Universul copiilor Serie nouă

Noiembrie, 2016

„Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. Cine are urechi, să audă!“ (Matei 13)

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Dacă răsfoim calendarul creștin-ortodox, pe 27 septembrie găsim numele unui sfânt care a fost și un mare om de cultură, Sfântul Antim Ivireanul. Acesta s-a născut în anul 1650, în Iviria, actuala Georgie, dar a fost adus în Ţara Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu. De-a lungul celor 66 de ani de viaţă, a fost preot, teolog, tipograf, autor al unor texte de învăţătură, numite Didahii, a fost pictor, sculptor, arhitect. După ce a devenit egumen al Mânăstirii Snagov, s-a preocupat de tipărirea a cincisprezece cărţi de cult. În total, sub îndrumarea sa au fost realizate 63 de tipărituri, el fiind considerat, alături de Coresi, cel mai mare tipograf din cultura medievală românească, cu un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbele bisericești. Este ctitorul Mânăstirii Antim din București, pe care a finalizat-o chiar înainte de martiriul lui, petrecut doi ani după ce Constantin Brâncoveanu fusese, el însuși, martirizat. Antonia Anastasia Ilie, Clasa a VI-a Prinţul Ștefan

Cuvioasa Parascheva Cuvioasa Parascheva este o sfântă prăznuită în Biserica Ortodoxă Română. Ea este ocrotitoarea Moldovei. De ziua sa de pomenire, 14 octombrie, la Iași, are loc, în fiecare an, un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată ţara. Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. Este cunoscută în popor și cu numele de Sfânta Vineri. În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi. Începând din anul 1889, moaștele Cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Când brumărel a venit, Spre dulcele Iași ne-am pornit Pe Cuvioasa s-o slăvim, Cu milostenie și dragoste s-o pomenim.

Răzvan Mihail Alecu, clasa a VI-a Prinţul Ștefan

2

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Liceul Pedagogic, o nouă perspectivă...

Motto: “J’ai toujours pensé que l’école, c’était d’abord les professeurs” (Chagrin d’école- Daniel Pennac)

Cu peste douăzeci de ani în urmă, apăreau în peisajul școlii românești, mai întâi, Grădiniţa Arc-en-Ciel, apoi, când copiii au crescut, Școala Anastasia Popescu, purtând numele celei dintâi profesoare de religie a celor mici.

Formula, cu totul nouă, a acestor unităţi de învăţământ particular, propunea, avant la lettre, așezarea, în prim-planul tuturor activităţilor și intereselor școlii, a elevului, cu nevoile, talentul, neîmplinirile, ezitările, izbânzile sale, precum și o viziune creștin-ortodoxă în care se oglindea cu discreţie, întreaga viaţă a comunităţii.

Ca atare, primul impact al acestei viziuni a fost asupra dascălilor și asupra părinţilor, pe care, trebuie să o spunem, i-a uimit la început curajul programului grădiniţei și apoi al școlii, de a aborda predarea a trei limbi străine – franceza, germana și engleza – tuturor copiilor, în programul comun, ca și îndrăzneala de a aduce în sălile de grupă și de clasă mai mulţi profesori, care să predea, fiecare în parte, disciplinele în care era specializat, în timp ce educatoarei și învăţătoarei, le reveneau doar coordonarea colectivelor de copii și sarcina de a realiza integrarea informaţiilor în proiecte multi și transdisciplinare.

Copiii au crescut, au ajuns la vârsta gimnaziului, iar școala a crescut odată cu ei. S-au adunat multe premii la concursuri și olimpiade, proiecte, reviste scrise în și pentru școală, premii naţionale și internaţionale.

Părinţii întrebau acum dacă nu este cazul să proiectăm liceul. Nu era o decizie ușor de luat, câtă vreme absolvenţii clasei a VIII-a strângeau, an de an, buchete din note de 10 la Evaluarea Naţională și își propuneau să nu abandoneze studiul limbilor străine, dar să continue aprofundarea, mai cu seamă, a știinţelor exacte. Liceele glorioase ale capitalei îi primeau cu braţele deschise, iar părinţii și profesorii își făceau un titlu de mândrie din aceste reușite.

Și totuși, unii copii și-ar fi dorit altceva. Mai multă înţelegere din partea profesorilor nou întâlniţi. Mai multă căldură. Mai multă empatie. Reveneau la școală, se alintau din nou alături de dascălii care îi știau de mici și, nu de puţine ori, se alăturau echipei de profesori pentru proiectele noi, în Școlile de Vară, ori în tabere. Erau cei mai pricepuţi voluntari. Puteau fi cei mai buni profesori. Și iată că gândul acesta a prins contur: de ce nu, un liceu pedagogic, care să ducă mai departe valorile școlii – valorile de credinţă, de respect pentru copii, de grijă pentru tot ce ne înconjoară...

Și iată că, începând din anul școlar 2016-2017, Liceul Pedagogic desprins din Școala Gimnazială Anastasia Popescu își deschide prima clasă, întâmpinând primii elevi pe care și i-ar dori viitori dascăli dedicaţi, iubitori și atenţi la nevoile copiilor care le vor fi învăţăcei. Întâia promoţie va purta numele distinsei profesoare Laetitia Leonte, pedagogul- model, care și-a dedicat întreaga viaţă valorilor fundamentale pe care le reunesc Biserica, Familia și Școala.

Tinerii care împărtășesc valorile credinţei, ale iubirii pentru tradiţiile românești, ale respectului pentru creaţia lui Dumnezeu, sunt așteptaţi cu bucurie de confraţii lor mai mari, care le vor fi călăuze pe parcursul celor patru ani de liceu.

Împreună vor descoperi nu doar literatura și știinţele, ci și jocurile copilăriei, tainele pedagogiei și ale didacticii, bogăţia meșteșugurilor tradiţionale, eleganţa dansului popular, mlădiera cântului și armoniile pianului, ori ale viorii. Vor desluși de la înaintașa lor, profesoara Anastasia Popescu, felul în care îi pot apropia pe cei mici de Hristos, vor face cunoștinţă cu mari pedagogi români, ori de pe alte meleaguri, își vor șlefui expresia în limbile străine pe care, acum, vor avea prilejul să le aprofundeze și să le practice nemijlocit.

Viaţa de licean va fi plină de bucurie și de împliniri, văzând că pot dărui deja celor mai mici ca ei din tot ce știu și pot acum pune în practică, dacă antrenează noianul de cunoștinţe care, astfel, nu mai rămân doar la nivel teoretic, ci pot prinde contur, pot deveni viaţă.

Când, la finalul liceului, vor gândi spre ce carieră se pot îndrepta, unii dintre tineri vor putea alege să înceapă deja să lucreze, chiar în grădiniţa și școala ai căror absolvenţi sunt, putând astfel fi, din punct de vedere material, deja independenţi. Își vor urma studiile, în paralel cu această activitate, care le poate permite suficientă libertate pentru studiu.

3

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Dacă vor prefera să fie doar studenţi, tot ce au acumulat de-a lungul liceului le va fi de un folos real, mai cu seamă pentru cei care se vor orienta către filologie, ori știinţe socio-umane. Și dacă, în fine, vor prefera o carieră într-o cu totul altă direcţie, nu putem ignora beneficiul pe care anii de liceu au a-l aduce la împlinirea fiecăruia ca persoană și personalitate, ajutându-i în structurarea propriilor valori, în fundamentarea familiei și chiar în parcursul de viitori părinţi, cunoscători îndeaproape ai psihologiei copilului.

Ne vom bucura pentru reușita fiecăruia și îi așteptăm acum cu inimile deschise pe viitorii noștri liceeni!

Prof. Monica-Valentina Șerbănescu Președinte Fondator - Director general Liceul Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu

„Peste vârfuri...”

„Impresionant...” singurul cuvânt care îmi răzbate în minte când mă gândesc la vernisajul expoziţiei „Peste vârfuri...” la care am participat săptămâna trecută, în cadrul Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”.

Evenimentul s-a bucurat de participarea extraordinară a actriţei Manuela Hărăbor care a recitat poemul eminescian al cărui titlu a inspirat numele expoziţiei. A urmat scurta introducere a doamnei director Monica Șerbănescu, o persoană care prin zâmbetul ei încălzește inimile. Dumneaei l-a invitat să vorbească pe un tânăr profesor de limba română care este în același timp critic de artă. Din punctul meu de vedere, acest om a avut o capacitate impresionantă de a exprima în cuvinte semnificaţiile exponatelor. După cum mulţi s-ar fi așteptat, el ar fi trebuit să vorbească despre fiecare exponat în parte, să-și exprime părerea, însă nu a fost așa; mare parte din cuprinzătorul său discurs a avut menirea de a ne introduce în contextul spaţiului în care ne aflam. Dumnealui spunea foarte frumos că, oriunde mergem, trebuie să luăm duhul acelui loc. A vorbit foarte impresionant despre valorile poporului român, despre Constantin Brâncoveanu și martiriul lui și al copiilor săi în contextul formării acestui neam. Vorbea cu o ușurinţă ieșită din comun, folosind cuvinte foarte elevate ce erau sorbite cu nesaţ de invitaţi. Sunt sigur că-l voi mai întâlni și că poate chiar voi reuși să vorbesc cu dumnealui.

Doamna artist - iconar Elena Murariu a avut un scurt discurs; a fost foarte relevant faptul că prin intermediul icoanelor și al tablourilor și-a exprimat cel mai bine emoţiile.

Cuvântul dumneaei a fost urmat de corul unui grup de studenţi la Teologie , vechi prieteni de-ai mei, care au interpretat „Balada lui Brâncoveanu”. Consider că ei au fost piesa de rezistenţă din cadrul manifestărilor care au acompaniat vernisajul. Prin cânt, prin stihuri, ei au adunat laolaltă atât tradiţia și valorile poporului nostru, cât și sfinţenia de care au dat dovadă înaintașii noștri. Publicul amuţise, toţi fiind cuprinși de adâncă recunoștinţă și credinţă. Glasul puter50nic și melodios al băieţilor răsuna în marea sală, umplând inimile tuturor. După ce au sfârșit cântarea, nimeni nu știa dacă să aplaude, sau să plângă de emoţie. A fost minunat.

Pentru încheiere, doamna profesoară Graţiela Nichita a dirijat corul școlii care, spre deosebire de vocile grave și solemne ale psalţilor, era format din glasurle de cristal ale celor mici. Puritatea lor i-a vrăjit pe toţi cei prezenţi.

Ei au fost cei care au tras cortina acestui eveniment, oferindu-le celor prezenţi posibilitatea să admire preţioasele lucrări expuse.

Nicanor Mihăilă, Clasa a IX-a Profesor Laetitia Leonte, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”

4

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

LICEUL PEDAGOGIC ANASTASIA POPESCU ŞCOALA GIMNAZIALĂ ANASTASIA POPESCU

GRÃDINIŢELE ARC-EN- CIEL

Vă invită să luaţi parte la ZILELE EDUCAŢIEI CREȘTIN - ORTODOXE

Luni, 21 Noiembrie – INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI- Ziua Școlii / Liceului Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu

participarea la Sfânta Liturghie; Întâlnire cu elevi și foști elevi, prieteni ai școlii etc., în cadrul expoziţiei Peste vârfuri... a Dnei Elena Murariu,

artist iconar, în sediul din str, Zborului 7-9, ora 17.00;

Marti, 22 noiembrie, între orele 15.00 si 16.30, întâlnirea elevilor din clasele gimnaziale și din clasa a IX-a prof. Laetitia Leonte, cu actorii, regizorul, scenograful, spectacolului "Brâncoveanu, Ivireanu, iubire de Biserică și

neam”, în sediul din str.Traian nr.160;

Miercuri, 23 noiembrie, la ora 17.30, discuţie iniţiată de Dna Prof. Elena Apostolescu, pornind de la primele două fascicule din cartea Domniei Sale, Știinţa în Biblie și Omul creat în Rai;

Comentarii privind o abordare creștin ortodoxă a textelor, cu Dna av. Mirela Chelaru, autoarea volumului Douazeci de pași spre mântuire în basmul creștin;

În deschiderea serii, va cânta Corul ”Sfânta Elisabeta” al Liceului nostru, condus de prof. Graţiela Nichita;

Joi, 24 noiembrie, Dl. Prof. Sergiu Ciocârlan va încerca să răspundă la întrebarea Ce este Școala?

în două întâlniri succesive: 15.00-16.30, cu elevii de gimnaziu și liceu, în sediul din str.Traian nr.160; 17.30, cu părinţii, profesorii și orice persoană interesată de tema abordată in sediul Zborului nr.7-9;

În deschiderea serii, va cânta Corul ”Sfânta Elisabeta” al Liceului nostru, condus de prof. Graţiela Nichita;

Vineri, 25 noiembrie, Expoziţie/stand de cărţi și publicaţii creștin-ortodoxe; Prezentări de carte, cuvânt al editorilor și scriitorilor, dezbateri, orele 14.00-16.30;

Parteneri: Protoieriile II și III Capitală, Biserica Popa Nan,

Radio Trinitas, Trinitas TV, Universul Credinţei, Chemarea Credinţei, Lumea credinţei, Familia Ortodoxă, Librăria Sophia, Librăria Bizantină.

„... Cel mai bun lucru este ca disciplina și libertatea sa se întrepătrundă, altfel educaţia nu-și are rostul... Profesorul este numai un aliat, un prieten la nevoie...” (Cum să-i învăţăm pe copii RELIGIA - Anastasia Popescu-Mama Sica) Sărbătorirea Zilei Școlii, a prilejuit, în acest an, un proiect inedit – ZILELE EDUCAŢIEI CREȘTIN – ORTODOXE Acesta a fost programul nostru:

5

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

ÎMI PLACE SĂ CITESC - Proiect coordonat de prof. Ramona Mara Pisoiu

Copiii noştri trebuie să ajungă să citească din propria iniţiativă, în fiecare zi, având sentimentul satisfacţiei şi nu al unei obligatii neplăcute. Pornind de la această idee, mi-am imaginat proiectul „Îmi place să citesc” ca pe o poveste, pe care am parcurs-o împreună cu elevii clasei a II-a „Domniţa Maria” .

Vă invităm să descoperiţi în continuare „Drumul cărţii” şi cum este să stai „de vorbă cu un scriitor”. Apoi veti vedea „ce reprezintă biblioteca pentru noi” precum şi câteva imagini din vizita făcută Bibliotecii Naţională a României ☺.

Drumul cărţii

Cât de lung este drumul copacilor din pădure până la fabrica de hârtie ? Multă lume lucrează ca să taie lemnul �, să-l mărunţească, apoi să facă din el un aluat. Sunt maşini speciale, care frământă acest aluat şi îl toarnă în forme, din care, mai apoi, vor fi scoase foi subţiri de hârtie.

Și de-aici abia începe povestea cărţii! Foiţele subţiri s-au intâlnit cu scriitorul. El a inceput sa aștearnă cuvintele cu grijă și așa s-a născut o poveste. Ca să-i bucure și mai mult pe copii, scriitorul a fost ajutat de pictor, care a desenat povestea, dând viaţă imaginilor. Apoi au mers la editură, care a trimis manuscrisul la tipografie și astfel a apărut cartea. Pe foile - care cândva erau copaci în pădure - apar lucuri care să ne le îmbogăţească mintea și sufletul. Cartea va ajunge la librărie, iar, de acolo, la bibliotecă sau în casă.

De-a lungul timpului, drumul cărţii a suferit modificări, astăzi majoritatea având o grafică excelentă, cu imagini foarte frumoase.

„Mângâie, citește, iubește cartea și nu uita ce drum lung a străbătut ea până a ajuns la tine!”

SĂ ŢINEM MINTE: atunci când se rupe o foaie de hârtie, când se mâzgălește o carte, se distruge o bucată din “inima unui copac“.

De vorbă cu un scriitor

Copiii au fost bucurosi să o descopere pe scriitoarea Carmen Firan, care a venit de peste mări și ţări să ne povestească peripeţiile prietenilor ei : șoricelul Relu, motanul cu ochii verzi, pisica Rica, crocodilul cu lacrimi de carton, elefantul, căluţul albastru.... Fetele au fost încântate să afle că atunci când era mică, dna Firan a vrut să se facă prinţesă, dar a renunţat la idee, pentru că prinţesele au prea multe responsabilităţi. Încă sub vrajă, „în papuci de turte dulci”, copiii au așternut pe hârtie această experienţă.

6

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Brainstorming – „Ce reprezintă biblioteca pentru noi?” „De ce este cartea un prieten bun?”

În urma dezbaterilor, am ajuns la concluzia că Biblioteca este un loc unde se realizează educaţia permanentă a oamenilor. Creşterea cantităţii de informaţii, în decursul timpului, a dus la inventarea bibliotecii, o invenţie culturală ca şi scrisul, poezia sau muzica. Studiul cărţilor din bibliotecă duce nu numai la aflarea de lucruri noi, ci şi la descoperirea spiritului de ordine.

Am finalizat discuţia cu căutarea cuvântului bibliotecă în dicţionar - BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi pentru păstrarea cărţilor. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărţile. 3. Colecţie de cărţi, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituţie de cultură care colecţionează cărţi, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziţia cititorilor. 4. Colecţia de cărţi (tipărite de o editură), care prezintă un caracter unitar din punct de vedere grafic și tematic.

În vizită la Biblioteca Naţională a României

Proiectul nostru s- a încheiat cu vizitarea Bibliotecii Naţionale.

Cartea luminează mintea şi sufletul oamenilor şi de aceea voi cultiva dragostea şi dorinţa de carte a copiilor. Proiect coordonat de prof. Ramona Mara Pisoiu

Primul pas în bibliotecă – obţinerea permisului de cititor (cardului / permisului de acces)

Permise de acces în bibliotecă făcute la abilităţi practice.

7

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

FAMILII DE POVESTE

În orice familie există persoane care au de împărtășit istorii aparte. Există un părinte, sau un copil, sau un strămoș a cărui viaţă îi poate emoţiona sau îi poate inspira pe ceilalţi. Vă invităm să descoperiţi in paginile următoare un proiect creat și inspirat de copiii din clasa a V-a Principesa Ileana, Liceul Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu.

Proiectul PILDA SEMĂNĂTORULUI

…este un nou proiect transdisciplinar care va implica toţi elevii școlii, de la grădiniţă la liceu, solicitându-i să-și folosească cunoștinţele de biologie, matematică, literatură și arte plastice. Într-o primă etapă copiii au citit cunoscuta parabolă biblică, apoi au scris și au desenat, realizând cărticele, ilustrate după propria imaginaţie, cu care vă invităm să vă bucuraţi privirea și sufletul.

În etapele următoare, copiii vor semăna diferite seminţe, dar nu înainte de a le împărţi în patru părţi. Trei părţi vor fi semănate în trei locuri neprielnice, iar o parte în pământ bun. După semănare, „semănătorii” vor urmări încolţirea seminţelor și evoluţia lor, notând ritmul în care cresc

8

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Soldaţii de la ,,Doi Coceni” trec Oltul

Îl chema Nistor Barbu. Era bunicul bunicului meu. Comandantul lui era colonelul Traian Moșoiu, devenit general și conducător al armatelor române.

Nistor Barbu era caporal transmisionist al regimentului 2 Vâlcea, regiment alintat în glumă Doi Coceni.

El a participat la Primul Război Mondial (războiul de întregire a neamului), în urma căruia s-a format România Mare.

Atacată de puternica armată germană, armata română a primit ordin să se regrupeze în Moldova. Trebuia ca regimentele să treacă munţii, înaintând din sudul ţării spre răsărit.

Când au ajuns la Olt, s-au speriat de tot, așa că au stat acolo, adăpostiţi, la mal, riscând să fie omorâţi. Gloanţele nemţilor se auzeau căzând în apă.

Apoi, a venit un alt grup de ostași români. Militarii și-au ridicat puștile deasupra capului și au trecut Oltul.

După ce l-au traversat și ei, soldaţii din regimentul lui Nistor Barbu căutau munţii cu privirea, așa cum fuseseră învăţaţi. Voiau să se orienteze, ca să fie siguri că merg în direcţia corectă. Atunci, un alt grup de soldaţi a trecut pe lângă ei și le-a zis, cu bunăvoinţă:

- Măi, da’ nu vă mai uitaţi după munţi, ci după fum!

Toţi au privit înspre ei miraţi. Atunci au aflat că, în Ploiești, armata română a incendiat sondele petroliere. Era un fum care se vedea de la mare distanţă.

Când au ajuns în Ploiești, mergând pe jos trei săptămâni, au găsit un tren cu care au călătorit până la Iași. Acolo s-au întâlnit cu comandantul Moșoiu, viitorul general al armatelor române.

Ioana Mariƫescu, clasa a V-a Principesa Ileana

O luptă câștigată

Acum aproape 100 de ani, la 15 aprilie 1922, în localitatea Tohani s-a născut străbunicul meu, Vasile Bunescu. Acesta a urmat Școala de Învăţători, iar mai apoi Facultatea de Filosofie și Pedagogie. A luptat în Al Doilea Război Mondial și a fost rănit în luptele din Ungaria. A ajuns să lupte în Munţii Tatra și a primit decoraţii pentru vitejie în luptă.

El a fost profesor universitar şi a descoperit că toţi copiii de 6 ani pot să fie în clasa I.

Din păcate, a murit pe 24 noiembrie 1994. O şcoală din Bucureşti i-a purtat numele.

* 29 decembrie 1944

Kistarksa, un sat din Ungaria e cucerit de români. După luptă, se așterne o liniște mormântală pe front. Armata română se îndreaptă apoi spre antena Radioului Budapesta, care se afla la graniţa cu România.

După o noapte de mers prin zăpadă, sublocotenentul Vasile Bunescu și plutonul său ajung la 2 km de antenă. Lupta începe. Ungurii lansează o ploaie de gloanţe. Cinci oameni din plutonul 1 și patru oameni din plutonul 3 sunt răniţi. După aceea, românii atacă insistent, câștigând teren din sută în sută de metri. În sfârșit, obiectivul e cucerit în seara de 31 decembrie.

A doua zi, era una importantă pentru străbunicul meu. Pe 1 ianuarie, de Sfântul Vasile, sublocotenentului Vasile Bunescu i se face o surpriză. E chemat de comandant şi primeşte şampanie şi carne de porc. Apucă să ia „o înghiţitură” (destul de luuuungă) de şampanie şi să mănânce „o bucată (destul de maaaare) de carne de porc”.

Dar, în acest timp, ungurii recuceresc antena. Atunci – pe neașteptate – toţi românii încep să urle sălbatic şi să bată din picioare.

Ungurii fug speriaţi. Iar ai noștri recuceresc antena.

Andrei Micula, clasa a V-a Principesa Ileana

9

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Vizitarea expoziţiei de pictură „Moving van Gogh”

În data de 14 octombrie 2016, Școala noastră a organizat o excursie în Bușteni, la Castelul Cantacuzino pentru ca elevii claselor V-VIII să viziteze expoziţia “Moving Van Gogh”.

În primele două săli erau expuse mai multe heliogravuri, dintre care m-au impresionat „Taietorii de lemne” și „In spatele drumului”, deoarece ilustrau modul de viaţă al oamenilor din zonele miniere sărace, unde a trăit Van Gogh.

O altă gravură care m-a impresionat este „Mâncătorii de cartofi”, dat fiind faptul că în ziua de astăzi este firesc să mănânci cartofi, pe când atunci, se pare că era ceva deosebit.

Următoarele două săli erau interactive - arta din trecut împletită cu tehnologia din prezent, realizând o combinaţie inedită, în care picturile lui Van Gogh au prins viaţă.

„Floarea Soarelui”, pictată în nuanţe de galben, „Noapte înstelată”, „Podul Langlois din Arles”, realizate în culori contrastante de albastru și galben, precum și autoportretul pictorului sunt câteva dintre operele proiectate pe imensele ecrane din sălile expoziţiei. În plus, pe podea, erau proiectate mii de flori de floarea-soarelui care se împraștiau la cea mai mica atingere, lăsând să se vadă o pictură de Van Gogh.

Dintre picturile lui Van Gogh, opera mea preferată este “Noapte înstelată”, deoarece sugerează mister și creează o atmosferă relaxantă.

Din perspectiva unui iubitor de artă, nu există un privilegiu mai mare ca acela de a fi părtaș la un proiect atât de spectaculos, precum expoziţia “Moving Van Gogh”.

Ioana Lizac, Clasa a VII-a Domniţa Smaranda

Vincent Willem van Gogh (1853-1890), reprezentant al curentului post-impresionist, este astăzi considerat unul dintre cei mai importanţi pictori din istoria artei.

Lucrările sale reprezintă locuri, obiecte, persoane cunoscute de acesta, într-un colorit subtil și în același timp foarte viu, într-o viziune puternic personală.

Van Gogh a realizat aproximativ 900 lucrări de pictură și 1100 de desene, o operă impresionantă cantitativ si calitativ, în doar un deceniu. Multe dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost pictate in ultimii doi ani ai vieţii.

Numele lui van Gogh a devenit asociat cu Floarea Soarelui; artistul îi scria fratelui său, Theo: “Floarea Soarelui îmi aparţine, într-un fel”. Pentru a picta un tablou cu aceste flori, Vincent trebuia să picteze rapid: ”Lucrez la el în fiecare dimineaţă, de la răsărit până târziu!...căci florile se ofilesc atât de repede”.

A fost puţin apreciat în timpul vieţii, însă faima artistului a crescut după moartea lui. Astăzi multe dintre lucrările lui, cum ar fi: “Noapte înstelată” (1889), “Terasa cafenelei noaptea” (1888), “Iriși” (1889), sau chiar unul dintre numeroasele sale portrete, sunt considerate unele dintre cele mai valoroase opere de artă ale omenirii.

Francesca Bucur, Clasa a VII-a Domniţa Smaranda

Vincent van Gogh - Mâncătorii de cartofi

Vincent van Gogh -

Podul Langlois din Arles

10

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Expoziţia conţinea zeci de gravuri semnate de marele artist olandez, care s-a născut în Zundert, un mic orășel din Olanda, într-o famile modestă. Lucrările erau de fapt proiecţii, heliogravuri ale operelor lui Van Gogh. În incinta expoziţiei existau două săli interactive. Într-una dintre ele era expusă o hologramă impresionantă a unei picturi care reprezenta un peisaj nocturn.

Pictura mea preferată este ”În spatele drumului”, lucrare ce reprezintă o gospodărie tipic olandeză, aflată lângă un drum de ţară.

Dan Georgescu, Clasa a VII-a Domniţa Smaranda

Când am ajuns la Bușteni, la Castelul Cantacuzino, așteptările mi-au fost depășite, deoarece nu-mi imaginam că o epoziţie de pictură poate fi așa de interesantă.

Operele de artă erau expuse în trei săli. În primele două erau schiţe, realizate prin tehnica heliogravurii. Acestea erau desene din timpul tinereţii artistului și reprezintă peisaje rurale, scene din viaţa cotidiană și figuri umane.

M-au impresionat mai ales culorile tabloului „ Noapte înstelată”, în principal nuanţele de albastru, foarte intense. Mi s-a părut cea mai interesantă și mai inovatoare expoziţie de artă vazută de mine, fiindcă reprezintă un contact între tablou si privitor în adevăratul sens al cuvântului.

Andrei Dumitrescu, Clasa a VIII-a Domniţa Bălaşa

Vincent van Gogh -

Noapte înstelată

Colţul campionilor

Felicitări elevelor Raluca Luzi și Ana Cernea din clasa a VI-a „Prinţul Ștefan”, care au obţinut menţiuni la Concursul Interjudeţean de Matematică „Cristian S. Calude, ediţia a XVII-a, susţinut la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi!

Felicitări distinsei profesoare Daniela Corpaci, ce le-a îndrumat cu dragoste, dar și cu exigenţa care o caracterizează!

Casa lui van Gogh din

Cuesmes - aici s-a

hotărât să devină artist.

11

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

The Magic Hat

by Ana Maria Neamţu, clasa a III-a Prinţul Matei

Do we really only use 10 % of our brain capacity?

"We only use 10 % of our brain capacity". This statement is widely believed myth with no scientific basis about which countless books have been written and movies made. This popular belief is thought to have started from the expression "to only use a fraction of your potential", used in scientific works and articles (eg.William James : The energy of men-1908). Unfortunately, it was taken literally, being later turned into a more precise percentage which varies depending on the source (10%~20%). However, this has barely any scientific basis and doctors and professors all around the world have proven this theory wrong. In fact, studies show that we use our full brain power all the time, at least on a subconscious level and that takes up to 20% of our body's energy. Even in your sleep areas like the frontal cortex are active and control your dreams and basic functions. And these are studies performed by specialised and official institutions, not simple assumptions. But then why does the myth continue? Because the popular media keeps repeating it, and soon everyone starts believing it regardless of the evidence presented. The believers of the myth claim that by accessing and using more of our brain, we could perform amazing feats that we cannot now, like showed in the Hollywood movie "Lucy" which is completely based on this story. But again, the evidence is there and we can't just ignore it in exchange for a far-fetched theory created by people with no medical training whatsoever.

In the end, even though it would be amazing for us to have super memory or be able to read thoughts if we used our full brain capacity, it is simply impossible. We already are using it and the 10% myth is exactly that, a myth, no more real than fairy tales. So the next time someone tells you about this, corect them and put a stop to the spread of false information.

SOURCES: https://faculty.washington.edu/chudler/tenper.html https://en.m.wikipedia.org/wiki/Ten_percent_of_the_brain_myth https://www.scientificamerican.com/article/do-people-only-use-10-percent-of-their-brains/ https://www.wired.com/2014/07/luc-besson-lucy-2/ www.discovery.com/tv-shows/mythbusters/mythbusters-database/ten-percent-brain/ By Anastasia Cuzuc, Clasa a VIII-a Domniţa Bălașa

Proiectul CENTRUL DE EXCELENŢĂ

Învăţăm limbile străine desenând... dar și prin studiu individual!

12

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

„Little Tom’s story” - by Andrei Dinică, Clasa a III-a Prinţul Matei

Adresa redacţiei: Str. Popa Nan, nr. 47B Vă invităm să ne vizitaţi şi pe site-ul: www.arc-en-ciel.ro

ISSN : 2069–0177. ISSN-L : 2069–0177.

Sponsori: Şcoala Anastasia Popescu, Asociaţia Şcoala Anastasia Popescu şi Asociaţia Grădiniţele Arc-en-Ciel – prin bunăvoinţa doamnei preşedinte fondator – director general, prof. Monica Şerbănescu.

Echipa de redactori:

Elevi:

Ana Maria Neamţu, clasa a III-a Prinţul Matei Andrei Dinică, clasa a III-a Prinţul Matei Andrei Micula - clasa a V-a Principesa Ileana Ioana Mariƫescu - clasa a V-a Principesa Ileana Antonia Anastasia Ilie, clasa a VI-a Prinţul Ștefan Răzvan Mihail Alecu, clasa a VI-a Prinţul Ștefan Ioana Lizac, clasa a VII-a Domniţa Smaranda Francesca Bucur, clasa a VII-a Domniţa Smaranda Dan Georgescu, clasa a VII-a Domniţa Smaranda Andrei Dumitrescu, clasa a VIII-a Domniţa Bălaşa Anastasia Cuzuc, clasa a VIII-a Domniţa Bălaşa Mihăilă Nicanor, clasa a IX-a Prof. Laetitia Leonte elevii clasei a II-a Domniţa Maria elevii clasei a V-a Principesa Ileana

Profesori îndrumători:

prof. Monica Șerbănescu, prof Sanda Ghioaldă, prof. Ana Maria Duceac, prof. dr. Ioana Revnic, prof. dr. Ancuţa Dinu Gurban, prof. Elena Aniculoaie, prof. Mihaela Dumitrescu, prof. Cristina Mariș, prof. Mihaela Mariana David, prof.Viviana Stratina

prof. Roxana Pricope, prof. Mirela Nicoleta Craiu.

Tehnoredactare: Oana Blendea, Daniela Muscalu, Adriana Moisoiu