revista turism ase

8/8/2019 revista turism ase

http://slidepdf.com/reader/full/revista-turism-ase 1/163

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Co ert

AE Anul VII ■ Nr. 18 ■ Noiembrie 2005



Revista Amfiteatru EconomicAnul VII. Nr. 18

Noiembrie 2005

Apariţie semestrială

Colegiul de redacţie

Redactor-şef: Vasile Dinu

Redactor-şef adjunct: Puiu Nistoreanu

Secretar general de redacţie: Ion StanciuRedactori: Gabriela Stănciulescu, Adriana Pietr ăreanu, Rodica Pamfilie, Laurenţiu Tăchiciu, Dan-LaurenţiuAnghel, Bogdan Onete, Sorin-George Toma, Alexandru Nedelea, Cristinel Vasiliu.

Consiliul ştiinţific

Prof. univ. dr. Ion Gh. Roşca, ASE Bucureşti; Prof. univ. dr. Viorel Lefter, ASE Bucureşti; Prof. univ. dr.

Ion Stancu, ASE Bucureşti; Associate Professor Ph.D. Aaron Ahuvia, University of Michigan-Dearborn(SUA); Professor Ph.D. Abraham Pizam, Rosen School of Hospitality Management, University of Central

Florida, Orlando, Florida, SUA; Professor Ph.D. Daniel A. Glaser-Segura (SUA); Lect.univ.drd. Adriana

Corfu, Instituto Politecnico de Viana do Castelo, Escola Superior de Tecnologia e Gestao (Portugalia);

Prof. univ. dr. Gabriela Stănciulescu, ASE Bucureşti; Prof. univ. dr. Marius Pop, Facultatea de ŞtiinţeEconomice Cluj-Napoca; Prof. univ. dr. Traian Surcel ASE Bucureşti; Prof. univ. dr. Rodica Milena

Zaharia, ASE Bucureşti; CS I dr. Ştefan R ăgălie, Academia Română, Centrul Economia Industriilor şiServiciilor; Associate Professor Ph.D. Čerović Slobodan, Faculty of Natural Sciences, Belgrad (Serbia);

Associate Professor Ph.D. Peev Gueorgui, New Bulgarian University, Sofia (Bulgaria); Chief AssistantProfessor Ph.D. Vanya Banabakova, National Military University, Veliko Turnovo (Bulgaria); Ph.D.

Petrovska Mircevska Tatjana, University "St. Cyril and Methodius", Skopje (Macedonia); TeachingAssistant Djucik Maja, Faculty of Economics, Belgrad (Serbia); Lecturer Ph.D Klodiana Gorica, University

of Tirana, Faculty of Economics (Albania); Lecturer Dr. Babu P. George, Pondicherry University (India);Lecturer Ph.D. Olga Blinkova , Karazin Kharkiv National University, Kharkiv (Ucraina); Professor Ph.D.

Jonathan R. Edwards, Bournemouth University, Poole (Marea Britanie); Conf. univ. dr. Vasile Dinu, ASE

Bucureşti; Conf. univ. dr. Puiu Nistoreanu, ASE Bucureşti; Assistant Professor Ph.D Daniel Stavarek,

Silesian University, School of Business Administration, Karvina (Cehia); Ph.D. Yankov (Nicolov) Nicola, Tsenov Academy of Economics, Svishtov (Bulgaria).

Comisia de referenţi

Dr. Vasile Dinu

Dr. Puiu NistoreanuProf. Adriana Pietr ăreanu

Prof. Ion Stanciu

Ec. Marin Neagu



Proprietar

Academia de Studii Economice din BucureştiFacultatea de Comer ţ

Editura

Editura ASE

Piaţa Romană, nr. 6, sector 1, Bucureşti, Româniacod 701731

Telefon: 021/211.26.50/146

E-mail: [email protected]

www.ase.ro

Revizie text Negroiu Carmen

Liliana Matei – redactor şef, Editura ASE

Tehnoredactare şi concepţie grafică: Negroiu Carmen

Violeta Rogojan – Editura ASE

ISSN 1582-9146



AE

CUPRINS CONTENTS

5 Turismul durabilConf. univ. dr. Dinu Vasile

Sustainable TourismConf. univ. dr. Dinu Vasile

I. Turism durabil I. Sustainable Tourism

9 Evaluarea impactului politicilor de

marketing asupra dezvoltării durabile a

comunităţilor urbane Prof. univ. dr. St ă nciulescu Gabriela Cecilia

Assessment of Marketing Policies Impact on

Sustainable Development of Urban

Communities Prof. univ. dr. St ă nciulescu Gabriela Cecilia

24 Ataşamentul de locurile de vacanţă: cum

îl construim şi îl măsurămConf. univ. dr. Nedelea Alexandru,

Lecturer Ph.D. Babu P. George

Holiday Attachment: The Construct and its

MeasurementConf. univ. dr. Nedelea Alexandru,

Lecturer Ph.D. Babu P. George

34 Capacităţile de cazare şi importanţa lor în

dezvoltarea turismului în Banat, SerbiaM.Sc., Assistant Ć ur č ić Nevena

Accommodation Capacities and Their

Importance in the Development of Tourism in

Banat, SerbiaM.Sc., Assistant Ć ur č ić Nevena

42 Ecoturismul – element al dezvoltării

durabile a comunităţilor locale rurale

româneştiConf. univ. dr. Nistoreanu Puiu

The Ecotourism – Element of the Sustainable

Development of the Local Rural Communities

in RomaniaConf. univ. dr.Nistoreanu Puiu

48 Particularităţile şi structura pieţei

turisticeConf. univ. dr.Nedelea Alexandru

The Characteristics and Structure of the

Tourism MarketConf. univ. dr. Nedelea Alexandru

56 Satisfacţia consumatorului – factor de

succes în companiile turistice Ph.D. Ilieska Karolina

The Consumer’s Satisfaction – As a Factor for

Success in Travel Trade Companies Ph.D. Ilieska Karolina

61 De la creşterea economică la dezvoltarea

durabilă. Rolul serviciilor în procesul de

dezvoltare Prof. univ. dr.Ioncică Maria,

Lector univ. dr. Petrescu Eva Cristina

From the Economic Growth to the Sustainable

Development. The Role of Services in the

Development Process Prof. univ. dr. Ioncică Maria,

Lector univ. dr.Petrescu Eva Cristina

69 Turismul religios Lector univ. Dr. Ban Olimpia

Conf. univ. dr. Bă dulescu Alina Religious TourismConf. univ. dr. Bă dulescu Alina

Lector univ. dr. Ban Olimpia

79 Turismul balnear în perspectivă istorică şi

religioasă Drd. Ianc Teodor

Balneary Tourism in a Historic and Religious

Perspective Drd. Ianc Teodor

84 Consecinţe sociale şi economice alefenomenului tsunami în Asia de sud-est Asist. Drd. Ţ al ă M ă d ă lina Lavinia

Social and Economic Consequences of theTsunami Phenomenon in South-Eastern Asia Asist. Drd. Ţ al ă M ă d ă lina Lavinia

89 Asigurarea calităţii serviciilor prestate în

turismConf. univ. dr. Dinu Vasile

Insurance of the Quality of Services in

TourismConf. univ. dr. Dinu Vasile

93 Studii ale valorilor culturale naţionale şi

organizaţionale în turism Lector univ. dr. State Olimpia

Tourism Studies on the Cultural Values at

National and Organizational Level Lector univ. dr. State Olimpia

98 Turism, arhitectură şi dezvoltare durabilă Lector univ. dr. Popescu Delia Tourism, Architecture and Sustainable

Development Lector univ. dr. Popescu Delia

104 Managementul turistic albanez –

următoarea etapă în dezvoltarea durabilă Ph.D. Gorica Klodiana

Albanian Tourism Management – The Future

Path to Sustainable Development Ph.D. Gorica Klodiana

113 Abordări practice ale managementuluiteritorial al complexului de recreere Lecturer Ph.D. Kyfyak A.

The Practical Approaches to the TerritorialManagement of the Recreational Complex Lecturer Ph.D. Kyfyak A.



AE

116 Dezvoltarea industriei turistice la nivel

regional în contextul relaţiilor economice

dintre Ucraina şi România Lecturer Ph.D. Kyfyak V.

The Development of the Tourism Industry at

the Regional Level in a Context of Economic

Relations Between Ukraine and Romania Lecturer Ph.D. Kyfyak V.

121 Sistemul Informaţional Geografic al

punctelor de reper turistice ale oraşului,

folosirea în scopuri turistice şi de

conservare Lecturer Ph.D. Blinkova O.

Lecturer Ph.D. Pavlenko A.

Geographical Information System for Town-

Planning Landmarks Touristic Using and

Preserving

Lecturer Ph.D. Blinkova O. Lecturer Ph.D. Pavlenko A.

125 Brandingul în întreprinderile din

industria ospitalităţiiConf. univ. dr. ec.ing. Toma Sorin-George

Branding in the Companies of the Hospitality

IndustryConf. univ. dr. ec.ing. Toma Sorin-George

129 Coeficientul de corelaţie al selecţiei –

instrument de măsurare a dependenţei

între două caracteristici numerice Asist. univ. drd. Dedu Silvia

Asist. univ. drd. Ş erban Florentin

The Corelation Coefficient of the selection –

Measuring Instrument of the Dependency

between Two Numeric Characteristics Asist. univ. drd. Dedu Silvia


131 Resurse turistice: de la “Micul Paris”, la

Marea Romă Conf. univ. dr. Lupu Nicolae

Touristic Resources: From the “Small Paris”

to the Big Rome Conf. univ. dr. Lupu Nicolae

138 Ajustarea datelor folosind metoda celor

mai mici pătrate Asist. univ. drd. Dedu Silvia


Adjustement of Data Using the Smallest

Squares Theory Asist. univ. drd. Dedu Silvia


II. Instituţii, Personalităţi,Evenimente

II. Institutions, Personalities,

Events

141 Bursa specială „Guvernul României” Prof. gr. I Adriana Pietr ă reanu The Special Scholarship “The Government of

Romania” Prof. gr. I Adriana Pietr ă reanu

144 Philip Kotler, părintele marketingului

modern Prof. univ. dr. Anghel Lauren ţ iu

Philip Kotler, the Father of Modern

Marketing Prof. univ. dr. Anghel Lauren ţ iu

146 Facultatea de comerţ la a 55-a aniversare The Faculty of Commerce at its 55th

Anniversary

III. „Amfiteatru Economic” vă

recomandă

III. „Amfiteatru Economic”

recommends for you

150

154

BUNE PRACTICI

Bune practici în învăţământul superior

economic american Lector univ. dr. P ă unescu Carmen

Lobby-ul – O strategie pentru

întreprinzătorii români Lector univ. dr.Ţ uclea Claudia-Elena

GOOD PRACTICES

Good Practices in the American Economic

Higher Education Lector univ. dr. P ă unescu Carmen

Lobby – A Strategy for Romanian

Entrepreneurs Lector univ. dr.Ţ uclea Claudia-Elena

158

160

CĂRŢI ŞI PUBLICAŢII

Marketing în asigurări Prof. gr. I Stanciu Ion

Revista „România Pitorească” Redactor- şef Mihai Ogrinji

BOOKS AND PUBLICATIONS

Marketing in Insurance Prof. gr. I Stanciu Ion

„România Pitorească” Magazine Redactor- şef Mihai Ogrinji

161 WEB-SITE-URI WEB-SITES



AE

Nr. 18 ● Noiembrie 2005 5

TURISMUL DURABIL

(Sustainable Tourism)

Ideea adopt ă rii conceptului dedezvoltare durabil ă în turism a apă rut la

începutul anilor ’90, luând astfel na ştere

turismul durabil .

Turismul durabil se disociaz ă de

turismul de masă , fiind o formă de turism

alternativ, care însă are la baz ă

urmă toarele principii:

● Minimizarea impactului activit ăţ iituristice asupra mediului natural în vederea

ob ţ inerii durabilit ăţ ii ecologice;

● Minimizarea impactului negativ al

activit ăţ ii turistice asupra comunit ăţ ii locale

şi a membrilor ei în vederea ob ţ inerii

durabilit ăţ ii sociale (evitarea apari ţ iei

situa ţ iilor ostile în rela ţ ia cu comunitatealocal ă , prin dezvoltarea acelor forme de

turism care nu perturbă şi nu întrerup via ţ a

de zi cu zi a popula ţ iei);

● Minimizarea impactului negativ al

activit ăţ ii turistice asupra culturii,

tradi ţ iilor şi obiceiurilor comunit ăţ ilor

locale în vederea ob ţ inerii durabilit ăţ ii culturale.

Turismul durabil se define şte ca fiind

„… o abordare pozitivă cu inten ţ ia de areduce tensiunile şi fric ţ iunile create de

complexitatea interac ţ iunilor dintre

industria turistică , turi şti, mediul natural şi

comunit ăţ ile locale ca gazde ale turi ştilor.”(Journal of sustainable tourism, 1993)

The idea of adapting the concept of sustainable development in tourism

appeared at the beginning of the 90’s, thus

giving the birth of sustainable tourism.

The sustainable tourism dissociates

itself from the mass tourism, being a form of

alternative tourism that, however, is based

on the following principles:

• To minimize the impact of the touristicactivity on the environment with the purpose

of obtaining ecologic durability;

• To minimize the negative impact of the

touristic activity on the local community and its members with the purpose of obtaining

social durability (avoiding the appearance

of hostile situations regarding relations with

the local community, through the

development of these forms of tourism that don’t perturb nor interrupt the everyday life

of the population);

• To minimize the negative impact of the

touristic activity on the culture, the

traditions and the customs of the local communities with the purpose of obtaining

cultural durability.

The sustainable tourism is defined as

„... a positive approach that is meant toreduce the tensions and the frictions created

by the complexity of the interactions

between the tourist industry, tourists, the

environment and the local communities ashosts of the tourists.” (Journal of

sustainable tourism, 1993)

Conf. univ. dr. Dinu Vasile



ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI



AE


I . Tur ism durabi lEvaluarea impactului politicilor de marketing asupra dezvoltării durabile a comunităţilor

urbane Prof. univ. dr. St ă nciulescu Gabriela Cecilia

9

Holiday Attachment: The Construct and its MeasurementConf. univ. dr. Nedelea Alexandru,

Lecturer Ph.D. Babu P. George 24

Accommodation Capacities and Their Importance in the Development of Tourism in Banat,

SerbiaM.Sc., Assistant Ć ur č ić Nevena

34

Ecoturismul – element al dezvoltării durabile a comunităţilor locale rurale româneştiConf. univ. dr. Nistoreanu Puiu

42

Particularităţile şi structura pieţei turisticeConf. univ. dr.Nedelea Alexandru

48

The Consumer’s Satisfaction – As a Factor for Success in Travel Trade Companies Ph.D. Ilieska Karolina 56

De la creşterea economică la dezvoltarea durabilă. Rolul serviciilor în procesul de dezvoltare Prof. univ. dr.Ioncică Maria,

Lector univ. dr. Petrescu Eva Cristina 61

Turismul religios Lector univ. Dr. Ban Olimpia

Conf. univ. dr. Bă dulescu Alina 69

Turismul balnear în perspectivă istorică şi religioasă Drd. Ianc Teodor 79

Consecinţe sociale şi economice ale fenomenului tsunami în Asia de sud-est Asist. Drd. Ţ al ă M ă d ă lina Lavinia 84

Asigurarea calităţii serviciilor prestate în turismConf. univ. dr. Dinu Vasile 89

Studii ale valorilor culturale naţionale şi organizaţionale în turism Lector univ. dr. State Olimpia 93

Turism, arhitectură şi dezvoltare durabilă Lector univ. dr. Popescu Delia 98

Albanian Tourism Management – The Future Path to Sustainable Development Ph.D. Gorica Klodiana 104

The Practical Approaches to the Territorial Management of the Recreational Complex Lecturer Ph.D.Kyfyak A .

113

The Development of the Tourism Industry at the Regional Level in a Context of Economic

Relations Between Ukraine and Romania

Lecturer Ph.D.Kyfyak V

116

Geographical Information System for Town-Planning Landmarks Touristic Using and

Preserving Lecturer Ph.D.Blinkova O.

Lecturer Ph.D.Pavlenko A.

121

Brandingul în întreprinderile din industria ospitalităţiiConf. univ. dr. ec.ing. Toma Sorin-George

125

Coeficientul de corelaţie al selecţiei – instrument de măsurare a dependenţei între două

caracteristici numerice Asist. univ. drd. Dedu Silvia


129

Resurse turistice: de la “Micul Paris”, la Marea Romă Conf. univ. dr. Lupu Nicolae

131

Ajustarea datelor folosind metoda celor mai mici pătrate Asist. univ. drd. Dedu Silvia


138





AE Turism durabil


EVALUAREA IMPACTULUI POLITICILOR DE MARKETING ASUPRADEZVOLTĂRII DURABILE A COMUNITĂŢILOR URBANE

(Assessment of Marketing Policies Impact on Sustainable Development of Urban Communities)

Prof. univ. dr. Stănciulescu Gabriela CeciliaAcademia de Studii Economice din Bucureş[email protected]

Rezumat

În contextul creşterii complexităţiieconomiei actuale, funcţionalitatea urbană poatefi asigurată doar printr-un proces de marketing bine dirijat care să includă mai multe faze deacţiune, prin formularea de scopuri şi strategiireferitoare la stabilirea relaţiilor dintre mediuleconomic, social şi instituţional, a nivelului pieţelor precum şi a raporturilor dintre cerere şiofertă. Politica de marketing urban cuprinde

sectorul public şi privat, urmărind ca toateactivităţile lor să asigure conservarea, stimulareaşi integrarea pe toate nivelurile de dezvoltare prinasigurarea şi ocuparea corespunzătoare a for ţei demuncă, atragerea unor afaceri din alte zone precum şi păstrarea şi dezvoltarea celor existente,încurajarea exporturilor, a investiţiilor, atragereaturiştilor şi a vizitatorilor pentru afaceri. Astfel, prin acţiuni bine dirijate, politica de marketing poate contribui la îmbunătăţirea imaginii oraşelor şi creşterea competitivităţii acestora în contextulcreşterii concurenţei în plan regional şiinternaţional. Proiectul vizează domeniulmarketingului urban, propunându-şi o analiză anivelului de dezvoltare a mediului urban din

România, precum şi a factorilor ce influenţează acest proces, în baza unor indicatori elaboraţi înacest sens şi a unor cercetări realizate peeşantioane nealeatoare. Rezultatele acestor cercetări vor fi aplicate concret în baza unor parteneriate încheiate cu autorităţile locale, cărorale va fi acordată şi consultanţa periodică învederea implementării planului de marketingurban pentru promovarea unui oraş, elaborat în baza cercetărilor efectuate în cadrul proiectului.

Cuvinte cheie• Marketing;• Spaţiu urban;• Dezvoltare durabilă;

• Autorităţi locale;• Comunităţi urbane.

Abstract

In the context of increasing complexity of the present economy, urban functionality can beassured only by a well - directed marketing process which includes several action phases, byformulating of goals and strategies related toestablishing relationships between the economic,social and institutional fields, the markets leveland the supply and demand balance. The urbanmarketing policy comprises the public and

private sectors, aiming that all their activitiesensure preservation, stimulation and integrationon all development levels by ensuring andadequate occupying of work force, attractingsome business from different areas and also preserving and developing the existing ones,encouraging exports and investments, attractingtourists and visitors for business. This way, bywell - conducted actions, the marketing policycan contribute to improve the cities image and toincrease their competitivity in the context of increasing competition on regional andinternational level. The project aims at urbanmarketing, planning an analisys of developmentlevel of urban environment in Romania and also

of the factors influencing this process, based onsome indices elaborated to this end and on someresearch carried out on well - designed samples.The results of this research will be actuallyapplied on the basis of some partnerships withlocal authorities, which will be offerred periodical consulting in order to implement theurban marketing plan for the promotion of a city,worked out on the basis of research conductedwithin the group.

Keywords• Marketing;• Urban space;• Sustainable development;

• Local authorities;• Urban communities.



AE

Amfiteatru Economic 10

Ultimul deceniu al secolului XX secaracterizează prin amplificarea provocărilor economice, sociale, politice, pe care municipalităţile trebuie să legestioneze în funcţie de interesele principalilor stakeholderi. Configuraţia

actuală a Europei transformă vecheacompetiţie dintre naţiuni, principalii actoridevenind oraşele, competiţia dintreacestea devenind din ce în ce mai liber ă şiacerbă.

Oraşele şi statele au intrat într-unanevoios proces de tranziţie, de la oeconomie industrială stabilă care domină pieţele mondiale, la o economie în rapidă schimbare, intensiv informaţională,supusă unei concurenţe globale puternice.Autorităţile locale nu pot să for ţeze piaţasă reacţioneze aşa cum vor ele, ci trebuie

să r ăspundă pozitiv la tendinţele şi for ţelecare guvernează evoluţia pieţei. Politicileşi măsurile reactive de stopare a for ţelor pieţei n-au avut nici un succes, în timp cereacţiile proactive şi interactive au datoraşelor posibilitatea să conlucreze cufirmele private în diverse moduriingenioase, care ţineau cont de for ţele pieţei, în cadrul acestui proces deînvăţare, reacţiile autorităţilor au r ămas înurma schimbărilor pieţei, iar politicileaplicate nu s-au adaptat suficient derepede la schimbările petrecute în

structura sectoarelor de activitate.Marketingul este o provocare chiar

şi pentru corporaţiile private, care suntdeseori receptate ca specialiste în practicarea marketingului. Marketingul nutrebuie să constituie în exclusivitateapanajul sectorului privat, comunităţileumane, arealele pot fi promovate la fel deeficient ca produsele sau serviciile uneifirme, acestea trebuind să beneficieze de practicile complexe ale marketingului dinsectorul privat.

Marketingul urban presupune

alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentrusatisfacerea nevoilor segmentelor ţintă

interesate de dezvoltarea urbană. Seconsider ă că marketingul urban şi-a atinsfinalitatea atunci când comunitateaoamenilor de afaceri şi cetăţenii suntmulţumiţi de mediul economico-socialurban, când aşteptările vizitatorilor şi ale

investitorilor sunt satisf ăcute.În zilele noastre, marketingul urbana devenit o caracteristică proeminentă astrategiei de dezvoltare economică locală.Dezvoltarea economică locală presupuneşi stabilirea unei strategii de marketing petermen lung, direcţionată cătreconservarea şi dezvoltarea potenţialuluinatural, economic şi antropic alcolectivităţii locale. Contextul în careoperează marketingul urban secaracterizează prin accentuareacompetiţiei dintre comunităţile urbane

pentru atragerea capitalului uman,material şi financiar (numai în Europaexistă peste 500 de regiuni şi peste 100000 de comunităţi care se află încompetiţie pentru aceleaşi resurseinvestiţionale şi umane limitate),frecvenţa mare a schimbărilor mediuluieconomic, social, politic şi înţelegereaincorectă a noţiunii/conceptului de,,marketing urban”.

Marketingul urban este utilizat pentru îndeplinirea mai multor scopuri, precum crearea unei imagini pozitive

pentru comunitate, atragerea de companii,instituţii, turişti, for ţă de muncă cu abilităţispeciale, dar la fel de bine, trebuie să găsească pieţe pentru exporturile lor, să adopte instrumente pentru managementulmarketingului strategic în vederea formăriiunui ,,urban brand”. Vechile strategii de promovare a colectivităţilor locale nu maisunt valabile în contextul unor pieţe aflateîntr-o continuă şi rapidă schimbare. Pentrua putea fi efectiv competitive, acestecomunităţi trebuie să-şi fundamentezestrategiile de dezvoltare locală şi din

perspectiva marketingului. În consecinţă,comunităţile sunt nevoite să producă bunuri, servicii de care au nevoie actualii şi



AE Turism durabil


potenţialii locuitori, companiile, investitorii,instituţiile naţionale şi internaţionale.

Marketingul urban, în mod specialîn SUA, este o industrie de mai multemiliarde de dolari, în care produsele şiserviciile produse în oraşe sunt promovate

şi ,,vândute” în mod agresiv. Multecomunităţi doresc să îşi construiască onouă imagine sau să o înlocuiască pe ceanegativă. Prin intermediul marketinguluiurban, comunităţile locale pot fi promovate în acelaşi mod complex caorice produs sau serviciu din sectorul privat. Instrumentarul de marketing poatefi adaptat la problematica comunităţilor care îşi promovează potenţialul dedezvoltare pentru formarea unei ,,mărci”susţinute printr-o identitate bineindividualizată. Marketingul urban

comunică identitatea oraşului pentru a fiînţeleasă de către segmentele ţintă.Comunicând această identitate, seformează imaginea oraşului, care estedefinitorie pentru modul de percepere înviitor de către potenţialii actori implicaţiîn dezvoltarea urbană.

Marketingul urban este un elementindispensabil în cadrul strategiilor pentrudezvoltarea economică a oraşelor,contribuind la stabilirea viziunii deansamblu a strategiei. Acesta ajută oraşelesă îndeplinească mai multe obiective

(atragerea de noi companii naţionale sauinternaţionale, consolidarea infrastructuriiindustriale, dezvoltarea turismului,diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor de transport şi de sănătate) în condiţiile încare trebuie să se menţină sau să scadă cheltuielile publice şi să înfruntecompetiţia acerbă pentru atragerea de noiinvestitori. Cele mai mari provocări pentru marketingul urban sunt schimbărilesurvenite în structura şi dinamica pieţelor,schimbări care depăşesc capacitatea dereacţie şi de r ăspuns a oraşelor. Simpla

existenţă a unei infrastructuri industrialedezvoltate nu este suficientă pentru ca ocomunitate să îşi atingă obiectivele de

dezvoltare, marketingul trebuind să creezeimaginea, mesajul care trebuie transmis potenţialilor investitori. Marketingulstrategic urban este cea mai adaptabilă şimai productivă abordare a problemelor cucare se confruntă comunităţile.

Marketingul urban a devenit o activitateeconomică de extremă importanţă şi, înunele cazuri, principala sursă de bunăstarelocală. Marketingul orientat spre clienţiiinterni nu este atât o problemă tehnică, demetode, mesaje şi ţinte de marketing, câtuna care ţine de definirea dezvoltăriioraşului în termenii sistemului de valori al publicului.

Aşa cum rezultă din defini ţ iilemarketingului urban, principalul scop alacestuia îl reprezintă atragerea deactivităţi cu efecte potenţial benefice

pentru comunitate şi maximizareasatisfacţiei segmentelor de piaţă ţintă.Pentru a analiza aceste definiţii, se vor urmări: relaţiile care există întremarketingul urban şi marketingul general(ca ştiinţă şi practică); intercondiţionărileexplicite şi implicite dintre marketingulurban şi conceptul de piaţă; tipul deobiective urmărite prin derulareaactivităţilor specifice marketinguluiurban.

Climatul economic şi politicinstabil pune autorităţile locale în situaţia

de a se confrunta cu noi nevoi şi aşteptărisociale. Acesta este rezultatul creşteriicompetiţiei între comunităţi, diminuăriiresurselor financiare, pierderii încrederiiîn eficienţa modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. Este evident faptulcă instituţiile publice trebuie să joace unrol activ în gestionarea teritoriului,deoarece controlul dezvoltării nu mai estesuficient: autorităţile locale trebuie să iniţieze dezvoltarea locală orientată spre piaţă. Iniţierea dezvoltării locale se poaterealiza prin utilizarea marketingului urban

care îmbunătăţeşte poziţia competitivă aoraşului.



AE


Principalul scop al marketinguluiurban este acela de a crea o legatur ă puternică între politicile publice şiexigenţele consumatorilor pentru aeficientiza funcţionarea sistemului urban.

Rolul marketingului urban îndezvoltarea oraşelor

La mijlocul anilor ’90, a devenitfrecventă utilizarea marketingului încadrul problematicii comunităţilor localeca o reacţie la schimbările profundeapărute în strategiile firmelor şi politicileguvernamentale, determinate de procesulde globalizare şi regionalizare (acestedouă procese sunt sinergetice şiinterdependente). Acesta este un momentimportant pentru marketingul urban,

deoarece începe să fie plasat şi perceputîn contextul mai larg al dezvoltării localeşi regionale. Această expansiune aconceptului de ,,marketing urban” adeterminat schimbarea percepţiei sale decătre comunitatea oamenilor de afaceri,administraţiile locale şi organizaţiilenonprofit.

,,Marketingul urban”, ,,dezvoltareaeconomică locală”, ,,competitivitateaoraşelor” sunt noţiuni care de multe orisunt analizate separat în literatura despecialitate. Uneori, activităţile specifice

marketingului urban sunt rezumate numaila politica de promovare, minimalizându-se importanţa lor în cadrul strategiilor dedezvoltare economică locală. Marketingulurban este prezentat ca un simplu processtrategic, f ăr ă a se analiza în corelaţie cudezvoltarea economică locală saucompetitivitatea oraşelor.

Având în vedere caracteristicilemediului urban şi numărul mare de

persoane şi interese implicate, abordarea problematicii oraşului din punctul devedere al marketingului urban este cea

mai potrivită, deoarece estemultidimensională, solicită o implicare proactivă din partea comunităţii, care este

atât subiect cât şi obiect al programelor dedezvoltare urbană. Succesulmarketingului urban este condiţionat deimplicarea directă a mai multor actorisocio–economici, cât şi de asigurarea uneiconvergenţe a intereselor principalilor

stakeholderi. Un rol important îl areanaliza ciclului de viaţă al oraşului careeste condiţionat de mobilitateaelementelor urbane actuale şi potenţiale(locuitori, agenţi economici, dotăriedilitare etc), şi care pot prezentaurmătoarele stadii de evoluţie: (1)includerea; (2) integrarea cu celelalteelemente; (3) excluderea. Majoritateaoraşelor nu reuşesc să întrevadă schimbările survenite în situaţiaelementelor urbane, iar multe dintre ele pur şi simplu se opun oricărei schimbări.

Gestiunea problemelor urbane se facehaotic, crizele profunde ivindu-se foartedes.

Revigorarea, ca fază a procesuluide schimbare urbană, necesită un procesde planificare strategică, caracterizat princolaborarea tuturor locuitorilor,instituţiilor, folosirea resurselor disponibile şi ierarhizarea acestora înfuncţie de interesele majore, urgenţa problemelor de rezolvat şi relaţionarea proceselor desf ăşurate. Marketingul urbannecesită realizarea unui parteneriat public

– privat pentru a îndeplini finalitatea procesului strategic. Într-un astfel de proces, este aproape imposibil pentrusectorul public să îşi asume întreaga povar ă a politicii de revigorare urbană.

Dezvoltarea economică urbană presupune şi stabilirea unei strategii demarketing pe termen lung, direcţionată către conservarea şi dezvoltarea potenţialului natural, economic, uman şiantropic al colectivităţii locale. Astfel,Institutul de Cercetare Stanford adoptă oviziune generală asupra dezvoltării

oraşului, combină filosofia dezvoltăriicomunitare cu cea specifică dezvoltăriieconomice, pornind de la prezumţia că



AE Turism durabil


atractivitatea unui oraş depinde de patrufactori comunitari (calitatea vieţii,imaginea pozitivă şi marketingul pozitiv,capacitate de dezvoltare economică şiinfrastructur ă) şi trei factori economici(tehnologie accesibilă, resurse umane

calificate, motivate şi adaptabile, capitalfinanciar disponibil).Sectorul public trebuie să acorde o

importanţă maximă coordonărilor tuturor actorilor implicaţi. Este un factor cheie înstabilirea rezultatelor strategiei şiinformarea păr ţilor implicate. Cel maiimportant rol îl constituie acordarealegitimităţii programelor de dezvoltare.Trebuie să restabilească încrederea şicredibilitatea acţiunilor publice,valorizând iniţiativele locuitorilor şiîmbunătăţind imaginea oraşului.

Sectorul privat este reprezentat delocuitorii oraşului, organizaţiile nonprofit,companii private, bănci, asociaţii, careaduc nu numai resurse financiare ci şiumane. Atitudinea proactivă a acestuisector stimulează schimbarea şi contribuiela o mai bună satisfacere a nevoilor comunităţii. La baza acestui parteneriat seaflă scopul de a genera încrederea şilegitimitatea acţiunilor, pentru a se crea orelaţie stabilă şi de durată între toateelementele urbane.

Viziunea de dezvoltare a oraşului

reprezintă evoluţia stabilită conformaspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor, aceastainfluenţând toate acţiunile municipalităţii.Această viziune contribuie la formareaidentităţii oraşului, care este expresia unuisistem unic, care, atât timp cât se află îndinamică, menţine oraşul în legătur ă cuevoluţia factorilor de mediu, oferindu-iacestuia vitalitate. Identitatea urbană,fiind un conglomerat de elementemateriale, psihologice şi cognitive, esteun factor de atractivitate, un criteriu desegmentare şi de diferenţiere, care

sporeşte şi stimulează competitivitateaoraşului. Teza centrală a marketinguluiurban este aceea că, în ciuda

considerabilelor for ţe interne şi externe cucare se luptă, comunităţile posedă îninteriorul resurselor colective şi aloamenilor lor, capacitatea de a-şiîmbunătăţi poziţiile concurenţiale relative.O perspectivă de planificare strategică

orientată spre piaţă asigur ă comunităţilor instrumentele de marketing şi posibilităţile necesare pentru a se ridica laînălţimea acestei exigenţe. Concurenţainterurbană obligă municipalitatea să gestioneze afacerile publice asemănător înunele probleme cu societăţile comercialecare sunt obligate să facă profit.

Spre deosebire de dificultăţile pecare le produc ciclurile normale dineconomie, oraşele au acum de înfruntatevoluţii noi în spaţiul global de piaţă, pefrontiera tehnologică şi în mediul politico-

economic. Aceste evoluţii ridică o problemă fundamentală, respectiv ceanume pot face comunităţile pentru asupravieţui sau pentru a prospera.Marketingul urban are dificila sarcină de aîntări capacitatea comunităţilor şi aregiunilor de a se adapta la dinamica pieţei, de a fructifica ocaziile favorabile şide a-şi păstra vitalitatea.

Creşterea şi complexitateaconcurenţei dintre oraşe într-o economiemondială aflată în plină schimbare,amplificarea presiunilor interne,

determină municipalităţile să adopte ooptică mai comercială şi orientată spre piaţă în activităţile lor de dezvoltareeconomică. Pentru a putea judeca la felca o întreprindere axată pe profit,municipalităţile trebuie să conceapă şi să aplice o metodologie de planificare demarketing. Ele nu trebuie să recurgă la planificare doar atunci când se confruntă cu situaţii dificile, ci trebuie să recurgă la planificare tocmai pentru a nu ajunge însituaţii dificile.

Planificarea strategică de piaţă, în

contextul problematicii urbane, a trecut prin trei etape. În cea mai mare parte, prima etapă a fost reprezentată de



AE


atragerea de fabrici. Începuturile saledatează din anii 1930, când oraşele dinsudul SUA f ăceau eforturi susţinute să atragă întreprinderi, investiţii din nord, promovându-şi climatul mai bun deafaceri. De-a lungul următoarelor patru

decenii, competiţia îndreptată spreatragerea agenţilor economici nu şi-aschimbat prea mult scopurile, metodele,argumentele, mesajele de marketing. Înactivitatea lor de marketing,municipalităţile se bazau pe ipoteza că acţionează pe o piaţă a cumpăr ătorului, prea puţin influenţată de schimbările ceaveau loc pe piaţa internaţională. Sarcinalor era să ajungă la cumpăr ători, să ledescopere nevoile, să grupeze diversestimulente sub forma unei oferteavantajoase şi să realizeze vânzarea. Între

anii 1970 şi 1980, oraşele au trecut la adoua etapă, cea a marketingului orientatspre obiective. În loc să urmărească unsingur scop, cel de atragere al firmelor, autrecut la o multitudine de scopuri:reţinerea firmelor existente, lansarea denoi firme, turism, promovarea exportului,investiţii str ăine. Odată cu intensificareaconcurenţei dintre oraşe, acestea auadoptat strategii rafinate de dezvoltare,având la bază analiza concurenţei şi

poziţionarea pe piaţă. Municipalităţile auînvăţat să segmenteze pieţele şi

cumpăr ătorii şi să-şi orienteze produseleşi serviciile spre anumiţi consumatori, pe baza cercetării şi analizei.

Municipalităţile au trecut de lamarketingul de masă al produselor nediferenţiate (stimulentele), lamarketingul specializat, cu accent pe produse specifice, adaptate dorinţelor şinevoilor clienţilor. Oraşele au pus unaccent mai mare pe păstrarea şi susţinerea pieţelor şi resurselor interne:întreprinderile, sectoarele de activitate,întreprinzătorii, produsele noi şi resursele

colective ale locului (universităţi, firme decercetare, instituţii financiare etc.). În anii90, oraşele trec la a treia etapă,

caracterizată prin optica dezvoltării produsului şi a nişei concurenţiale. Elecaută să se definească drept locuridistincte, cu anumite avantajeconcurenţiale pentru sectoarele ţintă;concep şi dezvoltă acele produse şi

servicii care crează valoare pentruclienţii-ţintă; investesc într-un portofoliudiversificat de sectoare economice,urmărind în acelaşi timp să păstrezeomogen un grup de activităţi înrudite; îşieducă resursele umane, astfel încâtcetăţenii lor să se poată integra eficientîntr-o societate informaţională şi investescîn buna funcţionare a infrastructurii pentru a asigura o calitate ridicată a vieţii.

Factorii de succes ai marketinguluiurban explică motivele pentru care unelemunicipalităţi reuşesc să implementeze

strategii de dezvoltare economică,folosind instrumentarul specific acesteispecializări a marketingului. Putemconsidera un factor de succes abilitatea şicapacitatea municipalităţii de a identificao problemă şi de a o rezolva prinintermediul practicilor marketinguluiurban. În literatura de specialitate, au fostidentificaţi opt factori de succes caregarantează reuşita proceselor specificemarketingului urban. Figura nr. 1reprezintă grafic gruparea acestor factoriîn funcţie de rolul şi importanţa lor la

nivelul municipalităţilor care utilizează practicile specifice marketingului urban.Elementele poziţionate în centrul figurii(grupul de planificare, viziunea şi analizastrategică, identitatea şi imagineaoraşului, parteneriatele public-privat,leadershipul) au rolul determinant pentrumunicipalităţi, acestea influenţând directmanagementul activităţii de marketingurban. Celelalte elemente (consensul politic, piaţa mondială şi dezvoltarealocală, evenimentele fortuite) reprezintă provocările pe care le întâmpină aplicarea

procedurilor specifice marketinguluiurban.



AE Turism durabil


C o n s

e n s u l p

o l i t i c

Grupul deplanificare

Viziunea şi analizastrategică

Identitatea şi imaginea oraşului

Parteneriatulpublic-privat

Leadership

E v e n i m e n t e f o r t u i t e

P i a ţ a m o n d i a l ă

D e z v

o l t a r

e a l o c a l ă

C o n s

e n s u l p

o l i t i c

Grupul deplanificare

Viziunea şi analizastrategică

Identitatea şi imaginea oraşului

Parteneriatulpublic-privat

Leadership

E v e n i m e n t e f o r t u i t e

P i a ţ a m o n d i a l ă

D e z v

o l t a r

e a l o c a l ă

Figura 1. Factorii de succes ai marketingului urban

1. Grupul de planificare. Acest grup esteo structur ă responsabilă de planificarea şiexecutarea proceselor specifice

marketingului urban în cadrul uneimunicipalităţi. Componenta acestui grup prezintă unele particularităţi; dacă însistemul american, acest grup este formatdin reprezentanţi ai sectorului public şi aicelui privat, în Europa, participanţii suntreprezentanţi ai instituţiilor publice cuautoritate locală şi regională. În acestultim caz, grupul de planificare estesprijinit de un consultant extern şi dereprezentanţii agenţilor economici locali.

În practica internaţională amarketingului urban, este recomandată

utilizarea unui grup special de planificare,care are ca principale atribuţii: defineşte şidiagnostică principalele probleme cu carese confruntă oraşul (analiza SWOT);stabileşte viziunea dezvoltării economiceurbane pe baza analizei efectuate;identifică cele mai potrivite sectoareeconomice pentru comunitatea urbană,recomandă îmbunătăţiri ale infrastructuriişi amenajării teritoriale; ajută la planificarea unor programe specifice demarketing urban pentru atragereasectoarelor vizate (stabileşte planuri de

acţiuni pentru următorii 10-15 ani).Activităţile specifice managementului public trebuie să se deruleze în

concordanţă cu procesele marketinguluiurban.

Capacitatea organizatorică a

municipalităţii se reflectă în implicarea şicoordonarea tuturor actorilor dezvoltărilelocale şi marketingului urban, în stabilireaşi implementarea de politici publiceurbane cu respectarea condiţiilor deeficacitate şi eficienţă. Această capacitatese reflectă în susţinerea viziunii strategice pe o perioadă mare, crearea unui parteneriat public-privat şi în calitatealeadershipului. Complementar rolului decoordonare, grupul de planificare (numitşi grupul de management) asigur ă în modeficient cooperarea şi parteneriatul dintre

toţi actorii implicaţi în dezvoltareaeconomică urbană.2. Viziunea şi analiza strategică.Viziunea în marketingul urban reprezintă proiecţiile viitoare ale poziţieiconcurenţiale deţinute de oraş în cadrul pieţei. Analiza strategică presupuneexaminarea detaliată a informaţiilor despre elementele procesului strategic.Implementarea unui plan strategic de piaţă pentru o comunitate este mai dificilă decât în cazul companiilor private.Planificarea strategică de piaţă nu va avea

succes în cazul comunităţilor în careinteresele diferite nu au fostconsensualizate.



AE


În cazul planificării strategice esteimportant să se stabilească planuri deacţiune care privesc viitorul incert alcomunităţii urbane. Pentru aoperaţionaliza aceste planuri,managementul marketingului urban

trebuie să stabilească sisteme prin care să obţină informaţii despre piaţă, să planificeactivităţile, să implementeze şi să controleze procesele specificemarketingului urban, care suntîntotdeauna condiţionate de resurseledisponibile şi ţintele vizate. Pentru fiecarealternativă strategică, grupul de planificare analizează disponibilitatearesurselor necesare implementării acestor planuri. În primul rând, stabileşte în modcorect activităţile economice la careoraşul doreşte să participe. Decizia

privind alegerea acestor activităţi estecondiţionată de nevoile cetăţenilor şicapacitatea oraşului de a satisface acestenevoi. Stabilirea corectă a acestor activităţi este crucială pentru succesuleconomic al oraşului, deoarece pentrusegmente diferite de piaţă trebuieelaborate strategii şi activităţi demarketing particularizate. Există maimulte elemente care se află în relaţiedirectă cu stabilirea viziunii şi strategieide dezvoltare, însă, din păcate,municipalităţile nu pot să le gestioneze

conform standardelor impuse de practicilemarketingului:• înţelegerea clar ă a viziunii dezvoltăriieconomice urbane. Viziunea trebuiestabilită împreună cu principaliistakeholderi, fiind nevoie de obţinereaunui consens lărgit. Trebuie definite şiînţelese obiectivele pe termen scurt şilung, precum şi consecinţele operaţionaleale viziunii stabilite;• desf ăşurarea unei analize minuţioase şicorecte (SWOT), pentru a se alegecombinaţia unică de elemente ale

sistemului urban asupra căroramunicipalitatea îşi va concentra atenţia;

• definirea segmentelor de consumatori şi pieţelor-ţintă;• produsele oraşului trebuie adaptate lanevoile consumatorilor, beneficiileacestora fiind descrise în mod just, întermeni concreţi. Trebuie asigurată o

convergenţă între realitatea faptică şiexpectativele create;• cunoaşterea competitorilor, nevoilor consumatorilor;• determinarea elementelor dediferenţiere în competiţia interurbană.3. Identitatea şi imaginea oraşului.Identitatea şi imaginea oraşului suntelemente care ajută la formarea mărciioraşului. Este imposibilă crearea uneiimagini a oraşului f ăr ă a se stabili la nivelstrategic conţinutul identităţii urbane.Odată cu stabilirea clar ă a identităţii

dorite, se formează elementele majore aleimaginii. Imaginea viitoare a oraşului vafi cea stabilită de către grupul de planificare, dacă marketingului urban posedă un sistem de comunicaţie eficient.

Identitatea oraşului reprezintă modalitatea în care acesta doreşte să fie perceput. Aceasta reprezintă un set unicde relaţii dintre elementele componente.Identitatea oraşului este o sumă acaracteristicilor sale, care îl diferenţiază de celelalte oraşe. Identitatea esterezultatul activităţilor planificate dincadrul programelor de marketing urban.

Identitatea oraşului rezultă dininteracţiunile fiecărui element alsistemului urban şi este percepută caunică reprezentare a sa. Există trei niveleale identităţii: personalitatea locului;identitatea locului; imaginea locului.Diferenţele dintre cele trei nivelereprezintă oportunităţile de îmbunătăţire arelaţiilor şi reîncepere a ciclului de viaţă al oraşului.

Factorii de atracţie aleşi de cătregrupul de planificare pentru creareaimaginii dorite sunt comunicaţi grupurilor ţintă. Aceşti factori de atracţie ai oraşului pot fi grupaţi în factori hard şi soft.



AE Turism durabil


Factorii de atracţie hard (infrastuctura) nu pot în mod individual să creeze un avantajcompetitiv unic. Trebuie utilizată ocombinaţie a acestor factori, deoarece nueste posibilă utilizarea cu maximă eficienţă a unora dintre ei. Factorii de

atracţie soft (cunoştinţe, spiritulîntreprinzător) devin din ce în ce maiimportanţi în formarea produsului urban,deoarece elementele lui sunt greu deimitat de către oraşele concurente.Elementele fizice ale oraşului (arhitecturaoraşului) nu pot singure să formezeîntregul mesaj al identităţii urbane, fiindnecesare asocieri cu elementele imateriale(imaginea). Elementele fizice nu suntsuficiente pentru formarea unei mărci.Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat, deoarece

oraşele şi-au axat eforturile asupraclădirilor, arhitecturii şi peisajului urban.Unui oraş nu îi trebuie doar o

marcă, ci şi sub-mărci pentru fiecare piaţă sau domeniu de afaceri în care esteimplicat. Fiecare marcă are nevoie de ostrategie diferită. Comunicaţiile demarketing, indiferent de forma pe care oau (marketing direct, expoziţii), pot fiutilizate în practica marketingului urbanca o punte de legătur ă între identitatea şiimaginea oraşului. Responsabilitateasocială a municipalităţii va deveni un

element competitiv, care va fi folosit încrearea mărcii oraşului. Organizaţia caresusţine marca oraşului trebuie să transmită semnale clare consumatorilor despre responsabilitatea socială amunicipalităţii.

Imaginea unui loc reprezintă oînsumare de credinţe, idei şi impesii pecare le au oamenii despre acesta.Imaginile sunt o simplificare a unuinumăr mare de informaţii şi asocierimentale, constituite în legătur ă cu acelloc. Imaginile difer ă de stereotipii; acestea

din urmă sunt imagini larg r ăspândite,foarte distorsionate, simpliste, care induco atitudine favorabilă sau nefavorabilă

faţă de un oraş. Imaginea este percepţia proprie unui singur individ, de aceea eadifer ă de la o persoană la alta.

Identitatea mărcii este un elementactiv în procesul marketingului urban,imaginea mărcii este o componentă

pasivă, f ăr ă de care un oraş nu poatedecide asupra formei exacte decomunicare a identităţii. Managementulmarketingului urban poate numai să sperecă imaginea reală se va forma înconcordanţă cu identitatea dorită şicomunicată a oraşului. Imaginea unui oraş este rezultatul unui complex de activităţidesf ăşurate pe termen lung, care formează unicitatea caracteristicilor unui oraş. Prinurmare, imaginea nu este uşor de copiat,ca şi celelalte activităţi ale mixuluioperativ de marketing.

Imaginea unui oraş reprezintă rezultatul procesului sistematic alcomunicaţiilor de marketing. Imagineasimplifică şi sistematizează procesul de,,cumpărare” a oraşului, reducând totodată şi riscul deciziei. După ce sunt analizateimaginea existenţa şi ,,produsul” oraşului,imaginea creată în mintea cumpăr ătoruluise poate menţine sau modifica.Managementul strategic al imaginiianalizează elementele determinante aleimaginii, controlează şi proiectează imaginea printre grupurile ţintă. Imaginea

unui oraş trebuie să fie validă, credibilă,simplă, distinctivă şi sugestivă.Competiţia acerbă dintre oraşe adeterminat efectuarea unor simple,,schimbări cosmetice” (modificareaînf ăţişării unor edificii publice), pentru caaspectul oraşului să se potrivească uneiimagini promovabile. O simplă modificare a aspectului urban nu rezolvă problemele imaginii oraşului, deoareceîntreaga identitate a sa este un elementdecisiv pentru imaginea percepută.4. Parteneriatele public-privat. Aceste

parteneriate presupun cooperareareprezentanţilor celor două sectoare(public/privat), ca o necesitate



AE


determinată de noile schimbări cu care seconfruntă oraşele. Când sunt comparate practicile marketingului urban dinAmerica şi Europa, se constată că practicile europene presupun o implicaremai puţin frecventă a agenţilor economici

locali în procesul de planificare de lanivel urban, în SUA, structurile mixteoperând de foarte mult timp.

Oraşele încearcă să se diferenţiezeutilizând o abordare antreprenorială în procesul de planificare de piaţă, încercândsă coopteze în eforturile lor de marketingşi firmele private. Capacitateaorganizatorică poate fi o problemă pentrutoate nivelele de aplicabilitate amarketingului urban şi pentru întreg procesul de dezvoltare locală. Cooperareaeficientă dintre firmele private şi

instituţiile publice ofer ă oraşelor ocapacitate organizatorică ridicată.Parteneriatul local dintre agenţiieconomici şi factorii politici de decizieeste un factor esenţial pentrusupravieţuirea oraşului în acest ,,r ăzboiinterurban”. Practicile viitoare alemarketingului urban trebuie să acorde oatenţie deosebită eficientizării acestui parteneriat, în contextul relaţionării culeadershipul din managementul urban.5. Consensul politic. Consensul politicreprezintă acordul dintre decidenţii

politici asupra gestionării afacerilor publice. Acest element sugereaz ă prezen ţ a puternică a elementului politici în marketingul urban. La nivelulmunicipalităţilor există conflicte deinterese, care pot să compromită eforturilede dezvoltare urbană. Procesul de planificare strategică este operaţional dacă aceste interese sunt consensualizate şiexistă o singur ă structur ă decizională.Procesul decizional în marketingul urbannu trebuie divizat în mai multe păr ţi înfuncţie de actorii implicaţi.

6. Piaţa mondială şi dezvoltarea locală.Piaţa mondială şi dezvoltarea locală sunttratate împreună, pentru ca cele două

perspective ale dezvoltării oraşului,globală şi locală, sunt puternic relaţionate.Termenul ,,piaţă mondială” sugerează faptul că oraşele sunt nevoite să participela competiţia internaţională pentruatragerea de resurse sau câştigarea unor

pieţe. ,,Dezvoltarea locală” indică importanţa pe care trebuie să o acordemunicipalitatea dezvoltării urbane locale, pentru a fi un concurent redutabil pe piaţainternaţională. Piaţa mondială presupuneo competiţie mai acerbă, însă aceasta mai presupune şi crearea de noi oportunităţi pentru oraş.

În marketingul urban,municipalitatea trebuie să îşi stabilească programele de dezvoltare economică locală abordând o perspectivă internaţională asupra segmentării şi

poziţionării. Chiar şi oraşele mici îşi potgăsi propria nişă de piaţă pe care să fiesuperioare celorlalte comunităţi urbane. Înacest caz, municipalitatea trebuie să ştiefoarte bine care îi este poziţiaconcurenţială, pentru a nu stabili obiectivede dezvoltare nerealiste. Poziţia strategică trebuie să fie corect stabilită înainte ca unoraş să îşi facă simţită prezenţa pe piaţainternaţională.7. Evenimentele fortuite. Evenimenteleîntâmplătoare merită o atenţie specială datorită rolului activ pe care îl pot avea în

procesele marketingului urban. Acesteanu au o frecvenţă mare, dar pot afecta performanţele unei municipalităţi,influenţând uneori deciziile investiţionale.Mulţi factori de decizie nu acţionează întotdeauna după o strategie de marketingfoarte bine realizată. Odată pornit procesul de implementare, poate să apar ă o serie de evenimente fortuite care să schimbe cursul proceselor de marketing.Evenimentele pot avea atât efecte pozitivecât şi negative. (Extinderea UniuniiEuropene poate fi considerată un

eveniment cu conotaţii pozitive pentruoraşele din statele membre, deoarece piaţa potenţială a acestora a crescut).



AE Turism durabil


Externalităţile negative sunt determinatede creşterea producţiei şi a consumului,când costul marginal privat nu mai esteegal cu costurile sociale marginale.Controlul externalităţilor negative este uninstrument foarte important în

marketingul urban. Oraşele care auînregistrat rezultate economice pozitive aureuşit să menţină un echilibru întrecosturile marginale private şi costurilesociale marginale, fiind mai eficiente din punct de vedere economic.8. Leadership-ul. În cazul marketinguluiurban, leadershipul reprezintă capacitateagenerală a municipalităţii de a coordona procesele complexe ale acestui domeniuspecializat al marketingului, de a stabilistrategii şi de a obţine putereaorganizatorică. Municipalităţile trebuie să

implice stakeholderii astfel încât aceştiasă fie ,,auziţi şi înţeleşi”, şi totodată să accepte deciziile acesteia.

Termenul leadership indică practicarea unui management publiceficient, care reprezintă un factor desucces în marketingul urban. Leadershipul poate fi considerat un element important pentru dezvoltarea economică şimarketingul urban. În multe cazuri,leadershipul poate fi elementuldeterminant în confruntarea dintre oraşe.Leadershipul poate ajuta în mod decisiv

municipalitatea să prospere, chiar dacă oraşul posedă factori ,,hard” insuficienţi.Managementul public este cel careorganizează şi coordonează proceselemarketingului urban. Managementul public ofer ă garanţia reuşiteimarketingului urban, limitând pe cât posibil influenţa factorului politic.

În sectorul public, există discuţii cu privire la practicile manageriale şimanagementul resurselor urbane. Încă nus-a ajuns la un consens în ceea ce priveştemodalitatea de gestiune a proceselor

specifice marketingului urban şi gradul încare practicile din sectorul privat să fieimplementate în sectorul public.

Aspectele prezentate certifică faptul că succesul practicilor specificemarketingului urban depind deintercondiţionările dintre elementeleenumerate. Grupul de planificare,viziunea şi analiza strategică, identitatea

oraşului şi imaginea sa, parteneriatul public-privat şi leadershipul sunt factoriiactivi, pe care un oraş îi poate folosi înactivităţile specifice marketingului urban,aceştia caracterizează capacitatea deimplementare a politicilor urbane. Ceilalţi patru factori (pieţele globale, dezvoltarealocală, consensul politic, evenimentelefortuite) reprezintă provocările mediuluide marketing urban.

Marketingul urban este o activitatecontinuă, care trebuie ajustată pentru aţine seama de condiţiile economice

schimbătoare şi de noile ocazii apărute.Sarcinile marketingului urban trec printr-o permanentă schimbare, pe măsur ă ce seformează noi sectoare de activitate, apar noi tehnologii, companiile se extind, iar vechile afaceri se reduc, fuzionează sau seunifică. Pe măsur ă ce condiţiile şi clienţiise schimbă, produsele trebuiemodernizate şi perfecţionate şi trebuie proiectate produse noi pentru satisfacereanevoilor nou apărute. Unele caracteristiciale oraşelor au capacitatea de a rezista permanent în noul context economic: o

for ţă de muncă pregatită şi calificată,infrastructura de bază, înzestr ări tehnice,şcoli, universităţi, baze de cercetare. Cutoate acestea, instrumentele şi programelenecesare pentru susţinerea acestor produsese află într-un proces constant deevaluare, reformulare şi schimbare.Aceste schimbări sunt determinate decreşterea competiţiei interurbane,considerată elementul determinant alabordării dezvoltării economice urbanedin perspectiva marketingului urban.

Procesele marketingului urban

încep cu analiza oraşului şi cu definireaviziunii şi misiunii strategice. AnalizaSWOT este o tehnică recomandată pentru



AE


a sintetiza punctele forte şi cele slabe aleoraşului, oportunităţile şi ameninţărilemediului. Nici o strategie de dezvoltarenu poate să reuşească f ăr ă o analiză anterioar ă foarte detaliată. Toateelementele implicate (de la realizarea

analizelor strategice, până la controlul şievaluarea activităţilor) converg sprerealizarea aceluiaşi deziderat: crearea devaloare pentru comunitate. Dacă în cazulcompaniilor private se poate vorbi despreobţinerea profitului, marketingul, în cazulcolectivităţilor locale, are ca sarcină crearea de valoare.

Alegerea tacticilor de marketingdepinde de strategiile de marketing şiobiectivele municipalităţii, fiecarestrategie necesitând un mix diferit deactivităţi. Ca particularitate, trebuie

menţionat faptul că strategiile şi tacticilede marketing urban au în vedere creştereanumărului amenitatilor (tacticile carevizează aspectele funcţionale/spaţiale), prin redefinirea arhitecturii, reamenajareaspaţiilor deschise, eficientizarea utilizăriispaţiului urban, îmbunătăţirea calităţiifactorilor de mediu.

Elementul politic are o implicare puternică în procesul marketinguluiurban. De multe ori, municipalitatea(conducerea politizată a instituţiilor publice) distorsionează în mod conştient

mesajul transmis, din această cauză potexista situaţii în care realităţile oraşului(ca produs) difer ă faţă de cele prezentate prin comunicaţiile de marketing. Unmanagement public apolitic trebuie să fiegaranţia reuşitei marketingului urban,limitând pe cât posibil influenţa factorului politic. Pentru limitarea influenţei politice, oraşele trebuie să acorde o maimare importanţă procesului de planificarestrategică, proces care trece dincolo desatisfacerea nevoilor electorale alemomentului, pentru a încorpora

perspectivele mai generale ale pieţei în planurile de evoluţie ale comunităţii.

Potrivit lui Kotler, principaleleelemente ce compun marketingul strategicurban sunt prezentate astfel: sarcinainiţială este aceea de a forma un grup de planificare format din cetăţeni, oameni deafaceri, oficialităţi locale. Acest grup de

planificare validează importanţacolabor ării dintre sectorul public şi cel privat, precum şi necesitatea de a-iimplica pe toţi beneficiarii în efortul demodelare a viitorului locului respectiv. Misiunea grupului este tripl ă: mai întâi ,trebuie să definească şi să analizeze stareacomunităţii, problemele importante cucare se confruntă şi cauzele acestora. În al doilea rând, trebuie să conceapă o soluţiede perspectivă la problemele comunităţii, bazată pe o evaluare realistă a valorilor,resurselor şi oportunităţilor de care

dispune comunitatea . În al treilea rând, trebuie să elaboreze un plan de acţiune petermen lung, cu câteva etape intermediarede investiţii şi transformare.

Grupul de planificare are ca sarcină instituirea unui proces de planificarestrategică orientată spre piaţă. Studiileefectuate asupra grupurilor de planificareindică faptul că sunt utilizate diverseforme de planificare strategică, în chip deinstrument managerial auxiliar pentrustabilirea direcţiilor fundamentale deacţiune, a obiectivelor şi a alocării

resurselor.Atât municipalităţile europene cât

şi cele americane ne ofer ă exemple destructuri organizatorice ce au ca rolorganizarea, coordonarea şi controlulactivităţilor de marketing urban: (1)municipalitatea din capitala daneză gestionează activităţile de marketing dinGreater Copenhagen Region prinintermediul Copenhagen Capacity, alcărei grup de management este format din13 membri, din care 7 numiţi pe criterii politice; acest grup de planificare îşi

desf ăşoar ă activitatea organizând întâlniritrimestriale în care se iau decizii cu privire la campaniile de promovare,





AE


satisfacţiei stakeholderilor, prinamplificarea valorii teritoriului. Această creştere valorică ar trebui să încurajezestakeholderii să accepte eforturile şi

investiţiile necesare pentru amplificareaatractivităţii teritoriului, stabilindu-seastfel o relaţie între satisfacţie-atractivitate-valoare.

Figura 2. Relaţia directă dintre satisfacţia stakeholderilor şi valoarea spaţiului urban

Există şi o a treia categorie de public, care nu se află într-o relaţie deschimb cu teritoriul, rela ţ ia acesteia fiinduna de management : institu ţ iile publice,care planifică şi gestionează teritoriul,respectând interesele stakeholderilor.Instituţiile publice trebuie să-şi orientezeactivitatea spre generarea satisfacţiei şiamplificarea atractivităţii pe bazamandatului cu care au fost investite.

Dacă responsabilii politici din instituţiile publice respectă intereselestakeholderilor (generând satisfacţie şicreşterea valorii teritoriului), activitateale va fi r ăsplătită prin acordareasufragiilor de către locuitori şi princreşterea veniturilor percepute la bugetullocal (datorită profiturilor mari obţinuteca rezultat al avantajelor competitiveobţinute datorită localizării şieconomiilor externe).

Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat

prin stabilirea politicilor de marketingurban, f ăr ă a se neglija evoluţiilemediului regional, naţional sau

internaţional. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă nevoile segmentelor din afarasa (turişti, investitori, for ţă de muncă înalt calificată etc), se vor crea mai multeoportunităţi de ocupare a for ţei demuncă, veniturile directe ale populaţieioraşului vor creşte, cât şi cele aleadministraţiei locale, care va fi astfelcapabilă să finanţeze noi programe dedezvoltare. Există tendinţa de a seconcentra eforturile municipalităţilor

asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentrumediul de afaceri, problemelelocuitorilor (poluare, criminalitate, spaţiiverzi, creşterea traficului etc), ocupândde multe ori un loc secund în preocupările autorităţlor locale.

Existenţa competiţiei întresistemele teritoriale şi relaţiile de schimb(teritorii – stakeholderi) justifică tratareateritoriului asemănător unei companii şifolosirea politicilor şi strategiilor demarketing în activitatea de gestionare asistemului teritorial. Competiţia dintre

sistemele teritoriale este asemănătoarecelei dintre firme, comunităţile ofer ă ,,produse” specifice pentru

Satisfacţiestakeholde

Valoareaspaţiului

Atractivitateacomunităţii

locale



AE Turism durabil


,,consumatorii” aflaţi în cadrul diferitelor pieţe. Trebuie avute în vedere şideosebirile care există între cele două elemente ale comparaţiei (teritorii-companii), deoarece sunt foarteimportante specificităţile sistemelor

teritoriale. Stabilind o asemănare cufirmele, comunităţile se găsesc în situaţiade a stabili relaţii de schimb cu,,consumatorii” cărora trebuie să le ofere produse şi servicii atractive. Asemănător firmelor, sistemele teritoriale trebuie să îşi formeze, să apere şi să amplificeavantajele competitive, indiferent dacă seaplică la nivel macroeconomic saumezoeconomic.

Din aspectele prezentate, putemconcluziona că marketingul urbanimplică analiza nevoilor stakeholderilor şi consumatorilor/pieţelor pentrumenţinerea sau dezvoltarea relaţiilor avantajoase de schimb între stakeholderi

(marketing intern urban) sau între aceştiaşi categoriile de public extern (marketingextern urban), având ca scop finalcreşterea valorii şi atractivităţiicomunităţii prin activarea relaţieiintercondiţionate satisfacţie-atractivitate-valoare.

Bibliografie

1. Bradley A., Hall T., Harrison M. Selling cities: Promoting New Images for Meetings Tourism’ Cities, vol.19, 2002

2. Kotler, P. & Hamlin, M. A. & Rein, I. & Haider D. H. Marketing Asian Places,John Wiley & Sons, 2002

3. Kotler, P. & Gertner, D. Theoretical papers. Country as brand, product, and beyound: A place marketing and brand management perspective, Special IssueBrand Management, 2002

4. Nelson, S. The Nature of Partnership in Urban Renewal in Paris and London,European Planning Studies 9, 2001

5. Seppo K. Rainisto. Success Factors of Place Marketing: A Study of PlaceMarketing Practices in Northern Europe and the United States, 2003



AE

Amfiteatru Economic24

HOLIDAY ATTACHMENT: THE CONSTRUCTAND ITS MEASUREMENT

(Ataşamentul de locurile de vacanţă: cum îl construim şi îl măsurăm)

Lecturer Ph.D. Babu P. George Conf. univ. dr. Nedelea AlexandruGoa University, India Univ. “Ştefan cel Mare“, Suceava

[email protected] [email protected]

Rezumat

Dat fiind că nu componeneteleindividuale ce constituie o vacanţă în izolaresau în simple relaţii adiţionale, sunt cele caredetermină satisfacţia turistului cu privire laacea vacanţă, absenţa unui instrument care să capteze efectul experienţei de vacanţă este, întotalitatea sa este ciudată. Şi nu numai atât,abordarea curentă de implicare a întreguluicomplex al experienţei de vacanţă ca simpla

sumă a cunoştinţelor despre păr ţile salecomponente, este de asemenea problemtică.Începând cu un scurt inventar al abordărilor curente cu privire la măsur ătorileataşamentului faţă de locuri care sunt folositede către cercetători pentru a evaluaataşamentul turiştilor faţă de destinaţiile devacanţă, articolul de faţă încearcă să dezvolteun instrument mai holistic, şi anumeAtaşamentul de Locurile de Vacanţă, care poate măsura pe deplin ataşamentul turiştilor la experienţa de vacanţă. Instrumentul demăsurare a ataşamentului de locurile devacanţă a dovedit cu succes testele esenţiale de

validitate şi încredere. Articolul se încheie cu oscurtă referire la limitele curente şidimensiunile de dezvoltare a instrumentului, precum şi implicaţiile sale şi posibileleaplicaţii.

Cuvinte cheie

• Ataşamentul de locurile devacanţă;

• Utilitatea vacanţei;• Identitatea vacanţei;• Dezvoltare la scar ă;• Validitate şi încredere;• Implicaţii de scar ă.

Abstract

Given that it is not the individualcomponents constituting a holiday in isolationor in simple additive relationship thatdetermines tourists’ sense of satisfaction withthat holiday, the absence of an instrument tocapture the effect of the holiday experience inits entirety is but odd. Not only that, thecurrent approach of inferring the wholecomplex of holiday experience as the simple

additive sum of the knowledge of itsconstituent parts is epistemologically problematic, too. Beginning with a brief inventorying of the current approaches to themeasurement of place attachment, which is being used by researchers to assess tourists’attachment to holiday destinations, the present paper attempts to develop a more holisticinstrument, Holiday Attachment, which cancomprehensively measure tourists’ attachmentwith the composite holiday experience. Theholiday attachment instrument has successfullydemonstrated the essential tests of validity andreliability. The paper is concluded with a brief

discussion of the current limitations and thedevelopmental dimensions of the instrument,as well as its implications and potentialapplications.

Keywords

• Holiday attachement;• Holiday utility;• Holiday identity;• Scale development;•

Validity and reliability;• Implications of the scale.

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



AE Turism durabil


1. Introduction

Serious attempts have been madeto construct a reasonably valid andreliable scale to measure residents’ andtourists’ attachment to places (Moore and

Graefe 1994; Williams and Roggenbuck 1989). Also, instances can be cited wherethe place attachment scale is employed tomeasure tourists’ attachment to holidaydestinations. However, a destination is just a component, how-much-so-ever important a component may be, of thecomplex chain of products and servicesthat structure the holiday experience of the tourist. In addition, the approach of knowing an integrated whole as the meresum of its parts is criticized asfundamentally flawed at an

epistemological level. For Piaget (1973),such an act is a cruel mockery of thenature of social reality. This being thecase, it may seem quite strange thatnobody has attempted to define andmeasure a construct broader in scope than place attachment that encompassestourists’ attachment to the integratedholiday experience as a singular whole. Inthe present paper, an attempt is made inthat direction and the resultant is thedevelopment of a construct and astandardized, general, valid, reliable,

multi-item, multi-dimensional instrumentto measure it, to which the name HolidayAttachment is given.

We understand a holiday as thename for that integrated and fullyinclusive tourism product thatencompasses the experiences of thetourist before, during, and after the trip(Uzzell 1984). Holidays may be regardedas society’s institutionalized means of enabling fantasy and reality to beimperceptibly mixed. Holidays could bealternatively conceived as narratives,

myths, empirical network relationships,marketing objects, and production,information, and consumption systems.

From this standpoint, holiday attachmentencompasses the collection of meanings, beliefs, symbols, values, and feelings thattourists associate with particular holidays.

The tourism industry providesholiday seekers with a complex bundle of

tangible objects and intangibleexperiences designed to satisfy their needs and wants (Leiper 1995). This bundle includes facilitation of sorts; primarily, in the realization of themoment-of-truth experience at thedestination; then, in fulfilling the differentinformation needs (categorizedtemporally as ongoing, pre-purchase, planning, en-route, and after-trip needs of information) of the tourist; and then, thoseactivities aimed at extending customer relationships beyond the immediate

peripheries of a holiday. The information provision serves the function of asurrogate of the moment-of-truthexperience, by which the travel industry isweaving around the tourist a framework for the positive reception of theholidaying experience.

Available evidence from tourismresearch implies that tourists’ choice setor its structure is not static, but variesacross both consumers and circumstances(Dommermuth 1965; Rewtrakunphaiboonand Oppewal 2003). However, within

this general understanding, Ryan (1997)explores society’s earlier attitudestowards holidaying; motivations for holidays; interaction with service providers as they affect the quality of thetourist experience; and the nature of theholiday location and the events that occur there. Dimanche, Havitz, and Howard(1993) presents an examination of thecurrent literature related to four prevalenttopical areas associated withholidaymakers’ decision behavior: egoinvolvement; loyalty and commitment;

family decision making; and, noveltyseeking. Then, there are specific attemptsto categorize tourists’ purchase decision



AE


behaviour on the basis of the type of holiday motivation (Thomas 1964; Gray1970; McIntosh and Goeldner 1995).

Essentially, a holiday is about the purchase of a benefit, which could be anemotional, intellectual or spiritual

experience (Nickerson and Ellis 1991).Sometimes, the holiday experience can becathartic due to it potential to sustain or change peoples’ lifestyles (Hyde 2003).

According to Havitz and Dimanche(1999), the quintessence of a holiday isthe psychological state of motivation,arousal, or interest between an individualand recreational activities or relatedequipment, tourist destinations, and thosevarious amenities offered, characterized by the perception of the elements of importance, pleasure value, sign value,

risk probability, and risk consequences.Gray (1970) identified wanderlust andsun-lust as two important motivatorstriggering touristic pursuit. Krippendorf’s(1989) search for balance, Dann’s (1977)anomie and ego-enhancement, Cohen’s(1979) search for authenticity, Mannelland Iso-Ahola’s (1987) two-dimensionalmotivational forces of seeking andescaping, and Pearce’s (1982) travelcareer ladder are some of the other noteworthy attempt to structure touristdisposition, motivation, and behavior.

However, there is little agreementfound among researchers regarding therelative positioning of any specificmotivator vis-à-vis others or relativeimportance among these in inspiringtourists of different categories to makeholiday purchases.

Besides these, Mathieson and Wall(1982) also attempted to categorize themotivational factors that determinetourists’ holidaying behavior. Their typology is an expansion of Crompton’s(1979) two categories of motivation:

socio-physical or push motivator (acombination of the natural and socialenvironments) and cultural or pull

motivator. They identified physical,cultural, personal, and prestige-relatedmotivations. These are the tourismspecific variants of the generic benefitssought by a typical customer, known inthe general marketing literature by wide-

ranging names as: (1) functional, practical, and emotional play off (2)instrumental and expressive (3) functionaland psychological (4) use, convenience inuse, integrative, and economy (5)functional, experiential, and symbolic(Parry, 2000; See also Woodside andLysonski, 1989). Holidaymakers areexpected to appreciate their holiday moreor less along these dimensions (Gilbertand Abdullah, 2002).

In Mathieson and Wall’sclassification presented above, the

physical motivators are the search for improvement of mind and body:convalescence for health problems;exercise through golfing, playing tennis,and hiking; and relief from psychologicalenervation by searching out the exciting,the romantic, or the entertaining. Culturalmotivations derive from curiosity aboutunusual places and foreign locales. Themain personal motivation for taking aholiday is to visit family or friends. Other personal motivations include the desires:to experience new places and people, to

make new friends, to escape a mundanesocial environment (to leave the house behind, to escape for the weekend, or toreduce stress and relax), and to travel.Leiper (1990) notes that there is noevidence that any destination or attractionever pulled any tourist in the absence of push factors. That is, the beginning of tourism is with push factors and touristmotivation and decision-making behavior has to be studied necessarily in terms of the buyers’ personal values. Though notoriginally indented by Mathieson and

Wall, along with personal motivators may be added the concept of self or identity.This is because tourists often seek in



AE Turism durabil


holidays those concepts existing in their conceptual structures that they believe astruly characterizing them (Lee-Hoxter andLester 1988). Russel Belk notes thatexternal objects to which individuals areaffectively attached and which are

considered as parts of individualitycomprise the extended self (Belk 1988)and these objects are highly congruentwith the individual’s sense of self. Whenevery holiday in the choice list offers thesame utility or meta-experiential options,consumer behavior becomes an identity project (Thompson and Tambiah 1999)and identity almost wholly determines the purchase decision (Holcomb 1999).

Holidays are purchased andexperienced in a meta-experiential setting,though this background itself does not

form the experiential product. This background may at the best structureconsumer experience in unique ways. It broadly dictates what is preferable andwhat is to be experienced (Steele 1981).

The concepts of situationalitydeveloped by Bloch and Richins (1983)and later modified by Deborah andRichard (2000) and the working or activated self concept of McGuire andMcGuire (1988), suggest that individualsfocus on whatever aspects of themselvesthat is most relevant in a particular social

setting or situation. Cranach (1992)illustrates each one’s cultural context asthe background with reference to whichtouristic experiences are interpreted. Toraise one’s prestige or status is an oft-cited reason for purchasing a holiday.

Again, it is the socio-culturalcontext that predominantly defines whatis prestigious. Normally, prestige isaccomplished by fostering socially preferable associations with people, places, or events. Prestige enhancementmay also be through the pursuit of

hobbies, continuation of education, egoenhancement, and sexual indulgence.

Furthermore, this motivation couldalso include simply doing what is infashion. In this regard, Bourdieu’s (1984)reflection that consumption in modernsocieties acts as a symbolic statementabout consumers as individuals and about

their lifestyles and in this wayconsumption encourages differentiation based on symbolic capital is extremelysignificant.

To fulfill the aforesaidmotivational needs, holidaymakers can purchase a pre-packaged holiday or caneven purchase in units and then bundlethem together. Packaged holidays arestandardized, quality controlled,repeatable offers comprising two or moreelements of transport, accommodation,

food, destination attractions, other facilities, and services such as travelinsurance (Middleton 1994). Independentholidaymakers essentially purchase thesame thing, with the only distinction thatthey feel for themselves the ownership of the bundling effort as well as the risks and benefits associated with that effort. But,there is no reason to expect that there will be the emergence of any new dimensionof purchase motivation in kind for thisself-help holidaymaker’s vis-à-vis the buyers of a fully inclusive holiday. The

differences will only be in degrees alongthe already existing dimensions, say, if there is any motivational value involvedin bundling the holiday elements oneself.

In other words, the performanceevaluation of holidays by holidaymakersshould be invariant to the specific natureor characteristic of the holiday.

Continuing with the precedingdiscussion, dimensions of holidaymakers’motivation may be thought of ascomposed of function or utility; emotion,self or identity; and, symbolism or

context. Individuals by and large must bederiving sense of their holidayconsumption along these three



AE


dimensions. Moreover, it must be alongthese dimensions that holidaymakersevaluate what they think the holiday cando for them. Zaichkowsky (1985) alsoseems to be arguing along the samedirection while discussing about her

involvement construct, developed tocapture the concept of individuals’ perceived relevance for products based oninherent needs, values, and interests.

Taking cues from Bloch andRichins (1993) and Houston andRothschild (1978) she categorizedinvolvement into physical, personal, andsituational. In fact, it was ponderedenough a propos using the phrase ‘holidayinvolvement’ instead of ‘holidayattachment’ for the proposed scale sincewhat was envisaged was to measure

something like involvement for the product-service bundle, namely a holiday; but noticing that a critical mass of relatedstudies in the area of leisure, recreation,and tourism has already employed theterm ‘attachment’, it was decided to settledown for the present terminology, holidayattachment. Most of the above mentionedstudies are about the place attachmentconstruct (Bricker and Kerstetter 2000;Proshansky, Fabian, and Kaminoff 1983;Moore and Graefe 1994; Stokowski 1991;Vaske and Kobrin 2001; Warzecha and

Lime 2001; Williams and Roggenbuck 1989) which measures the meanings, beliefs, symbols, values, and feelings thatindividuals or groups associate with a particular locality (Tuan 1977), say, atourist destination (Moore and Scott2003). Additionally, it was felt thatsupplementary studies could posit holidayattachment as a logical extension of theexisting literature on place attachment in particular and the more genericattachment theory (Goldberg and Kerr 1995) available in the psychology

literature. Again, as Schultz, Kleine, andKerman (1989) argues, attachment, asopposed to involvement, is directly

associated with the fundamental self-developmental processes that span theentire life cycle and the temporal elementof attachment has no counterpart ininvolvement. Attachment often has to dowith memories and previous self-

definitional experiences as well as currentor anticipated ones whereas involvementconcerns mostly with the present only. Soit is the variable of customer satisfaction,as it is operationalized in the mainstreamliterature. For instance, the HOLSATscale (Tribe and Snaith 1998) developedto capture satisfaction with holidays hasmost of its item statements aimed tomeasure tourists’ instantaneous andimmediate impressions of holidays.

2. Holiday Attachement and its

Dimension

Following the literature available,holiday attachment was anticipated by theauthor as a three-dimensional constructand defined it in terms of the significanceof the holiday to the individual traveler. Itmay be noted that widely acceptedmeasures of place attachment in factincluded only two dimensions: placedependence and place identity(Proshansky et al 1983; Williams,Anderson, McDonald, and Patterson

1995; Williams and Roggenbuck 1989).However, some of the items that wereinitially generated (given in Appendix-A)as part of the holiday attachment scaledevelopment process gave adequatesuggestion that these could better form ameaningful third block and hence theseitems were tentatively grouped together and named as holiday contextuality. Thus,for the purpose of scale development, thefollowing definition of holiday attachmentwas used:

A tourist’s perceived significance

of a holiday based on its ability to fulfill his or her utility, identity, and contextual needs.



AE Turism durabil


Utility refers to the physicalcomponents of the holiday that tend tocause dependence or functionalassociation with the holiday. It refers tothe more intrinsic advantages of theservice consumption and usually

corresponds to the product relatedattributes. It may be operationalized interms of how the current holidaycompares with alternatives in satisfyingthe activity level needs of tourists or itsability to facilitate behavior stemmingfrom such needs.

Identity stands for one’s inherentvalues, beliefs, interests, or needs thatconstitute one’s conception of own self and that motivate one toward certain typesof holidays since such holidays are

assumed to be symbolic of these values, beliefs, interests, or needs. Holidayidentity implies affective or emotionalattachment with a holiday. Putting itslightly differently, it refers to what it“feels like” to partake in the holiday.Identity may be operationalized in termsof a combination of attitudes, values,thoughts, beliefs, meanings, andinterpretations that tourists associate witha certain holiday and the behavioraltendencies branching from these.

Contextuality refers to somethingthat increases one’s interest towards theholiday due to contextual particularities.Context is the information available to a particular individual on a particular occasion for use in the meaning ascription process (Clark and Carlson 1981). Itrefers to advantages extrinsic and notimmediate to the process of consumption.Its correspondence is to the extra-productrelated necessities like the need for societal approval and outer-directed self-esteem (Wallendorf and Arnould 1988),

or at times the facilitatory conditions for the actual consumption experience. It may be thought of as those meta-features,

which influence the selection of a holiday, but do not form bases for the immediateholiday experience. Individuals asdecision makers recognize and work within the constraints of the knowncontextualities in order to achieve the

desired outcomes. Individuals may valuethe prestige, exclusivity, or fashionabilityof a brand because of how it relates totheir outward directed-self (Snyder 1974;George and Mekoth 2004). They may behave in manners preferable to thesocietal context, for instance, and if certain holiday types have higher social preference values in the current context,they may develop attachment towardssuch holidays.

The above categorization is

congruent with the multifaceted, butenmeshed concept of the human self in itsenfolding. Note that holiday utility andcontextuality stand more along the performance dimension (what the objectis “for”) while holiday identity standsmore along the attribute dimension (whatthe object “is”) of the self. But, holidaycontextuality is distinguished fromholiday utility in that it is not the intrinsic physical or activity based needs per se that causes attachment in the former case, but rather, the situational particularities

working behind these needs. Again, sinceholiday contextuality constitutes theattempts made by individuals for self-cultivation within the context provided bythe external environment(Csikszentimihalyi and Rochberg-Halton1981), there is some comparison apparent between holiday contextuality and holidayidentity, except for the notable differencethat the former is about the propagation of a socially suitable self or about theenhancement of the self-concept throughthe transfer of socially accepted meanings

of products or brands to oneself while thelatter is about attempts to experience the



AE


intrinsic self as reflected in the objects of consumption.

To sum up, attachment, arelationship orientation variable, is amultidimensional property representingthe types and degrees of linkages between

an individual and the object of hisconsumption, existing neither in him, notin the object, nor in the context, but rather in the intersection of the three (Schultz etal 1989). Holiday attachment is aholidaymaker’s overall bond of association with a holiday based on theabove three components. Thesecomponents brew together the salient beliefs individuals have (Myers 1985)about a holiday and their evaluative judgments about those beliefs and areexpected to form an important basis for

understanding their intentions and behavior, especially loyalty andrepurchase behavior.

3. The Scale Development Process

The procedure commonly adoptedto develop a preliminary measureinvolves the following steps at aminimum (Jackson 1971; Zaichkowsky1985; Ruekert and Churchill 1985):defining the construct to be measured;generating items that pertain to the

construct; judging the content validity of the generated items; determining theinternal reliability of the items;determining the temporal stability of theinternally reliable items; measuring thecontent validity of the selected items as awhole; measuring the criterion-relatedvalidity; and, testing the construct validityof the scale.

An important question in any scaledevelopment is how many items does ittake to measure a construct. A construct

with a wide domain and multipledimensions will require more items toadequately tap the domain and

dimensions than a construct with a narrowdomain. However, this concern often getsmoderated due to the need for scale brevity, given that scales are self-administered and respondent fatigue andnon-cooperation is higher for longer

questionnaires (Bearden, Netemeyer, andMobley 1993). Initially, a list of 74 items(See Appendix-A) was generated moving back and forth the literature and our owncase study inferences with a view to tapthe domain of the construct. This is,according to us, a judicious mix of rational and empirical approaches togenerate items.

Given below are some of thesample talks from interviews from touriststhat gave broad indication of thedimensions:

“The beaches here are soclean…calm…and the best for swimming”.

“Traveling by that bullock-cart was great…I enjoyed sitting back and taking the stunning rural scenery…I can show these photos to my friends back home”.

“Well, the timings werewonderfully synchronized…everything

was arranged perfectly…nice stay, good food…and what not!”(Indicative of holiday utility)

“This holiday was a pilgrimage for me…now I know who I am”.

“It’s something which I have beencarrying along with me from childhood inmy most cherished dreams…now I discovered it…or, it discovered me!”.

“Heey…I don’t know how to tell

about this experience…but, I can heed myheart singing tunes in its praise”.(Indicative of holiday identity)



AE Turism durabil


“Most in my friends’-circle havebeen here…I was feeling ashamed to tell them I haven’t been yet”.

“Look here…this is my darling…it was for her that I’m here too. She loves

this holiday to her heart and swayed me”.

“As for me, my first and final concern is that I should reach back home safely. Everything else is secondary.”(Indicative of holiday contextuality)

These initial items were refinedand edited for judging the content validity by a group of four experts who werefaculty members or doctoral candidates inthe area of consumer behaviour withdomain expertise in tourism. The judges

were asked to rate each statement in termsof its ability to represent holidayattachment in general and its proposedthree dimensions in particular. Eachstatement was rated on the followingthree-point scale:(a) Clearly representative of holidayattachment;(b) Somewhat representative of holidayattachment;(c) Clearly unrepresentative of holidayattachment.

Average rating for each statementwas calculated. Statements that were ratedas clearly not representative of holidayattachment were dropped right away andthose rated as clearly representative of holiday attachment were accepted. Thosestatements that came under the somewhatrepresentative category were given for brainstorming at a session (all refereeswere brought together in a chat-room),some of them were accepted andremaining ones rejected based on broadconsensus. Some suggestions from the

judges intending to reduce the net number of items while not compromising facevalidity were incorporated into the re-

coining of the statements. In the end, 21items passed the judgment. Same procedure was adopted to judge theallocation of these items across the proposed dimensions too. A few of thestatements were judged as constitutive of

another dimension as the one originallyanticipated by the researcher andreorganization of statements was doneaccordingly. As expected, most divergentviews among judges in this regard propped up in the matter of certain items,which, according to some judges, belonged to the holiday utility dimensionwhile others argued that they constitutedthe holiday contextuality dimension.Again, a final decision about the fate of these items was kept on pending till datacollected and confirmatory factor analysis

that had been done.

In the next stage, the selected itemswere administered among eighty graduatestudents of the university who haverecently taken part in different types of holiday activities, to examine the scalereliability and further assessment of validity. Six point likert-type scales wereused for the statements. A six point scalecomprising of strongly agree to stronglydisagree was used to indicate the degreeof a respondent’s agreement or

disagreement with each item expressed inthe form of statements. Positivestatements are scored from 1 to 6 for “strongly agree”, “agree”, “agree a little”,“disagree a little”, “disagree”, and“strongly disagree” responses andnegative statements are reversed inscoring from 6 to 1 on responses of “strongly agree” to strongly disagree”.

The questionnaire was re-administered among the graduate studentsafter a gap of one month to see thetemporal consistency. They were asked to

recall the same holiday about which theyresponded previously and reply. Data



AE


analysis and results are presented inchapter 4.

The aggregate and component-wiseresponses of a few student respondentswho are known to have been religiouslyadhering to certain holidays and

purchased the same were further examined to see if both tallies. This wasto check known group validity. Theresults were rechecked with them for verification. However, this remained as asimple, informal, qualitative procedure,with no claim of statistical significancefor the results.

To test discriminant validity, placeattachment scale (Williams 1989) wasfound to be a reasonably good choice. Inthe statements constituting the original

place attachment scale, wherever the word“place” appeared, was substituted with theword “holiday” and was administeredamong the same students.

Some of the above graduatestudents were respondents to another

study conducted by the researcher involving the HOLSAT construct. TheHOLSAT scale developed by Tribe andSnaith (1998) is informed by the P-E gap paradigm and is an improvement upon theexisting holiday satisfaction measures. It

offers a valid measurement of touristsatisfaction with holidays. The datacollected from this previous survey was put to use to examine convergent validity.It was hypothesized to have a strong, positive correlation between these twoconstructs.

Test of nomological validity wasdone upon the assumption that holidayattachment will significantly predictholiday loyalty; or, holiday attachmentwill be an important antecedent of holidayloyalty. Nomological validity would be

demonstrated if the holiday attachmentscores are positively and significantlycorrelated with the scores on the loyaltyconstruct for the same respondents.

Bibliography

1. Bearden, W., R. Netemeyer. Handbook of Marketing Scales, Newbury Park,

CA: Sage Publications, 19932. Belk, R. Possession and the Extended Self, Journal of Consumer Research

15:139-168, 19983. Bitner, M. Servicescape: The Impact of Physical Surroundings on Customer

and Employees, Journal of Marketing 56 (2l):57-72, 19934. Buttle, F. SERVQUAL: Review, Critique, and a Research Agenda, European

Journal of Marketing 30(1):8-32, 19965. Celsi, R., Olson, J. The Role of Involvement in Attention and Comprehension

Processes, Journal of Consumer Research 15(3):210-224, 19886. Churchill, G., Jr. A Paradigm for Developing Better Measures of Marketing

Constructs, Journal of Marketing Research 16(1):64-73, 19797. Cohen, E. A Phenomenology of Tourist Experiences, Sociology 3:179-201,

1979

8. Cooper, C., D. Fletcher. J. Gilbert, R. Shepherd, Wanhill S. Tourism: Principlesand Practice, Harlow: Longman, 1993



AE Turism durabil


9. Deborah Crick-Furman. Modeling Tourists' Multiple Values, Annals of TourismResearch 27 (1):69-92, 2000

10. Dimanche, F., Havitz, M. Consumer Involvement Profiles as a TourismSegmentation Tool, Journal of Travel and Tourism Marketing 1(4):33-52, 1993

11. George, B., Mekoth, N. Self-monitoring as a Key to the Tourist, InternationalJournal of Hospitality and Tourism Administration 5 (2):32-48, 2004

12. Havitz, M., Dimanche, F. Leisure Involvement Revisited: Drive Properties and Paradoxes, Journal of leisure research 31(2):122-149, 199913. Krippendorf, J. Tourism in the System of Industrial Society, Annals of Tourism

Research 13(4):517-532, 198614. Lee, Tae-Hee, Crompton, J. Measuring Novelty Seeking in Tourism, Annals of

Tourism Research 19:732-751, 199215. Mannell, R., Iso-Ahola, S. Psychological Nature of Leisure and Tourism

Experience, Annals of Tourism Research 14:314-331, 198716. Pearce, P. The Social Psychology of Tourist Behaviour, Oxford: Pergamon,

198217. Rewtrakunphaiboon, W., Oppewal, H. Holiday Packaging and Tourist Decision

Making, Tourism Analysis 8(2):193-196, 2003



AE


ACCOMODATION CAPACITIES AND THEIR IMPORTANCE INTHE DEVELOPMENT OF THE TOURISM IN BANAT, SERBIA

(Capacităţile de cazare şi importanţa acestora în dezvoltareaturismului în Banat, Serbia)

M. SC., Assistant Ćurčić NevenaFaculty of Natural Sciences and [email protected]

Rezumat

Capacităţile de cazare suntelementul principal al bazei materiale aeconomiei turistice, deci buna lor organizare şi calitate au o extraordinar ă importanţă pentru succesul dezvoltăriiturismului într-o anumită regiune. La

începutul anului 2001, în Banat existau 28de hoteluri a căror capacitate de cazareera de 1025 de camere şi 2374 de paturi,aranjate la un nivel normal de cazare.Dimensiunea medie a acestor capacităţi înBanat este de 36,6 camere şi 84,8 paturi pe obiectiv, ceea ce demonstrează că aceste obiective sunt predominant mici.Capacitatea medie pe unitate de cazare – o camer ă are 2,3 paturi.

Reţeaua învechită şi incompletă decazare a unităţilor turistice, cele maimulte fiind localizate în oraşe, rareori în

apropierea locaţiilor turistice, indică faptul că există o lipsă de curaj în procesul de separare a turismului deoraşe. Procesul e dezvoltat pentru a mutaobiectivele turistice deja menţionate înapropierea locaţiilor turistice din aşezărilemoderne şi pensiunile confortabile care sevând cu succes numai pe piaţa turistică.

Cuvinte cheie

• Banat;• Capacităţi de cazare;• Participare structurală.

Abstract

Accommodation capacities are the basic element of the tourist economymaterial base, so their right arrangementand quality are of great importance for thesuccessful tourism development in onearea. At the beginning of 2001 the region

of Banat had 28 hotels, the totalaccommodation of which was 1025 roomsand 2374 beds arranged within basic andcomplementary accommodationcapacities. The average size of thesecapacities in Banat is 36,6 rooms and 84,8 beds per objective, which shows thatthese objectives are prevailingly small.The average capacity of the basicaccommodation unit – a room is 2,3 beds.

Fragmentary and prevailinglyoutdated net of the accommodation touristobjectives mainly located in towns,

sparsely within the tourist locationsindicates that there is a lack of courage inthe process of tourism separation from thetowns. The process is being developed inorder to displace already mentionedtourist objectives to the tourist locationswithin the modern tourist settlements andcomfortable boarding houses that are soldwell only on the tourist market.

Keywords

• Banat; • Accommodation capacities; • Structural participation.



AE Turism durabil


1. Introduction

The accommodation capacities arethe basic element of the tourist economymaterial base; therefore their rightarrangement and quality are very

important for the successful developmentof tourism in one area. By their location,aspect, functionality, equipment and work organization the accommodation touristobjectives provide the lodging and foodfor the visitors (the guests) during their shorter or longer stay outside theresidential places. According to the maincharacteristics the objectives are dividedinto two groups: basic objectives (hotels,motels, boarding houses, touristapartments and apartment settlements,tourist settlements, quarters for the

overnight stay and inns.) andcomplementary objectives of accommodation (camps, renting rooms,houses and flats for vacations, workersrecreation centre, children and youthhostels, accommodation objectives in Spaand sanatoriums, mountain houses, shipcabins and sleeping cars). The basicobjectives are higher quality ones thanksto their bigger comfort, equipment,arrangement, additional capacities, levelof service and so on. The followingobjectives must be categorized: hotels,

motels, boarding houses, touristapartments and apartment settlementsfrom the group of basic objectives as wellas camps, renting rooms, houses and flatsfor vacations from the group of complementary accommodationobjectives.

2. The types and categories of accommodation objectives

In 1961, 16 accommodationobjectives were registered in Banat. The

number increased in 1981 to 28objectives. In 1991, 26 objectives wereregistered, which was 27,7% of the whole

number of objectives in Vojvodina(Ahmetovic-Tomka, 1996).

At the beginning of 2001, theregion of Banat had 28 hotels the totalaccommodation base of which was 1025rooms and 2374 beds arranged within basic and complementary accommodationobjectives. The average size of accommodation objectives in Banat is36,6 rooms and 84,4 beds per object,which indicates that the objectives are prevailingly small. The average capacityof a basic accommodation unit - a room is

2, 3 beds (Table 1).



AE


Table 1. Tourist and catering accommodation objectives in Banat area in 2001

CapacityPlace Object type Object name Category

Rooms Beds

BASIC OBJECTIVES

Alibunar hotel »Stari lovac« B 27 54Bela Crkva hotel «Turist» * 41 82tourist settlement «Jezero» 20 60

Ečka hotel «Kaštel» ** 25 63motel «Sneža» *** 11 19

Kikinda hotel «Narvik» **** 110 178motel «Avala» ** 22 55

Kovačica hotel «Banat» D 12 21Kovin hotel «Grad» ** 17 42Lukino selo hotel «Sibila» *** 17 46Melenci motel «Lipov cvet» * 10 28 Novi Bečej hotel «Tiski cvet» *** 30 83 Nova Crnja motel «Kaštel» * 11 24 Novi

Kneževac

motel «Lovački dom» * 8 21

Opovo hotel* «Dunavac» B 20 45Pančevo hotel «Tamiš» ** 114 180

hotel «Sloboda» ** 5 15Plandište motel «Platan» ** 10 28Sečanj hotel «Crveni cvet» ** 19 38Vršac hotel «Srbija» *** 86 134

boarding house JAT *** 64 98Zrenjanin hotel «Vojvodina» *** 109 222

motel «Šumica» ** 9 18overnight stay «Central» 21 44overnight stay «Stadion» 12 26

Žitište motel «Kozara» ** 31 70COMPLEMENTARY OBJECTIVES

Deliblato children and youthhostel *

«Čardak» 112 553

Melenci medical center «Rusanda» 52 127

A TOTALOF

1025 2374

* The refugees accommodated, the object is not used for tourist purposesSource: National Tourism Organization of Serbia (2000): Serbia - Landscape painted fromthe heart, Accommodation, BelgradeThe Republic Statistical Office - Novi Sad Department

In the whole structure of

accommodation capacities the hotels are present in the biggest number, there are atotal of 14, although only one of them is

categorized by 4 * (the hotel “Narvik” in

Kikinda). Neither are there hotels with 5*in Banat nor in Vojvodina. There are 4



AE Turism durabil


hotels with 3*, 5 with 2* and only one 1*hotel.

Also, there are hotels that have not been categorized yet according to thestandards set by the Rulebook about arrangement, minimal conditions and

categorization of catering objectives.This Rulebook is a follow-up of the law of tourism, the part considering thesequestions, set up in 1994. Theseobjectives have the old categorizationmarks, as in the case of two hotels of Bcategory and one hotel of D category (inAlibunar, Opovo and Kovacica). Theexistence of the objectives that have not been categorized yet according to the newstandards results from their incapacity tofulfil the conditions stated by the Rulebook in order to keep the same

categorization mark that they had before(that is something that most of them haveas their objective). Moreover, it is verylikely that these objectives cannot evenfulfil the conditions that include them inthe group of hotels. That means that theseobjectives should belong to the group of basic but uncategorized objectives such asovernight stays, inns or taverns, andlodgings. The hotel “Dunavac” in Opovois included among these objectives since ithas not fulfilled its tourist function for thelast 10 years. In fact the refugees from

Croatia are accommodated in it. In thishotel only the restaurant is open for visitors. For these reasons, most often thehotel “Dunavac” is not even registered onfiles of the accommodation objectives inBanat.

After hotels, the most importantaccommodation objectives are motels, 8of them, mainly categorized by 2* mark.The whole capacity of motels is 112rooms and 263 beds.

In Banat area there is one boardinghouse with 3* with the total

accommodation capacity of 64 rooms and98 beds. It belongs to the JAT and worksas an object of a half-closed type. In other

words, through the school year itaccommodates only the beginners (cadets)of JAT Pilot Academy. Itsaccommodation capacities are at thetourists disposal during the summer holidays where there are no JAT cadets

whereas the restaurant is availablethroughout the year to the everyone thatwants to taste delicious meals from thewide offer of a la card menu and yet paysa little (for its own needs the restaurant provides the supply of meat andvegetables by its own financial resources).

From the group of basic objectivesthat are not liable to the categorizationtwo quarters for overnight stays can be pointed out. Both are located in Zrenjaninand have the total capacity of 33 roomsand 70 beds. These objectives are of poor

capacity and with much lower level of service than in the previous ones.In Banat there is also one tourist

settlement in Bela Crkva, at the very shoreof Town’s Lake, that belongs to the UTP“Bela Crkva”. This catering and touristcorporation runs not only the touristsettlement but also the Hotel “Turist”altogether with some restaurants in thetown and one in Banatska Palanka.

Among the complementaryobjectives in Banat registered by theofficial statistical service there are one

children’s and youth hostel and onemedical centre. The children’s and youthhostel “Cardak” in Deliblato with thecapacity of 112 rooms and 553 beds, for many years has not been fulfilling its realtourist function - to accommodatechildren according to the principle calledThe Schools in the Nature and and givethem so-called recreational lessons. Onthe contrary it became the object for thecollective accommodation of refugeesfrom former Yugoslav republics andregions affected by the recent Civil War.

In this way even the poor capacities belonging to the group of complementaryobjectives have been completely



AE


minimized and reduced to only oneobject, the medical centre “Rusanda” inMelenci.

The medical centre “Rusanda” isthe only medical centre in Banat, morefamous by the name Rusanda SPA, and

intended particulary to the medicaltreatment of the sick in the stationary.Practically, “Rusanda” very recently has been declared to be the SPA in Vojvodina by the decision of Ministry of Tourism,respectively by the Regulation of theestablishment of the SPA territory“Rusanda”, Melenci (The Official Journalof the FRY, No 31/99). By this regulationRusanda is even officially classifiedamong the places “where the healing property of thermal and mineral watersand other geological and mineral

substances is medically or empirically proved having appropriate objectives withthe devices for the medical treatment andrehabilitation of the visitors” (TheFederal Statistical Office, 2000).

But, according to the research work of the author of this paper it is known thatthere are some more objectives from thegroup of complementary objectives thatare not registered in the official statisticalservice. Although these objectives didn’tenter the register of accommodationobjectives in the Banat area, the author

thinks that they should be mentioned byall means because they, despite their poor capacities, make the list of complementary objectives more various.In other words, their influence on the possible diversification of the touristaccommodation offer in Banat.

The mountain house “Siroko bilo”(250m) on the Mount of Vrsacki Bregnear Vrsac is the only mountain object onthe hillside of South CarpathianMountains in Vojvodina. It was built in1935 and reconstructed in 1972. It

represents a built house with basement,ground-floor and attic. On the ground-floor there is a big dining-room for about

50 guests, 9 rooms (eight two-bed and onefour-bed), a kitchen, a bathroom and atoilet. Next to the house there are bungalows (five two-bed). The totalcapacity of the object is 30 beds. Thismountain house has a central-heating

system, and the dining-room isadditionally equipped with a solid fuelstove. The bungalows are not heated. Thehouse has drinking water and pools withtechnical water. Near the house there aretwo springs of clean drinking water. Thehouse has electricity and the wholeequipment used for preparing and servingfood and drinks.

The access to the house is enabled by the asphalt road that leads to the“Crveni krst” object and further by thewide road that leads through the woods

making the pass of the passengers’vehicles and buses possible. The object is10 kilometres far from Vrsac. It ismanaged by the Mountain-SkiingOrganization called “Vrsacka kula” fromVrsac. It is open on weekends and has thehousekeeper. From this point variousexcursions can be organized. For example,the excursions to the Tower of Vrsac(Vrsacka kula), the Monastery of Mesic,Lisicja glava Mount (590m), GudurickiMount (641m) that is at the same time thehighest mount in Vojvodina (Group of

authors, 1995).On the shores of Bela crkva lakes

there are two well-equiped auto-camps“Belocrkvanska jezera“ and “Oaza” thatcan accommodate tourists during thesummer (www.belacrkva.co.yu).Moreover, in the municipality of Zrenjanin there is a camping site on theTisa bank near Zabalj Bridge, mostlyvisited by Zrenjanin inhabitants in thesummer period. Namely, the banks of Tisa are overgrown by the thick wood thatmakes this river a very interesting

camping site and bathing place. Theweekend settlement was also built on its banks (Brancic, 1999).

http://www.belacrkva.co.yu/




AE Turism durabil


3. The structural participation of someaccommodation capacities group

From altogether 1025 rooms and2374 beds, 861 rooms and 1694 beds

belong to the basic objectives, in other words they participate with 71,4% in thewhole number of accommodationobjectives.

Table 2. Hotels in Banat in 2001 CapacityType and category

Number of objectives Rooms Beds

A) BASIC OBJECTIVESHotels with 4* 1 110 178Hotels with 3* 4 242 485Hotels with 2* 5 180 338Hotels with 1* 1 41 82Hotels B categ. 2 47 99Hotels D categ. 1 12 21Motels 3* 1 11 19Motels 2* 4 72 171Motels 1* 3 29 73Boarding houses 3* 1 64 98Overnight stays 2 33 70Tourist settlement 1 20 60B) COMPLEMENTARY OBJECTIVESChildren’s and youthhostel

1 112 553

Medical center 1 52 127A TOTAL OF BANAT 28 1025 2374VOJVODINA 66 3254 7207BANAT/VOJVODINA 42,42% 31,50% 32,94%

Source: Recapitulation done according to the data from the previous table.

Among the basic objectives, most of them are hotels of different categories, that participate with 50,0% in the wholenumber of accommodation objectives andwith 53,8% in the number of only basicones. In relation to the totalaccommodation base in Banat the hotels participate with 61,7% of all rooms and50,7% of all beds. They present thedominant accommodation base without anycompetition among any other group of objectives.

The next type of objectives that issignificantly present among theaccommodation capacities of Banat is a

children’s and youth hostel of a bigcapacity that participates in the wholecapacity of Banat with 10,9% of all roomsand 23,3% of all beds. But, as the onlyobject of this type in Banat (there is a verysmall number of children’s and youthhostels on the territory of Vojvodina at all)in the last years it has lost its touristicfunction so that today it serves to give ashelter to the refugees from the former Yugoslav republics.

The next important group of

objectives in Banat includes motels, infact eight of them that participate in thetotal accommodation capacity with 10,9%



AE


of all rooms and 11,1 % of all beds.Taking other objectives into considerationit is obvious that their single participationis not more than 5%, or more precisely,the overnight stays and tourist settlements participate with 3% respectively in the

total number of beds, a boarding housewith 4% and a medical centre with 5%.This small participation of the mentionedobjectives is, first of all, due to their smallnumber. Namely, there is only oneexisting object of the following types: one boarding house, one tourist settlement,and one medical centre. Consideringovernight stay quarters there are twoexisting objectives in Banat area.

Furthermore their accommodationcapacities are very poor. Therefore, theseobjectives do not represent a part of thematerial tourism base that can be moreseriously counted on within the tourismdevelopment of this area, especially

taking into consideration the fact thatexcept boarding houses, neither of theseobjectives is liable to the obligatorycategorization. The latter additionallycomplicates the process of their servicequality control, which prevents the touristoffer of Banat from entering bothdomestic tourist market and internationalone as well.

Graphic 1. Proportional participation of beds according to the type of a object in Banat

4. Conclusion

At the beginning of 2001 Banat had28 accommodation objectives of differenttypes and categories. The participation of Banat in the total accommodation base of Vojvodina is 1/3 of all available capacities(33% of all beds). Taking the size of Banat area into consideration altogether with the value of some tourist attractions(Carska bara, Deliblatska pescara,Vrsacke planine, the onshore part of the

Tisa and the Danube) this capacity of bedscan be considered to be very small. Inother words, under the conditions of more

intensive tourism development it would probably be the limiting factor.

So far in Banat area the orientationhas been exclusively directed to the basicaccommodation objectives, prevailinglyto the hotels and motels. Because of thatthe accommodation base should beexpanded by building morecomplementary objectives. In that way theconsiderable limitation of accommodation

tourist objectives diversification would beavoided in this part of Vojvodina.

51%

11%4%

3%

23%

3% 5%HoteliMoteli

Pansioni

Prenoćišta

Dečije i oml. odmar.

RekreativnikompleksZdravstveni centar



AE Turism durabil


In Banat the accommodationobjectives were built in 15 municipalitiesof 16 existing ones. The only municipalitythat still does not have any accommodationobject is Coka. In most municipalities thereis one (9 municipalities) or two (5)

accommodation objectives that are usually built in the town that is the centre of themunicipality. In that way the importance of tourist transit circulation is being neglectedalthough it continues to be very intensivein the last ten years especially in thedirection of Romania (as a result of theturnover of goods within the retail trade).This can be more justified by the presenceof many border crossings to Romania (5

roads and 3 railways) and to Hungary (1road and 1 railway). Every year about 3million travellers cross only Yugoslav – Romanian border.

Furthermore, the fragmentary and prevailingly outdated net of

accommodation tourist objectives locatedmainly in the towns, sparsely in the touristlocalities, indicates that there is a lack of courage in the process of tourismseparation from the towns and itsrelocation into the tourist locations withinmodern tourist settlements andcomfortable boarding houses that are soldwell only at the tourist market.

Bibliography

1. Ahmetovic-Tomka, D. The characteristics of Banat accomodation facilities,The second regional geography conference, Temišvar, 1996, pp. 479-485

2. Brancic Z. Tourist potentials of Zrenjanin and surroundings, bachelor work ,Department of geography, tourism and hotel industry, Novi Sad, 1999, pp. 24

3. Group of authors Fruska gora and the Vrsacke mountains - the Guide for themountaineers, excursionists and tourists, Mountaines association of Serbia,Beograd, Mountain-Skiing Organization “Postman”, Novi Sad, 1995, pp.149

4. National Tourism Organization of Serbia Serbia - Landscape painted from theheart, Accommodation, Belgrade, 2000

5. The Federal Statistical Office Tourism 1999, Statistical Bulletin No. 2253,

Belgrade, 2000, pp.8-96. The Official Journal of the FRY, No 31/ 99-5117. The Republic Statistical Office - Novi Sad Department8. www.belacrkva.co.yu





AE


ECOTURISMUL - ELEMENT AL DEZVOLTĂRII DURABILE ACOMUNITĂŢILOR LOCALE RURALE ROMÂNEŞTI

(The Ecotourism - Element of the Sustainable Development of the LocalRural Communities in Romania)

Conf. univ. dr. Puiu NistoreanuAcademia de Studii Economice din Bucureşti

[email protected]

RezumatComunităţile locale rurale din România au

fost afectate de evoluţia istoriei din ultimele decenii.Acestora li s-au adăugat anii economiei centralizateşi mai apoi tranziţia spre economia de piaţă. Toateacestea au f ăcut ca locuitorii satului să se afle întretentaţiile/for ţările plecării către localităţile urbane, înmulte cazuri aceasta conducând la fenomene dedezr ădăcinare. Ultimii cinsprezece ani au repus satulîn centrul multora dintre preocupările politicienilor,teoreticenilor şi practicienilor. Europa lărgită ridică,

de asemenea, probleme şi semne de întrebare pentrudezvoltarea economico-socială a colectivităţilor locale din mediul rural românesc. Acesteincertitudini vin într-o perioadă în care suntem dince în ce mai convinşi de necesitatea dezvoltăriidurabile, a perpetuării dezvoltării economiceresponsabile, care să asigure satisfacerea nevoiisocietăţii f ăr ă a pune în pericol generaţiile viitoare.Celor prezentate li se alătur ă o tendinţă tot maiaccentuată a lumii civilizate de a convieţui în bunecondiţii cu mediul înconjur ător, de a petrece maimult timp în natur ă, de a fi mai aproape de tot ceeace este curat, viu şi liniştit. Numărul celor ce solicită vacanţe în natur ă, în mediul rural, este în creştere peîntreg globul. Turismul soft, la ţar ă sau în plină natur ă, este tot mai dorit de or ăşenii cu mulţi bani,

dar stresaţi, dornici de întoarcere la natur ă, la viaţadin cadrul comunităţilor rurale. Toate aceste formede turism sunt numite ecoturism, iar dezvoltarea lor în România este doar la început. Aceste activităţisunt un important aport la dezvoltarea economică azonelor rurale, care se va r ăsfrânge asupra evoluţieilor viitoare. O cercetare multidisciplinar ă a problematicii, combină obiectivele economice,sociale şi de dezvoltare durabilă a comunităţilor rurale româneşti.

Cuvinte cheie• Paradigmă;

• Ecoturism;• Comunitate locală;• Dezvoltare durabilă;• Integrare europeană.

AbstractThe local rural communities of Romania

have been affected by the evolution of the history inthe last decades. To these there have been added theyears of centralised economy and afterwards thetransition towards the market economy. All of thesehave put the inhabitants of the villages between thetemptations/obligations of leaving for the urbansettlings, in many cases this leads to the phenomenon of uprooting. The last fifteen yearshave put the village back in the centre of many of

the politicians, theorists and practicians preoccupations. The enlarged Europe also rises problems and question marks in regards to theeconomic and social development of the localcommunities in the Romanian rural environment.These uncertainties appear in a period in which weare more and more convinced of the necessity of thesustainable development, of the perpetuation of theresponsible economic development, which wouldinsure the satisfaction of society’s needs withoutendangering the future generations. Those presentedare accompanied by a more and more accentuatedtendency of the civilised world of living in goodterms with the environment, of spending more timein nature, of being closer to all which is clean, aliveand quiet. The number of those that ask for holidaysin nature, in the rural environment is growing allover the globe. The soft tourism, in the countrysideor in the middle of nature is more and more desired by the rich, but stressed people eager to return to thenature, to the life of the rural communities. All theseforms of tourism are called ecotourism, and their development in Romania is only beginning. Theseactivities play an important part in the economicdevelopment of the rural areas, which will further reflect upon their future evolution. Amultidisciplinary research of this problem, combineseconomic, social objectives and those sustainabledevelopment of the Romanian rural communities.

Keywords• Paradigm;

• Ecotourism;• Local community;• Sustainable development;• European integration.



AE Turism durabil


1. Evoluţia conceptului de dezvoltaredurabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă se refer ă la o formă de creştere economică ce satisface nevoile societăţii - în termeni

de bunăstare, pe termen scurt, mediu şimai ales lung. El se fundamentează peconsiderentul că dezvoltarea trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor prezentef ăr ă să pună în pericol pe cele alegeneraţiilor viitoare. În termeni practici,acest lucru înseamnă crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economică pe termenlung, în acelaşi timp protejând mediulînconjur ător. Summit-ul de laCopenhaga (martie 1995) a accentuatnevoia de combatere a excluderii socialeşi a protecţiei sănătăţii publice. Tratatul

de la Amsterdam a f ăcut o referirespecială la dezvoltarea durabilă. Totuşi,abia la Consiliul European de laGoteborg, din iunie 2001, a fostconvenită o strategie pentru dezvoltareadurabilă, care ofer ă o a treia dimensiune,de mediu, strategiei de la Lisabona şistabileşte o nouă abordare a politicilor.Strategia se bazează pe principiul că efectele economice, sociale şi asupramediului ale politicilor trebuie examinateîntr-o manier ă coordonată şi luate înconsiderare în procesul de luare a

deciziilor. Consiliul European aidentificat un număr de obiective şimăsuri în cele patru domenii prioritare aleviitoarei politici de dezvoltare a Uniunii:Combaterea modifică rii climei; Asigurarea dezvolt ă rii durabile;S ă nă tatea publică ; Administrarea mairesponsabil ă a resurselor naturale. Consiliul European de la Laeken , dindecembrie 2001, a salutat creareaAutorităţii Alimentare Europene, aAgenţiei Europene pentru SecuritateaAeriană şi a Agenţiei Europene pentru

Siguranţă Maritimă. Consiliul Europeande la Barcelona, din martie 2002, aafirmat că în primăvara anului 2003 va fi

revizuită strategia de dezvoltare durabilă,cu accentul pe punerea în practică arezultatelor Summit-ului mondial pe temadezvoltării durabile.

2. Valori rurale

Zonele rurale sunt bogate îndiversitatea lor ecologică şi culturală.Dimensiunea şi complexitateacomunităţilor rurale fac dificilă generalizarea în ceea ce priveşte problemele sau valorile, chiar dacă există unele caracteristici comune. Pentru multtimp în existenţa lor, comunităţile rurales-au bazat pe abundenţa resurselor naturale. Dar, în secolul XX, marileschimbări tehnologice, politice şieconomice au adus o profundă

transformare în agricultur ă, şi în alteresurse industriale reînnoibile, fapt ce acondus comunităţile rurale la dependenţă faţă de acestea. În ciuda acestor schimbări, există încă destul de multemotive de optimism. Rezilienţa şi auto-determinarea sunt două particularităţi carecaracterizează multe comunităţi rurale.Pentru zonele rurale, ritmul rapid alschimbării a adus cu el nu numai provocări, ci în egală măsur ă şi ocaziifavorabile. În unele direcţii, dezvoltareadurabilă ajută să se realizeze schimbarea

care este inevitabilă, şi să o facă într-unmod economic, responsabil din punct devedere al mediului înconjur ător, şiechitabil din punct de vedere social.Comunităţile cu cel mai mare succes luptă să folosească valorile şi abilităţile localesimultan cu adaptarea şi adoptarea noilor idei şi tehnologii în plan local.

3. Valori rurale - dezvoltareacomunitară şi turismul

Odată cu schimbările din

agricultur ă, comunităţile rurale încearcă să se organizeze cât mai bine pe planlocal. Dezvoltarea comunităţii permite



AE


rezidenţilor să extindă infrastructura, cumar fi gospodăria comunală, locuinţele pentru populaţie, facilităţi pentrucomunitate şi să diversifice baza lor economică f ăr ă să submineze valorilerurale. Turismul, dar mai ales

ecoturismul, ofer ă instrumentele şiresursele necesare pentru a ajutacomunităţile rurale să-şi continue propriatraiectorie a dezvoltării durabile.

Ecoturismul este o formă de turismîn care principala motivaţie a turistuluieste observarea şi aprecierea naturii şi atradiţiilor locale legate de natur ă şi caretrebuie să îndeplinească următoarelecondiţii:• conservarea şi protejarea naturii;• folosirea resurselor umane locale;• caracter educativ, respect pentru natur ă

– conştientizarea turiştilor şi acomunităţilor locale;• impactul negativ minim asupramediului natural şi socio-cultural(definiţia consacrată a Organiza ţ ieiMondiale a Turismului).

Potrivit lui"The EcoturismSociety" - una dincele mai

prestigioaseorganizaţii carese ocupă de

ecoturism -, acesta poate fi definit astfel:"acea că l ă torie responsabil ă spre o zonă natural ă care contribuie atât laconservarea patrimoniului natural cât şila bună starea popula ţ iei locale".

O altă definiţie spune că ecoturismul este: "vizitarea unei zonerelativ neafectate de activit ăţ ile umane,cu un impact redus asupra mediului, careare o important ă component ă educa ţ ional ă şi care ofer ă un beneficiueconomic direct economiei şi popula ţ ieilocale". În mod normal, el este asociat cu"turismul de aventur ă ", "turismul denatur ă ", "turismul rural " şi cu"agroturismul ". Este important să reţinem

însă că nici una din formele menţionatemai sus nu este în mod necesar o formă deecoturism, ci numai atunci cândîndeplineşte condiţiile menţionate îndefiniţia ecoturismului.

Prin turism rural şi agroturism (mai cunoscute la noi) se înţelege petrecerea unui sejur în cadrul uneicomunităţi locale rurale, respectiv într-ogospodărie agricolă. Turistul poate fiimplicat mai mult sau mai puţin înactivităţile tradiţionale ale respectiveizone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, lamulsul oilor sau la culesul merelor.Adevăratul agroturism se desf ăşoar ă îngospodării care se apropie cât mai mult dearhitectura şi modul tradiţional de viaţă

din zonă.

Turismul de aventur ă prespune, decele mai multe ori, vizitarea unei regiuniaproape neafectate de impactul uman,efectuarea unui efort fizic relativ mare şiasumarea unor riscuri mai mari. Dinaceastă categorie pot face parte: schiulextrem, alpinismul, parcurgereacanioanelor sau cheilor, coborârea pe aperepezi etc. Nici această formă nu poate ficonsiderată nepărat o formă de ecoturism ci numai dacă îndeplineşte condiţiile

acestuia.

Turismul de natur ă presupunerealizarea unei călătorii cu scopul de aobserva anumite specii de animale sau plante în mediul lor natural.

4. Principiile ecoturismului

Aceste principii au la bază două modele internaţionale: Nature andEcoturism Accreditation (Programdezvoltat de către Asociaţia de Ecoturism

din Australia) şi Nature’s Best (Sistemulde acreditare promovat de către Asociaţiade Ecoturism din Suedia). În perspectivă



AE Turism durabil


aceste principii trebuie să fie puse în practică atât de cei ce dezvoltă produseecoturistice, cât şi de cei ce planifică dezvoltarea unei zone pe bază deecoturism.

Focalizare pe zone naturale.

Ecoturismul se axează pe experienţadirectă şi personală în natur ă, sedesf ăşoar ă în cadrul naturii şi se bazează pe utilizarea ei, respectiv acaracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice şi culturale ale acesteia.Prin urmare accentul pe zona naturală esteesenţial în planificarea, dezvoltarea şimanagementul ecoturismului.

Interpretarea produsuluiecoturistic. Ecoturismul ofer ă posibilităţide experienţe în natur ă ce duc la o mai

bună înţelegere, apreciere şi bucuria de adescoperi, ocroti natura şi culturatradiţională locală, atât pentru vizitatori,cât şi pentru comunitatea locală.Produsele de ecoturism atrag acei turiştice doresc să intre în interacţiune cumediul natural şi, în grade variate, doresclărgirea nivelului de cunoaştere,înţelegere, apreciere şi plăcere. Nivelul şitipul interpretării se planifică, se proiectează şi se ofer ă în aşa fel încât să vină în întâmpinarea intereselor, nevoilor şi aşteptărilor clientului, cu includerea

unei game largi de posibilităţi deinterpretare atât personală, cât şi non- personală.

Principiul durabilit ăţ ii din perspectiva protejă rii mediului natural.Activităţile de ecoturism şi planificarealor trebuie să ofere cele mai bune practicide turism şi planificare din punct devedere al conservării naturii şi dezvoltăriidurabile. Activitatea de turism trebuie să fie planificată şi derulată astfel încâtsă reducă impactul produs asupra naturii.

Produsul ecoturistic se desf ăşoar ă, şi estecondus, astfel încât să conserve şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în

care se desf ăşoar ă, prin recunoaşterea şiaplicarea practicilor caracteristiceturismului durabil.

Contribu ţ ie la conservarea naturii.Ecoturismul contribuie în mod pozitiv laconservarea ariilor naturale. Ecoturismul

implică participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalităţiconstructive pentru bunul management şiconservarea acestor arii naturale (ex:oferirea ajutorului financiar în acţiunile dereabilitare a ariilor naturale, strângereadeşeurilor lăsate de unii „turişti” saucontribuţia către organizaţiile deconservare).

Gradul de satisfacere a turi ştilor.Ecoturismul r ăspunde aşteptărilor turiştilor. În dezvoltarea produselor

ecoturistice trebuie avut în vedere faptulcă, în general, potenţialii turişti din acestdomeniu au un nivel ridicat de educaţie şide aşteptări. Astfel, gradul de satisfacerelegat de produsul ecoturistic este esenţial,experienţa oferită îndeplinind sau chiar depăşind gradul de aşteptare al turiştilor.

Marketing corect. Se urmăreşterealizarea unui marketing corect, ce ducela aşteptări realiste. Marketingul pentruecoturism ofer ă clienţilor informaţiicomplete şi responsabile care conduc la

creşterea respectului pentru mediulnatural şi cultural al zonelor vizitate şi agradului de satisfacere a turiştilor.

5. Integrarea României în UniuneaEuropeană, dezvoltarea durabilă,ecoturismul şi comunităţile locale rurale

Integrarea României în Uniunea Europeană creează posibilitatea dezvoltării laturiiecoturistice a producţiei turistice româneşti,care, prin specificul său, are posibilitatea pătrunderii pe piaţa comunitar ă. Aceasta

ofer ă o şansă de supravieţuireîntreprinderilor mici şi mijlocii din industriaospitalităţii, precum şi de relansare a



AE


activităţilor economice din cadrulcolectivităţilor locale rurale. Orientareaacestora spre produsul ecoturistic,respectiv către activităţi de agroturism şiturism rural, care să valorifice atât peisajulnatural, cât şi tradiţiile româneşti constituie

o posibilitate de redimensionare şirepoziţionare a ofertei turistice româneşti.

Toate acestea pot sprijinidezvoltarea durabilă a comunităţilor localedin zonele rurale. În acest moment acestease află în faţa unui larg spectru detehnologii şi activităţi productive, care

aduc cu sine şi provocări deosebite.Pentru a face faţă cu succes cerinţelor exigentizate de procesul integr ăriieuropene –, comunităţile locale rurale suntchemate să:

• alinieze tehnologiile şi activităţile atâtcu cerinţele afacerilor cât şi cu cele aledezvoltării durabile;• formeze şi să menţină personalulimplicat în activităţi de producţie şi prestări servicii la un înalt nivel de pregătire;

• implementeze rapid soluţii specifice înspiritul dezvoltării durabile.

6. Contribuţia ecoturismului ladezvoltarea durabilă a comunităţilorlocale rurale româneşti

În contextul integr ării europene ,contribuţia ecoturismului va fi mai ales de

natur ă economică cu efecte economico-sociale deosebite. Paradigmeleecoturismului - noua filozofie existenţială a colectivităţilor locale-gazdă şi aturiştilor sosiţi în aceste zone –, vaconstitui punctul de plecare pentrugenerarea a noi moduri de abordare aacestor activităţi, atât prin prismadezvoltării economice (apariţia de noilocuri de muncă şi noi meserii, renaştereameşteşugurilor, valorificarea superioar ă amateriilor prime existente, etc.), dar şi adezvoltării durabile (grija faţă de mediul

înconjur ător, prezervarea resurselor şi atradiţiilor, ş.a). Descifrarea acestora vaajuta la elaborarea de modele existenţiale,la schimbarea de mentalităţi şi la punerea bazelor unei evoluţii ascendente a zonelor rurale.

În România există la ora actuală preocupări importante pentru dezvoltaredurabilă, turism şi ecoturism, din partea:unui număr de prestatori ( proprietari de pensiuni turistice, custozi de monumenteale naturii, administraţia parcurilor

naţionale şi naturale, proprietari deherghelii, artizani şi artişti populari, etc.) – distribuiţi aleator, în funcţie dedimensiunile fluxurilor turistice; asocia ţ iilocale (ex. Asociaţia Comunitar ă deTurism Agapia, Fundaţia BaltagulCâmpulung Moldovenesc), regionale şina ţ ionale (ex. Asociaţia Română deEcoturism, Asociaţia Naţională de TurismRural Ecologic şi Cultural, ş.a.).

Apreciem că în momentul actualcolectivităţile locale rurale româneşti nudezvoltă suficient activităţile ecoturistice;

excepţia este constituită de zonele cu unvaloros potenţial turistic, unde se practică cu precădere, turismul rural şi



AE Turism durabil


agroturismul. În acest sens consider ăm că experienţa europeană ne poate fi de unreal folos.

Paradigmele ecoturismului,european şi mondial, trebuie să fieutilizate ca exemplu şi ca factor de

dezvoltare durabilă a comunităţilor localerurale din ţara noastr ă. În acelaşi timpmodelele socio-economice europene dedezvoltare durabilă a comunităţilor localerurale pot fi aplicate şi în ţara noastr ă, încontextul ader ării şi integr ării în UE. Din

acest punct de vedere consider ăm că poatefi utilizată cu succes experienţa existentă în ţări, precum Austria, Franţa, Germania,Italia, Portugalia şi Marea Britanie. Înaceste ţări pe lângă practicarea acestor activităţi există asociaţii de profil ale prestatorilor, preocupări la nivelulinstituţiilor de formare profesională,cercetare şi învăţământ – inclusiv superior (master şi doctorat), al celor dinadministraţie şi a însăşi comunităţilor locale. Cele mai dezvoltate colectivităţilocale practicante de ecoturism sunt însă

în America de Nord, Sud şi Australia.Experienţa europeană este comparabilă,iar organizarea colectivităţilor rurale mai performantă.

Bibliografie

1. http://www.eco-label-tourism.com - The European Eco-label for tourist

accomodation service2. http://www.ecotourism.org.au - Ecotourism Australia.3. http://www.cevennes-ecotourisme.com- Association Cévennes Ecotourisme4. http://www.ecotourism.org - The International Ecotourism Society (TIES)5. http://www.planeta.com- Planeta.com : Global journal of practical ecotourism6. http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/eco-tour.html- dezvotare durabilă, turism,

etc7. http://www.ivt-rj.net/caderno/anteriores/ - revistă virtuală trimestrială de turism

şi ecoturism dezvoltare comunitara, Rio de Janeiro, ISSN 1677-69768. http://www.cambridge.org/uk 9. http://www.source.asso.fr 10. http://www.eurogites.com 11. http://www.cofrat.com

http://www.eco-label-tourism.com/

http://www.ecotourism.org.au/

http://www.cevennes-ecotourisme.com/

http://www.ecotourism.org/

http://www.planeta.com-/

http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/eco-tour.html

http://www.ivt-rj.net/caderno/anteriores/

http://www.cambridge.org/uk

http://www.source.asso.fr/

http://www.eurogites.com/

http://www.eurogites.com/

http://www.source.asso.fr/

http://www.cambridge.org/uk

http://www.ivt-rj.net/caderno/anteriores/

http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/eco-tour.html

http://www.planeta.com-/

http://www.ecotourism.org/

http://www.cevennes-ecotourisme.com/

http://www.ecotourism.org.au/

http://www.eco-label-tourism.com/



AE


PARTICULARITĂŢILE ŞI STRUCTURA PIEŢEI TURISTICE(The Characteristics and Structure of the Tourism Market)

Conf. univ. dr. Nedelea Alexandru Univ. „Ştefan cel Mare” Suceava

[email protected]

Rezumat

Turismul este astăzi considerat deanalişti ca unul din cele mai dinamicesectoare economice, cu o evoluţie mereuoscilantă, fiind definit ca fiind industria ceamai profitabil ă a sfâr şitului de secol XX .John Naisbitt identifică, în celebra lucrare“Megatendinţe”, turismul ca industria cucea mai rapid ă dezvoltare la începutul mileniului III. Dacă tendinţa actuală semenţine, turismul va deveni prima industrie

exportatoare şi îşi va menţine poziţia de primă industrie generatoare de locuri demuncă din lume.

Analizând legăturile ce există între piaţa turistică şi piaţa serviciilor, trebuieremarcat în primul rând faptul că piaţaturistică este, predominant, prin natura sa, o piaţă de servicii, dezvoltarea ei fiindcondiţionată de existenţa unei ofertediversificate de prestaţii de transport,cazare, restaurare, agrement, tratament. Pede altă parte, remarcăm existenţa unor interferenţe între piaţa turistică şi cea a bunurilor destinate consumului turistic.

Pe piaţa turistică mondială, ţărilecare vor reuşi să atragă turiştii vor fi celecare dovedesc preocupare la nivelurile devârf pentru creşterea competitivităţiisectorului turistic.

Cuvinte cheie• Piaţa turistică;• Oferta turistică;• Cererea în turism;• Consumul turistic.

Abstract

Nowadays, tourism is considered asone of the most dynamic economic field, witha continuous oscillatory evolution, beingdefined as the most profitable industry at theend of the 20th century. John Naisbittidentifies tourism, in his famous book “Megatendencies”, as the industry with the fastest development at the beginning of the 3rd millennium. If the present day tendencycontinues, tourism will become the firstexporting industry and it will keep its positionof first industry in the world that creates jobs.

Analyzing the links between thetouristic market and the service market, onehas to notice that firstly, the touristic market is,through its nature, a service market, itsdevelopment being conditioned by theexistence of a wide range of offers intransport, accommodation, restaurants,recreation, cure facilities. On the other hand,one can also notice the interference betweenthe touristic market, and that of the goods for the touristic consumption.

On the world-wide touristic market, the

countries which will succeed in attracting thetourists will be those proving a deep preoccupation with the increasing of thecompetition on the top levels of the touristicsector.

Keywords• Touristic market;• Touristic supply;• Demand in tourism;• Touristic consumption.



AE Turism durabil


1. Turismul – un sector economic înplină expansiune

Turismul reprezintă un ansamblude activităţi prin care omul îşi petrecetimpul liber călătorind spre destinaţii

situate în afara reşedinţei permanente şi alocului de muncă, în scopuri nelucrative, pentru plăcerea proprie. Totodată,turismul este industria creată pentrufurnizarea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie,la un înalt nivel calitativ.

Turismul este astăzi considerat deanalişti ca unul din cele mai dinamicesectoare economice, cu o evoluţie mereuoscilantă, fiind definit ca industria ceamai profitabil ă a sfâr şitului de secol XX .John Naisbitt identifică, în celebra lucrare

“Megatendinţe”, turismul ca industria cucea mai rapid ă dezvoltare la începutul mileniului III.

Ponderea în continuă amplificare aturismului în economia mondială este unfapt incontestabil. Relevant în acest senseste faptul că, în comer ţ ul interna ţ ional,turismul ocupă a doua pozi ţ ie după petrol , înregistrând un ritm de creşteresuperior mediei mondiale. De altfel,turismul apar ţine sectorului ter ţiar, care înzilele noastre este cel mai important şimai dinamic element component al

economiei în toate ţările dezvoltate. Pe pia ţ a muncii turismul mondial

se revendică drept numă rul 1 în lume,asigurând peste 250 milioane de locuri demuncă, ceea ce înseamnă 8% din populaţia ocupată a globului. Pentru anul2005 se prevede ca 340 de milioane de persoane să activeze în turism.Activităţile legate de călătorii şi turismreprezintă mai mult de 12% din produsulnaţional brut mondial. De altfel, turismuleste cel mai mare producă tor mondial al produsului intern brut . Astfel, în 1990 el

constituia 3,5% din produsul intern brutmondial, această componentă fiind în2000 de 10,9%, iar pentru anul 2005

previzionându-se o pondere de 11,8%.Dacă turismul ar fi o ţar ă, aceasta ar ocupa locul patru în lume ca produs intern brut, după SUA, Japonia şi ţările fosteiUniuni Sovietice.

Turismul mondial este cel mai

important investitor de capital , cu maimult de 686 miliarde dolari în 2002,totalizând 9,6% din capitalul investiţiilor la nivel global. În anul 2005 se estimează că în turism se vor investi 3,2 miliardedolari pe zi.

Dacă tendinţa actuală se menţine,turismul va deveni prima industrieexportatoare şi îşi va menţine poziţia de primă industrie generatoare de locuri demuncă din lume. Peste 170 de state suntactiv implicate în dezvoltarea acesteiindustrii.

2. Particularităţile şi structura pieţeituristice

Pe măsur ă ce s-a dezvoltat,remarcăm că turismul şi-a constituit întimp o piaţă proprie definită prin factoricu manifestare specifică şi determinanţide natur ă economică, socială, politică,geografică şi motivaţională. Definită însens larg, piaţa turistică reprezintă sferaeconomică de interferenţă a oferteituristice, materializată prin producţia

turistică, cu cererea turistică, materializată prin consum. Deoarece locul oferteicoincide cu locul consumului, dar nu şi culocul de formare a cererii, interferenţa seva transforma în suprapunere în timp şispaţiu a celor două componente, prinintermediul consumului turistic.

Piaţa turistică are un con ţ inut complex, rezultat din faptul că oferta şicererea vizează, concomitent, atâtserviciile, cât şi bunurile solicitate deturist într-o gamă mai mult sau mai puţindiversificată. Datorită acestui conţinut

complex, piaţa turistică prezintă o serie deinterferenţe şi este condiţionată dedimensiunile şi dinamismul pieţelor de



AE


servicii şi bunuri, asupra cărora vaexercita, la rândul ei, o serie de influenţe.

Interferenţele existente întrepiaţa turistică, piaţa serviciilor şi cea abunurilor sunt determinate de caracterulcomplex al produsului turistic, care

reprezintă de fapt o combinaţie de serviciişi bunuri. Pe parcursul voiajului de lalocul de reşedinţă spre destinaţiileturistice, de-a lungul sejurului şi în timpulcălătoriei de întoarcere, turistul consumă oserie de bunuri şi servicii pentru a-şisatisface nevoile şi în vederea obţineriiunor satisfacţii, mai mult sau mai puţinspeciale, dar într-o conjunctur ă specifică.

De precizat, în acelaşi sens alacceptării particularităţilor că, în general,complementaritatea serviciilor turistice constituie o diferenţă fundamentală între

piaţa turistică şi piaţa bunurilor materiale.Relaţiile de complementaritate sedatorează faptului că nevoile de consumnu pot fi satisf ăcute de una şi aceeaşiîntreprindere. Turistul consumă,împreună, prestaţiile diferitelor întreprinderi de cazare, transport,alimentaţie etc.

Consumul turistic începe chiar înlocalitatea de reşedinţă permanentă aturistului, prin cumpărarea diferitelor bunuri şi servicii necesare călătoriei(echipamente, alimente etc.), continuă în

tot cursul voiajului (servicii de cazare,alimentaţie, carburanţi etc.), inclusiv lalocul sejurului turistic, şi se încheie curevenirea în localitatea de domiciliu. Încazul turismului internaţional, această distribuţie în timp şi spaţiu a consumuluituristic se realizează în cadrul pieţelor apar ţinând mai multor ţări. O parte aacestui consum se va materializa în cadrul pieţei interne a ţării de reşedinţă (echipament turistic, o parte dintransport), o altă parte se va efectua pe pieţele din ţările prin care turistul

tranzitează (cazare, alimentaţie) şi oultimă parte se va realiza în cadrul pieţeiţării de destinaţie (cazare, alimentaţie,

agrement, tratament). Această eşalonare înspaţiu şi timp se manifestă şi în cazulconsumului generat de turismul intern,influenţa materializându-se de dataaceasta în dinamismul şi structura pieţelor zonale sau locale.

Una din particularităţile pieţeituristice, în comparaţie cu piaţa bunurilor,este şi cea legată de aria sa. În timp ce pe piaţa bunurilor obişnuite relaţiile de piaţă cunosc o anumită concentrare teritorială înfuncţie de concentrarea populaţiei sau puterea de cumpărare a acesteia, pe piaţaturistică aceste relaţii se determină înfuncţie de concentrarea sau dispersarea patrimoniului turistic, a ofertei turistice înansamblul ei. În aceste condiţii, trasareaconturului geografic al pieţeiîntreprinderii de turism se realizează

ţinând cont de distanţele pe care turiştii le parcurg până la destinaţiile turistice. Piaţaturistică nu este uniform repartizată teritorial, unele zone dispunând de bogateresurse turistice, fiind regiuni ofertante,iar altele fiind caracterizate ca emiţătoarede turişti.

Dacă se analizează sfera decuprindere, delimitarea în spaţiu, atuncivom avea o piaţă naţională, limitată lateritoriul unei singure ţări precum şi o piaţă turistică internaţională ce vizează unansamblu de mai multe ţări.

Piaţa turistică naţională secaracterizează prin confruntarea ofertei şicererii în interiorul graniţelor unei ţări, produsele şi serviciile turistice fiindrealizate prin intermediul actelor devânzare-cumpărare în acelaşi spaţiu.

În cazul pieţei internaţionale,oferta apar ţine unei anumite ţări, iar cererea provine dintr-o altă ţar ă.Confruntarea celor două laturi corelativeale pieţei turistice are loc însă şi în acestcaz în interiorul ţării ofertante, deoareceoferta turistică nu poate fi deplasată în

spaţiu, cererea fiind aceea care trebuie să ajungă la ofertă.



AE Turism durabil


Activitatea unităţilor turisticeimplică prezenţa clientului, deoarece prestaţia turistică nu-i poate fi expediată.Acestuia i se ofer ă produsul turistic înzona de activitate a prestatorului.

Datorită caracterului static în

spaţiu, oferta nu se află - în ipostază reală,concretă, ci doar ca imagine promoţională - în faţa consumatorului, decât după ceacesta s-a deplasat din locul de reşedinţă permanentă. Ca urmare, consider ăm că oferta turistică r ămâne naţională (internă)chiar şi în condiţiile în care cererea esteinternaţională.

Între piaţa naţională şi ceainternaţională apar legături de interferenţă.Dimensiunile şi dinamica pieţei turisticenaţionale sunt influenţate de raporturiledin cadrul pieţei turistice internaţionale,

de orientarea cererii turistice la unmoment dat, de modul cum sunt dirijatefluxurile turistice şi de gradul decompetitivitate pe plan internaţional.Astfel, de exemplu, o restrângere a cereriituristice internaţionale, ca urmare a unor fenomene conjuncturale, politice saueconomice, va putea fi compensată prinextinderea cererii interne, care să asigureutilizarea capacităţilor turistice. Pe de altă parte, extinderea cererii turisticeinternaţionale va determina luarea unor măsuri de creştere a ofertei turistice (a

bazei tehnico-materiale şi a producţiei deservicii), astfel încât să poată fi asiguratecondiţiile pentru satisfacerea întregiicereri.

Pe piaţa turistică internaţională,fiecare ţar ă se manifestă şi apare, în raportcu o altă ţar ă, atât ca ofertantă de serviciituristice – deci furnizoare de produseturistice şi beneficiar ă de turişti (ţar ă receptoare de turişti) –, cât şi ca ţar ă solicitantă de servicii turistice, respectiv beneficiar ă de produse turistice şifurnizoare de turişti (ţar ă emitentă de

turişti). Astfel, pentru ţările ofertante de produse turistice, pieţele turistice externede unde provin consumatorii str ăini de

servicii turistice sunt pie ţ e active (generatoare de fluxuri turistice), iar pentru ţările emitente, pieţele spre care seîndreaptă fluxurile de turişti sunt pie ţ e pasive.

Ţările receptoare de turişti sunt

interesate în asigurarea unei oferteturistice naţionale cât mai atractive şidiversificate care să determine atragereaunui flux turistic cât mai mare. Încasărileîn valută de la turiştii str ăini, precum şisumele plătite de turiştii naţionali carecălătoresc în alte ţări influenţează, prinsoldul lor excedent sau deficitar, balanţade plăţi externe a unei ţări.

Concurenţa ofertelor turisticenaţionale determină apariţia unor fluxurituristice spre diferite destinaţii. Direcţia şifactorii de influenţă ai acestor fluxuri

trebuie studiaţi într-o optică de marketing pentru a identifica modalităţile de atragerea turiştilor către ofertele proprii.

Datorită complexităţii pieţeituristice apar o serie de relaţii ale acesteiacu pieţele de servicii şi de bunuri.Analizând legăturile ce există între piaţaturistică şi piaţa serviciilor, trebuieremarcat în primul rând faptul că piaţaturistică este, predominant, prin însăşinatura sa, o piaţă de servicii. Atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ,caracteristicile pieţei turistice sunt

influenţate de cele ale pieţei de servicii.Ca urmare, se înregistrează o dezvoltare paralelă şi în ritmuri apropiate între celedouă pieţe. Dezvoltarea pieţei turisticeeste legată de existenţa unei ofertediversificate de servicii (de transport,cazare, alimentaţie, agrement, tratament).

Pe de altă parte, remarcămexistenţa unor interferenţe între piaţaturistică şi cea a bunurilor destinateconsumului turistic. Dimensiunile şistructura pieţei turistice precum şimodificările intervenite în cadrul acesteia

(diversificarea formelor de turism,schimbarea raportului dintre acestea)stimulează piaţa de bunuri prin



AE


cumpăr ările de produse specificediverselor forme de turism. De asemenea,în sens invers, dimensiunile şi structura pieţei de bunuri utile pe parcursulcălătoriei favorizează apariţia şidezvoltarea unor noi consumuri turistice.

Astfel, fenomenul de fragmentare aconcediului ce presupune petrecerea luiatât în sezonul estival pe litoral, cât şiiarna la munte a determinat lărgirea pieţeide echipament turistic, deoarece acestedouă forme de turism presupun dotăridiferite. Un alt exemplu îl constituiedezvoltarea pieţei de autoturisme care ainfluenţat favorabil turismulautomobilistic.

În cadrul relaţiilor de interferenţă dintre piaţa turistică şi piaţa bunurilor constatăm că extinderea uneia din ele

determină restrângerea celeilalte, datorită existenţei unei surse comune de acoperirea cheltuielilor. Semnificativ în acest senseste de exemplu faptul că prin cumpărareaunui produs turistic (circuit, sejur,croazier ă) apare o influenţă pozitivă asupra dimensiunilor pieţei turistice şinegativă în privinţa pieţei de bunuri (prinrenunţarea de exemplu la achiziţionareaunui bun de folosinţă îndelungată). Însens invers, dacă se optează pentrucumpărarea unor produse, aceasta poateavea efect renunţarea la voiaj, ceea ce

înseamnă că piaţa de bunuri se va extindeîn detrimentul pieţei turistice. Asistămastfel la un fenomen de substituţie ce areloc în situaţia consumatorilor cu veniturimici şi medii, care sunt obligaţi să-şistabilească unele priorităţi în satisfacereanevoilor.

Piaţa turistică influenţează piaţa de bunuri şi în mod indirect, prin consumulturiştilor în cadrul unităţilor de cazare, dealimentaţie şi de agrement. În zonele preponderent turistice, constatăm că volumul desfacerilor către turişti este

superior celui către populaţia rezidentă.Caracteristicile pieţei turistice

sunt determinate de particularităţile celor

două componente ale sale: cererea şioferta. În perspectiva evidenţieriidinamicii pieţei turistice şi a identificăriicăilor de optimizare a activităţii firmelor de turism, este necesar ă analizareaconţinutului cererii şi ofertei turistice, a

modului de manifestare în timp, deconfruntare şi de adaptare reciprocă.Cunoaşterea legităţilor de evoluţie acererii turistice constituie o condiţie asatisfacerii consumului turistic printr-oadaptare corespunzătoare a volumului şistructurii ofertei turistice. Aceasta estealcătuită dintr-un complex de oferte par ţiale paralele (cazare, alimentaţie,transport, comer ţ, tratament, agrement).

Comparativ cu oferta turistică care are uncaracter rigid cererea turistică este foarteelastică şi supusă unei permanente

fluctuaţii datorate influenţei uneimultitudini de factori - politici,economici, sociali, conjuncturali. Aceste particularităţi generează o serie dedificultăţi în ceea ce priveştecomercializarea produselor pe piaţaturistică.

Piaţa turistică devine pia ţ avânză torului în timpul sezonului turistic(când cererea este mare) şi pia ţ acumpă r ă torului – în extrasezon (cândoferta depăşeşte cererea) justificându-se politici diferenţiate de produs, preţ,

distribuţie şi promovare în vedereaoptimizării activităţii unităţilor turistice.

Legăturile între cererea şi ofertaturistică conduc la formarea unor relaţiide piaţă între producţia (prestaţia) deservicii turistice şi consumul lor efectiv, privite din punctul de vedere alconsumatorilor şi al prestatorilor deservicii turistice.

În centrul pieţei turistice sesituează turistul privit ca un consumator poten ţ ial al produselor turistice. Deşi, în principiu, acestea se adresează întregii

populaţii, sfera consumatorilor potenţialinu se identifică cu populaţia în ansamblu.Masa adresanţilor produselor turistice este



AE Turism durabil


formată din consumatorii efectivi ceconstituie piaţa turistică reală şinonconsumatorii, adică segmentele de populaţie aflate în imposibilitatea de a semanifesta ca turişti. Nonconsumatorii deservicii turistice reprezintă o categorie

eterogenă şi instabilă, pe piaţă existând, laun moment dat, nonconsumatorituristici absoluţi şi nonconsumatorirelativi. Din prima categorie fac parte persoanele cărora le lipseşte interesul de acălători în scopuri turistice şi care nu vor cumpăra produse turistice deoarece nuresimt nevoia satisf ăcută de practicareaturismului. Ei nu vor deveni niciodată consumatori de servicii turistice, datorită unor cauze care au caracter de permanenţă şi care împiedică manifestarea nevoii. Dinaceastă categorie fac parte: persoanele

având probleme psihice, cele care seîncadrează în anumite limite extreme devârstă, handicapaţii care se află înimposibilitatea de a se deplasa, necesitândîngrijire şi supraveghere permanentă, persoanele bolnave care nu suportă călătoria.

Există şi nonconsumatori turisticirelativi care cuprind persoanele lipsite deaccesul şi/sau voinţa de a cumpăra şi/sauutiliza produsul turistic. Avem în vedereaici segmentele de populaţie care,datorită nivelului veniturilor, sunt lipsite

de accesul la cumpărarea produselor turistice, familiile cu copii mici, familiilecu copii de vârstă şcolar ă (care potcălători în scopuri turistice numai în

perioadele vacanţelor), persoanele care, prin atribuţiile lor profesionale, nu pot păr ăsi într-o anumită perioadă de timplocalitatea de reşedinţă, persoanele careîşi petrec vacanţele în familie (la părinţi,la rude) în afara domiciliului lor permanent, f ăr ă însă să recurgă laserviciile de transport turistic (utilizează pentru deplasare mijloacele de transport

personale). Există şi o categorie denonconsumatori pentru anumite produseturistice, cum ar fi persoanele care nu pot

practica numai anumite forme de turismdeoarece le sunt contraindicate pentrusănătate (de exemplu turismul de litoral pentru cei care nu au voie să stea expuşila soare), sau persoanele care nu suportă condiţiile de climă caracteristice anumitor

destinaţii turistice. În momentul în careasemenea cauze îşi încetează acţiunea,nonconsumatorii relativi devinconsumatori efectivi. Aşadar, ei fac partedin categoria consumatorilor potenţiali,care pot să devină consumatori efectivi deservicii turistice, dacă se acţionează asupra factorilor care au cauzat reţinereade la consumul produsului turistic.

Prin urmare, piaţa turistică reală, aconsumatorilor efectivi variază în timp înfuncţie de o serie de factori economici(veniturile populaţiei şi puterea de

cumpărare a acesteia, nivelul preţurilor produselor turistice), psiho-sociologici(aspiraţii, preocupări, modă, dorinţă decunoaştere, timp liber etc.), demografici(creşterea numerică a populaţiei, mutaţiiîn structura pe grupe de vârstă, medii deviaţă socio-profesionale etc.), politici,oferta turistică.

Studierea pieţei turistice esteimpusă de asigurarea unei concordanţe câtmai depline între cererea de produseturistice şi oferta turistică, astfel încât prinvolumul şi diversitatea acesteia din urmă

să se satisfacă într-o măsur ă cât mai maregusturile şi preferinţele celor mai variatecategorii de consumatori. În acest scop,cercetarea de marketing va trebui să identifice capacitatea, dinamica, aria şistructura pieţei turistice, elasticitatea şi prognozarea cererii de produse şi serviciituristice.

În vederea pătrunderii pe o anumită piaţă, pentru operatorii din turism seimpune să stabilească tr ăsăturilecaracteristice ale acesteia şi anume: caresunt produsele solicitate, ce caracteristici

calitative minime trebuie să îndeplinească pentru a fi acceptate, tendinţele preţurilor şi tarifelor, poziţiile câştigate pe piaţă atât



AE


de produsele proprii, cât şi de cele aleconcurenţilor, capacitatea de absorbţie a pieţei, comportamentul consumatorilor turistici.

Întreprinderile turistice trebuie să-şi raporteze poziţia la piaţa turistică reală

(efectivă), la cea potenţială, precum şi lacea teoretică, fiecare dintre acestea avânddimensiuni diferite şi fiind într-o continuă schimbare.

Modalităţile de extindere a pieţeituristice reale până la limitele ei potenţiale sunt asemănătoare cu celeîntâlnite în cadrul altor tipuri de pieţe.Calea extensivă presupune creştereanumărului de turişti prin transformareanonconsumatorilor relativi în consumatoriefectivi, prin acţionarea asupra cauzelor care au condus la reţinerea de la consumul

produsului turistic. Pe piaţa turistică există o concurenţă între produseleturistice (litoral-munte, circuit-sejur,litoral românesc-litoral grecesc/turcesc)care conduce la extinderea pieţei actuale aunui segment pe seama restrângerii pieţei pentru un alt segment. În general, această concurenţă între segmentele pieţei nuafectează dimensiunile ansamblului ei,deoarece, în acest caz, au loc doar transferuri ale consumului de la un produsturistic la altul. Totuşi, în situaţia în careoferta turistică a unei ţări nu poate asigura

întreaga varietate de produse turistice,concurenţa între ţările receptoare de turiştiva conduce la modificarea dimensiunilor pieţei naţionale analizate. Ca urmare, piaţa actuală a unei ţări poate fi extinsă prin intermediul unor deplasări ale cereriiîn cadrul pieţei internaţionale, ca urmare aschimbărilor intervenite în raporturile decompetitivitate între diferitele destinaţiituristice. Dimensiunile pieţei reale cunosc permanente transformări prin apariţiaunor noi ţări ofertante de produs turistic,modificări ale politicii de preţuri adoptate

de unele ţări receptoare de turişti. Toateacestea conduc la schimbarea direcţiilor marilor curente turistice în favoarea

acelor destinaţii care devin mai atractive pentru cerere.

Piaţa turistică reală cunoaşte unfenomen de extindere şi prinintensificarea consumului turistic. Acestlucru este posibil prin alocarea unei păr ţi

cât mai mari din timpul liber consumuluituristic şi prin sporirea cantităţilor consumate (prelungirea perioadeisejurului, lungimii circuitului). Aceastadin urmă însă poate avea loc numai pentruanumite consumuri turistice, în principal pentru consumul de servicii suplimentare(excursii, agrement etc.).

Dimensiunile pieţei turistice depindde numărul de consumatori, numărul dezile pe care aceştia le petrec în ţara, zonasau staţiunea respectivă şi de mărimeacheltuielilor lor zilnice. Ca urmare, pentru

lărgirea pieţei efective va trebui să seurmărească creşterea numărului de turişti,sporirea sejurului mediu şi a cheltuieliimedii zilnice.

Cele două laturi corelative ale pieţei turistice, oferta şi cererea,contribuie în paralel la extinderea pieţeituristice. Valorificarea superioar ă a potenţialului turistic, prelungireasezonului, dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi diversificarea serviciilor turistice pe de o parte, atragerea unuinumăr sporit de turişti şi intensificarea

consumului turistic până la atingereadimensiunilor potenţiale ale ofertei pe dealtă parte, conduc în mod direct la lărgirea pieţei turistice reale.

3. Concluzii

În prezent, pe piaţa turistică mondială se înregistrează o concurenţă acerbă, atât între firmele de turism, cât şiîntre diferitele destinaţii turistice.

O altă tendinţă importantă în acestdomeniu al sectorului ter ţiar o constituie

accentuarea globalizării pieţei turistice.Industria ospitalităţii a cunoscut oaccelerare a procesului de pătrundere a



AE Turism durabil


corporaţiilor multinaţionale pe întreaga piaţă turistică. În plus, are loc un fenomende convergenţă a gusturilor turiştilor şi a preferinţelor lor pentru un anumitstandard al calităţii serviciilor turistice.Marile firme turistice au cucerit o pondere

şi o influenţă crescândă pe piaţă,ajungându-se la un proces de concentrarea industriei turismului. Exemplul cel mairelevant pentru reliefarea tendinţelor detehnologizare, globalizare şi concentrare pe piaţa turistică îl constituie dezvoltareasistemelor de rezervare computerizate lanivel mondial. Turismul a devenit o

industrie mondială prininternaţionalizarea clientelei şimondializarea producătorilor de voiajeturistice (de exemplu, Club Méditerrannéesau Touristick Union International).

Prin urmare putem afirma că, la

începutul acestui secol şi mileniu,turismul va provoca o “revoluţie” îndezvoltarea economiei mondiale. Pe piaţaturistică mondială, ţările care vor reuşi să atragă turiştii vor fi cele care dovedesc preocupare la nivelurile de vârf pentrucreşterea competitivităţii sectoruluituristic.

Bibliografie

1. Nedelea, Al. Pia ţ a turistică , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 20032. Pearce, D. Tourism Development , Longman, London, 19983. Powers, T. Introduction to the Hospitality Industry, Wiley, New York, 19924. Teare, R. Marketing in Hospitality and Tourism, Cassel, London, 19945. Tocquer, G. Marketing du tourisme, Gaetan Morin, 19976. Vorzsak, A., Nedelea, Al. Marketingul serviciilor , Presa Universitar ă Clujeană,

Cluj-Napoca, 2004



AE


THE CONSUMER’S SATISFACTION – AS A FACTOR FOR SUCCESS IN TRAVEL TRADE COMPANIES

(Satisfacţia consumatorului – factor de succes în companiile turistice)

Ph.D. Ilieska KarolinaFaculty of Economics-Prilep

[email protected]

Rezumat

Consumatorii sunt indivizi careachiziţionează bunuri şi servicii pentru a-şi satisface nevoile. Comportamentulconsumtorilor este un proces prin care eidecid dacă, ce, când, unde şi cum să cumpere bunuri şi servicii. Marketinguleste deci interesat în primul rând de

comportamentul individului ca şiconsumator.În împrejur ările actuale, este

normal să presupunem că marketingulurmăreşte permanent nevoileconsumatorilor ca element de bază îndezvoltarea strategiei potrivite care să ducă la satisfacţia consumatorului. Dar trebuie luat în considerare faptul că nevoile sunt o categorie socială ce seschimbă continuu şi care nu suntsatisf ăcute niciodată.

Prin stabilirea unei strategii

potrivite, bazată pe informaţii calitative,vânzătorii contribuie la dezvoltarea uneicategorii de consumatori loiali care vaconduce la realizarea unei strategiigenerale, la supravieţuirea şi dezvoltareacompaniei turistice.

Cuvinte cheie

• Nevoi;• Motive;• Satisfacţie;

• Consumator;• Companii turistice.

Abstract

The consumers are subjects that purchase goods and services in order tosatisfy their needs. The behavior of theconsumers is a process in which theydecide whether, what, when, where, andhow to purchase goods and services. Themarketing is therefore, primarily

interested in the behavior of the subject asa consumer.In the modern circumstances, it’s

normal to suppose that the marketing is permanently following the needs of theconsumers as a basic supposition for thedevelopment of the suitable strategyleading to the customer’s satisfaction. Butit should be taken into consideration thatthe needs are a social category changingall the time and are never satisfied.

With the setting of a suitablestrategy based on qualitative information,

the marketers contribute to thedevelopment of a loyal consumer’scategory that will lead to the realisation of a general strategy, to the survival and thedevelopment of a travel trade company.

Keywords

• Needs;• Motives;• Satisfaction;

• Consumer; • Travel trade companies.



AE Turism durabil


1. The Importance of the Consumer’sNeeds for the Development of theTravel Trade Companies

Having knowledge about thenecessity of the importance of the needs

for the strategy of the travel trade subjectis of a primary importance. Actuallyrealising the aims of the travel tradecompany, represents satisfaction of certain needs. Furthermore, in theconditions of marketing orientation in themanaging of a travel trade company inwhich the customer is in the focus of itsactivity, knowing the customer’s needs isa condition for an optimal combination,the factors, the production and the salesstrategy. That’s why exploration of theneeds has got great importance for such a

work. It’s very important for the traveltrade company to have the following basiccomponents in the process of researchingthe needs:

• There is variety of needs that appear ina determined combination of conditionedfactors. It is very important to know whileconfirming the total value of someone’sneeds, because it’s a basic condition for an active travel trade company in themarket.• The needs are in permanent dynamics,

because of the already conditionedchanges. This means that the factorsshould always be studied in the totalcomplexity and in the course of themovement in order to adapt their activitiesin the market.• The cognition of the needs especiallytheir intensity in volume, duration of timeetc, is an important condition for themarket action. However, certain segmentsmake factors which determine the needsand the consumption.

This entry should enable themarketing programme of the travel tradecompany to adapt the total dynamics of

the needs, which means more flexibleinstruments depend on the factors whichgive such a dimension to the need.

2. Needs and Motives

To be familiar with the marketingneeds is most important, because the aimof the travel trade company according tomarketing conception is to satisfyconsumer’s needs which should becompletely recognised.

In the economic literature and inthe psychology the needs are oftenconsidered as a feeling of luck, and people try to clear it up. There are someother definitions about the needs wherecertain elements are emphasized:

• The need provokes bias in the organismwhich is present until it gets satisfied after which the organism transfers into balance.• The need makes certain pressure over the central nervous system which controlsthe movements in the human body.• The need is actually a certain physicaland emotional dissatisfaction inside thehuman body which makes an idea to getrid of such a condition in the human body.• The needs do not represent onlydeficiency of any product but also theshortage of something else which is usefulor important for the human body.

The needs could be satisfied by buying products or utilisation of certainservices depending on the availableshopping factors.

Meanwhile, in the present societyconditions of economic development, allthe wishes and needs couldn’t be satisfiedwhich result with successive fulfilment of the wishes and needs.

The volume and the structure of theneeds depend on the following basicfactors:- The degree of the economic and socialdevelopment. For example on the first



AE


stage of the society development, only theelementary living needs are satisfied.

Different needs are formed by thedevelopment of the class society insidethe certain class.

• From the social society structure• Proportion between the class forces• Habits and pretends of social groups or individuals• Relationships between social groupsand international communities• Fashion and taste.

The needs should be observed in adynamic change which is often connectedto the changes of the already conditionedfactors in a certain period of time and byincluding the factors, the needs get their own dimension and size.

The needs could be classified intwo main groups:- Main needs which include the needsimportant for living;- Standard needs important for comfortable life, including technicalgoods, cultural life and development.

The needs often share into:

• Primary needs;• Needs for the survival of the humankind;• Spiritual needs;• Physiological needs;• Social needs.

This classification originates fromthe hypothesis that all needs haven’t gotequal importance, so there is sequentialfulfilment in the process of their satisfaction.

Contrary to the needs, the motiveunderstands inside forces whichencourage one to certain activity.

The motives represent one of the phases in the process of appearance andfulfilment of the needs.

The motives could be classified intwo groups: rational motives andemotional ones.1) Rational motives; economic purchasing motives, which in the processof satisfaction require certain

characteristics for longevity, easy usageand safety. These motives are veryimportant while purchasing.2) Emotional motives consist of a groupwhich points out a sequence of elementsin the process of fulfilment of the needs,which doesn’t come out of logicalconsumers’ behaviour. This group of motives is important in the process of fulfilment of the personal needs.

3. Understanding Consumers’Behaviour as a Way of Successful

Fulfilment of Consumers’ Needs

A person could be defined as aconfiguration of characteristics and wayof behaviour, which determines theadapting of a person in the environment.Because of the general consistence in theindividual behaviour it’s possible toclassify dominant characteristics andclassify the types of persons. Such anapproach enables marketing to use theindividual as a factor to create marketingstrategies and adapt marketing mix to

their needs.This is the only way to satisfy the

consumers’ needs which is in fact the aimof the travel trade company functioningon the basis of the marketing concept.

There are different opinions inexplaining the customers’ behaviour, i.e.the explanation and the interpretation of the process of making purchasingdecisions. The main reason for that is thecomplexity of these prices as well as theindividuality in bringing customers’decisions.

On one hand the purchasing processis influenced by individual objectivefactors, and on the other hand it depends



AE Turism durabil


on the concrete customers’ decision and isalso connected with sequence of elementswhich are inside the personality itself. Infact this is an explanation why thecostumers with equal economic and other status behave different while purchasing.

The interest for discovering theelements that influence the purchasingdecisions in marketing is big, because theknowledge of this process offers wide possibilities for adapting marketingstrategies for successful fulfilment of thecustomers’ needs.

Factors that influence consumers’ behaviour while purchasing includeculture, subculture, and social class:

● Social factors such as referentialgroups, family, etc.

● Personal factors such as age of lifecircle stadium, profession, economicstatus, life style, personality, and one’s personal idea.● Psychological factors which influencethe choice of products are: motivation, perception, knowledge and attitude.

The consumers’ behaviour is of great interest for the marketing as well astheir way of thinking and actions insearching, purchasing, evaluation andelimination of the product, services andideas which are expected to fulfil their

needs.While purchasing, the consumer

wants to avoid or minimise the followingrisks:

• Functional, that means that the productwon’t be good enough for use as it isexpected to be.• Physical, for themselves and the otherswho use the product.• Financial, that the product will not beworth enough in money and time as it issupposed to be.• Social that the bad choice of the product will bring the consumer up to anunpleasant situation in front of the others.

• Psychological, that the bad choice willendanger the consumers’ ego.

The travel trade company byknowing the consumers’ behaviour andmotives should make strategies which

would minimise consumers’ risks.In that case it’s very important tounderstand the variables which influencethe consumers’ behaviour, using specific,changeable, creating and using strategies based on already controlled variables andinfluence over the wanted results.

There are different understandingsabout the purchasing process, i.e.consumers’ behaviour in the marketwhich results out of the complexity of this process and influence of the numerousfactors.

It is considered that one, under theinfluence of sequence of stimulators,which affect it to bring a purchasingdecision. At the same time one’s psychoand his reaction are represented as a“black box”.

According to Milisavljevic thereare three explanations about the purchasing process and the consumers’ behaviour.

The first explanation starts fromthe fact that bringing up the purchasingdecision results out of the relation

between consumers’ reactions, whichoccur under the influence upon thesellers’ actions in order to emphasize thestimulators.

Another explanation starts from thefact that bringing up a decision for purchasing actually is a process, not anact.

In that process the buyer goesthrough many phases such as:consciousness knowledge, intention, andthe process of purchasing right.

The third explanation understands

the process of purchasing as a needsatisfaction, i.e. high-grade consumers’satisfaction which represents the bases for



AE


the selling process, while the seller has todiscover the needs.

The purchasing process could beexplained with five different aspects:

• Economic aspect;

• Sociological aspect;• Socio - psychological aspect;• Psychological aspect;• Combined aspect.

Economic explanation about the purchasing process starts with the basichypotheses that buying represents choiceof products under the influence of therational motives.

Sociological explanation of the process for the needs satisfaction startswith the man as a social being.

The aim of the psychologicalexplanation is to explain why people behave in a particular way.

4. Conclusion

In the conditions of marketingorientation in the travel trade company’swork where the customer is in the focusof its activity, knowing the customers’

needs is a condition for an optimalcombination of factors for production andthe strategy of marketing.

Accomplishment of the economicaims in the process of reproduction,represent high - grade satisfaction of particular customers’ needs.

Researching customers’ behaviour,the person is used as a factor for makingmarketing strategies and adapting themarketing mix to their needs.

This is the only way for a high -grade satisfaction of the customers’ needs.

Bibliography

1. Maslow, A.M. Motivation and Personality, Harper and Row Publishers, NewYork, 1957

2. Engel, J. F. Consumer Behaviour - sixth edition, The Dryden Press,International Edition, Oxford, 1990

3. Peter J. P. and Olson L. / J. Consumer Behaviour and Marketing Strategy,second edition Irwin, Homewood, III, 1990

4. Kotler, Ph. Marketing Management , seventh edition, Prentice - HallInternational, London, 1991

5. Ilieska, K., Risteska, A. Market research, Bitola, 20026. Ilieska, K., Risteska, A., Miladinoski, S. Marketing Information System, Bitola,

2002





AE


1. De la creşterea economică ladezvoltarea durabilă

Într-o primă etapă a teoriei şi practicii economice, dezvoltarea eraconcepută în termenii cre şterii

economice.Cre şterea economică este definită cel mai adesea ca o sporire a rezultatelor unui sistem economic într-un anumitinterval de timp şi într-un anumit spaţiu.Rezultatele economice sunt măsurate,sintetic, prin PNB sau PIB real, corectatcu deflatorul, pe ansamblu sau pe locuitor.Creşterea economică înseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă, a rezultatelor economice, dar care nu exclude oscilaţiiconjuncturale şi chiar etape de regreseconomic.

Creşterea economică zero exprimă situaţia în care rezultatele economiceabsolute şi populaţia totală sporesc înacelaşi ritm, nivelul rezultatelor pelocuitor r ămânând constant.

Creşterea economică negativă evidenţiază acea situaţie în carerezultatele economice pe locuitor au otendinţă de scădere, dar sunt menţinutesub control anumite corelaţii de echilibru.

Astfel, problematica creşteriieconomice este corelată cu aceea aechilibrului economic şi cu aceea a

fluctuaţiilor economice.Majoritatea specialiştilor consider ă

creşterea economică perfect compatibilă cu fluctuaţiile economice, dar în ceea ce priveşte relaţia cu echilibrul economic, părerile sunt împăr ţite. Există astfel două orientări: teoria keynesiană şineokeynesiană a cre şterii economice, careconsider ă că economia se află pe „muchiede cuţit”, fiind inerent instabilă şi prinurmare este necesar ă intervenţia statului pentru a-i asigura echilibrul şi teorianeoclasică a cre şterii economice, care

consider ă că economia este stabilă şi că tinde în mod natural spre deplină folosinţă.

Ambele teorii au generatnumeroase modele de creştere economică,modele care difer ă în funcţie de modulcum sunt alese variabilele de lucru, stilulde abordare şi concluziile la care ajung.

Modelele teoriei neoclasice

pornesc de la microeconomie, respectivde la preferinţele consumatorilor finali, dela funcţiile de producţie aleîntreprinderilor, structura pieţelor şievoluţia lor în timp. Modelele sunt deechilibru general dinamic.

Modelele keynesiene încearcă să surprindă specificitatea relaţiilor dintrevariabilele agregate la nivelmacroeconomic. Relaţiile sunt adeseastatice şi implicaţiile privindcomportamentul unor variabile sunt omisedin analiză.

O altă etapă în evoluţia conceptuluide dezvoltare economică a fost abordareaei în termenii modifică rilor structuraleale produc ţ iei şi utiliză rii for ţ ei de muncă ,strategiile de dezvoltare punând accent peindustrializare şi creşterea sectorului deservicii. Anii ’70 ai secolului trecut audemonstrat că nu se poate garanta că,automat, dezvoltarea economică definită astfel, conduce la îmbunătăţireastandardului de viaţă a majorităţii populaţiei, la reducerea săr ăciei, adecalajului între bogaţi şi săraci, precum

şi a impactului negativ asupra mediuluiînconjur ător. În aceste condiţii, conceptulde dezvoltare economică a fost redefinit prin luarea în considerare a aspectelor sociale legate de reducerea săr ăciei, aşomajului, a distribuţiei inechitabile aveniturilor, precum şi a aspectelor legatede economisirea resurselor naturale şi protecţia mediului.

Acutizarea problemelor legate delimitarea resurselor naturale şi degradareamediului înconjur ător au condus la o nouă abordare a conceptului dezvoltării, prin

referire la aspectele durabile ale acesteia.Cu deosebire începând cu anul 1972,

când a fost publicat primul raport al



AE Turism durabil


Clubului de la Roma, intitulat „Limitelecreşterii” şi când a avut loc Conferinţaasupra mediului de la Stockholm s-au pus bazele unei noi concepţii asupradezvoltării, urmărindu-se realizareacompatibilităţii a patru sisteme:

economic, uman, ambiental şi tehnologic.Această abordare a dus la formulareaconceptului de dezvoltare durabilă careşi-a dobândit înţelesul real odată cu publicarea raportului „Viitorul nostrucomun”, de Comisia Mondială a Mediuluişi Dezvoltării, cunoscut sub numele de„Raportul Brundtland” în anul 1987.

Acest raport defineşte dezvoltareadurabilă ca fiind „acea dezvoltare ce satisface nevoile genera ţ iilor actuale f ă r ă a prejudicia interesele genera ţ iilor viitoare.” Dezvoltările ulterioare ale

acestui concept încearcă să concretizezeideea integr ării mediului în dezvoltareaeconomico-socială, subliniind că dezvoltarea durabilă este un conceptevolutiv şi atotcuprinzător care implică toate faţetele activităţii umane.

2. Indicatori de măsurare a dezvoltăriieconomice

Metodologia şi indicatorii decuantificare a dezvoltării economice auevoluat pe măsura modificărilor în

abordarea şi definirea acestui concept.Pentru prima etapă, aceea a

suprapunerii conceptului de dezvoltareeconomică cu cel al creşterii economice,indicatorul utilizat a fost rata de creştereeconomică, rată care exprimă modificareaîn decursul unei perioade de timp aPNB/locuitor sau PIB/locuitor, în preţuriconstante. Acest indicator, utilizat şi în prezent pe scar ă largă în comparaţiileinternaţionale ale stadiului de dezvoltareeconomică ale diferitelor categorii de ţărirelevă discrepanţe foarte mari între ţările

dezvoltate (bogate) şi cele cu un nivelredus de dezvoltare. Astfel, există ţări cuun PIB/locuitor sau PNB/locuitor sub 200

USD, dar şi ţări cu peste 40.000USD/locuitor. De exemplu, la nivelulanului 2002, în timp ce Luxemburg-ulavea 47.354 USD PIB/locuitor, Congodispunea doar de 111 USD. La nivelulaceluiaşi an, România înregistra 2052

USD PIB/locuitor.Mai mult, chiar în cadrul aceleiaşiţări există, de asemenea, foarte multediferenţe între o minoritate foarte bogată şi o majoritate care tr ăieşte la limitasăr ăciei, există regiuni bogate alături deregiuni sărace etc.

Pentru o evaluare mai realistă anivelului de dezvoltare economică,PIB/locuitor sau PNB/locuitor, esteajustat în funcţie de paritatea puterii decumpărare (PPP – Purchasing Power Parity).

Cercetătorii americani (RobertSummers şi Alan Heston) au calculat rataPPP pentru aproximativ 80 de ţări, luândîn calcul o medie mondială a preţurilor pentru cca. 700 de bunuri şi servicii. S-astabilit o rată medie a nivelurilor preţurilor de 44,8% pentru Africa, 67,4% pentru Asia, 44,1% pentru AmericaLatină şi 116,5% pentru Europa. Aceastaînseamnă, de exemplu, că PNB-ul real pentru Europa este de 1/1,165 ori mai micdecât cel nominal, iar pentru Asia este de1/0,674 ori mai mare decât cel nominal,

convertit în USD la rata de schimboficială. Astfel, dacă o ţar ă din Europa areun PNB/locuitor, de exemplu, de 10 000USD, PNB/ locuitor ajustat în funcţie dePPP va fi de ~ 8584 USD, iar o ţar ă dinAsia cu acelaşi PNB/locuitor nominal vaavea un PNB/locuitor, ajustat de 14837 USD.

Cu toate că acest indicator pare să reflecte mai realist diferenţele întrenivelurile de dezvoltare a diferitelor ţări,totuşi el are anumite limite. Acestea serefer ă la faptul că există diferenţe destul

de mari între obiceiurile de consum ale populaţiei din ţările dezvoltate şi îndezvoltare şi chiar în cadrul aceleiaşi



AE


categorii de ţări, dictate de tradiţii, religie,gradul de diversificare al ofertei de bunurişi servicii etc.

Odată cu trecerea la o nouă etapă îndefinirea dezvoltării prin îmbogăţireaconceptului cu aspecte referitoare la

aspectele sociale, ale calităţii vieţii, aufost întreprinse noi încercări decuantificare a conţinutului din ce în cemai complex al acestui concept.

Astfel, în 1990, a fost creatindicele dezvoltării umane (HumanDevelopment Index – HDI), care combină trei indicatori: longevitatea (privită ca oconsecinţă a nutriţiei şi a sănătăţii), educa ţ ia şi standardul de via ţă . Educa ţ ia este la rândul ei evaluată cu ajutorul adouă variabile: rata de alfabetizare, careintr ă cu 2/3 şi număr de ani de şcoală,

pentru persoanele care au depăşit vârstade 25 de ani, cu 1/3. Standardul de via ţă este dat de PIB real/locuitor (PIB ajustatcu PPP).

Pentru calculul indicilor privindcele trei aspecte importante ale dezvoltăriise ia în calcul nivelul indicatorului ţării deanaliză minus nivelul indicatorului minimmondial, raportat la nivelul indicatoruluimaxim mondial minus nivelulindicatorului minim mondial.

La nivelul anului 2002, ţara cu celmai ridicat HDI a fost Norvegia (0,956),

iar cu cel mai scăzut Sierra Leone (0,273).România s-a situat în categoria ţărilor cuun nivel mediu al indicelui dezvoltăriiumane (0,778), alături de Brazilia,Ucraina ş.a.

Comparativ, la nivelul anului 2002,speranţa de viaţă la naştere era în Norvegia de 78,9 ani, în România de 70,5ani, iar în Sierra Leone, 34,3 ani. La fel,rata alfabetizării la adulţi (peste 15 ani)era de 99% în Norvegia, 97,3% înRomânia, şi de numai 36% în SierraLeone, iar rata de înscriere în ciclul

primar, secundar şi ter ţiar era de 98%,68% şi respectiv 45%. Aceleaşi maridiferenţe se constată şi în ceea ce priveşte

PIB/locuitor (PPP USD), respectiv 36.600USD pentru Norvegia, 6.560 USD pentruRomânia şi 520 USD pentru Sierra Leone.Constatăm, de asemenea, din datele demai sus, că diferenţele de dezvoltare întreRomânia şi ţările cu un nivel ridicat al

dezvoltării umane se refer ă mai ales laPIB/locuitor.În ceea ce priveşte tendinţele în

evoluţia IDU, pentru ţările dezvoltate, îngeneral, se constată o tendinţă permanentă de creştere, în timp ce pentru celelaltecategorii de ţări, tendinţa este oscilantă.Aşa, de exemplu, pentru România IDUera de 0,782 în 1985, 0,768 în 1990, 0,765în 1995, 0,773 în 2001 şi 0,778 în 2002.Îmbucur ător este faptul că după o perioadă de declin (între 1985 şi 1995) se pare că România se reînscrie pe un trend

pozitiv, fapt ce ne poate da speranţe deîmbunătăţire a nivelului dezvoltării umane pentru viitor.

Ca şi ceilalţi indicatori, şi IndiceleDezvoltării Umane prezintă uneleneajunsuri dintre care sunt evidenţiate:metodologia de calcul diferită în diverseţări a indicatorilor ce intr ă în compoziţiasa şi faptul că nu reflectă diferenţele mariîntre bărbaţi şi femei (cel puţin din punctde vedere al ratei de alfabetizare) ş.a.

Preocupările specialiştilor privindevaluarea dezvoltării s-au axat şi pe

aprecierea acesteia în raport cu starea desărăcie. În acest sens, a fost definită sărăcia absolută referitoare la acea partea populaţiei care se situează sub limitaunui venit care, în condiţiile oricărei ţări,asigur ă minimum necesar pentrusubzistenţă. Se estimează că aproape 1,3miliarde de oameni tr ăiesc sub limitasăr ăciei absolute (un venit mai mic de 1dolar pe zi), şi cea mai mare parte a lor sunt în ţările în dezvoltare. Alături deconceptul sărăciei absolute, a fost definitşi acela al sărăciei relative, cu referire la

diferenţele existente între diferitecategorii de ţări, precum şi în cadrul



AE Turism durabil


aceleiaşi ţări între regiuni sau categoriisociale.

Pornind de la astfel de constatări, afost elaborat un indice al sărăciei umane calculat în două variante, şi anume: HPI-1(Human Poverty Index) pentru ţările în

dezvoltare şi HPI-2 – pentru ţăriledezvoltate.HPI-1 cuprinde: probabilitatea, la

naştere, de a nu atinge 40 de ani, rata deanalfabetism, ponderea populaţiei care nuare acces la apă potabilă, ponderea populaţiei care nu are acces la servicii desănătate, ponderea copiilor sub 5 ani carese află sub greutatea normală, ponderea populaţiei cu venituri sub limita săr ăciei(sub 1,8, respectiv 2$ pe zi). Potrivitdatelor din Raportul asupra DezvoltăriiUmane 2004, în 2002, din cele 95 de ţări

pentru care s-a calculat HPI-1, ţara cu celemai grave probleme privind săr ăciaumană a fost Nigeria (având un HPI-1 de61,4%), iar ţara cu cele mai mici probleme din această categorie a fostBarbados, cu un HPI-1 de 2,5%.

HPI-2 (calculat pentru 17 ţăridezvoltate) cuprinde: probabilitatea, lanaştere, de a nu atinge vârsta de 60 de ani,rata de analfabetism funcţional, populaţiacare tr ăieşte sub limita săr ăciei (sub 50%din venitul mediu în perioada 1990-2000),rata de şomaj pe termen lung (minim 12

luni). Din această categorie, dintre ţările pentru care s-a calculat HPI-2, ţara cu celmai mic indice al săr ăciei umane a fostSuedia (HPI-2 de 6,5%), iar ţara cu celmai mare indice al săr ăciei umane a fostSUA, cu 15,8%.

Ţările central şi est-europene, ca şiţările membre CSI, au fost asimilateacestei categorii, fapt pentru care, în cazullor, se are în vedere tot HPI-2. Absenţatuturor datelor a f ăcut ca pentru aceste ţărisă se calculeze numai unii indicatori, cumar fi: ponderea persoanelor care au

probabilitatea să nu supravieţuiască vârstei de 60 de ani (20,3% pentru

România), ponderea populaţiei sub limitaa 4 $ PPP pe zi (în România, 23%).

După cum se poate constata, înevaluarea dezvoltării economice,aspectele legate de servicii, îndeosebi celereferitoare la educa ţ ie, servicii de

să nă tate, distribu ţ ia apei potabile, şialtele, ocupă un loc deosebit de important,fiind incluse în quasitotalitateaindicatorilor.

Pe lângă aspectele prezentate, unnumăr mare de indicatori pot fi adăugaţi pentru a exprima în toată complexitatea saconceptul de dezvoltare economică. Înmod specific, statisticile internaţionaleconsemnează un număr mare deindicatori caracteristici serviciilor.Astfel, Raportul asupra Dezvolt ă riiUmane consemnează printre domeniile

cele mai reprezentative pentru acaracteriza situaţia la nivel mondial:sănătatea, respectiv accesul la servicii şiresurse şi principalele probleme şi provocări care afectează sănătatea,educaţia, domeniul creării şi difuzăriitehnologiei, domeniul apărăriinaţionale şi altele.

În ceea ce priveşte sănătatea, ceimai importanţi indicatori comparaţi pentru evaluarea nivelului de sănătatesunt:• ponderea populaţiei care are acces la

serviciile de sănătate;• ponderea populaţiei care are acces laapă potabilă;• ponderea populaţiei care are acces lamedicamente de bază;• ponderea copiilor de 1 an vaccinaţicontra tuberculozei şi a pojarului;• medici la 100 000 locuitori;• cheltuieli pentru sănătate (pondereacheltuielilor publice de sănătate în PIB, ponderea cheltuielilor private de sănătateîn PIB, cheltuieli pentru sănătate pelocuitor în USD PPP);• ponderea populaţiei subnutrite;



AE


• ponderea populaţiei care sufer ă devirusul HIV/SIDA.

Alţi indicatori semnificativi pentruevaluarea stării de sănătate consemnaţi destatisticile internaţionale ale dezvoltăriisunt: cazurile de malarie la 100.000

locuitori, cazurile de tuberculoză la100.000 locuitori, consumul de ţigări peadult, rata mortalităţii infantile (la 1000născuţi vii), rata mortalităţii infantile sub5 ani (la 1000 născuţi vii).

Un alt domeniu al serviciilor cuimplicaţii din cele mai profunde asupradezvoltării umane este educaţia. Dintreindicatorii cei mai semnificativi carecaracterizează accesul la educaţie şinivelul acesteia se remarcă cheltuielile publice cu educa ţ ia – ca % în PIB şi ca %din cheltuielile guvernamentale pe total şi

pe niveluri de şcolarizare: primar,secundar, ter ţiar.

Domeniul tehnologiei, al difuză rii şi creă rii acesteia este un alt barometru alnivelului dezvoltării umane. Dintreindicatorii cei mai importanţi utilizaţi pentru cuantificarea stadiului la care auajuns ţările lumii din acest punct devedere, statisticile internaţionaleevidenţiază: legăturile telefonice la 1000locuitori, abonaţii la reţele de telefoniemobilă la 1000 locuitori, utilizatorii deinternet la 1000 locuitori, patente obţinute

de rezidenţi, încasări din redevenţe şi taxede licenţă (USD pe persoană), procentajulcheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltareaîn PIB, oameni de ştiinţă şi ingineri încercetare şi dezvoltare (la 1 milionlocuitori).

Valorile acestor indicatori variază ca şi pentru celelalte domenii aleserviciilor, pe categorii de ţări şi pentrufiecare ţar ă în parte, în funcţie de nivelulde dezvoltare economică, aşezareageografică, potenţialul de creativitate altinerei generaţii, receptivitatea la nou etc.

În domeniul apărării, pondereacheltuielilor publice pentru armată în PIB(sub rezerva exactităţii datelor furnizate

de statisticile naţionale) arată preocupărileşi totodată posibilităţile diferitelor categorii de ţări privind asigurareasecurităţii naţionale.

În mod sigur, calcularea, analiza şicompararea unui număr atât de mare de

indicatori este o problemă dificilă, dar înabsenţa unor astfel de evaluări nu poate firealizat un diagnostic corect al niveluluiactual al dezvoltării economice şi nu pot fiformulate strategii pentru îmbunătăţireaacestui nivel.

3. Rolul serviciilor în dezvoltareaeconomică

În contextul schimbărilor profunde pe care le traversează economia în prezent, teoriile şi modelele de dezvoltare

economică trebuie adaptate noilor realităţi.Încercând să r ăspundă la întrebarea

"care este rolul serviciilor în dezvoltareaeconomică", părerile specialiştilor suntîmpăr ţite. Unii dintre ei consider ă activităţile ter ţiare un obstacol în caleacreşterii economice, un factor inflaţionistdatorită, în principal, sporurilor lente ale productivităţii muncii, în timp cemajoritatea atribuie serviciilor rolul demotor al creşterii economice.

În gândirea economică se disting

două puncte de vedere în ceea ce priveşterolul actual al serviciilor în dezvoltareaeconomică, sintetizate în teoriile post-industriale şi teoriile neo-industriale.

Primul curent de gândire vizează abordarea serviciilor în contextulmodelului stadial al dezvolt ă riieconomice, în cadrul căruia are loctransformarea unei economii bazate predominant pe agricultur ă într-una bazată pe industria prelucr ătoare (fazasocietăţii industriale) şi, în final, într-oeconomie bazată predominant pe servicii

(faza societăţii post-industriale).Unul din promotorii teoriilor post-

industriale este Daniel Bell care explică



AE Turism durabil


apariţia societăţii post-industriale printendinţele în evoluţia cererii sub influenţacreşterii veniturilor (Legile lui Engel) şisporurile mai lente ale productivităţiimuncii în sectorul ter ţiar. Într-o astfel deabordare a modelului de dezvoltare în

stadii, apariţia societ ăţ ii informa ţ ionale ar constitui un stadiu superior, al IV-lea, alevoluţiei societăţii, bazat pe dezvoltareaexplozivă a tehnologiilor din domeniulinformaţiei.

Dacă ar fi să luăm în consideraremodelul stadial al dezvoltării înelaborarea strategiilor de dezvoltare lanivel naţional sau local, ar însemna că dezvoltarea serviciilor nu ar fi posibilă până nu este asigurată, mai întâi,dezvoltarea primelor două sectoare aleeconomiei, agricultura şi industria. Acest

punct de vedere este numai par ţialadevărat, deoarece serviciile reprezintă,aşa cum s-a subliniat şi anterior, nu numaiun rezultat al dezvoltării economice, ci şio premisă a acesteia.

Al doilea curent de gândire, cel alteoriilor neo-industriale, reuneşte modeledestul de diverse, având în comun faptulcă încearcă să explice creşterea serviciilor susţinând în acelaşi timp rolul primordialal industriei în procesul de dezvoltareeconomică.

Între curentele de idei apar ţinând

unui astfel de mod de abordare a roluluiserviciilor în strategiile de dezvoltare,amintim două mai importante:• teoria neo-industrială bazată pe self- service (care îl are ca principal reprezentat pe Jonathan Gershuny) şi care susţine, înesenţă, că sporirea consumului de serviciiîn societatea modernă se bazează pecreşterea auto-producţiei acestora cuajutorul unor echipamente tehnice din ceîn ce mai performante;• teoria modifică rilor în modul de produc ţ ie, în ce şi cum se produce.

Adepţii acestei teorii argumentează creşterea serviciilor prin faptul că producţia devine din ce în ce mai

intensivă în servicii. Astfel, cerinţelelegate de perfecţionarea şi diversificareaaccentuată a produselor ("ce" se produce)şi de îmbunătăţirea organizării şidistribuţiei producţiei ("cum" se produce)determină nevoia crescută de servicii

pentru producţie, destinate fie directîntreprinderilor producătoare, fiedistribuţiei bunurilor, fie formăriicapitalului uman adaptat noilor configuraţii productive.

Determinarea cauzelor expansiuniisectorului de servicii în ţările dezvoltate areprezentat o preocupare pentru mulţieconomişti, existând mai multe modeleeconomico-matematice ce încearcă să ofere o explicaţie acestui fenomen şifactorilor săi determinanţi.

O primă încercare de sintetizare a

acestor preocupări identifică patrucategorii de factori determinanţi aifenomenului expansiunii serviciilor:• Un prim factor este urbanizarea.Dezvoltarea oraşelor poate atrage după sine o dezvoltare a serviciilor necesarefuncţionării şi întreţinerii centrelor urbane. Urbanizarea semnifică deasemenea şi o creştere a gradului deconfort, a nivelului de trai şi a veniturilor. Numeroşi autori au pus în legătur ă fenomenul urbanizării cu cel alindustrializării, susţinând că doar

desf ăşurarea lor simultană conduce laexpansiunea serviciilor. Această idee esteînsă contrazisă de exemplele ţărilor dinAmerica Latină. Migraţia masivă a populaţiei către oraşe a condus la ocreştere a sectorului de servicii f ăr ă ca procesul de urbanizare să fie dublat deindustrializare.• Un al doilea factor al ter ţiarizării esteproductivitatea scăzută a muncii înaceste activităţi. Aceasta este una dintrecele mai des folosite explicaţii alecreşterii for ţei de muncă în servicii. Ea se

bucur ă de un larg suport în rânduleconomiştilor, chiar dacă numărul celor care o contestă creşte în mod



AE


impresionant. Astfel, datele statisticedemonstrează că într-un număr mare deţări productivitatea relativă a serviciilor are valori supraunitare şi ritmurile decreştere a productivităţii muncii suntrelativ ridicate. Explicaţia constă în

extinderea progresului tehnic şi înramurile de servicii, îndeosebi prinintermediul informaticii, al electronicii şial tehnologiilor moderne din domeniultelecomunicaţiilor. Totuşi, numeroaseactivităţi de servicii r ămân puternic personalizate, iar faptul că sectorulserviciilor absoarbe frecvent for ţă demuncă excedentar ă înseamnă că acestsector este deosebit de eficient înrealizarea obiectivelor dezvoltării legatede ocuparea for ţei de muncă.• Un al treilea factor determinant al

expansiunii serviciilor îl reprezintă înzestrarea cu factori. Înzestrarea cufactori determină ca for ţa de muncă să fiemai ieftină în ţările în curs de dezvoltareşi implicit şi serviciile datorită faptului că

ele sunt intensive în for ţă de muncă. Acestfapt poate reprezenta un element deatracţie pentru companiile internaţionaleşi, prin urmare, o oportunitate pentrudezvoltarea acestor ţări.• O ultimă cauză a creşterii serviciilor

face referire la unele explicaţii ne-economice. Dintre acestea se detaşează în special rolul statului. În numeroaseţări în curs de dezvoltare rolul statuluieste mult mai substanţial comparativ cuţările occidentale în perioada premergătoare fazei industrializării. Dacă în ţările dezvoltate creşterea roluluistatului s-a reflectat în special înimplementarea unor programe de bunăstare (în domeniul ocrotirii sănătăţii,educaţiei etc.), în ţările în curs dedezvoltare acesta s-a manifestat cu

precădere sub forma unor instituţiiguvernamentale şi a unui complex militar apreciabile, care au dat naştere uneimultitudini de ocupaţii în sfera serviciilor.

Bibliografie

1. Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C-tin. Economie, ediţia a 2a, EdituraEconomică, Bucureşti, 2001

2. Ghibuţiu, A. Serviciile şi dezvoltarea. De la prejudecăţ i la noi orizonturi,Editura Expert, Bucureşti, 2000

3. Giarini, O. Basic Features of Services and Some Fundamentals of the (New)

Service Economy, Progres nr. 33 / iunie 20014. Giarini, O., Liedtke, P. M. Dilema ocupă rii for ţ ei de muncă şi viitorul muncii,

Editura All Beck, Bucureşti, 20015. Ioncică, M. Economia serviciilor. Teorie şi practică , ed. a III-a revăzută,

Editura Uranus, Bucureşti, 20036. Ioncică, M.(coord.). Strategii de dezvoltare a sectorului ter ţ iar , Editura Uranus,

Bucureşti, 20047. Jula, D. ş.a. Economia dezvolt ă rii, Ed. Viitorul Românesc, Bucureşti, 19998. McLachlan, S., Clar, C., Monday, I. Australia’s Service Sector: a Study in

Diversity, 20029. Nistoreanu, P. (coord.). Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti,

200310. Peneder, M., Kaniovski, S., Dachs, B. What Follows Tertiarization? Structural

Change and the Role of Knowledge-Based Services, 200111. Zaharia, R. M. Economia dezvolt ă rii, Editura ASE, Bucureşti, 200012. http://hdr.undp.org/



AE Turism durabil


TURISMUL RELIGIOS(Religious Tourism)

Conf. univ. dr. Bădulescu Alina Lector univ. dr. Ban OlimpiaUniversitatea din Oradea Universitatea din [email protected] [email protected]

Rezumat

Prima parte a articolului prezintă trecutul şi prezentulturismului religios în lume şi înRomânia, precum şi implicaţiile saleasupra călătoriilor.

A doua parte a lucr ării descrieregiunile cu potenţial turistic religiosdin România, ca şi activităţile care potcreşte şi ajuta dezvoltarea acestui tipde turism în ţara noastr ă.

Cuvinte cheie

• Religie; • Turism; • Locuri de interes; • Beneficii; • Trenduri.

Abstract

The first part of the paper presents the past and present of thereligious tourism in the world and inRomania and its implications ontraveling.

The second part describes theregions with religious tourism

potential in Romania and the activitiesthat could enhance and help thedevelopment of this kind of tourism inour country.

Keywords

• Religion;• Tourism;• Attraction sites;• Benefits;• Trends.



AE


1. Consideraţii generale

Turismul de factur ă religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei turismului,numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi

mijlociu până în epoca renaşterii.Pelerinajele religioase se îndreptauspre Roma şi Ierusalim pentru creştini,Meka şi Medina în Arabia Saudită pentrumusulmani, Lhasa şi sanctuarele din Indiaşi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi.

Turismul religios este acel tip deturism care are ca scop vizitareaedificiilor religioase cu implicaţii deordin spiritual. Noţiunea de religios s-adezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă

de turism şi altele o constituie motivaţiareligioasă a turiştilor.Formele de manifestare ale

turismului religios sunt diverse:− vizite la lăcaşurile sfinte;− pelerinaje religioase;− tabere religioase pentru tineret.

Taberele religioase pentru tineretse desf ăşoar ă în toată lumea în perioadade var ă.

În cazul României, conformstrategiei propuse prin programul„Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini

bisericile de diferite culte, în special pecele care ajută tinerii cu probleme sociale.

El poate fi individual sau în gruporganizat cum sunt pelerinajele şi taberelereligioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane şi vizează atât promovarea valorilor culturale, cât şi acelor spirituale. De aceea nu se poate faceo distincţie netă între turismul cultural,referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spreexemplu, turiştii care merg la mănăstiridin curiozitate, din nevoia de a cunoaştelocuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţealor prin artă, prin faptul că sunt situate înlocuri mai retrase, pitoreşti dar şi prin

viaţa deosebită pe care o duc cei celocuiesc în ele, în momentul întâlnirii culăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: îşi schimbă vestimentaţia, aprindo lumânare, se închină la icoane. Impactula operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul

modifică motivaţia exterioar ă a călătoriei,vizitatorul descoperind şi o motivaţieinterioar ă, de alt ordin decât cel pur turistic.

Pornind de la noţiunea de turismcultural-religios se poate vorbi de două mari tendinţe de călătorii:• Călătorie unifuncţională, care are unsingur scop de natur ă religioasă. Unexemplu foarte bun în cazul Românieisunt călătoriile religioase efectuate lalăcaşuri cu icoane f ăcătoare de minuni:mănăstirea Neamţ, mănăstirea Agapia,

Sihăstria sau Nicula. Participantul la acestgen de călătorie este strict pelerinul.• Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu celestrict culturale, şi care permit vizitareaunui număr mai mare de obiectiveturistice.

Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monumentsau altă formă a patrimoniului cultural defactur ă religioasă, se poate vorbi deturism în spa ţ iu religios.

O altă tendinţă a ultimelor decenii

ale secolului trecut este de a petrece unsejur în apropierea unor lăcaşe de cultrenumite. Astfel, multe ansamblurimonahale şi-au realizat propriile case deoaspeţi în care primesc un număr redus decredincioşi şi în care trebuie respectateanumite norme pe durata şederii, pentru anu perturba ordinea activităţii monahale.

Intre turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţiaturistului.

Vorbind despre turismul religios în

România trebuie să luăm în considerare 6aspecte:



AE Turism durabil


• Mormintele sfinte, ca locuri depelerinaj, care sunt privite singular şicare pot fi însoţite de foarte puţine atracţiituristice. In cazul României nu se poatevorbi de morminte sfinte, în schimb există mai multe monumente de cult care

adă postesc r ămăşiţe pământene ale unor sfinţi (mormântul Sfintei Paraschiva laIaşi) sau martiri (osemintele primilor

părinţi martiri creştini de la mănăstireaCocoş din nordul Dobrogei). • Sanctuarele religioase care auimportanţă turistică major ă datorită particularităţilor istorico-culturale, şi care pot fi însoţite de alte valori culturale saude peisaj, festivităţi creştine, fiind ocombinaţie între atracţia turistică şivaloarea spirituală pentru credincioşi. Cutoate că nu este la fel de renumit ca

sanctuarele religioase din Marea Britanie,sanctuarul dacic de la SarmisegetuzaDacică din Munţii Or ăştiei poate constituiun bun exemplu de combinaţie întrevaloarea turistică şi cea spirituală asanctuarului. • Bunuri cultural-religioase, care austatut de monumente arhitectonice şiartistice, considerate mari atracţiituristice. Din acest punct de vedereRomânia are un avantaj datorită unor monumente renumite cum ar fimănăstirile din Moldova, Muntenia,

Oltenia sau Transilvania şi catedralelecatolice din Sumuleu, Braşov, Cluj- Napoca) • Destinaţiile religioase, unde au locmanifestări religioase. In România un bunexemplu îl constituie sărbătorile deCr ăciun şi sfâr şitul anului în zonaMaramureş sau în Bucovina. • Circuitele de vizitare a unor importante lăcaşe de cult, unele cuvaloare pur religioasă, asociate cu cele cuvaloare istorică şi artistică: circuitulmănăstirilor din Bucovina, Moldova,Dobrogea. • Taberele religioase pentru tineret, care se desf ăşoar ă cu precădere în

perioada vacanţelor de var ă. In cazul ţăriinoastre este vorba de sprijinul bisericilor de diferite culte care sprijină tinerii cu probleme sociale.

Drumul spre sfintele mănăstiri esteales de tot mai mulţi tineri, acestea

reprezentând adevărate locuri dereculegere şi întărire duhovnicească.Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşidin România organizează pelerinaje lamănăstiri din toată ţara. Grupurile destudenţi din Bucureşti şi din alte centreuniversitare pot participa la pelerinajeorganizate la Muntele Athos.

Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii multiple şisemnificaţii spirituale profunde, când estetr ăit intens şi înţeles corect. Pelerinii suntoameni care doresc să viziteze şi să

venereze locurile sfinte biblice,mormintele martirilor, moaştele sfinţilor,icoane f ăcătoare de minuni sau locuriunde tr ăiesc mari duhovnici renumiţi.

Centrele de pelerinaj suntmijloace moderne de promovare aspiritualităţii şi culturii în contextulecumenic local şi internaţional. Acesteaau rolul de a dirija, coordona şi controla procesul de organizare al pelerinajelor.Acestea ofer ă o serie de servicii cum ar fi:− excursii pentru creştini din ţar ă şistr ăinătate;

− pelerinaje pentru pelerini de alteconfesiuni, în special din EuropaOccidentală;− tururi de oraşe;− expediţii şi tabere de studii;− cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii, în România;− consiliere pelerinaje;− servicii de informare pentru turismulreligios.

Calculele la nivel mondial arată că numai turismul religios reprezintă

aproximativ 26% din fluxul turistic total.În ceea ce priveşte România,numărul turiştilor implicaţi în turismul



AE


cultural şi religios, la nivelul anului 2002,a depăşit în mod evident cifra de 500.000.Această cifr ă, din păcate, nu este exactă, putând fi amplificată de numărul pelerinilor care merg la marile sărbătorireligioase, cum este Sfânta Paraschiva la

Iaşi, Sfântu Dimitrie cel Nou la Bucureşti,15 august la Nicula, sau Rusaliile laSumuleu (numai în ultimul caz numărul pelerinilor sosiţi aici depăşeşte cifra de100.000 de oameni anual. In consecinţă se poate spune că numărul turiştilor care practică turismul cultural şi religios înRomânia depăşeste cifra de 1.000.000.

În trei ani de activitate Centrul de pelerinaj „Sf. Paraschiva” a organizat 354de pelerinaje dintre care:• 31 de pelerinaje în str ăinătate la care au participat 1.009 pelerini şi s-au parcurs

146.607 km;• 323 pelerinaje în România la care au participat 10.017 pelerini, parcurgându-se52.858 km;• pelerinaje în România, în special înregiunea Moldovei, pentru 1.393 pelerinide diferite confesiuni din str ăinătate.

In Israel vin peste 2.000.000 deturişti anual. Oraşul Ierusalem cuprindeobiective pentru credincioşi evrei, creştinişi musulmani. Pentru creştini, importanţaIerusalimului este deosebită deoarece elreprezintă o mărturie şi un izvor al lumii

creştine. Dintre obiective amintim: ZidulTemplului Solomon, Moscheia lui Omar,Bisericile creştine, Gr ădina Ghetsemani.

2. Potenţial turistic religios în România

Ţara noastr ă este binecuvântată cumii de lăcaşuri sfinte şi monumentereligioase, unele provenind chiar din primele veacuri creştine.I. Regiunea turistică a câmpiei şidealurilor de vest

Obiectivele religioase, din grupa bisericilor, catedralelor şi mănăstirilor nulipsesc în habitatele de mare tradiţie,etalând valori arhitecturale, picturi şi

sculpturi interioare foarte interesante.Catedralele din Timişoara , Oradea şi SatuMare; mănăstirile Partos, Săraca,Povârgina; bisericile din Beltiug, Apa,Stana, Tileag devin puncte luminoase înghidul turistic al regiunii.

II. Regiunea turistică Oaş-Maramureş-Obcinele BucovineiBisericile de lemn din Maramureş

(Ieudat, Şugatag, Sârbi, Breb, Giuleşti,Moisei, Dragomireşti) constituie repere demarcă ale creativităţii şi originalităţiiartizanilor localnici.

Inspre Podişul Sucevei mănăstirileVoroneţ, Humor, Moldoviţa, cuminunatele fresce exterioare, atrag turiştii.III. Regiunea munţilor Apuseni

Bisericile din lemn de la Lupşa,Vidra, Garda de Sus, Rieni impresionează

prin frumuseţea lor. O mănăstire vestită este cea de la Râmeţi, printre cele maivechi din Transilvania.IV. Regiunea depresiunii Transilvaniei

Obiectivele religioase suntreprezentate prin bisericile de lemn dinzona Sălajului (Fildu de Sus, Agrij), celectitorite de Ştefan cel Mare la Vad şiFeleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de laLujerdiu, dar şi prin bisericile fortificatedin Podişul Târnavelor (Alma, Biertan,Axente Sever). Catedralele gotice dinCluj-Napoca şi Alba Iulia, cele ortodoxe

din Cluj-Napoca, Alba Iulia şi TârguMureş precum şi mănăstirile Nicula şiRohia, întregesc o salbă de atracţiirecunoscută prin valoarea sa.V. Regiunea Munţilor Poiana Ruscă

La loc de frunte sunt bisericile de piatr ă ale Depresiunii Haţegului (Densuş,Sântămaria Orlea, Strei sângeorgiu).VI. Regiunea grupei centrale aCarpaţilor Orientali şi Sub-CarpaţiiMoldovei

Dacă în perimetrul muntosatracţiile de provenienţă antropică sunt

puţine şi se datorează etnografiei secuilor,în Sub-Carpaţii Moldovei ele predomină net. Este de ajuns să menţionăm



AE Turism durabil


mănăstirile Agapia, Neamţ, Văratec,Secu, Sihăstria, Bistriţa, Schitul Dur ău. În judeţul Neamţ, întâlnim monumentereligioase de peste 100 ani. Unele dintreele au facilităţi de cazare pentru cei carevor să petreacă mai mult timp în preajma

lor.VII. Regiunea turistică a PodişuluiMoldovei

Sunt reprezentative pentru acestsubiect bisericile cu fresce Suceviţa şiArbore, mănăstirile Putna, Dragomirna,Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia,Bisericile Sf. Ion, Sf. Nicolae, Sf. IoanBotezătorul precum şi cele din Dorohoi:Huşi, Bârlad, R ădăuţi, Hârlău, Dobrovăţ sunt mărturia permanentei credinţeistr ămoşeşti.VIII. Regiunea curburii carpatice

De menţionat sunt Biserica Neagr ă şi mănăstirea Cheia.IX. Regiunea turistică a CarpaţilorMeridionali

Obiectivele turistice religioase suntmănăstirile: Sinaia, Sâmbăta, Cozia.X. Regiunea Sub-Carpaţilor Getici

Edificiilor religioase le revine poziţia dominantă. Mănăstirile Dealu,Curtea de Argeş, Cozia, Govora, Fr ăsinei,Bistriţa, Hurez, Tismana sunt obiective cuo funcţie atractivă de mult atestată. Niciunde un circuit al mănăstirilor nu este

mai dens şi mai uşor de parcurs decât aici,iar faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de la Cozia, Curtea de Argeş,Hurez.XI. Regiunea Câmpiei Române

Edificiile religioase, constituite din biserici şi mănăstiri sunt concentrate înBucureşti (Stavropoleos, Sf. GheorgheVechi, Patriarhiei, mănăstirile Snagov,Cernica, Radu Vodă, Pasărea) dar şi încelelalte oraşe, sau în vecinătatea lor.XII. Regiunea Podişului Dobrogei

In această regiune amintim: Peştera

Sf. Apostol Andrei, Basilica de la Niculiţel, Cetatea Halmirys, Complexulmonahal de la Basarabi-Murfatlar.

Arhiepiscopia Tomisului, prinBiroul de pelerinaj, ofer ă un ghid pentrucei care vor să viziteze aceste locuri.Peştera Sf. Apostol Andrei, a fost sfinţită în 1942 şi a constituit până la al doilear ăzboi mondial loc de pelerinaj şi slujbe

religioase. Reactivarea mănăstirii a avutloc după 1990, astăzi înf ăţişându-se ca unloc sfânt, f ăcător de minuni cu peste 20 decălugări. Mănăstirea Dervent este un altlăcaş de cult renumit al Dobrogei şidispune de 60 locuri de cazare. In nordulDobrogei, se află Mănăstirea Cocoş unde pelerinii se pot închina la moaştelesfinţilor martiri Zoticos, Athos, Kamasisşi Filippos. Tot aici se află şi un muzeu cuobiecte de artă religioasă veche.Mănăstirea are 22 călugări şi dispune de90 locuri de cazare. Mănăstirea de la

Niculiţel reprezintă cel mai vechi edificiude cult creştin cunoscut până în prezent.Alte lăcaşuri sfinte din Dobrogea:mănăstirea Celic-Dere, Schitul SfântaElena de la Mare, schitul şi peştera Sf.Ioan Cassian, mănăstirea Bălteni, schitulLetea, mormântul pictat de la Tomis,Basilica Histria, Basilica Callatis.

3. Activităţi care favorizează turismulreligios

Deşi au o durată scurtă - câteva zile

- ele se adaugă obiectivelor turisticematerializate în teren, diversificând ofertade ansamblu a unui teritoriu. Adesea practicarea este condiţionată de prezenţaedificiilor turistice propriu zise, cum ar fihramurile şi pelerinajele religioasedesf ăşurate sub egida unor schituri saumănăstiri.

Hramurile şi pelerinajelereligioase, concentrează, pentru 1-3 zile,un mare număr de credincioşi veniţi dintoată ţara, uneori chiar turişti str ăini aflaţiîn sejur sau în tranzit în România.

Majoritatea absolută se desf ăşoar ă vara, la20 iulie (Sf. Ilie), 15 august (AdormireaMaicii Domnului), dar şi în prima lună a



AE


toamnei, la 8 septembrie (Naşterea MaiciiDomnului) şi 14 septembrie (ÎnălţareaSfintei Cruci). Dintre hramurile cu largă audienţă sunt cele ale mănăstirilor dinBucovina, Sub-Carpaţii Moldovei, Sub-Carpaţii Getici, sau Transilvania. Alte

activităţi:• Simpozioane religioase;• Evenimente cultural creştine;• Expoziţii de icoane şi obiecte de cult;• Concerte de muzică religioasă.

Edificiile religioase marchează evoluţia concepţiilor şi a stilurilor arhitectonice. Sunt r ăspândite pe toatecontinentele, constituind veritabile punctede atracţie turistică. O mare parte dintreacestea au suferit mari distrugeri atuncicând for ţele aflate în conflict aveau religiidiferite sau aveau concepţii anti-

religioase. Au fost distruse templeleaztece sau incaşe de către conchistatori, bisericile creştine în evul mediu de cătreturci, sau lăcaşurile de cult din EstulEuropei de către comunişti. Dar exemplulocrotirii de către turci a catedralei SfântaSofia, chiar în centrul imperiului, sau acatedralei din Moscova de cătrecomuniştii sovietici, dovedeşte că fanatismul religios sau ateu a avut limitelelui, arta adevarată supravieţuindu-i.Lăcaşurile de închinăciune şi meditaţiesunt diverse. La început această funcţie auîndeplinit-o peşterile şi labirinturileîntunecate unde omul şi-a înfiripat primele altare de cult sau urne mortuare.Ulterior, componenta mistică a sufletuluisău l-a condus la edificarea şidiversificarea edificiilor cu o astfel defuncţie, în strânsă dependenţă cuvarietatea religiilor, tradiţiilor, vechimii şiintensităţii populării teritoriului, cu gradulde dezvoltare al societăţii etc.

Se constată ca urmare, o r ăspândiregeneralizată a obiectivelor turistice dinaceastă categorie, pe toate continentele şiîn toate statele, densităţi mai ridicateconstatându-se acolo unde societăţileumane s-au consolidat mai timpuriu şi au

avut o creativitate, pe toate planurile mai bogată.

Din grupa edificiilor turistice cufuncţie religioasă fac parte: sanctuarele,templele, bisericile, catedralele,(moscheile, sinagogile, mănăstirile,

mausoleele şi cimitirele).a) Sanctuarele reprezintă incintedelimitate prin pietre de hotar sau ziduri,în interiorul cărora sunt amplasateconstrucţiile cu destinaţie religioasă.

După menţionările lui Herodot, înGrecia antică exitau 18 sanctuare, dar numărul lor, conform vestigiilor scoase laiveală de să păturile arheologice, este multmai mare. Aşa sunt sanctuarele de laDodona, Patras, Epidaur, Olimpia,Trofornios, Eleusis, Didyna, Acropole sauDelfi.

Turiştii mai pot admira coloaneletemplului lui Apollo, ale Colosului,tezaurul atenienilor. In Japonia abundă sanctuarele shintoiste, dintre care cele maicunoscute fiind cele de la Nikko, Izumo, Nagoya, Ise, etc. Pe teritoriul nostruopaiţele cu însemnele crucii descoperiteîn aşezările daco-romane din secolele II-IV, şi călătoria apostolului Andrei, înţinuturile Dunării de Jos şi în Dobrogea înaceeaşi perioadă, înlătur ă orice îndoială că românul nu s-ar fi născut creştin.Sanctuarele şi templele, ca edificii

religioase precreştine, le regăsim subformă de vestigii, în vechea capitală astatului dac centralizat, SarmisegetuzaRegia, localizată în Munţii Or ăştiei. Aici,într-un complex arheologic de maridimensiuni, cu nimic mai prejos celor descoperite în Anzi şi apar ţinândincaşilor, s-au desvelit urmele a 4sanctuare.b) Templele, socotite ca o casă adivinităţii, a zeilor, au constituit imboldul principal în construirea unor edificii demare amploare şi originalitate.

In preistorie, funcţia templului afost atribuită peşterii, decorate cu picturi parietale. Dependenţa omului de grota





AE


d) Catedralele, moscheile şisinagogile alcătuiesc o grupă importantă de edificii religioase. Catedralele suntcaracteristice spaţiului european şiamerican. Dintre acestea menţionăm: basilica Sfînta Sofia din Constantinopol,

basilica San Marco din Veneţia,catedralele San Vitale şi Sant Apollinaire Nouvio din Italia. Construcţiile în acelaşistil au fost prezente şi în ţara noastr ă, înTransilvania, la Alba Iulia, la Herina şiCisnădioara.

In Italia întâlnim catedrala SanPiedro din Roma, în Anglia catedrala St.Paul din Londra, Westminster, catedraladin Canterbury, în Franţa Notre Dame,Chartres, Reims şi Amiens, în RomâniaBiserica Neagr ă din Braşov, biserica Sf.Mihail din Cluj.

Moscheile se constituie în edificiireligioase reprezentative pentru lumeaislamică. Le vom întâlni, sub forma devestigii, şi în vechi teritorii cucerite demusulmani în Europa sau Africa.Cunoscute prin măreţia şi mozaicurile lor sunt: Moscheia Albastr ă şi MoscheiaValid din Istambul, Moscheia Kalean dinBuhara, moscheile din Cairo, Cordoba,Damasc, Medina.

Sinagogile sunt edificii religioaseale lumii semite.e) Mănăstirile alcătuiesc ansambluri

arhitectonice centrate în jurul unuiedificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Lângă funcţia religioasă propriu-zisă, mănăstirile sunt şi habitatecaracteristice, producătoare de bunuri şiatracţii turistice (articole de artizanat,hramuri, pelerinaje). In România seîntâlnesc mai ales în Bucovina şi Sub-Carpaţii Moldovei: Voroneţ, Humor,Pătr ăuţi, Bistriţa sau Putna, Moldoviţa,Suceviţa, Dragomirna, Golia, Galata,Agapia, Humor.

In Muntenia şi Oltenia există de

asemenea un brâu de mănăstiri începândcu Mănăstirea Dealu, Cozia, Argeşului,Hurez sau Tismana iar în judeţul Buzău,

mănăstirea Ciolanu. In Transilvaniaîntâlnim mănăstirile: Râmeţ, Nicula,Rohia.

La nivelul continentului Europeanmănăstirile sunt extrem de r ăspândite. Aşasunt mănăstirile de pe Muntele Athos,

Rila şi Nesebar din Bulgaria, Dubrovnik din Croaţia, Pavia şi Monte Casino dinItalia, Nara din Japonia, Saint Michel dinFranţa.

Toate aceste obiective au ca funcţieiniţială practicarea cultului religios, fiindlăcaşuri destinate satisfacerii nevoilor spirituale de acest gen pentru o populaţienumeroasă în timp nedefinit.

4. Pelerinajul, între împlinirespirituală şi/sau afacere de turism

Se consider ă că pelerinajul moderneste un pact pe care industria turismuluil-a încheiat cu religia. Cei care susţindiferenţe fundamentale dintre turism şi pelerinajul religios punctează disensiunilemajore.

Pelerinajul este văzut ca o călătoriela locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cucaracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea pshicului prin instalarea liniştii sufleteşti,împlinirea spirituală ci consider ă că o calede atingere a acestei stări este biciuirea

fizicului. Călătoria în sine, la locurilesfinte, ar trebui să fie o penitenţă, o suferin ţă necesar ă pentru atingerea unuianumit nivel spiritual. Ca urmareconfortul, relaxarea, distracţia şi alteforme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta, pelerinajulare prea puţine puncte comune cuturismul.

De multe ori măicuţele şi călugăriidin diverse lăcaşuri religioase se simtchiar agresaţi de cei ce nu caută împlinirea spirituală ci doar „curiozităţi”

ale vieţii monahale sau a lăcaşurilor sfinte.



AE Turism durabil


Am f ăcut un studiu în anul 2002 pe bază de chestionare la mănăstirile celemai cunoscute din nordul Moldovei:Putna, Voroneţ, Suceviţa, Văratec, Agapiaşi biserica din comuna Arbore. Am primit prin poştă r ăspunsul la chestionare.

Analizarea r ăspunsurilor a reflectat o stare pe care am sesizat-o şi la faţa locului.Măicuţele care au r ăspuns la întrebări auf ăcut cu grijă acest lucru, însă laîntrebările legate de valorificare alocurilor de cazare disponibile pentruturism, s-a r ăspuns cu o oarecare „iritare”.

Turismul având la bază o motivaţiereligioasă este mult promovat de agenţiilede turism, însă ne întrebăm dacă se poatedesf ăşura acest tip de turism f ăr ă participarea reală a celor din „destinaţiile”vizate. De cele mai multe ori, Biserica

prefer ă să organizeze ea singur ă aceste pelerinaje, grupul să fie însoţit de preot,care pe parcursul deplasării să desf ăşoareactivităţi specifice: rugăciuni, discuţii peteme spirituale etc. În finalul unui tur,f ăcut după „toate regulile Bisericii”, seacordă chiar un certificat ce atestă acestlucru. În acest caz, activităţile colateralesunt reduse la minim iar noi ne întrebămîn ce măsur ă acest demers este turism.

Pe de altă parte însă, dintotdeaunaturismul a fost considerat o formă decălătorie sacr ă sau spirituală. Trebuie să

pleci, să ieşi din mediul tău obişnuit pentru a te regăsi. Călătoria cu orice scopînseamnă o desprindere, o experimentarecare influenţează şi de multe ori schimbă.

Privit în felul acesta turismul aremulte puncte comune cu pelerinajul. Dealtfel, fiecare vizitator al acestor locurisfinte are motivele sale intrinseci, personale, care îl pot situa în rândulturiştilor propriu-zişi sau a turiştilor- pelerini. Collins-Kreiner N. şi Kliot N. aurealizat o scală a caracteristicilor celor cevizitează astfel de locuri după importanţa

acordată locurilor sfinte şi lipsa de interesîn turismul ca atare. Metoda s-a bazat peanalizarea a sute de chestionare

completate de pelerini. Scala obţinută afost descrisă ca turism versus pelerinaj.Concluzia a fost totuşi că pelerinajul înstil vechi a început să se apropie deturismul religios de astăzi.

Şi Nolan Mary Lee şi Nolan S. au

ar ătat că cei ce vizitează locurile sfintesau participă la evenimente cu caracter religios pot fi amplasaţi pe o scală, după obiectivele urmărite pornind de ladevota ţ ii pelerini la turi ştii tradi ţ ionali.Conflictele de interese ce pot să apar ă între pelerini şi turişti pot fi rezolvate prinstrategii manageriale.

Pelerinajul în stil tradiţionalînsemna călătoria ca o penitenţă, însă parecă astăzi lucrurile au început să seschimbe.

Chiar dacă preotul însoţeşte grupul,

se acceptă stilul de viaţă al pelerinuluiactual şi se optează pentru hoteluri de treistele, transport cu avionul, utilizareatelefoanelor mobile şi a laptopurilor. Înfelul acesta turismul religios aduce beneficii atât participanţilor cât şi beneficiarilor.

5. Concluzii

a) Turismul religios este acel tip deturism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual.

Din acest punct de vedere nu se poateopera o distincţie clar ă între cei cevizitează aceste lăcaşuri cu motivereligioase sau de altă natur ă, impactul pecare îl are vizitarea putând fi sau nureligios.b) Se manifestă două tendinţe încălătoriile religioase: cele care au casingur scop motivaţia turistică şi cele careîmbină această motivaţie cu cea culturală.Multitudinea de motivaţii corespunde mai bine complexităţii omului modern.c) Turismul religios în România este

identificat cu următoarele forme: vizitareaunor monumente sfinte-de cult, vizitareasanctuarelor religioase, vizitarea unor



AE


obiective cultural-religioase (monumentedin Moldova, Oltenia etc.), vizitareadestinaţiilor religioase cu ocazia serbăriianumitor evenimente, circuite de vizitareşi tabere pentru tineret. d) Turismul religios continuă să aibă o

pondere importantă în fluxul turistic total(26%), la nivel mondial, mărimea sa putând fi chiar mai mare dar înregistrareanumărului de turişti nef ăcându-se foarte precis, nu se cunoaşte numărul exact deturişti. În România în anul 2002, a fost în jur de 1.000.000 de turişti cu motivaţiereligioasă.e) Potenţialul turistic religios trebuie să se împletească cu activităţile carefavorizează turismul religios şiorganizarea acestuia. Tot mai mult seînregistrează mănăstiri şi alte lăcaşuri de

cult care ofer ă cazare pentru turişti (iniţialf ăr ă plată, în prezent cu o plată modică şicu adăugarea serviciului de masă).

f) Din punct de vedere al „bazeimateriale”, România dispune de un bogat potenţial pentru turismul religios renumitmai ales pe plan intern şi recunoscut pe plan internaţional prin combinarea cuturismul cultural.

g) Pelerinajul modern este un pact pecare industria turismului l-a încheiat cureligia. Din perspectiva unora, întreacestea nu există prea multe punctecomune. Având în vedere obiectiveleintrinseci pe care turismul şi religia le au,atragerea turiştilor ar trebui să fie un scopcomun. Marketingul religios, la fel de„real” ca şi cel turistic, chiar dacă mai puţin cunoscut ar trebui să se îmbine cuacesta din urmă pentru satisfacereamultiplelor categorii de turişti. Unmanagement atent al destinaţiilor

religioase ar putea aduce beneficii atât pentru operatorii turistici cât şi pentruinstituţiile religioase.

Bibliografie

1. Collins-Kreiner N., Kliot N. Piligrimage tourism in the Holy Land: Thebehavioural characteristics of Christian pilgrims, Kluwer Academic Publishers-2005, vol 50, no.1, pp. 55-67, http://titania.ingentaselect.com

2. Nolan Mary Lee, Nolan S. Religious sites as tourism attractions in Europe,

Oregon State University, U.S.A., 2002, www.sciencedirect.com3. Rinschede G. Forms of religious tourism, Universitat Regensburg, Germany,

www.sciencedirect.com, 20024. Revista Capital, nr.20, 16 mai 2002, Pelerinajul - turism religios în condi ţ ii de

trei stele



AE Turism durabil


TURISMUL BALNEAR ÎN PERSPECTIVĂ ISTORICĂ ŞI RELIGIOASĂ

(Balneary Tourism in a Historic and Religious Perspective)

Drd. Ianc TeodorAcademia de Studii Economice din Bucureşti

RezumatPreocupările oamenilor de a

valorifica proprietăţile terapeutice alefactorilor naturali ce alină sau vindecă boli sau dureri sunt destul de vechi.

Homer e considerat a fi primulcare a lăudat calităţile băilor în tratareadiferitelor tipuri de boli, iar Hipocrat(460-370 î.Hr.) a fost iniţiatorul terapieinaturale.

Religia a susţinut de-a lungul

timpului importanţa apei pentrutratament, sănătate şi igienă.

În apropierea izvoarelor termaleşi minerale sau a zonelor cu noroiterapeutic, în sec. XVII, XVIII şi XIX aufost dezvoltate aşezări orientate spreînsănătoşire, care între timp au devenitstaţiunile balneare moderne ale zilelor noastre care asigur ă valorificareaştiinţifică, sub supraveghere medicală, avalorilor terapeutice a factorilor naturali.

Turismul pentru sănătate de astăzinu mai reprezintă un privilegiu al

oamenilor bogaţi şi a devenit una dintrecele mai complexe fenomene sociale, cuimplicaţii semnificative în economianaţională şi în relaţiile economiceinternaţionale.

Cuvinte cheie• Istorie; • Religie; • Turism balnear; • Turism balneo-medical; • Staţiune balnear ă;

• Ape minerale; • Terapie naturală.

AbstractPeople’s concern on getting value

to the therapeutic properties of naturalhealth factors to heal or only cure illnesesor pains is quite old.

Homer is considered to be the firstwho praised the qualities of bathing intreating different kinds of illneses andHipocrates (460-370 B.C.), was theinitiator of natural therapy.

Religion claimed, throughout

times, the importance of water for treatment, health and cleanliness.

Around thermal and mineralsprings or areas with therapeutic mud, inthe 17th, 18th and 19th centuries weredeveloped health oriented settlements,that, nowadays became modern healthspas, which assure the scientificvalorification, under medical supervision,of the therapeutic values of natural healthfactors.

Nowadays health tourism is nolonger a privilage of wealthy people and

has become one of the most complexsocial phenomena, with importantimplications in national economy and ininternational economic relationships.

Keywords• History;• Religion;• Balneary tourism;• Balneary and medical tourism;• Balneary resort;• Mineral waters;• Natural therapy.



AE


Primele forme de valorificare a propriet ăţ ilor terapeutice ale factorilor naturali de

cur ă se pierd în timp şi sunt legate de bă ile în apele termale. Experien ţ a practică l-a învăţ at pe om că anumite dureri sau boli, pot fi tratate ori ameliorate cu ajutorul anumitor apeminerale calde sau reci, anumite plante, sau în locuri caracterizate printr-o climă special ă .

O scurt ă incursiune istorică ne arat ă că turismul balnear are r ă d ă cini adânci în istoria

omenirii.

1. Perioada greco-romană

Îmbăierea a fost o consecinţă importantă a culturii greceşti. În perioadagreco-romană unii învăţaţi şi tămăduitoriau utilizat apele termo-minerale în tratarea bolilor. Homer a fost primul care a lăudatcalităţile îmbăierii în tratarea bolilor şiHipocrate (460-370 î.e.n.), a fostfondatorul terapiei naturale. Hipocrate a

integrat apa, pământul, aerul şi focul, cafiind cele patru elemente ce pot fi folositeîn determinarea cauzelor de boală sausănătate (Adams F., The genuine works of Hippocrate, Edited in: Routh H., Balneology mineral water and spas inhistorical perspective, Clinics inDermatologie, 14/ 1996, pag. 552). Maitârziu Asclepiade a folosit hidroterapia şi băutul apei pentru pacienţii săi şi arecomandat baia ca element de sănătate(Jackson R., Water and spas in theclasical world , Edited in: Behari R.,

Balneology mineral water and spas inhistorical perspective, Clinics inDermatologie, 14/ 1996, pag. 552).

Aceste idei au fost repede acceptatede romani, ceea ce a avut ca rezultatdezvoltarea băilor în teritoriile ocupate. Înexpansiunea sa în Europa, Imperiul romana realizat, în Italia, Spania, Franţa şi chiar în România, adevărate opere de artă, acolounde existau ape termale şi minerale.

O dovadă gr ăitoare, în acest sens,este şi staţiunea din vechea Dacie, Băile

Herculane. Este una din puţinele staţiuni balneare construite de romani care îşi mai păstrează şi azi funcţia de altă dată.

Istoricii au stabilit că bazele acesteistaţiuni au fost puse de însuşi împăratulTraian, cuceritorul Daciei, în perioada102-117 e.n. Numele actual al staţiuniivine de la zeul Hercule, considerat înmitologia romană drept patron alizvoarelor termale şi simbol al puterii. Încei aproape 165 de ani de stă pânireromană, staţiunea Herculane ajunsese să fie cunoscută în întregul Imperiu Roman.

Întemeind staţiunea, romanii introduc acelcult balnear, pe care l-au luat de la greci şil-au îmbogăţit (Iancu şi Doina Gogâltan, Bă ile Herculane ghid balnear şi turistic,Ed. Mirdor, Arad, 1992, pag. 20).

Astfel baia romană, olanele

apeductelor antice, inscripţiile latine Ad Aquas Herculi Sacras sau Thermae Herculi ad Mediam, precum şi inscripţiile



AE Turism durabil


descoperite la Băile Herculane, prin care bolnavi veniţi din diversele păr ţi aleImperiului roman (Galia, Nordul Africii,Asia Mica) mulţumeau zeilor că s-auvindecat cu ajutorul apelor termale(Sebastian Bonifaciu - coordonator

colectiv autori - Romania ghid turistic,Ed. Sport turism, Bucureşti, 1983, pag.212) din staţiunea noastr ă, situează România în rîndul ţărilor europene cu otradiţie balnear ă de peste două milenii.

În perioada următoare căderiiImperiului roman, ca rezultat al plecăriiromanilor, băile, construite în zoneleocupate, au fost abandonate. La rândul lor,tămăduitorii arabi, au adoptat şirecomandat folosirea apei în vindecarea bolilor. Abu Baker Al Razi (841-926) şi

majoritatea celorlalţi, foloseau apa rece întratarea pojarului (Clarke A., An essay onwarm, cold and vapour bathing with practical observation on sea bthing,disease of the skin, bilious, liver and dropsy, Routh H., Balneology mineral water and spas in historical perspective,Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag.553). Spania a beneficiat de civilizaţiaarabă şi, mai ales din secolul al şaptelea,au început să apar ă băi în regiuneaAndalusiei. În Anglia, baia reprezenta o preocupare doar pentru personalul

religios. Izvoarele calde din Polonia auînceput să fie vizitate din 1137 (Routh H,op. cit., pag. 553).

2. Evul mediu

În perioada medievală, mai ales dinsecolul al şaptesprezecelea, în Europadevin faimoase, pentru apele lor cu puteritămăduitoare, câteva locuri ca:Montecatini şi Lucca în Italia; Varna înBulgaria; Vichy şi Bourbon – Lancy înFranţa; Epsom şi Tunbridge în Anglia.

Tot din această perioadă provine şioriginea cuvântului staţiune balnear ă ( înengleză „spa”), ce are legătur ă cu

belgianul Collin le Loup, un fierar ce în1326 a mers la izvorul „Espa” de lângă Liege, în sudul Belgiei, aproape de graniţacu Germania, pentru a-şi tămădui corpulde boli. Espa, în limbajul volon, înseamnă fântână (Lund J., Taking the waters:

introduction to Balneology, Geo-HeatBulletin, September 2000, pag. 2).

Emigrarea europenilor în Americade Nord, în secolele al optsprezecelea şi alnouăsprezecelea, a determinat şiextinderea utilizării apelor cu proprietăţicurative, în jurul cărora s-au dezvoltatstaţiuni, renumite azi, cum ar fi BedfortSprings, Pennsylvania, White Sulphur Springs, West Virginia şi Hot SpringsArkansas. Dacă în America locuitorilor le-a scăzut interesul pentru apele minerale,

cu excepţia apei minerale îmbuteliate, înEuropa, marea majoritate şi-a menţinutinteresul atât pentru apa minerală de băutcât şi pentru băi (Routh H, op. cit., pag.553).

De-a lungul timpului, în jurulizvoarelor de ape termale, ape minerale, azonelor cu nămoluri terapeutice, au apărutdiverse forme, de multe ori rudimentare,de punere în valoare a acestora, care s-audezvoltat treptat în secolele al XVII-lea, alXVIII-lea şi al XIX-lea.

3. Începutul epocii moderne

În secolul al XIX-lea şi în primeledecenii ale secolului XX s-a conturat chiar un “cult” al staţiunilor balneare,frecventate nu atât din motive de îngrijirea sănătăţii, cât mai mult din motive de prestigiu, din snobismul caracteristic păturilor sociale cu venituri ridicate (IonCosmescu, Turismul-Fenomen complexcontemporan, Editura economică,Bucuresti , 1998).

Turismul balneo-medical din aceletimpuri a reprezentat o formă a turismuluide lux un privilegiu al claselor bogate.





AE Turism durabil


şi leac pentru durere” (Sayed Sabeq, Fiqeh Assunah, vol. 1, Dar el Fikr,Damascus, Syria, 1993, pag. 504).

4. Concluzii

În zilele noastre, utilizarea apelor minerale în refacerea sănătăţii sau pentrurelaxare şi a tuturor celorlalţi factorinaturali de cur ă este o soluţie la careapelează toate segmentele de populaţie.Civilizaţia modernă, viaţa în oraşe, crează

tensiuni, stres şi maladii. Pe fondulcredinţei religioase şi a puterilor tămăduitoare pe care le au factoriinaturali de cur ă, conceptul reîntoarcerii lanatur ă revine puternic în actualitate.Tocmai de aceea, spre turismul balnear, ce

asigur ă valorificarea ştiinţifică, subsupraveghere medicală, a valoriiterapeutice a factorilor naturali de cur ă,se orientează din ce în ce mai mulţiclienţi.

Bibliografie

1. Adams F. The genuine works of Hippocrate, Edited in: Routh H., Balneology

mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/19962. Jackson R. Water and spas in the clasical world , Edited in: Behari R.,

Balneology mineral water and spas in historical perspective, Clinics inDermatologie, 14/ 1996

3. Iancu şi Doina Gogâltan. Bă ile Herculane ghid balnear şi turistic, Ed. Mirdor,Arad, 1992

4. Sebastian Bonifaciu-coordonator colectiv autori. Romania ghid turistic, Ed.sport turism, Bucuresti,1983

5. Clarke A. An essay on warm, cold and vapour bathing with practical observation on sea bathing, disease of the skin, bilious, liver and dropsy, :Routh H., Balneology mineral water and spas in historical perspective, Clinicsin Dermatologie, 14/ 1996

6. Lund J. Taking the waters: introduction to Balneology, Geo-Heat Bulletin,September 2000

7. Ion Cosmescu. Turismul-Fenomen complex contemporan, Editura Economica,Bucuresti,1998

8. Routh H. Balneology mineral water and spas in historical perspective, Clinicsin Dermatologie, 14/ 1996

9. Abels D., Kipnis V. Bioclimatology and Balneology in Dermatology: a Dead Sea Perspective, Clinics in Dermatology, 16/1998

10. Sayed Sabeq Fiqeh Assunah, vol. 1, Dar el Fikr, Damascus, Syria, 1993



AE


CONSECINŢE SOCIALE ŞI ECONOMICE ALE FENOMENULUITSUNAMI ÎN ASIA DE SUD-EST

(Social and Economic Consequences of the Tsunami Phenomenon inSoutheast Asia)

Asist. drd. Ţală Mădălina LaviniaAcademia de Studii Economice din Bucureşti madalina [email protected]

RezumatBilanţul victimelor provocate de

tsunami în Asia de Sud-Est esteînfricoşător. Însumarea datelor indică peste 300.000 de victime, cărora li seadaugă sute de mii de r ăniţi şi peste 1,75milioane de sinistraţi. Cei r ămaşi în viaţă se confruntă cu adevărul monstruos:

dispariţia celor dragi, a bunurilor acumulate şi, de ce nu, a proprieiidentităţi. Organizaţii din întreaga lumecontribuie la refacerea zonei. Datorită valorilor culturale (în special religioase)apar conflicte între acestea şi populaţialocală. Zona a înregistrat o creştereeconomică în ultimii trei ani; perturbată de catastrof ă, creşterea nu va fi stopată.Principalele domenii de activitate afectateîn mod direct sunt turismul şi pescuitul.Cu toate acestea, impactul asupraturismului internaţional este modest

datorită unor aspecte cum ar fi cota de piaţă redusă a zonelor afectate,capacitatea Asiei de a-şi reveni dindezastre de tot felul, sau factorulcompensator.

Cuvinte cheie• Tsunami;• Populaţia locală;• Religie;• Creştere economică;

• Turism;• Factor compensator;• Factor de siguranţă.

AbstractThe number of victims made by the

tsunami in Southeast Asia is frightening.The available data indicate over 300.000victims, to whom we must add severalhundred thousands of injured people andover 1.75 million people left homeless.The survivors have to deal with the crude

truth: the loss of loved ones, of their homes/belongings and, why not, of their own identity. Organizations from all over the world contribute to thereconstruction/rebuilding of the area. Thedifferent cultural values (particularlyreligious ones) give rise to conflicts between these organizations and thelocals. The area has achieved considerableeconomic progress in the last three years;although affected by the disaster, progresswill not be stopped. The main domains of activity directly affected by the

catastrophe are tourism and fishing. Nevertheless, the impact on internationaltourism is not significant, due to aspectssuch as the reduced market share of theaffected areas, the Asian capacity torecover after all kinds of disasters, or thecompensating factor.

Keywords• Tsunami;• Local population;• Religion;• Economic growth;

• Tourism;• Compensatory factor;• Safety factor.



AE Turism durabil


Bilan ţ ul victimelor provocate de tsunami în Asia de Sud-Est este înfrico şă tor. Probabil, nici nu se va putea stabili vreodat ă o cifr ă exact ă a celor uci şi de valurile seismice provocate de cutremurul produs la 26 decembrie 2004, în Oceanul Indian,

în apropierea coastelor Indoneziei. Însumareadatelor indică peste 300.000 de victime, că rora li se adaug ă sute de mii de r ă ni ţ i şi peste 1,75milioane de sinistra ţ i.

Principalele state afectate sunt: Indonezia, Sri Lanka, India, Thailanda, Maldive. La acestea seadaug ă alt grup, foarte pu ţ in afectat: Malaysia, Birmania, Bangladesh, Somalia, Kenya, Tanzania,Seychelles.

1. Aspecte sociale particulare post –

tsunami în regiunea afectată

Înainte de a vorbi de orice altă formă de impact (economic, politic,cultural, de mediu) trebuie să luăm înconsiderare factorul uman, cel mai fragilşi mai umil în lupta cu natura dezlănţuită.În spatele cifrelor de mai sus stă orealitate înfricoşătoare. Este realitateacelor r ămaşi în viaţă, „obligaţi” să facă faţă adevărului monstruos: dispariţia celor dragi, a bunurilor acumulate şi de ce nu, a propriei identităţi.

S-a spus deseori despre cutremuruldin 26 decembrie 2004 că este asemănător cu tragedia de la 11 septembrie 2001 carea lovit SUA. După pierderile umane, celmai sensibil punct comun este psihozagenerată de astfel de evenimente.Indiferent de cauza care a determinatevenimentul (umană, pentru atentatele dela New York şi naturală pentru cele dinAsia) consecinţele în plan psihologic par afi la fel. Chiar dacă vorbim de două zoneale lumii diferite din punct de vedere aldezvoltării (deci şi al nivelului de trai) nu

putem să facem o distincţie şi la nivel psihologic. Teama nu are graniţe, dar poate avea forme diverse de manifestare.

Din punct de vedere uman impactul

se traduce prin pierderi considerabile devieţi în rândul persoanelor de sex feminin.Acest lucru este justificat de mai multeaspecte: ziua şi ora producerii tragediei(duminica dimineaţa), când femeile erauacasă şi aveau grijă de familie, structurasocietăţii (femeia are în principiu grijă decasă), profilul economic al zonelor afectate (dominat de activitatea de pescuitîn principal – bărbaţii, fiind în largulcoastelor, nu au fost afectaţi de valurileformate la mal).

După tragedie, numeroase

organizaţii din întreaga lume au decis să acorde ajutor sinistraţilor, multe dintre eletrimiţând personal la faţa locului. Deşi populaţia şcolită din zonă a semnalat pozitiv prezenţa oricărei forme de ajutor,nu acelaşi lucru se poate spune despremajoritatea locuitorilor al cărei nivel de pregătire este redus. Un alt aspect este cellegat de apartenenţa religioasă. Astfel, înregiunile afectate de tsunami religia predominantă este islamul, care proclamă drept ajutor, unul mutual, bazat în principal pe rugăciune.

Pentru Occident, gestul unor state precum Pakistan, Egipt sau ArabiaSaudită de a trimite ajutoare materiale



AE


puţine a fost destul de surprinzător; nu şi pentru lumea musulmană. În virtuteacredinţelor religioase, rugăciunilevalorează mai mult decât orice altă formă de ajutor. Suportul material majoritar avenit din partea lumii creştine. Reacţia

promptă a statelor (în special Australia şiSUA) prin organizaţiile guvernamentale a„derutat”, nejustificat, ar spune unoccidental, lumea asiatică. Mai mult,conservatorii musulmani au văzut înaceste acţiuni o formă de propagandă accentuată a altor religii.

Un teren propice pe acest frontnescris al dominării religioase l-au găsit(sau cel puţin aşa au crezut) misiunileevanghelice. În speranţa de a atrage câtmai mulţi adepţi, ele şi-au amplificatajutoarele în zonă. Nu putem contesta

spiritul umanitar al acestor acţiuni, dar r ămâne de văzut cum va fi el înţeles delumea islamică. Pe de altă parte, există semnale cum că organizaţiile creştine suntvăzute din ce în ce mai mult ca nişte„oaspeţi nepoliticoşi”, într-o cultur ă încare politeţea şi ospitalitatea sunt foarteapreciate. Într-adevăr, localnicii „văd” totmai des misiunile evanghelice drept brutale şi chiar arogante, în ciuda bunelor intenţii ale acestora. În cultura asiatică,ajutorul acordat în tăcere este mult maimult preţuit.

Intenţia oricărei religii (dezvăluită sau nu) este aceea de a avea cât mai mulţiadepţi. În situaţia apariţiei unor evenimente excepţionale, cum este şicazul de faţă, putem avea de a face cuanumite schimbări la nivel religios. Defapt sunt două aspecte antagonice: fie populaţia îşi găseşte unica alinare prinadâncirea credinţei avute, fie tinde să fiemai permisivă faţă de alte credinţe. Cutoate acestea, este greu de crezut că înaceste zone afectate, creştinismul ar puteacâştiga adepţi. Banda Aceh este piatra de

încercare a islamului în Indonezia, pentrucă este punctul de pătrundere a acesteicredinţe (secolul XII). O încercare

nepotrivită a lumii creştine a fost aceea dea sugera înfierea copiilor orfanimusulmani. Aceasta contravine normelor culturale şi reglementărilor anti-convertire.

Un alt aspect este cel legat de politică: organizaţiile neguvernamentalesunt identificate în opinia multor locuitoricu CIA sau guvernul american, în fond cuimperialismul. Ţările din zona afectată nuapreciază favorabil politica americană înceea ce priveşte state precum Iraq,Palestina sau Israel. Cu toate acestea,Indonezia strânge relaţiile cu SUA şisper ă în limitarea conflictelor internedominate de luptele de guerilă întreţinutede organizaţia GAM.

2. Succinte repere economice alestatelor din zona afectată

Trecând în planul economicgeneral putem afirma că tsunami a lovitzone relativ nedezvoltate (la nivel local) şinici o infrastructur ă sau obiectiv industrialmajor. Se poate vorbi de un impacteconomic direct asupra consumului, alafacerilor. Principalele domenii deactivitate afectate în mod direct suntturismul şi pescuitul. Această zonă a Asieia înregistrat în ultimii trei ani o creştere -

India, Indonezia, Thailanda, Malaysia -www.timesonline.co.uk datorită îmbunătăţirii politicii fiscale care a dus lacreşterea rezervelor.

Cel mai lovit stat, în termeni devieţi omeneşti şi pagube fizice, esteIndonezia. Chiar şi aşa, zona cea maiafectată, Aceh este departe de a fi zguduitdin temelii economia. Rata de creştere în2004 a fost de 5,1%, iar pentru 2005 seestimează 5,5%. Indonezia este cel maimare ofertant de gaze naturale lichefiate

(cu o producţie de 1 milion de barilizilnic). Este pe locul întâi şi la producţiade ulei de palmier şi cauciuc natural. A



AE Turism durabil


avut cea mai performantă bursă de valoridin Asia în 2004. De aceea nu va fiafectată substanţial din punct de vedereeconomic. De menţionat că veniturile dinturism înseamnă 3,9% din PIB. Pentrurefacere sunt necesari 150 milioane dolari

în 2005 şi încă un miliard în următoriicinci ani.Sri Lanka a suferit pagube serioase

în infrastructur ă. Aflată după un r ăzboicivil de 20 de ani ţara înregistrase ocreştere de 5% în 2004, previziunea pentru 2005 fiind de 5,5%. Se baza peactivitatea turistică deoarece genera unefect considerabil şi în ceea ce priveştecomer ţul cu amănuntul.

Coasta de sud-est a Indiei a fostşi ea lovită, dar reconstrucţia a început

imediat din fonduri exclusiv interne. Seaşteaptă o rată de creştere similar ă cu aanului 2004 (6,3%). Zonele insulare aleIndiei au fost afectate serios (600milioane dolari).

Thailanda este nevoită se reducă previziunea iniţială de creştere cu câteva procente în condiţiile în care pierderile secifrează la circa 800 milioane dolari. 4milioane de turişti vizitau anual zona, dar se sper ă ca aceştia să se îndrepte acumspre alte zone ale ţării, astfel încâtveniturile din turism să nu fie afectate

(5,4% din PIB).

Pentru micuţul stat Maldive

pierderea a fost considerabilă (1,3miliarde dolari), de două ori PIB-ul său.Statul depinde de turism, 2/5 din

populaţie lucrând în această industrie(42% din PIB). De reţinut că în martie2005 rata de ocupare era de 45%, la jumătate cât era de obicei în această perioadă a anului.

3. Tsunami şi turismul internaţional

Impactul asupra turismului la nivelmondial este declarat a fi limitat dinurmătoarele motive:

• cota de piaţă redusă a zonelor afectate(3% din totalul sosirilor în 2004);• boomul turistic din zona Asia-Pacific(cea mai mare creştere în 2004);• profilul zonelor afectate; în ciudacatastrofei umane şi materiale, doar puţinestaţiuni turistice au suferit pagube, în

multe cazuri acestea fiind limitate. Deşilovită puternic în insula Sumatra,destinaţiile turistice consacrate aleIndoneziei nu au fost afectate (Java, Bali,Lombok). În India, coasta Tamil Nadu afost devastată iar o destinaţie popular ă pentru turiştii occidentali (oraşul-templuMahabalipuram) a înregistrat 15 mor ţi.Staţiunea popular ă Kovalam a înregistrat pagube minore, în timp ce Goa şi-acontinuat normal activitatea. Thailanda asuferit pagube în Phuket şi vecinătăţi,având un număr de 24 de hoteluri distruse

din 113; staţiunea Merlin a fost distrusă.În Maldive 60 % din staţiuni au fostdeclarate imediat operaţionale;• capacitatea Asiei de a-şi reveni dindezastre de tot felul; criza economico-financiar ă care a afectat câteva ţări (înspecial Indonezia şi Thailanda) s-aconcretizat în declinul cu un procent alturismului în 1997 şi cu 0,5% în 1998.După ce criza a trecut, a urmat 1999 cânds-a înregistrat o creştere cu 11% şi 2000cu 12%. Apariţia SARS a determinat oscădere cu 8,8% a numărului de turiştifaţă de 2002. Pentru jumătatea lui 2004cifrele indicau creşteri spectaculoase (spre40% în medie);



AE


• factorul compensator care acţionează după următorul principiu: persoanele careintenţionau să facă o călătorie în zoneleafectate vor amâna planurile, urmând să revină la o dată ulterioar ă. Uneori eirenunţă la aceea destinaţie, înlocuind-o cu

alta ce are caracteristici asemănătoare.Oricum ar fi, la nivel global efectul esteacelaşi. De preferat ar fi ca turistul să decidă să consume un alt produs turisticîn aceeaşi ţar ă sau măcar zonă geografică;

• factorul de siguranţă; implicareaautorităţilor în remedierea problemelor,restaurarea staţiunilor;• internaţionalizarea turismului, adică solidaritatea turiştilor cu persoane dinarealele afectate, manifestată în situaţia încare au mai fost în acele locuri (nu le suntstr ăine, fiind astfel mult mai sensibil).Acest lucru presupune reîntoarcerea cât

mai curând posibil în acele zone turistice,contribuind astfel la revitalizarea zonei.

4. Concluzii

Indiscutabil, valurile tsunami de la

26 decembrie 2004 au produs pagubecomensurabile, de mari dimensiuni, dar şiincomensurabile, cu consecinţe mai alesîn plan psihologic. Într-o lume modernă,în care turismul se vrea a fi ambasadorul păcii şi aducător de progres estemomentul ca acest lucru să se facă simţit.Este timpul ca turiştii să se îndrepte sprelocurile afectate, locuri pe care autorităţilele-au ref ăcut în mare propor ţie şi să contribuie personal la reconstrucţie princonsumul turistic direct, aferentdeplasării. Făr ă a sfida ajutoarele din

întreaga lume, oficialii din arealeleafectate afirmă cu tărie că cel mai bunmod de a susţine cauza este ca turiştii să se întoarcă în acele staţiuni. Deviza lor este simplă, dar concludentă: „Întoarceţi-vă! Acesta este cel mai bun mod de aajuta să treacă durerea şi de a face ca viaţasă revină la normal!”

Bibliografie

1. Glăvan, V. Resurse turistice pe Terra, Editura Economică, Bucureşti, 20002. www.btonline.com.au3. http://www.9am.ro/arhiva.php/2005/Martie/25-31/International/ 4. www.timesonline.co.uk



AE Turism durabil


ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR PRESTATE ÎN TURISM(Insurance of the Quality of Services in Tourism)

Conf. univ. dr. Dinu VasileAcademia de Studii Economice din Bucureşti

[email protected]

Rezumat

În economia de piaţă funcţională,datorită concurenţei tot mai intense,furnizorii de servicii turistice sunt tot maimult constrânşi să ţină cont, în ceea ce priveşte calitatea şi tariful serviciilor practicate, de nevoile, cerinţele şiaşteptările consumatorilor. Acest lucru seimpune cu necesitate deoarece

consumatorii sunt tot mai bine informaţi,devenind astfel mai instruiţi, deci maiexigenţi şi, ca atare, prefer ă tot maifrecvent să achiziţioneze servicii decalitate maximă la tarif minim.

În consecinţă managerii şi angajaţiifirmelor din industria ospitalităţii (agenţiide turism, hoteluri, restaurante etc.) ar trebui să aibă interesul de a oferi pe piaţă doar servicii de calitate la tarife cât maireduse, astfel încât să-şi poată păstraclienţii şi chiar să câştige noi clienţi, înscopul creşterii continue a cifrei de

afaceri, a profitului şi a segmentului de piaţă.Problema calităţii serviciilor

prestate de unităţile turistice din Româniaşi imaginea lor este o problemă desupravieţuire pentru acestea.

Cuvinte cheie• Servicii turistice;• Bune practici;• Calitate;

• Managementul calităţii.

Abstract

In the functional market economy,due to the intense competition, the servicesuppliers are forced to consider, as far asutility and the tariff of the services areconcerned, the needs, requests andexpectations of the consumers. This factis imposed with necessity because theconsumers are better and better informed

and trained, becoming more demanding,and as such more and more often they preffer purchasing services of the best possible quality at the lowest tariff.

Therefore the managers andemployees of the firms in the hospitalityindustry (the tourism agents, hotels,restaurants etc) should have the interest of offering only good quality services on themarket at the lowest possible tariffs, sothat they could keep their clients and evenwin more clients, in order to continuouslyincrease the business figures, the profit

and the market segments.The problem of the quality of theservices performed by the tourism agentsin Romania and their image is an issue of survival for them.

Keywords• Touristic services;• Good practices;• Quality;

• Quality management.



AE


1. Bunele practici şi performanţa

Industrializarea excesivă în perioadacomunistă, precum şi capitalismul prostînţeles ce i-a urmat şi-au pus puternicamprenta asupra bazei turistice româneşti,

dar şi asupra mentalităţii managerilor cares-au văzut neputincioşi în faţa valului deschimbări apărute peste noapte.

Deşi au trecut “numai 15 ani” de larevoluţia din 1989, problemele actuale aleturismului din România se rezolvă înmare parte printr-o abordare joasă, bazată doar pe experienţă şi simţ practic, adică prin practici comune cu o performanţă scăzută.

Trebuie recunoscut însă că, în ultimiiani, există un trend ascendent care denotă faptul că tânăra generaţie de manageri şi-a

învăţat lecţia, iar încercările, deşi timide,

par să prindă un contur tot mai solid. Într-adevăr s-a pierdut startul dar cursa încă nus-a încheiat.

Ca orice activitate economică,turismul, prin prestarea unor servicii decalitate, are drept scop satisfacerea

consumatorilor şi obţinerea de profit.Realizarea însă a unor servicii turistice decalitate nu mai este posibilă f ăr ă cunoştinţe solide de management, maiales cunoştinţe privind calitatea şimanagementul calităţii precum şi deoperare coerentă şi susţinută cu acestea.Ca urmare, este nevoie ca problemacalităţii serviciilor turistice să devină o problemă de management modern, adică o problemă de viziune, valori, obiective şistrategii, o problemă de coduri de bună practică, de standarde şi modele de

excelenţă (figura nr 1).

Figura 1. Bunele practici şi performanţa

Performan ă ridicată

Performanţă standard

Performanţă scăzută

Cele mai bune

practici

Bune practici

Practicicomune

Model deexcelenţă

Standard

Experienţă şisimţ practic



AE Turism durabil


Abordarea în această manier ă aserviciilor turistice, care ar putea păreaunora complicată şi inutilă, presupune maiîntâi sensibilizarea celor interesaţi şiimplicaţi, apoi informarea lor generală şi,în cele din urmă, formarea lor ca manageri

performanţi, ca specialişti înmanagementul calităţii, posesori decunoştinţe adecvate domeniului şideprinderi consolidate. Numai în acest felva avea loc trecerea de la abordareaempirică a practicianului în domeniu, bazată pe bun simţ şi experienţă, la ceeace se numeşte abordarea ştiinţifică, careadaugă bunului simţ şi experienţei omultitudine de cunoştinţe referitoare la:concepte, principii şi legi, metode şitehnici, instrumente, modele, standarde, bune practici etc., în domeniul turismului.

2. Implementarea sistemului demanagement al calităţii

Pentru a comercializa servicii decalitate, managerii şi angajaţii firmelor trebuie să vrea, să poată şi să ştie să realizeze calitatea, s-o evalueze şi s-oîmbunătăţească permanent.

Pentru a seînscrie în cadrulcelor menţionate

mai sus ei trebuiesă implementezeun sistem demanagement alcalităţii, conformstandardelor ISO

9000, în companiile de turism pe care leconduc, sistem ce presupune planificarea,controlul, asigurarea şi îmbunătăţireacalităţii serviciilor turistice.

În acest sens au de înf ă ptuit în principal următorii paşi:

a) Informarea generală a întregului personal privind problemele calităţii, şi

anume ce este şi cum se face calitatea, înspecial managementul calităţii şi de ceeste nevoie de el. Managerul trebuie să înceapă cu conturarea unei viziunicuprinzătoare, corecte şi la obiect, uncadru de activitate profitabil care să-i

permită ca, pe baza valorilor afirmate îndeclaraţia sa, să-şi elaboreze politica şi să-şi fixeze în mod fezabil şi profitabilreperele şi obiectivele pe termen scurt,mediu şi lung.

b) Selectarea din cadrul propriului personal a celor care vor aprofunda acesteinformaţii, transformându-le în cunoştinţe,deprinderi şi modele de activitate şi care,colaborând cu specialişti din exteriorulcompaniei (exper ţi, consultanţi, auditori),vor avea ca misiune şi atribuţii

proiectarea, implementarea şi certificareaunui sistem de management al calităţii înconformitate cu anumite referenţiale cumsunt standardele şi modelele de excelenţă.Pentru a se specializa, cei selectaţi trebuieînscrişi în diverse programe de formare şiinstruire în domeniul calităţii.

c) Proiectarea şi implementarea propriu-zisă a sistemului de managemental calităţii în companie. Aceasta înseamnă,în primul rând, realizarea instrumentelor de lucru – stabilirea referenţialelor

(reglementări şi acte normative, standarde,modele), elaborarea documentaţiei(manualul calităţii, proceduri şiinstrucţiuni, chestionare, formulare, fişe,registre sau aplicaţii informatice),informarea întregului personal şiinstruirea personalului implicat în lucrulcu aceste instrumente. Acest pas seîncheie cu examinarea finală, printr-unaudit intern, a funcţionării sistemului şiluarea eventualelor măsuri corective şi acelor preventive care se impun.

d) Certificarea conformităţiisistemului cu referenţialul adoptat decompanie ca model de bună practică, de



AE


regulă cu un standard. Această acţiune sederulează printr-un audit extern, ter ţă parte, efectuat de către un organism decertificare acreditat şi este finalizată prinemiterea unui certificat de conformitate,însoţit de o marcă de certificare a

conformităţii.

3. Concluzii

Creşterea concurenţei pe planmondial, dar şi în plan naţional, impunecelor care ofer ă servicii turistice să iamăsuri de readaptare şi repliere

hotărâtoare pentru menţinerea pe piaţa de profil, prin diversificarea şi corelareacalităţii cu preţul produsului turistic.

Este momentul ca profesioniştii dinindustria turistică să înţeleagă noiletendinţe în dezvoltarea turismului

internaţional şi să realizeze faptul că exigenţele tot mai mari ale clienţilor îiobligă să recurgă la noi instrumente demanagement. Mai mult decât atât, nu estesuficient numai să se conştientizeze acestlucru, ci e important ca toţi cei implicaţi înacest domeniu să şi pună în practică acesteidei şi instrumente.

Bibliografie

1. Nistoreanu, Puiu. Management în turism, Editura ASE, Bucureşti, 20022. Dinu, Vasile, Negrea, Mihai. Bazele merceologiei, Editura ASE, Bucureşti,2001

3. Nistoreanu, Puiu, Dinu, Vasile, Nedelea, Alexandru. Produc ţ ia şicomercializarea serviciilor turistice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,2004

4. Didier Noye. Ghid practic pentru controlul calit ăţ ii, Editura Tehnică, Bucureşti,2000

5. www.ccir.ro6. www.turism.home.ro



AE Turism durabil


STUDII ALE VALORILOR CULTURALE NAŢIONALE ŞIORGANIZAŢIONALE ÎN TURISM

(Tourism Studies on the Cultural Values at National andOrganizational Level)

Lector univ. dr. State OlimpiaAcademia de Studii Economice din Bucureş[email protected]

Rezumat

Antropologii au semnalat existenţaa numeroase curente de gândire, şcoli îndomeniul culturii organizaţiei. Studiereaculturii organizaţiei a că pătat o amploaretot mai mare odată cu dezvoltarea

societăţilor transnaţionale. În condiţiileinternaţionalizării şi mix-ului cultural,întâlnim astfel de studii şi în domeniulturismului atât în cel internaţional cât şi înRomânia. În acest articol prezentăm treitipuri de studii ale culturii organizaţionaledin turism: primul realizat în hoteluri dinşapte ţări europene, al doilea asupracomportamentului turistic al tinerilor din11 ţări de pe glob (inclusiv România), iar cel de-al treilea este un studiu la nivelulunei unităţi hoteliere din România.

Cuvinte cheie

• Cultur ă organizaţională; • Turism; • Hotel;• Studii;• Cercetări.

Abstract

The anthropologists have pointedout the existence of many thinkingcurrents and schools in the field of organizational culture. The study of thisculture became more and more important

as the transnational companies havedeveloped day by day. Having in mind the process of internationalization and of cultural mix, these kinds of studies arealso applied in the field of tourism bothnational and international. The presentarticle presents three types of studies of the organizational cultural in tourism. Thefirst study was carried out in hotels from 7European countries, the second oneanalyzed the tourist behavior of the youthfrom 11 countries around the globe(inclusively Romania) and the last one

examined a hotel unit from Romania.

Keywords

• Organizational culture; • Tourism;

• Hotel; • Studies; • Research.



AE


Noţiunea de cultur ă organizaţională este apărută recent în ştiinţele organizăriişi a fost preluată şi dezvoltată de cătremanagement începând cu anii ’80, însă preocupările pentru înţelegerea acestuifenomen îşi au originile în munca lui

Mayo şi Barnard, în anii ’30, dar cei careîl transformă în fenomen la modă suntPeters şi Waterman (1982)[1] prinlucrarea lor devenită best-seller, (InSearch of Excellence).

Definirea sa este consideratãadesea „vagă", deşi în 1952 existauînregistrate 164 de definiţii ale culturii[2]apărute înainte ca acest subiect sã devină unul de actualitate. Numărul mare dedefiniţii aratã interesul deosebit şivolumul de muncã ce a fost consacrat decătre cercetători studierii acestui concept,convinşi cu toţii de importanţa cunoaşteriilui, dar aratã totodată şi faptul cã ei au

viziuni diferite asupra fenomenului. Unuldintre cele câteva studii care se refer ă direct la relaţia existentă între cultura

naţională şi cea organizaţională este celcondus de Hofstede şi colectivul(1990)[3]. Ei aduc în discuţie faptul că latura culturală naţională şi ceaorganizaţională derivă din surse diferite.

Cultura naţională, în viziunea lor,cuprinde un set de orientări relativ difuzeapărute ca valori primare formate laînceputul vieţii în cadrul familiei şi prinalte mecanisme sociale care operează încă de la începutul copilăriei. Deşi există valori specifice ce se pot stabili la nivelorganizaţional, totuşi în acest cazdimensiunea culturală este bazată aici pepractici de muncă însuşite în organizaţie,în special prin intermediul unor procesesociale care acţionează mai târziu în viaţaindividului. Hofstede şi colectivul său

postulează existenţa unui nivel cultural, şianume nivelul ocupaţional, careinterferează şi care este influenţat atât devalori cât şi de practici. Există atât studiiasupra diferenţelor naţionale şiorganizaţionale, dar şi asupra unor grupede întreprinderi.

1. Studii generale asupra culturiinaţionale şi organizaţionale în România

În România, studierea culturiiorganizaţiei se află la începuturi; în 1997

s-a f ăcut primul studiu, pe baza uneicercetări la nivelul întreprinderilor dinţara noastr ă. Rezultatele suntcaracteristice stării de tranziţie, care şi-a pus amprenta pe mentalităţi, valori,atitudini, dar sunt importante prin prismaalinierii lor la teoriile din literaturainternaţională de specialitate, prin faptulcă sunt trasate profiluri de cultur ă pe bazasituaţiei reale, concrete a organizaţiilor româneşti, profiluri cărora li se asociază tipurile de conducere corespunzătoare.

Ultima cercetare în România a fost

realizată de Interact împreună cu GallupOrganization din România, în ianuarie2005, cu ajutorul instrumentului Value



AE Turism durabil


Survey Module dezvoltat de Institute of Research for Intercultural Communication(IRIC), înfiinţat de Geert Hofstede, şireplica prescurtată a acestuia din lunamartie, realizată pentru validarearezultatelor uneia dintre dimensiuni, a

demonstrat că România are valori similarecu alte ţări balcanice, şi anume distanţamare faţă de autoritate, colectivism (gradde individualism scăzut), feminitate, gradridicat de evitare a incertitudinilor şiorientare pe termen scurt. Studiul a fostrealizat pe un eşantion de populaţie de1076 în prima fază, reprezentativ pentru populaţia României.

Conceptul de cultur ă organizaţională este foarte complex, par ţial invizibil şi de aceea, foarte greu deobservat.

2. Studiu comparativ asupradimensiunilor culturale în domeniulturismului la nivel european

Studiul a fost prezentat în cadrulConferinţei Internaţionale a IRIC,GLOBUS şi Facultatea de Ştiinţe Socialedin cadrul Universităţii Tilburg[4],Olanda, 27 aprilie 2001. Cercetarea a fostrealizată pe un eşantion format din 500 deangajaţi aflaţi în contact direct cu clienţii(lucr ători front-line) şi 46 de manageri din

16 hoteluri de lux apar ţinând unor companii internaţionale renumite, hoteluriamplasate în 7 ţări europene. Cercetareas-a derulat ca un proiect iniţiat de ComisiaEuropeană în contextul Asociaţiei dePrietenie „Maria Curie”, sub denumirea„Antrenarea şi Mobilitatea cercetătorilor”.Scopul acestei cercetări a fost acela de aoferi o explicaţie a conceptului delegăriiautorităţii în rândul angajaţilor dinindustria hotelier ă şi implicaţiile aplicăriiacestui concept în contextulinternaţionalizării şi mixului cultural din

Europa.Cercetarea se refer ă atât la aspecte

calitative, cât şi la cele cantitative. Partea

calitativă a implicat derularea unor interviuri semi-structurate cu manageriihotelurilor şi un interviu la biroul centralal companiei. Partea cantitativă a constatîn distribuirea unui număr de 500 dechestionare angajaţilor aflaţi în contact

direct cu clienţii, adică angajaţii recepţieişi cei ai restaurantelor şi barurilor dinhoteluri. Chestionarele au măsurat, subaspect cantitativ, variabilele cercetării şiindicii distanţei faţă de putere şi ai evităriiincertitudinii. Având în vedere că eşantionul ales a fost relativ mic la nivelulunei ţări, acesta a fost divizat în două grupuri culturale şi anume: grupulEuropei de Sud-Est (care a inclus Italia,Grecia, Portugalia şi Belgia) şi grupulEuropei de Nord-Vest (care a inclusAnglia, Suedia, şi Olanda). Pentru a putea

examina diferenţele culturale au fostselecţionaţi pentru această analiză doar angajaţii care corespundeau ca origine şiloc de muncă celor două grupuri culturale.

Concluziile acestei cercetări auscos la iveală, printre altele, o discrepanţă în ceea ce priveşte aplicarea delegăriiautorităţii şi comportamentul angajaţilor între ţările din nordul Europei şi cele dinsud. Diferenţe semnificative între nord şisud au apărut şi în percepţia angajaţilor asupra deschiderii către comunicare, perfecţionare şi clientela ţintă a

hotelurilor respective. Rezultatelecercetării cantitative sunt întărite şi deinterviurile cu managerii, care au relevat,de asemenea, numeroase diferenţereferitoare la problemele expuse. Nu s-aajuns încă la un consens dacă diferenţeleapărute între nord şi sud pot fi explicate prin distanţa faţă de putere şi prin evitareaincertitudinii, această dezbaterenebazându-se doar pe considerenteteoretice, ci şi pe informaţiile oferite deinterviuri şi pe faptul că o întreagă gamă de alţi factori organizaţionali şi

individuali a fost urmărită.



AE


3. Studiu asupra comportamentuluituristic al tinerilor la nivel mondial şi înRomânia

Studiul intercultural[5] cu tema„Relaţia dintre asumarea riscului, căutarea

de senzaţii şi comportamentul turistic altinerilor”, apărut în „Journal of TravelResearch” în februarie 2004, volumul 42,nr. 3, revistă sponsorizată de „Tourismand Travel Research Association”, şi aavut ca autori pe: Abraham Pizam, Gang-Hoan Jeong, Arie Reichel, Hermann vanBoemmel, Jean Marc Lusson, LizlSteynberg, Olimpia State, Serena Volo,Claudia Kroesbacher, Jana Kucerova and Nuria Montmany.

Studiul a fost realizat pe uneşantion de 1 429 de studenţi din 11

universităţi localizate în 11 ţări diferite:USA, Coreea, Israel, Germania, Gabon,Africa de Sud, România, Italia, Irlanda,Slovacia şi Spania.

Scopul a fost aflarea r ăspunsului laîntrebarea „care sunt efectele combinăriicaracteristicilor psihologice de asumare ariscului şi căutare de senzaţii asupracomportamentului turistic al tinerilor?”.Obiectivul a fost reprezentat de analizarelaţiei dintre combinarea celor două caracteristici psihologice şicomportamentul de călătorie al tinerilor.

S-a presupus că indivizii cu un scor mare pe scala RSS (gradul de asumare ariscului şi căutare de senzaţii) se vor implica şi/sau vor prefera activităţituristice în aer liber, riscante şi îşi vor stabili singuri detaliile călătoriei, în timpce pentru cei cu un scor mic se va adeveriopusul.

Instrumentul a fost reprezentat dedouă chestionare separate carecuprindeau:

• SSS (Scala lui Zuckerman pentru

căutarea de senzaţii) - 40 întrebări• JPI-R (lista personalitate – risc al luiJackson) - 20 întrebări

• obiceiuri de călătorie (frecvenţa şi probabilitatea de a participa la 34 deactivităţi pe durata unei călătorii) - 68întrebări• profilul demografic - 6 întrebări• profilul preferinţelor de călătorie - 10

întrebări• istoricul călătoriilor - 9 întrebăriÎn total, 153 de întrebări.

Rezultatele acestui studiu ofer ă dovezi puternice în sprijinul afirmaţieiexistenţei unui efect semnificativ al celor două tr ăsături (asumarea riscului şicăutarea de senzaţii) asupracomportamentului turiştilor şi preferinţelor privind activităţile pe timpulcălătoriei. Totodată asumarea riscului şicăutarea de senzaţii, deşi ţin mai mult de

personalitate, sunt afectate denaţionalitate/de cultura naţională.

Dacă rezultatele acestui studiu semenţin adevărate şi pentru alte eşantioane,specialiştii din turism vor avea un nouinstrument la îndemână.Creând/promovând produse turistice carese adresează fie celor cu RSS mare, fiecelor cu RSS mic, ei îşi vor îmbunătăţi posibilităţile de vânzare, vor fi maieficienţi în promovare şi se vor adresa cuanumite activităţi (mai riscante sau mai puţin riscante) anumitor naţionalităţi.

4. Studiu asupra culturiiorganizaţionale în domeniul turismului

în România

În domeniul turismului, am realizatun studiu în cadrul tezei de doctorat avânddrept obiectiv principal identificareaimpactului culturii organizaţiei asupramanagementului. Cercetarea a fostefectuată[6], cu ajutorul studenţilor modulului „Turism Internaţional” anul V,Studii Aprofundate, din cadrulSpecializării Turism Servicii, A.S.E., încadrul unui prim curs de „Culturaorganizaţiei”, pe parcursul primului



AE Turism durabil


semestru al anului universitar 2000 – 2001, în cadrul unei unităţi hoteliere delanţ, de patru stele din Bucureşti.

Obiectivele cercetării au fost aceleade a evidenţia cultura unei organizaţii înRomânia, de a determina posibilităţile de

evoluţie ulterioar ă a acestei culturi, dar şide a identifica posibilele schimbări cetrebuiesc şi pot fi realizate, la nivelmanagerial, în cadrul organizaţieicercetate.

Noutatea cercet ării:• determinarea, pentru prima dată înRomânia, a valorilor culturale definite cuajutorul instrumentului Value SurveyModule dezvoltat de Institute of Researchfor Intercultural Communication (IRIC),înfiinţat de Geert Hofstede;

• realizarea, pentru prima dată înRomânia, a unui studiu la nivelul uneiunităţi operative asupra tipului de cultur ă organizaţională, asupra practicilor culturale.

Rezultatele au evidenţiat că înRomânia cultura naţională estecaracterizată, din punct de vedere alvalorilor, printr-o distanţă mare faţă de putere, un control al incertitudinii ridicat,un individualism scăzut, o mentalitate mai

degrabă comunitar ă şi o masculinitatescăzută, adică în concordanţă cuestimările f ăcute de Hofstede pentruRomânia.

Intervenţia asupra culturii trebuiesă înceapă cu un diagnostic al acesteia,ajutându-ne să ne dăm seama cumfuncţionează întreprinderea pe care oanalizăm.

Studierea culturii unei organizaţiiva deveni în viitor tot mai necesar ă deoarece nu putem conduce o organizaţief ăr ă să-i cunoaştem valorile, ea fiind o

mică naţiune care are credinţele şi valorilesale. Numai cunoscând cultura uneiorganizaţii putem acţiona în concordanţă cu ea, şi numai ţinând cont de ea, o putemschimba.

Bibliografie

1. Peters T. J., Waterman R. H. In Search of Excellence: Lessons from America’s

Best – run Companies, New York: Harper, 1982, pag. 85-1272. Kluckholm C. K., Kroeber K. Culture A Critical Review of Concepts and

Definition, New York, Vintage, 1952, pag 353. Hofstede G., Sanders G. Measuring organizational cultures: a qualitative and

quantitative study across twenty cases, Administrative Science Quarterly, 1990, pag. 286-316.

4. [email protected]. Journal of Travel Research, vol. 42, nr. 3, febr. 20046. State, Olimpia. Cultura organiza ţ iei şi managementul , Editura ASE, 2004



AE


TURISM, ARHITECTUR Ă ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ (Tourism, Architecture and Sustainable Development)

Lector univ. dr. Popescu DeliaAcademia de Studii Economice din Bucuresti

[email protected]

Rezumat

Dezvoltarea necontrolată astaţiunilor turistice creează probleme atâtmediului înconjur ător, cât şi beneficiilor economice şi sociale. Din acest motivcheia unei dezvoltări durabile a turismului pare a fi o limitare a gradului de

urbanizare a siturilor turistice şi oschimbare a regulilor din arhitectur ă şiamenajare prin introducerea studiului deimpact.

Cuvinte cheie

• Arhitectur ă;

• Dezvoltare durabilă;• Turism.

Abstract

The problems of environmentaldamage, economic unsustainability andsocial dislocation caused by rapid andextensive places for recreation growthmight suggest that the key to greater sustainability lies in setting limits to

urbanization and changing the rules inarchitecture and planning for tourism.

Keywords

• Architecture;

• Sustainable development;• Tourism.



AE Turism durabil


Tr ă ind într-o epocă de tranzi ţ ie, ale că rei caractere se reflect ă în construc ţ iilenoastre, în evolu ţ ia actual ă atât de rapid ă , arhitectul poate să impună o amprent ă caracteristică , într-o perioad ă relativ scurt ă , consolidând o concep ţ ie de via ţă .

1. Turism şi arhitectură

Arhitectura reprezentativă careconturează peisajul ţării noastre în anul2005 trebuie realizată cu materialedurabile, viabile care să remodelezelocalităţi şi zone întregi.

În toate perioadele str ălucite aleistoriei, arhitectul s-a găsit ăn mijloculepocii sale. Arhitectura reprezintă fidelsocietatea la un moment dat tocmai pentru că r ăspunde direct necesităţilor unei epoci, realizându-se cu mijloace publice, cu posibilităţile tehniceexistente, cu participarea unor ramuridiverse.

Analizând str ălucita perioadă aRenaşterii florentine şi personalitatea luiLorenzo de Medici, Luigi Ugolinispunea: “douăzeci de ani sunt puţini însine, dar pot fi suficienţi pentru a pecetluio epocă. Timpul, entitate abstractă, nuare valoare asupra duratei convenţionale pe care i-o atribuie oamenii”. Mai suntaproape cinci ani (până în decembrie2009, când se vor împlini 20 de ani de laRevoluţia din 1989) şi putem spune şi noică s-a pecetluit o epocă, despre care însă nu se poate afirma că a fost str ălucită,nici pentru turism, dar mai ales pentruarhitectur ă.

R ăspunzând cerinţelor şi spirituluiepocii sale, arhitectul a creat de-a lungulistoriei temple, palate şi catedrale, teatre, pieţe publice, locuinţe şi ansambluriurbane. Astăzi, arhitectul este încontinuare pionul principal în realizareaunor amenajări durabile, în general, şi aunor amenajări turistice, în special.

Viaţa materială şi culturală a unor popoare se oglindeşte în monumente şiansambluri valoroase de arhitectur ă,

dezvăluind privitorilor mentalităţi şiconcepţii proprii, capacitatea de creaţie aunor epoci de înflorire. Ele stârnescinteresul mulţimilor şi declanşează adevărate pelerinaje, demonstrând că arhitectura realizată din antichitate până în epoca noastr ă a devenit obiectivturistic în sine.

Ruine şi clădiri izolate, localităţiîntregi şi zone din teritoriu constituie princeea ce aduc peste secole, elemente de bază ale turismului contemporan.

Monumentul megalitic dinStonehenge – Wiltshire, vestigii ale palatelor civilizaţiei maya din arta precolumbiană, piramidele de la Gizeh,

templele de piatr ă ale Indiei şi cele dinlemn ale Japoniei, str ăzile pitoreşti dinBerna sunt vizitate anual de sute de mii deturişti. Datele statistice arată că în Franţa, printre cele mai vizitate edificii se număr ă castelul Versailles, urmat îndeaproape dearcul de triumf din piaţa Etoile – Paris,Mont Saint-Michel, castelulFontainebleau şi Sainte Chapelle, f ăr ă alipsi din acestă listă catedrala NotreDame, palatul papilor de la Avignon,monumentele romane de la Nimes şicetatea Carcassonne. Desigur că opererenumite ca biserica bizantină Sf. Irinadin vechiul Constantinopol, moscheea



AE


Sfintei Stânci din Ierusalim sau SanMiniato din Florenţa se înscriu înansamblul de arhitectur ă al localităţilor cucare se compun şi pe care le subliniază,contribuind din plin la atracţia pe careaceste oraşe o exercită asupra turiştilor.

Unele monumente constituie cadrul propice pentru montarea unor festivaluride teatru, oper ă şi balet, pentru concertesau pentru spectacole de sunet şi lumină,ca teatrul din Delfi, bazilica lui Maxenţiudin Roma, sau amfiteatrul din Verona.

La rândul lor, noi opere dearhitectur ă sunt cuprinse în circuitulturistic, ca lucr ări reprezentative aletimpurilor noastre. Pavilionul studenţilor elveţieni din cartierul universitar dinParis, turnul Pirelli din Milano (arhitectGio Ponti), ansamblul Royal Festival Hall

din Londra (arhitect Sir Robert Mattew),alături de lucr ări ale arhitecţilor Aalto,Bakema, Saarinen şi Kenzo Tange suntnumai câteva dintre acestea.

În ţara noastr ă, sunt binecunoscuteca edificii care se înscriu printreobiectivele urmărite de turismul intern şiinternaţional, atât monumentele dearhitectur ă – vechi ctitorii domneşti,cetăţile ţăr ăneşti din Transilvania, culeleOlteniei, arhitectura popular ă din lungulCarpaţilor, cât şi unele ansambluri

urbanistice şi centre social-culturale carese integrează în silueta de azi a marilor oraşe.

În ţar ă sau în str ăinătate, operele dearhitectur ă care au intrat în preocupărileturiştilor pretind măsuri speciale de accesşi de vizitare, de prezentare, de apărare şivalorificare, de restaur ări şi amenajări, precum şi pentru asigurarea întregii game

de dotări necesare în preajma obiectivelor turistice. Astfel de probleme revin înatenţia arhitectului, împletindu-se cu celecurente în cadrul sistematizăriilocalităţilor şi a teritoriului.

Alături de procesele obişnuite care privesc urbanizarea, construcţia delocuinţe şi sistematizarea satelor, seconturează din ce în ce mai pregnantnecesităţile crescânde de rezolvare viabilă a bazei materiale pentru turism. Mişcareacontinuă de persoane pretinde amenajarea

mijloacelor şi căilor de transport, aconstrucţiilor pentru cazare şi a dotărilor aferente, precum şi sistematizarea unor zone specifice. Realizarea fonduluiconstruit necesar pentru satisfacereafuncţiunilor turistice a constituit şiconstituie un însemnat aport, atât înrezolvarea unor probleme care privescturismul, cât şi în edificarea reţeleigenerate de construcţii.



AE Turism durabil


Arhitectul are o contribuţie directă în rezolvarea procesului de amenajareturistică a teritoriului. El trebuie să intervină într-o serie largă de activităţi, printre care se înscriu:• construcţii pentru turişti, cuprinzând

cazarea şi asigurarea serviciilor necesare,dotări de agrement şi sport, comer ţ şialimentaţie, unităţi bancare şi de sănătate,etc.;• sistematizarea unor zone în teritoriu,ansambluri şi reţele cu caracter turistic;• valorificarea cadrului natural şi a celuiistoric;• integrarea patrimoniului arhitecturalexistent în zone şi circuite turistice;• conceperea şi amenajarea unor mijloacede transport: vagoane cuşete saurestaurant, nave, autocare, rulote,telecabine, etc.;• mobilier, decoraţii şi amenajări pentrucrearea unei ambianţe adecvate, grafică pentru informare, publicitate şi reclamă;• cercetare şi prognoză în relaţienemijlocită cu specialiştii şi cu forurilecompetente, pentru stabilirea unor programe clare de amenajare şireamenajare a teritoriului în spiritul uneidezvoltări durabile a activităţii turistice.

Toate aceste puncte nu pot firealizate însă doar de specialiştii înarhitectur ă. Alături de ei, pentru a serealiza o amenajare durabilă a teritoriuluitrebuie să-şi aducă contribuţia şi alţispecialişti: economişti, geografi, biologi şinu în ultimul rand, clasa politică şi maiales ecologiştii.

2. Dezvoltarea durabilă şi studiul deimpact

Încă din deceniul opt al secoluluiXX, ţări europene cu tradiţie în turism şi-

au pus problema găsirii unor parametrii destabilire şi măsurare, în termeni relative, a

gradului de dezvoltare turistică şi deocupare a terenurilor.

În relaţia dintre activităţile turisticeşi mediul înconjur ător, în timp şi spaţiu,se produc modificări asupra

componentelor de mediu prin intermediulinfrastructurii şi circulaţiei turistice.Pentru fiecare unitate turistică ce se

propune a se realiza este nevoie deelaborarea unor studii detaliate, de impactîntre consecinţele activităţilor turistice şi protecţia resurselor naturale cu valenţeturistice, mai ales că cea mai mare parte a peisajelor au valori unice ce nu pot firestaurate sau înlocuite.

Aprecierea gradului de impact aturismului asupra mediului înconjur ător se

poate face mai întâi prin stabilireacadrului de lucru, cu punctarea principalelor probleme. Urmărirea datelor statistice trebuie realizată prin indicatorispecifici, prin monitorizarea activităţilor şi circulaţiei turistice şi prin elaborareadetaliată a studiului de impact. Pe bazaunor asemenea studii se pot stabili noilestrategii de dezvoltare a activităţilor şicirculaţiei turistice sau de diminuare a lor pentru a se asigura păstrarea calităţiimediului natural şi antropic, care sunt înultimă instanţă, cele mai importante

“materii prime” pentru industria turistică.În România, prin intermediul

agenţiilor judeţene de protecţie a mediuluişi cu ajutorul Legii mediului nr. 137/1995,au fost iniţiate primele monitorizări a unor factori de poluare şi s-au stabilitmetodologiile de realizare a bilanţurilor de mediu şi a studiilor de impact.

Practicarea turismului şi în speciala turismului ecologic, presupune odezvoltare a infrastructurii, o echilibrarerural-urban durabilă, utilizarea unor formede energie neconvenţională, tehnici mai

puţin poluante, stabilirea în funcţie detipurile de peisaj şi de mediu, acapacităţilor de suportabilitate, cu un rol





AE Turism durabil


obligatorie obţinerea acordului şiautorizaţiei de mediu.

Acordul de mediu reprezintă actultehnico-juridic ce se emite în prima fază de proiectare a obiectivelor de investiţii,

potrivit prevederilor legale privind protecţia factorilor de mediu şi se solicită obligatoriu pentru fiecare obiectiv deinvestiţie în parte. Prin el se stabilesccondiţiile de realizare a unui proiect sau aunei activităţi din punct de vedere alimpactului asupra mediului.

Funcţionarea obiectivului în cauză este posibilă numai în condiţiilerespectării stricte a prevederilor legale privind protecţia factorilor de mediu şi încondiţiile eliber ării autorizaţiei de mediude către organul competent.

Autorizaţia de mediu este actultehnico-juridic prin care sunt stabilitecondiţiile şi parametrii de funcţionare, pentru activităţile existente şi pentru celenoi, pe baza acordului de mediu.

Dacă obiectivul sau activitatea potfi autorizate, autoritatea teritorială pentru protecţia mediului face publică decizia sa

de emitere a autorizaţiei, decizia putând ficontestată în termen de maximum 30 dezile de la anunţare. La expirarea acestuitermen, autoritatea teritorială pentru protecţia mediului, elaborează autorizaţiade mediu.

Documentaţia întocmită în vederearealizării unei amenajări teritoriale serefer ă în principal, la următoarele aspecte:dezvoltarea viitoare a localităţii (extensivă sau intensivă), delimitarea localităţii,zonarea teritoriului, reţeaua principală decirculaţie, amplasarea principalelor dotări,relaţia localităţii cu elementele naturaledin mediul înconjur ător.

Având în vedere diversitatea problemelor abordate şi scara (naţională,regională sau locală) la care se realizează documentaţiile de amenajare a teritoriului

şi urbanism, elaborarea lor implică cooperarea unui larg colectiv de cadretehnice de diferite profesii: arhitecţi,economişti, ingineri cu diversespecializări, ecologişti, geografi,matematicieni, medici, psihologi,sociologi, urbanişti, etc.

Bibliografie

1. Ugolini, L. Lorenzo Magnificul , Editura Meridiane, Bucureşti, 1971 2. Courthion, P. Curente şi tendin ţ e în arta secolului XX , Editura Meridiane,

Bucureşti, 19733. Metodologia de aplicare a studiului de impact asupra mediului Ordinul

M.A.P.P.M. nr. 125-1996 (M.O. nr. 73-1996)4. Purvis, M., Grainger, A. Exploring Sustainable Development , Editura

EARTHSCAN, London, 20045. Lavery, P. Travel and Tourism, Editura ELM Publications, Northants, 1996



AE


ALBANIAN TOURISM MANAGEMENT - THE FUTURE PATH TOSUSTAINABLE DEVELOPMENT

(Managementul turistic albanez – următorea etapă în dezvoltareadurabilă)

Ph.D. Gorica KlodianaUniversity of [email protected]

Rezumat

Albania este considerată destinaţieturistică pe coasta Mediteranei şi are o poziţie competitivă pe piaţa internaţională de turism. Susţinerea şi conştientizarea

problemelor de mediu reprezintă o partemajor ă în strategia de dezvoltare turistică a Albaniei.

Sunt multe motive care justifică această strategie şi care ne arată calea spreo dezvoltare durabilă a managementului.

În Albania, eforturile depuse pentrua face din turism o opţiune de o mai maredurată au fost concentrate din ce în ce maimult asupra unei abordări de dezvoltare acomunităţilor, dar o analiză a diferenţelor dintre dezvoltarea economică acomunităţilor tradiţionale şi dezvoltarea

turismului din comunităţile respective încazul ţării noastre, demonstrează că turismul continuă să fie condus de guvernşi nu de interesele comunităţilor.

Cuvinte cheie

• Management turistic;• Dezvoltare durabilă;• Turismul albanian;• Piaţa turistică.

Abstract

Albania is recognized as a tourismdestination at the Mediterranean coast andhas a competitive position in theinternational tourism market.Sustainability and awareness for

environmental issues are major part of thetourism development strategy in Albania.There are a lot of reasons

explaining this strategy and how themanagement must be driven in the way of sustainability.

In Albania, efforts to make tourisma more sustainable option have beenfocused increasingly on a communitydevelopment approach, but an analysis of the differences between traditionalcommunity economic development andcommunity tourism development in the

case of our country, clearly shows thattourism continues to be driven by levelsof government rather than communityinterests.

Keywords

• Tourism management; • Sustainable development; • Albanian tourism; • Tourism market.



AE Turism durabil


The development of Albanian tourism market

For Albania, tourism has been considerate like a great resource, which is veryimportant to concentrate. Nature offers in Albania a lot of diversity like sea, mountain, beach etc. All these factors make Albanian tourism market very preferred. The

maintenance of Albanian tourist’s product in competitive levels and in the different way of previous levels is one of the most important objectives. This could be realized using:• Continuous studies of tourist market in Albania;• Growth of supply level;• The offer of quality tourist’s package for national groups and foreign groups like

week-end, cultural and historical package etc.;• Improvement of quality of accommodation and building new structures in

opportunely standards;• Placement of representative offices in local and national levels.

The development and the dynamic of tourist market

Nowadays there are many forms and models to develop tourist market. These can becondensed in specific policies to manage that important sector of economy. Market’sfragmentation is a strategy used for optimization, concentration of resources in a generalmarket and consists from many requests and motives to travel.

The development of tourism in Albania has begun since 1929 with the creation of Royal Motor Tourist Club. In that club the main goal was visiting for business purposing.The tourist offer in that time includes 13 rest areas and 27 hotels. The demand of foreignvisitor in that time was in limits 1-1.5% of population number. The major part of touristwas from neighbor countries like Italy, Greece, Bulgaria, Romania, etc.

The expansion of tourism after 1997 was not for pleasure but it was grown up journey’s activities. The growth of the number of rooms compared with the number of bedssignifies that the number of rooms has grown up about 10% and beds 30% (see the table).

Based on the data below, results a extension of the number of hotels, specially in the private sector. The demand is concentrated in activities regarding business. Favorablygeographical position, attractive beaches, lakes and mountains are typical for Albania.Primary destinations for tourists were Durres, Vlore, Shengjin, Pogradec and Shkodra, andfor business tourists were Durres, Tirane, Vlore, Korce and Shkodra.

Fragmentation of Albanian tourist’s market during the last years shows deploymentin journeys for business purposes. This fragment presents a special importance because business journeys are shorts but expenditure is noticeably.

The identification of main fragments in tourist markets is an important stage thathelps to determine future development strategic plans. The fragments in Albanian touristsmarket are:

• Rest Tourism include tourist product offered at coast, lakes and mountains. The priority here is Sun & Beach;

• Cultural Tourism which include product and tourist’s activities in the cities andhistorical centers, museums etc;

• Business Tourism which include all developed commercial centers and cities;



AE


Sun & Beach

Special Interests

Business

Ecologic

• Health Tourism, which include the offers in curative areas and mountain;• Sport Tourism which includes all the activities offered at coast;• Pilgrimage Tourism includes the product that is offered in cult centers.

Table 1. Arrivals of foreign tourists in Albania during 1970-2002

Year Total of Number of Average Daily tourists

foreigns nights of stand

1970 280 3,660 12.9 -

1980 6,065 85,263 14.1 -

1990 1,203 5,719 4.8 -

1991 3,531 19,985 7.9 -

1992 3,748 39,491 10.5 -

1993 29,997 83,824 2.8 -

1994 12,892 21,536 1.7 17,000

1995 38,939 77,241 1.6 14,500

1996 37,142 131,763 2.9 12,000

1997 34,838 66,784 2.5 6,1001998 47,275 88,615 2.2 30,984

1999 56,276 143,854 2.6 50,000

2000 118,975 66,120 3.00 -

2001 183,606 72,963 3.00 -

2002 371,251 95,641 3.00 -

Source: Tourism Ministry

In the future for Tirana, as a capital city of Albania, the business tourism will be a priority. Domestic tourists concentrated at Adriatic and Jon sea, and Ohrid lake. The purpose of Albanian tourists from abroad was visits at friends, family and sun & beach.

To obtain the objectives for a quality tourist market we have to deploy the

international tourist market that will require concentration in pilot areas with the best tourist potential. In the future, the delivery of main tourist fragments will be:



AE Turism durabil


0246

81012141618

S h q i p e

r i a

B u l l g

a r i a

K r o a

c i a

R u m a n i a

R e p u b l i k a

C e k e

H u n g a r i a

P o l o n i a

R e p u b l i k a

S l l o

v e n e

Referring to the nature of our country, the strategic sector of our tourism is “Sun &Sand”, while cultural & historical tourism should fulfill and support voyager’s activitiesand the tourists inside. The analysis of fragmentation shows the possibility of using air transportation. These results are important for traveling agencies and hospitality industry.The journey for business purposes is very usual nowadays.

All the foreign tourists in Albania have been surprised by Albanian hospitality. Thatmeans that it will exist a better commitment from public and private sector to promote our natural, cultural and human potential.

And from Balkan’s tourism viepont?

Albania is at the first steps of European standards. Development of tourism andkeeping the relations with the Balkan in the same time are difficult duties, which will ask for support. These criteri include:

• Infrastructure;• Implementation of community in progress programs and ways;• The full legal package for tourism development.

Albanian Tourist Market – Integral Part of Balkan MarketMany tourist operators operate in tourist destinations in Balkan and East Europe.

Below we will find the delivery and comparison of these tourist operators.

Development of tourism in Eastern and Central Europe in 1989-1990 has caused theactual situation of tourism there. That industry development was characterized by:



AE


● Dependence from the state and bilateral agreement;● Low standards level and absence of investors;● Hungarian and Poland were better prepared to attract tourists;● Bulgarian and Romania lost their clients.

The raports of Balkan’s fundamental destinations in reference to touristic potentials

From the viewpoint about potentials and the development of tourism in the future,Croatia is considered like tourist destination that possesses the highest potential. Then MontBlack and Macedonia are seen like tourist destinations that posess a fixed potential with good perspectives.

Apart Albanian Tours Gmbh (Dortmund) all the tour operators have made Albania like adestination without or with little potentials for tourist development.

Croatia is considered the only tourist destination that offers high quality tourist potentials. According to tour operators, Bulgaria and Monte Negro can consolidate their position with a medium quality tourist product. While other destinations, including Albania, areseen like low budgets destinations, with some chances about tourist products chosen and withmedium quality.

The fundamental destination ’s problems in Balkan

Referring to the destinations above-mentioned, considered important for development of tourism in Balkan, we conclude that their main problems with a view to thedevelopment of tourism, which are shown in the in following picture, are as follows:

● Low quality of tourist services;● Lack of a complete juristic product;● Lack of Marketing activities;● Lack of the necessary hotel capacities;● Unclearness of political situations in many Balkan region;● Lack of referation to local partners;● Lack of competence on specific direction of touristic development.

According to tour operators, tourist destinations in Balkan don’t posess sufficientand suitable hotel capacity.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

couples

individual travellers

group

young guests

senior citizens

families with children



AE Turism durabil


The main groups who travel in Balkan are made of families with children 30%,young people 13%, groups 15%, individuals 8%, citizens 19%, couples 10%. This phenomenon is reflected on the previous picture, especially emphasizing the growingtendency of families preferring Balkan as their destination.

Sustainable development in Albania

Albania faces regional competition in tourism from, countries like Greece, Croatia,Turkey and Montenegro all of which have much more advanced infrastructure developmentfor tourism and similar natural beauty to Albania. Therefore tourism is unlikely to be animportant source of growth over the short run and medium run. Another interesting findingduring this year is that the number of Albanian tourists going abroad has increased. In myopinion the key problem is the lack of infrastructure, both in physic and human capital. Therole of government should be to improve this infrastructure not through the level of publicexpenditure but also working closely with the private sector in improving the quality of service. This will be important for the longer term development of tourism.

Two of the main factors behind the economic growth over transition period have been the high inflow of expatriate remittances and the growth in tourism income. What to

my mind the authors do not bring out sufficiently is whether these factors will remainimportant to foster economic growth in the future. I conclude with a brief analysis of whythe current tourism situation is unlikely to guarantee a sustainable economic growth andwhat policies are needed to maintain the other key drivers of growth as are high level of expatriate remittances.

Maintaing the high inflow of expatriate remittances as a main factor for economicgrowth is expected to be a problem in the future. It is clear that this factor has been playingan important role for economic development in Albania, and nobody wants it to lose thisrole. The behaviour of different generations within expatriate families tells us that withother things unchanged, the level of expatriate remittances will decline in the future. Allother things equal, this conclusion means that the economic development will suffer.Hence, what can we do to maintain this level high?

As emigrants are creating their own family in their host countries the level of remittances will decline. There are two possibilities to offset this negative impact, one to promote emigrants to come back in Albania and to benefit from their financial, human andsocial capital or the second, actively promoting the continued exportation of human capital.My suggestion is that we have to promote the second one and the first one will be a result.Reducing youth unemployment through emigration will reduce social problems in short runand as some of these individuals return with improved human and social capital will helpeconomic development in the long run. It is important to remember that the export of human capital, the same with other goods, is faced with competition in world market. Thus,the first step should be to create an appropriate education policy in Albania to optimise theuse of emigration for Albania’s economic and social development. This conclusion bringsout again the importance of education.

Also, it is important to know the weakness and strength of our education system and

after that to formulate the necessary policies. It may be more beneficial to focus on pre-university education, or in professional education, for example learning the foreignlanguages or specialised on tourism services. It does it mean that the government has to



AE


increase the amount of money towards the education sector, but it requires the developmentof an education strategy with clear objectives. The education system in these years has beentreated with priority, but more work has to be done.

Finally, I note that Albania is ‘on course’ in relation to integration but it would beinteresting to have analysed its implication on economic development. Of course, theintegration process is seen with much interest from Albania but in the meantime it poses

major challenges. The main challenge will be the creation of competitiveness in integrationmarket.

Recommendation on the models regarding sustainable development

In which is sustained creation and the maintenance of stable rapports with the othersin Balkan. The main principles are related with these factors:

● Sustainable development. The heredity of our nature permit emplacement of standards, values and responsibilities regarding constant development of tourism and in thesame time responsible for environment;

● Seasonal Delivery. That must be one of the most important objectives of marketing activities. The purpose is to optimize hospitality capacities during all annual

time;● In actual conditions, the local authorities should consider prior that sector;● Concentration on chosen area like areas with high potential for the development of

the tourism;● Using in effectual ways all the resourses.

Keeping of stable rapports in development of tourism market should be considerate, because one of the objectives of tourism is that Albania in the future must be known notlike in 1997, but like a tourist destination using a competitive position in the Europeanmarket. In order to realize such objective is necessary concentration in some pilot areawhich should posess high tourist potential.

Which are the impacts? Concentration in these areas facilitates the selection of futurestrategies and the procurement of investor’s process. The growth of tourism will be

concentrated in specific types of travelers or tourist’s package like: sun & sea travel, travelwith cultural, sportive, ecologic motives etc. Keeping of stable rapports with Balkantourism will realize quickly the goal of Albanian tourism, to bring the highest income innational economy.

Recomandation on the quality of services

Tourism has become an integral and increasingly important part of the economies of the countries in Central and Eastern Europe, generating employment, revenue and new businesses. The transition from state to private management, from centralization andmonopoly to decentralization and competition, has been as painful and costly as it wasnecessary.

The dynamic nature of tourism industry demands improvement of service quality

among all internal and external stakeholders. All organizations in the industry wouldunderstand the importance and they know their employees. Service quality has beenincreasingly identified as a key factor in differentiating service products and building a



AE Turism durabil


competitive advantage in tourism. The process by which customers evaluate a purchase,thereby determining satisfaction and likelihood of repurchase, is important to all marketers but especially to services marketers because, Albania is an unexplored very interesting and beautiful country with great potential in developing different types of tourism. Therefore,high quality is demanded from tourism and hospitality services.

Delivery of quality service in tourism requires cooperation from employees,

management and customers. To achieve high-quality services in tourism and hospitalityindustry is to:

● Understand tourists’ expectations;● Set quality specifications based on tourists’ expectations;● Verify that delivery of the service conforms to quality specifications;● Not promise more than can be deliver and therefore create very high expectations;● Constantly monitor tourists perceived services to verify that they are not lower

than their expectations.

A better cooperation between the tourism industry and the universities is necessaryin order to let them know what we offer, and for us to know better what the industry reallyneeds. This would firstly help in developing better curricula and syllabus, in a better

marketing of the knowledge’s of our graduates, and secondly, in the quality of the serviceof this industry. In line with that our research could be more valuable to the local andnational development of tourism.

Conclusions and recommendations

In Albania, efforts to make tourism a more sustainable option have been focusedincreasingly on a community development approach, but an analysis of the differences between traditional community economic development and community tourismdevelopment in the case of our country, clearly shows that tourism continues to be driven by levels of government rather than community interests.

Albania is at the first steps of European standards. Development of tourism and

keeping the relations with the Balkan in the same time are difficult duties, which will ask for support. These criterions include:

• Infrastructure ;• Implementation of community in progress programs and ways;• The full legal package for tourism development.

Finally, I note that Albania is ‘on course’ in relation to integration but it would beinteresting to have analysed its implication on economic development. Of course, theintegration process is seen with much interest from Albania but in the meantime it posessesmajor challenges. The main challenge will be the creation of competitiveness in integrationmarket.



AE


Bibliography

1. Baum, Tom. Human Issues in International Tourism, Butterworth-Heinemann:Oxford, 1993

2. Blanton, David. Tourism Education in developing Countries. Practicing

Anthropology, Vol. 14, Nr 2, 19923. Butler, R.W. The concept of Tourist Area life cycle evolution: Implications for management of resources, Canadian Geographer 14, 1980, 5-12

4. Calantone R.J. dhe A.Mazanec. Marketing Management and Tourism, Annals of Tourism Research, 18(1):101-19, 1991

5. Canedy L. dhe J. Zeiger. The Social, Economic, and Environmental Costs of Tourism to a Gaming Community as Perceived by its Resident, Journal of TravelReseach, 1991

6. Canestrell Elio, Costa Paolo Tourist Carrying capacity: A Fuzzy Approach,Annals of Tourism Research, Vol.18, NO.2 (1991), pp. 295-311

7. Chucky Gee, Janes C. Makens, Dexter L. Choy Travel industry, Third edition.8. Chambers, Erve. Tourism and Culture, an applied perspective, Kasetsart

University: Bangkok, 1997

9. Development Strategy of Albanian tourism10. Faulkner, B. Rejuvenating a maturing destination, CRS for sustainable TourismMonograph series, 2001

11. Greenwood, D.J. Tourism as an agent of change: a Spanish Basques case,Annals of Tourism Research 3(3) 141

12. Philip Kotler. Attracting Investment, Industry and tourism to Cities, States and Nations, Hardcover, 2000

13. Statistics of Tourism Ministery14. Albania tourism Guidelines



AE Turism durabil


THE PRACTICAL APPROACHES TO THE TERRITORIALMANAGEMENT OF THE RECREATIONAL COMPLEX

(Abordări practice ale managementului teritorialal complexului de recreere)

Lecturer Ph.D. A. Kyfyak Kiev National Trade and Economic University Ukraine

[email protected]

Rezumat

Abordările practice alemanagementului teritorial de dezvoltare acomplexului regional de recreere sunt

definite în articol. Sunt date câtevainformaţii despre organizareamecanismului economic al pieţeiregionale turistice – de recreere, care în prezent este îmbunătăţită.

Cuvinte cheie

• Management teritorial;• Recreere;• Complex de recreere;• Inovaţii;• Dezvoltarea turismului.

Abstract

The practical approaches to theterritorial management process of development of regional recreational

complex are defined in the article. Some propositions dedicated to the organizationof the economic mechanism of regionalrecreation-tourist market improvingnowadays are given.

Keywords

• Territorial management;• Recreation;• Recreational complex;

• Innovations;• Tourism development.



AE


In the new conditions of management there is an objectivenecessity to move the center of theeconomic and administrativeresponsibility for the decision of problemsof the further constant development of

recreational sphere on a regional level,that is there where this problem is filledwith the real maintenance and connectedwith conditions of this or that concreteterritory has appeared, taking inconsideration the available resources,real-life opportunities and inquiries of the population. It, in turn, demands grantingto the regions the corresponding rights ina network of formation of principles,functions and methods of management of economic and social processes in localsystems, which capable to provide real

economic stability on places.However, the local authorities donot own today sufficient material -financial base and have no practicalmechanisms of management of economicand social processes. To the full itconcerns and to area of domesticrecreation, its successful development is possible only if using the correspondinginnovative methodology. In fact thecontrol system of development of recreational-tourist area is not a separatedone, but represents the part of the

common regional control system of economic and social processes. The scalesof its further development cause thecooperation with other areas of aneconomic complex of the region, in particular with areas of a socialinfrastructure.

Taking into account the statedabove, we shall note, that during thenearest period of time the development of the recreational complexes of Ukrainianregions will depend on factors such as:the income increase rates, a gain of

volume of the involved investments, thelevel of competition, the innovation of technologies and approaches to

management, attention and support on behalf of the local authorities.

Accordingly, territorialmanagement of development of arecreational tourist complex (in particular,in regions which have the conditions

similar to what the Chernivtsi area owns)should consist in realization of someactions with the following essence:

a) To carry out maintenance of internaland external "convertibility" of recreational services by increase of their quality and expansion of assortment,improvement of service conditions;

b) Taking into account the fact that thetoday's regional material base of the areawas formed at the time of former USSR,

is out-of-date both morally, and physically, to lead reconstruction andmodernization of working recreationalobjects with simultaneous constructionand introduction to operation of newobjects. Effective are investments inconstruction and restoration of smallhotels which gives a fast recoupment of means;

c) To concentrate money and resourceson objects of an infrastructure;

d) To adjust the release of a qualitativedirectory material and to provide theorganization and carrying out of a powerful advertising campaign both inUkraine and abroad;

e) To carry out active attraction of a private sector (especially in mountainregions) to recreational-tourist business(rural tourism);

f) To optimize the search of effectiveforms of attraction of the foreign

consumer through the creation of corresponding service and granting therecreational services which are in demand



AE Turism durabil


in the international market (for example,hunting license);

g) To initiate creation of recreationalzones for the organization of recreationalsuburban places which would be directed

first of all on improvement of conditionsof short-term rest of the population of the big cities;

h) To stimulate the organization of manufacture of non-polluting productionof an agriculture for satisfaction of requirements having a rest in high-qualityfood stuff. According to some experts, theoptimal gives out a variant of creation instructure of the recreational organizationsof the several specialized agriculturalfirms;

i) In areas of the Carpathian region tocarry out orientation of potential investorsto medical - improving and holidaytourism, taking into account uniqueterritories and presence of numerousrecreational resources;

j) Separate efforts to direct on creationof new complex programs of excursionservice, in particular student's andstudent's youth, with inclusion in themvarious on subjects and duration of

excursions (literary and art, religious,natural, industrial and other);

k) To propagandize development of amateur sports - recreational tourism, ascheapest and accessible kind of productive leisure;

l) To adjust relations of a person with a

habitat, on one hand, creating high-gradeconditions for rest and realizations of ecological interests of recreants, and onthe other - adjusting and minimizinginfluence on an external naturalenvironment;

m) To provide and coordinatestructure of a recreational complex of theregion, favorable both for tourist-recreational business, and for recreantsand local residents;

The further realization of the long-term perspective purposes will depend oneconomic stability and functioning of already working enterprises of tourist-recreational business.

Conclusions

The main attention has to bedirected on the attracting of investmentresources, innovations of managementmethods and understanding by localauthorities. Realization of propositions

which are given will help to keep on theeffective development of recreational-tourist complex in the region.

Bibliography

1. Kravtsiv, V.S., Yevdokymenko, V.K., Gabrel, M.M., Kopach, M.V. Recreational politics in Carpathian region, Chernivtsi, Prut, 1995

2. Olesnevich, D. Management of tourist activities in the region - Tourismresearches, V.2, Kiev, 1999



AE


THE DEVELOPMENT OF THE TOURISM INDUSTRY AT THEREGIONAL LEVEL IN A CONTEXT OF ECONOMIC RELATIONS

BETWEEN UKRAINE AND ROMANIA(Dezvoltarea industriei turistice la nivel regional în contextul relaţiilor

economice dintre Ucraina şi România)

Lecturer Ph.D. V. Kyfyak Kiev National Trade and Economic University Ukraine

[email protected]

Rezumat

Principalele probleme privindcolaborarea dintre Ucraina şi Româniasunt analizate în articol. Sunt definite priorităţile cooper ării regionale şi sunt prezentaţi factori ce influenţează dezvoltarea turismului.

Cuvinte cheie

• Turism; • Colaborare interstatală;• Euro Regiunea „Prutul de Sus”;• Recreere; • Factori de influenţă; • Priorităţi regionale.

Abstract

The main questions dedicated tothe transboundary collaboration betweenUkraine and Romania are observed in thearticle. The priorities of regionalcooperation are defined and the factors of influence on the tourism development aregiven.

Keywords

• Tourism;• Transboundary collaboration;• Euro Region “The Upper Prut”;• Recreation;• Factors of influence;• Regional priorities.



AE Turism durabil


Participation of Ukraine in theworld-managing system demands seriousresearches of integration processes, thechoice of corresponding ways and formsof co-operation, included at a regionallevel. The cross-boundary cooperation as

a special sphere of foreign trade activitiesof boundary territories is of greatimportance in the international economicrelations.

The document about goodneighborhood relations and cooperation between Ukraine and Romania signed onJune, 2, 1997 activated the interaction between boundary territories of bothcountries and has created the certainstimulus for the further development of cross-boundary cooperation.

The specificity of Ukrainian andRomanian cross-boundary cooperation isthat it is developing from the geographical point of view, in territories covered witheuro regions: "Carpathian" (Ukraine -Poland - Slovakia - Hungary - Romania),"The Bottom Danube" (Ukraine -Romania - Moldova), and „The Upper Prut (Ukraine - Romania – Moldova).

Formation of these structures alongthe last years of the 20th century was a proved step, in fact over 50 regions likethat operate in Europe, have

recommended themselves as the mosteffective forms of debugging of cross- boundary cooperation due to which the

problems of the boundary territories aresolved by the local communities.

According to the national programof integration of Ukraine to the EuropeanUnion approved in September, 2000, aregional and local level should become

cells of practical realization of integrationactivity.Among the priorities of the

regional cooperation of Ukrainian andRomanian territories for the long periodthe most important are:• formation of economically competitiveregions;• development, the conclusion of agreements and creation of legal base of cooperation. Coordination of thelegislation of Ukraine and Romania withthe international standards in those

spheres which are mutually advantageousfor both sides;• development of border points and thecorresponding infrastructure;• development of the internationaltourism;• development of a network of thelogistical centers and the business-supportcenters;

• the sworn brotherhood of cities;• formations of common associations,funds, projects;• coordination of social, economic andecological development of boundary

regions;

România

Bucureşti



AE


• assistance to cultural cooperation between the population of territories of region.

At the same time, we count that tillthis time any concrete organizational andfinancial tools for stimulation of activity

of these priorities have not been foundyet.Studying the industry of tourism in

the region from the point of view of economic relations between Ukraine andRomania, we put the purpose - to definethe major factors which influence thedevelopment of tourism, by use of empirical research methods.

Development of tourism, both inUkraine, and in Romania, has essentialinfluence practically on all prioritydirections of regional cooperation.

Consequently it is entirely natural,that one of the major tasks of the Euroregion "The Upper Prut " is thedevelopment of all kinds and forms of cross-boundary tourism, it provides thetourism infrastructure development (suchas cognitive, cultural - ethnic, folklore,religious, rural, ecological) as one of themost effective ways of use of uniquerecreational potential of the region, theincrease of the employment level, creationand sale of the tourist product, attractionof investments and the European

experience.

The research carried out byquestioning directors, general managersand workers of tourist companies inUkraine (420 men) during the ХІ International exhibition "Ukraine - traveland tourism " UІTT - 2005 in Kiev onMarch, 30 - on April, 2, 2005, concerningdevelopment and the organization of toursto Romania, in winter season on resortsVatra Dornei, Sinai and others, and insummer at the coast of the Black Sea,

show, that 71 % of those interrogated areconfident in successful sale of tour-ticketsto Romania, for 13 % the opportunities of

Romania are unknown, 9 % know and useRomania as the transit country at theorganization of trips to Bulgaria, Turkey,Greece and only 7 % prefer other countries. But even under the conditionsof favorable climate for the development

of tourist business and a direction of tourist streams from Ukraine, travelagencies of Romania during last the 5years in any way do not represent theopportunities at tourist exhibitions, fairs,interiors which are carried out in Ukraine.

The experience gained byChernivtsi and Suchava region touristfirms during the last 20 years on theorganization of mutual exchange bytourist groups between students, pupils,working and rural youth, workers of different areas of economic activities,

enables to insist on and offer to introducein the frameworks of the Euro region"The Upper Prut" the organization of visa-free trips for student's and schoolyouth, other tourist groups which havetheir rest in the region. An exchange of tourist groups on currency-free base,which is service of identical amount of people, identical services and for the sameterm is worthy. These and other forms of the organization of tourism were activelyused by such tourist enterprises as BTT,"Sputnik" and others.

The interrogation of 1000 touristswhich have visited Bukovina in 2004testifies that the majority name the mainreason of their trip as the untouchednature of the Carpathian Mountains, theopportunity to have a rest, learn thehistory, culture, customs, ceremonies,meet relatives etc.

So the major factors that influencethe development of tourism in regions arethe next:• presence of natural recreational

resources; • great amount of historical places,architecture, cultures;



AE Turism durabil


• ethnic, related and cultural connections;• development of the touristinfrastructure;• a favorable geographical andgeopolitical arrangement;• transit availability of the region;

• convenient transport connection.

The important direction of cooperation of two countries in the fieldof tourism is the interaction of customsand boundary services of Ukraine andRomania placed on territory of Chernivtsiarea and in adjacent districts of Romania.The basic questions which are in theagenda today concern the improvement of customs system, formations of funds of development for boundary cooperation,etc. We consider it necessary to create theinter-regional bank of boundarycooperation which would service theexport-import transactions in the zone,and could finance the construction of objects of the boundary and touristinfrastructure - transitions, stations,campings, hotels etc. The opportunity of the common actions in attraction of investments of the European communityfor development of transit corridors,railways, motorways which considerablymakes active transit streams of tourists issubject to studying and substantiationalso.

Urgent remains the question oncreation in area of stations Bagrynivka(Chernivtsi area) and Vikshany (Suchavadistrict) of the general Ukrainian -Romanian railway junction which in acomplex with station Vadul-Siret will begin formations of a powerful transportcorridor which will serve for more thanmutual economic relations andconnections of the countries of the Unionof Independent Countries and SoutheastEurope.

We count that the simplification of procedure of passage of the boundary and

customs control over the Ukrainian -Romanian frontier will be one of theimportant tasks of bilateral cooperation inthe field of tourism. The "Greencorridors", time specifications of thecontrol, the common control services of

two countries, etc.

Problems of foreign tradeactivities, in particular cross-boundarycooperation, are investigated in a number of scientific institutes as in Ukraine, and probably in Romania. But they are notconnected between themselves, there is nocorresponding coordination of theresearches, insufficient are the contacts between scientific institutes, interestedministries and departments. In order toconsiderably improve the economic

cooperation and to remove the lacks listedabove, we need the common program,developed by the efforts of Ukrainian andRomanian scientists.

As far as the transition of thegoverning body of the Euro region "TheUpper Prut " in 2005 to Romanian sideand but for the activization of the Euroregion Commission working process onquestions of economy, an infrastructureand tourism headed by the representativefrom Chernivtsi, we suggest Executive

Chairman of Advice (Council) of the Euroregion to address the governments of thecountries which are the members of various EU structures and Euro region tocorresponding, other international andregional organizations with offersconcerning simplification of visaformalities for inhabitants of territories of Euro region, viewing of an existing statetax system, financial - credit, customs,investment policy (politics), developmentand introduction of tourist programs withvisa-free visiting objects of the countries

located in territories - participants of theEuro region, to reduction conformity of the legislation concerning cooperation



AE


between the tourist organizations,organizations of the common touristexhibitions and international fair,restoration of work of the internationalyouth centers and etc.

The system analysis shows, thatdevelopment of tourism increasesemployment of the population, developsaverage and small business, assists thefastest development of market relations,thus tourism demands the industry or other area of economic complex of theregion considerably smaller capitalinvestments, investment receipts thanother brunches of industry.

In our opinion, self-governmentinstitutions and local administrations of the two neighboring countries should be

the main subjects. By the conclusion of inter-regional contracts betweenthemselves they can create favorableconditions for the development of tourismand as a whole accelerated social andeconomic development of the territories.

Conclusions

The development of regionaltourism may help to keep and improve theeconomic relations between Ukraine andRomania. The special place is given to thefunctioning of Euro region “The Upper Prut”, the territory of which has o lot of possibilities for development of differentkinds of tourism, attracting of investmentresources and obtaining of the Europeanexperience.

Bibliography

1. The enlargement of European Union: influence on Ukraine’s relations with European neighbors, Kiev, 2003, 92 p.

2. Institutes and instruments of territorial development on the way to European principles, “Millennium”, Kiev, 2001, 168 p.

3. Borschevsky V. The role of regional and local authority in the process of attracting of foreign investitions, Kiev, 2003





AE


Town-planning features of “socialistic paradise” include absolutely symmetry:longitudinal and transversal axis divides it by four fully identical parts. Besides, all living buildings are located not along the streets, as it was usually built that time, but perpendicular to the main transport highways: to the “Peace” street and the “Second five-year” street. Such kind of placement of living buildings should provide the most favorableillumination, maximum defense from the noise, and green surrounding of the buildings.

In order to develop the information system, that could reflect the state of this culturallandmark, the Geographical Information System (G.I.S.) MapInfo Professional was used,developed by MapInfo Company (www.mapinfo.com). Data to develop the electronic mapwere collected with GPS-receiver Garmin ETrex Legend.

Created electronic map of socialistic town-satellite “New Kharkiv” could serve as amodel of the territory (Figure 1). It gives to people, who make decisions, full and reliableinformation about the state of this valuable monument of the Soviet period in the history of Ukraine. The developed map can be changed very quickly and easily, reflecting the realstate of the studied object. To the map we can also add additional thematic information. Thecreated electronic map can be used as a basis to develop the “G.I.S. for town-planninglandmarks and monuments” – complex software which could serve as a database of city

architectural and town-planning touristic recourses. This G.I.S. also allows to control thestate of landmarks and monuments, saving the elements of the world cultural heritage.

Figure 1. Electronic map of of socialistic town-satellite “New Kharkiv” (developedwith MapInfo Professional)

During the project there was created a methodology of developing the GIS of citytown-planning and architectural landmarks. It has 9 stages.





AE


To save this monument, foremost, it is necessary to conduct repair works and restoreunsatisfactory and destroyed objects, and to stop changing of architectural image of objects by prohibition of conduct of extraneous building.

Figure 3. A surface built on the base of indexes of state evaluation (the highest spotscorrespond to destroyed objects and to objects in emergency)

Forming of specialized GIS creates pre-conditions for development of tourism in thisdistrict. During the project there was created a touristic route, which includes viewing of the most interesting objects of this monument of town-planning. In these conditions,interest for landmarks of Soviet period in Ukraine may be very high in the nearest future,such kind of monuments reflecting utopian thoughts of society in the years 20–30s of ХХ century, will be objects of a great interest.

Developing of GIS of the landmark can also help supervisory authorities to stopillegal economic activities on its territory.

Thus, new IT, in particular GIS and GPS, can be used for preserving both economicuse of monuments and landmarks of town-planning.



AE Turism durabil


BRANDINGUL ÎN ÎNTREPRINDERILE DIN INDUSTRIAOSPITALITĂŢII

(Branding in the Companies of the Hospitality Industry)

Conf. univ. dr. ec. ing. Toma Sorin GeorgeAcademia de Studii Economice din Bucureş[email protected]

Rezumat

Una dintre cele mai importanteabilităţi ale specialistului de marketingeste aptitudinea sa de a crea, menţine,

proteja şi îmbunătăţi mărcile. În industriaospitalităţii, fiecare companie are câtevaopţiuni în ceea ce priveşte prezentareamărcilor sale. Companii ale căror mărcisunt bine poziţionate în lumea reală (ex.Accor, Marriott) construiesc în continuumarca reproducând-o online. Fiecareafacere puternică din industria ospitalităţiieste prezentă pe Internet deoarece intrarea pe piaţă prin intermediul acestei căi esteieftină şi uşor de f ăcut.

Cuvinte cheie

• Branding;• Industria ospitalităţii;• Marcă;• Avantaj competitiv.

Abstract

One of the most distinctive skills of professional marketers is their ability tocreate, maintain, protect and enhance

brands. In the hospitality industry, eachcompany has several options with regardto presenting its brands. Companies with brands that are well established in the realworld (e.g., Accor, Marriott) build on the brand by duplicating it online. Every typeof a strong hospitality business has a Web presence because the entry into marketingon the Web is inexpensive and easilydone.

Keywords

• Branding;• Hospitality industry;• Brand;• Competitive advantage.



AE


1. Marca, element definitoriu alprodusului/serviciului

În perioada actuală, caracterizată de o concurenţă acerbă în lumeaafacerilor, majoritatea consumatorilor

apreciază că marca reprezintă un factor cheie de diferenţiere a produsului/serviciului unei întreprinderi,influenţând astfel decizia lor decumpărare. De aceea, specialiştii demarketing joacă un rol major în ceea ce priveşte crearea, menţinerea, protecţia şiîmbunătăţirea mărcilor.

În concepţia Asociaţiei Americanede Marketing, marca este definită drept unnume, un termen, un semn, un simbol, undesen sau o combinaţie a acestora, care

permite atât identificarea bunurilor şi/sauserviciilor unui ofertant/grup de ofertanţi,cât şi diferenţierea de cele aleconcurenţilor. Completând această definiţie, Ph. Kotler, un adevărat guru înmarketing, consider ă că o marcă este unsimbol complex care semnifică atribute,avantaje, valori, cultur ă, personalitate şitipul de consumatori.

Întreprinderile manifestă o preocupare din ce în ce mai mare faţă decrearea unei mărci puternice, unei mărci

de succes. O marcă de succes seindividualizează, printre altele, prinsimplitate, distincţie, deplinacompatibilitate cu produsul/serviciul etc.

În esenţă, o marcă puternică:• este diferită de alte mărci;• stabileşte o relaţie emoţională cu potenţialul cumpăr ător;• confer ă siguranţă consumatorului;• garantează calitatea bunurilor şi/sauserviciilor.

O marcă de succes a uneiîntreprinderi transmite consumatorilor unmesaj din care nu poate lipsi conceptul decalitate deoarece se poziţionează ca unfurnizor de valoare adăugată.Consumatorii fideli unei mărci de succes

regăsesc mereu acelaşi nivel calitativ înaltal produselor/serviciilor achiziţionate subrespectivul nume de marcă.

O marcă de succes permiteîntreprinderii să obţină un avantajcompetitiv pe o piaţă în care concurenţaeste din ce în ce mai dur ă.

2. Brandingul în firmele din industriaospitalităţii

În industria ospitalităţii, marca joacă un rol esenţial în atragerea şi

fidelizarea clientelei, fiind cea maivizibilă faţetă a unei companii hoteliere.Marca unui hotel nu înseamnă doar steagul hotelului, uniforma portarului dela intrare sau comportamentul chelnerilor,ci şi programele de fidelizare a clienţilor sau rezervarea on-line de camere.

Brandingul (= atribuirea unuinume de marcă) a devenit un factor decreştere a competitivităţii întreprinderilor din industria ospitalităţii. Unul dinobiectivele strategice ale oricărei

companii hoteliere trebuie să urmărească creşterea valorii mărcii sale prinîmbunătăţirea imaginii mărcii şi princreşterea standardelor de calitate aserviciilor prestate.

Compania Accor constituie un bunexemplu în ceea ce priveşte relaţia dintre branding şi calitatea serviciilor furnizate.Unul dintre principiilecompaniei este acela de a oferi cele mai bune servicii clienţilor săi, în deplină concordanţă cu aşa-numitul „spirit Accor”

(caseta nr. 1).



AE Turism durabil


Caseta nr. 1

Compania Accor deţine aproape 4.000 de hoteluri în 140 ţări ale lumii, având peste 168.000 de angajaţi. Printre cele mai cunoscute mărci Accor se număr ă: Sofitel(peste 180 hoteluri în întreaga lume), Atria, Novotel, Mercure, Ibis, Red Roof Inn, Studio6, Motel 6, Etap şi Suitehotel.

„Spiritul Accor” are la bază 5 valori fundamentale, respectiv:• încredere;• responsabilitate;• profesionalism;• transparenţă;• inovaţie.

Sursa: www.accor.com

În anul 2002, conducereacompaniei Accor a hotărât schimbarealogo-ului, ceea ce a condus laîmbunătăţirea imaginii sale pe planmondial. De asemenea, s-a pus un accentmai mare pe relaţia dintre branding şi protecţia mediului înconjur ător. Încă dinanul 1998, conducerea companiei aelaborat carta Accor privind protecţiamediului, tradusă în 9 limbi de circulaţieinternaţională. De altfel, Accor ocupă

poziţia de lider în utilizarea energieisolare în Franţa.

Întreprinderile din industriaospitalităţii acordă o mare atenţie promovării propriilor mărci. Alături deteleviziunea digitală şi telefonul mobil,Internetul reprezintă o oportunitateimensă pentru companiile hotelieredeoarece acesta le ofer ă posibilitatea:• lansării de noi servicii;• extinderii pe noi pieţe;• interacţiunii permanente cu clientela lor;• atragerii unor noi categorii de clientelă etc.

În scopul penetr ării unor noi

segmente de piaţă, compania Marriott aadoptat strategia mărcilor multiple (deexemplu, Marriott Hotels&Resorts, JW

Marriott Hotels&Resorts, RenaissanceHotels&Resorts, Courtyard, ResidenceInn etc.). Pornind de la faptul că Marriottsemnifică tradiţie, calitate şi valoare,compania deţine hoteluri destinate unor anumite segmente de clienţi, creând numeşi imagini de marcă specifice fiecăruia(caseta nr. 2).

Caseta nr. 2

În anul 2003, hotelul Marriottdin Bucureşti a trecut la o marcă

superioar ă din cadrul lanţului: JWMarriott. Schimbarea de nume a fostînsoţită de o diversificare a serviciilor oferite clienţilor. Dintre acestea merită amintite:

• introducerea unor conexiunide mare viteză la Internet în toatecamerele hotelului;

• oferirea de şampanie tuturor oaspeţilor la sosirea în hotel;

• accesul non-stop la centrul deafaceri etc.



AE


Site-ul propriu promovează mărcile Marriott şi prezintă clienţilor iniţiativele de succes ale companiei. Oriceclient fidel poate fi premiat, adunând fie puncte care să-i permită cazări gratuite înhotelurile Marriott, fie mile de zbor care

să-i permită calătorii aeriene gratuite cuanumite companii aeriene. Astfel,compania Marriott a reuşit să transfere cusucces brandingul în mediul digital (on-line).

Concluzii

Marca adaugă valoare produsului/serviciului şi îl diferenţiază deconcurenţă. În industria ospitalităţii, brandingul este fundamental în obţinerea

avantajului competitiv. Numeroasecompanii de prestigiu, precum Accor,Marriott au implementat cu successtrategii de branding on-line.

Bibliografie

1. Chaffey D., Mayer R., Johnston K., Ellis-Chadwick F. Internet Marketing ,

Prentice Hall, Pearson Education, Harlow, 20002. Cox B., Koelzer W. Internet Marketing in Hospitality, Prentice Hall, PearsonEducation, New Jersey, 2004

3. Deighton J. The Future of Interactive Marketing , Harvard Business Review, November-December 1996

4. Dyson-Jane Ch. Marriott Four Stars, www.brandchannel.com/features5. Kotler Ph. Marketing Management , Prentice Hall, Pearson Education, New

Jersey, 20036. Ransley J., Ingram H. Developing Hospitality Properties and Facilities,

Butterworth Heinemann, Oxford, 20007. Ries Al., Ries L. Cele 22 de legi imuabile ale brandingului, Curier Marketing,

Bucureşti, 20038. Town A., Engelmann-Stendebakken V. The Power of Hotel Branding , Hotel

Management International, March 20029. Treboul J.-B. Les strategies des entreprises de tourisme, PUF, Paris, 199810. www.shareholder.com/marriott11. www.marriott.com/rewards12. www.accor.com





AE


Vom calcula coeficientul de corelaţie de selecţie. Construim tabelul :

xi yi x xi − y yi − ( )( ) y y x x ii −− ( )2 x xi − ( )2 y yi −

64706772656680616263

11210011097105105661029697

-3305-2-13-6-5-4

3111-266-333-3-2

-930-10-12-6-99-18158

99025419362516

91121436361089994

670 990 - - -128 134 1318

Obţinem: 6710

1101 == ∑

=ii x x ;

9910

1101 == ∑

=ii y y ;

( )( )

( ) ( )3045,0

1318134

12810

1

210

1

2

10

1* −=⋅

−=

−−

−−

==

∑∑

∑

==

=

ii

ii

iii

y y x x

y y x x

r XY

ρ

În concluzie, deoarece r = -0,3045, între cele două caracteristici (preţul camerei şinumărul de turişti) există o corelaţie negativă moderată, în sensul că, dacă preţul camereicreşte, numărul de turişti scade, dar nu într-o foarte mare măsur ă.



AE Turism durabil


RESURSE TURISTICE: DE LA "MICUL PARIS", LA MAREAROMĂ

(Touristic Resources: From the “Small Paris” to the Big Rome)

Conf. univ. dr. Lupu NicolaeAcademia de Studii Economice din Bucureşti

[email protected]

Rezumat

O vizită la Roma îţi poate relevanu numai unicitatea şi măreţiaobiectivelor de interes turistic dincapitala Italiei, ca şi din alte oraşe de pe

traseul de ducere şi de întoarcere, ci şimodalitatea de punere în valoare aacestora.

Roma, Florenţa, Veneţia, Viena...Fiecare constituie câte un capitol deistorie a artei şi nu numai. Nume precumMichelangelo şi Bernini şi-au lăsatamprenta pentru totdeauna asupraînf ăţişării unor oraşe cum sunt Roma şiFlorenţa.

Cuvinte cheie

• Palat;• Muzeu;• Canal;• Piaţă;• Bazilică;• Obelisc;• Fântână.

Abstract

A visit to Rome can reveal notonly the uniqueness and the grandeur of the touristic objectives in the capital of Italy, like other cities along the way, but

also the way they are emphasized.

Rome, Florence, Venice, Wien...each of them represents a chapter in thehistory of art and not only. Names likeMichelangelo and Bernini left their mark forever in towns like Rome and Florence.

Keywords

• Palace;• Museum;• Channel;• Plaza;• Basilica;• Obelisk;• Fountain.





AE Turism durabil


ale bijutierilor. În 1626, la Veneţia a fostlegalizat primul cazinou, acesta fiind încă de la început asociat cu viciul şidepravarea înaltei societăţi. Ceva dinatmosfera acelor vremuri este adus până la noi de filmul "Frumoasa veneţiană".

De la intrarea în oraş, deplasarea seface numai pe jos sau pe apă, cu vaporaşe,şalupe sau gondole; la dispoziţia turiştilor stau peste 500 de gondole, care cutreier ă apele lagunei. Oraşul este împăr ţit în şasecartiere. Peste 95% dintre clădiri au statutde monument istoric. Dată fiind umezealaînsă, multe construcţii au tencuialadeteriorată. Aflat pe chei, aerul lă ptos dindimineaţa zilei îţi induce o staremelancolică. Când vântul şi presiuneaatmosferică sunt mari, se producinundaţii. Din perspectivă romantică, prin

minte îţi trec secvenţe din filmul "Moartela Veneţia". Dar, în ciuda scufundăriilente, oraşul este nă pădit de turiştifrenetici.

Făr ă îndoială că cel mai cunoscutloc este Piazza şi Piazzetta San Marco; principalele edificii sunt: Catedrala SanMarco (cu arhitectur ă de model bizantin,cu interiorul îmbr ăcat în mozaicuri cufond de aur), clopotniţa catedralei (înaltă de 99 m), Palatul Dogilor (cu acces spreînchisori peste Podul Suspinelor), coloanaleului Sfântului Marcu (osemintele

sfântului odihnesc în cripta catedralei) -de origine incertă. Marea piaţă e domeniul privilegiat al porumbeilor. La umbracolonadelor, pentru clienţii de la sutele demese aliniate pe suprafaţa pieţei, miciorchestre interpretează muzică vieneză,moştenire din vremurile în care Veneţiaf ăcea parte din Imperiul Habsburgic (la1797, cucerind-o, Napoleon a cedat-oAustriei).

Aşa cum scriu şi ghidurileturistice, veneţienii se dovedesc foartemândri de oraşul lor şi sunt gata oricând

să te îndrume. Printre numeroasele palateale Veneţiei, cartierul Castello "ascunde"Campo dei Santi Giovanni e Paolo - una

dintre pieţele monumentale ale oraşului.În mijlocul pieţei este amplasată statuiaecvestr ă a condotierului Colleoni(sfâr şitul secolului XV), considerată a ficea mai frumoasă statuie ecvestr ă dinlume.

Obiectul-simbol al Veneţiei pare să fie masca, în condiţiile în care celebrulcarnaval se desf ăşoar ă timp de două să ptămâni şi se încheie cu o zi înainte deintrarea în postul Paştelui. De asemenea, pe Insula Murano se produc obiecte desticlă specifice. O altă insulă cunoscută este Lido - celebr ă ca gazdă a FestivaluluiInternaţional de Film, ale cărui trofee suntlei, evident, veneţieni.

3. Eterna seducătoare, Roma

Intercity pentru Roma Termini pleacă la 13 şi jumătate. Exact 6 ore demers. Spre deosebire de alte mari capitaleeuropene, dar aşa cum este şi la Bucureşti,Roma are o singur ă gar ă mare. Cele maimulte trenuri propuse de companiaTrenitalia sunt Eurostar, care circulă cuviteză superioar ă, gradul lor fiind maiînalt decât al trenurilor Intercity, înstr ăinătate, pentru acestea din urmă,nefiind necesar ă nici rezervarea locului.De aceea, biletul de călătorie obişnuiteliberat în România dă dreptul în

str ăinătate numai la utilizarea trenurilor Intercity. Practic, în Italia, sub gradultrenurilor Intercity nu sunt decât trenurileregionale.

De la Roma Termini se poate luametroul pe una dintre cele două magistrale. Frapează nu numaiaglomeraţia (comparabilă cu situaţia dinmetroul bucureştean), ci mai ales faptul că pereţii exteriori ai vagoanelor suntrealmente acoperiţi cu graffiti. Tarifulunei călătorii urbane este de 0,77 EUR,faţă de 1,50 EUR la Viena.

Pentru un vizitator gr ă bit, care nuare timp pentru o "Vacanţă la Roma",fastuosul oraş de pe malurile Tibrului



AE


gravitează în jurul a trei zone de interes -oraşul antic, Vaticanul şi, între cele două,o zonă mult mai întinsă, cuprinzând multealte palate, muzee, biserici (în timpulRenaşterii au fost construite 300!) şi pieţecu fântâni.

Partea compactă a oraşul antic areforma unui sit arheologic cuprinzător.Cele mai cunoscute şi mai bine conservateedificii sunt: Colosseo (cea mai mareconstrucţie a Romei antice r ămasă în picioare, inaugurat în anul 80 dH), Arcullui Constantin (ridicat în 315, înainte caîmpăratul Constantin cel Mare să seconvertească la creştinism), Arcul luiSeptimiu Sever, Columna lui Traian (cuînălţimea de 40 m, având în interior oscăriţă care duce până în vârf), Columnalui Marc-Aureliu. Cazuri aparte sunt

Pantheon-ul - construit încă din anul 27îH, transformat in Evul Mediu în biserică,între altele, adă postind r ămăşiţele pământeşti ale lui Raffael Sanzio - şiMausoleul lui Hadrian/Castel Sant'Angelo- construit în anul 130, servind, succesiv,ca fortăreaţă, închisoare, reşedinţă a papeişi, în prezent, ca muzeu.

Din 1377, reşedinţa papilor s-astabilit la Vatican. În 1929, Vaticanul adevenit stat suveran. Suprafaţa sa este denumai 44 ha, fiind domiciliu pentru celmult 1.000 de locuitori. Corpul militar

propriu este reprezentat de gardaelveţiană, al cărei model de costum se păstrează neschimbat din Evul Mediu.Musei Vaticani reprezintă cea mai marecolecţie de opere de artă din lume;galeriile măsoar ă nu mai puţin de 8 km.Tot aici se găseşte Cappella Sistina, cucelebra boltă şi marea frescă Judecata deApoi, pictate de Michelangelo în prima parte a secolului XVI.

Vaticanul se identifică în primulrând cu bazilica San Pietro, în faţa căreiase întinde piaţa cu acelaşi nume, realizare

din anii 1656-1667 a marelui artist al barocului Gian Lorenzo Bernini. Piaţa areforma unei elipse, cu axele de 240 m şi,

respectiv, de 196 m, înconjurată de odublă colonadă, acoperită cu o galeriedeasupra căreia se înşir ă 140 de statui desfinţi şi martiri. În centrul pieţei se află amplasat un obelisc, în vârful căruia a fostmontată o cruce şi care este încadrat de

două fântâni. În perimetrul pieţei se află şio staţie de caleşti, dar, la Roma, ca şi înalte oraşe din Italia, mijlocul de transportcaracteristic r ămâne scuterul; nu suntexcluse imaginile cu femei conducândîmbr ăcate în taior. Au fost văzuţi poliţişti/carabinieri circulând cumotocicleta chiar stând în picioare, totuşicu mâinile pe ghidon. La lumina verde,demararea se face în trombă. Deşi la"zebr ă" pietonilor nu prea li se acordă prioritate, odată ce aceştia se angajează întraversare, conducătorii auto opresc

imediat.Bazilica San Pietro este construită pe locul unde a fost înmormântatApostolul Petru - r ăstignit în anul 64.Construcţia actualului edificiu a începutîn 1506, toţi marii artişti ai Renaşterii şi ai barocului aducându-şi în timp contribuţia.În prima capelă din dreapta intr ării, înspatele unui perete de sticlă, a fost aşezată Pietà/Fecioara cu Iisus mort pe genunchi -în marmur ă albă, prima mare lucrare desculptur ă a lui Michelangelo, din 1499,când artistul nu avea decât 25 de ani. În

mijlocul bazilicii se află un impozant baldachin de bronz, datorat lui Bernini.Exact sub baldachin, în cripta de lasubsol, tot printr-un perete de sticlă, poatefi văzut mormântul Sf. Petru; deasemenea, grota adă posteşte sarcofagele papilor. Lungimea totală a bazilicii estede peste 210 m, dar ansamblul este cât se poate de echilibrat. Deşi nu există fresce,ci doar placaj în marmur ă şi mozaicuri, bogăţia ornamentală generală esteimposibil de descris. Imaginea estecompletată de multitudinea suvenirurilor

puse în vânzare la ieşire, într-un spaţiudistinct. Accesul vizitatorilor este gratuit.În acelaşi timp, la intrare este impusă o



AE Turism durabil


ţinută decentă - la bărbaţi, pantaloni lungietc.

Într-un perimetru mult maicuprinzător, aproximativ mărginit deTibru, Colosseo şi Roma Termini, suntamplasate cele mai multe alte obiective de

interes. Făr ă să exceleze prin lărgimeastr ăzilor, Roma se poate mândri cucelebrele sale pieţe cu fântâni. Multe suntîmpodobite cu câte un obelisc anticegiptean, deasupra fiecăruia fiind montată câte o cruce creştină. Cele mai cunoscutesunt: Piazza Barberini (după numele papeicare a comandat fântâna, numită FântânaTritonului, oper ă a lui Bernini), Piazza delCampidoglio (pe colina Capitoliului,amenajarea pieţei datorându-i-se luiMichelangelo), Piazza della Minerva(obeliscul este susţinut de un elefant),

Piazza Navona (fântâna din mijloc,Fântâna Fluviilor, cuprinde patru personaje, fiecare întruchipând câte unfluviu - inclusiv Dunărea - caresimbolizează un continent; Bernini a prevăzut ca cele patru personaje să susţină greutatea unui obelisc), Piazza delPopolo, Piazza del Quirinale (după numele palatului care adă posteşte preşedinţia Republicii Italiene; esteîmpodobită cu statuile gemenilor Castor şiPollux), Piazza della Repubblica (cuFântâna Naiadelor, mai recentă, din

1901), Piazza di Spagna (cu scara ce urcă la biserica Trinita dei Monti şi Fontanadella Barcaccia, oper ă a lui Pietro Bernini,tatăl lui Gian Lorenzo) şi Piazza di Trevi.

Un caz aparte este reprezentat deMonumento Nazionale VittorioEmanuelle II, ridicat între 1885 şi 1911,din marmur ă albă, simbolizând unitateaItaliei. Grandoarea îi este sporită prinamplasarea în Piazza Venezia, învecinătatea oraşului antic.

În localităţile din împrejurimileRomei pot fi întâlniţi români (inclusiv din

judeţul Buzău!) aflaţi la lucru. În general,stau de mai mulţi ani, încercând să-şiîntregească şi familia. Unii lucrează legal,

având drept de muncă, alţii sunt folosiţide către angajatorii italieni la negru. Deşisunt ajunşi în Italia ca turişti, autorităţile îitolerează. Ocupaţiile sunt necalificate, deobicei în construcţii - pentru bărbaţi - şi,respectiv, menaj - pentru femei. Se

lucrează 6 zile pe să ptămână, câte 8 ore,cu un câştigul zilnic este de 40 EUR.Stând în chirie în două camere înghesuite,cu un grup sanitar cât se poate de strâmt,cu duş, o familie de trei persoanecheltuieşte lunar 1.000 EUR, ceea ce îi permite să "pună deoparte" o sumă relativimportantă. Deşi peste câţiva ani se vădîntor şi în România, până acum, nici unuldintre numeroşii români stabiliţi înrespectivul or ăşel nu s-a repatriat, ci,eventual, a schimbat localitatea italiană dedomiciliu.

4. "Muzeul" Florenţa

Se spune că Italia deţine 3/4 din patrimoniul cultural şi artistic al omenirii,iar Florenţa - 2/3 din operele din întreagaItalie. Pentru câteva ore de stat laFlorenţa, un itinerar în zona centrală, petraseul Piazza della Stazione - PiazzaSanta Maria Novella - Piazza SanLorenzo - Piazza San Giovanni - Piazzadel Duomo - Piazza della Signoria - PonteVecchio - Ponte Santa Trinità - Piazza

della Repubblica, se dovedeşte cel mai potrivit. Trasate în Evul Mediu, str ăzile şi pieţele din centrul istoric sunt relativînguste, iar distanţele trebuie parcurse pe jos. La Florenţa pot fi văzuţi agenţi şiagente din poliţia municipală deplasându-se pe bicicletă.

În Piazza San Lorenzo se află: bazilica San Lorenzo (construcţieîncepută în anul 1419, la comanda bogateifamilii de bancheri Medici, căreia oraşulîi datorează majoritatea monumentelor şi picturilor), Capelle Medicee (unde

Michelangelo are terminate două sarcofage, ale unor membri ai familieiMedici) şi Biblioteca Laurenziana



AE


(concepută tot de Michelangelo). Născutlângă Florenţa, Michelangelo a avut ca protector tocmai pe familia Medici. În piaţă şi pe str ăzile din jur, vânzătoriambulanţi ofer ă bunuri diverse (articoledin piele, tricouri, ochelari etc.).

În Piazza San Giovanni esteamplasat Battistero, construit în secoleleXI-XII, cândva catedrala oraşului.Îmbr ăcat în marmur ă albă şi verde, areuşile de bronz orientate spre punctelecardinale. Uşa dinspre r ăsărit esteîmpodobită cu 10 panouri cu scene dinVechiul Testament, la ea lucrându-sevreme de 27 de ani; admirând perfecţiunea basoreliefurilor,Michelangelo a numit-o "Uşa Raiului".Vizavi se înalţă faţada maiestuoasă adomului - biserica Santa Maria del Fiore -

construit progresiv, între 1296 şi 1887.Cupola, înălţată între 1420 şi 1434, l-ainspirat pe Michelangelo în execuţiamachetei cupolei centrale a bazilicii SanPietro de la Vatican. Interiorul domuluieste decorat sobru, vitraliile şi două picturi ecvestre de la mijlocul secoluluiXV reţinând atenţia. La subsol, poate fivizitată cripta.

Palazzo Vecchio (Palazzo dellaSignoria) are ziduri crenelate şi turn (din1310), prezentând aspect de cetate; curteainterioar ă cu porticuri, cu zidurile

acoperite cu fresce, face trecerea spre osuită de săli împodobite cu picturi muraleşi sculpturi. După moartea lui LorenzoMagnificul (1469-1492), din familiaMedici, în vremea căruia Renaştereaflorentină a cunoscut apogeul, Florenţacade sub dominaţia lui Savonarola, careinstaurează dictatura Bisericii. Savonarolamerge cu îndr ăzneala până la a-l ataca pe papă. În 1498, sfâr şeşte prin a fi ars perug pentru erezie. În Piazza dellaSignoria, locul respectiv este marcat pe paviment printr-o inscripţie. Piaţa pare să

ilustreze cel mai bine ideea de oraş-muzeu; este decorată de mai multemonumente: statuia ecvestr ă a lui Cosimo

I (din familia Medici), fântâna având înmijloc statuia zeului mărilor, David (copiedupă capodopera lui Michelangelo,originalul aflându-se la Galleriadell'Accademia di Belle Arti, în norduloraşului), Judith şi Holophern (bronz de

Donatello, originalul aflându-se înPalazzo Vecchio), Hercule ucigându-l peCacus, Perseu (considerat a fi o culme aartei cizelării bronzului), R ă pireaSabinelor etc. În prelungirea pieţeiSignoriei se întinde Piazzale degli Ufizzi;Cosimo I a destinat edificiul Uffizi(birouri) afacerilor familiei Medici.Actuala galerie adă posteşte colecţiilestrânse de familia Medici, fiind expus unnumăr imens de opere de artă. În parteaopusă Signoriei, Piazzale degli Ufizzi seînchide printr-un arc monumental, care dă

spre râul/fluviul Arno.Ponte Vecchio de peste Arno a fostconstruit în 1345, fiind mărginit de pr ăvălioare ale bijutierilor. Din acest punct de vedere, deşi nu este arcuit caPonte Rialto, aminteşte de podul de pesteCanal Grande de la Veneţia. De-a lungultimpului, negustorii şi-au lărgit pr ăvălioarele în surplombă deasupra apei.Construit în secolul XVI, Ponte SantaTrinità a fost distrus de armata germană în1944. Podul a fost ref ăcut în anii '50, încea mai mare parte fiind întrebuinţate

pietrele de origine.În afara zonei centrale se află

numeroase alte palate şi monumente.Piazzale Michelangelo - cu monumentulînchinat marelui florentin, dominat de oaltă copie a lui David - ofer ă o priveliştede neuitat a întregului oraş.

5. Concluzii

Evident că Italia înseamnă multmai mult decât Veneţia, Roma şi Florenţa.Li se adaugă Napoli (şi Pompei din

apropiere, încremenit sub lavaVezuviului), Milano (unde Domul şiteatrul Scala sunt cele dintâi repere



AE Turism durabil


turistice), Pisa (cu TurnulÎnclinat/Campanila/clopotniţa Domului) şiVerona (oraşul poveştii de dragoste dintreRomeo şi Julieta), dar şi Orvieto (cuoraşul medieval şi catedrala, care se înalţă

pe un platou alcătuind o veritabilă

fortăreaţă naturală), lacul Bolsena (pe alecărui maluri se găsesc restaurante şihoteluri primitoare) sau Civitela d'Agliano(un sat unde poţi avea bucuria de a vizitanu numai biserica, ci şi... o presă de uleide măsline). În Italia, cu privire laamenajările edilitare, între oraş şi mediulrural nu există diferenţe ca în România.

Aproape de frontier ă poate fivizitat Trieste, un oraş-port, situat pe olimbă de teritoriu care pătrunde adânc de-a lungul litoralului Sloveniei. Vocaţiamaritimă a oraşului nu împiedică

existenţa unei gări cochete. Arhitectura

resimte influenţele Vienei imperiale,combinându-se cu vorbirea în slovenă dinmagazinele din port. Nu lipseşte TeatroRomano.

Din România se poate pleca cu un bilet Euro Domino, cu 3 zile de călătorie

liber ă în Italia - ţara de destinaţie.Întoarcerea se poate face prin Slovenia -Ungaria, pe un traseu cu puţin mai lungdecât varianta Slovenia - Croaţia -Ungaria. Trenul se schimbă în Budapesta.Preţul biletului dus-întors esteechivalentul a puţin peste 230 EUR, plusasigurarea medicală.

Există superstiţia că dacă arunci un bănuţ în Fontana di Trevi te vei întoarceîn Cetatea Eternă. Obligatoriu, banultrebuie aruncat cu mâna dreaptă, pesteumărul stâng. Aşadar, la revedere, Roma!

Arrivederci Italia!

Bibliografie

1. Apostoiu, G. Buongiorno, Italia!, Editura Europa Nova, Bucureşti2. Armioni, L. Roma - Ghid turistic, Editura Vremea, Bucureşti, 20023. Armioni, L. Vene ţ ia- Ghid turistic, Editura Vremea, Bucureşti, 20004. Julia Maria Christea. Viena - Ghid turistic, Editura Vremea, Bucureşti, 20025. Kolmar, Catrinel. Floren ţ a - Ghid turistic, Editura Vremea XXI, Bucureşti,

20036. Lăzărescu, G. Civiliza ţ ie italiană , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

19877. I Millenari. Secretele Vaticanului, Editura Allfa, Bucureşti, 20018. Ghid Complet Italia, Editura Aquila '93, Oradea9. Rome Florence Venise et le Vatican - Trois des perles d'Italie, Bonechi Edizioni

"Il Turismo", Firenze10. Vienne - Guide touristique avec plan de la ville et du metro, Verlag Bauer,

Vienne



AE


AJUSTAREA DATELOR FOLOSIND METODA CELOR MAIMICI PĂTRATE

(Adjustement of Data Using the Least Squares Theory)

Asist. univ. drd. Dedu Silvia Asist. univ. drd. Şerban FlorentinAcademia de Studii Economice din Bucuresti Academia de Studii Economice din [email protected] [email protected]

Una din problemele actuale cu care se confruntă agenţii economici este prognozanivelului rezultatelor unei anumite activităţi. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ă înregistrarea valorilor rezultatelor pentru o perioadă mai mare de timp şi găsirea unei funcţiicare să modeleze cât mai exact fenomenul studiat.

În teoria economică matematică, cele mai utilizate sunt modelele de ajustare adatelor folosind metoda celor mai mici pătrate.

Vom prezenta un studiu de caz ce va fi abordat cu ajutorul acestei metode, utilizândajustarea parabolică.

Volumul vânzărilor unui pachet de servicii turistice pe o perioadă de 7 luni aînregistrat următoarea evoluţie:

Luna martie aprilie mai iunie iulie august septembrieVolumvânzări(mii lei)

30 54 76 82 70 50 45

Să se realizeze o prognoză pentru luna următoare.

Dispunerea valorilor sugerează forma unei parabole.Pentru simplificarea calculelor, tabelul precedent poate fi reprezentat sub forma:

xi -3 -2 -1 0 1 2 3

yi 30 54 76 82 70 50 45

Vom folosi funcţia de ajustare f ( x) = ax2 + bx + c.Suma pătratelor erorilor este dată de funcţia:

[ ] [ ]∑∑==

−++=−=7

1

227

1

2)(),,(i

iiii

ii ycbxax y x f cba F .

Punem condiţia ca suma pătratelor erorilor să fie minimă:

⎪⎪

⎩

⎪⎪

⎨

⎧

=

=

=

0),,(

0),,(

0),,(

'

'

'

cba F

cba F

cba F

c

b

a. Avem:



AE Turism durabil


( )

( )

( )⎪⎪⎪⎪

⎩

⎪⎪⎪⎪

⎨

⎧

−++=

−++=

−++=

∑

∑

∑

=

=

=

7

1

2'

7

1

2'

7

1

22'

2),,(

2),,(

2),,(

i iiic

iiiiib

iiiiia

ycbxaxcba F

x ycbxaxcba F

x ycbxaxcba F

rezultă sistemul

⎪⎪

⎪⎪

⎩

⎪⎪⎪⎪

⎨

⎧

=−++

=−++

=−++

∑ ∑∑

∑ ∑∑∑

∑ ∑∑∑

= ==

= ===

= ===

7

1

7

1

7

1

2

7

1

7

1

7

1

7

1

23

7

1

7

1

27

1

27

1

34

07

0

0

i i ii ii

i iii

ii

iii

i iii

ii

iii

yc xb xa

y x xc xb xa

y x xc xb xa(*)

xi2 yi xi

2 xi3 xi

4 xi yi xi2 yi

-3 30 9 -27 81 -90 270-2 54 4 -8 16 -108 216-1 76 1 -1 1 -76 760 82 0 0 0 0 01 70 1 1 1 70 702 50 4 8 16 100 2003 45 9 27 81 135 405

∑=

=7

1ii x

∑=

=7

1407

ii y ∑

==7

1

2 28i

i x

∑=

=7

1

3 0i

i x ∑=

=7

1

4 196i

i x ∑=

=7

131

iii y x ∑

==7

1

2 1237i

ii y x

Sistemul (*) este echivalent cu:

⎪⎩

⎪⎨

⎧

=

=

−=

⇒⎪⎩

⎪⎨

⎧

=+⋅+

=⋅++⋅

=+⋅+

761,76

107,1

654,4

4077028

310280

1237280196

c

b

a

cba

cba

cba

Am obţinut parabola de ajustare 761,76107,1654,4)( 2 ++−= x x x f .

Pentru prognoza lunii următoare vom considera x = 4 şi rezultă f (4) = 6,725 mii lei, adică

67.250.000 lei.



AE


II. Instituţii, Personalităţi, Evenimente

Bursa Specială „Guvernul României”

Prof.gr. I Adriana Pietr ă reanu

Pagina 141

Philip Kotler, părintele marketingului modern

Conf. univ. dr. Anghel Lauren ţ iu

Pagina 144

Facultatea de Comerţ la a 55-a aniversare

Pagina 146



Instituţ ii, Personalit ăţ i, EvenimenteAE


BURSA SPECIALĂ “GUVERNUL ROMÂNIEI”(The Special Scholarship “The Government of

Romania”)

Prof. Pietrăreanu AdrianaColegiul preuniversitar Economic Buzău

[email protected]

Rezumat

Bursa specială “GUVERNULROMÂNIEI” este o şansă reală pentru ceice doresc să-şi clădească o carier ă europeană. În vederea ader ării la UE,România are nevoie să-şi reformezestructurile, să se alinieze la standarde

europene în toate domeniile.

Bursa Specială “GuvernulRomâniei” urmăreşte profesionalizareacorpului funcţionarilor publici pentrucrearea unui serviciu public modern şitransparent, pentru instituirea unuiserviciu de administraţie publică european, la dispoziţia cetăţeanului.

Bursa acoper ă domenii ca:economie, drept, studii europene,administraţie publică, diplomaţie, studii

politice, relaţii internaţionale, inginerie,educaţie, agronomie, apărare naţională,ordine publică, sociologie.

Concret, Guvernul României vafinanţa burse pentru românii care dorescsă studieze în universităţi de prestigiu dinEuropa de Vest, Canada şi SUA.

Beneficiarii burselor se angajează să revină în România pentru a ocupa poziţii manageriale în sectorul public pe o perioadă minimă între trei şi cinci ani.

Abstract

The Special Scholarship “THEGOVERNMENT OF ROMANIA” is areal chance for those who want to build aEuropean career here, in Romania.Thinking of the accession of Romania tothe European Union, it is necessary to

reform the standards of its structures in allfields.

The Special Scholarship “TheGovernment of Romania” aims to makethe public servants professionals to createa modern and transparent publicadministration, a European one, at thecitizen’s disposal.

The scholarship covers manysectors, such as: economics, law,European studies, public administration,communication, diplomacy, politicalstudies, international relations,

engineering, education, agronomy,national defense, public order, andsociology.

Concretely, the Government of Romania will finance scholarships for theRomanians who want to study in famousuniversities from the Western Europe,Canada or USA

The scholarship beneficiaries bindthemselves to come back to Romania, towork as managers in the management public systems for a minimum period of three to five years.



AE


Bursa specială “GUVERNULROMÂNIEI” a fost instituită prin Legeanr. 157/2004, iar prin OUG nr. 56/2004 s-a înfiinţat un nou statut în AdministraţiaPublică, cel privind managerul public.Derulându-se pe baza unui acord de co-

finanţare, programul a fost lansat înoctombrie 2004.

Alături de Ministerul Educaţiei şiCercetării, ca reprezentant al GuvernuluiRomâniei, este reprezentanţa în Româniaa programului Naţiunilor Unite pentruDezvoltare (PNUD). Aceasta din urmă cofinanţează dar şi administrează programul, coordonează implementarealui în parteneriat cu instituţiile implicate şicontribuie cu expertiza sa globală, Know-how-ul, precum cu angajamentul pentrueficienţă, transparenţă, responsabilitate şineutralitate politică.

Rolul principal de decizie în

implementarea programului îl are Comisia pentru Bursa Specială “GuvernulRomâniei”, organism independent caresupervizează organizarea concursului,selecţia şi repartizarea beneficiarilor de bursă.

Programul finanţează studii delicenţă pe o perioadă de cel mult cinciani, cursuri de masterat, cel mult doi ani şistudii de doctorat, cel mult patru ani.

Obiectivele acestui program suntde sprijinire a procesului de reformă înadministraţia publică românească prin

profesionalizarea corpului funcţionarilor publici, să acţioneze împotrivafenomenului “exodului creierelor” prin

investiţia în capitalul intelectual, să oferetinerilor români de elită şansa de a se perfecţiona în universităţi de prestigiu dinîntreaga lume.

Candidaţii trebuie să îndeplinească mai multe condiţii pentru a beneficia de o

astfel de bursă: să fie cetăţeni români cudomiciliul în România, să aibă vârsta decel mult 35 ani, să îndeplinească cererilede studii prevăzute de lege, să semneze uncontract prin care se angajează că după absolvirea studiilor vor lucra în sectorul public, în România sau în cadrulstructurilor ori organismelor internaţionale, în calitate de reprezentantal statului român, să suporte penalizărilestabilite de lege în cazul în care nu-şiîndeplineşte obligaţiile asumate princontract.

În fiecare an se desf ăşoar ă oselecţie naţională pe baza unui concurs dedosare, competiţie deschisă şitransparentă, criteriile de merit fiind primordiale.

În funcţie de tipul de studii, beneficiarii bursei vor primi o anumită sumă: studii de licenţă – maximum30.000 Euro /an studiu, studii de masterat – 35.000 Euro/an de studiu, studii dedoctorat – 20.000 Euro/ an de studiu. Dinaceste sume, maximum 10.000 Euro potfi alocaţi anual cheltuielilor administrative

(cazare, masă, asigurare sănătate, untransport internaţional cu avionul dus-întors).

Câştigătorii burselor beneficiază deconsiliere de specialitate pe toată perioadaorganizării concursului naţional, pe perioada derulării contractului şi, deasemenea, beneficiază de repartizare pe ofuncţie publică de conducere saur ăspundere în categoria managerilor publici, la întoarcerea în ţar ă. Pe perioadastudiilor ei sunt obligaţi să obţină cel puţin calificativul “Bine”, conform

standardelor de performanţă aprobate pentru Bursa Specială “GuvernulRomâniei”.





În anul 2004, din cele 879 dedosare depuse, suma totală fiind limitată la aproximativ un milion Euro, au fostacceptate spre evaluare aproape 90% (757de dosare). Evaluarea, efectuată de 23 deevaluatori independenţi, profesori

universitari din România şi specialişti înadministraţia publică, a ales 46 de tineri.Dintre aceştia 19 pentru studiiuniversitare, 21 pentru masterat şi 6 pentru doctorat. De asemenea, a fostîntocmită o listă de aşteptare cu 72 decandidaţi ce pot să beneficieze de o bursă dacă unul dintre cei declaraţi câştigătorinu a fost acceptat de către universitatea lacare dorea să studieze. Candidaţiicalificaţi au ales universităţi prestigioasedin Marea Britanie, Olanda, Germania,Franţa, Norvegia, Suedia, Elveţia, Italia,

Canada şi SUA. Valoarea totală acontractelor semnate pentru candidaţiicâştigători s-a ridicat la 985.591 Euro.

Formularele necesare completăriidosarului de candidatur ă pot fi descărcategratuit de pe Internet, de la adresawww.burseguvern.ro, aceste formularetrebuie completate şi trimise numai pesuport de hârtie, deci nu şi electronic.Dosarul de candidatur ă trebuie depus întrei exemplare distincte – un exemplar original semnat şi două copii identice, deasemenea semnate în original.

Dosarul de candidatur ă trebuie să cuprindă r ăspunsurile la toate cerinţelecuprinse în diversele secţiuni:● A – informaţii personale;● B – studii;● C – limbi str ăine (se va indica nivelul

de cunoaştere a fiecărei limbi str ăinestudiate);● D – teste (informaţii referitoare la toatediplomele şi certificatele obţinute);● E – experienţa profesională;● F – activităţi extraprofesionale;● G – premii şi distincţii obţinute laconcursuri sau olimpiade.

Toate aceste acte trebuie să fiecopii legalizate. Mai sunt necesare scrisoride recomandare, două eseuri şi o listă demaximum 15 universităţi pentru care

optează candidatul. Exemplarul originaltrebuie să aibă o fotografie a candidatului.Sunt necesare dovezile de acceptare lastudii pentru anul universitar pentru carese candidează. Este obligatorienumerotarea paginilor celor treiexemplare ale dosarului de candidatur ă,numărul foilor din dosar se va trece pe pagina de gardă a dosarului. Originalul şicele două copii vor fi puse într-un singur plic, pe care se vor trece aceleaşiinformaţii cu cele scrise pe pagina degardă a dosarului respectiv.







„Lider mondial al marketingului”, „Celmai influent marketer din toatetimpurile”, „Marketerul anului 1995”.Philip Kotler a fost primul care a primittitlul „Distinguished Marketing Educator Award”, în 1985, din partea AMA

(Asociaţia Americană de Marketing), alcărei director a şi fost într-o anumită perioadă. Asociaţia Europeană aConsultanţilor de Marketing şi aTrainerilor de vânzări i-a acordat premiulsău – „Marketing Excellence”, Academiade Ştiinţă a Marketingului l-a numit, în2002, „Marketing Educator of the Year”.În domeniul politicii economice,Profesorul Philip Kotler a acordat, de-alungul timpului, consultanţă pentru maricompanii internaţionale: IBM, Michelin,Bank of America, Merck, General

Electric, Honeywell, and Motorola. Deasemenea, a fost preşedintele al „Collegeof Marketing of the Institute of Management Sciences”, director al

„American Marketing Association” şi al„Grupului MAC”, membru al„Yankelovich Advisory Board” şi„Copernicus Advisory Board”. În prezenteste membru al consiliului „Governors of the School of the Art Institute” din

Chicago precum şi al „FundaţieiDrucker” .Astăzi, profesorul american este

doctor Honoris Causa al unor instituţiiacademice de prestigiu, precum:„Stockholm University”, „University of Zurich”, „Athens University of Economics and Business”, „DePaulUniversity”, „Cracow School of Business and Economics”, „University of Economics and BusinessAdmininstration” din Viena, „BudapestUniversity of Economic Science and

Public Administration”, „CatholicUniversity of Santo Domingo” şi„Academia de Studii Economice dinBucureşti”.

Momentul festiv al acord ării Diplomei de Doctor Honoris Causa a Academiei de

Studii Economice din Bucure şti

Profesorul Philip Kotler, în mijlocul cadrelor didactice de la Facultatea de

Marketing a Academiei de Studii Economice din Bucure şti

Activitatea în domeniul economic a profesorului Kotler a fost fundamentalinfluenţată de câteva personalităţi ale gândirii economice din secolul XX. Printre acestea senumăr ă doi dintre profesorii săi: Milton Friedman (profesor la Universitatea din Chicago) şiPaul Samuelson, de la M.I.T. În ceea ce priveşte marketingul, profesorul a fost puternicinfluenţat de opera lui Ted Levitt şi de lucr ările lui Peter Drucker despre business,management şi societate.

Conf. univ. dr. Anghel LaurenţiuProdecan, Facultatea de Marketing



AE


FACULTATEA DE COMER Ţ LA A 55 –A ANIVERSARE

În luna martie 2006, Facultatea de Comer ţ, din cadrul Academiei de StudiiEconomice din Bucureşti, va aniversa 55 de ani de existenţă.

Cu această ocazie, evenimentul va fi marcat printr-o manifestare desf ăşurată pe

parcursul a trei zile, 27-29 martie 2006 şi va cuprinde:

• 27 martie 2006 – Festivitatea aniversării a 55 de ani de existenţă aiFacultăţii de Comer ţ;

• 28 martie 2006 – Conferinţa Internaţională “Învăţământul superior comercial – tradiţie şi perspectivă”;

• 29 martie 2006 – Sesiunea ştiinţifică a doctoranzilor şi tinerilor cercetători ai Facultăţii de Comer ţ.

Conferin ţ a Interna ţ ional ă “Învăţământul Superior Comercial – Tradi ţ ie şi Perspectivă”

28 Martie2006

The Conference will be held fromMarch 27 (Monday) to March 29(Wednesday), 2006 at the Faculty of Commerce, Academy of Economic Study inBucharest, Romania. The 2006 InternationalConference on Commerce will be the gathering place for academicians and professionals from business related fieldsfrom all over the world.

The main goal of the 2006International Conference on Commerce is to provide an opportunity for academicians,

Conferinţa va avea loc din 27 martie(Luni) până pe 29 martie (Miercuri), 2006, la sediul Facultăţii de Comer ţ a Academieide Studii Economice din Bucureşti,România. Conferinţa Internaţională deComer ţ 2006 va fi locul de întâlnire aacademicienilor şi profesioniştilor dindomenii legate de comer ţ din întreaga lume.

Scopul principal al Conferinţei

Internaţionale de Comer ţ 2006 este să ofereo oportunitate academicienilor, oamenilor de ştiinţă şi profesioniştilor din diferite





scientists and professionals from various business related fields from all over theworld to come together and learn from eachother. An additional goal of the conferenceis to provide a place for academicians,scientists and professionals with cross-

disciplinary interests related to business tomeet and interact with members inside andoutside their own particular disciplines.

Conference topics

• Commerce and Competitiveness:contemporary business issues, businesscommunication, commerce development,computer information systems, e-commerceand the internet, entrepreneurship/ small business, international business, legal,social, and ethical issues in business,

logistics/ supply chain management• Quality and Customer ValueManagement: quality management andcontrol, quality assessment andmeasurement, tools and techniques for quality improvement, customer value,customer satisfaction measurement,customer relationship management,customer analysis and research, qualityeducation, consumer protection• Tourism and European Integration:current trends in tourism, strategicmanagement in hospitality, ethics andsustainable development in tourism, eco-tourism, tourism marketing, strategies intertiary sector, environmental good practicein hotels and hospitality guidelines, tourismlegislation

The official languages of the Conferencewill be English and Romanian.

Important dates

● Submission of abstracts for review:

November 1, 2005● Notification of abstract acceptance:November 15, 2005

domenii ce au legătur ă cu comer ţul dinîntreaga lume să se întâlnească şi să înveţeunii de la alţii. Un alt scop al conferinţeieste acela de a oferi un loc în careacademicienii, oamenii de ştiiţă şi profesioniştii, cu interese interdisciplinare

legate de afaceri, să se întâlnească şi să interacţioneze cu membri din ariadisciplinelor lor sau din afara acestora.

Temele Conferinţei

• Comerţ şi competitivitate: problemeactuale de afaceri, comunicare în afaceri,dezvoltarea comer ţului, sistemeinformaţionale computerizate, e-comer ţul şiinternetul, întreprinderi/mici afaceri, afaceriinternaţionale, probleme legale, sociale şietice în afaceri, managementul

logisticii/lanţului de furnizori• Calitatea şi Managementul ValoriiClienţilor: managementul calităţii şicontrol, măsurarea şi evaluarea calităţii,instrumente şi tehnici pentru a îmbunătăţicalitatea, valoarea clientului, măsurareasatisfacţiei consumatorului, managementulrelaţiilor cu clientul, cercetarea şi analizareaclientului, educaţie calitativă, protecţiaconsumatorilor.• Turism şi integrare europeană: trenduriactuale în turism, management strategic înospitalitate, etică şi dezvoltare durabilă înturism, eco-turism, marketing în turism,strategii în sectorul ter ţiar, bune practicilegate de mediu în hoteluri şi regulileospitalităţii, legislaţie în turism.

Limbile oficiale ale Conferinţei suntEngleza şi Româna.

Date importante

• Trimiterea abstractelor pentru revizuire: 1

Noiembrie 2005• Confirmarea acceptării abstractului: 15Noiembrie 2005



AE


● Submission of complete papers for the proceedings: January 15, 2006

● Notification of successful proposals:February 1, 2006● Registration fees: February 15, 2006

You are cordially invited to submitabstracts (not more than 250 words),written in English using the Conferenceonline submission system available onwww.conferencecommerce06.ase.ro or email your abstract (and/or your paper),along with a title page, [email protected]. Receipt of submissions will be acknowledged via emailwithin 48 hours. Submissions will berefereed through a double-blind review process. Papers accepted for presentation

will be published in the ConferenceProceedings (in CD-Rom format).Papers are invited for presentation in

any of the topic areas listed above. Also,other topic areas related to business may beconsidered. Cross-disciplinary submissionsare encouraged.

One of the authors on eachsubmission must register for the paper to beincluded in the Proceedings. No more thantwo papers are allowed per author. Allattending conference participants must paythe registration fee.

For more information,please contact the 2006 Conference Scientific Secretar:Ms. Carmen Paunescu, Ph.D. Phone: +4021 3191996, Fax: +40 21 3191996,Email:[email protected]

• Trimiterea lucr ărilor complete pentru a fi procesate: 15 Ianuarie 2006

• Confirmarea propunerilor ce au fostacceptate: 1 Februarie 2006 • Taxele de înregistrare: 15 Februarie 2006

Sunteţi invitaţi să trimiteţiabstracturi (nu mai mult de 250 decuvinte), scrise în engleză, folosind sistemulonline pentru trimitere disponibil pewww.conferencecommerce06.ase.ro, sau să trimiteţi pe e-mail abstractul (şi/saulucrarea), cu o pagină de titlu, pe [email protected]. Primireaînscrierilor va fi confirmată printr-un e-mailîn 48 de ore. Înscrierile vor fi analizate printr-un dublu proces de revizuire.Lucr ările acceptate pentru prezentare vor fi

publicate în Culegerea de lucr ări (în CD-Rom format).

Lucr ările pot fi prezentate înoricare din temele prezentate mai sus. Deasemenea, alte teme legate de afaceri pot filuate în considerare. Lucr ărileinterdisciplinare sunt încurajate.

Unul din autorii fiecărei lucr ăritrebuie să se înregistreze pentru ca lucrareasă fie inclusă în Culegerea de lucr ări. Nusunt permise mai mult de 2 lucr ări pe autor.Toţi cei ce participă la Conferinţă trebuie să plătească taxa de înregistrare.

Pentru mai multe informa ţ ii, pute ţ icontacta secretarul ştiin ţ ific al Conferin ţ ei:Carmen P ă unescu, Ph.D. Telefon: +40 213191996, Fax: +40 21 3191996, Email:

[email protected]



AE


IV. Amfiteatru Economic vă recomandă

BUNE PRACTICI

Bune practici în învăţământul superioreconomic american Lector univ. dr. P ă unescu Carmen

Pagina 150Lobby-ul – O strategie pentru întreprinzătorii români Lector univ. dr.Ţ uclea Claudia-Elena

Pagina 154


Marketing în asigurări Prof. gr. I Stanciu Ion

Pagina 158

Revista „România Pitorească”: Turism,Ecologie, Cultură Redactor- şef Mihai Ogrinji

Pagina 160

WEB-SITE-URI

Organizaţia Mondială a Turismuluiwww.world-tourism.org

Pagina 161

Agenţia Naţională pentru Turism

www.romaniatravel.com

Pagina 162



AE


BUNE PRACTICI

BUNE PRACTICI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ECONOMICAMERICAN

(Good Practices in the American Economic Higher Education)

Lector univ. dr. Păunescu CarmenAcademia de Studii Economice din Bucureşti

RezumatÎmbunătăţirea calităţii în educaţie

necesită nu numai îmbunătăţirea calităţii proceselor interne ale instituţieieducaţionale, dar şi îmbunătăţirea saureproiectarea proceselor externe aleacesteia, procese vizând relaţia cu alteinstituţii educaţionale, organismeguvernamentale şi non-guvernamentale,comunitate sau societate în ansamblul ei.În SUA, această orientare a condus laextinderea parteneriatelor dintre mediuluniversitar şi industrie sau mediul deafaceri în general. Actuala reformă condusă în învăţământul superior economic american se concentrează asupra a câteva subiecte de mare interes prezentate mai departe în acest articol

AbstractThe quality education requires not

only improving internal processes, butalso improving or redesigning external processes linked to other educationalinstitutions, state agencies, communitysocial systems, and families. Thisknowledge has led in the U.S. to thegrowth of university’s partnerships withindustry and other community entities.The current reform in higher educationfocuses on a new degree structure, studentinstruction (supervision), new systems for student assessment and marking, changedfinancial support of students (loan,grants), more effort to internationalizationand increasing mobility of students.

1. Acreditarea şi recunoaşterea internaţională

O măsur ă a recunoaşterii performanţei serviciilor educaţionale oferite de cătreuniversităţile americane cu profileconomic o reprezintă acreditareaAACSB. Majoritatea facultăţilor americane cu profil economic(„College of Business” and/or „Economics”) sunt acreditate la nivelinternaţional de către Association toAdvance Collegiate Schools of Business (AACSB), the InternationalAssociation for ManagementEducation. Desigur, facultăţile suntacreditate şi la nivel naţional/

regional/ statal de către organisme deacreditare specializate avândcompetenţe la aceste niveluri.



„Amfiteatru Economic” v ă recomand ă AE


Acreditarea internaţională este urmărită în scopul creşterii competitivităţiifacultăţilor la nivel naţional şi recunoaşterii internaţionale a acestora.

Reglementările aplicabile prevăd evaluarea tuturor facultăţilor şi a programelor educaţionale oferite o dată la fiecare cinci ani. Informaţiile cuprinse în rapoartele deautoevaluare sunt clasificate în funcţie de şapte criterii: misiune şi obiective; studenţi; proces educaţional; corp profesoral; cercetare ştiinţifică universitar ă; infrastructur ă; suport

financiar şi activităţi manageriale. Aceleaşi criterii se au în vedere şi în cazul evaluăriicalităţii serviciilor educaţionale.

2. Sistemul de management al calităţii

O măsur ă a calităţii serviciilor educaţionale oferite de către universităţile americaneo reprezintă premiile calităţii. Universităţile americane aplică pentru obţinerea premiuluinaţional al calităţii „Malcolm Baldrige National Quality Award” sau premiilor în domeniulcalităţii la nivelul statelor, cum ar fi de exemplu „Louisiana Performance ExcellenceAward”, premiul calităţii acordat în statul Louisiana. Există puţine universităţi americanecare au obţinut premiul naţional al calităţii, dar mult mai multe universităţi care au obţinut

această recunoaştere lanivelul statului în care îşiau sediul.

In general,universităţile americaneau implementat un sistemde management alcalităţii (în conformitatecu criteriile premiuluinaţional în domeniulcalităţii „MalcolmBaldrige NationalQuality Award”, sau înconformitate cu cerinţelestandardului internationalISO 9001) care este

operabil încă de laînceputul anilor `90. Beneficiile funcţionării unui asemenea sistem de management alcalităţii sunt evidente:

(1) în interiorul universităţii se constată un sistem de comunicare îmbunătăţit,activităţile sunt abordate procesual, resursele umane sunt mai bine motivate, cadreledidactice manifestă profesionalism în activitatea pe care o desf ăşoar ă, performanţelestudenţilor sunt vădit îmbunătăţite etc.

(2) în exteriorul universităţii este evidentă colaborarea strânsă a mediului academic cumediul de afaceri, integrarea reală a absolvenţilor pe piaţa for ţei de muncă, acordarea desuport financiar sau finanţarea diferitelor activităţi de către mediul privat de afaceri înfuncţie de performanţe etc.

Se cuvine să fie remarcat aici interesul crescut al oamenilor de afaceri fa ţă de procesul educaţional în ansamblu. Astfel, mediul de afaceri din SUA este puternic implicatşi colaborează strâns cu mediul academic în ceea ce priveşte conţinutul planurilor deînvăţământ, metodele de predare şi de transmitere a cunoştinţelor noi, precum şicompetenţele pe care trebuie să le aibă studenţii la absolvire. Există un interes declarat din



AE


partea ambelor păr ţi pentru identificarea corectă a problemelor cu care se confruntă societatea actuală, dar şi a cerinţelor acesteia şi se manifestă o dorinţă clar ă de a întreprinde paşii necesari pentru corectarea deficienţelor şi a neconformităţilor, astfel încât ambele păr ţisă obţină rezultatele dorite.

3. Orientarea către student

În învăţământul superior economic din SUA, studentul este privit din mai multe puncte de vedere: ca beneficiar al informaţiilor şi cunoştinţelor furnizate de către profesor;ca partener sau participant activ la procesul de predare şi învăţare; precum şi ca acţionar aluniversităţii implicat direct în susţinerea materială a mediului academic, cu toate drepturilesi responsabilităţile care decurg de aici.

Actuala reformă în învăţământul superior American acordă o importanţă cuvenită îmbunătăţirii continue a sistemului de comunicare şi de transmitere a informaţiilor şicunoştinţelor noi studenţilor, dezvoltării unor sisteme corecte de evaluare a performanţelor studenţilor, îmbunătăţirii sistemului de susţinere financiar ă a studenţilor (prin extindereasistemului de împrumuturi sau burse acordate), dar şi extinderii efortului deinternaţionalizare şi creştere amobilităţii studenţilor.

Cercetările în domeniuleducaţiei au demonstrat faptul că, în prezent, procesul de învăţare ca unactiv important în furnizareacunoştinţelor care dezvoltă competenţe reale studenţilor,surclasează ca subiect de interes procesul de predare, care areprezentat până de curând un subiect preferat în paradigma procesuluieducaţional. Adoptarea unor noistrategii de predare şi învăţare care să conducă la responsabilizarea din ce în ce mai largă a studenţilor în ceea ce priveşte

dobândirea unor competenţe solicitate în mod real de piaţa for ţei de muncă, dar şi evaluarea propriilor performan ţe şi evoluţii profesionale, capătă din ce în ce mai mult teren.

4. Evaluarea academică

Eforturile de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor educaţionale oferite de cătremediul universitar american reprezintă o problemă de interes egal atât pentru corpul profesoral şi personalul didactic auxiliar, cât şi pentru studenţi. De altfel, studenţii suntîncurajaţi să participe în mod activ la procesul de îmbunătăţire a calităţii serviciilor educaţionale.

Calitatea proceselor educaţionale în cadrul unei universităţi este asociată şideterminată, în acelaşi timp, de calităţile, competenţele şi calificările personalului care îşidesf ăşoar ă activitatea aici. De aceea, evaluarea competenţelor şi calificărilor profesionaleale întregului personal, în conformitate cu anumite criterii de performanţă stabilite, este

vitală pentru a oferi încredere studenţilor în ceea ce priveşte asigurarea calităţii serviciilor educaţionale primite. În acest sens, în mediul universitar economic din SUA, cadreledidactice sunt evaluate anual din patru unghiuri distincte: activitatea de predare, activitatea





de cercetare, programul de asistenţă şi consultanţă şi prestarea unor servicii în comunitate.Cadrele didactice au obligaţia de a depune anual un raport de autoevaluare la sediuldecanatului. In paralel, fiecare cadru didactic este supus unui proces de evaluare în trei păr ţi:

(1) evaluare de către studenţi – la sfâr şitul fiecărui curs;

(2) evaluare de către colegii din cadrul colectivului de lucru din care face parte – anual;(3) evaluare de către conducerea departamentului – de asemenea, anual. Toate acesterapoarte de evaluare sunt transmise decanului care le analizează şi adoptă decizii înconsecinţă.

5. Concluzii

Procesul de îmbunătăţire continuă a calitatii serviciilor educaţionale oferite înînvăţământul superior trebuie susţinut prin implicarea directă şi angajamentul total alîntregului corp profesoral privind realizarea obiectivelor referitoare la calitate. Realizareaacestor obiective presupune:• Înţelegerea rolului studenţilor în calitate de clienţi interni ai universităţii şi alangajatorilor, precum şi societăţii în ansamblu, în calitate de clienţi externi ai universităţii;• Asumarea faptului că toţi studenţii sunt interesaţi de procesul de învăţare, de însuşirea decunoştinţe noi şi dobândirea de competenţe reale solicitate de societate;• Asumarea convingerii că profesorul este cel care controlează sau influenţează circa 85%din activitatea de predare şi învăţare în timpul orei de clasă;• Acceptarea faptului că în situaţia în care studentul nu promovează examenul la odisciplină acest lucru se produce numai din vina profesorului, care nu a aplicat metodeadecvate de predare sau de învăţare.

In perioada august 2004 – iulie 2005, Carmen P ă unescu a avut marea oportunitate de a

vizita câteva universit ăţ i, respectiv facult ăţ i cu profil economic din Statele Unite ale Americii, în calitate de bursier Fulbright: California State University in Los Angeles, St.

John University in New York şi DePaul University in Chicago. Pe parcursul întregului anuniversitar bursiera a fost afiliat ă la

St. Joseph Butt College of Business Administration, Loyola University New Orleans, unde şi-a desf ăşurat cea mai mare parte a activit ăţ ii de

cercetare postdocdoral ă , dar a şi sus ţ inut câteva prelegeri studen ţ ilor şi

profesorilor în calitate de guest speaker. Proiectul să u de cercetareca bursier Fulbright s-a intitulat ”Tools and Techniques for Quality

Improvement in the Six SigmaVision”.



AE


LOBBY-UL – O STRATEGIE PENTRU ÎNTREPRINZĂTORIIROMÂNI

(Lobby – A Strategy for the Romanian Entrepreneurs)

Lector dr. Ţuclea Claudia-ElenaAcademia de Studii Economice din Bucureş[email protected]

Rezumat

Întreprinderile din România pot beneficia de un instrument la îndemână de a interveni, în mod legal, pe lîngă puterile publice cu scopul de a influenţa

elaborarea şi aplicarea actelor legislative.

Ca strategie, lobby-ul trebuie să se bazeze în primul rând pe etică. Înactualul context internaţional, lobby-uldevine o armă utilă pentru întreprinderileromâneşti în supravieţuirea lupteiconcurenţiale internaţionale.

Cuvinte cheie

• Lobby;• Strategie;• Tactică;• Influenţă;• Concurenţă;• Imagine publică.

Abstract

Romanian enterprises can use aneasy handled and legal instrument withthe purpose to influence public power inlaw’s elaboration and application.

As a strategy, lobby must be, firstof all, an ethical activity. In the presentinternational environment, lobby becomes a useful weapon for Romanianenterprises if they want to survive in thestrong battle of internationalcompetitivity.

Keywords

• Lobby;• Strategy;• Tactics;• Influence;• Competition;• Public image.





1. Ce este lobby-ul?

Termenul lobby provine dintr-o expresie a generalului Grant, preşedinte al Statelor Unite ale Americii la sfâr şitul secolului al XIX-lea: după incendiul care distrusese primaCasă Albă, preşedintele, care locuia într-un hotel, se lamenta de prezenţa tuturor celor careîl aşteptau la parter în hol (lobby) pentru a încerca să-l influenţeze. Termenul a supravieţuit.

Lobby-ul, unul din fundamentele democraţiei americane, este o noţiune veche careare r ădăcini în chiar civilizaţia greacă. Totuşi, pentru o înţelegere corectă a fenomenului,este necesar ă cel puţin o scurtă retrospectivă a contrucţiei americane.

Lobby-ul este integrat în spiritul american chiar înainte de constituţia din 1789 carestipula că acesta este un drept: „Congresul nu trebuie să voteze legi (…) care restrânglibertatea de expresie sau pe aceea a presei; sau dreptul oamenilor de a se reuni şi de a prezenta în mod paşnic guvernului o doleanţă cu scopul de a obţine decizii favorabile“.

Lobby-ul nu reprezintă o activitate îndoielnică implicând cadouri exotice, călătoriigratuite sau, mai pe scurt, corupţie sau trafic de influenţă.

La fel ca multe alte tipuri de organizaţii, şi întreprinderile intervin pe lângă puterile publice. În funcţie de circumstanţe şi de obiectivele pe care le urmăresc, acestea utilizează atât grupurile de presiune din care fac parte, cât şi propriile servicii. Strategiile şi tacticilelobby-ului practicat de întreprinderi nu sunt stabilite o dată pentru totdeauna, ci depind de

numeroşi parametri şi de evoluţia acestora: caracteristicile întreprinderii, ale stilului degestiune şi ale sectorului de activitate; mentalităţile şi percepţiile dominante în mediulsocio-politic cu privire la întreprinderi în general şi cu privire la problema pentru care seintervine, în particular; repartizarea competenţelor în materie între diferitele componente(locale, naţionale sau chiar internaţionale). Toţi aceşti factori reprezintă tot atâtea variabilecritice de care întreprinderile trebuie să ţină seama atunci când identifică opţiunilestrategice şi ţintele pe care să le atingă.

Având în vedere toate aceste elemente, lobby-ul se defineşte ca activitatea careconstă în intervenţii destinate să influenţeze direct sau indirect procesele de elaborare,aplicare sau interpretare a măsurilor legislative, normelor, reglementărilor şi, mai general, atuturor intervenţiilor sau deciziilor puterii publice.

Lobby-ul trebuie să aducă un plus de competitivitate întreprinderilor (şi ţărilor),armonizând raporturile dintre stat şi întreprinderi, definind mai clar programele şi, în orice

caz, devenind campionul transparenţei.

2. Cine este „lobbystul“?

În prezent, practicarea lobby-ului este o adevărată meserie, însuşită în cele mai buneuniversităţi anericane (în principal universitatea Georgetown din Washington) careabordează relaţiile între stat şi întreprinderi la nivel doctoral. Multe ţări din UniuneaEuropeană au intergrat deja această meserie.

Lobbystul trebuie să aibă înainte de toate un înalt simţ etic. Dacă această meserieeste puternic reglementată peste Atlantic, mai r ămâne drum lung de parcurs în Europa pentru a adopta un cod deontologic veritabil.

În orice caz, lobby-ul profesionist trebuie să ţină seama de câteva elemente. În primulrând apare interdependen ţ a dintre economie şi social , recunoscută şi acceptată azi în

totalitate. În al doilea rând, este vorba despre transparen ţ a informa ţ iei, deoarece informaţiaînseamnă putere. Societăţile moderne caută tot mai multă libertate de expresie, tot maimulte informaţii şi tot mai multă comunicare. Aceste aspecte sunt alese de tot mai multe



AE


organizaţii internaţionale pentru a analiza gradul de democraţie al diverselor ţări. În prezentexistă legi cu privire la informaţii, care variază de la o ţar ă la alta şi sunt într-o evoluţie permanentă. Al treilea element este filosofia balan ţ ei economice. Dacă în trecutresponsabilitatea se traducea prin „faceţi profit cu orice preţ“, astăzi r ăspunsul este: „puneţide acord şi echilibraţi diversele interese ale tuturor stakeholderilor“.

Lobbystul profesionist va trebui să integreze toate aceste date pentru a le pune la

dispoziţia grupului de interes pe care îl reprezintă. Literatura de specialitate defineşte cincireguli de aur ale lobby-ului profesionist: 20% drept, 20% politică, 20% economie, 20%diplomaţie, 20% comunicare.

3. Lobby-ul – instrument strategic

Participarea întreprinderii la elaborarea politicilor publice corespunde unei necesităţide ordin strategic. Strategiile şi tacticile de care dispune o întreprindere pentru a interveni pe lângă puterile publice sunt multiple, pragmatice şi evolutive. În funcţie de nevoile petermen scurt sau lung, întreprinderea poate să utilizeze grupurile de presiune din care face parte în sectorul său de activitate. De asemenea, poate recurge la propriile serviciiorganizaţionale sau poate face apel la servicii specializate în acest tip de mediere. Înnumeroase cazuri, lobby-ul se practică prin acţiunea conjugată a celor trei factori.

În „Strategie concurenţială“, Michael Porter insistă asupra faptului că orice strategiea unei întreprinderi trebuie să ţină seamă de aspiraţiile societăţii în care se inserează. Dinacest motiv o bună strategie a întreprinderii trebuie să includă lobby-ul în planul său,acordându-i aceeaşi importanţă ca şi producţiei, marketingului etc., deoarece face parteintegrantă din mediul întreprinderii.

Imaginea publică a lobby-ului este strâns legată de concepţia asupra democraţiei şivalorilor morale ale societăţii. Mai depinde şi de propria imagine a mediului de afaceri careemite această activitate. Din acest motiv lobby-ul a putut fi asociat, în anumite ocazii, cuîncercări mai mult sau mai puţin legitime de a presa asupra deciziilor statului cu scopul de a proteja interese particulare.

În general, o întreprindere poate adopta una din următoarele trei poziţii faţă de puterea publică:

● pozi ţ ia pasivă , în care întreprinderea se cantonează în observarea deciziilor, păstrându-şireacţia pentru momentul deciziilor guvernamentale;● pozi ţ ia activă , în care întreprinderea caută să modifice iniţiativele publice în sensul

propriului interes, după un program bine definit;● pozi ţ ia de anticipare, în care întreprinderea îşi propune să identifice deciziile politice

pentru a fi mai a competitivă, minimizând inconvenientele şi maximizând avantajele,neurmărind totuşi să influenţeze elaborarea acestora.

Ţinând seama de toate aspectele prezentate, este momentul prezentării etapelor uneioperaţiuni de lobby:• definirea obiectivelor întreprinderii;• selecţionarea problemelor care vor face obiectul unei supravegheri, a unei analize şi aunei intervenţii din partea întreprinderii;• identificarea ţintelor pe care întreprinderea intenţionează să le influenţeze:

- în interiorul aparatului guvernamental;

- în exteriorul aparatului guvernamental ;





• selecţionarea tehnicilor de lobby ce vor fi utilizate:

- lobby direct (comunicare personală, contacte);- lobby indirect (campanii de scrisori, campanii de relaţii publice);- lobby financiar (contribuţii la campanii politice);- practici îndoielnice (distorsiuni de fapte, minciuni, tehnici de obstrucţionare,

cooptare);- organizarea de coali ţ ii.

• punerea în aplicare, monitorizare, evaluare.

În faţa concurenţei naţionale şi europene devine necesar ca România, dacă se vreacompetitivă pe scena internaţională, să se doteze cu această armă strategică şi fundamentală care este lobby-ul profesionist, lăsându-l să-şi exercite for ţa (de seducţie) pe deplin.

Bibliografie

1. Le Grelle, B. Profession Lobbyman, Hachette, Paris, 19872. Zyman, S. Sfâr şitul marketingului, Editura Nemira, Bucureşti, 2001 3. *** Strategie. Ghid propus de The Economist Books, Editura Nemira,

Bucureşti, 1998



AE



MARKETING ÎN ASIGUR ĂRI

„Astăzi, marketingul este ocondiţie de bază a reuşitei pe piaţaasigur ărilor. Pentru a se adapta cusucces schimbărilor de mediuasigur ătorii au nevoie de o activitatede marketing coerentă, cu ajutorulcăreia să-şi identifice pieţele ţintă, să conceapă şi să furnizeze produseadaptate cât mai bine nevoilor clienţilor din cadrul acestor pieţe.Societăţile de asigurare trebuie nunumai să găsească tehnicile optime

pentru a-şi atrage clienţii, dar trebuiesă descopere şi modalitatea de a stabilirelaţii de lungă durată cu aceştia,determinându-i să devină clienţifideli.” Acestea sunt principalele ideisusţinute în cartea “Marketing înasigurări”, autoare: Eva-Cristina

Petrescu, apărută în acest an la edituraUranus.Cartea “Marketing în asigurări” este structurată în şapte păr ţi. Aceasta

debutează cu o introducere în domeniul asigur ărilor: o prezentare a formelor de protecţie împotriva riscurilor, un scurt istoric al asigur ărilor în lume şi în România,noţiuni fundamentale privind asigurarea (conceptul de asigurare, mecanismul,funcţiile şi elementele asigur ării), precum şi o clasificare a asigur ărilor.

În partea a doua sunt tratate conceptul de marketing, modul în care a apărutşi s-a dezvoltat, rolul funcţiei de marketing şi noţiunea de marketing relaţional.Ideea principală argumentată în cadrul acestui capitol este că marketingul practicatde societăţile de asigurare trebuie să fie un marketing relaţional.

Partea a treia pleacă de la ideea că „societăţile de asigurare nu pot realiza o

activitate eficientă, nu se pot diferenţia faţă de concurenţi şi nu pot să obţină avantaje concurenţiale în condiţiile în care nu cunosc tr ăsăturile principale ale pieţei în cadrul căreia îşi desf ăşoar ă activitatea, segmentele de clienţi şi produsele





existente pe piaţă”. De aceea în cadrul acestei păr ţi sunt investigate caracteristicile pieţei asigur ărilor, influenţele mediului extern asupra activităţii societăţilor deasigurare şi sunt prezentaţi o serie de indicatori ce pot fi utilizaţi în analiza pieţei,

precum şi criteriile pe baza cărora o societate de asigurare îşi poate segmenta piaţaşi în funcţie de care îşi poate alege segmentele de clienţi. În această parte suntexaminate particularităţile şi tendinţele ce se manifestă pe pieţele din ţăriledezvoltate, dar şi cele din cadrul pieţelor emergente din Europa Centrală şi de Est.Un loc aparte este consacrat analizei pieţei asigur ărilor din România, piaţă care aînregistrat o evoluţie pozitivă în ultimii ani.

Partea a patra este dedicată studiului comportamentului consumatorului deasigur ări. Sunt prezentaţi factorii ce influenţează comportamentul consumatorului şieste analizat procesul decizional de cumpărare a unei poliţe de asigurare.

În partea a cincea sunt expuse principalele modalităţi de cercetare a pieţeiasigur ărilor, sursele de informaţii despre piaţa asigur ărilor, metodele şi tehnicile decercetare cantitativă şi calitativă a pieţei.

Partea a şasea se ocupă de strategiile prin intermediul cărora societăţile deasigurare încearcă să îşi îndeplinească obiectivele, astfel încât să obţină poziţia pe

care şi-o doresc pe piaţa ţintă. Sunt examinate atât strategiile de piaţă, cât şistrategiile specifice mix-ului de marketing în asigur ări: strategiile de produs, de preţ, de distribuţie, de promovare şi strategiile vizând personalul.

Dat fiind că acele companii care aplică sisteme complete de planificare şicontrol desf ăşoar ă o activitate mai eficientă, au un personal mai bine motivat şi seadaptează mai uşor la schimbările mediului, în partea a şaptea a acestei lucr ări suntanalizate modalităţile de planificare şi control a activităţii societăţilor de asigurare.

Aşa cum constata şi domnul prof. univ. dr. Nicolae Al. Pop – autorulcuvântului înainte – cartea Marketing în asigurări “se constituie într-un demersvaloros f ăcut în problematica integr ării concepţiei şi acţiunii de marketing în sferaasigur ărilor”, lucrarea adresându-se „unui cerc larg de cititori, de la studenţii ce seiniţiază în problematica marketingului serviciilor, până la practicienii din sfera

asigur ărilor, cu toţii beneficiind de un discurs coerent şi bine structurat, de o bază de informaţii actuale şi de un instrumentar destinat implementării directe în

practică a opticii de marketing.”

Prof. gr. I Stanciu Ion



AE


REVISTA "ROMÂNIA PITOREASCĂ": TURISM, ECOLOGIE,

CULTUR Ă

Editor: SC"România Pitorească" S.A.,Str.Ghiocei, nr. 30, sector 2, Bucureşti.Telefon/fax: 021 211.08.77 / 210.68.97email: [email protected]: apariţie lunar ă, color, nr.de exemplare: 3.500, pag: 16. Preţ: 10.000lei vechi (1 leu nou). Primul număr: 1972.Versiunea în limba engleză, "HOLIDAYSIN ROUMANIA", are peste 40 ani deactivitate.

Inspirat ales numele acestei publicaţii care de aproape 34 de ani se ocupă deturismul românesc şi problemele sale. Indiscutabil "România Pitorească" este decanul presei de turism din ţara noastr ă, continuând să ţină treaz focul “dorului de ducă” şi al proiecţiei fenomenului turistic românesc.

Publicaţia se ocupă de reverberarea noutăţilor în turismul românesc, educaţiaturiştilor şi prezentarea unor potenţiale itinerarii turistice.

Ca orice revistă “aşezată” România Pitorească este uşor conservatoare – în sensul bun al cuvântului. Subiectele sale se regăsesc grupate pe rubrici precum: Vitralii,Starea de turism, Actualitatea turistică, Montana, Călător prin lumea mea, Atlas,Arhiva r.p., Hanul drumeţilor, Întâlnire cu...

De-a lungul timpului (numărul din aprilie a marcat cea de-a 400 apariţie), în paginile revistei, au scris persoane îndr ăgostite de călătorie şi convinse că, în materie

de turism, şansele României sunt mult mai mari. Amintesc numai o parte dintresemnatarii articolelor din ultimul an: Anda Raicu, Lazăr Iosif, Matei Brod, Nicu Jianu,Ion Ionescu-Dunăreanu, Elisabeta Iosif, I. Pârva, G. Petre, Magda Iancu, Ioan Prodan,Radu Crângaşu, Tiberiu Svoboda. Mulţi dintre autori nu au cunoscut personal vre-odată redactorul şef, sau nu au ajuns la sediul redacţiei, însă asa cum publicaţia soseşte prin poştă, tot aşa vin şi materialele şi se r ăspândesc către cititorii fideli. Acest fapt faceca reprezentarea teritorială a autorilor şi temelor aduse în faţa cititorilor să fie foartelargă şi astfel lună de lună să poată constitui imaginea României Pitoreşti.

Ii felicităm pe această cale pe toţi cei care prin pasiunea lor continuă să creadă însteaua turismului românesc şi le dorim la cât mai multe şi interesante apariţii.

Redactor şef : Mihai Ogrinji





WEB-SITE-URI

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU TURISMwww.romaniatravel.com

Mountain Bike

Romania are un potential deosebit pentru cicloturism,in general, si pentru cicloturismul montan (mountainbiking) in particular, datorita reliefului favorabil,peisajului variat, multitudinii de atractii turisticenaturale si culturale, toate pe fondul unei retele dense

de cai de comunicatie favorabile mountain biking-ului.

www.romaniatravel.com este site-ul ce promovează turismul în România.Site-ul este structurat pe diverse secţiuni:

● Despre România;● Planificarea unei călătorii;● Oraşe şi judeţe;● Atracţii;● Turism;● Servicii.Accesând site-ul, oricine doreşte să viziteze România poate obţine informaţii

utile, cum ar fi: formalităţi vamale, perioade optime de vizitare, bănci, transportintern, distanţe între oraşe, cazare, restaurante, agenţii de turism, centre deinformare turistică, arii protejate dar şi tipuri de turism practicate în ţara noastr ă, deex. balnear, rural, religios sau turismul activ.De asemenea, în cadrul secţiunii „Atracţii” sunt prezentate obiectivele ce merită

vizitate, cum ar fi: biserici, castele, palate, cetăţi, fortificaţii, oraşe medievale.

http://www.romaniatravel.com/index.php?lng=ro&tree=12








AE

ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A TURISMULUI

www.world-tourism.org

Sixteenth Session of the GeneralAssembly

Overview

Organizaţia Mondială a Turismului (WTO/OMT) este o agenţie a Naţiunilor

Dakar, Senegal25 November - 2 December

OrgansMember StatesAffiliate Members

Ethics in TourismST-EP (Sustainable Tourism – Eliminating Poverty)

Date post:	10-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	alina-ali
View:	238 times
Download:	0 times

revista turism ase

Documents