ReViSTă NAţioNALă de cultură, politică şi ştiinţă ANuL XXV · NR. 11 (752) · NoieMBRie 2014

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Nicolae Breban. Să ne înzidim în prezent■ Nicolae Breban. Să ne înzidim în prezent■ Andrei Marga • Dialectica iluminismului■ Andrei Marga • Dialectica iluminismului

■ Vasile Muscă • Generaţia marii uniri■ Vasile Muscă • Generaţia marii uniri

■ Bogdan Creţu • A prinde rădăcini în cuvânt■ Bogdan Creţu • A prinde rădăcini în cuvânt■ Marian Victor Buciu • Leonid Dimov şi febra onirică■ Marian Victor Buciu • Leonid Dimov şi febra onirică

■ Adriana Teodorescu • Autenticităţi destrămate■ Adriana Teodorescu • Autenticităţi destrămate

■ Literatura română după o revoluţie■ Literatura română după o revoluţiede Alex Ştefănescude Alex Ştefănescu

■ Poezie universală contemporană■ Poezie universală contemporanăAtaol Behramoğlu, Mite Stefoski, Peter Thabit JonesAtaol Behramoğlu, Mite Stefoski, Peter Thabit Jones

2

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Apelpentru sAlvAreA culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Editorialnicolae BreBan l să ne înzidiM în Prezent/ 3LecturiBogdan creţu l a Prinde rădăcini în cuVânt/ 4LecturiŞtefan BorBély l troţki nu face bodybuIldIng (ii)/ 5EseuMarian Victor Buciu l leonid diMoV Şi feBra onirică/ 6Dintr-o haltă părăsităcassian Maria sPiridon/ 7Cărţitheodor codreanu l act tulBure de narcisisM (i)/ 8Povestea subteraneiaura christi l fruMuseţea care Va salVa luMea/ 9Eseu filosoficVasile Muscă l generaţia Marii uniri/ 10Fragmenteclaudiu soare l gloria, trataMent îMPotriVa reVoltei/ 12Editura Academiei Române ■ Avanpremieră editorialăion Militaru l desPre Marea Minciună Şi alte eseuri Morale/ 13Literatura română după o revoluţiealex. Ştefănescu l aMintirile unui Mare actor/ 15PolemiceMagda ursache l MinerVa verSuS MoMos/ 16Eseu filosoficandrei Marga l dialectica iluMinisMului/ 17Eseuanca toMoioagă l neVoia de sacru/ 19Lecturiconstantin cuBleŞan l Bastonul contelui Şi cei o sută/ 21■ Academia Română ■ File de istoriede la societatea literară la acadeMia roMână/ 22Eseudiana cozMa l desPre liBertate treBuie VorBit Mereu/ 23Cărţiadriana teodorescu l autenticităţi destrăMate/ 25Antologiile ContemporanulPoezie universală contemporanăPeter thaBit Jones traduceri şi prezentare de oliMPia iacoB/ 27 Cărţiion BuzaŞi l ePiscoPul ioan suciu într-un interViu Biografic/ 28Polemicezanfir ilie l laBirintul textului/ 29Antologiile ContemporanulPoezie universală contemporanăataol BehraMoğlu/ 31Mite stefoski/ 32Prezentare şi traduceri de Maria-ana tuPanRememberluiza Barcan l Mânăstirile „străinei”/ 33Filmdana duMa l către un cineMa PoPular/ 34Filmcălin căliMan l sfârŞit de an cineMatografic/ 35BrefBoris Marian l desPre terorisM Şi luMea de azi/ 36Repereoana strugaru l ceea ce contează/ 37Cărţiconstantin stancu l o Mie de cuVinte Pentru cărătorul deBagaJe/ 38Pagini de filosofieionel necula l o cercetătoare a filosofiei roMâneŞti/ 39

Senatul Contemporanul:

Ştefan BorBély, nicolae BreBan,aura christi, Victor iVanoVici, andrei Marga, Virgil neMoianu, BasaraB nicolescu, duMitru radu PoPescu, eugen siMion,ion siMuţ, eugen uricaru

aura christi(redactor- şef)

andrei PotlogcarMen duMitrescuMihaela daVidadrian ionuţ Predaflorin afloarei

corespondenţi din străinătate:eMil raţiu (italia)PhiliPPe Palini (franţa)Mircea gheorghe (canada)

rubrici:Ştefan BorBély, Marian Victor Buciu,constantina raVeca Buleu, călin căliMan, irina cioBotaru, Bogdan creţu, constantin cuBleŞan,dana duMa, Boris Marian, Marin radu Mocanu, gelu negrea,adrian dinu rachieru, Maria- ana tuPan,Magda ursache

Vignetele rubricilor – laura PoantăViziune grafică – Mircia duMitrescu

editor: asociaţia conteMPoranul

issn print 1220- 9864issn online 1841- 0685revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi Mărci (osiM)

adresa: asociaţia conteMPoranulo. P. 22, c. P. 113, sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: calea 13 septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5050711

revista este membră a aso ciaţieirevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (arPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeanăare 40 de pagini

tipar: sc sigMa Media srl &asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205- 206 codPenal, revine exclusiv autorilor

număr ilustrat cu fotografii realizate deaura christi (roma)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului culturii şi Patrimoniului naţional din românia

P r o i e c t e d i t o r i a l f i n a n ţ a t d e

să scăpăm de toate şi de toţi şi să nededicăm în exclusivitate şi cu o pasiunecare va trebui să pâlpâie pe multe ecra-ne mari şi mici, doar prezentului! un

anume prezent, se înţelege, cel material şi fizic, înprimul rând, apoi cel al orgoliului de a fi singuriiposesori ai adevărului, adevăraţi ucenici vrăjitori aituturor trucurilor şi obiectelor miraculoase care nestau sub simţuri. Poate, mai ştii, fii ai viitorului carese naşte sub ochii noştri, vă întreb, când anume vii-torul, dacă el există cu adevărat pentru noi, cei vii,nu s- a născut sub ochii noştri? a fost suficient doarsă credem în existenţa sa sau să avem neapăratnevoie de el, cum o aveau regimurile totalitare şiideologice ale secolului trecut! Pentru mulţi oameni,care se cred cuminţi la rândul lor, viitorul, însă, nuprea există, aşa cum pentru alţii ceea ce numim tre-cut seamănă cu acele valori de bursă care se schim-bă din oră în oră. Şi, uneori, cum o afirma orwell,trecutul, el însuşi, ce părea fix şi indiscutabil, devinemai impenetrabil, mai schimbător sau mai imprevi-zibil decât viitorul. sau decât visele!

Poate nu ştim cu ultimă certitudine cine sau cesuntem noi, românii, dar ştim cu ceva mai multăsiguranţă ce vrea să însemne un Muntean, sauvechi- regăţean, un Moldovean, un Basarabean sauBucovinean, un ardelean sau Bănăţean. Şi poatedificultatea – sau falsitatea unor definiţii ultime! –acestui termen cam prea generic poate, de specificnaţional vine şi din complexitatea şi diversitateacaracterelor şi istoriilor zonelor de români, citatemai sus, aflate azi sub o singură cupolă. dar, nimic,nu- i aşa, nu ne obligă să ne aventurăm în astfel degeneralizări sau definiţii ultime, un singur lucrueste real şi stabil, cel puţin de vreo sută de ani încoa-ce: statul nostru naţional, comunitatea noastră cuajutorul căreia nu numai ne definim în afară, darcare ne slujeşte şi ca prim reazem în turbionul poli-tic al ultimului secol, ne ajută şi să strângem laolal-tă acele puţine dar sigure elemente care ne suntcomune: limba, teritoriul, cultura, religia şi cutume-le. nu totdeauna istoria, deoarece cei din sud au trăito alta, iar cei din nord, despărţiţi de carpaţi, unadiferită, ei înşişi – sub un imperiu răsăritean şi hăi-tuiţi de triburile locuind acolo, cei din Vest sub unaltul, cu un alt grad de civilizaţie şi supuşi unor cutotul alte cutume. aflându- i în mijlocul lor – vorbimde ardeleni – pe saşi şi pe Maghiari, primii coloni-zând şi civilizând întreg sudul transilvaniei înce-

pând din secolul doisprezece, ungurii stabilindu- seprin anul o mie în câmpia Panonică, construind,mult mai târziu, oraşe în centrul transilvaniei şi, pela o mie opt sute şi ceva, primind protectoratul regiu-nii din partea casei austriece domnitoare. noi, Vala-hii sau românii care am fost cam peste tot în aceas-tă ţară dincolo de munţi, dar mai ales în nordulnumit Maramureş, ţinut bogat în aur şi neferoase,am lăsat până azi, acolo, semne ale dăinuirii şi vechi-mii, de unde au descins apoi şi unii principi fonda-tori, care au trecut spre sud şi spre răsărit.

nimeni nu îndrăzneşte să se îndoiască devechimea noastră, iar dacă unele naţiuni vecine, pre-cum Maghiarii, ne contestă stabilitatea într- oanumită zonă, o fac pentru a- şi aroga o posesie aterenului în istorie care nu elimină în nici un feldominanţa şi vechimea noastră reală. stejarii nucresc pe nisip! spune un vers cunoscut şi vechi, onaţiune ca cea a Valahilor sau românilor are rădă-cini vizibile şi adânci care nu pot fi cele ale unornomazi. nu numai limba noastră cu un fond lingvis-tic de origine latină dens şi determinant, dar şisuprastructura noastră, tipul nostru de cultură,anvergura ei, ca şi marile noastre personalităţi careau edificat sisteme ale literelor şi gândului, reflexelenoastre în creaţie, precum bogatele surse materialeistorice aduse de la roma, dar şi altele, arată o aşe-zare de milenii şi o orientare, în timp, spre sudulistoric şi spre vestul continentului.

nu ne- am extins, în timp, asupra altor teritoriişi poate şi pentru aceasta numele şi seminţia noas-tră nu a făcut valuri în istoriile streine. ca şi chine-zii, să zicem, am suportat valuri de imigraţie şidiverşi imigranţi, dar, spre deosebire de ei, nu amînălţat un zid, cu metereze, de apărare. dar, am avutcu siguranţă astfel de ziduri, de palisade, deoareceam rezistat şi suntem. Şi ne- am păstrat limba, cre-dinţa şi cutumele, bunul nostru simţ numit omenie,ca şi capacitatea, reflexul de a- i primi pe alţii. refle-xul sau forţa şi, cu certidudine, zidurile noastre aufost limba, coeziunea, mai ales în vremuri dificile, caşi acel râu, ramul de care aminteşte marele nostrurapsod, relieful, pădurea şi zeii locului. complicita-tea afundă cu locul şi când lucian Blaga, un cântă-reţ şi gânditor amplu al locului de care vorbim, îlaminteşte pe Pan, probabil ne trimite la acel zalmo-xe sau zamolxis, trăitor şi el retras în peşteră, ucenical marelui pre- socratic numit Pitagora, de la care adeprins, se pare, credinţa în existenţa şi nemurireasufletului. fapt ce a dat un curaj unic acelorscito- geto- daci, de la nord şi de la gurile dunării, cucare le- a trebuit mândrilor romani vreo două secolede încleştare războinică până a trece fluviul (pesteun pod ale cărui ruine se văd şi azi), stabilindu- seaici, lăsându- ne urme numeroase şi durabile printrecare idiomul nostru latin în primul rând.

nu vom intra aici în detaliile şi evenimenteleistoriei noastre pentru a ne înţelege şi a spune cevadespre noi, acestea nu sunt totdeauna de trebuinţă.noi vorbim nu numai prin număr şi prin limbă, darprin ceea ce se numeşte cultură, mai ales, capacita-tea unui popor de a dovedi luciditate de sine printr- oconstrucţie ideatică, creatoare de valori de primordin în zonele mari ale cercetării şi creativităţiiartistice. e adevărat că azi, la fel ca şi alte popoarecu care se pare că ne înrudim într- un fel sau altul,din comunitatea limbilor romanice, nu mai avemprofeţi! cineva care să ne spună ce vom fi, ce vomîndura sau trăi şi, mai ales, ce am fost! să ne dăru-iască acea viziune halucinatorie, presărată cu ele-mente fantastic de materiale, de concrete, nu atâtasupra unei existenţe fizice, concrete, foste sau vii-toare, ci asupra a ceea ce numim destin – cel careadeseori, ca şi ianus, are două feţe, una întoarsăspre trecut, cealaltă spre ceea ce numim mereu vii-tor. care, spun unii poeţi, este un alt fel de trecut.

e adevărat, aşa cum unii nu cred într- un realşi definitoriu specific naţional, tot aşa, nu puţini,contestă ideea şi realitatea unui destin colectiv, ple-nar, naţional. de la credinţa lui nae ionescu că mân-tuirea noastră, a românilor, ar trebui şi se poaterealiza numai printr- un asemenea destin, comuni-tar, până la alţii care cred – sunând în struna unorimperii de la sud- est sau de la răsărit! – că nu avemdreptul la un astfel de noroc, al destinului, al soartei

neamului nostru, e cale lungă şi, încă o dată, extremde aventuroasă. Şi dacă e adevărat că nu mai avemprofeţi cum am avut, în istorie, biserică şi cultură,acei preoţi ai deşteptării noastre şi ai semnelor vre-mii – Profeţi!, cum îl defineşte eminescu pe unul dintrubadurii ardealului, să încercăm, cel puţin, de a fi,încă o dată prevăzători! adică înţelepţi cu timpul şicu noi înşine, prevăzători ca acei vănători de anima-le sălbatice în tundră sau taiga, deschişi spre oamenişi spre viitorul pe care- l rezervăm odraslelor noastre,dar precauţi, aş putea chiar zice – bănuitori cu pre-zentul. care, încă o dată în istoria noastră,prezentându- ni- se sub auspiciile cele mai favorabile,ne poate deveni duşmănos şi chiar duşman. nociv,destabilizator în măsura în care să putem să nepierdem chiar şi ceea ce ne- a fost totdeauna o armă,o forţă indiscutabilă – coeziunea, complicitatea noas-tră de credinţă şi de gând.

Precauţi şi înaintând cu paşi mici şi siguri,ferindu- ne de falsele probleme. care, se ştie, atragfalse şi uneori abominabile soluţii. deja au şi apărutastfel de probleme şi crize care ne induc pe falsepiste, cum ar fi corupţia care multora le pare a fi pro-blema noastră de căpetenie. Vorbim de corupţia isca-tă din goana după bunuri materiale, nu se gândeşteaproape nimeni la corupţia mentală, cea care iscămentalitate şi mentalităţi, ele însele, nu foarte noi.

e adevărat că există unii – elita reală, de caream amintit, şi care nu e de nimeni consultată! – uniicare încearcă să străpungă învelişul zgomotos al tre-burilor publice şi, dincolo de corupţia materială, săobserve şi să descrie şi un alt fel de corupţie, deboală, de slăbiciune – a caracterelor, cea care vinedin istorie şi din frica colosală ce ne- a dominat întimp. Şi care nu s- a oprit odată cu libertatea civică şiinstituţională, atât de brusc ivită şi, cum o ştim,deloc sau prost pregătită. dar frica de care vorbimcurge şi năvăleşte, ca şi apele de munte, în diferiteforme şi straturi, apărând şi izbucnind la suprafaţăîn momentele şi locurile cele mai neaşteptate. cândn- o mai recunoaştem, această frică sau spaimă isto-rică (ce ne este, indiscutabil, infiltrată în oaselegeneticii şi ale reflexelor noastre adânci), în formelepe care le ia, împrumutându- ne, unora dintre noi şicu precădere când ajungem, unii, în lumina unorscaune înalte ce se văd de departe, ale funcţiilor şioficiilor, împodobindu- ne cu fel de fel de măşti abileşi binevoitoare. dar zâmbetele calde, insistente ca şifrazele învăluitoare ale unor politicieni şi magnaţi,de curând consfinţiţi în noile lor palate, nu suntdecât tot forme ale acestei frici, chiar dacă un anumediavol al semnelor şi al teatrului infinit cotidian leîmprumută culorile, alifiile şi energia sa. Poate deaceea nu- i mai recunoaştem, dar trebuie să accep-tăm că ei, oricât ar fi de înălţaţi vremelnic şi deschimbaţi, de pervertiţi, ei sunt tot de- ai noştri. Şi sevor întoarce la noi, privind apoi în sus la alţii, care sevor îmbolnăvi iute şi aceştia de aceeaşi frică grea,subterană – frica de a nu avea! frica de posesie, denoul stăpân!

uitându- şi nu numai trecutul lor şi al proprieifiinţe, dar şi al celor care i- au premers şi dacă e ade-vărat că întreg neamul nostru a trăit în frică şi întimp, de cele mai multe ori ea a fost de o cu totulaltă natură: era frica, grija perpetuă de a nu ne pier-de memoria comună, locul şi credinţa. frica de zei,frica de a ne pierde sufletul, un semn că acesta exis-tă şi ne susţine. ca şi pământul pe care călcăm şi pecare, orice am zice sau am vrea, îl purtăm lipit detălpi chiar şi când ne vânturăm prin ţări depărtate şistrăine, privind chiorâş înapoi şi vorbind cu acrealăde cei rămaşi. r

■ Fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

3

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanSă ne înzidim în prezent

E adevărat că azi, la fel ca şi altepopoare cu care se pare că ne înrudimîntr- un fel sau altul, din comunitatea

limbilor romanice, nu mai avemprofeţi! Cineva care să ne spună ce

vom fi, ce vom îndura sau trăi şi, maiales, ce am fost! Să ne dăruiască aceaviziune halucinatorie, presărată cuelemente fantastic de materiale, de

concrete, nu atât asupra uneiexistenţe fizice, concrete, foste sauviitoare, ci asupra a ceea ce numim

destin – cel care adeseori, ca şi Ianus,are două feţe, una întoarsă spre

trecut, cealaltă spre ceea ce numimmereu viitor. Care, spun unii poeţi,

este un alt fel de trecut.

n Editorial

odată cu dreptul la timp (1965), liricaautorului îşi instaurează ritmul firesc,temele mari, viziunile specifice. unmare poem cum este enkidu nu ar fi

fost posibil cu doar câţiva ani înainte. după mărtu-riile apropiaţilor (nicolae Breban), autorul aveaacest text în sertar atunci când îi apărea volumul dedebut. face parte din anormalitatea epocii ca autoriisă debuteze cu volume datate, convenţional aranjate.oricum, acesta este primul mare text inconfundabilal lui nichita stănescu, un fel de poem- sinteză a totce scrisese mai bun până atunci şi, mai ales, o des-chidere către ceea ce urma să scrie. rostirea poeticădeja capătă accente axiomatice, autorul ştie să scoa-tă efecte din tonul apodictic al versului şi realitateametaforică a imaginii:

priveşte- ţi mâinile şi bucură- te, căci ele sunt absurde.

când un poem debutează astfel, el impune, dela bun început, o relaţie exigentă cu cititorul. siste-mul de referinţă nu mai poate fi cel comun, poemulnu mai „descrie” o lume care poate fi prizatăsenzorial, ci o infra- lume care pretinde iniţiere. ini-ţiere poetică, de bună seamă. odată declanşată,această viziune se derulează implacabilă, conformpropriei logici, ca într- un tablou de Magritte. autorulnu ocoleşte imaginile consacrate ale poeziei, dar leplasează în relaţii inedite şi le imprimă, astfel, sem-nificaţii noi. de fapt, marea temă a poeziei lui nichi-ta stănescu domină şi acest text: e vorba de cunoaş-tere sau, mai precis, de tentativa omului de a cuprin-de totul, de a descoperi „calea de acces” către miezullucrurilor:

Şi picioarele priveşteţi- le, seara, drept cum stai,atârnând către lună.poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi,dar şi aceasta e altceva decât nimic.mă voi face depărtarea, ca să- ţi încap în ochi,ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii,ca să- ţi încap în gură.pipăie- ţi urechea şi râzi şi miră- te că poţi pipăi.pe mine însumi mă dor, în scurta trecere.mi- am întors privirea către un copacşi el a fost!

aparent, poetul construieşte un şir de parado-xuri, dar, la o lectură atentă, lucrurile nu stau aşa.de fapt, el mută alcătuirea lumii fenomenale într- oarmonie diferită, care este cea a sensibilităţii poeti-ce. toate simţurile au fost contopite şi astfel anulatede marele simţ, care este cel poetic, întemeiat pecuvânt. acesta poate re- crea lumea după propriavoie. Şi o face în baza unui pact de prietenie care nuse poate lega decât între egalii zeilor, între poetulcare instituie un alt real, concurând actul întemeie-tor al demiurgului şi cititorul său (enghidu), fără decare acest gest ar fi imposibil; în acest plan metafo-ric, a scrie poezie înseamnă, de fapt, a vâna, împreu-

nă cu cititorul, lei. adică asupune propriei voinţe, pro-priei bărbăţii, tot ceea cerealul are mai impresionant,mai puternic, mai sălbatic.

de aici încolo, poezialui nichita stănescu a intratdefinitiv pe un făgaş numaial ei, inconfundabil. ea s- aconstituit deja în model obli-gatoriu al poeziei contempo-rane. definirea altor operese va raporta, implicit, la ea,azimutul valoric va fi fixatîn funcţie de ea.

Volumul din 1966, 11elegii, nu face decât să clasi-cizeze precoce şi definitiv unmare poet. înainte de a fi ocarte cu texte unul şi unul,elegiile reprezintă instaura-rea unei metode poeticecare, o vreme, a dominatpoezia postbelică. nu suntconvins, precum danielcristea- enache sau alţicomentatori, că avem de aface cu vârful valoric al crea-

ţiei nichitastănesciene (eu unul prefer cărţile dematuritate, ultimele); sunt însă de acord că e unuldintre cele mai importante volume ale literaturiiromâne, marcând un moment de cotitură. după 11elegii poezia română se va scrie altfel. Şi se va citialtfel. inclusiv (sau mai ales) poezia lui nichita stă-nescu. elegiile închid o etapă, epuizează un set deprocedee şi obligă la asumarea unui experimenta-lism permanent. Mai mult decât oricare alt poet con-temporan, nichita stănescu va fi nevoit să se rein-venteze de la volum la volum. atunci când nu o vaface (cazul un pământ numit românia sau roşu ver-tical), critica îl va sancţiona. atunci când o va faceînsă radical (cazul epica magna), receptarea se varesimţi şi va ezita. nu va percepe noutatea demersu-lui şi va acuza o încremenire a propriei formule.

cu puţine excepţii (Marin Mincu şi gheorghegrigurcu), cartea a fost întâmpinată cu un entu-ziasm aş spune rigid. Parcurgând azi comentariile deatunci, observi nedumerirea criticilor, ezitarea lor.Poezia lui nichita stănescu le pare aproape ermeti-că (ceea ce nu este) sau, oricum, de o obscuritate careincită, dar pune şi în gardă. de fapt, ea este doar vagconceptuală şi în perfectă concordanţă cu temele salede până atunci. cea dintâi elegie a fost adesea inter-pretată de parcă ar fi fost o ghicitoare:

el începe cu sine şi sfârşeşte cu sine.nu- l vesteşte nici o aură, nu- lurmează nici o coadă de cometă.

cine- i acel „el”, iată marea dilemă pe caremulţi critici, nesesizând capcana, au năduşit s- o dez-lege. cu toate că dedicaţia poemului, către dedal, ca,de altfel, tema majoră spre care se concentrase înultimele volume poezia lui nichita stănescu nuaveau cum să nu fie luate în considerare. ion Popobservă, în studiul său monografic exemplar, din1980, faptul că „poetul recurge la un tipar stilisticspecific textelor sacre: fiecare unitate textuală areînfăţişarea unui verset, a unei propoziţii rostitoarede adevăruri ultime, cu atât mai inatacabile cu cât sebazează pe un număr de contradicţii radicale saucare par ca atare.” nu e nici o noutate însă în poezialui nichita stănescu, care îşi obişnuise de mult citi-torii cu astfel de tonalităţi oraculare, sacerdotale.Mutând discuţia în contextul ei firesc, ŞtefaniaMincu suspendă incertitudinea, în una din cele maibune cărţi dedicate autorului operelor imperfecte:„nedeterminarea acelui «eu» cu care debutează ele-gia dispare. Ştim acum că se referă la cuvânt, abor-dat mai întâi ca o realitate în sine, autosuficientă (catranscendentă a semnului), căreia poetul încearcăsă- i descrie paradoxalele calităţi intrinseci”. dupăce- l aproximează pe „el”, adică acea instanţă perfec-tă, autocefală, care nu depinde de nimic şi însumea-ză un şir teoretic nesfârşit de contradicţii, poetul sepoate concepe şi pe sine, dar numai în raport cu ver-bul creator:

aici dorm eu, înconjurat de el.

totul este inversul totului.dar nu i se opune, şicu atât mai puţin îl neagă.

Spune nu doar acelacare- l ştie pe da.Însă el, care ştie totul,la nu şi la da are foile rupte.

Şi nu dorm numai eu aici,ci şi întregul şir de bărbaţial căror nume- l port.

creatorul există doar în măsura în care trăieş-te, ca pe o stare de graţie, starea poetică; sau, maiprecis: existenţa lui este justificată, capătă temeiabia atunci când reuşeşte să prindă rădăcini în spa-ţiul amniotic al cuvântului. nimic exterior nu- l maipoate afecta, nimic ce vine din afară nu se poate con-cretiza din simplul motiv că în afară nu mai există.în afara cuvântului, evident. e un mod de a spune căpoezia nu se face luând în cătare realitatea, ci insti-tuind un real propriu, purificat, muzical (Mircea ivă-nescu, dimpotrivă, considera că poezia nu e decâttranscriere a realităţii. da, dar ce fel de transcrie-re!). de aceea, realul refuză să se constituie la stimu-lenţii raţionali obişnuiţi: nu se mai lasă controlat cuajutorul categoriilor uzuale (da şi nu), nu mai păs-trează o anumită liniaritate care să- l facă uşor deprins în concept; pe scurt, nu se mai lasă explicat.Poezia este singura capabilă să aproximeze aceastăentropie sublimă instituindu- şi codul evanescentasupra legislaţiei aparent funcţionale a lumii pe careo dizolvă şi o ia astfel în posesie. Ştefania Mincunotează: „subiectul (poetic) se integrează numaiîntr- un real pe care mai întâi îl (şi- l) integrează înfelul său specific, prin distanţare. acesta este tocmai«realul subiectului», care diferă esenţialmente derealul- ca- real. subiectul nu se poate integra decâtîntr- un real integrat.” lumea există în măsura încare devine poezie. iar poezia devine un instrumentde cunoaştere totală, care suflă sens în arterele pră-fuite ale realului amorf.

Primul poem oferă, de altfel, cheia de lectură aîntregului volum, care are o unitate de neclintit. deacum încolo, marea temă a poeziei lui nichita stă-nescu este cuvântul, poezia şi modul miraculos princare acestea iau în stăpânire totul. de fapt, poetul îşiface din poezie un organ mutant, monstruos şisublim în acelaşi timp, care să- l ajute în marea şitotodată riscanta sa tentativă de a lua în posesietotul:

Întind o mână, care- n loc de degeteare cinci mâini,care- n loc de degeteau cinci mâini, careîn loc de degeteau cinci mâini.

totul pentru a îmbrăţişa,amănunţit, totul,pentru a pipăi nenăscutele priveliştişi a le zgâriapână la sângecu o prezenţă.

trăirea poetică nu mai e una comună, abunului- simţ; acesta a fost abolit şi, în locul său, afost instituită un soi de permanentă încordarecvasi- mistică. simţurile sunt sărace, ineficiente, rea-lul nu se lasă acaparat printr- un efort comun. Poetultrebuie, din acest moment, să gestioneze responsabi-litatea misiunii sale: starea sa de graţie, prezenţa saorfică în avanposturile creaţiei garantează coerenţalumii. doar că, din câte se poate observa din acestearte poetice, el lucrează în primul rând asupra sieşi,abia apoi asupra realului. cuvântul devine o parteconstituentă a corporalităţii, e strâns legat de visce-ralitate, motivat ontologic, nu un simplu vehicul con-venţional care poate transmite mesaje stereotipe, caîn vechile estetici. necuvântul este şi el un efectfiresc al acestei atitudini. r

(fragmente)

4

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Bogdan CreţuA prinde rădăcini în cuvânt

Creatorul există doar în măsura încare trăieşte, ca pe o stare de graţie,

starea poetică; sau, mai precis:existenţa lui este justificată, capătătemei abia atunci când reuşeşte să

prindă rădăcini în spaţiul amniotic alcuvântului. nimic exterior nu- l maipoate afecta, nimic ce vine din afarănu se poate concretiza din simplulmotiv că în afară nu mai există. În

afara cuvântului, evident.

(continuare din numărul trecut)

rus fiind (e o fatalitate dictată de naşte-re), limonov se eliberează procedând,în mod programatic, ca neruşii. e şi unadevăr practic în toate acestea: mer-

gând din ţară în ţară, traversând oceanul pentru atrăi în america, ajunge la concluzia că devii vulnera-bil în primul rând datorită stereotipiilor în care teînchid ceilalţi. în privinţa ruşilor, acestea sunt nenu-mărate: vajnici băutori de vodcă, prin care ating olimită a melancoliei resemnatela care celelalte naţii ajung maigreu, iubitori de muzică clasi-că, ortodocşi până la pansla-vism, narcisiaci epidermici,ceea ce înseamnă, în esenţă, căun rus ajuns „dincolo” îi cautăîn primul rând pe ruşi sau vor-beşte despre rusia. limonovnu face nimic din toate acestea,scriind dimpotrivă: „dacă aşavea într- o zi puterea, aş strân-ge de gât toţi violoniştii şi vio-lonceliştii.” tot împotriva ste-reotipiilor curente, nu propovă-duieşte panslavismul – capca-nă în care a căzut soljeniţân laîntoarcerea sa în rusia – evităîn general ruşii în periplurilesale de pe mapamond şi nucaută explicaţii intelectualiza-te pentru evenimentele trăitede compatrioţii lui în anii dedupă prăbuşirea urss- ului.

nu sunt singurele refu -zuri, care- l fac aparent necuan-tificabil şi intangibil. un altul,specific pentru majoritatea sta-telor europene din fostul blocrăsăritean vizează fetişizareamorală sau hermeneutică a tre-cutului. cartea lui emmanuelcarrère (limonov. ed. trei,2014) e şi un bun prilej deintrospecţie personală şi colectivă, fiindcă abordeazăpost- totalitarismul din estul şi sud- estul europeioarecum altfel de cum sunt obişnuiţi intelectualii deaici să procedeze. francez fiind, carrère relativizea-ză din start excepţionalismul naţional: prezumţia căceea ce ni se întâmplă, bun sau rău, este inimitabilşi unic, intruvabil în altă parte. apoi, deconstruieştepartea a doua a sintagmei, şi anume naţionalul. nupoţi nega, fireşte, că multe dintre atrocităţile estuluişi sud- estului postcomunistau fost rezultatul unor exacer-bări ale sentimentului naţio-nal (serbia, Bosnia sunt celemai bune exemple), însă, suge-rează autorul francez – limo-nov fiind de acord cu perspec-tiva – prioritar a fost, în acestspaţiu, mecanismul aleatoriu,aproape premodern, de raptfinanciar, prin care s- au creatdiscrepanţe sociale greu denivelat în deceniile care vorveni. coruptocraţia de la noiface parte din acest peisaj, şitot lui îi aparţine, în rusia,fabuloasa serie de magnaţifinanciari apăruţi după 1991,dintre care unii (hodorkovski)au fost băgaţi la închisoare,iar alţii (ca abramovici) aucumpărat echipe de fortbal înanglia (chelsea) sau au inves-tit în te miri ce, devenindinclusiv proprietari de gazo-ducte cu care ulterior au spe-riat europa.

în rusia, arată carrère,lucrurile s- au „rezolvat” prinexploatarea unui moment de –iertaţi- mi termenul neacade -mic… – abureală, care s- anumit elţân. întâmplător, ter-

menul e bun şi la propriu, şi la figurat, mai ales sprepartea finală a carierei sale, când „elţân – scrieautorul –, în care toată lumea îşi pusese atâtea spe-ranţe, părea că nu mai ţine nimic sub control. închisla kremlin, fără alţi interlocutori în afara familieisale şi a responsabilului cu securitatea, un soi detonton macoute pe care- l chema korjakov, îşi trataceea ce singur numea «ideile negre», aşadar o limpe-de şi profundă depresie, bând peste măsură.” îngeneral – arată autorul francez – lumea postcomu-nistă europeană a înregistrat, structural, două tipuri

de răspuns la provocarea lansa-tă de noile timpuri: au fost stateşi regimuri care au izbutit săcontroleze istoria şi au fost,dimpotrivă, ţări în care istoria adevenit câteodată iraţională,dominându- şi protagoniştii. înrusia, s- a întâmplat acest dinurmă fenomen, atât gorbaciov,cât şi elţân fiind surmontaţi,înghiţiţi de noutăţile pe care ledeclanşaseră. la alegerile din1996, oponentul principal deve-nise ziuganov, care aparţineaunui trecut (Partidul comuniş -tilor) pe care- l nega. „ziuganov– notează carrère – nu propu-nea nici redeschiderea gulagu-lui, nici reconstruirea ziduluiBerlinului. sub eticheta de«comunist», acest politician ternşi prudent vindea nu atât dicta-tura proletariatului, cât luptaîmpotriva corupţiei, niţică dem-nitate naţională şi misiuneaspirituală a rusiei ortodoxe înfaţa noii ordini mondiale.”

recrudescenţa comunis-mului, chiar spiritualizat prinpromovarea în prim- plan a luiisus („un prim comunist”, spu-nea ziuganov) şi a panslavis -mului nu- i mulţumea câtuşi depuţin pe oligarhi, care lansează

sloganul „elţân sau haosul”. acesta face un atac decord în preajma celui de- al doilea tur de scrutin(ascuns cu grijă electoratului), lasă deschisă caleacătre haos, moment în care se întâmplă două lucruri,unul dintre ele având drept rezultat apelul – sur-prinzător atunci – la Putin. evenimentul de o maimică amploare – important, însă, în economia perso-najului despre care scriem – este atitudinea luilimonov, „care a surprins pe toată lumea dezvoltând

teoria conform căreia cu cât societatea se prăbuşeamai tare în haos, cu atât era mai bine pentru revo-luţie.” al doilea eveniment, care era deja în derulare,ţine de reacţia oligarhilor: „ideea era simplă: băncilelor împrumutau statul cu bani, deoarece vistieriaacestuia se golise, împrumuturile urmând să fiegajate cu piese de mare valoare, încă neprivatizate,ale economiei ruseşti, precum gazele şi petrolul, ade-vărate bogăţii ale ţării. dacă după un an statul nu îşiplătea datoria, respectivii treceau pe la casă şi seserveau după voie.”

opţiunea lui limonov pentru „haos” i s- areproşat virulent (întrucât îl cauţiona în mod indi-rect pe elţân), fiind pus şi pe seama unui dereglajmatrimonial, dar ea are şi motive mai adânci, caredefinesc personajul chiar mai profund decât am fidispuşi să o admitem la o primă vedere. limonovrafinează cunoaşterea până la limita de sus a iraţio-nalului, care pentru el însemna incandescenţă, fer-voare, adică dezordine. unui asemenea om nu- i poţicere măsură sau disciplină, fiindcă mediul său ehybrisul, nu cumpătarea. de pildă, el consideră că„exportul de democraţie” la care se pretează umani-tariştii (unii ipocriţi…) e similar cu colonizarealumii noi de către catolici sau că – acest detaliu n- osă ne placă – „navigând împreună, simpli şi majes-tuoşi, către eternitate (prin «demnitatea» arătată întimpul procesului de la târgovişte), elena şi nicolaeceauşescu s- au întâlnit cu nemuritoarele cupluri deîndrăgostiţi ai istoriei universale.” alte gesturi alelui limonov fac parte din acelaşi registru al parado-xului transraţional. Propovăduieşte, ca partid,naţional- Bolşevismul (nasbol), într- o vreme în carese credea că această nălucă a fost şearsă dintotdeau-na din memoria oamenilor. în noiembrie 1991, invi-tat fiind la o lansare de carte la Belgrad, li se alăturămiliţiilor pro- sârbeşti ale lui arkan (zejlkoraznatovici), considerându- l pe acesta „fin şicircumspect”, într- un context în care toată presaoccidentală vuieşte că ar fi un criminal. filmuleţullui Pawel Pawlikovski, pe care toată lumea îl cautăpe youtube, ni- l arată pe limonov alături de rado-van karadjici (judecat acum la haga) trăgând (înjoacă?) în direcţia oraşului sarajevo. oraşul se vedela o mică depătare, pot fi identificate chiar şi detalii-le de peisaj. războiul îi place nu din cauza excesuluide adrenalină, din cauza faptului că prin el se rea-ranjau (sau nu…) fenomene ale istoriei, ci fiindcăeste ilogic.

cartea prezintă, ca o acoladă constructivă,două fenomene complementare, care se deschidînspre una şi aceeaşi problematică: puterea. nu însens politic, ci în cel existenţial. Primul evenimenteste povestea unui om atipic, care evoluează în lume

cu o mentalitate premeditată de„delincvent”. disidentul are o„cauză”, spune el; deci, este înre-gimentat unei idei, unui program,unui deziderat, care- l fac neliber.„delincventul” nu dispune denimic din toate acestea; dimpotri-vă, el se sustrage oricărui pro-gram, acţionează imprevizibil,nelogic, fiindcă numai în acest felnu poate fi prins şi poate rămâneliber. al doilea „eveniment” esteun proces de obscurizare socialăşi financiară, pe care- l găsimreprodus, cu mici variaţii, înmulte ţări care au aparţinut,până în ‘89, „lagărului socialist”.lumea subţire, fină cere ca ele sărevină la ordine; să elimine „mur-dăria” socială şi politică, în nume-le altruismului şi al întrajuto -rării. dimpotrivă, cartea luicarrère demonstrează că multedintre racilele noastre, fie că lenumim postcomuniste sau „detranziţie”, pot fi abordate doarprin intermediul modelelor epis-temice transraţionale, ale haosu-lui. e limonov „omul vremii sale”sau o anomalie? am răspunsul,dar nu vreau să- l sugerez aici.Motivul e simplu: poate fi o eroa-re… r

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Limonov rafinează cunoaşterea pânăla limita de sus a iraţionalului, carepentru el însemna incandescenţă,

fervoare, adică dezordine.

n o carte-eveniment: emmanuel Carrère, Limonoveditura TRei, 2014

Ştefan BorbélyTroţki nu face bodybuilding (ii)

la jumătatea drumului (din volumul lacapăt, 1974, citat în continuare) e repe-tat în volumul amintiri, poemul xxxii(v. ediţia îngrijită şi prefaţată de ion

Bogdan lefter, leonid dimov. opera poetică, vol. ii,ed. Paralela 45, p. 282). Vedenia din acest poem mailung, discursiv, în metrică variabilă, interzice, oclipă, cuvântul, rostit apoi cu înverşunată isterie.„Paparude!”, le strigă, dar ele îl primesc pe locutor cuînţelegere, supunere, milă, ca şi fetele din corint.Veghea onirică, în somn, zămisleşte fascinante lumiimprevizibile, incontrolabile şi acaparatoare. Vede-nia este până la urmă eliberată în Irizare. elemente-le care o compun sunt unele din cele care se repetăadesea: apa, soldaţii înaintând, groapa din mărăcini,prietenii, femeile albe.

Primele două (din cele trei strofe), în nocturnă,construite prin enumerare aleatorie, includ materiiamestecate, obiecte şi fiinţe aflate în spaţii care nu lejustifică prezenţa, potrivit logicii referenţiale: clopo-te la băi, sipeturi secrete adăpostind poze cu munţişi femei. e palpabilă febra oniric- imaginativă înaltă.de altfel, în jurul locutorului (privitorului), bolnavimaginativ sau bolnav de imaginaţie, se află fiolele şitermometrul care, cu toatele, s- au spart. un semnthanatic se arată cât se poate cuprinde cu privirea:„negru stihar de brocart/ flutură peste cupole”. ulti-ma strofă, a treia, este în discurs exortativ, şi are,aşa cum se întâmplă şi în alte poeme, un destinatarnesigur. e altcineva autonom ori un dublu al locuto-rului. finalul nocturnei va fi calm, euforic, petrecutîntr- un spaţiu unde primejdia poate fi menţinută ladistanţă iar apariţii mirifice satisfac pofta delicatpolicromă a privirii.

Senectute seamănă cu o elegie (dar e una oniri-că) compusă la moartea unui necunoscut. cel ucispoartă două semne distincte: unul vizibil, costumulde arnăut, şi altul secret, ascuns, el fiind de fapt unemisar al transcendenţei refuzate prin moartea solu-lui ei. faptul e deplâns: „de ce n- ai spus că vii dinabsolut?” timpul crimei e un anotimp al calmului,revărsat peste tot, al naturii şi al rodului ameţitor,care induc nepăsare, acum resimţită ca o vinovăţieşi, mai ales, ca o justificare. el îl ia drept prădător pemesagerul trimis din necunoscut, din loc străin, „dinalt ţinut”. Moartea necunoscutului ajunge aproapesacrificială, primită cu supunere deplină: cu dulcea-ţă, bunătate şi în tăcere. Mielul christic este aici unanimal înrudit, căruia poetul îi schimbă – cum maiprocedează de câteva ori – genul: „ciut”. ea se- ntâm-plă ca în cain şi abel (nu există sugestii textuale, cidoar lectoriale, în acest sens), fără indiciile răzbună-

rii, ci numai ale deresponsabilizării vinovate şiascunse. titlul pare a fi în contradicţie cu textul şi cuaceastă înţelegere a sa, sugerând şi virtualitateaunei dedublări a unui singur actant, la două vârste:senectutea ucigând, deopotrivă cu inocenţă şi vicle-nie, tinereţea.

nu e în intenţia poemului pasăre ca să calchie-ze un text (evanghelic, fiind invocat luca). Poemuleste text el însuşi. el e hrănit în continuare deimaginarul oniric al lui dimov, deja uşor de recunos-cut: o pasăre opărită, fără pene, cu ochii sparţi, saredin oală şi apare, în chip de vedenie concretă, „lune-când veselă în zi de harţi…”. dacă el calchiază ceva,poemul se calchiază pe el însuşi şi finalul reia înce-putul: îndemnul adresat „vrednicului” luca (iniţialnu i se accentuase vrednicia) de a nuse împotrivi nălucii.

regăsire conduce într- un decorde acuarelă, somnolent, unde aparecircul înaintând aproape absent.(circul, să reamintesc, apare şi la d.ţepeneag.) ochiul care priveşte esteal cuiva (probabil un copil, dupăsemnele ultimei strofe) care străbatecamera cu picioarele lipicioase pelutul gol. evenimentul îi trezeştedorinţa de a se muta din timp şi spa-ţiu: „hai să ieşim din trecut/ sus, îngrădina cu oase.” afară, în trecere,copilul, nedesprins fizic şi spiritualde întreg universul, atât cât îl perce-pe, ia tremurul frunzişului lucios alplopului drept salut. ochiul lui agerregăseşte bănuţul pe care- l pierdusepe la ora şase, când stătuse pebancă. nimic nu impune altă lecturădecât aceasta literală. e aici doarvârsta clară a copilăriei, într- o regă-sire totală, simplă, esenţială: deopo-trivă a spiritului, jocului, comuni -cării şi a mijlocului de a- ţi plătibucuriile dorite.

un vis pentru moment necon-trolat, atotstăpânitor, născut dinorice emoţie omenească, e declarat înÎnserare: „din palpitări lumeşti,/Vise oarbe când învie”.

Îndemn ar putea fi rugăciuneaunui oniric, de eliberare- constrânge-re (indecizie barocă a eului ambi-guu), adresată unei forţe prevesti-toare de rău, văzută ca o cauză pri-

mordială: „nu mă mai tortura sau torturează- mă,/cobe de care totul se reazemă.” ruga e alcătuită dinînvoială îndoită şi credinţă în vid: „e, poate, desigur,mă rog, bate laba:/ e poate totul degeaba,/ e miezulgol, părelnic, în toate.” e completată cu o dorinţă dejoc, râs, comuniune cu făpturi noi, străine (stranii) –„păsările androgine” – şi, finalmente, de autism reto-ric: „să păstrăm cu toţii tăcere.”

Invitaţie se circumscrie motivului exorcizăriispaimelor, fiind centrat pe un simulacru simbolic,acela al zborului de vis peste „mlaştinile vechi”.

Mai mult decât pare, onirismul e structural şiîn litanii pentru Horia (1975). prevestire poate trecedrept un poem antologic, citabil în întregime. Parescris chiar după teoria onirică. realul e întors înireal, vechile relaţii semantice sfărâmate, hiperboli-zat prin reverie. există aici chiar lexicul (materia) demai târziu: lucarne, flote, fluturi etc. decorul oniric(corăbii albe pe cer), ludicul, imaginar infantil, aicimai explicit, sunt de aflat la vedere şi în Zărand:„totul dintr- acolo pare joc/ întocmit într- o copilărie”.imaginile realist- onirice au o accentuată policromiepastelat- visătoare. construit e visul în vânătoare:„trec prin visul lui arar/ Paseri albe de cleştar.” lafel apare, în la râu, reveria băieşului („vise nevisateaevea”), contemplând apa arieşului, spaţiu genera-tor de imaginar. vis rău îl are protagonist pe marti-rizatul, în proiecţie evanghelică, horia. în acel vis„se făcea că fiecare/ Purta urme de cuie la picioare.”Visul ireal – în sens referenţial, mimetic – substitu-ie timpul în balada nojiţelor: „ziua lui se- nlocuise/cu numa rafturi doldora de vise (…)/ Şi multe altevise nevisate/ lăsate- n raft şi nenumerotate…”.dacă în tumult bâlciul din câmpeni e sfârşit cu răz-miriţă, în alt text, Carnaval, există un carnaval alumbrelor, într- un palat al unui împărat singur, obo-sit şi plictisit. acesta poate fi trecut între poemele(cvasi)onirice, datorită primei şi ultimei dintre stro-fele sale. recuzita onirică e evidentă şi în baladă:privirea („îţi arată drumul ochii de sânziane?”), apoivisul lui horia, „craiul tuturor”, un vis benefic,despre viitor, într- o „ţară fericită să dureze- n veac”:„Pe ce vremuri alte visul te- a adus/ de- ţi sărutăfruntea cei ce încă nu- s?”. Magnificarea făpturii(„gigantici melci”) coexistă cu răzbunarea printr- ovedenie: „sunt monştri noi, născuţi în vis/ doarghimpi, tentacule şi cleşte…”. Monştrii îi însoţesc penoii soli la împărat, spunându- le: „noi, iată, măi,bătem în vis/ la poarta ta şi după moarte.” (după)Mai trimit doar la Istorie, un poem sibilinic, miste-rios, ludic, infantil: „acvila cu negru tiv/ Monahie- icu motiv…”.

lecţia de istorie e singurul text pe care- l reţin,ca ilustrare pregnantă a poeticii onirismului estetic

6

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Marian Victor BuciuLeonid Dimov şi febra onirică

Realul e întors în ireal, vechile relaţiisemantice sfărâmate, hiperbolizat

prin reverie. Există aici chiar lexicul(materia) de mai târziu: lucarne, flote,

fluturi etc.

leonid dimov şi dumitru ŢepeneAg

noIEMBRIE 2014

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂşi structural din volumul dialectica vârstelor (1977),când producţia literară a autorului nu se schimba,dar nu mai avea libertatea de a teoretiza. un imenstârg (ambii termeni cu majuscule) este „ocolit decălători şi vise”. de fapt totul va fi invers, ironic, oni-ric. cât priveşte târgul, sunt pomenite, indecis, douălocuri: „Poate- n câmpulung ori rădăuţi…”. locuto-rul îi cere unui cobold (spiriduş, păzitor de metalepreţioase, în mitologia germană) să- i ia „închipuirileşi viaţa”. călătoria spre casă înseamnă în fapt „sprepustiul tropical// Plin de duhuri albe, vorbitoare/spre cer vânăt care ne cunoaşte…”. Vine şi jucăuşa„recreaţia mare (…)/ chiar aici, deasupra, în olimp.”survine şi curenta dispersare în (i)realitatea onirică:apar câini tricefali, iepuri ce muşcă, vulpi calde…

reţin mai multe texte din volumul Spectacol(1979). palolo pare a fi o alegorie poetologică. evorba de Palolo, un „vierme de vis”, „gustos”, o rari-tate zoologică, diferit cu totul de eul poetic, asemă-nat „unui vierme dincolo de lege,/ rămas, cine ştiecum, să dezlege/ acele taine pe- ntotdeauna nedezle-gate.” Visătoria balcanică din Cântec bahic are unmoto din a. Pann: „tu îl bagi în maţe, el iese în faţă.”e „cântecul de peste fire/ aiurit de- o amăgire”.obstinaţie e un text construit într- un onirism altoitpe caragialism (trimit la i. l. caragiale, dar stilisticmai aproape rămâne Mateiu): într- un restaurantasemănător unui templu ruinat, în care există doaro masă, se află „un ţal” nedeplasabil (încremenit),care se zbate în această stagnare.

soteriologia onirică din trecere e însă tot unpseudo- paliativ, de la care eul poietic, în care „dor-mea, ascunsă tare, spaima”, abjură, admiţând oschimbare la faţă, în aceeaşi viziune ludică: „ei bine,zic, m- am înşelat:/ de soare s- a cam alterat/ imginea.e un alt chip!/ cirip! cirip! cirip! cirip!”

Culori ţese un vis pretins cu limpezime realşi lucid: „Ştiam că visez”. cadrul oniric apare atestattextual şi în Îndârjire: „în vis”. locutorul îşi radebarba cu toporul, e alungat pe drumuri, spre mlaş-tini, apăsat de tavan, însângerat, iar „ea”, „neprihă-nita”, e alergată de lupi, însă el nu disperă, credeîncă în „nopţile albe” (oximoron tipic) şi în nesfârşi-tele „vise bune”.

somnul dragonului (cf. d. ţepeneag, motsablier), în absurd, decurge pe plapuma roz. eul oni-ric face acum absurdul suportabil: „să nu plângi căciaievea nu sunt”, deşi necunoscutul îl torturează.

poemul esenţelor are un moto din t. arghezi,un pasaj în care scrisul apare drept un meşteşug caolăria, electricitatea, mecanica, zoologia… eul oni-ric, metapoetic, e cunoscător al principiului esenţia-lităţii poetice, excluzând „naraţiunea, ironia,imaginile glumeţe” (mereu aduse- n poemele dimo-viene). Poetul apare ca un elev năuc ce- şi pierdepapucii: „acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/de către ceilalţi versificatori din urbe/ ci că totumblam prin scaeţi, prin grohotişuri şi turbe.” Prefe-ră, iată, materia derizorie, reflecţiei înalte. relaţiasa cu retorica devine simplă, distantă, marcată pro-tocolar şi totodată ironic: „dacă- mi îngăduiţi aceastăputere/ de a da cuvântului o semnificaţie/ alta decâtcea oferită spre consumaţie.” Miracolul survine dinbanal: „Precum a făcut acel factor poştal – (…)/ unpalat de- a pus jos toată franţa.”

incidenţele onirice nu puteau lipsi nici dintinereţe fără bătrâneţe, basm (după petre Ispirescuşi nu prea) (1978). fiul, „ca- ntr- un vis,/ se ridicălunatic şi le zise…” (plecarea); „un strop albastru apicat,/ Şi cade- n vis, peste ospeţe…” (Scorpia); „Pierişi el şi duhul într- un vis” (racla). de adăugat şimotivul, tot de vis, al zborului, din veşnicia.

viaţă (ciclul Să fie iarnă – versuri inedite, dinvolumul texte, 1980, la care mă opresc acum) degajăun umor oniric, în modul recunoscut de h. Bergson,du mécanique plaqué sur le vivant, în registrul Fabu-lei lui urmuz: „Mai făcând o milă, mai luând o măsli-nă,/ aristotel ajunse să vină/ acolo unde nu avea dece veni/ Pentru că totul e noapte şi zi.” dinperspectivă oniric- ironică, urmărim o subversiune aspiritului, a filosofiei, considerată complicată şiinutilă, nonteleologică sau, cum ar spune ignorantul,fără rost. textul aduce o „definiţie” suficientă a exis-tenţei. locutorul denunţă „filosofia”, şi atrage privi-rile spre un univers oniric al transformărilor bizare

şi misterioase (sau misterioase pentru că sunt biza-re), chemând la o părtăşie cu noua concreteţe a aces-tuia: „Veniţi de luaţi sare şi pită!”

într- un meta- text poetic, Schimbător, locuto-rul exprimă poietica imaginarului oniric in actu, peviu. primum movens este gândul: „un gând şi dintriedrul aşa precum era/ (…) răsare ovoidă luminade baga…”. în gând există premisa producerii sau atransformării textului- existentului, prin cuvânt:„întors cuvânt cu vântul lovindu- te în pupă/ redă- miacele drumuri din hărţile prea vechi…”. gândulreconstituie aici o memorie ipotetică, ajungându- seapoi la lumea de o substanţială consistenţă a visului:„ce leneş curge zarea de smoala grea cu stele…”.gând, cuvânt, vis sunt în fapt etapele acestei poeticiionirice estetic- structurale.

tot un meta- text propune teorie. el începe,în registru serios, printr- o contestare a filosofiei, maiexact a filosofilor: „ce Platon! ce timaios! ce socra-te!/ destul, atenieni!” apoi, substituie înţelepciuniiori ideii, visul iniţiatic, visul privilegiat, în forme res-trânse, singurul apt să înfrângă răul existenţei zilni-ce: „sunt numărate/ acele vise ce vor tălmăci/ lugu-brul roiului de zi cu zi.” revine, contestatar, la demi-tizarea şi desacralizarea platonienei caverne, înîntreaga strofă a doua. adevărului filosofic i seopune, în strofa a treia, jocul, un amestec de banal şiarbitrar. cea de- a patra strofă, ultima, explică supe-rioritatea visului, care este una ontologică şi teleolo-gică: „căci doar prin vis afla- vom de ce este/ lucratun fir în amurgit pe creste”. cuvântul, în acest mod,ajunge în libertate: „iar adevărul, leneşul cuvânt/ edus pe unde sidefii de vânt.” în concluzie, cuvânt, joc,vis, iată confirmarea treptelor poeticii constatateanterior.

un text iniţiatic- poetic, despre descoperireaunei noi mitologii, aceea onirice, aici evocată explicit,programatic, este eschivă: „dau roată peste şesuri/hulubii cei eretici:/ năvală dau eresuri/ Pe caii teo-retici.” strofa a doua este o invocare a geometriei şimisticii; a treia ne aduce deja în universul supusmetamorfozei al oniricului; iar a patra e o atestare aatingerii (ajungerii, trăirii, cunoaşterii) unei trans-cendenţe miraculoase – tangent argheziene – : „Măminunează/ o luminare nouă.”

în Hipnapompică, prima strofă exemplificădirect cum privirea (con-templaţia) transformă o -biectele. a doua strofă, înregistru comic şi ludic,extrage consecinţele „re -flexive”, „teoretice” alecelei dintâi: visul esteactul prodigios prin natu-ră: „cum se rotesc cohor-tele de fapte/ la poartaviselor, în scăfârlii!” în atreia strofă, eul este pra -dă uimită a nălucirii noc-turne. zeul oniric (onir,nenumitul) strecoară în -tu nericul prin sită, ofe -rindu- i locutorului- actantaparenţa ori sugestiamentală a unui vag sens:

„parcă, limpede, palpită/ în fundul minţii umbraunui sens.”

locutorul din Continuum se dedă unui actiniţiatic, de transformări ale iniţiatului: fiziologice,domestice, psihologice sau mentale. acum se impuneo anumită progresie, un sens ascensional. libertateaşi constrângerea se află în limbaj. regii cetăţii suntprimejdioşi şi trebuie evitaţi tocmai pentru că suntstăpânii unui cifru: „e- n pragul uşii lor o cripto gra -

mă/ Şi- i ţine- n catifeluri şi brocate.” iniţiatul – camedium receptor – trebuie să creadă în forţa iniţia-torului: „nu mă privi de parcă nu- s acela/ ce gândultău aevea înfiripă…”. restul e transformaremiraculoasă, pătrundere într- o ordine a minunilor.

dezlegare e o desfacere de realul banal, pen-tru a ajunge la suprarealitatea visului, prin alchimialimbajului care permite accesul la evanescenţă şirătăcire: „se- mpreună din nou, fermecate,/ trisferu-lele vorbelor, dar/ cum se scurg printre degete,toate/ Şi se- ndeamnă fugind în zadar.” în lecturamea, ultimul vers face racordul cu arpièges- ul lui d.ţepeneag. locutorul e aici un fost mag supus unuijoc al umilinţei, pentru a fi readus la realitateacomună, care conţine ea însăşi elementele miraculo-sului. de aceea o revenire propriu- zisă îi va fi impo-sibilă: „ce de zgomote vechi se deznoadă,/ ce denopţi petrecute- n văzduh!/ unde să pui măturoiul cucoadă/ Şi unsoarea zbicită de duh?” eul poetic ajun-ge condamnat la magia limbajului şi a existentului.

revelaţie pare o parodie a momentului păca-tului edenic. locutorul reface acelaşi traiect. a trăitactul, iar limbajul care îl exprimă („literele purtătoa-re”) e impregnat de zâmbetul şi parfumul infernului.Blestemul divin nu mai e decis, definitiv, ci ambiguu,enunţătorul blestemului fiind „un logos palid, fărăveste”; efectul este o acoperire ori o înceţoşare a înţe-lesului unui existent ipotetic, suspendat: „îndoaiecapul. în genunchi!/ cum cresc cenuşi de aburpeste…” r

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridon* * *

de tot adâncul din cuvintevoi să mă lepăd

cum la altarcând pruncul saltă din cristelniţă

se leapădă şi nu o datăde răul fără de odihnăprin glasul naşilor

şi-a-ntregului sobor

cât sunt de pritocitedin gură-n gură alungate

până îşi pierd şi ultima chemarerămân doar zdrenţe zale ruginitedin hora cuvintelor

cândva atât de strălucită

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013), poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor

În pregătire: Sculptorul, romanhttp://aurachristi.ro/

8

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Theodor CodreanuAct tulbure de narcisism (I)

evident că titlul ales e o replică de semnîntors la celebrul act clar de narcisismal lui ion Barbu. un clinamen, totoda-tă, în sens lucreţian şi postmodern,

dacă am lua ca reper filosofia repetiţiei şi diferenţei alui gilles deleuze şi a altora. trimiterea se face cătreun poet de „margine”, corneliu ostahie, care- şi inti-tulează, nu întâmplător, cea mai recentă antologieClinamen (colecţia „opera omnia”, editura tipoMoldova, iaşi, 2013). l- am numit „poet de margine”pe corneliu ostahie nu fiindcă despre el n- ar fi scriscritici şi scriitori importanţi. în secţiunea de „reperecritice” a antologiei găsim texte semnate de alex.Ştefănescu, ioan adam, liviu antonesei, M.n. rusu,cezar ivănescu, constantin sorescu, Victor atana-siu, Mihai coman, al. călinescu, lucian Vasiliu,laurenţiu ulici, constantin crişan, traian t. coşo-vei, eugen Barbu, ioan lascu, Valeriu Bârgău,aureliu goci, florentin Popescu, Paul dugneanu ş.a.din opiniile lor, reiese, cu argumente estetice şiimpresioniste, prezenţa unui mare poet: „o forţăimagistică neobişnuită” (constantin sorescu), „unuldintre cei mai puternici poeţi ai generaţiei sale” (Vic-tor atanasiu), „o forţă a expresiei ieşită din comun”(Mihai coman), „frazarea este amplă, iar oratorul –impecabil” (ioan lascu), unul dintre „cei mai temei-nici poeţi încă tineri” (Valeriu Bârgău), „autor demare rafinament imagistic”, „capabil de profundemeditaţii asupra realului” (ioan iacob), poet „mărtu-risitor, de mare gravitate, un fin ascultător al pro-priei interiorităţi” (aureliu goci), „poet original,unul dintre cei mai semnificativi ai generaţiei sale”(Paul dugneanu) etc.

cu toate acestea, remarcă florentin Popescu,în cronica la antologia muzeu straniu, apărută în2011, la editura dacia xxi de la cluj- napoca, nume-le lui corneliu ostahie nu e de găsit, nici în o istoriea literaturii române de la origini până în prezent(2006, ediţie definitivă) a lui ion rotaru (cu atât maipuţin în Istoria critică a literaturii române, denicolae Manolescu), dar nici în principalele dic-ţionare literare: de la dicţionarul general al lite-raturii române (editat de academia română)până la dicţionarul biografic al literaturii româ-ne al lui aurel sasu. cel puţin, dumitru Micu,ştiind de existenţa lui corneliu ostahie,recunoaşte că nu- i cunoaşte opera, ca şi pe aaltora, incluzându- l într- o listă de nume. (Istorialiteraturii române de la creaţia populară la post -modernism, 2000, p. 432). Marian Popa, înschimb, ca un istoric literar care se respectă, îidedică jumătate de coloană în monumentalaIstoria literaturii române de azi pe mâine (ediţiaa ii- a, 2009, ii, p. 568), inclu zân du- l în capitoluldespre postmodernişti: optzeciştii.

într- adevăr, prin naştere (19 septembrie1951) şi prin debut în volum (după prezenţa încaseta Zece poeţi tineri, editura Junimea, iaşi,1976, publică volumul recif, în 1980), devenindasimilabil generaţiei ’80, cum îl şi recunoscmulţi dintre comentatorii săi. în realitate,corneliu ostahie n- a urmat niciodată clişeelestilistice ale postmodernismului, singularizân -du- se şi izolându- se pe o altă cale poetică, scri-ind puţin, comparativ cu textualiştii, aproapeîncheindu- şi opera până în 1989 (tocmai înmomentul când aceştia se aflau în plină glorie,având puterea în cultură şi în politică!), dupăcare şi- a canalizat energiile către opera de criti-că plastică, profesată şi înainte. să fie principa-la cauză a ignorării poetului, după 1989? foarteprobabil, dar nu e numai atât.

în total, a publicat cinci cărţi de poezie:balans (editura Junimea, 1976, în casetă), recif(1980), experienţe pe suflet viu (1983), existenţade probă (1985), ochii corbului poe (1989, toatepatru la editura eminescu din Bucureşti). anto-logiile din ultimii ani adună, practic, operaomnia, cum sună numele colecţiei de la tipoMoldova. Văzându- i exigenţele estetice, nu cred că dlostahie a avut de eliminat prea multe texte în anto-logia finală, Clinamen remarcându- se printr- o unita-te stilistică şi valorică remarcabilă, încât antologialui nu este o simplă colecţie de texte, ci o carte. Pro-babil de aceea nici nu ţine să specifice anii de apari-ţie a volumelor din care antologhează, titlurile deve-nind părţi ale noii construcţii arhitectonice.

dacă înainte de 1989 apartenenţa lui corneliuostahie la postmodernism a fost pusă la îndoialădoar sporadic, abia cronicile la antologiile din ultimiiani au constatat, decisiv, singularitatea în sânulgeneraţiei. în 1986, eugen Barbu observa că volu-mul recif din 1980 era „foarte departe de poezia deri-zoriului, a insignifiantului, a efemerului, a penibilu-lui, a parabolei etc.” în 1983, Victor atanasiu îlvedea coborând din „direcţia lirismului substanţial”,iar al. călinescu, un an mai târziu, îi punea meta-textualitatea în filiera leonid dimov şi Mircea ivă-nescu. lucian Vasiliu, în 1985, îl asocia cu stirpeapoeţilor „alchimişti” şi „experimentalişti”, iar lau-renţiu ulici, tot atunci, îl aşeza între Marius robes-cu şi Matei Vişniec, „între nostalgia romantică şireveria glacială”, „într- o ambianţă de transparent şiobscur”. în 1987, Valeriu Bârgău îi sublinia şi el„singurătatea” între confraţii de generaţie: „în poeziaacestui autor nu întâlneşti nimic din atmosferacolocvială a majorităţii confraţilor săi”, profeţind că„poezia pe care o scrie aparţine viitoarei istorii a lite-raturii”. aşadar, unei etape post- postmoderniste, casă utilizez un termen survenit după ce postmoder-nismul a dat semne de oboseală, pregătindu- şi ieşi-rea din istorie. aureliu goci, în 2012, opta pentrufidelitatea lui ostahie faţă de „un concept etern depoezie, reactivat în toate epocile de scriitorii adevă-raţi”, mai apropiat de „misterul şi mitologiile iniţia-tice”, „la modul expresionist”, nepunând „nicio mizăpe spiritul ludic, nici pe afilierile la diferite grupuride avangardă”. recurgând la depistarea de afinităţi,nici florentin Popescu nu le- a putut găsi în rânduloptzeciştilor, ci, mai degrabă, declarându- l confinunui Ştefan aug. doinaş, în descendenţa lui lucianBlaga, afinităţile expresioniste blagiene fiind invoca-te şi de Paul dugneanu, în sensul unei poetici a onto-sului, cu „sonorităţi din emil Botta”.

după această scurtă incursiune în receptarea„generaţionistă” a lui corneliu ostahie, să vedem

dacă autorul trece proba anticipată de Valeriu Bâr-gău, dacă poezia rezistă în contextul transmoderni-tăţii, ca pariu poetic şi existenţial care l- a determi-nat să abandoneze poezia la 38 de ani, dăruindu- secriticii plastice. revenirea în poezie cu cele douăantologii este semn că d- l ostahie şi- a autoevaluatcreaţia de tinereţe, „reomologând- o”. această creaţieaparţine exclusiv perioadei comuniste, ca autentică

formă de rezistenţă spirituală comparativ cu textua-lizarea şi ludicul simulacrelor care au avut succes înanii „epocii de aur”. este grăitor că d- lui ostahie nicinu i- a trecut prin gând să se revendice de la vreo„disidenţă autocronică” (precum i- ar spune Paulgoma). el a ales tăcerea. ce avusese de spus spuse-se până în 1989. a lăsat restul pe seama criticilor şiistoricilor literari, care nu prea l- au observat. unMarian Popa, înglobându- l în sânul generaţiei ’80,depistează cu greu argumente: „intimist fiziologi-zând în sfera spiritului, probează reverii şi nelinişticâteodată împovărătoare, dar nu insuportabile; esteindecis. obscurizează, ocolind banalul”. întâlneşte şi„cochetării” cu textualizarea, însă „disolut, rilkeean,caută efectele sincerităţii cantitative”, „un misticprecoce”. cuvântul- cheie în „diagnosticul” criticuluieste obscurizează. ceea ce vine pe urmele altora careau vorbit de clarobscur „ambianţă de transparenţă şiobscur, cu fineţe dozate” (laurenţiu ulici), de mister,de „mitologii iniţiatice” (aureliu goci), de „o metafi-zică a increatului, o plutire în incertitudine fiinţială”(lucian Vasiliu), de „schimbarea rapidă de planuri,pe aglomerarea de imagini disparate” (al. călines-cu).

obscurizarea este trăsătura dominantă aimaginarului ostahian. l- am putea plasa, de aceea,în zona stilistică a ermetismului lui ion Barbu,minus dimensiunea canonică a acestuia prin care searată paradoxul actului clar de narcisism. corneliuostahie pare să revină la ermetismul de tip filological lui Mallarmé şi Valéry (eugen Barbu, nu întâm-plător, repera „o ţinută valéryană” în cantabilitateaversului său), ermetism filologic de care a ţinut să sedelimiteze, tranşant, ion Barbu. de aceea, am puteanumi poetica lui corneliu ostahie act tulbur/obscurde narcisism, la antipodul celui barbian. aceasta eprima mişcare clinamenică a scriitorului, constatatăde el în finalizarea cărţii, de vreme ce a ales titlulClinamen, echivalent cu Jocul secund barbian. a evi-

tat, astfel, să devină un simplu epigon al lui ionBarbu, ascunzându- şi bine intenţiile, de vremece criticii n- au băgat de seamă barbianismul săucare e de semn întors.

sunt însă câteva semne comune la cei doi:ca tipuri antropologice de percepere a lumii (gil-bert durand vorbea de structuri antropologiceale imaginarului), ambii sunt nişte vizuali, niştegeometri. unul având vocaţia primă în geome-trie/ matematică, celălalt în gustul pentru arte-le plastice. de aceea, părăsind poezia ion Barbus- a desăvârşit vocaţional în matematică (danBarbi lian), pe când corneliu ostahie s- a „refu-giat” în critica artelor plastice, fiecare dupăputerea propriului spirit, după capacitatea deîncercare, cum ar spune eminescu. (comparaţiapropusă nu are implicaţii axiologice, ci doarstructurale). urmarea: ambii poeţi îşi trag ser-vele imaginarului din arhetipul mitic al lui nar-cis. aici intervine fenomenul numit de lucreţiuclinamen, care explică cum e posibil ceva nou, orepetiţie cu diferenţă. clinamenul este echiva-lent cu o abatere, o alunecare din modelul arhe-tipal, care deschide calea creaţiei, a diversităţiilumii. fără această abatere, spune lucreţiu, înde rerum natura, atomii ar încremeni în „narci-sismul lor”, ar cădea în ei înşişi, nemaicombi -nându- se cu alţii. ideea aceasta ar fi rămasnecunoscută europei medievale, atrage atenţiastephen greenblatt, până în anul 1417, cândsecretarul pontifical Poggio Bracciolini a desco-perit, întâmplător, manuscrisul poemului lucre-ţian, considerat pierdut sau distrus. restituireacărţii lui lucreţiu ar fi generat renaşterea (vezistephen greenblatt, Clinamen. Cum a începutrenaşterea, trad. de adelina avramescu, editu-ra humanitas, Bucureşti, 2014), având o mareinfluenţă asupra lui Machiavelli, giordanoBruno, galileo galilei, Montaigne, inflenţaperpetuându- se până la darwin, freud, ein-

stein, derrida. conceptul de abatere a intrat în arse-nalul poeticii structuraliste moderne, de regăsit şi lateoreticianul canonului occidental, harold Bloom,care foloseşte termenul de clinamen spre a definitendinţa scriitorilor de a se „abate” de la influenţapredecesorilor, refuzând, eminescian, epigonis mul,prin aşa- numita anxietate de influenţă. r

Lucian Vasiliu, în 1985, îl asocia custirpea poeţilor „alchimişti” şi

„experimentalişti”, iar LaurenţiuUlici, tot atunci, îl aşeza între Marius

Robescu şi Matei Vişniec, „întrenostalgia romantică şi reveriaglacială”, „într- o ambianţă de

transparent şi obscur”.

disputată de uimire şi consternare,rareori reuşesc să pricep în ce felpoate fi anemiat un adevăr prin exce-siva folosire. aş fi spus banalizat în loc

de anemiat; înţelepciunea ori prudenţa incertitudiniiînsă m- a făcut să mă opresc la timp, cred eu, căci măîndoiesc de faptul că lucrurile sau fenomenele dinjurul nostru sunt de la sine banale; totul e unic, totule decupat din matriţa fabulosului, care nu se întâm-plă decât o singură dată. ochiul nostru obosit, super-ficial sau distrat – în momente de ezitare – încarcălucrurile, evenimentele de fiecare zi cu ruginitul şide fapt falsul calificativ banal. am trecut succesivprin cele două stări – uimire şi consternare, repetateşi alte dăţi în contexte similare – când am auzit pecineva vorbind despre prinţul Mîşkin şi îngăimândde îndată – oarecum excedat sau probabil doar plic-tisit – un „aha, frumuseţea va salva lumea”. ca şicum prin celebra sintagmă folosită în exces s- ar firezolvat dintr- o lovitură taina salvării lumii, miste-rul frumuseţii şi enigma prinţului, despre care – înclipele sale de graţie, neumbrită de gelozia fireascăfaţă de un egal absolut – lev tolstoi susţinea că esteun diamant. ca şi cum n- ar fi rămas loc pentru aspune ceva mai puţin uzitat sau mai puţin ferecat înţarcul neînţelegerii.

unul dintre motivele majore ale romanuluiIdiotul este frumuseţea. de cum am ortografiataceastă propoziţie familiară oricărui iubitor de lite-ratură rusă, se impune precizarea devenită obligato-rie: nu orice tip de frumuseţe. Pentru a ne apropia deacest adevăr, este inevitabil să descindem încă odată în aerul tare al acestei epopei neobişnuite, cuprinţi săraci lipiţi pământului, deveniţi – ca în roma-nele de aventuri – posesori ai unei averi fabuloase,cu antigone ancorate în aerul tragismului în plinsecol al xix- lea, cu aproape sfinţi înfrăţiţi cu ucigaşi,sfidând astfel morala acoperită de zgura clişeelor şicălcând pe proprietăţile extramoralităţii de sorginteiisusiacă. la ce tip de frumuseţe se referă cneazulMîşkin? în ce fel acel tip de frumuseţe va salvalumea? cum poate frumuseţea să salveze lumea? lao scurtă şi repede ochire devine din ce în ce mai lim-pede faptul că, balansând pe buza prăpastiei, lumeatrebuie salvată. afirm acest adevăr ce are un gustamar, conştientă de drama acestui început de mile-niu sufocat de discursuri interminabile pe margineafrumuseţii în condiţiile în care frumuseţea a fosttransformată într- o cenuşăreasă atipică, mai exact,într- o eroină excedată, care nu mai ajunge să- şi punărochia de bal şi să se lase în voia libertăţii de a fi eaînsăşi, fiindcă este împiedicată de falsele valori şifalsele modele, ce tronează la talk- show- urile televi-zate despre gătit, tropăit, despre nevoia de a primeniperiodic cultura română cu papioane sau despre fes-tivaluri organizate dinadins parcă pentru indiviziinteresaţi exclusiv de mâncare, trăncăneală şi dis-tracţie. am folosit deliberat un limbaj ce frizează tri-vialul, fiindcă spectacolele de calitate dubioasă lacare asistăm de mai bine de două decenii se află laţări distanţă de arta de a găti, arta de a vorbi frumosşi de arta dansului. chiar dacă s- ar apropia de aces-te îndeletniciri străvechi ale omenirii, e limpede căîn absenţa celorlalte arte – poezia, romanul, arteleplastice, muzica etc. – arta de a găti, arta de a vorbifrumos şi arta dansului îşi clatină rosturile. trecemprintr- o epocă marcată de o stranie barbarie ce şi- aarborat masca utilitarismului şi a consumismului,înnămolindu- se în încercarea disperată de a tăia larădăcini miturile fondatoare ale umanităţii, adică dea ucide ceea ce numim cu o jumătate de gură –mereu stângaci, mereu poticnit, pentru că suntemconştienţi că păşim pe terenul necunoscutului teribil– suflet.

ce se întâmplă în absenţa acestei miraculoaseentităţi? ne- o spun răspicat mama şi tatăl istoriei:absenţa sufletului naşte monştri, monştri- locatari aiunei aparenţe a vieţii – ar fi zis friedrich nietzsche– aparenţă, ce nu are cum să fie considerată moarte.căci şi aceasta este înlocuită cu o altă aparenţăîntr- o epocă în care ne- am îndepărtat de înţelegereamitului – „o imagine condensată a lumii”. încet,treptat, unora dintre noi ni s- a inoculat teoria inuti-lităţii miturilor – absurditate malignă demonstratăcu asupra de măsură de manualele şcolare, laolaltăcu cele alternative, de tezele de doctorat în care sedemonstrează că proletcultismul e o mişcare avan-gardistă, dar nu mai puţin de emisiunile televizate,la care am făcut deja referire sau cele în care prota-goniştii cu autoritate de ieri după- amiaza încearcăsă ne convingă nu fără aplomb de faptul că hegemo-nia papioanelor poate ţine loc de cultură reprezenta-tivă pentru o ţară europeană. acelaşi gânditor alpătimaşului secol al xix- lea ne- a avertizat în lucra-rea vieţii sale naşterea tragediei – după a căreipublicare nietzsche a fost drastic pedepsit de

contemporani printr- o izolare tacită şi extrem de efi-cientă în sensul că ecourile augmentate ale învăţă-mintelor sale profetice prind rădăcini tot mai puter-nice –, fiul de pastor luteran, aşadar, ne- a atrasatenţia asupra unei realităţi dramatice, şi anume că,în lipsa mitului, „orice cultură îşi pierde forţa natu-rală sănătoasă şi creatoare: abia un orizont împresu-rat de mituri dă unitate unei întregi mişcări cultura-le”. spre ce ne conduce pauperitatea culturală şi spi-rituală afişată şi cultivată prin toate mijloacele înultimele decenii? înstrăinarea de matca identitară,„pierderea patriei mitice, a maternului pântecemitic”. (naşterea tragediei)

Vehiculate în aceeaşi vecinătate, noţiunile defrumuseţe, cultură, mit, conduc spre imperiul numit„identitatea dintre popor şi cultură” – o evidentă rea-litate ce asigură, în opinia filosofului german, privi-legiul şi marea superioritate a franţei. oare putemvorbi despre o asemenea identitate în cazul poporu-lui român? iată o întrebare ce ar da insomnii unorspirite fondatoare româneşti de respiraţie europeanăca, bunăoară, Blaga, iorga, eminescu, cantemir,eliade, cioran, ionescu, Brâncuşi, hortensia Papa-

dat-Bengescu, rebreanu, Buzura, Breban sau d.r.Popescu, precum şi altor ilustre spirite, considerateîn ultimii ani, în chip reacţionar, depăşite, expirate.un câmp însângerat, împânzit de victimele unuimasacru, e hrană bună pentru corbi. haosul bineorganizat serveşte nulităţile agresive, oportuniştii şi

impostorii vremurilor noi. Vehe-mentele revizuiri postcomuniste seconturează tot mai limpede ca niştediversiuni de sorginte neostalinistă,menite să pulverizeze tabla devalori naţionale, care trebuia să fieştearsă de pe faţa pământului defuncţionarii noii ideologii „politiccorecte”, pentru a demonstra căpoporul român nu are o culturăputernică”, ci este condamnată „săse hrănească pe sponci din toate cul-turile”. (naşterea tragediei) cu altecuvinte, în românia ar fi existat şicontinuă să existe o „siberie a spiri-tului” sau – cu vorbele ilustruluilibrar g. liiceanu, care a cultivatexcesiv traducerile în detrimentulliteraturii naţionale – literaturaromână ar fi mediocră – afirmaţiecontrazisă argumentat de francezi,în al căror imperiu cultural au fostacceptaţi cioran, ionescu, Brâncuşi,eliade, Panait istrati şi alte piscuriindiscutabile, transformate prin asi-milare în valori şi modele ale patrieilui Baudelaire, rimbaud şi zola.

ce nuferi fabuloşi cresc dinmâl s- a văzut când în deceniul alşaptelea al secolului trecut –printr- un efort uriaş, revoluţionaraş spune – artiştii de vârf ai acestuineam au reîncetăţenit în republicaartelor româneşti principiul maio-rescian artă pentru artă, smulgândcultura română din nămolul propa-gandei proletcultismului. a înlocuiacest adevăr estetic şi istoric cu oinventată „siberie a spiritului”înseamnă a deveni servul unei ideo-logii reacţionare, în esenţă calom-nioase, care nu va avea niciodatătrecere în imperiul frumuseţii.

chiar dacă va face eforturi disperate de a accedespre locurile privilegiate din panteonul artelor, acelserv va fi respins, dacă nu va fi aruncat cât colo dinleagănul solid şi sfânt al culturii, al miturilor şifrumuseţii – să- i spun unice? – ce şi- a găsit loculprielnic pe acest pământ, aşezat la răscrucea noro-coasă a câtorva imperii.

Papa ioan Paul al ii- lea a numit românia gră-dină a Maicii domnului. nu am curajul, nici obrăz-nicia de a contrazice un sfânt. aleg smerenia de asăpa în pământul afirmaţiei unui sfânt. afirmaţieaşezată la limita luminării. la limita mitului frumu-seţii teribile, despre care ne vorbeşte atât de frumosşi oarecum încâlcit iubitul de noi lev nicolaeviciMîşkin.

Prinţul Mîşkin are prilejul să studieze de câte-va ori portretul nastasiei filippovna şi ne amintimcu o stranie precizie felul în care îl priveşte cneazul:cu o insistenţă sporită, cu o atenţie disperată, deparcă şi- ar aminti de ceva îndepărtat, fără care n- arfi capabil să înainteze liniştit şi luminat prin viaţă.ca şi când acel portret i- ar fi dezvăluit un lucruîngrozitor, şi doar – revenind la acel chip – straniul

Trecem printr- o epocă marcată de ostranie barbarie ce şi- a arborat masca

utilitarismului şi a consumismului,înnămolindu- se în încercareadisperată de a tăia la rădăcini

miturile fondatoare ale umanităţii,adică de a ucide ceea ce numim cu ojumătate de gură – mereu stângaci,mereu poticnit, pentru că suntem

conştienţi că păşim pe terenulnecunoscutului teribil – suflet. Ce se

întâmplă în absenţa acesteimiraculoase entităţi? ne- o spunrăspicat mama şi tatăl istoriei:

absenţa sufletului naşte monştri,monştri- locatari ai unei aparenţe a

vieţii – ar fi zis Friedrich nietzsche –aparenţă, ce nu are cum să fie

considerată moarte. Căci şi aceastaeste înlocuită cu o altă aparenţă într- o

epocă în care ne- am îndepărtat deînţelegerea mitului – „o imagine

condensată a lumii”.

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Aura ChristiFrumuseţea care va salva lumea

n Povestea subteranei

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► veaceslav smoşkin, Poştaşul nocturn /Ночной почтальон

ogeneraţie se defineşte în primul rândprin conştiinţa fermă a misiunii salede cultură. în acest caz, generaţiileculturale nu se suprapun perfect peste

generaţiile biologice, unele pot fi mai întinse sau mairestrânse decât celelalte. evenimentul făuririiromâniei Mari, al Marii uniri, este acela care a datacestei generaţii impulsul hotărâtor în proiectelesale culturale. dar, trebuie menţionat şi aceasta,eşecul acestei construcţii politice, după nici douădecenii de istorie, a oferit cadrul general al evoluţii-lor culturale ale generaţiei ’27, a lui M. eliade, e.cioran, c. noica, M. Vulcănescu, pentru a ne res-trânge doar la numele cele mai reprezentative. înesenţă, trecând de la „generaţia Marii uniri” la„generaţia ’27”, sarcina culturală a momentului nus- a schimbat în datele sale principale. cum totul înistoria modernă a românilor porneşte de la o înapo-iere colosală de aproape două secole în toate planuri-le şi domeniile vieţii naţionale, misiunea generaţieilui l. Blaga, d.d. roşca şi a celorlalţi, la fel ca a celoranterioare ca şi a celor care le- au urmat, în bunăparte actuală şi astăzi, a constituit- o recuperareaacestor întârzieri şi înălţarea culturii româneşti laun nivel cu adevărat european. când şi- au datseama de dificultăţile îndeplinirii acestei sarcini,reprezentanţii generaţiei ’27 s- au lăsat devastaţi dechinuitoarea obsesie: cum poate fi cineva marevenind dintr- o cultură mica. răspunsul lor a fost, înesenţă, unul simplu: schimbând cultura. Şi mulţidintre cei mai eminenţi au ales calea exilului. euro-penizarea „sincronizarea”, cum o numeşte eugenlovinescu, după câte se pare este menită să rămânăo sarcină de o permanentă actualitate a culturiiromâneşti.

„generaţia Marii uniri” a fost şi prima dintr- ocampanie, într- adevăr, serioasă, de europenizare aţării şi a culturii româneşti. „Până atunci, predeceso-rii noştri şi noi, tinerii intelectuali ardeleni, nuvisam decât unirea cu ţara – mărturiseşte d.d.roşca într- un interviu de un puternic caractermemorialistic. – odată cu sfârşitul războiului, ţarareîntregită crea cadrul potrivit şi obligaţia generaţieinoastre de a se integra cu valorile ei proprii în con-textul culturii româneşti europene. am înţeles căvenise momentul, că noi eram cei obligaţi să depăşimnivelul cultural de până atunci al româniei, să- ilichidăm, dacă va fi posibil, restanţele, să- l aducemoarecum la zi. îmi amintesc că în primii ani de uni-versitate, în planurile şi discuţiile de prietenul meuBlaga, mereu revenea şi dorinţa de a face ceva caresă depăşească ceea ce fusese până atunci. dar, pen-tru aceasta, trebuia să ne creăm mai întâi pe noiînşine. să căutăm să rămânem în cetăţile de mare

cultură cât mai mult, obişnuia să exclame Blaga, săne întoarcem acasă la 40 de ani, deplin formaţi.Marea obligaţie a generaţiei noastre era de a deveniuna din generaţiile româneşti europene ale vremii”.formată încă de la începuturile sale moderne –d.  cantemir şi iluminismul Şcolii ardelene, saucoborând ceva şi mai mult în timp înspre umanismulcronicarilor – sub semnul valorilor universalului,ajunsă la momentul de răscruce al maturităţii salespirituale, cultura românească năzuieşte acum să- şiaducă contribuţia sa proprie la edificarea universa -lului culturii europene.

s- a născut şi consolidat, astfel, sub semnulmisiunii spirituale comune conştiinţa solidarităţiiinterioare de aspiraţii şi idealuri ale unei generaţiiîn cadrul căreia cei doi ardeleni, lucian Blaga şi d.d. roşca erau chemaţi să ocupe un loc de frunte.trăsătură distinctivă a generaţiei sale intelectuale.d.d. roşca a identificat- o tocmai într- o largă deschi-

dere către universal, eliberată de orice prejudecăţicare limitează. recurgem la un cunoscut text, tot dind.d. roşca, în scrisul căruia ideea de generaţie estefrecventată mai des: „fac parte – scria cu mândried.d. roşca – dintr- o generaţie intelectuală care, cupuţine excepţii, au luptat şi luptă cu putere să- şipăstreze mintea înţelegătoare pentru toate formelede viaţă şi de creaţie omenească, sub orice latitudinegeografică şi în orice epocă s- ar manifesta ele. gene-raţia mea a citit cu nespusă încântare slova româ-nească a lui eminescu şi creangă, dar şi- a hrănit cunesaţ sufletul şi cu cântecul străin al lui Baudelaireşi rainer Maria rilke. noi am crezut şi credem că esemn de prostie să- ţi închipui că descartes e mai

10

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Vasile MuscăGeneraţia marii uniri

Toţi aceia a căror conştiinţă de sines- a făurit în împrejurările de un

tragism dur şi răvăşitor alevenimentelor primului război

mondial – numit cu îndreptăţirepentru noi românii „marele război deîntregire al neamului” – au păşit dupăaceea în viaţă cu sentimentul că sunt

legaţi între ei prin firele uneisolidarităţi durabile ce face din ei o

generaţie. S- ar putea numi, cum s- a şinumit, de altfel, „generaţia marii

uniri”.

erou dostoievskian va avea prilejul de a accede laesenţă, chiar dacă sau cu atât mai mult cu cât ea segrăbeşte iniţial să îşi arate faţa teribilă,îndepărtându- te. lev nicolaevici nu e sigur nici oclipă de faptul că se va lumina sau că va înţelege.totuşi ceva insistent şi neverosimil, deci, adevărat –ţinând, adică, de lucrurile profunde şi cu adevăratimportante – îl face să întârzie asupra imaginii feme-ii stranii, înfăţişate în portretul din casa generaluluiepancin. ne amintim că pe iisusiacul prinţ îl impre-sionează amestecul de forţă şi suferinţă, amestec ceîntârzie îndelung pe retina eroului dostoievskian şiîn sufletul labirintic al acestuia, încât constatarearevelatorie că în cazul în care te afli în posesia unuiasemenea tip de frumuseţe, ai şansa să stăpâneştilumea, e spusă cu aerul cu care ai informa pe cinevacă tocmai ai băut o cafea. cu asemenea frumuseţevei stăpâni lumea, spune domnul Mîşkin. cu ofrumuseţe ce- şi trage rădăcinile din pământurileîmbelşugate ale suferinţei?

Perspicace şi atotştiutor – e vorba de o ştiin-ţă împrumutată din existenţa îndelungată în intimi-tatea feroce a bolii şi a spaimei de moarte – cneazulîncurcă- lume leagă de câteva ori noţiunea de frumu-seţe de cea de suferinţă şi, într- un târziu, de forţă.cel din urmă termen – forţa – complică vecinătateaîn discuţie până la imposibilitatea de a decripta înţe-lesurile ascunse în matriţa noţiunilor de frumuseţeşi suferinţă. e limpede că prin nu orice tip de frumu-seţe vei stăpâni lumea, ci prin cel ce se hrăneşte dinaerul tare al suferinţei şi al forţei. când în sfârşitlucrurile par a se limpezi cât de cât, vine îngerulîncurcă- lume şi ne aruncă într- o ceaţă atât de deasă,încât abia de eşti în stare să vezi şi să recunoşti mâi-nile, care – întâmplător sau nu – îţi aparţin. frumu-seţea? se întreabă iarăşi şi iarăşi prinţul smuls dinstânca de marmoră neagră a sublimului. Şi brusclunecă pe o pantă a imposibilului. e un teren preacomplicat, murmură vădit încurcat prinţul. Şi,doamne, atât de dificil, continuă cu sufletul la gură.nu sunt pregătit, constată vădit depăşit prinţul.ceea ce presimte eroul care bulversează capitalanordică a rusiei – şi romancierul are grijă să nesugereze nu o dată aceasta, clipă de clipă atent să nuspună totul, să lase un rest nedefinit, nespus – estecă acel tip de frumuseţe, hrănită din suferinţă şiforţă, care va stăpâni lumea, se află în posesia pute-rii de a ne salva, adică – la o răscruce a vieţii şi mor-ţii – de a ne mântui. respirăm în sfârşit cusentimentul că în cele din urmă ne- am apropiat deliman; o mare povară a fost luată de pe umerii noştri.Şi cerul parcă e mai aproape. iluminarea e în vecină-tatea noastră şi, iată, lucrurile, în cele din urmă, sevor arăta în lumina lor adevărată, profundă, orbitoa-re. când, deodată, prototipul frumuseţii aceleiaunice – nastasia filippovna – este ucis. în timpulînaintării prin labirint, ne- am oprit într- o fundătură,da, în faţa noastră se întinde un alt capăt de drum.zidul din faţa noastră e înalt şi splendid.

cu respiraţia tăiată, dăm ocol lumii mîşkinie-ne, pentru a trage concluzia că tipul de frumuseţeaflat în discuţie – e în afara oricărei îndoieli – nupoate fi stăpânit. da, este imposibil să- l iei în pose-sie, în timp ce el însuşi – tipul acesta de frumuseţeadică – stăpâneşte lumea. Şi- atunci, cum de se înfră-ţeşte iisusiacul Mîşkin cu ucigaşul rogojin? cum deo acceptă în vecinătatea sa iisus pe Maria Magdale-na, femeia posedată de şapte demoni? Punându- neaceste întrebări, devine clar şi fără echivoc – aidomaacestui început imperial de zi de sfârşit de primăva-ră, cu un soare tunător şi vesel – că am păşit subcupola extramoralităţii.

încercând să- şi explice lucruri circumscriseimponderabilului întemeietor, cneazul se regăseştesub imperiul unei „înflăcărări bizare” şi constată cusufletul la gură: „cuvintele mi- s altfel, nu corespundideilor”. e ca şi cum – la capătul acestui drum epic –romancierul s- ar grăbi să ne sugereze că, oricum, alăsat să se înţeleagă prea multe lucruri desprinse dinvăzduhul frumuseţii teribile, văzute, urmărite, con-template şi descrise din unghiuri diferite de un apa-rent idiot, cneazul Mîşkin. lucruri spuse prin guraunui mai- mult- decât- om, trimis de pe planeta subli-mului şi – în încheierea aventurii ontice, prin care afost dată peste cap lumea petersburgheză, mai exact,smulsă din mâlul cald al mediocrităţii şi întoarsă cufaţa spre viaţa vie – izolat în sanatoriul din creierulmunţilor, de unde venise într- un vagon de clasa atreia, ţinând în mâini o bocceluţă sărăcăcioasă.rămânem înşurubaţi locului, laolaltă cu amintireaperegrinării acelui om minunat care vedea prinoameni şi cu matriţa frumuseţii teribile, în care neholbăm şi acum, disputaţi de uimire şi consternare,cu gândul la acel hamlet împătimit de asprimile fru-museţii, care se înălţase până la credinţa că un lucruare valoare exclusiv dacă rezistă şi care visa o scarăa valorilor întocmită în funcţie de cantitatea de sufe-rinţă îndurată.

Mă gândesc la belşugul de suferinţă, forţă şifrumuseţe ce aşteaptă să fie descoperit, contemplat,valorificat şi descris în grădina mirabilă, despre carevorbea cu încântare şi smerenie de curândsanctificatul Papa ioan Paul al ii- lea. r

puţin adânc decât heidegger sau kierkegaard, pen-tru că e neasemănat mai limpede decât aceştia.n- am susţinut că goethe ar fi fost mai de soi şi maiminunat reprezentant al poporului german dacă ar fifost mai puţin „universal” decât a fost. semn de gra-ţie am văzut şi la aceia care cred că cehov e „mai lip-sit de miez” decât dostoievski numai pentru că e maimare artist decât dostoievski. în sfârşit, mulţi dintrenoi ne- am simţit mai mândri de omenia noastrădupă un ceas de citire din naiva şi splendida avenirde la science decât după zile întregi de zăbavă pepaginile bogatei şi splendidei origin of Species”.Minunat trasat profil intelectual de grup al uneigeneraţii, făcut din elemente ca gustul pentru uni-versal, lipsă de prejudecăţi, refuz al dogmatismuluişi apetit către exerciţiul spiritului critic.

obsesia câtorva generaţii culturale anterioaremomentului primului război mondial a fost acea de aintra în marea incintă a culturii europene. Visulacesta a prins corp mai întâi în programul cultural algeneraţiei paşoptiste. după ei, cei mai mulţi dintrereprezentaţii generaţiei dinainte de şi de după pri-mul război mondial erau conştienţi că această perfor-manţă culturală nu se putea înfăptui decât sub arca-dele unei porţi împodobite cu valorile universalului.„fără să ignorăm marile valori create anterior – notaşi tudor Vianu – aveam impresia că stilul culturiiromâne dinainte de primul război mondial era un«stil provincial», insuficient în aria culturii universa-le. Problema generaţiei noastre a fost aceea a găsiriistilului major al culturii române: vream să ne spu-nem cuvântul referitor la toate marile probleme alelumii, să dăm răspunsul nostru ca reprezentanţi aipoporului român tuturor întrebărilor care frământălumea”.

aşadar, toţi aceia a căror conştiinţă de sine s- afăurit în împrejurările de un tragism dur şi răvăşitoral evenimentelor primului război mondial – numit cuîndreptăţire pentru noi românii „marele război deîntregire al neamului” – au păşit după aceea în viaţăcu sentimentul că sunt legaţi între ei prin firele uneisolidarităţi durabile ce face din ei o generaţie. s- arputea numi, cum s- a şi numit, de altfel, „generaţiamarii uniri”. cu orice generaţie conştientă de misiu-nea sa, debutează şi un puternic sentiment al unuinou început absolut în lumea culturii, de care mem-brii ei se lasă pătrunşi. aşa s- a întâmplat aceasta, depildă, în cultura germană, odată cu marea generaţiede gânditori şi poeţi ce i- a urmat lui kant, aidealismului post- kantian. kant a pus doar funda-mentele spirituale ale epocii, construcţia abia urmasă înceapă – „epoca – scrie r. kroner, referindu- se laacest moment al culturii germane – este pătrunsă deun suflu de speranţă eshatologică la fel ca în epocanaşterii creştinismului”. de anul nou 1799, hölderlinîi scrie fratelui său ilustrând acest sentiment al noiigeneraţii post- kantiene – „kant este doar un Moiseal naţiunii noastre; el ne conduce din robia egiptuluiîn deşertul liber şi solitar al speculaţiei sale”. la noi,la fel cu generaţia anterioară aceleia a Marii uniri,condusă autoritar de titu Maiorescu, pe care, într- oremarcabila lucrare a sa, nicolae Manolescu aîncercat să- l recupereze prin prisma unei psihologiipe care a numit- o adamică.

cei doi gânditori ardeleni, care şi- au realizatformarea intelectuală – aşa cum a arătat d.d. roşca

sub semnul universalului – au precizat în termeniclari, univoci, înţelesul pe care gândirea lor îl atribu-ie universalului în planul culturii, în opoziţie maiales cu iraţionalismul de care au încercat să se deta-şeze indiferent de forma pe care acesta ar fiîmbrăcat- o. numeroşi filosofi şi sociologi ai epocii, deorientări din cele mai felurite, puneau sub semnulîntrebării valabilitatea noţiunii de progres elaboratăde iluminismul secolului al xViii- lea, plasându- se pepoziţiile unui pluralism relativist şi indeterminist,susţinut pe o ontologie de tip monadologic ce frag-mentează viaţa universală a spiritului făcută dinprincipii şi valori valabile pentru toată omenirea caatare. istoria culturii omeneşti este desfăcută încompartimente distincte, „create de misterioase şispecifice sensibilităţi spaţiale”, care, la fel ca în cazullui spengler, nu comunică în nici un fel între ele. olume a culturilor în care i- relaţionarea lor împinge înplin i- raţionalism. d.d. roşca şi l. Blaga, dar, maiales, primul, în calitatea sa de istoric al filosofiei sepronunţă cu convingere, în termeni răspicaţi, pentrurealitatea progresului istoric, susţinând „că există,implicit, şi o umanitate civilizată formată din popoa-re numeroase”. în spaţiul nostru european, cel puţinde la greci încoace, se arată în splendidul eseu„Minunea greacă”, există cultură şi progres cultural,dar şi comunicare între culturi pe canalele a nume-roase relaţii de influenţă.

rezultatul acestui progres continuu ce se poateurmări în planul vieţii spirituale a omenirii, seconcretizează într- un corp de valori comune, numitede autorul existenţei tragice, „valori veşnice” – „din-colo de deosebirile trupeşti şi sufleteşti care despartneamurile, există un patrimoniu spiritual comun,bun al tuturor seminţiilor Pământului. Patrimoniulmoral constituit în cursul câtorva veacuri de lupte şijertfe, din câteva valori ce se impun cu evidenţă con-strângătoare tuturor conştiinţelor”. tabela acestor„valori veşnice” se înfăţişează ca un produs al crea-ţiei de cultură care nu poate fi derivat pur şi simpludin conţinutul naturii. „toate popoarele civilizate aleeuropei – precizează gânditorul român – şi- au aduscontribuţia lor la făurirea acestui ideal, la elaborareaacestei table de valori. conştiinţa continentului nos-tru nu va putea renunţa la acest ideal fără ca naţiu-nile europene să nu cadă în barbarie”. în ceea ce îlpriveşte pe lucian Blaga, în filosofia sa a culturii,acesta s- a străduit să descifreze specificul naţional alaportului cultural al românilor în formula devenităcelebră a „ spaţiului mioritic”. Patrimoniul acesta de„valori veşnice” pe care „nici un individ şi nici unpopor nu le poate nega fără să renunţe în acelaşitimp la omenia lui”, acceptate de toate popoarele caun rezultat al manifestării geniului lor creator, for-mează expresia universalului din om, omenirea înipostaza universalităţii sale, umanitatea ca atare,aşa cum este ea privită de la herder şi goethe încoa-ce. căci aceste „valori veşnice” – adaugă d.d. roşca– „intră ca note definitorii (deci de neeliminat) în sin-gura definiţie justă ce poate fi dată conceptelor de omşi de umanitate civilizată”.

de pe poziţiile raţiunii, d.d. roşca întocmai calucian Blaga, de altfel, în ciuda deviaţiilor gândiriisale în direcţia unui iraţionalism cu o tentă mistică,vor opta în favoarea valorii cardinale a universaluluiînţeles ca tezaurul comun de umanitate, conţinut de

un individ sau de o comunitate naţională.dar – trebuie menţionat imediat – de pepoziţiile unei raţiuni elastice şi largi, dia-lectice după modelul hegelian al universa-lului concret, ca în cazul lui d.d. roşca.într- un universal astfel înţeles, individua-lul nu poate fi şters de pe pânza realităţii,ci dobândeşte imprescriptibile drepturi laexistenţă şi manifestare. în sfârşit, oraţiune care nu sacrifică individualul con-cret în favoarea universalului abstract, ciîmpacă aceşti doi termeni opuşi în unita-tea dialectică superioară a unui universalconcret pentru a asimila individualul, iarnu pentru a- l respinge. din unghiul uneiastfel de raţiuni cu caracter sintetic, uma-nitatea ce se înfăţişează ca mozaicul pes-triţ al popoarelor şi naţiunilor lumii, con-lucrând în vederea realizării unui idealcomun de umanitate, susţinut de nişte„valori veşnice”, formează un universalconcret. astfel, cei doi termeni opuşi întrecare pare a pendula gândirea lui d.d.roşca, încercând să stabilească între eiformula conciliatoare a unei sinteze cucaracter dialectic, sunt universalul cultu-rii şi individualul naţiunii, reuniţi în ideeaîncăpătoare a acelui universal concretcare este umanitatea. o atare sinteză dia-lectică se poate dobândi doar pe terenulunei gândiri raţionaliste, cu vocaţia uni-versalului, care procedează filosofic.

aceste condiţii care ţin de ambianţaformării şi afirmării generaţiei pe care amnumit- o a „Marii uniri” explică umanis-mul larg al concepţiei gânditorilor care oalcătuiesc, deschiderea largă operatăcătre viitor. r

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

constAntin noicA

emil ciorAn

mirceA eliAde

luciAn BlAgA

ereziile la care trudeşte gânditorulneconfirmat ar putea crea religii împo-triva oricărui fanatism şi poate împo-triva oricărui fel de glorie; ar putea

chiar edifica o religie împotriva viitorului, teritoriulcel mai râvnit de mintea omului. fiindcă despre astae vorba în efortul obscur al fiecăruia, despre cum săînsămânţezi un timp imaginar cu teatrul certitudiniide sine, pentru ca hectarul acesta de posibil să devi-nă o instituţie în numele tău.

dobândeşti astfel gloria pentru că ai reuşit săaserveşti convulsiilor tale intime, credinţei care leîncolonează, o porţiune de timp indiferent; în fine,pentru că cei ce nu o pot face se simt în felul acestareprezentaţi şi îndreptăţiţi să îşi trăiască, aplau-dând, rolul de figurant.

există însă gânditorul frustrat, nenorocosul alcărui daimon se dovedeşte a fi o canalie; şi astfel sin-gur, necălăuzit, pradă cărării tenebroase care nu îşigăseşte formula, se pierde sfâşiat de fraze cu nimicmai prejos decât ale iluştrilor confirmaţi; se pierde înafara timpului. Viitorul nu îi va purta numele nicimăcar o secundă, în numele lui nici o bătaie depleoapă nu se va lăsa păcălită, sedusă. gloria, conse-cinţa la care aspiră ca la celebrul luminiş, ca la odih-na în iarba acelei lumini, îi va rămâne să o visezepână la moarte, cu speranţa tainică a răzbunăriifireşti. gloria lui va rămâne un simplu jurnal extim,după expresia lui Michel tournier. celălalt jurnal,jurnalul intim, s- a compromis o dată cu zilele pe carele- a trăit, pe care le- a trăit aşteptând. Şi nimeni ast-fel nu va cunoaşte călătoria fără viitor a celui care anegat viitorul în numele propriilor idei, care s- apărăsit pe sine pentru această ingratitudine.

timpul însă nu iubeşte nici viitorul, nici gloria,fiindcă aspiraţii inverse înţelesului pe care îl poartă:nu acceptă nici sensul pe care omul i- l atribuie închi-puind viitoruri, nici importanţa corolară a gloriei.însă adoră să îl trăim cu narcisism, îndreptăţire fun-damentală.

*în viaţa de zi cu zi, lupta pentru supremaţia

prin deşteptăciune face ravagii. un evantai de nevro-ze îşi desface aripile şi pălmuieşte fără discernământminţile pământenilor cuprinşi de promisiunile inte-ligenţei. susţinut la modul necondiţionat de instru-mentul precar al limbii, intelectul se descalificăslujindu- şi gazda, creatura înveninată de ambiţii tri-bale, instruită atât cât să nu se lase strivită de cei-lalţi, făptură creatoare în măsura în care poate săopună modelului din care a răsărit o utopie indivi-duală.

în spatele inteligenţei nu fierbe însă vulca-nul subconştientului milionar în intuiţii, ci amără-ciunea de a nu fi decât „deştept”, sau deştept doarpentru tine însuţi. cu această neconsolare ne batemtoţi. dar dacă celălalt e mai deştept decât mine?consecinţele unei astfel de întrebări sunt devasta-toare: odată împământenită certitudinea că eu suntunic pe pământ, dar nu pentru că aş fi prea inteli-gent sau talentat, mă simt obligat să afirm aceastăîntâietate naturală sub auspiciile supremaţiei prindeşteptăciune – desigur, cu nuanţele mediului încare mă zbat. Şi când toţi suntem unici, ne adresămunii altora cu impertinenţa prin care ne reproşămnouă înşine neputinţa de nu fi altceva decât noi înşi-ne şi nu celălalt. când fiecare disimulează astfel înnebuloasa personală buletinul absolut prin care afost cadorisit, statutul de ales dezoxiribonucleic,celălalt devine o himeră în rătăcire, un impostor cupretenţia ficţiunii. se subînţelege că celălalt este uneu de care eu cel unic nu am nevoie, sau de care seimpune să mă servesc în numele unei ierarhii cu fan-tezii darwiniste.

Şi pentru că celălalt este o ficţiune iar eu nu(deşi celălalt este şi el „unic”, ca şi mine), în numeleadevărului care a consimţit ca eu să fiu „unic” (fărăînsă ca eu să cunosc motivele acestei alegeri) trebu-ie să confirm această alegere (care, desigur, nu poatefi pusă la îndoială) dovedindu- mă la înălţimea„încrederii” care mi- a fost acordată de respectivasupremă inteligenţă. trebuie, aşadar, să particip cufidelitate la elanul supremaţiei prin deşteptăciune,să mă arăt demn de adevărul unicităţii mele fiinddeştept; fiindcă nu se poate ca raţiunile unicităţii

mele să fie doar organice. Şi mă privesc înoglindă împreună cu celălalt, fără ca vreunulsă ştie să spună ce vede.

*indiferent de paradisul la care visăm,

perfecţiunea îi va fi distrusă de diferenţelede nivel spiritual care se manifestă în rândulcelor ce- l locuiesc. în nici un fel de paradisbruta nu poate vieţui la modul ideal alăturide poet sau de matematician. un paradiscomun nu poate fi conceput decât dacă toţimembrii speciei se situează la acelaşi nivelspiritual. sugestia originară a genezei nutransmite altceva. definiţia paradisului s- aractualiza astfel într- un fel de reversibilitate

definitivă a unui ipotetic bine de început – când, defapt, nimic din ce este nu ar fi trebuit să existe. dardacă lucrurile ar fi reversibile, posibilitatea atingeriiunui nivel spiritual comun tuturor, care să permităparadisul uman, s- ar spulbera într- o agonie fărăsfârşit, în fapt ireversibilă. Binele la care visămînapoi cu încăpăţânare este lipsit de relevanţă: a fostbinele altora sau nu a fost un bine; binele la carevisăm înainte cu disperare, dacă prelungeşte în cri-teriile lui binele melancolic al trecutului, va fi o ame-ninţare, un instrument de putere – şi în stadiul aces-ta ne găsim acum. însă binele spiritual pe care îlpostulăm aici nu va fi posibil decât în momentul încare o specie elevată spiritual îşi va suplini astfelaspiraţiile materiale.

astfel încât abia precaritatea de final va punecapăt instinctelor violente, absurdului şi cupidităţii,care dintotdeauna fericesc individul. tendinţa omu-lui este să ceară zeului acoperirea necesităţilor, dacănu abundenţa; or faptul că, de multe ori, zeul nu„răspunde” acestui tip de religiozitate ar putea faceposibilă o civilizaţie a nivelului spiritual comuntuturor, chiar dacă toţi vor visa la binele de odinioa-ră. dar asta nu se va întâmpla decât în preajma dis-pariţiei, argumentul definitiv al ireversibilităţiituturor lucrurilor.

*

e frustrant, dar în română cioran îşi pierdejumătate din subtilitate. dacă ar fi scris în românătot ce a scris în franceză, ne- am fi mândrit cu elnumai pe malurile dunării. Vehicolul comercial allimbii franceze s- a impus în defavoarea incontinen-ţei de idei, a masei filozofice – pe care intelectualul

francez o citează mai ales când evantaiul limbii îşilasă în urmă parfumul, subînţelesul, poanta. ciorane sclipitor, e subţire, încântă prin fandare, are lecoup de jarnac… rămas în limba română, stilul luiîn coup de massue ar fi făcut din el un autor intere-sant şi atât, care prin traducere ar fi căpătat o oare-care autoritate. franceza însă şi- a exportat prin cio-ran pielea de şarpe, cameleonismul, despre carefrancezii cred că nu le aparţine decât lor, dintr- ofudulie pe zi ce trece mai ridicolă. autorul e impor-tant, însă doar atât, dacă nu vine de pe malurilesenei. când a renunţat să mai scrie în română,cioran a făcut- o nu numai pentru că româna nu l- arexprima ori pentru că nu mai avea cale deîntoarcere, dar a făcut- o şi posedat de setea mon-struoasă de a fi celebru, pe care moneda francezeiştia că i- o poate ostoi. să zici apoi că e ca şi cum ai fitrecut la altă religie… dincolo de situaţia fără ieşireîn care se afla, performanţa a prevalat, iar operacare a urmat a justificat această obsesie. franceza eo limbă cu dividende; româna, limbă introvertită,care aparent pulsează în gol, cu disperare, poate însăcrea metafizic ceea ce franceza se chinuie cu atâtaeleganţă să reducă la futil, la suficienţă. efortul emai uşor în franceză – şi astfel mai aproape de cele-britate. r

12

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Claudiu SoareGloria, tratament împotriva revoltei

Gloria, consecinţa la care aspiră ca lacelebrul luminiş, ca la odihna în iarbaacelei lumini, îi va rămâne să o visezepână la moarte, cu speranţa tainică a

răzbunării fireşti. Gloria lui varămâne un simplu jurnal extim, după

expresia lui Michel Tournier.

n Fragmente

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Adrian dinu rachieru, Generaţia orfelină

► emil raţiu, Meşterul Manole

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

în ediţia de alba iulia a patericului sepovesteşte cum între doi bătrâni era maresupărare. s- a întâmplat că unul dintre eis- a îmbolnăvit şi simţind că o să moară a

rugat un frate să meargă la celălalt să- l roage deîmpăcare. fratele, cu temere, primeşte fără să ştieînsă cum să procedeze. s- a petrecut însă atunci unlucru calificat de text ca fiind după iconomia luidumnezeu şi anume: după iconomia lui dumnezeu,unul din fraţi i- a adus lui – fratelui pacificator, n.m.– cinci smochine şi câteva dude. aici, textul trecefără să amintească despre cum a primit fratele paci-ficator fructele şi cum a înţeles oportunitatea daru-lui. se povesteşte mai departe cum din cele cincismochine şi câteva dude a luat din fiecare şi a dusceluilalt bătrân. ajuns în pragul chiliei bătrânului,fratele a spus: avvo, acestea le- a adus unul la cutarebătrân ce este bolnav şi întâmpinându- mă acolo mi- azis: primeşte acestea şi dă- le cutărui bătrân, iar eule- am adus la tine. (patericul ce cuprinde cuvintefolositoare ale sfinţilor bătrâni, ediţia de alba iulia,1999, p. 418). Bătrânul, adâncit poate prea mult înpăcatul supărării, se miră şi exclamă: acestea mi le- atrimis mie? iar răspunsul fratelui este uimitor: arăspuns fratele: da!, adică minţind. Şi lucrurile nu seopresc aici. ajuns în chilia sa, ia celelalte fructe şimerge la celălalt bătrân. cuvintele sunt aceleaşi:primeşte acestea părinte, căci ţi le- a trimis cutarebătrân. adică minte pentru a doua oară. rezultatuleste următorul: ne- am împăcat, spune cel dintâi,slavă lui dumnezeu!, iar comentariul textului: Şis- au împăcat bătrânii cu darul lui dumnezeu şi cuînţelepciunea fratelui, care i- a unit pe ei cu pace, cutrei smochine şi câteva dude şi nu au cunoscut bătrâ-nii ce a făcut fratele.

Misiunea pacifistă a fratelui reuşeşte în ciudamijloacelor utilizate. el se foloseşte în intenţia sabună, de darul trimis de domnul – cele cinci smochi-ne şi câteva dude, ca dar întâmplător al unui frate –,dar şi de minciună. nici unul dintre cei doi bătrâninu trimite şi nu are de gând să trimită celuilalt undar, cu atât mai mult cu cât darul fusese el însuşi,după spusele fratelui, primit.

în restul Cuvintelor folositoare ale celorbătrâni care însoţesc ediţia de alba iulia a patericu-lui situaţii de acest fel sunt numeroase. ele descriuun tip de situaţie care, pe un alt versant, pot primi ocu totul altă înţelegere şi interpretare. patericulcuprinde însă înţelepciunea izvorâtă din spiritul şimodul de viaţă al Părinţilor Pustiei, înţelepciunea

provenită din supunere şi orientată spre ascultare.odată cu acest tip de înţelepciune, fiecare poruncă,fiecare îndemn şi fiecare temă se reconfigurează.

înţelepciunea din pateric dă un chip nou lumii. nicimăcar textele sacre nu rămân imune în faţa nouluitip de lectură. astfel, toate vechile teme se înnoiesc,practică o limbă adaptată noii înţelepciuni: adevărulşi minciuna, poruncile numărate până la zece, sfatu-rile profeţilor, evangheliile, epistolele şi apocalipsa.

*din pateric se coboară spre sursa originară,

evangheliile, care, de fapt, mai mult decât altele,susţin toată înţelepciunea sfinţilor bătrâni. dacă, în

pateric, pildele se multiplică nesfârşit, pornind de launa şi aceeaşi sursă evanghelică, servind nenumăra-telor trebuinţe spirituale ale avve- lor şi ale celorveniţi din nevoinţă şi spre mângâiere, în evangheliipildele şi istoriile se află în univocitatea singulară atextului sacru.

în toate cele patru evanghelii se povesteştecum, după prinderea lui isus, Petru se leapădă de elde trei ori, în trei circumstanţe diferite: în faţa uneislujnice, în faţa unei porţi, în faţa unei mulţimi. defiecare dată când este recunoscut şi arătat ca unuldintre apropiaţii lui isus, el neagă: apropiindu- se ceice stăteau acolo au zis lui petru: Cu adevărat şi tueşti dintre ei, căci şi graiul tău te vădeşte. atunci el aînceput a se blestema şi a se jura: nu cunosc pe omulacesta. (evanghelia după matei, 26/73–74).

Petru abjură, iar ultima dată când o face esteîn faţa unei mulţimi. este minciuna ultimă, decisivă.ea nu se mai face în faţa unei femei, a cărei credibi-litate putea fi contestată, potrivit tradiţiei iudaice, înfaţa unui lucru neînsufleţit: a unei porţi, ci în faţaunei mulţimi care hotăra tot ceea ce i se indusese.iar ceea ce hotăra acum mulţimea era adevărul cucare testa fidelitatea celorlalţi, iar când Petruînţelege să- şi conteste adevărul, de care mulţimeanu putea dispune, dar în faţa căruia el făcuse legă-mânt şi cu care vorbise, pe care îl atinseseprimindu- i oferta, el o face în numele acesteifidelităţi pe care mulţimea i- o pretindea. iar la capă-tul acestei pretenţii a mulţimii se găsea de aceastădată moartea sau viaţa. căci doar atât şi în aceştiparametri înţelege mulţimea să- şi promoveze testul:în termeni care angajau viaţa şi moartea. în faţa tes-tului şi a celor doi termeni radicali, Petru înţelege sămintă: nu îl cunosc pe acest om! înţelegând că astfel,prin ascultare şi obedienţă, el acceptă norma mulţi-mii la capătul căreia va trăi – un alt fel de a trăi –,va primi viaţă – un alt fel de viaţă –, ştiind, de acum,că totul va fi validat şi clădit pe minciună.

nu îl cunosc pe acest om! este marea minciună,minciuna fundamentală care pune faţă în faţă ade-vărul – diferit de cel abstract, matematic care stabi-leşte identitatea şi diferenţa: a=a şi a≠a ca adevărviu, în carne şi oase – şi omul, pe el, Petru! de astădată, omul nu contestă şi nu minte ocazional, în chipaccidental, lipsit de relevanţă, el minte major, deci-siv şi etern. în faţa lui nu este operaţia de adunarematematică, de egalitate şi diferenţă, nu este arbi-trarul lucrului care lasă libertate de opţiune. în faţalui se află adevărul care, pur şi simplu, este. nu ade-vărul care se obţine ca rod al minţii, sumă a extrase-lor culturale şi operaţiilor matematice. el vede, atin-ge şi vorbeşte acestui adevăr, după cum acestadevăr l- a văzut şi l- a atins pe el, i- a vorbit. Şitotuşi, el contestă acest adevăr. aşa se naşte mareaminciună, minciuna fundamentală care nu mai pri-veşte un lucru sau altul, priveşte fiinţa în totalita-tea ei.

Marea minciună este omologată pentru că eaeste rostită cu public, în faţa unui public al cărui rostera acela de a înregistra, iar înregistrarea lui – făcu-tă poate în virtutea naturii sale, dar dincolo de ştiin-ţa şi intenţiile sale practice – nu era alta decât trans-miterea şi servirea ca probă în marele dosar al min-ciunii. Publicul auzea şi înregistra, şi era mulţumitde ce aude şi de ce înregistrează, dar nu ştia desprece este vorba. Petru însă ştia!

în acest public, în această mulţime existauatenţi şi indiferenţi, curioşi şi apatici, creduli şirezervaţi, existau atâtea tipuri care să omologhezepublicul, adică martorul involuntar al marii min-ciuni. Şi Petru ştia!

erau, aici, şi dintre cei care ascultau şi prin-deau sensul vorbelor, dintre cei care, cu gândul aiu-rea, nu auzeau decât vorbe dezlânate, silabe şi şuie-re amestecate cu suflări de vânt, fără să ştie şi fărăsă întrebe ce se aude. însă Petru ştia!

erau dintre cei care – asemenea celor care vorfi şi la următorul, marele proces – cereau moartefără să înţeleagă prea bine sau chiar de loc ce şi dece cereau. erau dintre cei care se agitau şi doreauagitaţie propagând mai departe agitaţie, care excităşi cer deversare, şi golire, şi epuizare. Şi acest lucruse ştia, şi Petru ştia!

ion MilitaruDespre marea minciună şi alte eseuri morale

Editura Academiei Române n Avanpremieră editorială

scrise în intervale diferite, textele din vol. nu- lcunosc pe acest om, în curs de apariţie la edituraacademiei, au reprezentat un anume fel de reac-ţie. nici unul nu a fost conceput sau scris în formariguroasă de studiu, problemele aferente neavândnimic din caracterul de atemporalitate şi logicăcerute de o astfel de întreprindere. dimpotrivă!fiecare dintre ele îşi avea referinţa în circumstan-ţe istorice concrete. este vorba despre trădare,adevăr, minciună, prostie şi lene. cu exactitate,fiecare dintre aceste teme şi- a avut proba deautenticitate în exigenţe nesatisfăcute ale unuitimp istoric trăit. fiecare se referă la deficienţeistorice, suficient de vizibile pentru a fi consemna-te în diagnostice ale patologiei sociale şi politice.

14

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

în plus, faţă de toţi, Petru ştia ce înseamnăminciuna sa. Ştia că înseamnă Marea Minciună,lepădarea de adevăr, dar ştia că înseamnă şi mica,nesfârşita minciună. Minţind astfel, Petru includeaîn minciuna sa, în mica minciună, toate minciunileposibile, trecute şi viitoare. Minţind în faţa lumii, amulţimii pestriţe, eterogene şi incoerente, el minţeaîn toate felurile posibile, recunoscând în aceastămulţime toate părţile şi componentele, toate cerinţe-le şi dorinţele, relative şi greşite, vinovate şi lipsitede înţeles. Pe toate acestea, Petru le punea deasuprasa, adică deasupra celui care cunoscuse adevărul şi,implicit, se punea pe sine şi adevărul care i se făcu-se cunoscut sub toate acestea. Minciuna lui eradublă şi nesfârşită.

forma minciunii lui Petru este dată de felulcum, în ea, toate ingredientele pământului vin să searate şi să- şi exhibe atotputernicia terestră. Petruminte în faţa unei mulţimi care voia să ştie dacălegea este ascultată şi urmată, dacă ierarhia func-ţionează şi legea se poate baza pe această ierarhieîn calitatea ei de distribuitoare a recompenselor şipedepselor. Minte în faţa unei mulţimi care se inte-resa de politic, de diviziunile şi subdiviziunile sale, aunei mulţimi care îşi ascundea laşităţile sub marcaordinii tradiţionale a împărăţiei cezarului, a uneimulţimi care îşi numea laşitatea şi frica în faţa aces-tui cezar, ca respect în faţa ordinii instaurate depolitic. Minte în faţa unei mulţimi care minţea larândul ei în nenumărate feluri şi din nenumăratemotive. diferenţa dintre Petru şi această mulţimeera însă una singură: această mulţime nu cunoscuseadevărul în carne şi oase. era, prin urmare, într- odispunere care putea fi cercetată pentru justificăriposibile. Petru minte fără să poată invoca ceea cemulţimea putea.

tonul minciunii lui Petru este el însuşi funda-mental. nu îl cunosc pe acest om! – rostit de trei ori,în trei circumstanţe diferite – este ferm, fără ezitare.niciodată nu s- a rostit o retragere atât de categoricădin faţa adevărului. nimic, adică nimic din cele pecare isus i le spusese, nu- l putea face pe Petru săezite. dimpotrivă, toate cele rostite de isus nu maiexistă, iar în mintea lui Petru nu- şi mai fac loc şi nuşi le mai aminteşte nici măcar în subsolul celor careputeau fi. ele dispar, iar în locul lor se ivesc cele carestăteau în puterea mulţimii furioase. iar mulţimeaputea să- l ucidă pe Petru care, de astă dată, punemai mult preţ pe viaţa care stătea la îndemâna mul-ţimii pentru a putea să i se ofere. darurile mulţimiisunt cele care contează acum. în rest, nimic!

Petru nu poate fi în mica lui minciună decâtpetru=piatră, adică ceea ce poate fi doar spart fărăsă dovedească nimic, pentru că, prin spargere, orga-nicul nu poate să scoată nimic din piatră, piatra nupoate fi materia precursoare viului, din ea nu sepoate naşte nimic, şi nici piatră pentru înălţareaadevărului nu poate fi. Petru este cu totul altuldecât cel din numirea lui isus – Piatră pe care Bise-rica sa se va înălţa.

*istoria sacră este, prin urmare, şi cea care

pune în evidenţă minciuna sacră, adică minciunacare separă omul de adevăr. celelalte minciuni, res-tul minciunilor, minciunile generate la scara istorieischimbă reperele. odată dispărând adevărul, caposibilitate a marelui reper, minciunile devin de alttip. reperele devin normele umanului, morale, socia-le etc. adică devin norme ale raţiunii cu fundamen-tare în durată, în spaţiu, într- un cuvânt, în relativullumii căzute.

însăşi posibilitatea de a minţi devine alta. tim-purile care vin în urma timpului sacru nu- l mai auca reper pe isus, faţă de care să existe posibilitateadezicerii, adică a Marii Minciuni. lipsite de acestreper, timpurile cultivă o minciună pe măsură. Vino-vate, vina lor va avea adâncime mică.

noile timpuri nu îl cunosc pe acest om încât sădepună mărturie în favoarea lui. necunoscându- l,ele nici nu pot minţi major. de ştiut îl ştiu, dar şti-inţa lor este din auzite şi din ascultare, de cunoscutînsă nu l- au cunoscut niciodată. de aceea, posibili-tatea iertării lor este nesfârşită şi mila domnuluifaţă de ele tot nesfârşită se promite. Mare este miladomnului! – abia pentru aceste lumi, pentru acestetimpuri şi vârste este adevărată. ele nu l- au cunos-cut pe domnul. au auzit de el, s- au supus cuvântu-lui său şi, mai presus de orice, au crezut. ele credfără să cunoască. de aceea şi iubirea domnului faţăde ele este nesfârşită.

*altceva se mai verifică aici. adevărul, pe care

Petru se fereşte să- l recunoască, cerea, în recunoaş-terea pe faţă, jertfa lui Petru, uciderea lui şi moar-tea. astfel, adevărul ar fi fost viu, adevăr al tuturor.refuzând să- l recunoască, Petru refuză jertfa înnumele adevărului şi acceptă viaţa în numele min-ciunii.

adevărul cere sacrificiu, iar acest sacrificiueste refuzat. din gestul lui Petru decurge şi faptul cămulţimea care- i cere să se pronunţe, nu are – sau nu

mai are! – acces la adevăr. adevărulnu mai ajunge astfel la mulţime pen-tru că mulţimea cere şi vrea, iar ade-vărul nu intră pe poarta, declarată cuviolenţă, a cererii şi voinţei. adevărulse arată aşa cum se arătase şi luiPetru şi restului ucenicilor: prin sur-priză (pe neaşteptate – este ceea ce vaarăta, cu insistenţă, din partea răsări-teană a creştinismului, l. Şestov).

sacrificiul este însoţit aici, înpreludiul lui, de primejdie şi temere.nu- l cunosc pe acest om! înseamnăpentru mine, Petru, primejdie. Şianume: primejdie de moarte. înseam-nă, totodată, în consorţiul morţii, ris-cul morţii.

aglutinând gândurile, adevărul,în convergenţa uneia şi aceleiaşi cul-turi, înseamnă dezvăluire – aletheia –,atât în sens propriu, cât şi în sensînalt. la propriu, dezvăluirea adevăru-lui, este dezvăluire a zeiţei diana carepedepseşte pe cel care o întârzie înpostura goliciunii ei (în interpretareaatât de rafinată a lui Pierre klos-sowski). Şi tot în sens propriu, adevă-rul este dezvăluire pentru Moise, carenu- l poate privi, obligat să- şi întoarcăprivirea. avertismentul lui dumnezeueste în continuare prezent: nimeni numă poate vedea fără să înceteze a maifi în viaţă.

în conglomeratul gândirii despreadevăr ca dezvăluire, ultimul ecou încare se răsfrâng urmele istoriilordivergente este heidegger. numai căel priveşte o fiinţă care, în nesfârşituleforturilor de descifrare, abia de paresă mai însemne ceva.1

*o ultimă implicaţie: adevărul faţă în faţă cu

mulţimea şi istoria. normele ultimelor, ale mulţimiişi istoriei, raţiunile şi credinţele lor, sunt disjunctefaţă de adevăr. ambele: lumea – în expresia ei orga-nizată: societatea – şi istoria se dispun în consecinţapierderii unei raportări de admitere la adevăr. elevor fi de acum încolo sub un alt orizont, iar acest ori-zont nu va mai fi guvernat de către adevăr, dar nicide către Minciuna sacră. întemeierile lor – poate fivorba despre întemeieri şi nu despre condensări sauprecipitări nevertebrate! – abia acum sunt posibile.acum apar reperele care pot defini. în orice definiţieexistă un material concret, dat, empiric care- i solici-tă inteligibilitatea, şi un reper convenţional, artifi-cial, inexistent, un logos reperat. Prin conjuncţie,cele două, în absoluta lor eterogenitate, sunt dirijatesă definească, să numească, de regulă, ceea ce esteempiric. or, aşa ceva, apariţia logosului care săinstrumenteze întemeierea istoriei şi a societăţiisubsecvente este acum clară.

nu îl cunosc pe acest om! – este propoziţia careîntemeiază istoria şi modul de a fi împreună pentrucă ea aduce laolaltă reperele majore care, în oricarealt timp, funcţionează difuz şi diluat, neprinse înplasa necesară a contactelor vii.

Pentru mulţimea care nu ştie ce face atuncicând îl condamnă preferându- i pe cei doi tâlhari, căl-cători de lege sau fără de lege, isus cere iertare:părinte, iartă- i că nu ştiu ce fac!2. nu acelaşi lucru îlface în cazul lui Petru care, spre deosebire de mulţi-me, ştia. Şi totuşi, inclusiv pentru Petru există ierta-re. neştiinţa este o scuză3, iar iertarea este posibilăîn condiţiile în care ştiinţa este absentă – pe de oparte. Ştiinţa, adică trădarea lui Petru – în cunoştin-ţă de cauză! – fără a fi o scuză, este iertată – pe dealtă parte.

iertarea lui isus era însă oricum reală, dinmoment ce însăşi venirea lui avea în vedere ridica-rea tuturor păcatelor. indiferent de opţiunea deacum a mulţimii, iertarea o preceda. isus era ierta-re. există un a priori al oricărei iertări, o iertareante- factum care, fără să facă din isus un actor, îisemnalează totalitatea fiinţei. ce mai înseamnă însăiertare din moment ce ea se aplica atât de contradic-toriu, atât pentru cei ce nu ştiau (mulţimea iudeilor),cât şi pentru cei ce ştiau (i.e. Petru)?

totuşi, puţin mai târziu, atunci când Petruceartă mulţimile, el le vorbeşte despre divinitatea luiisus ca fiind trădată: bărbaţi israeliţi, ascultaţicuvintele acestea: pe Iisus nazarineanul, bărbat ade-verit între voi de dumnezeu cu puteri, minuni şisemne pe care dumnezeu le- a făcut prin el în mijlo-cul vostru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi, pe acesta,fiind el predat potrivit planului celui dinainte rân-duit şi preştiinţei lui dumnezeu, voi l- aţi luat şil- aţi omorât, răstignindu- l prin mâinile celor fără-delege4.

Petru se exclude din rândul acestor bărbaţiisraeliţi, propria sa trădare fiind uitată, singuraremuşcare este consemnată în luca, 22/60–61–62:un altul susţinea, zicând: „negreşit, şi acesta a fost

cu el, că e galilean. Iar petru a zis: omule, nu ştiu cespui!…” Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, acântat cocoşul. Şi întorcându- Se domnul, a privitspre petru; şi petru şi- a adus aminte de cuvântuldomnului, că- i spusese: „mai înainte de a cânta coco-şul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de mine”. Şi,ieşind afară, a plâns cu amar5.

or, prin lepădarea de iisus, Petru îşi dădeaacordul în faţa corectitudinii mulţimii, a unei mul-ţimi care nu ştia cu cine are de- a face, care condam-na în necunoştinţă de cauză şi pe care iisus o iartădin cauza neştiinţei sale. fiind încă unul care estedeparte de iisus, Petru întăreşte mulţimea în ceea ceaceasta repudiază, adică persoana lui iisus. Şi pen-tru toate acestea Petru a plâns cu amar. nu era însăel mai vinovat decât mulţimea?

dar ce a putut să- i spună lui Petru acea privirepe care i- a aruncat- o iisus întorcându- Se? a fost osimplă aducere aminte, o semnalare a trecutului, aviitorului? ce putea fi în această privire la carePetru doar plânge cu amar? se aflau aici, cu siguran-ţă, şi trecutul, şi prezentul, şi viitorul. dacă una sin-gură dintre acestea ar fi lipsit, Petru ar fi avut răga-zul unei căinţe de pe urma căreia se putea nădăjduila iertare. căinţa era îndreptată în direcţia unui des-tin personal, a unei mântuiri personale. or, în privi-rea care dezvăluie întregul timpului, destinul perso-nal dispare. Petru doar plânge dând curs durerii.altfel, el rămâne cu întregul privirii şi întregul ade-vărului dezvăluit încă odată de privire. de aceea,nimic dintre cele posibile omeneşte nu se mai petrecacum şi tot de aceea Petru nu mai are răgazul căin-ţei, al remuşcărilor sau inculpării de sine.

*frica este resortul retragerii lui Petru din faţa

mulţimii. în momentul în care el abdică, în toate celetrei variante, instinctul de conservare al laturiimateriale a fiinţei sale prevalează. este dovada lim-pede a incapacităţii sale de a se ridica la nivelulsacrificiului în vederea căruia îşi făcuse ucenicia.într- un fel, aici se citeşte fragilitatea asimilăriimesajului cristic. Şi totuşi, iisus nu- i reproşeazălipsa de credinţă. o simplă privire are darul de a- ispune, iar în faţa acestei priviri Petru se reculegeaducându- şi aminte şi resorbind încă odată adevă-rul. astfel, el parcurge încă o treaptă pe scara deve-nirii a ceea ce avea să fie. r

1 nu este lipsit de semnificaţie, din acest punctde vedere, că, la hegel, în introducere la Ştiinţa logi-cii, fiinţa este ceva în măsura în care devine altceva,în măsura în care acceptă ceva care să difere, adicăprin raportare la care, ea să se arate.

2 luca, 23/34, în versiunea lui Bartolomeuanania: părinte, iartă- le lor, că nu ştiu ce fac! (bibliasau Sfânta Scriptură, editura institutului Biblic şide Misiune al Bisericii ortodoxe române, 2001).

3 este frapantă apropierea de aici de logosulplatonician. socrate întemeiază etica pe cunoaştere:nimeni nu face răul cu bună ştiinţă.

4 Faptele apostolilor, 2 / 22, 23, biblia, ed. cit. 5 ibidem.

am avut norocul să fiu mulţi ani la rândcoleg de clasă cu Vladimir găitan laŞcoala medie „Petru rareş” din sucea-va, absolvită în 1965. aşa se numea pe

atunci liceul − „şcoală medie”. Viitorul mare actor,căruia îi spuneam pe atunci „duţu” (de la „Vlăduţu”),era un adolescent bine făcut, înalt şi drept, sobru,recunoscut spontan ca lider de cei de vârsta lui.Părul roşcat şi pistruii îi dădeau un farmec în plus şiîl făceau uşor de identificat. avea o autoritate înnăs-cută, confirmată şi reconfirmată de curajul şi tenaci-tatea cu care se manifesta în orice împrejurare. ţinminte cum odată ne- a demonstrat nouă, colegilor săi,că poate urca, fără ustensile de alpinist, pe zidul depiatră vertical al cetăţii lui Ştefan cel Mare. Şi aîndeplinit pas cu pas, sub ochii noştri uimiţi, aceas-tă misiune imposibilă, pe care am urmărit- o cu toţiicu inima strânsă.

ne- am împrietenit repede şiprieteni am rămas, de atunci şipână azi, trăind multe momentefrumoase, greu de uitat. o ţinminte pe mama lui, care semăna,prin înfăţişare şi vocea gravă, cu oactriţă franceză, apreciată foartemult pe atunci, simone signoret. îlţin minte pe tatăl lui, mereu echi-pat pentru pescuit şi călare pe bici-cletă. eram şi eu pescar începător,cu performanţe modeste. odatătatăl lui Vladimir m- a luat cu el, pemalul râului suceava, mi- a dat oundiţă bine dichisită, mi- a aleslocul pentru pescuit, m- a instruitşi… am prins mai mult de o sută de„beldiţe”, peşti subţiri şi argintii,cum nu mai prinsesem niciodatăpe atunci. ce încântare! din neferi-cire, în timpul pescuitului, amzvâcnit la un moment dat custângăcie din undiţă şi l- am agăţatpe binefăcătorul meu cu cârligul deceafă, ceea ce l- a făcut nu să ţipe(nici nu e voie să ţipi la pescuit,fiindcă alungi peştii), ci să seamuze.

dar cel mai bine mi s- au înti-părit în memorie sutele de ceasuripetrecute cu Vladimir, când comu-nicam perfect, chiar şi în cazurileîn care tăceam amândoi. grădina casei lui de pestrada Mirăuţi, grădină lungă şi în pantă, coborândpână la un pârâu din colo de care începea postamen-tul uriaş, de mărmea unui deal, al cetăţii lui Ştefancel Mare, era Paradisul pe pământ. ne jucam la nes-fârşit în labirintul ei de plante, trăgeam cu praştia,culegeam „rebize” (coacăze), ne disputam nucile,folosindu- le ca miză la o ruletă formată dintr- o scân-dură înclinată, pe care lăsam nucile să se rostogo-lească după anumite reguli. deţineam amândoi unsecret. Şura avea un pod pe care Vladimir şi cu mineîl amenajasem ca pe un „comandament” , inspiraţi decărţile de război la modă în epocă. foloseam ca armesăbii de lemn, cioplite de noi cu îndemânare dinscânduri de brad. le ţineam ascunse în acel pod. totacolo păstram ţigări şi… prezervative, cumpărate cumari emoţii (pentru că nu se vindeau minorilor) de lafarmacie şi rămase în veci nefolosite, dar generatoa-re de planuri fabuloase privind venirea în vizită aunor domnişoare la comandamentul nostru. în podne suiam nu pe o scară, ci pe o frânghie (mă mir şiacum că puteam să fac asta). ca să apărăm coman-damentul împotriva unor eventuali jefuitori, amimaginat amândoi şi o capcană. o frânghie falsă, nuaceea pe care ne căţăram, era lăsată la vedere înlocul celeilalte. cine ar fi tras de ea, ar fi declanşatcăderea de sus, în capul lui, a unei găleţi cu pietre şiapă. singurii care au păţit- o am fost… noi, eu şi Vla-dimir, când am uitat de capcană şi am vrut să urcămrepede în pod. ce- am mai urlat de durere! Şi, apoi,ce- am mai râs, de noi înşine!

împreună cu Vladmir am explorat cetatea,pădurile, luncile şi, mai ales, „jungla” oraşului, amjucat şah, am învăţat mersul pe patine, am „fugit” dela orele de clasă care ni se păreau plictisitoare, amfăcut toate experienţele adolescenţei şi toate acelegiumbuşlucuri, boroboaţe şi ghiduşii care dau vâr-stei gustul zeiesc al libertăţii.

apoi, după terminarea liceului, ne- am întâlnitmai rar, plecând pe rând din suceava la Bucureşti,la studii, şi eu dedicându- mă scrisului, iar el – acto-riei. am urmărit cu dragoste şi mândrie de prietentoate succesele lui – începând cu rolul jucat admira-bil în extraordinarul film al lui lucian Pintilie,reconstituirea şi până la acela din serialul tV Căsă-torie imposibilă scris de… mine! ce episod luminosal prieteniei noastre, Vladimir să spună în faţacamerelor de luat de vedere replicile imaginate demine anume pentru el!

Multe surprize plăcute mi- a făcut Vladimirgăitan, dar cea mai mare este recenta sa carte deamintiri, Zig- zag prin alfabetul vieţii, publicată deeditura all, carte scrisă cu un talent de povestitorpentru care ar putea să- l invidieze mulţi scriitori deprofesie. asistat de o bună cunoscătoare a artei scri-sului, Maria capelos, Vladimir reuşeşte să reconsti-tuie o lume pierdută, poate, pentru todeauna, aceeaa Bucovinei în care se păstrează ceva din lumina deamurg a imperiului austriac. când mergeam în vizi-tă acasă la prietenul meu, iar bunica lui ne servea cudulceaţă, ascultam vrăjit tic- tac- ul calm al orologiu-lui cu pendulă din camera de zi şi simţeam prezenţatrecutului.

Vladimir îşi cunoaşte bine – aşa cum ar trebu-ie să ne cunoaştem toţi – genealogia şi, în plus, ştietot felul de istorii din viaţa înaintaşilor săi, intrate înlegenda familiei. le povesteşte cu sensibilitate şisimţ artistic, îţi vine să crezi uneori, citindu- i memo-riile, că citeşti cartea unui prozator sud- american. elare un cult al familiei, portretizându- i cu mare tan-dreţe pe ai săi, bunici, părinţi, soră, soţie, copii, lanţuman etern din care face şi el parte, cu modestie.

sunt multe de spus despre modestia lui Vladi-mir găitan. o secvenţă din cartea lui m- a impresio-nat profund, până la lacrimi:

…„Pentru că întotdeauna am spus şi spun şiacum, la sfârşit de drum, că în această profesie nusuntem egali.

există un Ştefan iordache sau un gheorghedinică sau un Marin Moraru şi ca ei mai sunt câţiva.sunt actori atinşi de o aripă de înger, cum îmi place

mie să spun. asta nu înseamnă că noi, ceilalţi, actoribuni, care ne- am dat în ani grei măsura talentului,nu ne avem locul nostru sub soare. dar trebuie săînţelegem că ei, cei atinşi de această aripă de îngeri,sunt undeva acolo, deasupra. da, nu suntem egali.”

toţi iubitorii de teatru din românia ştiu binecă şi Vladimir găitan este unul dintre aleşi, unuldintre acei „actori atinşi de o aripă de înger”, dar elrenunţă cu largheţe la acest statut (pentru obţinereacăruia alţii ar fi în stare să facă şi o crimă) şi preferăsă- i admire pe alţii, cu o generozitate rar întâlnită înlumea de azi.

cu modestie (şi luciditate) vorbeşte despre par-ticiparea sa la evenimentele din decembrie 1989 (caşi din perioada imediat următoare), despre colabora-rea lui cu mari regizori ca lucian Pintilie sau sergiunicolaescu ori cu mari actori ca florin iordache,gheorghe dinică sau Marin Moraru, despre prezen-

ţa sa în românia de azi, despre caselefrumoase pe care le- a făcut, despredeclinul adus de înaintarea în vârstă,până şi despre boala sa care, ce para-dox tulburător!, îi permite să donezesânge şi să îmbunătăţească vieţilealtora.

construită cu spirit ludic, ca unjoc de- a alfabetul, cartea este totuşide o mare seriozitate morală. lecturaei îţi poate da elanul de a trăi pentruperformanţă, în orice domeniu, dar şide a te uita cu atenţie la oameni şi dea- i iubi.

simţi dorinţa de a fi şi tu maibun după ce citeşti cartea lui Vladi -mir găitan.

P.s. M- am simţit flatat şi îndu-ioşat până la lacrimi citind pasajeledin carte referitoare la mine. cu ogenerozitate de bucovinean, Vladimirmă idealizează, punându- se pe sinemai prejos. este o exagerare, dar şi odovadă de mare prietenie:

„am fost coleg de şcoală cu alexŞtefănescu, care era un tip sclipitor.tatăl lui, o figură foarte sobră, eramare funcţionar la fisc. alex era inte-lectualul, iar eu, sportivul. întâlnireamea cu alex Ştefănescu a avut loccând eu eram deja şef de gaşcă. alex

ne- a cucerit imediat cu personalitatea şi calităţile luiliterare deosebite. evident că ne- am împrietenit,pentru că ne completam. eu eram în toate echipelede volei, handbal, el era băiatul mai puţin înclinatspre sport, mai mult spre studiu. Mă fascinau repli-cile lui savuroase şi modul în care îi punea îndificultate pe profesori, care nu- l puteau dovedi. certeste că noi doi, atât de diferiţi ca fire, ne completamcu multă prietenie.

amândoi eram îndrăgostiţi cam de aceleaşifete, de dora şi de lili. erau una mai frumoasă decâtalta şi le disputam cu alex, eu fiind cel care încercamsă- l dedau la rele.

chiuleam de la şcoală, îl convingeam şi pe alexşi- l duceam la cetate, unde se întâmplau toate nebu-niile posibile. de fapt, în grota noastră din cetate sepetreceau lucruri minunate. făceam concursuri deşah şi, foarte interesant, ţin minte că am începutprima revistă a şcolii cu sandu, care era mare faneminescu. noi eram încântaţi şi în mare admiraţiefaţă de el, mai ales în momentele în care reuşea să oumilească pe profesoara de română cu tot felul depoveşti despre viaţa lui eminescu, pe care tânăradoamnă nu prea le ştia. iar sandu, beneficiind debiblioteca rară pe care o avea tatăl său, devorase totce se putea citi despre Mihai eminescu.”

cum să nu mă recunosc într- un asemenea por-tret? recomand citatul de mai sus adversarilor meiliterari. r

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

15

Alex. ŞtefănescuAmintirile unui mare actor

n Literatura română după o revoluţieÎmpreună cu Vladmir am explorat

Cetatea, pădurile, luncile şi, mai ales,„jungla” oraşului, am jucat şah, amînvăţat mersul pe patine, am „fugit”de la orele de clasă care ni se păreau

plictisitoare, am făcut toateexperienţele adolescenţei şi toateacele giumbuşlucuri, boroboaţe şi

ghiduşii care dau vârstei gustul zeiescal libertăţii.

vlAdimir găitAn, Alex. ştefănescu, 2014.

„de fapt, tot ce s- a realizat în literatura română după război s- a realizat împotriva regimului

comunist”.

alex. Ştefănescu (în interviul din „hyperion”, nr. 2, 1998)

când mi s- a cerut, la un post ieşean deteleviziune, să numesc faptul literarcel mai reprobabil după ’89, n- am ezi-tat să răspund: vânzarea Minervei, o

editură cu tradiţie în tipărirea clasicilor, în ediţii cri-tice cu solid aparat de note şi comentarii, în ediţiibibliofile, facsimilate, ilustrate, bilingve… Şi nu- ipuţin lucru, de vreme ce mulţi editori de tranziţiehabar n- au ce înseamnă o stabilire de text ori o notăasupra ediţiei, cum se face corect un glosar, un indi-ce, o trimitere, iar cazurile de malpraxis editorial(braconaj, copy & paste, plagiat, cum vreţi a- i spune)se înmulţesc. în acel decembrie, s- a dat drumu’ lalibertatea de opinie, dar porţile spre tipar au fostlăsate vraişte, ca şi graniţele: editările haotice, ires-ponsabile au sufocat librăriile.

Minerva a fost vândută pe preţul unui aparta-ment din ferentari, cum a informat, atunci, presa.de fondul Proprietăţii de stat. la apelul pentru sal-varea editurii, însumând semnăturile a 60 de perso-nalităţi conştiente că editologia suferă o grealovitură, s- a răspuns: licitaţia a fost legală. aşa- i îndemocraţia noastră cleptocratică, în cleptodemocra-ţie.

era nevoie de o echipă redutabilă de editoriexperimentaţi ca să se publice tot soiul de cărţişoaredespre „destinuri” (pluralul îi aparţine unei fetişoa-re de divertisment, exasperată de ideea de- a citiceva: „Vai, da’ cine se mai duce la bibliotecă?”) devedete, de literatură- trash, de poezie subfustată şide proză de maidan cu sex? evident, nu, nu era nevo-ie. apăruse, pentru generaţia Pro, alternativa: proinstinct, pro violenţă, pro băşcălie, pro superficialita-te. se ieşea de sub semnul Minervei, zeiţa artelor şiînţelepciunii, pentru a se intra sub semnul măruntu-lui zeu grec al deriziunii, al amăgirii, Momos. litera-tura lua bătaie de la tV, teatrul de la şouri, poemulde la manele (ce, domnu’ Minune, domnu’ guţă,domnu’ salam nu pot face rime?), proza de la BigBrother…

tevemania a câştigat detaşat bătălia culectura, dar au ajutat- o şi miniştrii culturii. edituraMinerva a fost privatizată cu acordul ministrului ioncaramitru. la fel s- a întâmplat şi cu celelalte coloa-ne ale culturii naţionale: univers, Meridiane… în

fond, dacă actorul a jucat (cu succes) rolul luihamlet, de ce n- ar fi jucat şi rolul groparuluiediturilor de stat? după ministrul- actor, potopul.cultura s- a ales cu un ministru veterinar (să cred cănu s- a găsit un udemerist de clasă?), apoi s- a propuso ministresă… bipedă (doar de la Platon ştim căomul e „animal biped şi fără pene”).

zice presa că, după ce s- a văzut patron alMinervei, domnul sergiu crupenschi, directorultipografiei Metropol, a scos din bancă tot contulediturii şi l- a vârât în contul propriu. câştigul e pri-vat, pierderea e naţională în capitalismul nostru dejaf. iar usr, ştiută fiind imposibila solidarizare debreaslă, a acceptat situaţia, cu fatalismu- i zâmbitor:ce să- i faci? aşa s- au pierdut toate. casa Vernescu,sediul administrativ usr, închiriat unui cazinou(alba- neagra literară), casa Monteoru, dar mai alesMuzeul naţional al literaturii române.

hai, zău, dragă eugenia ţarălungă! ai speratîn unirea oamenilor cetăţii? când a fost retrocedatăclădirea institutului „c. Brăiloiu”, donaţia lui takeionescu către statul român, câţi s- au opus? dar cânda fost înapoiată dumnezeu ştie cum casa Vornicalecsandri, devenită Muzeu al teatrului naţional, obijuterie muzeistică, s- a opus comunitatea?

cine va opri rapturile din patrimoniu? direc-toarea Muzeului de etnografie din Braşov, ligiafulga, s- a luptat pentru un proiect de lege care săapere instituţiile muzeale de proprietari (dovediţi cuacte în regulă sau nu) care le revendică şi le închid;care le vând, le închiriază fără păs sub sigla imobilretrocedat şi cu lacăte la porţi. s- o fi votat legea? nucred ca- n vremea noastră minuni să se mai facă.

Şi dacă vorbim de monumentala Istoria litera-turii române de la origini […] ca fiind mincinoasă,mistificatoare, hiperbolizantă, flatând în exces o lite-ratură amărâtă, de neluat în considerare, la ce ne- armai trebui un muzeu a ceva ce nu există? ne man-curtizăm? întreb. nu ştiu, dar asta se vrea, de vremece spaţiile culturale, spaţii de respirat (muzee,biblioteci, librării) se reduc din ce în ce. aura christinotează: „a scrie înseamnă a respira”; ca s- o parafra-zez, adaug: a nu scrie şi a nu citi înseamnă a nu res-pira.

am constatat de multe ori, cu amărăciune, călibrăriile nu mai sunt librării, nici editurile – edituri.s- au scos din vitrine cărţile lui ceauşescu şi omagii-le, bun; numai că librăriile au fost transformate înspaţii comerciale pentru un talmeş- balmeş de produ-se îndoielnice, la fel ca „produsele” proaste şi prosttipărite.

în ’90, ni s- a spus că scrisul nu- i decât o mese-rie ca oricare alta, că tot ce am scris e marfă care tre-buie desfăcută pe/ la piaţă, cu reclama de rigoare.Problema e a ta, scriitorule, şi numai a ta ca să fiitipărit şi să ai succes! geaba a strigat dumitruungureanu, în „litere”: „cartea e marfă, literaturanu este”. l- aţi văzut pe Mircea ivănescucântărindu- şi poemele ca pe gogoşari? nu oricine îşipoate promova cărţile cu tam- tam, ca dinescu. el,da, ştie cum să obţină de la televiziunea naţională1200 de euro pe oră (ştire în „gazeta de cluj”, din 2octombrie 2014), dar câţi autori nu- şi pot vinde sin-guri cărţile, iar agenţi literari (ca Boerescu) n- avem.cinstit ar fi fost să li se spună scriitorilor că nimeninu le garantează nimic.

la început de ’90, „scribălărimea”, cum onumeşte cărtărescu, avea impresia că deţine schim-barea (o deţineau Pavel coruţ, ion lilă, artur sil-vestri), că va putea trăi din scris, ceea ce s- a doveditcântec de adormit breasla. comerţul „de subţire” avrut să fie rentabil pe repede, a urcat enorm preţulcărţii, iar contemporanii noştri, cu foame şi sete detipar, au publicat şi ei pe repede, calitatea scriituriiintrând în suferinţă. cititorii au răspuns la crizacărţii prin criza cumpărării de carte, au părăsitlibrăriile speriaţi de sumele exorbitante, dar şi deţepele luate, iar librăriile, devenind nefolositoare,s- au închis, s- au transformat, ca la noi, la ieş, îndepozite de scaune (ca- n teatrul absurd) şi- nrestaurante. scriitorii s- au trezit, din vise de mărire,rupţi de publicul avizat. cozi la librărie şi geamurisparte pentru carte românească? asta era în socia-lism, când o sută de mii de exemplare însemna tirajmediu şi se epuiza în câteva luni; în neo- socialism,am ajuns pe ultimul loc din ue la vânzare de carte.iar situaţia este cam cum o descrie arghezi, într- unpamflet din ’35, un mare contribuabil, poetul: „hoţulde buzunare realizează un profit de sută la sută,

scriitorul – zece la sută”. frumoase vremuri! acum,procentul a scăzut şi tot scade, cel care a scris carteaia, dacă ia, 5% din preţ, librarul 30- 40% pe puţin, iareditorul a prins de veste că scriitorul nu poate trăidin literatură, nici fără ea şi suspendă onorariul.

semnele rele n- au catalizat uniunea scriitori-cească. Petru ursache a pus în discuţie, într- o adu-nare de la casa cu absidă, problema editorilor igno-ranţi, dar şi rapaci, în urma unor experienţe tristecu făloasa casă editorială Moldova. cei afiliaţi lagrupusculul de interese egoist- ariviste au răspuns.cum? Votându- i pe cei vizaţi în conducerea filialeiiaşi a usr. ce dacă n- aveau nici obraz, nici curricu-lum operis?

aşa a început lungul drum al crizei literare; cumaculatură scoasă de editori inculţi. ce teme mari?ce tipologie forte? noi dăm publicului ce vrea el. Petarabe se oferea subliteratură de consum, iar directpe asfalt, aşa- zişii buchinişti vindeau la un preţ debatjocură pentru truda cărţarilor, opere editateimpecabil de editura enciclopedică, de Minerva, deMeridiane, de albatros… sandra Brown sus, clasicii– jos. Publicişti de import sau socialişti reciclaţi încapitalişti ne explicau că oricând şi oriunde se tipă-resc duium de „cărţi trecătoare”. numai că trebuia şiun salubris critic eficient pentru atâtea gunoaie, casă nu fie posibil în editare orice. alex. Ştefănescu i- adescurajat programat pe grafomani, dar destul defără speranţa că ar putea opri valul cheilor doritoride tichia de mărgăritar a poeziei sau a prozei.

excedat de lipsa de noimă a tipăririlor nocive,Paul goma ar fi dat o lege („dacă aş fi eu guvern”) caeditorii care „publică preponderent gunoi” să publiceobligatoriu şi literatură. nu a fost urmat. n- o fi cen-zură asta, au zis unii, dirijism nedemocratic? ca şicum goma n- ar fi fost destul de mâncat de cenzură.

lumea de hârtie n- a avut nimic de câştigat dinlipsa de dialog a cobreslaşilor. din binecunoscuta şinedezminţita dihonie (boală veche), din lipsă deunire s- a ajuns unde s- a ajuns. relaţiile agreabile audat în răfuieli urâte. ce Preda mea? ce drP- ulmamei lui? Breban a fost declarat mort într- o revis-tă de cultură. Mai fusese condamnat la moartecivilă, după tezele din ’71. în ce- l priveşte pe goma,a fost exclus din usr când era închis şi aşa a rămas:dat afară, exclus, interzis, cum o spune el însuşi. înne- socialism, deriva caracterelor a atins cote nebă-nuite. fiecare a făcut sindrom alergic la fiecare: lacartea, la revista, la premiul celuilalt.

de la vârf, Mircea cărtărescu declara că nu- iciteşte pe cobreslaşi pentru că e mai uşor de scris(cum scrie el) decât de citit şi asta după lamentăridiaristice infinite că nu- i destul de comentat: „simt orezistenţă interioară la gândul că m- aş putea apucade vreunul dintre ficţionarii noştri români sauvecini” (Jurnal i, 2001, p. 397). cum ar fi „prozatorulBrebenel”. Şi (z)eul şi (zm)eul M.c. trage totul înderizoriu. iată ce crede despre „ei, scriitorii”:„bătrâni plângăreţi, bătrânele rujate greşit, bărboşiaroganţi (necunoscuţi), puşti cu mutre de frizeri…”

autoconsiderarea şi desconsiderarea celorlalţiface ravagii. competiţie? Ba pseudo- competiţie. tac-tica veche de a bara drumul alterului a fost moşteni-tă. grupări exclusiviste ne trebuiau după ’90? dins-pre elitiştii exclusivişti boala s- a extins la librari.sunt şi ei exclusivişti! Mi s- a întâmplat să aud lacărtureşti şi nu numai: noi nu contractăm cărţi de lax şi y, ceea ce înseamnă eliminarea din circuitulfiresc al cărţii ca- n vremi pe care le- am crezut apuse.Pe masa cu noutăţi, Boia- Boia- Boia, tismăneanu-tismăneanu-tismănenu, dan lungu- lungu- lungu,adică managerizaţii spornic. humanitas şi Poliromau piarişti buni.

am avut, în perioada stalinistă, o cultură deţarc, difuzată incorect. desculţ cunoştea mulţime detraduceri, trecea „în sandale de aur” graniţele.Maria Banuş (nu Blaga) era tradusă şi publicată laseghers, pe bani roşii. tacticile s- au păstrat în ascoate în faţă actanţii vieţii literare. „Baba comunis-tă” e cartea cea mai tradusă, se exportă răzbit în nu’şcâte limbi (40 de euro a plătit icr, zice presa, de fie-care pagină tradusă). competiţie? Ba pseudocompe-tiţie, mirosind de la distanţă a aranjamente, a sine-cură contra compromis. citesc în presă că, în spaţiulgerman, cei mai cunoscuţi sunt cărtărescu, lungu,filip florian. nu Breban. de câte oriapar goethe, rilke, nietzsche, tho-mas Mann în opera imperialului pro-zator? dar la ceilalţi?

16

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

F

Cele mai defăimătoare texte la adresa românilorse răs- plătesc „cu- a României stea”, înaltul ordin

naţional. A fi devotat naţiei, ţării, culturii li se paremultora o atitudine de dispreţuit, cum dispreţuit

este specificul etnic.Iată ce scrie cel mai vândut prozator al

momentului: „Ce tristă e soarta scriitorilor români:ciudăţenii nici măcar interesante, venite dintr- un

spaţiu total ignorat, dintr- o ţară fără identitate, fărăistorie, fără nimic de aşteptat de la ea şi de la cei

ce- o locuiesc” (Frumoasele străine, Humanitas, 2010).

Magda ursacheMinerva versus Momos

Joseph cardinal ratzinger a continuat săreflecteze asupra feţelor variate aleraţiunii iluministe şi a introdus în discu-ţie observaţia că, în posteritatea autori-

tăţii intelectuale a marxismului, care s- a prăbuşit îneuropa în 1989, s- a intrat de fapt într- un „nou ilumi-nism”, care nu face decât să reia, în pofida opoziţieideclarate, chiar teze uzate ale marxismului ideolo-gic. „astăzi ne aflăm – scrie celebrul teolog – într- unal doilea iluminism, care nu numai că a lăsat înurma sa deus sive natura, dar a şi considerat ideolo-gia marxistă a speranţei ca iraţională, iar în loculacesteia a postulat un fel de viitor ca raţional, carepoartă titlul de noua ordine mondială şi acum trebu-ie să devină, la rândul său, norma etică esenţială.acesteia îi rămâne comun cu marxismul ideea evolu-ţionistă a unei lumi constituite prin accident iraţio-nal şi legităţile sale lăuntrice, care – spre deosebirede ceea ce prevedea vechea idee a naturii – nu conţi-ne în sine vreo orientare etică” (Joseph cardinalratzinger, Werte in Zeiten des umbruchs. dieHerausforderungen der Zukunft, herder, freiburgim Breisgau, 2005, p.94). se observă uşor că Josephcardinal ratzinger nu numai că a reevaluat scrierea

dialektik der aufklärung, dar a şi folosit- o pentru adeschide analiza critică a ceea ce se petrece sub ochiinoştri. „acestei patologice îngrijorări pentru protec-ţia integrităţii noastre fizice îi stă în faţă o insensi-bilitate vastă pentru integritatea morală a omului,

care nu mai pare să merite vreun preţ, ci dimpotri-vă, este stigmatizată de iluminiştii deveniţi adepţi aipozitivismului ca făţărnicie sau nonsens. dar aceas-ta este, în fond, negarea omului ca om, negarea liber-tăţii şi a demnităţii umane. în acest fel nu vomsupravieţui multă vreme şi nici nu putem să- i aju-tăm eficace pe alţii” (p.124). în chip evident, pentruJoseph cardinal ratzinger tezele scrierii lui hor-kheimer şi adorno oferă cheia filosofică pentru aînţelege ceea ce se petrece în societăţile contempora-ne nouă. care sunt aceste teze?

scrierea dialectica iluminismului (dialektikder aufklärung) arată cum ceva fundamental pozitiv– iluminismul ca viziune despre lume, cu vaste răs-frângeri în cunoaştere, politică, morală, operele artei– s- a convertit, pe măsura aplicării lui, datorită unuideficit lăuntric, în contrariul său, adică într- o lumeopacă la raţiune şi plină de mituri. nu este vorba deo transformare a iluminismului cauzată de condiţii-le istorice ale aplicării lui, ci o transformare în virtu-tea propriilor determinaţii. tezele majore ce structu-rează capitolele excepţionalei scrieri – primul capi-tol, intitulat „conceptul iluminismului”, cu două

excursuri: „odiseu sau Mitul şi iluminismul” şi„Juliette sau iluminismul şi morala”, apoi capitolulal doilea, „industria culturală. iluminismul ca înşe-lare de masă”, şi capitolul al treilea „elemente aleantisemitismului.graniţele iluminismului”, la care

se adaugă „schiţe şi proiecte” – semnalează tocmaiasemenea transformare.

asistăm – aşa ne asigură cei doi autori care auurmărit din sua cel de al doilea război mondial – lafenomenul nou al „împletirii raţionalităţii şi realită-ţii sociale”, care ne permite o nouă generalizare, înforma sintetică a două teze: „mitul este iluminism”,iar „iluminismul se întoarce la mitologie” (Max hor-kheimer, theodor W.adorno, dialektik der aufklä-rung, fischer, frankfurt am Main, 1971). argumen-tarea acestor teze ocupă primul capitol, care esteprelungit cu două excursuri cu caracter ilustrativ.ulise, din poemul lui homer, este luat ca ilustrare aistoriei originare a subiectivităţii şi folosit pentru aface intuitivă desfăşurarea „raţiunii (Vernunft)”pusă în slujba „autoafirmării (selbsterhaltung)”.Juliette, din romanul lui sade, este luată ca ilustra-re a amoralismului ce însoţeşte cunoaşterea deplinsecularizată ajunsă sub cupola scientismului. înacest capitol cei doi autori apără optica concentratăasupra „împletirii” iluminismului cu realităţilesociale date, a stăpânirii naturii cu controlareaoamenilor şi se ilustrează, în al doilea excurs, o teză– a treia – care spune că „supunerea a tot ceea ceeste natural de către subiectul sigur de sine culmi-nează în cele din urmă tocmai în dominaţia obiecti-vului orb, a naturalului. această tendinţă susţinetoate contradicţiile gândirii burgheze, inclusiv cea arigorii morale şi a amoralităţii absolute”.

capitolul al doilea argumentează teza „regre-siunii iluminismului în ideologie” înăuntrul treceriiculturii în „industrie culturală” (kulturindustrie).cel mai perceptibil această tendinţă se simtedeocamdată în film, radio, presa scrisă. horheimer şiadorno văd aici o degradare a iluminismului „în pri-mul rând în calculul efectului şi tehnica instituirii şirăspândirii; conţinutul propriu iluminismului seepuizează în ideologia zeificării a ceea ce este dat şia puterii de care tehnica este controlată”. se insta-lează un circuit între „manipulare” şi „nevoi”, pe care„industria culturală” controlată de puterea existentăîl alimentează continuu. „tehnica” producerii capătăascendent asupra celorlalte aspecte ale vieţii, pânăla a dobândi „puterea asupra societăţii. raţionalita-tea tehnică este astăzi raţionalitatea dominaţieiînsăşi; ea reprezintă caracterul de coerciţie al socie-tăţii înstrăinate de sine”.

capitolul al treilea desfăşoară teza după care„civilizaţia generată de iluminism se întoarce la bar-barie”, iar această tendinţă autodestructivă a ilumi-nismului nu ţine de vreo fază a aplicării lui, ci deînsăşi esenţa sa, fiindu- i imanentă. după ce, subinspiraţia iluminismului, a devenit liberal şi a cău-tat o armonie bazată pe libertatea individuală, sta-tul recurge treptat la „comunitatea poporului (Vol-ksgemeinschaft)”, care îi priveşte pe alogeni drept„corp străin”. „întoarcerea la barbarie” o indică foar-te limpede pogromurile şi exterminarea evreilor.acum se poate privi evoluţia istorică, retroactiv, maiprofund şi se poate observa „o istorie originară filo-sofică a antisemitismului (philosophische urgeschi-chte des antisemitismus)” ca parte a istoriei lumiiconsiderată civilizată.

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Andrei MargaDialectica iluminismului

Asistăm – aşa ne asigură cei doiautori care au urmărit din SUA cel de

al doilea război mondial – lafenomenul nou al „împletirii

raţionalităţii şi realităţii sociale”, carene permite o nouă generalizare, înforma sintetică a două teze: „mitul

este iluminism”, iar „iluminismul seîntoarce la mitologie”.

dacă ieri nu se punea accent peoriginalitate, pe talent, ci pe criteriulpolitico- ideologic, nici azi nu stăm maibine cu valorizările, de vreme cerăzbesc în prim- plan nonvalori prote-

jate arogant. între doi prozatori fără mari diferenţede nivel, roata norocului îl alege ghiciţi pe cine: pecondeierul de nouă generaţie care repudiază „vechi-turile conservatoare”, adică pe înaintaşi. când toviinu erau de acord cu ce afirmai, apărea cuvântul pro-vocare. sau sabotaj. acum, se uzează de termeni caretardat sau naţional(ist).

după evenimentul ’89, s- a ajuns la contestări şila invective de o rară virulenţă. nu că n- ar fi trebuitre- examinată tabla de valori, dar marii sancţionaţi,culmea, sunt şi marile victime ale dictaturii: deshu-măm victimele (nu şi pe călăi) ca să le mai tragem oscatoalcă. în timpul şi- n ţara lui ovid, zis şi bacilulcroh (care s- a făcut, ca loch, nevăzut, în chip de per-secutat politic), Blaga merita „un picior în fund” (v.articolul de atitudine al lui ov.s. crohmălniceanu);după socialism, Blaga a fost declarat searbăd, banal,

şi- n poezie, şi- n memorialistică. toleranţa ideologicăa lui noica a fost confundată voit cu comunismul.cineva se indignează pe ton înalt: doar n- o să susţi-nem locuri comune privind excepţionalitatea poetu-lui, auzi, deplin, cum zicea noica. da, eminescu afost negat cu filieră eminesciană cu tot, ca nefiindpolitically correct. canonicul grama l- a acuzat deanti- românism; galaxia grama (mulţumesc, d.r.P.!)îl acuză de românism, de „naţionalism fervent şireacţionarism xenofob”. nu vreau să- mi amintesccine a formulat aceste acuze (măcar călin Vlasie,după ce i- a scăpat cuvântul idiot despre eminescu,s- a scuzat). cert este că maniheismul actual şi opor-tunismul, tot actual, dau o combinaţie fulmicotonicăpentru cultura naţională. aş numi- o chiar „mineria-dă” anticulturală.

în proletcult, se interziceau cărţile putrede şiveninoase, iar termenii de relaţie erau român (în spe-cial basarabean şi bucovinean) – duşman – reacţio-nar. acum se repetă până la saţ că fondul nostruetno- psihic e în defect, pentru că ar fiinepţial- retardatar- trenant- nesincron şi că românii

sunt epuizaţi de ortodoxie. iar cele mai defăimătoa-re texte la adresa românilor se răs- plătesc „cu- aromâniei stea”, înaltul ordin naţional. a fi devotatnaţiei, ţării, culturii li se pare multora o atitudine dedispreţuit, cum dispreţuit este specificul etnic.

iată ce scrie cel mai vândut prozator al momen-tului: „ce tristă e soarta scriitorilor români: ciudăţe-nii nici măcar interesante, venite dintr- un spaţiutotal ignorat, dintr- o ţară fără identitate, fără isto-rie, fără nimic de aşteptat de la ea şi de la cei ce- olocuiesc” (Frumoasele străine, humanitas, 2010).

la polul opus liniei „n- avem”, ferm situat pelinia „avem”, nicolae Breban: „Şansa pe care o dauculturii naţionale? enormă!” (Paris, ianuarie 2014).

e de ales singura cale: a literaturii înalte, subsemnul înţeleptei Minerve, nu sub semnul luiMomos. r

F

18

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

după primul război mondial tot mai mulţi inte-lectuali de anvergură au acuzat o criză a culturiimoderne. al doilea război mondial a întărit argu-mentele. o linie de interpretare, care a avut purtă-tori de cuvânt renumiţi printre filosofi, precum orte-ga y gasset sau karl Japers, a dezvoltat, în opticiîndatorate lui dilthey sau kierkegaard, o critică aorientării culturale din modernitatea târzie. hor-kheimer şi adorno adoptă explicit o optică mai pro-fundă şi propun o nouă conştiinţă de sine a iluminis-mului. ei consideră că în joc nu este cultura ca valoa-re, ci iluminismul (aufklärung), care „trebuie săreflecteze (besinnen) asupra sa, dacă este ca oameniisă nu dispară cu totul. nu conservarea trecutuluieste de făcut, ci a croi calea speranţei trecutului.astăzi însă trecutul continuă ca distrugere a trecu-tului”. oprirea distrugerii nu mai este posibilă doarprin reorientarea culturii; ea presupune o privireprofundă în bazele culturii moderne luând în seamăistoria ei recentă, care a antrenat cu sine, deloc con-junctural, „întoarcerea la barbarie”.

scrierea dialektik der aufklärung nu a fostfără premise în reflecţiile generaţiei căreia îi aparţincei doi autori. două surse sunt considerate de comen-tatori de astăzi drept inspiratoare.

Prima a fost cartea lui siegfried kracauer, dasornament der masse (1927), în care s- a vorbit primaoară de manifestările „culturii de masă”,eminamente superficială, şi s- a atras atenţia asuprafenomenului revenirii la formele unei culturi plinăde mituri, drept condiţie a reproducerii societăţiiexistente. aceasta a fost de fapt scrierea care a ară-tat că asistăm la proliferarea unei culturi a „frag-mentării” şi a deschis discuţia asupra „culturii demasă (Massenkultur)” caracteristică timpului nos-tru. „ormanentul de masă este reflexul estetic alraţionalităţii la care năzuieşte sistemul economicexistent” – se scrie în această carte (vezi gerhardschweppenhäuser, theodor W.adorno zur einfü-hrung, Junius, hamburg, 2000, pp.38- 40). horkhei-mer şi adorno au luat iniţiativa punerii „culturii demasă” în seama „dialecticii iluminismului”, ajuns lafaza răspândirii pozitivismului.

a doua sursă de inspiraţie pentru cei doi autoriîn conceperea scrierii dialektik der aufklärung a fostlucrarea Über den begriff der geschichte (1940), încare Walter Benjamin făcea observaţia conformcăreia formele culturii animisto- magice tind să revi-nă, chiar pe fondul triumfului raţionalităţiiştiinţifico- tehnice, şi fac îndoielnic „progresul” ce sepostulează ideologic. „autorii dialektik der aufklä-rung au transpus filosofia negativă a istoriei lui Ben-jamin în domeniul criticii raţiunii. secolul al 20- lea arealizat ţelurile iluminismului: raţionalita tea şiştiinţa s- au desfăşurat cuprinzător. încercările ante-rioare, mitologice, de a controla natura şi de a faceposibilă pentru oameni o viaţă autodeterminată –aşadar, după horkheimer şi adorno, formele istoricetimpurii ale iluminismului – sunt înlocuite triumfalde tehnică şi industrie. raţionalitatea progresivădistruge siguranţele interpretării mitice a lumii.neîncetatul proces de formalizare a raţiunii este des-cris ca permanentă izgonire a zeităţilor, care culmi-nează în cele din urmă, sub regia acelei «ratio deskapitals» desfăşurată, în moartea lui dumnezeu;dar numai pentru a pune în locul idealului preraţio-nal, desfermecat, falsul ideal zeificat al unei raţiunia sistemului formalizată şi prescurtată scientist. încursul victorios al iluminismului horkheimer şiadorno au sesizat contrarul. raţiunea devine mijlocde dominaţie”.

argumentul principal adus de autorii scrieriidialektik der aufklärung este de natura unei diagno-ze a societăţii moderne târzii. „Prăbuşirea oamenilorde astăzi în starea naturală nu se poate detaşa deprogresul social. creşterea productivităţii economi-ce, care creează, pe de o parte, condiţiile pentru olume mai dreaptă, conferă, pe de altă parte, aparatu-lui tehnic şi grupurilor sociale ce dispun de acesta osuperioritate nemăsurată asupra restului popula-ţiei. individul este complet anulat în faţa puteriloreconomice. acestea împing forţa societăţii asupranaturii la un nivel niciodată visat. în vreme ce indi-vidul dispare în faţa aparatului pe care îl serveşte, eleste mai bine aprovizionat ca oricând înainte. nepu-tinţa şi manipulabilitatea masei creşte odată cu mul-ţimea bunurilor ce i se distribuie”. horkheimer şiadorno vedeau în societăţile modernităţii târzii uncontinuu declin al individului în faţa covârşitoarelorforţe ale aparatului economic, o împletire nouă a eco-nomiei şi politicii, o prăbuşire a vieţii spirituale încondiţii de nivelare a trebuinţelor şi aspiraţiilor, odemisie a oricărei gândiri capabile să depăşească ori-zontul a ceea ce este în favoarea pozitivismului. eiau pus evoluţia societăţii moderne spre un astfel destadiu pe seama unui deficit structural al iluminis-mului, ce se putea sesiza de la începutul acestuia.„Prin supunerea întregii vieţi faţă de cerinţele afir-mării (erhaltung) ei minoritatea care porunceştegarantează, odată cu securitatea proprie, şi păstra-rea mai departe a întregului. între scylla recăderiiîn simpla reproducere şi charybda împlinirii neîn-grădite, spiritul dominant, de la homer până înlumea modernă, s- a impus, oricare altă stea călăuzi-

toare, afară de cea a răului mai mic, el a trata- o cuneîncredere”. chiar şi atunci când a proclamat „eli-berarea plăcerii”, cum a fost cazul în renaştere,reformă şi ateismul ulterior, aceasta a fost subordo-nată „afirmării de sine (selbsterhaltung)” şi, de fapt,unei „emancipări înăuntrul totalitarismului”.

ce au înţeles, însă, autorii cărţii dialektik deraufklärung prin „iluminism (aufklärung)”. ce cono -taţie au atribuit termenului? deja în capitolul cedeschide cartea, iluminismul este preluat în accep-ţiune sociologică, datorată evident lui Max Weber:„programul iluminismului era desfermecarea lumii(entzauberung der Welt)”, prin disoluţia miturilor şiformarea minţilor oamenilor pe baza cunoştinţelorştiinţifice despre natură. observaţia profundă pecare horkheimer şi adorno o fac este aceea că ilumi-nismul nu a făcut decât să înlocuiască animismul, nusă- l depăşească în mod reflexiv: „nu există nici odeosebire între animalul totemic, visurile celui careare vedenii spirituale şi ideea absolută. Pe calea spreştiinţa modernă oamenii renunţă la sens. ei înlocu-iesc conceptul prin formulă, cauza cu regula şi proba-bilitatea”. altfel spus, iluminismul a înlocuit doaruniversul mitului configurat în jurul asumpţiei uneilumi populată de tot felul de produse ale trăirii („pro-iecţii ale subiectivului”) cu universul unei lumi cură-ţată de acestea, dar care este, la rândul ei, condusăde o convingere ce este în fond tot un mit, desigur unalt mit – mitul cunoaşterii eliberat nu numai detrăiri, ci şi de concepte universale. iluminismul esteidentificat de horkheimer şi adorno în restricţiilemetodologiei de cunoaştere ale pozitivismului şi pla-sat retroactiv în succesiunea năzuinţelor „ultimuluiPlaton” de a înlocui ideile cu numerele. cei doiautori spun că „numărul a devenit canonul iluminis-mului” şi că „iluminismul este totalitar”. acesta nu aadus emanciparea promisă, ci mai curând supunereafaţă de noi forţe care sunt privite drept „necesitate”.„în faţa zeităţilor rezistă numai cine se supune fărărest. deşteptarea subiectului este compensată prinrecunoaşterea puterii ca principiu al tuturor relaţii-lor”.

desigur că iluminismul se concentrează asuprastăpânirii naturii, mesajul lui francis Bacon fiindu- ipropriu: „cunoaşterea este putere!”. natura însăşieste considerată, însă, ca ceva ce trebuie metamorfo-zat („lichidat” pe cale industrială, ceea ce antrenea-ză inevitabil controlarea şi apoi supunerea la un pro-ces similar a oamenilor înşişi. Prelucrarea naturiiimplică, în virtutea unei conexiuni lăuntrice, pe caresocietatea dominată de iluminism o evidenţiază înmod treptat, prelucrarea oamenilor.

iluminismul apelează, fireşte, la concepte şi lalogică, dar este vorba de o logică ce este chiar logica„dominaţiei (herrschaft)”. „generalitatea ideilor, aşacum o dezvoltă logica discursivă, dominaţia în sferaconceptului, se ridică pe fundamentul dominaţiei dinrealitate”. durkheim a privit gândirea conceptuali-zantă ca expresie a „solidarităţii” sociale. horkhei-mer şi adorno schimbă interpretarea şi văd în con-ceptualizare „mărturia unităţii netransparente din-tre societate şi dominaţie. dominaţia este aceea careconferă întregului social în care se stabileşte consis-tenţă şi putere”. ei aduc la abordare unitară concep-tualizarea, societatea, abordarea naturii, industria,dominaţia şi soarta individului.

horkheimer şi adorno, împreună cu ceilalţiintelectuali din ceea ce avea să se numească „şcoalade la frankfurt”, au deschis perspective noi în abor-darea „dominaţiei (herrschaft)” din societate. cuscrierile şcolii se deschide de fapt abordarea contem-porană a „dominaţiei” sociale. în dialektik der auk-lärung ei arată că iluminismul tinde să nu vadăaceastă dominaţie postulând realitatea libertăţilor.ea este ridicată, odată cu survenirea pozitivismului,la rangul unui nou tabu – un tabu cuprins în însăşiregulile metodologiei de cunoaştere a realităţii. „ilu-minismul este angoasa mitică devenită radicală.imanenţa pură a pozitivismului, ultimul său produs,nu este altul decât un tabu devenit universal”.

sunt astfel raţiuni să spunem că, „iluminismuleste totalitar ca oricare alt sistem”. el transformăgândirea calculatoare într- un „ritual al ideilor” şiimaginează lumea doar ca o „gigantică judecată ana-litică”, dincolo de care îi este teamă să treacă. ilumi-nismul sfârşeşte logic în ridicarea la rangul unui mita însăşi existentului. „esenţa iluminismului estealternativa a cărei inevitabilitate este cea a domina-ţiei”. din „dominaţie” iluminismul nu mai vedeieşirea, căci pur şi simplu nu- şi poate pune problemaieşirii din ceea ce nu sesizează.

„închiderea” iluminismului în „dominaţie” nueste nicidecum doar pe planul metodologiilor decunoaştere. ea are efecte ample în societate, inclusivîn comportamentul oamenilor. Pe de o parte, „spiri-tul se cheltuie în aparatul dominaţiei şi manipulă-rii”, care absorb iniţiativele de gândire. orizontullarg al „gândirii (denken)” de odinioară este abando-nat în favoarea administrării eficace a oportunităţi-lor existente. nu se mai cheltuie eforturi şi energiipentru a gândi ceea ce este posibil în situaţia dată, cise depun sârguincios strădaniile pentru a fructificaocaziile ce survin înăuntrul ordinii date. Pe de altăparte, comportamentele oamenilor, chiar ale „munci-torului” în procesul „muncii”, devin „conformiste”.„condiţiile concrete de muncă din societate sunt celecare constrâng la conformism, şi nu influenţele con-ştiente, care, în mod suplimentar, îl fac stupid peomul asuprit şi îl îndepărtează de adevăr. neputinţamuncitorului nu este numai o tactică (finte) a celorcare domină, ci consecinţa logică a societăţii indus-triale, în care anticul destin (fatum) s- a transformatîn cele din urmă, prin chiar străduinţa plină deîncordare de a i se sustrage” (p.36). oamenii ajung săreproducă „dominaţia” prin însuşi felul lor cotidiande a munci, de a trăi şi de a înţelege să le împlineas-că. „dominaţia” a luat sub control „gândirea (den-ken)”şi se reproduce prin felul de a proceda al aces-teia. „Pe măsură ce economia capitalistă a multipli-cat forţele prin intermediul pieţei, ea a multiplicat şilucrurile şi puterile ei, încât nu mai are nevoie pen-tru administrare nu doar de regi, ci nici de cetăţeni:nici măcar de toţi ceilalţi” (p.41). iluminismul culmi-nează în această societate în care orizontul de viaţănu este mai mult decât cel al „autoafirmării (sel-bsterhaltung)” şi în care este nevoie numai de servi-tori ai „aparatului” administrativ şi, în fond, ai„dominaţiei”. iluminismul pus în slujba „prezentu-lui” devine „totală înşelare a maselor (totalen Betrugder Massen)”.

ceea ce acuză horkheimer şi adorno în evolu-ţia iluminismului nu este nicidecum luarea „gândirii(denken)” ca instanţă de evaluare a realităţilor dateîn experienţă şi efortul de schimbare a acestora. eiacuză disponibilitatea, înrădăcinată în însăşi articu-larea lăuntrică a iluminismului, de la începuturilesale, de a renunţa la „reflecţie (reflexion)” şi de aceda presiunilor la o schimbare doar a felului deadministrare a lucrurilor. iluminismul este destinatsă eşueze deoarece nu a fost destul de radical în opo-ziţia sa faţă de mitologie. „Pe drumul de la mitologiela logistică gândirea a pierdut elementul reflecţiei desine, iar maşinăria amuţeşte oamenii astăzi, chiardacă îi hrăneşte”. ceea ce s- a pierdut prin „dialecti-ca iluminismului” este de fapt „gândirea (denken)”,care a fost înlocuită, între timp, cu calculul oportuni-tăţilor dinăuntrul „dominaţiei”. Pentru acest calculnu există ceva care să nu fie dizolvabil în date per-ceptibile şi nici ceva ce se refuză modalităţilor decunoaştere aflate la dispoziţie. totul este socotit con-vertibil în obiect manipulabil. „odată cu renunţareala gândire, în forma reificată a matematicii, maşinii,organizării, care se răzbună în omul uitat,iluminismul s- a sustras propriei sale transpuneri înrealitate”. nu ştiinţele, nu matematica, nu maşină-ria şi nici organizarea nu sunt ţinta criticii în dialek-tik der aufklärung, ci folosirea lor nereflexivă, cecrede că poate înlocui perspectivele largi şi „gândirea(denken)” propriu- zisă a oamenilor şi forţează laasemenea înlocuire. r

lectorul poemelor descoperă treptatsursa acestei seninătăţi poetice subia-cente în pasaje desprinse parcă dinmanuscrisul unei biografii spirituale.

de altfel, pe parcursul psalmilor prozastici arghe-zieni am urmărit traiectoria unei dinamici spiritua-le, delimitată în etape cu succesiune logică: conştien-tizării apartenenţei la sacru îi este consecutivă nevo-ia de sacru, necesitate intrinsecă care induce febrili-tatea stării de căutare a sacrului pentru reîntregireaprimordială; din metamorfozele căutării se naşterevelaţia sacrului în lume care delimitează o viziunediferită asupra sacrului, lumii şi omului. linia aces-tei traiectorii a devenit în cazul studiului de faţă,firul ariadnei în interpretarea grupului de psalmi aivolumului printre psalmi.

la finalul acestei traiectorii spirituale, eul poe-tic mărturiseşte deschis împăcarea cu dumnezeu pecare, în cele din urmă, l- a descoperit, însă e vorba deun dumnezeu al unei viziuni personale. dumnezeulpoemelor în proză este surprinzător. toate atribute-le divinităţii sunt înlocuite de un sacru lipsit degrandoare. împăratul împăraţilor spune în poeziaargheziană nu ştiu, neştiinţă care vine dintr- oinocenţă de fond. dumnezeul întâlnit de psalmisteste un copil al iubirii şi al jocului cosmic, o divinita-te de dinainte de păcat, însemnând pe deplin iubire,fără atribuţii de stăpân, un prieten, „un copil întreceruri, aruncând cu stele în mare.” (viaţa mea trececătre veac).

în cazul operei blagiene, deşi exemplele depsalmi1 sunt destul de rare de- alungul volumelor,ele sunt îndreptăţite la o atenţie specială pentru cămarchează un debut în relaţia poetului cu sacrulcare inevitabil amprentează definitiv în poeziaromânească natura psalmului ca poezie religioasăşi- i potenţează virtuţile poetice. Psalmul blagianabandonează canoanele psalmului tradiţional, insti-tuie o altfel de relaţie cu sacrul, un limbaj metaforicsuplu cu acces la divin, în fine, devine poezia reli-gioasă a poetului modern care percepe sacrul ca mis-ter, necunoscutul dintre straturile lumii, prezent ori-când şi oriunde, (în termenii lui rudolf otto, numi-nosul). o astfel de poezie se apropie de mistică, însensul căutării unei stări inefabile de comuniune cusacrul în contextul existenţei esenţial dialogală. înpoeziile lui Blaga, relaţia cu dumnezeu, un sacrupersonalizat în marele tu, oscilează între apropierişi depărtări fiinţiale.

Psalmii reflectă diferite stadii ale relaţiei cusacrul, de la situaţia incomunicabilităţii cu sacrulcând eul încearcă să recupereze o plenaritate a rela-

ţiei cu dumnezeu, trăind însă o criză a necunoaşte-rii voinţei lui dumnezeu (psalm – o dureretotdeauna mi- a fost singurătatea), la abandonul înmoarte (Cânele din pompei) ca şansă de reunire cusacrul, de la indiferenţa reciprocă dintre om şi dum-nezeu la căutarea obsesivă printr- un pelerinaj debasm în care eul întreabă neobosit: „unde eşti, elo-him?” (Ioan se sfâşie în pustie), de la reperarea unuidumnezeu ca o impresie (psalmul 151), ca un musa-fir plecat, la regăsirea sacrului în natură, în timpiisfinţi ai „anilor- dumineci”, ai verilor de foc, al sfinte-lor toamne, ai prundului, ai holdei, ai undei. nu înultimul rând, întâlnirea cu sacrul se produce şi priniubire; eul poetic are certitudinea că, spre deosebirede moarte, experienţa întunecată a divinului, iubi-rea împlineşte prin frenezia ei aspiraţia spre sacru,alungând toate tribulaţiile (psalmul dragostei).

subcapitolul dedicat psalmilor voiculescienieste structurat pe trei secţiuni, dintre care proble-matizează tipul de tradiţionalism propagat de poeziavoiculesciană care impregnează primele volume depoezii până la mimetism, dar care se converteşteîntr- un discurs poetic specific voiculescian printr- odinamică de adâncire a sinelui, vizibilă în versurileulterioare. asociat grupării literare de la gândirea,în mare parte şi datorită poeziei religioase, VasileVoiculescu n- a fost totuşi un gândirist ad litteram,nu a respectat gratuit o doctrină poetică. Voiculescua scris poezie religioasă ca o necesitate fiinţială; cre-dinţa lui, ca dat înnăscut, curge natural în fluxul

vital al poetului şi, implicit, al poeziei. în ciuda măr-turisirilor poetului, în mod greu explicabil, sacrul înpoezia voiculesciană nu o dată a dat naştere la dis-pute exegetice. dar la Voiculescu, dramele de conşti-inţă, trăirile intense ale căutărilor şi îndoielilor nu- şiau locul în intimitatea sufletească a poetului nunumai pentru că îi este „dat” să fie credincios, ci maiales pentru că, spre deosebire de arghezi, liminarita-tea afectului e atinsă altfel, nu din drama îndoielii şia căutării disperante, ci din nevoia unirii cu sacrul.

în ce priveşte psalmii, singurul volum pe careîl considerăm prin organicitate şi congruenţă unveritabil volum de psalmi formează ansamblul depoezii postume aparţinând volumului [Clepsidra] şireunite de editor sub titlul de Călătorie spre loculinimii. câteva poezii- psalm din volumele anterioareau anticipat apariţia acestui volum.

în a doua secţiune a prezentului subcapitolne- am ocupat de analiza semnificaţiilor esenţiale aleunor astfel de poezii. Psalmul părinte, unde să tecaut (poezii, 1916) anunţă imaginea emblematică aseminţei, pretutindeni prezentă în volumul pârgă, şi

care defineşte în concepţie voiculesciană trupul –calea rodului. durerea, suferinţa însă îl şlefuieşte peom până la dobândirea unui alt tip de corporalitate,corpul de lumină (Ca pe un diamant – în volumuldin ţara zimbrului). uneori însă eul prins întrepatimi şi raţiune, se roagă pentru dezlegarea deomenesc, pentru ca sămânţa veşniciei pe caredumnezeu a pus- o în om să rodească (dezlegare – învolumul pârgă), deşi sub blestemul morţii, umanulpăstrează latent simţul încolţirii, nevoia originarăde a întoarce faţa spre sacru, de a rodi, de a- şi mani-festa eternitatea nelimitat (Căzut pe piatră – în volu-mul pârgă. dacă poezia Spectrul vieţii (pârgă) este ospovedanie a instabilităţii umane între iubire şi ură,duminica tomii (pârgă) devine un psalm de laudăîn care curiozitatea şi ezitările lui toma în faţa mira-colului învierii se converteşte aici într- un sentimentde adoraţie. luminătorul (poeme cu Îngeri) insistămai mult asupra revelaţiei luminii sacre, îngeriifiind secerătorii, aducătorii apocalipsei, a marii reve-laţii finale. Psalmistul invocă această apocalipsăpersonală, revelaţia finală a lui dumnezeu creaturiisale, întâlnirea fundamentală dintre om şi sacru.Versurile psalmului aşteptare sub cortul pustiei(destin) reclamă lipsa de întrepătrundere între pla-nul sacru şi cel uman. dumnezeu se izolează în cer,iar omului îi este inaccesibilă orice cale de înălţare,rămânând în expectativă.

una dintre poeziile esenţiale ale volumuluidestin, Horeb lăuntric, indică o tipologie a dinamis-mului sentimentului de credinţă la Voiculescu, omişcare simultan ascendentă şi descendentă. eulpoetic este un Moise care pe măsură ce urcă munte-le, coboară la chemarea lui dumnezeu din sine.finalitatea întâlnirii dintre dumnezeu şi om estecoincidenţa naturii divine cu natura omului, întoar-cerea la divinul din om, la puritatea originară. ciclulde şase poezii, cu titlul urcuşuri (volumul urcuş)urmăresc aceeaşi idee poetică a ascensiunii spiritua-le. în volumul întrezăriri, o rugăciune descrie undumnezeu pretenţios care cere eternizarea fiinţeiumane prin ridicarea ei din starea de umilinţă a con-diţiei umane în munte sacru pe care să coboare înrevelaţie, vrea sufletul să devină horeb, stâncă. unuldintre volumele de versuri postume reuşeşte să des-crie drumul acestui tip de metamorfoză spirituală.

Călătorie spre locul inimii exprimă opţiuneapentru o poezie care să satureze expresia nevoii desacru, permanent manifestă în timpul interior voicu-lescian, dar neîmplinită poetic. Prin volumul [Clepsi-dra], opera poetică voiculesciană se întoarce aicidefinitiv spre dumnezeu, o opţiune pentru reinstau-rarea poeziei în sacru, care a dus la, probabil, ceamai valoroasă poezie religioasă de la noi.

deşi, poezia lui Voiculescu nu- şi propune sădemonstreze preceptele dogmatice ortodoxe, ci maiales o experienţă personală a întâlnirii cu dumne-zeu, apropierile însă cu modul de gândire religiosrăsăritean nu ar trebui să devină un tabu al criticiiliterare, putând fi la fel de prodigioase ca referinţeleexegetice de tip filosofic, de exemplu. de aceea, amrecurs în analiza psalmilor lui Voiculescu, la explica-ţiile în materie de mistică răsăriteană, ale lui dumi-tru stăniloae, Vladimir lossky şi thomas spidlik.

Psalmii voiculescieni descriu o călătorie misti-că surprinsă sub toate aspectele ei, de la despătimi-re, la intuirea lui dumnezeu în finit, o cunoaşterepozitivă, la apofatism şi finalmente, iluminare, sta-rea de contemplaţie, de iubire în comuniunea cudumnezeu. drumul spre dumnezeu simultan coboa-ră şi urcă, fie că e vorba despre un pelerinaj intim pecare poetul îl realizează în mănăstirea din sine, ofundamentală coborâre în inimă, când caută sinelesău cel mai profund unde să- şi dea întâlnire cusacrul, fie că e vorba despre un urcuş duhovnicesc pe

1 Volumul În marea trecere conţine un psalm(o durere totdeauna mi- a fost singurătatea) scris în1924; Corăbii cu cenuşă contribuie cu încă doipsalmi, psalmul 151 şi psalm (Iubind – ne- credin-ţăm că suntem), plus un psalm dragostei scris între1946- 1951. la aceştia patru care au primitpropriu- zis numele de psalm, mai pot fi alăturatealte poezii psalmice cum sunt de exemplu: Ioan sesfâşie în pustie (laudă somnului, 1926), Cânele dinpompei, 1943, doamne îngăduinţa ta (1946- 1951),linia (1951- 1957) şi poezia psalmistul (paşii profe-tului,1921).

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

La finalul acestei traiectoriispirituale, eul poetic mărturiseşte

deschis împăcarea cu Dumnezeu pecare, în cele din urmă, l- a descoperit,însă e vorba de un Dumnezeu al unei

viziuni personale. Dumnezeulpoemelor în proză este surprinzător.Anca Tomoioagă

Nevoia de sacru

20

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

care mistica răsăriteană l- a exemplificat concret cucelebrul episod biblic al urcuşului lui Moise pe mun-tele sinai, simbolul ascensiunii spirituale spre dum-nezeu şi unirea cu el.

experienţa carcerală istoricul zenobiePâclişeanu, episcop greco- catolic, scrierea de poeziereligioasă îi apare poetului ca o necesitate spiritua-lă. Mai era nevoie de confirmarea unei forme poeticecare să exprime cel mai propice sentimentul religios.ideea de psalm, în conţinut clasic, se întrezăreşte odată cu traducerea psaltirii.

Şt. aug. doinaş răspunde propunerii profeso-rului Paul Miron care intenţiona în 1986 să publicebiblia lui Şerban Cantacuzino într- o nouă ediţiecăreia să- i alăture o biblie într- o limbă românămodernă. Pentru aceasta din urmă, Paul Miron li s- aadresat intelectualilor români. doinaş îşi alesesepsalmii şi traduce 50 din ei. efortul traducerii aces-tor psalmi a stimulat, de fapt, scrierea propriilorpsalmi, după cum însuşi mărturiseşte în interviul cuemil Şimăndan.

Poetul nu poate inventa credinţa, n- o poatetranforma într- una din măştile poetice, de fapt, nupoate juca rolul unui homo religiosus, dacă nu estecu adevărat în această postură. ideea poetului paresă contrazică tocmai concepţia despre poet şi poezie,mărturisită în măştile eului poetic. există la doinaşo disociere clară între eul poetic, scriitor, omul decultură care caută raţional sensuri adânci în stratu-rile lumii prin teologie, meditaţie, analiză şi eul bio-grafic care îşi trăieşte efectiv sentimentul religios şicare reprezintă auzul divin2 al primului. Poetul paresă nu poată purta masca religiosului fără experienţareligioasă prealabilă a eului empiric, nu se poateinventa religios. Poezia psalmilor devine astfel o poe-zie a mărturisirii deschise ce este dumnezeu ?” şimisterioasa lui prezenţă în lume, oscilaţia „întrestările bântuite de îndoială şi cele bântuite deextaz”3, invazia simţurilor şi imposibilitatea mântui-rii şi prin ele, nevoia de ascetism, teama abandonu-lui ceresc, foamea de dumnezeu.

aceste poezii nu sunt exclusiv imnuri, nici doarrugăciuni de cerere, ci de cele mai multe ori sunt defapt, fragmente dintr- un lung dialog cu sacrul încare psalmii de laudă se- mbină proslăvirea cu rugaşi cu interogaţia tensionată. psalmii provocărilorpsalmi ai invocării psalmii nemulţumirii arta poeti-că. în contextul acestui raport pe care poetul îl sta-

tuează eseistic şi filosofic se produc şi întâlnirile din-tre cele două ipostase, ipostasul uman şi cel divin, îndiverse ipostaze. Maniera în care dumnezeu esteperceput de către poet, îi determină acestuia o pozi-ţionare aproape simetrică faţă de el, o resituare detip sincronic. se poate sesiza felul în care creatura sereconfigurează după creatorul său în ceea ce teolo-gia numeşte sinergie. această sinergie se insinueazăîn toate conexiunile dintre diversele ipostaze ale luidumnezeu reprezentate de poet şi ipostazele psal-mistului. de reţinut, prin urmare, că psalmii doina-şieni nu sunt monolog disperat, ci rugăciuni de stră-duinţă în care dumnezeu intervine şi ascultăreprezentându- şi- l cu o permanentă frustrare căînsăşi reprezentarea lui e mult prea omenească. iatăcâteva apelative: „gelosule”, „neînduratule”, „viulîntre vii”, „Părăsitule” „osânditule”, „cel nenumit”,

„celălalt”, „divinule” „stăpâne”. dumnezeu îiscapă psalmistului, rămânând ascuns nu pen-tru că se ascunde, ci pentru că îi esteimposibil ochiului uman să- l perceapă. Poatedoar să- l intuiască, să- l numească nenumitul,să afirme mai degrabă ce nu este dumnezeu,decât ce este: nemulţumirea psalmistului senaşte din conştientizarea diferenţelor dintredumnezeu cu atributele sale (eternitate, sfin-ţenie) şi nimicnicia creaţiei lui. naturapătrunsă de energiile necreate este martoraunor minuni, dialect al limbii domnului. nunumai că dumnezeu rămâne permanent Mis-ter, marea taină a universului, indescifrabi-lă, dar însuşi cosmosul nu este altceva decât oimensă metaforă reuşită. Mistuită, fiinţaumană e ocupată total de dumnezeu. foculceresc îi cere omului toată fiinţa într- o sfântăgelozie. eul religios trebuie să se lase absorbitîn acest dialog fundamental Biblică este res-pingerea celor căldicei. Psalmistul nu credeîntr- un dumnezeu al jumătăţii de măsură, ciîntr- unul al nemăsurii. domnul e perceput înipostaza sa chenotică. e vorba de smerenia luidumnezeu. uneori, în tăcerea lui, pare învinsşi ezitant divinului pe care îl instigă să devi-nă judecătorul sfârşitului de veacuri. gloriacreatorului. dumnezeu atotştiutorul, dum-nezeu împărat, Monarh în cosmos, un interlo-cutor apropiat pe care psalmistul să- ltutuiască: „doamne, aş vrea să- ţi spun tu,cum i- aş spune/ celui ce- mi pune povara luigroaznică- n spate.” (psalmul v). dumnezeuapare în psalmii doinaşieni şi neimplicat înlume, detaşat, exilat. lumea devine la fel detentantă uneori ca şi promisiunea lui dumnezeu.lupta cu propriul trup va fi un conflict recurent înversurile psalmilor. eul poetic resimte intens limite-le cărnii şi depărtarea prin ea de dumnezeu.. Psal-mistul însă se roagă adesea pentru trup, dorindu- lcale de mântuire. alteori, trupul se lasă transfigu-rat, umplut de lumină, devenind templu pentru celsfânt. lepădându- se de închisorile cărnii, trupul îlprimeşte pe dumnezeu în sine ca- ntr- o biserică.psalmistul alege asceza. Psalmistul, admirându- i peanahoreţi, se vrea ascet, cerând „iarna dură” a lepă-dării de lume şi psalmistul, şi el creator, este o „mai-muţă a domnului”, imitând gestul creator iniţial:Prin psalmi, eul poetic este şi creator. cuvântul poe-

tic maimuţăreşte logosul, creând o lume apsalmilor, în care psalmistul îi dă întâlnirelui dumnezeu. e un limbaj poetic eliberat declişee şi retorică religioasă, un limbajîndrăzneţ, accesibil, uimind prin colocviali-tate, şi totuşi în combinaţii poetice unice.credinţa începe acolo unde raţiunea setermină, susţine poetul într- unul din eseuri-le sale, dialog cu mine însumi. aici eul poe-tic intră în dialog cu eul empiric, fiecarearogându- şi teritorii aparte din lumea inte-rioară pe care o împart. Poetul e raţional şiapolonic, eul biografic pleacă genunchii, seroagă, fiecare compensându- l pe celălalt.acolo unde eul raţional nu mai poate expli-ca, intervine salvatoare credinţa eului empi-ric. iată o mică parte din discursul eului poe-tic şi iscoditorul eu raţional care cercetează,interoghează, ia la rost, întrebându- se lanesfârşit despre natura lui dumnezeu. cău-tările lui întreţin setea de sacru, credinţaarzândă. când ajunge în impas, îl salveazăcredinţa. dacă nu găseşte răspunsuri,psalmistul nu- şi pierde cumpătul, ci aşteap-tă în starea de credinţă prin care se salvea-ză. iată cum eul poetic şi eul empiric, credin-ţa şi raţiunea se armo nizează,completându- se, ambele conţinând în elegândul la dumnezeu. din strădania acesteiarmonizări s- au născut psalmii. ocomplementaritate similară apare şi- n înţe-legerea lui dumnezeu ca sensul prezent- ab-sent al lumii. uşor deductibil, psalmul devi-ne pretextul cel mai potrivit prin care eulempiric şi eul poetic să fie exprimaţi simul-tan. Poezie şi rugăciune în acelaşi timp,psalmul devine el însuşi un intermediarîntre eu şi sacru. Poezia devine astfel terito-

riul revelaţiei pe care psalmistul o aşteaptă vorbindîn tăcerea profundă a misticului. Psalmistul e con-ştient însă de puterea limitată a cuvântului, caredoar intuieşte, sugerează sacrul. de aceea, nu- l vacăuta doar în cuvânt, ci şi în fiecare element al natu-rii, al lumii, în relaţia cu celălalt, în tot ceea ce raţiu-nea umană poate percepe. ce trebuie reţinut însă încazul poeziei lui doinaş nu este transcendenţa inac-cesibilă a sacrului, ci ideea de incomprehensibilitatea lui dumnezeu, dacă intelectul cu toate conceptelesale rămâne neputincios în faţa acestui mister a luidumnezeu, cum îl poate cunoaşte şi recunoaşte pedumnezeu cel care- l caută. este vorba despre calearevelaţiei, a epifaniei pe care au căutat- o misticii. nutrebuie găsit dumnezeu, ci dumnezeu însuşi îlgăseşte pe credincios, i se arată. dumnezeul acestavechi testamentar, dumnezeu care s- a descoperit şi

i- a vorbit lui Moise de sub puterea focului, e undumnezeu al mâniei în faţa căruia omul se percepetotal neputincios. starea de fascinaţie şi de tremurcare- l face să se simtă infinitezimal, sentimentul dedependenţă îl trăieşte şi psalmistul: iată starea degraţie pe care o caută misticii, privilegiul perceperiilui dumnezeu dincolo de intelect, în inimă printr- osinergie verticală. imaginile epifaniilor lui dumne-zeu în psalmi au uneori o coloratură violentă, reflec-tând ipostazele lui iahve cel mânios. gâlceava carese dă mai amarnic în sufletul său este însă cea cusimţurile de care vrea să se lepede într- un abandonde sine total, într- o nebunie pentru hristos. ceartacu dumnezeu porneşte şi de la acest motiv. aşa cummărturisise şi doinaş în interviul cu Şimăndan,psalmistul îl acuză pe dumnezeu că i- a dăruit simţu-rile, prielnice păcatului. teologia naturală, teologiafilosofilor declamă că sacrul nu este total transcen-dent lumii, că el există în frumuseţea ei, el esteraţiunea ei de a fi. Psalmistul îl regăseşte pe dum-nezeu în frumuseţea lumii. Psalmistul are o expe-rienţă de cunoaştere multiplă. nu este vorba despreo cunoaştere parţială a lui dumnezeu. unilatera -litatea într- un asemenea demers de cunoaştere arînsemna un eşec. dumnezeu nu este numai taină,dar este în mare măsură. totuşi taina aceasta seface recognoscibilă în propria creaţie în care existăordine cosmică. deşi în cazul lui dumnezeu, insufi-cient, omul cunoaşte prin creaţie şi prin sine, pecreator, organicitatea creaţiei relevă un creator înraţionalitatea lui, inteligibilă, lizibilă omului. iatăde ce, poetul psalmist nu se limitează la un singurtip de cunoaştere a lui dumnezeu. raţionalul şisupraraţionalul nu se exclud reciproc; în viziuneapoetului nu există un antagonism, ci în mod cert ocomplementaritate. acolo unde raţiunea devineinsuficientă, este nevoie de o disponibilitate cătremiracol pentru conturarea unui proces de cunoaşte-re autentic.

în plan secundar, sunt surprinşi în crochiuripsalmişti ca B. fundoianu, (1978, postume) aroncotruş (psalmii româneşti), dorel Vişan (psalmi,2002), Marta Petreu (Cartea mâniei,1997, Scara luiIacob, 2007) şi aura christi (grădini austere, 2010)care aduc în perimetrul psalmodiei abordări inedite,noutăţi de viziune, exploatând potenţialul acesteispecii literare într- o direcţie particulară pe care amconsiderat necesar s- o evidenţiem. într- un subcapi-tol separat sunt cuprinşi şi alţi psalmişti prezentaţipe scurt: Ştefan Baciu (pe tine te lăudăm, 1932),constantin abăluţă (psalmi, 1969), emil alexan-drescu (legea iubirii, 1992), Mihai Pleş (psalmicurbi: poeme, 1995), claudiu soare (psalmii maimu-ţei, 1998), florin grigoriu (rugăciuni şi psalmi,1999), Valeriu Butulescu (Imensitatea punctului.psalmi Ţigăneşti, 2002), gh. Popescu ger (psalmiipăpădiei, 2004), constantin ghiniţă (psalmi, 2003),radu cazan (bentu: început de lume, 2004), Ştefanamariţei (psalmi 2004), tatiana scorţanu (psalmide taină, 2006), eugen Virgil nicoară (psalmii mei,2007), dumitru Vacariu (psalmii fiului rătăcitor,2007), Ştefan sabău (psalmii suferinţei mântuitoare,2008). r

■ fragment

2 Ştefan aug. doinaş mai mult ca prezentul,editura aius, craiova, 1996, p. 84

3 templul meu, Şt. aug. doinaş în dialog cuemil Şimăndan, ed.cit., p.78

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

singulară în întreaga istorie a literaturiiromâne, întreprinderea pe care ademarat- o în urmă cu mai bine de unsfert de veac gheorghe schwartz, sub

genericul Cei o sută, a vizat şi, iată, a atins dimen-siunile monumentalităţii. roman fluviu, o veritabilăsaga („scribul ezită tot mai mult să- şi continuesaga”), întins până acum pe parcursul a zece volume– anabasis (1988), ecce Homo (1993), oul de aur(1998), mâna albă (2000), vara rece (2004), axalumii (2005), Culoarul templier (2008), Secretul Flo-renţa (2010), diavolul argintiu (2011) şi recent bas-tonul contelui (editura curtea Veche, Bucureşti,2012), această amplă panoramare a secolelor, dinperioada medievală încoace, îşi propune să refacă oistorie europeană („istoria omenirii rămâne unimens roman şi mobilul ei, în ultimă instanţă, nueste, de milenii, altul decât aceeaşi speranţă denemurire”), văzută oarecum parodic şi nu mai puţinpolemic, prin urmărirea firului genealogic al uneifamilii nobiliare („ciudată mai este uneori viaţa: tit-lurile nobiliare, exclusive prin moştenirea dinastică,saltă totuşi, câteodată, asemenea unei insecte deru-tate: ba se prăvălesc la pământ şi rămân speriateacolo, ba îşi iau avânt şi sar pe vârful vegetaţiei dinjur. strămoşii celui de al optzeci şi optulea ba aufost personaje puternice, stând mai mult ori maipuţin pe lângă putenicii lumii, ba s- au mulţumit cuun trai cu totul neînsemnat; unii au purtat însemne-le demnităţii lor, altora acestea le- au fost cu totulstrăine. Şi asta în vreme ce titlurile nobiliare se per-petuează dinastic… din fiul unui prăpădit, căruiadoar bastonul cu măciulie de aur îi mai trăda vagobârşia, ambrogio a ajuns din nou baron”), imagina-te ca o traiectorie existenţială, parcursă din tată înfiu, din generaţie în generaţie, pe criteriul strict aldescendenţei urmaşilor din acelaşi trunchi parental.Prozatorul a ajuns acum la cel de al optzeci şi şapte-lea personaj/erou (pe care îl fixează în perioada1654- 1740), un anume ambrogio – în volumul aces-ta, cel mai recent, urmărind descendenţii a încă şasegeneraţii, până la al nouăzeci şi treilea (acesta fixatîn epoca istorică dintre 1799- 1849) lăsând prin totulsă se înţeleagă, conform angajamentului iniţial, căîntr- un viitor volum, sau în viitoare alte volume, vaurma până la al o sutălea, când se va încheia, presu-pun, această incredibilă, spectaculoară poveste abiografiilor celor o sută de indivizi, personaje şi per-sonalităţi abracadabrante ale unor timpuri istoricerevolute în haloul cărora s- a perpetuat dinastiacelor o sută: „Prin venele celor o sută curge acelaşisânge, în care plutesc amintiri, asemenea puzderieiinfinite de corpuri cereşti rătăcind prin univers,amintiri ce par independente, fiind totuşi atât deinfluenţate, chiar cauzate unele de altele”. cel careurmăreşte firul acestor biografii este scribul, perso-najul ce leagă generaţiile pe firul unor istorisitripedante şi misterioase, uneori punându- se la bătaie,ca să zic aşa, documente de epocă, legende, bârfe,întâmplări fanteziste, totul însă într- un cadru istoricreal, la care se apelează adesea direct, alteoriprintr- un fals ricoşeu („este greşit să se creadă –spune romanicerul – că el – scribul! – nu face decâtsă povestească: el – scribul! – nu este un simplucopist, care reia pe o foaie ceva ce este scris pe alta!/…/ scribul a tot scotocit printre hârţoage îngălbeni-te de trecerea timpului – documente vechi de arhivă,registre ale bisericii şi ale autorităţilor, publicaţii deepocă – scotocind cu disperare după paiul de care săse agaţe /…/ scribul, biet figurant al acestei lungipoveşti”).

la drept vorbind, construcţia acestui romanfluviu are ca model construcţia epică a basmului. e,dacă vreţi, un soi de povestire în ramă, istorisirile,care sunt mai degrabă comentarii, se succed într- oritmicitate ceremonioasă, ca într- un alt fel de Han alancuţei, de o altă dimensionalitate însă a caruselu-

lui întâmplărilor, dar cu acelaşi tipic de întrerupereprin formule menite a stimula ascultătorul, rectecititorul („…să mai aibă răbdare bunul cititor”,„după cum bunul cititor şi atât de răbdătorul cititorva remarca lunga paranteză”, „după cum bunulcititor poate binevoieşte să- şi amintească”, „bunulcititor îşi aduce aminte că…” etc.), având şi ascultă-tori faptici („– nu. gino, domnul este istoric, l- a liniş-tit omul de la cealaltă masă, care până atunci nu s- aamestecat în vorbă”) întâmplările din biografiile per-sonajelor despre care se povesteşte având pasaje decontinuare, de întrepătrundere, fireşti de altfel atâtavreme cât fiii îşi urmează factologic părinţii. nu maivorbesc de enorma plăcere a lui gheorghe schwartzde a povesti, de a relata, într- o locvacitate (în cel maipozitiv înţeles al cuvântului) greu de întâlnit la alţiprozatori, cu o anume sfătoşenie mucalită, cu oimplicare subsidiară în subiectele multiple ale eta-pelor istorice parcurse căci, deşi fiecare generaţie îşiare legăturile de fapte cu cele ale generaţiilor trecu-te sau viitoarte, există totuşi o limpede autonomie afiecărui episod în parte, fiecărui personaj noucompunându- i- se individualitatea distinctă, urmă -rindu- i- se faptele, chiar în lâncezeala uneori („cei osută, în ciuda faptului că au fost, de multe ori, atâtde diferiţi între ei, aveau şi trăsături comune. aces-tea nu se refereau doar la unele semne fizice, cum arfi fost, de pildă, bărbia adânc despicată, cât şi la

unele trăsături psihice,grija profundă pentru con-tinuitate nelipsind niciu-nuia din lungul şir”) şi aşamai departe.

al optzeci şi şapte-lea, cel cu care se deschideactualul episod al faptelorcelor o sută, este adustocmai dintr- o asemenealegendară fabulaţie diur-nă a istoriei: „în poveştilefamiliei, al optzeci şi şap-telea – căruia nici prin capnu i- a trecut vreodată că

era al optzeci şi şaptelea din lungul şir – a mai auzitvag despre îndepărtata obârşie italiană a neamuluisău şi despre legenda Palatului Bosci, cumpărat şidesăvârşit din bogăţia unui tezaur adus din toscanacu un convoi nesfârşit de căruţe. tezaur fabulos,neatacat de nimeni pe lungul drum bătut de tâlhariigata oricând să te omoare şi pentru doi bănuţi. înurmă cu jumătate de mileniu, deschizătorul de coloa-nă pe «culoarul templier» a fost al Şaizeci şi cincilea,un «om fără chip», un templier vezan, fiu de cavalerbernardin. după şapte generaţii, convoiul miticajuns la florenţa ar fi «venit şi el din nimic», condusde al Şaptezeci şi doilea, sosind direct din legendă”.cercetarea detectivistă a scribului are în vedereaflarea modului în care a ajuns lădiţa cu documente-le diavolului argintiu (cunoscut cititorilor din volu-mul ceva mai dinainte, intitulat chiar aşa) la mănăs-tirea ferme zu chiuso din hanovra. firele acesteidesluşiri se încurcă pe cât de mult se descurcă,ajungându- se în Polonia, la lemberg, actualul lvov,în anul 1766 când moare regele stanislav i. les-zcynski, născut la 1677, potrivire anagramată de anicare înlesnesc o speculativă paranteză privind ştiin-ţa numerologică şi toată cercetarea din bibliotecipare o replică parodică la romanul lui umberto eco,numele trandafirului. în aceste paranteze speculati-ve, dar şi în complicaţiile insidioase ale eroilor înanturajele curţilor regale (în toate episoadele roma-nului) rezidă un anume farmec al divagaţiilor cultu-rale şi istorice pe care gheorghe schwartz le întreţi-ne cu o apetenţă aparte pentru mister şi fabulos, cecaptivează cititorul. chiar dacă nu există o intrigăpropriu- zisă, pe care să se aşeze derularea factologi-că a epopeicului, romanul devine antrenant prinmultiple intrigi pasagere sau adiacente, care poartăcititorul de la realitatea, să zicem, a curţii imperia-le de la Petersburg pe vremea lui Petru i, la legende-le castelului albastru sau ale Şarpelui de iarbă, înplin fabulos fantastic, în fond, autorul susţinândsplendide cozerii în jurul cimitirului Poarta raiului,în mediuil căruia s- a născut al optzeci şi optulea, cudivagaţii de subtilitate muzicală privind pasiuneacelui de al nouăzecilea, cu comentarii la crimele pen-tru succesiune relevând biografia celui de al nouă-zeci şi unulea, cu desfăşurarea legendei medievale agemenilor în obscurul căreia se impune al optezecişi nouălea, cu divagaţiile filosofice pe tema: când şicum murim, din episodul ce îl are în centrul său peal optezeci şi optulea („problema nu este cândmurim, ci cum murim /…/ la fel de important este săştim când vom muri /.../ cum socoteşte dumnezeusorocul îngăduit unui om? /…/ după ce considerentestabileşte dumnezeu când trebuie să părăseascăsufletul trupul”) ş.a.m.d., prozatorul dezvoltând,parcă din nimic, o mulţime de întâmplări neaştepta-te, menite a duce firul dinastic al celor o sută, maideparte: „adevărul e – oricât ar părea de ciudat – cănici nu prea aveai ce povesti despre ceea ce se petre-cea în castelul contelui (suntem în ambianţa în carevieţuieşte al nouăzecilea – n.n.). au trecut, în felulacesta mulţi ani şi, «spre bucuria contelui, nimic nupărea să se schimbe în viaţa sa, în viaţa care sedesfăşura aşa cum şi- o dorea şi niciodată altfel»(avem aici deviza existenţială a eroului – n.n.) Şitotuşi scribul a precizat că «oricât ar părea de ciu-dat», mereu traiul nostru ne oferă suficiente subiec-te de povestit şi de comentat. Puţine sunt zilele cândnu ai ce relata, însă şi atunci ies la suprafaţă amin-tirile, speranţele şi spaimele, toate suficient de rele-vante pentru a deveni preocupări menite a fi dezbă-tute. aşa că bunul cititor este rugat să nu ia înseamă, nici de data aceasta, intervenţiile scribului,iată, atât de naive”.

episoadele din volumul bastonul contelui(„bastonul contelui, care, cel puţin pentru câtevageneraţii, a devenit liniuţa de unire prin timp”),parte integrantă din epopeica saga a celor o sută,pot fi citite, desigur, ca atare, dar ele au darul de a- ţistârni interesul pentru întregul ciclu romanesc, pecare îl poţi relua, fără dificultate, de la oricare altăverigă a lanţului său, pentru a face astfel o amuzan-tă şi întru totul confortantă călătorie în timp, înistorii şi în legende, lăsându- te condus, aproape penesimţite, de mâna unui ghid iscusit, ce poate să- ţimenţină treaz interesul pentru… poveste, în oricecondiţii şi fără nici un fel de complexe. gheorgheschwartz este o astfel de călăuză cuceritoare. r

Constantin CubleşanBastonul contelui şi cei o sută

nu mai vorbesc de enorma plăcere alui Gheorghe Schwartz de a povesti,de a relata, într- o locvacitate (în cel

mai pozitiv înţeles al cuvântului) greude întâlnit la alţi prozatori, cu oanume sfătoşenie mucalită, cu o

implicare subsidiară în subiectelemultiple ale etapelor istorice parcurse.

■ semnal editorial ■ Contemporanul

► nicolae Breban, Demonii mărunţi

► emil BrumaruSfîşiat de umbra

unui înger

► ştefan Borbély, De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul

22

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ Academia Română ■ File de istorie

De la Societatea Literară la Academia Română

Ctitorirea unei societăţi academice

în ziua de 1/13 aprilie 1866 când, prin decretulnr. 582 emis de locotenenţa domnească, lua fiinţăsocietatea literară română se împlinea un ideal

împărtăşit de generaţii şi generaţii de cărturari. înIstoria academiei române, acad. dan Berindei preci-zează că „abia după 1959, în noile condiţii socio- poli-tice şi naţionale, se va putea trece la forme de orga-nizare mai complexe şi mai desăvârşite în ceea cepriveşte societăţile de cultură, deschizându- se drumcătre momentul de unificare instituţională printr- oacademie a vieţii culturale a naţiunii”.

cu temei se consideră că limba este pentru cul-tură ceea ce este sângele pentru organism, aşa încâtera în logica firescului ctitorirea unei societăţiacademice care să- şi asume misiunea de a fixa regu-lile limbii române în unitatea ei lexicală, de a îmbo-găţi lexicul, de a întocmi o ortografie, o gramatică şiun dicţionar. în anul 1867, societatea literarăromână devenea societatea academică română şila inaugurare au participat cărturari din toate pro-vinciile româneşti, inclusiv cele aflate sub trecătoarestăpâniri străine. a fost o impresionantă manifesta-re a unităţii sub cuvintele de rezonanţă istorică ros-tite de al. roman: „limba ne uneşte”. ducând maideparte ideea, V.a. urechea spunea spre luareaaminte a celor de atunci şi a celor de azi şi mâine că„disoluţia unui popor începe în ziua în care dateazădisoluţia limbei, căci limba împarte pururi soartapoporului”. Primirea în Bucureşti a membrilor socie-tăţii a fost de o solemnitate memorabilă, iar lucrărileprimei sesiuni s- au dovedit a fi un început de bunaugur pentru tot ceea ce a reprezentat şi reprezintăacademia în istoria românilor.

Regele Ferdinand, Întregitorul

în 1878 societatea academică română devineacademia română, şi, la preocupările orientate cuprecădere spre filologie şi istorie, s- au adăugat şiamplificat în timp cele de natură ştiinţifică. g. sion

aprecia că academia a devenit o reală „instituţienaţională, un corp de elită al scienţiei şi inteligenţei,care inspiră nu numai încrederea şi respectul româ-nilor, ci chiar consideraţiune în faţa străinilor”. con-sfinţită prin lege ca institut naţional, academia

română avea ca program„cultura limbii şi istorieinaţionale, a literelor, a ştiin-ţelor şi frumoaselor arte”.Preocupările ştiinţifice au fostîmplinite prin prezenţa activăa academiei în viaţa cetăţii,recunoscută şi prin primireaunor mari personalităţi ca„membri onorari”, calea fiinddeschisă de domnitorul carol(1867). a urmat regele ferdi-nand, întregitorul, care a fostales ca membru de onoare,preşedinte de onoare şi pro-tector al academiei, apoicarol al ii- lea, iniţiind, conso-lidând şi dezvoltând tradiţiabunelor relaţii între cele douămari instituţii.

în 1878 a început, dupăcaracterizarea acad. danBerindei, un „timp de maturi-zare şi desăvârşire”, acade-mia ajungând, după ion nis-tor, „supremul areopag al

gândirii şi simţirii româneşti”, iar după c. i. istrati,„manifestaţia cea mai înaltă a culturii române”. aufost ani bogaţi în evenimente ştiinţifice în care au

primit consacrarea academicămari personalităţi din cultură şiştiinţă, ctitori de şcoli ştiinţifice şimodele pentru cei tineri; ani încare academia şi- a făcut simţităprezenţa activă la viaţa socială,glasul ei fiind ascultat şi respec -tat; ani în care s- a îmbogăţittezaurul Bibliotecii, când proprie -tăţile academiei s- au îmbogăţitprin donaţii diferite. dintre perso-nalităţile emblematice amintimdoar pe Vasile alecsandri, augusttreboniu laurian, timotei cipa-riu, sextil Puşcariu, george coş-buc, ion Bianu, al. Philippide,ovid densuşeanu, dimitrieonciul, sabba Ştefănescu, PetruPoni, ion simionescu, Ştefanhepites. la ceasul Marii uniri,academia română, saluta împli-nirea acestui ideal sfânt printr- o

telegramă în care felicita consiliul naţional românde la sibiu pentru că împlinise „gândul statornic alneamului”. unirea Mare era o sărbătoare a întregiisuflări româneşti, când „biruit- a gândul”, iar acade-mia contribuise substanţial timp de mai bine dejumătate de veac.

desăvârşirea unităţii statale a inaugurat onouă perioadă în istoria noastră, ale cărei consecinţebenefice nu au întârziat să apară şi în activitateaacademiei, regele ferdinand i „întregitorul”,apreciind- o, ca „păzitorul credincios al limbii şi cul-turii naţionale”, având a fi „pildă înălţătoare a uniriituturor la muncă pentru trainica aşezare a românieinouă”. cercetătorul atent poate confirma căacademia s- a dezvoltat ca o pildă vrednică de a fiurmată şi a făcut- o prin contribuţiile mem brilorvechi, la care s- au adăugat noii cetăţeni ai acestei„republici a egalilor”, acoperind, practic, întreagaarie a cunoaşterii ştiinţifice şi creaţiei literarartistice. să- i amintim doar pe constantin rădules-cu Motru, nicolae Vasilescu karpen, Victor Babeş,ioan cantacuzino, ion agârbiceanu, andrei rădules-cu, gogu constantinescu, george enescu, georgePetraşcu, lucian Blaga, liviu rebreanu şi alţi cla-sici ai culturii şi pionieri ai ştiinţei despre a căroractivitate aflăm, sau ar trebui s- o facem, încă dinanii de liceu. n- a întârziat să apară recunoaşterea peplan extern, o serie de oameni de ştiinţă de pestehotare fiind aleşi membri de onoare ai academiei, lafel şi membrii academiei române, s- au înmulţit par-ticipările la sesiuni ştiinţifice internaţionale ş.a.totul avea să se întreruptă dramatic în 1948, cândacademia a devenit, „prizoniera” noii puteri politiceşi, cum scrie acad. dan Berindei, „un simbol al încă-

tuşării la care era supusă întreaga ţară”. Mai mult,academia era condamnată la dispariţie, pentru că,din 1974, nu se mai făcuseră alegeri, iar institutelede cercetare au fost luate de la academie şi trecutesub alte coordonări.

Excelenţa ca normă de activitate cotidiană

la 26 decembrie 1989 a început un proces derenaştere, istoria consemnând decretul- lege nr. 4 din1989 prin care această instituţie simbol îşi reluanumele de academia română, i se recunoştea statu-tul de „cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării”.între primele măsuri luate au fost reprimirea mem-brilor excluşi, readucerea institutelor de cercetare înreţeaua academică, primirea de noi membri şi dema-rarea demersului de recuperare a patrimoniuluiacademiei ş.a. a început o efervescen-tă activitate ştiinţifică – sesiuni şisimpozioane ştiinţifice naţionale şiinternaţionale –, s- a reluat tradiţia

V.A. Urechea spunea spre luareaaminte a celor de atunci şi a celor deazi şi mâine că „disoluţia unui popor

începe în ziua în care dateazădisoluţia limbei, căci limba împarte

pururi soarta poporului”.

F

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

„trebuie să fim nisip, nu ulei, în maşina lumii.”

eugenio Barba

anu fi acceptat de celălalt şi a avea forţaşi rezistenţa şi nevoia neştirbită de acontinua să articuleze neobosit ale salefrământări, întrebări, căutări, dezvă-

luie calea regală a artistului care se întrupează înpofida uşilor închise sau trântite în nas de chiriaşiice ocupă vremelnic scaunele puterii. a merge maideparte fără a fi condiţionat de aprobări, aclamaţii,complimente mieroase înţepenite pe buze trase înzâmbete deliberat cordiale sau afişat idolatre alecolegilor de breaslă; a stârni noul, a refuza inerţiatimpului său, adică „a nu se lăsa înglobat şi a reuşiîn a nu împărtăşi valorile care par impuse de circum-stanţe şi de spiritul timpurilor” (Barba 2010: 13),iată dimensiuni ale naturii creatorului.

ceea ce resimţim astăzi nu este altceva decât oproliferare malefică a politicilor culturale, o califica-re a gestului artistic în funcţie de politically correctori incorrect sau, mai bine zis, în funcţie de eşti de- alnostru ori ba. or, gestul creatorului este dincolo depolitic tocmai pentru a influenţa politicul. fiece timpal istoriei şi- a avut şi- şi are dictatorii ei nu numaipolitici, dar şi culturali. tirania celor ce cu trompeteşi surle se autodeclară inşi de cultură, pe baza uneioareşcare puteri financiare sau influenţe în mediileculturale, nu ţine nici de un anumit timp istoric nicide un spaţiu strict delimitat. secolul xx abundă înexemple de agresare a unui artist şi a operei sale înnumele unei estetici. celebră este disputa dintreeugene ionesco şi kenneth tynan, care se erija înapărătorul dramaturgiei chiuvetei de bucătărie. nude puţine ori, estetica devine un instrument pe numebau- bau în mâna, desigur, celor ce deţin puterea şi efluturată ca armă pe punctul de a se descărca înartistul care, cicătelea, nu se supune mai- marilor.artistul- exilat, îngropat în uitare, artistul faţă înfaţă cu plutonul de execuţie, artistul cu plasturele pegură, artistul foamei, artistul outist, artistul nebun,artistul pericol pentru societate. asistăm, cu stupoa-re, la o emitere nonstop a unor judecăţi valorice de

tranziţie cu pretenţii debeyond our time. Şi liberta-tea? Şi asta pentru că des-pre libertate trebuie vorbitmereu.

libertatea este înstrânsă legătură cu per-spectiva istorică, este rele-vantă pentru pasiuneaartistului însetat de ade-văr. aflarea adevăruluiistoric şi deconspirareaacestuia sunt indisolubillegate de spiritul său justi-ţiar, spirit care ridică justi-ţia socială la rang de justi-ţie poetică. această apleca-re spre scormonirea reali-tăţii trecute ascunse denisipurile mişcătoare aleacelor cunoştinţe vehicula-te premeditat peste timpţine de viziunea profetică aartistului. Profeţiile nu sepot emite decât pe funda-mentul unui anumit tip decunoaştere a existenţei.totodată acest tip de cunoaştere este strâns legat decapacitatea de activare a inconştientului colectiv.Valoarea unei opere de artă este dată prin depăşireacaracterului său simptomatic şi atingerea caracteru-lui simbolic. cunoştinţele preluate şi macerate dinprezentul şi trecutul autorului se configurează laintersecţia cu arhetipul profeţiilor considerate aaparţine viitorului. în acest sens, de pildă, georgeorwell, prin romanele sale, the animal Farm şi1984 este văzut ca un artist- profet al sistemelor tota-litariste. tot aici sunt incluse şi romanele sf careanticipă, uneori, cu maximă rigoare, descoperiri dindiverse domenii ale cercetării umane. în teatru,antonin artaud este privit ca vizionar al teatrului cadomeniu autonom, cu limbaj propriu, independentde alte domenii artistice, cel care lansează procesuldes- literaturizării teatrului. orice carte cu valoaresimbolică este o notă la marea carte. Şi atunci este

necesar să operăm distincţia între cărţile istorice,sau cele de aventuri, poliţiste, horror, care îşiplasează acţiunea într- un fundal istoric şi cărţilecare transmută istoria într- o grafie vizionară. ace-laşi lucru este valabil şi în cazul teatrului. un exem-plu edificator este teatrul de factură epică pe subiec-te istorice îndepărtate sau recente care devine unteatru simbolic prin conotări nonistorice sau atempo-rale.

există, nu de puţine ori, o prăpastie între tipulde vieţuire a artistului şi conţinutul ideatic al operei.Vieţuire aparentă într- un mediu izolat, şi zic, apa-rentă fiindcă, în fond, spaţiul de creaţie proteguitoreste locul de digerare al radiografiei exteriorităţii,deci, exteriorul este obiect al cercetării şi reflecţieimuncii. în acest spaţiu, de altminteri, se produceanaliza şi modificarea exteriorului. acesta nu esteschimbat de indivizii care se lasă devoraţi de el. de

Diana CozmaDespre libertate trebuie vorbit mereu

susţinerii discursurilor de recepţie, apremiilor ş.a. excelenţa a devenitnormă de activitate cotidiană – de lacercetare la consacrare. într- un timp

al schimbărilor rapide şi, adesea, imprevizibile, aca-demia este un centru de stabilitate pentru că, nefiindimplicată politic, urmăreşte perseverent recunoaşte-rea naţională a celor mai valoroase personalităţi dinştiinţă şi cultură, cercetarea ştiinţifică şi tehnologicăşi creaţia cultural artistică de performanţă. Prin des-chiderea spre nou şi asimilarea lui cu discernământşi responsabilitate, prin stimularea creaţiei este per-petuat şi dezvoltat spiritul unei tradiţii ce impuneacademia printre cele mai respectate instituţii alestatului, un reper în afirmarea româniei în reţeauade cercetare ştiinţifică europeană şi mondială.

în spiritul acestei tradiţii, ales preşedinte anulacesta, acad. ionel- Valentin Vlad şi- a conceput pla-nul managerial în funcţie de „două mari dimensiuni– evoluţia internaţională şi situaţia ţării noastre, cafor de consacrare şi, implicit, de promovare a tineri-lor ca instituţie de cercetare ştiinţifică fundamentală,componentă a cercetării pe care am reuşit să o inclu-dem în strategia naţională de cercetare”. este prevă-zută demararea activităţii de elaborare a strategiei

academiei române pentru anii2014- 2020, corelată cu strategianaţională în domeniul cercetării– dezvoltării – inovării şi cu pro-gramele internaţionale. ariatematică a cercetării fundamenta-le este diversă şi răspunde nevoi-lor sociale şi reţinem: cultură şicivilizaţie românească; cercetarefundamentală pentru o agricultu-ră sustenabilă ca temei pentrusiguranţa şi securitatea alimenta-ră în românia; cercetări asupravieţii în era digitală; cercetarearesurselor naturale pentru utiliza-rea lor în interesul naţional şi încolaborări internaţionale reciprocavantajoase; cercetări în domeniulştiinţelor economice şi socio- uma-ne; cercetarea fundamentală so -cio- umană; cercetarea fundamen-tală pentru sănătate şi schimbăridemografice pozitive. rezultateleacestor cercetări vor întemeia pro-punerea unor proiecte interdisciplinare pentru ana-lize, recomandări şi strategii naţionale care să fieînaintate instituţiilor decizionale – administraţieprezidenţială, Parlament, guvern – în legătură cumarile probleme ale prezentului şi viitorului ţării.este prevăzută şi constituirea cadrului pentru un„proiect de ţară”, proiect strategic pentru românia,la a cărui colaborare academia ar putea să aducătradiţia, excelenţa, clarviziunea şi înţelepciunea cer-cetării fundamentale pe care o desfăşoară în maitoate domeniile cultural- ştiinţifice. academia poatefi „cel mai autorizat consultant ştiinţific, neafectatde ciclurile politice, care poate menţine continuita-tea, coerenţa şi convergenţa acţiunilor pentru dez-voltarea durabilă a societăţii noastre”. societatesavantă, academia română întreprinde analize şti-inţifice riguroase care să fie folosite de decidenţii

politici în adoptarea soluţiilor optime de dezvoltaresocială şi, în funcţie de evoluţia economico- politică şisocială, adaptarea eficientă la schimbări şi elabora-rea unor prognoze viabile.

este un proiect realist dacă îl relaţionăm cupotenţialul ştiinţific al academiei române, cu apor-tul ei la afirmarea demnă pe plan mondial, ca unpreludiu la anul 2016, când se vor împlini 150 de anide la înfiinţarea acestei instituţii înalt reprezentati-ve pentru ştiinţa, cultura şi spiritualitatea din ţaranoastră. r

elena solunca Moise

■ amănunte despre organizarea şi funcţiona-rea academiei române, evenimentele ştiinţifice la zipot fi vizualizate la adresa www.academiaromana.ro

F

G. Sion aprecia că Academia a devenito reală „instituţie naţională, un corp

de elită al scienţiei şi inteligenţei,care inspiră nu numai încrederea şi

respectul românilor, ci chiarconsideraţiune în faţa străinilor”.Consfinţită prin Lege ca Institut

naţional, Academia Română avea caprogram „cultura limbii şi istorieinaţionale, a literelor, a ştiinţelor şi

frumoaselor arte”.

Valoarea unei opere de artă este datăprin depăşirea caracterului său

simptomatic şi atingerea caracteruluisimbolic. Cunoştinţele preluate şimacerate din prezentul şi trecutul

autorului se configurează laintersecţia cu arhetipul profeţiilorconsiderate a aparţine viitorului.

24

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

aceea, artistul contribuie implicit la transformareamentalităţii indivizilor care îşi reevaluează, printrealtele, şi conduita politică. Printre celelalte arte, separe că teatrul în plus faţă de film are în mod para-doxal cel mai mare impact asupra zoon politikon- ului.Şi asta pentru că poate adresa, în viu grai, spectato-rului, un mesaj de natură politică, revoluţionară,protestatară. teatrul protestatar a căpătat de- a lun-gul timpului nenumărate forme. teatrul politic al luierwin Piscator, acum un exponat de studiu într- unmuzeu, la epocă a făcut ravagii şi a contribuit la dez-voltarea spiritului anarhic, spirit care a marcat, depildă, întreaga mişcare artistică întreprinsă deliving theatre. teatrul politic a fost catalogat dreptmarxist, tendenţionist, didacticist, fiind izolat şi eti-chetat ca fenomen răzleţ lipsit de un real ecou. să fieoare spaima autorităţilor în faţa unor posibile răs-turnări de situaţii politice cea care le- a determinatsă ia continuu măsuri împotriva amplificării unuiastfel de teatru, împotriva creatorilor, a promotorilorsăi? greu de crezut, căci mereu ni se spune: teatrulnu poate schimba societatea, teatrul este o formăprăfuită, o ruină. Şi totuşi, destinele multor oamenide teatru au fost amare, distruse de către aceste sis-teme ale puterii. unii susţin că ne aflăm din nou înplin ev mediu. opinia noastră este că nu am ieşitniciodată din sclavagism. tot mai pregnante suntrelaţiile de stăpân- sclav, chiar dacă sclavul de aziare asigurare medicală, spor de vechime sau supra-solicitare, credit la bancă. acest tip de relaţie esteprezent în toate domeniile de activitate umană. deci,nici scrisul sau teatrul sau filmul nu fac excepţie.societatea artistică este structurată pe interesemateriale concrete, care, de cele mai multe ori, nuevaluează valoarea creatorului sau a creaţiei, fiinddirect interesată în a promova anumite nume, anu-mite politici culturale.

deci, socialul impune respectarea anumitorreguli. regulile sunt supuse schimbărilor surveniteîn urma paşilor întreprinşi de motoarele progresului.dar care progres? nici într- un caz cel descris de tho-mas Mann: „există progresul, (...) fără îndoială că elexistă, de la Pithecanthropus erectus până la new-ton şi shakespeare, acesta este un drum lungducând hotărât în sus. dar aşa cum stau lucrurile înrestul naturii, aşa stau şi în omenire: şi aici totuleste strâns la un loc, toate stadiile culturii şi mora-lei, totul, de la cel mai timpuriu până la cel mai târ-ziu, de la cel mai prost până la cel mai inteligent, dela cel mai primitiv, mai obscur, mai sălbatic până lacel mai înalt, superior şi evoluat dăinuie în aceastălume totdeauna împreună, adesea chiar rafinamen-tul se satură de sine, se îndrăgosteşte subit de primi-tiv şi se cufundă beat de bucurie înapoi în sălbăticie”.(Mann 1982: 248- 249) astăzi, cu uluire, observămînsă cum roţile progresului strivesc licărul vital.suntem martori la o serie interminabilă a transferu-lui de identitate: asupra obiectului. insul devineobiect, căci obiectul este reper existenţial. insul esteevaluat de comunitate nu în funcţie de datele salepersonale, ci de obiectele pe care le are în posesie. nuavem cum să nu observăm că atitudinea noastrăinterioară faţă de ceilalţi suferă o alterare într- untimp efectiv scurt, într- o trecere bruscă de la stareade adolescent visător cu ochii deschişi la ins îmbătrâ-nit şi îndoctrinat cu judecăţi pseudo- pragmatice,urmărind obiective precise în vederea asigurăriiunei cariere de succes, carieră care nu poate fidobândită decât dacă pune în aplicare un anumit tipde comportament social. însăşi societatea, prin pâr-ghiile sale, ne obligă să îi privim şi să ne raportăm laceilalţi ca la nişte obiecte posesoare de bunuri,asudându- ne mintea cum, în ce formă exactă, să reu-şim să le fim pe plac, să le ajungem utili pentru ca,cine ştie, într- o bună zi, să ne acorde şi nouă o feliu-ţă de tort, desigur, mucegăită, din coşul zilnic etalatcu pompă pe masa publică a culturii, căci coşul cubunuri este evident ascuns cu multă grijă de ochiilumii. considerându- l pe celălalt obiect de furnizatbunuri şi succese ne transformăm noi înşine înobiecte. creaturi- obiecte. la rândul nostru, suntemconsideraţi de către ceilalţi a fi tot obiecte. atât.nimic mai mult. suficient, însă, pentru stârnirea şimenţinerea interesului generat de o anumită con-junctură sau de satisfacerea unor anumite nevoiîndeobşte de natură imediată şi concretă: bani şi suc-ces. ce contează că acest succes nu este cel ce asigu-ră nemurirea artistului? artistului a cărui operătranscende secole, a cărui mână întotdeauna scrie şipentru generaţiile care îi vor urma? această existen-ţă în exterior şi pentru exterior elimină viaţa inte-rioară fie ea brută sau rafinată. iar sintagma cel maimare expert în tine însuţi eşti tu însuţi e doar o ilu-zie, altă iluzie, din corolarul minciunilor zilnice pecare ni le servim singuri la cină. deci, gândirea înconformitate cu o anumită modă ne determină să nesupunem deliberat şi cu afişată bună- voinţă unuitraseu mental îngrădit de un set de convenţii impu-se dinafara noastră, acceptat fără a- l pune nicimăcar o fracţiune de secundă sub semnul întrebării,manifestându- ne în acelaşi timp dorinţa nebună de afi nonstop la modă, de a nu părea în ochii celorlalţiînvechiţi/prăfuiţi/demodaţi/depăşiţi; o capcană perfi-

dă, căci, în fond, fiecare dintre noi datorită unicităţiinoastre individuale ar trebui să încercăm să propu-nem noul sau măcar să căutăm să aflăm ceea ce neeste nouă înşine specific şi nu să ne înhămăm la unjug colectiv de genul: tipul de carte la modă, tipul defilm la modă, tipul de spectacol la modă, tipul demodel la modă. gândirea convenţională poate deciajunge la limita iraţionalului şi chiar duce la nebu-nie? da, ne spune răspicat M. scott Peck în a sa cele-bră carte drumul către tine însuţi şi mai departe.conformarea la regulile exterioare care vin în detri-mentul creşterii fiinţei noastre într- un parcurs alfirescului şi necesarului poate duce la o scindareîntre ceea ce noi suntem şi ceea ce trebuiesă părem. Şi atunci într- o zbatere lamen-tabilă de a părea mereu şi mereu, de a neconstrui o anumită imagine, de a nu ieşidin cursa candidaţilor preferaţi/la modăsau de a nu fi daţi pe uşă afară din casacomună cu bunătăţi, ne supunem voluntarla interminabile serii de compromisuri. nedorim într- atât de mult să fim în pas cumoda încât ajungem să ne specializăm şisă fim specialişti în a fi în pas cu moda.asta în cazul fericit. în cazul nefericit,pasul ne alunecă pe gheaţa nebuniei. aicideja ni se deschide panorama isteriilor cul-turale colective, a comploturilor împotrivaunuia sau altuia, de obicei, împotriva celuipe care îl considerăm o piedică în persis-tentele noastre zbateri pentru imagine,finanţe şi putere.

artistul e cel ce radiografiază tarelesociale: sordidul, mizeria, minciuna, trăda-rea, injusteţea sunt examinate minuţios.în grotă sau în castel, artistul se retrage,timp îndelung, fuge de social, pentru a res-pira în vital. Modul în care noi privim şiprivind judecăm una dintre coordonatelede esenţă ale făptuirii creaţiei, trăireaîntr- un soi de izolare creativă, este eronatşi extrem de nociv. artistul care nu şi- afăcut un nume, care nu este adulat, oficialrecunoscut şi neîncetat propulsat, este eti-chetat de societate un ratat. dar, într- o zi,dacă artistului îi e dat să aibă parte de oconjunctură favorabilă, şi peste noapteajunge celebru, că vor că nu vor, membriisocietăţii sunt obligaţi să se amuze deexcentricităţile sale, şi să îi accepte, deşicu un zâmbet forţat de îngăduinţă supe-rioară, izolarea. doar e creativă, nu- i aşa?

suntem într- un climat în care omul de teatrunu mai este considerat nici posedat de necurat, nicio satană, nici o vrăjitoare care trebuie arsă pe rug,un stigmatizat, continuu exilat pentru adevărurileneruşinate care îi ies pe gură precum limbile de focale dragonului. suntem într- un climat în care coexis-tă în paralel teatrul instituţionalizat, neîntreruptsubvenţionat de stat, şi teatrul, aşa- numit, deavangardă. dar suntem într- un climat în care, neatrage atenţia eugenio Barba, teatrul este o necesi-tate reală pentru cei care luptă prin teatru pentru aîşi exprima propriile lor obsesii şi vise, frământări şi

experienţe amare, lupta pentru dramul de onoareumană. suntem într- un climat în care „al treileateatru este manifestarea concretă, în varii părţi alelumii, a setei de demnitate şi valori”. (Barba 2010:21) eugenio Barba este cel care dă numele de altreilea teatru acelor teatre care trăiesc pe margini.teatrul ca revoltă, ca disidenţă, cu un rol dinamicasupra motoarelor societăţii, apt să declanşeze reac-ţii în procesul individual de conştientizare arealităţii sociale. Munca într- un asemenea teatrueste vocaţie. o muncă de grup care dezvoltă în fieca-re om de teatru o arhitectură internă a unei stări deconştiinţă capabilă să stabilească relaţii reale cumediul înconjurător, şi conferă, de asemenea, o con-ştiinţă de grup. în munca lui eugenio Barba şi aodin teatret, graniţa dintre profesional şi personaldispare cu desăvârşire. natura unei asemeneamunci capătă substanţă în condiţii specifice, în carepasiunea şi auto- disciplina stau la baza oricăreimunci. nu avem de- a face cu disciplina ca rezultat almanifestării factorilor coercitivi exteriori, ci cuauto- disciplina consimţită şi asumată prin fascinaţiaexercitată de posibilitatea atingerii unui vis comun.

aşadar, a face teatru înseamnă a lupta conti-nuu cu tine însuţi, şi nu cu ceilalţi. a face teatruînseamnă deopotrivă a expanda constant orizontulcunoaşterii, altminteri fiecare generaţie e originală,nu- i aşa?, descoperind ceea ce pe întreg mapamondulde mult a intrat în conştiinţa comună, în comoarainovaţiilor care poartă numele propriilor inventatori.a face teatru înseamnă „a nu te lăsa încapsulat înpropria mască, în propria definiţie socială, a nu teidentifica cu propriul rol”. (Barba 2010: 14)

uneori, produsul artistic încapsulează conco-mitent cu actul creativ un act justiţiar. Şi nu este oafirmaţie de tipul celor deliberat stipulate de repre-zentanţii artei cu tendinţă. nu este tendenţionistă şinici tezistă. reflectă cu fermitate disonanţele sesiza-te în timp între viaţa mentală a copilului şi viaţamentală a adultului. cele două lumi, a copilului şiadultului, par de nereconciliat. căci, în timp, copilulajunge să înregistreze serii de falsităţi, erori, min-ciuni, interese pe care funcţionează societatea;aceeaşi societate percepută altfel prin ochii copilului.să fie una dintre condiţiile fiinţării artistului cea aunui semnal de alarmă? de ce? ar întreba mulţi.lumea îşi vede de interesele ei cu şi fără semnalelede alarmă ale artiştilor! Şi atunci, ne punem noiîntrebarea, de ce mai e preocupată lumea de creşte-

rea îngrijorătoare a cazurilor de violenţă? de ce suntatâtea şi atâtea cazuri de indivizi care şi- au schim-bat cursul existenţial după citirea unei cărţi? saudupă ce au văzut un spectacol? de ce fiecare se con-sideră un actor pe marea scenă a lumii? de unde sta-rea naturală a individului de a se juca, manifestă încopilărie şi anulată ulterior pe durata vieţii?

note:BarBa, eugenio. 2010, prediche dal giardino,

Mondaino, l’arboreto edizioni Mann, thomas. 1982, mărturisirile escrocului

Felix Krull, traducere de corneliu Papadopol, Prefa-ţă de ion ianoşi, timişoara, editura facla r

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Adriana TeodorescuAutenticităţi destrămate

referentul atins de boală nu contami-nează cu certitudine semnul lingvisticde care- l leagă nenumăratele căutăriale acestuia. se poate chiar stinge în

singurătate şi va deveni pur şi simplu cel care a fost,mormânt puternic marcat, amintire densă. în lumeacuvintelor, luminile naturale sunt cu succes înlocuitede electricitate şi nici n- ar fi posibil altfel, căci sem-nele nu sunt reductibile la realitate şi nici invers.autenticitatea fiinţei ia întotdeauna naştere într- ozonă atopică de compromis între cuvânt şi lumeadindărătul acestuia. dar ce se întâmplă însă când înafara cuvântului nu se află lumea lingvistic nudă, cimultiple straturi suprapuse de semne? câtă aderen-ţă va mai cuprinde o referinţă complicată, copleşităde labirinturi semantice, fie în sens de inflaţie, fie îndirecţia aneantizării?

cu designări şi autenticităţi în forme plă -pând- caricaturale, invazive sau reciclate ne putemdelecta – căci jocul şi logica lor sunt într- adevăr fas-cinante – în romanul Indiferenţii, al scriitorului ita-lian alberto Moravia. cartea apare în anul 1929, laMilano, pe spezele autorului, fiind considerat unroman existenţialist avant la lettre. în românia, car-tea este tradusă în 1965 la editura pentru literaturăuniversală de eta Boeriu, traducere republicată în2007 la editura art. din punctul de vedere al fabu-lei, lucrurile se pot prezenta astfel: într- o familieburgheză unde convenienţele şi ipocrizia searticulează într- o lege forte de acţiune şi gândire,intervine o situaţie cu risc crescut de a nu mai puteafi reglementată. aceasta este reprezentată de deciziacarlei, fiica Mariagraziei, de a începe o viaţă nouă,alături de cel care de mulţi ani era iubitul mamei,leo Merumeci. amoral şi persuasiv, leo doreşte şiporneşte la înlocuirea mamei cu fiica şi, totodată, seapropie de îndeplinirea planului său de a deveni pro-prietarul casei amantei. Pe de altă parte, fratelecarlei, Michele, este la curent cu tertipurile lui leo,dar nu îl poate înfrunta până la capăt. în plus, esteprins şi el într- o relaţie ciudată cu lisa, prietenamamei sale şi fosta iubită a lui leo. extragereanucleului narativ presupune însă o operaţie de arti-ficială simplificare, de neutralizare a semnificaţiilortari ale romanului, iluzia coagulării faptelor în sâm-bure aparţinând naivităţii. Peştele se întoarce aşa-dar în apă. ceea ce izbeşte din toate părţile suntvalurile înalte de indiferenţă care se propagă de laun personaj la altul, omogenizând atmosfera întâm-plărilor, valuri a căror substanţă este permanentexhibată de naratorul grijuliu să realizeze un acordsigur între imaginile generate de text şi cititorul par-tener la actualizarea lor. astfel, pe lângă faptul căindiferenţa este un cuvânt ades folosit de către per-sonaje – în special de Michele şi carla – în dialogu-rile lor reale sau interioare, naratorul simte nevoiade a contura şi mai clar acest filon predilect, princompletări de tipul zise cu indiferenţă. în acest fel,concluzia care se impune la nivel secvenţial este căpersonajele sunt categoric cuprinse de indiferenţă.iar rezultanta forţelor de indiferenţă cu intensitatevariabilă este extrem de pregnantă, ba chiarstrident- orbitoare. dacă citeşti romanul doar pentrua ajunge la concluzie, nu vei fi de nimic surprins, cidoar obosit că ceea ce la început s- a constituit ca ori-zont de aşteptare prin titlu, pentru ca mai apoi să fiepână la saturaţie confirmat pe parcursul romanuluin- a generat decât o interpretare facilă, frustrant pre-vizibilă, ornată eventual de acţiune asemănător fil-melor comerciale. numai că, ceea ce am numit con-cluzie este doar un efect al strategiilor textuale şinicidecât un factor individualizant al operei. Pentrua ajuge la măduva semantic- literară trebuie să stră-pungem suprafaţa plană a efectului spre întâlnireareliefurilor rosturilor lui intrinseci.

rupând pielea subţire a indiferenţei (aşa cumapare ea ca efect global), surpriza care se naşte esteasemeni celei pe care am avea- o dacă îndepărtând omască, am da de un chip în care aceeaşi mască estecarne şi lege a firii, carnavalizare vicleană, căci aarăta şi a ascunde devin simultaneităţi greu inteligi-bile. indiferenţa se menţine şi în structurile de pro-funzime ale cărţii. nu se produc răsturnări spectacu-loase de sens, dinamica proceselor care fac din indi-ferenţă o coordonată aparte a romanului sunt subti-le şi anevoios detectabile. atât carla, cât şi Michelesunt fiii legitimi ai indiferenţei. legitimi pentru căreacţiile lor sunt justificabile prin apartenenţa la o

familie dirijată de o mamă tiranică – într- un modsoft, care aduce întotdeauna la un numitor comungândurile şi exprimările de sine ale celor doi copii,numitor comun care presupune un bun simţ facil, ocomoditate confortabilă a trăirii şi numirii lucruri-lor. Mariagrazia corectează continuu impulsurileaşa- zis deviante ale celor doi copii ai săi, creând olume- surogat în care locuirea naturală nu mai esteposibilă. Vulgaritatea, care nu rar sclipeşte mizera-bil în cadrul acesteia, apare din reziduurile ne- elimi-nate ale operaţiilor continue de translatare a limba-jului (verbal, corporal, simbolic) vertebrant în limba-jul minimal al codurilor (lingvistice şi compartamen-

tale la nivel de manieră) de bună funcţionare bur-gheză. indiferenţa se configurează ca o protezăambivalentă: a sinelui împotriva familiei resimţiteca mediu ostil manifestărilor personale – în acestsens, indiferenţa tămăduieşte pe măsură ce distruge,somnul monştrilor născând raţiunea stearpă princare ceea ce este glisează în amintire, se instrumen-talizează prin ieşirea din fiinţă (eul indiferent chiarşi sieşi), şi, în acelaşi timp avem de- a face cu o prote-zare ce are drept scop inserţia fără dureri în univer-sul pervertit al familiei şi al mediului social cu careaceasta relaţionează (Carla închise ochii cu o vagădorinţă de a se abandona, de a se anihila în imobili-tatea lumii înconjurătoare (p.91)). carla este anima-tă de un dispreţ profund pentru inconsistenţa dincare e făcută viaţa sa, cu orizonturi la fel de inconsis-tente înspre o societate cu mecanisme puternice deextirpare a valorii adevărului, de anemiere totală aacestuia. Pentru Michele lucrurile stau la fel, dardirecţia lor, logica cauză- consecinţă este alta, nudinspre sine înspre ceilalţi, ci invers. Vina acesteischimonoseli a lumii nu se iscă dintr- un handicapintern al său, ea se datorează (consideră el) moduluiîn care ceilalţi i- au clădit învelişurile succesive (modde exprimare şi manifestare, casă, mediu familial,relaţii sociale: şi tot mamei îi aparţinea şi lumea astadiformă, falsă de- ţi strepezea dinţii, amar de grotes-că (p. 212)). de aceea, dacă carla va încerca o salva-re ea o va face aruncând ancora în exterior (la înce-put este convinsă că leo o va ajuta să înceapă o viaţănouă, să facă viaţa să rupă chingile unei permaneţenăucitoare, a unei sfâşieri continue în nimic), în timpce Michele se va lua mai cu seamă la trântă cu sine,îşi va prescrie scenarii complicate, forţând zadarniccăderea din regizor în actor, căci conştiinţa roluluinu îl va părăsi niciodată. Michele este, de altfel, celcare pe lângă faptul de a trăi indiferenţa, o proble-matizează neîncetat, localizând- o la nivelul întregii

lumi şi analizându- i reprezentările în mama sa, încarla, leo, lisa şi, desigur, în el însuşi. carlei, auto-rul îi rezervă mult mai puţină necesitate de a înţele-ge indiferenţa prin intermediul limbajului, ea func-ţionând mai mult ca pretext pentru gândireaplăpând- filosofică a fratelui său şi asigurând o canti-tate faptică necesară desfăşurării acţiunii romanu-lui. deşi încercând strategii diferite de a se lepăda deindiferenţă, cei doi fraţi vor eşua în egală măsură.carla va deveni amanta lui leo şi va persista înacest statut aflând ceea ce ştiuse de la bun început,că viaţa nu se schimbă, nu vrea să se schimbe (p.10),apoi va consimţi să devină soţia lui, cu toate că nuare nici cea mai mică iluzie asupra a ceea ce ar puteaînsemna acest pas. de cealaltă parte, Michele nu- şiva putea spulbera ceaţa simţirii prin intensitateacugetărilor, o falie crescândă va întrerupe definitivcurgerea gândurilor în forma faptelor şi tânărul vatrebui să cunoască din el pe cel care ar trebui să fieşi pe cel care de fapt, de la un anumit punct, nici numai e. Michele va accepta ca leo să se căsătoreascăcu sora lui şi să- i batjocorească mama, aşa cum ante-rior fuse incapabil să dea în vileag trucurile (psiholo-gice, în primul rând) acestuia de a intra în posesiacasei lor. niciunul din gesturile lui leo, oricât dejosnic ar fi fost, nu izbutea să- i scuture indiferenţa;după câte un fals acces de ură, isprăvea întotdeaunaprin a se regăsi aşa cum era acum (p.122). cu toateacestea, personajul- monstru al romanului, leoMerumeci, amantul fără scrupule al mamei, atrasaproape incestual de juna carla, cea pe care o văzu-se crescând, are o putere magnetică (aşadar care emai mult decât faptul că îi lasă indiferenţi şi că nupot reacţiona normal la cele întreprinse de el) asupracelor doi fraţi, ca să nu mai vorbim de Mariagraziacare îl adoră şi care pentru el nu ezită să- şidiscrediteze şi să- şi umilească proprii copii. leo estesingurul a cărui agitaţie nu este contaminată detresăriri filosofic- metafizice sau doar sufleteşti. receşi lasciv în acelaşi timp, leo este pragmaticul prinexcelenţă, vectorii săi de fiinţă sunt întotdeaunacorecţi în orientarea lor lucidă, nici un punct nu sefrânge, nu se întreabă în linearitatea tăioasă. Pentruel masca camuflează, fără a stabili însă o ierarhie deputere a etalării, respectiv a escamotării. altfel spus,ceea ce nu se vede nu are fragilitatea corpurilor care,neocrotite, se strică, ci a fost distribuit în aceastăpoziţie datorită unui calcul atent, care, şi dacă sedovedeşte eronat, nu are forţă de distrugere. în aşafel a vegheat leo la realizarea planului său, încâtmasca sa căzută nu i- ar putea dăuna prea mult. numimează iubirea pentru Mariagrazia, poate doar oafecţiune modestă; nu ascunde faptul că îi placecarla, doar învăluie într- o aură paternă trâmbiţareaacestor sentimente; nu se comportă exemplar şi areieşiri (controlate) de violenţă grosolană; ameninţădiscret cu evacuarea proprietarilor din casă, apoirecidivează în omul dispus să dea o mână de ajutor.

despre mască ca semn regal al omului supe-rior, vorbea nietzsche în dincolo de bine şi de rău1:tuturor lucrurilor profunde le e dragă masca; celemai profunde dintre ele nutresc chiar o anumită urăfaţă de imagine şi simbol (p.54) şi toate spiritele pro-funde au nevoie de o mască: mai mult decât atât, înjurul fiecărui spirit profund se formează neîncetat omască, datorită interpretării invariabil false, adicăanoste, a tuturor cuvintelor sale, a tuturor paşilorsăi, a tuturor manifestărilor vieţii sale (p.55). Prac-tic, din ceea ce spune nietzsche deducem două ipos-taze ale măştii. cea dintâi este masca ca protecţiepentru autenticitatea fiinţei al cărei miez este pro-fund personal şi incomunicabil, iar aceste caracteri-sitici trebuie asumate şi, abia în acest fel, la acestmeta- nivel de concepţie ne întâlnim cu omul supe-rior. a doua ipostază este a măştii inverse, rezultatal falselor interpretări ale celorlalţi, semn al unorîntâlniri aparente, eşuate. Măştile lui leo nu suntmăştile unui spirit profund, dimpotrivă, cu toate că is- ar putea aplica etichita de personaj puternicîntr- un mod neluminos. la Merumeci găsim dragos-tea de mască, dar nu ca semn nobil al stăvilirii uneiinutile alunecări gudurătoare, canine, înspre ceilalţi.ascunderea, mascarea, se săvârşeşte tocmai asupraa ceea ce s- ar putea divulga (informaţie, nu mister),

Din punctul de vedere al fabulei,lucrurile se pot prezenta astfel: într- ofamilie burgheză unde convenienţeleşi ipocrizia se articulează într- o lege

forte de acţiune şi gândire, intervine osituaţie cu risc crescut de a nu maiputea fi reglementată. Aceasta estereprezentată de decizia Carlei, fiica

Mariagraziei, de a începe o viaţănouă, alături de cel care de mulţi ani

era iubitul mamei, Leo Merumeci.

1 nietzsche, friedrich – dincolo de bine şi derău, humanitas, Bucureşti, 2007.

26

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

fiind de natură practică, nu filosofică. la carla, darpoate mai clar la Michele sensul măştii se complică.într- o primă accepţiune, masca există şi ea ascundeun plan, al indiferenţei, interior, prin suprapunereaaltuia – al convenţiilor burgheze în general şi a celorce ţin de cutumele familiei Mariagraziei în special,acest ultim plan asigurând integrarea în mediulsocial înconjurător. într- o a doua accepţiune, anali-zând geneza şi formarea coordonatelor măştii, accep-tăm că masca clasică se degradează pentru a dezvol-ta o alta, care, în loc să se subţieze, se amplifică,dobândeşte multiple feţe, etaje. interiorul dindără-tul măştii nu cuprinde numai indiferenţa (aceastafiind în mod normal mult mai specifică părţii exte-rioare a măştii, relaţionare nedureroasă cu ceilalţi),ci şi acea porţiune de gândire ce se înalţă deasupraindiferenţei, discutând- o, verificând- o cu oglinzi(amplificare) ori dimpotrivă cu pungi de plastic(înăbuşire). Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai sofis-ticate, exteriorul măştii, masca propriu- zisă, aredrept componentă sinceritatea derivată, ficţionaliza-tă, care se referă la ceea ce ar fi trebuit să fie în spa-tele măştii. e punctul în care indiferenţa (coşmar deindiferenţă după exprimarea carlei), ca supra- sem-nificaţie textuală, se deschide spre autenticitate. oautenticitate în reflux.

un alt roman în care indiferenţa are o frecven-ţă de apariţie ridicată este vârsta înţelepciunii2, alui Jean- Paul sartre. Personajele sunt adeseacuprinse de o profundă şi paralizantă indiferenţă(p.371), dar aici funcţionalitatea ei vizează în specialmodul de relaţionare tranzitoriu cu ceilalţi. indife-renţa poate fi reflectarea ratată a celuilalt în sinesau a sinelui în sine (şi de multe ori ratarea se refe-ră nu la faptul că reacţia de întâlnire nu s- a produs,ci la ideea că răspunsul este pietrificat, cuprins depropria sa inutilitate), dar ea nu blochează autenti-citatea, cum se întâmplă la Moravia. eroii sartrienitrăiesc într- o lume ce şi- a pierdut orice posibilitatede transcendenţă şi de aceea tentaţia de a o fabricaîn ei prin ridicarea oricăror văluri şi descoperirea desine (dacă n- aş încerca să- mi asum pe deplinexistenţa mea, mi s- ar părea atât de absurd să trăiesc(p.83)). în fapt, ceea ce deosebeşte romanul lui Mora-via de o operă existenţialistă pură este faptul călumea moraviană nu s- a constituit total ca universpurificat de orice esenţă, în care egalitatea calitativăa punctelor este asumată şi depăşită prin construcţieinterioară de univers – care nu elimină absolutulfinitudinii. Mecanismul prin care personajele luiMoravia îşi gândesc critic indiferenţa este raporta-rea la un ideal care îşi menţine o osatură, chiar dacămai mult fosilizată: idealul sincerităţii, al normalită-ţii. esenţa precede încă existenţa, dar distanţa din-tre ele este în creştere, esenţa e aproape completruptă, dobândind caracterisitici de muzeu. Pelerina-jul la acest muzeu determină rememorarea chinui-toare a autenticităţii, care prin contemplare, prinfaptul că aceasta se realizează, nu este un concepteliminat, doar destrămat. carla este dispusă sămeargă până la capăt în relaţia cu leo Merumeci.remuşcările pentru răul făcut mamei sunt pasagere,la fel cum e şi încolţirea milei de ea însăşi, deoareceexistă o dorinţă de a duce la bun sfârşit cele începu-te: o grabă mecanică anihilase în ea tot ce era uman(p.165). aflată în camera lui leo, autenticitateadegradată se joacă de- a ce ar fi putut să fie: carla îşiînchipuie că scrisoarea pe care o ascunde de Meru-meci nu este scrisă de acesta, ci de un tânăr care oiubeşte cu adevărat, reciprocitatea sentimentelor,declarată lui leo, înfuriindu- l cumplit pe acesta.Pentru câteva momente reuşeşte să îl păcălească. Peel şi pe sine. Visul iubirii curate, tot mai puţin credi-

tat pe parcursul anilor, va străluci puternic şi va fi,ulterior, definitiv ucis de lumina mincinoasă. PentruMichele contemplarea autenticităţii are o bătaie mailungă. Şi el îşi oferă gânduri consolatoare, după chi-pul şi asemănarea normalităţii de altădată, în spe-ranţa că substanţa lor naturală, sinceră va reuşi săîi înlăture ca pe o coajă indiferenţa. sunt paginiîntregi din roman care descriu acţiunile, perfectplauzibile într- o lume normală, în care Michele s- arangrena pentru a- l distruge pe leo. cum ar divulgatuturor ceea ce ştia de atâta vreme despre Merumecişi planurile sale egoiste, sfidătoate până şi în raportcu o etică minimală. tot în aceste pagini (şi nunumai) sunt descrise inclusiv reculurile determinăriiîn faţa tentaţilor cuceririlor sociale asigurate dearipa protectoare a amantului mamei şi surorii sale.totuşi tânărul încearcă chiar un act extrem: să tri-mită din mijlocul gândurilor sale – gravitând nepu-tincioase în jurul unui ideal de umanitate firească –un erou, acordându- i propriul trup pentru a seîmplini realizându- şi ţelul: acela de a- l omorî pe leo.tentativa lui de a deveni eroul sincerităţii precaredin mintea lui eşuează tocmai în direcţia carnavali-zării marcate a vieţii sale: pistolul nu este încărcat.glonţul i- real întoarce eroul caricatural să moară înlumea sa de imagini reciclate. căreia Michele îi con-ştientizează calitatea inferioară. Marele paradis alomenirii a alungat în istorie, cel mic, al autenticită-ţii, alungă din fiinţă: ştia prea bine că orice nădejdeera zadarnică, acel pământ al făgăduinţei îi erainaccesibil şi niciodată n- ar fi fost în stare să ajungăpână la el (p.125). reîntoarcerea dorită nu se concre-tizează, căci nimeni şi nimic nu semnează pactul pecare Michele îl propune: toate bogăţiile lumii pentruo fărâmă de ură sinceră (p.258). Păcatul indiferenţei(acesta e adevăratul meu delict… am păcătuit prinindiferenţă (p.271)) presupune intrarea într- un uni-vers artificial, în care semnificaţiile devin lejere,insuportabil uşoare (după o sintagmă a lui kundera),

infantilizate (şi Michele şi carla regresează parţialîntr- o copilărie a dictaturii materne şi a relativizăriidecizilor), în care adie nostalgii: când viaţa nu era caastăzi ridicolă, ci tragică şi când mureai, mureaide- a binelea şi omorai, iubeai, urai cu adevărat, nuîn joacă (p.209).

o altă posibilă modalitate de a accede la para-disul pierdut, este, pentru cei doi fraţi, însuşi Meru-meci. în privinţa lui trebuie semnalat faptul că ati-tudinea sa preponderent calmă, glacială (scoţând dindiscuţie zona de sexualitate) se explică şi prin apar-tenenţa sa deplină la un singur sistem/univers.neavând de purtat bătălii intelectuale cu esenţeperimate ce încă exercită fascin împiedicând înrădă-cinarea în sistemul ce le exclude, leo Merumecirămâne doar un factor care agită fără să se agite.Verticalitatea sa ţine de sărăcia forţelor centrifugecare acţionează asupra lui şi e aproape un aspectfizic, fără a fi deloc moral. Prin leo, ambii fraţi, darpoate cu deosebire carla, vizează un minim fiinţial:trebuie să merg până la fund… să mă distrug com-plet (p.97) sau totul trebuia să fie impur, murdar, jos-nic, nu trebuia să fie la mijloc nici iubire, nici simpa-tie, ci doar un sentiment adânc şi sumbru de decăde-re totală (p.43). dorinţa de autodistrugere conţinesperanţa mai mult sau mai puţin conştientă de eva-dare din chitul de indiferenţă care nu lasă loc altoraperturi (leo este asimilat de carla cu viaţa nouă,dar gândirea cuantică a fetei nu prescrie în ce fel leoîi va da acea viaţă altfel). autodistrugerea recurge latehnici diverse, pe loc privilegiat aflându- se umilireade sine şi autoflagelarea, un teren predilect fiindsexualitatea. atracţia pe care leo o exercită asupracelor doi se explică prin ideea că, într- un anumitsens, raportat la indiferenţa sa, leo este autentic,aşa cum nu sunt, tot în raport cu indiferenţa, cei doişi Mariagrazia – cea care lui Michele îi insuflă unmai mare dezgust decât amantul său. în Mariagra-zia autenticitatea cunoaşte o scâlciere greţos- comică,pe care masca sa nu o poate opri să se manifeste hao-tic şi indecent, oscilând permanent între interiorul şiexteriorul ei, în forme impure, hibride. de altfel, enormal ca Mariagrazia să fie desconsiderată maiacut decât leo. legile indiferenţei moraviene seîndreaptă spre o intranzitivitate totală; cu cât canti-tăţile de indiferenţă conţinute de doi indivizi suntmai aproape de aceeaşi valoare, cu atât mai multintervine între ei opacizarea comunicării. Michele,carla, Mariagrazia ar putea da frământărilor luialexandru Paleologu un răspuns pe care acesta nul- ar fi dorit: trăim iubind câteva persoane, chiar maimult decât pe noi înşine. murind, devenim indife-renţi, nu mai ştim nimic? eu nu cred că după moar-te voi putea rămâne indiferent…3. Paradisul iubiriipare a fi imposibil fără supravieţuirea autenticităţii.din destrămarea acesteia se iscă paradisuri rezidua-le despre care nu se ştie exact cum o mai duc dupămoarte. r

■ alberto Moravia, Indiferenţii, editura art,2007, traducere din limba italiană de eta Boeriu,311 p.

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATiS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăoferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteoferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

2 sartre, Jean Paul – Căile libertăţii (vol I: vâr-sta înţelepciunii), rao, 1999.

3 Paleologu, alexandru (în dialog cu filip- lu-cian iorga) – breviar pentru păstrarea clipelor,humanitas, Bucureşti, 2005, p. 226.

Cântec pentru tine, pasăre brună

te iubesc, pasăre brună,cât de mult iubesc cânteculapropierii tale de mine,cu ochii tăi blânzipe cerul dulceal zâmbetului stăruitor.

glasul neauzit tulburărădăcinile adânci ale copacului meu.frunzele tremurăasemeni bătăilorunei inimi rugătoare.cât de mult te iubesc, pasărea mea brună cu ochi mari.

când plec,o umbră învăluiecăldura soarelui,o ramură se rupe din copacul pe care abia îl zăresc.

aripile prezenţei talefâlfâie în absenţa ta.dorm în negurapenelor tale de femeie suavă─pasăre brună, femeie frumoasă.

Cuvântul tău

cuvântul tău are verdeaţa copaculuizărit întâiaoarăde copil.

Privireatastrăluceşteca luna dăruindu-senopţii.

zâmbetultăue luminănăvalnică în pragul uşii deschisecomorii egiptului.

oh, femeie

am pierdut oare dorinţa din vorbele taleaţâţătoare,uimirea neascunsădin ochiităi provocatori?

am pierdut oareîncredereadin zborul ochilor tăi,negri-tăciune,din privirile neasemuit de plăcute?

este apropierea noastrăcolb,plutind ca o pasăreniciunde în timp?

oh, femeie,am crezutcă totul are să dăinuie.să dăinuie cât dăinuie frumosul,

oh, cât dăinuie îmbietorul tău părîntunecat.

poem pentru tine

de ce mă gândesc la dragostecând te privesc?

să fie oare încrederea,candoarea ochilor tăi,

acei ochi trezind dorul de veşnicie?

să fie părul tău, părul tău întunecatcascadă peste chip?

sau golul, golul dintre noipe care tu îl umpli

cu binecuvântata liniştedin grădina raiului?

plecată

stau nemişcat,nemişcat precum copacul,

gândurile îmi tremurăasemeni toamnei plină de frunze.

ai plecat, femeie,pasăre brună a cânturilor mele,

ai zburat departe departe. cu inimă rănită,

într-o zi mohorâtă de ploaie, rădăcinile din mineîşi caută drum – spre noaptea durerii.

zâmbete

femeie, cu păr de flamenco,păsările freamătă de bucurieprecum tamburinele dimineţii,când graţie reverşi în odaia tristăcu zâmbetele tale adunate în hohot de râs.

traduceri şi prezentare de olimpia iacob

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

n Antologiile ContemporanulPoezie universală contemporană

Peter Thabit Jones născut în ţara galilor, Peter a fost crescut de

bunicii maternali.scrie poezie (the lizard Catchers /Vânătorii

de şopârle; the apprenticeship / ucenicie; visiors /Musafiri; the Cold Cold Corner / rece, rece e colţul,etc.) şi dramă scurtă (the boy and the lion’s Head/Băiatul şi capul leului; the poet, the Hunchback,and the boy / Poetul, cocoşaţii şi băiatul etc.) celezece cărţi publicate în ţară şi în străinătate i-auadus câteva premii prestigioase [eric gregoryaward for poetry (the Society of authors, london);the Society of authors award; the royal literaryFund award (london); arts Council of Walesaward], fiind traduse în peste douăzeci de limbi.Peter şi aeronwy, fiica lui dylan thomas, sunt auto-rii ghidului dylan thomas Walking tour of green-wich village. este fondator şi editor al revistei theSeventh Quarry Swansea poetry magazine, şi editorde carte (the Seventh Quarry publishing press),publicând cărţi de poezie, semnate de autori de pre-tutindeni.

cine a urmărit scrisul lui ion Moldovana observat cu uşurinţă două coordona-te fundamentale, exprimând preferin-ţa clară a autorului: viaţa cultural- ar-

tistică (teatrală) şi trecutul istoric al Blajului, cu pre-cădere al Mitropoliei blăjene şi al vrednicilor săiierarhi. cărţile sale despre actori cunoscuţi, realiza-te, de obicei, sub forma unor convorbiri sau evocăridespre actori ca adela Mărculescu, daniela Vlădes-cu, lucia Mureşan ş.a. aduc mărturii importantedespre cinematografia şi teatrul contemporan.

despre trecutul cultural şi religios al Blajului ascris mai multe cărţi, antologii, evocări literare, edi-ţii din autori blăjeni, fie singur, fie în colaborare.dintre ierarhii Blajului a manifestat un interesaparte pentru Mitropolitul Vasile suciu, fixândmomentele biografice esenţiale, printr- o inteligentăîmbinare de comentariu personal cu extrase dinpresa vremii, predicile şi pastoralele vlădicului ce afost nu numai un păstor vrednic pentru arhidieceză,trăind cu bucurie şi entuziasm înfăptuirea Mariiuniri, ci şi un al doilea mare ctitor de şcoală blăjea-nă, edificiile şcolare de pe strada care- i poartă astăzinumele, conferindu- i Blajului renumele de urbe sco-lastică.

Şi mai însemnate contribuţii biografice sunt„mărturiile” despre episcopul ioan suciu, supranu-mit „episcopul tineretului” care şi- a încheiat existen-ţa pământeană ca martir, în 1953, în sinistratemniţă comunistă de la sighet şi- şi doarme somnul

de veci în „cimitirul fără cruci” de pe malul tisei.Viaţa lui de „jertfă şi credinţă” a devenit aproape olegendă în Blaj, perpetuată prin relatările celor careau avut bucuria şi privilegiul să- l cunoască,mulţi dintre ei supravieţuitori şi după 1990.Pe unii dintre aceştia, ion Moldovan i- ainvitat la evocarea episcopului, a stat devorbă cu ei stimulându- le aduce rile- aminte.

atras de ziaristică, pe care o practicănu numai cu pricepere ci şi cu pasiune, ionMoldovan cultivă aproape toate genurilepublicistice, de la ştirea sau notiţa cultura-lă până la eseul literar. trebuie să menţio-nez în treacăt, dar ca o plăcută revelaţiedebutul său ca povestitor, în buna tradiţie aprozei ardelene, prin câteva pagini publica-te în revistele „Blajul” şi „acasă”.

dintre genurile publicistice se pare căpreferinţa sa se îndreaptă spre interviulliterar. situat undeva la graniţa dintre zia-ristică şi literatură, interviul este o operăduală, realizată de către cel ce pune întrebă-rile şi de cel care răspunde şi ar fi greu săspunem care are contribuţia cea mai însem-nată. fără să nedreptăţim pe cei intervie-

vaţi, o să spunem că, în ce ne priveş-te, o contribuţie mai însemnată o arecel care- şi pune conlocutorii „subsemnul întrebării”, o condiţie esen-ţială a reuşitei interviurilor fiindcalitatea întrebărilor, logica lorfirească pentru o atrăgătoare, capti-vantă chiar, desfăşurare narativă afaptelor.

sunt zece conlocutori ai lui ionMoldovan, preoţi cu care a slujituneori (Pr. nicolae lupea, Pr. Ber-nard Ştef a.a.), foşti elevi ai Blajului(scriitorul ion Brad şi publicistullucian Petrescu), foste eleve carei- au devenit „fiice spirituale” (letiţia Banţa,Maria Bărbat, Viorica lascu, elena Moldo-van, sora ernesta, olimpia stănculea). seconturează din aceste convorbiri şi mărturiidocumentare un sugestiv portret biografic,după o tehnică apropiată de cea a romanuluimodern, a privirilor convergente: copilăria şirelaţiile familiale – evocate de Maria Bărbat,verişoara episcopului, predicile din catedra-lă, vizitaţiile canonice, urmărirea ierarhuluide către securitate etc.

ion Brad îl vede nu numai ca un teolog,ci şi ca orator strălucit şi scriitor inspirat,citând un fragment din rănile domnului, uncomentariu al psalmului profetic 22; toţi vor-besc despre urmărirea de către securitate aierarhului, arestarea sa şi sfârşitul său tragic„care au adus multă tristeţe şi jale în caselenoastre” (letiţia Banţa), d- na Viorica lascuconcluzionează semnificativ pentru fiicelespirituale ale episcopului că „era păstorul decare aveam nevoie în Vinerea Mare pe care

domnul ne- a dat- o”. detaliul biografic, rememoratcu har de povestitor este întotdeauna semnificativ.iată, numai două asemenea momente biografice evo-cate de Pr. nicolae lupea: în toamna anului 1948,când se înteţea prigoana împotriva Bisericii

greco- ca tolice şi seprevestea iminentaei trecere în ilegali-tate, chiar unorpreoţi le era frică sămai vină la cate -dra lă. într- o predi-că ţinută în acelezile, P.s. ioan su -ciu, îi mustră cuvorbele Mântuito-rului că tre aposto-lul Petru, în grădi-na ghetsi ma ni:„simone, dormi?n- ai putut prive-

ghea cu mine un ceas”; o întâmplare revelatoare înmai 1948 când la Blaj s- a sărbătorit centenarul adu-nării de pe câmpia libertăţii. „în catedrală, dupăun te deum, episcopul a vorbit despre Blaj ca des-pre o vatră a neamului românesc. când s- a terminat,Petru groza a ieşit cu ceilalţi din guvern… întretimp, Preasfinţitul s- a dezbrăcat de ornate, apoi aieşit din catedrală. în faţa catedralei era maşina luigroza. când l- a văzut ieşind pe Preasfinţitul, a lovitcu degetul în geamul maşinii şi l- a poftit înăuntru sămeargă împreună spre câmpul libertăţii. dar chiaratunci a sosit în faţa catedralei, nicolae Bălan,Mitropolitul sibiului. groza, când l- a văzut, l- a pof-tit şi pe el în maşină. când să urce, a alunecat şi eracât pe ce să cadă. Preasfinţitul suciu i- a întins mânaşi Mitropolitul Bălan a zis: «Priviţi domnuleprim- ministru, i- am prins mâna şi nu i- o mai las…»Preasfinţitul suciu i- a spus: «înaltpreasfinţite, v- amîntins mâna ca să vă ridic»”. întrebat ce crede că ne- arămas mai de preţ ca învăţătură din viaţa de jertfăşi credinţă a Preasfinţitului ioan suciu, Pr. Ştef Ber-nard, spune în chip de concluzie: „exemplu demn decinste şi de urmat. astăzi, poate mai mult ca oricând,cred că trebuie să urmăm exemplul lui de bun creş-tin, de iubitor de aproapele şi de dumnezeu, de om alrugăciunii”.

evocările sunt întregite de file de coresponden-ţă familială sau de scrisori adresate „fiicelor sale spi-rituale” care arată râvna duhovnicească a episcopu-lui şi talentul său epistolar, iar albumul fotografic, overitabilă biografie în imagini, reconstituie momen-te de har şi sfinţenie ale unuia din marii ierarhi aiBlajului, aşa încât aceste pagini „emoţionante prinpatetismul lor” (+ cardinal lucian) constituie un„memento al vieţii unui mare episcop patriot” (emilhurezeanu). r

■ ion Moldovan, episcopul Ioan Suciu. mărtu-rii. cuvânt înainte de + cardinal lucian, arhiepis-cop Major. Postfaţă de emil hurezeanu, edituraBuna Vestire, Blaj, 2013

28

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

ion BuzaşiEpiscopul Ioan Suciu într-un interviu biografic

Şi mai însemnate contribuţiibiografice sunt „mărturiile” despreEpiscopul Ioan Suciu, supranumit

„episcopul tineretului” care şi- aîncheiat existenţa pământeană camartir, în 1953, în sinistra temniţăcomunistă de la Sighet şi- şi doarme

somnul de veci în „cimitirul fărăcruci” de pe malul Tisei. Viaţa lui de„jertfă şi credinţă” a devenit aproape

o legendă în Blaj, perpetuată prinrelatările celor care au avut bucuria şiprivilegiul să- l cunoască, mulţi dintre

ei supravieţuitori şi după 1990.

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

în 1926, aproximativ la mijlocul intervalu-lui de timp dintre capodoperele „Pădureaspânzuraţilor” (1922) şi „răscoala” (1932),din fondul de surpriză, de atitudine şi de

capacitate înnoitoare în abordarea epică, liviurebreanu publică romanul „ciuleandra”, după unstadiu pasager de nuvelă („nebunul”), ca şi în altecazuri ale scrierilor sale. critica literară întâmpinăcartea cu promptitudine şi cu amabilitate, dar şi cuautomatisme de încadrare, cu prejudecăţi în estima-rea valorică şi cu stângăcie interpretativă care va fidepăşită abia după zeci de ani.

la fel ca în receptarea fenomenului liric, îngeneral, criticii sunt foarte preocupaţi de exprimareaunei judecăţi de valoare şi mai puţin de argumenta-rea ei în contextul operei propriu- zise, sau a creaţieiscriitorului, nemaivorbind de extrapolarea în spaţiulliteraturii universale. în privinţa lui liviu rebreanuar fi fost cazul ca fiecare din aceste componente săconstituie subiect de studiu, fapt care nu s- a întâm-plat decât arareori. astfel se explică în cronicile deîntâmpinare modul abuziv de referire pe spaţiiextinse la operele anterioare, apoi rezumarea domes-tică a conţinutului narativ, încheiate cu aşezarea încurente literare, filosofice, ştiinţifice, sociale etc. şi

cu emiterea unor consideraţii care să împace pe toţi:pe autor, pe cititori, pe confraţi.

astfel procedează Pompiliu constantinescu(magia mitului artistic, în Viaţa literară, nr. 15,1926), deschizând fără mari obligaţii seria celor ceîntâmpină romanul. Perpessicius scrie mult maiaplicat: „este în acest nou roman al d- lui liviurebreanu un aşa de preţios dar de reconstituire psi-hologică, încât chiar dacă, precum e şi firesc, uneletrepte vor fi sărite, opera nu suferă în întregul ei.”(liviu rebreanu: „Ciuleandra”, Cuvântul, nr. 9,1927). cantonaţi în motive de admiraţie, criticii lite-rari intră în mlaştina prejudecăţilor (rebreanu –geniul sufletului colectiv, al perceperii lumii rurale,regizor al scenelor cu mulţimi în mişcare, observatoral personajelor instinctuale, primitive, brutale etc.),fără a remarca acumulări care ies din reţetele cunos-cute de ei, îndeosebi când nu fac parte din registrulepic consacrat în imaginea autorului.

sentinţele critice sunt departe de a fi infailibi-le, oricât de celebre şi descifrabile au semnăturile:„într- o literatură încă săracă în invenţie ca a noas-tră, Ciuleandra înfăţişează o nuvelă onorabilă, rece,superficială, deşi bine întocmită.” (g. călinescu, Isto-ria literaturii române de la origini până în prezent,ediţia a ii- a revăzută şi adăugită, ediţie şi prefaţă

de al. Piru, editura Minerva, Bucureşti, 1985, p.735). cu trecerea timpului, lecturile precipitate sauîn diagonală autoritară solicită revizuiri exegetice,generate de itinerariul textului.

tocmai când se pregăteau să plece la Balulregal de la curte, tânărul Puiu faranga are o crizăde pierdere a raţiunii şi, purtat de valul unei furiiinexplicabile, îşi sugrumă consoarta, pe splendida şidiscreta madeleine, murmurând mecanic: „– taci!…taci!… taci!…”, deşi biata făptură nu se opuneadeloc faptei lui criminale şi, mai ales, nu spuneanimic. după momentul iniţial de stupoare la aflareaactului criminal, Policarp faranga, tatăl, fost minis-tru de justiţie, ia măsuri operative de limitare adezastrului. el acţionează ca un complice dedicat,care pune problema salvării ucigaşului şi nicidecuma acceptării nebuniei lui drept cauză a întâmplării. ise alătură necondiţionat mătuşa Matilda, care jeleş-te formal soarta victimei (totuşi, fiică adoptivă),mângâind asasinul şi încurajându- l ca pe un omsănătos: „… oh, la pauvrette!… ce catastrofă! iacă,plec!… Puiule scump, fii tare! durerile şi nenorociri-le pentru oameni sunt lăsate de dumnezeu!… nu- ţipierde cumpătul şi nu dispera, pauvre petit. pui-şor!…”.

arborele genealogic al familiei, care ajungepână în vremea vestitului domnitor Vlad ţepeş(1456- 1462 şi ianuarie 1475) cu menţiuni onorantedespre demnitatea, cinstea şi gloria unui strămoşvrednic, îi dă bătrânului faranga un sentiment spe-cial al datoriei şi al obligaţiei de a- l continua, accep-tând chiar şi abaterea de la normele comune pentrudreptate şi adevăr. după o tinereţe aventuroasă,devenise om serios şi grav, poposise şi în politică,ocupându- se continuu de copilul care însemna viito-rul familiei.

se străduise să ţină şi locul mamei pierdute lanaşterea lui Puiu, pregătindu- l pe băiat pentrumisiunea vieţii: „iubea într- însul nu numai pe copi-lul său şi amintirea mamei copilului, ci pe continua-torul neamului. se iubea pe sine însuşi. îi părea răude viaţa de odinioară şi- l muncea teama să nu se răs-frângă asupra copilului păcatele tinereţii lui desfrâ-nate.” are teoria lui temeinică despre rolul lui Puiu:„s- a gândit să- l însoare cu o fată prin care să regene-reze şi împrospăteze sângele neamului. căsătoriileîntre odrasle de familii prea vechi dau progeniturişubrede. când e prea albastru, sângele e un stigmatde degenerescenţă…”.

acum, preocupat de rezolvarea situaţiei, chea-mă pe prefectul poliţiei, anunţând „un moment derătăcire” al copilului Puiu, care admite înaintea luică a greşit. îl îndreaptă cu asprime, precizând că esteun asasin, dar că nu concepe să fie „un faranga uci-gaş ordinar, ca orice derbedeu”. aşadar, „crimanaşte ispăşirea” şi sancţiunea trebuie căutată în sal-varea prin atribuirea faptei unui moment de nebunietemporară, accident care implică o anume nobleţe şiposibilitatea de recuperare într- un sanatoriu pentruo viaţă nouă. îi cere imperios fiului să intre în aceas-tă variantă „căci în joc nu eşti doar tu, cu persoanata, ci sunt şi eu şi, împreună cu noi, toţi strămoşiinoştri”.

Puiu faranga este internat în sanatoriul docto-rului demarat, fost coleg şi prieten al tatălui său, cubunăvoinţa îndatoritoare şi complice a prefectului şia procurorului. singurătatea îi prilejuieşte reprezen-tări onirice, reflecţii lucide asupra faptei şi proiectede variante convingătoare de comportament deviant:„aici nu poate fi vorba de o nebunie veritabilă şi per-manentă, ci de justificarea unui moment nenorocit.trebuie doar o simulare inteligentă, ceva aproapeimperceptibil, ceva exprimat în oarecare nuanţe sus-pecte sau în vreo atitudine grotească.” neutralitateadoctorului ion ursu i se pare, pe rând, încurajatoare,suspectă, binevoitoare, duşmănoasă, înţelegătoare,justiţiară, grijulie, răzbunătoare etc., în funcţie deamănunte ale fizionomiei, de cuvinte, de propriilegânduri atribuite contului atitudinal al interlocuto-rului etc. rămâne stabilit ca studiul observaţiei sădetermine concluziile medicului „dacă responsabili-tatea legală, în cazul de faţă, e deplină, parţială saueventual nulă”.

cei doi cad de acord să încerce reconstituireaevenimentelor. acţiunea se anunţă foarte dificilă şidelicată. ucigaşul acuză tăcerea victimei ca factor

Zanfir ilieLabirintul textului

Personajul descoperă nevoia dedivinitate de la care omul „a dobândit

conştiinţa existenţei” şi imperiulsingurătăţii, unde îşi trăieşte

tragediile şi bucuriile. Încercareaprin care trece îl determină „a- şi privi

sufletul faţă- n faţă”.

declanşator al crizei minţii sale: „Madeleine eratăcută, ca totdeauna. am întrebat- o ceva, nu ştiu ce.n- a răspuns. am repetat întrebarea şi ea s- a uitat lamine parc- ar fi fost absentă, şi cu toate astea m- acuprins o mânie, îmi aduc aminte, ceva ce nu maisimţisem niciodată. îmi vâjâiau urechile şi mi sepărea că ea ţipă şi mă insultă, dar nu ştiu de ce mise părea…”. el atribuie victimei ţipătul său interiorcare îl asurzeşte şi, vrând să- l facă să înceteze,săvârşeşte o crimă, stimulat de atitudinea pasivă atinerei femei. doctorul îi spune că o cunoscuse pedecedată şi lui faranga i se năzare că ar fi avansatăideea infidelităţii soţiei sale. Protestează vehement,liniştindu- se după ce doctorul precizează că poate fivorba de o formă de gelozie neargumentată dar pre-zentă în subconştient. Bântuit de suspiciune faţă deion ursu, se plânge tatălui, însă acesta îl linişteşte:simularea lui va fi validată, fiindcă aristocratul fostministru Policarp faranga nu va permite să se desfă-şoare cazul decât aşa cum trebuie. sunt subînţelesesuferinţa şi obligaţiile pentru sărmana madeleine.Presa controlată avea să prezinte publicului „o marenenorocire”, nu „o crimă senzaţională” pentru jurna-lele de scandal.

observând peisajul hibernal, Puiu farangareface amintiri şi conversează cu gardianul- infirmierandrei leahu, angajat de tatăl său. descoperă căacesta este dintr- o comună din argeş şi că amândoiau păreri asemănătoare despre jocul Ciuleandra/Şuleandra. leahu trecuse printr- o dramă de infideli-tate a soţiei, căreia avusese puterea să îi evite fina-lul tragic. reflectând comparativ la faptele respecti-ve, Puiu ajunge la ideea „că nu el poate fi vinovat deceea ce s- a întâmplat, ci soarta care i- a turnat însânge pornirea neînfrânată spre crimă”. i se pare cărezistase eroic acestui blestem, dar că într- o clipă devulnerabilitate cedase instinctului criminal şi cănumai întâmplarea o aşezase pe Madeleine în calealui şi nu pe altă persoană. înţelege că bătrânulfaranga cunoştea înclinarea lui spre violenţă uciga-şă şi că, de mai multe ori, îl protejase încă din copi-lărie de manifestarea ei. felul cum trăia momenteleerotice şi sexuale prefigurau excese fatale: „Multefemei i- au şi spus, mai în glumă, mai în serios, că sepoartă în iubire ca un criminal sadic. Pe Madeleineiarăşi, de când a văzut- o întâia oară, i- a venit mereus- o strângă la piept până- şi va da sufletul în braţelelui.” consemnarea prenumelui de mădălina, în locde madeleine, în anunţul funebru, dezvoltă în min-tea pacientului alte momente descumpănitoare înrelaţia cu doctorul ursu. în ziua înmormântării, seroagă fierbinte pentru Madeleine, cu sentimentul căo însoţeşte la groapă. Prezenţa doctorului la ceremo-nie dă de gândit simulantului, dar Policarp farangaîi cere încă o dată să aştepte liniştit.

Personajul descoperă nevoia de divinitate de lacare omul „a dobândit conştiinţa existenţei” şi impe-riul singurătăţii, unde îşi trăieşte tragediile şi bucu-riile. încercarea prin care trece îl determină „a- şiprivi sufletul faţă- n faţă”, după un parcurs superfi-cial şi neglijent al vieţii. o nouă întrevedere cu ursuîl conduce la amintirea întâlnirii cu soţia şi deveni-rea ei din mădălina cea plină de exuberanţă, în dis-tanta madeleine, tăcută şi melancolică, tristă şisupusă, cu parfum suav de prăjitură proustiană şi cuidentitate de substantiv propriu, după alegerea de lajocul Ciuleandra, căruia i se face o descriere antolo-gică în literatura universală, ca univers de manifes-tare a sentimentelor, prin mişcare necontenită şigestică frenetică: „… Şiragul de jucători, parc- arvrea să sfideze şi să stârnească pe lăutari, se repedemai furtunos, picioarele hurducă pământul cu bătăi-le, vârtejul porneşte din nou, mai strâns, mai încăpă-ţânat, se încolăceşte iar şi se descolăceşte şi, în celedin urmă, se încheagă într- un vălmăşag de trupurizdrobite. aşa, pe loc, câteva minute, nu ştiu cât timp,în acelaşi ritm nebunesc, flăcăi şi fete se frământă,tremură, tropăie. de câteva ori clocotul de patimă estrăpuns de chiote prelungi, ţâşnite parcă din stră-vechimea vremurilor, sau de vreun ţipăt de femeiecu sânii aprinşi de strânsoare… Şi aşa, jocul pare căva continua până ce toţi jucătorii îşi vor topi sufleteleîntr- o supremă înflăcărare de pasiune dezlănţuită.

dar, brusc, ca şi când l- ar fi tăiat cu foarfecele, cân-tecul se frânge şi îngrămădirea de tineri se risipeşteîntr- un hohot de râs sălbatic, ca geamătul unei imen-se plăceri satisfăcute, încât chiar văile se umplu deun cutremur, parcă furia patimei omeneşti ar fi deş-teptat până şi instinctele de amor de mult înţeleniteale pământului…” (Ciuleandra).

amintindu- şi de atmosfera Ciuleandrei, Puiufaranga mărturiseşte că se simte cuprins de o pati-mă cumplită şi că „poate să explice extazul dansului,al dansului ca o manifestare a dorinţei supreme, bachiar al dansurilor religioase care se sfârşeau prinmutilări sau sacrificii umane…”. fascinat de copilade 14 ani şi stârnit de împotrivirea ei, tânărul aris-tocrat o alege de viitoare soţie, iar tatăl realizeazătranzacţia, după ce verifică sănătatea sângelui fami-liei: „o oră de tratative şi târguială s- au terminat cuo învoială categorică.” Mădălina este adoptată rapidde mătuşa Matilda şi, în ciuda protestelor ei, esteluată de lângă ai săi şi dusă la Bucureşti, unde intrăîn proces intensiv de madeleineizare, adică de educa-re cu guvernantă şi institutoare, de familiarizare cuexigenţele protocoalelor din înalta societate, de dre-saj comportamental ireproşabil. copila debordând devitalitate şi de vioiciune primeşte tot ce i se oferă cuapatie, cu blazare, dar şi cu dotare deosebită în asi-milarea noilor reguli. Progresele înregistrate (învaţăfranceză şi germană, deprinde bunele maniere, poar-tă veşmintele cu graţie, capătă aer distins, frumuse-ţe distantă, mister melancolic şi prospeţime floralăstrălucitoare dar artificială), sunt mari şi otransformă într- o tânără irezistibilă. rememorareaimaginii Mădălinei îl captivează pe faranga,eliberându- l de încărcătura vinei, însă are efectnegativ asupra confesorului său.

conversaţia cu andrei leahu atinge un subiectsensibil – jocul Ciuleandra/Şuleandra (în rostireagardianului, numele popular, de fapt). dincolo deconsideraţiile semnificative ale celor doi (joc frenetic,greu, de transă cvasimistică, necesitând lăutari bunişi participare fără pic de răgaz…), se produce primadefecţiune a pacientului: „Puiu se chinuia să- şi rea-mintească melodia Ciuleandrei şi pentru că nu izbu-tea, se simţea profund nenorocit. îi trecu prin gândcă ar trebui să schiţeze paşii ca să- şi amintească mairepede. îşi dădu seama că gândul e bolnăvicios, îlalungă şi- şi zise ruşinat că gardianul l- ar credesmintit.” instalarea obsesiei se face sub semnulnevoii torturante de a reconstitui melodia: „Pesteîmpotrivirea lui, în fundurile minţii îşi zicea cătrebuie să mai încerce să- şi rememoreze melodiablestemată. se dezbrăcă, se sui în pat şi, parc- ar fivrut să înăbuşe pornirea ce creştea într- însul vije-lios, închise ochii şi îşi trase tartanul peste cap.crâmpeiele de melodie însă îl urmăreau acum ca

nişte albine întărâtate…”.solicită atenţia doctorului ursu şi

îi destăinuie rezultatul propriei investi-gaţii după o muncă titanică: şi- a datseama că e împovărat cu o cumplită ere-ditate criminală. are convingerea cănebunia lui este definitivă şi iremediabi-lă.

în această stare, îl invadează alu-vionar superstiţia legată de numărultreisprezece, pe care îl găseşte direct sauîn combinaţii dintre cele mai sofisticateşi ingenioase din viaţa sa. alimentateobsesiv, suspiciunile la adresa doctoruluiursu determină luarea hotărârii demutare la alt sanatoriu, context în care

află că respectivul personaj era chiar din localitateaVărzari, din argeş, unde o găsise pe Mădălina.explicaţiile dintre medic şi pacient stau sub semnelecapriciilor celui de- al doilea şi al reticenţei celui din-tâi.

în singurătate sau în compania gardianuluileahu, Puiu faranga caută cheia melodiei şi a jocu-lui. în disperare de cauză, improvizează: „nu melo-dia importă, ci paşii, adică jocul în sine! întâi a fostmişcarea, deci dansul, şi abia mai târziu a venit cân-tecul ca un sprijinitor al ritmului! Prin urmare melo-dia trebuie să se adapteze mişcării, nu invers…”.treptat, intră în vertijul jocului, în care se dizolvă şicel al minţii.

revederea cu mama Mădălinei îl aruncă înteritoriul neliniştii şi al tristeţii, „parcă ivirea acesteifemei i- ar fi răscolit viaţa din temelii”. revendicărilemeschine ale celei ce îşi vânduse copila îl scot din ati-tudinea profesională pe doctor, fostul adorator alfetei, de la care acum aşteaptă sprijin. el îi vorbeştedojenitor şi cu obidă: „M- ai ascultat dumneata atuncipe mine? zise ursu roşind şi cu o emoţie nouă învoce. Şi acum ai vrea să te învăţ eu să înşelilumea?… eu n- am înşelat niciodată pe nimeni, lele!numai alţii m- au înşelat, dar eu m- am ţinut tot-deauna de vorbă!”.

după îndepărtarea femeii, doctorul recunoaştecă o iubise pe Mădălina şi că încercase cândva să ooprească de la înstrăinarea prin măritişul nedorit. îirelatează cum o reîntâlnise întâmplător, nefericită,nostalgică: „i- am fost prezentat ca oricare străin. atresărit scurt, mi- a întins mâna şi mi- a spus câtevavorbe convenţionale. atât. dar eu eram mulţumit,căci în ochii ei – acum îţi pot spune chiar şi dumita-le – am văzut că nu mă uitase şi am înţeles că arschimba toate bogăţiile şi succesele ei pentru circum-scripţia ceea rurală pe care o visasem odinioarăîmpreună…”.

Medicul îi comunică rezultatul constatărilorsale, ca să închidă şirul speculaţiilor bolnave ale luiPuiu faranga: „eşti tot atât de puţin răspunzător defapta ceea pe cât ai fost de cea dintâi, când ai luat peMădălina din Vărzari!”.

Precizase deja când faranga motivase extaticcă a ucis- o pe Mădălina din prea multă iubire: „aiomorât- o chiar de două ori; întâi i- ai ucis sufletulcând ai luat- o şi a doua oară i- ai ucis şi trupul!…”

după reflecţie îndelungată, bolnavul anunţăun moment al adevărului, recunoscând buna- credin-ţă a doctorului şi dorinţa sa iniţială de a înşela.doreşte să înceteze această situaţie, tocmai în vede-rea unei ispăşiri adevărate. cu totul neaşteptat, îşiînsoţeşte declaraţia cu o tentativă criminală la adre-sa doctorului ursu, răcnind aceleaşi cuvinte ca lasugrumarea Mădălinei („taci!...taci!...taci!...”).apoi, în camera de izolare, se regăseşte în refugiulCiuleandrei, în jocul posesiv al minţii tulburate ire-mediabil.

Medicul aduce la cunoştinţă tatălui neliniştitcă optase în referat pentru diagnosticul dorit deacesta („iresponsabilitate rezultată dintr- o zdrunci-nare trecătoare de nervi”), dar că realitatea pare săfie alta. fără hârtii, fără cuvinte, îl conduce pebătrânul aristocrat în faţa camerei bolnavului,invitându- l să privească prin vizor: „Puiu, în pijama-ua descheiată, cu pieptul gol, cu faţa asudată şi vese-lă tropăia pe loc, fredonând sacadat o arie închipui-tă…”. nebunia ucigaşului se aşezase în drepturilerealităţii, dincolo de orice relaţii sociale, de complici-tăţi profesionale, de intenţii protectoare, de tranzac-ţii avantajoase sau falimentare. r

30

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► florin logreşteanu,Puzzle

► dorin popescu, Noica. Bătălia continuă

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Poezia: prietenul de nedespărţit al umanităţii

când eram copil de vreo cinci-şase ani, jocul cu cuvintele era plăcerea mea.la vremea aceea, nu sensul mă preocupa, ci armonia dintre cuvinte.

Şi tot atunci a intrat muzica în viaţa mea.îmi plăcea să cânt.dar nu cântece pentru copii; erau cântece pentru adulţi, de dragoste şi dor.tot atunci să fi fost vremea când am început eu să simtlegătura dintre sunete şi sens.

tovărăşie mi-au ţinut în acei ani frumuseţea şi magia naturii ca şi singurătatea. nu-mi era străin nici sentimentul iubirii.un alt sentiment profund de care-mi amintesc din acei ani sunt mânia şi durerea.astăzi, în această clipă, chiar şi după o jumătate de veac, sunt credincios aceluicopil.

Pe urmele oricărui mod de viaţă un altul păşeşte.Poezia însăşi se schimbă sub timp.cred însă că adevărata poezie, ca şi copilăria, e unică şi eternă. cât timp umanitatea nu se va prăbuşi sub vitalele-i valori vidate, ea va continua să simtă lipsa unui trecut pierdut şi-a unui încă vag, dar vrednic viitor. Şinevoia de justiţie va încălzi viul din suflet.

cât timp trăiesc acestea în omenire, va dăinui şi poezia ca însoţitor nedespărţitîn drama ei eternă.

Primăvara

Mi-am ridicat privirea spre nori,Murmurând ca-n rugăciunespălându-mă cu păsări şi iarbă,cu vântul şi timpul de primăvară.

soarele îmi încălzeşte pleoapaah! nestatornic al primăverii soaree el real sau doar închipuireParcă aş fi, parcă n-aş fi îmi pare.

dintr-o cafenea din oraşul de pe ţărmVăd în valuri rostogolindu-se spice de grâuaici, singur cu mine însumi,Mă închid în coconul vieţii depline.

n-am sărutat vreodată o pasăre pe limbăîntr-o zi poate o voi face, ca într-o zi să mă fac volbură de vântŞi peste spicele de grâu zburândsă se topească inima-mi în ziua de varăŞi-n cântec de pasăre să mă nasc iară.

întrând dimineaţa într-un oraş cunoscut

întrând dimineaţă într-un oraş cunoscut,gândeşti la lucruri calde şi prietenoase, un pat cunoscut ce te aşteaptăfaţa unui copil zâmbind amintirii lui.

oraşe prietenoase, iubite, oraşe maternecâte necazuri şi bucurii trăii în fiecarecu sălbatica bucurie a tânărului pe străzi colindândŞi amărăciunea ce sfâşie mintea în alte zile încercând.

ca un film cu o mulţimne de cadreViaţa mea se deapănă din amintirice-a fost cândva simt cum renaştefiind aidoma iar şi iar.

întrând dimineaţă într-un oraş cunoscut,un ins gândeşte la lucruri triste cu melancoliesimţind că nu doar oraşul ci el însuşi celce-aici a fost cândva e mult schimbat…

copiii nu au naţiuni

copiii nu au naţiuniaşa simţit-am prima oară departe de patriecopiii nu au naţiuniîşi ţin capul cu toţii la felPrivesc cu-aceeaşi curiozitate în ochicând plâng, sunetul vocii le e identic

copiii sunt umanitatea în floaredintre roze, cele mai pure, boboci mai mult de trandafirunii sunt frumoase aşchii de luminăalţii crepusculari –ca strugurii negri

taţilor, nu le-ngăduiţi să vă lunece din gând,Mamelor, protejaţi-i pe copiiamuţiţi-i, nu-i lăsaţi să vorbeascăPe cei ce-ar vorbi de război şi năpastă

să-i lăsăm să crească în iubirefie să-nmugurească şi să crească precum nişte mlădiţenu sunt ai voştri, nici ai mei, nici ai nimănuiei aparţin întregii lumiei sunt mărul din ochiul întregii omeniri.

Prima oară simţit-am astfel departe de patriecopiii nu au naţiuniei sunt ciorchinii înfloriţi ai speciei umaneiar viitorul ne e fragilă speranţă.

n Antologiile ContemporanulPoezie universală contemporană

Ataol Behramoğluataol Behramoğlu, născut la 13 aprilie, 1942, lacatalca, în Provincia istanbul, turcia, este un proe-minent poet şi traducător de literatură rusă înlimba turcă. Proaspăt licenţiat al departamentuluide limba şi literatura rusă al universităţii dinankara (1970), ataol Behramoğlu publică al doileavolum de versuri, Într-o zi cu siguranţă, care acunoscut de atunci multe ediţii, bucurându-se de unmare succes. Poemele vădesc o îmbinare a poeticiilui nazim hikmet cu elemente de simbolism şisuprarealism. ca urmare a loviturii de stat de la 12septembrie, 1980, poetul e îndepărtat din funcţia sade la teatrul Municipal din istanbul. o antologiede poeme intitulată nici ploaie... nici poeme, publi-cată în 1981, e topită. e arestat împreună cu alţimembri ai asociaţiei pentru Pace din turcia. a

cunoscut condiţii de detenţie atroce la închisoareaMilitară din Maltepe până în noiembrie 1982, cânda fost eliberat condiţionat. Premiul lotus pentruliteratură decernat de uniunea scriitorilor afro-asiatici atrage atenţia asupra sa. e condamnat încontumacie la opt ani de muncă silnică şi treizeci şidouă de luni de arest la domiciliu. forţat să pără-sească ţara, se refugiază în franţa, unde lucreazăla centrul de Poezie comparată de pe lângă uni-versitatea sorbona. achitat de toate sentinţele,revine în turcia în 1989 ca Preşedinte al sindicatu-lui scriitorilor din turcia. Poemele sale sunt tradu-se în câteva limbi şi publicate la edituri străine. în2003 i s-a decernat Marele Premiu pentru Poezie alP.e.n. club turc.

comentariul unui poemiată poemul:

Poemul absent

o casă de piatră şi cărămidă roşie o mână întinsă cătrea fost pe strada aceasta o zonă hohotind de râsferestre arcuite fragile şi fugare ca o reflexie-n oglindăŞi un pin în vârf desenat în apă. o stradă cu salcâmi în floare, un zid ascultând conversaţiile unoraşopârle, iedere, desene şi numeca şi cum căzuse zăpada topind întunericul în cupa ovalăale cărei miresme cu iz de ban de metalse-amestecau cu cele ale buzunarelor de liliac umplute cu nimicuria fost pe stradă, în vreme ce pisicile lunecau mai departe neinteresate,rostogolire de cercuri de fier peste pietroaiele tocite dând la iveală acele petece peste coate şi genunchi juliţiîn trecere pe aici noaptea greieriise prelingea pe-această stradă ca ploile repezi de vară apa streşinilor susurândecopii cu şosete găurite, jucându-se de-a v-aţi ascunselea până la ceasuri târzii, au fost pe-această stradă ochi plini de prafdoi cireşi uriaşi în curtea din care cireşele preacoapte şi de neatins cădeauPe strada ce-odată a existat. tăceresă fi fost poate cineva care să fi mers pe-această stradă.

nu-i cine ştie ce de poem. Mai mult ca sigur că nu-l vei găsi în antologii, nicimăcar nu-i programatic, autoreflexiv sau măcar publicat. ascuns încă printrenotiţele mele, necitit de nimeni, voi da eu cândva de el şi voi fi nevoit să-lcitesc. considerându-l special, ceea ce nu e. totuna, însă, spun totuna,deoarece intenţionez să continui să mă port de parcă ceva m-ar trage mereucătre el. aşa încât, ce-i în el ?e vorba de o stradă, care nu e una lungă, de netrecut, are exact 373 paşi–măsurată de mersul unui copil de zece ani, cu ghiozdanul în spate, destul degreu, căci copilul îl poartă cocoşându-se pentru a decoperi cel mai potrivitcentru de greutate – de la capătul ei, unde sfârşeşte asfaltul şi începe vechiulpavaj, tocit şi cam denivelat, în care ploaia face ochiuri, 373 până la stradaurmătoare, până la asfaltul străzii înclinate ce acoperă vechiul caldarâm. nu eo stradă lată şi dreaptă cu trotuare îngrijite şi candelabre, ci una accidentată,şerpuitoare, mai curând o fundătură, cu case vechi şi ferestre boltite, cu ţigleverzi şi înnegrite de muşchi, ale căror streşini, în lipsa şanţurilor, ciuruie pesteea când plouă iar iarna formază şiraguri de ţurţuri lungi ce se prăbuşesc canişte vaze de sticlă, ferestre dispuse unele către altele, curţi interioare cufelurite îngrădiri, copaci bătrâni cu coroane neregulate şi nu mai ştiu cealtceva. nu se distinge nici măcar prin aceea că locuieşte acolo vreo somitate,cineva important, nu există nicio placă de marmură sau bronz care să ne spunăcă s-a întâmplat acolo ceva, iar placa a fost pusă pentru a comemora. Pe stradadin poem, e o casă construită din piatră până la un anumit nivel, iar dupăaceea din cărămidă, cu tencuiala căzută pe alocuri, zgâindu-se la nişte locuri cuferestrele-i arcuite, jupuite, împărţite în mai multe ferestruici, cu ramemaronii, creându-se astfel impresia că sunt mai mari, o poartă de lemn cu unlacăt vechi, o curte pavată cu dale semicirculare, peste care domneşte vechiulpin, acoperind casa şi atingând cu crengile pe unul dintre cei doi cireşi mari aicurţii vecine. de cealaltă parte, o stradă cu salcâmi, care albesc primăvara,atrăgând albinele ce vin dumnezeu ştie de unde, care atrag mâinile copiilor cese întind după ciorchinii de flori pentru a le gusta. Miresme ce pot fi acoperitedoar de liliacul în floare din colţurile curţii şi de zgomotul copiilor care se joacăde-a v-aţi ascunselea târziu la căderea nopţii de vară pe strada aceea mică,având doar patru stâlpi de iluminat dintre care doar două au becuri. de ce-iatunci atât de importantă această stradă încât să merite să i se dedice un poem?e strada mea. o numesc sau o las fără nume, pun numere la străzi, o populezşi o depopulez, construiesc şi demolez case, fac cireşii să înflorească, perforezgăuri în şosete, rănesc şi fac să doară coatele şi genunchii, împing cercurile defier pe caldarâm, sparg enormele ţurloaie de la streşini, arunc pumni de ţărânăpeste flori, chem albinele, fac semn greierilor să anunţe amurgul, invitîndrăgostiţii să-şi şoptească tainic peste vreun zid ascuns, trimit poştaşul săpredea scrisorile la adresa corectă. strada nu există în afara mea. Memoria mea încearcă acum din răsputeri să-idea substanţă. în afară de mine, mai există o singură mărturie a existenţei ei:poemul. încă nepublicat, dar existent. de-ar fi să dispară el, ar dispărea şistrada. fiecare amintire o măreşte, o face mai reală, mai vie, în ciudapeisajului ei banal. e invenţia mea, doar a mea. n-o poate găsi nimeni înplanul vreunui oraş şi nimeni nu poate merge pe ea. casa aceasta de pe stradă îmi aparţine. nu trăiesc în ea, dar trăieşte ea înmine. cu fiecare amintire, mai caldă, mai clară, mai aproape. încă un detaliu,încă un mic accesoriu, ce a fost dintotdeauna prezent, urcă din adânc şi mi serevelează ca pentru prima oară, ceva atât de miraculos precizat în fiece detaliu,de parcă luni şi zile ar fi fost necesare pentru a fi creat şi acum iată, dintr-odată ceva desăvârşit, întreg şi strălucitor descopăr eu în perimetrul creaţiei mele. se va şti poate într-o zi că poemul e invenţia mea, dar nimeni nu va fi la fel desigur că şi strada e invenţia mea, cu tot ce-i pe ea. Vor simţi totuşi, asiguraţi

fiind că-i o stradă din copilăria mea, vreo stradă reală, alta, merită să se scrieun poem despre ea. unii s-ar putea chiar să o caute. unii vor trece pe lângăacea stradă strâmtă, pavată. unii vor încerca să meargă într-acolo. Va fi oaredesenul străzii lor aidoma celei create de mine? fi-voi eu cel care va merge pestrada mea sau pe străzile lor necunoscute? Vor crea un oraş cu străziasemănătoare, şi totuşi diferite, străine, întunecate, periculoase. cu toate acestea,în acel oraş unic, strada mea va fi fără de pereche. sau va dispărea poemul?e noapte, iar eu visez un Borges care visează tigri. tigrul lui Blake arzând, allui hugo, sinistrul shere khan din Cartea Junglei, în fine, tigrii lui rotescîmprejur, vineţii, diferiţi. dispărut e acel Borges care din când în când viseazăla un tigru, dar şi mai departe, printre tigrii rămaşi în junglă, tigrii visaţi,tigrii nevisaţi dând târcoale bibliotecilor, departe de cărţi, versuri, cuvinte. toţitigrii traversează grădinile lui Borges. din când în când, târziu în noapte, îi lassă-mi traverseze strada. oare mai visează Borges, celălalt Borges, pe acelBorges care e plecat şi trimite tigrii pe strada mea?uneori îmi pare că sunt mai ireal decât strada, casa, copacii, obiectele. ca şicum aş fi scăpat sau aş fi fost alungat de acolo. ca şi zhuangzi, nici eu nu ştiucare e mai real? e strada mea asemeni tigrului lui Borges, fantasma unui vis,sau sunt eu aceea? Paşii cui îi aud acum pe stradă?...

lucrurile nu mai sunt la fel

era totul prevăzut să se întâmple în această dimineaţă?ziarele scriu:

a mai apărut o mare.undeva în africa soarele

a trecut foarte aproapeşi a dat foc la toţi baobabii.

Profeţii nu ştiu pe cine să vestească mai întâi.azi-noapte îngerii au venit de câteva ori fără rost.

staţiile de televiziune au raportat :începând de azi-noapte câteva continente s-au scufundat.soarele s-a prăbuşit în flăcări.tratament descoperit pentru o boală nedescoperită.zeii vizitează din nou Pământul.lucreţia e iar violată în parc.

totul se petrece înainte să mă trezesc eu.trebuie să mă trezesc mai devreme.

Poemul repetiţieidin depărtare se-apropie un nor de îndoieliŞi începe să toarne cu găleata.cerul de deasupra nu mai are nume.Pământul de dedesubt care nu are nume,obosit de-atâta lăuzie, sterp precum albulurcă spre cerul ce se prăbuşeşte.în amurgobiectele se dezbracă de cuvinteca de nişte pantofi jerpeliţi.rătăcesc ici şi colo,până ce află un nou port,refugiu, un limande unde să repopuleze lumea.

o străină plasă aşteaptă mai departesă-i prindă-n ea, să îi subjuge.să le găsească o nouă casă.un nou cer şi un nou pământ.Şi-acelaşi joc de la-nceput.dar cinevadin culiserâde de repetiţiaaceleiaşi greşeli.în ciuda rămăşiţei de făgăduinţă,risipită pe cerul albăstruiprecum cerneala conţinând pe cele precedente,ca apropo al unui nou potop.

timp diferito cheie pierdutăde la camera cu visecâteva fotografiide oameni decedaţi zâmbindo stradăce-şi aminteşte de paşii meigândulde dinainte de a înşfăca pumnalulzborulacelei păsări anumeun râucare mi-a inundat visul

linişteaînjumătăţită de sunetul despărţiriidouă mereputrezind în dulapbarca de hârtieridicând pânzelespre locul fără întoarcerefiara urlând în lunga noaptecocostârcul ciugulind dimineaţatimpulcât eu am scrisiar tu ai citit

Prezentare şi traducere de Maria-ana tupan

32

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

n Antologiile ContemporanulPoezie universală contemporană

Mite StefoskiMite stefoski s-a născut în 1975 lastruga, republica Macedonia. a absol-vit universitatea din skopie, unde aurmat cursurile de literatură compara-tă. e un scriitor total, exersându-se întoate genurile: poezie, proză, critică.din 2012 este director al festivaluluiinternaţional de Poezie de la struga,unul dintre cele mai vechi şi mai renu-mite.

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

când am revenit de pe skopelos, am maipoposit doar un ceas la Volos, pentru ane lua rămas bun de la părinte, elurmând să plece într- o călătorie în

spania. am pornit spre mica staţiune amaliapoli,unde aveam să ne cazăm câteva zile, fiindcă de acolomânăstirea Panagia xenia era cel mai aproape.amaliapoli e aşezat între munţi, într- un golfuleţ cuapă limpede şi plajă cu nisip fin. loc tihnit, idealpentru reverie, odihnă, plajă şi bălăceală în apaegeei. deasupra orăşelului estival, cu altarul spremare, tronează o biserică frumoasă, de piatră, cuhramul „schimbarea la faţă”. Mai trecuserăm odată pe acolo, în a doua zi de călătorie, când părinte-le ne invitase şi pe noi la hramul bisericii din ama-liapoli. era prima noastră participare la o slujbăortodoxă în limba greacă. după aceea, împreună cutoţi credincioşii veniţi de la Volos şi cu cei ai locului,prăznuiserăm pe malul mării, în cântec foşnit devaluri, într- o tavernă iluminată doar de lumânărilede pe mese. se întâmpla cu doar o zi înainte de ple-carea pe insulă.

reveneam în cochetul golf doar pentru a căutaun loc de cazare. Şi fiind plin sezon, nici urmă de aşaceva, la un preţ acceptabil. era deja seara târziu şiumblam cam derutaţi pe faleză când, în cale, ne- aieşit un tânăr român, muncitor la şantierul naval dinamaliapoli. îl cunoscuserăm prima dată în searahramului. el ne- a ajutat să găsim o cazare convena-bilă, la pensiunea unor bătrâni greci, simpatici şiospitalieri. a doua oară într- o singură săptămânăaveam sentimentul că mă reîntorc acasă, după prealungi şi prea întortocheate drumuri şi că acasă, îmiregăseam nu părinţii ci, mai degrabă, bunicii.

a doua zi în zori, plini de speranţă, porneamspre mânăstirea dintre munţi. o jumătate de zi, sauchiar mai mult, am rătăcit înainte şi înapoi, negă-sind drumul spre Panagia xenia. Plecam, ne rătă-ceam, ne întorceam, întrebam, iar plecam, iar nerătăceam, până când, m- am hotărât să mă rog îngând Maicii domnului, să ne arate calea. îmiamintesc că nici o clipă nu ne- a trecut prin minte sărenunţăm. în fine, ne- a venit ideea să- l sunăm pepărinte, ca să ne explice pe unde să mergem. aşane- am dezmeticit şi ne- am dat seama că, ori de câteori apucam pe direcţia bună, ceva ne împiedica sămergem mai departe şi ne întorceam ca să ne rătă-cim şi mai rău. culmea, nici nu era o distanţă preamare de parcurs. Până în 20 de kilometri. când amgăsit, în sfârşit, drumul, parcă ni s- a deschis o cale

spre cer. Maşina a trecut de o curbă, lăsând în dreap-ta, abia zărită, cum aveam să constatăm puţin maitârziu, mănăstirea ce ocroteşte sfântul Brâu. Pedrum, înainte, am întâlnit o altă mănăstire, împrej-muită de o curte frumoasă, plină de flori. crezând căpe aceea o căutam, am oprit şi am intrat. în curtelucrau doi călugări. M- am adresat în engleză unuiadintre ei, întrebându- l dacă am ajuns unde trebuie.s- a uitat la mine şi a început să râdă din toatăinima, apoi mi- a răspuns în… româneşte. ne auzisevorbind când am intrat. era şi el de- al nostru,slujitor în patria ortodoxiei. ne- a explicat că tocmaitrecuserăm pe lână Panagia xenia cea nouă. acumne aflam la Panagia xenia cea veche, dezafectată dinpricina unui cutremur. „dar, nu vreţi să mergeţi şi lamânăstirea de sus, mai ales că brâul maiciidomnului lipseşte acum?”, ne- a întrebat Părintelezosima, continuând: Sfântul brâu e dus pe o insulăşi urmează să revină în câteva ore. S- ar putea să văplacă şi mânăstirea noastră”. l- am întrebat, miraţi,ce înseamnă mânăstirea de sus. aşa am aflat, pentruprima dată, că în greceşte „ano” înseamnă „sus”,„kato” înseamnă „jos”, iar „xenia” înseamnă „străin”.Părintele zosima ne- a desluşit semnificaţia numeluiPanaghia xenia, dat Maicii domnului acolo, în Mun-ţii othri. traducerea lui literală ar fi „Sfânta Stră-ină şi îşi are explicaţia în tradiţia înfiinţării celordouă aşezăminte, datorată celor două icoane făcătoa-re de minuni ale Maicii domnului (adormirea şiMaica născătoare de dumnezeu, în greceşte theoto-kous). Prima icoană, a adormirii, era găsită prinveacul al x- lea de eremiţii vieţuitori în peşterile ace-lor munţi, în inima unui stejar îmbrăcat în iederă.de aceea, icoana a mai fost numită şi panagia Ichi-sotissa, adică „Fecioara din iederă”. în cinsteamiraculoasei descoperiri, s- a construit pe acel loc, înanul 982, cu sprijinul împăratului bizantin ioan tsi-mikis, o mănăstire de călugări, Panagia ano xenia,şi între zidurile bisericii ei a fost pusă, spre ocrotireşi închinare, acea icoană. era mânăstirea spre carene îndrepta Părintele zosima, până la venirea înapoia sfântului Brâu şi, unde, fiindcă aşa fusese dinain-te proniat, am ajuns în cele din urmă.

istoria venirii Maicii domnului pe acelemeleaguri e însă mai lungă şi de- a dreptul emoţio-nantă. ceva mai târziu, în plină perioadă iconoclas-tă, o altă icoană, a fecioarei născătoare de dumne-zeu, de astă dată, „venită pe mare” din „locuri stră-ine” era găsită şi pusă la adăpost de călugării dintr- ozonă învecinată, aflată între localităţile Pteleou şi

ahiliou. temându- se de atacurile piraţilor, aceimonahi i- au rugat pe fraţii lor de la Panagia anoxenia să ia la ei icoana, ca să fie mai ferită. astfel,Maica theotokous a ajuns în naosul bisericii de sus,alăturându- se „Fecioarei din iederă”. Şi, pentru că „aprimit ospitalitate”, revărsând- o apoi, la rândul ei,din plin, i s- a mai spus şi panagia Filoxenia, adică„Sfânta iubitoare de străini” sau, cu sintagma dejaconsacrată de acatistul sfântului acoperământ,„primitoarea străinilor”. Mai putea exista vreo îndo-ială asupra acestei dumnezeieşti virtuţi? noi ceeram acolo? Părintele hristodoulos, Părintele zosi-ma, Maica antonia ce erau în Magnezia? cu toţiinişte străini, unii din lume, alţii monahi, primiţi şicălăuziţi cu neîmpuţinată iubire de Maica domnu-lui. ce simplu şi minunat se lega totul…!

am pornit, pe urma maşinii părintelui zosima,spre mânăstirea despre care tocmai ne vorbise şiunde slujea de câţiva ani. drumul îngust, cu smo-chini sălbatici pe margine, printre munţii aceiagolaşi, înveşmântaţi într- o lumină fără pată, ne- adat sentimentul unei neaşteptate fugi din timpulmeschin spre găsirea unui spaţiu atemporal. la unmoment dat, în zare, privirea ne- a fost atrasă depatru chiparoşi monumentali, imenşi, maiestuoşi,adevărate axe între cer şi pământ. spre ei ne- amîndreptat şi, ajungând aproape, ne- am dat seama că,de multe secole, acei chiparoşi veşnic verzi erau paz-nicii mânăstirii ano xenia. intrarea noastră în incin-ta vechiului lăcaş a fost o bucurie în plus, la care nune aşteptaserăm, adăugată celor deja trăite în gre-cia acelei veri. am găsit o biserică de piatră splendi-dă, micuţă şi tainică, pictată în frescă în secolul alxVii- lea şi împodobită cu multe icoane, depozitarede istorie sacră. în interior, lumina amurgului scli-pea peste ferecătura „fecioarei din iederă”. Mai vie-ţuiau în mânăstire, rupţi de lume, trei călugări şistareţul lor. cândva, în vremurile de înflorire a aşe-zământului, trăiseră acolo şi câte 800 de monahi.din aceştia s- au ridicat, în timp, şapte mitropoliţi aigreciei.

apa rece şi rahatul de trandafir cu care, dupătradiţia locului, ne- au tratat, ni s- au părut a avealimpezimea şi dulceaţa raiului. aproape că n- am maifi plecat de acolo, dacă nu ne- am fi amintit, la unmoment dat, că ţelul pelerinajului nostru era să neînchinăm la sfântul Brâu. ne- am luat rămas bun dela Părintele zosima şi de la cei patru chiparoşi fărăseamăn.

drumul în jos, înapoi spre Panagia kato xeniacea nouă, l- am parcurs în tăcere deplină. Preaplinulinimii ne împiedica să rostim ceva. am ajuns în cur-tea mânăstirii, albe, sclipitor de curate, şi am între-bat de Maica antonia. o altă maică ne- a condus laea. nu m- a recunoscut imediat, dar când i- am spuscine sunt, faţa i s- a luminat de bucurie. „tocmaiacum a venit înapoi Sfântul brâu”, ne- a spus ea,chemându- ne în paraclisul care- l ocroteşte. am păşitîn interior leşinaţi de emoţie. Pricepeam dintr- o datăîntreg sensul rătăcirilor noastre din acea zi. sfântulBrâu era plecat. dacă am fi ajuns mai devreme, nul- am fi găsit. Şi nu l- am fi întâlnit nici pe Părintelezosima şi n- am fi aflat, poate, niciodată de existenţa„mânăstirii de sus”.

în liniştea deplină şi semiîntunericul bisericii,Maica antonia s- a îndreptat spre vitrina cu sfintemoaşte şi a scos de acolo pentru noi, doar pentru noi,nişte muritori obişnuiţi, racla cu sfântul omofor.acea racla pentru atingerea căreia, cu puţin timpînainte, la Mangalia şi la constanţa, creştinii pele-rini stătuseră la cozi zeci de ore. în acelaşi paraclis,ne- am închinat la „primitoarea străinilor”, marefăcătoare de minuni. după înfiinţarea „mânăstirii dejos”, ca metoc al celei de sus, în secolul al xVi- lea,această icoană a fost dăruită aşezământului undedin totdeauna au slujit femei.

subtil şi tainic, am simţit iarăşi prezentă întoată fiinţa mea acea revărsare de har pe care o con-ştientizasem pe aeroportul unde aterizase avionulmilitar cu sfânta lui Pasageră, trei luni mai înainte.gândul aproape instantaneu primit şi pe care l- amîmpărtăşit lui alexandru pe drumul înapoi spreamaliapoli a fost să revin în Munţii othri cât maicurând, ca să filmez pentru un documentar al căruititlu l- am ştiut sigur, din prima clipă: „primitoareastrăinilor”. r

Luiza BarcanMânăstirile „Străinei”

Istoria venirii Maicii Domnului peacele meleaguri e însă mai lungă şide- a dreptul emoţionantă. Ceva maitârziu, în plină perioadă iconoclastă,o altă icoană, a Fecioarei născătoare

de Dumnezeu, de astă dată, „venită pemare” din „locuri străine” era găsită

şi pusă la adăpost de călugării dintr- ozonă învecinată, aflată între

localităţile Pteleou şi Ahiliou.

n Remember

34

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

aşa cum se putea anticipa, în anul încare ecourile noului cinema românescmai apar, din ce în ce mai stins, numaiîn scurtmetraje, reacţia contra „cine -

maului de festival” s- a concretizat mai ales în înmul-ţirea peliculelor de gen, care forţează adeziuneapublicului încercând să- l „distreze”. sigur că ar fimomentul să ne amintim că cinematograful e o artăde masă, în primul rând prin modul de producţie. larealizarea unui film iau parte numeroşi artişti şitehnicieni şi numai arareori unul singur (regizorul)reuşeşte să- şi imprime adânc pecetea, cum susţinea„politica autorilor” acreditată de criticii- cineaşti dela revista Cahiers du cinema, cu françois tuffaut şiJean- luc godard în frunte.

aspectul colectiv al filmului se regăseşte nunumai în elaborarea lui, ci şi în modul de difuzare.cinemaul a fost destinat încă de la început mareluipublic, luat în ansamblu, fără deosebire de vârstă,gen, clasă, religie. e momentul să ne amintim căcinemaul nu este, prin definiţie, o artă elitistă, carear presupune coduri specifice de lectură. Producăto-rii de film în general şi mai ales cei hollywoodieni auavut mereu grijă ca produsele cinematografice finan-ţate de ei să se adreseze individului mediu şi să- isolicite acestuia un efort minim de înţelegere. a fur-niza plăcere în primul rând este idealul celor decişisă creeze un cinema popular, care răspunde aşteptă-rilor unui public dornic de distracţie şi ar puteaumple sălile.

cam aşa gândesc cei care au decis să dezvolteaceastă direcţie în cinemaul românesc, înregistrândrezultate de box office oarecum satisfăcătoare pentruproducţia naţională a ultimilor ani (vezi cazul Selfiede cristina iacob cu peste 90.000 de spectatori înre-gistraţi în octombrie), dar încă mult mai puţin spec-taculoase decât comediile româneşti de altădată(nea mărin miliardar de sergiu nicolaescu, peste 3milioane de bilete vândute ).

foarte interesant, legătura dintre vechiul şinoul succes de box office vine din soluţia exploatăriipopularităţii câştigate prin show- urile tV. dacănico laescu folosea nu numai carisma lui amza Pel-lea, ci şi personajul creat de el în emisiuni foarte gus-tate, Selfie înghesuie în distribuţievedete ale unor programe de mareaudienţă ale postului de televiziunePro tV precum alex Velea, smiley,Mihaela rădulescu, florin călinescupur şi simplu ca soluţii de marketing.

comedia lansată recent care con-curează la aceeaşi categorie, america,venim! de răzvan săvescu (cu un boxoffice de 20.000 de spectatori în douăsăptămâni) recurge la o strategie ase-mănătoare a folosirii beneficiilor unorsuccese tV. este vorba în primul rânddespre experienţa sitcomului, genteleviziv în care regizorul s- a exersatîndelung în seriale precum la bloc, laservici, gaşca, Clanul popeştilor etc.cu antecedente de actor, săvescu sem-nează scenariul împreună cu actriţaoana ioachim, ambii ştiind multelucruri despre spectacolele de tip şuşăpentru românii din diaspora, din carese inspiră povestea. totul graviteazăîn jurul experienţei unei trupe deactori provinciali din târgovişte, ple-cată să susţină un spectacol caragialela new york. cum diurna primită einsuficientă, ei se lasă tentaţi de unimpresar escroc şi pornesc, în minibu -sul lui hodorogit, într- un turneu de show- uri pentruromânii din statele unite. actorii care visau să- şisporească prestigiul jucând în america îşi găsescmereu scuze pentru acceptarea unor compromisuri„alimentare”, interpretând poezii de adrian Păunes-cu, imitaţii de florin Piersic, dansând ţigăneşte saucântând cântece din repertoriul lui tudor gheorgheşi al Mariei tănase. un re pertoriu pe gusturile nos -talgice ale unor spec tatori care şi- au trăit adolescen-ţa în românia anilor 80. ceea ce are cu adevărat hazîn aceste pasaje este complicitatea ironică a actorilordin distribuţia filmului, dublată de ironia artiştilorimplicaţi în aventura turneului.

Şi numele interpreţilor din america, venim!sunt asociate serialelor de televiziune, dar sunt vali-

date şi de o carieră teatrală şi cinematografică ono-rabilă. gheorghe ifrim, tania Popa, Mihai călin,adri an Văncică, ion sapdaru sau alexandru Bindeajoacă toţi cu mare plăcere şi au contribuit, probabil,cu detalii ale turneelor în străinătate la care au luatşi ei parte. distribuţia este înnobilată de prezenţaactriţei de origine croată Mira furlan, afirmată înfilmul lui emir kusturica tata în călătoria deafaceri şi lansată apoi într- o carieră internaţionalăcu participări în celebre seriale tV precum lost. eajoacă acum rolul unei milionare excentrice care devi-ne salvatoarea actorilor înşelaţi de impresarul cinic,

interacţiunea ei cu românii rătăciţi în america dândnaştere unora dintre cele mai bune momente comice,precum discuţia ei cu presupuse apropouri erotice,cu actorul nevorbitor de engleză interpretat de ghe-orge ifrim.

cu un umor aflat pe o treaptă mai sus decât celdin #Selfie, comedia america, venim! înregistreazătotuşi scăderi venite din compromisurile cusitcom- ul, care favorizează momentele solistice cepun, pe rând, în valoare talentul actoricesc al actori-lor (mai ales gheorghe ifrim, tania Popa, adrianVăncică), dar nu permite articularea unei structuridramaturgice solide. cum finalul sugerează că trupaprovincială, revenită acasă în românia, mai primeş-te o ofertă pentru un turneu în spania, ne aşteptăm

la un sequel al comediei, în care minusurile semna-late de comentatorii filmului ar putea fi corectate.

un susţinător fervent al cinemaului popular,kiki Vasilescu, debutant în regia de lungmetraj cuterapie pentru crimă şi cu antecedente de scenaristla Pro tV, pretinde sus şi tare că se simte în stare săfurnizeze sălilor de cinema producţii care să umplede spectatori. declarându- se „plictisit de filmele deartă” şi convins că „cinemaul trebuie să fie entertain-ment” el se lansează în realizarea unui thriller deri-vat, susţine domnia sa, din léon (1994) de lucBesson, regizorul francez care s- a specializat în

genurile de imitare a filmelor ameri-cane. Vasilescu preia personajulfeminin Mathilde jucată în peliculacitată de natalie Portman, pentru a oimagina, după 20 de ani, locuitoare aBucureştiului şi tentată să devinăucigaş plătit. el îşi motivează lipsade realism a poveştii despre o funcţio-nară de bancă transformată în killeramintindu- ne că „nici la new yorksupermanii nu zboară peste tot”.Pare pur şi simplu un programestetic, aplicat într- un thriller cuinserţii de animaţie (de fapt se mişcăfoarte puţin nişte desene alb- negrucu pete roşii, ca în Sin City), regizoruldeclarând că modelul acestui pat-chwork modernist ar fi fost naturalborn Killers de oliver stone. desene-le lui Mirel drăgan par mai bine folo-site în romanul scris de Bogdan hribdupă film, o primă încercare de nove-lizare în experienţa noastră editoria-lă.

cartea (apărută la editura tri-tonic) are şi avantajul de a lăsaspectatorul să- şi imagineze situaţii şireacţii, acesta fiind scutit de ţipeteleneîntrerupte ale claudiei Pavel

(cunoscută din cariera de cântăreaţă sub numele decream) care reprezintă teribil de stângace o ucigaşă(fie şi în devenire) profesionistă. kiki Vasilescu nupare să ştie prea multe despre dirijarea actorilor şinici despre felul cum se articulează o poveste cine-matografică. Bunele intenţii şi riscurile financiareasumate de domnia sa ca investitor unic în aceastăproducţie independentă nu sunt suficiente pentru caterapie pentru crimă să devină succesul popularvisat. r

Dana DumaCătre un cinema popular

Comedia lansată recent careconcurează la aceeaşi categorie,

America, venim! de Răzvan Săvescu(cu un box office de 20.000 de

spectatori în două săptămâni) recurgela o strategie asemănătoare a folosirii

beneficiilor unor succese TV. Estevorba în primul rând despre

experienţa sitcomului, gen televiziv încare regizorul s- a exersat îndelung în

seriale precum La bloc, La servici,Gaşca, Clanul Popeştilor.

rândurile de faţă nu- şi propun unbilanţ exhaustiv al anului cinemato-grafic românesc (în primul rând pen-tru că le scriu cu câteva săptămâni

înaintea finalului de an, astfel că numeroase surpri-ze ar putea apărea până atunci). aş vrea, însă, sădetaliez impresiile produse de premierele de pânăacum ale anului cinematografic, şi să apreciez, ast-fel, stadiul evolutiv al filmului naţional din prezen-tul imediat. Prima şi ultima constatare ar fi aceea căam avut parte de un an cinematografic eterogen,

atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punctulde vedere al orientării tematice şi stilistice, sau dinpunctul de vedere al cineaştilor prezenţi pe ecrane(alături de autori consacraţi ai filmului naţional saude regizori reprezentativi ai „noului cinema” româ-nesc, au semnat filme şi multe „nume noi” saucineaşti fără „cărţi de vizită” marcante). cine a făcutparte, aşadar, din „frontul creator” al anului 2014?

Pentru regizorul radu gabrea, care intra fur-tunos în filmul românesc, cu 45 de ani în urmă, prinfilme ca prea mic pentru un război atât de mare şi,apoi, cu prestigioasa ecranizare dincolo de nisipuri(după fănuş neagu), filmul o poveste de dragoste.lindenfeld este un exerciţiu de maturitate artisticăpe o temă familiară a creaţiei sale, aceea a minorită-ţilor naţionale dizlocate în diferite perioade istorice(temă recurentă în filme precum Cocoşul decapitat,mănuşile roşii sau Călătoria lui gruber). Pornit dela povestea reală a satului bănăţean lindenfeld,rămas cu un singur locuitor (poveste spusă în roma-nul lui ioan t. Morar), regizorul- scenarist (împreunăcu co- scenaristul adrian lustig), fabulează frumos,schiţând povestea de viaţă a acestui singur locuitor,o săsoaică, helga, deportată în rusia şi revenitădupă război acasă, în satul părăsit, unde este regăsi-tă, peste ani, de fostul său iubit din tinereţe, ulli, unmagnat german. două interpretări magistrale, Vic-toria cociaş (helga) şi Victor rebengiuc (ulli), ală-turi de alte câteva „pete de culoare” actoriceşti, Mir-cea diaconu (regizorul exaltat), ion caramitru(medicul tranşant), într- un film, după părerea mea,„de oscar”. ecranizarea Kyra Kyralina de dan Piţa– despre care am scris mai pe larg într- un numărrecent al „contemporanului” – se înscrie în galeria

de ecranizări ale regizorului (alături de nunta depiatră şi duhul aurului – realizate împreună cu Mir-cea Veroiu – , alături de tănase Scatiu, de bietulIoanide, de eu sunt adam!, ca să citez doar câteva).Prin filmul său, dan Piţa aduce un omagiu – i- aş zice„de suflet” – scriitorului româno- francez Panaitistrati, ale cărui amintiri din copilărie constituiesubstanţa prozei ecranizate, şi, indirect, un omagiuregizorului francez henri colpi, care realiza, cupeste 50 de ani în urmă, pe pământ românesc, unfilm memorabil, Codin. regizorul nicolae Mărgi -neanu şi- a continuat cariera cu poarta albă, un filmprogramatic, în suita unor creaţii de investigaţiesocial- politică precum binecuvântată fii închisoare(filmul din 2002, cu Maria Ploae protagonistă), unfilm despre „locul suferinţei organizate” care a fostlagărul de muncă forţată al construirii canaluluidunăre- Marea neagră, văzut din perspectiva a doitineri deţinuţi, studenţii adrian (cristian Bota) şininel (sergiu Bucur), ajunşi la canal pentru că,atunci, în anul 1949, au încercat, împreună cu prie-tena lor, anuca (Mădălina craiu), să treacă fraudu-los graniţa, pe dunăre. scenariul filmului, scris deoana cajal şi nicolae Mărgineanu, porneşte de ladouă romane consacrate epocii respective, „Vărulalexandru” de adrian oprescu şi „tortura pe înţele-sul tuturor” de florin constantin Pavlovici.

regizorul nae caranfil, ale cărui filme dinspresfârşitul veacului trecut e pericoloso sporgersi şiasfalt tango sau Filantropica de la începutul mile-niului iii au anunţat renaşterea cinematografieinaţionale, a fost prezent pe ecranele anului 2014,deasemenea, cu un film performant, intitulat (şi vor-bit) pe englezeşte, Closer to the moon. „Performanţa”deosebită a filmului realizat de nae caranfil esteaceea de a transforma un subiect grav, dramatic,chiar tragic – cum a fost acela al „marelui jaf comu-nist” din 1959, când o mână de oameni au devalizato maşină a Băncii naţionale, furând o sumă echiva-lentă cu 250.000 de dolari, fiind condamnaţi la moar-te şi executaţi pentru gestul lor aventurist – într- unsubiect de comedie, regizorul nae caranfil recur-gând la subterfugiul „filmului în film”, pornind, aşa-dar, de la un documentar realizat în epocă (de cătreVirgil calotescu), în care protagoniştii hold- up- uluiau fost puşi să- şi joace propriile roluri, într- o recon-stituire cinematografică „moralizatoare”. cu actoriamericani de prim rang precum Vera farmiga sauMark strong, regizorul nae caranfil a realizat, prac-tic, un film palpitant, ataşant, din „seria” filmelorsale mature precum dolce far niente (necunoscut,din păcate, publicului larg din românia) şi restul etăcere. regizorul Jon gostin, care ne- a captat intere-sul încă de la originalul său film post- revoluţionarÎnnebunesc şi- mi pare rău şi, apoi, prin tele- play- uri-le sale, de la Spovedania (după dostoievski) până larelativ recentul efectul genovese, a fost prezent pemicul ecran cu un nou tele- play substanţial, vinova-tul, un thriller psihologic, după o piesă mult repre-zentată, la vremea ei, de ion Băieşu, povestea uneivinovăţii care iese la iveală, ca- n alexandre dumas,după 20 de ani, în distribuţia tele- play- ului figurândozana oancea (căreia i- am detectat simţul cinema-tografic din filmul lui florin codre Şobolanii roşii, şicare a strălucit, apoi, în Felicia, înainte de toate, fil-mul semnat de Melissa de raaf şi răzvan rădules-cu) şi ionel Mihăilescu. regizorul ovidiu georgescu,intrat în zona creaţiilor de lung metraj cu filmulindependent trei păzeşte (2001) şi afirmat, apoi, princâteva scurt metraje emblematice precum 99 %bucureşti sau Zbor deasupra unui cuib de curci, şi- aîntâmpinat spectatorii din 2014 cu ultimul zburător,un film original, romantico- fantastic (scris împreunăcu Mihai Mănescu), care ne- a dus cu gândul şi lazburătorul cu negre plete eminescian (nu numai pen-tru că personajul feminin îl are, ca iubit, pe cătălin),dar care ne vorbeşte despre o lume revolută, respin-să de contemporaneitate, unde nu mai au trecerepoveştile fantastice cu zburători. „ultimul zburător”,zanoni (interpretat de gabriel duţu), un călător vră-jitor, porneşte prin lume în căutarea unei noi iubiri,o întâlneşte pe cântăreaţa eliza (iulia Verdeş) şi, peaceste premise, se compune o poveste stranie, extra-vagantă, punctată cu umor (voluntar şi involuntar),susţinută şi de alţi interpreţi notabili, precum con-stantin cojocaru (prietenul Manolică), george ivaş-cu (cătălin), constantin cotimanis (magnatul gelustoenescu).

reprezentant de frunte al „noului cinema”românesc, corneliu Porumboiu, a fost prezent peecranele anului 2014 doar cu un pseudo- film, al doi-lea joc, de fapt cu un meci de fotbal de odinioară, fil-mat integral şi comentat inteligent, astăzi, de regi-zor şi de tatăl său, fostul arbitru internaţionaladrian Porumboiu, în dialogul lor venind vorba doaraccidental despre partida de fotbal de atunci, dispu-

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

Călin CălimanSfârşit de an cinematografic

36

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ointeresantă întâlnire a fost organizatăde doamna delia Marc, la care a parti-cipat cu o intervenţie profesorul radu

carp de la facultatea de Ştiinţe Politice. auurmat discuţii incitante cu membri ai obştii noas-tre. Pornind de la comemorarea atacului teroristdin 11 septembrie 2001, s- au amintit şi dezbătutaspecte ale vieţii în lume şi în românia, tendinţade a domina psihic prin mijloace tehnice modernea teroriştilor din orientul apropiat, slaba informa-re a publicului atât în lume, dar în special la noi,rolul tot mai puţin activ al educaţiei tinerelorgeneraţii, recrudescenţa extremismului de dreap-ta în europa, în românia (încercarea de a seînfiinţa un partid neo- legionar pe baze… legale?!)etc.

anarhia, falsificarea mesajului religios, ocul-tarea trecutului mai apropiat şi mai depărtat, ducla creşterea pericolului terorist. am vizionat apoiun film de excepţie după romanul cunoscutuluiprozator Jonathan safran foer, extrem de tare şiincredibil de aproape, autor al unui roman la fel decunoscut cititorilor, totul e iluminat (editurahumanitas). ambele romane au fost ecranizate.

filmul vizionat acum a fost nominalizat laoscar, are o distribuţie selectă – tom hanks, Maxvon sydow, sandra Bullock, iar în rolul copiluluide nouă ani, thomas horn, un viitor actor de suc-ces. filmul redă cu o mare putere de sugestie eve-nimentul care a cutremurat opinia publică mon-dială, distrugerea turnurilor gemene din newyork, în urmă cu 13 ani şi urmările acestui atac.totul este văzut prin prisma sufletească a unuicopil care şi- a pierdut tatăl în acest atac terorist.dar nu numai. filmul are un mesaj generos – soli-daritatea umană nu poate fi distrusă de nici un actterorist. ura şi nesăbuinţa acestor monştri născuţidin somnul raţiunii nu poate învinge naturaumană. cu asta am rezumat un film care merităsă fie văzut de milioane de spectatori. r

n Bref

Boris MarianDespre terorism şi lumea de azi

tată pe o abundentă cădere de zăpadă, discuţia abordând prioritar „iarna nemulţumirii noastre” din„epoca de aur” a regimului totalitar. o surprizăplăcută ne- a oferit cornel Mihalache, un înzestratdocumentarist (afirmat încă din zilele revoluţiei dindecembrie 1989 cu scurt metrajul de Crăciun ne- amluat raţia de libertate, realizat împreună cu cătălinafernoagă, dar decepţionant prin debutul în lungmetraj cu docudrama tV Zi că- ţi place!, prezentatăpe micile ecrane în ianuarie 2014), care ne- a cucerit,într- o avanpremieră, cu tele- play- ul Canalul (reali-zat după o piesa dramaturgului kincses elemer),gândit ca un „film de cameră”, cu subtilităţi filosofi-ce şi imagistice, interperetat admirabil de claudiuBleonţ (de- a dreptul neverosimil!), radu amzulescu,isabela neamţu, Marian râlea, richard Bovnoczki,antoaneta cojocaru, adrian ciobanu.

dar cea mai plăcută surpriză a anului 2014 afost prilejuită de filmul Quod erat demonstrandumde andrei gruzsniczki, un regizor aflat la al doilealung metraj (după Cealaltă Irină din 2008) şi care, înpeisajul cinematografic al anului 2014, a fost, cred,cel mai reprezentativ exponent al „noului cinema”românesc. noul său film, realizat în alb- negru,pentru a face mai vizibile gri- urile „epocii de aur” (şifilmat de Vivi drăgan Vasile), se petrece în anul1984, când un tânăr matematician, sorin Pârvu(interpretat de sorin leoveanu), autor al unei teore-me revoluţionare, ajutat de prietena sa elena (ofeliaPopii), ia decizia de a- şi publica lucrarea de cercetareîntr- o revistă de specialitate a unei universităţi ame-ricane, fără acordul Partidului comunist, drept pen-tru care cei doi ajung pe mâna securităţii. Printreceilalţi interpreţi ai filmului sunt florin Piersic jr.,Şerban Pavlu, tora Vasilescu, Virgil ogăşanu,Mihai călin, alina Berzunţeanu. Premiera mondia-lă a filmului a avut loc în noiembrie 2013 la festiva-lul cinematografic din roma, unde Quod eratdemonstrandum a obţinut un premiu important,pentru ca la premiera românească, petrecută pestemai multe luni, filmul să fie încărcat de distincţiiinternaţionale. operatorul cornel gheorghiţă (carea lucrat, ani de zile, după 1990, în franţa şi care adebutat ca regizor, în 2009, cu filmul europolis) aregizat, în 2014, filmul Cripta, povestea stranie aunui afacerist francez (interpretat de actorul francezserge riaboukine) care vine la Băile herculane,unde încearcă să dea lovitura în domeniul imobiliar,dar printr- un joc al întâmplării şi după o suită deperipeţii (în clădirea care îl interesa găseşte o frescăfoarte veche), rămâne blocat în imobilul respectiv.regizorul adrian Popovici, cu filmul brâncuşi, dineternitate şi- a depăşit într- o oarecare măsură condi-ţia filmelor anterioare (vlad nemuritorul, un acope-riş deasupra capului, liceenii, în 53 de ore şi ceva,toţi copiii domnului), poate şi datorită scenariuluiofertant semnat de ioan cărmăzan, Pascal ilie Vir-gil, radu aneste Petrescu (în care se intersecteazătrei poveşti dictincte, aceea a sculptorului constan-tin Brâncuşi la maturitate, după sosirea la Paris –prietenia cu Modigliani, relaţia amoroasă cu Marthaetc. –, povestea studentului în arte plastice Martinedu – care, în anii instaurării regimului„democrat- popular” a fost condamnat la închisoarepentru că i- a criticat pe membrii academiei care aurefuzat moştenirea artistică pe care ilustrul sculptorvroia s- o lase statului român, pentru ca, după execu-tarea pedepsei, să fie obligat de securitate să falsifi-

ce lucrări ale sculptorului – şi povestea lui Milarepa,un mare învăţat din secolul al xii- lea, adesea citatde Brâncuşi şi Martin edu. Joacă în film ioan andreiionescu (Brâncuşi), iulia Verdeş (Martha), alexan-dru Potoceanu (Martin edu), claudiu Bleonţ (Mila-repa), Vlad rădescu (secretar P.c.r.)...

dintre debuturile anului 2014, o primă men-ţiune pentru filmul cristinei iacob #Selfie, o foartetânără regizoare, realizatoare a unui film tineresc,cu trei eleve neconformiste în prim- plan (interpreta-te de crina semciuc, olimpia Melinte şi flaviahojda), angrenate într- o mică aventură estivală lamare. filmul a realizat frumoase succese de box- of-fice. de remarcat şi faptul că autoarea a terminatîntre timp un nou film, un dar pentru tine (cu dra-goş Bucur şi raluca aprodu). alt debut al anului afost acela al lui andrei gheorghe, cu filmul planşa,tot un film tineresc (cu buget redus), desfăşuratdeasemenea în cadru marin, despre viaţa de fiecarezi a unor scrimeri, printre personajele principalefiind anda (cu aceeaşi, cuceritoare, olimpia Melin-te), antrenorul ei, alex (silvian Vâlcu) şi Mircea (unalt scrimer tânăr, interpretat de Marian adochiţei).au debutat în regia de film şi prozatorul kiki Vasi-lescu, cu terapie pentru crimă şi actorul răzvansăvescu, cu filmul america, venim!, dar despreambele filme este vorba în comentariul danei dumadintr-o pagină alăturată. a mai debutat în 2014, cuun original documentar de lung metraj, bucureşti,unde eşti? şi regizorul Vlad Petri. Printre debuturileanului, un loc particular ocupă filmul de scheciurilove bus: Cinci poveşti de dragoste din bucureşti aicărui autori sunt roxana andrei, Mihai Mincan, flo-rin Babei, constantin radu Vasile, andreigeorgescu, care- şi situează poveştile de dragoste încinci „locaţii” distincte (iancului, drumul taberei,unirii, tineretului, cişmigiu). în istoria filmuluiromânesc există şi alte câteva filme de scheciuri,numite şi filme- omnibuz, printre care musical- ul detrei ori bucureşti (1968), cu episoade semnate de

horea Popescu, Mihai iacob şi ion Popescu gopo,apoi antologiile studenţeşti de patru ori start (1984),cu scurt metraje semnate de cornel diaconu, danMarcoci, constantin Păun şi dumitru dinulescu,sau vară scurtă (1985), cu episoade datorate regizo-rilor Wilhelm Winhab, dan stoica, ovidiu drăgănes-cu şi tereza Barta, pentru ca după revoluţie săapară filmele- omnibuz produse de gabriel achim unbărbat urmăreşte o femeie şi o femeie urmăreşte unbărbat, iar în 2009 să aibă loc premiera filmuluicolectiv scris de cristian Mungiu amintiri din epocade aur. o menţiune suplimentară: spre deosebire defilmele studenţeşti de acum trei decenii, love buseste un film omnibuz- concept, adică reprezintă ungrupaj de scurt metraje pe o temă dată. în reperto-riul anului cinematografic a figurat şi coproducţiaspania-românia-rusia-franţa, Canibal, regizată deManuel Martin cuenca, cu olimpia Melinte în rolprincipal (alături de antonio de la torre şi Mariaalfonsa rosso), o prezenţă de- a dreptul captivantă;figurând pe genericele câtorva filme ale anului şi cuo astfel de performanţă artistică, olimpia Melintepoate fi considerată „actriţa anului”. r

odată cu evenimentele din 1989, se punecapăt unui fenomen generat de autarhiacomunistă, acela al exilului, atât în sen-sul de abandon (asumat sau forţat) al

ţării natale, cât şi în cel de auto- izolare. graniţeleopace ce permiteau cu greu comunicarea lui afară cuînăuntrul se deschid, permiţând o intersectare alumilor într- o mişcare continuă de du- te- vino între unaici şi un acolo. Pentru cei plecaţi, evenimentele din1989 înseamnă concretizarea unui vis, acela al întoar-cerii acasă după anii grei ai exilului. Pentru ceirămaşi, revoluţia aduce, pe lângă multe altele, şi des-chiderea graniţelor către un exterior idealizat princomparaţie cu ceea ce se întâmpla în ţară.

dar ceea ce este mai important, este faptul cărevoluţia înseamnă înlăturarea motivelor care augenerat exilul (în egală măsură interiorşi exterior). autarhia comunistă esteîndepărtată, iar ţara întreagă ar trebuisă se reconfigureze prin aplicarea unormodele noi care să o alinieze la valorileoccidentale. de altfel, tocmai de acestlucru sunt motivaţi tinerii care au parti-cipat la revoluţie, de promisiunea mate-rializării unor idealuri care animau deja,tacit, o generaţie întreagă. Motivareavine, aşadar, din interior, iar revolta nucuprinde doar spaţiul social, ci şi pe cellăuntric. Mai mult, zdruncinarea siste-mului de conducere rezonează cu aşeza-rea sub semnul întrebării a unei ordiniinterioare. de aceea evenimentele din1989 generează acea stare de euforie, deexaltare şi, în cele din urmă, de confuzieîn faţa unei noi realităţi care poartă, încănematerializate, aspiraţiile fiecăruia şi osumedenie de promisiuni ale schimbării.dar, în ciuda acestor fapte, transformările întârzie săapară. în schimb, lumea îşi recapătă inerţia, iar ceeace urmează nu este decât o reiterare costumată a rea-lităţilor anterioare.

tocmai această reinstaurare a unei vechi ordinipe scheletul unei lumi noi generează un nou exil: exi-lul postrevoluţionar, un fenomen generat, de astadată, nu de instalarea unei noi autarhii, ci de o deza-măgire profundă, de pulverizarea în nimic a speranţe-lor. în anii imediat urmărori, foarte mulţi au ales caleadezrădăcinării, urmărind mirajul lumii occidentale.rând pe rând, cele mai multe ţări ale lumii s- au trans-format în patrii adoptive pentru cei care au simţit că„mai binele” este posibil doar în altă parte. astfel, exi-lul postrevoluţionar este unul asumat, unul al alegeri-lor personale pornite din înţelegerea faptului că ceeace înseamnă „acasă” nu mai poate împlini nevoileintrinseci individului.

asupra acestui fenomen se apleacă, într- undemers jurnalistic recuperator, cristina hermeziu,coordonatoarea volumului revoluţia din depărtare.Volumul, coagulându- se în jurul a două axe principalede discuţie (experienţa personală a evenimentelor dindecembrie 1989 şi motivarea plecării), încearcă să iden-tifice resorturile interioare care au generat o a douarevoluţie, cea personală. sunt strânse laolaltă mărturii-le câtorva dintre cei mulţi plecaţi, fiecare din eispunându- şi povestea propriei alegeri şi încercând săgăsească un răspuns la întrebări ce desemnează caobiectiv principal al volumului portretul unei generaţii.

astfel, prinde contur imaginea unitară a uneidezamăgiri, a unei dislocări perpetue, căci cei ce- şiabandorează ţara nu mai prind rădăcini în nici un loc.nefiind motivaţi de întoarcerea acasă (pe care nici unuldin cei plecaţi nu şi- o doreşte în mod real), ei şi- autransformat ţara într- un reper interior şi poartă cu sineacele valori care trec peste orice determinante de ordinpolitic sau social. „ţara, patria, naţiunea, spune alexan-dra Badea, una din cei plecati, există în imaginarulfiecăruia, iar identitatea ţi- o construieşti singur. e olume interioară”. nimic mai adevărat, nu numai pentrucei care aleg această formă de exil, ci pentru o nouăsituare în lume a individului care înţelege că raportareala un singur loc de apartenenţă devine limitativă. con-temporaneitatea însăşi, prin fenomenul globalizării,propune un nou tip de individ aşezat între lumi, întrepatrii, cel care îşi trăieşte viaţa, după cum spune Mariaandreescu camboulives „după lumea imaginară pe careo cultivă şi nu neapărat într- un loc real”. această rapor-tare ambiguă la situarea în repere geografice concretenu anulează, însă, un sentiment al apartenenţei, căci,mărturiseşte coordonatoarea, „de cele mai multe ori,fugim din propria ţară până la capătul lumii pentru a oiubi mai bine.” ceea ce se schimbă, totuşi, este tocmairelativizarea situării în lume.

în acest sens, diferenţa fundamentală dintre exi-lul de dinainte şi de după 1989 este tocmai posibilita-tea întoarcerii. dacă cei plecaţi înainte îşi dorescîntoarcerea, o transformă în fantezii care îi fac să păs-treze legătura cu ţara, postrevoluţionarii, necondiţio-naţi de imposibilitatea revenirii, o refuză sistematic.aceştia din urmă nu mai sunt animaţi de o eventualădeschidere a graniţelor care ascund materializareaunui ideal. ei au pierdut mirajul întoarcerii, căci ţara,compromisă moral şi social şi confiscată de politic, numai este decât o perpetuă dezamăgire care se confirmăcu fiecare vizită „acasă”. în acest context, al incapaci-tăţii fixării rădăcinilor, ei devin cetăţeni ai lumiiîntregi, păstrând ţara de origine ca un reper identitarinterior. astfel, ei îşi definesc propriul spaţiu deapartenenţă la lume printr- o situare oblică între un

aici şi un acolo. românia e în fiecare dinei, prin micile simboluri cu care aleg săîşi personalizeze spaţiul „prea occiden-tal”, după cum spune oana ursache, încare trăiesc. fiecare „îşi cară în spate”propria versiune a ţării natale, şi faceacest lucru într- un mod profund perso-nal, căci stările celor plecaţi variază dela nostalgia unui tărâm pierdut, laregretul alegerii şi, poate, chiar lamânia de a- şi vedea speranţele spulbe-rate.

Prin portretele diverse, cristinahermeziu reuşeşte să contureze o pano-ramă, nu numai a generaţiei care a alessă plece, dar şi a celor care au fost mar-tori la zdruncinările politice şi sociale dindecembrie 1989. Prin aceasta, volumuldevine şi o mărturie a revolutiei, una aexperienţelor directe, nemediate de sen-zaţionalul caracteristic sau confuzia

atent întreţinută a relatărilor „oficiale”. de altfel, coor-donatoarea nici nu urmăreşte acest lucru. scopul estecorelarea celor două revoluţii: cea exterioară, care ducela construirea unor idealuri, şi cea interioară, interveni-tă în momentul conştientizării eşecului acestora. aşa-dar, experienţa revoluţiei variază de la implicareadirectă, participarea activă la detronarea autarhiei, laexperienţele indirecte ale martorilor, ale celor care erau,fie prea departe, fie prea tineri pentru a reacţionaîntr- un fel mai activ decât prin bucurie tacită.

Punctul comun al tuturor acestor experienţe seiveşte abia după instaurarea unei aparente acalmii. înciuda diversităţii relatărilor despre revoluţie, povesti-rile experienţei de după 1989, care a atras în cele dinurmă plecarea, sunt surprinzător de coerente. iar astanu datorită punctelor comune din viaţa celor carepovestesc, căci coordonatoarea reuşeşte să adunelaolaltă exponenţi dintr- o diversitate de domenii, cidatorită funcţionării în interiorul aceluiaşi mecanismsocial.

revoluţia din depărtare este, aşadar, o carte amărturiilor deziluziilor, căci ceea ce îi uneşte pe toţieste tocmai eşecul unei speranţe: cei care au ales săplece nu au făcut- o din necesităţi imediate, unii dintreei abandonând cariere promiţătoare, împliniri perso-nale, ci tocmai datorită eşecului unei idei. astfel, apleca nu este doar o opţiune, ci devine o necesitate, osalvare, de cele mai multe ori, de la o înfrângere con-diţionată de realităţile imediate ale societăţii postrevo-luţionare. cei ce povestesc îşi aşează pe hârtie resortu-rile interioare care au determinat poate cea mai greadecizie, cea a plecării. este şi un demers de interogareidentitară în tabloul exilului postrevoluţionar în carecei plecaţi pun sub lupa mărturisirilor ceea ce a mairămas din „a fi român”. răspunsurile sunt atât dediverse precum sunt şi cei care contribuie. de vârste şiprofesii diferite, aflaţi în diverse locuri ale lumii, toţisunt uniţi de aceeaşi experienţă a situării „între lumi”,„cu tot ceea ce această formă de schizofrenie, spunecoordonatoarea, poate avea fertil sau steril în construi-rea unei identităţi de român liber în lumea liberă.”

coerent şi unitar, volumul realizează o radiogra-fie de la distanţă a societăţii româneşti. ies aşadar lasuprafată aceleaşi frustrări şi neajunsuri, pe care lesimţim şi noi, cei rămaşi. se conturează, deci, o imagi-ne coerentă asupra a ceea ce este greşit, a piedicilor încalea alinierii la reperele occidentale. este, din acestpunct de vedere, un demers necesar, de recuperare aexperienţei celor plecaţi şi, în fond, de regăsire a unuisistem de valori funcţional, nu numai în spaţiul res-trâns al ţării natale, ci al lumii largi, uniformizate deexperienţa globalizării. r

■ revoluţia din depărtare, coord., cristina her-meziu, editura curtea veche, 2011

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

oana StrugaruCeea ce conteză

Dar ceea ce este mai important, estefaptul că Revoluţia înseamnă

înlăturarea motivelor care au generatexilul (în egală măsură interior şiexterior). Autarhia comunistă esteîndepărtată, iar ţara întreagă artrebui să se reconfigureze prin

aplicarea unor modele noi care să oalinieze la valorile occidentale.

►SemnalPunctul critic ■ nr. 1 (11) 2014

geopolitica vecinătăţiitrăim înconjuraţi de fantasme. fantasmele

trecutului, ale viitorului imaginat şi ale prezentu-lui închipuit. revista trimestrială de diagnozăsocială, politică şi culturală punctul critic priveş-te prezentul fără intermediari şi cosmetizări.dacă diavolul se ascunde în amănunte, răul seaflă în realitate. Pentru a- l înlătura, trebuie maiîntâi identificat, iar pentru asta trebuie să avemcurajul să privim realitatea în faţă. revista punc-tul critic este una dintre cele mai prestigioasepublicaţii româneşti cu o periodicitate trimestria-lă, o publicaţie de diagnoză socială, politică şi cul-turală de tip academic, apăruta în urma iniţiati-vei unui grup de scriitori şi universitari, preocu-paţi de stabilirea corectă a caracteristicilor socie-taţii româneşti postrevoluţionare, cât şi de identi-ficarea căilor şi metodelor de alegere a „drumuluibun” pentru această societate. fiecare ediţie bene-ficiază de contribuţii ştiinţifice sau eseistice aleunor autori cunoscuţi, experţi în domeniu sautineri care se dedică studiului temei anunţate. deasemenea, publicaţia se bucură de participareaunor autori, în majoritate universitari, din stră-inatate care tratează teme independente dar demare interes şi semnificaţie pentru publicul româ-nesc.

fondată de romancierul eugen uricaru,punctul critic are o circulaţie naţională şi interna-ţională, având printre semnatari mari personali-tăţi româneşti, ca prof. andrei Marga, ioan es.Pop, iacob florea, radu Baltasiu, Mihai Milca, unconsiliu ştiinţific alcătuit din personalitaţi naţio-nale şi internaţionale (Bernard castelli, institu-tul de cercetare pentru dezvoltare, ird, dinParis, septimiu chelcea, universitatea din Bucu-reşti, raffaela gherardi, universitatea din Bolog-na, Marco lucchesi, universitatea federală dinrio de Janeiro, andrei Marga, universitateaBabeş- Bolyai din cluj- napoca, giacomo Marra-mo, universitatea roma iii, Vasile Puşcaş,universitatea Babes- Bolyai din cluj- napoca,gheorgh lencan stoica, universitatea din Bucu-reşti. colaboratorii de calitate, precum şi consi-liul Ştiinţific al publicaţiei noastre trimestriale,sunt o garanţie calitativă asupra conţinutului câtşi a obiectivitaţii analizelor şi studiilor publicate.

sumar:

editorial ● sindromul încercuirii, dr. mihai milcageoPolitica Vecinătăţii● uniunea europeană şi evoluţia statelor dinBalcanii de Vest, prof. univ. dr. Ştefan glăvan● nici transilvania, nici Basarabia!, prof. univ. emerit dr. aurel preda● situaţia de risc major a „noii ucraine” încontextul geopolitic internaţional, doctor însociologie politică liviu mădălin neacşu● „invazia” rusiei şi implicaţiile asupra zoneiMării negre şi Balcani, vasile lecaconfluenţe● implicaţiile generate de situaţiile de dublăcetăţenie în cazul româniei, prof. univ. dr. Ion m. anghel fondul Şi forMa● tranziţie şi modernizare în administraţiapublică din uniunea europeană, dr. Ionuţ-bogdan berceanulecturi● o valoroasă lucrare enciclopedică: „localităţilerepublicii Moldova”, dr. Ioan popa

n Repere

ladislau daradici realizează în cartea saCălăuzitorul de suflete parabola sufle-tului în infinitatea a o mie de cuvinte,astfel cuvintele iau locul celor o mie de

ani de pace. autorul face efortul de a rămâne în limi-ta acestor o mie de cuvinte pentru a putea acapara

lumea spiritului, una stranie, reală şi dureroasă, cufulgere de frumuseţe şi detaşare. norma esteautoimpusă pentru a crea presiunea frumuseţiiîntr- o lacrimă. limitele forţează imaginaţia, trăirea,limbajul. chiar limitat, limbajul este un instrumentfericit pentru a modela partea spirituală a vieţii.cartea a apărut la Bucureşti, la editura euro Press,în 2014, şi cuprinde mai multe scurte povestiri denu-mite parabole, poate ca un răspuns la cartea luiandrei Pleşu apărută în anul 2012, numită parabo-lele lui Iisus. se pare că povestirea scurtă având casâmbure un mister, pendulând între religios şimoral, descriind o anumită tensiune a cunoaşterii şia trăirii este o modalitate bună de a transmite mesa-je despre eternitate, infinit, suflet, noţiuni cumvarefuzate de modernitatea pătrunsă de schismelepost modernismului. în antichitate sau în evul mediuparabola a fost destul de actuală, oamenii fiindpasionaţi de partea spirituală universului. Materia-lismul actual obturează vederea părţii infinite a cos-mosului modelat de idee, adică de cuvintele zise.

cartea este structurată pe două orizonturi:parabole europene şi parabole transilvane. geogra-fia este una spirituală. Parabolele presupun o direc-toare, o curbă imaginară atrasă şi respinsă de uncentru numit focar, de esenţa pură a existenţei. Pen-tru daradici viaţa se mişcă în raport cu un loc tainic,esenţial, care marchează mişcarea de la clipă la eter-nitate sub magnetismul pus acolo de dumnezeu.

acţiunea povestirilor se petrece undeva îneuropa, autorul pleacă de la stările sale: iubirea,visarea, cartea, muzica, călătoria ca formă iniţiaticăde evadare, povestea în poveste, personajele suntdiverse, au nume diferite, uneori stranii, autorulface şi el parte din naraţiune, simte durerea perso-najelor schiţate de el, se bucură cu ele. Parabolele secitesc cu interes, este un mesaj care ne priveşte, iubi-rea ne priveşte pe fiecare, la fel moartea. transilva-nia este locul mirific pentru daradici, aici se simtecumva acasă, povestirea este parte a vieţii trăite.între acţiune şi vis există o directoare care le străba-te, în modul acesta, cuvintele prind viaţă, dimensiu-nea este a experienţei absolute.

temele parabolelor sunt la îndemâna fiecăru-ia, ne pasionează, ne atrag. europa ne permite să neducem tezaurul personal oriunde, există un timp al

baladei, personajele îşi trăiesc veşnicia, nemurirease poate întâmpla instantaneu, există o dimineaţăfrumoasă în parcurile din europa, dragostea şimoartea modelează ziua, este loc pentru un nou înce-put, lumea se mişcă sub magia unei nopţi de cleştar,viaţa este fragilă, o inimă de turturea pentru perso-najele naraţiunii, călugării poartă mereu o taină cuei, una care le este cruce şi eliberare, un om se vreaarbore şi reuşeşte, iubirea îl transformă miraculos,există oraşe, poduri, porturi, parcuri, marea, locali-tăţi mici unde se întâmplă mari evenimente, sufletuleste rotund în peisajul istoriei, însoţitorul de sufletetransformă particularul în universal, lumea are maimulte dimensiuni. daradici ne convinge de un lucrusimplu: fiecare persoană contează!

în transilvania povestea şi visul au elipse caredinamizează viaţa, dragostea este simplă şi tutelară,muntele îşi etalează miracolele, o pădure marcheazădestinele, ceva leagă casa veşniciei de casa vieţii, opoveste cu lupi şi bătrâni în apuseni, la Prislop suntminuni, se poate muri din dragoste pentru alţii,sufletele se mişcă precum fluturii în locuri speciale,au existat uriaşi în zarand, ori ceva a murit în aici,fără regrete, fără durere, istoria a topit destinele.

scurtele povestiri încep prin a fi fantastice şidevin experienţiale.

ce ne transmite ladislau daradici?cea mai mare povară a oamenilor suntem noi

înşine (Cărându- ţi bagajele prin oraşele europei).trezindu- se într- o dimineaţă, oamenii uitaseră cineerau ceilalţi (baladă pentru Isobel ayala). un perso-naj din toulouse trăieşte două destine într- unul sin-gur (Călăuzitorul de suflete). omul afirmă: „fiule, îispuse odată bătrânul diego, cunoaşterea este lumi-nă. doar păcătoşii şi ignoranţii se tem de adevăr…însă vieţuim în beznă şi, cum lumea e condusă deignoranţi şi păcătoşi, adevărul poate însemna la felde bine şi pieire…” (Ceea ce scrii acum se întâmplăacum…).

de dragul unei femei, un bărbat este în starede orice (de dragul elsei Johanssen).

Moartea nu este niciodată aceeaşi (desprenemurire şi nu numai…).

oare cine a vrut ca noi, oamenii, să murim câteun pic cu fiecare moarte din jurul nostru? (dragosteşi moarte la praga).

cum ai petrecut cea din urmă zi a vieţii tale?(În cea din urmă zi a vieţii tale…).

„am decis să fac acest experiment aici, laPraga, conştient şi pe deplin responsabil pentrudemersul meu, nu pentru a revendica şi obţine ceva,nu pentru faimă şi publicitate, ci pur şi simplu

pentru a- mi dovedi mie însumi că sunt capabil să facasta…” (olaf Christiansen, un artist al sorţii).

în dimensiunea parabolelor despre transilva-nia, ladislau daradici mărturiseşte:

„de la o vreme, culcându- mă târziu în noapte şiadormind, mă trezesc deseori în câte o poveste. aşputea spune că mă culc în câte o poveste, în realitatedizolvându- mă în ea, în substanţa- i magică şidevenind încet- încet câte puţin din moleculele ei; aşputea spune că eu însumi mă transform în aceapoveste (trezindu- te, în vis, în câte o poveste…)”.

Proza aceasta fantastică începe cu un prolog încare autorul ne face unele precizări legate de modulîn care s- au închegat naraţiunile: povestirile au fostscrise în perioada 2010- 2014, unele au fost publicateîn periodice, ele au avut un scop, autorul a intenţio-nat să le dea o finalitate spirituală, folosind cam omie de cuvinte pentru a le fuidiza într- o formă accep-tabilă şi permisivă pentru cititor. acţiunea, maimult un motiv pentru a creiona poemele în proză,căci daradici este aici o parte poet, o parte prozator,se petrece în locaţii diferite din europa şi dintransilvania, bazându- se pe universul special alartistului: spiritul în mişcare, în vibraţie, prin tem-plul pe care îl formează universul acesta posibil şiabordabil.

daradici afirmă: „Prin istorie, tradiţii şi multi-culturalitate, transilvania este matricea deveniriimele, fiece parabolă din acest al doilea ciclu nefiinddecât o încercare de imortalizare a unei stări sufle-teşti generate de locuri, lucruri sau oameni; reinven-tând magicul acestui univers specific, dar prinexcelenţă european, încerc să- mi redefinesc, chiar cuîntârziere, sinele; e ca o tentativă de autoizbăvire…”.

cele o mie de cuvinte i- au permis autorului săprindă sufletul ca existenţă de sine stătătoare, deorigine divină, mişcându- se pe un traseu având încentru, ca punct fix, pe dumnezeu, făcându- l să fieceva distinct de orice din univers, o multitudine înunul etern…

daradici defineşte ceea ce înseamnă să fii scrii-tor, parabolele sale sunt despre cărţi şi scris, desprereal şi ireal, despre acumulări şi libertate:

„ca scriitor, trebuie să ai har… Şi ca să fii unscriitor care să conteze, trebuie să îndeplineşti douăcondiţii… Mai întâi trebuie să citeşti tot ceea ce s- ascris până acum, imaginându- ţi că tu ai scris totul şică n- ai putea scrie aceleaşi lucruri în acelaşi fel. iarîn al doilea rând, trebuie să ajungi să crezi că ceea cevei scrie într- o zi, într- un anumit moment, chiar seva întâmpla în acel moment”. (Ceea ce scrii acum seîntâmplă acum…) r

38

AnUL XXV t nr. 11 (752)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Constantin StancuO mie de cuvinte pentru cărătorul de bagaje

Autorul face efortul de a rămâne înlimita acestor o mie de cuvinte pentrua putea acapara lumea spiritului, unastranie, reală şi dureroasă, cu fulgerede frumuseţe şi detaşare. norma esteautoimpusă pentru a crea presiuneafrumuseţii într- o lacrimă. Limitele

forţează imaginaţia, trăirea, limbajul.

că angela Botez este o cercetătoarelaborioasă a evoluţiei fenomenului filo-sofic românesc înţelesesem din volu-mul anterior un secol de filosofie

românească, apărut în 2005 la editura academiei.carte pretenţioasă şi necesară menită să umple unmare gol în cultura românească. am subliniat lamomentul respectiv caracterul personal şi puţinbătătorit în modul de abordare a evoluţia filosofieiromâneşti. Pentru că autoarea nu se mulţumeşte săreconstituie succesiunea gânditorilor români şihermeneutizarea lor, ci- i expune într- un cadru lăr-git, în oglindă cu ceea ce se pritoceşte în plan univer-sal, de parcă ar vrea să respecte o indicaţie aforisti-că a lui ion Petrovici. „valoarea unei idei, spuneagânditorul tecucean se arată ca şi graţia uneifecioare: când se prinde- n horă cu altele.” or, tocmaiacesta este scopul manierei folosită de angela Botez,de a distinge coeficientul de originalitate şi de speci-ficitate al filosofiei elaborate în spaţiul valah,proiectându- le într- un cadru mapamondic. e un modde a decela filosofia românească şi de a- i subliniaparticularităţile în paralel cu izvodirile ce s- auremarcat în plan universal.

Maniera văd că este păstrată şi în recenta sacarte Filosofia românească în dispunere universală(editura Pro universitaria, Bucureşti, 2012), doar căaccentul nu cade atât pe aspectul cronologic – impor-tant şi el bineînţeles – ci sincretic, în funcţie de ana-logiile gânditorilor români cu direcţiile filosofice careau ventilat veacurile şi- au generat reacţii, atitudinişi provocări în spaţiul de gândire românesc. aşadar,accentul d- nei angela Botez nu mai cade pe ansam-blul paternurilor din filosofia românească, deşi nu sepoate spune că a fost neglijat, ci pe reacţiile gândito-rilor români şi pe soluţiile plăsmuite în marginileprovocărilor europene.

formaţi la universităţile europene, gânditoriiromâni n- au rămas necontaminaţi de filosofiile ce seprofilau în lume, dar nici nu s- au conectat ca nişterude sărace la izvodirile confraţilor europeni, n- aufost nişte simpli receptori ai viziunilor ce s- auplăsmuit în plan universal, ci le- a complinit cu tezeşi idei originale, au dat, pot spune, măsura a ceea cese putea iriza din zariştea spiritualităţii româneştişi- a confirmat, şi din această perspectivă, că niciîntr- ale duhului nu stăm mai prejos. de la cantemirla conta şi de la Blaga la Mircea Vulcănescu saucioran, gânditorii români, chiar atunci când s- aurataşat unei direcţii autoritare de gândire, nu aumotive de complexare, pentru că au indus demersu-lui distincţii şi compliniri care au rotunjit sistemati-ca viziunii filosofice asumate şi de multe ori le- auinserat idei, argumente şi concepte nebănuite de ini-ţiatori. nu suntem partizanii aşa- numitului proto-cronism autohton şi nu cred că au fost prea multesituaţiile când am dat tonul în gândirea europeană,dar în măsura în care putem distinge o brumă decontribuţii româneşti la articularea unui curent degândire, ele trebuie subliniate fără emfază, fără exa-gerări şi fără hipopotamizări astrigente.

orice istorie a filosofiei româneşti este greu deîntocmit, cu atât mai mult una care paralelizeazăplăsmuirile româneşti cu afinităţile lor doctrinare deaiurea căutând în acelaşi timp să distingă şi săsublinieze coeficientul de originalitate din fiecarealăturare epistemică. demersul d- nei Botez estedeopotrivă sincronic şi diacronic, aşa cum trebuie săfie o lucrare serioasă, perspectivantă şi fărăobişnuitele parti- pris- uri procustiene la cheie. îndemersul său, rama rezervată unui gânditor românîşi pierde limitele reclamate de cerinţele clasice alemedalionului şi se lărgeşte generos până la cuprin-derea integrală a filiaţiilor rezolubile, altfel spus,reconstituie traseul de evoluţie al gânditorului,vorba lui hegel, cu drum cu tot.

structurată în trei diviziuni distincte, fiecarecu subdiviziunile ei, cartea reconstituie evoluţia filo-sofiei româneşti şi afirmarea ei în dialog şi în asocie-re electivă cu gândirea universală. filosofie în ade-văratul înţeles al termenului, la noi, în ţările româ-ne, a început să se facă târziu, când occidentulînjghebase deja un climat filosofic şi opera cu un sis-tem de concepte stenice şi productive. „Cartea aceas-ta, ne avertizează autoarea, încearcă prezentareaconcepţiilor unor filosofi români în contextul curente-lor principale în filosofia europeană şi a lumii cău-

tând prin analize comparative idei ale acestora carese pot integra în realizările generale ale filosofiei.referirea la publicistică, la cărţi şi reviste şi la viaţaştiinţifică, congrese, asociaţii se fac din aceeaşi per-spectivă. Credem că un astfel de unghi de interpreta-re poate aduce în atenţie atât specificul abordărilorromâneşti în secolul al XX- lea, cât şi valorile filosofi-ce cu care românii se pot integra în concepţiile despreviaţă occidentale alături de unele perspective inediteîn diverse domenii”. nu este o intenţie sau o mărtu-risire, cât un program, o viziune şi o perspectivă dincare se poate privi filosofia românească, mai puţinîncercate în istoriografia românească.

există un specific al istoriei filosofiei româ-neşti? Pentru a răspunde la această întrebare,autoarea trece în revistă principalele opinii exprima-te mai ales după 1990, de noica, al. surdu, gh. Vlă-duţescu şi de alţi gânditori ce s- au încercat în istorio-grafia românească.

un capitol special al primei diviziuni a cărţiieste consacrat precursorilor, creatorilor de limbă şişcoală filosofică românească şi- i include pe dimitriecantemir, pe Mihai eminescu – omul deplin alculturii româneşti, cum l- a numit noica, pe tituMaiorescu – constructor al culturii şi filosofieimoderne româneşti, cum l- a considerat simionghiţă, şi pe Vasile conta – primul gânditor sistema-tic român. urmează fondatorii – cu c.  rădules -cu- Mo tru – îndrumător al vieţii filosofice româneşti,cu nae ionescu – mentor spiritual al unei şcoli româ-neşti, cu lucian Blaga – gânditorul care a pus în con-fluenţă eposul românesc cu ideile filosofice ale vea-cului şi pe constantin noica – autorul unor paideu-tici originale pentru filosofia românească.

în diviziunea a doua a lucrării, gândirea româ-nească este privită din perspectiva disciplinelorfilosofice, aşa cum şi- au găsit dispoziţii exegetice înrândurile gânditorilor români. într- un prim capitolal acestei diviziuni figurează autorii unor cuprinză-toare studii de metafizică, precum c. rădulescu- Mo-tru, Mircea florian, ion Petrovici, nae ionescu, Mir-cea Vulcănescu şi, bineînţeles, lucian Blaga – care aresurecţionat metafizica românească şi- a operat cuun ansamblu de metafore originale cărora le- a confe-rit funcţii conceptuale şi constructive în planuldemersului metafizic. evoluţia fenomenului filosoficromânesc este privit din altă perspectivă, cea a dis-ciplinelor filosofice, după cum şi- au găsit discipoli,izvoditori şi dispoziţii exegetice în spaţiul culturalromânesc. fireşte, în prima linie sunt menţionaţigânditorii care au contribuit la apărarea şi dezvolta-

rea disciplinei metafizice, aflată deja în dificultateîntr- o anumită perioadă. contestarea ei venea maiales din partea oamenilor de ştiinţă şi- a fost meritulgânditorilor români că i- au considerat funcţiileneepuizate şi- au militat pentru apărarea ei. c.rădulescu- Motru, Mircea florian, ion Petrovici, naeionescu. Mircea Vulcănescu şi bineînţeles lucianBlaga s- au implicat activ şi sporitor în apărareametafizicii şi- au subliniat apăsat că rolul şi funcţiileei nu sunt nici pe departe epuizate şi că trebuie săcălăuzească în continuare actul de căutare a adevă-rului.

alte zbateri metafizice, cu multe prelungiri şireacţii productive în toposul românesc, au fost celecare răsfrâng problemele mentalului şi ale conştiin-ţei, copios abordate în filosofia contemporană – unelecumulând atâtea atitudini, poziţionări şi reacţiiinterdisciplinare pertinente că s- au proclamat, cu oanumită aroganţă, chiar discipline autonome, des-prinse total de matriţa filosofică. gânditorii românin- au rămas insensibili la problemele acestui proces,antrenant şi complex, şi s- au implicat cu lucrări şicontribuţii originale în torentul dezbaterilor de ideiiniţiate în cadrul unor reuniuni şi congreseinternaţionale. c. rădulescu- Motru, Mircea florian,ion Petrovici, Mihai ralea şi camil Petrescu şi- auadus partea lor de contribuţie la înţelegerea acestuiproces.

la fel de sporitor s- au implicat gânditoriiromâni şi în procesarea fenomenologiei şi a filosofieilimbajului, domenii în care s- au remarcat gânditoriiconstantin floru, camil Petrescu, dar mai alesnoica şi Mircea Vulcănescu – amândoi interesaţi sădesprindă din fenomenologia limbii româneşti noimeşi distincţii privind specificul modului românesc defiinţare.

cât priveşte filosofia religiei şi teologia, gândi-rea românească, prin Petru P. ionescu, nichiforcrainic, nae ionescu, Mircea eliade, dumitru stăni-loaie şi Vasile Băncilă au relansat dialogul nostru cutranscendenţa şi- au fundamentat ortodoxia ca atitu-dinea religioasă cea mai potrivită existenţei româ-neşti. Şi mai consemnează autoarea şi despre impli-carea gânditorilor români în domeniul filosofiei isto-riei prin a.d. xenopol, gheorghe Brăteanu, VasilePârvan, sau în filosofia dreptului prin eugeniu spe-ranţia, Mircea djuvara şi Petre Pandrea.

a treia mare diviziune a cărţii răsfrânge felulîn care unele curente, tendinţe şi orientări filosoficecare au ventilat lumea au avut prelungiri şi discipolişi în gândirea românească. cea mai mare înrâurirea avut- o, bineînţeles, kantianismul şi neokantianis-mul care, prin raţionalismul funciar şi prin principii-le furnizate a galvanizat gândirea autohtonă şi- aîncurajat cercetarea românească fiind îmbrăţişată,ca mod de gândire, de un mare număr de gânditoriromâni. cine, dintre filosofii noştri de la Maiorescuîncoace, n- a fost contaminat, într- o formă sau alta,de gândirea lui kant şi de logica sa articulată? îneseul său Kant şi cugetarea românească ion Petro-vici a subliniat apăsat situaţia culturii româneşti laînceputurile ei, când avea de ales între raţionalismulkantian şi scepticismul englez şi cât de benefică afost opţiunea pentru filosofia gânditorului german.dar n- au lipsit din plăsmuirile gândirii autohtonenici tendinţele holiste, viziunile sistemice în carepartea se substitue totalităţii şi capătă atribute pro-totipale, evidente în filosofia lui stefan lupaşcu, c.rădulescu- Motru, d.d.roşca, Mihai ralea, P. P.negulescu, Petre andrei, lucian Blaga, octav oni-cescu, Mircea florian sau Mircea eliade, cum n- aulipsit nici tendinţele realiste, care s- au bucurat de olargă audienţă la noi şi- au fost dezvoltate de con-stantin antoniade, alexandru Bogza, Mircea florianşi încă mulţi alţii.

o influenţă catalitică şi cu multe optimizăriendemice a avut şi filosofia hegeliană, mai cu seamăprin d.d. roşca, dar şi filosofia contextualist- istoris-tă (prin stefan lupaşcu), dar şi postmodernismulcontemporan, cu criza istorismului, cum a şiilustrat- o aşa de personal lucian Blaga, sau tentaţiadeconstructivistă, cu irizările lui cioran întregesc untablou în care coexistă, deopotrivă toate devălmăşii-le gândirii universale, dar şi rezonanţele activate înplan autohton. în depoziţiile gânditorilor români seresorb nestatorniciile gândirii universale aşa cum înghiocul marin se pot descifra talazurile mării. r

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

noIEMBRIE 2014

39

ionel NeculaO cercetătoare a filosofiei româneşti

De la Cantemir la Conta şi de la Blagala Mircea Vulcănescu sau Cioran,

gânditorii români, chiar atunci cânds- au rataşat unei direcţii autoritare degândire, nu au motive de complexare,

pentru că au indus demersuluidistincţii şi compliniri care au rotunjitsistematica viziunii filosofice asumate

şi de multe ori le- au inserat idei,argumente şi concepte nebănuite de

iniţiatori.

n Pagini de filosofie

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Ideea europeană • Noutăţi editoriale

Valorile României – valori europeneAcest proiect este realizat cu sprijinulMinisterului Afacerilor Externe – DepartamentulPolitici pentru Relaţia cu Românii dePretutindeni. www.dprp.gov.roConţinutul acestei reviste nu reprezintă poziţiaoficială a Departamentului Politici pentruRelaţia cu Românii de Pretutindeni.

Adresa redacţiei: Asociaţia ConTEMPoRAnULC. P. 113, o. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81) şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.

AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/an

Abonamente pentru România cu plata prin sms:6 euro + TVA (6 numere: 1 sms cu textul EPG lanumărul 7466)12 euro + TVA (12 numere: 2 sms-uri cu textulEPG la numărul 7466)

Taxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanuloP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

Sediul central:Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711

Cod fiscal: 26718854Cont Lei: Ro61RnCB0072115479360001Cont Euro: Ro34RnCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro