Revista Tribuna sept 2002

Ilustraþia copertei: imagini din Transilvania (Cluj, Sibiu, Sighiºoara)

Editor : CO N S I L I U L J U D E Þ E A N CLUJ

interviu Valentin Timaru:„Sclav al intuiþiei“,„preot al raþiunii“

serie nouã • anul I • nr. 2 • 1-15 octombrie 2002 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

TRANSILVANIA,dincolo de obsesii

Colaboreazã: Mihai Bãrbulescu

Alexandru MadgearuEva Mârza

Acad. Gheorghe Platon Cornel Sigmirean

2 TRIBUNA • nr. 2 • 1-15 octombrie 2002

blocnotes

Ai stat vreodatã, iubite cititorule, mãcar o datã,sã-i asculþi pe cei care, profesioniºti ai radiou-lui sau ai televiziunii, sunt plãtiþi sã þi se adre-

seze? Sã-i asculþi, nu sã-i auzi în timp ce trebãluieºtiprin casã ori la maºinã sau când faci orice altceva, peoriunde te-ai afla! Cã nu-i tot aia, tot aºa cum una esã te uiþi, ºi alta sã priveºti. Poate ai observat oschimbare, la unii radicalã, a modului de a vorbi peromâneºte. Au dat tonul cei de la ProTV, cu ani înurmã, ºcoliþi pe meleaguri strãine, dna AndreeaEsca, domniºoarã pe atunci, ºocându-ne cu tonulacut ºi agresiv cu care ataca ºtirea sau relatarea,aproape rãstindu-se la noi, cum face, mai domol, ºiazi; altfel – dicþie perfectã ºi timbru plãcut. Avemde-a face cu un stil devenit modã prin copiere, darstil. Al ProTV-ului. Ascultaþi-i pe dnii Lucian Mân-druþã ºi Costi Mocanu, pe acel domn Felix nu-ºtiu-

cum, care transmite, în tandem, fotbal în direct, as-cultaþi-i pe mai toþi ºi veþi constata cã prea puþinimai vorbesc normal, firesc, cu intonaþii neforþate,neteatralizând, cu accentele puse acolo unde stau elede când e limba românã etc. Þi se pare, uneori, cã îiauzi pe acei reporteri americani din „zgomotoºii ani’20“ (Raoul Walsh), care vroiau ºi reuºeau sã te punãnu numai în prizã, ci ºi pe jar prin panicatele lor re-latãri de la descinderile poliþiei printre traficanþii dealcool prohibit sau de la vreo reglare de conturi înlocuri sordide... Atâta doar cã, la noi, acel mod de arelata e folosit, de exemplu, într-un amplu reportajconsacrat universitãþilor particulare versus cele destat, dar ºi în altele la fel de palpitante. Culmea e cãde-a dreptul placid, chiar dacã grav, este reporterulde fronturi, dl C.R. Tãnase! Din toate acestea ºi dinaltele, pe care le las plãcerii dvs. de a le descoperi, s-a ivit epidemia de mode, cea mai arzãtoare ambiþiea nou-veniþilor în audiovizual fiind sã-se-de-o-se-beas-cã cu orice preþ, ambiþie care a trecut ºi la vor-

bitori mai vechi din ambele domenii, ºi tot de aici, oplajã pe care hazliul merge spre grotesc, penibilulcade în absurd. Rãmânând doar în hazliu, este unul,la radio, dintre aceºtia mai vechi, unul matinal, care,deºi necontaminat, îmi procurã, sãptãmânal, dulcimotive de amuzament prin dificultatea pe care o arede a citi cuvintele cu mai mult de trei silabe ºi prin,de-a dreptul, imposibilitatea de a rosti nume de clu-buri sau de sportivi strãini, deºi le are scrise în faþaochilor ºi sunt, cele mai multe, celebre.

Dar îmi dau prea bine seama cã, de fapt, nici nuprea ai cu cine sã vorbeºti, cã poate veni logopedullui peºte ºi lingvistul academic, ei ºi ele tot pe aia arþine-o; cã nu avem ce face decât sã-i luãm aºa cumsunt, sã aºteptãm sã se plictiseascã, sã revinã la nor-mal sau, mai ºtii, sã o facã ºi mai a naibii. Cine poatespune? Eu, nu.

n

Cyclon

mediastil

Vorbiri

D upã doi ani, o vizitã de o sãptãmânã înManhattan, New York, devine tot atât deincertã cum ar fi fost, sã zicem, cu doi ani

înainte de-a o efectua. Pentru cã memoria este ceamai mare ºi mai imbatabilã creatoare de ficþiuni,dupã cum au observat ºi alþii înaintea mea. Rãmânînsã fotografiile, instantanee de turism grãbit încare nesfârºiþii zgârie-nori nu încãpeau niciodatã peverticalã. Aºa cã pânã la urmã rãmâne doar parterulacestora ºi furnicarul stradal – o lume fluidã ºi co-loratã, a cãrei miºcare nu înceteazã niciodatã, nicimãcar în zori de zi. La care urechea adaugã acelzgomot inconfundabil al metropolei, sirenele maºi-nilor de poliþie ºi ale ambulanþelor, dar ºi acestapare mai degrabã scos din filme ºi din serialele TVtip NYPD Blue. Iar apoi când recunoºti pe ecran uncolþ de stradã sau o intersecþie pe care le-ai bãtut cupiciorul, undeva în Village, nesiguranþa sporeºte:când ai fost acolo ai avut impresia cã eºti într-unfilm din cele prea multe vãzute, iar când revezilocul în film ai pentru o clipã impresia cã te afli iarîn marele oraº. Apoi acestea douã se contopesc.

Aeroportul La Guardia pare un labirint zãpã-citor în care trebuie sã-þi gãseºti drumul spreieºire trecând prin barierele caudine la care þi severificã paºaportul ºi viza. Apoi urmeazã vama, ºiaici ne aºteaptã niºte mustãcioºi în uniformã, cuecusoane, arme ºi aparaturã de comunicare lacenturã. Avem bagaje multe, în unele sunt lucrãride artã pentru expoziþia celor doi artiºti plastici,în altele obiectele de decor ale echipei de teatru.Iar eu am o cantitate impresionantã de þuicã deprune – un comision pentru o familie de românipe care n-am întâlnit-o în viaþa mea. Nu ºtimdacã toate acestea sunt legal de introdus, neamintim de „cazul Brâncuºi“, iar eu de prohibiþie.

Suntem o „duzinã murdarã“ din România, îispun eu mustãciosului care aºteaptã sã mã ia înprimire. Adicã o duzinã de treisprezece, dacãexpresia învãþatã în filme e valabilã. – Tu ai spus-o, nu eu! zice mustãciosul bine dispus. ªi îºianunþã colegii care încep sã ne numere în guramare. ªi cu asta iatã-ne, cu munþii noºtri de baga-je cu tot, pe peronul lung din faþa aeroportului,unde trãgeau unul dupã altul taximetre, mari ºiputernice în comparaþie cu automobileleeuropene. A fost incredibil de uºor. De altfel,

aveam sã constat cã peste tot eºti considerat de labun început ca fiind de bunã-credinþã. Nici nuºtiu dacã s-ar fi putut face un control mai seriosla acel inimaginabil aflux de oameni.

La New York am fost fericit timp de o sãp-tãmânã ºi am rãmas cu impresia cã un om, careare totuºi bani sã se descurce, poate avea o sin-gurã problemã. Anume – sã comunice. Sã spunãce doreºte, ce cautã. Þi se rãspunde imediat. Celcare vinde hot-dogs îþi mai pune o lingurã demuºtar, cel care îþi cere un foc îþi dã în schimb oþigarã, un librar nu se dã bãtut pânã nu gãseºte(întâi în ordinator, apoi pe scarã) cartea pe care ocauþi, un negru care vinde curele cu 5 dolaribucata te sfãtuieºte sã iei una mai lungã dupã ceîþi mãsoarã dintr-o privire burta revãrsatã pestepantaloni. Chelnerul îþi explicã unde poþi fuma.

Poetul Ion Mureºan a învãþat ºi el douãlucruri în englezeºte. Ce înseamnã Walk ºi Don’twalk, ca sã poatã traversa în siguranþã toate inter-secþiile în lungul unui bulevard strãbãtut pe josdin centrul spre sudul Manhattanului. ªi astfelpare convins cã siguranþa persoanei þine aici de oopþiune binarã.

Undeva în Battery, în vecinãtatea celor douãturnuri gemene de la World Trade Center, nefotografiem pe o bancã, lângã un individ de bronzcare scotoceºte într-o servietã deschisã de metal.Care în aceastã epocã pare mai degrabã un laptop.Mai târziu aveam sã vãd omul de bronz rãsturnatprin molozul infernal rãmas dupã prãbuºireacelor douã turnuri. Acoperit de praf ºi înecat înresturi de metal ºi tencuialã, nu-ºi lãsase dinmâini micuþa servietã. Mi-am amintit cã-l luasemo clipã pe dupã umeri ca pe o fiinþã vie, cât a cli-pit blitzul aparatului de fotografiat. M-a trecut unfior, de parcã aº fi pierdut un prieten.

De pe feribotul ce se întoarce de pe Staten Is-land, trecând prin faþa Statuii Libertãþii, turnurile ge-mene ºi argintii ale WTC cresc treptat pânã cândajung sã domine perspectiva. Par cã fac legãtura cucerul. Sunt ca niºte simboluri ale viitorului ºi indes-tructibilitãþii. Seara, în haosul de lumini, par ca niºtescãri luminoase ce duc spre cer. Imaginea care fusesepentru mine multã vreme un cliºeu învie acum, su-pradimensionatã. Cum sã-þi imaginezi cã s-ar puteavreodatã prãbuºi, îngropând sub ele mii de oameni,copii, poliþiºti ºi echipele de pompieri? Cã prafulpâclos va dãinui zile întregi peste sudul Manhat-tanului, cã impresionantele grinzi de oþel în formãde H vor fi scoase încã incandescente dupã câtevasãptãmâni dintr-o groapã uriaºã, care se va cãscaacolo unde se ridicaserã douã scãri gemene spre cer?

Suntem în holul enorm al turnului de laWorld Trade Center. Holul e atât de mare ºi deluminos încât am pentru o clipã impresia cã suntpe un stadion sau cumva sub cerul liber. Un cercãptuºit cu sticlã ºi armat cu grinzi de oþel drapateîn aluminiu. Urcãm niºte scãri largi cât o peluzã,plãtim la casieriile de la mezanin, ne aliniem lacozi nesfârºite ce duc la lifturi. Suntem verificaþi,ºtampilaþi în palmã ca la discotecã, suntemfotografiaþi cu amabilitate, vegheaþi cu camerevideo, numãraþi ºi scrutaþi cu detectoare de metal.Doar cã primejdia va veni, peste câteva luni, nude jos în sus, ci invers, adicã exact din cerurilespre care se înãlþau cu atâta îndrãznealã gigan-ticele edificii. Lifturi uriaºe ºi presurizate ne ducîn mai puþin de un minut mai mult de o sutã deetaje. Ieºim din aceste elevatoare cu o vagã senza-þie de vertij ºi ne trezim undeva între cer ºipãmânt, pe o platformã pe care lumea rãtãceºteabulicã. În jur oamenii vorbesc în franþuzeºte, în spaniolã, în germanã ºi în alte limbi. TurnulBabel. Golful de jos scânteiazã în soare, StatuiaLibertãþii pare micã asemeni unei regine de ºah,vapoarele ca niºte jucãrii lasã în urma lor o dârãde spumã ca o sfoarã. Vântul ne ridicã pãrul pecap, iar cei care au pãlãrii ºi le þin cu mâna. Totul eatât de suprarealist încât nu poþi sã nu te întrebi: cecãutãm noi aici? Nu sfidãm legile atracþiei te-restre? Nu comitem oare un hybris? N-o sã neprãbuºim ca niºte Icari în apa golfului?

Sau mi se pare astãzi cã mi-am pus acesteîntrebãri? Am spus la început cã memoria e întot-deauna creatoare de ficþiuni. Atât de bunã cre-atoare încât, ca sã mã mintã, mi-a pus în mânãniºte fotografii inutile.

n

Manhattann Alexandru Vlad

Ion Mureºan ºi Alexandru Vlad pe turnul de la World Trade Center

TRIBUNA • nr. 2 • 1-15 octombrie 2002 3

editorial

U n fenomen ce nu poate scãpaatenþiei este proliferarea revis-telor de culturã ce apar în cele

mai obscure localitãþi din þarã, uneorigreu de gãsit pe hartã. Fenomenul în sinetrebuie sã ne bucure, el repetând, oare-cum, situaþia dintre cele douã rãzboaiemondiale, când se exalta un anume„localism creator“. Cum epoca era domi-natã de o ratã ridicatã a analfabetismului,apariþia acestor reviste locale a avut efectebenefice în timp.

În paralel cu apariþia acestor publicaþii,unele stimabile, asistãm la o tot maiascuþitã polemicã în ce priveºte autono-miile locale ºi regionalizarea. Dezbateriledepãºesc de cele mai multe ori domeniulculturii, virând spre politic, într-un climatde demagogie preelectoralã. Capete înfier-bântate hãcuiesc harta României,proclamând, cu de la sine putere, autono-mia unor provincii istorice. Dupã consti-tuirea unor partide politice dupã criteriietnice, asistãm la naºterea unor ridicoleformaþiuni ale „moldovenilor“, „bãnãþe-nilor“, „ardelenilor“ etc. Navigãm în apeleteritoriale ale celui mai autentic Caragiale.

Alte voci propun, nici mai mult, nicimai puþin, decât mutarea capitalei în Ar-deal, la Alba-Iulia, Braºov sau Sibiu. Ori-unde altundeva decât într-un Bucureºtibalcanic, vezi Doamne, dominat de miti-cism... Asemenea iniþiative au darul de-ane face sã zâmbim. Cãci aceste partituri aumai fost cântate, pe diferite voci, în alteepoci ºi condiþii istorice. Una dintre acesteidei rãsuflate, puse din nou la fiert, este ºicea a transilvanismului. Mai frecventã înpresa de limbã maghiarã, obsesia transilva-nismului revine ºi în unele publicaþii ro-mâneºti. Sã recunoaºtem cã, în perioadainterbelicã, ideea avea oarecare noimã. Înspiritul generos al Declaraþiei de la Alba-Iulia, culturile maghiarã ºi sãseascã dinArdeal s-au dezvoltat într-un benefic para-lelism cu cea româneascã. Funcþionauatunci numeroase societãþi culturale ma-ghiare ºi germane, care editau un numãrimportant de reviste, cãrþi ºi publicaþii.Între revistele româneºti ºi cele ale minori-tãþilor etnice din Ardeal a circulat mereuun spirit de emulaþie. Rãspândirea unoridei ale modernitãþii s-a fãcut ºi prin inter-mediul revistelor maghiare ºi germane dinTransilvania. Sã amintim aici doar publi-caþiile de limbã germanã, precum Klingsor(apãrutã la Sibiu în 1924) sau Früchling(apãrutã la Braºov), prin intermediul cãro-

ra expresionismul îºi face apariþia într-unmediu în care rezistenþa la modernism eraîncã foarte puternicã. Tot în acest Ardeal cetrãia în spiritul tradiþiei, în care vocea agre-sivã a unui dascãl conservator precum Gh.Bogdan-Duicã rãsuna autoritar, se va ivireacþia Cercului Literar de la Sibiu în1943, semn al unei modernitãþi pe deplincucerite.

Sã nu uitãm cã o bunã parte dintrescriitorii Ardealului unit cu VechiulRegat vorbeau curent germana ºimaghiara. Situaþia se schimbã radicaldupã instaurarea dictaturii comuniste.Minoritatea germanã are azi o ponderenumericã neînsemnatã la noi. Culturaminoritãþii maghiare din Transilvaniapare sã urmeze îndeaproape paradigmapoliticã, izolându-se cu o precauþie sus-pectã, provincialã în fond. Din pãcate,dialogul cu confraþii de limbã maghiarã adevenit astãzi întâmplãtor. Ceva esenþialdin atmosfera „transilvanismului“ din

perioada interbelicã s-a degradat ireme-diabil. Ce a mai rãmas din transilvanis-mul de odinioarã? Câte ceva din vechilecomplexe provinciale, câteva note fol-clorice minore, isteria unor provincialicare s-au „sãturat de România“...

În mod paradoxal, într-o perioadã încare se vorbeºte pânã la plictisealã deregionalizare ºi de autonomii locale,regionalismele în culturã constituie doarun jalnic aspect al provincialismului. Neplace sau nu, „transilvanismul“ a devenitmarca unui produs cultural de mult expi-rat. Ca orice formã de regionalism, einteresant ca folclor sau culoare localã, darsterp ca document al unei culturinaþionale. Vrem sau nu, accederea noastrãla spiritul universal se petrece tot încadrele unei culturi naþionale. Soarele con-tinuã sã rãsarã la Bucureºti, la Cernãuþi saula Chiºinãu, la Strehaia sau la Calafat.Peste tot unde se mai viseazã în româneºte.

n

Transilvanismul: un produs expiratn Ion Cristofor

Cluj, latura de nord a Pieþei Unirii (1902)


Î n vremurile pe care le traversãm, atât dedeschise revizuirilor de tot felul, în care suntcontestate multe din adevãrurile „vechiului

regim“ (înþeles, uneori, în sensul totalitãþii trecutu-lui nostru istoric), considerarea drept perimatã aformulãrii constituþionale cu privire la caracterulnaþional al statului român, propunerile de federali-zare ºi tendinþa (frecvent manifestatã) de a legitimadesprinderea Transilvaniei din cuprinsul unitãþiiromâneºti, invocându-se fie apartenenþa sa la sferaunei alte civilizaþii, fie opþiunile unei populaþii mi-noritare pentru autonomie parþialã sau totalã, stâr-nesc îngrijorare. De asemenea, confuziile care sedesprind din aprecierea naþiunii drept un produs alimaginarului social, din înþelegerea raportului creatde interacþiunea principiilor etnic ºi civic, prin im-plicaþiile ºi concluziile care se desprind, sunt deru-tante nu numai pentru acei care citesc istoria, ci ºipentru mulþi din acei care se strãduiesc sã-i apro-fundeze conþinutul ºi sã-i desluºeascã semnificaþiile.

În condiþiile în care timp de mai bine de treisute de ani istoria a reprezentat pentru români uninstrument de legitimare a existenþei ºi a opþiu-nilor etnice1, propunerile de revizuire a proble-maticii sale, fãcute la adãpostul formulei de ali-niere la progresele istoriografiei generale, con-fruntatã cu mondializarea, alarmeazã ºi nedume-resc, totodatã. Aceasta cu atât mai mult cu cât,spre deosebire de noua istorie europeanã, care ºi-alãrgit ºi ºi-a adâncit considerabil investigaþia ºireflecþia, unii din adepþii noului curent se grãbescla noi sã demoleze vechea construcþie, tradiþio -nalã, înainte de a-i fi aprofundat conþinutul ºi de a-i fi perfecþionat instrumentele de cunoaºtere.

Manualele alternative de istorie ºi discuþia gene-ratã de apariþia lor reprezintã un însemn evident alnevoii de echilibru ºi luciditate. Nu suntem în cãu-tarea unei noi identitãþi. Avem deja una, pe care tre-buie s-o valorificãm ºi s-o înnobilãm, pentru a oimpune, prin curãþirea de zgura superficialitãþii, aimposturii ºi a ignoranþei. Nu trebuie sã ne con-struim o altã identitate, de naturã sã legitimeze oa-menii tranziþiei ºi producþiile lipsite de reprezenta-tivitate ale penibilei perioade care pare fãrã sfârºit.

Curãþitã de falsificãrile ºi exagerãrile perioadeitotalitare ºi de intruziunile nefaste ale politicului,noua istorie, pe care toþi o dorim ºi la alcãtuireacãreia ne strãduim sã contribuim, trebuie sã fiesancþionatã de rigoarea spiritului ºtiinþific ºi în-nobilatã cu sinceritatea sentimentului patriotic.Ceea ce presupune cã – în dinamica aproprieriisale – deºi unele noþiuni ºi probleme, mai vechisau actuale, îºi vor schimba conþinutul, în cadrulunui alt discurs, în cuprinsul actual al integrãrii(sau al mondializãrii), ea nu trebuie sã-ºi piardãidentitatea. Întregul european va rãmâne, multãvreme încã, o alcãtuire de state naþionale. Viitorulnu poate fi decât unul singur: acela al pluralitãþii,al heterogeniei, al diversitãþii, al „Europelor înEuropa“2. Culturile popoarelor au încã nevoie dememorie, adicã de culturã ºi istorie naþionalã.

Cu aceste gânduri, ne-am luat îngãduinþa sãsugerãm un rãspuns cu privire la rolul ºi con-

tribuþia Transilvaniei la constituirea identitãþiiromâneºti . Prin evocarea unor fapte istorice, sãverificãm dacã atributele conferite Transilvanieide istorie – inimã sau nucleu al pãmântului românesc,rezervor etnic , simbol al vitalitãþii naþionale – pot fivalidate astãzi, dacã reprezintã ele realitãþi istoricesau sunt simple ºi neconvingãtoare invenþii in-telectuale, livreºti.

O meditaþie responsabilã în acest sens poatesugera rãspunsuri la numeroase întrebãri ale tim-pului nostru, în legãturã cu conþinutul principalal istoriei naþionale, cu organicitatea unitãþii ºi asentimentului de unitate, a pãrþilor constitutiveale spiritului identitar.

Desigur, aºa cum s-a observat – de mult încã– distribuþia simetricã ºi armonioasã a formelorde relief, unitatea geograficã a spaþiului locuit deromâni, situarea munþilor, adevãratã coloanã ver-tebralã a întregului pãmânt, ºi existenþa cetãþiiTransilvaniei ca element central – nucleu sau ini-mã a pãmântului românesc – au avut un rol im-portant, care nu poate fi neglijat, în studiul isto-riei româneºti3. Geopolitica a ºtiut sã foloseascã,cu succes, valoarea educativã ºi convingãtoare ahãrþii pentru orientarea spiritului public, pentrustabilirea strategiei naþionale ºi pentru limpezireaideilor oamenilor politici, de a cãror decizie adepins fixarea sau mutarea frontierelor4.

Al. Papiu-Ilarian (pentru a ne limita la acestsingur exemplu), în planul de perspectivã alunitãþii integrale pe care l-a supus lui Al. I. Cuza,în 1860, scoate în relief – pentru prima datã, separe – rolul Transilvaniei în strategia militarã ºipoliticã a unitãþii româneºti:

„Fãrã Transilvania, Principatele nu au viitor, duc o existenþã precarã ºi dubie. Numai

unirea Transilvaniei va pune fundamentul vieþii perpetue a României“5.

Nu este locul sã stãruim aici asupra valoriipolitice a acestei drepte aprecieri. Este de ajuns sãconstatãm cã, în viziunea românilor din a douajumãtate a secolului al XIX-lea, unirea Transilvaniei– în cadrul strategiei politice privind unitatea inte-gralã – a reprezentat o linie prioritarã. Expresia pecare a cãpãtat-o aceastã strategie naþionalã în practi-ca politicã a cercurilor conducãtoare româneºti ºi înmiºcarea politicã a românilor în jumãtatea de secolcare a precedat Primul Rãzboi Mondial este cunos-cutã. România nu-ºi putea desãvârºi unitatea printr-o politicã agresivã, ci în urma unei redistri-buiri teritoriale, elaborate de factorii politiciresponsabili cu stabilirea naþionalitãþilor în nouageografie politicã a Europei. Spiritele trebuiau sã fiepregãtite în acest sens, cu sprijinul unei largdesfãºurate pedagogii naþionale. Evoluþia situaþieiinternaþionale, câºtigarea independenþei Românieiºi evenimentele din Transilvania, mai cu seamã, auîngãduit aplicarea, cu eficienþã, a acestei practicipolitice. Clivajul aparent între orientarea opinieipublice ºi politica elitelor conducãtoare – una con-ducându-se dupã prioritatea naþionalã, urmarea

fireascã a instinctului ºi conºtiinþei naþionale, cealal-tã dând expresie necesitãþilor politice de conjunc-turã – nu contrazice realitatea. Unirea Transilvanieiºi a celorlalte provincii din Imperiul Habsburgicreprezenta o imperioasã prioritate strategicã ºipoliticã6.

În preajma intrãrii României în PrimulRãzboi Mondial, oamenii politici români – ºi nunumai ei – ºi-au comunicat, în termeni pateticiadesea, „obsesia transilvanã“, raþiunile strategice ºipolitice, dar ºi forþa convingãtoare a unui maturspirit naþional, care, toate, pledau în favoareaalipirii Transilvaniei la România. Nicolae Filipes-cu, în deplin consens cu transilvãneanul Al. Pa-piu-Ilarian, considera cã România fãrã Ardeal este

„o absurditate geograficã, o fâºie de pãmânt întortochiatã ºi frântã în semicerc. Partea noastrã e

numai strâmtoarea dintre coama Carpaþilor ºi MareaNeagrã. În graniþele actuale suntem o þarã fãrã viitor.

Spre a ne împlini aici rolul european, ne trebuie bastionul care dominã aceastã poziþiune. De aceea aþintim cãtre cetatea naturalã a Ardealului, cãtreAcropola românilor. Aici e centrul, aici e lumea

românismului... Aici s-a adãpostit conºtiinþa de neam.De aici au roit dascãlii neamului spre a trezi conºtiinþa

naþionalã în vremurile de uitare de sine...“7

Iar N. Titulescu a dat expresie în urmãtoriitermeni aceleiaºi convingeri:

„România nu poate fi întreagã fãrã Ardeal... Ardealul e leagãnul care i-a ocrotit copilãria, e ºcoala

care i-a fãurit neamul, e farmecul care i-a susþinut viaþa.Ardealul e scânteia care aprinde energia... e românismul

în restriºte... e viaþa care cheamã viaþã. Ne trebuieArdealul. Nu putem fãrã el. Pentru Ardeal nu-i viaþã

care sã nu se stingã cu plãcere, nu-i sforþare care sã nu sefacã de la sine. Ardealul nu e numai inima României

politice... e inima României geografice“8.

Lucian Blaga, împãrtãºind emoþia sa ºi a celorcare au participat la actul Unirii din 1918, aveaconºtiinþa cã la Alba-Iulia s-au pus temeiurile unuialt Timp: „Faptul de la rãscrucea zilei ne comunica oconºtiinþã istoricã“9. Istoricul Silviu Dragomir, la rân-dul sãu, exprimând lapidar atmosfera care a domnitpe Câmpul martiriului lui Horea ºi strãlucirea con-feritã Adunãrii de „covârºitoarea stãruinþã a ideii unice –proclamarea unitãþii naþionale“, noteazã:

„Toate gândurile s-au înfrãþit, toate nãdejdile s-au luminat, puterea de voinþã a unui întreg popor

s-a încordat pentru a smulge destinului istoric aceastã hotãrâre“10.

Transilvania a rãspuns afirmativ dezideratuluinaþional, prin vot plebiscitar ºi adeziune afectivãdeplinã. „Plevna transilvanã“ fusese cuceritã prinjertfele ostaºilor României mici, care puneau, ast-fel, temelia României Mari11.

Fireºte, în momentele pe care le trãim efuziu-nile sentimentale nu-ºi au rostul. Evenimentele s-au petrecut însã, ele au fost consemnate de isto-rie, oamenii au participat la ele, sentimentele lor aufost înregistrate ºi apreciate. Nu este nevoie sãrevenim asupra lor. Naþiunea poate sã fie o invenþieintelectualã, naþionalitatea însã este o realitate istoricã ,expresie practicã a acestei formule teoretice.

Nu mai este necesar, credem, sã reluãm dis-cuþia cu privire la temeiurile unitãþii româneºti ºila formele sale de expresie. Bibliografia bogatã ºivariatã12 poate sã convingã chiar ºi pe acei care,considerând naþiunea drept o invenþie târzie, a

historiaContribuþia Transilvaniei la constituirea spirituluiidentitar românescn Acad. Gheorghe Platon

RANSILVANIA, dincolo de obsesiiT


secolului al XIX-lea, apreciazã unitatea româ-neascã drept o creaþie de naturã conjuncturalã.Fireºte, naþiunea este o construcþie livrescã, intelectualã, cãrturãreascã. Oamenii cãrþii s-austrãduit sã-i urmãreascã destinul în timp, sã-idefineascã trãsãturile ºi dimensiunile contempo-rane. Ea se sprijinã însã pe antecedente puternice,adânc ancorate în istorie. Pornind de la realitãþileistoriei noastre, în pofida tendinþelor globalizantecu care ne confruntãm astãzi, suntem convinºi –împreunã cu Alexandru Zub – cã naþiunea, pro-dus organic, realizat în marele, în tainicul labora-tor al istoriei, nu ºi-a încheiat misiunea13. Încazul românilor – referindu-ne la raportul dintreistoria ºi geografia poporului ºi a pãmântului pecare-l locuiesc – suntem dispuºi sã admitem –limitându-ne la aspectele pe care dorim sã lereliefãm ºi fãrã sã absolutizãm nimic, fireºte – cãexistã o legãturã deosebit de strânsã, un raportcomplementar, limpede observabil, între acestedouã componente14. Nu putem stãrui aici asuprafactorilor fizici, economici, sociali sau culturalicare au întreþinut, mereu, gravitaþia Transilvanieicãtre celelalte provincii ale Þãrii. Este unfenomen care s-a desfãºurat de-a lungul întregiiistorii. Demersul nostru sugereazã, doar, câtevaaspecte esenþiale, expresii ale acestui proces.

Nu trebuie uitat faptul cã fenomenele istoricela care ne referim, pentru a reliefa rolul Tran-silvaniei în constituirea identitãþii româneºti ºi aspiritului care o reprezintã, se petrec mai târziu,dupã ce poporul român se formase, omogen, de oparte ºi de alta a Carpaþilor. Împrejurãrile istoriceau determinat cristalizarea unor formaþii politiceseparate, dupã ce Transilvania intrase sub domi-naþia regalitãþii maghiare. Deºi este greu de admiscã, în lipsa acestei dominaþii, Transilvania ar fi

putut constitui nucleul unui stat unitar românesc(o supoziþie dificil de argumentat pe bazã docu-mentarã), este sigur însã cã existenþa statuluiungar, cucerirea Transilvaniei ºi dominaþia poli-ticã asupra celor douã principate extracarpatice auinfluenþat destinul istoric românesc, într-omanierã pe care istoriografia a consemnat-o fãrãîntârziere.

Instituirea stãpânirii ºi a dominaþiei maghiare,în pofida mãsurilor de colonizare, de stabilire aunei graniþe pe Carpaþi (care nu existase pânãatunci), nu a împiedicat strânsele legãturi exis-tente între români, întreþinute ºi de împrejurãrileistorice ce au urmat. În cadrul relaþiilor reciprocedintre provinciile româneºti, ne-am propus sãpoposim doar asupra a trei fenomene istorice carereliefeazã rolul important al Transilvaniei îndefinirea ºi afirmarea identitãþii, a conºtiinþeinaþionale ºi a ideii unitãþii.

Legãturile populaþiei de pe ambele versante aleCarpaþilor nu au cunoscut opreliºti în secolele încare a fost impusã stãpânirea maghiarã asupraTransilvaniei. Chiar ºi dupã aceea, când suzerani-tatea regilor unguri a fost recunoscutã de voievoziide la sud ºi est de Carpaþi, formaþiile teritorialeromâneºti se extindeau în Transilvania, precumBanatul ºi voievodatul lui Litovoi. Pentru români,munþii nu au fost un element de separaþie, ci deunitate. Dupã întemeiere, domnitorii români austãpânit Þara Fãgãraºului, care a rãmas, mereu, unþinut cu o situaþie particularã în cadrul regatului ºial principatului. El n-a fost fãrâmiþat prin daniiregale, pãstrând un statut ºi o organizare proprii15.

Progresiv dislocatã ºi anihilatã în interiorularcului carpatic de progresele puterii regale ºi anobilimii ungare, viaþa politicã româneascã ºi-agãsit refugiu ºi împlinire în afara Carpaþilor, întâi

în Þara Româneascã, apoi în Moldova. ªerbanPapacostea realizeazã o interesantã analizã aîmprejurãrilor în care a fost înfãptuitã înte-meierea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. Conti-nuând ºi aprofundând cercetarea lui Gh. Brãti-anu16 ºi scoþând în relief trãsãtura de unire naþio-nalã (incipientã) între evoluþiile istorice, la capãtulcãrora au luat fiinþã cele douã state româneºti –Þara Româneascã ºi Moldova – istoricul schiþeazãun tablou convingãtor al factorilor comuni aivieþii politice a românilor de pe cele douã laturiale Carpaþilor17.

Este greu de afirmat care dintre provinciileromâneºti a avut un rol mai important în acest pro-ces al constituirii vieþii statale româneºti, decisivpentru existenþa noastrã istoricã. Descãlecatul dãexpresie unui important fenomen politic. Ase-menea lui Bogdan maramureºeanul, întemeietorulMoldovei, nu este exclus ca Basarab sã fie, ºi el,unul din nobilii din Þara Fãgãraºului, „care a fost,mereu, puntea de legãturã între Transilvania ºi ÞaraRomâneascã“18. Oricum, în aceste împrejurãri,asistãm la un transfer sau, poate, mai corect spus, lao infuziede forþã politicã transilvanã la sud ºi la estde Carpaþi, care a întãrit structurile politiceromâneºti de aici, constituind statele, devenitepunctele de sprijin naþionale pentru existenþa poporuluiromân ºi a elitei sale sociale, exclusã din viaþapoliticã a Transilvaniei de legislaþia angevinã19.

Fireºte, întemeierea a reprezentat doar finalulunui proces îndelungat, început o datã cu pene-traþia ungarã în Transilvania, ºi nu e greu deimaginat – Gh. Brãtianu a demonstrat-o cu argu-mentele ºtiinþei – cã transformãrile politice dinspaþiul românesc, determinate de dominaþia

à

ClujLatura nordicã a Str. Memorandului (1859)


tãtarilor, la început, de aceea a ungurilor dupãaceea, de cucerirea Transilvaniei ºi marginalizarearomânilor, de politica de colonizare ºi de extin-dere a stãpânirii teritoriale ºi a influenþei politice,au avut drept consecinþã, printre altele, ºi untransfer masiv de populaþie, realizat în timp. Cuîncepere de acum ºi pânã la începutul veacului alXX-lea, când Transilvania s-a unit cu Þara, decare fusese ruptã prin cucerire armatã, inimaacestui pãmânt românesc n-a încetat sã pulsezeenergii peste Carpaþi, în cele douã principate, înRomânia, apoi. Au fost împrejurãri în decursulistoriei în care deplasãrile spre principate – spreÞarã – au fost masive20. În secolul al XVIII-lea, o datã cu frãmântãrile determinate de reacþiaîmpotriva trecerii unei pãrþi a populaþiei româ-neºti la Biserica Romei ºi cu represaliile asuprabisericii ortodoxe desfãºurate de autoritãþile habsburgice, exodul transilvãnenilor spre princi-pate îndreptãþea formularea înregistratã de docu-mente: Tota Transilvaniae ad nos venit21. CãptuºireaCarpaþilor Orientali ºi Meridionali cu sate deungureni (români din Transilvania stãpânitã deunguri) sau dublurile de sate transilvane constitu-ite pe versantul sudic al Carpaþilor Meridionalipun în luminã nu numai vechimea ºi proporþiilefenomenului, ci ºi constanþa ºi continuitatea lui.Este dovedit faptul cã acest transfer de populaþie afost fãcut într-un singur sens – din Transilvaniacãtre cele douã principate22.

Contactul permanent ºi pe aceastã cale, la cares-au adãugat schimburile comerciale, realizate încuprinsul unei economii complementare, aîntreþinut legãturi, a format sentimente, menþi-nând Transilvania în conºtiinþa generalã a româ-nilor. Transferul de populaþie a întãrit spiritulidentitar, uºurând percepþia postulatelor conºtiin-þei naþionale elaborate de elitele intelectuale.

Dupã ce am semnalat ºi acest important pro-ces istoric, desfãºurat – neîntrerupt – în timp,care a contribuit la menþinerea ºi întãrirea spiritu-lui identitar în teritoriile care fãceau parte dinspaþiul românesc, dorim sã ne oprim asupra rolu-lui important care a revenit ªcolii Ardelene în edifi-carea conºtiinþei naþionale româneºti, a spirituluiidentitar.

ªi de aceastã datã, asistãm la evidenþiereaaceluiaºi fenomen de colaborare între regiunileþãrii. Transilvaniei însã i-a revenit un rol esenþialîn elaborarea ideologiei naþionale. În laboratorulsãu au fost finisate postulatele fundamentale pecare s-a sprijinit conºtiinþa identitãþii româneºti,nicidecum elaborate intelectuale, confecþionatede elitã. Încã din secolul al XVII-lea, postulatelefundamentale ale identitãþii româneºti, existenteîn subconºtientul colectiv, au fost transformate înacte de culturã , pe care, un secol mai târziu, ªcoalaArdeleanã le va preface înacte de conºtiinþã, capabile sãfie asimilate raþional.

Începutul acestui pro-ces aparþine secolului alXVII-lea, apreciat, pe drept, ca secol de aur al cul-turii medievale23, în care s-au plãmãdit valorilenaþionale ale veacului modern.

Aºa cum s-a observat, constatãrile formulatede autohtoni cu privire la latinitatea, continuitatea ºivechimea românilor pe teritoriul vechii Dacii nusunt descoperiri ale umaniºtilor strãini, preluateapoi de români. Mãrturiile românilor înºiºiasupra originii lor dovedesc prioritatea tradiþieiautohtone faþã de teoriile savante ale acestora24.Originea comunã a fost cunoscutã românilor dincele trei þãri româneºti cu mult înainte de apariþiacronicarilor ºi istoricilor veacului al XVII-lea.Cronicarii ºi istoricii secolului al XVII-lea audeplasat problema originii romane a românilor

din aria tradiþiei în cea a istoriografiei, au conferitfundament erudit conºtiinþei strãvechi a originiiromane25, ce-i distingea pe români, separându-ide ceilalþi (de vecini, mai cu seamã).

Cãrturarii au dat tradiþiei populare o expresielivrescã, intelectualã; i-au dat valoare ºi greutate.Produsul final nu este unul provincial, ci sereferã la întregul popor român, la întregul spaþiulocuit de acesta. Istoria astfel creatã nu este inven-tatã, ea se sprijinã pe datele istoriei universale, pe istoria romanitãþii orientale ºi are drept argu-mente limba, tradiþiile, obiceiurile comune.Naþiunea românã, în accepþiunea ºi dimensiunile eimedievale, nu este construitã sau inventatã, sesprijinã pe informaþiile confirmate de istorie, perealitãþile timpului, cãrora secolul al XVII-learomânesc, dezvoltat sub semnul Unirii din 1600,le-a dat o puternicã expresie pe plan politic ºi cul-tural, mai cu seamã. Statul, prin funcþiile ºiobiectivele sale politice, a contribuit la întãrireasentimentului de unitate, promovat în conºtiinþatimpului pe cãi multiple.

Cãderea Ungariei ºi stabilirea noului raport deforþe în centrul Europei au conferit atât Tran-silvaniei – devenitã principat sub suzeranitateaPorþii – cât ºi celor douã formaþii româneºtiextracarpatice un rol important în echilibrulpolitic ºi strategic al zonei. Pe acest fond de ori-entare nouã, atât de mult impulsionat pe planulgândirii ºi acþiunii politice româneºti de Unireasãvârºitã de Mihai Viteazul, s-a desfãºurat ºi

acþiunea culturalã de care ampomenit mai sus, în cursulcãreia a fost definit, mailimpede, conþinutul conceptu-lui de naþiune românã,

devenit, treptat, o realitate, consolidatã – explicitsau implicit – fie de cele trei formaþii româneºti,în împrejurãri care vizeazã raporturile dintre ele,fie de forþele internaþionale interesate în creareaunui alt echilibru zonal.

Secolul al XVIII-lea a adus schimbãri politiceradicale în Europa ºi în zonã, modificând situaþiastrategicã ºi natura relaþiilor internaþionale. Situ-aþia politicã ºi juridicã a teritoriilor româneºti semodificã radical, cu impact puternic asupraconºtiinþelor timpului. Transilvania intrã substãpânirea Habsburgilor, o parte din români trecla Biserica Romei. Anexând provincia, Curtea dela Viena încearcã sã disloce regimul stãrilor privi-legiate, pentru a-ºi consolida dominaþia. În

cuprinsul politicii absolutiste a monarhiei lumi-nate, raportul de forþe pe planul intern alTransilvaniei se schimbã. Românilor li se conferãmijloace pentru a-ºi defini prezenþa ºi a-ºi afirmarolul, în limitele noi, moderne, ale iluminismului(acceptat de absolutismul habsburgic).

În principate se instituie regimul politicfanariot. Autonomia celor douã þãri româneºtidevine o simplã ficþiune; ele sunt asimilate, înfapt, provinciilor Imperiului Otoman, teritoriullor fiind supus unui aspru regim de dominaþiepoliticã, de exploatare economicã ºi fiscalã.Bulevard de trecere pentru armatele imperiale,aflate în continuu conflict, ºi teatru al unornumeroase ºi pustiitoare rãzboaie, ameninþatemereu cu nefiinþa, Moldova ºi Þara Româneascã,înconjurate de cele trei imperii, oscileazã, dra-matic, egal ameninþate, între Scylla crucii ºiCaribda semilunii.

În asemenea condiþii, continuitatea acþiunilorpe linia marelui secol al XVII-lea nu mai era cuputinþã. Sinteza unui întreg veac angajat în afir-marea ideii individualitãþii etnice este realizatã deDimitrie Cantemir, prin al sãu Hronic al vechimiiromano-moldo-vlahilor. Un adevãrat cântec delebãdã transmis de savantul moldovean poste-ritãþii, expresie a unei noi viziuni asupra pro-blemelor fundamentale ale istoriei românilor.Hronicul ºi Historia Moldo-Vlahica nu sunt operecare doar prelucreazã un material ideologic exis-tent. Ele dau un fundament ºtiinþific mai largdatelor cunoscute, referitoare la problematicaistoricã a românilor. Lucrãrile se sprijinã pe rea-litãþi sociale ºi politice interne, bine cunoscute deeruditul domnitor, cãrora el a þinut sã le dea oexpresie teoreticã modernã.

În noua stare de lucruri instauratã în princi-pate, demersurile ºtiinþifice nu mai pot fi conti-nuate de autohtoni, în intenþia de a-ºi construiarmele necesare eliberãrii politice ºi spirituale. O fac strãinii în locul lor, – Dionisie Fotino ºiDemetrios Philippidis26 –, demonstrând faptul cã problematica naþionalã româneascã era dejaînscrisã în cultura europeanã a vremii. Efortulpolitic al românilor din principate este orientatacum spre exterior , cu scopul de a-ºi afirmaprezenþa în cuprinsul evoluþiei contradictorii a„problemei orientale“.

Aºadar, în secolul al XVIII-lea, efortul political românilor din principate este orientat spreexterior, prin apelul la puterile angajate în politica

à ClujTurn care se gãsea pe str. Gh. Doja (1859)

Transilvania, azil vecinic al naþionalitãþii române

„ „


europeanã, cu scopul de a-ºi menþine existenþapoliticã ºi a obþine recunoaºterea internaþionalã,în timp ce efortul românilor din Transilvania esteorientat spre interior, pentru obþinerea recu-noaºterii „drepturilor naturale“ ale existenþei lornaþionale, politice, în cadrul provinciei imperiale.Ambele eforturi aveau în vedere interesele româ-neºti : politice ºi identitare.

Într-o alternanþã ºi într-o continuitate careilustreazã convingãtor existenþa naþiunii peîntregul spaþiu locuit de români, scena pe care sedezvoltã problema naþionalã româneascã, în înþe-lesurile sale moderne, se mutã în Transilvania, înal cãrei laborator, pe baza moºtenirii anterioare,este elaboratã ideologia naþionalã, dezvãluitã ºidifuzatã cu metodologia ºi formele de expresie aleiluminismului.

Inochentie Micu îºi sprijinã eforturile pentruobþinerea drepturilor umane ºi politice înfavoarea românilor, în acord cu dreptul natural,pe afirmarea vechimii, latinitãþii ºi continuitãþiipoporului român. Miºcarea sa este politicã, are învedere doar pe românii din Transilvania, desfã-ºurându-se în interiorul monarhiei din careprovincia româneascã fãcea parte. El porneºte dela adevãrurile, de la faptele de conºtiinþã româ-neascã transformate de cãrturarii secolului alXVII-lea în acte de culturã , sintetizate de D. Can-temir, le îmbracã în haine noi, moderne, poli-tizându-le activ, transformându-le în armenaþionale. Nimic nu este inventat sau imaginat.Totul este real, istoric, actualizat, în acord cu înþe-lesurile moderne ale conºtiinþei timpului.Episcopul poseda manuscrisul Hronicului luiCantemir, pe care-l cumpãrase la Viena.

Problematica existentã în demersul politic allui Micu este preluatã, dezvoltatã ºi difuzatã înspirit iluminist – cu mijloacele promovate deacest mare curent înnoitor – de ªcoala Ardeleanã, acãrei acþiune se confundã cu miºcarea Supplex-ului,un mare act naþional, care marcheazã – oficial, amspune – existenþa naþiunii române.

Cu toate neajunsurile care-i pot fi atribuite –romanomania sau alterarea limbii, precum ºi spi-ritul polemic, care, prin exagerare, denatureazãtrãsãturi care definesc personalitatea românilordin Transilvania27 – ªcoala Ardeleanã, prin operareprezentanþilor sãi, apostoli ai românismului (dupãexpresia lui N. Bãlcescu), a rãspândit, prin scrieriºi prin intermediul instituþiilor ºcolare mai cuseamã, valorile naþionale. Activitatea sa a ridicatpe o treaptã superioarã tezaurul cultural al seco-lului al XVII-lea, sintetizat de D. Cantemir, i-aconferit credibilitate ºtiinþificã, înscriindu-l înpatrimoniul cultural al secolului naþionalitãþilor.Pornind de la naþiunea românã din Transilvania,care trebuia repusã în drepturile ce i se cuveneauîn conformitate cu „spiritul vremii“, reprezen-tanþii acestui curent înnoitor au pus în discuþieexistenþa naþiunii române în întregul ei, definin-du-i personalitatea ºi conferindu-i credibilitateistoricã. Aºa cum, pe drept, s-a apreciat, încer-când, prin toate mijloacele, sã demonstreze ori-ginea romanã a poporului ºi provenienþa latinã alimbii lui, ei s-au opus oricãrei încercãri de a facebiserica lor mai romanã ºi mai latinã. Un paradoxaparent, care trebuie explicat prin existenþaconºtiinþei naþionale28.

Opera lor, cu excepþia cãrþii lui Petru MaiorIstoria pentru începuturile românilor în Dacia, nu aavut rãspândire largã. Scrierile istorice ale lui Gh. ªincai ºi I. Budai-Deleanu au fost publicatesau traduse integral abia în zilele noastre. Arde-lenii însã le-au difuzat ideile pe întreg spaþiulromânesc, contribuind la deºteptarea spiritelor ºi ladeschiderea epocii regenerãrii, a afirmãrii naþionale.

Când, dupã 1821, în urma revoluþiei, domni-ile pãmântene au fost reinstaurate în principate,teatrul miºcãrii naþionale s-a mutat din nou la sudºi la est de Carpaþi.

Fãrã miºcarea culturalã din secolul al XVII-leadin principate, fãrã miºcarea identitarã în spiritiluminist din Transilvania secolului al XVIII-lea ºidin primele decenii ale veacului urmãtor, nu arputea fi înþeleasã explozia naþionalã ce a avut locîn principatele eliberate de tirania orientalã ºi deameninþarea rusã. Fãrã acumularea anterioarã,cãreia Transilvania i-a conferit o atât de mareconsistenþã, afirmarea naþiunii române ºi constru-irea cu atâta repeziciune a instrumentelor iden-titare nu ar fi fost cu putinþã. Aceastã alternare amiºcãrii politice – devenitã naþionalã, în finali-tatea ei – nu ar fi fost posibilã fãrã unitatea subsemnul cãreia s-a desfãºurat întreaga istorie aromânilor.

Unirea din 1918, realizatã sub conducereapoliticã a „þãrilor extracarpatice“, constituite înRomânia Micã în 1859, a fost realizatã, din nou,printr-o colaborare exemplarã în cadrul uneimiºcãri unice, naþionale.

Nu putem încheia aceste rânduri – care se vora fi ºi o profesiune de credinþã – fãrã a valorizaecoul ce l-a avut în conºtiinþa contemporanilorrãspândirea valorilor identitare, naþionale, decãtre apostolii ªcolii Ardelene, prin mijlocireacuvântului scris ºi a ºcolii. Nu putem oferi aicidecât unele mãrturii ale câtorva personalitãþireprezentative. Ele au rãmas, cu siguranþã, multmai numeroase, în arhive; unele însã, nu cele maipuþine, s-au stins o datã cu trecerea în nefiinþã acelor care le-au receptat ºi comunicat.

N. Bãlcescu, unul din cei mai strãluciþireprezentanþi ai epocii de regenerare, aprecia cãRevoluþia din 1821, consecinþã a „deºteptãrii popo-rului ºi a mãturãrii fanarioþilor din þarã“, a fost pregã-titã, „în parte, de acea lucrare înþelegãtoare ce ieºi dinmintea învãþatei Transilvanii, azil vecinic al naþiona-litãþii române“.

Pregãtirea a fost fãcutã nu numai prinnumeroºii dascãli ardeleni care au fãcut educaþieîn principate în spirit naþional, ci ºi prin pro-movarea ºi valorificarea, în spirit naþional, a legã-turilor strânse între oamenii trãitori în spaþiulromânesc. Acestea au îngãduit ca Transilvania sãrestituie principatelor, în hainã naþionalã, de

aceastã datã, moºtenirea româneascã anterioarã.Aºa cum Inochentie Micu a cunoscut sinteza teo-reticã a lui D. Cantemir, mãrturisitoare a trãsã-turilor identitare ale organismului românesc,Tudor Vladimirescu, promotor esenþial al opereide regenerare, a început miºcarea pentru slobozireapoporului în deplinã cunoaºtere a implicaþiilornaþionale ale acþiunii sale. El cunoºtea carteaînvãþatului Petru Maior, care dezbãtea în spiritmodern, naþional, problematica esenþialã a naþiu-nii române29. Colaborarea cu Gh. Lazãr, deasemenea, nu poate sã nu confirme înþelegerea ºiaprecierea în comun a componentelor eliberãriinaþionale.

Conþinutul cãrþii lui Petru Maior, cunoscut decãtre tineretul din principate, – care se apropia deanul slavei (1830), al contactului direct cu „Europaluminatã“ –, a strãbãtut, dupã mãrturia lui GeorgeBariþ,

„ca scânteia unui fulger toatã fiinþa noastrã; o mulþime de presimþiri ºi idei care dormita în noi se

deºteptarã deodatã ca prin un farmec puternic; exaltaþiaºi fanatismul cã noi suntem români ºi nu altceva nu

avea nici un cumpãt, nu cunoºtea nici un hotar“.

C. Negruzzi a învãþat (adicã a simþit) româ-neºte citind cartea cãrturarului transilvãnean, pecare M. Kogãlniceanu îl asemãna cu „un nouMoise... care a deºteptat duhul naþional“ ºi cãruia îidatorãm „impulsul patriotic ce de atunci s-a pornit întustrele provincii a vechii Dacii“30.

În aceastã alternanþã istoricã secularã, de con-tribuþii succesive ºi întregitoare, din care, laînceputul secolului al XIX-lea, s-a constituitîntregul naþional românesc, Transilvaniei i-arevenit un rol major. Prin ªcoala Ardeleanã maiales, ea a oferit un sens ºi o justificare, în spiritmodern, miºcãrii politice româneºti, contribuind,esenþial, la însuºirea alfabetului naþional, la for-marea conºtiinþei naþionale generale, româneºti.Atât sã fi dat Transilvania ºi ar fi fost de ajunspentru a justifica prezenþa ei statornicã în gân-durile ºi sufletele acelora care simt ºi fãptuiescromâneºte.

n

à

ClujBastionul Croitorilor (1906)


NOTE

1. Dând expresie acestei nevoi continue de autodefinireetnicã – deºi într-un sens care nu coincide, exact, cu celnaþional, românesc – Katherine Verdery noteazã cã „timpde peste trei secole, est-europenii au folosit istoria ºi interpretarea eipentru a vorbi de relaþiile cu vecinii ºi despre identitatea lornaþionalã“. Cf. Compromis ºi rezistenþã în cultura românã subCeauºescu, Bucureºti, Humanitas, 1994, p. 206.

2. Cf. Secolul 20, nr. 10-12, 1999, 1-3, 2000. Numãrul esteintitulat, sugestiv, Europele în Europa, fiind consacrat pro-blematicii complexe a integrãrii.

3. R. NEZHAMMER, Viitoarea hartã a României, Bucureºti, 1910;GEORGE VÂLSAN , Conºtiinþã naþionalã ºi geografie, Cluj, 1937;AL. RÃDULESCU, L’unité de la Roumanie du point de vue de lagéographie humaine, în L’unité et les fonctions du pays et du peuple roumain, Bucureºti, 1943; G. BRÃTIANU, L’unité etl’individualité du pays roumain du point de vue de la géographiephysique, Ibidem.

4. GHEORGHEI. B RÃTIANU, Geopolitica – factor educativ ºinaþional, în vol. Cuvânt cãtre români , ediþie ION TODE-RASCU, Iaºi, 1996, p. 73-76.

5. Memoriul istoricului a fost publicat în Revista pentru istorie,arheologie ºi filologie, I (1882), p. 134-146. Apud V. CURTI-CÃPEANU, Alexandru Ioan Cuza ºi Transilvania, în vol. Cuza-Vodã. In memoriam , Iaºi, 1973 (sub redacþia lui L. BOICU, GH . PLATON, AL. ZUB), p. 431.

6. Cf. GH. PLATON, Intrarea României în primul rãzboi mondial.Premisele opþiunii, în Academia Românã, Memoriile Secþiei deªtiinþe Istorice, seria a IV-a, t. XII, 1987, p. 45-54. În faþaComisiunii Afacerilor Române – la Conferinþa de Pace dela Paris, la 22 februarie 1919 – Ion I.C. Brãtianu a datexpresie în urmãtorii termeni obiectivelor geopoliticeromâneºti: „Nu putem concepe existenþa neamului românesc fãrãNistru, cum nu putem sã o concepem fãrã Dunãre ºi Tisa cãci nedesparte de elementul slav. Basarabia este pentru noi intrarea caseinoastre“ (GHEORGHE I. BRÃTIANU, op. cit., p. 73).

7. Marea unire a românilor în izvoare narative , ediþie de STELIAN

NEAGOE, Bucureºti, 1984, p. 326-327 (cuvântare rostitã laIaºi, la întrunirea „Ligii Culturale“, la 15 martie 1915).

8. Ibidem , p. 684-686.9. Ibidem , p. 150.

10. Ibidem, p. 277. Într-un articol inserat în ziarul La Rouma-nie, în nr. 4, din 17 octombrie 1918, istoricul I. URSU

dãdea astfel expresie sentimentelor generale româneºti:„Prin intrarea în rãzboi, România n-a urmãrit o politicã imperi-alistã; n-a urmãrit decât þelul legitim de a da o formã politicãunitãþii sufleteºti care a existat dintotdeauna între cele douã emi-sfere ale Carpaþilor, punând astfel bazele unui stat având un centrunatural predestinat în fortãreaþa munþilor“. Cf. IOANA URSU,DUMITRU PREDA , Biografia unei conºtiinþe – Ioan Ursu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, p. 197.

11. Ciuntirea Transilvaniei, în 1940, în urma Dictatului de laViena, a prilejuit reacþii la fel de semnificative, de naturãsã reliefeze locul Transilvaniei în conºtiinþa româneascã.Un contemporan îºi împãrtãºeºte sentimentele în urmã-torii termeni: „Transilvania nu e pentru noi numai un teritoriupe o hartã. Transilvãnenii nu sunt pentru noi numai o expresiestatisticã. Transilvania e leagãnul neamului nostru. Cu Transilva-nia sfâºiatã în douã nu se rupe numai pãmântul unei þãri, ci seînmormânteazã o istorie româneascã de atâtea ori secularã ºi sedespicã însãºi sufletul frãmântat al unui neam fãrã noroc, iubitorde lege ºi însetat de dreptate“.

Nu este, acesta, un protest, o încercare de legitimareistoricã asupra pãmântului românesc, ci doar expresiaunui sentiment propriu contemporanilor. Este o voce careexprimã convingeri care aparþineau întregii colectivitãþiromâneºti. Confesiunea este fãcutã de Ion Lugoºianu, fostministru al României la Roma. Apud MILTON G. LEHRER,Ardealul, pãmânt românesc , Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1989, p. 394.

12. Începând cu sinteza lui GHEORGHE I. BRÃTIANU (Originileºi formarea unitãþii româneºti, ediþia lui ION TODERASCU,Iaºi, 1998), scrisã în 1943, cu documentatele studii ale luiNICOLAE STOICESCU (Unitatea românilor în evul mediu,Bucureºti, 1983), ale lui ION TODERASCU (Unitatearomâneascã medievalã , I, Bucureºti, 1988) ºi pânã la elegan-tul studiu consacrat de IOAN -AUREL POP Naþiunii românemedievale. Solidaritãþi etnice româneºti în secolele XIII-XVI ,Bucureºti, 1998, doritorii pot sã afle rãspunsuri autorizatela întrebãrile lor, precum ºi o bibliografie capabilã sã satis-facã cerinþele informaþiei istorice moderne.

13. AL. ZU B, Apelul la simboluri, în revista 22, IX, 1998, nr. 4(414).

14. Geograful I. CONEA , reliefând raportul – pe care îl absolu-tizeazã – constatã cã „nu existã istorie ºi nu existã popor care sã fie aºa de mult expresii ale pãmântului lor, cum este istoriaromâneascã ºi cum este poporul român“. Cf. Geografie ºi istorieromâneascã , s.a., p. 42.

15. D. Prodan, Boieri ºi vecini în Þara Fãgãraºului în secolele XVI-XVII , în vol. Din istoria Transilvaniei. Studii ºi evocãri,Bucureºti, 1991.

16. GHEORGHE I. BRÃTIANU, Tradiþia istoricã despre întemeiereastatelor româneºti, Bucureºti, 1945.

17. Deºi într-o dublã ipostazã (Þara Româneascã ºi Moldova),statul românesc a apãrut ca instrument de apãrare a uneinaþiuni în devenire împotriva tendinþelor de dominaþiedirectã ºi de subordonare naþionalã ale unei puteri strãine.Succesul final al celor douã state a fost consacrat pe planinternaþional prin recunoaºterea autonomiei ecleziastice –cãutatã, la început, în direcþia Romei, care însã nu a pututînfrânge opoziþia Regatului Ungar – ºi legitimatã deBizanþ, care a consacrat autonomia celor douã state o datãcu înfiinþarea mitropoliilor lor. Cf. ªERBAN PAPACOSTEA,

Geneza statelor feudale în evul mediu românesc, Cluj, EdituraDacia, 1988, p. 130.

18. D. PRODAN, op. cit., p. 19.19. ªERBAN PAPACOSTEA , op. cit., p. 96 (Întemeierea Þãrii Româ-

neºti ºi a Moldovei ºi românii din Transilvania în noi izvoare ).20. ªT. ªTEFÃNESCU , Miºcãri demografice în þãrile române pânã în

secolul al XVII-lea ºi rolul lor în unitatea poporului român, învol. Unitate ºi continuitate în istoria poporului român, Bucu-reºti, 1968, p. 187-207.

21. Apud D. PRODAN , Supplex Libellus Valachorum. Din istoriaformãrii naþiunii române, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1984, p. 211.

22. IDEM, Teoria imigraþiei românilor din Principatele române înTransilvania în veacul al XVIII-lea . Studiu critic, cu o prefaþãde I. LUPAS , Sibiu, 1944.

23. Cf. ADOLF ARMBRUSTER , Romanitatea românilor. Istoria uneiidei, Bucureºti, Editura Academiei, 1972.

24. ªERBAN PAPACOSTEA , Conºtiinþa romanitãþii la români în evulmediu, loc. cit., p. 223.

25. Ibidem, p. 226-230.26. Primul a publicat la Viena, în 1818-1819, o Istorie generalã a

Daciei sau Transilvaniei, Terei Munteneºti ºi a Moldovei, iar celde al doilea, la Leipzig, în 1816, o Istorie a României , cãreiai-a adãugat ºi o Geografie. Pentru detalii, cf. CLÉOBULE

TSOURKAS, Les historiographes grecs de l’époque phanariote et lesproblèmes fondamentaux de l’histoire roumaine, în vol. Sym-posion. L’époque phanariote, 21-25 Octobre, 1970, à lamémoire de Cléobule Tsourkas, Thessaloniki, 1974, p.444 ºi urm.

27. SORIN MITU, Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni,Bucureºti, Humanitas, 1997, passim.

28. Cf. KEITH HITCHINS , Conºtiinþã naþionalã ºi acþiune politicã laromânii din Transilvania 1700-1868, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1987, p. 68.

29. NICOLAE STOICA DIN HAÞEG, Cronica Banatului, ediþie deD. MIOC , Bucureºti, Editura Academiei, 1969, p. 63-64.

30. Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã , nr. 1/1839. ApudVASILE NETEA, Conºtiinþa originii comune ºi a unitãþii naþionaleîn istoria poporului român, Bucureºti, Editura Albatros, 1980,p. 96-98.

à

ClujTrenuleþul staþionând în centru (1902)

¸

¸

¸

¸


P rin ritualuri specifice, toate societãþilemarcheazã momentele fundamentale aleciclului biologic ºi social: naºterea, maturi-

tatea, cãsãtoria, moartea. Dacã primele enumerateaici lasã rare ºi greu detectabile urme arheologice,tot ceea ce are relaþie cu moartea produce unabundent material de studiu arheologului.

Moartea, marea trecere spre necunoscut, esteînsoþitã de gesturi ºi semne care vor sã exprimeviaþa pãmânteascã la întâlnirea cu incertitudinileunei alte existenþe. Patrimoniul simbolisticiifunerare este expresia complexã a nivelului eco-nomic ºi social, a rangului individului, expresiafuncþiunilor materiale ºi ideologice ale obiectelor,ale reprezentãrilor ºi practicilor colective. Nu eraaltfel, fireºte, nici în primele secole ale mileniuluiI, în Imperiul Roman, dacã privim lucrurile glo-bal, dincolo de diferenþele specifice unei anumeetnii – de regulã nu foarte pregnante – existenteîn spectrul larg ºi generalizat al ideologiei funerare.

Acest simbolism relevat prin gesturi, imaginiºi practici consemna o sumã de paralele. Cerce-tãtorul le va desluºi în morminte, în artefacte, înliteratura anticã, în epitafuri ºi în ornamenticamonumentelor funerare, întreprindere nu tocmaiuºoarã, câtã vreme avem adesea a face numai cualuzii. Simbolistica nu e domeniul care sã se„citeascã“ dintr-o suflare ori care sã se dezvãluieunui ochi superficial.

Mai întâi, viaþa omului în relaþie cu viaþa naturii,cea vegetalã ºi aceea a regnului animal. Pãmântul ge-nitor ºi roditor e buna mamã, iar renaºterea vege-taþiei provoacã neîncetat o speranþã soteriologicã.Seminþele din morminte, frunzele iederei, aleacantului ori conul pinului veºnic verde, motivesimbolice atât de frecvente pe monumentelefunerare, fac trimitere la viaþa eternã, întãritã ºiprin eschatologia dionisiacã. De altfel, accesoriilelui Dionysos-Liber, viþa de vie, kantharos-ul, thyr-sos-ul, se înscriu printre motivele funerareobiºnuite. La aeternitas fac aluzie personificãrileanotimpurilor ori acei erotes cu ghirlande, veºniciicopii într-o eternã primãvarã. Evocarea cu insis-tenþã a vitalitãþii plantelor ºi animalelor (viþa devie care reînvie mereu, ciorchinii de struguri,coroane vegetale, flori diferite, cununi de laur,pãsãri diverse, eleganþii pãuni, forþa maiestuoasã aleilor, delfinii jucãuºi ºi salvatori) sugereazã spe-ranþele lumii de dincolo. În acest context, femeiaînfãþiºatã cu o pasãre moartã în mânã pe o aediculadin Napoca rãmâne o imagine insolitã, cãci înfaþa morþii oamenii preferau sã aºeze simboluriale vieþii. Acestea animeazã, recreeazã ºi amintescviaþa terestrã, o proiecteazã în incertitudineaviitorului.

Apoi, moartea vãzutã ca o cãlãtorie , fie spre nea-gra împãrãþie subpãmânteanã a lui Hades, fie sprebolta nemãrginitã a cerului. Se puteau imagina ºialte variante, cãlãtoria spre „insulele fericiþilor“,spre care defunctul e însoþit de un adevãrat corte-giu de sileni ºi bacante, tritoni, nereide ºi delfini.

Pentru cãlãtoria în Hades era nevoie de obolulpentru Caron, ceea ce se transpune în practicafunerarã prin depunerea în mormânt a unuibãnuþ de micã valoare. Doi zei însoþesc sufletul ºisperanþa în aceastã cãlãtorie, unul în mod direct –Hermes/Mercurius psichopompos, care conducesufletul în faþa stãpânilor lumii de dincolo, altulla modul ideal – Hercules, cel care a înfrântMoartea ºi a reuºit sã se întoarcã pe Pãmânt, cãlã-torie unicã prin sensul sãu invers. Deºi era limpede cã

nimãnui nu-i este permis sã facã acest drumîndãrãt (Orfeu este unul din puþinii care l-a fãcut,ºi acesta singur, fãrã Euridice, dar Orfeu nu era desorginte cu totul pãmânteascã), Hercules rãmâneun model. Cei doi zei (primul, zeu dintotdeauna,al doilea – devenit zeu din muritor ce era pentruînsãºi aceastã faptã deosebitã, învingerea Morþii)apar alãturaþi pe monumente sepulcrale din UlpiaTraiana Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa oriNapoca, unde Mercurius e însoþit de cocoº,pasãrea apotropaicã la al cãrei cânt se destramãtenebrele ºi fug demonii nopþii, iar Hercules esteînsoþit chiar de Cerberul pe care l-a adus tempo-rar pe Pãmânt.

Dacã Hercules ºi Mercurius fac aluzie la unHades subpãmântean, la un Infern clasic, alteimagini de pe monumentele funerare trãdeazãconcepþia sufletului aerian, poate ºi sub influenþafilosofiei neostoice. Speranþa eternitãþii cereºtipentru suflete este ilustratã de personificareaVânturilor, cãci acestea trebuiau sã împingã sufle-tul spre astre ori spre Lunã, þinta cãlãtoriei .Sufletul se îndreaptã spre sejurul celest purtat deun car, de o barcã, de un cal, de o pasãre, folosindo scarã. Ne aflãm pe timpul când Marcus Aure-lius se întreba (în Cãtre sine)

„dacã sufletele supravieþuiesc, cum le încape aerul, din veºnicie, pe toate? Dar pãmântul cum

cuprinde cadavrele celor care au fost îngropaþi în el din veºnicie?“.

Ecoul doctrinei neostoice îl surprindem laTibiscum, unde un anonim pune sã i se scrie pepiatra de mormânt terra tenet corpus, nomen lapisatque animam aer…(„pãmântul þine trupul, numele estepe piatrã, iar sufletul se aflã în aer…“). Disociereatranºantã proclamatã de inscripþia tibiscensã întresufletul nemuritor înãlþat în vãzduh ºi corpul carezace în pãmânt o reîntâlnim exprimatã epigrafic ºiîn alte zone ale Imperiului Roman. Ea estesorgintea simbolismului sideral pe monumentefunerare. În acelaºi timp, ofrandele depuse înmorminte, la înmormântare ori ulterior, ne rea-mintesc credinþa într-o postexistenþã în întune-

cimea mormântului ori în regatul subpãmânteanal lui Hades. Ideea nemuririi sufletului aerianpare a convieþui cu aceea a sãlãºluirii trupului înmormânt. Fiecare era liber sã creadã într-una oriîn alta din aceste teorii eschatologice sau sã leamestece în forme ce i se pãreau convenabile, cuatât mai mult cu cât încercãrile de conciliere n-aulipsit nici din intenþiile filosofiei.

Aºa cum întoarcerea din cealaltã lume esteimposibilã, nici evitarea marii cãlãtorii nu este cuputinþã. Copilul reprezentat pe lespedea funerarãde la Potaissa o implorã în zadar pe teribila MoirãClotho, torcãtoarea; lungimea firului vieþii doarDestinul o cunoaºte ºi o hotãrãºte, un Fatum ne-cruþãtor. Într-un epitaf de la Gherla vedem pe re-semnaþii pãrinþi ai tinerei Aelia Ingenua consta-tând doar, cu durere, plus Fata vetarunt (ca sã trã-iascã „mai mult, n-au vrut Parcele“). Numai morþilesocotite injuste (violente ori premature) puteau sãprovoace un rar gest de revoltã: se înãlþau palmelecu podul îndreptat spre privitor ºi degetele uºorrãsfirate, aºa cum apar pe acrotera unui sarcofagdin Apulum, semn al protestului, invocare arãzbunãrii divine asupra ucigaºului ori strigãt plinde obidã la adresa unei Soarte nemiloase, carepãrea astfel a fi mustratã ori chiar învinuitã.

Moartea e somn ºi noapte, cãci însãºi personifi-carea morþii (Thanatos) e frate geamãn cu per-sonificarea somnului (Hypnos), copiii Nopþii(Nyx). Antiteza luminã-întuneric (zi-noapte) esteantiteza viaþã-moarte. Moartea nu este doarsomn, ci ºi liniºte ºi frig. Unele mituri redate pemonumentele funerare sunt legate tocmai desomn ºi trezire (de pildã, Artemis ºi Endimion).Micile genii sculptate pe sarcofagul cu inscripþieversificatã de la Romula, al lui Aelius IuliusIulianus, sunt niºte copii scufundaþi într-un dulcesomn, pe pat de frunze, cu o coroniþã în mânã ºibulbi de mac adormitor în pãr, încât evocã maidegrabã geniile „somnului etern“ decât peThanatos.

Moartea e odihna veºnicã, iar mormântul e spaþiuldestinat acesteia. La Tibiscum, Publius AeliusUlpius îºi înscrie pe epitaf hanc sedem longo placuitsacrare labori / hanc requiem fessos tandem qua conderetartus („acest lãcaº hotãrât-a sã-l închine trudei

Arheologia funerarã în Dacia romanãn Mihai Bãrbulescu

à

ClujDezvelirea monumentului Matei Corvin

(autor Fadrusz János, 1902)


sale-ndelungi / în loc de odihnã sã-ºi punã istovitelemãdulare la urmã“). Mormântul e prevãzut cudiverse obiecte care-i vor servi decedatului. Deaceea o tânãrã femeie din Callatis îºi lua cu ea însarcofag, în al doilea veac dupã Hristos, nu doarbijuteriile superbe, nu doar coroniþele de floridepuse de cei dragi, ci ºi cinci perechi de sandale,o lucernã de bronz cu suportul ei, trusa de par-fumuri, ustensilele folosite în cosmeticã, oglin-zile, un ac de cusut, un fus, linguriþele, chiar ºiun mic instrument muzical cu corzi… De obiceiînsã ofrandele funerare se reduc la vase cu ali-mente ºi bãuturi, cãrora li se poate adãuga unopaiþ pentru luminarea cãii spre cealaltã lume ºiobolul pentru trecerea Styxului.

Ideea morþii ca rupturã în existenþã se traduce înlumea materialã prin distrugerea intenþionatã aunor obiecte care au aparþinut defunctului ºi carese depun în mormânt. Aceastã rupturã se rãsfrângeºi asupra rudelor celui mort. Ritualurile funerare(expunerea cadavrului, banchetul, înmormânta-rea, sacrificiile periodice) au ca scop restabilireanormalitãþii în familia decedatului. Cât timp estedoliu în familie, romanul e impur; pentru a rede-veni pur trebuie îndeplinite ritualuri de purificare(de pildã, bãi rituale).

Viaþa e luptã, de aceea atât de adesea monu-mentul funerar din Dacia îl aratã pe Hercules înluptã cu leul din Nemeea, alteori înfãþiºeazã luptede gladiatori. Mortul e rãzboinicul, iar cândscenele de vânãtoare iau locul celor de rãzboi, sub-stituirea se face în temeiul omologiei vânãtoare-rãzboi, care implicã omologia fiarã-inamic. Subchipul „Cavalerului Trac“ pe pietrele sepulcraletrebuia înþeles decedatul, înfãþiºat la vânãtoare oriîntorcându-se de la vânãtoare. Rãzboinicul victo-rios devine vânãtorul care învinge fiara, adicãstãpâneºte ºi controleazã, eliminã forþele rãuluicare ameninþã lumea. „Acum sã venim la brâul supe-rior“ – descria Odobescu, fãrã sesizarea sensuluisimbolic, dar cu savoare, cu peste 125 de ani înurmã, celebrul sarcofag „Ghica“, de la Romulaori Sucidava –

„pe care jur-împrejur se zãresc, sub ºtersura rozãtoare a timpului, vreo douãzeci ºi patru de

animale, vreo trei sau patru bãrbaþi, toþi în poziþiunifoarte animate, ºi poate încã ºi câþiva copaci.

Animalele par a fi lei, mistreþi, cerbi ºi tauri sãlbatici,atacaþi cu furie de câni colosali ºi pândiþi sau izbiþi de

cãtre vânãtori… Oare nu vom fi având aiceareprezentarea unia din acele scene vânãtoreºti, carenegreºit se petreceau adesea în pãdurile Daciei, între

colonii romani ºi bourii uriaºi… ce au lãsat ºi pânã azicreºtetul lor fioros în stema Daciei rãsãritene?“

În fapt, vânãtoarea, bãtãliile mitice, isprãvilelui Hercules fac aluzie la o calitate a defunctului,la virtus. Comparaþia cu Hercules este justificatãprin probele vieþii pe care ºi mortul a avut a leînfrunta. Dacã viaþa e o luptã, plinã de încercãri,nenorocitul silen Marsias concentreazã toatã du-rerea vieþii pãmântene. În decorul unor monu-mente funerare dinDacia, ca pretutindeni înlumea clasicã (la greci, înimaginile de pe cistele de bronz etrusce ori laromani), Marsias legat de copac îºi aºteaptã,resemnat, supliciul, jupuirea de viu. La urmaurmei, pedeapsa nu i se trage din pierderea con-cursului muzical cu Apollo, ci pentru cã a în-drãznit sã-l provoace pe Zeu.

Aluzii se fac apoi ºi la calitãþile intelectuale aledefunctului. Muze ºi filosofi îl înconjoarã pesuperbe sarcofage de aiurea. În Dacia, mai mo-

dest, cel care ºi-a comandat imaginea definitivã, asa ºi a soþiei sale, în altorelieful de la Zam, doreasã aparã în ochii posteritãþii ca un mousikos aner:are sulul de papirus, inel sigilar ºi theca calamaria labrâu. O fi fost cu adevãrat un om cultivat sau atriºat puþin?

Moartea e schimbare, e marea trecere . Plecareaspre – ºi intrarea – într-un alt tãrâm este sensulîntruchipat de gestul bãrbatului care sare în apã,care plonjeazã în necunoscut la Paestum, în veaculV î. Hr. Rãpirile au aceeaºi încãrcãturã simbolicã.Spre necunoscut se îndrepta Europa, pe care opiatrã sepulcralã de la Micia o înfãþiºa, ºapte se-cole mai târziu, pe spinarea taurului (adicã a luiZeus) în galop, care o rãpea, ducând-o spreunirea cu zeul. Transformarea , uneori radicalã,chiar într-o fiinþã aparþinând altui regn, ascundeaceeaºi semnificaþie. Pe o lespede funerarã dinPotaissa o vedem pe nimfa Daphne pe punctul dea fi ajunsã de Apollo ºi care, pentru a scãpa deurmãritor, se transformã treptat în dafin. Nimicdin brutalitatea morþii, doar alegorii.

Oraºul morþilor, cimitirul, este precum cel al viilor,are strãzi, grãdini, incinte, mausolee-case, fiindcãlumea morþilor reflectã lumea celor vii. Vilelor somp-tuoase le corespund mausoleele, iar locuinþelormodeste – mormintele pe mãsurã. Sarcofagul luiAelius Iulius Iulianus e „casã“ (domus în epitaf),iar capacele unor sarcofage imitã forma acope-riºului ºi a þiglelor. Stelele ºi altarele funerarereproduc adesea elemente arhitectonice, fron-toane pe pilaºtri ori coloane, ºi ce este aediculadacã nu o mãruntã cãsuþã?

Contrar a ceea ce se întâmplã în epoca mo-dernã, când cimitirul cautã un loc liniºtit, la ro-mani oraºul morþilor este lipit de acela al viilor,

strada de îndatã ce iese din oraºse transformã în artera princi-palã a necropolei. „Cimitirul, undrum flancat de douã rânduri detãceri“ (Lucian Blaga, Cimitirul

roman). În felul acesta se pãstra un contact perma-nent între vii ºi cei dispãruþi.

Sãrãcimea se asocia în colegii funeraticii, pen-tru a-ºi asigura funeralii decente, ceremoniileperiodice ºi chiar un loc de mormânt. Cele maimodeste locuri erau în columbaria, unde fiecaremembru al unei asemenea asociaþii cãpãta un micspaþiu pentru urna cinerarã, acoperit cu o placãpentru epitaf. În Dacia nu s-a descoperit, deo-

camdatã, vreun columbarium, dar poate cã tocmaiasemenea locuri ( loculi) dintr-un columbarium numai erau disponibile la Alburnus Maior, încât uncolegiu funeraticiu de acolo se dizolva în anul167. Pentru cei care se înhumau se construiaucutii ieftine din cãrãmidã (cãrora ne-am obiºnuitsã le spunem – oarecum impropriu – „sarcofagede cãrãmidã“) sau se improvizau cutii din lespezide piatrã, bucãþi din mai vechi monumentefunerare, luate din acelaºi cimitir, de la morminteabandonate, de care nu se mai îngrijea nimeni;cei cu mai multã dare de mânã îºi comandau dinvreme sarcofage din piatrã, unele simple, desti-nate îngropãrii în pãmânt, altele bogat ornamen-tate, de regulã pe o singurã parte, prevãzute ºi cuinscripþie, expuse vederii în vreo niºã, într-unmausoleu sau într-o incintã funerarã. Ansamblu-rile funerare pretenþioase, despre care avem uneleindicii materiale ºi în provincia Dacia, cuprindeaumausolee cu grãdini ºi incinte, monumente, triclini-um pentru banchetele rituale, fântâni, bãnci (scholae)pentru odihnã, spaþii pentru sacrificiile funerare.Trimalchio dorea ca mormântul sãu sã aibã (întãlmãcirea lui Eugen Cizek)

„o sutã de picioare în faþã ºi douã sute de picioare înadâncime. Doresc sã fie fructe de tot soiul pe lângã

cenuºa mea ºi viþã de vie din belºug. Tare e prost sã ai în timpul vieþii case dichisite ºi sã nu te îngrijeºti de cele

unde trebuie sã locuieºti un rãstimp mai lung“.

Pomenitul sarcofag al lui Aelius Iulius Iulia-nus era aºezat la Romula inter pampinea virgulta etgramina laeta / umbra super rami virides ubi densaministrant („între tufiºuri de viþã ºi desfãtãtoare verdeaþã/ unde stufoasele ramuri l-acopãr cu umbra lor deasã“),cum glãsuiesc versurile epitafului.

Reflectând bogãþia ori sãrãcia (lamentaþiacreºtinã va defini, în puþine ºi superbe cuvinte,deºertãciunea – în mormântul împãratului ºi alsãracului se gãsesc numai oase goale), oricum,mormântul este loc de cult privat, el aparþine ZeilorMani ºi dreptul de proprietate al familiei estegarantat de cetate. Cu excepþia celor ale nou-nãs-cuþilor, toate mormintele trebuie sã se gãseascã înafara limitelor sacre ale oraºului. E una dinpuþinele reguli strãvechi, pãzitã cu strãºnicie.Dupã romani, barbarii (adicã migratorii) îºi pre-sarã mormintele peste tot, în castre, în oraºe,printre clãdiri în picioare ori ruinate, ca unii cesunt strãini de aceastã lege. Exemplele nu lipsesc

à ClujStr. Gh. Doja (1923)

Cimitirul, un drum flancat de douã rânduri de tãceri

„ „


în Dacia. Cum ritul (incineraþie ori înhumaþie)folosit de romani varia, el nefiind nici determinantal ideologiei funerare , nici determinat de aceasta , numaiîngroparea defuncþilor a rãmas întotdeauna oobligaþie generalizatã.

Într-adevãr, dupã incineraþia practicatã înepoca arhaicã, începând cu secolul VI î. Hr. maiobiºnuitã devine înhumaþia. În veacul I î. Hr.incineraþia se rãspândeºte din nou la romani, pen-tru ca înhumaþia sã revinã mai ales în a douajumãtate a veacului II d. Hr. Aceste variaþii nudepindeau de o credinþã specificã, nu sunturmarea unor transformãri succesive în planulreligios propriu-zis ori în planul credinþelorfunerare, ci pornesc din modificãrile practicilortradiþionale. La urma urmei, chiar ºi în cazulincineraþiei, resturile de la rug se îngropau, deciceea ce s-a schimbat de vreo douã-trei ori a fostnumai modul de distrugere ºi transformare acadavrului în oseminte neperisabile, sarcinã cerevenea fie focului, fie pãmântului. Rezultatulfinal era acelaºi: sufletul eliberat de corp (într-unmod sau altul) va ajunge pe malul Styxului.

Dacã ritul poate sã varieze ºi este mai puþinimportant decât am fi înclinaþi sã credem, cu atâtmai mult ritualul, obiceiurile funerare, variazãchiar de la familie la familie, conform unortradiþii proprii. De aceea unele practici funerare(de pildã, depunerea în morminte a lucernelor oria „obolului lui Caron“) nu vor fi reflectate dearheologie în Dacia pe mãsura în care ne-amaºtepta, închipuindu-ne funcþionarea unei „deter-minãri“ mitologice, care ar fi fost general cunos-cutã ºi acceptatã.

Ne putem însã imagina cã mãcar principaleleîndatoriri periodice faþã de morþi erau îndeplinite.La Parentalia, în februarie, familia se reunea lamormânt pentru sacrificii, arzând victime ani-male, fãcând libaþii cu parfum ºi vin. Pentru a seasigura cã libaþiile ajung la resturile decedatului ºipotolesc arzãtoarea „sete a mortului“, unii folo-sesc dispozitive speciale prin care lichidelepãtrundeau în sarcofag ori în urna cinerarã, cumse întâmplã la Apulum. La Lemuria, în mai, seoferea un mic banchet morþilor care nu fuseserãîngropaþi dupã datinã sau celor care nu fuseserãîngropaþi deloc, pentru a îmbuna spiritele lorrãtãcitoare. Prin mai-iunie, la Rosalia, sãrbãtoarerãspânditã în epoca imperialã, mormintele seacopereau cu trandafiri ºi se oferea un banchetmorþilor. Ca mijloc de prevedere, pentru ca mor-mântul sã-i fie îngrijit, iar sacrificiile prescrise sãfie aduse la timp, un locuitor din Sucidava se pre-ocupa din timpul vieþii ºi lãsa dispoziþii în acestsens urmaºilor, prin testament. Alþii dispuneauprin testament înãlþarea monumentului funerar.

Arheologia funerarã „produce“ obiecte con-servate mai bine ori care nu se pãstreazã decât încontexte funerare. Depuse intenþionat în pãmânt (înmorminte), ºi nu „ajunse“ întâmplãtor sub pãmântprintr-un proces de degradare, distrugere, rui-nare, acoperire cu depuneri, multe artefacte sepãstreazã bine numai dacã se aflã în morminte.Mormântul oferã o protecþie fizicã: vasele de sti-clã din epoca romanã care s-au pãstrat întregiprovin aproape exclusiv din morminte. Mor-mântul oferã un microclimat salvator pentrumaterialele organice: obiecte de lemn, piese deîmbrãcãminte ºi încãlþãminte din textile ori pielese pãstreazã, de regulã, numai în contexte funera-re (ºi asemenea contexte sunt cu atât mai valoroa-se cu cât solul în care materiile organice ar ajungeîntâmplãtor nu are calitãþile propice conservãriilor, cum este ºi cazul României). Evident, înmicroclimatul protejat de un spaþiu perfect închis(un sarcofag de piatrã, de pildã) conservareamaterialelor organice este uneori de-a dreptulmiraculoasã.

Un mormânt ori o situaþie arheologicã funerarãfurnizeazã, cu puþin noroc, o radiografie rarã, osituaþie nederanjatã, oferã un crâmpei din viaþa dealtãdatã, care a fost „îngheþat“, depus spre pãstrareîn pãmânt, niºte involuntare „capsule ale timpului“.

Fãrã aportul arheologiei pe care am numit-o„funerarã“, culturi ºi civilizaþii întregi ar fi rãmas,practic, necunoscute. Este cazul nomazilor ºi alseminomazilor care au trecut pe acest pãmântaproape fãrã sã lase urme de cetãþi ori de locuire,cei pe care doar moartea i-a aºezat definitiv unde-va. De la sciþii stabiliþi în Transilvania pe la anul600 înainte de Hristos ne-au rãmas doar mor-minte. De la migratorii din primul mileniu al ereicreºtine – de exemplu, de la goþii din Transilvania– la fel, doar morminte: tot ce ºtim astãzi desprecivilizaþia acestor neamuri, de la vase de bucãtãrieºi arme pânã la podoabe, provine din descoperirifunerare.

Când, din anumite motive, mormintele suntpuþine ori chiar par sã lipseascã ºi, prin urmare,„arheologia funerarã“ produce puþin sau nimic,multe probleme devin greu de soluþionat, în timpce ipotezele abundã, cu ºanse reduse de a fi veri-ficate ori general acceptate. Pe teritoriul României(dar ºi într-o arie europeanã mai largã), încã deprin secolul XII î. Hr. necropolele se rãresc, pro-ces ce continuã în primul mileniu, mormintelecunoscute sunt tot mai puþine (mai ales în zonelelipsite de prea mari influenþe alogene), fãrã sãputem explica mulþumitor faptul, în afarã de a-lpune pe seama unor ipotetice schimbãri de com-

portament faþã de cadavru. Pentru geto-daci,penuria descoperirilor funerare ridicã, aºijderea,probleme dificile ºi mari semne de întrebareprivind unele aspecte ale spiritualitãþii lor, insufi-cient clarificate.

Arheologia funerarã, ca aventurã a cercetãrii, îlpoartã pe arheolog prin cele mai diverse situaþii ºistãri sufleteºti, de la truda puþin rãsplãtitã a sãpãriiunui tumul impunãtor care se dovedeºte a ascundeun foarte sãrac mormânt preistoric, de la lipsa derezultate a unor sondaje în necropole plane, cândmormintele nu se lasã depistate, pânã la descoperi-rile cele mai spectaculoase care fac „epocã“ în isto-ria arheologiei, morminte fastuoase de conducãtori(Tutankhamon, Filip al II-lea al Macedoniei, Chil-deric, pentru a da exemple din spaþii culturale ºi ori-zonturi temporale diverse). Nu degeaba Ceram asimþit nevoia sã-ºi intituleze celebra-i carte de vul-garizare Zei, morminte, cãrturari, marcând din titluunul din cele mai pasionante domenii ale cercetãriiarheologice.

În sfârºit, arheologia funerarã oferã antropolo-giei fizice spre studiu resturile osoase, primindrãspunsuri cu privire la sexul, vârsta, uneori chiarînfãþiºarea celui decedat; extinse asupra unorîntregi necropole, asemenea cercetãri pot stabilisperanþa de viaþã din epocã. Când este cazul, pa-leopatologia adaugã rezultate specifice, astfelîncât, în final, istoricul aflã câte ceva despre cali-tatea vieþii, igienã, alimentaþie, date pe care altesurse nu i le furnizeazã.

n

SibiuTurnul armelor (sec. XIII)


P rin cercetãrile arheologice întreprinse înTransilvania în ultimele cinci decenii s-audescoperit numeroase aºezãri ºi necropole,

dar acestea nu au reuºit, pânã în prezent, sã aducãsoluþii definitive la problema continuitãþiiurmaºilor daco-romanilor din fosta provincieDacia, din secolul al IV-lea ºi pânã în vremeaprimelor documente care-i menþioneazã peromâni în Transilvania (primul dateazã din 1210,dar altul din 1223 se referã la prezenþa românilorla Cârþa pe la 1203). În ciuda aparenþelor, existãun interval de trei secole (VII-IX), pentru carearheologia nu oferã probe concludente. Voi arãtamai jos de ce exprim o judecatã atât de severã.Mai existã ºi un al doilea interval (secolele X-XII),în care singurele informaþii despre românii dinTransilvania provin din acel atât de controversatizvor care este Gesta Hungarorum a NotaruluiAnonim.

Dovedirea teoriei continuitãþii prin cercetãriarheologice a fost, în a doua jumãtate a secoluluicare a trecut, principalul obiec-tiv al celor douã mari ºcoliarheologice româneºti – cea dela Cluj a lui Constantin Dai-coviciu ºi cea de la Bucureºti alui Ion Nestor. A fost unobiectiv comun, realizat cumijloace diferite ºi pe deasupradisputelor din lumea arheo-logilor, dispute care au privitinclusiv problema etnogenezei(Daicoviciu a contestat vehe-ment teoria lui Nestor asupraculturii Dridu1). Dacã anali-zãm acþiunile ºi rezultatele, seobservã o anumitã comple-mentaritate. ªcoala de la Cluj s-a concentrat asupra perioadeipostromane (secolele IV-VI), întimp ce Ion Nestor ºi discipoliisãi au urmãrit demonstrareacontinuitãþii populaþiei roma-nice / româneºti în perioadaulterioarã migraþiei slavilor.

Rezultatele nu au fost pemãsura aºteptãrilor decât înprivinþa secolelor IV-VI. Acum,nici un cercetãtor serios numai poate contesta supravieþui-rea în forme ruralizate a ora-ºelor din Dacia Romanã, pânãîn secolul al V-lea, iar în unelecazuri pânã în secolul al VI-lea.Materialele paleocreºtine (pro-duse local sau importate),menþinerea unor ritualurifunerare romane, utilizareaceramicii de tradiþie romanãprovincialã, folosirea relativintensã a monedelor de bronz,toate acestea sunt argumenteserioase în sprijinul continu-itãþii daco-romanilor înTransilvania în secolele IV-VI2.Kurt Horedt, deºi a susþinutvenirea românilor în Transil-vania de la sudul Dunãrii însecolul al IX-lea, a admis

supravieþuirea elementului daco-roman pânã însecolele VI-VII. Este o poziþie de compromis,bazatã pe o cercetare minuþioasã ºi multilateralã(arheologicã, istoricã, lingvisticã)3. Reacþiile arhe-ologilor din România la cartea lui Horedt au fostînsã foarte discrete4. Nu s-a ajuns la o dezbatere aacestui punct de vedere asupra continuitãþii, carenici nu era unul nou (se apropie de teoriile luiSulzer, Onciul ºi Philippide).

Marea întrebare este ºi rãmâne: ce s-a petrecutîncepând cu secolul al VII-lea? Pãtrunderea slavi-lor a fost masivã, în mai multe valuri ºi din maimulte direcþii. Douã grupuri au pãtruns dupãmijlocul secolului al VI-lea, prin sud-est ºi prinnord-vest5. În secolul al VIII-lea s-a mai instalatîncã un grup slav de origine nordicã (purtãtoriicimitirelor tumulare de tip Nuºfalãu)6.

Identificarea pe cale arheologicã a slavilor înTransilvania s-a fãcut pe baza ceramicii lucrate cumâna de tip Praga-Korceak7, adusã din Ucraina ºidin sudul Poloniei, precum ºi pe baza practicãrii

incineraþiei. Din secolul al VIII-lea, ceramica pre-dominantã devine însã cea lucratã la roata înceatã,decoratã cu incizii orizontale ºi ondulate. Rãs-pânditã în toatã Europa Centralã ºi de Est, pre-cum ºi în zonele de nord ale Peninsulei Bal-canice, aceastã ceramicã a fost denumitã de arhe-ologii central-europeni „ceramicã de tip dunã-rean“ (Donau-Typus), deoarece originea ei se aflãîn ceramica romanã din zona Dunãrii de Mijlocºi de Jos8. Ceea ce arheologii români denumesc„categoria A“ a ceramicii Dridu este pur ºi simpluo variantã localã a acestui Donau-Typus. De aceea,este abuzivã9 asocierea strictã a ceramicii de tipDridu cu populaþia româneascã, aºa cum pro-cedeazã mulþi arheologi români10. De remarcat cãIon Nestor nu a atribuit cultura Dridu în modexclusiv populaþiei româneºti11. Apoi, culturaDridu este definitã de coexistenþa „categoriei A“cu ceramica cenuºie finã, similarã cu cea din cul-tura Saltovo-Majack („categoria B“). În Tran-silvania, categoria B nu apare decât în douãenclave (zona Alba-Iulia-Blandiana ºi zona Poian-Cernat)12.

De fapt, cultura Dridu a avut un caractersupraetnic, fiind purtatã atât de cãtre români, câtºi de cãtre bulgari. Ea a fost expresia unui anumitnivel de civilizaþie, iar aria sa de rãspândire reflec-tã iradierea unor ateliere de ceramicã. Prinurmare, siturile din Transilvania în care a apãrutceramicã „Dridu A“ nu sunt cu certitudine ro-

mâneºti (exemplul cel mai laîndemânã este cimitirul Bratei-2, al cãrui caracter românesc afost postulat de EugeniaZaharia13).

Ceramica „Dridu A“neputând fi o bazã pentrudiferenþieri etnice, ne-amputea gândi la alte vestigiimateriale susceptibile de aputea fi asociate cu etniaromanicã / româneascã.Asemenea vestigii ar putea ficele creºtine, cel puþin pentrusecolele VII-IX. Or, este fra -pantã dispariþia obiectelorcreºtine în Transilvania dupãsecolul al VII-lea. Cea maitârzie piesã este tiparul pentrucruciuliþe din aºezarea de secolVII de la Cristuru Secuiesc14.Abia în a doua jumãtate a se-colului al X-lea reapare o nouãpiesã creºtinã în Transilvania:crucea pectoralã de la Dãbâca(datarea a fost fãcutã pe bazetipologice, nefiind cunoscutcontextul descoperirii)15.Aceastã cruce este un obiect deimport (bizantin). Desigur,dispariþia pieselor creºtine deimport trebuie privitã în con-textul ruperii legãturilorTransilvaniei cu spaþiul bizan-tin în secolele VIII-IX.Interesant este cã nu se cunoscnici produse locale, de felultiparelor de cruci (deºi cer-cetãrile arheologice nu lipsesc).Este o situaþie care trebuieexplicatã. Pe de altã parte, într-unul dintre cele maiimportante situri transilvane,Alba-Iulia, s-a descoperitunicul monument de cult depiatrã de la nordul Dunãrii dinintervalul secolelor VII-XI:capela de tip rotondã care a

Continuitatea romanicã în Transilvanian Alexandru Madgearu

SighiºoaraTurnul cu ceas


fost suprapusã de catedrala romanicã. Datatã fieîn secolul al X-lea16, fie în secolul al IX-lea17,aceastã construcþie religioasã este atipicã pentruspaþiul nord-dunãrean; în plus, se dateazã într-operioadã de absenþã a descoperirilor creºtineminore (obiecte mobile). De aceea, rotonda de laAlba-Iulia pare sã fie, ca ºi ceramica cenuºie finãapãrutã în zona Alba-Iulia-Sebeº, o prezenþãstrãinã în orizontul arheologic transilvan.

Cât despre piesele vestimentare precum cer-ceii sau cataramele, o atribuire etnicã romanicã aanumitor tipuri ar fi iluzorie. În secolele VII-XI,aceste obiecte, care au avut în general prototipuribizantine, au fost la fel de uniform ºi generalrãspândite ca ºi ceramica Donau-Typus. Singureleaccesorii vestimentare a cãror atribuire etnicã esteposibilã sunt cele de provenienþã orientalã, aduseîn regiune de cãtre avari ºi unguri.

Mai utile pentru stabilirea unor identificãrietnice sunt cimitirele. Chiar ºi în acest caz, situ-aþia este derutantã. Predominarea incineraþiei încel mai numeros grup de necropole (cel denumitMediaº) ºi numãrul extrem de redus de mor-minte de înhumaþie orientate V-E (posibil creº-tine) nu se potrivesc cu ideea unei preponderenþea elementului romanic în Transilvania. GrupulMediaº este o variantã localã a orizontului fune-rar specific teritoriilor populate de slavii de vest18,la fel cum ceramica de tip Dridu A este o variantãlocalã a tipului „dunãrean“, rãspândit aproximativîn acelaºi teritoriu.

Ajungem astfel la un impas. Chiar dacã auexistat români în Transilvania secolelor IX-XII,urmele lor materiale nu pot fi de obicei separatede cele ale slavilor cu care convieþuiau.

Singurã arheologia nu este capabilã sã clarificeo problemã de naturã etnicã, din simplul motivcã ea studiazã obiecte materiale, precum ºi con-textele din care provin aceste obiecte. În anumitesituaþii, atribuirea etnicã a unei necropole se faceprintr-un transfer de informaþie din afara arhe-ologiei, deoarece porneºte de la date cunoscutedin izvoare literare sau etnografice. Astfel, infor-maþiile din izvoarele latine, bizantine ºi arabedespre sacrificarea femeilor la slavi au permisatribuirea etnicã slavã a unor necropole din seco-lele VIII-IX, în care existã numeroase morminteale unor femei sacrificate la moartea bãrbaþilor(Ocna Sibiului, Chiscani, Tichileºti, Sihleanu)19.Desigur, aceste morminte de incineraþie pot fioricum atribuite slavilor, dar absenþa acestui ritualal sacrificiului în alte necropole de incineraþie,apropiate în timp ºi spaþiu, a permis formulareaipotezei cã acestea din urmã ar putea fi atribuite ºiromanicilor / românilor. Este cazul cimitirului dela Guºteriþa, situat la circa 10 km distanþã deOcna Sibiului20. Ambele cimitire fac parte dingrupul Mediaº ºi prezintã numeroase elementecomune de ritual ºi inventar funerar, elementeprezente ºi în celelalte necropole ale grupului,între care cea mai importantã este Bratei-2.

Se observã, aºadar, cã în interiorul aceluiaºigrup cultural definit prin practici funerarecomune pot fi distinse componente etnicediferite, dar pornind de la informaþii nonarheo-logice (provenite din izvoare literare). Acesta esteînsã un caz fericit, deoarece existã o informaþiepozitivã (sacrificiul femeilor) despre un anumitgrup etnic (slavii). Asemenea informaþii pozitivenu existã ºi despre eventuala componentã roma-nicã a acelor cimitire. Acea componentã a fostdedusã din absenþa acelei informaþii, ceea ce nueste totuºi suficient pentru a dovedi prezenþacomponentei romanice.

Este nevoie de informaþii pozitive care sãcompleteze datele arheologice în încercarea de astabili asocierea dintre un fapt arheologic ºi oidentitate etnicã.

O asemenea situaþie poate fi asocierea înaceeaºi regiune a unor elemente de culturã mate-rialã ºi a unor fapte de limbã, specifice ambelepentru acea arie ºi nespecifice pentru celelalteregiuni ale spaþiului în care se presupune cã s-aformat poporul român. Mai concret, este vorbade suprapunerea în acelaºi teritoriu – Transilvania– a zonelor de rãspândire a ceramicii lucrate laroata rapidã din secolele VIII-IX ºi, respectiv, acuvintelor de origine latinã conservate doar într-oanumitã parte a ariei dialectului dacoromân.

Recent, arheologul clujean Ioan Stanciu aemis ipoteza cã tehnica olãritului la roata rapidã afost moºtenitã de populaþia localã din Tran-silvania, care a produs ceramicã potrivit acesteitehnici pânã în secolul al IX-lea, spre deosebirede slavi, care nu cunoºteau în acea vreme decâttehnica inferioarã a roþii încete. Deºi vase din se-colele VII-IX lucrate la roata rapidã s-au desco-perit în mod sporadic ºi în Oltenia ºi Muntenia,aceastã categorie de ceramicã este specificã pentruTransilvania ºi Criºana. Pe baza continuitãþii uti-lizãrii tehnicii, I. Stanciu presupune cã aceastãceramicã a aparþinut populaþiei romanice /

româneºti21. Totuºi, o tehnicã nu este un atributal unei anumite etnii, ci aparþine unui anumitnivel de civilizaþie. De aceea, ipoteza coleguluiStanciu va rãmâne o simplã ipotezã, atâta timp câtea nu se va întemeia ºi pe argumente din afarasferei culturii materiale.

Aproximativ în acelaºi teritoriu de conservarea tehnicii olãritului la roata rapidã s-au pãstrat ºimai multe cuvinte de origine latinã, care nu seregãsesc în Moldova, Muntenia sau Dobrogea (ai,arinã, june , nea , pãcurar etc.). Este vorba deTransilvania ºi de Banat, adicã de regiunile underomanizarea a fost cea mai intensã. Acest fapt nus-ar putea explica dacã românii ar fi venit din altãparte. De asemenea, dialectologia demonstreazãcã toate graiurile dialectului dacoromân îºi auoriginea în Transilvania, de unde s-au desfãºuratmiºcãri centrifuge ale vorbitorilor limbii române.Pe baza acestor cercetãri, lingviºtii E. Petrovici, S. Puºcariu, E. Gamillscheg ºi G. Reichenkron auamplasat în zona Munþilor Apuseni una dintrevetrele de supravieþuire a romanitãþii dacice22.

à

SighiºoaraTurnul Cojocarilor


Cele mai multe hidronime nord-dunãrene deorigine dacã sau latinã care s-au transmis în modsigur fãrã filierã slavã se aflã în vestul Tran-silvaniei, Criºana ºi Banat: Criº , Timiº, Bârzava,Ampoi23, Gãlpâia (sat care moºteneºte numelerâului Gilpil, Criºul Negru24). Este posibil ca totfãrã filierã slavã sã se fi transmis ºi numele Olt,Mureº, Someº, dar opiniile lingviºtilor diferã înaceastã privinþã, pornind de la controversaevoluþiei lat. a > rom. o25. În plus, în vestulTransilvaniei existã ºi alte toponime deorigine dacã sau latinã, lipsite însã deatestãri antice: Abrud, Albac, Ibru,Parâng, Cindrel26. De asemenea, numelemunþilor Zãrand a fost explicat prinlimba sarmaþilor care au trãit înapropiere în secolele I-IV27.

În general, studierea toponimieimunþilor a arãtat cã denumirile celemai vechi, de origine preslavã, s-au pãs-trat la altitudinile cele mai mari. Elecontureazã un teritoriu delimitat deMunþii Apuseni, Munþii Banatului,Retezat, Parâng, Sebeº, Fãgãraº,Maramureº, Nãsãud28.

Cercetãrile etnografice au identificatmai multe zone montane unde s-auamenajat terase pentru cultura cerea-lelor. Ele dovedesc practicarea unorforme de agriculturã în condiþiilerefugierii în zonele de munte. Acesteterase se aflã în Apuseni, Haþeg, PoianaRuscãi, Sebeº, Cibin, Fãgãraº, Rodna,Cãliman ºi Þara Loviºtei29. Se observãconcentrarea în partea de vest ºi sud aTransilvaniei, în cadrul ariei de supra-vieþuire a toponimiei antice.

Vedem astfel cât de necesarã este oabordare interdisciplinarã a problemeicontinuitãþii. Pe de altã parte, discursuldespre continuitate trebuie sã renunþela iluziile care au marcat ºi complexatpentru mult timp istoriografia româ-neascã. Nu a existat continuitate fãrãdiscontinuitate. Nu a existat continui-tate în toate regiunile ºi microregiunilecare alcãtuiesc spaþiul etnic românesc.Au existat perioade de retragere în zonede supravieþuire ºi au existat perioadede expansiune a elementului romanic/

românesc, pânã în epocaîntemeierii statelor ÞaraRomâneascã ºi Moldova.Este ceea ce am încercat sãdemonstrez în cartea care astudiat regiunea Dunãriide Jos în secolele VII-VIII30.

Modul în care înþelegcontinuitatea romanicã înspaþiul dacic este apropiatde teoria lingvistuluiAlexandru Niculescuasupra „continuitãþiimobile“: o Romania antiquaunde s-a conservat elemen-tul romanic, ºi de undepopulaþia româneascã s-aextins în zonele slavizate.Romania antiqua a fost com-pusã din mai multe insule,dintre care cea mai impor-tantã a fost partea centralã ºide vest a Transilvaniei31.

În concluzie, doar oabordare interdisciplinarã

care face apel la arheologie, lingvisticã ºi etno-grafie poate duce la o înþelegere mai nuanþatã ºimai uºor de acceptat a teoriei continuitãþii.

n

NOTE

1. C. DAICOVICIU , Originea poporului român dupã cele mai noicercetãri, în Unitate ºi continuitate în istoria poporului român,Bucureºti, 1968, p. 83-97.

2. Vezi în special A. DIACONESCU, C. OPREANU , Cîteva puncte de vedere în legãturã cu evoluþia societãþii autohtone în

epoca daco-romanã tîrzie ºi în perioada migraþiilor , AIIA Cluj,29, 1988-1989 (1989), p. 571-595.

3. K. HOREDT, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986 (cu deosebire p. 170-175, 186).

4. Vezi R. POPA, Observaþii ºi îndreptãri la Istoria României dinjurul Anului O Mie, SCIVA, 42, 1991, 3-4, p. 165.

5. ªT. FERENCZI, O descoperire slavã timpurie în Transilvania,AMN, 7, 1970, p. 565-573; M. R USU, Notes sur les relationsculturelles entre les Slaves et la population romane de Transylvanie(VIe-Xe siècles) , în Les Slaves et le monde méditerranéen, VIe-XIe siècles (Symposium international d’archéologie slave,Sofia, 23-29 avril 1970), Sofia, 1973, p. 194, 196-197; M. COMSA, Slawen und Awaren auf rumänischen Boden, ihreBeziehungen zu der Bodenständigen romanischen und späterenfrührumänischen Bevölkerung, în Die Völker Südosteuropas im6. bis 8. Jh., hrsg. von B. HÄNSEL, München, 1987, p. 220;Z. SZÉKELY , Slavii ºi populaþia bãºtinaºã în sud-estulTransilvaniei , „Aluta“, 3, 1971, p. 129-139; I. Stanciu,Aºezarea slavã timpurie de la Lazuri-„Lubi tag“, jud. Satu Mare(cercetãrile arheologice din anii 1977, 1993-1995). Contribuþii lacunoaºterea secolelor 6-7 în zona Tisei, „Satu Mare. Studii ºicomunicãri“, 15-16, 1998-1999, p. 161-163.

6. I. STANCIU, Über die slawischen Brandhügelgräber vom TypNuºfalãu-Someºeni (Nordwesten Rumäniens) , AMN, 36,1999, I, p. 245-263.

7. Definirea acestui tip de ceramicã a corespuns nevoii de aidentifica ºi carta cultura materialã a slavilor timpurii înzonele locuite de actualele popoare slave. F. CURTA a arã-tat recent cât de arbitrar s-a reconstituit cronologiamigraþiilor slavilor pornind de la tipologia ceramicii denu-mite Praga-Korceak (The Prague Type: A Critical Approach toPottery Classification, „Archaeologia Bulgarica“, 5, 2001, 1,p. 73-106). El ajunge ajunge la concluzia cã nu este clardacã a existat cu adevãrat un tip de ceramicã specific sla -vilor.

8. Donau-Typus a fost definit de J. EISNER , Devinska Nová Ves.Slovanské pohrebišté. (Begräbnisstätte aus dem VII. und VIII.Jh. in Devinska Nová Ves bei Bratislava in der Slowakei),Bratislava, 1952, p. 393-395. Pentru descendenþa dinceramica romanã târzie, vezi M. COMSA, L’influenceromaine provinciale sur la civilisation slave, à l’époque de la for-mation des États , „Romanoslavica“, 16, 1968, p. 447-460.

9. Z. HILCZEROWNA, Le problème de la civilisation de Dridu,„Slavia Antiqua“, 17, 1970 (1971), p. 161-170.

10. De exemplu: E. ZAHARIA, Données sur l’archéologie des IVe -XIesiècles sur le territoire de la Roumanie. La cultureBratei et la culture Dridu , „Dacia“, NS, 15, 1971,p. 269-287; EADEM, în Enciclopedia arheologiei ºiistoriei vechi a României , II, Bucureºti, 1996, p. 81-83; D. GH. TEODOR, Apartenenþa etnicã aculturii Dridu, „Cercetãri Istorice“, Iaºi, SN, 4,1973, p. 127-142.

11. I. NESTOR, Les données archéologiques et le pro-blème de la formation du peuple roumain, RRH, 3,1964, 3, p. 414.

12. Vezi P. DIACONU, Extension du premier État bul-gare au Nord du Danube (VIIIe-Xe siècles). Laculture materielle, „Études Balkaniques“, Sofia,21, 1985, 1, p. 108-110.

13. E. ZAHARIA, Populaþia româneascã în Transilvaniaîn secolele VII-VIII (Cimitirul nr. 2 de la Bratei),Bucureºti, 1977.

14. Z. SZÉKELY , Éléments byzantins dans la civilisa-tion matérielle des VIe-VIIe siècles dans le Sud-Estde la Transylvanie, „Dacia“, NS, 15, 1971, p.357, fig. 1/3; IDEM, Aºezãri din secolele VII-VIIIîn bazinul superior al Târnavei Mari, SCIVA, 39,1988, 2, p. 182, fig. 19/6.

15. N. GUDEA, C. COSMA, Crucea-relicvar descope-ritã la Dãbâca. Consideraþii privind tipologia ºicronologia crucilor-relicvar bizantine din bronz, cufiguri în relief, descoperite pe teritoriul României ,„Ephemeris Napocensis“, 8, 1998, p. 273-303.

16. R. HEITEL, Contribuþii la problema genezei rapor-turilor feudale în lumina cercetãrilor arheologice dela Alba Iulia, „Muzeul Naþional“, 2, 1975, p. 343-351; IDEM, Die Archäologie der Erstenund Zweiten Phase des Eindringens der Ungarn indas innerkarpatische Transilvanien , „Dacia“, NS,38-39, 1994-1995, p. 417, 427.

17. A. MADGEARU, Misiunea episcopului Hierotheos.Contribuþii la istoria Transilvaniei ºi Ungariei însecolul al X-lea, „Revista Istoricã“, SN, 5, 1994,1-2, p. 150; IDEM, Românii în opera NotaruluiAnonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 194-195.

18. Pentru care vezi: K. HOREDT, DieBrandgräberfelder der Mediaºgruppe aus dem 7.-9.Jh. in Siebenbürgen, „Zeitschrift fürArchäologie“, 10, 1976, 1, p. 45-46; H. ZOLL-ADAMIKOVA, Die Verwendbarkeit der Grabfundeaus dem 6.-10. Jh. für die Aussonderung derStammesgruppen bei den Westslawen , în Rapportsdu IIIe Congrès International d’Archéologie Slave ,Bratislava, 1979, 1, p. 941-952.

à

SighiºoaraDreapta: Casa „Vlad Dracul“

SighiºoaraTurnul cu ceas

¸

¸


19. D. NICOLÃESCU -PLOPSOR, W. WOLSKI, Elemente dedemografie ºi ritual funerar la populaþiile vechi din România,Bucureºti, 1975, p. 212-222; W. WOLSKA, Die biologischeDynamik der Bevölkerungen des 8.-10. Jhs. auf dem Gebiet des heutigen Rumänien, în Transsilvanica. ArchäologischeUntersuchungen zur älteren Geschichte des südöstlichenMitteleuropa. Gedenkschrift für Kurt Horedt , hrsg. von N. BOROFFKA, T. SOROCEANU, Rahden, 1999, p. 331-351.

20. D. NICOLÃESCU -PLOPSOR, W. WOLSKI, op. cit., p. 249-272.21. I. S TANCIU, Despre ceramica medievalã timpurie de uz comun,

lucratã la roata rapidã, în aºezãrile de pe teritoriul României (secolele VIII-X), „Arheologia Medievalã“, 3, 2000, p. 127-191.

22. S. MEHEDINÞI, Ce este Transilvania , Bucureºti, 1940, p. 25-31; E. PETROVICI , Transilvania, vatrã lingvisticã a românismu-lui nord-dunãrean, „Transilvania“, 72, 1941, 2, p. 102-106;E. GAMILLSCHEG , Über die Herkunft der Rumänen, Berlin,1940; S. PUSCARIU , Limba românã, I. Privire generalã,Bucureºti, 1976, p. 346-350; G. REICHENKRON, DieEntstehung des Rumänentums nach den neuesten Forschungen,„Südost-Forschungen“, 22, 1963, p. 75-77.

23. N. DRÃGANU, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimieiºi a onomasticei, Bucureºti, 1933, p. 242-250, 313-319, 489-494; I. I. RUSSU, Nume de râuri din vestul Daciei, „Cercetãride lingvisticã“, Cluj, 2, 1957, p. 251-266; D. SLUSANSCHI ,Tisa-Timiº-Prahova, în Studia indoeuropea ad Dacoromanospertinentia. I. Studii de tracologie, Bucureºti, 1976, p. 151-165.

24. C. CIHODARU , Vechi toponime din Transilvania – reflexe alecontinuitãþii populaþiei bãºtinaºe romanizate în regiunile nord-

dunãrene, „Analele ªtiinþifice ale Universitãþii Al. I. Cuzadin Iaºi, secþiunea III a. Istorie“, 34, 1988, p. 41-42.

25. Pentru transformarea a>o fãrã filierã slavã: C. POGHIRC,în Istoria limbii române, vol. II, Bucureºti, 1969, p. 358; V. FRÃÞILÃ, Lexicologie ºi toponimie româneascã, Timiºoara,1987, p. 167-170; IDEM, Toponimie ºi continuitate înTransilvania de centru ºi de sud, „Ziridava“, 21, 1998, p. 141;M. SÂMPETRU , Vestul României în secolele IV-X e.n.,„Thraco-Dacica“, 13, 1992, p. 151-153. Pentru trans-miterea prin filierã slavã a hidronimelor Tisa, Mureº , Olt,Someº: I. POPOVIC , Quel était le peuple pannonien qui parlaitMEDOS et STRAVA?, „Zbornik Radova Vizantološkog

Instituta“, Belgrad, 7, 1961, p. 202-210; G. IVÃNESCU,Istoria limbii române, Iaºi, 1980, p. 72-73; A. ROSETTI, Istorialimbii române, Bucureºti, 1986, p. 210-211, 218-219; G. SCHRAMM, Frühe Schicksale der Rumänen. Acht Thesen zurLokalisierung der lateinischen Kontinuität in Südosteuropa (III),„Zeitschrift für Balkanologie“, 23, 1987, 1, p. 92.

26. N. DRÃGANU , op. cit., p. 485-494; C. POGHIRC, op. cit., p. 359-360; G. G IUGLEA, Cheie pentru înþelegerea continuitãþiinoastre în Dacia, prin limbã ºi toponimie, în IDEM, Cuvinteromâneºti ºi romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, topo-nimie, Bucureºti, 1983, p. 308-317; I. CONEA, L. BADEA ,D. OANCEA , Toponymie ancienne, témoignant de la continuitédaco-roumaine dans les Carpathes Méridionales de l’ouest del’Olt, în VIIo Congresso internazionale di scienze onomastiche,Firenze-Pisa, 1961, p. 327-362; V. FRÃÞILÃ, Lexicologie..., p. 118-123; IDEM, Toponimie..., p. 139-146.

27. M. SÂMPETRU , op. cit., p. 144-145.28. G. G IUGLEA, op. cit., p. 315-316, 328-332.29. G. MORARIU , Permanenþe etnografice în structura ocupaþiei agri-

cole la români (I), „Anuarul Institutului de cercetãri etno-logice ºi dialectologice“, seria A (Comunicãri), 1, 1979, p. 28; M. B OTZAN, M. ALBOTÃ, Considérations historiques ettechniques concernant les anciennes agro-terasses d’altitude desCarpates, „Bulletin de l’Académie agricole et forestière“,Bucureºti, 9, 1980, p. 141-149.

30. A. MADGEARU, Continuitate ºi discontinuitate culturalã laDunãrea de Jos în secolele VII-VIII, Bucureºti, 1997.

31. A. NICULESCU, Individualitatea limbii române între limbileromanice, III. Noi contribuþii, Cluj, 1999, p. 41-71, 102-114.

Î n celebra sa lucrare Etica protestantã, MaxWeber considera – aºa cum bine se ºtie – cãsocietatea modernã capitalistã ºi democraþiile

liberale din þãrile anglo-saxone ºi din Europa deNord-Vest sunt creaþia etosului protestant almuncii. În schimb, aºa cum mai nou demon-streazã eseistul ºi istoricul literar Virgil Nemo-ianu, dar ºi alþi istorici, Europa Centralã –înþelegând aici Austria, Cehia, Slovacia, Iugoslaviaºi România – este creaþia etosului instruirii,difuzat treptat, începând cu secolul al XVIII-lea,în rândul tuturor claselor ºi categoriilor sociale1.Ca urmare, societatea central-europeanã modernãeste rezultatul instruirii ºi culturii. Educaþia, subforma de ºcolaritate instituþionalã, reprezintãcalea emancipãrii individuale ºi naþionale, ideesub semnul cãreia s-a desfãºurat istoria secoluluial XIX-lea.

De aici ºi interesul numeroºilor istorici acor-dat acestui fenomen, care în studiile lor de „arhe-ologie a vieþii intelectuale“ au subliniat impor-tanþa instruirii ºi culturii în renaºterea (sauregenerarea, emanciparea) naþionalã în spaþiulcentral ºi sud-est-european. În definitiv, în aceastãzonã a Europei, intelectualitatea – pe fondul uneislabe reprezentãri în societate a categoriilorburgheze – este autoarea modernizãrii societãþii,creatoarea naþiunii ºi a statului naþional. Or, dinaceastã perspectivã, în care istoria naþiunii mo-derne se identificã atât de mult cu însãºi istoriaintelectualitãþii, radiografierea mediilor de for-mare a intelectualitãþii, a profilului ei cultural ºiideologic devine deosebit de relevantã pentrucunoaºterea societãþilor moderne din spaþiul cen-tral-european, în general, ºi a societãþii româneºtimoderne în particular.

Astfel, cercetarea memoriei universitãþilor încare s-a format intelectualitatea modernã a re-prezentat o temã de mare interes în istoriografianoastrã. De la Pompiliu Eliade, care poate fi con-

siderat fondatorul unor asemenea cercetãri2, oserie de istorici au pus în valoare rolul univer-sitãþilor strãine în modificarea câmpului intelec-tual din spaþiul nostru istoric prin ruptura cumediul cultural autohton, cvasioriental, autarhic.Amintim în acest sens cercetãrile, ºi ele de pionierat, ale lui M. Fotino3, apoi ale istoricilorC.C. Angelescu4, Bremzai Geza5 ºi mai ales alelui D.C. Amzãr6 privind frecventarea univer-sitãþilor din Berlin ºi Leipzig.

Întrerupte pentru un timp, ca urmare ainstaurãrii regimului comunist, asemeneacercetãri au revenit în atenþia istoricilor dinRomânia în ultimele decenii, dar mai ales în aniicare au urmat cãderii comunismului. Sunt de odeosebitã valoare în acest sens cercetãrile realizatede istoricii Tonk Sándor7, Dan Berindei8,Alexandru Zub9, Elena Siupiur10, SzabóMiklós11, Nicolae Bocºan12, Stelian Mândruþ13,Iacob Mârza14, Ioan Chiorean15, FloreaIoncioaia16, Lucian Nastasã17, Mihai SorinRãdulescu18, Kurt Philippi19, Uwe Date20,Cornel Sigmirean21 º.a. De o deosebitã impor-tanþã pentru istoria intelectualitãþii sunt o serie destudii publicate în strãinãtate, care fac referiri lafrecventarea în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-leaa universitãþilor strãine de cãtre studenþi dinRomânia, cum sunt studiile istoricilor JohannAndritsch22 ºi Szögi László23.

Trecând în revistã aceste cercetãri, putem afir-ma cã pentru perioada evului mediu ºi pentru omare parte a epocii moderne studierea feno-menului frecventãrii universitãþilor strãine, maiales de cãtre tinerii ardeleni, este în mare parterealizatã, constituind o notã distinctã a istori-ografiei noastre.

Astfel, douã valoroase lucrãri realizate laInstitutul de Cercetãri Socio-Umane „Gheorgheªincai“ din Târgu-Mureº au reconstituit lista stu-denþilor ardeleni care au frecventat universitãþile

strãine, una pentru intervalul cuprins între anii1184 ºi 152024 ºi a doua pentru perioada 1521-170025. Pe baza acestor cercetãri, care înregis-treazã 5.384 de ardeleni (2.494 între anii 1184 ºi1520 ºi 2.854 între anii 1521 ºi 1700) care au studiatla universitãþile europene, avem posibilitatea sã sta-bilim diversele canale de comunicare cu Europa deVest, importanþa legãturilor spirituale (religioase) ºiculturale ale acesteia cu spaþiul istoric ardelean. De asemenea, sã surprindem impactul marilormomente ale istoriei premoderne (Renaºterea ºiReforma) asupra societãþii transilvãnene.

Noi cercetãri, efectuate la Budapesta ºi Târgu-Mureº, au reconstituit frecventarea universitãþilorstrãine de cãtre tinerii ardeleni în 1701-184926.Este perioada când la universitãþile strãine seînregistreazã 4.570 de studenþi ardeleni, ceea ceînseamnã cã în medie, anual, 30-31 de tineri plecau la studii în universitãþile din EuropaCentralã ºi de Vest.

În aceastã perioadã, respectiv 1700-1850, pefondul apariþiei universitãþilor moderne, asistãmla o diversificare a ofertelor de studii; alãturi depreoþi, care reprezentau majoritatea studenþilor însecolele anterioare, apar noi categorii de intelec-tuali, laice: chirurgi, medici oftalmologi, gine-cologi, medici veterinari, cameraliºti ºi artiºtiplastici. Se modificã inclusiv compoziþia etnicã ºiconfesionalã a studenþilor ardeleni. Dacã în seco-lele anterioare frecventarea universitãþilor dinVest aparþinea în mod exclusiv etnicilor maghiari,germani ºi secui, începând cu secolul al XVIII-leatot mai mulþi români, iniþial de religie greco-catolicã, spre sfârºitul veacului de religie orto-doxã, frecventeazã instituþiile de învãþãmântsuperior din Europa. Potrivit evaluãrilor care sepot face în actualul stadiu al cercetãrii, din cei4.570 de tineri care au studiat la universitãþile dinafara Ungariei istorice în perioada 1700-1850,circa 196 (4,7%) proveneau din rândul

Istoria formãrii intelectualitãþii transilvãnene în epoca modernã Stadiul cercetãrilor ºi perspectiven Cornel Sigmirean

à

¸

¸

´

¸

¸

SighiºoaraVedere spre Turnul Cositorarilor

românilor27. Importante modificãri au loc înaceastã perioadã în ceea ce priveºte origineasocialã a studenþilor. De asemenea, în privinþatraseelor universitare, în sensul creºterii ponderiiVienei în opþiunile tinerilor studioºi, ca urmare anoului statut al Transilvaniei ºi al politicii ºcolarea Casei de Habsburg. Se menþine însã, mai alesdin partea protestanþilor, interesul pentru univer-sitãþile de la Jena, Halle, Göttingen, Leipzig,Berlin ºi pentru alte instituþii de învãþãmântsuperior din Olanda ºi Elveþia. Frecventarea uni-versitãþilor din Apus reprezintã, ca urmare, ºi înperioada 1700-1850, o punte de legãturã întrelumea catolicã ºi greco-catolicã transilvanã ºi ceaaustriacã ºi italianã, respectiv între lumea protes-tantã din Transilvania ºi cea din Europa de Vest28.

Propunându-ne în acest studiu o incursiuneîn istoria formãrii intelectualitãþii tran-silvãnene, menþionãm cã, prin colabo-rarea realizatã între Institutul deCercetãri Socio-Umane „Gheorgheªincai“ ºi Arhivele Universitãþii„Eötvös Loránd“ din Budapesta,fenomenul cercetãrii frecventãrii uni-versitãþilor strãine de cãtre ardeleni seaflã într-o fazã avansatã pentru perioadacuprinsã între anii 1850 ºi 187229. Pebaza estimãrilor care se pot opera înaceastã fazã a reconstituirilor, reiese cãîn perioada 1850-1872 la universitãþilestrãine (din afara Ungariei istorice) austudiat 858 de tineri ardeleni, în urmã-toarea reprezentare etnicã: 408 (respec-tiv 47%) saºi, 266 (30,6%) maghiari,115 (13,2%) români, 52 (5,9%) ºvabi,10 (1,1%) sârbi ºi 7 (0,8%) evrei. Indis-cutabil, se remarcã saltul deosebit pecare îl înregistreazã românii, de la 4,7%în perioada 1700-1850, la 13,2% întreanii 1850 ºi 1872, fapt explicabil prinprogresele pe care societatea româ-neascã le înregistreazã în perioada postpaºoptistã a neoabsolutismului ºi aexperimentului liberal din ImperiulHabsburgic. Este un fenomen pe care îlvom înregistra în ceea ce priveºte soci-etatea româneascã ºi dupã 1867, înperioada dualismului austro-ungar. Darasupra acestui aspect vom mai reveni,deocamdatã vom încerca un scurtbilanþ în ceea ce priveºte reconstituirileprivind istoria formãrii intelectualitãþiiromâneºti din Transilvania în epocamodernã.

Legãturile spirituale (religioase) ºietnice au asigurat – aºa cum se ºtie –sute de ani frecventarea universitãþilordin Europa de cãtre tinerii ardeleni dereligie catolicã, luteranã, calvinã ºi uni-tarianã. Românii, majoritatea ortodocºi, cu unstatut de toleraþi în Transilvania, consideraþi înafara religiilor recepte, n-au beneficiat de facilitã-þile oferite membrilor celorlalte confesiuni pentrufrecventarea marilor centre universitare dinEuropa Centralã ºi de Vest. Pânã la 1700, avemdoar o listã incertã de tineri români care au stu-diat la universitãþile strãine: Gheorghe Buitul laRoma, Gheorghe Bona la Padova, Gabriel Ivulyla Graz ºi Viena, Mihai Halici la Basel ºi Leiden.

Evenimentul care a deschis în mod constantrelaþiile românilor ardeleni cu Occidentul, cucultura acestuia, care a facilitat apariþia unei in-telectualitãþi româneºti formate în universitãþiledin Europa Centralã ºi de Vest a fost Unirea cuBiserica Romei. Eveniment care, potrivit istoricu-lui M. Bernath, a „îndeplinit funcþia unei porþi deacces a spiritului occidental”30. Regretatul istoric

Pompiliu Teodor afirma despre acelaºi eveniment:„Cultura modernã stã sub semnul exclusivei determinaþii aunirii religioase”31. Or, în aceste condiþii, o istorie aintelectualitãþii româneºti cu studii universitarepoate începe în mod convenþional la 1700.

Prin burse acordate de fundaþiile Kollonich ºiJanianã sau din alte surse instituite de Curtea dela Viena, mai târziu inclusiv din fondurileEpiscopiei de Blaj, în secolul al XVIII-lea o seriede tineri români au studiat la universitãþile ºicolegiile din Viena, Roma, Trnava, Trencin,Bratislava, Pesta, Buda, Eger º.a., majoritateaurmând studii teologice. Spre sfârºitul secoluluial XVIII-lea asistãm la o diversificare a opþiunilorintelectuale, prin frecventarea facultãþilor dedrept, inginerie ºi medicinã, ºi la formarea pri-milor intelectuali proveniþi din rândurile orto-docºilor.

Aºa cum am mai menþionat, în perioada 1700-1849 se estimeazã, pe baza listelor de stu-denþi publicate, cã la universitãþile din afaraUngariei istorice au studiat circa 196 de tineriromâni, majoritatea la Viena, (circa 148), ºi laRoma (21). Alte centre universitare frecventate de cãtre români au fost: Lemberg, Kiev, Geneva,Halle, Jena, Leibach, Leiden, Moscova,Petersburg ºi Salzburg.

Nu avem însã, pentru aceastã perioadã (1700-1848), decât reconstituiri parþiale privindfrecventarea instituþiilor de învãþãmânt superiordin Ungaria, Slovacia ºi Transilvania. De exem-plu, cunoaºtem cazul Universitãþii din Pesta,unde în prima jumãtate a secolului al XIX-lea austudiat peste 60 de intelectuali români din Banatºi Transilvania32. Nu avem reconstituiri privindfrecventarea academiilor de drept (de la Bra-

tislava, Oradea, Prešov, Sighetul Marmaþiei), a Academiei de Minerit ºi Silviculturã de laSchemnitz, a institutelor de agronomie. O cer-cetare de ansamblu pentru întreaga perioadãcuprinsã între 1700 ºi 1848 privind formarea inte-lectualitãþii româneºti ar fi deosebit de utilã. Esteperioada când prin intelectualii formaþi într-oserie de centre universitare ale Europei, prin con-tactele culturale directe stabilite cu elita intelectu-alã europeanã, cu marile curente filosofice ºipolitice ale timpului, românii au reuºit sã-ºiracordeze timpul istoriei la cel al EuropeiCentrale ºi de Vest. În fond, momentul de la1848 din istoria românilor ardeleni, evenimentperfect integrabil manifestãrilor similare dinEuropa Centralã ºi de Vest, este în mare parteexpresia comportamentului politic al elitei in-telectuale româneºti, a acumulãrilor acesteia pe

plan ideologic, în contact cu ideilenovatoare ale Europei din prima jumã-tate a secolului al XIX-lea.

Rod al acestor acumulãri culturaleºi experimente politice este ºi perioadaurmãtoare din istoria formãrii intelec-tualitãþii româneºti, când în societatearomâneascã transilvanã se declanºeazã oamplã miºcare pentru dobândirea unuiînvãþãmânt superior în limba românã ºicând asistãm la o creºtere semnificativãa interesului românilor pentru studii înºcoli de toate gradele. Nu dispunemînsã de studii complete pentru aceastãperioadã. Am amintit doar cã deþinemdate despre 115 români ardeleni care austudiat între 1850 ºi 1872 la univer-sitãþile strãine. Ne lipsesc reconstitui-rile privind colegiile de la Roma, la care papa Pius al IX-lea a instituit, odatã cu înfiinþarea mitropoliei unite,patru burse pentru tinerii greco-cato-lici. La fel de necesarã ar fi o inven-tariere pe baza matricolelor a tinerilorromâni care au studiat la instituþiile deînvãþãmânt superior din Slovacia, Transilvania ºi Ungaria între anii 1850ºi 1867.

O anchetã completã asupra formãriiintelectualitãþii româneºti din Banat ºiTransilvania s-a realizat pentru perioada1867-1919, vizând universitãþile dinTransilvania, Ungaria ºi Slovacia 33.Parþial s-au inventariat ºi tinerii românicare au studiat la universitãþile dinAustria, Germania, Belgia, Franþa ºiElveþia, reconstituire realizatã pe bazalistelor de bursieri ale diferitelor fun-daþii de stipendii, pe baza studiilor pu-blicate privind frecventarea universitã-þilor de la Berlin, Leipzig, München ºiBruxelles ºi a informaþiilor oferite de

documentele ºcolare de la universitãþile din Clujºi Budapesta.

Potrivit acestor reconstituiri, în perioada1867-1919 aproximativ 7.778 de români ardeleniau frecventat 82 de universitãþi din EuropaCentralã ºi de Vest. Dintre aceºtia, 1.388 au studi-at la douã, trei sau chiar mai multe facultãþi ºiuniversitãþi, ceea ce înseamnã cã numãrul real al tine-rilor ardeleni care au studiat la universitãþile din EuropaCentralã ºi de Vest este de 6.390.

Dintre cei 7.778 de studenþi români, cât în-sumeazã listele pe facultãþi ºi universitãþi frec-ventate, 7.091, respectiv 91,16%, au studiat lainstituþiile de învãþãmânt superior din Transil-vania, Ungaria ºi Slovacia, iar 687 (8,83%) la uni-versitãþile din Austria, Germania, Franþa, Elveþia,Belgia ºi Italia. Publicarea integralã a listelor custudenþii români care au frecventat universitãþile


à

Sighiºoara

ˆ


din Austria ºi din Vest cu siguranþã cã va întregiacest numãr, dar nu în mod spectaculos. Mai întâipentru cã majoritatea celor care optau pentrustudii la universitãþile din afara Ungariei aveaunevoie de burse pentru a se putea susþine; or,puþine familii de români din Transilvania aveauposibilitãþi financiare necesare întreþinerii fiilor lastudii superioare. Guvernul maghiar, în general,descuraja fundaþiile româneºti sã acorde burse launiversitãþile strãine. În al doilea rând, din anul1885, orice diplomã de profesor gimnazialdobânditã în afarã trebuia omologatã în Ungaria,pe baza unui sever examen de limbã maghiarã.Erau exceptaþi de la aceastã lege profesorii de lainstitutele teologice. Printr-o nouã lege, emisã deministrul Perczel Dezsø în 1898, orice diplomãuniversitarã dobânditã în strãinãtate trebuiaomologatã la o universitate din Ungaria, fapt ceva descuraja exodul tinerilor români, dar ºi dinrândul altor naþionalitãþi, spre universitãþilestrãine, unde mergeau eventual pentru spe-cializare sau doctorat34.

Referitor la facultãþile frecventate între anii1867 ºi 1919, majoritatea tinerilor români,54,87%, au urmat facultãþile de drept ºi ºtiinþepolitice, 17,67% au studiat medicina ºi farmacia,10,47% litere ºi filosofie, 5,03% politehnica, 3,5%minerit ºi silviculturã, 2,01% agronomia, 1,52%comerþ ºi în procente de sub 1% facultãþile demedicinã veterinarã, bele-arte ºi educaþie fizicã.Sigur, pe parcursul anilor, în perioada 1867-1919,au intervenit modificãri importante în ceea cepriveºte opþiunea tinerilor români penru diversefacultãþi. De exemplu, în anul universitar 1872-’73 studenþii de la drept reprezentau 66,39%din totalul studenþilor români, pentru ca în anul1912-’13 ei sã reprezinte doar 41,77%. În schimb,a avut loc o creºtere importantã a ponderii stu-denþilor de la medicinã, de la 13,11% în 1872-’73la 33,62 în 1912-’13. Cele mai spectaculoasecreºteri s-au înregistrat în cazul studenþilor de lapolitehnicã, de la 1,63% din totalul studenþilorromâni pe anul 1872-’73, la 7,13% în 1912-’13,fapt important pentru ceea ce înseamnã asumareade cãtre români a noului model social, propus desocietatea capitalistã.

Românii, de altfel, în perioada 1867-1919înregistreazã printre cele mai vizibile creºteri înceea ce priveºte frecventarea universitãþilor. ÎnUngaria, în perioada 1867-1918, s-a realizat ocreºtere de 220,6%, iar în cazul românilorcreºterea a fost de 546,28%. La nivelul ImperiuluiAustro-Ungar, potrivit analizelor statistice efectu-ate de istoricul Gustav Otruba, între anii 1863 ºi1910 românii înregistreazã la universitãþile dinimperiu o creºtere de 614%35. Media la nivelulimperiului a fost de 444,7%. Românii suntdepãºiþi doar de evrei, cu o creºtere de 936%, ºi de polonezi, cu 939,7%.

Aceastã situaþie este, credem, rezultatul aceluiimpact al etosului instruirii care a dus la mobi-lizarea efortului colectiv al naþiunii, de emanci-pare prin ºcoalã ºi prin culturã. Un efort care s-aexprimat în peste 140 de fundaþii ºi fonduri destipendii care susþineau la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi la începutul secolului XX întreg proce-sul de ºcolarizare la români, inclusiv de niveluniversitar. Prin burse acordate din fundaþiileromâneºti „Gojdu“, „S. Romanþai“, „Al. ªt.ªuluþiu“, Fondul grãniceresc de stipendii de laNãsãud, Astra, Societatea „Transilvania“ etc.,aproximativ 25-35% din totalul românilor aflaþi la studii superioare beneficiau anual de suportulfinanciar necesar. Prin asemenea burse, tineriproveniþi din familii cu venituri modeste, majori-tatea din lumea satului, au putut trece prin filieracelor mai înalte instituþii de învãþãmânt superiordin Europa. Potrivit analizelor efectuate pe un

eºantion de 3.250 de studenþi din perioada 1867-1919, a rezultat cã majoritatea intelectualilorromâni proveneau din familii de preoþi, învãþãtoriºi agricultori. Semnificativ este faptul cã dinfamilii de þãrani proveneau circa 25,93% dintreintelectuali, ilustrând înscrierea satului, a catego-riilor sale sociale, în procesul general de moder-nizare a societãþii româneºti.

Noi cercetãri privind formarea intelectualitãþiiromâneºti ne vor dezvãlui aspecte suplimentareprivind intelectualitatea transilvãneanã în epocamodernã. Se impun pe viitor cercetãri privindformarea intelectualitãþii ecleziastice, frecventareauniversitãþilor de la Iaºi ºi Bucureºti de cãtretinerii ardeleni. De asemenea, o cercetare deansamblu asupra întregii istorii a formãrii inte-lectualitãþii româneºti, atât din provinciile fostu-lui Imperiu Austro-Ungar, cât ºi din VechiulRegat, însoþitã de raportãri la fenomenele istoricesimilare din Europa Centralã ºi de Sud-Est.

Prin urmare, considerãm cã azi, cândRomânia îºi regândeºte cãile de comunicare cuEuropa, cu civilizaþia occidentalã, reconstituireatraseelor parcurse de societatea româneascã pecalea modernizãrii prin intelectualii formaþi înuniversitãþile europene reprezintã o temã de cer-cetare prioritarã, de mare actualitate pentru istoriografia românã.

n

NOTE

1. Vezi mai pe larg V IRGIL NEMOIANU, Cazul etosului central-european. Instruirea dincolo de clase , în Europa Centralã.Nevroze, dileme, utopii. Antologie coordonatã de ADRIANA

BABEÞI ºi CORNEL UNGUREANU , Iaºi, 1997, p. 168-193.2. P. ELIADE , Din arhivele ªcolii de drept din Paris, în Viaþa noas -

trã , 1905-1906; IDEM, Din arhivele Sorbonei, în rev. cit., I,1905-1906; IDEM, Din arhivele Sorbonei ºtiinþifice, în Revistageneralã a învãþãmântului, I, nr. 7, 1906.

3. M. FOTINO, Teze de doctorat susþinute de români între 1907-1908 la Universitãþile din Franþa, în Convorbiri literare , nr. 60,1927, p. 148-157; IDEM, Elevi premiaþi la liceele din Paris, învol. Omagiu lui Constantin Kiriþescu, Bucureºti, 1937, p.536-539.

4. C.C. ANGELESCU, Cei dintâi români doctori în drept de laParis, în Dreptul, nr. 28, 29, 1928; IDEM, Studenþi români înstrãinãtate. Universitatea din Bruxelles, în Studii ºi cercetãriistorice , XVIII, 1943, p. 119-126.

5. BREMZAI GEZA, Lista transilvãnenilor, bãnãþenilor, bucovine-nilor, moldovenilor, muntenilor ºi macedonenilor promovaþi doctorila Facultatea de medicinã din Trnava ºi Budapesta de la înfi-inþarea ei pânã la 1894-95, Cluj, 1938.

6. D.C. AMZÃR, Studenþi români în strãinãtate. Date ºi interpretãristatistice , în Cercetãri literare , IV, 1941, p. 215-240; V, 1943, p.21-39.

7. TONK SÁNDOR, Erdélyiek egyetemjárása a középkorban,Bukarest, 1979.

8. DAN BERINDEI, Studenþi români peste hotare ºi procesul de con-stituire a României moderne, în Cultura naþionalã românã mo-dernã, Bucureºti, 1986, p. 38-55; IDEM, Tineri români laParis înainte de 1848, în Românii ºi Europa. Istorie, societate,culturã , vol. I, Bucureºti, 1991, p. 71-79.

9. ALEXANDRU ZUB, Studenþi români la universitãþile europene, învol. Cunoaºtere de sine ºi integrare , Iaºi, 1980, p. 123-146.

10. ELENA S IUPIUR, Die Intellektuellen aus Rumänien und denSüdosteuropäischen Ländern in den deutschen Universitäten (19.Jahrhundert) I. Teil: Universität Bonn, în Revue des études sud-esteuropéennes, XXXIII, nr. 1-2, 1995, p. 83-99; IDEM, DieIntellektuellen aus Rumänien und den Südosteuropäischen Ländernin den deutschen Universitäten (19. Jahrhundert) II. Teil:Universität Göttingen, în Revue des études sud-est européennes,XXXIII, nr. 3-4, 1995, p. 251-264; IDEM, Etudiants de l’espaceroumain et du Sud-Est européen dans les Universités allemandes auXIX siècle, în Revue Roumaine d’Histoires, XXXIV, nr.3-4, juillet-décembre 1997, p. 299-314.

11. SZABÓ MIKLÓS , TONK SÁNDOR , Erdélyiek egyetemjárása akorai újkorban 1521–1700, Szeged, 1992; SZABÓ MIKLÓS ,SZÖGI LÁSZLÓ, Erdélyi peregrinusok, Târgu-Mureº, 1998.

12. NICOLAE BOCSAN , NICOLAE BÃRBUÞÃ, Contribuþii la for -marea elitelor economice româneºti: studenþi din România ºi dinTransilvania la Institutul Superior de Comerþ din Anvers(1868–1914), în Itinerarii istoriografice. Profesorului LeonidBoicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, 1996, p. 471-488.

13. STELIAN MÂNDRUÞ , Die rumänische Intelligenz und dieWiener Universität 1867-1918 Allgemeine Betrachtungen, în Revue Roumaine d’Histoire , nr. 1-2, janvier-juin 1995,

p. 97-108; IDEM, Die Kunstlerische Intellektualität in Rümanienund das deutsche Kulturmilieu. Das Beispiel Münchens (1808-1935), în Revue Roumaine d’Histoire, nr. 3-4, juillet-décembre1997, p. 277-298; IDEM, Studenþi din România, Transilvania ºiBucovina la Universitatea tehnicã din Viena (1867-1918), înAnuarul Institutului de Cercetãri Socio-Umane „Gheorgheªincai“ Târgu-Mureº, Târgu-Mureº, I, 1998, p. 58-78.

14. IACOB MÂRZA, ªcoalã ºi naþiune (ªcolile de la Blaj în epocarenaºterii naþionale) , Cluj-Napoca, 1987.

15. IOAN CHIOREAN, Rolul Vienei în formarea intelectualitãþiiromâneºti din Transilvania în secolul al XVIII-lea, în vol. De laumanism la iluminism, Târgu-Mureº, 1994; IDEM, Rolulinstituþiilor de învãþãmânt superior din Roma în formarea eliteiintelectualitãþii din Transilvania în secolul al XVIII-lea , în vol.Interferenþe istorice ºi culturale româno-europene, Târgu-Mureº,1996, p. 45-46.

16. FLORIN IONCIOAIA, Tineri români ºi greci la studii în Franþa îndeceniul 3 al secolului trecut, în vol. Istoria ca o lecturã a lumii.Profesorului Alexandru Zub la împlinirea vârstei de 60 de ani,Iaºi, 1994, p. 523-542; IDEM, Tineri din Principate la studii înEuropa (1800-1834). O tentativã de sintetizare, în AnuarulInstitutului de Cercetãri Socio-Umane „Gheorghe ªincai“,Târgu-Mureº I, Târgu-Mureº, 1998, p. 20-46.

17. LUCIAN NASTASÃ, Instituþiile academice ºi formarea elitelormoderne din spaþiul românesc , în Anuarul Institutului deCercetãri Socio-Umane „Gheorghe ªincai“, Târgu-Mureº I,Târgu-Mureº, 1998, p. 47-57.

18. MIHAI SORIN RÃDULESCU , Rumänische Studenten an denUniversitäten in Tübingen und Halle zwischen 1848-1918, înRevue Roumaine d’Histoire , XXXVI, nr. 1-2, janvier-juin1997, p. 27-48.

19. KURT PHILIPPI, Sierbenbürgisch-sächsische Studierende an derUniversität Tübingen (1477-1902), în Forschungen zur Volks-und Landeskunde, 30, 1990, nr. 1-2, p. 13-50.

20. UWE DATHE, Studenten aus Rumänien an der Universität Jenain den Jahren 1801 bis 1918 , în Revue Roumaine d’Histoire,XXXVI, nr. 1-2, janvier-juin 1997, p. 49-56.

21. CORNEL S IGMIREAN, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºti dinTransilvania ºi Banat în epoca modernã, Cluj-Napoca, 2000.

22. JOHANN ANDRITSCH, Studenten und Lehrer aus Ungarn undSiebenbürgen an der Universität Graz (1586-1782), Graz, 1965.

23. SZÖGI LÁSZLÓ, Magyaroszági diákok a Habsburg Birodalomegyetemein I. 1790 –1850, Budapest-Szeged, 1994.

24. TONK SÁNDOR, op. cit.25. SZABÓ MIKLÓS, TONK SÁNDOR, op. cit.26. Vezi SZABÓ MIKLÓS, SZÖGI LÁSZLÓ , op. cit.27. SZABÓ N ICOLAE, Români transilvãneni la universitãþile

europene în secolul al XVIII-lea ºi în prima jumãtate a secoluluiXIX, în Studii istorice româno-ungare, Iaºi, 1999, p. 153-163.

28. SZABÓ MIKLÓS, SZÖGI LÁSZLÓ, op. cit., p. 607. 29. SZABÓ MIKLÓS, OLOSZ KATALIN , SZÖGI LÁSZLÓ, Studioºi

ardeleni la universitãþile europene, în Anuarul Institutului deCercetãri Socio-Umane „Gh. ªincai“ Târgu-Mureº, Târgu-Mureº, III, 2000.

30. MATHIAS BERNATH, Habsburgii ºi începuturile formãrii naþiuniiromâne, Cluj-Napoca, 1994, p. 78.

31. POMPILIU TEODOR , Politicã ºi culturã în secolul luminilor laromânii transilvãneni, în Transilvania, nr. 8, 1980, p. 55.

32. CORNEL SIGMIREAN , op. cit., p. 28-29.33. Vezi pe larg CORNEL SIGMIREAN , op. cit.34. SÁNDOR BIRÓ, The Nationalities Problem in Transylvania

1867-1940, New York, 1994, p. 274.35. GUSTAV OTRUBA, Die Universitäten im der Hochschul-

organisation der Donau Monarchie, în Student und Hochschuleim 19. Jahrhunderet. Studien und Materialen, Göttingen,1975, p. 137.

Sighiºoara

¸


C artea româneascã veche a oferit înultimele trei decenii un material docu-mentar extrem de bogat ºi valoros pentru

studiul istoric. Prin înseºi editarea ºi tipãrirea ei ºi pânã la fenomenul folosirii pentru lecturã ºiagendã (diarium), cronica de familie sau comuni-tate, cartea româneascã veche a permis istoricilorcontemporani sã pãtrundã în viaþa cotidianã aromânilor din cele mai diferite pãturi sociale ºi cucele mai variate posibilitãþi intelectuale. Datoritãînsemnãrilor de pe paginile cãrþilor a putut fiselectat materialul pentru istoria mentalitãþilor;de asemenea, cercetarea elitelor româneºti îºipoate identifica subiecþii ori poate completainformaþii privitoare la calitãþile lor. Cercetareacãrþii româneºti contribuie ºi la recuperarea isto-riei sociale, intrate în centrul atenþiei prinNicolae Iorga, David Prodan, Ladislau Gyémánt,mai nou datoritã investigaþiilor lui Ioan Drãgan,Ioan-Aurel Pop, Remus Câmpeanu ºi alþii.

Firul evoluþiei elitei româneºti a secolului alXVII-lea în Transilvania poate fi urmãrit prinfireasca dezvoltare istoricã, teren mai puþin abor-dat, deocamdatã, cercetãrile fiind axate ori peperioada anterioarã, ori pe cea care a urmatcronologic. Ne gândim aici, în primul rând, laculegerea Nobilimea româneascã din Transilvania1, ºianume la studiul introductiv al lui Ioan Drãgan,Nobilimea româneascã din Transilvania – o problemãcontroversatã în istoriografia românã2, ºi la studiul luiIoan-Aurel Pop, Elita româneascã din Transilvania însecolele XII-XIV (origine, statut, evoluþie)3. În aldoilea rînd, trebuie sã amintim lucrarea luiRemus Câmpeanu, Elitele româneºti din Transilvaniaveacului al XVIII-lea4; problematica incitantã aacestui volum consistent ne-a inspirat pentrualegerea temei pentru contribuþia de faþã.

Încadrarea elitei albaiuliene în tabloul propusde autorii citaþi mai sus ne-a obligat la revenireasupra noþiunii de elitã, care a fost abordatã deaceºtia:

„… orice grup de persoane remarcabile prin dotare ºi prin realizãri, din orice domeniu de activitate: politicã, economicã, culturalã, ºtiinþificã etc.“5;

„Numim nobilime româneascã elita medievalã apoporului român din Transilvania istoricã ºi pãrþile

rãsãritene ale regatului Ungariei, care a reuºit sã obþinãrecunoaºterea oficialã a statutului nobiliar sau a fost ridi-

catã la acest statut de cãtre suveranii succesivi ai acestor teritorii […]“6;

„Nobilimea românã medievalã este, la un moment dat, segmentul cel mai important

al elitei româneºti […]“7.

Cele trei opinii converg, în principiu, cercetareanoastrã încercând sã se axeze pe situaþia particularãîn care se afla Alba-Iulia în secolul al XVII-lea.

Cercetãrile anterioare referitoare la istoriacãrþii vechi, a tiparului românesc ºi a bibliotecilorromâneºti, cele ancorate în istoria Alba-Iuliei auadus la lumina zilei numele personalitãþilor careastãzi pot fi încadrate în nobilimea româneascã,unele dintre ele neajungând sã fie înnobilate.Chiar dacã noi suntem de pãrere cã îºi gãsesc,

prin activitatea lor culturalã ºi prin rezultateledobândite în aceastã direcþie, dreptul de a fiatribuite elitei româneºti.

Alba-Iulia devine capitala Principatului Tran-silvaniei în 15428. Trecând de interese politice acãror scenã a devenit oraºul prin calitatea sa, aces-tea sunt urmate ºi de diferite încercãri de materi-alizare a mai multor interese religioase, de laromano-catolici, reformaþi – unitarieni, înapoi lacatolicism, prin sosirea iezuiþilor la Alba-Iulia ºiCluj. În sfârºit, probabil la 1571 se înfiinþeazãaici, la Alba-Iulia, episcopia ortodoxã 9. Func-þionarea acestei instituþii româneºti timp deaproape un secol ºi jumãtate a generat formareaunui cerc destul de larg de preoþi cu predispoziþiiintelectuale, care se vor manifesta în primul rândpe parcursul secolului al XVII-lea. Aceastã situaþiea fost posibilã datoritã legãturilor pe care bisericaortodoxã din Transilvania le-a avut cu cea dinÞara Româneascã încã de la sfârºitul secolului alXVI-lea, prin Tratatul de la 1595, ºi pentru cãreligia ortodoxã a fost agreatã de principele catolicªtefan Báthory. În acest context, nu pe ultimulloc se afla Reforma calvinã, care se va stabiliza înTransilvania pe parcursul secolului. Excluzândpolemica dogmaticã ce a rezultat ºi încercarea dea forþa populaþia româneascã la schimbareareligiei prin prozelitism calvin, controversa întreortodoxie ºi calvinism a contribuit la îmbunã-tãþirea pregãtirii preoþimii. Principii calvini auînfiinþat ºcoli unde au învãþat mulþi români, careîn final vor face parte din nobilimea albaiulianãsau general româneascã. Este bine cunoscutã preocuparea superintendenþilor calvini de Alba-Iulia de a traduce ºi a tipãri cãrþi în limbaromânã. Alba-Iulia devine cel mai puternic cen-tru tipografic românesc al secolului, care, cu toatecele precizate, nu a produs prea multe cãrþi influ-enþate de Reformã; ne gândim aici, în primulrând, la Catehismele de la 1642, 1648, 1656. Toatestrãduinþele funcþionarilor calvini nu au reuºit sãschimbe caracterul religiei majoritãþii românilor.Dimpotrivã, educaþia prin ºcoala ºi prin cartea înlimba poporului a oferit românilor înzestraþiposibilitatea de a pãtrunde între elitele principa-tului. Numãrul lor a crescut ºi datoritã politiciiprincipilor, mai ales spre sfârºitul secolului alXVII-lea, mulþi dintre ei formând primul val deînvãþaþi ai veacului urmãtor.

Cãrturarii albaiulieni se vor încadra într-oschemã determinatã de natura preocupãrilor,fiind episcopi ºi mitropoliþi, protopopi ºi preoþisau funcþionari laici ai mitropoliei ori ai capitalei.Dacã þinem seama de clasificãrile propuse în isto-riografia europeanã ºi de autorii sus-citaþi, elitaalbaiulianã face parte în primul rând din clerulromânesc. Chiar dacã „izvoarele mãrturisesc slabecunoºtinþe de citit ºi scris ale preoþilor“10, activitateaintelectualã desfãºuratã în jurul MitropolieiBãlgradului începând cu deceniul al patrulea alsecolului al XVII-lea capãtã valenþe de elitã.

În nenumãrate cazuri, în lucrãrile de speciali-tate s-au subliniat calitãþile clericilor din preajmaMitropoliei Ardealului de la Alba-Iulia; în timp,autorii s-au preocupat de mitropoliþii sau preoþiiînnobilaþi, în general despre fiecare în parte.

Cercetarea activitãþii tipografiei româneºti delângã Mitropolia Bãlgradului11 ne-a permis oprivire de ansamblu asupra preocupãrilor intelec-tuale ale celor ce au format cercul restrâns care acontribuit la traducerea cãrþilor în limba românãdin limbi diferite, al celor care au tipãrit acestecãrþi ºi al celor care le-au diordosit. Aceastã activi-tate, care în Europa Occidentalã avea deja formãde industrie, în Þãrile Române ale secolului alXVII-lea nu poate fi clasificatã încã altfel decâtarta tiparului. Extrem de puþine dovezi despreefortul intelectual al acestor traducãtori, editori,tipografi sunt oferite doar de produsele rezultate:cãrþile. Comparând întregul demers de editare aunei cãrþi din zilele noastre cu efortul de acum350 de ani, nu putem decât sã-i considerãm pecãrturarii vremii o elitã româneascã veritabilã,care au dobândit aceastã calitate prin prestaþia lorculturalã ºi socialã. Unii dintre ei au fost înnobi-laþi printr-un concurs de împrejurãri politice,fenomen numit ºi „nobleþea conferitã de culturã ºi deprestaþia socialã în serviciul cetãþii“12, alþii nu auprimit diplome, pe alþii, credem cã destul denumeroºi, nu-i cunoaºtem pe nume. Toþi cei lacare ne gândim în acest context mai au o calitate,aceea de a vorbi o limbã româneascã literarã ºicorectã, care a putut fi receptatã ºi dincolo dearcul carpatic, atunci când însuºi Antim Ivireanu,încã la sfârºitul secolului al XVII-lea, elogiazãlimba slavã.

Contribuþia de faþã ºi-a propus ordonareacronologicã a membrilor elitei albaiuliene a seco-lului al XVII-lea, a celor înnobilaþi ºi a celor fãrãdiplomã de nobil, fãrã pretenþia de a consideralista lor definitivã. Dorim sã ridicãm aceastãproblemã ca o recunoaºtere a importanþei pe carecredem cã Alba-Iulia a avut-o în secolul cercetatºi ca o altã provocare pentru istoricii medieviºtispre a revizui sau a scrie istoria acestui oraº.

Mitropolitul Ghenadie II, avându-i ca pre-decesori în scaunul vlãdicesc pe episcopii deBãlgrad din secolul al XVI-lea, pe Ghenadie I ºipe Ioan de Prislop, ºi pe Teoctist ºi Dosoftei înprimii ani ai secolului al XVII-lea, care nu facobiectul cercetãrii noastre13, a fost o personalitatea lumii ecleziastice ºi culturale româneºti. Fiu denobil din Transilvania, prezent la Alba-Iulia înanul 1622, ca mitropolit acceptat de GabrielBethlen, el va fi hirotonit la Târgoviºte în 17octombrie 162714. În concepþia istoriograficãromâneascã, mitropolitul Ghenadie II face parte„de jure“ din elita româneascã, calitate ce nu serestrânge la moºtenirea de familie. Activitatea saîndelungatã este punctatã de divergenþe cu super-intendentul ªtefan Geleji, navigând între obliga-þiile impuse de acesta ºi religia ortodoxã.Raporturile ierarhice se manifestã în cazul luiGhenadie printr-un act de culturã, legat de vizitamitropolitului Teofil al Þãrii Româneºti la Alba-Iulia în primãvara anului 1640. Ca o consecinþã,la Alba-Iulia va fi trimis de domnitorul MateiBasarab ºi de mitropolitul Teofil munteanul Popasau Dascãlul Dobre, tipograful primei cãrþiromâneºti de la Alba-Iulia, Evaghelia cu învãþã-turã15, din 1641, carte patronatã de mitropolit cuo prefaþã care îi aparþine parþial; el finanþeazã ºi oparte din procesul tipãririi. În acelaºi context,Ghenadie II, în colaborare cu mitropolitul Teofil,realizeazã Prefaþa pentru un tiraj al Pravilei tipãritla Govora în anul 164016 de Meletie Macedo-neanul, tiraj destinat desfacerii în Transilvania.

Pentru timpul vlãdiciei lui Ghenadie II amreþinut numele a încã doi cãrturari români, deorigine munteanã, care prin activitatea lor cãr-turãreascã pot completa, deocamdatã, lista inte-lectualilor români: Popa Dobre, numit ºi Dascãl,ca tipograf ºi probabil ºi editor, corector, ºi Me-letie Macedoneanul, colaboratori de la Govora.

Elite româneºti în capitalaPrincipatului Transilvanieiîn secolul al XVII-lean Eva Mârza


Numele lui Popa Dobre este strâns legat detipãrirea Evangheliei bãlgrãdene ºi a Catehismuluicalvinesc de la 164217, iar aspiraþii înalte l-au adusîn anul 1640, la Alba-Iulia, pe Meletie Macedo-neanul în postura de candidat la scaunul vlãdicesceliberat prin moartea lui Ghenadie. Este posibil sãfi luat legãtura cu Alba-Iulia însoþindu-l pe mitropolitul Teofil în vizita lui aici. Meletie Ma-cedoneanul, egumenul Mãnãstirii Govora, este preocupat de arta tiparului în tipografia de acolo;în tipografia de la Mãnãstirea Dealu îºi spune„ispravnicul izvodului Scripturii…“18.

Incontestabil membru al elitei româneºti de laAlba-Iulia ºi din Transilvania, fãrã recunoaºtere,prin diplomã de înnobilare, a calitãþilor intelec-tuale, este Simion ªtefan, mitropolit ce i-a urmatlui Ilie Iorest, ales în martie 1643. La acea datãtoate eforturile sale ºi ale cercului sãu de colabo-ratori erau concentrate la traducerea ºi editareaNoului Testament (1648)19 ºi la scurt timp a Psaltirii(1651)20. Cei ce au tradus pentru prima datã tex-tul integral al Noului Testament în limba românãfiind probabil aceiaºi cu editorii textului Psaltirii,nu pot fi decât niºte intelectuali de clasã, „[…]popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi, carii sãºtie izvodi Testamentul cel nou a Domnului nostru, alui Iisus Hristos, din limba greceascã ºi sloveneascã ºilãtineascã […]“21, ºcoliþi ori la Colegiul luiBethlen din Alba-Iulia, ori „[…] Mãria ta, cu multchelºug, în toþi anii, trimiþi cãrtulari în þeri streine, sãînveþe cu de-adinsul cuvântul lui Dumnezãu […]“22.Nu ne-am propus sã intrãm în multe amãnunteprivind controverse ºi polemici publicate dejadespre procesul de editare a cãrþilor bãlgrãdene.Pe lângã arhiepiscopul ºi mitropolitul Simionªtefan, care „din oficiu“ face parte dintre cãrtu-rarii albaiulieni ai perioadei propuse, implicit dinelitã, îi numim pe ieromonahul Silvestru, primultraducãtor cunoscut, menþionat chiar înPredoslovia cãtrã cetitori a Noului Testament , peGheorghe Rusu din Sibiel, tipograf23, ºi pe ªtefantipograful (care se mai semna ªtefan din Ohrida,ªtefan Brzohodec, ieromonah tipograf sârb)24.Silvestru a venit la Alba-Iulia de la Govora, undea tipãrit ºi poate chiar tradus din limba rusãEvanghelia învãþãtoare , în 1642; moare la Alba-Iuliaînainte sã încheie traducerea Noului Testament25.ªtefan tipograful, ieromonahul de la Govora, acolaborat la tipãrirea Pravilei din 1640 ºi a tipãritla Câmpulung un Antologhion slav în anul 1643.Gheorghie Rusu din Sibiel, astãzi în judeþulSibiu, nu a rãmas anonim, semnându-se pepaginile unui exemplar al Noului Testament„[…] fiind tipograf cu ceilalþi fraþi anume Simionªtefan […]“26. Colectivul traducãtorilor ºitipografilor sus-menþionaþi trebuie lãrgit cu încãun nume, de moldovean de aceastã datã,Gheorghe de la Mãnãstirea Secu, traducãtor alCatehismului calvinesc, Bãlgrad, 164227 (din limbilelatinã ºi slavonã, conform foii de titlu citate demitropolitul Varlaam28). Gheorghe ar putea sã fiecel care, împreunã cu Mihail Molodeþ (viitorulepiscop de Maramureº din anul 1651), îl însoþeape mitropolit în vizitele sale canonice29 ºi, aflân-du-se în preajma lui Simion ªtefan, poate fi – dece nu? – ºi unul din traducãtorii Noului Testament.Mai mult decât atât, corectorul GheorgheMoldoveanul se semneazã la sfârºitul ScutuluiCatehismuºului (Bãlgrad, 1656)30. Sã fie coincidenþãde nume ºi de provenienþã sau este vorba despreunul ºi acelaºi Gheorghe Moldoveanul care va fiprezent între „popii“ mitropoliei timp de 14 ani?

Simion ªtefan s-a stins din viaþã la jumãtateaanului 1656, lãsând în urma sa realizãri multiple,teologice, culturale ºi politice. Diploma sa deînnobilare sau confirmarea nobilitãþii nu au fostgãsite încã, cu toate cã el a pãstorit sub cei doi

Gheorghe Rákóczi, primul având la activ 75 deînnobilãri, dintre care au fost identificaþi 11 pre-oþi, iar cel de-al doilea 141 de înnobilãri, dintrecare doar 7 preoþi31. De asemenea, nici unul din-tre colaboratorii identificaþi ai mitropolitului nuse aflã menþionaþi între familiile înnobilate. Acestfenomen se datoreazã, probabil, faptului cã stãrilei-au exclus pe români din dietã, iar toleranþa reli-gioasã instituitã în secolul precedent va slãbi trep-tat, mai cu seamã în urma apariþiei Approbatelor(1653) ºi Compilatelor (1669)32. Prezenþa cãrtura-rilor-tipografi din Þara Româneascã ºi Moldovaîn elita albaiulianã se datoreazã protecþiei, mate-rializate pe tot parcursul secolului al XVII-lea, din partea acestor douã principate, ai domnilor ºiierarhilor faþã de biserica româneascã din Transil-vania, situaþie acceptatã de principii Transilvaniei.Alianþa dintre Transilvania ºi Þara Româneascãpoate fi urmãritã din vremea lui Mihai Viteazul,

dar ºi cea cu Moldova va fi înnoitã în repetaterânduri pe parcursul secolului al XVII-lea. Prinultima mare invazie turco-tãtarã în Transilvania(1658), activitatea elitei se va diminua simþitor,însãºi Alba-Iulia fiind greu marcatã de trecereaarmatelor strãine prin oraº.

La marginea preocupãrilor noastre se aflãdouã personalitãþi contemporane cu colectivul luiSimion ªtefan, români ºi ei, traducãtori ºitipografi, ªtefan Fogarasi ºi Martin MaiorCoronensis (din Braºov), numele lor fiind legatede editarea unei tipãrituri curioase la Alba-Iulia,Catehismul calvinesc (1648)33. Tradusã din limbilelatinã ºi maghiarã în limba românã, aceastã carte a fost tipãritã cu ortografie maghiarã, însã întipografia princiarã. ªtefan Fogarasi a fost predi-cator calvin în Lugoj, a tradus în limba românãcântãrile calvine, la 18 decembrie 1647 terminândtraducerea Catehismului ºi în anul 1648 era pre-ocupat de traducerea Psaltirii în limba românã.Martin Maior a fãcut parte dintre tipografii renu-miþi ai perioadei în tipografia princiarã; numele

lui se aflã în „cãsuþa tipograficã“ a Catehismuluicalvinesc; tot el ar fi putut colabora chiar latipãrirea Noului Testament34.

Înnobilat “post-mortem”, vlãdicã de Alba-Iulia, cu o activitate apreciatã la un moment datde casa princiarã, mult discutat de istorici, a fostmitropolitul Sava Brancovici. Vlãdicia lui sedesfãºoarã în condiþii istorice noi, hirotonit la 14septembrie 1656 de mitropolitul ªtefan al ÞãriiRomâneºti ºi confirmat la 28 decembrie 1656,recomandat fiind principelui Gheorghe RákócziII de superintendentul Csulai. Biografia ºi activi-tatea acestui mitropolit au stârnit un interesdeosebit în rândul istoricilor, de la Gheorgheªincai ºi Petru Maior, Timotei Cipariu, AugustinBunea, Ioan Lupaº, pânã la Vasile Mangra ºiMarina I. Lupaº; numele lui poate fi gãsit întratate de istorie ºi de istoria literaturii35. În con-textul prezenþei sale ca mitropolit de Bãlgrad,

Gheorghe Rákóczi lãrgeºte jurisdicþia mitropolieiasupra altor teritorii din Transilvania, fiind pre-ocupat de fixarea statutului clerului românesc.Nu se poate detecta nici o activitate culturalã oride editare a cãrþilor româneºti, motivele putând fidiferite; însã mitropolitul a fost cu siguranþã unbibliofil, care, din motive nedocumentate astãzisuficient, a organizat douã biblioteci, una încadrul mitropoliei, cu siguranþã mai veche, alta lacasa sa de la Sibiu36. Sava Brancovici a desfãºuratºi o activitate politicã. Dupã invazia turco-tãtarãde la 1658 cãlãtoreºte la Moscova, venind cudaruri pentru mitropolie; mai târziu va fi trimisde principele Apafi în Moldova ºi în Þara Ro-mâneascã. Cãzut în dizgraþie, moare înainte de 1mai 1683. Primeºte împreunã cu fratele sãuGheorghe, de la împãratul Leopold I, titlul debaron la 7 iunie 168337. Apreciat sau criticat, SavaBrancovici a fost ierarhul românilor aproape unsfert de veac ºi aparþine „de jure“ elitei ecleziastice.

à

ClujCalvaria, biserica din Mãnãºtur(1859)


Sub guvernarea lui Mihai Apafi (1661-1690),Transilvania îºi consolideazã legãturile cu ÞaraRomâneascã ºi Moldova, având în vedere autono-mia proprie. Reforma calvinã se aflã în continu-are în centrul atenþiei cercurilor religioase ofi-ciale. Mihai Apafi emite cel mai mare numãr dediplome de înnobilare (447, dintre care 67 desti-nate preoþilor38). Acest fapt se datoreazã nevoiiunui principe fãrã personalitate de a-ºi asiguramica nobilime de partea sa. Este ºi rezultatul afir-mãrii autoritãþii Mitropoliei Ardealului, prinsolicitarea confirmãrilor ºi reconfirmãrilordiplomelor nobiliare pentru preoþii sãi39.

Ultimele douã decenii ale secolului se aflã subsemnul unor activitãþi politice agitate în toate celetrei Þãri Române, influenþate fiind ºi de momen-tul asediului Vienei (1683), din care Imperiul Austriac va ieºi victorios ºi în urma cãruia înTransilvania va fi instauratã dominaþia habsbur-gicã40. În aceastã perioadã presiunea Reformeicalvine pierde din intensitate, în ultimii ani aisecolului schimbându-se semnificativ opþiunilereligioase ale românilor transilvãneni.

„Cursus honorum“ al protopopului Ioan Zobadin Vinþ (Vinþul de Jos, judeþul Alba), primulpurtãtor de diplomã de înnobilare cunoscut nouãdin acest lot de albaiulieni înnobilaþi, se aflã în cen-trul atenþiei cercetãtorilor mai ales în ultimii ani41.

Înnobilat încã la 20 mai 1664, ar trebui sã pre-supunem cã la acea datã avea deja ani de activitatemerituoasã, pentru care el ºi membrii familiei saleau primit diploma de înnobilare „pentru credin-cioasele slujbe“. A fost ctitor al proprietãþilormitropoliei, notar al soborului mare, vicar alMitropoliei Bãlgradului. A desfãºurat o activitateintensã de traducere ºi tipãrire (nefiind chiar eltipograful) ºi autor al unui numãr considerabil decãrþi: predici funebre, de moralã creºtinã pentrupreoþi ºi laici, cãrþi de rugãciune: Sicriul de aur(1683)42, Cãrare pe scurt spre fapte bune ºi îndreptãtoare(1685)43, Ceasloveþ (1685-1686)44, Rânduiala diacon-stvelor (1687)45, Molitvenic (1689)46, Poveste la 40 demucenici (1689)47 ºi Cazanii la oameni morþi (1689)48.Chiar dacã istoricii oscileazã între a-l socoti filo-calvin sau ortodox, Ioan Zoba din Vinþ, inspirat deReformã, s-a dovedit a fi un adevãrat cãrturar (activprobabil pânã în 1695) ºi are un loc bine stabilit înelita româneascã ardeleanã.

În timpul sãu, Mitropolia Bãlgradului a atrasun numeros cerc de cãrturari ºi funcþionari. Seremarcã prezenþa mai multor transilvãneni decâtîn perioada lui Simion ªtefan. Cronologic, înelita ecleziasticã deþinãtoare a diplomei de nobilse înscrie pe locul urmãtor protopopul Gheorghedin Daia, urmaºul imediat al lui Ioan Zoba, carese aflã ºi între susþinãtorii ºi „sponsorii“Ceaslovului tipãrit la Sibiu în anul 169649. FamiliaPop din Daia a fost înnobilatã prin diploma datãde Mihai Apafi în anul 166450. Ioannes Pater, sauPatãr Ianãº, a primit diploma de nobil la 14 fe-bruarie 1669, confirmatã la Viena de Leopold I la 28 aprilie 170151. Sunt cunoscuþi mai mulþimembri ai familiei Ianãº care au activat la Alba-Iulia. Este greu de stabilit o genealogie a acesteifamilii, fiindcã în diferite ocazii se întâlnesc maimulte forme ale numelui: Ioannes Pater, PaterIanãº, logofãtul Ianãº (din mitropolie), popaIanãº. Ei pot fi identificaþi drept donatori saudifuzori de cãrþi bãlgrãdene, dar ºi negustori ºimembri ai companiei comerciale greceºti 52,poate ºi sponsori ai ultimelor tipãrituri româneºtide la Alba-Iulia.

Protopopul Gheorghe din Daia, urmaºul ime-diat al lui Ioan Zoba, se aflã între susþinãtorii ºi„sponsorii“ Ceaslovului de la Alba-Iulia (1685-1686)53 ºi ai aceluia tipãrit la Sibiu în anul169654. Familia Pop din Daia a fost înnobilatã

prin diploma datã în anul 1664 aceluiaºiGheorghe55. Pe lângã activitatea sa defuncþionar, el a mai sponsorizat tipãrirea Chiria-codromionului (Bãlgrad, 1699)56 ºi a Bucoavnei57

din acelaºi an.Mitropolitul Teofil, din Teiuº, cu numele sãu

laic Toma Szeremi, a fost înnobilat la momentulînscãunãrii sale. A fost ºi patron al Ceaslovului dela 1695, suportând ºi o parte din cheltuialatipãririi cãrþii. Prin testament, Teofil va lãsabunurile sale Mitropoliei Bãlgradului58.

Un eminent membru al elitei româneºti de laAlba-Iulia, Atanasie Anghel, ultimul mitropolit,pe urmã episcop de Bãlgrad, este o personalitatebine cunoscutã. Ierarhul bisericii româneºti înultimii ani ai secolului al XVII-lea, administra-torul ei, donator de bunuri ºi cãrþi, diplomat, ompolitic, fiu de preot dintr-o zonã nu prea îndepãr-tatã de Alba-Iulia, a câºtigat diploma de nobil înperioada alegerii pentru funcþia de ierarh59.

Finanþarea tipãririi Chiriacodromionului ºi aBucoavnei se mai datoreazã „odorbirãului“ Bãl-gradului, ªtefan Racz din Kisfalud (Miceºti, lângãAlba-Iulia). Între alte activitãþi ale lui se aflã ºi ceade donator al cãrþilor bãlgrãdene60. Gãsindu-seîntre funcþionarii curþii princiare, este posibil cadiploma sa de înnobilare sã fie identificatã la unmoment dat. În aceeaºi situaþie se aflã ºi PavelSuciu, Havasi Suciu Pal, „titor ºi jurat“ almitropoliei, ºi el un semnatar al unui exemplardin Noul Testament (1648)61.

Cel mai complex tipograf al acestei ultimeperioade, Mihai ªtefan sau Mihai Iºtvanovici, astat în preajma mitropolitului Atanasie Anghel. A tipãrit Bucoavna ºi Chiriacodromionul, ambele înanul 1699, a distribuit cãrþile tipãrite de el. Sepresupune cã are o însemnatã contribuþie în cali-tate de autor al Bucoavnei62. La 1706 se aflã întrefondatorii tipografiei de la Râmnic ºi tipãreºtecâteva cãrþi. Între anii 1709 ºi 1711 tipãreºte 9cãrþi în Tbilisi, unde semneazã Mihai Ungrovla-hul sau Mihai Stefaniºvili. Ultimele informaþiidespre Mihai Iºtvanovici se leagã încã o datã deAlba-Iulia, unde este identificat la 1713-1714 caepitrop al tipografiei ºi patron al construcþieiprimei biserici unite de aici, cea ridicatã dinmaterialele rezultate în urma dãrãmârii cetãþiimedievale la 171863. Spre sfârºitul vieþii, în 1717,i se acordã diploma de nobil din partea împãratu-lui Carol al VI-lea64.

Nu se poate încheia acest periplu printreerudiþii ºi cãrturarii români albaiulieni de lasfârºitul secolului al XVII-lea fãrã sã trecem înrevistã câteva nume de truditori în domeniul culturii, identificate, cel mai adesea, pe paginilecãrþilor bãlgrãdene. Nu li s-au recunoscutmeritele din partea oficialitãþilor, mulþi dintre eifiind în trecere prin Alba-Iulia. Daniil Tipografulcontribuie la tipãrirea Sicriului de aur (1683); lângãel mai sunt numiþi Popa Ioan din Vinþ, Gheorghedin Daia, protopopul Vãsii din Bãlgrad ºi pro-topopul Oprea din Armeni, ctitorii sfintei mã-nãstiri a Bãlgradului. Un tipograf rus Iosif atipãrit Ceasloveþul (1685-1686), tipograful Kiriak,ieromonah de la Mãnãstirea Agapia, tipãreºteRânduiala diaconstvelor (1687), Molitvenicul (1689),Cazanii la oameni morþi (1689), Ceaslovul (1696),unde mai apar numele ucenicilor Oprea MihaiBanci, Toma ºi Avram Arhidiacon. Ultima cartetipãritã la Alba-Iulia a fost Pâinea pruncilor (1702);traducãtorul ei a fost Duma Ianãº din Bãrãbanþ,de lângã Alba-Iulia, iar tipograful este incert65.

Elita româneascã din Alba-Iulia din secolul alXVII-lea a fost compusã din cãrturari de toatecategoriile intelectuale, din toate cele trei ÞãriRomâne. Mulþi dintre ei au fost înnobilaþi pentrumeritele lor în activitatea ecleziasticã, diplomaticãºi culturalã. Suntem însã martorii unui exod detipografi, gravori sau turnãtori de litere, dieci careau venit în Transilvania cu un scop bine stabilit,acela de a tipãri cãrþi. Acest exod a fost susþinut ºiaprobat de principii ºi superintendenþii calvini.

Am dorit, prin contribuþia noastrã, sã subli-niem numãrul ºi valoarea acelora care au realizatla Alba-Iulia, în secolul al XVII-lea, un centrucãrturãresc ºi nu ne îndoim cã numãrul lor vacreºte prin cercetãrile viitoare. Totodatã, consi-derãm cã, pe lângã cãrturarii români înnobilaþicare din oficiu fac parte dintr-o elitã recunoscutã,a existat o elitã lipsitã de diplomã de înnobilare,fãrã care nu se putea desfãºura activitatea profe-sionistã ce rezultã din producþia de carteromâneascã de la Alba-Iulia.

n

à

ClujDemolarea morii de lângã poºtã (1933)

NOTE

1. Volum bilingv: Az erdélyi román nemesség, coordonatorMARIUS DIACONESCU, Editura Muzeului Sãtmãrean,1997.

2. Ibidem, p. 6-35. De acelaºi autor, Nobilimea româneascã dinTransilvania 1440-1514, Bucureºti, Editura Enciclopedicã,2000.

3. MARIUS DIACONESCU, op.cit., p. 36-63.4. Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2000.5. REMUS CÂMPEANU, op.cit. , p. 21. 6. IOAN DRÃGAN , art.cit., p. 5-6.7. IOAN-AUREL POP, art.cit., p. 36.8. O istorie a Alba-Iuliei: Alba-Iulia 2000, Alba-Iulia, 1975.9. În secolul al XVII-lea, vlãdicii români de la Alba-Iulia îºi

spuneau în documente, prefeþe ale cãrþilor ori pe foile detitlu ale acestora „ […] arhiepiscop ºi mitropolit ScaunuluiBãlgradului ºi a Vadului ºi Maramurãºului ºi toatã þaraArdealului“.

10. Istoria României, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1998, p. 254.

11. Concluzii la EVA MÂRZA, Din istoria tiparului românesc.Tipografia de la Alba Iulia 1577-1702, Sibiu, Editura Imago, 1998.

12. Istoria României…, p. 277.13. MIRCEA PÃCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, II,

Bucureºti, 1994, p. 61-63; GHEORGHE ANGHEL, De lavechea Mitropolie ortodoxã a Transilvaniei la Episcopia de AlbaIulia, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe de AlbaIulia, 1993, p. 22-61.

14. MIRCEA PÃCURARIU, op.cit., p. 63-65; GHEORGHE ANGHEL ,op. cit., p. 63-66.

15. ION BIANU, NERVA HODOS, Bibliografia româneascã veche1508-1830 (prescurtat B.R.V.), I, Bucureºti, 1903, nr. 40.

16. B.R.V. , I, nr. 39.17. Ibidem, nr. 38.18. Ibidem, nr. 46, în Evanghelia învãþãtoare, 1644. Meletie Ma-

cedoneanul a fost ºi tipograful Gromovnicului, 1639, carenu demult era considerat tipãriturã bãlgrãdeanã, dar careaparþine tipografiei de la Govora. Un episod din timpultratativelor între Meletie Macedoneanul ºi superintenden-tul Geleji la Alba-Iulia: GHEORGHE ANGHEL, op. cit., p. 66-67.

19. B.R.V. , I, nr. 54.20. B.R.V. , I, nr. 60.21. Predoslovia cãtre principe din Noul Testament, Bãlgrad, 1648,

semnatã de SIMION ªTEFAN (am folosit pentru citareexemplarul editat de episcopul Emilian al Alba-Iuliei,Alba-Iulia, 1988, p. 113).

22. Ibidem.23. FLORIAN DUDAS , Carte veche româneascã din Bihor sec. XVI-

XVII , Oradea, 1977, p. 72-73; IDEM, Memoria vechilor cãrþiromâneºti: Însemnãri de demult, Oradea, 1990, p. 41-42.

24. PAVEL B INDER, Din istoria legãturilor tipografice dintre ÞaraRomâneascã ºi Transilvania – ªtefan, tipograful NouluiTestament din Alba Iulia (1644-1648), în Limba românã , 23,1974, nr. 3, p. 245-248; FLORIAN DUDAS, Vechi cãrþiromâneºti cãlãtoare , Bucureºti, 1987, p. 205; EVA MÂRZA, op. cit., p. 41.

25. Traducerea lui Silvestru nu a fost consideratã bunã, puteasã fie ºi ea utilizatã de noul colectiv de traducãtori alba-iulieni. Informaþia se aflã tot în Predoslovia cãtrã cititori.

26. FLORIAN DUDAS , Carte veche româneascã…, p. 72-73.27. B.R.V. , I, nr. 38.28. B.R.V. , I, nr. 45.29. MIRCEA PÃCURARIU, op. cit., p. 68.30. B.R.V. , IV, p. 64.31. ANA DUMITRAN, B OTOND GÚDOR, Înnobilarea românilor în

epoca principatului autonom al Transilvaniei ºi semnificaþiile salereligioase , în Medievalia transilvanica , III, 1999, nr. 1-2, p. 28-32. Studiul ºi analiza sunt elaborate pe baza lucrãrii IOAN

CAVALER DE PUºCARIU , Date istorice privitoare la familiilenobile române, I, II, Sibiu, 1892 ºi 1895.

32. Istoria României…, p. 249-250.33. B.R.V. , I, nr. 53; TAMÁS LAJOS, Fogarasi István Kátéja fejezet

a bánsági és hunyadmegyei ruménség mðvelødéstörténetbøl,Kolozsvár, 1942; JUHÁSZ ISTVÁN, A Reformáció az Erdélyirománok között, Kolozsvár, 1940, p. 190-192.

34. EVA MÂRZA, op. cit., p. 44-46.35. O bibliografie referitoare la Sava Brancovici ca mitropolit

al Bãlgradului: EVA MÂRZA, op. cit., p. 56-63.36. Ibidem.37. Textul diplomei este publicat spre exemplu la MARINA I.

LUPAS, Mitropolitul Sava Brancovici, Cluj, 1939, p. 86-87.Gheorghe Brancovici va primi în anul 1688 titlul deconte. Vezi IOAN LUPAS, Vechimea ortodoxiei transilvane, înStudii istorice , V, Sibiu-Cluj, 1945-1946, p. 94; în p. 95 aaceluiaºi studiu, I. Lupaº aminteºte existenþa unui „Egyirhában kötött diarium“, tradus „un ziar cusut în piele“,care ar putea fi mai degrabã o agendã a mitropolitului,necunoscutã astãzi.

38. ANA DUMITRAN, B OTOND GÚDOR, art. cit., p. 32.39. Istoria României…, p. 265.40. Istoria României…, p. 267-270.

41. AN A DUMITRAN, IOAN MIRCEA , G ÚDOR BOTOND, Nobleþeprin culturã: Ioan Zoba din Vinþ, în Apulum, XXXVII/2,2000, p. 11-21; în anexã este publicatã ºi diploma sa deînnobilare; I. LUPAS , Nobilitatea popii Ioan din Vinþ, înStudii, conferinþe ºi comunicãri istorice, I, Bucureºti, 1928, p.195-197; ANA DUMITRAN , BOTOND GÚDOR , art. cit., p.37-38; EVA MÂRZA, op. cit., p. 64-84.

42. B.R.V., I, IV, nr. 80.43. Ibidem, IV, nr. 31.44. Ibidem, I, IV, nr. 84.45. Ibidem, I, nr. 85.46. Ibidem, I, nr. 87.47. Ibidem, I, IV, nr. 207.48. DANIELA POENARU, Contribuþii la Bibliografia româneascã

veche, Tîrgoviºte, 1973, p. 170-171, nr. 87.49. B.R.V ., I, IV, nr. 101. Din bibliografia de specialitate se ºtie

cã aceastã carte a fost tipãritã la Sibiu cu materialeletipografiei bãlgrãdene; pentru concluzii: EVA MÂRZA, op. cit., p. 85-88.

50. Cf. AUREL RÃDUÞIU, Daia Românã la 1785, în Apulum ,XVI, 1978, p. 311-322. ANA DUMITRAN, BOTOND

GÚDOR, art. cit., p. 38 îºi pun problema dacã DályaiGyörgy din diploma de înnobilare este acelaºi cuGheorghe din Daia, informaþia consideratã sigurã deAurel Rãduþiu.

51. Aceastã informaþie am primit-o de la dna Ana Dumitran,cãreia îi mulþumim ºi pe aceastã cale; apud IOSIF KEMÉNY ,Repertorium nobilitatis, vol. IX, f. 171 r.

52. PAVEL BINDER , Membrii familiei Pater din Transilvania, spriji-nitori ai ortodoxiei ºi factori de unitate naþionalã, în MitropoliaArdealului, 24, 1979, nr. 4-6, p. 347-352; EVA MÂRZA,DOINA DREGHICIU, Cartea româneascã veche în judeþul Albasecolele XVI-XVII Catalog, Alba-Iulia, 1989, p. 36-37.

53. B.R.V ., I, IV, 84.54. B.R.V., I, IV, nr. 101. Aceastã carte a fost tipãritã la Sibiu cu

materialele tipografiei bãlgrãdene; concluzii: EVA MÂRZA,op. cit., p. 85-88.

55. Cf. AUREL RÃDUÞIU, art.cit., p. 311-322; EVA MÂRZA,DOINA DREGHICIU , op. cit., p. 36.

56. B.R.V., I, nr. 115.57. Ibidem, nr. 113.58. EVA MÂRZA, op. cit., p. 87-88; Testamentul Mitropolitului arde -

lean Teofil (1697), în Revista istoricã, 1916, nr. 3-6, p. 83-84ºi la alþii.

59. REMUS C ÂMPEANU, op. cit. , p. 127-128.60. EVA MÂRZA, DOINA DREGHICIU, op. cit., p. 36.61. TIMOTEI CIPARIU, Acte ºi fragmente, Blasiu, MDCCCLV

[1855], p. 257.62. EVA MÂRZA, op. cit., p. 95-98.63. O bibliografie concentratã privind persoana lui Mihai

Iºtvanovici, Ibidem, p. 93-109.64. ªTEFAN METES, Istoria bisericii româneºti din Transilvania , I,

Sibiu, 1935, p. 405. Conform informaþiei Anei Dumitranºi în IOSIF KEMÉNY , op. cit., vol. X, p. 307, sub numeleMihail Istvanfi, datat la Viena, 1 iunie 1717.

65. B.R.V ., IV, nr. 133.


RANSILVANIA, dincolo de obsesiiT

ClujBiserica Iezuitã, cu monumentul în memoria victimelor ciumei (1870)

¸

¸

¸

¸

¸

¸

¸

¸

Studiile din rubrica Historia semnate deGheorghe Platon, Alexandru Madgearu, Cornel Sigmirean ºi Eva Mârza au fost prezentate la Conferinþa Internaþionalã

Civilizaþie transilvanã ºi tendinþe metodologice în noua istorie , organizatã de

Centrul de Studii Transilvane (Cluj-Napoca, 13-15 septembrie 2001).


– Sã începem cu o notã realistã. Trãim un prezentcare în sens cultural este unul al confuziei. În sens purstilistic-muzical, este un prezent al dispersiei. A douamare dispersie dupã catastrofa romantismului. În post-modernitate, dupã apusul avangardelor postseriale, uncompozitor este lãsat, se pare, pe cont propriu în sensulcel mai direct al cuvântului. Trãim un prezent al sti-lurilor individuale. O dispersie fãrã precedent. Cât demult consideraþi a fi reprezentativã pentru Dvs. aceastãconstatare în ceea ce priveºte propria creaþie, viziuneaesteticã sau programul ideatic?

– Sunt nevoit de la început sã mã aºez în opo-ziþie cu punctul Dumneavoastrã de vedere. Între-barea pe care mi-o adresaþi ar trebui amendatã celpuþin în douã puncte ale radicalismului sãu:prezentul care în sens cultural este „al confuziei“ºi dispersia de dupã „catastrofa romantismului“.Atunci când punerea în paginã nu consunã cugândirea interlocutorului intervievat, rãspunsul laîntrebare se formuleazã cu mult mai greu decâtam putea sã ne închipuim.

Astfel, pornind cu începutul, se cuvine a for-mula un corectiv: prezentul nostru cultural poatesuferi pe alocuri de standardizare , de ºablonare, deînregimentare în diversele „-isme“, dar în nici un caznu este al confuziei! Timpul nostru este maidegrabã al unui raþionalism pragmatic dictat deacceptarea unor capricii ale jocului social.

M-aþi provocat în numele unei note realistepe impulsul cãreia sunt obligat sã amintesc tarelesocietãþii de consum, societate ce se hrãneºte cuprodusele cele mai bine lansate printr-un sistempromoþional tot mai rafinat conceput. În acestcontext, ºi creaþia artisticã poate deveni o marfãcare urmeazã a fi oferitã prin procedeele tipiceeconomiei de piaþã. Reclama unei creaþii artisticelansatã pe toate canalele mediatice, cu cât este maibine articulatã, cu atât va avea darul de a o acredi-ta mai temeinic în conºtiinþa publicã (aceastafãcându-se independent de calitãþile sale intrin-sece). În acest context, cu greu se poate vorbidespre o potenþialã viziune esteticã ºi cu atât maipuþin despre un anume program ideatic.

Referitor la „a doua mare dispersie dupã ca-tastrofa romantismului“, îmi iau permisiunea de anu pacta cu aceastã etichetare a romantismului.Chiar dacã arta secolului XX s-a definit pe multecoordonate ale sale drept antiromanticã, niciundenu s-a zugrãvit o imagine catastrofalã a epociianterioare. În mod cu totul paradoxal, în arta se-colului XX anumite „ticuri romantice“ au

supravieþuit mai ales în zonele calde ale expresi-vitãþii. În fond, „clasicii secolului“, cum ne placesã-i denumim pe monºtrii sacri ai componisticiiveacului XX, au fost pe alocuri mai mult sau maipuþin romantici. Individualismul lor atitudinalera în fond tot de sorginte romanticã. Cu disper-sia orientãrilor componistice sunt de acord, sub-liniind doar faptul cã acum este vorba de o„înregimentare într-o manierã de exprimare“.Secolul XIX a fost al marilor individualitãþi, careºi-au avut fiecare emulii ºi epigonii lor, pe cândsecolul XX a fost un secol al manierismuluitehnicist acreditat prin grupãri artistice, programede creaþie, festivaluri de muzicã nouã ºi alteasemenea accesorii. Iar din grija prea mare pentruexprimare a fost sacrificatã expresia.

Mã întrebaþi cât de reprezentativã ar fi pentrumine muzica timpului nostru ºi vã mãrturisesc cãnu mi-am pus aceastã problemã niciodatã. Despreceea ce fac trebuie sã se pronunþe cei care ºi-aufãcut o profesie din aceasta. Pe vremuri, când stu-diam compoziþia cu Anatol Vieru la Bucureºti,colegii de catedrã îmi spuneau: „Timaru – com-pozitor romantic“. Faptul cã m-au recunoscut decompozitor mi-a fost suficient, atributul deromantic fiind o emanaþie subiectivã care nici-când nu m-a deranjat.

– În clasicism sau romantism, atingerea nivelului destil individual însemna certificarea unei indiscutabilesuperioritãþi valorice. În postmodernitate însã, stilulindividual reprezintã o obligativitate care, cu de la sineputere, legifereazã, chipurile, valabilitatea valoricã alucrãrilor compuse. Care sunt consecinþele unei asemeneastãri de lucruri în planul tehnicii de compoziþie, almijloacelor de expresie ºi, mai pe larg, în sensul limbaju-lui muzical? Este o situaþie terifiantã, în sensul în carecererea de mijloace este într-o continuã creºtere, fondulmaterialului disponibil fiind însã, din contrã, într-o con-tinuã diminuare.

– Relaþia dintre stilul individual ºi superioritateavaloricã, aºa cum o receptãm astãzi în contextul cla-sicismului ºi al romantismului, are nevoie de uneleclarificãri. Clasicismul ºi romantismul sunt etapestilistice bine decantate în timp, avându-ºi coordo-natele exprimãrii oarecum „împietrite“ în conºtiinþasocialã. În acest context avem ºi o imagine clarãasupra „stilurilor individuale“ (cum le numiþi) pecare memoria timpului le-a filtrat, reþinându-leîntr-o veºnicie relativã. Dar sã nu uitãm cã în acestproces al decantãrii valorice un element esenþial a

fost ºi asumarea unui anumit gust, care a evoluat,schimbându-se vizibil de la o generaþie la alta.Continuând întrebarea Dvs., lansãm o nedumerireretoricã: oare postmodernitatea se poate definistilistic?!… Credem cã nu, deoarece, dupã opinianoastrã, rãmâne încã o reuniune de diverse ma-niere de exprimare. În acest context, aminteampuþin mai devreme de înregimentarea în varii „-isme“ care nu au avut forþa unificãrii într-un „-ism“ definitor, ca în clasicism sau romantism, depildã.

Care sunt consecinþele acestei stãri de fapt?Nu este cazul de a mai comenta, deoarece letrãim pe pielea noastrã. Referitor la „obligativi-tatea abordãrii unei anume tehnici componistice“,cer permisiunea de a mã abþine, deoarece aiciintrãm în intimitatea eticii profesionale, care nuse comenteazã, ci se abordeazã.

– Cât de largi sunt limitele între care poate fi menþinutprocesul de generare a noi ºi noi genuri? Barocul a dat fugaºi concertul instrumental, clasicismul – simfonia ºi un noumodel al genului de operã, romantismul – poemul simfo-nic, drama muzicalã ºi miniatura vocalã. Ce au avut deoferit în acest sens ultimele decenii ale secolului XX? Careeste direcþia de înaintare în planul genurilor, date fiindstrategiile neconvenþionale care au fost asimilarea zgomotu-lui, suprimarea controlului procesual, suprimarea modelelortradiþionale de organizare sonorã? Încotro se „rostogoleºte“babilonia stilurilor individuale postmoderne?

– Spuneam undeva cã genurile muzicale repre-zintã caracterul, funcþiunea ºi expresia unei creaþiimuzicale, pe când forma se limiteazã la a fi doarstructurarea acestora. Dacã acceptãm aceastã dis-tincþie, atunci vom fi obligaþi sã revenim din nou laatitudinea creatorului contemporan faþã de ineditulexprimãrii, pe de-o parte, ºi faþã de relevanþa expre-siei, pe de altã parte. Antiromantismul declarat alprimului val de avangardã a luptat deschis împotri-va elementelor de expresie romanticã: cursivitatemelodicã proaspãt emancipatã de sub tiraniacarurii, elasticitatea derulãrii temporale, cazna de aelimina coagulantul funcþional prin eludarea sensi-bilelor. În acest scop, s-au abordat noi tipuri deorganizare sonorã, cum ar fi dodecafonismul serialsau hexatonalismul (ambele eludând în esenþãsemitonul ca germene al funcþionalismului domi-nantic ºi vizând o anume imponderabilitatesonorã), sau repere noi în conceperea derulãrilor

interviu„Sclav al intuiþiei“, „preot al raþiunii“

n Valentin Timaru

Nãscut la Sibiu în 16 octombrie 1940. În anul 1964absolveºte secþia pedagogicã a Conservatorului din Cluj,în perioada 1965-1968 a urmat compoziþia la Bucu-reºti, clasa Anatol Vieru. În perioada 1970-’72 a con-tinuat compoziþia la Cluj, clasa Sigismund Toduþã,absolvind-o în 1972. Din 1982 este doctor în muzi-cologie. În prezent – profesor universitar, titularul dis-ciplinei de forme muzicale la Academia de Muzicã„Gh. Dima“ din Cluj. DISTINCÞII: Premiile UniuniiCompozitorilor pe anii 1986, 1993, 1995; PremiulAcademiei Române pe anul 1993; Profesor Onorific alUniversitãþii „Transilvania“ Braºov. COMPOZIÞII:Simfonia I (1972), Simfonia a II-a (Musica perUngaretti) (1988), Simfonia a III-a (Mioriþa) (1988),

Simfonia a IV-a (Sinfonia giocosa) (1990), Simfonia aV-a (Sinfonia da requiem) (1999), douã concerteinstrumentale, trei oratorii (Cântece de vremuire –1979, Pe urmele Mioriþei – 1984, Liturghia solemnã –1999), patru cantate, creaþie cameralã ºi pentru cor º.a.MONOGRAFII: Morfologia ºi structura formei muzicale(Cluj, 1990), Simfonismul enescian (Editura Mu-zicalã, Bucureºti, 1992), Principiul stroficitãþii (Cluj,1994), Compendiu de forme ºi analize muzicale(Braºov, Editura Universitãþii „Transilvania“, 1997),Ansamblul muzical ºi arta scriiturii pentru diversele saleipostaze (Oradea, Editura Institutului Biblic „Ema-nuel“, 1999).

temporale la nivel de metru, ritm, tempo (vizând oanumitã ancorare într-un spaþiu sonor atemporal).

Revenind la genurile noi ale secolului XX,mãrturisesc cã ele sunt mai puþin relevante ºiconsistente. Au apãrut câteva schiþe simfonice , blocurisonore , toate ca definiþii ale lucrãrii în cauzã, ºi nudrept consfinþire a unui gen unanim acceptat.Titlul unei lucrãri de avangardã era foarte impor-tant; el trebuia sã eclateze, sã ofere repere destructurare extramuzicalã pentru ca „sã spargãpiaþa“ (este suficient sã rememorãm titluri deXenakis, Boulez º.a.). În mod paradoxal, dodeca-foniºtii au fost cei mai eclectici în abordareaformelor muzicale (despre sonatele lor ar meritasã se scrie un studiu muzicologic mai bine argu-mentat decât lucrãrile prezente!).

În zona compozitorilor adepþi ai exprimãrii cursive, singurul indiciu de configurare a unor noigenuri muzicale l-am sesizat în intenþia acestora dea contopi forma cu genul. Aici, dupã opinia noas-trã, Enescu este un vizionar în schiþarea ºi chiararticularea unor adevãrate forme vectoriale.

– Cât de rezistente ºi ofertante sunt, în aceastã situaþie,resursele oferite de zona fenomenelor etnic ºi religios? Amîn vedere aici consistenþa fondului intonaþional, structural,de gen sau de mijloace ºi tipologii de expresie. Cât deplauzibilã este ipoteza cã am putea asista la o resurecþie(bineînþeles în alte condiþii ºi sub alte forme) a unor miºcãricontestatare chiar faþã de hiperavangardismul muziciiultimelor decenii ale secolului XX? Sã mai fie funcþionaloare determinativul de „ºcoalã naþionalã“? Care ar fi, înopinia Dvs., resursele care ar putea alimenta evoluþiagândirii ºi practicii muzicale culte în aceste condiþii?

– Trecând peste tendenþiozitatea întrebãrii,îmi permit sã vã rãspund scurt: fenomenele etnicsau religios, din perspectiva noului mileniu, suntniºte emanaþii sociale fireºti. Ele se pot detecta încreaþie, dar nu-i pot legitima raþiunea acesteia dea fi autenticã sau valoroasã. În contextul mondia-lizãrii contemporane, fenomenele în cauzã potdeveni pete de expresie aparte, aidoma unor dialectesau graiuri pentru o limbã.

– Cât de mult conteazã pentru un practician almuzicii sã-ºi declare descendenþa de la un anumit stilsau de la o tehnicã de compoziþie? Cât de recomandabilãeste o asemenea declaraþie (bineînþeles prin intermediullucrãrilor scrise) în epoca stilurilor individuale, perioadãîn care un asemenea lucru ar putea „prejudicia“ destulde grav pretinsa originalitate a personalitãþii creatoare?Cât de vizibile (ºi relevante, aº spune) sunt emanaþiilecreaþiei enesciene ºi cât de promiþãtoare sunt (în sensulsoluþiilor tehnice, estetice sau/ºi expresive) deschiderile pecare le oferã? Le mai oferã oare sau, poate, aceastã hiper-ofertanþã a operei enesciene este doar o consecinþã a mo-dului de a reprezenta într-un anumit fel lucrurile?

– Muzica trebuie scrisã, ºi nu explicatã. Dacã ainevoia de a explica ceva din creaþia ta, înseamnã cãundeva nu ai fost suficient de convingãtor. În cazulsocietãþii de consum, angrenarea compozitorului înuzina mediatismului promoþional devine aproapeinevitabilã (este în fond ceea ce facem ºi noi acum).Îmi vine în minte reclama banalã pentru „paginileaurii“: dacã nu eºti acolo, nu exiºti. Sunt riscurile de atrãi aceste timpuri care rãmân încã suficient deneprielnice pentru activitãþile artistice neproduc-tive. Într-o anumitã perioadã trebuia sã ne acre-ditãm pe lângã Uniunea Compozitorilor cu unAutoreferat, apoi în programele de salã secretariimuzicali au inventat un „cuvânt al autorului“, încare compozitorul trebuia sã-ºi explice lucrarea sauceva asemãnãtor.

Referitor la tehnicile de compoziþie, aº zãbovipuþin, deoarece aþi pus degetul pe o ranã încãneînchisã. Societatea hiperindustrializatã domi-natã de tehnicã s-a implementat atât de profundîn fenomenul artistic, încât i-a împrumutat aces-

tuia pânã ºi natura sa. Arta nu mai este meºteºug, citehnicã. De aici standardizãrile de tip manierist, deaici ºi criza stilului etc.

Amintiþi de emanaþiile creaþiei enesciene , care pen-tru noua ºcoalã româneascã de compoziþie a însem-nat foarte mult. Este adevãrat, ºi faptul poate fivãzut urmãrind creaþia româneascã a ultimelorpatru decenii ale veacului XX. Aici aº dori sã aduc oscurtã precizare. Nu cred în decretata „ºcoalã clu-jeanã de compoziþie“. Sunt înclinat sã accept cãprin ceea ce se face bine la Cluj se mai împlineºteceva din ºcoala componisticã româneascã. Proble-ma în sine are niºte conotaþii periferice, exprimândnemulþumirea unor respectabili cetãþeni ai Clujuluicare prin educaþie, mentalitate ºi civism sunt cumult mai europeni decât acei bucureºteni care nu-mesc, cu un aer de superioritate nemotivatã, oraºulnostru provincie (adnotare care, din punct de vede-re administrativ, vrem sau nu vrem, este adevãratã).Extrapolând aceste incidente atitudinale, mãrturis-esc cã ºi în cadrul Uniunii Compozitorilor se ma-nifestã un anumit sectarism senioral, unii colegi debreaslã manifestându-se chiar prin niºte „miti-cisme“ greu de îngurgitat. Dar aceasta nu justificãîn nici un fel catalogãrile dupã criterii regionale detip ºcoalã clujeanã, ºcoalã ieºeanã etc.

– Ce a însemnat pentru Dvs. (bineînþeles în senscreativ) Revoluþia Românã din Decembrie ’89? Nu mãrefer aici neapãrat la deschiderea unui nesperat orizontde libertate creatoare care s-a deschis, ci la natura decizi-ilor creative pe care aþi avut libertatea (din ’90 încoace)de a le lua, fãrã a mai fi condiþionat de existenþa unuimecanism de cenzurã. Care au fost opþiunile, prioritãþileºi, în consecinþã, realizãrile (genuri, forme, stil)? Cumaþi reuºit în aceste condiþii noi sã vã realizaþi specificulindividual al muzicii pe care aþi scris-o?

– Prin modestele încã deschideri pe care ni le-aoferit anul de graþie ’89, am reuºit sã fim mai stãpânipe noi ºi poate mai responsabili cu creaþia noastrã.Faptul cã nu mai eºti obligat de a cere un „bun dedifuzare“ ºi eºti absolvit de reflexul de a „cerºi oachiziþie“ de la conducãtorii comisiilor UniuniiCompozitorilor este, în esenþã, un fapt pozitiv. Înrest, mai suntem încã destul de departe de a trãi într-o societate civilizatã modernã. Se face atâta cazde argumentul geografic pentru acreditarea europe-nismului nostru, fãrã a pune în cântar mentalitãþile,atitudinile, egoismele primitive, mârlãniile noastrefunciare, care ne plaseazã încã în afara a ceea ce esteEuropa modernã. Abia acum putem vedea cu lucidi-tate cã de Europa ne desparte o generaþie bunã, adicãpe puþin 10-15 ani de efort. Cei care prin tradiþie ampãstrat câte ceva din mentalitatea vienezã (fosta capi-talã a strãbunicilor noºtri) suntem conºtienþi de ba-lastul atitudinal deversat de pe canalele frumoase aleBosforului pe malurile cristaline ale Dâmboviþei.Dar „neamul trebuie sã-þi fie drag ºi casa ta sã-þi fieveºnic sfântã“, spunea undeva Arghezi.

– Ne-am maturizat (în sens cultural, bineînþeles)suficient pentru a depãºi modelul romantic al compozi-torului rãtãcind cu privirea pierdutã în pâcla proprieiinspiraþii scãpate de sub control?

– Este evident, ºi ºcoala clujeanã de compoziþie odemonstreazã din plin, cã un compozitor, „sclav alintuiþiei“, are obligaþia de a fi ºi savant, deci „preot alraþiunii“. Rimski-Korsakov, spre exemplu, însoþeºteal sãu „Tratat de orchestraþie“ cu exemple din propri-ile lucrãri, validând, de aceastã datã prin analiza teo-reticã, valabilitatea soluþiilor componistice realizate.

– Care au fost motivaþiile ºi raþiunea interioarã de avã dedica studiului formelor ºi a scrie o serie de tratate încare aþi analizat la modul sistemic aceastã problemã?

– Ne-am maturizat este doar un fel de aspune. Pentru moment, trãim încã deruta uneilibertãþi efective pe care nu ºtim sã o exploatãmsuficient ºi din lipsã de capital nici nu o putemfructifica. Ruptura dintre instituþiile de spectacolºi compozitori este o realitate, dar vina va trebuiîmpãrþitã, pentru cã ea, ca atitudine, se gãseºte înambele tabere. În ceea ce mã priveºte, nu am dece sã mã plâng, deoarece mi-am pãstrat relaþiilecu interpreþii aproape ca ºi înainte.

Referitor la cazul Korsakov, doresc sã menþio -nez cã l-am trãit oarecum pe viu, forþat de împre-jurãri. Fiind în situaþia de a tipãri un curs de or-chestraþie, din raþiuni economice editorul mi-a su-gerat ca exemplificãrile sã fie cu predilecþie creaþieproprie, pentru a nu îngreuna devizul cu diverseobligaþii materiale conexe. Era un curs practic descriiturã pentru ansamblu, unde a trebuit sã exem-plific ºi diverse transcripþii, pe care bineînþeles le-am efectuat tot pe lucrãrile proprii. Aºa s-a nãs-cut Ansamblul muzical ºi arta scriiturii pentru diverselesale ipostaze, carte tipãritã de cãtre Institutul Biblic„Emanuel“ din Oradea.

Referitor la formele muzicale, vã fac o mãrturisire:nu au fost pasiunea vieþii mele, în studenþie am avutreale rezerve asupra lor. Sesizând aceasta, maestrulToduþã, care în primii mei ani de asistent era ºefulcatedrei de compoziþie, m-a îndrumat spre forme,ca sã învãþ ceea ce nu-mi fãcea plãcere sã ºtiu.Desigur cã el, autoritar cum era, nu putea fi refuzatºi atunci m-am trezit „vãrsat la forme“. Calvarul aînceput sã se deruleze treptat pânã acolo unde amreuºit sã-mi fac o imagine proprie asupra disciplinei,iar mai departe am fost chiar în mãsurã de a scrieniºte cursuri º.a.m.d. Abia acum îmi dau seama câtmi-au folosit orele de compoziþie frecventate îndouã reprize la Toduþã (prima în anii de pedagogiela Cluj, a doua dupã studiile cu Vieru de laBucureºti, adicã în perioada 1970-1972).

– Dupã gloria modelului individualist romantic,iatã cã încet-încet alunecãm înspre evidenþa faptului cãhiperindividualismul ar putea reprezenta un dezastru,iar în sens stilistic – o fundãturã, un „no man’s land“.ªi este paradoxal, dar evident, cã rezultanta este o uni-formizare, aplatizare ºi o monotonie pe care o producemuzica ultimului deceniu. ªi logic ar fi sã încheiem cu o constatare nu mai puþin realistã decât aceea dindeschiderea interviului: cum rãmâne cu perenitatea?

– Cred cã am rãspuns deja la o parte din aces-te întrebãri, iar ca licenþã poeticã îmi permit doarun „no coment“.

În încheiere, aº vrea sã remarc faptul cã cele 8întrebãri „nevinovate“ au fost în fapt 8 castane fier-binþi pe care muzicologul Oleg Garaz, cu voie saufãrã voie, a dorit sã le scoatã cu mâna celui inter-vievat. Consecinþele acestui demers se vor ivi peparcurs; important este cã pentru moment, aflân-du-ne în treabã, ne-am îmbrãcat în vorbele care nuºtim dacã le va fi dat cândva sã devinã ºi fapte.

n


Interviu realizat de OLEG GARAZ

… Valentin Timaru se apropie cu bun succes de poetica blagianã, având toate instru-

mentele de investigaþie de a sonda adâncimea ºi frumuseþea acestei lumi mirifice… corul ºi

ansamblul de instrumente asociate corului atingo treaptã elevatã a discursului. Fragmentul asociat rândurilor: «unde arde patima/unde

cântã lacrima» constituie o paginã de referinþã în literatura muzicalã nouã.

(SIGISMUND TODUÞÃ)

„

„


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare cu sprijinul Fundaþiei CulturaleRomâne ºi al Ministerului Culturii, Cultelor

ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

acad. AUGUSTIN BUZURA(director)

VASILE SEBASTIAN DÂNCU(redactor-ºef)

I. M AXIM DANCIU(secretar general de redacþie)

ION CRISTOFORION MUREºAN

OVIDIU PETCA

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

CP 281, OP 1

Tel. (064) 41.00.27Fax (064) 19.45.64

E-mail: [email protected]

blocnotesAlexandru VladManhattan • 2

mediastilCyclonVorbiri • 2

editorialIon CristoforTransilvanismul: un produs expirat • 3T R A N S I L V A N I A , D I N C O L O D E O B S E S I I

historiaGheorghe PlatonContribuþia Transilvaniei la constituirea spiritului identitar românesc • 4Mihai BãrbulescuArheologia funerarã în Dacia romanã • 9Alexandru MadgearuContinuitatea romanicã în Transilvania • 12Cornel SigmireanIstoria formãrii intelectualitãþii transilvãnene în epoca modernã • 15Eva MârzaElite româneºti în capitala Principatului Transilvaniei în secolul al XVII-lea • 18

interviuOleg GarazVirgil Timaru: „Sclav al intuiþiei“, „preot al raþiunii“ • 22

teatruMarie-Louise SemenCelãlalt Cioran, ruºii cu ruºii, debutul ºi interactivitatea• 24

teatru

bour

SUMAR

P auza teatralã bucureºteanã a cam luat sfîrºit.Unii nici nu prea au avut odihnã, fiindcã laGreen Hours, înspre ora 9 seara, s-au tot

jucat spectacole pe mai tot parcursul verii. Ba,deunãzi, clubul de pe Calea Victoriei a gãzduit ºi olansare de carte – cartea junglei X , adicã textele spec-tacolului jungla X de Gigi Cãciuleanu, de la TeatrulUnderground din Tîrgu-Mureº. ªi pentru cã totveni vorba de carte în legãturã cu teatrul, încã unase va fi lansat la Teatrul Act, pe 26 septembrie:Uitareade George Banu, în traducerea AncãiMãniuþiu, text ce i-a servit regizorului MihaiMãniuþiu pentru spectacolul realizat la TeatrulNaþional Cluj, în stagiunea trecutã.

Dar ce mai e nou prin oraº? În afara schim-bãrilor în managementul de top al teatrelor(venirea lui George Mihãiþã la Comedie, ajutat, încalitate de adjunct, de Gelu Colceag, ºi instalarealui Alexandru Darie la Bulandra), sînt o sumã denoutãþi de consemnat. Teatrele încep sã fiarbã, ade-sea cu sare ºi piper, în noua stagiune. Unele se strã-duiesc din rãsputeri sã rupã gura tîrgului cu eveni-mente, mai mult sau mai puþin de PR sau, cum arspune unii, fabricate. Un exemplu din categoria„mai mult“ este „Sãptãmîna Mãlãele la Teatrul deComedie“, care conþine spectacole fie regizate deHoraþiu Mãlãele, fie în care Horaþiu Mãlãele deþinepartitura principalã. Printre ele, o premierã: Þara luiAbuliu de Dumitru Solomon, regia HoraþiuMãlãele, cu Marian Râlea, Valentin Teodosiu,Alexandru Pop, Dorina Chiriac ºi alþii. Tot printreele, spectacolul Scapino, care a stîrnit reacþia dom-nului Alexandru Dabija: Scandalos ºi trist este faptul cãaceastã „variantã“ a spectacolului, la care pe vremuri amprestat regia artisticã, apare acum în „Sãptãmîna Mãlãele“de la Teatrul de Comedie! Cum ar veni, în seria de „operecomplete“! Dincolo de aceastã sãptãmînã, AlexandruDabija monteazã la Comedie Escu de TudorMuºatescu. Îl va urma Gelu Colceag cu A douã-sprezecea noapte.

Revenind, existã un exemplu ºi din categoria,sã-i zicem aºa, „festivitate legitimã“: TeatrulNaþional din Bucureºti aniverseazã 150 de ani de laaprinderea luminilor în Teatrul cel Mare. Dreptpentru care, în afarã de spectacole, Naþionalulbucureºtean a planificat, pe 7 octombrie, o sesiunejubiliarã, la sfîrºitul lui noiembrie, o „Sãptãmînã aTeatrelor Naþionale“, iar pe 30 decembrie, uneveniment monden: un bal, organizat dupã toateregulile artei, la care, dupã toate regulile unei altearte, se vor acorda noi titluri de Societari deOnoare ºi de Societari ai Teatrului Naþional, pre-cum ºi diplome ºi medalii aniversare.

Cît despre ce spectacole, cu ce autori, cu ceregizori pregãtesc teatrele bucureºtene pentruaceastã toamnã ºi nu numai, putem spune urmã-toarele: unii au abandonat, cel puþin momentan,proiecte anunþate cu surle ºi trîmbiþe anul trecutºi nu mai suflã despre ele nici o vorbã, avîntîn-du-se în cu totul alte zone – vezi Lolita (CãtãlinaBuzoianu) – Teatrul Mic – ºi Opera de trei parale,la care Victor Ioan Frunzã a repetat intens laNottara, dar a cãrui premierã n-a mai fost sã fie.Capitolul Nottara cuprinde, pentru început:Petrecere într-un pian cu coadã de Mihai Ispirescu,regia Radu Nichifor, Castelul de Kafka, regiaGeirun Tino, Rãzboi ºi pace , regia Petre Bokor,

Doamna nevãzutã de Calderón de la Barca, regiaAlice Barb.

Alþii, dimpotrivã, sînt consecvenþi ºi pãstreazã pelista lor de proiecte spectacole care ar fi trebuit sã iasãanul trecut, dar pentru care n-a mai fost vreme,dintr-un motiv sau altul (cum ar fi refacerea sãlii) –cazul Ancãi Bradu, la Bulandra, cu spectacolul Fiul,trecut însã la secþiunea „în viitor“. La „în repetiþii“ seaflã Sorry de Alexander Galin (Sanda Manu), TitusAndronicus. Anatomia unei cãderi de Heiner Müler(Alexandru Darie) ºi Oblomov, dupã Goncearov(Alexandru Tocilescu).

Conform unei aritmetici simple, dintre teatrelebucureºtene, Naþionalul este cel mai fidel „AnuluiCaragiale“, între premierele anunþate figurînd treiproducþii pe texte ale autorului amintit: O noapte furtunoasã (Felix Alexa), D’ale carnavalului (GeluColceag), O scrisoare pierdutã (Grigore Gonþa). Naþionalul are însã ºi alte proiecte, cum ar fi specta-colul lui Radu Penciulescu, Celãlalt Cioran (selecþia ºi montajul textelor – din Caietele lui Cioran – îiaparþin lui George Banu), Ispita de Vaclav Havel(Mihai Manolescu) sau Dialoguri sibilinice de AndrewBowell (Michel Fãgãdãu). Nu lipseºte premiera absolutã cu Crimã pentru pãmînt, dupã Dinu Sãraru(versiunea dramaticã ºi regia semnate de GrigoreGonþa). În plus, doi ruºi din Sankt Petersburg vormonta alþi doi ruºi: Iuri Krasovski, pe Cehov (Trei surori) ºi Serghei Cerkasski, pe Gogol (Revizorul).

Cu o aritmeticã ºi mai simplã se verificã faptulcã Valentin Nicolau ocupã locul al doilea dupãCaragiale, situîndu-se înainte de Cehov ºi deShakespeare: douã texte ale sale vor fi montate laBucureºti în acest sezon teatral (nu l-am socotitaici ºi pe cel din planurile Teatrului Naþional deTeleviziune): Uzina de plãceri (Alexandru Ber-ceanu), la Nottara, ºi Legenda ultimului împãrat(Alice Barb), la Teatrul Naþional.

Odeonul este unul dintre teatrele cele mai dedi-cate (dacã nu cel mai) promovãrii tinerilor artiºti –regizori ºi dramaturgi – ºi, ca urmare, stagiunea laSala Majestic debuteazã cu douã producþii din peri-metrul „Debut“: Norway Today de Igor Bauersima(Andreea Vãlean) ºi Morþii ºi viii de ªtefan Caraman(Ana Mãrginean). Alte proiecte ale Odeonului:Conu’ Leonida faþã cu reacþiunea (Mihai Mãniuþiu),Arden din Kent (Dragoº Galgoþiu), Veronica se hotãrãºtesã moarã (Gelu Colceag).

ªi deºi nu e arondat (deocamdatã) nici unuiteatru, nu pot trece peste proiectul lui Radu Afrimcu Café del Sol, o continuarea sau, mai bine zis,cealaltã faþã a monedei Ocean Café. Dacã în OceanCaféera vorba despre o femeie îndrãgostitã, de dataaceasta va fi despre un bãrbat îndrãgostit. Regizorula anunþat un concurs ºi a ºi primit, electronic, vreo10 texte. El are nevoie doar de 4 sau 5. ªtirea aici ecã regizorul s-a lãsat pe mîna publicului. Inter-activitate ca la carte: textele au fost urcate pe net, lawww.liternet.ro, unde, într-o manierã democraticãºi transparentã, aºteaptã voturile cititorilor… Sus-pans total: care texte vor fi incluse în scenariul luiAfrim, care teatru va gãzdui acest spectacol, la cedatã ºi cu ce actori? Printre autorii care s-au prins în acest pariu: Adina Dumitru, Alin Fumurescu,Mihaela Mihailov, Doamna T., Filip S., ªtefanCaraman.

n

Celãlalt Cioran, ruºii cu ruºii,debutul ºi interactivitatea nMarie-Louise Semen

Ilustraþia numãrului a fost oferitã redacþiei din fondul fotografic al dlui VALENTIN GRANCEA

ºi din colecþia de fotografii aB IBLIOTECII FILIALEI CLUJ A ACADEMIEI ROMÂNE .

Date post:	18-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	hajni-mlesnita
View:	39 times
Download:	8 times

Revista Tribuna sept 2002

Documents