ion ianoşi este un dar făcut litera-turii române. oare avem puterea de a ne bucurade acest dar? avem forţa de a- l onora şi de a neminuna de el aşa cum se cuvine? printre scriitoriiromâni, prietenul nostru e văzut ca un cărturarevreu- maghiar atipic. printre evrei e tratat ca unromân sadea. în ianoşi văd un model de primrang, un mare cărturar ce s- a înzidit în literaturaromână, un scriitor care ar face onoare oricăreiculturi majore a lumii. în pofida felului său de afi, aproape în ciuda sa, ianoşi este un spectacol.câte discuţii avem, Domine, până îl conving sălansăm o carte! fiind cărturar pursânge, profeso-rul nu agreează decât liniştea bibliotecii, maipuţin camerele de luat vederi, reporterii sau zgo-motul saloanelor şi al târgurilor de carte. îl citescde câteva decenii cu admiraţie, cu pixul ori creio-nul în mână. ianoşi e un spectacol al erudiţiei; numă mai satur să mă minunez ce stomac are cre-ierul acestui mare om!

are o frază clasică, limpede şi cristalină, cecurge ba imitând un râu de câmpie liniştit şi

domol, ba în cascade bine strunite, aidoma unuinărăvaş râu de munte. citindu- l pe ianoşi, nicio-dată nu ştii ce va urma; eseurile sale sunt impre-vizibile; cărturarul face asocieri neaşteptate,comparaţii neobişnuite. scriind, de pildă, despremodul în care se pândeau de la distanţă cei doiuriaşi ai romanului – tolstoi şi Dostoievski, în po-veste cu doi necunoscuţi – ianoşi va descrie nu-maidecât epoca celei de- a doua jumătăţi asecolului al xix- lea rusesc drag nouă, celor dintribul de la ideea europeană, cu peisajele socialeşi culturale, cu ticurile şi atmosfera de atunci, fă-cându- te să confunzi prezentul propriu- zis cu pre-zentul de- atunci. la fel procedează şi atunci cândscrie despre hegel, thomas mann şi constantinNoica.

ianoşi e un spectacol de civilizaţie şi bunăcreştere; şi asta, nota bene, într- o lume încântată,la modul scandalos, de brutalitate, violenţă şi ţo-penie, într- o lume ce se rostogoleşte spre deca-denţă cu zâmbetul autosatisfacţiei pe buze. l- amurmărit în zeci, sute de contexte. flegmatica şiadormita de mine lunecă în violenţă (tempera-ment moştenit de la tatăl meu), în vreme ce Dom-nul profesor rămâne calm, imperturbabil; astapână la un punct, după care, dacă ceva îl deran-jează, între prieteni, explodează, şi, brusc, îşiarată faţa profundă, ascunsă: cea de adolescentpasional. ţin minte că neam certat o dată, ne- amcertat cumplit (de fapt, de câteva ori, niciodatădin motive de duzină), şi atunci când conflictulatinsese un vârf, spre nedumerirea mea uimită,am râs, la un moment dat, am râs în hohote, fiin-dcă îl vedeam oarecum dezgolit, furios ca unpuşti, tremurând pentru odrasla lui de litere, vo-lumul autori şi opere. (era fixată ziua lansării,cartea nu mai venea de la tipar; după ce l- amanunţat că, în sfârşit, a apărut – cred că asta seîntâmpla cu două zile înaintea evenimentului – adat buzna în redacţia noastră din piaţa amzei, cuo sacoşă imensă, cu şampanie şi cozonaci, adepus- o pe masă, şi s- a repezit – la propriu – să- şivadă „nou- născutul”!).

mi- a luat ceva timp ca să văd că autorulideilor inoportune este un instinctiv. Nicolae(Breban) continuă să- l creadă un raţional, iar eunu ezit să- l contrazic, aducându- i zeci de argu-mente. mi- a luat timp ca să mă conving de faptulcă ianoşi este, aidoma marilor creatori, un nevro-tic superior; se trădează, în acest sens, în pasiu-nea faţă de adorata de noi toţi ţvetaieva, în cultulpentru iubitul de noi Dostoievski.

uneori, ianoşi nu poate dormi din cauzaunei virgule aşezate greşit în matca unei fraze.ianoşi poate să mă sune, ca să mă someze, să nune dea prin cap – celor din tribul conte, ideea eu-ropeană şi europress – să dăm coperta volumuluicutare la tipo fără să o vadă el; evident că va sunaimediat şi se va scuza. e pedant, scrupulos, şi valucra pe text până în ultima clipă, neavând liniştepână când va vedea cartea sa apărută. am înţelesacest lucru, şi pentru a- l proteja, îl ţinem la cu-rent – şi eu şi colegii mei – cu mersul lucrurilor,ca să- l scutim de tensiunea, evident, fireascăatunci când îţi apare o carte. ca să- l protejăm.pentru că îşi lucrează scrupulos – pedanţi, atenţila fiece detaliu, oricât de mărunt şi insignifiantar părea – fiecare carte, ianoşii sunt iubiţi demembrii redacţiei noastre. ianoşii (ion şi janina)sunt, cred eu, singurii scriitori care urmăresc, pascu pas, la ideea europeană, mersul, naşterea uneicărţi, fac corecturi (cel puţin trei!), confruntă ma-cheta corectată cu cea care conţine corecturile in-troduse, apoi, încă o dată, verifică şi calcul,pentru a se scuti de eventualele probleme iscatedin cauza imprimantei etc. este literalmente osărbătoare atunci când vin la noi cei doi prieteni.sunt foarte vii şi janina şi ianoşi (aşa îi spunemlui ion). sunt de o rară generozitate, de o neobiş-nuită căldură, tinereţe sufletească şi spirituală.iată de ce noţiunea de vârstă, în cazul amându-rora, păleşte, ca şi când îngerii din cunoscuta ele-gie rilkeană s- ar muta în realitate şi aramesteca vârstele şi aici, pentru a ne lă-

11



ð

Clubul Ideea Europeană

Aura ChristiPrietenul meu – Ianoşi

Am spus şi cu alte prilejuri, amscris şi cu alte ocazii că Ion Ianoşi

este un dar făcut literaturiiromâne. Oare avem puterea de a nebucura de acest dar? Avem forţa de

a- l onora şi de a ne minuna de elaşa cum se cuvine?

IanoşI. Foto - aura chrIstI

muri anumite lucruri, încurcându- ne şimai tare.

în grecia, unde am fost cu toţii – janina, ia-noşi, Nicolae, andy şi subsemnata – pentru oserie de conferinţe şi lecturi publice, m- am bucu-rat de cei doi prieteni; de fapt, neam bucurat uniide alţii. ce competiţii în recitarea versurilor dingoethe, rilke, marina sau Nichita, puteau să seişte la Delphi, apoi pe acropole! cum ne copilă-ream cu toţii şi râdeam în gura mare, când Nico-lae şi janina se jucau de- a notele. Nicolae puneacâte o întrebare, la unele răspunsul era ştiut ex-clusiv de janina, căreia o dată – oho, generozitateneîntrecută! – i- a dat un punct întreg, pentru capeste nu prea mult timp, culmea culmilor, să i- lia înapoi, afişând jucăuş o mină de profesor aspruşi făcându- ne să râdem, pentru ca ulterior câtevaseri la rând să asistăm la spectacole unice: due-lurile ideatice, prelungite până noaptea târziu,dintre Nicolae şi ianoşi.

care este axa operei dostoievskiene? pemarginea acestei fundamentale întrebări, Nicolaeşi ianoşi au discutat acum trei sau patru aniîntr- o rezervă, la spitalul fundeni, răstimp devreo trei ore, la două zile după ce Nicolae suferiseo intervenţie chirurgicală; amândoi uitaseră undese aflau, făcuseră abstracţie de faptul că pacien-tul era sub perfuzii, nu luaseră în seamă sora me-dicală, uimită, dacă nu chiar scandalizată detensiunea de- acolo: ne aflam într- un spital, în sa-lonul unui bolnav de curând operat, ale cărui răninu se cicatrizaseră. argumentele curgeau în tor-nade pasionale, polemica era încinsă, pe hol seadunaseră asistente, pacienţi (ieşisem de câtevaori; de fiecare dată îi regăseam nu departe de re-zervă, atenţi la ce se întâmpla dincolo de uşilezgomotoase), care asistau de la distanţă la unduel incredibil. încercările mele şi ale janinei dea- i tempera pe duelanţii „turbulenţi”, pe aceştiadolescenţi întârziaţi şi fără astâmpăr, care îşipun, aidoma post- puberilor ce bântuie proza slavăa secolului al xix- lea, mari probleme, se solda-seră cu formidabile eşecuri; de fapt, amândouă nelăsasem prinse în vâltoarea demonstraţiilor, îniureşul mirabilei alergări a celor doi prieteni pepajiştile obsesiilor dostoievskiene.

terminasem un eseu interdisciplinar devreo patruzeci de pagini, religia viului, situatmai degrabă în arealul filosofiei decât în cel al co-mentariului strict literar, tema abordată fiind ati-pică, neliterară: viul. fiindcă eram muşcată, cândşi când, de nesiguranţă, i l- am dat lui ianoşi, ru-gându- l să- l citească. peste câteva zile, ianoşi m- acăutat la redacţie, aducându- mi o scrisoare şi ce-rându- mi imperios să n- o citesc în prezenţa lui.îmi vorbea de eseul meu, în timp ce aşteptamsă- mi spună ca între prieteni că e un rateu stu-diul, am călcat pe terenuri minate şi m- amîmpotmolit. când l- am întrebat dacă nu calc înstrăchini, m- a privit cu nişte ochi copilăroşi-între-bători şi mi- a spus:

– aura, repet ce ţi- am zis la începutul între-vederii noastre: eseul este splendid, absolutsplendid. m- a pus în priză.

ianoşi m- a îndemnat să continui eseul, maiexact, să scriu o carte despre materia aceea impo-sibil de prins în definiţii, viul, spunându- mi, ca şiNicolae (Breban) de altfel, că tema viului e fan-tastică, iar instinctul de a o aborda este unul deprim rang etc. De cum neam luat ceremoniosrămas bun – ce este prietenia dacă nu un ritual,în care doi indivizi se regăsesc şi se recunosc, con-statând că sunt, în esenţă, aceiaşi, şi că nu s- auschimbat? – am citit scrisoarea Domnului profe-sor ianoşi. ceea ce am trăit citind şi, apoi, reci-tind cuvintele încinse ale acelui răvaş – care mărecompensează pentru multe… – se numeşte bu-curie, bucurie şi împlinire. mai e nevoie să spuncă în momente de ezitare, zădărnicie sau obo-seală, revin la acea scrisoare şi o recitesc pentrua- mi face curaj? ianoşi şi Nicolae sunt prieteniicare pe parcursul a mai bine de trei ani au insis-tat şi m- au somat să duc la bun sfârşit cartea. re-ligia viului lor le- o datorez; am scris- o subpresiunea lor şi am dus- o la capăt din teama dea- i dezamăgi.

câte asemenea istorii – avându- i în centrupe aceşti prieteni – aş putea povesti! Nu voi încetasă mă bucur de aceşti mari cărturari. în latină cu-vântul carte înseamnă şi libertate; aceşti prieteniai mei sunt cei mai liberi oameni cunoscuţi demine vreodată. Nu voi înceta să mă bucur de prie-tenia cu care mă onorează înseninându- mă şi, nurareori, făcându- mi curaj – prin existenţa şi com-plicitatea lor, pentru care le sunt recunoscă-toare – ca să rămân, în esenţă, aceeaşi.

***urmărindu- i pe Nicolae Breban, ion ianoşi

şi Nicolae Balotă la câteva din cele circa treizecide lansări şi conferinţe organizate de grupulideea europeană şi europress la gaudeamus, amavut de câteva ori un sentiment de bucurie, săritca o sămânţă de sub teascul mai vechii mele do-rinţe de a- i aduce alături pe aceşti mari scriitori.jubilam. Ne bucuram ca de o mare împlinire. şinu ne mai săturam să urmărim aceşti sacerdoţiai literei scrise, aceşti clasici în viaţă. NicolaeBreban, ion ianoşi şi Nicolae Balotă se află în po-sesia artei de a reuşi să construiască un destinmajor.

fiecare dintre ei şi- a transformat existenţaîntr- un spectacol, într- un prilej de a se înzidi înliteratura română, despre care trebuie spus în

gura mare că este o literatură majoră. mamamea, sfânta mea mamă, care are un dulce numeslav liubov, m- a întrebat odată: din ce motiveapar mereu în fotografii în preajma acestor maribărbaţi cărunţi, chiar să nu am prieteni apropiaţide vârsta mea? e simplu, îi explic mamei. Numi- aş fi permis să descriu acest fragment de rea-litate, dacă părul meu n- ar fi şi el pe jumătateaidoma celui al prietenilor mei. „totul e atât desimplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles”,scrie undeva Nichita.

Nicolae Breban, Nicolae Balotă şi ion ianoşisunt exemple ale faptului că se poate. se poatescrie o operă majoră într- un stat totalitar. sepoate să dinamitezi regimul totalitar, ajungândîn structurile sale de vârf şi dându- ţi demisia, aşacum a procedat autorul romanului drumul la zid,alegând astfel opera şi fiind – după demisia datăla paris, după lectura tezelor din ’71 – azvârlit decolegi în marginalitate socială. în tot acest ma-rasm social se poate să fii tu însuţi. se poate să- ţiurmezi vocaţia în libertate, revenind în ţară şi pu-blicând una după alta aproape o trilogie (amfi-trion), apoi două tetralogii: una memorialistică(sensul vieţii) şi alta epică (Ziua şi noaptea).

se poate să publici într- un regim totalitarstudii şi monografii dedicate unor uriaşi – Dosto-ievski, tolstoi şi th. mann – şi, în acelaşi timp,să lupţi pentru apariţia cărţilor unor colegiiluştri, aşa cum a făcut domnul profesor ianoşi,graţie căruia până în ’89 au apărut nu puţine vo-lume blocate iniţial de cenzură, semnate de scrii-tori ca bunăoară gabriel liiceanu, andrei pleşu,ileana mălăncioiu, Nicolae Breban, ca să invocexclusiv câteva nume. se poate să te dedici exclu-siv literaturii, în pofida anilor de detenţie şi înciuda regimului, aşa cum a făcut Nicolae Balotă.într- o lume post- decembristă, o lume marcată deo falsă tranziţie, de false probleme şi de invaziala scară naţională a vulgarităţii, ţopeniei sauprostului gust etc., se poate şi trebuie – aidomaacestor mari scriitori: modele europene de primrang – să- ţi urmezi vocaţia, adică să alegi să fii tuînsuţi, şi prin acest fapt să fii european.

iată, succint, motivele pentru care ne bucu-ram la gaudeamus, la conferinţele, lansările saudezbaterile organizate de noi cu alte prilejuri laBucureşti, ploieşti, iaşi, haifa, ierusalim, telaviv, atena, salonic, seres, Bistriţa, sibiu sau înalte oraşe. aici, la ideea europeană, am reuşit –şi sper să izbutim şi în continuare – să adunăm omână de specialişti de prim rang, amconstruit din mers o castalie, un istm al rezisten-ţei, al prieteniei şi complicităţii, unde ne sprijinimreciproc, ne strângem pumnii ca să rezistăm, săfim şi să edificăm o operă. la ideea europeană eo atmosferă cosmopolită, dragă mie, dragă nouă.

în noiembrie, sub semnul ideea europeană,la uniunea scriitorilor şi la gaudeamus, în pavi-lionul central al romexpo, au fost lansate cărţisemnate de leon volovici (israel), Nicolae Balotă(franţa), monica săvulescu- voudouri (grecia),gheorghe săsărman (germania), edgar rei-chmann (franţa), Dinu flămând (franţa), mihaicimpoi şi leo Butnaru (republica moldova), Bog-dan mihai şi ana- maria Dascălu (germania). lastandul ideea europeană s- a vorbit româneşte,ruseşte, engleza, germana, maghiara, greaca,ebraica. turnul Babel era de găsit acolo, la gau-deamus, la standul editurii noastre. un amestecde culturi, limbi şi civilizaţii. un carnaval al lite-rei. un festin al cărţii.

Ne- am bucurat, aşadar, şi am sărbătoritprietenii noştri, scriitorii, aşa cum se cuvine.Ne- am minunat nu o dată de rezistenţa janineişi a lui ion ianoşi, a lui Nicolae şi a cristinei Bre-ban. Nouă înşine neam ţinut nu o dată pumniisă rezistăm, să facem faţă programului hiperîn-căcarcat şi plăcut. cel puţin asta mi- au mărturi-sit colegii mei – le mulţumesc! – fără careproiectele ideea europeană ar rămâne ficţiune:adrian preda (şefu’) şi claudiu moloci – îi spu-nem în ultima vreme domnul Nicioproblemă(amândoi fac eforturi să lărgească reţeaua noas-tră de distribuţie, contactând noi difuzori), alinaalexandra preda (alinache, îngerul machetelor,„albinuş”), alexandru ştefănescu (alex, căruia îidăm rapoarte despre bunul mers al proiectelor în-tocmite şi câştigate de el; am descoperit la gau-deamus vocaţia lui de moderator, ceea ceînseamnă că în viitor va avea – o, ce veste minu-nată! – de lucru şi mai mult, nu numai la lan-sări!), mihaela David (miha; marketingul şicontabilitatea sunt pe mâini de fier), cristianNegoi (cristinel; dacă aveţi reclamaţii pe margi-nea copertelor noastre sau a machetei revistei,sunteţi invitaţii noştri să- l bombardaţi cu

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð Sunt foarte vii şi Janina şi Ianoşi(aşa îi spunem lui Ion). Sunt de o

rară generozitate, de o neobişnuităcăldură, tinereţe sufletească şi

spirituală. Iată de ce noţiunea devârstă, în cazul amândurora,păleşte, ca şi când îngerii din

cunoscuta elegie rilkeană s- ar mutaîn realitate şi ar amesteca vârsteleşi aici, pentru a ne lămuri anumitelucruri, încurcându- ne şi mai tare

aura chrIstI, Ion IanoşI, nIcolae Balotă. Foto - adrIan preda

13



e- mailuri; avem o rugăminte însă: aşa cum se cu-vine la casele mari şi la sorbonele celor şapte anide acasă, vă rugăm frumos să nu uitaţi să înce-peţi mesajele dvs. cu o vorbă bună, elegantă, cu oremarcă plăcută sau, ceea ce se întâmplă infinitmai rar, chiar cu o laudă, aşa cum se cuvine).

***janina şi ion (ianoşi) sunt pentru prima

dată în grecia. Nicolae (Breban) a fost acum câ-ţiva ani pe pământurile homeriene. eu şi andy –relativ de curând, mai exact, în iarna anului2007. odată ajunşi la thessaloniki, ne minunăm.impresionează totul, absolut totul. suntem ca înacel vers rilkean, invocat nu rareori de mine: „săfii aidoma unui copil printre oamenii mari”. Da,suntem ca nişte copii printre oamenii mari ai ve-chii elade.

ruinele templului roman. piaţa impresio-nantă prin amestecul de stiluri. ca şi când am că-lători într- o epocă diferită. Bazarul din salonicimpresionează prin culorile vii şi prin oameniisăi, mereu deschişi, vorbăreţi, săritori şi excesivde amabili. stăm la o cafenea şi contemplămamestecul de civilizaţii şi amestecul de stiluri. oploaie intensă ne face să întârziem aici mai multdecât neam propus; cu acest prilej, urmărimmodul în care orientul, încetul cu încetul, ne cu-cereşte şi ne farmecă. greci. chinezi. albanezi.englezi. japonezi. francezi. italieni. un amestecde naţiuni. salonicul – ca şi atena – e un oraş cos-mopolit. oriunde mergi, dai de un mare grec. Bu-levardul sofocle. Bulevardul aristotel cu genialastatuie – în preajma căreia am stat îndelung – deunde în faţa ochilor se dezveleşte mirabil mareaegee. e un aristot mândru şi viu, în egală mă-sură, cu privirile sfredelitoare, distante şi calde.stăm îndelung în faţa uriaşei statui. facem poze.Discutăm. vorbim despre mâinile gânditorului:mâini obosite, vii şi puternice. are un trup ce aco-peră întregul cer. claviculele sunt proeminente.fruntea sa e înaltă, boltită. fotografiez, detaliucu detaliu.

Nicolae (Breban) spune că aş putea ilustracu o asemenea lucrare un număr al revistei con-temporanul. pietonala e invadată de porumbei şide oameni. presupunem că vedem exclusiv turiştistrăini; ei bine, nu e aşa, dimpotrivă: există înjurul nostru şi foarte mulţi greci, urmaşii luizenon fiind, după cum se ştie, mari amatori de ca-fenele. oriunde ne vom afla pe parcursul turneu-lui nostru, derulat sub genericul „scriitorii

români şi diaspora. grecia 2007” – fie la salonic,fie la Delphi, fie la atena sau la seres – de fiecaredată ne vor impresiona deschiderea, convivialita-tea şi acel inimitabil joie de vivre al grecilor. vomrămâne impresionaţi şi nu o dată emoţionaţi degrija grecilor faţă de trecut, faţă de antichitateaprezentă mai pretutindeni. oriunde am zăbovitpe pământul eladei, nicăieri nu am observatvreun gest – oricât de mic, oricât de lipsit de greu-tate – de profanare sau neglijare a trecutului saua simbolurilor acestei ţări- matcă a civilizaţiei eu-ropene.

Nicăieri nu am păţit ceea ce mi s- a întâm-plat cu câteva zile înainte de plecarea din Bucu-reşti, pe strada mihai eminescu, atunci când –stupefiată şi pierdută, cu vocea tăiată – am statîn faţa plăcii pe care scria „sector 2 strada mihaieminescu – poet –”, învecinată de o altă placă, încomparaţie cu prima de două ori mai mare, cu in-calificabilul, de fapt ţopescul text „strada undeam pupat- o pe mimi”. aceeaşi placă avea inscrip-ţia „De ce iubim Bucureştiul”. „asta e o iniţiativăa primăriei sectorului 2”, îmi spune colegul meu,alexandru ştefănescu. „primarul vrea să deanişte nume mai vesele unor artere ale capitalei.De fapt, e o prostie”, îmi explică alexandru, surâ-zând cu amărăciune. Nu e o prostie, ci un semnal căderii în ţopenie şi, mai grav, al cultivăriiacestei limite post- decembriste.

salonic. rotonda din preajma universităţii.Biserica sfântului Dmitrie, patronul spiritual alsalonicului. mergem pe jos. râdem. glumim.suntem atenţi la tot ce vedem, auzim, urmărimşi contemplăm. repet nu o dată în gând, ca pe undescântec, cele câteva nume ale oraşului thessa-loniki, numit şi selânik şi salonika sau salonica;thessalonica e numele surorii lui alexandru celmare, fondatorul oraşului care a făcut parte şi dinimperiul roman şi Bizantin. N- am reuşit săvedem sinagoga unde – în timpul celui deal doi-lea voiaj misionar – a predicat sfântul pavel, ul-terior izgonit de aici.

în periplul lor pe străzile salonicului, ja-nina şi ion găsesc o librărie rusească, unde întâr-zie. pretutindeni unde am fost în grecia, am auzitvorbindu- se ruseşte; în grecia sunt stabiliţi nupuţini ruşi. cartierul Kalifea, situat în imediatavecinătate a centrului istoric al atenei – numit delocalnici plaka; aici se află acropolele cu parthe-nonul, erechtheionul, cariatidele, turnul vântu-rilor – pare a fi unul eminamente rusesc. m- asurprins plăcut faptul că, în afară de engleză,mulţi negustori greci au învăţat şi rusa; „din ne-cesitate”, mi- a explicat un domn vârstnic ce are oprăvălie în preajma monastiraki, una dintre celemai mari pieţe din atena; în grecia „sunt stabiliţifoarte mulţi ruşi”.

***în românia, genocidul îşi arată, din păcate,

regulat feţele sale de monstru. periodicitate ce- armerita o dâră de spirit benign. când unii mediciridică neputincioşi din umeri şi te trimit acasă,sugerându- ţi să faci ceea ce vrei, fiindcă ei nu mai

pot face nimic, evident, eşti condamnat. masha,fiica prietenilor noştri, janina şi ion ianoşi, exactaceasta a păţit după o luptă de şapte ani cu can-cerul. luându- i- se speranţa, i s- au tăiat hălci dinviaţă, ca să nu spun că masha a fost îmbrâncităîn moarte.

***2 septembrie 2013. aveam miopie forte, mul-

tiple operaţii la ochi, făcute la clinici de stat sauprivate din chişinău, moscova şi paris. purtamochelari de când mă ştiu, mai exact, de la vârstade opt- nouă ani. acum câţiva ani, la sugestia luiNicolae, am fost examinată de doamna profesorriri manor. Diagnosticul pus de doamna doctor?cataractă miopigenă în stadiu incipient. ririmanor mi- a interzis să tratez cataracta prin im-plantul de cristalin. „rişti o ablaţiune! rişti să or-beşti” exclamase riri. între timp, mă virusaseprietenul meu, profesorul ion ianoşi, căruia dom-nul doctor mircea filip i- a făcut acum circa cinciani, cred, implant de cristalin la ambii ochi. Dupăcele două intervenţii făcute la clinica privată deoftalmologie ama optimex, ori de câte ori veneala redacţia revistei contemporanul, ianoşi ex-clama invariabil: „aura, ce colorată e lumea!”.

mi- am luat inima în dinţi şi m- am adresatdoctorului filip: „vreau şi eu, ca ianoşi, să vădcât de colorată e lumea”. După ce doctorul filip

mi- a făcut un examen oftalmologic ca la carte, arefuzat să mă opereze; verdictul dat de mediculmeu coincidea cu cel dat de doamna profesor ririmanor. Din încăpăţânare – încăpăţânarea vine dela căpăţână, spune ianoşi – dar nu numai dinacest motiv, am încercat să „negociez”, pentru a- lconvinge pe doctorul filip să facă, totuşi, implan-tul. fără succes. N- a ţinut nici argumentul meu– mi se părea decisiv – că oricum peste câţiva animi se va face implantul. cu acelaşi surâs aposto-lic, devenit între timp familiar, domnul doctorfilip mi- a spus: „peste câţiva ani le vom face, pen-tru că nu vom avea încotro”.

***janina şi ion ianoşi. când vorbesc cu ei ru-

seşte, am senzaţia că sunt acasă.

***„ghetto- ul alegerii! zid şi şanţ./ Nu aştepta

în – durare!/ în această cea mai creştinească din-tre lumi/ poeţii- s – jidovi”. recitându- i aceste ver-suri ţvetaieviene, le întorceam pe toate părţile,jucându- ne de- a interpretarea. m- a întrebat dacămi- am făcut o obsesie din ele. răspunsul a fost:mai mult decât atât. aceste versuri sunt viaţă,viaţa cântată, blasfemiată, adorată. poeţii suntnăscuţi victime. ciandala, ar fi spus Nietzsche.asta a înţeles şi a exprimat marina în poemulsfârşitului. ianoşii iubesc aceste versuri; lor leaparţine traducerea.

din vol. coasta lui apollo şi acasă în exil,colecţia seria de autor aura christi ebook

editura ideea europeană

fotografii din arhiva aurei christi

De cum neam luat ceremoniosrămas bun – ce este prietenia dacănu un ritual, în care doi indivizi seregăsesc şi se recunosc, constatândcă sunt, în esenţă, aceiaşi, şi că nu

s- au schimbat? – am citit scrisoareaDomnului Profesor Ianoşi. Ceea ce

am trăit citind şi, apoi, recitindcuvintele încinse ale acelui răvaş –

care mă recompensează pentrumulte… – se numeşte bucurie,

bucurie şi împlinire. Mai e nevoiesă spun că în momente de ezitare,zădărnicie sau oboseală, revin la

acea scrisoare şi o recitesc pentrua- mi face curaj?

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman● Sculptorul, roman● Orbita zeului, poeme

În pregătire: Marile jocuri, roman http://aurachristi.ro/

JanIna între BreBan şI IanoşI. Foto - aura chrIstI

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


sunt din ce în ce mai mult convins căintelectualii de la noi

sunt superiori tuturor intelectualilor europeni.vintilă horia, 1990

Nu l- am cunoscut pe profesorul şi academi-cianul ion ianoşi (1928- 2016). însă o simplă pri-vire aruncată în marea bibliotecă digitală nedezvăluie un „model intelectual pentru generaţiide studenţi, tineri intelectuali şi toţi cei interesaţide cultură” (morar, 2016). rămâne o referinţăpentru literatura şi cultura română şi universalăprin numeroasele lucrări publicate, prin activită-ţile desfăşurate în varii domenii – angajat al in-stitutului de teatru şi film i.l. caragiale, alsecţiei de artă şi cultură al cc al pcr, profesorla facultatea de filosofie, de litere, dar şi delimbi străine din cadrul universităţii din Bucu-reşti, coordonator de doctoranzi în ţară şi în stră-inătate, organizator al congresului mondial deestetică în 1972, la Bucureşti – şi prin amprentape care a lăsat- o generaţiilor de studenţi din ro-mânia şi din lumea largă, formaţi în spiritul va-lorilor perene, în prezent, nume remarcabile.

în câteva cuvinte, academicianul ion ianoşise înscrie pe lunga listă de personalităţi ale cul-turii române. a ales să scrie şi să gândească ro-mâneşte, deşi româna a fost ultima limbă pe carea învăţat- o, după maghiară, germană, rusă: „amdevenit român după condiţia mea de multiplumi-noritar – evreu, ungur, am vorbit nemţeşte, peurmă am studiat limba rusă. (…) practic, toatecărţile mele sunt româneşti, în condiţiile în carelimba mea maternă nu este româna”. (ungu-reanu, 2013)

Din prisma exerciţiului meu, aş spune căprofesorul ianoşi reprezintă epitomul intercultu-ralului, al celui care se simte à l’aise în toate cul-turile cu care a intrat în contact, pe care le- a pusfrumos pe portativ, însă simfonia i- a ieşit pe ro-mâneşte. ceea ce apreciez aici este tocmai aceastăalegere de a scrie în limba poporului şi a ţării încare a trăit, care, evident, nu i- au asigurat nicioproiecţie internaţională. mă întrebam – nu pen-tru că aş dezavua opţiunea, ci din ciuda de a firămas cunoscut doar unui segment, elitist, bi-neînţeles – de ce s- a exprimat doar în limba ro-mâna. răspunsul l- am găsit, indirect, atât printrerândurile panegiricului prezentat de profesoruluniversitar vasile morar (2016):

„a avut sigur virtutea înţelepciunii şi pe ceaa curajului blând şi a blândeţii curajoase. suntvirtuţi ale oamenilor rari. cât şi printre iţele me-moriilor din internaţionala mea. cronica unei

vieţi (2012), în care vorbeşte de o lume pe care acunoscut- o şi din care s- a împărtăşit.”

cred însă că dincolo de curaj, blândeţe, ră-dăcini sau sentimente de apartenenţă, răspunsulclar şi fără şovăială ni- l oferă, de la marginea eu-ropei, unde trăia de aproape o jumătate de secol,vintilă horia, scriitorul care s- a profilat în inter-naţionalitate tocmai pentru că a scris şi în altelimbi, precum franceza, italiana şi spaniola.acesta îi lămurea, în câteva linii, într- o scrisoare

adresată lui constantin cubleşan (1993) stareaintelectualităţii române. îmi permit să redau oparte, deoarece aş vrea ca noi, românii, să ne re-găsim în această schiţă de creion:

în steaua din ianuarie citesc un articol re-marcabil despre eminescu: „genul proxim şi di-ferenţa retorică” de monica spiridon. cine esteautoarea? sunt din ce în ce mai mult convins căintelectualii de la noi sunt superiori tuturor inte-lectualilor europeni. a crescut ceva în ei care, laceilalţi, s- a oprit pe loc (…).

fără niciun dubiu, ianoşi ştia unde cloco-teşte geniul şi a prevăzut că, doar din acest spa-ţiu, intelectualii acestei ţări, acestor vorbiri şigândiri unice vor ţâşni în universalitate.

***zilele astea am

avut ocazia să cu-nosc intelectuali ro-mâni, oameni careţin cârma culturii ro-mâne, în tot ceea cereprezintă ea. îndouă imense ocazii,aveam să constat, cusatisfacţie, că tinerişi mai puţin tinerisunt expresia a ceeace horia sentenţiaacum 26 de ani. so-cietatea şi şcoala ro-mânească (deşi suntcriticate îndelung şila tot pasul, însă, cusiguranţă, spre bi-nele lor) alături defamilia românească,etern perimetru decultivare a valorilorumane, fac să aparăexponenţi înzestraţicu trăsături de no-

bleţe, eleganţă şi umanism, oarecum contradicto-rii lumii actuale. Nici urmă de aroganţă, de sfi-dare sau de jemanfişism. ştiu că nu atrag atenţiacu astfel de exemple, contemporaneitatea are ne-voie de nervi şi voci ridicate. însă e datoria mea,de observator, să constat astfel de întâmpinări şisă le pun în scenă, pentru că oamenii aceştia nuies în faţă, preferă modestia în locul măririlor cla-muroase, preferă smerenia neobservată – şi aicie marea artă! – în locul protagonismului sclipitor,

preferă recunoştinţa tardivă a tuturor aprecieri-lor spontane, repezi şi efemere ale câtorva.

Negreşit, profesori ca ianoşi au lucrat la ci-zelarea acestor generaţii de tineri sau mai puţintineri în mâinile cărora ne e azi soarta; profesorica ianoşi au sculptat caractere, făcându- le săscânteieze din toate unghiurile şi în toate tonurilede lumină precum diamantul; profesori ca ianoşiau căutat comori ascunse în adâncul sufletuluioricărui român ca să le arate, timid, ce- i drept,lumii întregi; profesori ca ianoşi au descoperit,alături de alţii, frumosul din gândurile, dinideile, din frământările acestui neam şi l- a împinsîn sublim.

Nu l- am cunoscut pe profesorul şi academi-cianul ianoşi, însă am cunoscut, prin oameni,prin români, sublimul în spiritualitatea şi cul-tura română.

Bibliografie/sitografie:

cubleşan, constantin. (1993). „întâlnire cu vintilăhoria”. în excelsior. revistă de aspiraţii şi cultură pen-tru învăţământul preuniversitar. Nr. 6, anul ii,cluj- Napocaianoşi, ion. (2102). internaţionala mea. cronica uneivieţi. Bucureşti: poliromstoica, monica (2016). „a murit academicianul ion ia-noşi. profesorul vasile morar: «avea virtuţile înţelep-ciunii şi curajului»”. articol recuperat de pe paginaagenţiei mediafax: http://www.mediafax.ro/cultura-media/a-murit-academicianul-ion-ianosi-profesorul-va-sile-morar-avea-virtutile-intelepciunii-si-curajului-15514478ungureanu, laurenţiu. (2013). „interviu ion ianoşi,membru de onoare al academiei române: «analiza eco-nomică a lui marx s- a adeverit în 2008»”. articol recu-perat de pe pagina jurnalului adevărul, din 14decembrie 2013: http://adevarul.ro/cultura/istorie/ion-ianosi-membru-onoare-academiei-romane-analiza-eco-nomica-marx-s-a-adeverit-2008-1_52ab29a3c7b855ff56aed93b/index.html

Dana oprica„Ianoși știa unde clocotește geniul”

„Am devenit român după condiţiamea de multipluminoritar – evreu,

ungur, am vorbit nemţeşte, peurmă am studiat limba rusă. (…)Practic, toate cărţile mele suntromâneşti, în condiţiile în care

limba mea maternă nu esteromâna”

n Portret

sIlvIa codreanu, n. BreBan, aura chrIstI, Ion IanoşI, cezar Ivănescu

IanoşII... urcuşul spre teMplul luI apollo

în memoria prof. ion ianoşi

se pot lua în considerare mai multe date pecare le- am putea lua drept început al filosofiei ro-mâneşti. un avantaj al filosofiei, spunea şi con-stantin Noica, este acela de a putea începe deoriunde.

o posibilă dată pe care o putem avea în ve-dere ca început al filosofiei româneşti este deschi-derea la 6 martie 1818 în localul mănăstirii de lasf. sava din Bucureşti a şcolii româneşti condusede gh. lazăr. evenimentul a consacrat victoria,în programul de predare al şcolii, a kantianismu-lui asupra senzualismului lui condillac, repre-zentat de celălalt profesor de filosofie, de aseme-nea un ardelean, ladislau erdeli. însemnătateaevenimentului a fost consemnată de ion petroviciîn următorii termeni: „cu deosebire pentru stareaculturală de atunci, când eram în faţa dibuirilorintelectuale, a fost, cred, mai binefăcătoare o filo-sofie raţionalistă cu caracter apodictic cum era –în vastele margini ale apriorismului – filosofia luiKant, decât o filosofie empiristă ca aceea a luicondillac, care – ca orice empirism, cuprinde ger-meni sceptici şi colorit ipotetic.”

rezultatele acestei iniţiative nu au întârziatsă apară între timp. aşa se face că, într- un textdin 1944, la ceva mai mult de un secol după des-chiderea şcolii lui gh. lazăr, într- un bilanţ inti-tulat rolul educativ al filosofiei, c. rădules-cu-motru, cel numit şi Nestorul filosofiei româ-neşti, constată un fapt îmbucurător – „avem înmişcarea filosofică aproape toate direcţiile caresunt în filosofia contemporană: ştiinţifică, perso-nalistă, naţionalist, empiristă, pozitivistă, criti-cistă, idealistă, metafizică, fenomenologică,mistică etc., după preferinţele personale ale tine-rilor români care au studiat în universităţile stră-ine.”

Dar se poate pune imediat întrebarea: ceanume din acest amestec de influenţe străine în-şirate de c. rădulescu- motru în raportul său din1944 se poate constitui într- o filosofie cu adevăratromânească? Dar, într- un text cu ceva anterior,din 1927, din personalismul energetic, c. rădu-lescu- motru semnala o gravă deficienţă valabilăşi în continuare – „Ne lipseşte încă esenţialul. oconştiinţă filosofică originală românească nu se

formează pe singurul fapt că se scrie filosofie înlimba românească. Dacă prin aceea ce se scrie nuse dezvăluie aptitudinile şi aspiraţiile sufletuluiromânesc, în zadar filosofia, care se scrie, este înlimba română, ea tot străină rămâne.”

să încercăm un răspuns la întrebarea cetrebuie să fie o filosofie românească. acest califi-cativ nu este asigurat prin împrejurarea că res-pectiva concepţie este scrisă în limba română.faptul luat în sine – acela ca filosofia să fie scrisăîn limba română – încă nu este suficient, poateconstitui cel mult o condiţie. Dar, cred că este ade-vărat şi inversul. pentru faptul că nu este scrisăîn româneşte sau în românia, o operă de gândirenu trebuie imediat scoasă din patrimoniul cultu-rii româneşti, dacă aparţine unui român. maisunt şi alţi mulţi factori de luat în consideraţiepentru a ne decide în vreun sens. precizarea ogăsim tot în c. rădulescu- motru – „prin filosofieromânească – scrie ilustrul gânditor – înţelegem:argumentarea sistematică, prin care o conştiinţăformată în mediul poporului românesc ajungesă- şi împace, în mod sincer, adevărurile doveditede ştiinţă şi credinţele tainice ale experienţei saleproprii; adică este reflectarea asupra celor ce sedau ca sigur ştiinţe, adusă la o gândire unitarăcu conştiinţa de sine a omului produs în mediulromânesc. aceea ce este românesc în filosofia pecare o dorim, nu este dar felul cunoştinţelor asu-pra cărora se reflectează – acestea sunt date deştiinţă în genere – ci atitudinea intimă a celui cereflectează. Nu pietrele fac stilul unei clădiri, cicreaţia lăuntrică a celui ce clădeşte.”

aşadar, în primul rând, putem trage conclu-zia că o filosofie nu- şi dobândeşte calificativul dea fi românească numai pentru simplul fapt căeste scrisă în limba română. De altfel, încă titumaiorescu a încercat la vremea lui să temperezevalul de entuziasm naţional introdus în culturaromânească de paşoptişti. în al doilea rând, filo-sofia românească nu este nici ţesătura de ideiabstracte, luate mai ales cu împrumutul, pe carede la înălţimea catedrelor lor o desfăşoară în faţastudenţilor lor majoritatea profesorilor din uni-versităţile româneşti. Nu, nici aceasta nu consti-tuie o filosofie cu adevărat românească. acestlucru l- a înţeles corect iarăşi titu maiorescu cândîi reproşează lui ion petrovici – discipolul venit,într- unul din anii începutului de secol trecut, să- iaducă recent apăruta sa carte – probleme de lo-gică – că în cultura română o lucrare filosoficătratând o asemenea problematică de logică este

încă prematură. cu această ocazie titu maio-rescu îi spune – „toate bune, dar un lucru: o astfelde scriere nu e prematură la noi? eşti convins căs- a ajuns la evoluţia noastră culturală până laacest gen de lucrări?” apoi, după o scurtă pauză,maiorescu continuă „vezi, cazul lui rădulescu-motru. el este foarte fecund şi are lucruri bune.Dar pare- mi- se că, din cauza pe care ţi- am spus- o,scrierile lui curg pe deasupra.”

Dacă filosofia românească nu este una dinacestea, atunci, totuşi, ce este ea? Dar să- i lăsămiarăşi să răspundă la această întrebare chiar pecei care au participat, în epocă, la această dezba-tere. răspunsul lor impresionează şi azi prin pro-funzime şi limpezime, prin seriozitate. o filosofieromânească nu înseamnă, nici în primul şi în ul-timul rând, promovarea unor împrumuturi ope-rate din patrimoniul gândirii universale, prininfluenţe şi traduceri de tot felul. „traducerileînsă nu fac o literatură” este valabilă şi pentru fi-losofie. De asemenea, nu merge nici îndemnul„scrieţi, băieţi, numai scrieţi.” în acumulareaunei mari cantităţi de scrieri autohtone nu se for-mează încă o filosofie românească. filosofia româ-nească trebuie să crească şi să se hrănească,drept o condiţie absolut necesară a sa, din rolulrealităţilor materiale şi spirituale româneşti. unplaton sau aristotel în antichitate, un Descartesori Kant sau hegel, nu pot fi înţeleşi temeinic înafara circumstanţelor materiale şi culturale alepopoarelor din care s- au înălţat. aşadar, pentrua putea vorbi de o filosofie naţională româneascăea trebuie înrădăcinată în mediul cultural româ-nesc. Disperarea pe care cioran o poartă cu sinepretutindeni în lume, chiar strigată în franceză,este în substanţa sa intimă profund românească.

rolul lui titu maiorescu în această luptăpentru o gândire românească a fost de o impor-tanţă hotărâtoare, el fiind considerat pe bunădreptate adevăratul părinte al filosofiei româ-neşti. „şi dacă această filosofie românească se varevărsa vreodată în istoria culturii universale –scrie rădulescu- motru despre fostul său profesor– numele lui titu maiorescu va însemna dataunei epoci. cu el începe trezirea gândirii filosoficeromâneşti de sub influenţa culturii germane,franceze, engleze.” cu titu maiorescu calea origi-nalităţii filosofiei româneşti este deschisă, caatare în faţa ei stă de acum înainte şansa unuiviitor.

15



Vasile MuscăUn posibil început al filosofiei româneşti

Dacă filosofia românească nu esteuna din acestea, atunci, totuşi, ceeste ea? Dar să- i lăsăm iarăşi sărăspundă la această întrebare

chiar pe cei care au participat, înepocă, la această dezbatere.

Răspunsul lor impresionează şi aziprin profunzime şi limpezime, prin

seriozitate

Ideea europeană - anul IanoşI (2008). alăturI de sărBătorIt - MIrcea MartIn, aura chrIstI.

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


în filosofia marxistă se vorbeşte multdespre orânduirile social- politice, maiales despre capitalism şi socialism, res-pectiv comunism, considerate ca forma-

ţiuni social- economice, caracterizate prin aşa- nu-mitele „moduri de producţie”. modul de producţieeste compus din forţele de producţie şi relaţiile deproducţie. forţele de producţie cuprind mijloacelede producţie, adică uneltele şi obiectele muncii,iar relaţiile de producţie se referă la relaţiile deproprietate şi la relaţiile de repartiţie. acesteasunt concepte economice clasice, valabile pentrucaracterizarea oricărei formaţiuni social-econo-mice, respectiv a celor cinci orânduiri: comunaprimitivă, sclavagismul, feudalismul, capitalis-mul şi comunismul, cu faza iniţială a socialismu-lui, cum ni se tot spunea. economiştii occidentaliau şi alte variante, dar, oricum, nu recunosc orân-duirea comunistă ca formaţiune economică dis-tinctă. Nu ne- ar interesa nici pe noi, dar, dinpăcate, le- am trăit pe amândouă pe pielea noas-tră, şi am fost nevoiţi să observăm ceva deosebiri.

marxiştii considerau că mecanismul treceriide la o formaţiune social- economică la alta, maiprecis de la una inferioară la una superioară, sepetrece datorită dezvoltării progresive a forţelorde producţie, respectiv a mijloacelor de muncă (auneltelor), care determină schimbarea relaţiilorde producţie (de proprietate şi de repartiţie).aceasta, fireşte, acolo unde au fost menţionate is-toric orânduirile amintite, căci, altfel, au existatşi mai există încă zone în care populaţiile se gă-sesc tot în comuna primitivă. sunt altele caren- au cunoscut sclavagismul sau care n- au trecutprin feudalism.

există multe explicaţii ale lipsei de progres,unele geografico- climaterice, altele psiho-antro-pologice. mai nou s- a dovedit că multe populaţiiconsiderate primitive sunt, de fapt, urmaşeleunora mult mai evoluate, a căror civilizaţie a fostdistrusă. aceasta, după descoperiri arheologice,dar şi după limbajul lor care conţine cuvinte şiformaţiuni lingvistice neutilizate în viaţa lor obiş-nuită sau folosite fără a le mai înţelege. ceea cenu infirmă totuşi posibilitatea de progres în con-diţii prielnice. Dar ele rămân ca semnale dealarmă pentru viitorul omenirii care, oricât deavansată ar fi, din anumite motive, catastrofalesau nu, poate să parcurgă drumul invers, cătreinvoluţie.

marxiştii erau interesaţi însă de trecerea dela capitalism la comunism şi considerau că nu sepoate face decât prin revoluţie. aceasta, deoarececapitaliştii, în ciuda faptului că dezvoltă forţelede producţie, respectiv mijloacele de muncă, prinmecanizare şi automatizare, datorită proprietăţiiprivate, nu perfecţionează şi relaţiile de producţie

şi de repartiţie pentru stimularea în continuarea dezvoltării forţelor de producţie şi a interesuluicelor care muncesc, a proletarilor lipsiţi de pro-prietăţi pentru creşterea producţiei. căci oriceprogres conduce numai la îmbogăţirea proprieta-rilor.

soluţia preconizată era transformarea pro-prietăţii private asupra mijloacelor de producţieîn proprietate socială, a întregului popor. Numaică proprietarii nu sunt de acord şi, simplist vor-bind, trebuie să fie obligaţi. exemplul a fost „co-muna din paris”, care a şi încetăţenit termenulde „comunism”, considerat că aminteşte şi de co-muna primitivă, singura orânduire fără proprie-tate privată.

oricât de incredibilă părea această teorie,ea a fost adoptată de proletariat şi a condus la nu-meroase revoluţii anticapitaliste, dintre care unaa fost victorioasă. cu sprijinul cui s- a făcut şi ces- a urmărit de către cei care au finanţat- o nu nemai interesează. clar este faptul că, şi în acestcaz, situaţia revoluţionară a fost ambiguă. pânăşi bolşevicii considerau că a fost de fapt o revolu-ţie burghezo- democratică împotriva orânduiriifeudale a rusiei ţariste, transformată în revoluţiesocialistă. Nu este clară însă participarea la re-voluţie a unui număr imens de proletari, adică demuncitori industriali, într- o ţară feudală. uniianalişti consideră că revoluţia a fost chiar antica-pitalistă, că rusia dispunea de un potenţial eco-nomic uriaş, pe care occidentalii au încercat să- ldistrugă (finanţând revoluţia) şi chiar au reuşitpentru o bună perioadă de timp. alţii considerăcă a fost o simplă lovitură de stat prin care bolşe-vicii au deturnat revolta armatei ruseşti, maimult ţărănească decât proletară, de la frontul an-tigerman la ocuparea marilor proprietăţi agricoleale rusiei, într- adevăr feudale.

s- a vorbit apoi şi despre „exportul de revo-luţie”, adică de ocuparea unor ţări în care nu exis-tau condiţiile pentru declanşarea unei revoluţiiproletare. aşa s- a realizat, prin războaie, după1917, „extinderea” revoluţiei în toate ţările fostu-lui imperiu ţarist.

situaţia s- a repetat după al ii- lea războimondial, când revoluţiile socialiste au fost „expor-tate” în toate ţările ocupate de către armata so-vietică. trecerea la comunism, prin aşa- numitafază „socialistă”, s- a petrecut în ţări slab dezvol-tate economic şi aproape ruinate de război, fărănicio opoziţie între forţele de producţie şi relaţiilede producţie capitaliste, la noi burghezo-moşie-reşti. marxist vorbind, fără necesitatea vreuneirevoluţii. a urmat naţionalizarea şi colectiviza-rea, prin care s- a realizat proprietatea socială aîntregului popor. ce- i drept, chiar de la începutultrecerii spre socialism, făcând abstracţie de con-diţiile social- politice, de teroarea şi violenţa princare s- au realizat cele două reforme, cu milioanede victime, a urmat o dezvoltare a industriei,agriculturii şi a economiei în genere fără prece-dent, care a contribuit şi la creşterea accelerată anivelului de trai, în ciuda datoriilor de război

imen se pe care a trebuit să le plătească ţara noas-tră.

forma aceasta de exploatare a româniei afost şi mai este încă numită „colonială”. pentru aobţine cât mai repede şi cât mai multe din presu-pusele datorii, imposibil de achitat pe linie finan-ciară, populaţia întregii ţări era condamnată lamuncă silnică, dar contribuia totodată şi la creş-terea capacităţii economice a statului, la utiliza-rea resurselor naturale şi la dezvoltarea plani-ficată a unui sistem care a început treptat săfuncţioneze. românia dispunea însă, ca şi acum,de bogăţii imense, care au garantat succesele in-dustriei extractive, siderurgice, de maşini- unelte,grea şi uşoară, care a contribuit şi la dezvoltareaagriculturii. După plata datoriei şi retragerea tru-pelor sovietice a urmat o perioadă de relaxare şichiar de bunăstare, cel puţin faţă de condiţiile an-

terioare şi comparativ cu situaţia din celelaltestate socialiste.

Datorită unei politici de independenţă totmai accentuată faţă de ţările „blocului socialist”,românia a trecut apoi prin situaţia dificilă de a- şiasigura piaţa de desfacere a produselor indus-triale şi agricole în state capitaliste, reuşind to-tuşi să învingă în multe direcţii concurenţa unorţări puternice, dar având multiple relaţii comer-ciale şi cu parteneri din zone afro- asiatice, cuavantaje uneori destul de modeste. la toate aces-tea s- a mai adăugat şi plata unei datorii externecu dobândă capitalistă care trebuia achitată câtmai curând.

se poate considera că trecerea de la capita-lism la socialism, cel puţin în ţara noastră şi încele învecinate, s- a petrecut cu revoluţie socialistăde import, pe cale violentă cu multe victime, prinputernică dezvoltare economică, dar fără obţine-rea bunăstării sperate. în termeni economici, s- audezvoltat forţele de producţie în cadrul relaţiilorde producţie de tip socialist, cu proprietate co-mună (socială) asupra mijloacelor de producţie şicu relaţii de repartiţie echitabile (după muncă),dar insuficiente pentru a se ajunge la bunăstareapromisă, nivelul de trai general, cu puţine excep-ţii, fiind tot mai scăzut faţă de cel capitalist occi-dental. ceea ce a făcut să crească nemulţumireamaselor şi a determinat apariţia unor manifestăride revoltă, la noi restrânse şi uşor de reprimat, în

Alexandru SurduProblema trecerilor dintreorânduirile economice

n Cultura istoriei nu- i de mirare că orice manifestarede opoziţie faţă de noua putere

instaurată după 1990 era numităfascistă (legionară), iar anumite

măsuri populiste ale puterii erauconsiderate comuniste, dar şi

partidele nou înfiinţate, de„dreapta” sau de „stânga”, se

învinuiau reciproc de „alunecări”spre extrema dreaptă sau spre

extrema stângă.

Persoanele neimplicate politic nuprea vedeau nicio deosebire între

aceste „pendulări”comunisto- capitaliste, mai ales că

personajele cu roluri deconducători erau adesea aceleaşi.Şi chiar se apela uneori la butada

despre deosebirea dintrecapitalism şi comunism: „În

capitalism este exploatarea omuluide către om, iar în comunism este

invers!”

17



ungaria şi cehoslovacia necesitând intervenţiaarmatelor din Blocul ţărilor socialiste.

în felul acesta au apărut, ceea ce părea in-credibil din perspectivă marxistă, revoluţiile an-ticomuniste. ce- i drept, se vorbise şi înainte, totîn termeni marxişti, despre „antirevoluţii comu-niste” şi despre intervenţionismul capitalist, daracum, în preajma anului 1990, revoltele eraurealmente anticomuniste. faptul că ele au coincisşi cu o transformare (glasnost) a comunismului,şi că se realizau oarecum planificat (efectul de„domino”), astfel încât, cel puţin la noi, nici nu seştie dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat, nuanulează nemulţumirea generală care a prece-dat- o şi nici „delirul” care i- a urmat.

opţiunea a fost pentru capitalism. ea ridicăînsă multe probleme. Din perspectivă marxistă arfi un regres. ce- i drept, nu se pot face, cel puţinpână acum, generalizări, pretinzând că: „a căzutcomunismul”, căci nu mai ştim aproape nimicdespre regimurile din rusia şi china. oricum,este vorba despre o trecere contrară sau inversăfaţă de trecerea de la capitalism la comunism,acesta din urmă fiind interpretat, uneori, ca şifascismul, ca o simplă anomalie trecătoare a orân-duirii capitaliste. Nu- i de mirare că orice mani-

festare de opoziţie faţă de noua putere instauratădupă 1990 era numită fascistă (legionară), iaranumite măsuri populiste ale puterii erau consi-derate comuniste, dar şi partidele nou înfiinţate,de „dreapta” sau de „stânga”, se învinuiau reci-proc de „alunecări” spre extrema dreaptă sau spreextrema stângă.

persoanele neimplicate politic nu prea ve-deau nicio deosebire între aceste „pendulări” co-munisto- capitaliste, mai ales că personajele curoluri de conducători erau adesea aceleaşi. şichiar se apela uneori la butada despre deosebireadintre capitalism şi comunism: „în capitalism esteexploatarea omului de către om, iar în comunismeste invers!”. iar scepticii erau de părere că nu seva putea construi capitalismul cu aceiaşi condu-cători care n- au reuşit să construiască nici măcarsocialismul! şi aveau multă dreptate, căci, defapt, nu era nimic de construit, ci, aşa cum s- a do-vedit imediat după „revoluţie”, era totul de dărâ-mat.

la început distrugerile au fost minore: afişe,lozinci, vitrine cu cărţi, monumente, sedii ale co-muniştilor. când au vrut unii să dărâme şi clădi-rile (erau vizate casa scânteii şi casa poporului),atunci au intervenit forţele armate. Dar acestean- au mai intervenit în mediul rural, unde, stimu-laţi sau nu, ţăranii şi foştii conducători ai gospo-dăriilor colective şi ai gospodăriilor de stat auînceput jaful: de animale, produse agro-alimen-tare, maşini- unelte, fonduri, materiale de con-strucţii, furaje; distrugerea clădirilor: sedii,depozite, case de cultură, cluburi, grajduri, silo-zuri etc., şi, cel mai grav, distrugerea instalaţiilorde irigaţie, astuparea canalelor şi sustragereamaterialelor de construcţie, de metal, de ciment,de prefabricate. Dezastrul poate fi văzut şi astăzi;clădiri în ruină, golite de orice materiale trans-portabile: cărămizi, ţigle, lemnărie. s- a pus cevaîn locul acestora? Nimic! Dar aceasta înseamnă

că, cel puţin în aparenţă, a fost distrusă economiaagrară a ţării. Ne- a rămas cea industrială, s- arputea zice. şi, într- adevăr, în primii ani, munci-torii îşi mai puneau ceasurile să- i trezească de di-mineaţă şi alergau la tramvaie, la troleibuze şiautobuze, iar cei din Bucureşti şi la metroul luiceauşescu, ca să nu întârzie la slujbă. în câţivaani însă, a venit dezastrul. şi s- a procedat, cumzic unii, sistematic, în manierămarxist- economică, dar inversă, fireşte, adică s- aînceput cu distrugerea industriei extractive prin

închiderea minelor. minerii au protestat vehe-ment, dar au fost consideraţi comunişti, manipu-laţi etc., şi, până la urmă, bătuţi cu tancurile! Darminele s- au închis. a fost lichidată şi industria si-derurgică din lipsă de materie primă, după carea urmat industria constructoare de maşini, ata-cată din trei direcţii: a produselor siderurgice, aenergiei şi a pierderii pieţelor de desfacere. indus-tria uşoară a păţit- o la fel, fiind lichidată ulteriorde concurenţa supermagazinelor occidentale şiorientale.

spectacolul dezastrelor pare apocaliptic.sunt regiuni întregi ale vechilor platforme indus-triale comuniste care zac în ruine ca după un răz-boi atomic. sute de nevoiaşi dau cu ciocanele înziduri ca să le extragă structura metalică sauscormonesc prin munţi de gunoaie. în zonele maipopulate a fost curăţat terenul fostelor întreprin-deri şi chiar arat (nivelat), ceea ce ne duce cu gân-

dul la cetatea cartagina, căreia romanii, după cu-cerire, i- au dărâmat zidurile, au arat şi au nivelatterenul ca să- i piară amintirea pentru totdeauna.la noi au făcut uneori ceva în plus, au construitclădiri de supermagazine străine care ne smulgultimii bănuţi din buzunare ca să- i ducă spre ţă-rile lor îmbelşugate.

părerile „analiştilor” sunt împărţite. uniiconsideră că totul s- a petrecut după un plan dia-bolic al forţelor străine de falimentare a româ-niei, alţii consideră dimpotrivă că noi şi condu-cătorii noştri suntem incapabili de a ne conduce.şi- au băgat şi psihologii coada, că am fi un poporde cleptomani, de sinucigaşi, lipsiţi de spirit au-tocritic, leneşi etc. cu toate că cele aproximativcinci milioane de români care au emigrat spre oc-cident, lucrează acolo „pe rupte”, cum lucrau, dealtfel, şi pe vremea comuniştilor, când aveauunde.

cum, necum, s- a căzut şi în greşeala, pecare se zice că ceauşescu a plătit- o cu viaţa, de ane împrumuta la băncile capitaliste, care ne cerdobândă şi ne obligă să nu construim nimic princare am putea să câştigăm şi să le plătim datoria.se zice că ne „înrobesc” în felul acesta şi ne trans-formă într- o colonie. Dar şi despre exploatarea so-vietică a româniei se spunea că a fost colonială.mare deosebire însă. care se vede cu ochiul liber.

fără să intrăm în amănunte, este cunoscutfaptul că în toate coloniile (capitaliştilor sau so-cialiştilor) se munceşte, cum se zice, de voie saude nevoie, căci stăpânitorii caută profituri şi, înconsecinţă, fac investiţii. unele state coloniale audevenit foarte bogate, problema fiind acolo a re-voltei faţă de stăpânirea străină care a determi-nat apariţia luptelor pentru eliberare şi obţinereaindependenţei. întâmplător sau nu, prin elibe-rare, s- au produs şi în colonii dezastre economice,războaie civile cu milioane de victime. adică, fă-când abstracţie de războaie, ceva asemănător cuceea ce se petrece pe la noi. libertate, anarhie,mizerie. regimul neocolonial, faţă de cel numituneori „neocomunist”, nu ne pare chiar atât dedistructiv pe plan economic (agricol şi industrial).

cert este că regimul actual de la noi nupoate fi numit colonial şi nici măcar neocolonial.perspectiva noastră de trecere este totuşi de la so-cialism spre capitalism. Dar ce fel de capitalism?,cum se zice, fără capital! fără industrie, fărăagricultură, fără comerţ, şi chiar, cel puţin în per-spectivă, fără locuitori!

mizeria evidentă de la noi le este bine cu-noscută occidentalilor, care, nici nu mai putemzice preventiv, au început să ne trimită „ajutoareeuropene”, porţii de făină, zahăr şi ulei, care sedistribuie gratuit şi pentru care se calcă real-mente în picioare populaţia care trăieşte la limitasubzistenţei.

Da, situaţia seamănă într- adevăr cu cevadin capitalismul modern, dar cu ceva chiar maitrist decât regimul colonial – regimul rezervaţii-lor naturale, în care sunt închise, pe teritorii în-tinse, lipsite de orice industrie, agricultură saucomerţ, populaţii considerate înapoiate, animalepe cale de dispariţie, păsări, peşti şi reptile,plante exotice şi aşa mai departe. populaţiile dinrezervaţii sunt hrănite cu „ajutoare”. ele nu maitrebuie să muncească şi, evident că nici nu maiau unde.

perspectiva este fireşte sumbră. Noi însă nune vom lăsa, se va zice. Dar nici „pieile roşii” dinrezervaţiile americane nu s- au lăsat şi au pieritpeste douăzeci de milioane înainte de a fi închişi.şi mai trebuie spus că aveau, spre deosebire denoi, şi ceva armată şi armament. mai prăpădiţierau aborigenii australieni şi neozeelandezi, pri-copsiţi şi aceştia de către psihologi cu tot felul demetehne, că nu le place să înveţe, că practică„abandonul şcolar”, ca pe la noi, şi că, în loc sămuncească, stau şi cerşesc ajutoare. să le fie ru-şine!

unii se gândesc la nişte rezervaţii speciale,obţinute prin regionalizare. căci, ni se spune, aşavor fi „absorbite” mai bine ajutoarele europene,fondurile nerambursabile şi, apoi, care se des-curcă mai bine, de ce să suferim noi din cauza ce-lorlalţi, adică regiunea noastră, oraşul nostru, înrest, Dumnezeu cu mila.

şi, fireşte, vin cei care stau pe margine şi fi-losofează, nu era oare mai bine pe vremea comu-niştilor? adică, atunci când treceam de lacapitalism la socialism, decât acuma când treceminvers?

Nu era mai bine şi nu este nici acum. Dareu nu pot să prevăd altceva şi, în glumă, de sigur,le spun prietenilor că, în orice caz, trăim mult maibine şi chiar foarte bine, faţă de anul viitor... r

Da, situaţia seamănă într- adevăr cuceva din capitalismul modern, dar

cu ceva chiar mai trist decâtregimul colonial – regimul

rezervaţiilor naturale, în care suntînchise, pe teritorii întinse, lipsitede orice industrie, agricultură sau

comerţ, populaţii considerateînapoiate, animale pe cale de

dispariţie, păsări, peşti şi reptile,plante exotice şi aşa mai departe.

Populaţiile din rezervaţii sunthrănite cu „ajutoare”. Ele nu mai

trebuie să muncească şi, evident cănici nu mai au unde. Perspectiva

este fireşte sumbră

Cert este că regimul actual de lanoi nu poate fi numit colonial şi

nici măcar neocolonial. Perspectivanoastră de trecere este totuşi de lasocialism spre capitalism. Dar ce

fel de capitalism?, cum se zice, fărăcapital! Fără industrie, fără

agricultură, fără comerţ, şi chiar,cel puţin în perspectivă, fără

locuitori!

Participă: Gabriel Andreescu, Ramona Ardelean,

nicolae Breban, Aura Christi, Horia Pătraşcu, Eugen Simion,

Bogdan C. Simionescu, Ionel Valentin Vlad, Victor Voicu

în colaborare cu academia română, aflatăla aniversarea de 150 de ani de la înfiinţare(1866- 2016), în data de 10 iunie 2016, la ora13.00, la clubul academicienilor (calea victorieinr. 125, Bucureşti), revista contemporanul a or-ganizat o dezbatere cu tema politică şi cultură.

invitaţii revistei contemporanul – numită„nava- amiral” a culturii române, care în data de1 iulie 2016 îşi sărbătoreşte aniversarea de 135de ani (1881- 2016) – gabriel andreescu, acad.eugen simion, acad. Bogdan c. simionescu, vi-cepreşedinte al academiei române, acad. ionelvalentin vlad, preşedinte al academiei române,acad. victor voicu, secretar general al academieiromâne, ramona ardelean, horia pătraşcu, pre-cum şi amfitrionii aura christi şi acad. NicolaeBreban au vorbit despre politică şi cultură, despreeducaţia românească şi cultura naţională – dome-nii cronic subfinanţate în perioada postdecem-bristă –, despre libertate şi ştiinţa de a fi, despreproiectul de ţară şi valorile româneşti, despre eli-tele naţiunii române, despre confuzia valorilor şicriza criticii, abordând şi alte subiecte la fel de in-citante.

în cadrul acestei dezbateri au fost lansatevolumele acasă – în exil de aura christi şi exis-tenţa prin cultură... de gabriel andreescu, apă-rute la editurile ideea europeană (2016) şi,respectiv, polirom (2015).

publicăm textul dezbaterii în numerele ani-versare ale revistei contemporanul: nr. 7 şi 8.

(urmare din numărul trecut)

„noi, românii, facem parte din familia popoarelor latine”

Aura Christi: când aminteam de aşa- zisul„apolitism” al domnului profesor eugen simion,mă refeream nu la un păcat, repet, ci la o virtute.ascultându- vă, domnule profesor, mi- am amintitde acele pagini superbe în care g. călinescu se re-feră la visul lui eminescu de a ajunge mânăstireade la putna. sunt pagini în care criticul vorbeşte,în realitate, despre marele vis al acelui grup mi-nunat eminescu- slavici, vis care consta în reali-zarea unităţii culturale a româniei departe deorice intruziune politică, de orice culoare ar fiaceasta. exact la asta mă gândeam. în primăvaraacestui an, am călătorit foarte mult, am organizato serie de turnee de conferinţe şi lecturi publice.am despărţit echipa- pilon a revistei noastre în

două. Domnul acad. N. Breban a fost în patrumari oraşe: timişoara, oradea, cluj şi iaşi. euam fost la galaţi de câteva ori, apoi la Brăila, laiaşi am fost de două ori, la alba iulia de două orişi, nu în ultimul rând, la ploieşti. îmi face plăcereşi mă bucur să vă aduc la cunoştinţă o veste bună.peste tot s- a vorbit despre academia română.peste tot, la universitate, în şcoli, licee, biblioteci,în timpul conferinţelor şi turneelor, s- a vorbit des-pre academia română, care a fost felicitată pen-tru că a reacţionat drept şi ferm în cele câtevacazuri, la cele câteva atacuri din primăvara aces-tui an. mă gândeam că aceste atacuri sunt salu-tare. Da, e bine că e atacată Biserica; e bine că eatacată academia română. atacul e un semn căaceste instituţii sunt puternice, sunt drepte şisunt nepătate de elementul politic nociv. acesteinstituţii nu sunt de partea nocivă a politicii, casă zic aşa. mă refer atât la reacţia foarte fermădin primăvara acestui an la scoaterea limbii la-tine din programa şcolară. mă refer şi la apelulcare a adunat 500 de semnături, apel iniţiat dedomnul profesor Bogdan c. simionescu în spriji-nul limbii latine. şi nu în ultimul rând mă referla celălalt atac... eu am interpretat ca atac – dacăgreşesc, vă rog să mă corectaţi – iniţiativa legi-slativă prin care se propunea înfiinţarea uneiacademii alternative. să alegi un asemenea mo-ment, în preajma aniversării academiei române– academia română împlinea 150 de ani – şi săvină cu o propunere de lege în parlament un grupde deputaţi şi senatori, care să propună modifica-rea denumirii academiei mi se pare un atac. emai mult decât o sfidare. pe când o românie al-ternativă?

cum aţi reuşit, domnule preşedinte acad.ionel valentin vlad, să vă menţineţi departe depolitică?

Ionel Valentin Vlad: în primul rând, v- amascultat la un post de televiziune, fără să ştiu căveţi vorbi atunci la realitatea tv, mi se pare.uneori, sigur, deschid canalul de televiziune, casă văd şi eu ştirile şi buletinul meteo. Dar de astădată am fost captivat şi am stat toată seara ca săvă ascult, mi- a făcut o mare plăcere să vă ascultpe dvs. şi pe domnul Breban. trebuie să recunosccă de fiecare dată când îl ascult pe domnul preşe-dinte simion, mai învăţ câte ceva, pentru că dân-sul – cum a spus – răstimp de doisprezece ani acondus academia, în timp ce eu, ca preşedinte,am o experienţă de numai doi ani. şi ne mai con-sultăm de multe ori în problemele academice.

Nu pot să spun că de la început, adică după’90, am fost în afara politicii, mai exact, că amavut o atitudine apolitică. pentru că am fostaproape, din toată inima, de un mare om, am vrutsă- l menţionez şi într- unul din discursurile noas-tre, la 150 de ani. Dar mi s- a sugerat să mă abţin,ca să nu zică cineva că academia face politică.vorbesc de corneliu coposu. am şi acum un crezcreştin- democrat, deşi, din păcate, zona politicăse consumă în lucruri minore. atunci însă, la în-ceput, am fost entuziasmat; aveam, domnule pre-şedinte, cam vreo 47- 48 de ani. Deci, eram lageneraţia pe care dumneavoastră o consideraţi

astăzi că este, dacă vreţi, cea care vine cu un suflunou. eu am crezut în acest suflu nou. am crezutcă românia poate într- adevăr să revină la ceea cea fost în perioada interbelică. Din păcate, aceastăracordare nu s- a făcut şi nu se încearcă nici astăziprea mult să se facă. Dacă vreţi, marea dezordinecare este la noi vine tocmai din acest fapt. suntemîn această saga a noastră, în care avem două por-trete în faţa cărora mă închin: doi preşedinţi deonoare ai academiei române. De multe ori răsfo-iesc analele academiei române, ca să văd cum sediscuta în academia română în acea perioadă, înacele timpuri când, fără îndoială, calitatea cuvân-tului, calitatea limbii, politeţea, relaţiile între oa-meni erau diferite. totul era diferit. m- am uitatşi în analele academiei franceze, pe care le avem.Nu există diferenţe mari între academia românăde atunci şi academia franceză. sigur că în pre-zenţa unor astfel de personalităţi, care erau şi su-verani ai ţării şi cu merite extraordinare înprogresul ţării, nu- şi permitea nimeni să fie nicibădăran, nici să se adreseze nepoliticos. respec-tul reciproc era o constantă. şi atunci existau di-vergenţe, desigur. Dacă ne uităm la discursuri,vedem că existau diferite păreri. calitatea discur-sului era, însă, alta.

săptămâna trecută am fost la Blaj, pentrucă Blajul a avut iniţiativa de a celebra în cadrulunei sesiuni speciale academia română şi Blajul.Blajul a dat 41 de membri ai academiei române.şi dacă ne uităm cu atenţie în trecut, vedem cămulţi care au făcut politică, au însemnat foartemult, au făcut istoria ţării acesteia prin politică,fiind membri de onoare ai academiei române.iuliu maniu şi corneliu coposu sunt, au plecat dela Blaj. iuliu maniu a fost juristul consistoriuluide la Blaj al facultăţii de la Blaj. ce să mai vor-besc de corneliu coposu, care a învăţat la Blaj.şi atunci am încercat să repet un lucru pe carel- am pus pe site- ul fundaţiei „corneliu coposu”,un cuvânt pe care îl păstrez şi pe care vi- l spun şio să- l spun de câte ori pot, şi anume că numaiprintr- o „muncă dârză şi demnă vom putea să în-frângem neputinţele noastre”. Nu altcineva ne vaface, ne va duce, ne va ridica. Dumneavoastră aţifost la oradea. eu am fost şi al cluj. sigur căsimţi un alt suflu în aceste locuri. eu sunt un ar-delean cumva. sunt născut aici, în Bucureşti, darvin dintr- o familie cu o educaţie şi cu un spiritcare se află pe acest drum nordic, ardelenesc.acolo există, dacă vreţi, o multiculturalitate carenu rareori corectează lucrurile, ceea ce de multeori aici, în capitală, nu simţim. am făcut o re-marcă referitor la această problemă. De multe ori,anumite caracteristici ale spiritului nostru ultra-critic, cârcotaş, împovărat, uneori, cum aţi spusdumneavoastră, de miticisme – noţiunea de „mi-ticism” vine de la mitică – sunt corectate de ati-tudini care sunt mult mai solidare social. Dacă neuităm la vecinii noştri unguri, constatăm că ei auo solidaritate, totuşi, ei pledează împreună pen-tru nişte idei, inclusiv pentru cele naţionale. astaca să fim foarte clari. la fel vecinii noştri germanidin transilvania au un spirit de solidaritate care,dacă vreţi, a fost un exemplu şi pentru români. şi

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Politică şi cultură (II)

Clubul Ideea Europeană n EvenimentContemporanul n 135

acad. Ionel valentIn vlad acad. Bogdan c. sIMIonescu acad. vIctor voIcu acad. eugen sIMIon

din cauza aceasta educaţia ardelenească a făcutca oamenii să fie un pic mai riguroşi. să nu cre-deţi că dacă mergi la filiala academiei românedin cluj, nu trebuie şi acolo să fii un om cu un spi-rit pacifist prin definiţie şi de multe ori să facipace între diverse tabere adverse, care există, darparcă există, totuşi, şi acolo spiritul solidarităţii,care lucrează înaintea celorlalte.

am fost extrem de impresionat de vizitascurtă la Blaj. Dacă vreţi, m- a impresionat româ-nismul de- acolo. la Bucureşti, dacă vorbeşti deidentitate naţională, e ca şi cum imediat ai fitransformat într- un paria. identitate, naţional şi

alte cuvinte semantic înrudite cu acestea tearuncă într- o tabără care deja au o conotaţieproastă în europa şi eşti iute taxat ca „naţiona-list” sau ca ceva de genul acesta, uitându- se că înstatele unite ale americii fiecare, absolut toatălumea se consideră patrioţi. şi atunci, dacă nuvreau să declari că sunt un naţionalist român,atunci mă declar eu însumi patriot şi aşa rămâneîntotdeauna. am fost întrebat şi mi- aţi spus deroşia montană. Nu este numai roşia montanăproblema şi locul în care a intervenit academiaromână. Nu este numai limba latină, care laBlaj, dacă vreţi, îşi găseşte expresia cea mai înal -tă. să nu uităm că mihai eminescu vine de lacernăuţi. în şcoli se făceau cursuri de latină şi seînvăţa bine limba latină. cel ce voia să intre laliceu, la Blaj, trebuia să facă cursuri particulare.limba latină se învăţa serios, se perfecţiona. prinurmare, putem vorbi de o particularitate specială.sigur că şi noi suntem uimiţi cum poate fi omisădin programa şcolară o limbă care este originealimbii române. Noi, românii, facem parte din fa-milia popoarelor latine. or, constatăm că în ulti-mul timp scârţâie tocmai acest element comun –element care, la drept vorbind, a unit europa! –limba latină care a însemnat o „lingua franca” îneuropa. mai mult decât atât, ţările care ne încon-joară păstrează mai multe ore de limba latină. înschimb, noi suntem cei care diminuăm numărulde ore de limbă latină. când în liceu s- a pus pro-blema real şi uman, am ales realul, pentru că îmiplăceau foarte mult matematica şi fizica, mer-geam la olimpiade de fizică şi matematică. atunciprofesoara de latină mi- a spus: „vlad, de ce mergitu acolo şi nu treci de partea umanistă? ai talen-tul şi plăcerea de a învăţa limbile”. mi- aducaminte cu mare plăcere de profesorii mei de la li-ceul „titu maiorescu” din Bucureşti – unul dintremarile licee înfiinţate de titu maiorescu. îmiaduc aminte de profesorii de limbă română, degeografie, de istorie.

„Lupta pentru diminuarea orelorde latină, limbă şi literaturăromână, este o inconştienţă”

Ionel Valentin Vlad: lupta pentru dimi-nuarea orelor de latină, limbă şi literatură ro-mână, este o inconştienţă, pur şi simplu.acade mia română face demersuri în sprijinulacestor discipline, le pune şi pe internet, scrieadrese peste adrese către ministerul educaţiei

Naţionale. cu toate acestea,funcţionarii de la ministeruleducaţiei Naţionale schimbăprograma. alaltăieri mi- amdat demisia din consiliul Na-ţional al cercetării ştiinţifice.te duci şi spui nişte lucruricare au sens, au coerenţă, autot ce se cade într- o lume civi-lizată. am fost numit preşe-dinte al acestui consiliu. încalitatea mea de preşedinte alacademiei române, am vorbitşi am făcut pledoarii în favoa-rea limbii latine şi a limbii şi li-teraturii române. Nu concep caîn momentul în care discutămnişte lucruri, să faci altceva.Nu concep ca academia ro-mână să fie folosită, numele eisă fie folosit, numele preşedin-telui, numele meu, să fie folosit

pentru a gira nişte lucruri inacceptabile. eu amun singur nume şi o singură onoare. Nu acceptaceste lucruri. şi mi- am dat demisia. e o formăde protest, care sper – deşi, după cum spuneţi,nici mass- media nu reflectă prea mult acesteluări de poziţie – sper să fie, totuşi auzit. Noi,membrii academiei române lucrăm la o strategiea româniei pe termen lung, după cum ştiţi. sperca proiectul nostru de ţară să dea mai multă co-erenţă politicienilor în ceea ce priveşte interesulnaţional şi progresul aces-tei ţări.

un jurnalist susţinepe un post de televiziunecă în academia română selucrează la o strategie,care nu ni se dă pentru a ocomenta. sper să am posi-bilitatea să- i transmit unmesaj. sunt, ca şi dum-neata, un transilvăneanmai lent un pic, dar careîntotdeauna predă unlucru terminat şi crede cănumai atunci când unlucru e făcut bine şi e dusla capăt, doar atunci elpoate fi supus discuţiei.sunt un om care terminăceea ce a început, şi nu dăîn fragmente sau fasciculeo lucrare inclusiv pentrucă eu ştiu care e mentalita-tea predominantă aici: ementalitatea meşteruluimanole. Noaptea e distrustot ce se construieşte întimpul zilei. Dacă vine ci-neva şi dărâmă ceea ce facişi încerci să transmiţi efor-tul distructiv pe toate ca-

nalele mass media, avide de senzaţional, şi nu delucrul în sine, de problema de fond, ca să spunaşa, atunci cum să ajungi la bun sfârşit? cum săduci acel lucru la bun sfârşit? e limpede că cei cucare lucrezi vor fi demoralizaţi, vor lucra maiprost, mai puţin inspirat. şi sunt sigur că înaceste condiţii nici nu vom termina când se cu-vine, când trebuie, nici nu vom face treabă bună.vă mărturisesc aceste lucruri ca să vedeţi de cenu alerg după publicitate. publicitatea este binesă apară în momentul când ai terminat un lucru.Ni se propuneau tot felul de lucruri, de poziţii, denu ştiu ce… Domnule, lăsaţi- ne în pace să nefacem datoria. academia română are o misie. mi-siunea aceasta este esenţială de 150 de ani: sluji-rea poporului, slujirea naţiunii române. aceastafacem noi în calitate de cărturari, de oameni deştiinţă. pentru a- ţi face datoria, ai nevoie şi de li-nişte, ai nevoie de un spaţiu al tău, care să nu fietot timpul invadat de tot felul de indiscreţii şi delucruri care bruiază munca, te încurcă la acellucru important care trebuie dus la capăt.această invazie a socialului nu totodeauna debună calitate, pe care o vedeţi astăzi, nu e bene-fică nici pe departe; unii oameni nu sunt în staresă facă, să ducă la bun sfârşit ceva început.această ceartă nesfârşită credeţi că se întâmplănumai din cauza noastră, a unor oameni dedicaţi?Nu. şi între noi există diverse discuţii, poate cănu ne prea iubim unii cu alţii, poate nu ni se preaîntâmplă să zici „domnule, eu îţi sunt frate” sauceva de genul acesta. Dar dintotdeauna existărespect. în instituţia noastră există respectul faţăde celălalt. există un respect faţă de opinia celui-lalt, există un respect în alegerea unor noimembri, există un respect pe care eu îl văd în jur,aici, la academia română, pretutindeni. şi măbucur că există.

„În jurul bisericii a crescut cultura acestui popor”

Ionel Valentin Vlad: Dacă ajun-gem iarăşi la politică... în fond, politica

19



ð

gaBrIel andreescu aura chrIstI acad. nIcolae BreBan

Ionel valentIn vlad, nIcolae BreBan

Realitatea TV: Realitatea românească cu octavian Hoandră în fiecare vineri şi sâmbătă la 21.00

n Emisiuni de cultură

academiei române probabil că estenumai de un fel, şi anume: este o politicăcare încearcă să vină cu un adevăr. şiacest adevăr, iarăşi, e totul, dacă stămbine, stăm drept, cum se spune, şi ne

gândim la momentul când iisus a ajuns în faţa luipilat, care l- a întrebat: „Dumneata ce doreşti?”.şi iisus a răspuns: „eu sunt cel care spune ade-vărul”. iar pilat l- a întrebat: „ce este adevărul?”.aici avem, faţă în faţă, un pragmatic, care vreasă impună ceva, şi un idealist, care vine cu unanumit ideal care este pentru ceilalţi. prin ur-mare, e unul care ţine să- i supună pe ceilalţi, şialtul, celălalt, care este pentru ceilalţi, e venitpentru ceilalţi. academia română apără un ade-văr şi ţine să- l impună. suntem de multe ori ală-turi – şi aţi văzut că suntem alături – de Bisericaortodoxă română, pentru că ea reprezintă unpilon de bază al acestui popor. în jurul bisericii acrescut cultura acestui popor. atacul la adresa Bi-sericii şi, în special, la adresa celor care au fostunşi, este inacceptabil. încă o dată: cum să- şi deademisia un patriarh? spuneţi- mi şi mie! cum să- iceri demisia patriarhului în piaţa universităţiisau în piaţa constituţiei după evenimentele dra-matice de la clubul colectiv? ce mai calitate esteaceasta? reprezentanţii cărui popor din lume arface ăsta? 95% din poporul român sunt creştini.şi vin unii, subliniez, unii, şi cer aşa ceva! şiîncep să lucreze la această diversiune. fireşte, nuputem să fim de partea acestor indivizi. şi ne- amscris părerea inclusiv pe site- ul academiei ro-mâne. să se ştie că am luat atitudine. oareaceastă opinie a fost citată undeva? Nu. în nici unfel. această atitudine e cel puţin la fel de impor-tantă ca roşia montana. De fapt, e mai impor-tantă, pentru că atacă spiritualitatea noastră,esenţa naţiunii române: credinţa şi identitatea.

modul nostru de a face politică nu poate săfie decât cel de a arăta adevărul, anume acestadevăr, adevărul care este, dacă vreţi, subsec-vent, ştiinţific, pentru că noi ne ocupăm de aşaceva, noi, adică cei din tabăra ştiinţifică. e unadevăr subordonat primului adevăr, nu e deasu-pra celuilalt, nici nu e inferior celuilalt. cred căceea ce putem să facem e să avem, să construim odiplomaţie culturală. Diplomaţia noastră cultu-rală poate să facă, să înlesnească o serie de lu-cruri ce se regăsesc astăzi – foarte grav – îndiatribele la adresa unor vecini. suntem multprea vocali şi nu ţinem cont că istoria acestor lo-curi, până la urmă, în ambele războaie, precum şiîn celelalte, n- a fost făcută de noi, a fost făcută demarile puteri, aflate peste noi. în momentele derăscruce, în care am vorbit de o inevitabilă diplo-maţie culturală – şi nu numai culturală, ci de di-plomaţie de un anumit nivel, dintr- o anumităperioadă, de exemplu, de pe timpul lui ferdinandşi al reginei maria, diplomaţia internaţională,prin care până la urmă s- a validat marea unire– lucrurile au mers bine.

ce putem să facem noi? politica... ar fi omare greşeală să intrăm în politică. ar fi o maregreşeală să ieşim pe piaţă cu nişte cereri, ca, bu-năoară, ieşiţi şi spuneţi toate lucrurile pe carevreţi să le faceţi. sunt absolut de acord: trebuiesă faci lucrurile în spiritul academiei române.Nu să ieşi pe stradă, unde fiecare să te îm-proaşte... cum se împroaşcă, în realitate, cum ve-deţi şi dumneavoastră în zilele noastre.

mă scuzaţi că am întârziat puţin. mă scu-zaţi că poate am vorbit prea mult, dar asta credepreşedintele de acum al academiei române, carese bazează, încă o dată, şi pe înţelepciunea pre-decesorilor săi, şi o ia serios în considerare. vămulţumesc.

„Statul este obligat prin lege săasigure şi să garanteze accesul laeducaţie şi la cultură”

Aura Christi: Noi vă mulţumim, domnulepreşedinte. zilele trecute am vorbit îndelung cudomnul profesor Bogdan c. simionescu despreidentitate, inclusiv despre identitatea româ-nească. mi- am amintit, ulterior, că scoţianuljames mirrlees, laureat al premiului Nobel îneconomie pe anul 1996, dacă nu greşesc, profesorla universităţile oxford şi cambridge, ocu-pându- se un răstimp de românia şi istoria acesteiţări europene, a ajuns la concluzia că – citez – „ră-dăcinile voastre sunt clătinate” şi că „acestea nupot fi reparate”. ce credeţi dumneavoastră, dom-nule profesor, că ar trebui să facem noi ca să în-cercăm, totuşi, să le reparăm? vă pun aceastăîntrebare de o gravitate extremă, deoarece Dum-neavoastră sunteţi, între alţi colegi de la acade-

mia română, autorul apelului pentru salvarealimbii latine, semnat de 500 de intelectuali şi lan-sat în primăvara acestui an. este un document is-toric acest apel, prin care se trage un semnal dealarmă. ţinta, în această ordine de idei, esteşcoala românească. scopul? Distrugerea acesteişcoli de veche tradiţie.

Bogdan C. Simionescu: eu mi- am pregă-tit câteva gânduri pentru astăzi şi, pentru că suntinginer la origine, am încercat să le ordonezîntr- un anumit mod, mai exact, în două părţi. in-tervenţia mea nu este foarte plăcută, pentru călucrurile pe care trebuie să le discut sunt departede a fi agreabile. a doua parte, probabil, oferănişte direcţii, pe care cred eu că ar trebui să mer-gem. e vorba de nişte posibile soluţii. voi începede la nişte date oficiale. constituţia româniei, înarticolul 32 ne vorbeşte despre „dreptul la învă-ţătură”, care este asigurat prin învăţământul ge-neral, obligatoriu, prin învăţământul licealş.a.m.d. în acel articol se mai stipulează că învă-ţământul de stat este gratuit. iar articolul 33 dinconstituţia româniei – următorul – şi e foartebine că acesta vine imediat după cel invocat, pen-tru că aceasta e ordinea logică, ordinea firească –este „accesul la cultură”, în care sunt afirmate ur-mătoarele: „accesul la cultură este garantat, încondiţiile legii”. mai departe există câteva puncte,printre care cel unde se menţionează faptul că„statul trebuie să asigure păstrarea integrităţiispirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimula-rea artelor, protejarea şi conservarea moşteniriiculturale, dezvoltarea creativităţii contemporane,promovarea valorilor culturale şi artistice ale ro-mâniei în lume”. aceste adevăruri fundamentalefigurează în constituţia româniei. Deci, în acestecondiţii, statul este obligat prin lege să asigure şisă garanteze accesul la educaţie şi la cultură.

ce am făcut noi? am închis şcoli şi grădi-niţe, pentru că nu erau rentabile. statul trebuiesă asigure, prin constituţie, accesul copiilor laşcoală şi să ofere condiţii prielnice de învăţare.Nu părinţii şi copiii trebuie să găsească modali-tăţi de a transporta elevii la şcoală. copiii nu tre-buie să parcurgă kilometri întregi în fiecare zi pejos pentru a merge la şcoală. când eram studentla institutul politehnic iaşi, aproape 50% dintrecolegii mei proveneau de la ţară. în aceeaşi uni-versitate – acum se numeşte universitatea teh-nică din iaşi – din cele unsprezece facultăţi, înnouă facultăţi, în ultimii cinci ani, nu a învăţatnici un copil de ţăran. Nici unul. eu nu mă temsă spun că ceea ce se întâmplă e un fel de... geno-cid faţă de acest popor. înseamnă că 40% din po-pulaţia acestei ţări nu are acces la învăţământulsuperior. prea mult! mult prea mult! aşa se tra-duce această realitate! Nu asigurăm lucrurile ele-mentare, condiţiile obligatorii ale educaţiei. prinurmare, firesc, apare o întrebare. ce e la mijloc?poate fi incompetenţă crasă? să fie prostie, tică-loşie sau eu – care nu sufăr deloc de teoriile con-spiraţiilor de tot soiul – mă confrunt cu ceva cenu pot înţelege. Nu exclud că poate fi vorba deceva mai mult. Nu ştiu.

ce altceva am mai făcut noi? Ne- am bătutjoc – acesta este adevărul – de învăţător, pe carel- am minţit încontinuu. Ne- am bătut joc de pro-fesorul de gimnaziu şi de profesorul de liceu. amconsiderat întotdeauna că profesorii nu vor ac-cepta să nu se desfăşoare bacalaureatul, deci, amîntins coarda până în ultimul moment şi dupăaceea, evident, le- am trântit uşa în nas, pentru căştiam că el, elevul, oricum va da bacalaureatul.fiindcă profesorii au conştiinţă. pe asta am

mizat. vă dau exemplul unei ţări despre care dis-cutăm deseori: japonia. singura categorie a po-pulaţiei japoneze, singura pătură socială, dacăvreţi, care nu trebuie să se închine împăratului,este învăţătorul, educatorul. singura. De ce? ja-ponezii spun că dacă n- ar exista învăţători, n- arexista împăraţi. tot în japonia, care este pe loculdoi în clasamentul celor mai eficiente sisteme deînvăţământ, cultura şi educaţia sunt pe primulloc. în japonia meseria de dascăl – nu vorbesc deprofesor universitar, vorbesc de cel care formeazăcopiii până la 18 ani – meseria de dascăl este acincea cea mai bine plătită meserie – după cosmo-nauţi, arhitecţi, avocaţi. arhitecţii şi avocaţii au,de fapt, profesii liberale – şi asta e cu totul alt -ceva. în momentul în care părintele îşi lasă copi-lul la şcoală, profesorul este cel care îşi exercităautoritatea asupra lui. Dacă un elev este prins fu-rând, nu părintele este cel care îl admonestează,ci profesorul. în coreea de sud, preţul caselor –şi nu este singurul exemplu în acest sens – preţulcaselor este influenţat de reputaţia şcolilor dinzona respectivă. prin urmare, totul se învârte înjurul şcolii şi educaţiei.

pe vremuri, românia era recunoscută – şitoate datele arată această realitate – ca având unînvăţământ bun, serios, solid. acum ţara noastrăse regăseşte pe locul 32 din 40 în clasamentulcelor mai apreciate sisteme de educaţie din lume,statul neoferind condiţiile stipulate şi garantatede constituţia româniei. aceasta înseamnă cătrebuie să existe cel puţin o pătură, după părereamea, pătura intelectualilor, care să- şi asume unrol în educaţie. eu nu cred în izolare, nu cred înturnuri de fildeş, nu cred în modelul pe care îl ofe-rim, stând în birou şi scriind, sau stând la calcu-lator, în bibliotecă, în laborator. Nu cred în asta.cred că, aşa cum mica unire – cel puţin, aşa cumam învăţat eu, care am avut parte de o şcoală decultură generală, negată acum, şi referitor la careni se spune că a fost foarte proastă, ei bine,atunci, am învăţat la istorie, printre altele, cămica unire a fost pregătită de intelectuali, prin-tre care mulţi tineri veniţi de la paris, că cei edu-caţi au mers prin sate şi au explicat oamenilor lace este bună unirea. Dacă e adevărat ceea ce amînvăţat eu, cred că şi noi trebuie să procedăm lafel. eu nu văd o altă soluţie. intelectualii verita-bili au datoria să- şi asume rolul de educator şi deformator, mai ales în societatea actuală, cândscara valorilor este total inversată, cea mai marevaloare, cea mai importantă, fiind banul.

cred că avem o oarecare vină pentru că nuam participat la viaţa societăţii, neam ferit denoroi, ca să zic aşa, neam ferit să ne punem în si-tuaţia de a fi împroşcaţi cu noroaie de paginileziarelor, de ecranele televiziunilor, de posturilede radio. eu nu spun să facem politică, dar pro-pun să avansăm o viziune întru educatie, întruşcoală, întru cultură generală. există emisiuni deteleviziune, emisiuni de divertisment – pe minemă enervează inclusiv cuvântul – ei bine, unelesunt nişte prostii absolute. am vorbit cu oamenide televiziune, care mi- au spus: „asta cerelumea”. Da, lumea cere asta, pentru că nu e obiş-nuită să primească altceva. lumea în care trăimse poate şlefui, publicul se poate forma! televiziu-nea de stat ar trebui să insiste mai mult pe cul-tură.

am distrus programele şcolare. Nu e vorbanumai de limba latină şi, ca o completare, nu amscris numai eu materialul, apelul acela publicatîn paginile revistei contemporanul [apel pentrulimba latină, nr. 3/ 2016 – n.n.], a participat şi

ð

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


domnul academician, regretatul profesor solomonmarcus. După lansarea acestui apel pentru limbalatină, Biroul prezidiului academiei române aredactat un material mai ferm si mai amplu, carese referea la istorie, geografie, limba română,limba latină.

„Fără identitate o naţiune sedizolvă, încetează să fie ceea ceeste”

Aura Christi: am reprodus în contempo-ranul – în numărul pe martie al revistei noastre– textul acelui punct de vedere al academiei ro-mâne referitor la cele trei variante aleplanului- cadru pentru învăţământul gimnazialdin românia. e un document ferm, aspru şidrept, care dezaprobă renuţarea la singura oră delatină din programul şcolar, reducerea drastică aorelor de limba şi literatura română, şi de istorie.în acelaşi înscris al conducerii academiei românese făcea o referire explicită la identitatea naţio-nală, care nu are cum să- şi renege originea sa la-tină. fără rădăcini un arbore dispare. fărăidentitate o naţiune se dizolvă, încetează să fieceea ce este.

Bogdan C. Simionescu: în şcoală, la lite-ratură nu mai găsim figurile marilor clasici ai li-teraturii noastre. copiii termină şcoala şi nu maiştiu… Nu vorbesc de minulescu, pe care sigurnu- l cunosc, nu vorbesc de topârceanu, pe care înmod cert nu- l ştiu, nu vorbesc nici de de otilia ca-zimir, pe care iaraşi nu au citit- o. copiii nu maiştiu de arghezi, de slavici, nu mai ştiu de coşbuc.Nimic. pentru că le oferim aproape exclusiv lite-ratură contemporană, nu întotdeauna de bună ca-litate. Nu se mai vorbeşte despre intelectualii dincele două războaie mondiale. Dacă mergem aşa,după părerea mea, în 20- 30 de ani limbajul româ-nului va fi alcătuit din 150- 200 de cuvinte. atât!uitaţi- vă la multe filme americane şi număraţicuvintele pe care le folosesc actorii. într- un filmde două ore, se folosesc o sută, o sută şi ceva decuvinte! vă rog să verificaţi acest adevăr. la astavom ajunge, la o exprimare săracă şi agramată.Deja avem absolvenţi de facultate care nu ştiu săscrie corect în limba română – şi acest adevăr sepoate verifica. o exprimare săracă în limbaj tră-dează, până la urmă, o gândire limitată. în-seamnă că, având idei – să presupunem căacestea există, totuşi – nu eşti în stare să le ex-primi. la asta ajungem.

sunt câteva lucruri pozitive, binevenite,după părerea mea. iată un lucru bun: proiectulrevistei contemporanul – „românia citeşte”. esteun proiect benefic, un program de bună calitateintelectuală, care nu trebuie să existe astăzi şi sădispară peste o lună, pentru că atunci există de-geaba. cu o floare nu se face niciodată primăvară.„oamenii de lângă noi” este un proiect derulat launiversitatea politehnica din Bucureşti, proiectcare îşi propune să crească interesul studenţilorpentru cercetare, pentru discipline noi, pentru ca-riera de om de ştiinţă. eu am fost invitat şi amţinut câteva conferinţe/cursuri. Nu despre chimiesau mecanisme de reacţii, ci despre viitorul chi-miei, despre apropierea chimiei de natura vieş.a.m.d. cadrele didactice şi studenţii sunt foarteinteresaţi de asemenea subiecte.

„Să coborâm în cetate!”Bogdan C. Simionescu: până nu de mult

apărea revista cultura, condusă de domnului aca-demician augustin Buzura. eu personal nu potînţelege motivele dispariţiei acestei publicaţii.chestiunea financiară nu stă în picioare dinpunctul meu de vedere, pentru că – şi vorbesc încunoştinţă de cauză – eu public la iaşi o revistă,zece numere pe an, revista este ştiinţifică şi are osută şi ceva de pagini pe număr. ştiu exact câtcostă. costurile sunt foarte mici. N- am subvenţio-nare de nicăieri; e adevărat că e o publicaţie şti-inţifică, o revistă de cultură presupune cu totulaltceva. Dar, oricum, costurile nu sunt mari.

iarăşi un lucru foarte bun, revista de exem-plu de la universitatea din oradea, domnule aca-demician eugen simion. am citit- o, de altfel.intervenţiile din ultimii ani ale domnului acade-mician Dinu c. giurescu la televiziune sunt salu-tare, la fel ca şi intervenţiile domnului academi-cian Nicolae Breban.

propunerea mea este următoarea: „să cobo-râm în cetate!”. Nu putem să rămânem în birouri,în biblioteci, în laboratoare. voi oferi câtevaexemple de lucruri care se fac într- o manieră de-zorganizată, nemediatizată, aceasta fiind vinanoastră: nu ne pricepem să mediatizăm, să con-ştientizăm societatea apropo de numeroasele eve-nimente realizate de academia româna. văpropun ceva concret. suntem, aici, cam treizeci deoameni. Dacă fiecare dintre noi, până la sfârşitulanului, ar merge în câte trei şcoli şi ar ţine câte oconferinţă, de pildă, „literatura secolului xx”,„ştefan cel mare”, fiecare în domeniul său, credcă lucrurile ar începe să se schimbe. toţi avemcopii, care la rândul lor au copii care sunt elevi;putem vorbi cu dirigintele, cu directorul şcolii, săne primească pentru o conferinţă. Dar nu trebuieţinute o dată, ci în mod constant şi în mai multeşcoli.

După aceea, la iaşi am iniţiat – nu eu, cidomnul academician viorel Barbu, pe când erapreşedintele filialei – prelegerile academiei ro-mâne. era vorba de o conferinţă pe lună, ţinutăde un om de cultură, de un om de ştiinţă într- osală de peste o sută de oameni, plină de fiecaredată. eu am continuat... şi vă spun o parte dinnumele celor care au conferenţiat în ultimul an:de două ori domnul academician Nicolae Breban,domnul Nicolae Dabija – scriitor din republicamoldova, academicianul ioan aurel pop, acade-micianul Dumitru radu popescu, academicianulmarius sala, profesorul tudorel toader, pe cândera judecător la curtea constituţională şi care avorbit despre constituţie, deoarece toate ziarelevorbeau despre acest subiect, dar nimeni nu spu-nea ceva concret. am decis sa invit, aşadar, o per-soană bine informată, care putea să explice ceînseamnă constituţia şi care este rolul ei. apoi,au conferenţiat domnul academician răzvan teo-dorescu; maestrul mircea Diaconu a ţinut confe-rinţa cultură şi identitate. au mai fost invitaţi şiprofesorul emil constantinescu, fostul preşedinteal româniei, profesorul Nicolae anastasiu, iar înperioada următoare va veni domnul profesor ioanDumitrache, membru corespondent al academieiromâne.

cred că trebuie să organizăm cu regulari-tate asemenea conferinţe, deoarece avem obliga-ţia să promovăm repere. intelectualul autenticlasă, eventual, o operă, după el se presupune căva rămâne o operă, de acord. Dar acum oamenii

au nevoie de modele, pentru că altfel, din pacăte,vor alege şi vor urma drept repere tot ce le oferămass- media.

mai sunt şi alte modalităţi în care putem ac-ţiona. De exemplu, în toate institutele academieiromâne – eu am pledat pentru asta de multe orişi am organizat anual la mine în institut – trebuiesă organizăm, din timp, ziua uşilor deschise. lainstitutul de chimie macromoleculară „petruponi” iaşi ea se transformă, de fapt, în patru zile.400- 500 de elevi, profesori, persoane de diferitevârste, provenind din medii diferite ne viziteazăanual. De la copii de grădiniţă până la pensionari.mai există un eveniment inspirat, gândit de mi-nisterul educaţiei, săptămâna altfel, care are locîn luna aprilie a fiecărui an. anul acesta au venitla „petru poni” 450 de copii insoţiţi de dascăli.Dacă intraţi pe site- ul institutului, vedeţi zeci depoze exemplificând ce li s- a arătat copiilor, întâl-nirea profesorilor cu cercetătorii, cum au discutatşi despre ce anume. sunt lucruri simple, care sepot realiza cu implicare şi seriozitate şi care auimpact asupra societăţii.

aş încheia într- o notă optimistă. Dacă vă ui-taţi puţin spre anii 1918- 1939, o perioadă de20- 21 de ani, ce constataţi? în 1918 am ieşitdistruşi din război şi în 1939 eram a şaptea na-ţiune din europa! prin urmare, acest popor are ocapacitate de regenerare şi de renaştere – cumvreţi să- i spuneţi – extrem de mare. în ciuda tu-turor întâmplărilor! cred că ar trebui să acţionămîn modul afirmat anterior. e o recomandare, evi-dent, şi cred că tot ceea ce facem în sprijinul edu-caţiei şi culturii trebuie mult mai mult medi-atizat. N- are rost să răspundem oricărui ziar carene împroaşcă cu noroi. Nu are rost. punct. al-tminteri am intra în polemici fără sfârşit. să co-borâm constant în cetate şi să arătăm tot ceea cerealizăm. ar trebui să ne implicam mai mult, săpopularizăm cărţile foarte bune apărute la edi-tura academiei, să ţinem prelegeri, să mediatizămevenimentele organizate de academia română.

Aura Christi: vă mulţumim. revista con-temporanul publică dialoguri cu mari personali-tăţi ale academiei române. am publicat dialoguricu domnii profesori eugen simion, Bogdan c. si-mionescu, răzvan theodorescu, alexandru surduş.a. relativ recent a apărut în paginile conte unamplu dialog cu domnul profesor victor voicu,domnul academician victor voicu, secretarul ge-neral al academiei române.. în acel dialog me-morabil, domnul victor voicu a vorbit in extensodespre domeniul domniei sale – medicina, farma-ceutica, cercetarea ştiinţifică în domeniul aflatsub semnul lui hippocrate – nu înainte de a se re-feri la ceea ce înseamnă românia mare, la proiec-tul de ţară la care lucrează academia română şicare va fi încheiat în curând. Nu aţi trecut cu ve-derea, atunci, domnule profesor, o posibilă renaş-tere a româniei şi aţi afirmat că menireaacademiei române, în acest ceas istoric al ţării,e să dea semnale pentru această posibilă şi vitalărenaştere. Domnule profesor, credeţi că româniapoate renaşte? pe ce vă bazaţi?

„Academia Română este în slujba acestui popor”

Victor Voicu: am ascultat multe, fru-moase şi vitale propuneri, idei, extraordinare so-luţii referitoare la ceea ce am vrea să fim şi modulîn care să ne regăsim drumul. mă bucur mult căiniţiativa dumneavoastră, evident, provocatoare– politică şi cultură, politică versus cultură – areun evident ecou. câteodată, noi înţelegem princuvântul, prin sintagma de cultură politică nualt ceva decât cultură... partinică. şi nu numai. osă revin la acest gând. totuşi, ţin să vorbescpuţin.

sunt multe lucruri care nu pot fi trecute cuvederea. Domeniul abordat azi, aici, este extremde provocator, spuneam. iniţiativa de a organizaaceastă masă rotundă, această dezbatere e a luiNicolae Breban, aura christi şi gabriel andre-escu, şi e frumoasă, interesantă, dar nu poate fiepuizată într- o întâlnire. totuşi, e bine că lansămnişte idei. cultură înseamnă enorm din punctulde vedere al anvergurii, al amplitudinii acesteinoţiuni. am căutat, dacă cumva, această idee decultură naţională, tradiţie, valori culturale ale po-poarelor, multiculturalism, se regăsesc şi în pro-gramele europene. se regăsesc. aşadar, deşi totaruncăm vina, mai mereu, pe uniunea euro-peană, care, cu toate defectele ei, reprezintă unmare proiect, un proiect de o mare an-vergură şi generozitate, cel puţin înediţia princeps, noţiunile la care m- am

21



ðcluBul Ideea europeană - cluBul acadeMIcIenIlor

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


referit adineaori – cultură naţională, tradiţie, va-lori naţionale, identitate ş.a. – se regăsesc în pro-gramele europene. Depinde de noi ce vedem înaceste programe, cum le citim şi cum folosim pri-lejurile şi oportunităţile oferite. Nu- mi aducaminte în istoria noastră să ne fi oferit cinevabani ca să ne reconstruim ţara. ce s- a întâmplatîn ultimii douăzeci şi cinci de ani e dramatic, aşacum spunea altădată şi distinsul nostru colegDinu c. giurescu. în ideea că distrugem econo-mia comunistă, am distrus economia naţională şiaici stă drama. acest popor a trebuit să migreze.patru milioane de oameni, între care cei mai per-formanţi, de la muncitori, la medici, arhitecţi, oa-meni de artă, au migrat ca să- şi regăseascăpâinea. relaţia dintre şcoală şi educaţie este fun-damentul, este temelia culturii. Nu poate să facăun analfabet acte de cultură. uniunea europeanăvorbeşte de europa creativă, da, uniunea euro-peană vorbeşte de acest lucru. m- am uitat cuatenţie ca să văd dacă se repetă în programele ro-mâneşti această idee generoasă. Nu poţi să faciincluzie socială, deci, să combaţi sărăcia şi să in-tegrezi grupări de populaţii, fără educaţie şişcoală! Nu poţi să faci cultură, repet, fără educa-ţie şi şcoală. politica, de fapt, este o sumă, un an-samblu de măsuri, care generează o tendinţă, oatitudine faţă de un domeniu. că o pot face par-tidele sau nu, problema, în primul rând, e să iden-tifici o politică naţională culturală.

am identificat- o cumva? facem o politicănaţională culturală? facem o politică naţională,prin care să promovăm şi să sprijinim educaţia,şcoala? Drama ţăranului român în ultimii 50 deani, identificată de Nicolae Breban, este absolutîngrozitoare! este o suferinţă, care ni se trans-mite şi nouă, celor care asistăm la această dramăşi o identificăm. o cumplită suferinţă e să desfi-inţezi şcolile de la sate, chiar dacă sunt vechi şiau cu cinci elevi mai puţin decât prevăd normele,n- ai dreptul moral să desfiinţezi aceste şcoli!cine- şi permite acest lucru? am ajuns ca acestpopor, în proporţie de 40%, să fie analfabet ope-raţional! aşa mi s- a spus. Nu înţeleg ceea ce ci-tesc. e posibil ca ţăranul român să nu maiidentifice semnificaţia marilor sărbători reli-gioase? Dumnezeule, este inadmisibil! eu m- amnăscut la ţară, unde exista o ierarhie a ţăranilor,erau oameni cu şcoală, care citeau ziare, citeaucărţi, citeau Biblia! ei bine, nu mai suntem acolo.învăţătorul şi preotul erau elita satului, erau ceimai respectaţi! De ce am degenerat? se întrebaBogdan simionescu, distinsul nostru coleg. Dinprostie, oportunism, din dorinţa nesăbuită de ago-niseală? sau din rea intenţie? un popor incult, unpopor nepregătit, un popor fără şcoală, nu maieste un popor, ci o populaţie. o populaţie informă,fără speranţă, fără drum, fără proiecte, fără vii-tor. avem uriaşe resurse potenţiale, cu o singurăcondiţie: şcoală şi educaţie de calitate, pe termenmediu şi lung. poporul român numai astfel va fidin nou apt de performanţă. sentimentul de mân-drie naţională va renaşte.

Deci, e vorba de o mişcare pe care noi încer-căm s- o generăm. e necesară prezenţa academieiromâne, ai cărei membri să transmită mesaje demare valoare pentru această naţiune. De aceeaspunem că academia română este în slujba aces-tui popor, a acestei naţiuni. academia română nue a statului românia, nu aparţine statului, nuserveşte statul. academia română e a naţiunii ro-mâne. subliniez cu fermitate acest adevăr şivreau să se scoată în evidenţă acest lucru. pentrucă nu întotdeauna statul român a slujit intereselepoporului român. Din nefericire! şi o spun cu du-rere, nu o spun cu plăcere. Nu de dragul de a dao conotaţie critică celor spuse de colegii mei saude mine. avem parte de o mare suferinţă noi, ceicare încă mai suntem în viaţă, atunci când neuităm în trecut fără speranţă, poate, sau cu preapuţină speranţă spre viitor. trebuie să renaştemaceastă speranţă. trebuie să ne regăsim drumul.

ieri am avut o întâlnire socială, tradiţio-nală, am ascultat discursul de recepţie al unuicoleg şi a trebuit să dau un răspuns, o replică. amevocat şcoala maghiaro- românească. românii audat pentru medicina, pentru ştiinţa maghiară,mari valori, care nu se cunosc. le evocăm noi, darsunt prea puţini cei care o fac. acum se găsescmari valori în ştiinţa şi medicina românească, pecare le umilim. De ce? e un proiect şi acesta? tre-buie să ne întrebăm, dar să găsim şi răspunsuri.Nu neapărat polemice. să facem ce ne- a propusBogdan simionescu. să facem ceea ce propuneapreşedintele academiei şi domnul academicianeugen simion. să generăm noi proiecte. să neschimbăm atitudinea. să ieşim în cetate. să în-

cercăm, prin perseverenţă pe termen mediu şilung, să dăm şi generaţiilor care vin după noi spe-ranţa. vă mulţumesc.

„Un cuvânt trecut în desuetudine şi uitat astăzi: ideal”

Aura Christi: printre invitaţi, avem douăvoci tinere, doi colegi, profesori de liceu.

Horia Pătraşcu: îmi face o deosebită plă-cere să fiu în acest cadru al celui mai înalt for şti-inţific şi cultural. este o onoare să fiu alături depersonalităţi notabile ale culturii, istoriei şi şti-inţei româneşti. ce aş vrea să spun ar fi legat deabsenţa unui ideal naţional. pentru că tot s- a vor-bit despre politică şi cultură, eu consider că poli-tica şi cultura sunt feţe ale societăţii româneşti,ale societăţii în general. Deci, şi politica şi culturareprezintă o societate în ce are ea mai autentic,mai profund. or, ceea ce se remarcă astăzi credcă este absenţa unui ideal, fie că îl numim proiectde ţară, fie că- l numim repere valorice şi aşa maideparte. De fapt, ideea care se ascunde în spateletuturor acestor expresii este ideea reprezentatăde un cuvânt trecut în desuetudine şi uitat astăzi:idealul. într- o frumoasă carte despre ideal, Du-mitru Drăghicescu arăta că idealul este locul – săspunem aşa – în care o societate îşi concentreazăcele mai înalte valori şi cele mai înalte sentimentepe care le are.

mă voi referi la cele două cărţi care se lan-sează astăzi, existenţa prin cultură şi acasă înexil. o să încep cu prima carte. existenţa prin cul-tură este o carte care se citeşte extrem de repede,deoarece este o carte pasională, e ca un roman, eo carte care te ţine cu sufletul la gură, pentru căse redă în această carte un întreg dinamism al so-cietăţii româneşti. eu am regăsit în cartea dom-nului profesor gabriel andreescu două modelecare există în societatea românească, e vorba deun model al fugii, un model al exilului, un modelal părăsirii ţării, pe de o parte, iar pe de alta, evorba de un model al refugierii, al rezistenţei, unmodel al rămânerii în acest spaţiu, să zicem asal-tat de diferite forţe nu tocmai benefice. ei bine,în cartea domnului andreescu observăm încerca-rea unor mari scriitori şi a unor mari oameni decultură de a rezista, de a se opune acestor forţemalefice – mai exact, nu tocmai benefice – prindezvoltarea unei mari culturi. ei bine, şi aici estevorba despre politică din punctul meu de vedere,pentru că acest proiect al marii culturi apare, seconsolidează, în generaţia interbelică. reprezen-taţii acestei generaţii îşi propun să dubleze – dacăvreţi să spunem aşa – o entitate social- politicănou apărută, o mare ţară, să o dubleze cu o marecultură. este proiectul pe care mircea eliade îl ex-primă foarte puternic. chiar după război, acestproiect rămâne cumva în mentalitatea, în minteascriitorilor şi creatorilor români, şi este dus maideparte, ideea fiind aceasta: cum ne putem conti-nua, dincolo de istoria nefastă, cum ne putem con-

tinua acest proiect şi cum putem da naţiunii, cumputem da culturii opere de mare valoare. exis-tenţa prin cultură este un termen mai bine alesdecât rezistenţa prin cultură, tocmai pentru căpune accentul pe partea activă, pe partea de pro-iect, de ieşire, şi mai puţin pe latura noastră pa-sivă.

tema exilului apare şi în cartea aureichristi. titlul cărţii este extrem de frumos, acasă– în exil. aici, apare, iată, încă o dată ideea exilu-lui, ideea aceasta a omului care se simte la elacasă în afara ţării, să simte exilat, se simte apă-sat. cartea aurei christi este pasională, viru-lentă, este o carte polemică, este o carte careîncearcă să revină la nişte valori fundamentale.şi cred că şi lucrarea aurei christi încearcă săreintroducă tema idealului, tema valorilor pe carecultura română a trebuit să le redobândească şisă le reasimileze. idealul este de a face ceea ce nestructurează. idealul este o coloană vertebrală aunei acţiuni. în absenţa idealului suntem anemicişi suntem lipsiţi de repere. avem nevoie de sprijindin afară, avem nevoie de obiectele care să ne ţinăde alţii, care să ne impună o direcţie. pe cândidealul este această forţă interioară care ne struc-turează şi care ne face să simţim pământul de subpicioare, să ne simţim stabili, să ne simţim verti-cali. ei bine, în ambele părţi – atât în cartea dom-nului andreescu, cât şi în cartea doamnei christi– este vorba, cred, de această sete de ideal şi deredirecţionare a unei culturi şi a unei naţiuni.mulţumesc frumos.

„Povara unei contradicţii”Aura Christi: ambii tineri sunt „achiziţii”

– între ghilimele – recente, noi prieteni ai revisteicontemporanul, şi ne bucurăm că publică la noi.

Ramona Ardelean: sunt foarte onorată săfiu aici cu dumneavoastră. eu aş vrea să reiautema idealului prezentată de colegul meu horiapătraşcu şi să încerc să- i furnizez, să dau o expli-caţie, să găsesc o cauză pentru această lipsă deideal în societatea noastră, pe care eu aş pune- oîn legătură cu o absenţă, într- un termen mai ra-dical, sigur, a supra- eului nostru naţional. prinasta aş încerca, de altfel, de la bun început, să su-bliniez principala tendinţă entropică a societăţiinoastre, tendinţă care se regăseşte la nivelul po-litic, la nivelul voinţei, respectiv la nivelulsupra- eului naţional. se spune nu întâmplător căomul este fiinţa cea mai puţin entropică dintretoate care există, şi m- am întrebat prin ce ar fiomul mai puţin entropic dacă nu prin spiritul şivoinţa lui, care devin nişte mecanisme de apăraresau de stăvilire a fluxului devenirii oarbe, iraţio-nale sau inconştiente a vieţii, puls orientat în modfatal spre entropie. şi atunci oamenii, ca şi naţiu-nile, s- ar putea deosebi sau diferenţia între eleprintr- o tendinţă mai mare sau mai mică spre en-tropie, sigur, în funcţie de gradul de structuraresau de coagulare a spiritului sau al voinţei.

23



cred că la capitolul voinţă societatea româ-nească luptă foarte bine. voinţa este strâns le-gată de un supra- eu, exact cum este foarteimportantă construirea unui supra- eu individual,la fel de importantă este şi construirea unuisupra- eu naţional. în ambele cazuri este vorba deasimilarea sau interiorizarea unei interdicţii fun-damentale, pe baza cărei interdicţii, de fapt, sepot asimila toate regulile, normele, conduitele,condiţiile şi valorile.

supra- eul ar avea nu numai o funcţie inter-dictivă, aceea de a respecta, de a cunoaşte limi-tele, ci şi o funcţie creativă, pentru că ar trans-forma energiile şi elanurile colective în ceva su-perior, cu sens, semnificaţie şi valoare pentru so-cietate.

mai voiam să spun că până la urmă, aceas -tă… nu chiar absenţă, ci insuficientă sau infan-tilă dezvoltare a supra- eului nostru naţional credcă generează, subminează sentimentul identităţiinoastre şi ne dă un fel de identitate sau de inti-mitate certată, sau ne face să simţim acel para-doxal acasă – în exil, pentru a face trimitere şi eula cartea aurei christi şi la toţi cei ce simt povaraacestei disfuncţionalităţi şi contradicţii până laurmă.

„Exilul ca infern”Gabriel Andreescu: întâlnirea noastră

are o temă şi două cărţi propuse pentru dezba-tere. o rog, mai întâi, pe doamna aura christi săne vorbească despre cartea ei, nu atât despre cese află în ea, ci despre ceea ce este dincolo sau în-aintea ei. cine o citeşte, ştie, află conţinutul căr-ţii. ce e în spatele cărţii, sper să aflăm acum.

Aura Christi: mulţumesc. Nu am făcut nicio regie; prin urmare, e o provocare a prietenuluimeu, gabriel andreescu. e o provocare şi îi mul-ţumesc. e o întrebare dificilă ce e dincolo de car-tea aceasta de polemice acasă – în exil, gabriel.De fapt, e tema unei alte cărţi – din infern, cudragoste – axate tot pe tema exilului – un motivcare văd că nu mă lasă să şomez. şi constat acestadevăr abia acum. cred că în anul 2000 am pu-blicat volumul Labirintul exilului. eu am venit,am coborât, am descins acum mai bine de douădecenii în Bucureşti şi am remarcat în timp că măînţeleg foarte bine cu ardelenii, mai puţin cu –spunea domnul profesor eugen simion – „valahii”sau „miticii”. în paginile revistei contemporanul,după cum vedeţi publică mai mult cărturari dinNord. Nu ştiam, de fapt, nici nu m- am gândit laacest lucru decât târziu; consideram o normali-tate ceea ce se întâmplă în această ordine de ideişi desigur că aşa e. în timp, târziu, mai exact, latimp, am înţeles – adevărurile evidente, adevăru-rile mari, sunt discrete, vin, cum spunea despremarile idei Nietzsche, „pe vârfuri de picioruşe deporumbel” – am înţeles, aşadar, că, de fapt, ve-neam de pe un pământ care două secole, cu câtevamici pauze de respiro, a fost sub jugul ruşilor, alimperiului rus, apoi sub cizma imperiului sovie-tic, şi că acest lucru, volens nolens, prin educaţie,prin formare, prin şcoală, prin universitate, m- amarcat. m- a marcat profund. m- a marcat ireme-diabil. Desigur că de aici atenţia mea extrem de

încordată, ca să spun aşa, focalizată pe tema iden-tităţii. există o vulnerabilitate la capitolul iden-titatea românilor. reacţionez, pot reacţiona,uneori, ferm, când văd că cineva îşi vorbeşte derău ţara. mă deranjează când românia e împroş-cată cu noroi. mă deranjează când – şi vedem toţiaceasta – compatrioţii noştri sunt împroşcaţi cunoroi. sunt profund contrariată când sunt puse lazid valorile naţionale, valori prin care româniaeste ceea ce este şi va rămâne ceea ce este. amfost şi rămân surprinsă când tinerii de azi mai căn- au auzit de mihail eminescu şi ştefan cel mareşi sfânt – simboluri vii ale conştiinţei naţionale,fără de care Basarabia de azi n- ar fi ceea ce este.să stăm puţin şi să ne gândim la următorul as-pect, care pentru mine, deşi am scris zeci, sute depagini despre acest subiect, nu încetează să mămire şi pe care, în esenţă, nu- l pricep. fiind robitde cineva străin, care vrea să- ţi amputeze rădă-cinile identitare, este firesc să reacţionezi, trebuiesă reacţionez, deoarece altfel mori, te pierzi. elimpede că reacţionezi faţă de nişte străini, sovie-ticii, care prin stalin, în primul rând, au aplicato politică de deznaţionalizare diabolică în stateledin periferiile imperiului bolşevic. concret, cerbe-rii sistemului roşu au încurcat lucrurile atât de –iertaţi- mi termenul – abject, în marginile impe-riului, încât s- a întâmplat ceva absolut nemaipo-menit, realizat într- o proporţie de neimaginat şicu consecinţe imposibil de anulat. lucrând la vo-lumul meu din infern, cu dragoste am găsit niştedate, peste care orice spirit nepervertit, orice in-telectual onest nu are cum să treacă. le voi relua,aici, deoarece mi se par importante. conform da-telor culese de istoricul rus Nikolai teodoroviciBugai de la universitatea din moscova, care „înanii 1992- 1993 a avut acces la arhiva NKvD-mvD-KgB şi la corespondenţa dintre stalin şi

miniştrii săi”, „între iulie 1940 şi decembrie 1953,un număr de 332.500 de persoane au fost depor-tate din teritoriul anexat de urss în 1940: ro-mâni, ruşi albi (antibolşevici), refugiaţi careevadaseră din urss, minorităţi religioase, dintrecare 47.000 mai erau în viaţă, în locurile de de-portare, în 1954. aceasta reprezintă o medie de90 de persoane pe zi sau 2700 pe lună, dar practicdeportările se efectuau în valuri”. printre infor-maţiile făcute publice de profesorul de ştiinţe po-litice rudolf joseph rummel de la universitateadin hawaii figurează şi următoarele cifre: întotal, „aproximativ 2.344.000 de persoane, înmare parte români, au fost deportate din terito-riile anexate de urss în 1940 în dauna româ-niei, dintre care 703.000 au fost ucise. aceastareprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau18.600 pe lună, ceea ce înseamnă aproximativ untren de zece vagoane sau un convoi de camioanepe zi”.

unde erau deportaţi românii din Basarabiaşi Bucovina? aflăm din aceeaşi sursă că în siberiaşi nordul rss Kazahă şi că NKvD- ul viza, mai cuseamă, grupuri de cetăţeni înstăriţi şi educaţi –aşa- zişii chiaburi – care se opuneau regimului so-vietic. sunt cifre care vorbesc, evident, despre re-zistenţa românilor de dincolo de prut în aniidictaturii sovietice; în raportul tismăneanu suntvehiculate cifre diferite: „în 1940- 1941, pe timpde pace, 86.604 de persoane au fost arestate şi de-

portate”, în timp ce „istoricii ruşi au prezentat unnumăr estimativ de 90.000 pentru aceeaşi pe-rioadă”. pentru comparaţie, pierderile românieiîn timpul celui De- al Doilea război mondial aufost estimate la circa 800.000 de civili şi militari.se vede limpede că numărul victimelor din pe-rioada deportărilor staliniste este egal, aproape,cu numărul victimelor la capitolul pierderile ro-mâniei în timpul celui de-al Doilea război mon-dial. în acea perioadă, aşadar, aici, pe pământulstrămoşilor noştri, a avut loc un masacru, desprecare se vorbeşte extrem de rar. v-aţi întrebatvreodată, oare, din ce motive sunt trecute sub tă-cere aceste realităţi dramatice? v-aţi gândit laacest genocid? Despre un genocid e vorba.

Numele bunicii mele paterne de până la că-sătorie este elena juşkov. Bunica mea paternă enăscută într- o familie de ruşi: mama ei se numeaNataşa mihailova, iar tatăl – simeon parfenievjuşkov. Dintre membrii familiei juşkov a fost de-portată mătuşa maternă a tatălui meu, anasta-sia, care a stat închisă şapte ani în temniţelestalinismului. verişoara tatălui meu margaritatudoran mi- a povestit că la întoarcerea din de-tenţia politică anastasia tante i- a făcut o vizităla câmpina, unde i- a spus, între altele, că „aniide puşcărie au fost pentru ea o a doua facultate;printre colegii ei de la închisoare s- au aflat me-dici, procurori, profesori din Basarabia, care aurefuzat să accepte regimul sovietic, pledând pen-tru reunificarea româniei”. cred că aceastădramă – despre care am auzit vorbindu- se dupăcăderea totalitarismului şi reîntregirea tribuluinostru cu aripa lui din actuala românie – a mar-cat întreaga familie şi, în timp, a avut un rol de-cisiv asupra destinelor care se reflectau înblazonul celor două nume: juşkov şi potlog. pevremuri, până la instaurarea infernului roşu,membrii familiilor juşkov şi potlog îşi vindeaudin proprietăţi ca să- şi întreţină copiii trimişi lastudii. Bunica mea elena juşkov sau Juşkova –după cum am mai găsit ortografiat numele ei defamilie (ortografierea diferită a numelor era opractică curentă dincolo de prut în condiţiile încare din 1812 până în 1918 Basarabia s- a aflatsub ocupaţia imperiului rus, iar din 1940, dupăpactul ribbentrop- molotov, până în 1991 – subjugul sovietic, de la scrisul cu litere chirilice tre-cându- se la haina firească a limbii române, cealatină, în 1918 şi, respectiv, pe 31 august 1989) –s- a născut în satul Nişcani, în data de 21 mai1902, spuneam, din părinţii simeon parfenievjuşkov, cetăţean onorific (deduc din acte că e untitlu moştenit), şi Natalia mihailova (străbunicamea, înmormântată ulterior în cimitirul bucureş-tean cărămidari). După ce a urmat gimnaziul defete din oraşul orhei, unde printre materii figu-rau rusa, germana şi franceza, bunica mea pa-ternă, elena juşkov, care devine după căsătoriepotlog (reprezentanţii statului sovietic ortogra-fiau acest nume şi patlog), a urmat cursurile şco-lii Normale „vasile lupu” din iaşi, consideratămodel, pe vremea glorioasă a junimii, de titumaiorescu – mentorul şi directorul acestei insti-tuţii de învăţământ, care în programul de studiipunea accentul pe „grija pentru aspectul cult allimbii naţionale” şi, între alte detalii nelipsite deimportanţă, pronunţia corectă etc.

Un război al românilor contra… României

Aura Christi: în sfârşit, în ultimele deceniiale vieţii sale, anastasia juşkov s- a călugărit,contrariind membrii întregii noastre familii. Dince motive m- am referit la aceste realităţi? avândtoate aceste drame, toate aceste întorsături nefe-ricite ale istoriei în sângele meu, să vin aici şi săvăd că aceeaşi politică de deznaţionalizare, poatela fel de inventivă, desfăşurată însă în ritmurileimpuse de new media, este aplicată de unii con-fraţi, de români, mi se pare inimaginabil! parcăvăd un film horror. rodul acestei stupori, al aces-tei contrarieri este această carte cu un titlu stra-niu acasă – în exil. în cultura română e în toi unrăzboi fratricid, a luat proporţii de neimaginat ne-crofagia. şi lucrurile sunt cu atât mai grave cu câtmineriada mediatică, dosariada din ultimul dece-niu s- a soldat cu două victime. Da, doamnelor şidomnilor, au murit doi colegi: cezar ivănescu şimircea iorgulescu.

ceea ce s- a întâmplat în românia în spaţiulpublic, în democraţia noastră, care e vai de capulei, este un fenomen unic în estul euro-pei! stimaţi colegi, nici ungaria, nicipolonia, nici rusia nu au manipulat

vIctor voIcu, eugen sIMIon, Bogdan c. sIMIonescu

ð

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


dosarele din arhivele securităţii cum aufost manipulate aici, în românia. Niciungurii, nici polonezii, nici ruşii nu şi- au

pus la zid valorile, nu şi- au vânat colegii, scriito-rii, confraţii. membri în consiliul de conducere acNsas- ului au fost şi sunt membri ai usr: Di-nescu, pleşu, patapievici. să inventezi un dosarde colaborator al securităţii unuia dintre cei maimari erudiţi ai acestei ţări numai pentru că înjurnalul lui publicat postum a făcut câteva por-trete, să le spun astfel, negative unor indivizi careconduc cultura română de douăzeci de ani mi separe monstruos! la adrian marino m- am referit.mă refer însă şi la Nicolae Breban, augustin Bu-zura, eugen uricaru, cezar ivănescu, ştefanaug. Doinaş ş.a. practic aproape nimeni dintrevârfurile culturii noastre n- a scăpat de acest tai-fun al răfuielii, al resentimentului, al... Nu ştii cesă crezi. şi repet, spre deosebire de unguri, polo-nezi, ruşi, spre deosebire de alţi colegi din ţăriledin fostul bloc sovietic, care au preluat valorilecreate în comunism – în comunism nu a fost o „si-berie a spiritului” cum s- a susţinut calomnios –noi, românii, nu ştiu de ce, avem ceva cu valorilenoastre, unii dintre noi au ceva cu valorile naţio-nale. primul val al contestării şi izolării valorilors- a produs în perioada proletcultistă, când vârfu-rile ţărănimii, ale intelectualităţii, politicii, aufost azvârlite în puşcării. al doilea val s- a iscat în’90 cu episodul de revizionisme, pus în scena rea-lităţii de procurori literari. critica literară a fostconfundată cu inchiziţia. terenului valoric i s- aaplicat grila politicii şi a moralei în condiţiile încare nici politica, nici morala nu au ce căuta înimperiul estetic. a urmat dosariada, la care m- amreferit. şi relativ recent: acea lege nefericită – casă nu folosesc termeni mai duri – legea numităanti- legionară, prin care sunt puşi la stâlpul in-famiei mari scriitori români, cunoscuţi, studiaţişi admiraţi pe tot mapamondul. Baza condamnă-rilor fiind sentinţe date de tribunalelestalinisto- dejiste. ce să crezi că e la mijloc? oserie de întâmplări nefericite? o serie de coinci-denţe? mă întreb dacă se poate vorbi de un războial românilor contra... româniei? al unor români,mai exact. cineva scria că românia îşi devoreazăprecum chronos, da, precum zeul timpului etern,oamenii ei mari. m- a pus pe gânduri această me-taforă, pentru că din antichitate chronos e înfă-ţişat fie cu coasa în mâini, fie în compania unuicorb. acest zeu de temut îşi înmormânta copiii înviscerele pământului, fiindcă îi era frică, era în-grozit de forţa lor. Nu cred că ţara mea, românia,românia eternă, românia profundă, are vreo le-gătură cu cele câteva grupuri bine organizate, ex-trem de agresive, care atacă valorile naţionale,valori, prin care s- a fondat şi s- a conservat statulromân modern. mă îndoiesc că româniei îi estefrică de oamenii ei mari; românia are nevoie devalorile ei exponenţiale, prin care îşi defineşteesenţa, prin care rămâne pe harta spirituală alumii. spun aceste adevăruri, deşi ştiu că Baude-laire afirma că naţiunile fac tot ce le stă în puteri,ca să- şi distrugă oamenii mari. iar Nietzsche ci-tează – cred că în amurgul idolilor, dacă nu mătrage pe sfoară memoria – un proverb chinezesc,care spune că un mare om este o catastrofă pu-blică. şi Baudelaire, şi Nietzsche, de bună seamă,au dreptate. tatăl a trimis în lumea creată de el

singurul său fiu, şi lumea l- a răstignit. şi n- arezita să- l răstignească din nou. cel puţin acestae mesajul poemului marele inchizitor.

în tot acest război am urmărit de ani de zilescriitorul din dreapta mea. el se numeşte gabrielandreescu. gabriel spune că nu este scriitor.uneori, îl compar cu peter Kien, personajul aceluievreu bulgar genial, elias canetti. ca un savant,ca un sociolog pursânge, acest om- instituţie s- aîngropat de viu în arhivele securităţii, a scrisdouă cărţi fundamentale pentru istoria mentali-tăţilor româneşti, pentru cultura şi literatura ro-mână. mă refer la cărturari, opozanţi şi docu-mente. manipularea arhivei securităţii şi exis-tenţa prin cultură. represiune, colaboraţionism şirezistenţă intelectuală sub comunism. Două cărţicare, practic, sunt feţe ale aceleiaşi medalii, cărţiprin care gabriel andreescu a reabilitat cel puţinparţial onoarea şi demnitatea breslei scriitorilor.gabriel andreescu a citit mii şi mii de pagini înarhiva securităţii şi, între multe altele, a salvatonoarea unui mare erudit, căruia i s- a lipit abuziveticheta de „colaborator al securităţii”. mă referla cazul adrian marino, caz în care manipulareaa fost de o grosolănie fără margini. gabriel an-dreescu a reparat onoarea lui ştefan aug. Dionaşşi a scris şi despre Nicolae Balotă. a scris, de fie-care dată, cu înţelegere.

cele două cărţi nu încearcă să condamne penimeni. Nu ştiu cum se întâmplă că noi dintr- ocondamnare lunecăm în alta. victimele perioadeicomuniste sunt transformate în victime şi înplină libertate, care şchioapătă, dar sper că, to-tuşi, e libertate. şi asta în timp ce călăii stau pemargine şi, probabil, râd de noi. toată admiraţiapentru cărţile şi demersurile lui gabriel andre-escu. felicitări editurii polirom, care a publicataceste demersuri. eu am scris despre aceste cărţi,semnate de un sociolog- savant. îl felicit şi- i mul-ţumesc că nu ocoleşte contemporanul şi publicădin când în când în paginile noastre. vă mulţu-mesc.

Două provocări ale rezistenţei prin cultură

Gabriel Andreescu: mulţumesc, aura.mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră.mulţumesc aurei christi şi lui Nicolae Breban,care de câţiva ani, de vreo trei- patru ani, îmioferă o atenţie intimidantă. o vedeţi şi acum. în-cerc să- i fac faţă. am invitat- o pe aura christi săspună ceva referitor la cartea intitulată acasă –în exil, deoarece cred că merită să profităm deprezenţa nu atât a cărţii, ci de prezenţa autoarei.propunerea mea a fost şi o cale de introducere aintervenţiei mele. cred că e un cadru favorabil,pentru a povesti câte ceva din bucătăria cărţiimele, bucătăria volumului existenţa în cultură...Nu mi se pare lipsit de relevanţă.

cartea mi- a adus în faţă două provocări. aînceput să fie scrisă în 2012, a apărut doar în de-cembrie 2015. a durat trei ani, deşi iniţial am cre-zut că lucrurile se vor rezolva mult mai rapid,întrucât tema era circumscrisă rezistenţei în cul-tură. acesta fusese subiectul iniţial. trecusemdeja prin multă materie. ce am descoperit, par-curgând- o? am văzut că nu avem o viziune, o cu-prindere a noţiunii de rezistenţă prin cultură încondiţiile în care contestaţiile la adresa noţiuniierau permanente şi, în acelaşi timp, se întreceauîntre ele discursurile apologetice. în aceste condi-ţii, firesc, am vrut să fac un fel de monografie atermenului.

cum se începe când te ocupi de un subiect?treci prin bibliotecile existente, inclusiv prin Bi-blioteca academiei române, vezi ce găseşti acolo.pe urmă, în epoca noastră desigur, te uiţi pe in-ternet, parcurgi literatura de specialitate, pe careo poţi găsi, de asemenea, pe internet. această ex-perienţă, care a durat câteva luni, mi- a complicatraportul cu noţiunea de care trebuia să dauseama. complicat în sensul că materia era hao-tică. exista, în primul rând, o cantitate enormăde referinţe de toate categoriile, o cantitate marede literatură, de la notele din reviste, studii şipână la emisiuni de televiziune. concurau între

gaBrIel andreescu, aura chrIstI, nIcolae BreBan

ð

asociaţia de literatură generală şi com-parată din românia (algcr) a organizat ceade- a paisprezecea ediţie a colocviului Naţionalal algcr. manifestarea s- a desfăşurat între 15şi 16 iulie, la Bucureşti, şi s- a bucurat de pre-zenţa a două personalităţi culturale importante:profesorul antoine compagnon şi profesorul tillr. Kuhnle, participarea lor fiind facilitată de in-stitutul cultural român.

figură exponenţială a spaţiului culturalcontemporan, antoine compagnon (n. 1950,Bruxelles) este unul dintre cei mai importanţiistorici literari, critici şi teoreticieni francezi, cuo carieră atipică şi spectaculoasă, şi al căruimentor a fost roland Barthes. criticul s- a impuspe plan internaţional prin teoria sa despre mo-dernitatea (antimodernitatea) socială şi estetică,fenomen care l- a preocupat de la începutul ca-rierei sale şi care îi jalonează întreaga operă, dela troisième république des Lettres (1983) şi

cinq paradoxes de la modernité (1990) până laLes antimodernes (2005).

till r. Kuhnle este romanist şi profesor deliteratură comparată la universitatea din limo-ges din 2011, după ce a predat la universităţiledin lille, augsbourg şi eichstätt. Domeniile salede interes sunt extrem de diverse: criticul şi is-toricul este preocupat de reflectarea teologiei po-litice în literatură, de discursul moraliştiloreuropeni (secolele xvi–xxi), de fenomenul pa-raliterar (începuturile literaturii sf), de filosofiaexistenţială şi, nu în ultimul rând, de legăturilefilosofiei nietzscheene cu (anti)estetica avangar-dei. una dintre lucrările sale de referinţă estechronos und thanatos.

cei doi şi- au susţinut prelegerile în plen,la sala de lectură „Nicolae georgescu- tistu”.Domnul antoine compagnon a vorbit vineri,între 10.30 şi 11.30, iar domnul till r. Kuhnle,sâmbătă, de la ora 9.30 la 10.30.

tema generală a colocviului este „aven-tura”: aventura în literatură şi în arte, în activi-tatea intelectuală, în aspiraţiile, iniţiativele şi„încercările” spiritului. De asemenea, au fostanalizate şi variate figuri de aventurieri în lite-ratură şi în artă: rătăcitorul, peregrinul, peleri-nul, condotierul, picaro- ul, brigandul, piratul,haiducul, exploratorul, pionierul, întreprinzăto-rul, colonizatorul, colonizatul (sclavul), fugarul,exilatul, migrantul etc..

înfiinţată în 1997, printre membrii fonda-tori ai algcr se numără nume de prestigiu aleliterelor româneşti (paul cornea, mircea anghe-lescu, adrian marino, mircea martin, gheorghecrăciun). Din 2012, asociaţia este condusă demircea martin (preşedinte) şi de adriana Babeţi,corin Braga şi caius Dobrescu (vicepreşedinţi).anual, asociaţia organizează colocviul şi acordăpremii pentru cele mai importante lucrări deteorie literară şi comparată.

Colocviul naţional al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din Româniafacultatea de litere, universitatea din Bucureşti

Eveniment

25



ele variate înţelegeri care acopereau absolut totspectrul. înţelegeri de genul: „rezistenţa prin cul-tură a strălucit prin absenţă”, nu a existat aşaceva, este ridicol să vorbim despre o rezistenţăprin cultură, dar şi: întreaga naţiune, inclusiv să-tenii de la munte au rezistat prin cultură, pentrucă în felul lor, în mod specific nu au urmat ce ledicta regimul comunist. cum faci ordine într- oastfel de materie?

asta a fost, să zicem, provocarea teoretică.Deci, am încercat, am vrut să construiesc unnumăr de tipologii, pentru că aceste tipologii –gândeam – segmentau varietatea de exemple dela un capăt la altul al atitudinilor. am mers pecâteva componente conectate câte una la celelalte:represiune, colaboraţionism şi rezistenţă prin cul-tură. apoi am discutat discursurile apologeticeale rezistenţei prin cultură. în sfârşit, am căutatreperele teoretice. Din analiza făcută pe nenumă-rate file de carte, am găsit că textul lui vasileigna şi, respectiv, al lui Katherine verdery, suntdouă referinţe, pe care le- am analizat mai pe larg.cei doi intelectuali sunt invocaţi când vorbim des-pre rezistenţa prin cultură.

„Cazul cel mai problematic”Gabriel Andreescu: în sfârşit, am încer-

cat, în complexul acesta de informaţie ordonată,construită, să văd dacă există un sens consistentîn spatele varietăţilor. cred că am găsit un sensoperaţional al rezistenţei prin cultură. apli-cându- l în diferite situaţii, am văzut că funcţio-nează.

cam asta a fost experienţa conceptuală înlegătură cu sintagma „rezistenţă prin cultură”.mai important este că am descoperit în acest de-mers că dincolo de tema rezistenţei există cevamult mai bogat, mai cuprinzător şi mai impor-tant, de fapt. e vorba de felul în care omul de cul-tură şi- a definit existenţa în sistemul acelaingrat, prin excelenţă, un sistem împotriva cultu-rii. am numit această atitudine a mizei pe cultură–„existenţa prin cultură”. şi acest concept trebuiadezvoltat, cuprins în nuanţele lui – de aici ideeanişelor culturale ale rezistenţei. am construit câ-teva tipologii, întâmpinând chestiuni de genulacesta: a fost omul de cultură întotdeauna un opo-zant al regimului care- i impunea să refuze che-marea lui adâncă sau uneori, chiar din iubirepentru cultură, a colaborat? şi aşa mai departe.

cartea propune înţelegeri ale rezistenţeicare ar putea să fie un material de lucru pentrucercetătorii care abordează problematica omuluide cultură în perioada comunistă.

acestea ar fi câteva preocupări, câteva temeale gândirii cărţii. volumul m- a provocat şi deon-tologic. temele investigate sunt, desigur, foartesensibile. implică oameni pe care i- ai cunoscut, cucare stabileşti – chiar dacă nu vrei tu – raporturicu impact psihologic, care te pot afecta prin ceeace spun, prin ceea ce fac. o miză a acestei cărţi a

fost să păstreze sau să salveze fairplay- ul intelec-tual. în ultimii 25 de ani s- a produs trădarea unorelemente fundamentale pentru viaţa intelectuală.între ele, printre altele, fairplay- ul intelectual,care este esenţial. capacitatea de a dialoga şi dea respecta adevărul într- o discuţie cu o persoanăcare îţi este adversar, sau pe care o simţi ca ad-versar, sau care te vede ca adversar, este indis-pensabilă pentru viaţa culturală; pentruordonarea valorilor.

exemple. am o viziune negativă asupra aceea ce se întâmplă la uniunea scriitorilor. încarte, l- am invocat pe vicepreşedinte usr cu uncitat onorant. l- am invocat conştient de faptul căputeam să nu- l invoc, nu era obligatoriu, nu eraun opozant peste care să nu poţi trece. alt exem-plu, Dan c. mihăilescu, ale cărui poziţii, în multesituaţii, mi se par un exemplu al lipsei de onoareintelectuală. modul în care el se exprimă, atrăgă-tor pentru unii cititori, faţă de persoane de toatădemnitatea, ridică o problemă: cum tratezi acestcaz? îi faci un loc lui Dan c. mihăilescu într- unvolum care vorbeşte despre istoria rezistenţei înperioada comunistă? el era prezent în arhive,printre altele, cu un text- declaraţie luat la secu-ritate, pentru că iniţiase un fel de cerc literar lael acasă, descoperit imediat. i- au cerut să îloprească şi i- au cerut explicaţii. la securitate dlmihăilescu a dat o declaraţie cu un final foartefrumos. este important când în dosarele de secu-ritate găseşti reproduceri, fie declaraţii personalesemnate, fie reproduceri luate prin tehnici opera-tive. astfel iese astăzi la suprafaţă materia primăa unei gândiri, a unei exprimări luate în condiţiide intimitate. vă daţi seama că nimeni nu se gân-dea acum 35 de ani, în anii ’80, că cineva vaajunge să vadă ce s- a scris în acele hârtii. unpasaj al declaraţiei lui Dan. c. mihăilescu erafoarte demn. i- am făcut loc în carte.

cazul cel mai problematic personal a fost alunui poet care s- a comportat, în ceea ce mă pri-veşte, absolut lamentabil. Din punctul meu de ve-dere atitudinea sa reprezintă o ciudăţenie şi oruşine pentru istoria acestui poet disident. mul-ţumesc aurei christi, care, la un moment dat, înmomentul în care erau publicate câteva texte alelui, absolut lamentabile de altfel, a ţinut să creezeun echilibru…

Aura Christi: ... şi am scris un text despregabriel andreescu, i- am făcut un portret, maiexact, fără să pomenesc numele acelui autor deversuri, care, de altfel, cu alt prilej, m- a calomniatşi pe mine într- un limbaj de foarte joasă speţă.avocaţii instituţiei noastre mi- au sugerat să- i in-tentez un proces de calomnie sau denunţ calom-nios. N- am făcut, însă, acest lucru dintr- un motivtemeinic. mi se pare – cum să spun? – ignobil ceeace a făcut acel autor, pe vremuri, disident, căruianici eu, nici gabriel nu- i dăm numele. în scopulde a discredita un scriitor incomod, disidentul deodinioară a lovit în acel scriitor, scoţând la supra-faţă istoria unei rude de gradul unu a scriitoruluiinvocat, adică gabriel andreescu. Dumnezeu cu

autorul acelei istorii triste. gândindu- mă, când şicând, la el... în sfârşit...

Eugen Simion: Despre cine vorbiţi?Aura Christi: Nu e cazul să- i fie invocat

numele în acest context, domnule profesor... Dinmai multe motive. o să vi le explic, poate, niţelmai târziu.

Gabriel Andreescu: Da, acest, altădată,disident… e un capitol în volum în care voiam sădisting între ceea ce reprezintă nişele culturaleale unor oameni care se exprimă politic şi nişelepolitice ale unor oameni de cultură. importantîntr- o lucrare de acest gen e să faci distincţii, săobservi nuanţe, să observi paradoxurile. în iulie2014, când s- a întâmplat evenimentul, atacul ace-lui disident, subcapitolul respectiv fusese dejascris. mă rog, s- a întâmplat ce s- a întâmplat. amavut nevoie de timp, ca să mă desprind de acelatac. am luat toate textele lui, la care m- am refe-rit în subcapitolul deja scris, le- am văzut, le- amrecitit şi am verificat dacă nu cumva am greşit cuceva prin neluarea în consideraţie, cu exactitate,a ceea ce scrisese el. am simţit chiar nevoia, dinmotiv de corectitudine, să adaug un adjectiv po-zitiv la unul din eseuri. De ce vă mărturisescasta? problema noastră este importanţa funda-mentală a corectitudinii. Nu poţi să faci meserie– în sensul în care şi cultura poate să fie o meserie– dacă nu respecţi adevărul mai presus de orice;dacă nu ai grijă să desparţi antipatiile de citireala care te obligă documentele. ei bine, toate aces-tea fac parte din bucătăria cărţii.

închei cu două enunţuri. există un fel decultură a folosirii epitetelor privitor la documen-tele create de securitate. acestea ar fi scârboase,ele îţi provoacă greaţă. şi aşa mai departe. acestimbold perceptiv ne împiedică, după părerea mea,să le dăm importanţa pe care o au. acolo, în ar-hive, se află istorie. este adevărat, o istorie ex-trem de încifrată. Documentele acestea nutrebuie citite ad litteram. sunt nenumărate filtrepe care trebuie să le pui la lectura lor, iar ca să lepui, trebuie să le reconstruieşti. lucrul acesta seînvaţă după foarte mult lucru cu dosarele, carecer o adevărată hermeneutică în interpretarealor. materialele de la cNsas sunt formidabile înceea ce spun, şi se referă nu numai la modul încare funcţiona şi reacţiona securitatea, ci maiales la ceea ce spun ele despre oameni, despre su-biecţii investigaţiilor făcute de securitate. aceas -ta a fost cea mai importantă experienţă pentrumine în lucrul cu arhivele. cum s- au creat desti-nele umane? am aici, prezent, un exemplu, Nico-lae Breban. am avut la sfârşitul investigaţiei îndosarele domniei sale o imagine despre persona-litatea sa de o bogăţie fascinantă. fascinant, nuîn sens pozitiv sau negativ. ci prin complexitateaformidabilă a personalităţii d- sale. ea m- a frapat.Nu exista nimic din această percepţie la începutulinvestigaţiei. De aici mesajul pe care aş vrea să- ltransmit. să privim cu curiozitate istoria oame-nilor pe care ne- o poate dezvălui în bogăţia ei toc-mai dosarele securităţii.

al doilea mesaj este următorul. aceastăcarte a identificat în spatele temei „rezistenţaprin cultură”, tema vieţuirii oamenilor de culturăîn comunism; mai general, tema statutului omu-lui în comunism. analiza represiunii, colaborării,rezistenţei, desigur, e necesară. Dar e importantsă nu rătăcim această experienţă umană în spa-tele temei represiunii, care a ocupat principalacercetare şi dezbatere academică după 1990. şi,în sfârşit, solidarizarea simbolică cu oamenii dinperioada comunistă, ca temă legată de intrarea înistorie şi – şi profit, aici, de ceea ce a spus aurachristi – temă a modului în care ne raportăm laistorie, la dramele ei şi la experienţele din pe-rioada postbelică sau interbelică. avem de înte-meiat o etică a memoriei, care să mediteze asupraperioadei comuniste şi asupra anumitor faţete aleperioadei interbelice, incluzând holocaustul dintransnistria, incluzând violenţa teribilă a anilor’30. cum gândim aceste lucruri? trebuie să legândim împreună. într- o etică a memoriei se de-păşeşte nivelul opiniilor personale, al opiniilormoralizatoare. este o temă a noastră, a tuturor.în orice caz, este probabil subiectul următoareimele cărţi. mulţumesc.

Cazul Ion CaraionEugen Simion: probabil că de aici ar fi tre-

buit să pornim, de la aceste două cărţi! eu le- amcitit. am citit cartea domnului andre-escu. cartea aurei christi o ştiu, pen-tru că cea mai mare parte, nu în ð

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


totalitate, e vorba de articole polemice, pecare le- am citit. pornesc de la cea maisimplă observaţie, care se referă la un om

despre care s- a vorbit aici, marino. sunt de acordcu dumneavoastră că marino este unul dintre pu-ţinii intelectuali de clasă, face parte dintre tineriicare s- au format în umbra unei mari personalităţia culturii noastre, g. călinescu. marino a trecutprintr- o experienţă pe care nici duşmanilor nutrebuie să le- o doreşti. omul acesta, atenţie, ladouăzeci şi ceva de ani, a intrat în puşcărie, a statopt ani, după aia încă şase ani în exil. Numaicazul lui ion ion caraion...

Aura Christi: ... a avut parte de două con-damnări la moarte...

Eugen Simion: ... este mai dramatic maiales prin faptul că el a devenit după aceea unscriitor al securităţii. pe mine m- a uimit în cazullui ion caraion, când am citit două cărţi ale lui,stilul. extraordinar! N- am văzut un scriitor caresă scrie atât de frumos! Numai călinescu maiscria atât de frumos. şi, poate, eminescu în tine-reţe. Dar caraion era notabil, e adevărat, de raf-tul doi, adică... venea imediat după marii scriitori.cum judecăm? Dar nu asta- i problema.

cazul lui marino. e perfect ce spuneţi dum-neavoastră. totuşi, acelaşi om scoate o carte în li-bertate care se cheamă viaţa unui om singur.totuşi, vreau să spun că eu am găsit acolo, în car-tea asta postumă, pe lângă drama lui, complexelelui, care se pot psihanaliza, am găsit nişte propo-ziţii atât de triviale în gândire, încât m- au uimit.şi nu pot să le spun aici. Dvs. spuneţi marele sa-vant şi… cum poate să gândească aşa un om carea trecut prin asemenea experienţe, un om care edotat intelectual? ce spune el despre literaturaromână – pe care o contestă! – contemporană?„De altfel – spune el – nici n- am citit- o”. cu toateacestea spune că e mizerabilă. cum să spun? Dacăn- ar fi afirmat asta, spuneam că are şi el dreptulsă spună că nu- i place literatura contemporană.ce, nu spunem şi noi multe? Dar are acolo, încarte, nişte afirmaţii despre clasa ţărănească, pecare noi am lăudat- o când am vorbit aici şi mi- aplăcut că s- au zis nişte lucruri formidabile. aşa e!

Dacă ne uităm pe Dicţionar, vedem că prin-tre cei 1000 de membri din ţară ai academiei ro-mâne de la înfiinţare până azi mai mult dejumătate, dominant în domeniile ştiinţifice, vindin lumea rurală. ei bine, marino – eu n- amvăzut nişte fraze mai nedrepte faţă de lumea ţă-rănească – spune că tot ce e mai rău şi mai urâtîn ţara asta s- a făcut din cauza ţăranului român.tot ce s- a făcut de la ceauşism până la literaturacare se mai ocupă de lumea ţăranului. vă pun oîntrebare, o întrebare retorică: totuşi, cum jude-căm noi omul ăsta? un om care a trecut printr- osuferinţă enormă, care era un om instruit. Numai spun ce spune despre maestrul lui spiritual,g. călinescu. şterge podelele cu el. vedeţi celume complicată? asta voiam să spun. Doamnaaura christi, Dvs. l- aţi prezentat ca un mare eru-dit...

Aura Christi: Domnule profesor, iertaţi- măcă vă necăjesc şi vă contrazic, dar adrian marinoeste un mare erudit. în afară de el, cultura ro-mână mai are doar doi erudiţi de factură mitte-leuropeană: Nicolae Balotă şi ion ianoşi. jurnalulmarinoian, publicat postum, este împânzit, e ade-vărat, de afirmaţii umorale, pe care sunt de păre-rea că se cuvine, totuşi, să le iertăm...

Eugen Simion: ... când vorbim aşa demarii savanţi... în regimul libertăţii s- au spus lu-cruri absolut incalificabile de oameni de calitate,de oameni pe care noi îi oferim ca model. spunacest lucru, pentru că – şi n- am mai spus- o pânăacum – tot timpul eu am fost prieten cu marino,am fost printre cei care am susţinut revenirea luiîn cultură, am scris cred zeci de articole despre el,el însuşi ne- a luat pe noi în seamă, tinerii criticicare eram, dar vedeţi ce complicate sunt lucru-rile?

al doilea lucru pe care vreau să- l spunapropo de explicaţiile pe care le- aţi dat aici şi des-crierea substanţei cărţii pe care a făcut- o domnulgabriel andreescu. cartea sa mi- a plăcut – ca săcomunic un astfel de termen, mă repet – pentrucă mi s- a părut că este o carte dreaptă. vedeţi, artrebui să o discutăm odată mai deschis, mai însubstanţă, rezistenţa prin cultură. Noi am parti-cipat la ea, am participat cum am putut noi, fie-care cu talentul lui, cu posibilităţile noastremorale. existenţa prin cultură. eu cred în aceastăformulă, în această orientare a scriitoruluiromân, care şi- a zis: domnule, cât pot nu mă vânddiavolului, dar trec puntea cu el. Nu numai ca săse salveze el – căci era la mijloc şi o problemă de

rezistenţă a individului, de salvare a individului–, ci ca să facem să nu dispară cultura română.v- aţi referit – mi se pare că aura a zis asta – aufost două decenii cumplite. Dacă le reciteşti larând, cum am făcut eu, nu- ţi vine să crezi ce s- aputut spune nu atât în dosarele securităţii, ci înartă, în discursul public de atunci, în cultură.prin ce a trecut cultura asta! cum a fost real-mente distrusă! proletcultiştii au început cu cri-tica, cu maiorescu, lovinescu şi călinescu, cuautonomia estetică, acestea au fost „calul de bă-taie”. După aceea…

Gabriel Andreescu: După ’90, culturapărea că îşi revine…

O carte dreaptăEugen Simion: e o carte dreaptă, pentru

că, în primul rând, am observat că aveţi tot tim-pul o grijă şi faţă de omul despre care scrieţi, faţăde viaţa şi imaginea lui. N- aş fide acord cu dumneavoastră re-feritor la modul în care prezen-taţi capitolul despre Noica.v- am mai spus o dată chestiu-nea aceasta. eu aş fi fost mai în-găduitor cu Noica. Noica a jucatun rol esenţial în renaşterea –cum spuneau colegii noştri – aidealului naţional, a spirituluinaţional în esenţă. Noica a jucatacest rol. mi- amintesc că înjurul lor, a elevilor d- sale, tot zbura suspiciuneacă e omul securităţii, că face jocurile securităţii,că se duce în occident ca să- i convingă pe eliadeşi pe cioran să vină în ţară. poate că a făcut lu-crurile astea, dar faţă de rolul lui esenţial pe carel- a avut în renaşterea spiritului românesc, a spi-ritului umanistului european, răsăritean, şi cre-dinţa lui aproape incredibilă că se poate facecultură de performanţă într- un regim represiv,am tot respectul. asta a fost ideea lui, pariul luicu cioran, cu foştii lui colegi.

Aura Christi: plus şcoală de filosofie cons -truită…

Eugen Simion: pe acest teren nu intrăm,altfel ajungem la alte chestii. rezistenţa prin cul-tură au făcut- o în cultura română, în primul rând,scriitorii, poeţii, prozatorii.

Aura Christi: se pare că tocmai din acestmotiv a fost atacată dur breasla scriitorilor.

Eugen Simion: vreau să vă elogiez tocmaipentru că am văzut acest spirit drept, chiar dacăîntr- un caz sau altul – cum am subliniat – mie mis- a părut că eu poate aş fi apăsat mai mult pe alt -ceva. şi am să dau un exemplu contrar. Dumnea-voastră îl lăudaţi acolo, şi nu mi- a plăcut şi nu- miplace ce a făcut şi ce face, de pildă, Bujor Nedel-covici, vecinul meu cu care am stat vreo douăzecide an în acelaşi bloc şi care a intrat într- un fel detransă şi nu mai iese de- acolo cu nici un chip. elbănuieşte pe toată lumea şi... l- a cam băgat înmormânt pe iorgulescu, care era bolnav, săracul,era pe moarte. am avut o experienţă foarte ciu-dată cu Bujor Nedelcovici. Deci, mi- a fost vecin,stăteam în acelaşi bloc, mi- am petrecut toate se-rile cu el, mă plimbam cu el. ce făceam? scriitorulromân bârfea. pe cine? Bun. am ajuns la cNsas.avem o istorie pe care trebuie s- o spun acum. pre-

şedintele actual al uniunii scriitorilor, preşedin-tele de atunci al cNsas- ului a venit cu ideea săverifice toate dosarele membrilor academiei ro-mâne. asta se întâmpla între 2006 şi 2008. m- amopus acestui lucru. am spus: „Dacă vreţi, verifi-caţi- l pe preşedintele academiei”. mă rog, ştiamce am făcut în viaţa mea. Dacă am făcut ceva, nucred că e vorba de lucruri grave. Doar nu o să în-cepeţi să ne bănuiţi pe toţi şi în academie. în fine,nu prea s- a putut realiza dorinţa mea. când m- auchemat ca să- mi spună rezultatul verificărilor, cevăd eu în scrisoarea pe care mi- a dat- o actualulpreşedinte – Dragoş petrescu; e istoric – zice: „ve-rificările s- au făcut la cererea domnului Bujor Ne-delcovici”. Deci el, tocmai el ceruse asta, el, cucare stătusem treizeci de ani în vecinătate! i- amfăcut un referat lui Bujor, când a avut dificultăţicu o carte, i- am făcut un referat justificator, m- amfăcut că nu văd ceea ce se vedea de departe, că ac-ţiunea se petrece pe undeva prin america de sud,i- am dat referatul la editură, fiindcă mi l- a cerut.şi, poftim, a venit ca fulgerul vestea: „la cererea

domnului Bujor Nedelcovici, do-sarul numărul…”. mă rog, şi zia-rul evenimentul Zilei – nu eranicio problemă, era misia lor –îmi comunică că „v- am cercetatdosarul dumneavoastră şi dămdecizia…”. ei, nu mi- a venit bineasta. cum, domnule, eu stau cutine, stau de vorbă… şi tu faci in-trigă, cum ar veni. Ne- am maiîntâlnit peste un an de zile şi am

spus doar atât: – Bujor, n- avem obraz.vă rog să mă scuzaţi că am intervenit. po-

lemica cu marino mi se pare mie niţel mai com-plicată, dar şi celelalte pe care le- am spus. Numi- a plăcut felul în care – nu dumneavoastră, cievidenţii..., cei notorii –, de pildă, l- au judecatmihai Botez. l- au scos până la urmă de „ciripi-tor”, cum se zice…

Gabriel Andreescu: acolo montajul a fostperfect, precum şi strategia de…

Eugen Simion: Domnule profesor, eu caren- am fost sociolog, mi- am dat seama de acestlucru, totuşi. pentru că niciodată nu se cita cevadin cele spuse direct de mihai Botez. se cita ceeace a notat ofiţerul de securitate că i- ar fi spusmihai Botez. păi, cu asta îngropi un om! credinţafaţă de adevăr, cum spuneaţi, este foarte impor-tantă, altfel poţi distruge un om. poţi să…Doamne, iartă- mă, vă rog să mă scuzaţi. vă mul-ţumesc.

Aura Christi: Noi vă mulţumim, domnuleprofesor. vă mulţumesc că sunteţi cu noi şi măbucur, ne bucurăm că suntem împreună. cred căa fost o dezbatere extrem de densă, interesantă.suntem onoraţi că am fost primiţi aici, sub cupolacelui mai mare for ştiinţific şi cultural al ţării, cuprilejul zilei aniversării revistei contemporanul.vă mulţumim, domnule preşedinte, vă mulţumimdomnule vicepreşedinte, vă mulţumim domnulesecretar general.

Dezbaterea de astăzi e încă un argument înfavoarea convingerii că avem de lucru. avem deconstruit o ţară. cu Dumnezeu!

fotografii de alina Balan şi andrei potlog

pagini realizate de adrian preda

ð

Abonează-te la

Atenţie: Dacă te-ai abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar te rugăm să trimiţidovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la Asociaţia Contemporanul,OP-22, CP-113, sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau prin fax: 021-212.56.92 sau prin email: [email protected].

Nume (societatea) ________________________________ Cui___________________str.__________________________________________ Nr.____ Bl.____ sc.___ Ap.___Localitatea___________________ Judeţ/sector_____________ Cod poştal__________telefon_________________________ Email__________________________________Am achitat suma de 50 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr.______________________din data de _____________________ în contul Asociaţiei Contemporanul Cui 26718854nr. rO61 rNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCr Filiala sector 1 Bucureşti.Abonamentul va începe din luna ______________________________T

alo

n d

e a

bo

na

me

nt

12 numere - 60 lei - 20% reducere = 48 lei** taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

mai bine eroare decât teroare

în istoria – actuală şi nu numai recentă–, generală, culturală, artistică, dar în-deosebi literară, crede aura christi(acasă – în exil. polemice, editura

ideea europeană, Bucureşti, 2016), convieţuimîntr- o dificilă şi dramatică aventură de (auto)cu-noaştere şi conştiinţă. se reactivează la mari cotede tensiune condiţia umană nesigură. cartea răs-punde direct şi indirect şi la întrebarea: cumtrece ce se petrece?

aura christi înţelege democraţia definită deion raţiu ca mutuală voinţă radicalizată, sangui-nară (atestată în întâmplările şi metamorfozeledin decembrie 1989) şi susţine spre recunoaştere„dreptul la eroare”. înlătură (im)postura de pro-curor şi judecător. Nu vrea să condamne, ci să în-ţeleagă. vrea doar să înţeleagă, repetă intens, lalimita imposibilului. imposibila înţelegere? Doaro formulă retorică de scăpare a conştiinţei refu-zate: „încep să înţeleg că nu mai înţeleg nimic”.grea cale de acces: „să se priceapă pe sine însuşi(cineva) – e lucrul cel mai greu din lume”. însătrebuie avut în vedere faptul că înţelegerea estedeopotrivă textuală şi contextuală. iar contextulînchide sau deschide textul, probabil chiar şi lamodul individual.

contemplatoare a fiinţei deopotrivă con-crete şi abstracte, aura christi identifică necu-noaşterea cu extincţia. o simplă constatarebiologică, semnalată de N. Breban, o readuce lasine, o iluminează: organismul viu răspunde laatacul morbid. via reactivitate devine obligatorie,chiar şi moral. Dar se petrece mai mult decâtatât: atrage sacralitatea, sfinţenia, în sens biblic,apocaliptic, epifanic. iar scriitoarea mărturiseştecă refuză „căldicelul”. atrasă de incendiar şi gla-cial, de altfel ambele fiind unificate, numeşteunele cărţi (de Nicolae Breban, Nicoleta sălcu-deanu, gabriel andreescu), nu o dată, incendiare.şi scrie aşijderea, în felul său. totodată, doreşte„analize reci, atente şi nepărtinitoare”. aşteaptă„o cultură a polemicii” (volumul e subintitulat po-lemice), aproape imposibilă în vremea oportunis-

mului şi a vinovăţiei trecută instantaneu în pe-deapsă. iată din nou dependenţa de context.

corupţia mare, de bună seamă preocupantăpentru reala conştiinţă a creatorului de artă, esteacum aceea literară, tratată aici pe măsură şichiar cu măsură.

etajul superior organic al creatoarei estepoetic, estetic. ea crede mai presus de orice în hi-mera sau realitate poetică. rămâne convinsă desensul estetic total al vieţii, aşadar, de un fel depanestetism. După el vine totul, ca să nu spun,ceea ce se şi (pe)trece, că derivă totul. Nici aici nuajunge să fie singură, privind lucrurile în contex-tul cel mai larg, universal. în urmă, dar vie şi ea,vine morala. Bulversarea în mistificare o aler-tează pe aura christi, când oportuniştii îşi fac do-sare de disidenţi, iar a fi de partea victimelor,umilitor sau cumplit răsplătite, înseamnă să tră-ieşti primejdios. răul larg şi adânc, nu doarmoral, uneşte taberele, iar acesta se cuvine con-ştientizat. hăituire a elitelor, elitizare a haitelor,într- o istorie la limita morbidului, de putrefacţiea caracterelor, aş putea spune despre imagineaglobală, analizată de autoarea care îşi recunoaşte„fanatismul lucid” şi include în demers failibilita-tea („nu exclud că mă aflu într- o eroare”), daradaugă şi că nu e cu totul singură.

păcatul „critic” originarcauza există în (sub) arbitrajul gazetarilor

scăpaţi şi ei abia acum de o cenzură ideologică (oc-cidentală), modeşti (doar valoric) creatori literari,monica lovinescu şi virgil ierunca, operativi, darfără operă, în sens real estetic, canonizabilă lavârf. unii cred că spunând acest adevăr li se di-minuează celor doi rolul istoric în presa antico-munistă şi amestecă criteriile şi domeniile deacţiune. maximizarea prin inautentic şi confuz nuajunge un bun serviciu, rămâne aservire şi deser -viciu. în fond, de ce un om de presă politică săopreseze arta?

pe autoarea volumului despre exilul inte-rior postcomunist o animă păstrarea valorilor pe-rene. ca atare, susţinerea unui canon stabil,neafectat resentimentar. De nimeni. Nici de scrii-

tori concurenţi, vii, ca m. cărtărescu – indexat şica plagiator din l. sterne –, în teza de doctoratdespre postmodernismul românesc. (între timpşi- a revizuit oarecum atitudinea, tot în propria fa-voare, nicidecum volumul cu pricina, iar politic şisocial a ajuns şi el, un timp, la limita autoexilu-lui…). iată direcţia de bătălie virilă a scriitoarei.resentimentar îi apare şi neoconservatorul anti-postmodernist, eseistul fizician h. r. patapievici,aplicant literar al corectitudinii politice. iar jur-nalistul- prozator sF c. t. popescu, prins de mor-bideţe estetică, incită la arderea, pură, vorbavine, şi dură, masivă, a poeziei lui Nichita stă-nescu. iată o înţelegere a revizuirii critice (în faptabuziv jurnalistic), nu cu cerneală, dar direct cucenuşă, a celui comparat de marta petreu, „exce-lenta eseistă şi poetă”, cu eminescu şi cioran. cafapt de grup, se înregistrează vehement depăşireaistorico- critică, arogantă şi mortuară, a lui m.eminescu, în foaia nouă, devreme ajunsă veche,dilema (nr. 5 martie 1998). elitism drapat în ne-ocolectivism, întru consolidarea unei puteri deconjunctură.

„resurecţia modernităţii”se constată uşor instrumentalizarea diver-

sionistă a unor poetici, totuşi sustenabile: textua-lism, postmodernism etc. moderna (vezi titluleseului resurecţia modernităţii), dar şi moder-nista (prin andrei marga ea pledează pentru „re-vigorarea modernismului”), aura christi, lespune un „în lături”. ataşează aici şi transmoder-nismul, deşi prefaţatorul volumului ei, th. co-dreanu, conmiliton întru naţionalism, neacroşatşi ca pro- protocronist, este autorul opului trans-modernismul (editura junimea, iaşi, 2005, co-lecţia „studii transdisciplinare”).

ce vede autoarea este o prăbuşire critică şi,în genere, creatoare.

valoarea literară se topeşte şi în lupta pen-tru succes şi vânzări. patronul editurii humani-tas, g. liiceanu, calificat sabotor al marilorscriitori, negustor veros (după o scrisoare a eleo-norei cioran), blochează, pentru că- i stă în pu-tere, difuzarea lui Blaga, cioran, Breban etc.fenomenul este mai extins, în curs perpetuu, şitinde spre maxima individualizare, prin mascagrupurilor, dacă liiceanu a ajuns în conflict per-sonal- instituţional cu N. manolescu (criticul careîi impusese anvergură scriitoricească cvasi-filoso-fului), demisionând din usr.

în loc de naţionalism bun, există un regio-nalism rău. între bunele exemple personale esteinclus şi actualul management al lui mirceaarman, la tribuna clujeană, săltând, ni se spune,în naţional (acasă, viul acasă), după regional (sauprovincialul atac la marino, Breban ş. a.).Nu pre-tind că am o atât de extinsă atenţie asupra regiu-nilor care ne compun naţiunea.

într- o scrisoare adresată lui ion pop, aurachristi explică polarizarea tribunei clujene ante-rioare şi a celei actuale, amintindu- i provincialis-mul demolator de valori estetice, injustulmoralism. De pildă, la început de carieră, criticulclujean alex goldiş îl găseşte neetic pe Breban.să reamintesc ceea ce cartea nu prinde, că înacest an, 2016, goldiş e- n grupul „disident” faţăde usr- ul care pare că- l atrăsese înregimen-tându- l? Nu trăim într- o lume a controversei cuorice preţ radicaliste ca mod existenţă?

finanţarea de stat, altfel spus naţională, arevistelor, a traducerilor din limba română, îiimpun autoarei reacţii faţă de usr sau icr, careau avut opţiuni (şi) părtinitoare, prejudiciabile es-tetic, moral, tematic.

în interviul acordat lui o. Nuşfelean, reiadin scurt mai totul. lasă vizibil un (neo)mesia-nism literar, întărit printr- un vers al luirilke: „totul e misiune”. atu- urile?

27



ð

Marian Victor BuciuAura Christi, polemistă

În interviul acordat lui O.nuşfelean, reia din scurt mai totul.

Lasă vizibil un (neo)mesianismliterar, întărit printr- un vers al luiRilke: „totul e misiune”. Atu- urile?Miza culturală şi creatoare majoră,

împotriva celei minore, iar maiîntâi miza pe operă; de regulă

creatoare în sens artistic, dar înserie este înşirat o dată şi

M. Kogălniceanu.

miza culturală şi creatoare majoră, îm-potriva celei minore, iar mai întâi mizape operă; de regulă creatoare în sens ar-

tistic, dar în serie este înşirat o dată şi m. Kogăl-niceanu.

în multe locuri din carte, polemista face maimulte liste de mari autori, vârfuri, capodopere,opere valoroase, îndeosebi din specia de maturi-tate literară a romanului. Din convingerea naţio-nal(ist)ă, estetică şi nu ideologică, după careliteratura română este majoră, pentru că areteme majore. ridică tematica la scară estetică. îlinvocă, doar pe acest traiect, pe g. călinescu. iarîntre istoriile literare relevante le îngăduie, de-grabă, şi pe cele ale lui popa şi rotaru…

pentru scriitorii contemporani cu comunis-mul, o morală a asumării şi nu a acuzării eviden-ţiază în pomenitul interviu: „fiecare scriitor arepartea lui de vină”. scriitoarea nu- i, din nou, unsubiect justiţiar, ca atare nu ţine, din premisă înconcluzie, să aibă dreptate. Nici să- şi aroge echi-librul. excesul pare că o stăpâneşte. Dar nu sepierde cu firea, deşi se dezvăluie prea radicală.semnul elementar al viului? întrucât, repetă,„mitul viului” rămâne supratema scrisului (ope-rei) ei. iar „totul din jurul nostru are suflet”. riscal animismului asumat, întrucât adânc trăit…

iar cine vrea viul exclude morbidul. Drept olipsă de libertate, ontică, nu doar politică şi etică.iar pentru christi, acum, în românia fără Basa-rabia, în postcomunism, nu există libertate, ţara,lumea, sunt „sub o altă cizmă”. în sensul cel maideplin, ea doreşte autonomia româniei. cadeuşor şi- n politic: autonomia ţării prin ea însăşi;vechi liberalism, tras, ca în secolul al xix- lea, lastânga. iar de tras, adică de ţintuit, o face în par-tidul colorat în portocaliu, între timp fuzionat cupartidul Naţional liberal, în această brownianăpolitică autohtonă.

motoul cărţii, din fr. Nietzsche, despre re-levanţa nu a câţi oameni mari dă, dar câţi res-pectă ori recunoaşte un popor, comportă preci-zarea că nu poporului i se cere socoteală, dar fap-tului privativ de acest important efect. elitapoartă această răspundere. în românia, formulaverbală potrivită este: ar fi trebuit să poarte răs-punderea. cum viitorul nu poate fi prevăzut, înpofida unor premise nefaste semnalate de pre-zent, actualitatea rămâne la vedere. christi con-stată acum, dar nu de acum, o „vânătoare deoameni mari”. mai nuanţat: şi una între oamenimari, cea mai tragică, dacă nu mai ales dezono-rantă. în raportul de prim- plan încap identitateanaţională, ca şi imaginea româniei în străină-tate.

voci apropiateNu doar cărţi calificate incendiare, dar şi

texte restrânse, mesaje punctuale, sunt invocate.Disidentul polonez a. michnik, reluat şi acum, in-dexează autoritar pe, elegant şi superficial spus,tăcuţii din vremuri apăsătoare deveniţi volubiliîn vremuri nepăsătoare.

un sprijin acut, mai degrabă litotic, con-junctural, deopotrivă contemplativ şi aplicat, aflăîn virgil Nemoianu, numit excentric „profesorul

de filosofie”. Nemoianu constată „decimarea eli-telor”, „continuată prin auto- exilarea valorilor na-ţionale”, atacul la generaţia cea mai europeană,ilustrativă (operă, existenţă) prin marino, Doinaşetc. Nemoianu conchide că securitatea este încăantieuropeană. se aştepta la altceva? polemistanu ezită să descopere o simplă şi previzibilă sub-stituţie de la vechea la noua nomenklatură opor-tunistă, „noi «ştabi» înlocuitori” (tot v. Nemoia-nu), h. r. patapievici, a. pleşu, m. Dinescu, nes-cuzabili de orice merit creator real.

foarte cunoscutul dramaturg matei viş-niec, totodată jurnalist la rfi, a semnalat, cu pri-lejul unui recent, onorant (parţial dezonorat lamodul fratricid românesc) salon du Livre, laparis, faptul elementar, dar esenţial, că scriitoriiau dezvăluit o bună imagine ţării, recunoscând fi-resc exilul artiştilor de valoare, exilul valorilor înansamblu.

pe criteriu existenţial, nu şi axiologic, citimcă cifra scriitorilor din puşcăria comunistă bate şise abate puternic între 80 (cNsas) şi 403 (în cer-cetarea scriitorului ion lazu). (asimetric, astăziexistă o stranie lege generatoare a unei categoriicu totul imprevizibile şi absurde, „scriitorii depuşcărie”, care semnează nenumărate cărţi, îşiscurtează pedepsele şi nu returnează milioane deeuro fraudate statului.)

când naţiunea română este scoasă lamezat, poate ispiti un james mirrless, economistlaureat al premiului Nobel, cu îndemnul cauzalistca românia, rău tratată în uniunea europeană,să plece – fără să ia în seamă că di- spera să…vină.

Îndepărtărifocalizarea se reduce la cărturarii trădători

sub controversatul preşedinte al ţării, traian Bă-sescu. cel care a devenit preşedinte şi pentru căşi- a afişat condiţia comunistă (de recunoscut: spredeosebire de contracandidatul care şi- a înghiţit-o),pe care însă a condamnat- o, s- ar spune că fărăexecutare. Băsescu, notează polemista, îşi dispre-ţuieşte ţara. pur şi simplu. scriitoarea nu ezităsă- şi afirme opţiunea politică. De altfel, este citatreverenţios victor ponta, fost şef de partid şiprim- ministru cu viitor juridic ceţos. politica se-duce abisal, irezistibil?

grupul închis (elitarist) de (ne)Dialog so-cial, este previzibil, logic, şi antinaţional… ce sepretinde democrat e calificat neostalinist. metodeneostaliniste sunt aplicate la cNsas, în presă.la cNsas, Dinescu, pleşu, patapievici, nepotri-viţi, parveniţi, ca şi g. liiceanu la editura hu-manitas, fostă politică. patapievici polemizeazăpentru o „tablă de valori acceptate” contextual,mai deloc textual, găsindu- l pe eminescu incorectpolitic, iar naţiunea o realitate istorică depăşită.vladimir tismăneanu e băsescian de frunte. Dacăar exista o reală cultură a polemicii, aceştia s- arapăra, probabil, contextualizându- şi cu abilitateretoricile.

termenul, tare, politic, ideologic, stalinistnu e monopolizat, el tinde să ajungă buncomun(ist?). scriitoarea născută în Banatul ro-mânesc, laureată a premiului Nobel, herta mül-ler, „calomniază” descoperind stalinism înpesedism şi negând fenomenul de disidenţă în ro-mânia. Despre disidenţă ea spune franc că „n- aice să spui”. constat că nu e departe de gabrielandreescu, cel care- i spune în dialogul din carteaurei christi că disident, inteligibil doar în sensde apărător al drepturilor omului, în românia afost numai goma.

christi aminteşte că, în context comunist,goma a fost scos din usr de confraţi; unii dintreei, în postcomunism, dedaţi unui antinaţionalismcultural, artistic, linşărilor sau extincţiilor sim-bolice, retezării şi înlocuirii vârfurilor literare.

goma este calificat „martorul- cheie” al isto-riei celor doi: goma–Breban. el spune că Brebanl- a susţinut, depăşindu- i chiar aşteptarea, în mo-mente de primejdioasă părăsire. găseşte proba-rea neaserivirii faţă securitate imposibilă. Breşaîntre cei doi este fără temei, o intoxicare de sis-tem. al. ivasiuc este în realitate cel care a zis căp. goma nu are talent, iar N. Breban tocmai aatras atenţia inteligentului său prieten că facejocul securităţii. Nuanţe bulversante. înfierat decNsas, Breban îi scrie lui goma că, precum laapariţia grea a romanului bunavestire, „haiteles- au năpustit asupra mea”. şi descendentul uneiserii de preoţi îl şi aşază sub protecţie politeistă:„rog zeii să te aibă în pază”. Nimic bun de speratşi aspirat pe pământ românesc, altfel spus pentrunaţiune.

De la usr, polemista nu ignoră procesuldeschis de preşedintele N. manolescu proeminen-tului scriitor optzecist, căruia îi aplică o dublămăsură critică în istoria critică…, l. i. stoiciu.curajul lui stoiciu este expus fricii generale faţăde influent- afluentul N. manolescu. e un procesîn marginea unui goma în postură antisemită,produs la revista viaţa românească. usr ră-mâne, însă, total absentă la membrul ei georgestanca (pretins ghenadi strungaru), plagiator alJurnal- ului, cu titlul schimbat în memorii, al luitolstoi. memorabilă la noi devine lipsa de memo-rie. N. manolescu se metamorfozează în acuzatormoral, înainte de verdictul juridic, al lui marino,Breban, groşan şi uită „debrebanizarea”, subivaşcu, a revistei românia literară. revistă underubrica nesemnată (ochiul magic) acuză integral(compromiţătoare autorevizuire!) la N. Breban„vechea şi solida mentalitate comunistă”. totacolo, apare avertismentul pe mesajul „atenţieunde publicaţi”. se instituie, incredibil de anacro-nic şi primitiv, ideea unor opinii întâi obligatoriişi doar apoi libere; vice- versa decât nota i. l. ca-ragiale. ah, intolerantă, graţioasă, libertate…

preşedintele usr cu, deocamdată, treimandate, defineşte categoric, sincretic, transet-nic, identitatea naţională, drept „melanj”. iar lamodul regional el merge cu puterea penală,„mafia literară de la cluj”, spune polemista, careîl responsabilizează de „extincţia elitelor crea-toare ale româniei, manipulând după placul dvs.şi al amicilor dvs. viaţa literară românească”, orică, analogic, face jocul securităţii care lovea lavârf.

pierderea proprietăţii usr asupra caseimonteoru este resimţită ca semn în linia realităţiimarcată de genocid, confuzie, noroi al existenţei,autodevorare a scriitorilor români ajunşi de voie,de nevoie, prizonieri în găşti. ca adaos, prin su-gestie: şi acelea solitare, diriguite circular de in-clemenţi iluminaţi. „lipsa de solidaritate ne vacosta pe toţi”, conchide polemista mai curând al-truist, nerevendicativ.

(continuare în numărul viitor)

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð În multe locuri din carte, polemistaface mai multe liste de mari autori,

vârfuri, capodopere, operevaloroase, îndeosebi din specia dematuritate literară a romanului.Din convingerea naţional(ist)ă,

estetică şi nu ideologică, după careliteratura română este majoră,

pentru că are teme majore. Ridicătematica la scară estetică. Îl invocă,

doar pe acest traiect, pe G. Călinescu.

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRAtIS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăoferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteoferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

29



„De mic, eu visat- am mereu,ca peun aprins căpătâi:

să fiu împotriva oricui,să fiu pân’ la capăt, al lui,

al neamului meu,al neamului meu!...”

aron cotruş

am văzut totdeauna egal de tragicexilul interior şi cel exterior. măgândesc acum la doi mari exilaţi, şipe plan interior, şi pe plan exterior:

la vintilă horia, iarăşi ştampilat nedrept ca na-zist, fascist, antisemit, şi la paul goma, „exilatchiar şi din exil”.

fanii dictatorului vorbesc de „destinderea”instaurată de scorniceştean, despre „dezgheţul”(cu întreruperi de lumină). în fapt, nu prea maiavea pe cine închide după ce ţara întreagă deve-nise celularul mare al gherlei. închisoarea se în-tinsese cât o românie lipsită de libertate, aşacum scrie petru ursache în istorie, genocid, etno-cid (editura conta, 2010). Nesfârşitelor pagubede vieţi distruse în puşcării li s- au alăturat nes-fârşitele pagube de cărţi arestate, ale celor careau ales calea grea a exilului. presaţi să plece dinlagăr sau alegând de bună voie să se expatrieze,desţăraţi de comunişti au fost pamfil şeicaru,aron cotruş şi al. Busuioceanu, monica lovi-nescu şi virgil ierunca, ştefan Baciu, horia sta-matu, vasile posteucă, virgil gheorghiu şiconstantin amăriuţei, a. ciorănescu, g. uscă-tescu, ioan cuşa, leonid mămăligă- arcade, Ne-goiţescu, matei călinescu, sorin alexandrescu,virgil Nemoianu… şi- au luat ţara- n cap alexan-dru lungu, victor frunză, oana orlea, Ben cor-laciu, ion caraion, D. ţepeneag, virgil tănase,ilie constantin, Nicolas catanoy, miron Kiropol,Bujor Nedelcovici, Dorin tudoran, Dan culcer,marin tarangul, Dinu flămând, gabriela meli-nescu, adina Kenereş şi petru romoşan, mihaiursachi, mircea iorgulescu şi atâţia alţii. pictorulştefan arteni nu- i acasă la New york. se vedeîncă, din jackson heights, în centrul ţării lui; pa-tria e o apartenenţă la o istorie şi la o limbă a ta,chit că te trece cu vederea ori te ignoră de- a drep-tul, dând bani grei să promoveze genialoizi. citiţi:nulităţi culturale.

puţini au conjugat verbul dissidere (a se de-părta de la calea comună) ca N. Breban, în ripostaunică la cumplita strângere a şurubului din ’71,prin tezele din iulie. a fost iluzia, plătită scumpde prozator, că acei comisari ideologici, în minte,inimă şi bibliografie cu „programele”, s- ar fi lăsatconvinşi că literatura nu poate fi ghidonată rea-list- socialist. adeziunile formale, devenite strictobligatorii („Nu eşti destul de entuziastă la teze,to’ar’şa, am tot auzit pe vremea când lucram la«cronica»; ia exemplu de la vasile constanti-nescu”) i- au gonit în vest pe temerarii sufocaţi deactivişti, de securişti, de soldăţei- utecişti. soluţiaera, atunci, ca şi acum, solidarizarea. N- a fost săfie, s- a ales odyseea exilului.

vă amintiţi? întors în ithaca (pentru că eralumea lui, construită de mâinile lui, or, nimic nu- imai frumos decât ithaca- acasă), odysseu nu esterecunoscut nici de penelopa, obosită să- l tot aş-tepte ţesând şi deşirând ce- a ţesut, nici de fiul

prea tânăr ca s- o apere. Nu- l recunoaşte decâteumaeus. porcarul umil, sărac îl hrăneşte cu pâi-nea lui, cu brânza lui, îi dă să bea din vinul lui.aşadar, omul simplu, curat, îl recunoaşte. şi câi-nele. odysseu nu poate să intre în casa plină depretendenţi, gata să- i ia locul pe tron şi- n patulpenelopei. joacă rolul unui bătrân cerşetor cocâr-jat, îi spune penelopei, care nu- şi mai recunoaştebărbatul, jumătatea, că odysseu al ei va veni s- oapere. şi vine. chiar dacă un pretendent spune:„Nici un om viu nu poate încorda arcul”; cel de-ghizat în Bătrân îi răspunde: „Dar un mortpoate?”. ce bine se potriveşte Diasporei metaforasugerată de ştefan arteni. Nerecunoscută nicipostdecembrist, găsind uşa casei închisă. expa-triaţilor li s- a furat destinul, viaţa, lumea, istoria,cultura, limba, dar uşa casei, unde se află toaterăspunsurile, rămâne zăvorâtă. a sunat patetic?este.

vintilă horia nota în antologia poeţilor ro-mâni din exil, Buenos aires, 1950: „toţi împinşicătre apus de vânturi diferite mai devreme saumai târziu înspăimântaţi de urgie, poartă într- unbuzunar ascuns acel ban de aur pe care stă gra-vat, pe o parte dorul întoarcerii şi pe cealaltă, în-crederea în întoarcere”.

şi uite că marii exilaţi din cultura româ-nească, „uriaşi de litere”, cum îi numeşte aurachristi (şi asta sunt eliade, cioran, vintilăhoria) sunt puşi din nou în situaţia tragică: con-testaţi după „legea ambiguă”, 217, cum tot aurachristi o numeşte.

ea însăşi aflată acasă – în exil (volum edi-tat de ideea europeană, 2016), constată cu amă-răciune noua fisură a literaturii române, a douadupă cea din ’44 (ajunsă la apogeu în ’48). faptulcă „tabla de valori acceptate” (formulare h.- r. pa-tapievici) e un alt index librorum prohibitorum.

i- am mulţumit lui adrian Dinu rachierupentru sintagma „canibalismul ideologic”. îi mul-ţumesc încă o dată: oportunismul corect politic eun astfel de canibalism.

Dacă nu neam săturat de starea de deza-buzare, de apatie, de acedie, de atonie (tautologicspus, dar las aşa), atunci literatura română vaajunge „pământul descompunerii”, cum îl numeaargetoianu, mort în puşcărie politică. să fie ac-tuală avertizarea lui N. iorga, din 1936, o civili-zaţie de zădărnicie şi risipă, de vreme ce nepermitem să- l declarăm pe arghezi „mare prosti-tuată”, dar pe miron radu paraschivescu uncobai nevinovat? Dacă Nae ionescu reprezintă,după m.D. gheorghiu, „încoronarea răului istoricabsolut”, dacă menţinem instituţia gherea, custatuie cu tot, în detrimentul instituţiei maio-rescu, dacă Blaga pare banal şi uscat ca un os,voiculescu – searbăd ca laptele de mall, dacăpreda e un corupt, nu şi petru Dumitriu, sorescuun oportunist, nu şi titus popovici? pentru Ni-chita stănescu, ctp a propus ardere de tot. şiaici aş folosi replica poetului, à propos de blasfe-miatorii lui eminescu: „îl doare- n cenuşă pe emi-nescu”, dar şi pe Nichita stănescu însuşi deziarist.

în acest „haos organizat” de iacobinii recenţiai istoriei literare, reacţia aurei christi vineprompt şi ferm. aura e reacţionară, observă theo-dor codreanu în cuvântul de însoţire a cărţiiacasă – în exil; reacţionară în sensul dat de emi-nescu, sens la care m- am gândit şi eu.

radicală în opinie, constată compromitereavalorilor reale, din ură de clasă intelectuală. Nebatem joc de zestrea noastră culturală, lipind deea cuvântul zero. mergem pe linia n- avem. unexemplu? mihai zamfir scrie că n- avem decât doidramaturgi, alecsandri şi caragiale, şi ăia greci,iar „al treilea nu s- a născut”. aşadar, nenăscuţiisunt Blaga, eugen ionescu, g.m. zamfirescu, so-rescu, mazilu, Băieşu, eftimiu, sebastian, muşa-tescu, horia lovinescu, matei vişniec…

Despre poeţii basarabeni declarăm net cănu- s poeţi, în loc să se scrie o istorie a literaturii

române care să- i includă, s- a cerut ca manualulde istorie să fie elaborat în comun cu r. moldova,dar nu s- a făcut nimic. mai mult încă, se maiscoate o oră de română de la clasa a v- a, ca să nuse mai ştie a vorbi corect. la urma urmelor, n- aspus reprezentantul vremelnic al culturii (prinicr) că „româna este o limbă în care trebuie săîncetăm să mai vorbim sau… să o folosim numaipentru înjurături”? şi h.- r. patapievici a afir-mat- o în câteva ediţii ale volumului politice. re-plica lui N. Breban a venit de la paris, în 1februarie 2014: „[…] limba noastră, cea pe care sesprijină memoria strămoşilor, dar şi primele su-nete ale eternei noastre copilării, limba românăva fi scutul şi semnul biruinţei. şi nu alta!”.

Numai că un feedback al unui alt vremelnicşef de institut (academic), „a. philippide” s- aauzit mai tare: cum că limba română o să dispară.asta se întâmplă când li se dă cuvântul – priori-tar – celor care au ce au cu apartenenţa naţio-nală, cu conştiinţa etnică; în nerecunoaştereafaptului că paideuma (leo frobenius) producecultura specifică unui popor. adevărul adevăratşi arhicunoscut e că fenomenul spiritual univer-sal e bogat ori sărac pe măsura specificului naţio-nal. mie îmi place să cred că la început de scrieren- a fost sumerul, ci tărtăria de someş. şi nu- lnesocotesc pe umanistul italian antonio Bonfini,secretar al regelui matias corvinul, care scria, pela 1480- 90: „limba românilor n- a putut fi extir-pată, deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuride barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească înruptul capului, încât nu s- ar lupta pentru o viaţădecât pentru o limbă”.

Născută în republica sovietică socialistămoldovenească (de precizat: basarabenii au fostprimii care au declarat 31 august zi închinatălimbii române; noi, regăţenii, doar i- am urmat;cât despre o vremelnică ministresă a culturii,Biro, parcă, zisă „bipeda”, voia să treacă limba ro-mână drept limbă străină), aura christi a ales săvină la Bucureşti, imediat după 1990. şi- a asu-mat riscul ca discursul său pentru limba şi lite-ratura română să genereze respingeri dure,neargumentate, dar s- a mobilizat energic în luptapentru apărarea legitimă a culturii vii. a luat lu-crurile în tragic, cum şi sunt. şi eu iau parte laproiectele şi programele desfăşurate de „tribulconte”, cum îi place aurei să ne spună, începândcu apelul pentru salvarea culturii vii, din 2006.

miza scriitoarei este: „unghiul mizerabilistşi adesea calomniator din care e tratată, nu ra-reori, ţara noastră, ar fi încet, treptat, modificat”(acasă – în exil, p. 90). spus cu un vers de mihaiursachi, încordat e arcul. gata să tragă săgeata.aura christi reuşeşte, ca- n odyssea, să- l încor-deze şi să ţintească. Numai că ithaca a fost cură-ţată de rău, nu şi românia de detractorii marilorvalori, cântând pe struna corect- politică. iată dece se simte depeizată: „Da, m- am trezit acasă înexil. în viaţa românească există găşti care se sfâ-şie între ele” (lucr.cit. p. 95). sunt oameni- Fiareşi „oameni în fiare”, cum decupează mircea pla-ton din marin sorescu, viziunea viziunii, alba-tros ’92, carte interzisă.

„exilul e greu de dus pentru cel care- şi iu-beşte patria”, spunea autorul romanului, Levingt- cinquième heure, virgil gheorghiu, hommede foi et de lettres. iar preotul se ruga pentru pa-tria îndepărtată: „seigneur, aie pitié des rou-mains et de la roumanie!”.

voi reveni la felul aurei christi de- a lupta(stilul polemicelor ei este inconfundabil) şi de a seruga pentru limba şi literatura română, pentru„elita creatoare” a ţării. r

Magda ursacheScriitor în exil

Faptul că „tabla de valoriacceptate” (formulare H.- R.Patapievici) e un alt Index

librorum prohibitorum. I- ammulţumit lui Adrian Dinu Rachieru

pentru sintagma „canibalismulideologic”. Îi mulţumesc încă o

dată: oportunismul corect politic eun astfel de canibalism.

Noutăţi editoriale ■ editura Ideea europeană

■ Octavian OprişHEGEL. Filozofia social-politică

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


modernismul, cu prelungire înpostmodernism şi în transmo-dernism, a adus, în spiritulavangardelor, manifestările con-

tra- şi anti- : antiliteratură, contranote, anti- /con-trajurnal, contraistorii etc. o cunoscută o contra-istorie a filosofiei, în şase volume, a publicat mi-chel onfray (tradusă şi- n româneşte, la editurapolirom din iaşi). în imediata apropiere, stau is-toriile secrete, acestea de lungă tradiţie, începândcu eusebiu din cesareea. jonathan Black a scrisistoria secretă a lumii (2007). iată şi două exem-ple româneşti recente: din misterele literaturii ro-mâne. ediţia princeps eminescu, de Nicolaegeorgescu (editura Bibliotheca, târgovişte, 2015)şi istoria secretă a literaturii române, de cornelungureanu (editura aula, Braşov, 2007). aseme-nea scrieri, adesea spectaculoase, unele cu aromăesoterică, violează ştiinţa oficială, conformistă,ancorată într- o anume paradigmă ce produce con-fort. michel onfray, de pildă, sfidează istoriile „în-vingătorilor”, focalizându- şi atenţia nu asupra luiplaton, aristotel, Kant, hegel, ci aducându- i înprim- plan pe Democrit, Diogene cinicul, cyranode Bergerac, jean meslier sau ludwig feuer-bach. la rându- i, cornel ungureanu „trădează”formula istoriilor literare tradiţionale, focali-zându- şi atenţia asupra unor fenomene care aurămas „secrete” din varii pricini, care ţin de ideo-logie (anii comunismului), de viziune asupra cul-turii, de „geopolitică şi geografie literară” etc.,fără însă a ignora valorile deja sedimentate întimp. aceste două ultime concepte stau la temeliaistoriei lui cornel ungureanu. înainte de 1989, aîncercat a contura o „nouă geografie literară”artur silvestri, în paginile revistei „luceafărul”,iar ilie Bădescu (mai târziu împreună cu DanDungaciu, vezi sociologia şi geopolitica frontierei,2 volume, 1995), a extins geopolitica la dimensiu-nile sociologiei şi ale culturii, în genere. cornelungureanu realizează însă cea dintâi istorie lite-rară românească aplicând conceptele la ceea ce elnumeşte mitteleuropa culturală ca matrice singu-larizantă de echilibru şi origininalitate între eu-ropa occidentală şi cea răsăriteană. pariul săueste europa centrală căreia îi subsumează şi „se-cretele” anunţate încă din titlu, o europă deianus bifrons, cu un ochi îndreptat către vest şicu altul spre răsărit, dar nu ca simptome de sin-cronism, ci ca fenomen diferenţiator, de vie auto-generare, atent deopotrivă către ambele direcţii,ceea ce- i conferă statura de limbă a cumpenei uni-versului (citeşte şi a europei), cum ar spune emi-nescu. „suntem – ne avertizează cornel ungu-reanu – prin scris, vorbire, prin istorie şi geogra-fie, cetăţeni ai europei centrale, dar ai unei eu-rope centrale care nu are dreptul să- şi refuze

momentele ei de solida-ritate cu culturile grea-că, slavă sau turcă.”(p. 15).

cu ani în urmă,s- a vehiculat că existăîn timişoara o grupareintelectuală care mili-tează pentru o mitte-leuropa politică (deo-camdată, sub umbrelăculturală, ni se spu-nea!), sub conducereaultimului prinţ moşte-nitor habsburgic (pânăîn 1918) şi al regatuluiungariei (până în1946), otto de hab-sburg (1912- 2011), sco-pul fiind refacereaimperiului, cu preţuldesprinderii Banatuluişi transilvaniei de ve-

chiul regat românesc. Dacă ţinem seamă de „am-biguităţile” controversatei declaraţii de labudapesta (1989) sau de existenţa unor indivizi„sătui de românia”, precum sabin gherman, apoide vâlva care se face în jurul ţinutului secuiesc(cu extindere la autonomia transilvaniei), ideeanu era una fantezistă, care i- ar fi bântuit doar peunii „naţionalişti”. Dar nu este deloc cazul luicornel ungureanu, critic şi istoric literar profundşi obiectiv, care nu a pus niciodată sub semnul în-trebării conceptul româniei mari, parte inte-grantă a „celei de a treia europe”, asupra căreiael meditează de multe decenii şi de care n- a foststrăin, de pildă, nici un mircea eliade, încă dintrecele două războaie mondiale, atunci când respin-gea sterila dispută dintre „sincronişti” şi „tradi-ţionalişti”. obsesia unei mari părţi dinintelighenţia românească a fost, după vremuri,sincronizarea, fie cu stăpânii estici, fie cu cei ves-tici. ca şi m. Kogălniceanu, hasdeu sau emi-nescu, eliade ne îndemna să fim noi înşine, adicăromâni şi europeni, deopotrivă, dincolo de oricecomplex de inferioritate, capabili, după mareaunire, să realizăm unitatea românească în diver-sitatea provinciilor istorice, garanţie a durabili-tăţii româniei. este scopul pe care şi l- a propusşi gruparea „criterion”, scop formulat cu limpe-zime de mircea vulcănescu în eseul- manifest Ge-neraţie: „Dacă tineretul acestei ţări nu reuşeşteca, în această generaţie, să reducă idealurile ome-neşti centrifugale ale românilor din diferite col-ţuri ale ţării, într- un singur chip al omuluiromânesc, în care să se recunoască românii depretutindeni, ca într- un bun al lor; dacă tipulomului rusesc, dostoyewskian şi tolstoian al ba-sarabenilor şi omul latino- kantian al ardelenilornu reuşeşte să dea o sinteză vie cu omul bizantindin vechiul regat, sinteză în care tendinţele cen-trifugale să nu se mai regăsească decât ca ispitede universalizare ale aceluiaşi om al lui eminescuşi al lui creangă, – unitatea politică a acestuineam, care în clipa în care îşi dă mâinile nu semai recunoaşte – mi se pare ameninţată./ legândroadele unei adaptări inteligente, cu firul tradi-ţiilor noastre, ispitind sensul diferitelor straturipe care le- a depus istoria în sufletul şi în struc-tura civilizaţiei româneşti, de la vechiul suflettracic şi până la cele din urmă înrâuriri constitu-tive, – această generaţie va trebui să descopereacea originalitate de configuraţie, de dozaj speci-fic al influenţelor şi eficienţei lor, care defineşteun suflet propriu.”1

cornel ungureanu adânceşte îngrijorarealui mircea vulcănescu, aducând şi explicaţii pen-

tru eşecul româniei mari în al Doilea războimondial. el observă că guvernele interbelice nunumai că au ocultat îngrijorările generaţiei „cri-terion”, dar au recăzut în maladia mimetismului,adoptând faţă de provinciile unite mentalitateade stăpâni, rămânând, totodată, în starea de mi-norat mimetic, cu obligaţia de a se sincroniza cuoccidentul, ignorând atât matricea spaţiului mio-ritic (Blaga), cât şi pe cea a europei centrale.ochiul centrului a privit mai puţin către cer-năuţi, chişinău sau cluj şi mai mult către paris!este cea mai pernicioasă geopolitică şi geografieliterară, posibile pentru devenirea românieimari: „provinciile care vor alcătui, după 1918, ro-mânia mare, nu sunt privite cu iubire. fac partedintr- o lume subterană. ochiul cuceritorului estenecruţător, drumul călătorului prin Basarabia,Bucovina, Banat e, de prea multe ori, asemănătorcu cel al exploratorului ajuns în africa sau în asia– în nişte locuri rele, unde demonii pândesc.” alt-fel spus, ochiul noului stăpân aflat la Bucureştipriveşte la fel ca foştii „proprietari” imperiali:„Dar şi cei aflaţi «de partea cealaltă» privesc cumare atenţie ţinuturile care, odinioară, ţineau deimperiul lor. geografia literară a româniei vatrebui să acorde un spaţiu larg graniţelor carerămân, chiar şi după intrarea noastră în europaunită.” (p. 453). Ba, cu atât mai mult, dacă nuvrem ca, într- un secol, românitatea să devină oamintire a istoriei europene.

acum vom înţelege de ce cornel ungureanua devenit cel mai constant apărător al ideii de eu-ropă centrală, ca loc geometric de rezistenţă şi deafirmare în raport atât cu europa asiatică/rusă,cât şi cu vechile puteri/imperii ale occidentului.în 1999, el a devenit preşedintele fundaţiei „atreia europă”, ca recunoaştere a apărării şi pro-movării conceptului. contribuţiile sale, în atareprivinţă, sunt impresionante: imediata noastrăapropiere (i, ii, timişoara, 1980, 1990); europacentrală. nevroze, dileme, utopii (iaşi, 1997, încolab. cu adriana Babeţi); mitteleuropa periferii-lor (iaşi, 2002); Geografie literară (2002); Geogra-fia literaturii române, azi (i, piteşti, 2003), proiecturiaş, în şase volume, vizând, în continuare, mol-dova, Basarabia, transilvania, Banatul şi Buco-vina. în fine, istoria secretă a literaturii, de lacare au pornit aceste glose. altminteri, în ansam-blu, opera lui cornel ungureanu, axată pe o cri-tică a profunzimilor, de formulă „totală”, estemarcată de modelul central al viziunii sale.

termenul de mitteleuropa a fost lansat, în1915, de f. Naumann. existenţa mitteleuropei nueste legată doar de geografia politică, ci, mai ales,de geopolitică, adică de „mişcările din procesul dedevenire a statelor” (ion conea), devenire reim-pulsionată de ofensiva împotriva tratatului de latrianon, oglindind setea de revanşă a germaniei,îndeobşte, în urma „umilinţei” de la versailles.geopolitica înfrângerii germaniei în 1945 a dusla crearea doar a două europe: cea de est, „lagă-rul socialist” dominat de urss, şi cea de vest,despărţite de cortina de fier. Din ecuaţie, a dis-părut mitteleuropa, care a supravieţuit însă cul-

theodor CodreanuO „contraistorie” a literaturii române

Şcoala Ardeleană este abordată deCornel Ungureanu chiar înmomentul când Ministerul

Învăţământului din Româniapostcomunistă (prin ministrul

Mihail Hârdău!) luase hotărârea săscoată din programă studierea lui

Samuil Micu, Gheorghe Şincai,Petru Maior şi Ion Budai- Deleanu,

ca netrebuitori noilor generaţii.Fenomenul începe cu Ioan

Inochentie Micu Clain, consideratde Lucian Blaga „poate cel mai de

seamă om politic pe care l- a datneamul românesc din această ţarătransilvană” (pentru ca sub pana

lui Augustin Buzura aprecierea sădevină certitudine, în eseul

Victoria unui învins), iar pentruDavid Prodan să fie acela care a

avut „un ţel politic precis: ridicareapoporului român la naţiune

politică”.

cornel ungureanu

1 mircea vulcănescu, Generaţie, în „criterion”, nr.3/ 15 noiembrie – 1 decembrie 1934.

31



turaliceşte, revigorându- se începând cu 1968,prin studii precum cel al lui ivar ivask consacratlui czeslaw milosz. ivar ivask spera în solidari-zarea câtorva state din blocul sovietic împotrivacentrului. politic, a încercat cehoslovacia, cu cares- a solidarizat românia. ivask paria pe culturilepoloneză, maghiară, română, bulgară, finlandeză,estonă, letonă, lituană, greacă, sârbă, croată, slo-venă, spaţiu numit de el, brâncuşian, coloana in-finită. se preconiza ca noua cultură, nonsovietică,diferenţiată şi de occident, provocată şi de în-drăzneaţa mişcare antipolitica, a lui Konradgyorgy, să fie urmaşa ironiei apocaliptice a luifranz Kafka, robert musil, Karl Kraus, arthurKoestler, elias canetti. conceptul de realism ne-ţărmurit al lui roger garaudy (1963, 1965) îltransforma pe Kafka în calul troian introdus înspaţiul realismului socialist, legitimat de apariţialui soljeniţân, iar, mai înainte, de elogiul adus delouis aragon lui garaudy, în prefaţa din 1963 lad’un réalisme sans rivages. picasso, saint- Johnperse, Kafka (préface de louis aragon, paris,plon, 1963). pentru români, important devine nr.5 din 1964 al revistei „secolul xx”. cartea lui ga-raudy şi traducerea lui Kafka vor avea un puter-nic ecou. în anii deschiderii 1964- 1971, aparproza onirică a lui Dumitru ţepeneag, scrierilelui sorin titel, paul goma, D.r. popescu, NicolaeBreban etc., apoi, evadaseră din realismul socia-list zaharia stancu, marin preda, eugen Barbu,laurenţiu fulga, a.e. Baconsky, kafkianulş.a.m.d. celebrul erou ceh Švejk al lui jaroslavhašek devine, sub pana lui václav havel, în-toarsă către eugen ionescu, eroul absurd: „olume absurdă, care poate deveni coerentă, logică,dacă regăseşte puterea celor fără de putere. pu-terea celor fără de putere – un canon identitar almitteleuropei.” (p. 33). eseul lui milan Kunderatragedia europei centrale va avea un puternicecou şi geopolitic, în franţa şi statele unite(1983, 1984). în contextul momentului geopolitic,se resuscită reveriile legate de mitul ţării dună-rene, ca semn identitar mitteleuropean. românia,prin politica ei de independenţă faţă de moscova,se retrezeşte şi culturaliceşte, în context, elibe-rându- se de maladia realismului socialist, întor-cându- se la arhetipurile şi miturile naţionale.

pe un asemenea fundal mitteleuropean îşipoate desfăşura reistorisirea istoriei literare ro-mâneşti cornel ungureanu, cu secretele ei scoasela iveală din planul secund, ocultat, de regulă, înistoriile literare tradiţionale. se poate începechiar cu folclorul, primul fondator al unui spaţiuspiritual ce ţine de europa centrală. astfel, le-genda meşterului manole, cu variante balcanice,devine pentru literatura română, în spiritul aceea ce eminescu numea românia „strat de cul-tură la gurile Dunării”, un adevărat centru spi-ritual întemeietor, în Balcanii europei centrale:„aşadar, trecerile pe la monastirea argeşului auşi un rost iniţiatic. era nevoie de un centru şi ros-tirea faţă de acest centru apare ca un punct al ve-chimilor. Dar şi ca o dreaptă întemeiere a aceluihomo religiosus al Balcanilor, pe care îl vom des-coperi animat de toate ispitele eretice cu putinţă.”(p. 38). în acest spirit al lui homo religiosus româ-nesc şi balcanic va interpreta Dumitru stăniloaecelebra baladă (vezi spiritualitatea şi cultura ro-mânească în lumina credinţei ortodoxe, în alma-nahul capelei ortodoxe române „mihail sturza”,1980), pentru ca mircea eliade să- i ducă faima înlume prin analiza din comentarii la legenda meş-terului manole. sub aceeaşi grilă întemeietoaresunt radiografiate scrisoarea lui neacşu dincâmpulung şi Învăţăturile… lui Neagoe Basarab,de al cărui nume, altminteri, se leagă construireamonastirii argeşului.

Dar verticala târgovişte- Braşov, până lascrisorile către vasile alecsandri ale lui ionghica, începe cu testamentul lui ienăchiţă văcă-rescu, în continuitatea axei româneşti în spiritmitteleuropean: „capitală culturală în adevăratulsens al cuvântului va deveni târgovişte, prin sta-tutul pe care i- l vor da un şir lung de documente,texte fondatoare. verticala târgovişte – Braşovdevine esenţială pentru înţelegerea formării lim-bii române literare. putem să ne întoarcem cătreprima/primele capitale culturale ale românilor,dacă vom reciti admirabilul documentar intitulatscrisorile lui ion Ghica către vasile alecsandri.”(p. 40). referinţa, la g. călinescu. „Nu- i simplusă desparţi muntenia de moldova – scrie cornelungureanu – atunci când scrii despre ion ghica.chiar scrisorile către vasile alecsandri sunt o

lungă descriere a «unirii» celor două mari regiuni.centrul acţiunii sale e oraşul Bucureşti, este spa-ţiul muntean, dar orice ieşire în afara acestui spa-ţiu înseamnă o conştientizare a identităţii.contribuie la înţelegerea unităţii românilor depretutindeni. poate de aceea portretul cel maicomplex din scrisorile către vasile alecsandrieste acela al lui Nicolae Bălcescu. scrisorile cătrevasile alecsandri situează altfel românia în eu-ropa. sau: o situează într- o altfel de europă.” (p.43).

s- a glosat mult în jurul faptului că secolulal xix- lea este unul al naţiunilor. pentru ţărileromâne, anul 1821 devenea un reper. cornel un-gureanu consideră că momentul trebuie împins la1815, cu congresul de la viena, „pentru a înţelegenoua istorie europeană. până la congresul de laviena şi chiar până la revoluţia franceză: distru-gerea celor trei imperii care ne înconjurau (oto-man, ţarist, austro- ungar) are loc sub impulsurilecelei din urmă. Dacă înţelegem că fiecare imperiudefinea lumea şi fiecare împărat exprima relaţialumii cu Dumnezeu, putem pricepe de ce secolulxix pune accent pe valorile naţionale. identitateanaţională fortifică mitologia naţională: fiecare na-ţiune vrea să îşi câştige faima, illo tempore, im-perială. istoria oferise fiecărei naţii un imperiu:dac, roman, bulgar, polonez, ceh, maghiarş.a.m.d.” (p. 52). pe acest model imperial conser-vat şi de istoria celor trei imperii ale zonei s- autrezit la viaţă naţională ţările europei centrale,inclusiv românia, impulsionând la reveria Dacieimari (Kogălniceanu, eminescu), apoi la româniamare (generaţia lui iorga şi stere). acesta estecontextul/modelul plăsmuirii naţiunii românemoderne, inclusiv al culturii şi literaturii, organiclegate. originalitatea canonică a literaturii ro-mâne nu va veni prin mimetismele sincronismu-lui, după model lovinescian, ci, deopotrivă,redimensionând, în dublă faţă, sincronisto-proto-cronică, plăsmuirea românească şi mitteleuro-peană a spiritualităţii noastre. De aici îşi tragsevele „secretele” literaturii române pe care în-cearcă să ne- o restituie cornel ungureanu. cumspaţiul nu ne îngăduie a radiografia toate aceste„secrete”, mă voi opri doar la câteva, care mi s- aupărut puternic convingătoare.

Deja am remarcat dimensiunea balcanică afolclorului românesc, ca indice mitteleuropean,pornind de la balada monastirea argeşului. acestfilon va genera una dintre cele mai viguroaseforme stilistice europene, de la anton pann, ionghica, i.l. caragiale până la mateiŭ i. caragiale,ion Barbu („un balcanic distilat, adus la a cinceaesenţă”, gheorghe grigurcu), panait istrati (fai-mosul „gorki balcanic”, cum i- a zis romain rol-land), Nae ionescu, zaharia stancu, eugenBarbu, fănuş Neagu sau ştefan Bănulescu şi al.paleologu. lista oferită de cornel ungureanueste foarte bogată. fenomenul va atrage atenţiaşi mariei todorova, autoarea unui valoros studiu,balcanii şi balcanismul, fenomen solidar cu lite-ratura unui hristo Botev, liuben Karavelov,vasil levski (scriitori care datorează mult clima-tului cultural românesc), ivar ivask, meşa seli-movici, emilian stanev, cu extensii până înungaria.

şcoala ardeleană este abordată de cornelungureanu chiar în momentul când ministerulînvăţământului din românia postcomunistă(prin ministrul mihail hârdău!) luase hotărâreasă scoată din programă studierea lui samuilmicu, gheorghe şincai, petru maior şi ionBudai- Deleanu, ca netrebuitori noilor generaţii.fenomenul începe cu ioan inochentie micu clain,considerat de lucian Blaga „poate cel mai deseamă om politic pe care l- a dat neamul românescdin această ţară transilvană” (pentru ca sub panalui augustin Buzura aprecierea să devină certi-tudine, în eseul victoria unui învins), iar pentruDavid prodan să fie acela care a avut „un ţel po-litic precis: ridicarea poporului român la naţiunepolitică”. complexitatea bătăliei duse de inochen-tie stă ascunsă „în arhivele secrete ale imperiuluiînvingător” (p. 65). mergând pe calea dezintere-sului faţă de cultura română, atenţionează, nudoar ironic, cornel ungureanu, s- ar putea ca „unşir de importanţi cărturari” să alimenteze „fondulsecret al culturii române”, dându- se prioritate…dracula- logiei: „dacă ardealul îl are pe Dracula,ştiut în toate colţurile lumii, dacă ilustrul perso-naj a cucerit milioane de cititori prin ineditul pre-zenţei sale, de ce să nu renunţăm la nişte autoricare nu sunt pe măsura vremii noastre?” (p. 69).

interesant că tocmai corifeii şcolii ardelene ame-ninţă să devină demistificatori ai mitului Dra-cula. (să fie una dintre cauzele pentru care noiiculturnici „corecţi politic” vor să scape de povaramoştenirii lui petru maior şi a lui ionBudai- Deleanu?) „cititorul, vizitatorul, elevul saustudentul, viitorul învăţător şi viitorul profesorde literatura română – adaugă cornel ungu-reanu – trebuie să afle că nu micu, şincai, maior,Budai- Deleanu trebuie cunoscuţi, studiaţi, înţe-leşi, ci Dracula. el este atotputernicul stăpân alzonei, insul care exprimă ardealul la Braşov, lasighişoara sau la Bistriţa. sunt locuri aflate lacapătul lumii, în imediata apropiere a celuilalttărâm.” or, „netrebuitorii” petru maior şiBudai- Deleanu ar putea să încurce lucrurile cuimaginea unui vlad ţepeş, cu totul alta, cea dinŢiganiada, epopee care mai oferă şi un exemplunefericit de „incorectitudine politică”, începândchiar cu titlul! mai mult de atât, din epistolia în-chinătoare către vestitul cântăreţ mitru perea,s- ar putea descoperi că subsolurile în care sevorbeşte despre o altă epopee, scrisă de petrumaior, nu sunt fanteziste: „petru maior ar fi scris,prin urmare, epopeea întemeietoare, eneida ar-delenească, iar Budai- Deleanu ar fi compus (dupăcum putem înţelege) replica. Ţiganiada ar puteafi adevărata epopee a lui dracula voevod.” (p. 70).al. piru atrăgea şi el atenţia asupra enigmelorcare înconjoară contextul scrierii Ţiganiadei. cor-nel ungureanu aduce în atenţie şi vastul interesal lui petru maior pentru popoarele din extremulorient, despre felul cum au ajuns ţiganii din indiiîn muntenia şi moldova, deveniţi apoi „ostaşi” ailui vlad ţepeş în ardeal. s- ar putea să- şi fi înce-put la reghin, în 1795, propria epopee, când ci-teşte şi prima redactare a Ţiganiadei prietenului.când şi- a scris principalele opere, de la istoriapentru începuturile românilor în dachia până latextele despre limba română, el considera Întâm-plările lui telemac, fiul lui ulise, de fenelon, ab-solut necesare pentru educarea tinerei generaţii.în acest spirit şi- a scris propria epopee, admiraţialui Budai- Deleanu pentru vlad ţepeş consonândcu a lui mitru perea. metamorfoza modernilor: dela vlad ţepeş la Dracula: „cititorul anului 2006nu mai doreşte bravură naţională, eroism, stră-lucire, ci altele. trebuie, cu puţină atenţie, să neamintim că Luceafărul romanticilor era, de fapt,lucifer. oare vlad ţepeş nu l- ar exprima – saunu îl poate mai bine exprima – pe celebrul perso-naj al limitei răsăritene, Dracula?” (p. 73). în po-fida „progresului” postmodern, desigur. r

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridon* * *se aude un tropot

de început de lumeun tunet se rostogoleşte

din ceruriprecum pe caldarîmul străzilorroţile carelor trase de plăvaniprintre maşini silenţioase

se aude un fîlfăitcum brăzdează prin cer

după luminăvîntul îţi suflă în ceafăfluieră ca un glonţpe lîngă urechile

unde timpanul ciocănelul scăriţavibrează

mă las cotropit de paloareridic pahare pline

şi din nou plineun clinchet care se revoltă

că europa-i tot mai bătrînădeşi se dă drept jună plină de nuri

şi gata de dansuri frivole

vine/ la ore tîrzii cîte un avertisment ca-ncărţile sfinteare manşetele negre de funcţionar

nărăvit la hîrţoageîn care conştiincios sunt încondeiate

mulţimi fără de număr

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ecce philosophia politica (editura in-stitutului de stiinţe politice şi rela-ţii internaţionale „ion i.c. Brăti-anu”, 2016) este titlul celei mai re-

cente dintre cele paisprezece cărţi ale foarte tinereiviorella manolache, cercetător la ispri, academiaromână. Nu doar numeroase, ci şi foarte actualeprin tematică şi instrumentar teoretic, aceste cărţiau apărut la edituri prestigioase, două dintre elefiind destinate cărţii academice (cambridge scho-lars publishing, anglia, şi lambert academic pu-blishing, germania). Nu este o provocare polemică– „aceasta e adevărata filosofie” – ci un ecou al luiecce homo al lui Nietzsche, care, aşa cum îl inter-pretează şi Derrida, exprimă o logică bivalentă:crist şi Dionysos. unul este verso- ul celuilalt, pre-cum feţele lui ianus. ca şi în eseul lui Nietzschedespre Wagner, omul apare ca fiinţă scindată, unspirit altoit pe un trup instinctual, un model ce nudiferă de cel al lui erasmus din enchiridion, doarcă, în lipsa lui Dumnezeu declarat mort, suferă depe urma unui conflict permanentizat. nebunul cuscufă al iraţionalului exorcizat în Laudă nebuniei,rămâne astfel cuibărit în omul modernităţii, defi-nită prin chiar această maladie.

roberto esposito, filosoful italian care faceobiectul acestei monografii completate cu un inter-viu, este aşezat în descendenţa lui Nietzsche-hei-degger- Derrida, dar şi a lui foucault, din care preiaconceptual de biopolitică. Dacă în a supraveghea şia pedepsi tehnicile biopoliticii se referă la acţiuneasistemului de putere asupra indivizilor, în încerca-rea de a le inculca un anumit comportament, o ati-tudine obedientă şi dispoziţia de a sluji societateainstituţionalizată şi carcerală, esposito literali-zează conceptul particularizat ca dialectică a imuni-tăţii/ comunităţii, ce acoperă domenii foarte dife-rite: imunitatea de care se bucură cineva făcându- limposibil de extrădat, imunitatea biologică indusăprin vaccinare, imunitatea virusului informatic…imunitatea, gândită iniţial ca protecţie, mijloc desalvare a vieţii indivizilor, se întoarce contra comu-nităţii: „liantul care ţine împreună comunitateaeste reprezentat de o datorie, de un munus (datorie)reciproc. aşadar, comunitatea există atât timp câtanumite munera (datorii) sociale continuă să fie ac-cceptate şi împărtăşite, dar în momentul în care,din diferite motive, în rândul societăţii dispare sen-timentul acestor datorii comune şi reciproce, liantulcare garantează existenţa societăţii, atunci îşi faceapariţia conceptul de imunitas, care reprezintă opu-sul comunităţii, dar în acelaşi timp şi fundamentulacesteia” (communitas, 1998).

Departe de a fi un produs original pe terenulteoriei Franceze muribunde, discursul lui espositoe un răsad pe fertilul lor sol şi e interesant să ur-măreşti dinamica finalului unei culturi care recom-bină elementele codurilor ei constitutive, în vremece germenele cu adevărat nou e poate încă nesesi-zat, dacă nu cumva în cultură nu vorbim niciodatăde noutate absolută ci doar de metamorfoze inte-roare. renunţarea la puritate disciplinară (flosofiadin afara filosofiei) şi la canon şi operarea cu noduriconceptuale care pot îmbrăca veşmânt metaforic-cognitiv (precum cel de imunitate, metaforă spa-ţială a rezistenţei la presiuni exterioare) au fostrevoluţiile presupus defunctei teorii franceze. fiecă vorbim de filosofemele lui Derrida sau de hete-rotopiile lui foucault (des espace autres), sau de li-niile de intensitate ale lui Deleuze, sau chiar de maivechiul cronotop al lui Bahtin pe care marcel popcorniş şi john Neubauer (history of the Literaryculture of east central europe) au altoit lingvisticacognitivă a simbolurilor socio- culturale (lakoff şiturner, 1989), nodurile geofilosofice ale lui espositorămân teritoriu cunoscut mai curând decât dife-renţa italiană. ca membru, timp de cinci ani, al co-legiului internaţional de filosofie din paris, creatla graniţa dintre deceniile opt şi nouă cu contribuţiasubstanţială a lui Derrida, esposito a fost expusprogramului acestuia structurat pe idea că filosofiatrebuie să traverseze graniţele dintre ştiinţele na-

turale, sociale, arte şi umanităţi. cu toate acestea,esposito argumentzează de pe poziţiile unei şcoliitaliene de filosofie, revendicându- se unei filosofii avieţii care îi include pe machiavelli, Bruno, vico, Desanctis, croce, gramsci, gentile ş.a. surprizele vin,aşadar, în aria canonului. polaritatea cicero/ ma-chiavelli (forţa dreptului contra dreptului forţei)este uitată, giordano altarozzi, unul din prefaţa-tori, invitându- ne să contemplăm „potenţialul uriaşde inovare politică”, care alătură fascismul musoli-nian, comunismul gramscian, liga Nordului şi „sis-temul specific denumit Berrlusconism”. Ne e greusă gândim apelul lui gramsci la societatea civilăpentru a bloca instaurarea despotismului alături defascism, sau să includem în ecuaţie o persoanăfoarte controversată acuzată de legături cu mafia.Dacă este să procedăm – greşit de altfel, ca oriceapel la clişee – la un inventar al simbolurilor poli-tice legate de peninsulă, acestea includ întemeiereaunui imperiu, curţile inchizitoriale, „raţiunea destat” sau raţiunea instrumentală, utilitară şi lipsităde scrupule a lui machhiavelli, urzelile caterinei demedici sau ale lucreziei Borgia, un fief fascist şitrei celebre familii mafiote. poate de aceea espositoţine să disocieze filosofia italiană de politica statu-lui, căruia filosofii i- au căzut adeseori victime, ne-gând şi modelul platonic al filosofilor chemaţi săconducă statul. această poziţie contrastează cu op-ţiunea teoretică pentru gilles Deleuze, al cărui con-cept de teritorializare/ deteritorializare afirmătocmai relaţia rhizomatică dintre texte şi realitateaîn care apar, intrate într- un metabolism comun. fi-losofia italiană este definită prin opoziţie la modelulgerman sau anglo- american (filosofie analitică, di-vorţată de bios, de viaţa adevărată).

cartea prin care se face cunsocut publiculuiromân un influent autor contemporan de discursapare într- un moment în care românii se pregătescpentru exerciţiul democratic al alegerilor şi în careun important om de stat a invitat cetăţenii să nuaştepte reforme de sus, ci să- şi gestioneze proprialibertate, aşa cum s- a întâmplat în atena antică,spre deosebire de celelalte societăţi de sclavi dinjurul mediteranei.

Dacă nu avem în vedere republica în careplaton desemnează pe filosofi ca oameni de statideali, ci o altă scriere a sa, politikos, înţelegem şiraţiunea opţiunii sale. omul de stat ideal e cel carereuşeşte să urzească în aceeaşi ţesătură conceptele,ideile şi actul concret al guvernării. poate nu întâm-plător sunt anglia şi america asociate cu simboluriprecum magna carta, habeas corpus, democraţiaconstituţiei, corectitudinea politică sau carta uni-versală a Drepturilor omului. poate că acest faptse datorează implicării politice a artistului (shakes-peare a purtat o adevărată cruciadă contra lui ma-chiavelli într- o anglie în care traducerea princi-pelui a fost mult timp interzisă) şi locului privile-giat al omului de stat care nu e animal politic, ur-mărind prin orice act de guvernare vânareaadversarului piolitic, ci gânditor. parlamentaruljohn stuart mill era şi filosoful care proclama pu-terea neligitimă, invitând cetăţenii, nu la supunereci la negociere. parlamentul t. B. macaulay îşiavertiza confraţii că, dacă legile sunt îndreptatecontra cetăţenilor, aceştia se vor revolta contra lor.parlamentarul Walter Bagehot se mândrea să tră-iască în „epoca dezbaterilor publice”. thomas jef-ferson considera chiar şi republica veneţiei o formăde despotism a aleşilor (republica reprezentativă),propunând modelul statului de drept constituţio-nal, care respectă drepturile fiecărui individ şi asi-gură echilibrul dintre puteri. Nu credem că greşimatunci când alegem principiul kantian al verificării,deoarece, cum spunea şi filosoful renascentist fran-cis Bacon, cunoaşterea nu e niciodată sterilă. Nu sepoate ca o gândire întemeiată în adevăr şi adecvarea scopului şi mijloacelor să nu se materializeze înpraxis de succes. ce legătură poate exista întreidealul unei românii educate şi eliminarea sporuluide doctorat care nu încurajează nici educaţia per-

manentă, nici diferenţieri valorice în masa informăa personalului didactic.

merg împreună deconstrucţia şi filosofia po-litică? prin biotehnici ale puterii, foucault nu înţe-legea suprimarea vieţii (esposito exemplifică prinexterminarea evreilor de către nazişti). aceasta ecrimă sau genocid. Biotehnica este practica insi-dioasă a modelării conştiinţei indivizilor în sensuldorit de putere, astfel încât să- i devină instrument.un exemplu ar fi consăteanul meu Dumitrică, re-venit din prizonierat cu divizia „tudor vladimi-rescu”, care, în zi de sărbătoare, a mers la altarulbiseric ii unde era adunată comunitatea, tercândglonţ pe lângă soţie şi copii, pe care nu- i mai văzusede ani de zile, pentru a povesti cât de bine îl trata-seră sovieticii. După ce s- au mai dus efectele spălă-rii de creier, a recunsocut că mâncase rădăcini... unalt exemplu e fosta muncitoare de la fabrica de con-fecţii, care mi- a povestit cum fuseseră toate scoaseîn stradă să strige „jos pătrăşcanu”: „Nu ştiam cineera, dar am strigat, dacă aşa ne- a zis”. abdicareade la principiul suveran al drepturilor individuluişi adoptarea lui „munus” ca datorie, obligaţie faţăde colectivitate poate uşor duce la justificarea ori-cărui act imund, inclusiv a practicilor de „reedu-care” ale gulagului. cel mai sigur e tot terenuljeffersonian: dreptul lui pătrăşcanu la viaţă şi la ju-decată corectă.

sigur că prin comunitate nu se poate înţelegeo sumă de indivizi autonomi, dar criteriul „predica-tului” fără menţionarea agentului actului de atri-buire poate fi şi el sursă de despotim. De exemplu,apartenenţa la grupul de „fii de preot şi saşi” cărorale întocmea dosar prost irina schlesinger de la per-sonalul ministerului culturii în vremea lui ceau-şescu. comunitatea trebuie într- adevăr să se bizuiepe împărtăşirea unui cod de valori (de exemplu,codul cavaleresc al egalilor mesei rotunde), darliber consimţită, în calitate de „subiect raţional ca-pabil de autodeterminare în raport cu celălalt”, acelnichitastănescian ochi ce nu permite instalarea înorbita sa a unui străin, ştiind foarte bine că nuexistă posibilitatea de a sublima conflictul eu/tuîntr- un al treilea „dezinteresat, obiectiv şi neutru”.

Biofilosofia activă a lui esposito e gândită caieşire din modernitatea care gândea comunitateaca gemeinschaft. e deci despărţirea de goethe, pro-pus cândva de thomas carlyle ca vindecător al alie-nantei societăţi postmetafizice, postindustriale,prin crearea conceptului de „gemeinschaft, ceea cene uneşte pe toţi”. radu Beligan credea în existenţaunei asemenea substanţe universale din care „suntfăcute personajele interpretate”, dar pe care nu opoate cunoaşte prin trăire, empatie, ci prin sincro-nizare permanentă cu progresul cunoaşterii. în con-textul revenirii la cercetare empirică şi episte-mologie, arta primeşte un neaşteptat sprijin dinpartea... psihologiei cognitive. experimente recenteasupra unor grupuri de subiecţi întrebaţi ce le- aacaparat atenţia în receptarea unor naraţiuni aurelevat existenţa unor configuraţii constante, sche -me cognitiv- figurative, prin care sunt filtrate datele(Katalin Bálint). receptorul tinde să se identificecu spaţii interioare, cu obiecte apropiate, cu traseulscop- cale- destinaţie al unui proiect uman. astfel neexplicăm, de exemplu, de ce ne lasă impasibili scenefuturiste cu nave spaţiale, desfăşurare de tehnici dedistrugere spectaculoase, acte gratuite de violenţă,în vreme ce un pretext narativ atât de neînsemnatcum e încălcarea postului, dar cu semnificaţie deact eroic de rezistenţă a unor nurori minore într- osocietate rămasă în multe privinţe la matriarhatare un miraculos efect catarhic asupra publiculuinumeros şi fidel al unei telenovele indiene. suscep-tibilitatea universală a lui foucault în privinţa pu-terii nu ni se pare o exagerare. De ce să credem căhobbes, care a definit omul ca fiinţă impulsionatăde teamă şi nevoi primare, l- a înţeles mai binedecât rousseau, care îl crede bun din naştere? Nuvenind din exterioritatea politicii pentru a încercaetichete (predicate) pe fruntea fiinţei umane, ci ac-tivând prin artă şi cunoaştere înclinaţia lui sprebine şi frumos vom depăşi suferinţa eului de a sevedea silit să fie altceva decât îşi doreşte (Kierke-gaard). Nu pentru profit, avem nevoie de umanităţimai curând decât de biologie, ci pentru a şlefui acelesocietăţi care prin înflorirea artelor (inclusiv italia)reprezintă în imaginaţia umanităţii un scop sufi-cient pentru a- ţi risca viaţa. aşa susţine şi m.c.Nussbaum în cartea sa, not For profit: Why demo-cracy needs the humanities ce poate fi o lectură edi-ficatoare în paralel cu filosofia biopolitică a luiroberto esposito. r

Maria-Ana tupanUmanism sau Biopolitică?

n (Con)texte

33



Dintre surprizele mai speciale furni-zate de piaţa noastră livrescă dinultimul timp, volumul v din serianae ionescu şi discipolii săi în ar-

hivele securităţii – consacrat terorii la care a fostsupus mircea vulcănescu în anii urgiei comuniste– mi se pare că poate fi aşezat pe raftul cel maide sus. cu această carte, de fapt, întreaga serieîncadrată sub acest generic, prestigioasa editurăeikon din cluj s- a întrecut pe sine. volumeleacestei colecţii reconstituie nu doar destinul unormari personalităţi ale culturii româneşti, ci şi hi-doşenia unei întregi epoci care a răspândit atâtadurere, doliu şi jale printre piscurile culturii ro-mâneşti.

la data ofertei făcută de conducătorul sta-tului de a primi funcţia de subsecretar de stat laministerul finanţelor filosoful deţinea deja func-ţia de director al Datoriei publice din acelaşi mi-nister. fusese chemat la telefon de conducătorulstatului în dimineaţa zilei de 25 ianuarie 1941 şiîntrebat dacă acceptă această funcţie. mircea vul-cănescu n- a răspuns imediat, a cerut un timp degândire şi abia „către seară am trimis o scrisoaredomnului mihai antonescu, pe atunci ministru deJustiţie, despre care ştiam că este om de încredereal conducătorului statului şi cu care avusesemrelaţii camaradereşti şi profesionale (…) i- amamintit că nu am făcut şi nu înţeleg să fac politicăşi că, dacă ar fi după dorinţele mele, aş prefera săroage pe conducătorul statului să se gândeascăla altcineva. dacă, totuşi, acesta consideră că înîmprejurările în care ne aflăm chemarea pe caremi- o face echivalează cu un ordin militar, înţelegca funcţionar al statului ce sunt, să accept acestordin”.

prin urmare, instalarea comunismului laputere îl găseşte în această funcţie, de subsecre-tar de stat la ministerul finanţelor, suficient pen-tru a fi inclus în lotul vinovaţilor de dezastrulţării şi de crime de război. se- nţelege că odatăarestat, filosoful a intrat în malaxorul securist detocat destine nevinovate. păcat că editoarea Doramezdra, care a realizat această masivă lucrare(aproape 800 de pagini), n- a inclus într- o addendăcomplinitorie şi notaţiile filosofului, publicate derevista memoria nr. 5 (f.a.) sub titlul Jurnalul dela arsenal în care descrie dramatismul arestăriilui în acea noapte de catran, când trimişii securi-tăţii i- au invadat casa, iar el, dintr- un simţământocrotitor, a renunţat să- şi trezească fetele pentrua le oferi o ultimă îmbrăţişare. evident, la aceavreme, nici el, nici cei apropiaţi lui, nu bănuiaucă nu- şi va mai revedea niciodată casa şi familia.

în apărarea sa depune un lung şi documen-tat memoriu, prin care demontează punct cupunct toate învinuirile ce i se aduceau. i se re-proşa, bunăoară, că a semnat decretul- lege nr.790din 4 septembrie 1941, prin care administraţia ro-mânească asupra Basarabiei şi Bucovinei deNord… iată una dintre multele explicaţii dat deinculpat: „nu se dovedeşte nici că eu am ordonatedificarea legii, nici că legea a fost nedreaptă(subl.n.), nici că a fost de concepţie hitleristă saurasială, nici că a cuprins vreo măsură nedreaptăde aceeaşi concepţie”.

acuzaţia pe nedrept era extinsă şi asupralui mircea vulcănescu. în şedinţele de guvernprezidate de mareşalul antonescu s- a discutat, edrept, şi despre legitimitatea ofensivei armateiromâne dincolo de Nistru, dar nu el, ci petroviciavusese o intervenţie mai puţin chibzuită afir-mând că „dacă până acum românia a făcut o po-litică defensivă, aşa cum spune eminescu înversul lui: eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi ne-amul. ne- a mers prost cu această ideologie. acum,dacă avem posibilitatea de expansiune, s- o facem.este un semn de vitalitate”. vulcănescu luase şiel cuvântul la acea şedinţă prezidată de anto-

nescu, dar avansase ideea unei misiuni civiliza-torii.

cât priveşte cealaltă acuzaţie, că a activatpentru aservirea economică a ţării în folosul Ger-maniei, este demontată de învinuit cu acte, docu-mente, cifre şi tabele sinoptice din care rezultăconvingător că ţara noastră n- a fost defel deza-vantajată în relaţiile economice cu germania. acontat în vreun fel toate aceste dovezi peremptoriiinvocate de filosof? Nicidecum, aşa cum n- au con-tat dovezile niciunuia din cei 18 foşti demnitaricare alcătuiau lotul vinovaţilor de dezastrul ţăriisau de crime de război. curtea criminală a iv- adin Bucureşti a distribuit atunci o condamnare lamuncă silnică pe viaţă în lipsă (ovidiu vlădescu),iar restului de învinuiţi le- a împărţit 162 de anide temniţă grea. mircea vulcănescu va fi condam-nat ceva mai blând, decât foştii săi colegi de gu-vern, la 8 ani muncă silnică, doar că moarteaneaşteptată, ca urmare a condiţiilor inumane dedetenţie, îl va împiedica s-o execute integral. a în-cetat din viaţă la 26 octombrie 1952, la doar 48de ani, spre bucuria regimului pentru care clasamuncitoare, ignoranţa şi grobianismul constitu-iau singurele ei repere valorice. De altfel, jumă-tate din numărul celor ce alcătuiau lotul foştilordemnitari întemniţaţi îşi vor lăsa oasele în închi-sorile comuniste. avocatul ottulescu, apărător allui mircea vulcănescu şi al lui mircea cancicov,a făcut, în susţinerile sale, o imensă risipă de eru-diţie juridică, dar instanţa a rămas neclintită înfermitatea cerută de noul regim.

a urmat, fireşte, recursul. românia, ple-dează cu toată vigoarea avocatul ottulescu, „a do-bândit pe lângă mărfuri, în acel interval, de laGermania 5,5 vagoane aur şi 118 milioane francielveţieni, valorând în total peste 8 vagoane deaur”.

la 15 decembrie 1947 au loc dezbaterile lacurtea de apel, unde mircea vulcănescu esteasistat de avocatul Nicu stănescu şi de noii săimartori precum octavian Neamţu, directorulfundaţiei regele mihai i, de dr. vasile voiculescuşi de prof. vasile Băncilă. reţinem din declaraţiaacestuia din urmă: „În timpul când i s- au făcutpropuneri de a fi ministru subsecretar de stat alministerului de Finanţe, mă găseam la el acasă şi

am văzut îngrijorarea de care era cuprins şi mi- adeclarat că va lupta din răsputeri ca să nu fienumit în acest post. Ştiu, de asemenea, că în 1940,eu fiind director al învăţământului secundar, astăruit călduros ca să confirm în post, adică rec-tific: să stărui ca să fie numit profesorul mihailsebastian, de origine evreu. Ştiu de asemenea că,în timpul când s- au ars cărţile în Germania, acu-zatul mircea vulcănescu s- a arătat adânc revoltatşi a scris cu această ocazie şi un articol în carearăta eroarea care s- a comis şi revolta sa sufle-tească. adaog că atunci când a fost vorba să fienumit subsecretar de stat, mi- a spus că nu pri-meşte decât numai dacă va primi ordin” .

şedinţele se amână de la un termen la altulsub diferite pretexte. cea din 14 ianuarie 1948,bunăoară, este amânată din cauză că intrarea înpalatul de justiţie este oprită în vederea sărbăto-ririi sosirii a primului ministru bulgar, Gheorghidimitrov.

totuşi, mircea vulcănescu depune un lungmemoriu de 65 de pagini, intitulat ultimul cu-vânt în care, cu o logică impecabilă şi cu o argu-mentaţie fără cusur încearcă să demonteze rândpe rând, toate învinuirile ce i se aduceau. îl in-vocă până şi pe vasile luca, noul titular de la fi-nanţe, care, într- o cuvântare din 1944, consacrată„problemelor refacerii româneşti recunoaşte cărăzboiul, la noi, nu a făcut nici a zecea parte dindistrugerile provocate, de exemplu, în polonia sauîn Jugoslavia, în alte ţări care au fost ocupate denemţi”. memoriul filosofului rămâne şi azi unmodel de analiză a costurilor suportate de poporulromân prin participarea la operaţiile de război.Nu mai reproducem din cuprinsul lui decât câ-teva fraze din încheiere. „onorata curte, apli-cându- mi cu sau fără drept regimul de exter-minare (subl.n.) la care am fost supus, vor preface,mai curând sau mai târziu pedeapsa onorateicurţi într- o pedeapsă mai aspră, potrivit unor in-tenţii rămase pentru mine de neînţeles. şi încăuna: patru ani mi- am cercetat toate actele, cău-tând să aflu, în activitatea mea publică, unul decare m- aş putea căi. n- am găsit”.

Bineînţeles că toate eforturile – ale inculpa-ţilor, ale avocaţilor şi martorilor – n- au schimbatnimic din asprimea pedepselor pronunţate ante-rior. li se acordă însă dreptul la recurs, ceea ceînseamnă că li se prelungeau şi speranţele. pen-tru această nouă etapă juridică acceptă cu toţii săfie reprezentaţi de acelaşi avocat, hurmuz azna-vorian.

în paralel cu demersul juridic au loc pune-rile sub sechestru asigurator ale bunurilor din lo-cuinţele inculpaţilor. se- nţelege că fiecare familieîncearcă să salveze cât mai mult din inventarelelocuinţelor sub pretextul că nu aparţin inculpaţi-lor, ci soţiei, dobândite ca zestre la căsătorie sauprocurate prin eforturi personale. familia vulcă-nescu indică drept martori, care cunosc inventa-rul şi provenienţa fiecărui lucru din casă, pe jeniBoţoc, femeie în casa soţilor vulcănescu şi pe şte-fan fay care a copilărit şi crescut în casa acesteifamilii.

zbaterea se va dovedi zadarnică, pentru căparchetul ilfov luase hotărârea 2666 din 16 fe-bruarie 1948, prin care averea condamnaţilor demai sus (cei 18, adn,) „se confiscă indiferent dedata dobândirii, precum şi averea soţiei şi descen-denţilor săi, dobândită după data de 6 septembrie1940, în favoarea statului, cu titlul de despăgu-bire”. venise, cum va spune şi Blaga în romanulsău, Luntrea lui caron, circumscris aceleiaşi pe-rioade apocaliptice, vreme grea pentru domni.

Nici condamnaţii, aflând de decizia 2666 şide ceea ce se întâmplă cu familiile lor, nu stauinac tivi şi cer curţii de apel să anuleze adresa îndiscuţie şi suspendarea ei în ce priveşteconfiscarea bunurilor noastre. Bieţii de

Ionel NeculaMircea Vulcănescu sub teroare securistă

ð

Instalarea comunismului la putereîl găseşte în această funcţie, de

subsecretar de stat la MinisterulFinanţelor, suficient pentru a fi

inclus în lotul vinovaţilor dedezastrul ţării şi de crime de

război. Se- nţelege că odată arestat,filosoful a intrat în malaxorul

securist de tocat destinenevinovate

ei! se luptau cu morile de vânt, dar încă nuaveau senzaţia zădărniciei. încă mai cre-deau că recursul pe care îl aşteptau le va

face dreptate şi cer, ca o solicitare minimală, sus-pendarea confiscărilor până la 19 aprilie 1948,când era termenul recursului, ceea ce tribunalulilfov, secţia i civilo- comercială admite într- oprimă instanţă, dar, fireşte, nu acesta va fi răulcel mai mare ce li se putea întâmpla. vor urma în-săşi locuinţele, dar deocamdată condamnaţii încănu anticipau această radicalizare a infernului co-munist. abia în 7 august 1948 se pronunţă şi cur-tea supremă, secţiunea penală asupra recur-surilor, care sunt respinse în totalitate cu motiva-ţii inspirate de înaltele raţiuni de… partid.

multe documente (ordine, adrese) se referăla degradarea stării de sănătate a lui mircea vul-cănescu. Bolnav de pleurezie cronică, securitateanu aprobă transferarea lui la spitalul penitenciarde la văcăreşti şi, prin urmare, nu beneficiază denici un tratament, care să- i amelioreze suferinţa.va muri la aiud şi va fi îngropat la grămadă, fărăpreot şi fără cruce la căpătâi, după tipicul comu-nist.

spuneam la începutul acestor rânduri mar-ginale că ar fi fost oportun ca alcătuitorii acesteiediţii să fi redat într- o addendă şi conţinutul jur-nalului de la arsenal, ţinut de filosof în intervalul18- 28 mai 1946. reproducem din el doar momen-tul emoţionant al arestării, care iese oarecum dintipicul obişnuit. „pe fereastra deschisă a odăii audacum, când încerc să readorm, două glasuri ome-neşti întrebând desluşit: domnul mircea vulcă-nescu? aici şade? Într- o clipă am înţeles. de cândîi aştept! din ianuarie 1941 aproape, de când pri-misem să fiu ministru cu tot avertismentul altuivis. mă scol. Îmi pun halatul bej pe mine şi măduc să deschid prin dos – cine eşti? – ordin depercheziţie, îmi spune un tânăr politicos, în care,dintr- o ochire disting un agent de siguranţă. Îi zic:poftiţi. Ştiu de ce aţi venit. de altfel, mă aşteptam.poftiţi vă rog sus. (între timp apăruse şi al doileaagent) –vin îndată. va trebui să aveţi răbdare sămă îmbrac. ei îmi cer să asiste la tot ce fac. Îi în-treb dacă vor cu adevărat să şi percheziţioneze.Îmi dau seama că e numai un pretext. Foarte po-liticos, poftesc atunci pe unul din ei să mă înso-ţească în baie, unde îmi fac duşul rece. mărgăritei,care între timp s- a sculat şi ea, îi spun: au venit.Şi- o rog să stea cu unul din ei, pe când celălalt măpăzeşte. Fac duşul. mă rad pe îndelete. Întrebdacă trebuie să mă grăbesc. Îmi răspunde: aveţitot timpul. au ordin să asiste pe arestaţi în tot cefac. regulamentul le- o cere, pentru ca cel destinata fi arestat să nu fugă ori să nu se sinucidă. cal-mul meu le câştigă încrederea. adevărul e că deşimă aşteptam să- i văd, calmul meu e puţin facticeşi, pe sub asigurarea mea, fără să vreau – ca şi labombardamente – tremur. ciudată fiinţă, anima-lul acesta din noi, care nu ascultă cu totul de spi-rit. cutremurarea băii o simt acum euforic şiajung să o stăpânesc. Fără să vreau încep să cântpe când mă rad, motivul minunat al temei a douadin partea i a concertului de beethoven pe carel- am auzit la radio, ieri, cântat de Yehudi menu-hin. acest motiv mă va obseda tot restul zilei (…)termin de îmbrăcat. o discuţie scurtă cu agenţiicare şovăiesc să- mi spună dacă merg să dau o de-claraţie, cum au ordin, ori dacă trebuie să mă sfă-tuiască să- mi iau şi bagaj pentru mai mult timp.– se termină cu recomandarea lor de a- mi lua maibine o valiză (…) refuz să mănânc orice îmi oferămărgărita, dar beau un pahar de apă ca romaniidimineaţa ilustrată, îmi zic în gând. (…) spunmărgăritei când revine – nu vreau să scol pe fetiţe.mă întreabă: – ce să le spun? Îi răspund: ce veicrede de cuviinţă. nu le spune nimic dimineaţa.să le spui mai bine la prânz. mărgărita se apropiesă mă sărute. Îi iau mâna şi i- o sărut graţios, apoio sărut pe amândoi obrajii”.

evident, nu- şi va mai vedea niciodată, nicisoţia şi nici fetiţele lăsate în voia somnului cu visefrumoase, cum sunt toate visele de copil. Dar jur-nalul trebuie citit în întregime pentru a înţelegecâte ceva din tragedia acelor nopţi de smoală cânddubele cerberilor străbăteau Bucureştiul în cău-tare de duşmani ai poporului, pentru a- i depunela închisoarea de la arsenal, de la fort, malmezonsau alte centre special pregătite pentru demnita-rii fostului regim antonescian.

acesta a fost destinul uneia dintre cele maipromiţătoare minţi din câte au răsărit în aceastăţară. a fost o conştiinţă, dar a fost înainte de toateun mare caracter, un model de conduită şi de com-portament pentru generaţia sa şi pentru toate ge-neraţiile ce vor urma. r

ð

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


tot mai frecvent, pe faceBooK,dar şi în librării, în reviste apar in-tervenţii, aprecieri din ce în ce maieronate, cu orientare radicalizată

spre dreapta. fenomenul nu este tipic românesc,ci general european. mi se pare ciudat, în condi-ţiile unei pseudo- invazii islamice, cu efecte îngri-jorătoare pentru civilizaţia europei. în primulrând, aş vrea să afirm cu orice risc de a fi catalo-gat cumva altfel decât mă consider în realitate –secolul xx a fost dominat de ascensiunea comu-nismului stalinist şi a fascismului cu nuanţelesale – nazist, mussolinian, legionar. efectele secunosc, mi se par ridicole contabilizările, care dincele două rele a fost mai mare. este nedemn pen-tru umanitate să contabilizezi numărul de morţi,de schingiuiţi. asumarea trecutului ţine de gra-dul de conştientizarea acestui trecut.

mă voi referi la istoria româniei din seco-lele xix- xx, strict pe tema relaţiilor interetnice.prezenţa evreilor pe teritoriul daco- roman esteatestată în urmă cu două milenii, dar numărullor a devenit semnificativ în ultimele două secole.eminescu se întreba, ca jurnalist – de ce vin lanoi şi nu se duc înapoi în rusia, ori în austro-un-garia, germania, america? Din rusia este simplude răspuns – pogromul este un cuvânt rusesc, orealitate a ţarismului rus, iar obligativitatea ser-viciului militar de 20 de ani ducea la distrugereafamiliilor şi comunităţilor evreieşti, unde bărba-tul susţinea familii numeroase, copii, femei, bă-trâni. timp de secole, evreilor li s- a interziscumpărarea de pământ, portul armelor, accesulla anumite slujbe, astfel că lor le- a rămas libermicul şi marele comerţ, finanţele la nivel local şiinternaţional, medicina, activităţi notariale, biro-

cratice, ca şi luarea în arendă. alecsandri, cu an-tecesori evrei, se pare, din italia, nu a înţelesrolul evreilor la sate, numindu- i „lipitori”. anti-semiţi la noi au fost a.c. cuza, un profesor ratat,apoi liderii mişcării legionare (v. cărticica şefu-lui de cuib ş.a.), guvernul goga- cuza care a anu-lat dreptul la cetăţenie câştigat prin constituţiadin 1923, apoi a urmat regimul lui ion antonescu,cu deportări ale evreilor în transnistria, unde nus- a trăit bine, cum susţin unii ignoranţi, ci s- amurit pe capete, prin împuşcare, foamete, boli,frig etc. Dacă evreii au fost acuzaţi de plutocraţiecapitalistă (v. mein Kampf a lui hitler), a urmatacuzaţia de a fi purtătorii comunismului mar-xist- leninist- stalinist. trebuie spus foarte lim-pede, comunismul a fost adus în românia nu deun partiduleţ de 900 de membri, din care 600 mi-noritari evrei, unguri, ucrainieni, ci de tancurilesovietice, conform înţelegerii de la ialta. fără pre-zenţa sovietică în românia, nici nu ar fi existatdictatura peceristă, dejistă şi ceauşistă, mai târ-

ziu, când pcr avea peste trei milioane demembri. se dau cu insistenţă nume de evrei careau condus diverse sectoare în rpr- rsr. oK, darse uită că din 800.000 de evrei câţi erau în 1938,azi sunt circa şase mii, adică de o sută de ori maipuţini. unde s- au dus ei? parte în cuptoarele dela auschwitz şi în alte lagăre naziste, datorităfascismului maghiar, parte în gropile din trans-nistria. Datorită aşa numitului salvator mareşalion antonescu, parte în urss, refugiaţi sau de-portaţi în siberia, ca burghezi, parte în occident,iar circa 400.000 de evrei au devenit israelieni.

au apărut diverse legi care au menirea sălimiteze manifestările urii de rasă (deşi nu există

o rasă evreiască). ultima lege, despre care se dis-cută cu înfierbântare fără ca mulţi să o fi citit, sereferă la promovarea valorilor /nonvalorilor legio-nare. a se citi clar, nu se interzice nicidecum pu-blicarea operele unor mari scriitori, filosofi, nu s- apornit „o cruciadă împotriva valorilor naţionale”,sunt vizate numai cultul şi propaganda pro-legio-nară.

atât în franţa, cât şi în germania sunt pu-blicaţi scriitori, filosofi care au colaborat cu na-zismul, v. celine ş.a. în franţa, heidegger ş.a. îngermania. cine ar îndrăzni să nege valoareaunui cioran, eliade ş.a. numai pentru că au pur-tat un timp cămaşa verde legionară? mi se parecurioasă această fierbere chiar din partea unorintelectuali de prestigiu. într- un anticariat amvăzut la vânzare, fără a fi căutată, cartea lui hit-ler mein Kampf în română, publicată la noi în1993. Deşi această carte nu are decât o valoaredocumentară. Nimeni nu a interzis- o, deşi în alteţări ea este interzisă. Despre ce vorbim? este des-tul să aminteşti de crimele legiunii (asasinareaa trei foşti prim- miniştri, a 60 de politicieni la ji-lava, rebeliunea şi pogromul din ianuarie 1941),despre politica genocidară a mareşalului anto-nescu, şi eşti taxat imediat de bolşevic. s- a ajunsla afirmaţii aberante că stalinismul a fost singu-rul flagel al secolului xx, hitlerismul fiind chiarnecesar. o, sancta simplicitas. să ne fi „fericit” penoi, toţi, indiferent de etnie, o domnie a celui deal treilea reich! De stalin, Dej, ceauşescu amavut parte. o ştim, dar cu reichul nazist cum arfi fost? petrolul românesc s- ar fi scurs nu înurss, ci în germania. la cotul Donului aumurit de frig, foame, circa 400.000 de militari ro-mâni. ce căuta armata română la cotul Donului?o fi o explicaţie, eu nu o înţeleg.

în încheiere aş vrea să aduc elogii celor careau editat în 2005- 2006 trei cărţi ce merită reci-tite: totuşi, n- au fost singuri de maria marian(editura universal Dalsi), scriitori evrei în ro-mânia de ovidiu morar şi problema evreiască,ambele editate de aura christi la editura ideeaeuropeană. o întreagă literatură este la dispozi-ţia celor ce vor să înţeleagă necesitatea dialoguluiinteretnic, multietnic, vor să fie oameni, să iu-bească deopotrivă cultura naţională şi univer-sală. r

Boris MarianCum evaluăm trecutul

n Polemos

O, sancta simplicitas. Să ne fi„fericit” pe noi, toţi, indiferent de

etnie, o domnie a celui de altreilea Reich! De Stalin, Dej,

Ceauşescu am avut parte. O ştim,dar cu Reichul nazist cum ar fifost? Petrolul românesc s- ar fi

scurs nu în URSS, ci în Germania.La Cotul Donului au murit de frig,

foame, circa 400.000 de militariromâni. Ce căuta armata română

la Cotul Donului? O fi o explicaţie,eu nu o înţeleg

35



Constantin lupeanuIubirea şi cinstirea noastră

n Feedback către un prieten

Dragul meu prieten,institutul cultural român de la Beijing s- a

născut în plină vară şi a crescut într- un an câtalţii în zece, ca- n poveşti. institutul este cu ade-vărat de neam împărătesc, menit să împărtă-şească asiei şi chinei arta, cultura şi civilizaţiaromâniei din toate timpurile.

Două expoziţii de artă au reţinut cu deose-bire atenţia. mircia Dumitrescu, apoi panaite şivasilica chifu. mircia a expus grafică şi Decalo-gul lui Nichita stănescu pentru mircia; ascultaţivocea lui Nichita: 1. să nu- ţi minţi ochii cu ochi2. să nu- ţi furi realul în real 3. să nu te înşeli petine însuţi ca şi cum ai fi altul 4. să nu vorbeştiîn numele nimănuia, căci numele tău al nimănuiaeste 5. să- ţi faci chip cioplit 6. să- ţi faci chip dinlinii 7. să- ţi faci chip din trilul ciocârliei 8. dupăce le- ai făcut toate astea, încearcă să le- mbrăţişezidacă poţi 9. Îmbrăţisarea chipului cu chip sărutse numeşte 10. numai chipul se îmbrăţisează cuchipul, căci braţele sunt făcute pentru ararea câm-pului, amin. grafica imperială, planetară, stăpâ-nirea proporţiei de alb şi negru, tehnica impeca-bilă au făcut ca vizitatorii să se oprească îndelungşi să revină să găsească cheia gravurilor semnatem.D.

acelaşi lucru s- a întâmplat cu exponatelereunite sub titlul: radiografii planetare, în careartiştii de mână forte chifu au surprins energiacosmică în cele mai neaşteptate ipostaze. eleviişi studenţii la arte plastice, cărora panaite chifule- a vorbit despre pictura şi sculptura la români,au venit înarmaţi cu caiete şi creioane să furecâte ceva din spiritul expoziţiei de la institutulcultural român. sunt întâmplări de dincolo derelatarea jurnalistică a vernisajului unei expozi-ţii, fapte care vorbesc mult mai curajos şi adevă-rat despre nivelul culturii româneşti azi. avuse-sem cereri insistente ca expoziţia radiografiiplanetare să fie vernisată întâi la hangzhou, apoila shanghai şi abia în final la Beijing, dar che-stiuni complicate legate de vamă ne- au obligat sărenunţăm la primele două expuneri. am avut bu-curia să salutăm vizitatori din sudul chinei, la felcum spuneam că învăţăceii au venit să înveţearta gravurii marca mircia Dumitrescu, să- şi în-suşească tuşele proprii vasilicăi chifu.

panaite chifu este bine cunoscut în asia.până în prezent, în china, i s- au cumpărat, dacănu greşesc, două lucrări, în taiwan patru, în ja-ponia două şi aşa mai departe. pentru 2017, în aldoilea an de existenţă a institutului, avem cereripentru o expoziţie personală complexă mirciaDumitrescu la guangzhou (canton) şi sudul chi-nei, şi o retrospectivă corneliu Baba în hangzhouşi nu ştim în ce măsură vom reuşi să o organizăm.pictorul octogenar Quan shanshi doreşte să orga-nizeze expoziţia Baba în cadrul muzeului său – oclădire modernă şi spaţioasă, cu multe saloane,cu săli de conferinţe şi mese rotunde, pentru maimulte luni de zile, şi să cheme în pelerinaj profe-sori şi studenţi chinezi din toată ţara, pentru că,ne explica el, pictura modernă din china este tri-butară lui corneliu Baba, iar generaţiile tinereeste bine s- o studieze.

profesorul universitar zhi min a ţinut, înluna februarie 2016, o prelegere uluitoare prindocumentarea minuţioasă, prin înţelegerea uni-versului brâncuşian, prin desluşirea pentru local-nici a sensurilor artei lui constantin Brâncuşi şia coordonatelor artei româneşti din toate timpu-rile. Nici nu este de mirare că această conferinţărostită de ziua de 19 februarie 2016 la sediul in-stitutului a fost preluată în întregime şi publicatăîn nu mai puţin de trei reviste de artă, text şi ilus-traţii.

concerte de muzică cultă, înşiruite din De-cembrie 2015 până în iunie 2016 au fost organi-zate sub genericul anul enescu. săli de concertpline, uneori cu oamenii ascultând în picioare saucocoţaţi pe scări, cunoscători reveniţi din concertîn concert şi iată- i, în ordinea aterizării la Beijing,pe: violonistul alexandru tomescu, pianistul şiviolonistul horia mihail şi gabriel croitoru, pia-nistul Dan rogoz, dar şi pe tinerii andrei racu,dirijor şi pianist, mircea grigore lazăr, vioară,ana maria tănase, vioară, elena Diana udrea,violă, andreea cristina ţimiraş, violoncel, con-certând în capitală şi la Ningbo, oraşul valuricalme, oraş cu 9 milioane de locuitori, în timpulreuniunii china – europa centrală şi de răsărit.Dar oare am putea uita cum sălile institutuluinostru au devenit neîncăpătoare când naistul Ni-colae voiculeţ s- a mutat la noi, pentru un scurtrăgaz, de la muzeul naţional de istorie, unde pre-

faţase expoziţia comorile româniei, sau cândtrubadurul ion creţeanu, primul artist româncare a fost invitat să cânte pe scena teatruluimare Naţional al chinei din piaţa tiananmen, aridicat în picioare sala cu multe sute de specta-tori, el şi taraful autentic ţărănesc de la greceştidin mehedinţi?

la acest ceas de bilanţ, prietene drag, nupoate fi uitată prezenţa româniei, pentru primaoară, la târgul internaţional de carte de la Bei-jing, în august 2015. institutul abia împlinise olună, iar standul româniei a fost asaltat de publicşi aplaudat, au existat mai multe întâlniri întrescriitori şi editori, a fost prezentată în traducerechinezească piesa de teatru Funcţionarul desti-nului de horia gârbea, cu actorii: vali pena, Danipopescu, Dan Bordeianu, a fost organizată, întâiacinstire a limbii române pe pământ chinezesc,întâi la târg, apoi la universitate, pentru studenţişi profesori.

Dar nu uita, te rog, manifestările eminescu.Noi credem că, măcar de două ori pe an, la 15 ia-nuarie şi la 15 iunie, se cuvine ca românii să- l re-citeacă pe mihai eminescu şi să vorbeascăstrăinătăţii despre românul care a ştiut să ne de-finească pe noi pe toţi, de la daci la românii ereiglobalizării, cu alte cuvinte a începutului ştergeriiidentităţilor de trib. în ianuarie, de ziua lui şi deziua culturii noastre, l- am chemat la noi pe ne-obositul întru frumos emil Boroghină, într- un re-cital regesc, în auditorii diferite, în ambianţa defrumuseţe şi cult a acuarelelor constanţei abăla-şei- Donosă, iar în iunie am pus la cale ceva inedit,trei prezentări ale lui eminescu – doi profesorichinezi şi subsemnatul – şi valuri de poezie emi-nesciană recitată impresionant în limba românăde cărturarul românolog luo Dongquan şi tulbu-rător în chineză, de cunoscuta actriţă jiang lifen,profesoară şi prorector la universitatea de film.şi ca să ne fie şi nouă pe deplin cunoscută iubireade moşie, iubirea şi cinstirea noastră, la târgulde carte din acest an vom inaugura un medalioneminescu.

închei cu rândurile scrise de poetul heifeng, în urmă prezenţei sale la concertul ioncreţeanu şi taraful de la teatrul mare Naţional,30 iunie 2016:

„muzica populară românească oferită de ar-tiştii români a răsunat pură, simplă, originală,plină de simţire, uneori tristă şi alteori chiar de-zolantă. artiştii au fost de un profesionalismînalt, extrem.

concertul m- a făcut fericit, am lăcrimatpentru oamenii de demult care lucrau ogoarele.şi m- a adus mai aproape de emoţia dintâi şi desufletul naţiunii române.

ce este sufletul muzicii? melodia. ea esteexpresia inimii şi a emoţiei fiinţei umane, carepoate fi deschisă, singură, nevoiaşă, plină de bu-curie ori de gratitudine. este o chemare secretă.este o briză care transcende timpul şi spaţiul.este bătaia vântului care se pierde la orizont.

fiecare notă emisă de instrumentele muzi-cale venea parcă pe furiş, să nu deranjeze sufletulnaţiunii care rătăceşte pe la ţară, scăldat în lu-mina dimineţii şi luminând zi de zi.

Notele muzicale explodau şi dansau. ele ră-sunau pentru pământ, pentru lume, pentru Dum-nezeu şi pentru ele însele.”

iulie 2016templul soarelui, Beijing, china

n Emisiuni de culturăSperanţa TV: Ediţie specială în fiecare joi de la 20.00 cu tiberiu Nica şi Marius Creţa

Ce este sufletul muzicii? Melodia.Ea este expresia inimii şi a emoţiei

fiinţei umane, care poate fideschisă, singură, nevoiaşă, plină

de bucurie ori de gratitudine. Esteo chemare secretă. Este o briză

care transcende timpul şi spaţiul.Este bătaia vântului care se pierde

la orizont.

comentariul de faţă este, neîndoios,din multe puncte de vedere, atipic.în primul rând pentru că scriu des-pre o manifestare la care nu am

participat (dar la care aş fi vrut din tot sufletulsă particip, însă condiţiile precare de sănătatem- au împiedecat!). Despre ce este vorba? în adoua săptămână a lunii iulie, fundaţia „geo Bar-ton”, condusă de inimoasa fiică a ilustrului actor,

doamna anita Barton, a organizat o seară oma-gială consacrată superbului actor de teatru şi filmconstantin codrescu. De ce mă refer acum şi aicila această seară omagială dacă n- am reuşit săparticip la ea? Din simplul motiv că aş vrea sărezum în câteva fraze ceea ce aş fi vrut să spun larespectiva manifestare. m- aş fi referit, desigur, înprimul rând, la marile sale roluri cinematogra-fice, şi, tocmai de aceea, în titlul comentariului defaţă, am amintit câteva dintre ele, unul dintreprimele sale personasje puternice, acela al cârciu-marului ghiţă din filmul lui victor iliu moara cunoroc, după nuvela lui ioan slavici, unul dintresavuroasele personaje călinesciene, gaittani,adus pe ecran de regizorul Dan piţa în ecraniza-rea bietul ioanide şi personajul istoric ion he-liade rădulescu, care acţionează alături deNicolae Bălcescu (cornel ciupercescu) în filmulscris de petre sălcudeanu La răscrucea marilorfurtuni, al regizorului mircea moldovan. în primăşi ultimă instanţă, aşadar, rândurile de faţă nureprezintă, aşadar, cronica unei manifestări oma-giale la care nu am putut participa (deşi figurampe afiş!), ci înseamnă, pur şi simplu, punctul meude vedere privitor la minunatul actor sărbătorit,constantin codrescu, căruia prietenii îi spunpuiu, drept pentru care îi cer şi vă cer acum per-misiunea să- i spun şi eu puiu, în „discursul” meuomagial. Dar dacă aş fi fost prezent la seara oma-gială, aş fi început cu totul altfel discursul...

Nu numai din întâmplare, în ultimii 4- 5 ani,am participat de două ori la proiecţia filmuluimoara cu noroc, în prezenţa principalilor săi su-pravieţuitori: constantin codrescu (ghiţă) şiioana Bulcă (ana). ambele proiecţii au avut locla muzeul ţăranului român. prima, organizatădin iniţiativa regizorului Nicolae cabel, fost stu-dent al profesorului victor iliu, în anul 2012, cândsărbătoream centenarul eminentului cineast vic-tor iliu. a doua proiecţie, derulată în primăvaraacestui an, când, la iniţiativa doamnei anita Bar-ton a fost evocat, trei seri la rând, actorul geoBarton (prin trei filme în care a excelat, moara cunoroc de victor iliu, calea victoriei sau cheia vi-surilor de marius teodorescu şi secvenţe de ale-xandru tatos). împreună cu ioana Bulcă şi puiucodrescu (şi cu Nicolae cabel acum patru ani, şicu regizorul mircea mureşan acum câteva luni,care a participat şi el la realizarea filmului moara

cu noroc), după vizionări, am evocat clipa de gra-ţie de acum şase decenii, când regizorul victoriliu a filmat capodopera numită moara cu noroc,am evocat personalitatea acaparantă a ilustruluicineast, ni l- am reamintit pe fascinantul actorgeo Barton care crea atunci un lică sămădău deneuitat. pentru puiu codrescu, cârciumarulghiţă din moara cu noroc (1957) a fost unul din-tre cele dintâi mari roluri cinematografice ale

sale. N- a fost chiar primulsău rol interpretat pe ecran,îl interpretase pe ilieş în fil-mele regizorului Dinu Ne-greanu nepoţii gornistului(1953) şi răsare soarele(1954). ce a urmat după con-sacrarea cinematografică aactorului constantin co-drescu? o carieră prodigioa-să, cu zeci de roluri memora-bile, extinsă pe mai bine deşase decenii: fireşte, nu nevom opri, acum şi aici, latoate rolurile cinematogra-fice ale actorului, dar, selec-tiv, vom enumera câteva din-tre cele mai semnificative. înfilmul mândrie (1961) demarius teodorescu era uninginer, partenerul său prin-cipal era interpretat de vic-tor rebengiuc, iar sora sadin film era o actriţă debu-tantă, ilinca tomoroveanu.

în continuare, a contribuit la debutul a doi regi-zori, elisabeta Bostan cu filmul puştiul (1962) şimircea mureşan cu partea ta de vină (1963), afost fratele lui harap alb în spectaculoasa come-die a lui gopo de- aş fi... harap alb (1965), a jucatrolul prefectului Baloteanu în răscoala (1966) demircea mureşan, era unul dintre „polii” conflictu-lui în subteranul (1967) de virgil calotescu, a fostianuli în filmele de aventuri ale luiDinu cocea haiducii lui Şaptecai(1971), săptămâna nebunilor (1971)şi Zestrea domniţei ralu (1972), ajucat şi în de bună voie şi nesilit denimeni (1974) de maria callas Di-nescu, şi în evadarea (1975) de şte-fan traian roman, şi în mastodontul(1975) de virgil calotescu, şi în cer-cul magic (1975) de David reu, şi întrei zile şi trei nopţi (1976) de Dinutănase, şi în roşcovanul (1976) defrancisc munbteanu, era c.a.rosettiîn pentru patrie (1978) de sergiu Ni-colaescu şi iunus Beg în vlad Ţepeş(1979) de Doru Năstase, era prefectulurbei în speranţa (1979) de şerbancreangă... câteva vorbe în plus des-pre bietul ioanide (1980) de Danpiţa, în care puiu codrescu era gait-tani, într- o distribuţie de elită, atâtde personală, datorită căreia savu-roasele personaje călinesciene dobân-deau strălucite reprezentări imagistice: ion pacea(ioanide), marga Barbu (farfara valsamaky),olga tudorache (madame hangerliu), leopoldinaBălănuţă (elvira ioanide), ovidiu iuliu moldovan(gavrilcea), tănase cazimir (hagienuş), ştefaniordache (Butoiescu), petre gheorghiu (manigo-mian), octavian cotescu (pomponescu), gheor-ghe Dinică (gonzalv ionescu), mihai pălădescu(panait sufleţel), carmen galin (pica ioanide),ion caramitru (hangerliu), mihai constanti-nescu (tudorel ioanide)...

să întârziem o clipă şi asupra filmului Larăscrucea marilor furtuni (1980) de mircea mol-dovan, unde puiu codrescu era ion heliade ră-dulescu: filmul – în care mai apăreau cornelciupercescu (Nicolae Bălcescu), costel constan-tin (arăpilă golescu), mircea cosma (axentesever), constantin Diplan (christian tell), emil

hossu (Delvos), maria ploae (maria rosetti), va-sile cojocaru (c.a. rosetti), emil coşeru (Bră-tianu), traian stănescu (odobescu), ion Besoiu(Bibescu), catrinel paraschivescu (ana ipătescu)– este un „portret în acţiune” al personalităţilormarcante din timpul revoluţiei de la 1848 dinmuntenia. Dar să mergem mai departe... con-stantin codrescu a avut un rol şi în filmul cap-cana mercenarilor (1981) de sergiu Nicolaescu, afost rosetti şi în filmul trandafirul galben (1982)de Doru Năstase, era tatăl vitreg al unui copilfugit de acasă în filmul de scheciuri vară scurtă(1983), în episodul regizat de Dan stoica, „încre-derea”, a jucat şi în masca de argint (1985) şi încolierul de turcoaze (1986) de gheorghe vitani-dis, a apărut în bătălia din umbră (1986) de an-drei Blaier, în un oaspete la cină (1986) de mihaiconstantinescu, în pistruiatul (1987) de franciscmunteanu, în totul se plăteşte (1987) de mirceamoldovan, în martori dsispăruţi (1989) de Danmironescu, în enigmele se explică în zori (1989)de aurel miheleş, a avut un rol şi în filmul sezo-nul pescăruşilor, chinuit de cenzură în anii ’80 (cuadevărata premieră în 1990), a jucat şi în La-crima cerului (1991) de adrian istrătescu, şi îndoi haiduci şi o crâşmăriţă (1993) de george cor-nea, a avut rol important (amiralul) şi în filmullui andrei Blaier terente – regele bălţilor (1995),şi a intrat în mileniul iii cu rolul titus din mag-natul (2004) de şerban marinescu...

Nu am nicio informaţie despre cum s- a des-făşurat seara de taifas cu meşterul constantincodrescu, organizată de fundaţia „geo Barton”în 9 iulie 2016, ştiu doar că pe afiş mai figuraucâteva nume dragi de actori care i- au fostaproape, cu diferite prilejuri, actorului omagiat,emilia Dobrin, aimée iacobescu, vlad rădescu,mihai Dinvale, marius Bodochi şi sunt convins căunii dintre cei prezenţi au spus vorbe frumoase şidespre impresionanta carieră scenică a actorului,desfăşurată, tot pe parcursul a şase decenii la nu-meroase teatre din Bucureşti şi din ţară. rându-

rile de mai sus reprezintă, cum spuneam,contribuţia mea la seara omagială constantin co-drescu, în care am evidenţiat câteva momentesemnificative din impresionanta sa carieră cine-matografică, încercând să reconstitui, fragmen-tar, personalitatea acaparantă a imensului actor,un interpret cu interiorizări profunde, cu un dez-voltat „simţ al echilibrului” (cârciumarul ghiţă,de pildă, echilibra în mod magistral conflictultăios dintre ana şi lică sămădăul!), cu o desăvâr-şită capacitate de seducţie. încă o dată iertare,puiu codrescu şi anita Barton că n- am fost înstare să ajung la seara omagială! r

În a doua săptămână a lunii iulie,Fundaţia „Geo Barton”, condusă de

inimoasa fiică a ilustrului actor,doamna Anita Barton, a organizat o

seară omagială consacratăsuperbului actor de teatru şi film

Constantin Codrescu

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Călin CălimanCârciumarul Ghiţă, Gaittani, Ion Heliade Rădulescu...

37



marele cineast britanic ridleyscott declara, anul trecut, în ca-drul unei conferinţe de presă lafestivalul de la veneţia: „Noile

tehnologii care permit oamenilor să vadă filme petelefonul mobil şi pe computer înseamnă moarteacinematografului”. Nu mai e un secret: pentru acâştiga bătălia cu ecranele, din ce în ce mai mici,pe care locuitorii planetei se obişnuiesc să vadăfilme, industria cinematografică a răspuns cuecrane gigantice şi cu procedee de proiecţie carefac experienţa (senzorială a) vizionării de neuitat.hiperformatul imax măreşte suprafaţa ecranu-lui de 10 ori faţă de ecranul standard al filmuluide 35 mm. strategiile pentru a convinge oameniisă părăsească ecranele de acasă pentru cel dinsala de cinema amintesc de cele intensificate pela mijlocul anilor `50 (începute cu cinemascopul)pentru a compensa pierderile de spectatori de-clanşate de ascensiunea televiziunii.

acum senzorii vizuali şi auditivi sunt multmai puternici, iar revoluţia digitală amplificămereu puterea ecranică. această tendinţă devineîn ultimul timp mai evidentă pe timpul verii,când studiourile se întrec în lansări de superpro-ducţii născute din această supradimensionaretehnologizată a spectacolului cinematografic. ce

ne oferă această evoluţie a industriei filmului?pelicule aparţinând genurilor populare – sau hi-brizilor dintre ele preferate şi la începuturilor ci-nemascopului şi ecranului panoramic. adicăaventuri galactice, exotice şi multe poveşti despresupravieţuiri în mijlocul catastrofelor. cele maimulte sunt marcate de acea estetică a excesuluidescrisă de gilles lipoveski şi jean serroy în car-tea lor ecranul global: „în cinematograful zilelornoastre, violenţa nu mai este atât o temă, cât unfel de stil şi de «estetică» pură a filmului”. aceastăestetică a excesului este, după ei, generată defaza de dezvoltare a societăţii noastre, ajunsă înfaza hipermodernităţii, „se autosemnalează prin-tr- o proliferare a fenomenelor hiperbolice (debursă şi digitale, urbane şi artistice, biotehnolo-gice şi de consum)1”.

Noile resurse tehnologice ale cinemauluisunt folosite uneori pentru a aduce vechi succesela standardele spectaculare de azi. un recentexemplu este independence day 2, pe care regizo-rul de origine germană roland emmerich îl lan-sează după exact 20 de ani de la prima variantăa poveştii despre o invazie extraterestră respinsăde pământeni printr- o exempară coalizare inter-naţională. reprezentarea extratereştrilor şi maiales a vehiculelor lor este mult mai impresio-nantă decât în pelicula precedentă. spectacoluldistrugerii are dimensiuni hiperbolice, iar compe-tenţa vizuală a echipei de realizatori copleşeşte.

construit după vechile – dar efi-cientele – strategii hollywoo-diene, independence day 2practică repetarea unor conven-ţii şi tropi de succes şi include îndistribuţie actori din primulfilm (Bill pullman şi jeff gold-blum) alături de vedete de azi,precum liam hemsworth. ca-rura musculoasă şi stridentmasculină a acestuia confirmă oaltă tendinţă relevantă a cine-maului popular de azi: cultulcorpului masculin îndelung lu-crat la sală.

această glorificare a hi-pertrofiei musculare aminteşte,din păcate, de anii ’80 ai secolu-lui trecut, o perioadă de regresestetic în istoria hollywoodului,marcată ideologic de dominaţia republicană. cuun protagonist precum preşedintele ronald rea-gen, fostul actor de westernuri angajat în exalta-rea „valorilor americane”, acel deceniu a adus înstrategia studiourilor de la hollywood priorităţievazioniste şi un aport mărit de artificiu. evada-rea din cotidian nu era însă inocentă, pentru că

eroii „salvatori” se profilau caun fel de supraoameni, cu unprototip precum cel încarnatde arnold schwarzenegger, in-terpretul eroului barbar dintotal recall de paul verhoe-ven (1989) sau al androiduluirăzbunătordin seria termina-torului. corpul se hipertro-fiază din nou, în noile filmehollywoodiene, care propuneroi cu o masă musculară su-pradimensionată, numai bunăde arătat pe ecranele măritegraţie noilor tehnologii. maisus pomenitul liam hesworthface parte dintr- o familie deactori fizici în jurul cărora seconstruiesc acum superproduc-ţii cu impact verificat. unuleste chiar frate bilogic cu el,

chris hemsworth, protagonistul filmului fantasythor, căruia i se adaugă un sequel cu premiera în2017, thor: ragnarok. altul este fostul campionde wrestling Dwayne johnson, cel mai bine plătitactor în ultimul an. După ce a fost vedeta filmu-lui-catastrofă san andreas de Brad payton, eleste vedeta comediei de acţiune un spion şi jumă-tate (central intelligence) de rawson marshall,

unde îşi permite chiar să ironizeze puţin tipul depersonaje eroice care l- a consacrat.

Descris cu precizie, corpul musculos al acto-rului devine atracţie centrală şi în remake- uldupă clasicul tarzan, noul Legenda lui tarzan(regia David yates) revelând o ipostază neaştep-tată a actorului de origine suedeză alexanderskarsgaard, distribuit uneori (ca şi tatăl său stel-lan) în filmele de artă ale lui lars von trier.

în fine, repertoriul de vacanţă confirmă ten-dinţa prin apariţia unui alt actor cât se poate derespectabil, precum matt Damon, în noul episodal francizei gravitând în jurul aventurilor de spio-naj ale lui jason Bourne, regizat de paul green-grass. Damon revine în acest rol al agentului cuprofil de ucigaş plătit şi cu probleme de memorie,după ce refuzase să mai joace după primele treiepisoade (the bourne identity, the bourne supre-macy, the bourne ultimatum). După ce partea apatra a seriei care concurează peripeţiile luijames Bond (the bourne Legacy) se lansa în 2012fără prezenţa celebrului erou, matt Damon revineîn noul film, Jason bourne într- o formă atleticăremarcabilă, rodul unei pregătiri fizice cu un preţridicat (la propriu şi la figurat). el nu rosteştemai mult de 25 de replici, dar face faţă cu brio sce-nelor de luptă cu figuri de arte marţiale perfectexecutate. matt Damon reface performanţa luiDaniel craig care, jucându- l pe james Bond, şi- alucrat impresionant musculatura.

ecou al tendinţei generale a culturii ameri-cane de masă, infantilizarea, cinematograful hol-lywoodian cu eroi supra dimensionaţi nu poate fianalizată în afara contextului social şi cultural almomentului, în care evadarea cu ajutorul perfor-manţelor digitale duce la obsesii precum goanadupă virtualii pokemoni. aceşti bărbaţi supradi-mensionaţi sunt plasaţi în centrul unor poveştiplasate în lumi trecute sau imaginare, făcutefoarte plauzibile graţie seducţiei decorurilor, per-sonajelor şi scenelor de confruntare puse în scenăpe coordonate gigantice cu tehnici virtuale. egreu de rezistat atracţiei ecranelor pe care se pro-iectează aceste poveşti, dar, aşa cum observaugilles lipovetsky şi jean serroy „găsim aicimultă inventivitate tehnicistă şi puţină forţă detransport emoţional2”. rămâne de văzut cât demult vor reuşi produsele acestei culturi popularevizuale să modeleze (sau să anihileze) sensibili-tatea spectatorilor contemporani. r

■ 1- 2 lipovesky, gilles, serroy jean, „ecra-nul global”, editura polirom, 2008

Dana DumaHiper- ecrane pentru hiper- eroi

Repertoriul de vacanţă confirmătendinţa prin apariţia unui alt

actor cât se poate de respectabil,precum Matt Damon, în noul

episod al francizei gravitând înjurul aventurilor de spionaj ale lui

Jason Bourne, regizat de PaulGreengrass. Damon revine în acestrol al agentului cu profil de ucigaşplătit şi cu probleme de memorie,

după ce refuzase să mai joace dupăprimele trei episoade

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Constantina Raveca BuleuO memorie neconcesivă

„scriu, de fapt, aceste rânduri pe 30 no-iembrie – precizează eugen Negriciîn prima intrare a „jurnalului” său,datată convenţional 29 noiembrie

1975, şi continuă –: fila anterioară am rupt- o dupăce mi- a fost citită. era o însemnare banală, ea însăşicenzurată de un fel de presentiment al reacţiilor po-sibile. am plonjat în situaţia- limită a oricărui jur-nal. În pofida tuturor declaraţiilor principiale şi atuturor dorinţelor noastre, el rămâne un act de lite-ratură, adică unul respectând convenţiile acesteia şi,adesea, şi pe cele sociale. când nu poate fi vorba desinceritate – şi nu poate fi – voi continua să fac ceeace ştiu: jocul «de- a măştile», grijuliu doar în a aducedeasupra feţei pe acelea care sugerează francheţea şiintimitatea”.

frapant prin invocarea declarată a convenţii-lor, paragraful concentrează coordonatele jurnaluluisesiunea de toamnă, apărut în 2015 la editura car-tea românească din Bucureşti: exercitarea con-stantă şi retrospectivă a autocenzurii, dimensiunealudică înscrisă în literaritatea însemnărilor sau înconstrucţia unor multiple personae, atitudinea de-complexată a teoreticianului, discursul cu notecinic- lucide, exersat uneori în sentinţe caustice şigenerat întotdeauna de poziţia intransigentă faţă detransgresarea valorilor, mai ales a celor literare. omostră în acest sens este reacţia maioresciană laelogiul mediocrităţii: „pretenţia trimite la intenţie şiintenţia la greţoasa obsesie a Formei”.

obsesiile culturale ale autorului dezvoltatesubtil în reverii teoretizante, permit o privire diri-jată într- un exerciţiu intelectual suplu şi nonconfor-mist. intrigat, de pildă, de tensiunea resimţităatunci când contemplă arhitectura gotică a catedra-lelor din cehoslovacia (în anii’70), expresie a „infi-nitului constrâns la finitudine”, autorul cedeazătentaţiei de a- şi imagina un „manole gotic”, condi-ţionat de chemarea infinitului, contrapondere uto-pică a figurii sinonime cu săvârşirea sau, cel mult,cu trăinicia, cu echilibrul dintre spirit şi materie.Discret profilate în acest exerciţiu estetic, diferen-ţele de mentalitate declanşează un diagnostic receîn cele câteva pagini dedicate atitudinii deprimantea românilor, negativizării preventive care- şi are ori-ginea – consideră autorul – în pregnanţa „sentimen-tului prezenţei imprevizibilului”.

însemnările acestui jurnal atipic trasează exi-genţele estetului eugen Negrici, mefient faţă de„dezvrăjirea” scenei culturale sub presiunea unuispectacol uman comprimat într- un tablou desenatcu o luciditate crudă. parcurgând, de pildă, descrie-rea unui spectacol de operă din 1976, tot de la Bra-tislava, cititorul poate fi cucerit de savoareadescrierii „omenescului la scară mică” sau a efectu-lui indezirabil al unei prea mari apropieri de ceea cear trebui să fie magia reprezentaţiei, însă, la fel debine, poate izola subtile judecăţi de valoare şi prin-cipii de receptare estetică, elemente ale unei propen-siuni teoretice constant manifestate în paginilesesiunii de toamnă.

aceleiaşi propensiuni îi aparţine reexamina-rea din 2011 a ceea ce autorul etichetează a fi o „în-semnare ţâfnoasă de tinereţe, cu maliţia ei inutilă cu

tot”, centrată pe dilema receptării operei – cu între-gul său context (biografia autorului, detaliile atelie-rului ei, ş.a.) sau în absenţa acestuia – şi rezolvatăîntr- o pledoarie conciliatoare – idealist formulată –pentru iubirea „grăuntelui divin, cu îngrăşământullui cu tot”. în acelaşi perimetru teoretic se înscriureflecţiile despre expresivitatea involuntară, limi-tele fabulaţiei la garcia márquez, condiţia unei li-teraturi periferice şi a unui „limbaj pedepsit”,amoralitatea baladei populare, fenomenul de imita-ţie, mecanismele mistificării propagandistice, teoriaamprentei olfactive, hiperbola şi metonimia castructuri generatoare de proză, intertextualitatea,rodnicia nedesăvârşirii, implicaţiile poietice ale mi-tului lui arachne sau dinamica receptării, obsesieperpetuă în orizontul intelectual al profesoruluieugen Negrici.

o notaţie izolată din 1977 ne oferă o definiţielaconică a socialismului – „cea mai lungă piesă io-nesciană” –, apoftegmă capabilă să înglobeze simbo-lic colecţia de „perfecţi adaptaţi”, absurdul unorreglementări şi deviaţii de mentalitate, şedinţelesomnolente de partid sau galeria activiştilor craio-veni (oraş în care autorul şi- a început cariera aca-demică). în acord cu accentele sentinţei, o campanieştiinţific- ateistă declanşează o reacţie savuroasă,demnă de un povestitor cu har: „Îi prezic acelaşi suc-ces: babele vor avea vertij şi se vor cutremura despaimă, scuipându- şi în sân. iar pisicile negre alecartierului vor miorlăi, prelung şi repetat, ară-tându- şi recunoştinţa”.

însă, în aceeaşi „piesă” intră supraveghereahalucinantă, manipularea memoriei scriitorilor saudrama trăită de către tatăl autorului, căpitanul NicuNegrici. „dacă mi- aş proiecta un destin şi dacă aş ştice vreau de fapt, aş zice că nici eu nu aş avea voie săpierd bătălia, fiindcă tatăl meu a pierdut- o în 1948şi tot neamul meu a pierdut- o în 1948” – scrie eugenNegrici în 1977. un subprodus al acestei genealogiitraumatizate este neputinţa de a zice „nu”, originatăîn lecţia generozităţii materne, responsabilă – apre-ciază autorul – pentru unele devieri de traseu inte-lectual. ideal, învăţătura lui „nu” duce la asimilarearecomandării lui Baltasar gracián: „dacă una dinmarile învaţături ale vieţii este să ştii să refuzi, încămai mare ar fi să ştii să- ţi refuzi ţie însuţi ceva, sărespingi compromisurile”. este, poate, ceea ce carac-terizează o altă instanţă feminină din familia criti-cului, bunica pe linie maternă, recuperată într- ofermecătoare povestire, inserată în 2002 ca un com-plement la o sentinţă a lui Krishnamurti – „de la adeveni la a fi” –, notată în 1978. interesant este fap-tul că femei aprige populează şi povestirile tatălui,receptate de eugen Negrici nu doar cu nostalgia fiu-lui, ci şi cu intuiţia inconfundabilă a literatului.

revăzând citatele acestui jurnal fragmentar(multe aparţinând sferei tematice a cinicilor), auto-rul reconstituie semnificaţia lor. astfel, fraza luichamfort este rezultatul unei fascinaţii pentru „sic-tirul ei aristocratic” (recomandat cu titlul de „curăanuală” la capătul unui necruţător rechizitoriu laadresa „păşunismului”, a uşurinţei cu care alune-căm în vulgar şi accesibil), în vreme ce consideraţiilenietzscheene despre femei şi raporturile acestora cubărbaţii suportă o reconsiderare acceptabilă din per-spectiva studiilor de gen, autorul sugerând că situa-ţiile exemplare din aforismele filosofului german potsuporta substituirea sexelor. De altfel, Nietzsche re-prezintă o referinţă privilegiată în paginile sesiuniide toamnă, ideile sale confirmând retrospectiv teo-riile despre receptare dezvoltate în paginile jurna-lului. mai mult decât orice, fundamentală rămâneafinitatea dintre aristocratismul nietzschean al va-lorilor şi opţiunile estetice ale criticului român, con-juncţia lor oferind o contrapondere rafinată laconformismul proletar recomandat în era comu-nistă.

trecerea „de la marasmul tăcut la marasmulgălăgios”, marcată istoric de revoluţia din decem-brie 1989, nu face – apreciază eugen Negrici – decâtsă reconfirme „caracterul nociv al intenţionalităţii”în literatură, preeminenţa carierei în detrimentuldestinului. ca orice prag, ea privilegiază reexami-narea, echivalentă în cazul său cu o regrupare iden-

titară în perimetrul unor valori constante, ancoratebiografic şi reconfirmate creator.

Dinamică şi foarte vie, portretistica sesiuniide toamnă se revelează, pe de o parte, prin schiţeminimaliste, dar printr- o indiscutabilă acuitate ex-presivă, precum cea consacrată lectorului sovietic dela Bratislava sau cea focalizată asupra unor scriitoriaserviţi sistemului comunist. pe de altă parte, por-tretele diseminate solicită un efort reconstructivgratificant. astfel, reţinut de notele „jurnalului” înipostaze şi intuiţii fragmentate, marin sorescu seconverteşte în protagonistul dramei generate de exe-cuţia reprezentaţiei craiovene a piesei există nervi,dramă reluată într- o neiertătoare analiză post fes-tum. invocat în varii contexte culturale, marinpreda devine personajul principal al unei povestirifermecătoare, în vreme ce traian filip, fixat într- oînsemnare tulburătoare din 1977, este recuperat în2011 printr- un post- scriptum neconcesiv, în care au-torul „jurnalului” amendează uitarea, indiferenţa şiobişnuinţa. portretul cel mai generos îi aparţine luimircea ciobanu, despre care criticul scrie că „îşi în-cărca într- o clipă interlocutorul cu energie intelec-tuală, îl trăgea cu el în lumea umbroasă a tâlcurilornelesnicioase, te făcea să- i împărtăşeşti plăcereaaristocratică pentru texte vechi şi lucruri uitate, pen-tru antichităţile contemporane, pentru întâmplărilestranii scăldate în polenul simbolurilor”. impresio-nantă sub aspect documentar, galeria scriitorilor în-registrează, mai ales în deceniile postrevoluţionare,concurenţa tandră a prietenilor canini, multe dintreînsemnările jurnalului avându- l în centru pegandhi, „aristocratul subţire, câinele cel mai rasatdin bucureşti”.

Dacă angrenajul teoretic şi privirea esteticăale lui eugen Negrici nu surprind pe nimeni, ape-tenţa sa pentru povestire, semnalată de obsesia teo-retizantă pentru originea „marilor performanţenarative”, manifestă în secvenţe scurte şi tentată deidei în care simte „un început de poveste, un virusnarativ”, poate fi o surpriză agreabilă. glosele la în-semnările prime expandează această dimensiune,prevalându- se de privilegiile ludice oferite de timpşi de existenţa unui precedent invocat cu titlu cano-nic: „La vârsta de acum – scrie autorul în compleofossam (2011), la o scurtă secvenţă de vânătoare(meseria sa „secretă şi mitologică”) din 1978 – îmipot permite să- mi exhib slăbiciunile şi chiar să fac,din această formă de alint, un joc intelectual profi-tabil (am un maestru în Livius [ciocârlie n.n.])”. re-constituirea rezultată din acest joc intelectual nuexclude însă asumarea de rol, mecanism defensivvalidat într- o secvenţă „psihanalizabilă” invocată înjurnal, care demonstrează incapacitatea autoruluide a- şi asuma o situaţie umilitoare şi, consecutiv, re-cursul salvator la (auto)mistificare.

cercetând secretele „truculenţei” lui marinpreda din viaţa ca o pradă, criticul decantează me-canismele scriiturii acestuia, în vreme ce scriitorulasimilează o lecţie aplicabilă oricărui demers diaris-tic: „scrie şi caută să afli ce s- a întâmplat. scriindşi spunând tot despre el şi despre acea amintire, o săgăseşti răspunsul. Şi dacă n- o să- l găseşti, nu te ne-linişti, o să laşi istoria ca o enigmă”.

adunând într- un volum un jurnal fragmentar,scris timp de patruzeci de ani, supus unui premedi-tat exerciţiu de reevaluare, sesiunea de toamnă re-cuperează memoria şi post- memoria unor eveni-mente, oameni, valori, senzaţii sau cărţi, explică op-ţiuni estetice şi creionează un autoportret în care ge-nealogia, cultura şi istoria se decantează într- unpotenţial act revelator, dar şi într- un inevitabil actde rafinată literaritate. r

Adunând într- un volum un jurnalfragmentar, scris timp de patruzeci

de ani, supus unui premeditatexerciţiu de reevaluare, Sesiunea

de toamnă recuperează memoria şipost- memoria unor evenimente,

oameni, valori, senzaţii sau cărţi,explică opţiuni estetice şi

creionează un autoportret în caregenealogia, cultura şi istoria sedecantează într- un potenţial act

revelator, dar şi într- un inevitabilact de rafinată literaritate

n Cronica literară

eugen negrIcI

faceţi un scurt sondaj printre cunoştin-ţele şi prietenii Dumneavoastră (inclu-

siv teologi), întrebându- i care este motivul pentrucare adam şi eva au fost izgoniţi din grădinaedenului. într- o proporţie covârşitoare – dacă nuchiar în unanimitate –, vi se va răspunde că a fostvorba de un gest punitiv din partea lui yahweh,venit în urma nesocotirii de către cei doi a inter-dicţiei de a mânca din pomul binelui şi al răului.ceea ce se dovedeşte a fi nu integral adevăratdacă recitim textul, din cauza unuia dintre celemai tulburătoare dileme pe care le prezintă înce-putul vechiului testament. După ce constată căl-carea interdicţiei de a mânca din pomul binelui şial răului, Dumnezeu spune: „iată, că omul aajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şirăul. şi acum, nu cumva să- şi întindă mâna, să iaşi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să tră-iască veşnic [...] De aceea Domnul Dumnezeu l- ascos afară din grădina edenului, ca să lucreze pă-mântul din care fusese luat”. (gen., 3: 22- 23) aşa-dar, nu vina de a fi mâncat din pomul binelui şial răului pecetluieşte soarta lui adam şi a evei,ci temerea lui Dumnezeu că ei ar putea deveni ne-muritori dacă ar descoperi şi beneficiile celuide- al doilea pom, pe care până în acest moment îlignoraseră. între aceste două secvenţe se află di-lema tulburătoare de care vorbeam: şi anume fap-tul că, mâncând din pomul binelui şi al răului,adam şi eva îşi schimbă condiţia, se transsub-stanţiază, devenind, preţ de o secvenţă scurtă,asemenea divinităţii.

Deşi ne aflăm doar la începutul vechiuluitestament, nu este pentru prima oară când per-spectiva transsubstanţierii intră în joc. în scenaclasică a ispitirii evei, şarpele o asigură pe fe-meie că nu vor muri dacă vor mânca din pomulbinelui şi al răului – aşa cum avertizase tunătorDumnezeu –, dezvăluindu- i totodată că motivulinterdicţiei divine este altul, mult mai subtildecât moartea: „Dumnezeu ştie că în ziua în careveţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţifi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. (gen.,3: 4- 5)

Dacă recitim atent pasajele despre caretoată lumea crede că le ştie pe de rost, ies laiveală şi alte detalii tulburătoare. adam, ca oriceempiric cerebral, nu se îndoieşte de soliditatearealităţii în care l- a aşezat Dumnezeu, şi con-ştientizează interdicţia ca atare: dacă va mâncadin pomul binelui şi al răului, va muri. (gen., 2:16) Nu se întreabă, ce înseamnă cu adevăratacest lucru şi de ce perspectiva morţii face parte,şi ea, din economia biologică a edenului, deşi n- artrebui să se afle acolo. pentru el, fiinţă nedilema-tică, lucrurile sunt clare fiindcă spusele Domnu-lui sunt de netăgăduit: există o faptă – unasingură! – pentru care răsplata e aneantizarea.

şarpele e mai dilematic şi mai subtil, fiin-dcă se vede obligat să procedeze pe ocolite. Des-igur, ar putea fi pragmatic şi i- ar putea întindeevei direct mărul, dar n- ar rezolva prea multe cuaceastă directeţe nesofisticată, carteziană, fiindcăbaza scenariului – adică veridicitatea spuselor luiDumnezeu – va rămâne neclintită. în consecinţă,el deconstruieşte vorba divină, supunând- o unuiexerciţiu de i- realizare. strict logic, supoziţia po-

trivit căreia spusa lui Dumnezeu ar putea repre-zenta şi altceva decât adevărul- adevărat e o blas-femie absurdă. or, şarpele tocmai asta face: opune pe eva în faţa dilemei ontologice decantateabstruz, sugerându- i că Dumnezeu ar puteaspune şi altceva decât adevărul. iată pasajul:„oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «să nu mân-caţi din toţi pomii din grădină?»”. (gen. 3: 1)

tot logic, simpla posibilitate ca vorba divinăsă aibă două dimensiuni în loc de una ne deschideînspre simulacru. Dacă – aşa cum sugerează şar-pele – interdicţia nu este adevărată, că vorba cir-culă fără să aibă consistenţă ontologică,înseamnă că eva s- a născut într- o mistificare. cătrăieşte o interdicţie convenţională, o realitate desubstitut, eventual virtuală, o proximitate oricumdiscutabilă, interpretabilă. este aşa fiindcă ispi-tirea ei de către şarpe are şi o altă latură, mai tul-

burătoare chiar decât supoziţia că Dumnezeu arputea vorbi în dodii. mâncând din măr, pe care- lîmparte generos cu adam, eva constată direct cănu se moare din asta şi că viaţa continuă în pofidaanxietăţii pe care Dumnezeu a sădit- o în sufletulcuminte al lui adam; că, în răspăr cu ceea ce spu-sese Dumnezeu, consecinţa încălcării interdicţieide a mânca din pomul binelui şi al răului nu estemoartea. o ajută această recunoaştere să- şi întă-rească credinţa în el? puţin probabil: iată, îndouă momente succesive, aflate foarte aproape întimp unul de celălalt, ea a învăţat că nu te poţiîncrede în vorba celui de sus şi că, chiar dacă ofaci, s- ar putea ca spusele lui Dumnezeu să nuaibă consecinţele pe care el, apodictic, le anunţă.

există, în consecinţă, două drame comple-mentare pe care le dezvăluie acest moment dra-matic, exponenţial, al genezei: o disociere şi oexpulzare. prin intermediul dialecticii corozive in-troduse de către şarpe, adam şi eva se despartde Dumnezeu înainte chiar de a fi expulzaţi dingrădina edenului: învaţă retorica elementară asuspiciunii, că nu poţi avea încredere integrală înel, că poţi fi dus cu vorba la o adică, măreţia omu-lui constând, de fapt, în singurătatea transcen-denţei goale care i se deschide acestuia în faţă înurma acestei dileme. o singurătate pe care, deasemenea foarte logic, au experimentat- o toţi oa-menii superiori, de la sf. pavel la Kierkegaard,chiar dacă unii, în lipsa unui termen mai potrivit,au numit- o „căutare”.

să refacem în final ghemul, adunându- i lao-laltă, pas cu pas, toate firele răsfirate. consecinţanesocotirii interdicţiei de a mânca din pomul bi-nelui şi al răului este transsubstanţierea, adicăurcarea unei etape înspre condiţia divină. preve-nitor, Dumnezeu întrerupe procesul înainte deeventuala lui împlinire. adică, îl lasă pe om de-asupra unei prăpăstii, suspendat în posibilitate,după ce îi recunoaşte acestuia principala sa cali-tate, şi anume că omul a devenit, în răspăr cu pro-iectul iniţial, o fiinţă proiectivă. Numai căvirtualitatea proiecţiei de sine infinite a omuluiînseamnă, totodată, că el poate aspira şi însprealte valori decât acelea limitate care i s- au datde- a gata în grădina edenului. aceasta e cheiatulburătoarei dileme pe care am sintetizat- o aici:că omul este om în primul rând datorită privile-giului de a putea gândi/ trăi şi altceva decât sa-crul. r

39



Ştefan BorbélyDilema din Geneză

n Marginalii Un poem de…Aura Christi

Rugăciunea inimiiluminează ochii ierbii,ochii lunii luminează.cad lăstuni în zbor pieziş,în această sfântă-amiază

şi în duhul meu păgân,strâns din mări negre, murdare,legănate-n palma taşi sfinţite-n ploi amare.

luminează-mă, mă poartăprintre îngerii tăi şchiopi,care sprijină în poartăcerul şi demoni miopi.

spală-mi inima, păgâna,în furtuni şi în tornade;luminează-i şi rărunchiipână noaptea se abate

şi pustiul i-l aduce,şi o sfâşie, şi-n zidurio-nzideşte, o închide.tu în ochi miere îi picuri

şi în zori o smulgi de-acolo,o mângâi şi o alinţişi-i aduci nectar şi rouă,adunate din părinţi.

îi aduci sânge curat,rădăcini şi ierburi crudedin strămoşii înviaţiîn hulubi, în roze, dude.

luminează ochii mei,duhul de ispite-l spală.luminează-mi inima. adu-i foc când se răscoală,

adu-i pace şi-i descântăfarmecul în stupi de-albine,adu-i miere din tăcerealeopardelor păgâne

şi otravă să-i aducidin miresmele păgâne.cum pe toate tu le strângiîn lumina ta. vecine,

ia-mă şi mă du departe,luminează-mă-n lăstuni,când în mări mă lumineazăpaşii limpezi de păuni.

luminează-mă în pietre,în văpaia ucigaşă.luminează-mă în îngeride curând ieşiţi din faşă.

când lumina ta mă iartă,şi lumina mea s-o ierţişi s-o duci ca vântul iuteprintre arborii tăi drepţi.

şi s-o duci ca gânduldrag în nălucile vitezeşi în nuferii tăi galbenidin tărâmurile treze.

şi în palma ta s-o ducişi să-i cânţi de dor, sfârşit,s-o închizi într-o pădure de pe coasta unui mit,

de pe coasta ta din cer,unde urc şi prin lăstuni,prin răscoala din miresmeşi văpaia din minuni.

iartă-mă, te rog, în cetini, iartă-mă în paltini, flori.iartă-mă în prunci şi mieişi-n nebunele ninsori.

şi biserica din trup,şi aripa-i cea frumoasăsă le ierţi, te rog, să ierţi,să le iei, când vrei, acasă:

pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,unde lumea făceaişi-i cântai, şi-o cântai...

Omul este om în primul rând datorităprivilegiului de a putea gândi/

trăi şi altceva decât sacrul

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia COntEMPORAnULCalea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: [email protected];

[email protected]

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta Legis SRL, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL.

Revista este distribuită de Editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.

AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/antaxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

nr. 2, 3, 4 şi 5/ 2016 ale revistei Contemporanulau apărut cu sprijinul financiar din Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

• Noutăţi editoriale •

Date post:	01-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times

· REVIStă NAţIoNAlă de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXVII · N R. 8 (773) · A...

Documents