Revista Teatrul, nr. 6, anul VI, iunie 1961

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 6, anul VI, iunie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-6-anul-vi-iunie-1961 1/100

'j

www.cimec.ro



I e a I p u INr. 6 (anol VI) lunie 1961

REVISTÀ LUNAR* EDITATÀ

OE MINISTERUL ÎNVÀTÀMÎNTULUI SI CULTURII

ŞI OE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R. P. R.

S U M A R *«L

DECAPA DRAMATURGIEI ORIGINALE CONTEMPORANE

Premille Decadei 1Imagini clin Deoadă 4

MILIONAEIIComédie In trel acte

de ION ISTRATI 14

25 DE ANI DE LA MOARTEA LUI GORKI

Valentin SilveslruGORKI, CONTEMPORANUL 47

Taliana NicolescuGORKI PE SCENELE NOASTRE 50

TEATRU SI CONTEMPORANEITATE

Florin Tornea

A DOUA TINERE ŢE A „SCRISORII PI ER DU TE " 57

PORTRETE ŞI MĂRTLRII

At. MirodanMONI GHELERTER 70CRONICA

„Marele fluviu 1st adună apele" de Dan Tărchilă (Tcatrul pentruTineret şi Copii); „Ferestre deschise" de Paul Everac (Teatrulde Stat din Sibiu); „Ziariştii" de AI. Mirodan (Teatrul Secuiescde Stat din Tg. Mures) ; „Antoniu şi Cleopatra" de Shakespeare(Teatrul „C. I. No tt ar a" ); „Hamlet" de Shakespeare (Teatrulde Stat din Timişoi.ra) 73

lilt RusuPE MALUL DUNĂRII, PR1NTRE ARTIŞTII AMATORI . . . Rf>

MER I DIANE

Radii PenciulescuPR1N TEATRELE DE COPII ŞI TINERET DIN MOSCOVA . . 89

Coperla I: Svellana Mizeri (Valia) şi Eduard Marlevici (Serghei) tnPovestcdin Irkutsk de A. Arbuzov ( Teatrul ,,V. Maiukovski" din Moscova)Coperta IV: Artistul poponilui George Vraca (Poveslilorul) tn Prinulvaiade A. Mihale (Teatrul „C. I. Nottara")

REDACŢIA SI ADMINISTRAS



jp.

D ECADA

D R A M A T U R G I E )O R I G I N A L E

C O N T E M P O R A N Entre 11 şi 21 mai a.c. a avut loc, in Capitale, Décoda dra-maturgiei originale contemporane, in cadrul căreia teatredin întreaga ţară au prezentat spectacole cu piese ale auto-rilor noştri contemporani.

La capătul celor zece zile de spectacole teatrale, ju-

riul a acordat premii şi menţiuni celor mai merituoaserealizări.în paginile ce urmează publicăm imagini din spec-

tacolele premiate in Decadă, ca şi cronici pe marginea unor realizări scenice încă neconsemnate in paginile revisteinoastre. Despre spectacolele Oameni care tac (Teatrul National „I. L. Caragiale"), Prietena mea Pix (Teatrul de Comédie), Passacaglia (Teatrul Municipal) şi Celebrul 702(Teatrul de Stat din Galaţi), am publicat cronici detaliate,in numerele 1, 3 şi 5/1961.

PREMII COLECT1VE• PREMIUL I

— Colectivului Teatrului de Stat din Sibiu, pentru realizarea spectacolului cu piesa Ferestre deschise de Paul Everac.

— Colectivului Teatrului National „I. L. Caragiale" Bucuresti, pentru realizarea spectacolului cu piesa Oameni care tac de Al. Voitin.

— Colectivului Teatrului de Comédie din Bucuresti, pentru realizarea spectacolului cu piesa Prietena mea Pix de V. Em. Galan.

• PREMIUL II— Colectivului Teatrului Municipal din Bucuresti, pentru realiza

rea spectacolului cu piesa Passacaglia de Titus Popovici.— Colectivului Teatrului Secuiesc din Tg. Mures, pentru realizarea

spectacolului cu piesa Ziariştii de Al. Mirodan.

• PREMIUL III— Colectivului Teatrului de Stat din Galaţi, pentru realizarea spec

tacolului cu piesa Celebrul 702 de Al. Mirodan.



PREMII INDIVIDUAL

PENTRU REGIE. PREMIUL I

Dumitru Neleanu, pentru regia spectacolului cu piesa Marele flu-viu îşi adună apele de Dan Tărchilă, la Teatrul pentru Tineret şi Copiidin Bucureşti.

— Mihai Dimiu, pentru regia spectacolului cu piesa Ferestre des-

chise de Paul Everac, la Teatrul de Stat din Sibiu.• PREMIUL II— Radu Penciulescu, pentru regia spectacolului cu piesa Prietena

mea Pix de V. Em. Galan, la Teatrul de Comédie din Bucureşti.

• PREMIUL III— Gheorghe Harag, pentru regia spectacolului cu piesa Ziariştii de

Al. Mirodan la Teatrul Secuiesc din Tg. Mureş.— Călin Florian, pentru regia spectacolului cu piesa întoarcerea

de Mihai Beniuc la Teatrul National din Cluj.

PENTRU SCENOGRAFIE• PREMIUL II

— Erwin Kuttler, pentru scenografia spectacolului cu piesa Ferestre deschise de Paul Everac la Teatrul de Stat din Sibiu.

— Paul Bortnovski, pentru scenografia spectacolului cu piesa Marele fluviu îşi adună apele de Dan Tărchilă la Teatrul pentru Tine-ret şi Copii din Bucureşti.

• PREMIUL III— Tatiana Manolescu-Uleu, pentru scenografia spectacolului cu

piesa Uriaşul din cîmpie de Mihail Davidoglu la Teatrul de Stat din

Constanta.— Vasile Romart, pentru scenografia spectacolului cu piesa Oameni care tac de Al. Voitin la Teatrul de Stat din Botoşani.

PENTRU INTERPRETAREJuriul apreciază realizările artistice deosebite ale artiştilor po-

porului:— Grigore Vasiliu Birlic, pentru realizarea rolului Zigu din spec-

tacolul Oameni care tac de la Teatrul National „I. L. Caragiale" dinBucureşti ;

— George Vraca, pentru realizarea rolului Povestitorul din spec-

tacolul Primăvara de la Teatrul „C. Nottara" din Bucureşti ;— Jules Cazaban, pentru realizarea rolului Profesorul din specta-colul Passacaglia de la Teatrul Municipal din Bucureşti.

De asemenea juriul apreciază contribuţia artiştilor emeriti careau participât la Decadă.

Artiştilor cu titluri nu li s-au acordat premii pentru interpretareaindividuală în actuala Decadă.

Juriul acordă următoarele premii individuale pentru interpretare :

• PREMIUL I— Tatiana Iekel, pentru realizarea rolului Caterina, din spectaco-

lul Marele fluviu îşi adună apele de la Teatrul pentru Tineret şi Copii

din Bucureşti.— Lôrând Lohinszky, pentru realizarea rolului Cerchez din spec-tacolul Ziariştii de la Teatrul Secuiesc din Tg. Mures.

— Vasilica Tastaman, penitru realizarea rolului Mihaela-Pix, dinspectacolul Prietena mea Pix de la Teatrul de Comédie din Bucureşti.

2www.cimec.ro



• PREMIUL II— Aurel Munteanu, pentru realizarea rolului Casapu din specta

colul Oameni care tac de la Teatrul National „I. L. Caragiale" dinBucureşti.

— Ion Ciprian, pentru realizarea rolului Milan din spectacolulMarele fluviu îşi adună apele de la Teatrul pentru Tineret şi Copii din

Bucureşti.— Ileana Predeseu, pentru realizarea rolului Ada din spectacolul

Passacaglia de la Teatrul Municipal din Bucureşti.— Emmerich Schăffer, pentru realizarea rolului Vintilâ Gîrţu din

spectacolul Explozie întîrziată de la Teatrul German de Stat din Ti-mişoara.— Gheorghe Ghiţulescu, pentru realizarea rolului Andrei, in spec

tacolul Passacaglia de la Teatrul Municipal din Bucureşti.

• PREMIUL III— Nicolae Tomazoglu, pentru realizarea rolului Lăutarul în specta

colul Marele fluviu îşi adună apele de la Teatrul pentru Tineret şiCopii din Bucureşti.

— Angela Costache, pen tru real izarea rolului Schôner Tereza inspectacolul Ferestre deschise de la Teatrul de Stat din Sibiu.

— Ion Bessoiu, pentru realizarea rolului Stelică Fotea, in spectacolul Ferestre deschise de la Teatrul de Stat din Sibiu.— Ştefan Iordănescu, pent ru realizarea rolului Vlaicu in specta

colul Vlaicu şi feciorii lui de la Teatrul de Stat din Baia Mare.— Iosif Gabor, pentru realizarea rolului Preotul în spectacolul

Celebrul 702 de la Teatrul de Stat din Oradea (Sectia maghiară)— Gina Pat richi, pen tru rea lizarea rolului Miss Pope, in spectacolul

Celebrul 702 de la Teatrul de Stat din Galaţi.— Cornel Vulpe, pentru realizarea rolului Tudor Chiricuţă în spec

acolul Ochiul albastru de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. din Bucureşti.— Virgil Costin, pentru realizarea rolului Tudor Chiricuţă în spec

acolul Ochiul albastru de la Teatrul National din Iaşi.— Dan Nicolae, pentru realizarea rolului Lamine în spectacolulPrimăvara de la Teatrul „C. Nottara" din Bucureşti.

MENŢIUNI— Constantin Stănescu, pentru realizarea rolului Frenţiu Teodor,

în spectacolul Ferestre deschise de la Teatrul de Stat din Sibiu.— Istvân Ferenczi, pent ru realizarea rolului Mişu, în spectacolul

Ziariştii de la Teatrul Secuiesc din Tg. Mures.— Laurenţiu Azimioară. pentru realizarea rolului Milan în specta

olul Marele fluviu îşi adună apele de la Teatrul de Stat din Timişoara.— Şandor Cseke, pentru real izarea rolului Joe în spectacolul Ce

ebrul 702 de la Teatrul de Stat din Oradea (Sectia maghiară).— Ion Buleandră, pentru realizarea rolului Radu Dungeanu înpectacolul Oraşul fără istorie de la Teatrul de Stat din Bacău.

— Ferencz Tamas, pentru realizarea rolului Tomovici în spectaolul Ziariştii de la Teatrul Secuiesc din Tg. Mures.

— Emil Liptac, pentru realizarea rolului Axinte din spectacolulOameni care tac de la Teatrul National „I. L. Caragiale" din Bucureşti.

— Nae Floca, pentru realizarea rolului Zigu din spectacolul Oameni care tac de la Teatrul de Stat din Botoşani.

— Ion Fărăianu, pentru realizarea rolului Coltun în spectacolulntoarcerea de la Teatrul National din Cluj.

— Geta AngheJută, pentru realizarea rolului Cater ina, în spectaolul Marele fluviu îşi adună apele de la Teatrul de Stat din Timisoara.— Boris Gavliţchi, pentru realizarea rolului Tudor Tomescu în

pectacolul Anii negri de la Teatrul de Stat din Braşov.Juriul acordă o mentiune spéciale tov. Titi Constantinescu pentru

ealizarea luminilor la spectacolul Marele fluviu îşi adună apele de laeatrul pentru Tineret şi Copii.

www.cimec.ro



IMAGIIMI DIM l>H/\l>/\

.FERESTRE DESCHISE" DE PAUL EVERACTEATRUL DE STAT DIN SIBIU

Premiul I pentru spectacol

www.cimec.ro



Angela Costache (Tereza Schoner),premlul III pentru interpretare, siConstantin Stănescu (Frenţlu Teodor),menţiune pentru interpretare

www.cimec.ro



: % ' ■ % « . #

Scenă din actul II

„OAMENI CARE TAC" DE AL. VOITINTEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE"


l\l \<.l\l DIN DEi/\D/\

www.cimec.ro



- '•

' ■ ■ ' •

..

%

''"'' ^Jt>>4o*iA



> ■ : :■ , ■ ■ . : ■ . , :■ ■ ■ , ■



„PRIETENA MEA PIX" DE V. EM. GALANTEATRUL DEţCOMEDIE — BUCUREŞTI


Scenă din actul

Radu Penciulescu, premiu"11 pentru regie

IMAGIIMI DIIM DU \l>\

www.cimec.ro



Sceiia din actul III

„ZIARIŞTII" DE AL. MIRODANTEATRUL SECUIESC DIN TG. MURES

Premiul II pentru spectacol

IMAGIIMI DIN DECADÂ

www.cimec.ro



„PASSACAGLIA"DE TITUS POPOVICITEATRUL MUNICIPAL

Premiul II pentru spectacol

Sttnga : scenă din actul I. Ilea-na Predescu (Ada), premiul IIpentru interpretare, şi artistuipoporului Jules Cazaban (Profe-sorul)

Jos : Gheorghe Ghiţulescu (Andrei), premiul II pentru interpretare.

?

De la stînga la dreapta :Ferenczi 1st vân (Mişu),menţiune pentru interpretare

Tamâs Ferenc (Tomovici),menfiune pentru interpretare

Lohinszky I.or.iiui (Cercliez), premiul I pentruinterpretare

Harag Gyôrgy, premiul111 pentru regie

UAf*

www.cimec.ro



*- va

;/ CELEBRUL 702" DE AL. MIRODAN

Stînga : Teatrul de Stat din Ga-lafl. Glna Patrichi (Miss Pope),premiul III pentru interpretare

Sus : Teatrul de Stat din Oradea— sect i a maghiară — GaborI os if (Pre otul ), premiul IIIpentru interpretare

N. Tomazoglu , premiul IIIpentru interpretarea rolului

Lăutarul din piesa „Marelefluviu Işi adună apele"

www.cimec.ro



„MARELE FLUVIU ÎŞI ADUNA APELE"DE DAN TARCHILATEATRUL PENTRU TINERET ŞI COPII — BUCUREŞTI

D. D. Neleanu, pre-miul I pent™ regie

Paul Bortnovski, pre-miul II pentru sceno-grafie

I!

11

Emmerich Schâffer, pre-miul II pentru Intcrpre-tarea rolului Vintllă Gtr-ţii din „Explozle inttr-ziată" de Paul Everac(Teatrul German de Statdin Tlmişoara)

Ştefan Iordănescu , pre-

miul III pentru Inter-pretarea rolului titulardin „Vlaicu şi feciorillui" de Lucia Demetrius(Teatrul de Stat din BaiaMare)

Călin P. Florian, premiulIII pentru regia specta-colului cu piesa „Intoar-cerea" de Mihai Beniuc(Teatrul Naţlonai dinCluj)

www.cimec.ro



JUlLIONÂRII Comédie în Irei acte (cinci tablouri)

de ION ISTRATI

Reprezentată pentru prima oară pe scena Teatrului National„I. L. Caragiale", în seara zilei de 2 mai 1961

www.cimec.ro



Scenă din spectacolul Teatrulul National „I. L. Caraglale"

P E R S O N A J E L E :

Vasile Ursu,Ruxandra,Mircea,Neculai Chiper,Sultana,Nataliţa,Aurel Hoarţă,Damian Făgurel,Alecu Bordeianu,Dafina,Costacne Vînturache,Ilie Tărtăcuţă,Anton Butoi,

Andrei Vasluianu,Maria Adomnicăi,Filomela,Marghioala,Floriţa,Veronica Mdtitiuc,Mihai Ţului,Iordache Pelin,Toader Vîlvoi,Dumitru Paşnicu,Vairvara Tarhon,Ion Mosneguţu,Gheorghe Marţafoi,

Mihai Badea,

preşedintele gospodăriei agricole colective ;soţia lui ; fiul lor ;brigadier-şef la ferma ;soţia lui ;

fiica lor ;împuternicit raional al AGEVACOOP-ului ;instructor territorial de partid ;secretar al biroului organizaţiei de partid ;secretara organizaţiei U.T.M. ;achizitor ;operator cinematografic ;contabil ;

prim-secretar al comitetului raional de partid activiste a comitetului raional de partid ; fiica ei ;crescătoare de păsări ;îngrijitoare la crescăţoria de porci ;inginer agronom ;cioban ;responsabil la vie ;stupar ;livadar ;mulgătoare ; paznic ;referent la sfatul popular comunal ;

activist al comitetului raional de partid.Acţiunea se petrece în zilele noastre, într-un sat complet colec-

tivizat din Moldova.www.cimec.ro



A C T U L

Sediul gospodăriei agricole colective „Ion Creangă". O casă nouă, care are în faţă, ziditădin piatră, o mică terasă cu balustrade şi scàri latérale, înaintea căreia se află o bancă deemn. Cu trotuare tnguste, pietruite cu bolovani de rîu, din fundalul pe care satul se proiectea^ïu case acoperite cu olane, tablă şi şiţă, vine şi trece spre dreapta o şosea nctedă, străjuităe romi desfrunziţi, precum şi de stîlpi telefon'ci şi electrici. In unul din aceştia, plasat mai înrim-plan, stă agăţată pîlnia unul megafon, din care. încă înainte de ridicarea cortinei, se aude

întecul popular moldovenesc „Coasa". In dreapta, ogiada Varvarei, iar mal în fund, o fîntînâ.E o amiază blajină de sfîrşit de toamnă. Din stînga, tăbîrcind cu anevoinţă un panouît o uşă, însă dus în aşa fel să nu se poată vedea ce scrie pe el, apare Iordache Pelin, un

bătrîn la aproape 60 de ani, cu pălărie de pai pe cap, cu brîu roşu încins peste cămaşa albăe tort, cu pantaloni de doc şi bocanci în picioare.

T A B L O U L 1

VARVARA (o ţărancă ca la vreo 35de ani, din ograda ei) : Ii-ra, cume-tre Pelin, dar oare de ce ne ocolesticasa si nu vii să tragà o ulcică devin nou ? Doar nu eşti oprit dedof to r ?

E LIN : Care doftor, Va rv ar a ? Doarvinu-i laptele bătrînilor, chiar fel-ceriţa mi-o spus.(La megafon se aude glasul craini-cului. care anunţă : „Atenţiune, a-tenţiune ! Gospodària agricole co-lectivă „Ion Creangă" din satul Li-niştea de Jos aduce din nou la cu-noştinţă tuturor membrilor ei căsînt rugaţi să-şi ridice produselece li se cuvin, pînă în ziua de 15curent. în caz contrar, celor ce nuse vor conforma, li se vor aplicascăzăminte de 10 la sutà la céréale,15 la sutà la vin, 10 la sutà la varzà şi 10 la sutà la cartofi". Dupa ceglasul crainicului încetează) Ai auzit, Varvara ?

VAR VAR A : De auzit am auzit , da runde am să mai pun şi restul, nuştiu. Hambarul mi-i plin, beciul şi

el, iarăşi... cît despre poloboc, ochi.$i ce mai vi n ! Pr im a în tîi ! Măduc să-ţi aduc o ulcică. (Iese.)

PELIN (aşezîndu-se pe bancă şi of-tînd, în vreme ce melodia încetea-

ză) : Hei, vrednică mămăligă seface şi la noi în Moldova, şi multerîuri de sudoare mai varsă uneoriomul pen tr u dîn sa ! Dar şi cînd a- junge s-o strîngă boţ \(i mînă şi s-o înti ngă, aşa-col ea, în br înză !

VARVARA (intrâ cu o ulcică în mina) : Cinsteşte sănătos, cumetre, şiia-1 de bine. Cum îţi pare ? 'Mneata,ca răspunzabil cu via colectivei, tepricepi !

ELIN (gustă şi strîmbă din nos) : Mde.fa. Parcă are un fel de iz, dar sa

atunci se iroseşte, n/u ţine. (Bea dinnou.)

VARVARA : Dar, grade ceva are ?PE LIN : Are, a re ! Şi-apoi, târ ia- i şter-

ge tot mirosul cel rău.VARVARA: Oare? !

PE LI N : Daa, un cofaiel-doua, şi peurmă cată-i izul cu lumînarea, las 'dac-ai să-1 mai afli \

VARVARA : Mă reped să-ţi mai aducuna ?

PE LIN : Ca să- i a fki tâ ri a, mus ai !(Varvara iese. Pelin se ridică de pe bancă şi întoarce panoul cu faţa,lăsînd să se vada astfel scris mare,cu creta, urmàtoarele : „Anunţ ! To-varăşi ! Cine nu-şi ia produsele pînă

la 15 curent, se aplică scăderea10 la sută céréale, iar la vin 15.Rog lichidare". Aşază cu caznă panoul în spatele bancii, cînd, dinstînga, cu capul descoperit, intrâ a-bătut şi dă să treacă Mihai Ţului,un bàrbat ca la 45 de ani, pe carePelin il opreşte.) Ei, bre Ţului !

ŢULUI : Ziua bună, moş Pelin. De cete mocoşeşti acolo ?

PELIN : Iaca , mă necăjesc cu niş temuncă de ajitaţie. N-am scris-o euas a de grozav, da r ce să- i f aci ?(Ţului îndreaptă 1—2 greşeli orto-grafice.) Te-ai găsit cu crităca. Da'ce, bre, eu îs Creangă, Sadoveanu ?Tii ! Da r cu t in e ce-i ? Ţi-ai an in atmintea undeva, în vr-un cui acasă,deai po rn it pe uliţ ă cu capu l gol ?

ŢULUI : Apoi, moşule, asta- i : mă ducpîn-la biserică săni spun popii să

tragă clopotul cel mare.PELIN : li, tal an ga şi religia ta de

colectivist ! Dar ce-i, br e ?ŢULUI : Iaca, necazuri, moşule : o mû

rit soacră-mea, şi pace !PELIN : Cum, bre ?ŢULUI : Păi cu m ! O mûrit de subit,

sn Créascàri 1

ni de rine si

jn'ci şidin can

îapta, cnnă. Diată vecpai pe:ioare.



doar ieri dimineaţă am grăit eudînsa la buf et ? !

ULUT : Iaca aşa, bine.EL IN : Nu mă- neb uni !ULUI : Dacă-ţi spun eu !E LI N : Şi, cum, mă rog ? Doar era

sănătoasă şi nu prea avea ani. Eracam un cotigent eu baba mea,Dumne zeu s-o ierte, ca şi-aeeeaavea o meliţă, şi-i umbla, deparc ă-mp usca dintr-î nsa, nu alta !

ULUI : Apoi, ce mai vo rbă lun gă ?O bătut, înainte de-amiază, niştefasole, pe urmă o mînoat o felie demămăligă caldă eu nişte lapte dul-ce, o ciugulit vreo două jumări.

ELIN : Asa !UL UI : Ia r dup ă aceea, să tul ă cum

era şi cam trudită, o aştemut oscoarţă pe pat lîngă sobă, s-o cul-cat în bună regulă şi...

ELIN: Ş i - ş i ?UL UI : Şi a sta-i : o do rm it linişt itâ

ca la un ceas bun, poate mai bine,dar cînd să se trezească, asta-i : s-osculat moartă !

ELIN : Ţţ-tţţ-tt ! Auzi pagubă ! Dacănu-mi v ine să mă a tă c de ciudă !Păi, cum dracu' să moară, bre, aşadintr-o data, cînd ea avea a-mi damie 83 de lei ?!

ŢULUI : Apoi nu, că de cei 83 de leio spus deunăzi.ELIN : Ei, asa daa ! Brava !

(Intră grăbit prin stînga, călcînd mărunţel şi eu un băţ încîrligat înmînă, Ion Moşneguţu, un moşneagîn iţari şi haină de dimie).

MOŞNEGUŢU (fluierînd după Ţului) :Ţului, Ţ ului , stai, b re ! Nu te ma idu ce nicăieri. Stai că s-o a nu la t !

TULUI : Ce s-o anul at , mosu le ?

MOŞ NEGUŢU : S-o an ul at probl emaeu soacră-ta !PELIN : Ha ?MOŞNEGUŢU : Da, mai Miha i, c-o

alergat mă-ta la fîsca aceea de fel-cerdţă a lui Tănase Frunză, care ovenit într-un suflet şd — ea ştiecu m — o pi sca t-o c-o ijăcţie şi...

TULUI (odată eu Pelin) : Şi, şi ?MOSNEG UŢU : Ce mai tura -vur a,

ne ne ? Cum o -nţepa t-o , cum o şi

mû ri t mo ar te a din soac ră-t a ; s-osculat în pioioare şi-o învdet.PE LI N : Ai văzu t coméd ie ? Eu cînd

spun, bre, c-ai s-auzi, ca mîine-poi-mîine, că s-o iventat o drăcie demaşină care să ucidă moartea devie, ce, gră ies c p rost ii ?!

TULUI : Da da culcă te dumneata pe

PELI N : Ce spui, vere, de hut utu iulista ?

MOŞNEGUŢU : N-are grăunţe la cer-da c ! Cînd se în tîm plă atîtea , cîndazi lumea merge grozav înainte şicînd se născocesc atâtea, el...

PELI N : Da aa ! Păi, nu mai dé pa rt ede cînd au ieşit penicilinurile ies-tea, bre... maternităţurile, creşurile.Ei. mai moare lumea ca-nainte vre-me ? Nuo ! (Asezîndu-se pe bancâ.)

MOŞNEGUŢU : Aici ad dreptate. Atîtanumai că, uneord, ca de pildă lanoi la gaspodărie, prea se mă-nîncă om eu om !

PE LI N : Ei, de ! Te gîndes ti la Vas ileUrsu, presedintele nostru, şi la Ne-culai Ch iper, brigadierul-şef, aşa-i ?

MOŞNEGUŢU (se aşază lîngă Pelin) :Da, nu-şi dau nici mina, dom'le,parcâr fi plini de ride căprească.(Intră Varvara eu încă o ulcică.)

VAR VAR A : Iaca, am ma i adus oprobă.

PELIN : Miulţămesc ! (Trece ulcica lu* Moşneguţu.) la dă-ţi şi tu, vere, eupărerea.

MOŞNEGUŢU (după ce bea) : Brr, vinde doua urechi, nene. Tragi o duş-că, îţi culed, ia asa, capu l pe -un u-mă r, şi zici : „Bun", ma i arzi

cîteva gîturi şi-ţi lasi urechea si pecelălalt umăr : „Foarte bun".VARVARA : Mi l-o lăudat şd tovarăşul

Făgurel. (Se aşază şi ea pe bancă,între cei doi, dar, grasă cum e, abiaare loc.)

MOŞNEGUŢU : Stai, fa Va rva ră, cefaci ? Si mad s lăbeşt e şi tu . Şicine-ai zis că l-o lă ud at ?

VARVARA : Instruotorul de partid.PELIN : Ace la c are st ă în gazdă la

Chiper, nu ?VARVARA : Chiar el.MDŞNEGUTU : Iaca, încă nu-1 cunosc

cum trebuie.PELIN : Nici eu.VARVARA : Iha, îi foc şi pa ra , cu -

metre. Abia o venit şi l-o luat latrei pe presedintele nostru.

PELIN : Da ! Dacă pr esedi nte le ne mă -trăş eşte din a vu t ?

VARVARA : Pareă de plocoane n-o fiauzit ?

MOŞNEGUŢU : în se am nă că 4 tare,bre, tare.

PELI N : Ins tru cto rul ? Pă i, eu, vere,cînd spun , degeab a sp un ? Bre , unhar buz n u-i mî ne ar e ; o su tă de leinu-s parale. Să-nţeleagă cine poartă



VARVARA : Ba o sunat la tilifon dinpricina preşedintelui chiar la raio-nul de partid, şi mare miirare dacănu ne-om pomeni aici chiar cu vre-un secretar. (lntră prin areapia,

fetches. Hie Tărtăcuţă, un tînăr devreo 20 de ani, cu mot în frunte,

fudul.)ÀRTÀCUTÀ : Norocul cel mare si...

(le face semn s-o şteargă) evacua-rea !

VARVARA : Oleu, ia te uită la el,curcanul.

TÀRTÀCUTÀ Atît am zis : rupeţirîndurile !

PELIN : Vezi să nu-ţi musc eu vreodouă-trei scatoalce, să fugă duhu-rile din tine, tu... ăsta... Ilie „Tăr-tăcuţă".

TÀRTÀCUTÀ : Fără metode tari şi

fără „tu", c-o să ai contract cu ghi-nionul. A picat cdneva de la raion,şi-i de rău. Dacà vă găseşte acdlea,parfumîndu-vă cu esenţă de stru-guri, iese scandal şi prelucrare, şd osă fie jelanie.

PELIN : Eu cînd spun că aista o facepe prostul, dacă n-o fi chiar prost-ciocan, nu m-aţi crezut. Poftim.(Către Tărtăcuţă) Ascultă „tovarăşe"Tărtăcută. Cu mine au mai încer-

cat şi alţii s-o facă pe deştepţii,dar li s-au strepezit mestecătoarele.MOŞNEGUŢU : Chiar asa. Ai un cap

în care sînt nouăzeci la sută tari te.

TÀRTÀCUTÀ : Ascultă, bătrine, nute pune-n beţe cu mine, că eu lasla o parte cultura şi ... (Intră prinstînga, salută pe cei de faţă, micuţăcum e, tinără, inginera agronomVeronica Mititiuc, pe care Tărtă-

cuţă o întîmpină curtenitor.)MITITIUC : Bună ziua.TÀRTÀCUTÀ : Tovarăşă inginer Mi

titiuc, daţi-mi voie să vă sărut mî-nuţele.

MITITIUC : Iar mie, permiteti-mi săcred — ca să ma exprim în lim-bajul dumitale — că, sau ai... cîtevaatmosfere la cap, sau că te-amprins iarăşi în flagrant delict de ri-dicol ! (Din sediu, oţărît şi cu mu-tră acră, iese, încălţat cu cismebirgher, cu cuşmă neagră pe cap,cu haină şi cămaşă, fără cravata lagît, ursuz, Vasile Ursu.)

URSU : Noroc, tovarăşă ingineră. (Cà-tre ceilalţi.) Şi voi ce-aşteptaţi ? Dece nu vă duceţi să lichidaţi la so-cotitor ?

neguţu.) I-am zis-o... (Pelin şi Moş-neguţu intră în sediu, iar Varvaraîn ograda ei.)

TÀRTÀCUTÀ : Tovarăşe preşedinte, avenit „ăla" !

URSU : Şi... cum îţi pare ?TÀRTÀCUTÀ : E dat dracului.. . Are

un papagal ! Pun gîtul că-i bot înbot cu sfatul raional.

URSU : Crezi ?TÀRTÀCUTÀ : Dacă nu mai am nici

eu nas politic, apod...URSU (oftează) : Mde !MITITIUC : Dar de cine vorbiti ?URSU (abătut) : D-un tovarăş.MITITIUC : Si, ce asa abătut astăzi,

tovarăşe Ursu ?URSU : M-o pus naiba şi-am mîncat

nişte porcărie de ardei umpluţi cuvarză murată, şi mă rupe-n doua o

sărăcie de seteee...MITITIUC : Fleacuri, las'că ştiu eu :cînd auzi că vine cineva, tremurica varga şi ai da şi cămaşa de pedumneata !

URSU : Dumneata, tovarăşă, prea ştiimulte !

TÀRTÀCUTÀ : Just !URSU : Tu, dă-i bătaie şi ai grijă de

ce-am vorbit.TÀRTÀCUTÀ : Pun flerul în func-

ţiune. (Iese prin dreapta.)MITITIUC : Si mie... mie n-aveti nimicsă-mi porunciti ?

URSU : Dumneata să-mi dai bunăpace, că mie şi-aşa-mi bîzîie capul.

MITITIUC : O fi din cauza niveluluipolitic, tovarăşe preşedinte.

URSU : în orice caz, eu nu-rni sfărmcreierii buchisind ziare şi broşuridin celé care vor să mă-nveţe pemine, ţăran get-beget, că pătlăge-

lele şi gogoşarii sînt roşii cînd secoc.MITITIUC : Dar articolele din „Scîn-

teia" în legătură cu grija faţă deom sau de avutul obştesc, le-aicitit?

URSU : Le-ai studiat prea destul dumneata şi brigadierul-şef Chiper.Le-ati subliniat cu creion roşu şi-aţimai şi adăugat pe margini, ca şicînd aţi fi mai destepti decît ceice le-au scris.MITITIUC : Şi socoţi că asta te scutes-te pe dumneata să le citesti ?

URSU : Eu ?! Eu de ce să le mai ci-tesc ? Nici n-am cînd.

MITITIUC : Tovarase presedinte !URSU : Dă-mi pace, tovarăşă ingineră.

Dumneata dacă te ai aiiat cu to



du-te la cîmp şi vezi că grîul, casă crească, are nevoie de ploaie, to-varăşă, nu de articole de fond din jumale.

MITITIUC : O să le citim oamenilor.URSU : Da, da, şi nu uitaţi să le spu-

neţi că, înainte de însămînţare, saungă cartofM eu untură, ca să ră-sară porci mangaliţa. (Intră, rîzînd, prin dreapta, Dafina, sécrétera or-ganizaţiei U.T.M., o fetişcană vioaie,îngrijit îmbrăcată, eu bondiţă în- florată şi catrinţă roşie.)

MITITIUC : Nu găseşti că ai gura camprea sprintemă, tovarăşe Ursu ?

URSU : Dar dumneata nu găseşti căeşti prea...

MITITIUC : Prea cum ?URSU : Ţi-am spus deschis, încă de

cînd ai fost repartizată aici. li fi

dumneata eu carte, pricepută, daresta cam puţintică. la, acolo, o mînăde femeie. Mie-mi trebuie aici unzdrahon de barbât, nu o... pitulice...

DAFINA : Dar ce-i, de nu vă înţele-geţd, că doar nu s-o-ntHnit tusea şieu junghiul ?

URSU : Ce să fie ? Fierbe sîngele-nmine ca bulionul, şi dînsa se oţă-răşte la mine şi-mi comandă să se-măn păpuşoi numai la -f (8°. Mie

nu-mi trebuie barometru. Eu m-a-şez jos pe brazdă şi dacă simt calddedesubt, însămînţez. Àsta-i baro-metrul meu.

MITITIUC : Şi-ţi merge, ca ciubotelordin picioare.

URSU : Dumneata să nu te legi de-n-călţările mêle, fiindcă ai venit aicila de-a gâta şi habar n-ai ce-a fostla noi, eu ani în urmă. Aici, înainte de război, nu existau — întot satul — decît patru perechi deciubote.

DAFINA : Ei na, si ce-i eu asta ?URSU : Şi tu ce te uiţi aşa împungă-

reţ la mine, că n-ai de unde şti. Eucînd m-am însurat, eram sărac cagreierul. Cel puţin, pe nevastă-meaam adus-o-n casă numai într-o bu-leandră. Aşa că nu te uita crucişla mine.

DAFINA : Doar n-aştepţi să-ţi fac ochidulci.URSU : Tu fă-i ochi dulci lui Marţa-

foi, referentul de la sfat care, dinpricina năsucului tău, se foieşte cao zvîrlugă. Şi nu te mai zîmbăriatîta. O secretară de U.T.M. cati d j t h ti

minut-două, şi abia atunci să facă„ha-ha". Şi-apoi, iar să chibzuiască.

DAFINA (ironică) : Ce vrei, dacă nu-s în stare de-atîta chibzuiaiă nechib-zuită ca dumneata ? !

URSU : Mie îmi spui asta ? Dar cinea făcut dintr-un sat sărac şi prică- jit, o gospodăxie mare cît un ocean,şi-a săltat-o fruntaşă pe raion ? Tata

din groapă ? Neeulai Chiper ? Voi ?Răspund de o colectivă eu peste treimii de hectare, strig, asud şi alergtoată ziua ca un buhai comunal, şice folos ? Tovarăşa Dafina, secreta-ra U.T.M.-ului, se uită la mine cadin pod, tovarăşa Mititiuc scoatesufletul din mine cu tot cu oase ;de la raion vine şeful secţiei agrareşi mă pune să număr cîte mii degîndaci gheboşi am pe tanlaua nu-

mărul patru, banca mă strînge une-ori de gît cu creditul cel de şaptesute de mii şi cu procentele. Cen-trocoopul mă bombardează cu livră-rile de brînză, sfatul regional îmicere o căruţă de hîrtii şi situaţii lazi ; nevastă-mea ţipă că n-am ati-tudine pozitivă faţă de gospodăriapersonală şi pretinde să-i iau de latârg bluză şi ciorapi de nylon ; laferma de păsări a dat boliştea îngăini, şoferii cer piese de schimbla camioane ; Chiper mă ameninţăcu procuratura cînd mai fac şi eucîte o atenţie, cîte o cinste unuiasau altuia de care are nevoie gos-podăria ! Mă rog, or fi avînd drep-tate, dar ce-s eu, să nu gresesc,ce-s ministru ? ! Savant ?

DAFINA: Geniu?!MITITIUC : Nu te văicări atîta, tova-

răşe preşedinte, că ţi-o mai trebuigura şi altă data.DAFINA : Si nu răcni de parcă te-ar

fi împuns careva cu suvacul !URSU : Să-1 văd eu pe altul care să

fie în locul meu preşedinte peste715 familii, peste o colectivă carese menţine fruntaşă de trei ani,fără să-şi spintece ca mine gura de70 de ori pe zi, sau fără să suduie

uneori de toţi sfinţii din cer şi detoate icoanele de pe pămînt.MITITIUC : Dacă va fi nevoie, vom

gàsi si un astfel de presedinte.(Intră, purtînd un pulover alb şi o

fustà de tergal, cu ciorapi de mă-tase şi pantofi cu toc, Floriţa, ofată de vreo 20 22 de ani )



FLORIŢ A : lieu, tovar ăşe prêsédinte,dar ce, altă mîncaxe de peşte nu-ţi*nai suf ere ?

ySSU : Iac ă-t e-o şi pe as ta. Educaţde,tovarăşă secretară. Rodul munciiorganizaţiei voastre de U.T.M. Mai-că-sa poartă cămaşă de tort, de-şiroade şoldurile, iar dumneaei, osingură data a fost la Bucureşti, tri-misă de noi la Expoziţia sovietică

şi unde n-a călcat neam de neamulei, şi ţop, a şi venit de-acolo cufusta asta creaţă-creaţă de 600 delei, care zice că nu se boţeşte, căbenga ştie din ce-i făcută

FLORITA : E o fustă de tergal.URSU : Că d e sac, acolo la ma te rn i-

tatea de scroafe — unde lucrezi —nu e ra bu nă ?

FLORIŢA : Da, să m-arate cu degetul

toţi c ran căi i, nu ? Şi să le umbl eleoarba zicînd că-s porcăreasă, şi-spli nă de lip, de r ap ăn şi de zoaie !

DAFINA : Poartă , Floriţa, sănă toasă !Şi tergal, si relon, şi ce vrei, în-caltea să se atace de ciudă si săplesnească toate ţaţele bîrfitoare şitoţi cracaleţii.

MIT ITI UC : Fa ta a muncdt, munceş te,ia r dacă-i elegaintă, tr ea ba ei !

URSU : Dar ce, îi artistă ?

DAF INA : Da r Di dina lui Caitarama îi ar ti st ă ?URSU : Dar ce, ea se pretinde cu Di

dina ?FLORIŢA : Doar n-am să ţin bainii la

C.E.C. pînă mi s-or răsucd ciola-nele de bătrîneţe.

URSU : Mai bine cumpărai şi creşteai,sa ai de tă ia t la iar nă, vre un

junghi de purcel.FLORI ŢA : Nu pur ta grijă : am acasă

trei, nu unul, şi dacă-i pun azi lacîntar, cîntă resc tustrei...MIT ITI UC : Mai mu lt de cît to t ş ep-

telul de la postul de radio „Buropalibéra".(Apare din sediu, slab şi uscăţiv,contabilul Anton Butoi, un om ti-căit şi domol.)

BUTOI : Tovarăşe preşedinite, tovarăşepreşedinte, telefonul f.f.f. urgent.

URSU : Dar ce s-a mai întîmplat ?

BUTOI : Cu livră rile. Eu nu m- am es -tec !

DAFINA (odată cu Floriţa) : Cu ce, cuc e ?

MITITIUC : Doar am livrât totul !BUTOI : Da, dar livră rile, tovară şi,

dacă-s livrări trebuie livrate fiind-

drul livrărilor, înseamnă că n-o li-vrat !

URSU : Àsta te scoate din pepeni. Haică vin ! {lèse prin fund, urmat de

Mititiuc, Dafinaşi Floriţa, şi intrăin sediu. Pe drum, venind din stin-ga, apar ţinîndu-se drăgăstos de mina, Nataliţa, fiica lui Chiper, caree cu o câldare, semn cà se ducela apă, şi Mircea, feciorul lui Ursu,

îmbrăcat în salopetă.)MIRCE A : Of, N atal iţă, Nat aliţ ă, dac ă

ai şti tu ce năduf am pe suflet, aista şi m-ai asculta.

NATALIŢA : Inţeleg eu unde baţa pon-tu l ! Du pă ce ai fost şi te-ai dis -trat la bal la Avrămeni... eu har-buzo aica ceea a lu i Nicolai , viisă-mi îndrugi...

MIRCEA : Of, eu pe tine te-as fà jucatacolo, dar ştii bine că mămăica,numai când visează că sîntem îm-pre ună, sa re în sus de o pră jin ă !

NATALIŢ A : Las-că te-oi domoli eude-ai să umbli după mine ca mie-luşelul eel blînd.

MIR CEA : Să mo r eu dacă aseară ,cînd te-am şuierat să ieşd la por-tiţă, nunmi bătea inima ca la pi-ţigoi ul cel p rins în laţ ! (O cuprinde.)

NATAL IŢA : As.tîmpără-te, Mircea,dă-mi drumul. Dacă ne vede tata,iese o ceartăăă, ce mai, ne ju-puieşte de piele pe amîndoi.(Chiper dă buzna eu o nuia în mina, iar Mircea se fereşte.)

CHIPER : Asta-i Casa de oultură, du-du ie ? Ai ? Joc i te at ru ? Facd r e-petiţii maita ?

MIRCEA : Ştiţi... ju că m îm pr eu nă opiesă, tovarăşe Chiper, şi m-a ru-

gat să copiez rol ul pe curâ t !CHIPER : Tu întinde-o cît 'nu-mi sareţîfna.

NATALIŢA : Tătăică.CHIPER : Nici un tătăică ! Dacă te-oi

mai prinde cu cleampăul ăsta defeoior al lui Ursu, scutur un snopde urzici pe fundu l tău . Ha i !

(O ia de mînă şi ies prin stînga, învreme ce Mircea ràmîne descumpanit locului şi îşi aprinde abătut o ţigară,lăsîndu-se astfel prins, fără să vrea,de maică-sa Ruxandra, o femeie cor- polenta, care intră prin dreapta eu unceaun în mînà.)

RUXA NDRA : Bei tiutiu n, vr a să zică?!Fumezi, crăpa-ţ i-ar obrazul. Aşa !Te-ai ţinut iar după pampuşca cea



MIRCEA : Mămăică !RUX AND RA : N i d o mămăic ă. Fata

lui Chiper n-o adu c no ră în casă !Să-ţi intre bine în cap, băieţaş (îiarată ceaunul), că altcum ne des-părţim eu mâmăliga. Am cumpăratceaun nou şi-am să mănînc din elnumai eu şi taică-tu, de o parte,iar tu n-ai decît să-ţi pui leafa dela S.M.T. la bătaie şi să-ţi bucătă-rească mîndra...

MIR CEA : Lasă, măm ăie ă, nu mai făscandal.

RUXANDRA : Gura, şi hai acasă.MIRCEA : Eu o să viu eu tata.RUX AND RA : Pe tai că-t u lasă-1 în

pl at a lui. E furios, du nă re , had !(îl înşfacă de mînă şi ies prindreapta, în vreme ce din sediu a-

pare Ion Moşneguţu, care numărănişte bancnote, urmat de Marghioa-la, o ţărancă mai în etate, dar încăîn putere.)

MARGHI OA LA : Ce-ţi pasă ? Ban i ai încasat, nimeni nu-ţi zice măcar hîr,sănătos eşti... Un trad şi-o viaţă, nă-naşule ! (Intră prin stînga, încălărat pe o motocicletă, eu o damigeană şi eu o servietă subsoară, Aurel Hoarţă, un orăşean în pufoaică şicu pantaloni bufanţi.)

HOARŢA : Unde e organizaţia de par-tid, unch eşu le ?MOŞNEGUŢU : Cine ?HOARŢA : Par tidu l, am între bat.MOŞNEGUŢU : D-apoi, unde nu-i, to-

var ăşe ! Pes te tot ! Dar du mn ea tacine eşti ?

MAR GHI OAL A : Eşti v-un ispector ceva ?

HOARŢA : Nu, cu alte problème. Tri-mite, moşule, pe careva după ei,

că sînt grăbit.MARGHIOALA (aparté) : Aista, sigur îi venit de la centra ! Să vede dupăgeaimandan l

MOSNEGUŢU (în uşa sediului) : Dă,bre, un tilifon după tovaraşul pre-şedinte şi tovarăşul secretar, că-1ca ut ă cin eva de la ce nt ra ! Aşa !Vra să zică, nu esti ispector ?

HOA RTÀ : Da r du mn ea ta eşti coleoti-v i s t ?

MOŞNEGUŢU : Nuuu !HOARTÀ : Atunci, ce hram porţi aici ?MOSNEGUŢU : Cum, cum ?!HOA RTÀ : Ce mes eri e ai, unc hesu le ?MOSNEGUŢU : Apoi eu, tovarăşe, m-ăi

crede, nu m-ăi crede, eu îs milio-ner !

MOŞNEGUŢ U : Oho-ho ! l a să capeţ idumneatali an de an, ca mine, cîtetrei sute cinzeci kile de grîu, totatîtea de păpuşoi, cîte 15 kile dezahăr, plus alte mărunţişuri, plusparale în mînă în fiecare lună, plusce mad am eu pe lîngă casă, ce-aizice ?

HOA RTÀ : Cu alt e cuvinte, renti er,unchesule ?

MOŞNEGUŢU : Ne- nene ! De ăş tia ofost boier Vulpe. Ei îs milioner. Co-lectivist-milioner !

HOARTÀ : Dar mi-ai spus că nu esticolectivist !

MOŞNEGUŢU : Nu-s, după pofta ini-mii, că lia 80 de ani cîţi am, mi-aumai slâbit şi mie bălămălile şi numai pot munci cot la cot cu alţii.

MARGHIOALA : Dar s-a inscris în co-lectivă chiar de la-nceput, din 1950,şi-o lucrat ca paznic la întîia, cutrei sferturi procent.

MOŞNEGUŢU : Aşa că dacă am lucrat,me ri t ac um să m ă hodi nesc ? Merit f

HOARTÀ : Şi-s mulţi „milioneri" dinăştia ca dumneata, aici ?

MOŞNEGUŢU : Te- te- te ! Apoi om fipeste 700 de familii.

MARGHIOALA : Iar din cei ca nă -naşu Ion, care-s mai în etate şi

care după statut capătă ajutor, sîntpeste 30.HOARTÀ : Nu-i rău !MOŞNEGUŢU : Cum rău, dacă-i bine ?

Să primesti dumneata cîte 54 de leila zi-muncă şi să ai facute 1.300'de zile-muncă, cum are la noi Ni-chifor Ispas cu tăţi ai lui...

MAR GHI OAL A : Par că nu ma i el ?MOŞNEGUŢU : Socoteste : ce-ţi ma i

t rebuie?

HOARTÀ : Eu tot nu p rio ep ce fel d emilionar esti dumneata !MOSNEGUŢU : Ee, că n-oi fi vrînd

să umblu ou nailionul la teşcherea ?MARGHIO ALA : lntreabă-1 du mn ea ta

pe socotitoral nostru, Butoi, şi ţi-aspune él clar că celé vreo opt mi-lioane venituri cîte-s de toate anulista, aie cui sînt, dacă nu aie noas-t r e ?

MOSNEGUŢU : Da' şcoala de şa pt e

ani, dispensarul, grădiniţa, casa decultură, grajdurile, saivanurile, ma-gaziile şi eelelalte acareturi, aie cuisînt ? Aistea cu ce s-au făcut ? Cuvînt ? Ca pe ti mpu l lui Ar nă ut u ?

HOARTÀ : Care Arnăutu ?MOŞNEGUŢU : Arnăutu care era, cînd

ni ci nu vi sa m eu să a jung milioner ,



me ră şi sénat . Paircă-1 văd : st rî n-gea lumea pe toloacă, lîngă bise-rică, şi întreba : „Ai pămînt, dom-nu'Mo şnegu ţu ?" „N-am, cucoane,nici un palmac n-am !" „Tirece-J. pelistă cu două hectare". „Mulţumesc,coane". „Dar boi ai, domnu'Moşne-guţu ?" „ N-am nici boi, cuc oane !"„Trece-l şi c-o pereche de boi".„Mulţumesc, coane". „Dar babă ai,

moş ule ?" „N-am cucoane" . „Trece-1şi c-o babă !".MAR GHIOA LA : Rîs şi batjo cură era.MOŞNEGUŢU : Acu' să mă vadă cum

mă duc trap acasă, sucesc butonul,dau drumul la radio, beau un păhă-rel, dacă poftesc. şi-n afară de asta, îmi cîntă, nene, Fănică Luca şi Maria T ănase, pi n' la miezu l nop ţi i ! îs milioner ? Is !

HOARTÀ : Lămurit, tovarăşi, lămurit...E limpede. (Moşneguţu şi Mar-ghioala ies prin stînga, iar prindreapta intră Chiper, care se o-

preşte şi dă mina cu Hoarţă.)CHIPER : Hai noroc, tovarăşe Hoarţă !HOARTA : Ura, şefule !CHIPER : Cu ce ocazie pe la noi ?HOARTÀ : Sarcinà urgentă.CHIPER : S-auzim.HOARTÀ : Uite, tovarăşe Chiper. Eu

cu dumneata am mai lucrat pe li-nie de stat şi acu' cîţiva ani, cînderai presedinte la întovărăşire şi ştiică cu mine nu merge ! Eu, cînd amluat în mînă o problemă, la minenu se înca pe, nu me rge cu fofîrlica.

HIPER : Să nu mai dezgropăm morţii.tovarăşe Hoarţă.

HOART À : Deci, ia tă d e ce a m ven itazi la voi : trebuie livrate pînă inline cantităţile trecute aici. (H aratâ

o adresă.)CHI PER : Păi , de ce ? Noi a m livrâ tpeste plan, în afară de contract, 80de tone de céréale la achiziţii. Avemacte la contabilitate.

HOARTÀ : Birocraţie, şefule. Burtolo-gie. Ti-o spun în calitatea me" de

împuternicit, de delegat al AGEVA-COOP-ului, şi fii atent că-ţi vorbescla nivelul raional, ia seama.

CHIPE R : Vorbe şte du mn ea ta cu pre -

şedintele.HOARTÀ : Cu el mă-nţeleg eu, n-aveateamă, însă dumitale — ca briga-dier-şef ce eşti — şi, pe deasupra.ca membru în biroul organizaţieide partid şi membru în consiliulgospodăr iei, îţi trasez sarcină înmod foarte serios.

HOA RTÀ : Esti şme cher , nu ? (Intră Alecu Bordeianu, secretarul biroului organizaţiei de partid.)

BORDEIANU : Aa... Tova răş ul Hoa r-ţ ă ? !

HOARTÀ : în persoană, tovarăşe Bordeianu.

BORDEIANU : Dar ce, fra te, ar deceva ?

HOARTÀ : Arde, tovarăşe, arde. Fiind-că dumneata, ca secretar al orga-nizaţiei de partid de-aici, trebuiesă vezi pro ble ma în toa tă profun-zimea, fără ca eu să mai fiu obli-gat să duc muncă de lămurire cudumneata.

CHI PER : Ia-o mai pe viu, tov ară seHOART À : Dum nea ta să taci. Sta tul

democrat-popular mă trimite aici săvă arăt că-n viaţa economică a ţă-

rii cooperaţia are o sarcină foarteimportantă în dezvoitarea schim-bului de mărfuri între oraş şi sat.

BORDEIANU : Aste a sîn t lu crur i pecare le cunoaştem eu toţii.

HOARTÀ : Dar că voi ne faceţi greu-tăţi, ştiţi ? Aud ?

BORDEIANU : Tovară şe Hoar ţă, sătrecem la concret.

HOART À : Nu ! Eu vre au, ma i întî i,să di sc ut ăm principàal. Mă rog,

contractările şi achiziţiile înseamnăchezăşia bunei stări a ţăranuluimuncitor ?

BORDEIANU : înseamnă.HOARTÀ : Şi ţi-i olară dumitale, to-

varăşe secretar, chestiunea că, deşivolumul mărfurilor industriale carese desfac la sate prin mine, coope-raţie, a crescut, totuşi eel al con-tractărilor şi achiziţiilor nu e La nivelul posibilităţilor de producţie în

sectoru l agricol ?BORDEIANU : Noi, planul la contrac-tări 1-am împlinit printre cei dintîi,iar la achiziţii am valorificat princooperaţie cu mult peste ceea cea fost stabilit la început.

CHIPER : Numai că, ni se pare că nu întotdeauna capacitatea voastrâ or-ganizatorică este la înălţime.

HOARTÀ : Fără critică, că deviem. Euam explicat destul de principial. Şi

dacă teoretic ţi-am expus eu pro-blemele, practic, dumneata, satcomplet colectivizat, trebuie să-ţi a-nalizezi adîne autocritic, poziţia deproducător agricol faţă de stat.

BORDEIANU : în fond, d um ne at a cevrei, tovarăş e Hoarţă ?

À



de mine, pînă acum nu s-au achi-tat de toate obligaţiile.

ORDEIANU (surprins) : La noi înraion ? ! Care anuime ?

HOARŢA : Care ? (Caută în servietă.)Păi... gospodăria „înainte", de ală-turi , din Pădu reni , de exem plu !

HIPER (ironie): Serios ?!ORDEIANU : Noi i-am dat eu împru-

miut 8 tone de sămînţă de grîu se~lecţionat.

HOA RŢA : Nu m ă interes ează. Mie,tovarăşe, eşti obb'gat ca în zece zile(scoate o hîrtie din servietă), cîndrai onu l a re sar cina faţâ de régi unesă îndeplinească planul, să-mi li-vrezi la baza de recepţie 60 tonefloarea soarelui, de soiul WNIIMK,25 ton e por umb -boa be, 25 t onegrîu şi 18 to ne cartofi |

CHIPER : Aiurea ! (Intră, venind dindreapta, achizitorul Costache Vin-turache, un ţăran între două vîrsta,mustăcios şi grăsun.)

VÎNTURACHE : S-a arenyat, tovarăşe împuternicit ?

HO ART À : Eu, tovarăşe Vînturache,n-am timp de pierdut.

VÎNTURACHE : Dumneavoastrâ ?! la,unde se alla ! Şpirt, nu alla ! Şpirt !

HOARTÀ : Dumneata îmi raportezi te-

lefonic, mîine la zece, dacă s-a în-ceput sau nu predarea cantităţilorstabilité.

VÎNT URACH E: Sfînt, t ovară şe Hoarţ ă!HOARTÀ : Nici un sfînt. M-ai auzi t

pe mine pomenind de sfinţi, m-aiauzit vorbin du-ţ i de Dum neze u ?Noi eu misticismul am lichidat.L-am dat dracului.

VÎNTURACHE : De acord f Noi, tova-răşi, sîn tem natura li, azi natu ra-ila putere, iar eu miticismul am li-chidat-o !

HOARTÀ : Deci, tovarăşe Bordeianu,dacă nu se exécuta dispoziţia mea,vă blochez toate conturile dinb a n c ă !

BORDE IANU : Dar, ce ceri dum nea tae ilegal, tovarăşe.

HOARTÀ : Eu at ît a a m a vu t de spus :predaţi cantităţile. în caz contrar,

răspundeţi eu capul \ BORDEIANU : Fă ră amen inţă ri, tova-răşe Hoarţă. Noi ne vom interesala raion şi dacă, în adevăr, e ne-voie, vom livra.

CHIP ER : Nici nu înc ape îndoială.Vom stabili în censiliu cantităţile şivom da.

BORDEIANU : Nu ma i că noua ni separe că nu aşa stau lucrurile. Alta-itreaba, şi ţi-o spunem ca s-o ştii.Dacă e vorba de interesul dumi-tale...

CHIPER : ...noi... buzunaru l, nu ţi-1umplem ! (Intră Ursu.)

URSU : Noroc, tovarăşe împuternicit.HOARTÀ : S-o lă să m eu ploconeala.

Tovarăşe achizitor, répéta ordinul.VÎNT URACHE : De p re da t : 60 ton e

răsărită, 25 tone grîu, 22 porumb...HOART À : 25, Vîntu rac he. Dacă eşti

scurt de creier şi uiţi, notează, to-varăşe, că aşa procédez şi eu. (h în-tinde preşedintelui hîrtia, iar aces-ta o citeşte nedumerit.)

BORDEI ANU : Ai priceput, tova răşe

preşedinte ?URSU : Da, pricep, numai să fie legal.CHIPER (ironie) : Este, cum să nu fie,

ca de obicei. Nu, tovarăşe Hoarţă ?URSU : Eu eu du mn ea ta nu discut .

Punct.CHIPER : Ai să-mi dai d um ne at a s o-

coteală.URSU: Dumitale?! Niciodată.

CHIPER : Om tră i şi om vedea !URSU : Apăi nu-i de mirare. Ai ajuns

să aţî ţi tot satu l co nt ra mea !CHIPER : Apăi, dacă faci mereu numai

după cum te taie capul...URSU: Eu?CHI PER : Dară cine ? Şi tovară şu l

Hoarţă atît aşteaptă. Numai să ve-dem ce o să zică şi consiliul.

HOA RTÀ : Dar ce ? Iau cev a pe nt ru

mi ne ? Pe nt ru st at iau, ştie şi to -varăşul vice de la sfatul raional,şi secţia agrară.

BORDEIANU: Să dea dispozitii scri se!HOARŢĂ : Noi, birocraţia am pus-o la

muzeu, tovarăşe. Cît despre colec-tiva „Inainte", e limpede oricui, nue un dusman, ci o soră a voastrâ,aşa că trebuie s-o ajutaţi.

URSU : Dacă e nevoie, om da, că eutotdeauna am dat. Om da.

HOARTÀ : Nu „om da". Mie, mîine, sămi se raporteze de îndeplinire.

VÎNTURACHE : Ordin, tovarăşe împuternicit.

CHIPER : Tov ară şe Hoa rţă , cred căai auzit clar, dacă înt r- ade vă r enevoie, dăm ! Altfel însă, nici unb b ! A i ? i i b b ! (



URSU (aparté) : S-a f ăcut, tovarăşe.Doar eu îs preşedinte.

HOARTÀ : Fii atent, că dumneata râs-punzi. Dumneata eşti organ execu-tiv. Semnează de luare de cunoş-tinţă, si, executarea. Hai... (Intrăîn sediu, urmat de Ursu şi Vîntu-rache, în vreme ce prin dreapta a- pare Sultana, soţia lui Chiper, îm- preunà eu loader Vîlvoi şi Dumi-tru Paşnicu.)

ULTANA (către ceilalţi) : Iraa, oarecine-a mai fi şi-aista, de-i mergegura ca o morişcă ?

VlLVOI : Deh, dacă are burduf i*subsuoară, o fi vreunul cu vreoconferenţie.

PASNICU: Musai, nu 1-ai auzit cumgrăia de sus ?

VÎLVOI: Mie-n sută că-i cu conferen-tie.ULTANA: O fi !

VlLVOI: Numai să nu fie ca celvenit în vară, de a strîns U.T.M.-ul, la vreo sută şi ceva de flăcăi şifete, în sala de şedinţe.

PAŞNICU: Care, bădie ?VlLVOI: Ei, na ! Ochelărosul cela care

s-o ridicat la masă, o scos ca la

un metru cub de hîrtie şi-o prinsa ceti şi a ceti an ceas. Ba defluturi, ba de trîntori, ba de alto-iuri. de convaier... Iar cînd ai nos-tri au văzut că nu pricep o iotădin toată păsăreasca lui, au prinsa spăla putina unul după altul,ieşind tiptil afară.

ULTANA: Da, mi-aduc aminte că-mipovestea fiică-mea, Nataliţa. Cicăăl de vorbea s-a trezit deodată cuOlga lui Lupaşcu. Asta, drăcoasă, înainte de a o şterge si ea şi a lăsasala goală, i-o zis: „Tovarăşe con-ferenţiar, poftim cheia de la club.Cînd ăţi isprăvi de cetit, vă rogsă închideţi uşa şi să puneţi cheia în cui, pe sală."

AŞNICU: Păi nu ? ! Vine uneori cîteunul şi vorbeşte, şi spune, dar cefolos că de conferentia lui, păpu-

şoiul, iaca, nu ţine seama, iar pă-mîntul ca guma tot nu se-ntinde.VÎLVOI: Eeee, dar ia să vie, colo la

mine-n stupăria gospodăriei, să-iarăt eu lui fluturii şi trîntorii...

ULTANA: Sau cum le dai albinelorpenicilma !...

SULTANA- Te cred ! Ei, cu sănătate !Eu mă duc să-mi iau omul, că i-oajunge de azi dimineaţă.

VÎLVOI: Ia-1, Sultană, că pe Chipergreu să-1 faci să stea pe acasă !(Sultana intră în sediu. Vîlvoi şiPaşnicu îşi continua drumul, ieşind

prin fund. La megafon începe uncrîmpei de sîrbă. Din dreapta, cuo tufănică în mina, intrà instruc-torul de partid, Damian Făgurel,care — dînd să se îndrepte spresediu — e strigat de Nataliţa, careintrà prin stînga cu un teanc de ziare şi o scrisoare în mîna.)

NAT ALITA: Tovarăşe, stai puţin !FAGUREL: Uite c-am stat ! Şi chiar

cu plăcere !NATALIŢA: Poftiţi ! (îi dă un plie.)

Un plie recomandat. L-a adus posta acum un sfert de ceas, şi fiindcăv-am observât...

FAGUREL: Dar cine eşti mătăluţăcare ai ochi atît de ageri şi observitotul?

NATALIŢA: Adevărat, nu ne cunoas-tem personal, eu toate că staţi lanoi.

FAGUREL: Oo, am ghicit, eşti fata

tovarăşului Chiper !NATALIŢA: Da, iar dumneavoastră,noul instructor de partid, Făgurel.

FAGUREL: în cazul asta, nu mai enecesar să ne recomandăm.

NATALIŢA: Cred că nu.FAGUREL (se aşază pe bancă, invi-

tînd-o şi pe ea să ia loc) : In oricecaz, eu îţi mulţumesc cà mi-ai adusscrisoarea. (li oferà floarea.)

NATALIŢA: Dă-o mata cui ai maidat-o, tovarăşe !FAGUREL: Nu vrei ? - bine; să ştii

că eu am cui s-o dau !NATALIŢA: Daa ? !FAGUREL: Da. Nişte ochi atît de

ageri ca ai matale cred că aubăgat de seamă că plicul e totuşide la „cineva" ! ?

NATALIŢA: Nu m-am uitat.

FAGUREL: îţi spun eu acu'. (Deschi-de plicul.)NATALIŢA (ridicîndu-se): Atîta lu-

cru înţeleg şi eu ! (în fund apare Mircea, care e zàrit de Nataliţa.)Totuşi, aş fi dorit să vă întreb dacăvă simţiţi bine la noi ?



NA TA LI ŢA : Să ştiţi că mă bucu rfoart e mu lt !

FÀ GU RE L : Dar, nu pleca. Vrea u săte-ntreb şi eu ceva. Ia loc.

NA TA LIŢ A: Da ! (Se aşază lîngă el pe bancă.)

FÀGUREL: Aş vrea să ştiu cum merge, după părerea dumitale, gospo-dă ri a colectivă ?

NATAUŢA: Eeei , parcă dumneavoas-tr ă, cei de la raion, nu şti ţi to tu l ! ?Doar n u tr ăi m în pus tiu ! ? De noise ştie hăt, taman şi la Bucureşti.

FÀG UREL : Fireşte ! Insă eu voiamsă te întreb, aşa... de exemplu,dacă la dumneavoastră aici, adu-nările générale se ţin régulât, dacăse discuta...

NA TA LIŢ A: De ce să nu se disc ute ?

Şi încă cu m !FÀGUREL: Ce fel de problème dis

cutât! ?NA TA LI ŢA : Ei, ce fel ? De toate şi

te miri ce.FÀGUREL: Atunci, tot e bine.NAT AL IT A: Chia r bine-b ine nu e,

pentru că oamenii noştri cîteodată, îs pe linie, nu-s pe linie, mai îm-puşcă şi nişte sfinte înjurături...

FÀ GU RE L: ...chiar şi femeile ?NATALIŢA: Matale ce pa rè re ai ?

Femeile sînt égale eu bărbaţii, saun u ?

FÀGUREL: Sînt !NATALIŢA: Vino o data m echipă la

mine şi-i auzi-o pe Catrina luiPă un , o muie re, ia — aşa , cît fagulşi eu limba brumărie, şi te-i con-vinge singur, tovarăşe Făgurel, şi

teoretic, dar mai aies practic, că în privinţa asta una ca ea întrece în drepturi, nu un bărbat, ci pa-tru, puşi în flanc.

FÀG UREL : Serios ?NATALITA: p r ea serios. (îi întinde

mina; Făgurel se ridică şi i-o ţineîntr-a lui, voind să-i mai spunà

ceva, cînd, intrînd prin dreapta,

vine repede, gîfîind, Gheorghe Mar- ţafoi, referent la sfatul popular,care îi surprinde astfel şi care cli~ peşte din ochi, semn că-i are lamînă.)

MARŢAFOI: Pardon. Nu vreau să văderanjez, tovarăşe, da-i ceva extra

MARŢAFOI: Eu îs eu naveta. GeorgeMartafoi, referent de sfat, eu slujbaaici şi eu casa l a ora ş, sa tr ăi ţi !

FÀGUREL: De trait, lasă, e treabamea.

MARŢAFOI: Hei că sînteţi tare ! Pro-blema-i însă că v-aşteaptă tovară-şul inginer-şef de la sfatul raional, jos, în faţă, la farmacie. E cu Sko-

diţa.FÀGUREL: Păi, să urce pîn-aicidacă-i cu maşina !

MARŢAFOI: Teoretic îi cu maşina,dar practic e cu daradaica. Are opană şi nu poate veni. V-aşteaptă.Spune că-i ceva direct de la raion.

FÀGUREL: Bine, vin. (Dm sediu a- pare, împreună cu Vînturache şiChiper, delegatul Aurel Hoarţă,

care vede scena; Nataliţei) La re-vedere. (Apare din nou Mircea.)NATALIŢA (arătînd floarea): Şi...FÀGUREL: Poftim, am vrut să ţi-o

dau de la bun început. (Iese împreu-nd eu Martafoi, prin stînga. Prindreapta iese Nataliţa, iar prin fund,cătrănit, Mircea.)

HO ARTÀ : Da r cin e era tipul ă la ?VÎNTURACHE: Noul instructor de

partid.HOA RTÀ : Aha ! Şiiii... bujorul ăstade fată ?

CHIPER: E fiiică-mea-n persoană.HOARTÀ: Aşa... păi acum înţeleg eu

de ce te tii dumneata atît de băţosşi ma tot ameninţi cu „instructo-rul " dum ital e !

VÎNTURACHE: Concret, stă în gazdăchiar la tovarăşul Chiper.

CHI PER : Si ce dac ă s tă ?VÎNTURACHE: Tovarăşe, nimic nu-i

întâmplător !HOARTÀ: Lămurit, şefule, lămurit.

Am plecat, şi dacă pînă mîine lazece nu începeţi predarea cantităţi-lor, steagul de fruntaş pe raionnu-1 mai pupaţi, de-aţi intervenivoi, nu eu un Făgurel, ci eu o stu-părie-ntreagă.

VÎNTURACHE : Sfînt ! (Se corectează.)J u s t !CHIPER: Dar unde crezi dumneata,

tovară se, că tr ăi m ?HOARTÀ: O să vedem noi unde. Deo-

camdată, atît: livraţi cantităţile.Ordin !

VÎNTURAC HE I !



A C T U L I I

Sediul organizatjei de partid din Liniştea de Jos. La birou se află Bordeianu, secretarul orga-izatiei de partid, şi în fată, pe un scaun, Damian Făgurel, care citeşte ultima pagina a unuiaport. In tindă stă Moşneguţu.

A B L O U L 2

ÀGUREL (către Bordeianu) : E-n or-dine. Atîta numai că părerea meaar fi ca de ultima problème să fietras la răspundere, direct, tot to-varăşul preşedinte Ursu, căruia îiintră în mod firesc în atribuţie...Nu crezi ?

BORDEIANU: Ba da, nici nu mai în-cape îndoială: trebuie scuturat cumscuturi un praz de ţărînă. Numaiasa îl putem ajuta sa se dezbarede toate metehnele în care a prinssă intre în ultima vreme. Nu deailta, dar se ţin greşelile de el cascaiul de coada oii.

FÀGUREL: Numai, nu pricep cum unom de nădejde ca el, eu activitatefrumoasă, eu mérite incontestabile în consolidarea gospodăriei, a pututtotuşi, la un moment dat, s-o iarazna ? !

BORDEIANU: E şi vina fostului biroude organizaţie, de bună seamă, însă

principalul e că vrînd să comandeca un vătaf de pe vremuri, Ursunostru a început, pe ici pe colo,să dispună după bunul lui plac deaverea noastră obştească, şi trep-tat...

FÀGUREL: ...S-a rupt bineînţeles decei din consiliu...

BORDEIANU: Ba şi-a luat-o-n capcă-i mare milionar şi nu mai as-cultă de nimeni.

FÀGUREL: Cu excepţia celor de careare nevoie, nu ? !BORDEIANU: Şi cărora, la o adică,

le mai unge şi osiile la car, să nuscîrţîie.

FÀGUREL: Clar, tovarăse Bordeianu.(Se ridieă.) Da ! Şi cu asta, gata-ipe ziua de azi. (Se aud bâtai înusa.)

BORDEIANU: Intră !MARŢAFOI: Vă rog să mă scuzaţi,

însă...FÀGUREL: însă, ce ?MARŢAFOI: Am o „scrisorică" reco-

mandată, pentru tovarăşul de laregiune.

BORDEIANU: Care tovarăş de la regiune ?

MARŢAFOI: Tovarăşul nostru Făgu-

MARŢAFOI: Nu, dar ca mîine, poi-mîine o să fiţi. Poftim, va rog.(Insinuant.) E a treia în săptâmînaasta. Pe celelalte doua a ţinut săvi le predea chiar, tovarăşa Nata-liţa. Ce vreţi, tineréte !

FÀGUREL: Mulţumesc. Dar nu eranecesar nici să-mi ţii „contabilita-tea" epistolară, nici să te oboseştipînă aici. Treceam eu pe la Sfat.

MARŢAFOI : Ce nu fac eu pentrudumneavoastră ? Vă salut, să trăiţi!(Iese.)

FÀGUREL (deschizînd scrisoarea sicitind-o repede): Mama... tot mamărămîne: cum o dă, cum o suceşte,mereu o aduce din condei eu însu-rătoarea.

BORDEIANU: Păi are şi dreptate, etimpul.

FÀGUREL: Ştiu eu ? încă nu m-amdecis. Aş vrea mai întîi să terminşcoala medie. Mai am de făcut încă

un an la fâră frecventă.BORDEIANU: Dar fata... fata ce zice ?FÀGUREL: Ce să zică ? E încă tînără,

cîteodată poate cam naivă. Deşi, eaşi mîine ar zice „da" la sfatulpopular.

BORDEIANU: Sigur, fetele se gră-besc la măritiş ca ursul la urdiniş.

FÀGUREL : Da, dar mai e şi maică-sa... Maică-sa încă habar n-are cănoi... (Intră Butoi, Moşneguţu, Var-

vara, Floriţa, Dafina şi Ţului.)MOŞNEGUŢU : Nu se poate. Tovară-şii au şedinţă. Nu-i voie.

TOŢI : Ba se poate. Trebuie să sepoată.

BORDEIANU : Ce s-a întîmplat, to-varăşi ?

BUTOI : Tovarăşi, eu care am calita-tea de contabil, şi ca gestionar, răs-pund de gestiune...

VARVARA : Păzeste-ţi gestul, tovarăşe

Butoi, şi nu mă da laoparte ! To-varăşi, uite ce-i : dacă statul nostru democrat mai are nevoie şi dealte bucate decît celé pe care le-amlivrât, noi dam cu dragă inimă.

PELIN : Că noi, totdeauna cînd a fostnevoie, am dat.

TULUI : Că doară avem din belşug.



VARVARA : Cîte un gură-bogată caresă ne arunce colb în ochi...

DAFINA : Şi care să nu respecte le-gea, fiindcă doară noi, ştie şi re-giunea de partid, planul la contrac-tări 1-am împlinit cei dintîi, la achi-ziţii am valorificat şi am cîştigatmal mult decît anul trecut.

PELIN : Dar se poate una ca asta ?ŢULUI : Niciodată, domnule, că doar

nu cooperaţia l-o trimes aici, las'că ştim noi.

FÀGUREL : Liniştiţi-vă, tovarăşi !BORDEIANU : Şi vorbiţi desluşit, oa-

meni buni !FLORIŢA : Cu neputinţă, tovarăşe in

structor, că aici nu-i, aşa, un satfără cîni !

PELIN : Auzi, chiar ăla să vie !VARVARA : Hoarţă, tataie.

ŢULUI (tare) : Să se fălească, să sestrăşnicească în faţa şefllor lui c-ofăcut şi o dres, că-i răzbătător, că-igrozăvit.

BORDEIANU : Vorbiţi mai desluşit,oameni buni, şi calm.

DAFINA : Ce să mai facem atîta să-mînţă de vorbă şi atîta răsad dezăbavă ? Eu, ca secretară de U.T.M.,ridic aici problema şi susţin căHoarţă aista trage spuzapetur ta lui.

VARVARA : Cînd e ştiut că el um-blă otrocol, să-şi căptuşească pungaeu remize şi prime de pe spinareanoastră.

PELIN : Noi toţi sîntem împotriva luiHoarţă ! Că şi la gospodăria colec-tivă „Inainte" tot asa a vrut să îm-brobodească lucrurile.

MOŞNEGUŢU : Umblă teleleu pe baniistatului şi trăncăneşte din gură deai zice că e deşteptul pămîntului,

dar nu uită să piece înapoi acasăcu coşniţa şi cu damigeana plină.DAFINA : Aşa că noi toţi sîntem

contra lui Hoarţă.TOŢI : Şi noi. Şi eu. Şi noi.BUTOI : Care noi, lele ? Care noi ?

Ce, eşti un colectiv ?VARVARA : Tu să taci, butoi fără

doage, cà nu ştii nimic.BUTOI : Eu atîta ştiu : îs contabil.FLORIŢA : N-ai mai fi să fii ! Naţie

de om cheltuit la cap.UTOI : Eu am aprobare scrisă de lapreşedinte. Negru pe alb. Fiindcăpreşedintele ca preşedinte mi-o datdezlegare scrisă să dau oantităţile delivrări care se livreazà.

ŢULUI : Nu se mai livrează nimic,fă ă hî ti d l f t l i l

FÀGUREL : Dar Hoarţă unde e ?FLORIŢA : Ştie-1 holera unde e şi

unde-o face pe geambasul de caiverzi pe pereţi.

DAFINA : Unde e, unde nu e, cami-oanele dumnealui sînt venite şi-strase la magazie cu un şef de eşa-lon care are aprobare la mînă.

BUTOI : Şi care trebuie respectată,pentru că eu, ca contabil, trebuie săiau act de documentul scris de pre-şedintele nostru care-i momentanla raion la o şedinţă, dar care mi-odat ordin să eliberez.

FÀGUREL : Dar tovarăşul Chiper, unde e ?

FLORIŢA : Unde să fie ? La magazii !ŢULUI : Şi noi am venit aid la partid,

să aflăm unde e justul.BUTOI : Just, just, dar m-aţi adus pe

sus.BORDEIANU : Pe sus, pe jos, bine-aufăcut că a u venit aici

FÀGUREL : Tovarăşi, problema e Clara. Fiţi liniştiţi si vedeţi-vă de tre-buri. Nu se va preda nimic aces-tuia, pentru că nu-i cazul. Cît des-pre Hoarţă ăsta, n-aveţi teamă, a-vem noi grijă să-1 punem la punctşi să-i dăm în vileag toate coţcă-riile. Deocamdată, d-ta, tovarăşe

Bordeianu, du-te cu oamenii la magazii şi rezolvă problema.ŢULUI : Atunci, înapoi la magazii,

oameni buni !BUTOI (ieşind) : Văleu, dar o să se

mînie tovarăşul preşedinte.DAFINA : Las' că 1-om judeca noi

şi pe tovarăşul presedinte.FLORIŢA : Of, dar-ar norocul să-i în-

capă o data chica lui Hoarţă în

morişca mîinilor mêle, să-i fac pă-rul permanent cu nylon, de să măţină minte cîte zilişoare o mai aveade zburdat pe pămînt.

FÀGUREL (ridică receptorul) : Vin şieu îndată, tovarăşă Floriţa. Numaisă dau un telefon. (Vorbeşte la te-lefon.) Alo, alo, centrala ? Aici Da-mian Făgurel. Dă-mi, te rog, raio-nul de partid, tovarăşă. Alo, da ?Atunci, te rog, cum ai firul liber,cum mă suni. (De-afară se aude un păcănit de motocicletă.)

MOŞNEGUŢU : O venit o motoriză.(Intră aferat Hoarţă, iar Moşneguţuiese).

HOARŢA : Uite, ce-i, şefule. Dacă d-taai uitat că trăim în 1960 şi că anar-hi it li t di d ţi f t



ÀGUREL : Dar ce s-a întîmplat, to-varăşe ?

HOARTÀ : Cine eşti dumneata, în de-finitiv, tovarăşe, de îndrăzneşti săanulezi ordinele date de mine, organ raional, aflat în exerciţiul func-ţiunii ?

ÀGUREL : O să mă cunoşti d-ta !Deocamdată, ia loc, că avem uneleproblème de discutât.

HOARTÀ : Că de stat la taclale îmiarde mie. Poate ai de gînd să ţinemşi o şedinţă în doi ?

ÀGUREL : Nicidecum ! Vreau doarsă pun cîteva întrebări.

HOARTÀ : Dumneata mie ? Eu sînteel care am venit aici să întrebşi aştept un răspuns. Vreau să ştiude ce s-a luat măsura să se sigilezeşi să se blocheze cantităţile respec

tive pe care eu, ca organ raional...ÀGUREL : Te-ai apucat să le iei sa-mavolnic din ceea ce statutar re-prezLntă veniturile gospodăriei, pro-duse ce se cuvin a fi împărţite oa-menilor. Exact ! Asta e problema pecare vreau s-o discutăm.

HOARTÀ : Nu dumitale am să-ţi daueu socoteală.

FÀGUREL : Ba ai să-mi dai, şi chiaracum. la loc !

HOARTÀ : Uite-ce, tinere, pe mine sănu mă iei eu ultimatumuri, că ede rău.

FÀGUREL (autoritar) : Stai jos, amspus.

HOARTÀ : Eu nu execut decît ordinele superiorilor mei.

FÀGUREL : O să mă cunosti imediatşi pe mine. (îi arată delegaţia.)

HOARTÀ : Mide, mă rog | Vă stau ladispoziţie. Vă previn însă, să fiţiscurt, operativ şi expeditiv, fiindcăla mine, timpul e bani. Time ismoney, cum spune francezul... Euam un grafic de deplasări de lacare nu ma pot abate nici eu douagrade Caius... Calinus.

FÀGUREL : Celsius ! (Aparté) Àstuia îi zboară prin scăfîrlie, cel puţinun stol de sticleţi !

HOARŢĂ : Celsius, da. Dar v-as ruga

să revenim la obiect.FÀGUREL : Am să ţin seama. Pe cebază ai venit...

HOARTÀ : „Aţi" venit... Să fim, to-tuşi, politicoşi.

ÀGUREL : Eu de cioturi procédurale,tovarăşe Hoarţă, nu mă prea îm-piedic. Şi nici de cei care dau eu

ă i î b ltă

FÀGUREL (ironie) : Deci, pe ce bază„aţi" venit dv. cu suplimentari deplan, acum, la încheierea anului,la gospodăria colectivă de aici, obli-gînd-o să predea surplusuri de pro-duse ? Hai, te rog, fă un efort dememorie, dacă nu cumva îţi lip-seşte acest articol din inventar, şi

. răspunde !HOARTÀ : Pe baza faptului că în-

treaga noastră économie de stat seconduce, află d-ta, dacă nu ştii,după un plan unie, rational. (Ducemina la cap.) Mă şi doare capul cud-ta.

FÀGUREL: Fără să ne enervăm, to-varăşe Hoarţă | Cît despre cap, cesă-ţi fac ? Pe om întotdeauna îldor mai întîi părţile celé mai slabe.

HOARTÀ : Păi, cum să nu mă éner

vez, tovarăşe ? Dar ce, eu vin cudispoziţii din buzunar de la mine ?FÀGUREL : Exact : din buzunar de

la dumneata !HOARTÀ : Slujesc eu altă proprietate

decît cea cooperatistă ? Nu mă în-cadrez în formaţiunea social-econo-mică socialiste ?

FÀGUREL : Părerea mea e că, cel pu-ţin în cazul la care mă refer, nuai procédât legal.

HOARTÀ : Tovarăşe dragă, iartă-mă,dar îţi dau un sfat tovărăşesc : înloc să te tii de goange şi să-mifaci mie caragaţe, mai citeşte, frate,mai pune-te la punot cu ideologia.

FÀGUREL : Mda ! Aici cam ai drep-ta te : mie nu-mi crapă capul, cadumitale, din pricina prea ridica-tului nivel (subliniat) demagogic !

HOARTÀ : în orice caz, ai cuvîntul

meu de cinste, o să vină mîine-poimîine careva de sus, şi o să teia la întrebări. Şi dacă n-ai săştii, de pildă, că eu reprezint lascară raională contractările şi achi-ziţiile şi sînt — nu-i asa ? — unadin pîrghiile economice principale,o să dea cu dumneata de pămînt.

FÀGUREL : Nu-ţi permit să discuţiastfel cu mine. Nu de alta, dar tepot invita imediat să închizi usape dinafară. Cu toate că, recunosc,eu nu sînt ca dumneata, o asemeneaeminenţă cenuşie, n-am un creieraşa beton-armat ca al dumitale.

HOARTÀ : Uite ce, frate-meu, sîntemamîndoi activişti pe Unie de stat,pe Unie de partid, şi trebuie să

l b ă f ăţ t ă j tă



ÀGUREL : O mai vopseşte.HOARTÀ : Mai avem şi unele défi

ciente. Asa e pe teren : nu mergechiar şnur totul. Aş ridica un sin-gur amendament. O mică observaţiede esenţie as face, şi ţi-o spun asa,de la om la om.

ÀGUREL : înţeleg şi-ţi foarte mulţu-mesc. Ce mai ? E clar că în dum-neata zace o asemenea... comoarăde „altruism" încît...

HOARTÀ : Mă rog. Eu însà te întrebde ce ai tulburat spiritele din con-ducerea gospodăriei, care, la rîn-dul lor, au agitât masa membrilor,lovind în prestigiul şi autoritateamea, boicotînd şi subminînd astfel îndeplinirea planului rneu raional ?Asta e una la mînă. A doua lamîn-ailaltă e că, procedînd astfel,

anarhic...ÀGUREL : Anarhic ai încercat, ca deobicei, să procedezi dumneata, care,sub masca AGEVACOOP-ului, um-bli eu limba scoasă de un cot dupăremize, după procente şi dupăprime băneşti !

HOARTÀ : Iar dumneata ai créât obreşă în buna aprovizionare apopu-laţiei muncitoare de la oraş. înmod practic, ai dat peste cap o sé

rie de grafice la unele sortimentede marfuri.FÀGUREL : Iar eu, ca să sfîrşeşti eu

liturghia asta eu bragă a dumitale,vreau să te întreb un singur lucru.

HOARTÀ: Şi mai multe.FÀGUREL: Gospodăria „Ion Creangă"

şi-a respectât integral contractele încheiate ?

HOARTÀ: Da, însà a realizat pesteprevederile planului său general deproducţie şi însemnate surplusuri.

FÀGUREL: Din care, cea mai mareparte le-a dat la achiziţii.

HOARŢĂ: în cea mai mare parte da,nu însă totul.

FÀGUREL: Nici n-ar fi fost just,fiindcă — potrivit statutului — adu-narea a aprobat din aceste surplusuri sporirea rezervei de se-minţe şi a fondului alimentar de

rezervă, a aprobat o seamă de re-tribuţii suplimentare oamenilor; înfine, a procédât atît de legal, încîtn-a rămas datoare la nimeni. Şiapoi, organele raionale nici n-aucerut !

HOARTÀ : Gospodăria „Ion Creangă'%nu dar altede ca de pildà gospo

FÀGUREL : Cunosc situaţia ! Gospodă-ria „înainte" şi-a îndeplinit planulca şi noi, numai că dumneata le-aicerut şi lor, tot în mod samavol-nic, din surplusuri. Asa că n-amce-ţi face altceva decît să-ţi urez în mod respectuos călătorie... sprîn-cenată !

HOARTÀ : Dumneata nu vei fi avindce-mi face, dar eu, cînd văd cătreaba nu se face, eu, nenicuie, măsesizez din oficiu.

FÀGUREL : înţeleg eu în numele că-rui... oficiu te sesizezi dumneata(ironie), şerifule ! în propriul dumitale interes ! Si mai înţeleg că încazul de faţă ai procédât abuziv.

HOARTÀ : La mine primează intere-sul general şi, ca împuternicit, sus-tin că am dreptul şi datoria să

apăr proprietatea cooperatistă şi s-oconsolidez, dînd dovadă de spiritde iniţiativă. Atît !

FÀGUREL : Şi adio !HOARŢĂ : în rest, dacă nu vrei să ai

de-a face eu mine, dă ordin cedorde la gospodărie, să dea jos si-giliul de la magazie.

FÀGUREL : Asta nu, fiindcă la oraasta problema a şi fost rezolvatăaşa cum trebuie !

HOARTÀ : Glumesti, tovarăşe ! (Intră Bordeianu.)FÀGUREL : Cu dumneata nu glumesc !

Sportul ăsta îl practic numai cuoamenii inteligenţi !

BORDEIANU : E în ordine, tovarăşeFăgurel, marfa a fost blocată.

HOARTÀ : Tare aş fi curios să-1 vădpe eel care a avut ourajul să ne-socotească dispozitia mea !

BORDEIANU : Iată-mă-s, tovarăşe

Hoartă !FÀGUREL : Şi pentru că mi se parecă încă nu eşti destul de lămurit,ai să fii chemat să dai socotealăpentru comportarea dumitale ile-gală, în faţa raionului.

HOARTÀ : Eu de ameninţări nu măsperii.

FÀGUREL : Nu-i nici o amenintare.HOARTÀ : ...lucrez în chestiile agrare

de zece ani, flăcăule.

FÀGUREL : Bătiîne, nu se prea cu-noaşte.HOARTÀ : Cine trebuie să mă cu-

noască, mă cunoaste.FÀGUREL (batjocoritor) : Da !! Ca pe

un cal breaz !HOARTÀ : Păi da, fiindcă în vreme

ce unul ca dumneata făcea ochi şi



zat şi sînt limpezi pentru toată lu-mea, eu luasem în piept sute desituaţii, ducînd în spate zeci decampanii.

FÀGUREL : Aşa o fi \ Fără dumneata,e sigur că ţărănimea noastră mun-citoare o punea de mămăligă! Este?

HOARTÀ : Păi, e ! Să te fi văzut pedumneata în '47, cînd reacţiuneaavea nişte colţi ca nişte fildeşi deelef ant. Dar ce zic eu, de elef ant ? !Colţi de mamut, şefule. la, aşa demari !

FÀGUREL : Cît ai dumitale, maistre !BORDEIANU : Or mai fi ei şi alţii,

tovarăşe Hoarţă, care-şi aduc a-minte cum a fost pe atunci.

HOARŢA : La mine, ce-am spus, afost, este şi va fi sfînt ! Literă deevanghelie !

FÀGUREL (ironie) : în vecii vecilor,amin !HOARTÀ : Fără liturghie, că aduce a

prohod. Eu, bădie, slavă Domnului,pe unde am lucrat : la Aprozar laVatra Dornei, la Comcar la Fălti-ceni, la Plafar la Bîrlad, la Ipro-coop-ul din Focşani, la baza Com-raicoop din Tg. Ocna, la Vinalcoolla Hîrlău, la TAPL Roman la frate-meu, la Vaslui, la Craiova, la Huşi,

la Dorohoi, la Vîlcea, peste totnumai realizări 300%, pozitive ! Amun dosar, ţîţă !

BORDEIANU : Dee, dacă ai supt laatîtea vaci eu lapte.

HOARTÀ : Eu am tact. Am măiestriecooperatistă şi mă pricep să umblula inima omului.

FÀGUREL : Da, da, vraişte ! Am vă-zut. Ne-am convins.

HOARTÀ : Să ştii dumneata că am.

Interesează-te ce caracterizări amla dosar. Literă de rezoluţie, şefule.BORDEIANU : Ţîţă, băieţel !FÀGUREL : Numai că, de astă data,

ai să cam bei lapte acru, dar acrual naibii, zborşit la culme, de-ausă ţi se încrucişeze ochii !

HOARTÀ : Ce f aceee ? ! Dumneata estiboboc în munca asta. Aşa că nu te înfige. Ia-o mai domol eu mine,fiindcă în chestiile transformării so

cialiste în agriculture la sate sîntdoctorFÀGUREL : Se poate ! Doctor de to-

cat bureţi pe pereţi ! Numai că ţis-o găsi leacul şi dumitale. (Intrărepede Vînturache.)

VÎNTURACHE : Tovarăşe împuterni-cit eu am vrut să izeeut ordinul

HOARTÀ : Eşti un tîrîie-brîu.VÎNTURACHE : Sfînt. (Se corectează.)

Just!HOARTÀ : Halal achizitor !VÎNTURACHE : Dacă nu-i fir de pu-

tere, nu-i şi nu-i. (Intră Butoi.)BUTOI : Vi s-a raportat, tovarăşe

Hoarţă, sau încă nu ?VÎNTURACHE : Spune 'mneatale ce-i

şi cum.BUTOI : Eu, ce să-i spun, dacă pre-

şedintele nu-i preşedinte cum tre-buie să fie un preşedinte, eu caun contabil ce sînt, să vreau săcontabilizez, n-am ce contabiliza laieşire, că totul a intrat la loc încont, fără măcar să fi ieşit. (IntrăChiper şi Nataliţa.)

FÀGUREL : Ei, ce se-aude, tovarăşi ?HOARTÀ : O să vedem noi ce spune

şi raionul !FÀGUREL : Vom vedea ! Eşti liber,tovarăşe Hoarţă. Iar noi, tovarăşi,ce-ar fi să mai mergem oleacă şipe la casele noastre ? (Intră Mir-cea.)

NATALIŢA : Chiar aşa, că de mul t atrecut de-amiază şi vă aşteaptăacasă, tovarăşe Făgurel, o bunătatede colţunaşi eu brînză de oi. Aşacum vă plac dumneavoastră. Eu vi

i-am făcut. (Mircea face ochii mari,e foarte surprins şi du să iasă.)FÀGUREL : Mulţumesc, tovarăsă Na-

talita ! Ei, dar ce s-a întîmplat,tovarăşe Mircea ?

MIRCEA : Nimic. Vreau să ştiu undeduc cartofii.

BORDEIANU : Auzi întrebare ! Undesă-i duci, înapoi de unde au fostluati ? !...

MIRCEA : Da, dar a rămas în pană

tractorul care trage remorca, drept în faţa porţii la tovarăşul Chiper.HOARTÀ (insinuant) : Trage-n curte

la dumnealui.CHIPER : Dar de ce în curtea mea ?HOARTÀ : Aşa, ca să aibă din ce

face fiica dumitale colţunaşi tova-răşului Făgurel. (Mircea rămîne stu péfiât.)

FÀGUREL : Pînă aici, tovarăşe Hoarţă.NATALITA : Că doar nu ţi-oi face

dumitale : nu de alta, dar rnă terncă ţi-or sta în gît, or ţi-or cădeagreu la stomah.

CHIPER : Asa că, valea, tovarăşeScoarţă ! (Intră Moşneguţu.)

BORDEIANU : Ai grijă, moşule ! (Iesecu Făgurel.)

HOARTÀ : Vînturache văzuşi ? M-am



(Hoarţă iese furios, urmat de Vîn-turache. O clipă scena rămîne goa-lă. Sună telefonul.)

MOŞNEGUŢU : Alu ! Alu ! Cum ?Cum ? Da', noi, pa rt idul . Cu cine ?Aaa, cu tovarăşul Hoarţă. Moment,să văd dacă n-o plecat cu moto-riza. Moment. (De la fereastră.) To-vară şe Hoar ţă ! Ei. br e. n-au zi ? !Ti cheamă sfatul raion la tilifon.(Telefonului, de départe.) Vine, vine îndată !

HOARŢA (revine în fugă, luînd po- ziţia de drepţi şi aplecîndu-se servit, ca şi cînd cel de la capătul

firului ar fi de faţă) :Alo... amonoarea să vă salut, tovarăşe vice...Cum... o clipă, vă rog. (Lui Mos*neguţu) Moşule, fă-te că mă cauţipe-afa ră, hai, hai, tra p ! (Moşne-guţu iese, dar va trage cu urecheaîn tot timpul convorbirii.) Alo !Vă ascult, tovarăşe vice. Nu, n-amrezolvat... De, mai greşeşte omul...Numai cine nu munceşte.. De cen-a m rezolv at ? Ins truo toru l departid îmi face greutăţi... Nici unajutor, dimpotrivă... Nu, nici orga-nizaţia de partid... Vă povestesc eumai pe larg astâ-seară... Da, priveşte îngust problema... Nu, nu, altceva.(Ţipă énervât la careva care seinterpune pe fir.) Alo ! Care Todi-reşti ?... Care marmeladă ? Lasă-mă,tovarăse. eu marmelada dumitale

T A B L O U L 3

FILOMELA (ieşind din sediu şi ză~rindu-l pe Făgurel care urcă stradaîngîndurat) : Damian !

FÀGUREL (surprins) : Filomela !FILOMELA : la te uitâ. De aceea nu

mi-ai ră&puns la ultima recoman-dată. Ai ţinut să vii chiar tu. Astazic şi eu surpriză.

FÀGUREL : Şi nu te bucuri ?FILOMELA : Ghici.FÀ GU RE L : Ştiu şi eu ?FILOMELA : Răule — ştii tu foarte

bine. Am impresia însă că mai de-grabă tu eşti eel care nu te preabucuri.

FÀ GU REL : De un de ai ma i scos-oşi pe ast a ?

FIL OMEL A : Te trădează ochii In

şi nu te bă ga pe fir !... Sigur ,vorbesc, vorbesc cu raionul... Alo,tov ară se vice ? Tovară şul vice Dă-nil ă ? Bun, to t eu la telefon. Ches-tiunea-i delicată, dar e clară. Văspun eu, e ceva pe linie de moralăproletară. Ce mai ?! Se are bine cufiica lui Chiper, ştie tot satul. Păi,dacă stă chiar la ei în gazdă. Daa,da, da, chiar va rog, tovarăşe vice...Sesizaţi cazul şi raionului de partid, să ştie şi tovarăşa Adomnicăi,de la agrară... Da, asta-i cauza.Concre t ?... Vă spun eu mai pelar g cînd vin ! în concluzie, d es-compunere morală, tovarăşe viceDănilă : fac amîndoi... descompuneremorală... şi mănîncă colţunaşi dinbrînza colectivei. Vă salut, vă salut. (Aşază satisfăcut receptorul în

furcă şi, înainte de a ieşi, exclamatriumfător.) Scot eu brînza din voitoţi. Unu-i Hoarţă de la raion, settlor ! (Lui Moşneguţu — care re-intră ameninţător, cu băţul.) Cefaci aici ?... Om băt rîn. ..

MOŞN EGUŢ U : V-am căut at pe-afarăşi nu v-am găsit.

HO ART À : Bine, m- am du s !...MOŞNEGUŢU : Du-te învîrtindu-te ca

oaia capie şi vino cînd te-oi chemaeu, hîrţo aga dracul ui !

CORTINA

data nu mai scapi. Ii spunem şimamei taina noastră, şi gâta. De cetaci ?

FÀGUREL (preocupat de alte gînduri):Mda, sigur că da, numai că...

FIL OMELA : N umai că, ce ? Te-airăzgîndit ?

FÀGUREL : Ei, asta-i !FILOMELA : Am înţe les : nu m ă ma i

iubesti.FÀGUREL (drăgăstos) : Nu fi copil.

At îta î ncr ede re ai tu în min e ?FILOME LA : Lasă, lasă, că ştiu eu.Ochii care nu se văd se uită.

FÀGU REL : N-ai drept ate.FILO MELA : Dovedeşte.FÀGUREL: Cum?FILOMELA : Nu ştiu cum

A doua zi, în faţa comitetului raional de partid.



că ţiu la tine, că tot timpul eşti îngîndul meu, că...

ILOMELA : Vorbe... vorbe...ÀGUREL : Of... bine-a zis cine a zis :

fetele sînt ca urzicile ; dacă teapropii de ele cu sfială, te în-ghimpă. Dacă însă le apuci curajosdintr-o data, le smulgi eu rădâcinăeu tot.

ILOMELA : Mda ! Parcă ardeii, pînă

nuî muşti, ştii dacă sînt iuţi saunu ?ÀGUREL : Da ? Foftim ! (O sărută.)

FILOMELA : Damian !... Aici, instradă !...

ÀGUREL : Acum, mă crezi ?FILOMELA : Să mergem la mama.

(Intră amîndoi în sediu. Pe un cu-loar a\ sediului, Mihai Badea, activist ol raionului, sjîrşeşte o discu- ţie eu Ursu.)

BADEA : L-ai luat pe „nu" în braţe,tovarăse Ursu, şi presimt că la mo-dul ăsta de a discuta, n-o să ne-n-ţelegem nici mîine.

URSU : Eu, tovarăşe Badea, aista-s !La mine : ce-i în guşă, îi şi-n că-puşă. Şi eu nu greşesc.

BADEA : Vorbim două limbi deose-bite. Mă rog, recunoşti că acolo, laLiniştea de Jos, ca şi în orice organism socialist, conducerea trebuiesă fie colectivă ?URSU : Colectivă-colectivă, dar răs-punderea e unică. Atît ! Dacă-s pre-şedinte şi semnez o hîrtie, să serespecte. Altfel...

BADEA : Altfel, ce ?URSU : Nici cu dumneata nu mă-nţe-

leg. Ma duc direct la tovarăşulprim-secretar, la tovarăşul secretardoi... Cum, adică ? Hoarţă-i rău, eurău ; în schimb, tovarăşul Făgurel,care stă la Chiper, îi bun, dum-nealor alcatuiesc un anume fel decolectiv, dumnealor îs buni, îs foartebuni. Nu, eu am plecat şi-am terminât. Mă duc la tovarăşul prim.

BADEA : N-o să poţi vorbi. cu el.Acu' e într-o şedinţă.

URSU : Stau aici pîn-or mîntui-o. Numă las eu cu una, cu doua.

BADEA : Cum crezi ! (Intrà în biroulsău. Ursu iese prin stînga. IntràFilomela cu Fagurel. Ursu trecemorocănos pe lîngă cei doi, fărăsă le ràspundà, şi iese. Filomela şiFăgurel intrà în biroul Mariei.)

FILOMELA : Dar unde o fi marna ?Adineauri a fost aici.

FILOMELA : Nu, nu, trebuie să apară.O fi alături. la loc.

FÀGUREL : Filomela, eu as avea pu-tină treabă pînă dincolo la agi-tatie.

FILOMELA : Ai sa te duci dupăaceea. (Cu emfazà.) Of ! Cît trebuie să ne luptàm, noi femeile,pînă ne înjghebăm un cămin.

FÀGUREL (glumind) : Păi, tu nu ştii?Căsătoria, după un anume soi deopinii, e ca o cetate : unii luptă s-ocucerească, s-o ocupe ; alţii se căz-nesc, se zbat, să evadeze din ea.

FILOMELA (cochetà) : Sînt cetăţi şicetăti ! Dar de ce nu stai jos ?

FÀGUREL (se uità la ceas) : Filomela,eu totuşi trebuie să mă duc să re-zolv nişte problème pentru care amfost chemat aici.

FILOMELA (surprinsâ) : Cum, chemat ? Va să zică, de asta ai venit ?Nu pentru că...

FÀGUREL (întrerupînd-o) : Am să-ţiexplic. Revin îndată. (Iese.)

FILOMELA (contrariatà) : Ce s-o fi întîmplat ?

MARIA (intrînd în birou) : Ai spuscă pleci acasă. De ce te-ai întors ?

FILOMELA : Marna ! (Sunà telefonul.)MARIA (la telefon) : Alo, da, tovară-

şul Dănilă ?... Spuneţi, da, înţeleg,va să zică, dumneata pretinzi că îl cunoşti pe Hoarţă ăsta ca pe unelement întreprinzător şi plin deiniţiativă... Da, înţeleg, garantezi...bine, bine. Atît am vrut să ştiu.Mulţumesc, tovarăşe Dănilă. Cine ?Tovarăşul Făgurel ? Ce legăturăsentimentale ? O să cercetez. Asta-itreaba noastră, nu a voastră, de lasfat.

FILOMELA (crezîndu-se ironizatà pentru tàinuita ei dragoste) : Nu eadevărat. Nu-i ce crezi tu.

MARIA (nedumerità) : Filomela ! Cubine, tovarăşe vice.

FILOMELA : Degeaba mă privestiaşa... Am înţeles ironia... aluzia ta...Să ştii !

MARIA : Care ironie, care aluzie ?FILOMELA : Ştii tu prea bine care.

Numai că judeci lucrurile foarte

la suprafaţă. Da, da.MARIA : Nu pricep o iotă. Ce tot în-drugi acolo, fato ?

FILOMELA : Nimic. Şi eu care toemaihotărîsem să stau azi cu tine devorbă !

MARIA : Foarte bine, o să stămacasă.



MA RI A : Dar pri cepe o da ta : a mitreabă. Acum aştept un activist departid.

FILO MELA : Şi m ă rog, c ine est eaceastă „personalitate", pe care tre-bui e să o aşt epţ i eu at ît a int ere s ?

MARIA : Unu... Jb'âgurel. N-a i tu deunde-1 cunoaşte. (Filomela devinecurioasă, dar nu pe deplin încrezâ-toare.) Cică, s-a încurcat acolo peunde-a fost trimis, eu una care...

FILOMELA : Cum ? Asta nu se poate!MA RI A : Eei, nu se poa te ? !FILO MELA : Va să zică, as ta voia

dumnealui să-mi explice.MARIA (brusc) : Nu cumva mi-ai

venit pop îc să in ter vii pe nt ru el ? !FILOMELA (minţind şi apărîndu-se) :

Nuu, vai de mine !MARIA : Atunci ?FILOMELA : Am zis şi eu asa... pen

tru că.. nu pot să cred că cineva,trimis undeva de partid, să...

MARIA : Uite că se mai întîmplă !FILOMELA : Asta nu se poate, nu se

poate ! (Iese plîngînd. în usa se în-tîlneşte eu Făgurel.) Să-ţi fie ru-şine !

FÀGUREL : Filomela ! (Intră în birou.Către Maria.) Bună ziua, tovarăşăAdomnicăi.

MA RI A : Tova răsu l Făgu rel, da ?FÀ GU RE L : Eu !MA RI A : Pofteşte, ia loc !FÀGUREL : Mulţumesc.MA RI A : la spu ne. C um mer ge eu

munca ?FĂ GU RE L : Cum să mea rgă ? Ar

merge ea...MA RI A : Da. Şi, pe cît mi se pa re ,

dac ă sînt bine inf orm ată — că eusînt ceva mai noua aici, la agrară—,

în raion la noi n-ai mai muncit.FÀ GU RE L : Ba da, ba da. Am luc rat

o vreme, îndată după ce am fostseos din producţie, ca instructor alcomitetului U.T.M. pe linie de propaganda, iar de-atunci încoace, me-reu la ţară.

MA RI A : Cum văd, activi st eu oa re-care vechime ? !

FÀGUREL : Oarecum !MA RI A : Ce îns eam nă „oarecum" ?FÀG UREL : Păi, dacă dumnea voastr ă

aţi spus „oarecare" referitor la vechime, am zis şi eu, „oarecum",tovarăşă Adomnicăi.

MARIA : Mda... De origine esti de latara?

FÀGUREL : Nu, muncitor. De meserie:strungar.

FÀ GU RE L : Păi , cum ? ! A fost ma renevoie, m-a chemat la comitetulregional cînd încă eram utemist,mi-a trasat sarcina sa mă duc în-tr-un sat şi să mobilizez tineretulla construirea unui iaz, şi... m-amdus !

MA RI A : Şi ? Ai con str ui t iazul ?FÀG URE L : Greu, dar s-a construit .MA RIA : Şi pe urmă ?

FÀ GU RE L : Pe urmă , ce să mai fie ?Am cutreierat de colo-colo, cumv-am spus, am însămînţat porumb în pătrat, m-am specializat în pole-nizarea artificială, am colindat euechipe volante de réparât unelteagricole, am înjghebat echipe ar-tistice, în fine, iarovizare, chimi-zare, şedin ţe, preluorări , rapoa rte,bucurii, neeazuri, puţină gastrită...

MARI A : Int eres ant ă autobiografie !FÀ GU RE L : E-o biografie obisnui tă.MA RIA : Am auzi t însă că, în ul ti ma

vreme, te-ai cam lăsat pe tînjealăşi-ai uitat de toate.

FÀGUREL : în privinţa asta nu-s deacord eu dumneata.

MA RI A : Dar eu cri tica şi, mai aies,eu autocrit ica, eşti de aco rd ?

FÀ GU REL : Firest e ! M-oi fi chemî ndeu Făgurel, nurae care pe unii îiduce eu gîndul la miere, însă

atunci cînd e cazul, primesc şi cri-tici, vre au- nu vreau, înghit — cu mse spune — şi cîte-un hap-două dechinină. E am ar foc, îns ă — re cu -nosc — face bine.

MAR IA : Şi la Liniş tea de Jos , d upăpărerea dumitale, dar privită înmod autocritic, cum se desfăşoară, în genera l, t rea ba ?

FÀ GUREL : Repet : nu rău, da r nudestul de bine. E o gospodarie

mare, bogată, milionară, as zicechiar de frunte, însă eu multe po-sibilităţi şi resurse locale care încănu-s rational folosite.

MARIA : Nădăjduiesc că cunoşti bi nesituatia ?

FÀG URE L : Pre a bine, încă nu. Sîntnou trimis acolo. Trebuie mai bineorganizată munca în interior. Credcă e nevoie să se facă unele restructured, poate chiar unele schim-bàri organizatorice. In orice caz,oamenii trebuie ajutaţi mai serios.

MARIA : Şi dum ne at a c um i-ai aju -t a t ?

FÀGUREL : Eu ?MARIA : Uite ce e, tovarăşe Făgurel.

Am auzit că te-ai fi dedat la me-



autoritatea unor tovarăşi eu muncide răspundere. Ni s-a spus că n-aisprijinit unele acţiuni pe linie destat.

FÀGUREL : Vă referiţi la cazulHoarţă?

MARIA : Şi la el, desigux ! De ce nu ?FÀGUREL : Vă rog să mă credeţi că,

în cazul acesta, eu sînt eel caream dreptate. Pun capul că...

MARIA : Mda ! încă ceva. Spune-mi,frate, colţunaşii eu brînză de oi îţiplăceau şi înainte de a fi trimisla ţară ?

FÀGUREL : Da, e una din mîncărurilemêle prefexate, da' de ce mă în-trebatf ?

MARIA : Mi s-a spus că te-ai fi in-stalat în casa unui colectivist şi căai cultiva eu fiica acestuia relaţiieu totul neprincipiale...

FÀGUREL : Nu-i adevărat, tovarăşă.MARIA : Şi, cel puţin, ai de gînd s-oiei în căsătorie ?

FÀGUREL : Nuuu ! Nici pomeneală,nici prin gînd nu-mi trece.

MARIA (ridicînd receptorul telefonuîuicare sună) : Alo ! Da. Eu. Ştiu, laora şase ! (Lui Făgurel) Bine, tova-răşe Făgurel. Zilele astea voi venila Liniştea de Jos, să văd personal cum stau lucrurile. Bună ziua.

(Intră Andrei Va&luianu, prim-secretar al comitetului raional, un bărbat ca la 45 de ani, care exclama bucuros.)VASLUIANU : Felicitările mêle ! Aţi

şi transat totul atît de repede ?MARIA : Precum vedeţi, tovarăşe

prim-secretar. N-a prea recunoscutcă...

FÀGUREL : Vreau să vă vorbesc, to-varăşe prim-secretar.

VASLUIANU : Inutil, drăguţă. Mi-a

spus totul fata.MARIA : Ai văzut, tovarăşe Făgurel ?Şi mai îneereai s-o scalzi !...

VASLUIANU : Aşa-s tinerii ăştia, to-varăşă Adomnicăi : îşi închipuie căne pot duce pe noi de nas.

MARIA : Daa !VASLUIANU : Nu se prinde, drăgu-

tule!FÀGUREL : Tovarăşe prim-secretar,

daţi-mi voie să vă spun cum afost.VASLUIANU : Acum e prea tîrziu :

explicaţiile nu-şi mai au rostul.FÀGUREL : Totuşi, vreau să vă po-

vestesc.VASLUIANU : Dacă ai stat de vorbă

eu tovarăşa Adomnicăi gata i ! Cum

pe cînd ? O să fie o petrecaniestraşnică !

MARIA : Da, eu tămbălău.FÀGUREL : Tovarase prim-secretar,.

vă spun drept, sînt complet zăpăcit.VASLUIANU : Aşa-i dragostea asta»

pîrdalnica : dacă apucă a se vîrî în inima omului, face o mulţimede pozne.

FÀGUREL : Dar sînt nevinovat. O sa

vă convingeţi.VASLUIANU : Cum, adică, „nevinovat" ?

MARIA : Neagă, dacă am înţeles eubine, unele aspecte. Incearcă s-oscalde.

VASLUIANU: Păi, de ce? Doar nupretinde acum şi zestre ?

MARIA : Despre asta, nici pomenealătVASLUIANU : Atunci, care-i neînţe-

legerea ?

FÀGUREL : Eu nu am nimic eu fata»tovarăşe prim-secretar.VASLUIANU : Cum nu ai, hoţomane?

Dacă nu mă-nşel, chiar eu te-amvăzut eu ea la braţ de vreo cîtevaori ? !...

MARIA : Poftim : vra să zică, povesteveche ? !

FÀGUREL : Asta-i altceva, tovarăşăAdomnicăi. E ceva serios.

VASLUIANU : Să vrei să ai o nevastâ

ca Filomela noastră, nici nu poatefi ceva neserios.MARIA (uluită) : Pe cine să ia de ne

vastâ ? Pe fata mea ?VASLUIANU: Păi cum? Nu ştii ni

mic, tovarăşă Adomnicăi ?MARIA : Nici pomeneală.VASLUIANU : Atunci, ce naiba aţi

discutât aici ? Ce tot vorbeaţi d enuntă ?

MARIA : Eu mă refeream la eu totul

altceva. îl chemasem aici pentrueu totul altă problemă. Nici pringînd nu mi-a trecut... Şi nici nu-ieu putinţă.

VASLUIANU : Ei, tovarăşă Adomni-căi... Copiii se cunosc de multişor.Pe fiica dumitaie o ştiu de cînd'era atîtica, iar de el, garantez eu.Soţul dumitaie, tovarăşă Adomni-căi, 1-a cunoscut bine pe bătrînulFăgurel. Am lucrat toţi trei la de-

pou. Păcat că nu trăiesc să-i vadămari. Aşa că garantez eu pentru el.MARIA : Poate n-ar trebui să mai ga-

rantati, tovarăşe prim-secretar, fi-indcă ati auzit şi singur : dumnea-lui, eu una e serios, iar eu alta e„altceva".

VASLUIANU : Care alta ? Mai e ca



MARIA: Este.ÀGUREL : Nu este. De ce nu mă

lăsaţi să vă lămuresc ?MARIA : Este una care-1 hrăneşte eu

colţunaşi eu brînză de oi.ÀGUREL: Calomnii, tovarăşe prim-

secretar, şi bănuiesc eu din parteacui anume. Dar dumneavoastră, to-varăşă Adomnicăi, ce-aţi vorbit, înainte de a intra eu, eu fiica dum-neavoastră, fiindcă, aşa netam-nesam, cînd a ieşit afară din birou,m-a făcut neruşinat ?

VASLUIANU: Păi de ce, drăguţă?FÀGUREL : Eu ştiu ? în orice caz,

după plecarea ed, îndată ce amajuns aici în faţa biroului tovarà-şei Adomnicăi, dumneaei m-a luatla zor, bazîndu-se pe nişte recla-maţii făcute la adresa mea, probabil de tovarăşul Hoarţă.

VASLUIANU: Cine? Care Hoarţă ?Acum vreo doi-trei ani am cu-noscut şi eu unul, cînd munceamla raionul Tg. Neamţ. Un carieristde nelecuit, care lucra în cooperate şi care a fost dat afară. Nucumva s-o fi oploşit în raion lanoi ?

FÀGUREL : Ala trebuie să fie, tova-răşe prim-secretar. Susţine că ampurtări necorespunzătoare.

MARIA : Imorale. Se vorbeşte despreo aventura eu fiica gazdei la carelocuieşte dumnealui.

VASLUIANU : E ceva concret, dove-dit, cercetat, tovarăşă Adomnicăi ?

MARIA : Nu. S-a sesizat sfatul popular, tovarăşul Dănilă şi cineva dela Agevacoop.

VASLUIANU : Sesizat-sesizat, dar decontrôlât s-a contrôlât ?

MARIA : Nu, acum sînt în curs.VASLUIANU : Intotdeauna trebuie să

verificăm, tovarăşă Adomnicăi.(Usa se deschide şi apare Mircea.)

MIRCEA : Bună ziua. O caut pe tova-răşa Adomnicăi.

MARIA : Eu sînt, tovarăse.MIRCEA : Nu dumneavoastră. O caut

pe tovarăsa Filomela. Mi s-a spuscă o găsesc la camera 18. Mă iertaţi.

FÀGUREL : Stai. stai, tovarăşe Mircea. Intră. (Mircea îl priveşte bă-nuitor.)

VASLUIANU : De unde te cunosc eupe dumneata, tovarăşe ?

FÀGUREL : E mecanizator la noi înbrigada permanente. E fiul preşe-dintelui şi un utemist de nădejde.

VASLUIANU : Aha ! Şi ce ai eu tova-

MIRCEA : Nu, tovarăşe prim-secretar;eu nu-s tovarăşul instructor Făgu-rel, să...

MARIA : Să ce ?MIRCEA : Ei, ce ? El, da. Le cam face

curte le fete, le cam trage clopo-tele.

FÀGUREL : Glumeşte, tovarăşe prim-secretar.

MIRCEA : Pînă nu faci foc, nu iesefum!MARIA : Va să zică, aşa eu tovarăşulnostru Făgurel?!

MIRCEA : Cam aşa umblă vorba !MARIA : Dumneata, dacă eşti de la

Liniştea de Jos, probabil cunoşti peuna Natalia Chiper ?

MIRCEA (oftînd) : Cum să nu ? O cunosc, şi încă foarte bine.

MARIA : înseamnă că trebuie să ştii

dacă între... Nataliţa şi tovarăşul instructor a fost sau n-a fost ceva ?MÏRCEA : Se zice că ar fi fost, to-

varăşă !MARIA : Aţi văzut, tovarăşe prim-

secretar ?FÀGUREL : Tovarăşe Mircea, te rog

să te exprimi dar !MIRCEA : Eu cred că nu de florile

mărului umblă vorba că a fost !(Intră Filomela şi Nataliţa.)

FILOMELA : Iertaţi-ne, n-am ştiutcă sînteţi în şedinţă.VASLUIANU: Intră, Filomela. Intră !MIRCEA : Hai odată, tovarăşă Filo

mela, toată echipa de dansuri teaşteaptă de un sfert de oră jos înmaşină. O să întîrziem programul.Puteai să te grăbeşti şi dumneata,tovarăşă Chiper.

MARIA : Nu cumva mata eşti fiicatovarăşului Chiper ?

NATALIŢA: Ba da.FILOMELA : Spune. Nataliţă, cum afost. Spune tot ce mi-ai povestit.

MARIA : Poate şi dumneata ai defăcut vreo plîngere împotriva tova-răsului Făgurel ?

NATALIŢA : Drept să vă spun, ar fiuna : vrea să se mute de la noi,pentru că s-au scornit şi-au ieşit felde fel de vorbe.

MARIA : Aha !VASLUIANU : Descurcă-te, bre tova-

răşe, că glumă-glumă, dar...MARIA : Ce să se mai descurce ?

Nu vedeţi ? Dînsa reclama. (Aratâspre Mircea.) Dumnealui e martor...

MIRCEA : Eu ? !MARIA : N-ai spus dumneata că între

i d i f t ?





URSU : Eu atîta mai am de spus :Ce-am putut, am făcut, am realizatşi cred că se vede ! Am fost şisînt popular eu toată lumea.

MARGHIOALA : Auzi : dumnealui şi„popălar" ! Dar, eu cine ? Cu Fi-limon, cu care-i văr de-al doileaşi căruia îi dă căruţa noastră pemuteşte, să se plirnbe pe la nunţi ?

Cu finu-su, Pintilie, căruia i-e naş ?Şi cu toată puzderia de cumetripe care îi are ?

URSU : Dar ou tine ce fel de rube-denie sînt, de ţi-am dat doua zilela rînd trei cotiugare, nu unu', deţi-ai adus lemn de casă ? Am îm-prumutat căruţa tuturor celor ceaveau neapărată nevoie.

CHIPER : Dar şi celor care cumpără

făină de păpuşoi de la ai noştri...şi-apoi o vînd cu un prêt de specula la tîrg.

URSU : Ei, tovarăşe brigadier-şef, maitrebuie să înehizi ochii cîteodată.Aşa-i cînd trăieşti printre oameni :trebuie să ai obraz de piele, nugard de nuiele, ca Marghioala carese ştie că n-are jug la vorbă.

MARGHIOALA (croindu-şi loc, spreUrsu) : Cum n-am, roşi-ţi-ar obra-zul dumitale, tovarăşe preşedinte,nu mie. (Intră Ţului cu un sac înspate.)

ŢULUI (oprind-o, înadins, să avan-seze) : Stai, lele, că erai să mădărîmi de pe picioare cu ţuhalulista cu tot. (O calcâ pe Varvara.)

VARVARA : Văleu, cumetre Ţului, darce boala nu te uiţi pe unde calci ?Mi-ai turtit degetele de la picioare.

ŢULUI : N-ai decît să-ţi ţii degeteleacasă. (O calcă şi pe Marghioala.)MARGHIOALA : Eiii, comédie, d'apoi

te fereşti de Varvara şi mă calcipe mine, cumetre Ţului ?

ŢULUI : Ce să-ţi fac, lele Marghioala ?MARGHIOALA : Să-mi plăteşti o cu-

tie de vaxă, că iaca, toată m-aitămînjit de glod pe papuci, cubocancii ceia ai dumitale (rîsete).

BORDEIANU (ridicîndu-se de pe unbutoi răsturnat) : Bre, oameni buni!Are să ne dee careva ca mîine-poimîine la ziar, pentru că ne-amapucat cică de o treabă şi iese pedos. Şi o să rîdă tot raionul. Toatăregiunea o să ne arate cu degetul,că la noi aici la Liniştea de Jos

toţi, de parcă am fi din satulGăiăgia.

URSU : Aţi văzut-o pe Marghioalacum face ocoluri şi o ia pe dupădealuri cînd vorbeste ? Totdeaunao ia razna.

FÀGUREL : Apoi, dacă vorbiţi aşa,halandala, tovarăşi, eu plec !

MARGHIOALA : Halandala vorbeştetovarăşul presedinte, nu eu ! Că eumult n-am cînd face zeamă Iungă.Dincolo, la ferma, îmi stau gàinilenemîncate, nebăute, fac poate concert ţîncfonic, săracele, ca să numai zic că acuşi mi se încîlcescşi mie maţele de foame, iar tova-răşul preşedinte tot bate doba aicişi pretinde că-i popălar.

FÀGUREL : Dar dumneata pretinzi căai temeiuri cînd iei omul asa, larefec ?

MARGHIOALA : Apoi, am temei. Săştii dumneata că dumnealui îi dar-nic cu puişorii primâvara şi cupuicuţe toamna, luate de la mine,de la crescătorie, şi făcute cadăula fel de fel de draci de şefuleţi cucare are legături, vîntură avereanoastră şi se crede popălar. Ba, îrnispune mie că am obraz de nuiele !

TÀRTÀCUTÀ (care intră cu un sac

în spate) : De-ai avea şi dumneatazece la sută obraz din cît are to-varăşul preşedinte, şi încă ar fipozitiv.

MARGHIOALA : Tu să taci şi înlem-neste acolo, că ţi-oi stuchi acuşivreo doua vorbe mai zmuncite...

TÀRTÀCUTÀ : Poftim : „stuchi-zmun-cit", vocabular foarte înaintat !

FLORIŢA (din alt colţ) : Că tu, gro-zăvit vocabular ai, măi coteodac !

NATALIŢA (ieşind de după trior) :Pleavă, fă, pleavă, nu vocabular.Toată ziulica flituieşte din guraaceea de împrumut. Atîta are !

PAŞNICU : Şi gărgăuni în cap !DAFINA : De o mie de ori scoţi mai

uşor guzganii din pivniţă de lacooperativă, decît gărgăunii dincapul tovarăşului Tărtăcuţă. Dar îi găsim noi şi lui ac de cojoc.

PELIN : Eu cînd spun că aista n-are

bostan, n-are dovleac, ci numai obostănică cît pumnul, eu grăiescfleacuri ?

MARGHIOALA : la, o tărtăcuţă acolo,asta are.

TARTACUŢA : Pe mine să nu măluaţi asa, la sigur. Şi-n primul rînd,una ca lelea Marghioala





TÀRTACUTÀ : „Tovarăşei", mă rog. însă, vă întreb eu, din punct devedere ştiinţific, oare „tovarăşa"acolo, la găinile ei, respecta tezeleeconomiei politice ?

FLORIŢA : Dar tu cum créai, mă,doftor în ştiinţe de tăiet frunze lacîni ?

TÀRTACUTÀ : Eu susţin că nu, şibine face tovarăşul preşedinte căn-o ia în seamă. Fiindcă, tovarăşidragi, ştiu precis că „tovarăşa"Marghioala are acolo la ferma osérie de găini pe care le ţineca^ntr-un fel de lagăr.

MARGHIOALA : Ce ai tu eu ixpe-rienţele mêle ?

TÀRTÀCUTÀ : Experienţe ? Exploa-tare, scumpi tovarăşi, dumneaei si-leste găinile respective să facă, nuun singur ou, cum o lăsat bunulDumnezeu, ci cîte doua pe zi.

MARGHIOALA : Ei, deocamdată mămuncesc numai eu vreo zece gobai,dar poate am să le pun la regimşi pe celelalte.

PELIN : Şi o să se ouă toate de douaori pe zi ? Şi o data noaptea ?

TÀRTÀCUTÀ : Exact, iubiţi tovarăşi :Exploatare, ca^n Belgia, ca-n Da-nemarca... Şi nu rîdeţi, tovarăşi,

fiindcă — după părerea mea şi aaltor filozofi...MITITIUC : Ca şi dumneata !...TÀRTÀCUTÀ : Perfect ! în Belgia sau

Danemarca e explicabilă situaţia,da r la noi, la gospodărie, unde —se ştie — nu avem găini private, aasupri păsările care sînt proprie-tate socialistă obştească, e de ne-admis. Şi dacă noi nu analizăm şilăsăm...

FÀGUREL : Nu analizăm şi-l lăsămpe tovarăşul Tărtăcuţă să nu aibăhabar de ceea ce se cheamă mă-rirea productivităţii muncii. (Direct lui Tărtăcuţă) Daeă nu te vom să-puni bine pentru scăzutul d-talenivel politic şi pentru toate celelalte lipsuri, abia atunci ai să ră-mîi d-ta ca o ceapă degerată.

MITITIUC : Şi să nu ne mire dacămîine-poimîine are să pălăvrăgeascăşi mai şi, susţinînd, de pildă (imi-tîndu-l) „să distrugem sămînţa deporumb din Romînia, fiindcă po-rumbul, precum se ştie, a fost adusla noi în ţară din America acumcîteva sute de ani ; în plus, e oplanta cultivată şi în feudalitate,orînduire pe care noi am depă-

FÀGUREL : Stai jos ! Găini care seouă de două ori pe zi exista şi-nUniunea Sovietică, şi-n Islanda, şi-nAmerica, şi...

PELIN : Si la lelea Marghioala...FÀGUREL : Şi... am terminât eu d-ta.BUTOI : Eu, dacă pot, pot spune ceva,

tovarăşi ?FÀGUREL : Dar scurt, tovarăşe Butoi !BUTOI : Se aprobă, se aprobă.BORDEIANU : Fără polologhie multă.BUTOI (scoţînd nişte pagini scrise) :

Aici îi şi ură personală la mijloc,tovarăşi.

MITITIUC : înt re cine ?FLORIŢA (odată eu următorul) : Spu

ne pe şleau !PASNICU : Care eu care ? S-auzim.BUTOI : Eu, atîta-i la mine. Treaba

cucosului : am cîntat ? Am cîntat !Facă-se ziuă cînd o vrea şi-o pofti...

BORDEIANU : Treci la concret.BUTOI : Concret, ce-i ? Dacă-i ură

personală, nu-i dragoste. Gospodă-ria însă e mare, tovarăşi, fiindcănu-i mică, şi-i greu de condus,fiindcă nu-i uşor să ai peste 3000de hectare, care nu-s 300.

PELIN : Hei, zi-i odată, gură bogată !BUTOI : Ce a fost însă la început,

tovarăşi ? (Bea repede o cană eu

apă.) La început...ŢULUI : Iii ! Păi, dac-o începe eupoveştile...

FÀGUREL : Zău, tovarăse Butoi, dacă într-adevăr vrei să spui ceva, intră,te rog, în fondul chestiunii.

BUTOI : Am intrat, tovarăşe instructor, şi spun că la început nu eraca acum, cînd noi avem azi 420bovine, din care 320 vaci eu pro-ducţie medie de 2111 litri lapte

de fiecare, 2830 oi, din care 1200merinos, 584 porci...CHIPER : Sari peste asta, tovarăse !NATALIŢA : învîrteşte selectorul cela,

Mircea ! Dă-i drurnul mai tare !MIRCEA : Gâta la urmă !BUTOI : Nu sar nimic ! Staţi, stai,

Mircea ! (Tare) Aşa ! Vra să zică,orz ! Orzul, dacă-i planta graminee,ce-i ?

PAŞNICU : Termin-o, nene, eu orzul.BUTOI : Tovarăşe preşedinte, eu con-tinui, ori ce fac ? Mă rog, tovarăşi

(reia filele şi le întoarce), înaintăm înapoi, ori ne înapoiem înainte ?

CHIPER : Ce te tot învîrţi în jurulcozii, tovarăşe ? Eu vreau să ştiuaşa. Mă rog, una şi eu una facdouă Preşedintele



BUTOI : De-acord, nu eşti la cuvînt.URSU : Ceteste-le, tovarăse, să se vadă.CHIPER : Nu mai ceti nimic. Noi nu

sîntem veniţi ca să ascultam odare de seamă.

DAFINA : Asta o s-o auzim la adu-narea generală.

FÀGUREL : Tovarăşi, ar fi bine săfini mai seriosi. Să legăm discu-ţiile noastre, cît se poate, de pro-blemele care ne frămîntă. Daţiunele sugestii în legătură eu îmbu-nătăţirea muncii, a producţiei, cetrebuie făcut să meargă gospodăriabine. Asta ne interesează în pri-mul rînd.

RUXANDRA : Ei, păi dacă-i vorba deşedinţă, eu mă duc acasă, că şiaşa am un cap cît o găleată.

BORDEIANU : Stai, lele Ruxandra, cănu-i vorba de nici o şedinţă. Tova-râsul instructor vrea numai să cu-noască şi părerile noastre.

MIRCEA : Noi, utemiştii, ne-am an-gajat ca, în 1961, pe baza sarci-nilor trasate de Congresul al III-leaal partidului, să căpâtăm mai multeproduse şi mai bune ' în sectorulvegetal şi zootehnic. Am şi cifrelepe care le-am stabilit împreună şipe care am să le înfăţişez în adu-narea générale.

FLORIŢA : Noi ne-am sfătuit şi euorganizaţia de partid.

DAFINA : Vrem să arăm şi să semă-năm în aşa fel, ca să dobîndim400 kg. de grîu mai mult lahectar...

CHIPER : Oameni buni, eu aş vreasă vă spun ceva...

TÀRTÀCUTÀ : Stai, Floriţă, că mi-amprins nasturele de la haină eu ţar-ţamurile de la broboada asta a ta.Ce te tot fîţîi, fa ?

FLORIŢA : Să nu grăiesti buruienoseu mine, tovarăse Tărtăcuţă, căacuşi... Spune, tovarăşe Chiper.

CHIPER : Uite ce trebuie spus înadunarea generală : conveierul ver-de oare se cere organizat pentrula vară ? Trebuie !

MITITIUC : Trebuie ! Suprafaţa des-tinată a fi semănată eu plante fu-

rajere pentru nutreţ verde trebuietriplată.CHIPER : Asta-i o problemă. A doua,

porumb pentru siloz, asa încît săavem asigurate zece tone pentruo vacă, trebuie cultivât eu rnăcar40 de hectare în plus ?

VARVARA : Chiar aşa : vorbă multă

scos anul ista de la vaca Micşu-nica, după cum se ştie, 4.100 litràde lapte. Şi cum altfel, decît euporţioară, eu tain bun dat euceasul, după grafic, nu cînd mi senăzare mie, cînd îmi aduc aminte,ori cînd dă domnul.

BUTOI : Natura, Varvară !VARVARA : Ce natură ? Eu, cînd se

crapă natura de ziuă, îs la grajd.Nu m-aş răsti la vacă pentru nimic în lume, sau să-i fac vreo obser-vaţie, ferit-a sfîntul ! Pe urmă', euam deprins oleacă vacile şi ou

frecţiile, eu refrecţiile...MITITIUC : Cu réflexe, tovarăşă Var-

vara. Réflexe condiţionate.BUTOI : Sminteli !VARVARA : Ce sminteli ? ! Vaca, to-

varăşi, după „metoada" asta cufrectiile...

MITITIUC : Cu reflexele !VARVARA : Aşa : dac-o mulgi cuceasul, dacă înainte de asta îi frecioleacă pulpa...

MITITIUC : Masaj, masaj !VARVARA : Ei, da, oleacă alintată,.

oleacă dezmierdată, apoi face unuger cît cimpoiul şi sloboade lapteca din şipot. Conditional sloboadeca de la robinet !

TÀRTÀCUTÀ : Interesant!

Si totuşi„chestia cu mulsul îi chestie maimult de nărav, şi nu de experienţă.

VARVARA : Cheme-se cum s-o chema.Eu, cum v-am spus, am scos dela Micsunica 4.100 de litri şi-amprimit de la colectivă, pentru depă-şire de plan, 1.800 lei. îţi dă dumi-tale prin bilă, tovarăşe Tărtăcuţă ?

FÀGUREL : Şi ce propui ?VARVARA : Propun :

n-aveţi decît săvă luaţi la-ntrecere cu mine. Astao spun, şi asta am s-o supţin înadunarea care vine. încolo, sănă-tate şi pace, oameni buni, iar cuinu-i place, n-are decît ! Gâta, to-varăşi ! Iaca, am mîntuit, dar cine-amai vorbi de-acum înainte, să i sestrîmbe gura. Are cuvîntul tovară-şul Tărtăcuţă.

TÀRTÀCUTÀ : Poftiţi, tovarăşi : a ti-

tudine duşmănoasă faţă de un in-telectual eu muncă de răspundere.Că eu aici sînt operator cinemato-grafic, nu fleac.

MIRCEA : Atitudini de astea ai dum-neata, tovarăşe Tărtăcuţă. Ţi-o spunaici, ca să se ştie. Dumneata, cînddai drumul la film, să nu bagi



MI TI TI UC : Şi să te zbaţ i s-aduc ifilme ca l ume a !

LORIŢA : Aha-ha, aha-ha ! Să ne-a-duci şi noua „Hamletul", şi filmeeu Şolohov... şi „Idiotul", deştep-tule...

MIRCEA : Avem şi noi capete să pri-oepem şi altceva în afară de jur-nale.

NATA LI ŢA : Sigur că da ! Mircea ar edreptate !

RUXANDRA (eu ironie) : Are-are,fiindcă numai de cînd 1-ai îm-brobodit tu, a apucat să nu mă maiasculte.

ÀRTÀCUTÀ : Păi da. Influente !URSU : Influenţa şcolii lui Chiper, da.

De-o bucată de vreme a prins sămă jude ce ch ia r pe m in e !

À GU RE L : Dacă o face fără pă rt i-nire , nu trebuie să-ţi fie eu supă-rare, tovarăşe Ursu.

URSU : Doar n-oi s ăr i î n sus de...bucurie.

HIP ER : Pof tim, auziţi-1 !URSU : Du mn ea ta să nu mă sap i.

At ît ! Cît des pre Mircea, e feciorulmeu...

RUXANDRA : Şi dac ă n u şi-o vedèlungul nasului... -

URSU : Scot eu fumur ile dint r-în su',

n-a veţ i grijă !NA TALI ŢA : Nu te da, Mircea !MIR CEA : Nu m ă dau , fiindcă vr ea u

să spun aici, în legătură eu celévorbite pînă acum despre tovarăşulpreşedinte Ursu.

URSU (énervât) : Poftim !AGUREL : De ta tă l dum it al e ? ! M ă

rog, n-am nimic împotrivă. Numai...Spune-i, eu dragoste, din toată ini-ma şi... obiectiv !

URSU : El, şi... obiect iv ! De cînd, m ăr o g ?MIRCE A : De cînd s în t de ac ord eu

criticile ce ţi s-au adus.RUXA NDRA : Ai m înea t măsela riţă,

ma i băi ete ? Da r cine te-a crescut,cine te-a hr ăn it ?

URSU : Bagă de s eamă, Mircea. Nute lua şi tu după capul lui Chiper.

MIRCE A : Mi se par e că încă ai fostpr ea puţi n criticat, tată . Asta-i !

DAFINA : Zi, Mircea ! Că o ca m uit atcă l-o făcut ţara gospodar de frunteşi o sărit din opinci în ciubote.

MIRCEA : O ame ni bun i ! Ta ta s-alăsat pe tînjeală, s-a lăsat influen-ţat, nu mai ascultă pe cei din jur...

URSU : Mă judeci tu pe mi ne ?RUXAND RA : Pe t aică t u neob răz a

URSU : Bagă de s eamă, băiete , sîntmembru de partid din 1947, iartu de-abia ai înaintat dosarul, nicicandidat încă nu esti.

FÀGUREL : Tovarăşe Ursu...MIRCEA : Sînt utemist, tată .RUXAND RA : Poţ i să fii. Pî nă la a

fi c andi da t de par tid , ohoho !MIRCEA : Linişteşte -te, tată, şi as -

cultă-mă.URSU : Nici un „t at ă" !MIRCEA : Uite ce, „tovarăşe" tată. Ai

văzut cum s-a dus de-a berbeleaculHoarţă al dumitale. dar văd căn-ai învăţat nimic din toată tără-şenia asta.

URSU : Tu pe Ho ar ţă lasă-1. Omuln-a venit la noi să ne ia ceva euhapea. Ne da bani, ne plătea.

PAŞNICU : Să nu ne pomenim mîine-poimîine iar eu Hoarţă că scoatecapul ca bureţii cei nebuni.

ŢUL UI : Unu l ca Ho arţ ă cade maitotdeauna în picioare, ca mîta.

FÀG URE L : Despre Hoarţă, tovarăşi,să nu mai aveţi nici o grijă. Afost pus bine eu botul pe labe.Zi-i Mircea, mai départe.

MIRCEA : Ti-ai rid ica t în cap pemai toţi colectiviştii care...

URSU : Care ce ? în chest ie d e ban i,eu răspund. Eu îs presedintele.

RUX AND RA : Aşa că, taci, fîrţăn -găule !

MIRCEA : Mămăic ă, ta ta dacă o maiţine aşa, trebuie să lase loculaltcuiva.

URSU : Da, da : poate tovarăşu lu iChiper, căruia vrei să-i iei fata,să-i devii ginere.

RUX AND RA : Neruşi natu le ! Iţi faceu pielea cimpoi . Lasă, l asă !

MIRCE A : Nu mai poat e mer ge aşa ,mamă, pe tata nu-1 mai ţine cu-reaua, trebuie să-nţelegi.

URSU (ieşind eu Butoi după el) : J u -pesc eu şapte rinduri de curele depe spinarea ta. Vorbesc eu eu tineacasă.

MIRCE A : Ia r eu vo rbesc aici. To -varăşi, tata trebuie scos...

CHIPER : Da r să nu s cot eu un tu ldin tine, tovarăşe mecanizator.

MIRCEA : Din mi ne ?CHIPER : Nu te mira, Mircea. Că eu,

cînd te-oi lua în primire cum ştiueu, la caz de trebuinţă, îţi mergfulgii !

NATALIŢA : Tătăică !CHI PER : Tacă-ţi muzica ! N-ai auz it

c m a îm pin te na t la taic ă ă ? !



FÀGUREL : Spune, tovarăse Chiper.CHIPER : Iaca spun. Dar ce, prese-

dintele nostru mérita să fie festelitchiar aşa ?

DAFINA : Adevărat. Prea am săritbuluc pe dînsul. Tovarasul Chiperare dreptate.

VARVARA : Asta aşa-i.FLORIŢA : Just !PELIN : Nici aşa, nu-i aşa ?RUXANDRA : Bravo !CHIPER : Mă rog, are şi lipsuri ca

celé care s-au spus aici şi pe careel — e adevărat — nu le prearecunoaşte. Dar are şi calităţi,tovarăşi, ori n-are ?

PELIN : Gospodàros !FLORIŢA : O orînduit echipele !NATALIŢA : Brigazile !ŢULUI : O pus ordine la stînă !

PELIN : La vie !PAŞNICU : La stupină !CHIPER : Păi, dacă-i aşa, dacă de

cînd e el preşedinte, sîntem gospo-dărie fruntaşă, milionară, oare nue şi meritul lui ? Cine s-a zbătutdupă materiale de construcţie, cines-a zbătut pe la Bucureşti dupăaprobare pentiru camioane, cinealeargă zi şi noapte ?

RUXANDRA : Aici, ce-i al lui, e-allui !

T A B L O U L 5

RUXANDRA : Hei, nevestelor, fetelor,Marghioală, Varvară, Dafină, ce vătot mocăiţi acolo ! Aduceţi odatărăciturile celea de cocoş şi plădn-tele şi pîrjoalele, fa, c-aşteaptămesenii ! (Intră Floriţa, urmată deTărtăcuţă.) Vezi, Floriţă, cată şi tude ne dă o mînă de ajutor ! (Iesedupă Ursu.)

TÀRTÀCUTÀ : Domnişoară Floriţa,serviciile mêle vă stau la dispo-ziţie.

FLORIŢA : Apoi, eu fluturele ăsta lagît, un şervet alb îţi mai lipseşte

în mînă şi poţi cere transferul labufetul Garii Botoaia ! (Iese rîzînd. Intră şi tree prin scenă, una dupăalta eu tăvi eu mîneare eu coşuri

CHIPER : Păi, ia să stăm noi strîmbşi să judecam drept ! Dăm, izbimaşa într-un om, eu ghiotura ? Aşane învaţă partidul, tovarăşe Mir-cea ?

MIRCEA: Ştiu... însă...CHIPER : Lasă^ la naiba pe „însă".

Auzi, ăsta să-mi fie mie ginere ! ?

RUXANDRA : Aşa-ţi trebuie, dacă nui-ai tăiat cărările de la început.CHIPER : Păi, ăsta mai pune mîine-

poimîine mîna şi pe un hahău şimă şi bate ? !...

RUXANDRA : A-ha ! Sîc ! Să trăiascăDumnezeu !

BORDEIANU : Pînă la Dumnezeu, iasă isprăvim noi eu munca noastră

voluntară. Nu, tovarăşi ?FÀGUREL : Vorbă multă... sau cum,tovaraşă Varvara ?

VARVARA : Sărăcia omului !FÀGUREL : Atunci, la treabă ! Cît

despre tovarăşul preşedinte, n-ameu teamă : are să4 judece adunareagenerală, cu vîrf şi îndesat ! Sporla muncă, tovarăşi.

(Făgurel şi Bordeianu ies. Ceilalţicontinua munca voluntară.)

C O R T I N A

MARGHIOALA (trecînd) : So iuţitlumea !

VARVARA (acelaşi joc) : Şi s-o deli-căţit, fă ! S-o subţiet !

D AFIN A : Văleu, toată m-am fript !TÀRTÀCUTÀ (către Pelin) : Hei, bă-

trîne, mai rezişti, mai rezişti pepoziţii ? N-ai nevoie de un adjunctpe schema M.A.T.-ului ?

PELIN : Vezi să nu te fac acuş eu mat

(arătînd o sticîă) dintr-o singurămişcare.TÀRTÀCUTÀ : Uite ce-i, moşnege,

lasă-te de sportul ăsta, că altfelte provoc la lupte greco-romane.

PELIN (ieşind cu sticlele) : Să nu-ţibuşesc eu o trîntă romînească, săiasă duhurile din tine

Peste o săptămînă, seara, pe o terasă a Casei de cultură din Liniştea de Jos, tn a căreială tocmai s-a terminât programul artistic dat în cinstea înmînărH steagului de gospodărie fruntaşăe raion şi a premierii lui Chiper. La ridicarea cortinei, de undeva dinăuntru, s-aud aplauze,nuzică şi veselie. In carte, Pelin dă cep la un butoi, tnconjurat de alti cîtiva. Din cl'ădire apare Ursu,rmat de Ruxandra, care strigă înspre partea opusă.



diumneata f aci statistică astrală ?ÀRTÀCUTÀ : Eu nu cunosc aceste

dansuri folclorice.MITITIUC : Nici o grijă, te-or învăţa

éle ! (Iese)ÀRTÀCUTÀ (ieşind prin partea opu-

să, unei perechi de tineri îndră-gostiţi) : Ei voi, de colo, atenţie lamorală ! De asta nu plouă.

RUXANDRA (intrînd din direcţiaopusă, împreună eu Ursu) : Ai săfaci aşa cum îţi cînt eu.

URSU : Lasă-mă, nevastă, nu te-ames-teca în aie mêle buclucuri.

RUXANDRA : Ba ai să te duci ladînsul drept şi ai să-i spui : „Tova-răşe Chiper, în calitatea mea depreşedinte care am primit azi stea-gul de gospodărie fruntasă perai on..."

URSU : Nu mă duc nicăieri.RUXANDRA : Iaca, ucigă4 toaca, eu

îi spui ca o femeie descuiată lacap, iar el...

URSU : Tu eşti dintre muierile celeacărora le creşte măseaua de minteabia după moarte. (Intră Mititiuc.)

MITITIUC : Dar ce faceţi singureiaici ?

RUXANDRA : Iaca, mai grăim şi noidiscuţii, ca să mai treacă timpul

vremii.URSU : Ba vrea să mă duc la tova-răşul Chiper şi...

MITITIUC : Aha ! (îl înşfacă amîn-două.) Atunci, să mergem !

URSU (împotrivindu-se şi pornind îndirecţia opusă) : Lăsaţi-mă să mămai răcoresc. Atîta cîrmă la minteam şi eu.

MITITIUC : Atunci, haide, tovarăşăRuxandra. (les.)

MIRCEA (intrînd eu Nataliţa, în vremece Ursu se îndepărtează) : Nu, nu,nu ! Nu cred, Nataliţo.

NAT ALITA : Dacă n-am auzit, n-amauzit.

MIRCEA : Cum să nu auzi ? Doarte-am şuierat clar, doar un minut-două să fi ieşit şi tu la poartă !

NATALIŢA : Uite că n-am ieşit.MIRCEA : Vreau să ştiu : de ce ?

NAT ALITA : Iacă aşa ! Cum să ies,dacă asearà era lună plină şi sevedea ca ziua ?

MIRCEA : Lasă aseară ; iaca, acu'nu-i lună, nu-i lume, noi ce facem ?(O sărută.) Haidem să dansăm !

NATALIŢA : Bine, dar te poftesc :dacă mai joci vreodată eu Didina

MIRCEA : Eu, Nataliţa ? Ea m-a invitât. Era damenvals şi, în plus,prima m-ai invitât tu !

NATALIŢA : Da, da, dansai eu mine, însâ...

MIRCEA : Insă, ce ?NATALIŢA : Eh, bărbaţii... cîteodată

şed eu trupul ici, lîngă tine, darinima... la dracu' ! Hai ! (les.)(Intră bosumflată Floriţa, urmată deTărtăcuţă.)FLORIŢA (oprindu-se) : Să ştii : chiar-chiar nu te sufăr deloc.

TÀRTÀCUTÀ : Floriţo ! (Face o ple-căciune.) Vă rog să-mi permiteţi !Cînd te văd, cînd te ascult, îmicreşte inima cît un cantalup...

FLORIŢA : Şi mintea îţi rămîne cît operjă.

TÀRTÀCUTÀ : Of, Floricel, Floricel !FLORIŢA : Ia nu mă mai st îrni, că

iau foc !TÀRTÀCUTÀ : Dar, din punot de

vedere...FLORIŢA : Ce punct ? Te-oi puncta

eu acuşi între ochi, de-ai să auzicînii în... Iaşi !

TÀRTÀCUTÀ : Şi, totuşi, domnişoară,dacă ridic problema strict ştiinţi-fic, eşti încă o proprietate parti-culară a maică-tii. Or, noi îngră-dim sectorul particular care nucorespunde la sentimentele noastre.(O apucă de braţ, iar Floriţa îi dăo palmă, gest pe care-l surprindeFilomela, care intră şi se aşază în

preajmă pe o bancă.)FLORIŢA : Atentie la morală !FILOMELA : Aveţi o discuţie în con-

tradictoriu ? (Tărtăcuţă iese fuga.)FLORIŢA : Dar cum, să puie mîna pe

mine, dragă Filomela, şi să mă

pişte ? (Apropiindu-se de Filomela.)FILOMELA : Va să zică, 1-ai poenit ?FLORITA (rîde): Altul în locul lui,

dacă avea cap şi nu chişleag, şi-arfi păstrat firea măcar oleacă, fiind-că doar n-avea să-i plesneascăinima numai din atâtica lucru...

FILOMELA : Dar ai acţionat, nuglumă ! (Intră Făgurel.)

FLORIŢA : Ce să-i fac ? Eu, ştii,lucrez la maternitatea de scroafe.

Şi cînd cîte vreun porc ca aistanu-i la locul lui, îl cîrpesc pestebot la iuţeală. Ce vreţi ? Deprin-derea.

FÀGUREL : Deformaţie profesională,tovarăşă Floriţa.

FILOMELA (tresare şi se ridică) : Vai,ce m-am sperïat !



ÀGUREL : Nu stai puţin eu noi ?LORIŢA : Nu, eram numai aşa, în

trecere. Ş-apoi, călătorului îi stăbine eu drumul. (Ieşind.) Mă ducsă-i mai ard un joc.

FILOMELA (drăgăstoasă) : Damian,ţiâ plăcut programui echipei noas-tre artistice ?

ÀGUREL : Da, Filomeia ! Tocmaiasta voiam să-ţi spun. Şi iartă-măcă te-am făcut să mă aştepţi unpic aici.

ILOMELA : Te-am asteptat eu „graţiide împăciuire şi seducţie".

ÀGUREL : Eee, păi, dacă-mi vor-beşti eu cuvintele eroinei din piesă,

înseamnă că nu mă iubeşti.ILOMELA : Ai ghicit ! Nu ! (Rîde.)ÀGUREL : De fapt, asta-i ceva mai

general : cînd o femeie îţi spune

azi „nu"...FILOMELA : Mîine va zice „da",cunosc povestea !

ÀGUREL : E cumva inexactă ?FILOMELA : Exacte e, dar e veche

şi, ca s-o completăm, mai trebuiede sublimât că între acel „nu" şiacel „da", mai exista şi un „poate",care face toată — toată poezia.

FÀGUREL : Şi noi ? ! Nod cum stăm ?Am depăşit cumva poezia, am tre-

cut la genul liric şi-am dat în eeldramatic, sau cum ?FILOMELA : Tovarăşe Făgurel Damian

de la fără frecvenţă !FÀGUREL : Prezent !FILOMELA : Eu, ca simplă munci-

toare ce sînt, nu prea mă descurceu teoriile literare, dar cred că aiuitat de genul epic, care face bunăcasă şi ou poezia şi eu drama.

FÀGUREL : N-ai vreasă punem abs-tracţiunile astea să stea niţel la

naftalină şi să trecem la concret ?(O sărută.)

FILOMELA : Uf, pupăeiosule !(Izbucnesc în hohote, întîi ea, apoişiel, rîzînd de ex înşişi, ăpoi intrăVasluianu şi Chiper, împreună euceilalţi, care continua o discuţie.)

VASLUIANU : în afară de felicităripentru diploma de brigadier-şef

zootehnic, ce ţi-a acordat-o sfatulregional, şi pentru faptul că adu-narea generală te-a aies în postulde vicepreşedinte, ce aş mai aveaeu de spus ?

FÀGUREL : De exemplu : (treburileaici, la noi, să nu mai meargădinspre planificare înspre realitate

VASLUIANU : Vorba tovarăşului Fă-gurel : de ce aici, unde aveţi atîteamultiple posibilităţi, nu armonizaţimai bine toate sectoarele de pro-ductie ?

CHIPER : Eu, după mintea mea, judeccam aşa, tovarăşe prim-secretar.Este o legătură între fîneţ, nutreţ,cireadă de vite, porci, gunoi, ogorrşi-aşa mai dépar te ?

VASLUIANU : Sigur că da ! Lanţulagro-zootehnic.

CHIPER : Bun înţeles ! Şi trebuie caporcul să calce după vacă oridupă oaie ?

VASLUIANU : Sigur, şi asta !CHIPER : Pe urmă, vorba ceea : vita,

dacă vrei s-o alinţi, alint-o euhrană bună, data la timp... Cemai ? ! Soiul şi ţăpoiul !

VASLUIANU : Soiul ? Nu prea sînt deacord eu formula rasa, casa, niasa ?Mai degrabă e vorba de masă,casa, rasa.

CHIPER : înţeleg eu însă, de pildă,de unde şi cum să punem noiadăpători automate la grajdul devaci ? Dv. doar ştiţi că acolo...

FÀGUREL : Ar fi un motoraş laS.M.T. care stă degeaba şi-1 mă-

nîncă rugina. De ce nu 1-am cum-păra noi ?VASLUIANU : Foarte bine.CHIPER : O să ne chibzuim.VASLUIANU : Se poate confecţiona o

staţiune de pompe eu care să tra-geţi apa din fîntîna din vale, ur-cînd-o într-un bazin.

DAFINA : Ca la grădina de legume,da.

VASLUIANU: Păi, vedeţi !

MITITIUC : Pe urmă, ar mai fi deprocurât o tocătoare de nutreţ.DAFINA : încă o moară eu ciocănele.CHIPER : E drept. Ba, mă mai ba te

gîndul ca, în loc să scoatem banigheaţă din bancă pentru ţiglă lagrajduri, să facem rost de-o presăa noastră, să producem noi olane, în cuptoare proprii.

VASLUIANU : Aţi putea face şi chir-pici spre primăvară !

DAFINA : Si eu banii astfel économisai, ce mai oi am cumpăra, tova-răşe Chiper !

CHIPER : Da, oi din celé bucălăi,albe şi nègre, oi chipoase, oacheşe,bine clădite, bine legate. Parcă leşi và"d berbecate la cap...



îşi tîrîie coada. (Intră Sultana şise apropie şi ea.)

H IP ER : Pr ea mu lt e din aste a nuprea mai avem.

TULUI : Sîn t des tu le încă, to vară şeChiper, şi din cele babane, fărădinţi în gură ; hapsîne, care nu staula m uls ; ari păr eţe , care o iau or-best e îna int ea cîrdului ; cîr nice,care o apucă razna.

VA RVAR A : Ce vrei ? Oi de felu rit esoiuri, deprinse eu necazurile şinevoile de-acasă, unde au oreseut înainte de a le „interloca" aici, lagrămadă !

ULTANA : Oi „individuale", tovarăseprim.

CH IP ER : Iaca şi nevas ta- mea !VASL UI ANU : Va să zică, le-ai şi

clasificat „ştiinţific", tovarăşă Chiper ?

CH IP ER : Apoi, ea ou munc a ştii n-ţifică nu se prea împacă.

U LT AN A : Cum să mă împa c, tov a-răşe prim, dacă dumnealui, cît ofost la şcoala de zotenie, eu amră ma s b ăr ba t la casă ; eu eu rîn i-tul la porci, la vaci. La colectivăiarăsi, ţesală, mulge, alăptează viţeiila găleată...

CH IP ER : Te lauzi, nev as tă !

ULTANA : Mă laud, că am 216 zile-muncă, în vreme ce dumneata,omule, vii acasă, te trînteşti pe patşi scoţi cartea, chiorîndu-mă cubecul plnă după miezul nopţii. Ba,

îţi mai şi free cămăşile şi ţi lezolesc cu leşie. Apoi, muncă „ştiin-ţifică" îi as ta ?

MA RI A : Mai iniţiază şi du mn ea ta ,tovarăşă Chiper, la asemenea lu-crări practice, şi fata.

U LT AN A : Nataliţa ? Duceţi-vă înă-un tru s-o vedeţ i, — îi bîzîie să semări te . (Intră Pelin c-o cană devin şi pahare.)

PELIN : Tovarăşe prim-secretar, eu aşavea un plan cu dumneavoastră.

VASLUIANU : S-auzim, Moş Pelin.PELIN : Am mai adus un galon de vin.MARGHIOALA : Pervîi, tovarăşe, ca-

litatea întîi. la luaţi şi gustaţi şidin aista.

PE LI N : Vin din eel îngră sat , tova-răşe prim-secretar, stă pe unghieca mărgica, fuge pe gît ca nimica.(H toarnă.) la să vă văd sănătoşel !

VASLUIANU : Noroc şi spor !CHIPER : Să t ră im cu toţii pî nă la

viaţa morţii.ŢULUI : Cine n a vrea nu i /ina mea

MARGHIOALA : Să ne trăiască gloataşi bucata.

ŢUL UI : Ba chia r să trăiţ i, to va răş eprim-secretar, să nu şuguiţi.

VARVARA (ciocnesc toţi): Şi să tră-iască şi duşmanii, să ne vadă fe-riciţi, dacă le dă mîna. (Intră cameu chef Moşneguţu care cîntă omélodie potrivită ad-hoc.)

MOŞNEGUŢU :Foaie verde, trei alune,Dra g mi -i să tră iesc pe lum e !Je le mi- i c-am să mo r m in e !Om şi straie putrezescDoar ciolanele se-alghesc.

MAR IA : N-ai început -o ca m preadevre me, tovar ăse Moşneguţu ?

MOŞNEGUŢU : D-apoi, tot lucru-ibine să-1 faci la locul şi la timpullui.

MARIA : Da r un cîntec mai nou, maiplin de elan, ma i tin ere sc, nu ştii ?MOŞNEGUŢU : Iii, nici n- am apucat

a-1 mormăi tot, şi m-ai şi luat lapreducrat ? !

MARI A : Glum esc !MOŞ NEGUŢU : Dumnea ta li îi fi glu-

mind, dar iaca ast-primăvară ovenit la noi una asa tinerică, maitine rică dec ît dumn ea ta , şi m-ofăcut cu ou şi cu oţet faţă cu

lumea : „De ce lipsesti de la cursu-rile d e se ar ă cu Miciu rin ?" —„Mde — un de fac eu — tovărăşi că,am 80 de ani, şi ca mîine-poimîine,am cinstea să studiez chiar personal cu însuşi Miciurin."

Frunză verde foi ca bobul,Cine îmbătrîneşte omul,Numai scîrbele şi dorul...

(Apare Ursu.)

RUX AND RA : Hei, barba te, noi doiam avut o vorbă.URSU : Dă-m i bună pace, femeie, câ

ştiu eu ce am de făcut. (CătreChiper) Tovarăşe Chiper, în cali-tatea mea de preşedinte care amprimit azi steagul de gospodăriefruntaşă pe raion, te felicit pentrudiploma şi... iartă-mă, frate. Destulne-am tot ciondănit. Recunosc. aişi dumneata dreptate. De pildă, în

problema cu Hoarţă, care acu's-a dus, în sfîrşit, de-a berbeleacul.Iartă-mă ! (îşi string mina şi toţiaplaudă.)

F A G U R E L : Aşa da, tovarăşi, felici-tările mêle !

CHIPER : Deh, br e Vasile , se maită ii Şi i iti ă



VASLUIANU: Nu „o să fie". Nevoieeste întotdeauna... Acum însă,daţi-mi voie să ridic un pahar şi,in numele comitetului raional departid, să felicit călduros pe mem-brii gospodăriei colective milionare„Ion Creangă" pentru frumoaselesuccese dobîndite. Vă urez, tovarăşi,noi şi îmsemnate biruinţe pe drumuldesăvîrşirii construcţiei noastre socialiste.TOŢI : Ura ! Ura ! Trăiască milionariinostri ! (Ciocnesc eu toţii şi beau.)

MOŞNEGUŢU : O idee, tovarăşi. Staţi,o idee !

TOŢI : Lasănne, moşule, ce vrei ?MOŞNEGUŢU : Ne-ne-ne ! Fiindcă eu,

întîi şi întîi, vreau să beau pentrucine ştiu eu.

TOŢI : Pentru cine ? Să auzim !

MOŞNEGUŢU : Tovarăşi, eu am dela o fată a mea, de la cea maimică, Aglaia, o nepoţică de aproapecinci ani.

VARVAKA: Da. Ogenia, o ştiu.MOŞNEGUŢU: Stam de vorbă astă-

vară eu maică-sa şi grăiam de Con-gresul al III-lea, de viaţa noastrăde ieri, de traiul nostru de azi,de Pemereu ! Grăiam de vremea

cînd aveam nişte călcîie crăpatede-mi cîntau greierii în ele, de jalea şi lacrima care o fost înainte,pe timpuri, grăiam, cînd, nepoată-mea, Ogenia, cască ochii mari şideodată mă întreabă : „Bunicule,ce e acela -«Pemereu»- ?" Eu am în-

gheţat. Ce să-i spun eu, colea, unuiboţ de copil ? S-o încep toemai dela Adam şi Eva ? Să-i istorisescdespre Carol Marx ori de Lenin ?I-am spus atunci : „Fa, norocul şiDorohoiul cui te-o făcuit — cînd

îi auzi de Pemereu, apoi să ştiitu că acela e Făt-Frumos din La-crinii !"

Fiindcă eu ce greşesc eu chiaraşa de tare, dacă zic că-i zămislit, într-nadevăr, acum vreo 40 de ani

în urmă1, din lupta, din suferinţaşi din plînsoarea amară a noastră,a celor oropsiţi ? Nu ? Iaca, pentrucine ridic eu acu' paharul ista şizîc : Să trăiască Făt-Frumos dinLacrimi ! Să trăiască Pemereu !(Dă de duşcă paharul, iar ceilalţiaplaudă şi strigă : „Ura" ! Apoi,

Moşneguţu prinde a juca şi a în-nădi iarăşi cîntecul) :

Şi iar verde, mură crudă,Mulţi mai au pe mine ciudă !Duşmanii eu duşmăniaŞi noi eu gospodăria !

Dinăuntru se aude orchestra careizbucneşte puternic, cîntînd melodia

populară moldoveneasca „Coasa", pecare am ascultat-o în actul I, transmisa la difuzor, iar Moşneguţu des-chide cel dintîi dansul, invvtînd-o eu

plecăciuni pe Maria care, la început,se sfieşte, după care toţi le urmeazăexemplul şi pornesc astfel însufleţit

jocul eu perechi, în vreme ce cadeîncet

C O R T I N Awww.cimec.ro



HlliWimWWIlllljliMltrecut un sfert de veac de cînd a încetat să mai bată inima marea lui Maxim Gorki, dar romanele, piesele, poemele sale foc şi azisă bată mai puternic inimile a milioane de oameni, văpaia scrisu-lui său dogoreşte pe cuprinsul nemàsuratei sale patrii şi pînà încelé mai neştiute unghere aie planetei. Gorki a jost légat de po-

porul său prin tot ce avea mai bun. El şi-a însuşit imensa moş-tenire culturală a umanităţii, a venerat bogata creaţie spiritualăa poporului rus şi s-a mîndrit întotdeauna că aparţine marelui său

popor. Cutreierînd Rusia în lung şi în lat, nu în scopuri de documentare scriitori-cească, ci mînat de vînturile nevoii, sau surghiunit de ţar, totdeauna eu o arzătoareete de cunoaştere şi o adîncă iubire pentru oameni, Gorki a ştiut să fie un preves-itor al furtunii regeneratoare care se pregătea în adîneuri. El a fost cel dintîi

scriitor european care, în amurgul celui de-al nouăsprezecelea veac, a zàrit lim-pede culorile roşii ale răsăritului celui de al douăzecilea Cel dintîi muncitor revom



La vnceput, lucruî nu mergea, scriitorul suferea, îşi blestema paginile, lerupea, le înlocuia eu altele, le părăsea, dar teatrul îl atràgea nespus de mult,rupa Teatrului de Artà îl solicita eu cea mai mare prietenie şi el simţea aproapefizic nevoia de a se exprima într-un gen care îi oferea posibilitatea să înfrunte

caractère tari, de oameni puternici, în ambianţa frămîntată de conflicte a prere-oluţiei. Chiar în clipa cînd luase hotărîrea de a renunţa definitiv, îi spunea lui

Cehov : „Totuşi, o drama tot o să scriu. Neapârat. Lucrul acesta este joarte inte-esant ca disciplina, te învaţă să-ţi precupeţeşti cuvintele". Apoi, timp de aproapepatru decenii, Gorki a élaborât douăzeci de piese de teatru, care au cunoscut şiunosc o joarte mare popularitate. Aceasta e o dramaturgie revoluţionară în carenaliza corosivà a burgheziei e însoţită de compasiune profundă pentru oameniiu rădăcinile rupte, de mîhnire neîngăduitoare pentru intelectualii izolaţi şitingheri între burghezie şi popor, şi de o încredere fără margini în muncitoriiomunişti care şi-au luat pe umeri sarcina de a schimba viaţa. Aceasta e o dra

maturgie a adevărurilor limpezi, dar nu servite de-a gâta de autor spectatorului,i căutate într-un efort chinuitor şi sănătos de creaţie — printr-un labirint de

poteze şi îndoieli asupra fiecàrui personaj — şi afirmate, la capătul unei demon-traţii artistice, eu o mare forţă de convingere. Aceasta e o dramaturgie a gîndiriiprofunde exprimate în forme elevate, în cuvinte alèse eu cea mai mare grijă penru a fi celé mai potrivite şi, în acelaşi timp, celé mai puţin banale ; aid se îm-

inà constatarea aparent indiferentâ eu sarcasmul distrugător, visarea tulburâ-oare eu simbolurile îndrăzneţe, plastidtatea imaginii eu poezia replidi şi sur-priza situaţiilor neaşteptate ; aid se îmbină armonios subtilitatea psihologica a

nvestigaţiei ideilor eu fermitatea conducerii acţiunii spre deznodămînt pe celé mai zigzagate căi. Gorki série extrem de laconic şi te invita tot timpul la medi-aţie. De multe ori, personajele par a nu avea legătură între ele, rostind parcâ

monologuri unul în prezenţa celuilalt. Dar fiecare vorbeşte fiindcă se vrea ascultat şi urmat, şi de aceea vorbeşte în chip natural, eu maxima expresivitate, aşa cum,n chip natural, unele flori au fost hărăzite eu culorile şi miresmele celé maitràgàtoare. Undeva, în drumul conflictului, aceste aparente monologuri se unescntr-un nod dramatic, strîns la paroxism, apoi se desfac iar şi iar se unesc, pînă

înd îşi găsesc dezlegarea definitive. Pe acest drum capătă consistenţă caracterele,onflictul se încordează pe nesimţite, ideea îşi face loc din ce în ce mai larg şi sempune, în final, puternică, luminoasă, stenică, pentru că, despre orice ar scrieşi oricum ar scrie, Gorki îşi exprima credinţa în om şi în viitor.

Piesele sale sînt lecţii vii pentru oamenii de teatru, iar sfaturile sale, dateramaturgilor — eu prietenie dar tăios, exact, fârà menajamente şi fără ironiinutile, eficient, eu valoare practică şi bogat filon teoretic — sînt totdeauna ac-uale ; pentru că dramaturgul le formula din eel mai cuprinzător punct de ve-ere : al realismului socialist. Din acest punct de vedere şi eu cea mai mare râs-pundere, pe foarte mulţi i-a sprijinit eu dragoste să ajungă pe scenă, pe toţi i-ajutat hotàrîtor. V. Ivanov, L. Leonov şi alţii îi datoresc primii lor paşi spre tearu. Pe unii i-a sfătuit să nu mai stâruie. „Piesa dumitale — îi séria lui V. Starskin 1935 — mi se pare o lucrare nereuşită, artificială, rece ; aceasta pentru că estetrăbătută de indiferentâ, pe care încerci s-o marchezi prin cuvinte dulcege, şipentru că nu înţelegi importanţa biruitoare a muncii colective". Şi în altâ parte :arta este în esenţa ex o luptâ pentru sau contra ; nu exista artà indiferentâ",adevărata artà nu se terne de nimic". Nu e oare acest îndemn, spre spirit mili

ant muncitoresc, pe deplin contemporan ? Răspunzînd la o scrisoare a lui Afino-henov, scriitorul pledeazâ ca, în conflictul piesei, sa fie puşi faţă în faţă doiameni, nu doua idei ; toemai aid se ridică problema relaţiei între esenţă şiforma ; şi nu este indiferent ce fel de oameni susţin celé doua idei potrivnice :ste necesar ca ideea leninistă să fie exprimatà eu forţa care îi este caracteris-câ, iar ideea duşmană să fie înfăţişată de asemenea eu forţă, doenirea puter-icâ sa reliefeze adevàrul care e de partea noastră. Şi să-l reliefeze într-un mod ît se poate de limpede. „Să dăm teatrului cuvinte, gesturi, idei cît mai clare — îicria, de la Sorrento, Gorki lui A. N. Tihonov, în iarna lui 1932 ■—, să-i acordămn caracter ideologic artistic indiscutabïl, care să excludă orice nedumerire apectatorului... Pornesc de la convingerea că în epoca noastră, în condiţiile noastrepécifiée, teatrul trébuie să-şi asume datoria profund pedagogicà de promotor sincer,

é è t i b it l lt ii î î d l l d t i l l ţii



zilele noastre cît se poate de limpede motivele sociale ale acestor drame şiconflicte". Iată un îndemn spre complexitatea caracterelor şi problemelor pieseie teatru — nu spre simplificare ; către dezvăluirea complexă a omului văzut n relaţiile sale sociale, din perspectiva contemporaneităţii — şi nu spre dra-parea vechilor drame de camera în falduri de culoare modernă. Exigent eu

ine şi exigent eu alţii, Gorki se exprima deosebit de drastic fatâ de lucrărileeisprăvite, ori de cite ori descoperea comoditatea, neglijenţa, impostura. „Drama

—^ spunea — cere mişcare, dinamism din partea eroilor, sentimente puternice,frămîntări intense, care se desfăşoară într-un ritm rapid, exprimare clară, con-

isă". Refuzînd să dea aprobarea pentru reprezentarea unei adaptări dramaticetrilogiei sale, Gorki explica prin presă direcţiei Teatrului Tînărului Spectator din Kiev : „Sînt în general împotriva «adaptărilor^, deoarece ele reduc cerintelepublicului faţă de arta dramatică, iar printre scriitori dezvoltă parazitismul şi

ucrul de mîntuială". „Piesa dumitale e schematicâ — îi spunea lui T. Voloşin —pentru că nu are aproape deloc caractère si de aceea este aşa de départe de rea-itatea sovietică, ca şi cînd ar fi fost scrisă în deceniul al nouàlea al veaculuial nouăsprezecelea". „Dacă mă întrebaţi — îi răspundea la o scrisoare lui P.

Şevţov — vă spun că socotesc drama cea mai gréa lucrare literarâ. Piesa ceren primul rînd caractère pregnante, aici severitatea caracterului este realizabilănumai prin specificitatea limbajului fiecărui personaj... în piesă doar totul se ba-

zeazâ pe cuvinte.., iar acţiunea evolueazà prin logica faptelor săvîrşite de eroi...Dar eroii, deşi vorbesc, nu acţionează. I-aţi créât pe toţi uniform, primitiv, necon-ingător. Pretutindeni vezi cum autorul împinge personajele unul împotriva altuiaşi toemai în aceasta constă greşeala : că o face autorul, n-o fac personajele

nseşi... Nu e destul să declari în piesă despre un om că e popà, chiabur, comso-nolist, membru de partid — trebuie s-o demonstrezi..." „Mă sufoc fàrà obscuri-atea pràfuita a culiselor de teatru" — îi scrie un tînàr lui Gorki. „în afarâ defaptul că vă sufocaţi — i se răspunde — aveţi vreun ait stimulent, mai serios,

de a scrie piese ? Dacă nu vă îndeamnă şi altceva, cred că veţi avea multe dezi-uzii pe drumul pe care vi l-aţi ales". Teatrul —» se spune în ait loc — e oreabă foarte serioasă, „teatrul trebuie să-şi înţeleagă rolul de învăţător politic...

Realitatea noastră cere în mod imperios să grâbim şi să adîncim în toate direc-ţiile educaţia cultural-revoluţionară a maselor". Iar „drama trebuie să fie rigurosşi pe deplin dinamică, deoarece numai astfel poate provoca emoţii reale atît

de necesare în zilele noastre, cînd se cere un cuvînt combativ, înflăcărat".Piesele lui Maxim Gorki se reprezintă la noi din primul deceniu al acestui

ecol. Ele s-au jucat şi pe marile scene — îmbrăţişate eu căldură de marii noştriartişti realişti, dar prigonite de oficialitatea burghezo-moşierească ; s-au repre-

zentat şi de câtre trupe de muncitori-artişti amatori sau mici companii teatraleprogresiste, urmărite de poliţie şi apărate de spectatori. în primii ani de dupa

Eliberare, cuvîntul fierbinte al lui Gorki a răsunat de pe scenele Teatrului Po-porului în oraşe şi sate. Piese de-ale sale au fost jucate în toate teatrele profesio-

niste şi de sute şi sute de echipe amatoare. In piese de Gorki au păşit primaoară în faţa publicului, cutremura\i de emotie, tineri care absolveau şcoala nouăde teatru. Piesa Duşmanii la Teatrul Poporului din Bucureşti, Azilul de noapte,Egor Bulîciov şi alţii şi Cei din urmă la Teatrul National, Micii burghezi la Tearul Secuiesc din Tg. Mures, Vassa Jeleznova la Teatrul Municipal au constituit succese însemnate aie teatrului nostru. Dar dramaturgia gorkiană nu a fost încàexplorată pe de-a-ntregul de artiştii noştri. Repertoriul teatrelor romîneşti s-ar mai putea efectiv îmbogăti eu Barbarii, sau drama Copiai soarelui, Bătrînul, sauOameni ciudaţi, sau Vilegiaturiştii. Fără îndoială că ar fi primite eu mare interesde spectatori acele piese scrise dupa revolufie, în care Gorki abordează curajos

problème politice şi morale, spécifiée perioadei de trecere de la capitalism laocialism, de pïldâ Dostigaev şi alţii şi Somov şi alţii. Dramaturgul Gorki e

oricînd o prezentă binevenită într-un teatru, piesele sale dau totdeauna prilejactorilor să-şi dezvolte mâiestria, regizorului să-şi demonstreze maturitatea ideo-ogicâ şi artisticà în contemporaneitate, ele oferă publicului desfătarea artisticăpe care i-o procura totdeauna bogâtia de idei şi calitatea literar-dramaturgică

elevată, gîndul înaripat şi expresia fină.Să ne întîlnim cît mai des în teatre eu Maxim Gorki contemporanul nostru^di lé i l i t t i itàtii iit d l i



GORKIPE SCENELE

NOASTRE

Moment dln „Azilul de noapte", pe scena Teatrulul Na

tional din Bucureşti, în regia lui Paul Gusty. Spectacolmontât în stagiunea 1915—1916. In distribuée : Aurel Ata-nasescu, Al. Mlhalescu, Romald Bulflnsky, C. Radovici,Gh. Storin, Ion Manu, Sonia Cluceru, Constanta Dénie-triad, Petre I. Sturdza ş.a.

n n afirmarea gloriei europene şi chiar mondiale a lui Maxim Gorki,operelor sale dramatice — şi în pr imul rînd, piesei Azilul de noapte —le revine un roi de seamă. După apariţ ia în 1901 a monografieilui Melchior de Vogue, închinate tînărului scriitor rus, aproapeconcomitent eu publicarea primelor traduceri aie nuvelelor lui

Gorki în limba franceză şi germană, publicul din străinătate a început să se intereseze din ce în ce mai mult de numele acestuinou reprezentant al literaturii ruse, care venea să adauge o pagina

de strălucită artă la celé înscrise de predecesorii şi contemporanii sâi : Turgheniev,Dostoievski, Tolstoi, Cehov. In această atmosferă de curiozitate născîndă a răsunaieu atît mai puternic succesul piesei Azilul de noapte, prezentate în 1903 la Berlinde binecunoscutul teatru al lui Max Reinhardt. Această strălucită biruinţă sce-nică a contribuit simţitor la întărirea prestigiului european al tînărului scriitorşi la impunerea sa în ochii cititorilor şi ai spectatorilor.

Cam în aceeaşi vreme (1901—1902), numele lui Gorki a început să aparăşi în paginile ziarelor şi revistelor din Romînia. Cîteva traduceri (Cîntecul şoi-

50www.cimec.ro



mului, Makar Ciudra, Konovalov) şi unele articole cu caracter informativ des-operiseră în linii mari cititorului romîn aspectele principale ale personalităţiiiterare a lui Maxim Gorki, care însă de-abia de-acum înainte trebuia cunoscuta

mai îndeaproape. La stimularea interesului cititorilor pentru creaţia scriitoruluius a contribuât neîndoielnic prezentarea în 1904 a piesei Azilul de noapte pecena ieşeană (premiera la 30 martie). Spectacolul desfăşurat cu mult succès a

dat un netăgăduit imbold popularizarii operelor lui Gorki în ţara noastră. Inprimul rind, prin posibilităţile sale de comunicare directă şi de influenţarenemijlocită a spectatorului, scena era un propagandist mai eficient, mai activdecît tălmăcirile, care se pierdeau sau se uitau în paginile diverselor periodice.în al doilea rînd, însuşi Azilul de noapte era un mesager viguros, strălucit, alalentului gorkian, de natură a captiva interesul şi simpatiile publicului pentrui

eel ce-i era tot mai des prezentat ca „cel mai popular scriitor, nu numai în>patria lui, cd în apusul întreg" ', ca „o noua celebritate li terară apărută pe or i-zontul senin al literaturii ruseşti", ca „poetul vieţilor suferinde"2, ca „poetul pro-etariatului", autor „cu o reputaţiune universală"8.

Piesa Azilul de noapte intra în repertoriul ieşean însoţită de ecoul mariloruccese repurtate pe scenele celor mai de seamă teatre europene, ceea ce desigur

era de natură a-i asigura dinainte, în parte măcar, curiozitatea binevoitoare apectatorilor. Dar totodată ea apărea ca unul dintre primii soli ai dramaturgiei

use, care pînă la acea data cunoscuse destule victorii pe marile scene europene,dar la noi în ţară rămăsese oarecum în afara repertoriului. De fapt, cu excepţiaFurtunii lui A. N. Ostrovski, reprezentată cu puţin timp înainte tot la Iasi, înara noastră nu se jucase pînă atunci vreo altă operă dramatică rusă autenticăi de prestigiu. (Revizorul general — 1874 — era, precum se ştie, o localizare dupa

o traducere franceză a lui Gogol, iar Crimă şi pedeapsă — 1898 — era o drama-izare franceză după binecunoscutul roman al lui Dostoïevski.)

Ceea ce era cu atît mai regretabil şi mai nefiresc, cu cît şi presa de spe-cialitate şi oamenii de teatru erau atraşi de reputaţia şi autoritatea repertoriuluiclasic rus — realist şi de înaltă ţinută artistică —, iar în conditiile de dezvoltareaie literaturii noastre dramatice în anii de la sfîrsitul secolului al XIX-lea şi în-

ceputul secolului al XX-lea, pilda acestuia nu putea fi decît rodnică pentru dra>-maturgia romînească.Spectacolele cu Azilul de noapte în 1904, la Teatrul National din Iasi, au

mpus piesa lui Gorki ca pe o creaţie de seamă a literaturii réaliste, ca pe opera de factura originală şi cu un bogat conţinut de idei. Subliniind că ne aflăm

„în faţa unei lucrări dramatice, care dă prilejul cel mai potrivit de a se vedeacît îi de mare şi de însemnată menirea adevăratului teatru : să căşuneze mişcăriufleteşti adînci, înălţătoare şi hotărîtoare de făpturi pentru propăşirea omenirii",

cronicarul „Gazetei Moldovei" releva : „asa-i de puternică drama lui Gorki, cănu ştiu să fi văzut vreo altă piesă în care sugestia de realitate să fie asa deputernică, încît vecinic să uiţi că eşti în teatru şi să ai iluzia că se desfăşoară

înainte-ţi părţi din viaţa unor oameni..."4

Dar reprezentaţiile Azilului de noapte nu au însemnat numai o afirmarecenică de incontestabilă valoare, atît în ce priveşte descoperirea talentului de

dramaturg al lui Maxim Gorki, cît şi valorificarea bogatelor resurse artistàce aieunor interpreţi ca Vlad Cuzinski, Râdulescu Marius, Morţun etc.

Piesa aceasta, străbătută, c a de altfel toate creaţiile lui Maxim Gorki, deprotestul împotriva rînduielilor lumii exploatatoare, care în Rusia a răsunat ade-ea ca o chemare la luptâ, nu a putut să nu aibă şi la noi în ţară o rezonanţă

agitatorică. Dacă documente şi mărturii contemporane primelor reprezentatii cuAzilul de noapte în Rusia, înainte de revolutia din 1905, amintesc de manifestaţii,

actiuni de protest izbucnind din sala de spectacol, sub înrîurirea piesei, acestor

apte le putem adăuga cazul atît de interesant şi de semnificativ petrecut laTeatrul National din Iaşi.In timpul spectacolului din 11/24 februarie 1905, un grup de tineri cu idei

înaintate, din Cercul de studii sociale, însufletiti de pilda de luptă a proletaria-ului rus, de atitudinea protestatară a lui Gorki însuşi, au transformat reprezen-

> Ascanio, Maxim Gorki, „Revista Ilustrată". 1902, nr. 23, p. 254.2 C S k i d " 1901 15 i li 1



aţia într-o manifestaţie de simpatie pentru revoluţia rusă şi pentru autorul Azi-uiui de noapte, întemniţat atunci la fortăreata din Petropavlovsk, protestînd îm-otriva „măcelurilor şi nelegiuirilor prin care ţarismul osîndit la pieire, cautăâ-şi prelungească agonia..."5.

Această întîmplare a frînat, desigur, într-o bună măsură, popularizarealterioară a piesei Azilul de noapte. Căci a trebuit să treacă un deceniu pînăînd drama a fost pusă în scenă la Teatrul National din Bucureşti. Ori de cîteri se punea problema de a o scoate din portofoliu şi a o juca, se ridicau mereuemeri şi obiecţii că piesa nu va prinde la public. De fapt, aeeastă motivare nu-şi

vea temeinicia, întrucît reprezentaţiile din 1904 dovediseră tocmai contrariul.i, de altfel, şi succesul din 1915 a demonstrat limpede că publicul spectator nuste refractar piesei. De aceea, asemenea temeri ne apar mai curînd a fi prétexteentru a masca adevăratul motiv : Mca de efectul politic, agitatoric, al piesei,inînd seamă, mai ales, de celé petrecute la Iaşi în 1905. Şi coi atît mai mult euît, între timp, în istoria romînească se asternuse hotarul sîngeros al lui 1907.

Amploarea râsunetului pe care 1-au avut reprezentaţiile din 1915 a depăşite cea a spectacolelor din 1904. La aceasta a contribuit desigur şi realizareacenică de înaltă calitate la care au conlucrat iscusinţa marelui regizor Paul Gustyi arta unor actori ca G. Storin (Vaska Pepel), C. Radovici (Actorul), Petre SturdzaLuca), Agepsina Macri-Eftimiu (Natasa). Ana Luca etc. „Un adevărat spectacol

de artă" 6, „interpretarea e desăvîrşită"7, „unul din celé mai remarcabile succeseie primei noastre scene" 8 — se întreceau în laude cronicile. Liviu Rebreanu nota :Azilul de noapte face furori"9, iar Victor Eftimiu déclara : „Azilul de noapte

a fost o sărbătoare artistică" 10.Dar, a contribuit într-o bună masură şi lupta de opinii ce s-a născut în

jurul piesei lui Gorki, transformîndu-se într-o discuţie destul de amplă pemarginea ei.

Piesă de idei, opera eu caracter filozofic şi, mai aies, operă scrisă de pepoziţii înaintate de considerare a vieţii sociale, Azilul de noapte era firesc sădetermine confruntări de pozitii ideologice.

O primă pnoblemă asupra câreia s-au născut păreri contradictorii a fositcea a realismului şi a valorii dramatice a piesei. In timp ce scriitori adepţiai realismului, ca Victor Eftimiu, oonsiderau Azilul de noapte, „o capodoperăa literaturdi dramatice" M şi relevau veridiedtatea, originalitatea ei de construcţie,vigoarea tipurilor înfăţişate, un critic estetizant ca Eugen Lovinescu — urmatde publicaţii conservatoare, ca „Epoca" — căuta să submineze prestigiul piesei, in-vocând structura ei nedramatică, absenţa actiunii, forta „brutală" a realismului ei. 12

Interpretarea sensului şi a semnificatiei dramei a stîrnit o polemică şi maiaprinsă. Presa burgheză a căutat întotdeauna, şi în Rusia şi în Apus, să prezinteAzilul de noapte drept o piesă plină de pitoresc, de un nou exotism : într-un fel,

un tablou interesant prin lumea aceasta necunoscută a „fundulul societătii", pecare o zugrăveşte. Adică, să treacă sub tăoere mesajul social şi protestatar aldramei. De altfel, nu întimplător mai toft comentatorii de aceasta orientare pre-zentau pe Luca drept personajul principal, purtătorul semnificaţiei fiiozofice adramei. Acelaşi lucru s-a întimplat şi la noi în tara. Incă după premiera din1904, ziarul „Liberalul" din Iaşi13 caracterizase drama lui Gorki drept o piesăpsihologică şi văzuse în Luca „singura figura" care „luminează toată întunecimeaazilului, care aduce un aer împrospătător, o îmbălsămare sufleteascâ"...

Şi aceleaşi afirmatii le vom găsi în paginile „Epocii" sau aie altor publicatiiconservatoare şi libérale. Dimpotrivă, presa eu simpatii démocrate a relevât suflulprofund umanist al dramei şi mesajul ei puternic protestatar, conturînd în felul

acesta semnificaţia reală a piesei Azilul de noapte. Astfel, „Viata Romînească"

6 „Convorbiri sociale", 1916, 20 febr., pp. 110—111.6 „Seara", 1915, 2 sept., p. 2.7 „Cortina", 1915, 7 sept. p. 5.8 „Acţiunea", citât după „Rampa", 1915, 4 sept. p. 2.9 L. Rebreanu, Cronica teatrală, „Făt-frumos", 1915, nr. 3. p. 12.

10 Victor Eftimiu. Insemnări, „Rampa", 1915, 5 se rt ., p. 1.



N. Bălţăţeanu (Baronul) în „Azl-ul de noapte" — Teatrul Naonal din Bucureştl

ublinia caracterul social şi orientarea critică a dramei (..problema răului şi anenorocirilor umane s-a înfăţişat lui Gorki drept consecinţă imediată şi fatală anedreptei alcătuiri sociale"), insistînd totodată asupra apelului la ,.îndurare pen-ru oropsiţii soartei"..., la „compătimirea izvorîtă din înţelegere şi din solidaritatemenească" 14. Iar ziarul „Romînia Muncitoare", ce se situa pe poziţiile de luptâle proletariatului romîn, scotea în evidenţă mai ales valoarea agitatorică a piesei.Tralul mizerabil pe care-1 duc eroii lui Gorki în acest azil de noapte, nedrep-atea strigatoare pe care o zăresc deodată, fac ca în sufletele lor să încolţească

uneori sămînţa urei şi a revolted"...15

Asemenea confruntarï de opinii, în esenţă pe aceeaşi Unie de opoziţie întrepuncte de vedere progresiste şi reactionare, surprindem la fiecare noua reluarea piesei lui Maxim Gorki. Iar asemenea reluări nu au lipsit. In anii următori şipînă la 1944, drama a fost jucată de mai multe ori în Capitale, ca şi în provincie.

Trebuie spus că pînă la 23 August 1944, Azilul de noapte a fost singurapiesă a lui Gorki care a figurât în repertoriul romînesc Despre alte creaţii dra-matice aie scriitorului (Midi burghezi, Vilegiaturiştii, Copiii soarelui, Barbariietc.) apăreau uneori ştiri, scurte însemnări, dar nici una dintre ele nu a fost



Stînga : moment din „EgorBulîciov şi altii" pe scenaTeatrului National din Bucu-reşti. G. Calboreanu (Bulîciov) şi Dina Cocea (Glatira). Regia : Moni Ghelerter

Mijloc : Marcela Rusu (Nadia) şi Irina Răchiţeanu-Şiri-anu (Tatiana) în „Duşmanii"— Teat ru 1 National „I. L.Caragiale". Regia : Al. Finţi

Dreapta : scenă din „Azilulde noapte" — Teatrul Munici

pal. Regia : Liviu Ciulei

jucată în acest răstimp. In anii dintre celé două războaie mondiale, prezenţa lite-aturii ruse şi sovietice era mereu primejduită de politica reacţionară a guver-elor burgheze. In conditii de urmărire şi înăbuşire a tot ce era gîndire şi artă

rogresistă, dramaturgia lui Gorki, însufleţită de spirit protestatar, nu avea şanseă pătrundă pe scenă. Excepţia care se făcea eu Azilul de noapte se poate explicai prin răsunetul mondial al acestei piese şi prin fiaptul cà burghezia căuta totuşiă-i dea interpretări în conformitate eu interesele sale, să-i reducă rezonanţaritică. Tocmai de aceea, ori de cîte ori se punea din nou în scenă Azilul deoapte, punctul de vedere al opiniei publiée progresiste venea să contrabalanseze,ă anihileze interpretările tendentioase burgheze. Aşa s-a petrecut eu prilejul

montării piesei lui Gorki la Teatrul National din Cluj, 1921/1922 (regia lui SicăAlexandrescu, eu Al. Ghibericon, Olimpia Bîrsan, Dem. Psatta, Neamţu-Ottonel),l reluării ei la Iaşi (stagiunea 1921/1922 şi 1931/1932) şi, mai aies, eu ocazia re-rezentaţiilor de la Bucureşti în 1931/1932.

Pe scena Teatrului National din Capitale, Paul Gusty a reluat vechiul său

uccès, repurtînd eu un ansamblu în bună parte modificat (Bălţăteanu — Pepel,Finteşteanu — Baronul, G. Calboreanu — Luca, G. Ciprian — Actorul, Soranaopa etc.) o victorie nu mai puţin strălucită decît în 1915. Ca şi atunci, au aparutoci în cronica dramatică ce au încercat să desfiinţeze piesa ca operă l ite rară,a conteste chiar succesul evident al spectacolului, doar că şi-au împrospătat ca-omniile eu o tentă antisovietică. Dar eu mai multă vigoare au răsunat elogiileeprecupetite, admiraţia pentru „textul profund omenesc", pentru „vigoarea unică"u care sînt zugrăvite tipurile16. „Spectacolul este un triumf al primei noastre



scene, al artiştilor, în génère, şi al d-lui Paul Gusty. îndeosebi"17 , scria zia-rul „Lupta".

Dispariţia aproape eu desăvîrşire a piesei lui Gorki din repertoriul romînesc în anii ce urmeazâ, ani de înăsprire a reacţiunii, dovedeşte limpede că burgheziase temea de mesajul ei umanist şi protestatar şi préféra să nu dea prilejuri publi-cului să mediteze la nedreptâţile sociale atît de puternic zugrăvite în piesă.

Dezvoltarea noua a teatrului nostru în anii de după 23 August 1944 a créâtpremise şi posibilitâţi noi, mai bogate, pentru afirmarea dramaturgiei gorkiene.

Bra firesc ca, în condiţiile unei arte noi, legate de aspiraţiile poporului, delupta lui pentru o lume mai bună, dramaturgia marelui scriitor realist-socialist sătrezească interesul deosebit al artiştilor, al oamenilor de teatru, al colectivelordramatice. Interpretarea pieselor lui Gorki le îngăduia apropierea de o lume deidealuri şi năzuinţe înalte, de eroi însufleţiţi de patos revoluţionar şi umanist,le deschidea poarta spre întelegerea adîncă a artei realist-socialiste. De aceea,pentru mulţi dintre actorii noştri şi pentru multe din colectivele noastre teatrale— deopotrivă, profesioniste sau de amatori — întîlnirea creatoare eu dramaturgialui Gorki a însemnat o adevărată şcoală, care le-a înlesnit însuşirea unei concepţiinoi asupra vieţii, a artei şi a misiunii artistului într-o lume noua. De aci, prezenţaatît de bogată, de susţinută, a pieselor gorkiene în repertoriul teatrelor noastreastâzi atît de numeroase. Am putea spune, fără teamă de a exagéra, că numelemarelui dramaturg sovietic nu a fost ocolit de nici unul din teatrele de pe întin-sul ţării noastre. Iar pentru unele dintre ele, cum ar fi cazul Teatrului Secuiesc

17 „Lupta", 1931. 2 dec. p. 3.

5ôwww.cimec.ro



de la Tg. Mureş, comuniunea spirituală şi artistică eu opera lui Maxim Gorki afast ou adevărat izvorul succeselor şi progreselor înregistrate pe drumul spre o>artă nouă, realist-socialistă.

Sub semnul dramaturgiei gorkiene şi-au afirmat primele biruinţe scenice-Studioul actorului de film „C. Nottara" din Bucureşti, Teatrul de Stat dinOradea etc.

Ţinînd seamă de interesul susţinut pentru dramaturgia lui Gorki, era firescca şi explorarea acesteia să se fatca în chip mult mai substantial decît pînă la1944. Spectatorul romîn de astăzi nu-şi mai rezumă cunoştinţele la piesa Azilulde noapte. El a avut prilejul şi bucuria să descopere creaţii ale dramaturguluisovietic din perioada începuturilor, de pildă, Micii burghezi, şi să urmareasca,maturizarea talentului gorkian în piesele din ultima perioada a activităţii scriito-iului, ca Vassa Jeleznova, Egor Buliciov şi alţii. Publicul bucureştean a avut oca-zia să vadă reprezentîndu-se o piesă de importanţa Duşmanilor, operă socotită,.alături de romanul „Mama", a fi printre primele afirmari aie metodei realist-socialiste în creaţia lui Gorki. Atît pe scenele din Capitală, cît şi pe celé dii*provincie, s-a jucat în repetate rînduri zguduitoarea dramă Cei din urmă, zugră-vind viaţa ultimelor vlăstare degenerate, descompuse, ale unei lumi ce piere.Această arie largă de îmbrăţişare a creaţiei gorkiene nu a însemnat nicidecumuitarea piesei Azilul de noapte, care a fost jucată în 1948 la Teatrul National dinBucureşti, în 1960 la Teatrul Municipal (regia Liviu Ciulei), a figurât în reper-toriul Teatrelor Nationale din Iaşi, Cluj, al Teatrului de stat din Oradea etc.

Piesele lui Gorki au oferit celor mai de seamă dintre artiştii şi regizoriinos tri prilejul de a face creatii viguroase, profunde, de a realiza spectacole deneuitat. Aproape toţi marii nostri actori pot cita măcar un roi, o mare creaţie-într-o piesă a lui Maxim Gorki. Am putea aminti, între multe altele, creaţia

Luciei Sturdza Bulandra în Vassa Jeleznova, a Aurei Buzescu în Cei din urmă,a lui G. Calboreanu şi a lui Birlic în Egor Buliciov şi alţii, a lui Ştefan Ciubotărasu

în Vassa Jeleznova etc. Un spectacol bazat îndeosebi pe cîteva creaţii individualeaie marilor actori, şi mai puţin pe ansamblu — a fost Azilul de noapte, în 1948,la Teatrul National din Bucureşti. La aceste reprezentaţii, toată greutatea reali-zârii scenice a dramei a fost suportată de trei actori, care s-au achitat în dhipstràlucit de misiunea lor şi au atins momente de artă adevărată : G. Storin(Actorul), Bălţăţeanu (Baronul), Ion Manolescu (Satin).

Şi totuşi, oricît de sustinută a fost prezenţa dramaturgiei gorkiene pe scenanoastră în anii de după 23 August 1944, nu se poate spune că tezaurul ei a fostepuizat şi că spectatorul romîn este complet edificat asupra tuturor modalitătilorşi aspectelor talentului lui Maxim Gorki. Nu sâ reprezentat încă, şi ar mérita

să fie făcută cunoscut publicului nostru, piesa Copiii soarelui, atît de viguroasă.în optimismul ei şi totodată plină de o subtilă poezie. Nu am văzut încă pe scenanoastră o piesă de neîndoielnică actualitate, ca Somov şi alţii. Şi s-ar mai putea citaşi alte îitluri de opère dramatice aie lui Gorki, care ar trebui popularizate (Bar-barn, Bâtrinul etc.). Experienţa cunoaşterii şi însuşirii creatoare a teatrului gorkian, care s-a dovedit în decurs de atîţia ani rodnică pentru artiştdi şi regizorii,noştri, se cuvine continuată eu perseverenţă şi entuziasm sporit.

Tatiana Nicolescuwww.cimec.ro



Dorina Lazăr (Zoe) şl VasilcGheorghîu (Tipătescu)

TEATRU

CONTEMPORAIN EITATE

AVOUATINERET A

JCRKORliPIERWTE PE MARGINEA SPECTACOLULUI

DE LA STUDIOUL INSTITUTULUIDE TEATRU

/ /

red că spectaoolul O scrisoare pierdută la Studioul Instdlutului deArtă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" depăşeşte ca-drele unei oarecare manifestări artistice a unei clase de studenţi,

şi cadrele unui rezultat pedagogic de care, pe bună dreptate, sepoate bucura maestrul acestor studenţi, Ion Finteşteanu. Dincolode realizările interpreţilor (unii dintre ei dovedind realmente fru-moase perspective) şi dincolo de unele aspecte de amănunt şi deansamblu regizoral-scenografic (remarcabile şi, de altfel, remarcate

a vreme în cronica de speoialitate), spectaoolul ni s-a arătat — pentru rezolvârilenoi, incercate ori sugerate, în problema vaiorificării unei opère clasice — că in-tră vădit în sfera largă de preocupări, de căutări şi experienţe care fac particu-



O scrisoare pierdută nu mai prezintă astăzi nimănui taine. Este o viguroasădemascare a sistemului de gîndire, a eticii şi practicii orînduirii burghezo-moşie-reşti. Caracterul protestatar al comicului lui Caragiale este — de asemenea, evident pentru oricine — total, lipsit de reticenţe şi de ambiguitate. Cînd s-a întîm-plat ca o echipă de actori să-i joace, fără ştire şi fără vrere, comedia ca pe o comédie de circumstanţă (închipuind personajele ei sub masca unor politicieni aizilei), autorul Scrisorii pierdute s-a împotrivit eu vehemenţă unei atari interpretări.„Lucrările mede", a spus dînsul, sînt „nu nişte bufonerii menite să parodieze întreacăt persoane reale, ci nişte lucrări de artă eu intenţia de a înfăţişa într-un modmai durabil chipuri idéale". Asadar, chintesenţe umane — odioase şi rizibile tot-odată — reprezentative pentru o anumită epocă, pentru o anumită societate. Liniaofensivă a criticii şi comicului lui Caragiale este şi ea clară. E a ţintuieşte la stîlpulinfamiei „sistemul curât constitutional" de pe urma căruia huzureau, în care-şifăceau mendrele şi pe care-1 reprezentau proşti arivişti de tipul lui Farfuridi, ca-nalii şantajiste de tipul lui Caţavencu, sinteze cepelege aie acestora, de tipul luiDandanache, şi alţii din acelaşi aluat. Dar ea vizează — în plin îndemnul vodevi-esc al finalului : „muzica ! muzica !" — şi necesitatea înlăturării acestor tipuri,necesitatea dispariţiei lor istorice. Fireşte, nu explicit. Comedia lui Caragiale sedesfăşoară între hotarele realismului critic. Orizonturile ei nu descoperă ieşiri, nuoferă certitudini eliberatoare. Rîsul ei e o pavăză în faţa odiosului ilar, o armade lichidare morală a acestuia, dar înlăuntrul „sistemului" şi în perspectiva unuiviitor incert (de domeniul năzuinţelor aprige, dar numai al năzuinţelor). Scrisullui Caragiale a însoţit însă, eu vigoarea lui nestinsă, certitudinile şi lupta claseirruncitoare, care a dus, în zilele noastre, la înlăturarea tipurilor şi aşezării sociale înfierate de Caragiale.

De-a lungul acestei îndelungate şi grêle lupte, comedia s-a păstrat în actuali-ate si a dăinuit mereu proaspătă şi irezistibilă în perspectiva protestului mereu jus-ificat de realităţile sociale date, în perspectiva necesităţii, mereu resimţite de omulde rînd, ca aceste realităţi să-şi înceteze existenţa, să se schimbe. Era o perspectivade viitor, întinsà peste ani şi ani. înlăuntrul acestor ani, tiparul scenic, iniţial, alcomediei (tăiat de însuşi Caragiale, şi nu din ambiţie deşartă apărat de dînsul cît

a fost în viaţă, împotriva degradărilor şi răstălmacirilor) a făcut tradiţie. Perfecţiu-nea liniilor formale aie tiparului nu s-a pierdut nici în condiţiile care (în regimulteatrului burghez) au dus la îngroparea tradiţiei prin eludarea caracterului ofensival comediei, prin zgîrdrea satirei pînă la dimensiunile bénigne aie unui mărunt şigratuit pretext comic. Asa fund, forţa de şoc a Scrisorii pierdute sâ putut totuşimanifesta, chiar dacă mai slabă, şi sub această zodie gréa a carierei sale. Cu atîtmai viu şi mai puternic a miscat ea spiritele spectatorilor, cînd acesti spectatori —în 1948, în plin procès revoluţionar de năruire a orînduirii burghezo-moşiereşti şi

de început al operei de construire a socialismului — se aflau, pe plan istoric, deopo-trivă contemporani cu tipurile şi moravurile din Scrisoarea pierdută şi supravie-uitori ai acestora. în acest moment, comedia revendica cu îndreptăţire reluarearadiţiei — „restaurarea" tiparului scenic initial al comediei.

La această „restaurare", Ion Fintesteanu a participât activ şi cu recunoscutâstrălucire, silindu-se laolaltă cu ceilalţi interpreţi ai Teatrului National, struniţide bagheta regizorală a lui Sică Alexandrescu, să se apropie cît mai mult de ceeace documentele vremii şi amintirile regretatului N. Soreanu arătau a fi fost — înfondul şi în formele lui — spectacolul vrut si pus de Caragiale însuşi. Un spectacolcu oameni („astfel cum i-a cunoscut, i-a văzut şi înfăţişat" autorul ; cu „adevărataor stare civilă de membri ai oligarhiei sau ai aparatului acesteia") şi nu o bufo-

nerie cu paiaţe (cum decăzuse în anii de după moartea lui Caragiale). Aşadar, unspectacol menit a restabili „caracterul realist-critic al operei" şi a reconstitui „cîtmai fidel autenticul «stil Caragiale» al spectacolelor clasice, realizate sub conducereamarelui dramaturg"*. Acest act de restaurare, de reconstitute a unui spectacol monât în 1884, repunea, în toată valoarea lor, puternicul conţinut antiburghez şi anti-moşieresc şi toată uriaşa încărcătură portretistică şi comică a satirei. In acelaşiimp, el repara, cu respectul pe care revoluţia noastră culturală îl poartă marilor

valori ale treeutului, nedreptatea pe care trecutul o făcuse şi lui Caragiale şi opereiui. In acest act de restaurare şi reparare, făuritorii spectacolului au prezentat de



aceea O scrisoare pierdută din perspectiva ei protestatara, în graniţele realismuluiritic. Şi ca un strălucit spectacol realist-critic, a fost şi continua să fie şi astăzi

preţuit.* * *

Iată însă că perspectivele care au prezidat la scrierea şi tradiţia Scrisorii pier-dute sînt azi altele. „Sistemul constitutional" luat de Caragiale în tărbacă şi ars cuierul roşu este la noi de domeniul trecutului. Iar tipurile reprezentative ale acestuisistem însoţesc la caracterul lor comic un caracter fantomatic. Perspectiva spectato-ului faţă de universul de idei şi de relaţii sociale existent în Scrisoarea pierdută a

încetat de mult — de aproape doua decenii — să fie perspectiva unei îndîrjiri lip-ite de altă putere decît aceea a osîndirii prin rîs. Este perspectiva omului care aatins piscul, a cuceritorului care a învins duşmanul. Privind la Scrisoarea pierdută,el priveste înapoi, şi rîsul lui este rîsul tonic al celui care s-a despărţit de trecut.Comicul realizat de Caragiale, punînd în contrast emfaza şi pretenţia personajelorale cu conţinutul lor politic şi uman, real — comicul acesta de neegalat, sporeşte în

ochii spectatorului de astăzi, care adaugă la ilaritatea structurale a acestor persona] e, micimea lucrurilor văzute de départe sau cu ochianul întors.

Putem, în această perspectiva, să mai prezentăm, pe tiparul „restaurât", O scrioare pierdutà ? Nu cumva, oprindu-ne la acest tipar, limităm marea comédie a lui

Caragiale la dimensiunile unui document artistic — ilustru, nespus de savuros, nes-pus de instructiv — dar document ? Dincolo de interesul documentar, de savoareaei comică, nealterată şi nealterabilă, nu ne oferă O scrisoare pierdută nimic în mă-ură să mişte, în şi pentru actualitatea noastră, pe spectatorii noştri ? Să ne mulţu-

mim oare cu eventualitatea unui spectacol, în universul istoric, social şi de ideial căruia să ne plasăm (uitînd cîştigurile esenţiale pe care conştiinţa noastră le-adobîndit în anii noştri revoluţionari) pentru a gusta numai valorile desfătătoare alepectacolului ? Poziţia spectatorului de azi faţă de actul artistic a încetat de multă fie una pur şi pasiv hedonistă. Emoţia artistică se pretinde, conştiinţei contem-

porane, deschizătoare de noi perspective. Ea se pretinde productive, ca să in-dicăm, în înţelesul eel mai constructiv, sensul forţei şi funcţiei transformatoare a

emoţiei artistice. Dacă este asa, nu putem oare îmbogăti tradiţia Scrisorii, pentru agăsi astfel în ea resurse în stare să contribuie la accelerarea procesului de trans-ormare ce se petrece în conştiinţa noastră ?

La asemenea întrebări ni se pare că încearcă să răspundă spectacolul O scrioare pierdută, pus de Ion Finteşteanu la Institutul de Artă Teatrală. Şi strădaniaegizorului de a afla si oferi răspuns acestor întrebâri este cu atât mai vrednică

de salutat, cu cît, cum arătam, el a participât la „restaurarea" din 1948 şi puteadeci să rămînă prizonierul acestei „restaurări".

* * *

Actualizarea Scrisorii pierdute s-a infiltrat mai de mult în preocupările unorreatori de teatru. Ca o ispită. Şi ca o problemă. Soluţiile s-au căutat însă, se pare,mai mult pe tarîmul înnoirilor aparente, al „modernizării" în spectacol a liniilorormale aie pdesei. Asadar, soluţii străine de fondul problemei, destinate fireşteşecului si derutării. Caragiale nu poate — şi nici nu se cere — modernizat, cum

nu poate Hamlet — şi nu cere— să fie îmbrăcat în sacou englezesc pentru a fi acual. Cad, oricît de modernizate, tipurile Scrisorii pierdute rămîn, pentru noi, ti-

puri aie trecutului. Vremea — şi istoria — n-au schimbat în ele decît vesmîntul,noflte manierele, poate psihologia. Esenţa lor socială, chiar dacă rafinată, rămîneînsă aceeaşi : „curat murdară".

A înfăţişa în chip contemporan aceste figuri înseamnă, de aceea, nu a le a-

ropia de timpul, de lumea şi gîndirea noastră, ci dimpotrivă a le păstra, în epoca,în veşmintele, în climatul social-moral în care le-a descoperit si fixât pentru eter-nitate Caragiale ; aşadar, a délimita clar : între ieri şi azi ; între ei şi noi. Figurileomice aie satirei vor fi, astfel, în perspectiva zilei de azi, şi figuri de tristă adu-ere aminte. „Marşul cu mult brio", care salută victoria in alegeri a lui Danda-

nache, va răsuna, astfel, în urechile noastre, ca marsul de îngropăciune al claseii al orînduirii pe care el şi „famiila lui de la patuzopt în camera" a reprezentat-o.

In esenţă problema înfătişării contemporane a Scrisorii pierdute este o pro



ist-socialist) numeşte comuniune a scened eu sala, trebuie să se realizeze în mani-estarea deschisă, combativă, din partea scenei, şi în iscarea vie în sală a acesteiucidităţi. In cazul nostru, ceea ce, din perspectiva treoutului, părea imuabil, irever-sibil (în măsură eel mult a fi tratat cu protestul ascuţit al satirei comice), cată adobîndi cu claritate, din perspectiva actuală, caracterul legic al relativităţii, al vre-melniciei. Adevârul că lumea devine, că e transformabilă, că se transforma, urmeazăă pătrundă ca o supraproblemă, prin excelenţă actuală, în substanţa comediei, săăpească actului ei demascator prundişul ireversibilului, care stăruia altădată, oa-ecum amsar, la fundul lui. Aceste întîmplări, aceste idei, această etică, această

„lume" au existât cîndva ; noi am putut-o zdrobi, noi am zdrobit-o şi înlocuit-o :ată si sentimentul major, actual, care cată să stăpînească pe spectatorul de as-ăzi al Scrisorii pierdute.

Conştiinţa calităţii umane superioare, puternice, libère, deschise spre cucerireacelor maî înaintate si luminoase orizonturi aie cunoasterii, se cere însă a fi nu nu-mai demonstrate, ilustrativ, spectatorului. Ea cere să-i fie şi stimulată, dinamizată.Cu alte cuvinte, ceea ce poate fi obţmut prin contrastul izbitor dintre chipul morall spectatorului de azi şi etica rimelor ou ifose ce populează şi constituie „umani-atea" Scrisorii pierdute, a trecutului, a vechiului, nu e îndestulător. A înfăţişa pen-ru omul de azi, în chip activ, sensul satirei lui Caragiale, a extinde acest sensîn problematica zilelor noastre înseamnă a da noi proporţii şi o adresă mai larg

cuprinzătoare personajelor satirei şi faptelor lor. Aşa fel, încît — precum înţelep-iunea şi forţa de penetraţie continua a proverbelor (şi a multora din replicile comediei) — ele să devina transmutabile unor situaţii şi comportamente, puţine cîtee mai întîlnesc în zilele noastre. Dincolo de elementele concrete ale fabulei,cest obiectiv poate fi descoperit în latenţele ei generalizatoare, etice, filozofice.

Şi, ca atare, nu are decît a fi détectât şi dezvăluit. în adevăr, protestul lui Caraiale, tintind istoriceşte împotriva unei orînduiri sociale apuse, dacă vizează ne-

mijlocit o lume dominînd ca o spumă arogantă suprafaţa acelei societăţi, el poateiza cu aceeaşi forţă (chiar dacă nu de-a dreptul), în condiţiile de azi, rămăşiţele

morale ale acestei lumi, prizărite ca o drojdie, tànzînd să mineze mersul înainte alocietăţii noastre. Linia şi forţa iniţială protestatară a comicului lui Caragiale vor

ătrunde nealterate, şi cu atît mai mult, în problematica inexorabil înnoitoare şionstructoare a zilelor noastre. Căci protestul satirei caragialiene este, la urmaurmelor, în ceea ce afirmă negînd, un elogiu adus noului, o chemare la luptă pentruou. Pe plan uman, o chemare la luptă pentru o calitate umană nouă, superioară.

Nu as vrea să fie considerate celé spuse mai sus, mai mult decît vor să fie :nişte păreri (bucuroase a se confrunta cu altele) într-o probleimă ce ni se pare în-emnată, în climatul de căutări în care se desfaşoară mişcarea noastră teatrală.

Roade ale acestor păreri, stîrnite de spectacolul de la Institutul de Artă Teatrală,or fi de aceea şi cele gîndite în legătură cu expresia scenică pretinsă de imagi-

nea cu care se impune azi gîndurilor noastre, Scrisoarea pierdută.

* * »Din unele soluţii propuse (ori sugerate) de spectacolul lui Ion Fintesteanu re-

ese (chiar dacă nu statornic) o prima preocupare de bază a regizorului, de a privirecutul — Scrisoarea pierdutà (fabula, culoarea, „oamenii ei") — din perspectivactualităţii. Ceea ce nu înseamnă doar perspectiva cantitativă a timpului ce ne des

parte de momentul comediei, ci şi — ceea ce este esenţial — din perspectiva cali-ativă, a revoluţiei şi a clasei revolutionare care marchează net şi iremediabil a-eastă desparţire. Apoi, o a doua preocupare de bază : de a aduce pe spectator la a-eastă perspectiva. iDe a-1 face să-şi dea seama că societatea şi moravurile din

Scrisoarea pierdutà nu numai că nu sînt aie lui astăzi. dar că n-au fost nici altă-dată, vreodată, ale lui. Ambele preocupări t ind să se releveze nu prin infiltrareamaginii dramatice (a anecdoticii, situaţiilor şi caracterelor) în conştiinţa interpreţi-or şi publicului ; cu alte cuvinte, nu prin risipirea aburului timpului istoric, nici,

mai aies, prin eludarea (chiar vremelnică şi de dragul convenţiei artistice) a dife-enţelor ideologice, sociale, umane, care înstrăinează de noi personajele Scrisorii şiare le fac în ochii noştri deopotrivă odioase şi ridicole. Poziţia critică adoptatăaţă de aceste personaje şi faţă de acţiunile şi timpul lor nu e de ordinul şarjeitraite"; ea duce necesar la înlocuirea intrării clasice a intenpretului în pielea rolului





treaz, nu covîrsit de roi, nu una eu rolul. Actorii stăpînesc rolul şi-1 mînuiesca pe un argument-mărturie într-o pledoarie. Ceea ce e trait la ei e pledoariarechizitoriul), nu personajul. Vorbesc, fireste, gîndindu-mă foarte mult la intenţia»i ambiţia regizorului şi, mai puţin, la realizările interpreţilor. Deşi, într-un mo

ment de avîntată mişcare, de „uitare de sine", a interpreţilor, Ion Finteşteanu ne-aăcut mărturisirea : „îi vezi ? In orice moment îi poţi întrerupe din joc eu o între-are. Nu-şi vor pierde firea, îţi vor răspunde calm şi apoi îşi vor continua joculu acelaşi brio". Am căutat să confrunt mărturisirea aceasta, preţioasă şi edifica-oare, eu realităţile personal constatate. Şi efectiv, în bună măsură, ceea ce mi-â parut vrednic de reţinut în evoluţia scenică a tinerilor actori-studenţi (dincolo

de ceea ce la unii dintre ei vorbeste despre lipsa de familiaritate eu scena) a fostădita lor străduinţă de a sublinia conţinutul social şi socdalmente anacronic şiidicol al personajelor interpretate. Ne gîndim bunăoară la Dandanache, construit

de Marin Mjoraru, nu atît din pelticie şi întîrziere mintală, ci din pronunţate stigmate de degenerescenţă de clasă ; nu atît prost, cît simulînd tactic prostia ; nu atît

ituc şi distrat, cît circumspect. Ne gîndim la Marian Hudac. al cărui Trahanache,.mai puţin ramolit decît ni 1-a làsat tradiţia, se impune atenţiei noastre, prin apa-enţa bonomiei, ca stăpîn netulburat de „machiavelîcuri" al intereselor partiduluiău, descoperindu-se în acelaşi timp un dibaci trăgător de sfori şi trăgător pefoară. Ignorarea deliberată a calităţii sale de „prieten" eu Tipătescu (de soţ în-

ornorat) cade pe al doilea plan (tras poate înapoi de tradiţie, dar poate şi pentruă această latură a rolului sâ parut interpretului că-1 stînjeneşte în relevareainiei lui majore, prin excelenţă social-politică). Am urmărit valorile geometrictudiate ale lui Gaţavencu la Voicu Jorj şi celé, dimpotrivă, născute şi mişcate în

haos, marcate haotic, aie gesticii şi agramatismului lui Farfuridi, la ConstantinRîschitor. în general, caracterul lucid-critic al jocului interpreţilor ni s-a arătatprédominant. Unele inconseevente pe această linie întăresc, după părerea noastră,oemai prin neajunsurile ce nasc, intenţiile şi, desigur, formula nouă încercată deon Fintesteanu de a sublinia epoca Scrisorii pierdute, eu caracterul ei socialmenteetust, de a desprinde această epocă — şi lumea ei — de epoca noastră, de a legaîn vederile critice aie protagoniştilor, pe de o parte tradiţia Scrisorii pierdute de

perspectivele înnoitoare aie actualităţii, şi pe de altă parte, de a uni, în acestevederi, scena (în ceea ce denunţă şi comentează) eu sala.De aoeea ne-a surprins ca o dare înapod (pe acest plan al comuniunii cri

ice, a actorilor eu sala), recursul la procedeul prelungirii scenei în sala de spec-acol, toemai în momentele nodale aie comediei : în actul întrunirii électorale dea primàrie şi în actul final al alaiului notabilităţilor urbei, în fiaţa casei lui Tra-anache. Ca realizare artistică, momentele sînt remarcabile. Străbate prin eleuflul caricatural al liniilor puternic comice aie lui Jiquidi. Preocuparea de andividualiza eu pregnanţă elementele de figuratie, de a le intégra în problematicaatirei şi de a-i spori astfel acesteia dimensiunile, este nu numai clară, dar, ceeae e important, împlinită. O seamă de personaje ce plutesc mai mult în umbră

de-a lungul piesei capătă aci carne şi rezonaintă, sporind linia demonstrativă, con-emporan agitatorică a spectacolului. Iâm recunoscut, de pildă, în actul III, şi i-amputut urmări în atitudini şi gesturi, de o savoare reală, lipsită de ostentaţia şarjeii a prim-planului, dar toemai prin modestia lor scenică, mai subliniată, „pe Io-

nescu, pe Popescu, pe Popa Pripici, pe Tăchiţă, Petcuş, Zapisescu, toată gaşca înpar". T^bloul actului III păcătuieşte însă, eu un efect dăunător care nu poate firecut eu vederea, prin punerea faţă în faţă a tribunei electorilor eu sala. Evident,ubstanţa semidoctâ a oratorilor şi a cuvîntărilor lor se realizează eu claritate ;

deopotrivă şi calmul eu care Trahanache pregăteşte lovitura numirii candidaturii.Dar în construcţia actului — care este prin excelenţă plastic-scenografic, un actde stampă ilară a epocii — linia critică în care ştim că s-au lucrat interpretărilee pierde. Asa cum se pierde unitatea, ce se vrea realizată pe baza viziunii criticei a" perspectivei actuale, în tre scenă şi sală. In schimb, adăugînd şi extindereaălii de întrunire, de pe scenă în sala de spectacol, se încheagă în chip neacceptabildesigur, fără vrere nici din partea regizorului, nici din partea interpreţilor) o co-

muniune a alegătorilor de ieri eu publicul de azi.Să fie vinovate condiţiile de spaţiu ale scenei ? Sau, poate, să recunoaştem

aici gîndul regizorului de a marca, odată eu stingerea moravurilor şi tipuriloră it î S i d tà i ă ă iţ l l î il l t ? A



actualitate a spectacolului. Ne exprimăm însă, aici, îndoiala eu privire la eficienţa*oluţiei artistice adoptate. Deoarece, o sală de teatru — publicul — nu poate fi

privită decît global. Ca atare, ea reprezintă azi, la noi, în principiul ei, un timp,o etică, o societate care neagă pe celé de ieri. A o comunia (şi tocmai în tablourile-pivot ale comediei) cu men tali tatea şi apucăturile „eroilor" din Scrisoarea pierdutăeste o contradicţie în soluţia scenică de ansamblu şi derutant în rezultate. In per-pectiva actualităţii, Théâtre de Poche, la Paris, poate folosi cu succès această.ormula. Nu numai din „lipsă de figuraţie", cum mărturisesc conducătorii lui, dari pentru că, în Franţa, moravurile électorale (şi etice dominante) nu se deosebesc-

prea mult de celé zugrăvite de Caragiale. La noi însă, formula — în cazul po-

menit şi, în bună măsură, în cazul marii veselii din ultimul act — este inadver-entă. Şi cu atît mai păgubitoare, cu cît, privite ca realizare artistică în sine,ablourile sînt, cum remarcam, într-adevăr valoroase.

• • •

Celé remarcate în legătură cu principiul interpretării se cuvin si se pot:xtinde asupra întregii linii de desfăşurare a spectacolului. Publicul trebuie atras

nu în ce se întîmplă pe scenă, ci în cum se întîmplă şi în ce se explică din ce sentîmplă. El trebuie să-şi însuşească argumentele spectacolului şi să privească fa

bula (desigur desfătîndu-se cît mai copios), nu pentru ea însăşi, ci ca pe un mijlocde pătrundere a acestor argumente. De-a lungul spectacolului, spectatorul cată ai una cu linia lucid-critică a scenei (de la decor pînă la interpret, figuraţie, joe

de lumini şi de sunet). Şi datoria celor ce făuresc spectacolul şi răspund de forţa.de transmisie a ideilor incorporate în el este ca spectatorul să nu fie furat deabulă şi de eroi, să nu devina în timpul şi sa nu piece după spectacol, com

plice cu el.

Din acest punct de vedere, aflat la temeiul intenţiilor regizorale (şi orientării.profesorale) aie lui Ion Finteşteanu, ni s-a parut, din capul locului, cu totul eloc-vent faptul că, înainte de a se „declansa" propriu-zis acţiunea, publicul este invitât

ă mediteze — nu fără o reală nota de destindere anticipată — la fabula şi sensulScrisorii pierdute, la geniul şi adresa comică ale lui Caragiale. în acest scop s-adat cortinei funcţia unui prim şi sintetic, deşi mut, comentator. Pe schiţa care

înfăţişează caricatural panorama capitalei judeţului de munte, în care vor aveaor întîmplările din Scrisoarea pierdută, pictorii-scenografi Yvonne Vlăduţ şi Camil

Ossorovitz au marcat izbitor trei jaloane-cheie aie întîmplării. Un jalon : expresia„curât murdar", expresia de raisonneur fără voie a lui Pristanda, întinsă ca un.dicton heraldic deasupra panoramei populaţiei capitalei de judeţ. Mai jos, aloilea jalon : pe un portativ muzical, literele-note ce compun, ca un refren sta-

pînind atmosfera, numele lui Dandanache. In sfîrşit, al treilea jalon : în lături,.urbat în liniile lui frînte, Cetăţeanul turmentat susţinînd peisajul, precum leul

nui blazon, armele unei case ilustre. Este o punere în lumină a „zilelor noastre",.tît de ascuns-ironic precizate de Caragiale ca moment al comediei : „zilele noasre" — epoca orînduirii burghezo-moşiereşti. Este, în acelaşi timp, o neechivocă des-ărţire a noastră de epoca acestor zile. Un sput de lumină după bătaia de gong,,ar înainte de ridicarea cortinei, urmăreşte apoi, nota cu nota (în sunetele uneiîntări lăutăreşti, şi aceasta trimiţînd la epocă), numele lui Dandanache. Cortinaceasta cade de tred ori — după fiecare act — punetînd esenţialul, precizînd epoca,amenii si ideologia lor, distanţîndu-ne (ca să folosim pentru toată claritatea,.ermenul) de ele. Fiecare cădere (şi invitaţie la reflectare) a cortinei readuce înonştiinţa privitorului, pe diferitele trepte aie conflictului, esenţa şi sensul acestuionflict al lumii şi vremii care 1-au putut isca. Le readuce, sporite în pregnanţă

e datele acţiunii, pentru ca, după marele şi „veselul" final cu cîntece, urale,ioeniri de pahare şi pupături, cortina să cadă pentru ultima oară, cu elocvenţă.De data aceasta, ea e rnenită să-1 răpească pe spectator din eventuala bună dis-

oziţie în care 1-ar fi putut purta atmosfera scenică în care se petrece dulcea îm-ăcare vodevilescă dintre prostie şi ticăloşie : veselia aceasta a fost ; veselia aceasta

fost a acelei lumi...Este o chemare la realitatea zilelor noastre.Realitatea zilelor noastre nu se reduce însă la satisfacţia de a ne şti rupţi



éparte, spre continua înnoire. Asa fiind, putem oare privi astăzi Scrisoarea pier-dutà numai din perspectiva depăşirii datelor ei istorice ? E îndestulător să actua-izezi comedia, distanţînd lumea ei de lumea noastră, să dezlegi, aşadar, proble-

matica Scrisorii, numai deschizînd orizonturile care se arătau închise autoruluii ? Chestiunea ni se pare crucială. O lucrare dramatică se justifică şi-şi vede

dăinuind în timp valoarea, mai mult prin întrebările eu care agita, decît prinăspunsurile eu care împacă şi linişteşte conştiinţele. Să-şi fi istovit Scrisoareaierdută virulenţa, deşi lumea pe care ne-o înfăţişează şi-a încheiat veacul ?ă nu mai pună oare Scrisoarea pierdută nici o întrebare, azi, lumii noastre ?

Am încercat să arătăm că nu. Problematica istorică-politică a satirei caragialiene— da — a fost dezlegată. Dar în plină dezlegare, această problematica se ex-inde, încorporîndu-se — e drept, mai greu sesizabilă şi mai puţin organizată —în problematica celei mai stricte actualităti : în sfera de problème care prdvesconstrucţia nouă a conştiinţei noastre, afirmarea şi educarea ei în spiritul uma-ismului şi eticii comuniste, împotriva spiritului şi eticii burgheze şi mic-burgheze.

Nu înseamnă însă, aceasta, a forţa vulgarizator înţelegerea satirei lui Caragiale ?i, aşa fiind, nu formulăm regizorului o cerinţă practică de neîmplinit ? Credemă nu. Actualitatea a fost si este tratată în dramaturgie nu numai prin reflectareai imediată, ci şi prin reflectarea ei mijlocita. Simbolul, alegoria, parabola au, înceastă privinţă, funcţii de mult statornicite şi forţa lor clarificatoare şi edificatoare

e arată adesea mai viguros pénétrante decît actul şi argumentul direct ilustrativ.La o adică, socotind că adevărata opera de artă reflectează nu prin côpii (de altfel,împosibile la modul absolut), ci prin esenţe şi sensuri, convenţia simbolurilor (înînţelesul ei aluziv, larg cuprinzător) ne apare drept instrumentul dominant al argu-

mentaţiei şi generalizărilor artistice. Să încărcăm atunci Scrisoarea pierdută — con-lictul ei, acţiunea ei, eroii ei — eu o pondère simbolică nouă, peste aceea pe care poartă ? Desigur, nu. Aşa ceva ar fi forţat, artificial, potrivnic, mai ales, respec-ului eu care întîmpinăm şi tratăm moştenirea clasică. Atunci ? Nu ne-am gîndit

— şi nu ne stă nouă în măsură — să dăm dezlegare practică problemei. Ne gîndimînsă că, într-o lectură actuală a Scrisorii pierdute, realizăm nu numai o detasarestorică de societatea şi moravurile ei, ci şi o deplasare a centrului ei de greutate :

o deplasare de pe linia comediei de moravuri pe accentele comediei de caracter.Moravurile Scrisorii (acea tripla „ce lume !" a lui Tipătescu şi acea „soţietate fărăprinţip" a lui Trahanache) se configurează astfel ca fundal, ca ambianţă, lăsîndă apară pe prim-plan, elementele care, conjugate între ele, au générât şi consti-uit acele moravuri.

Vremelnicia orînduirii lui Trahanache şi compania, disparitia ei se lasă demonstrate pe cale documentară. Vetusteţea ei apare ireparabilă, confruntată euiua şi viaţa de azi. Dar boarea vătămătoare a ideologiei acestei orînduiri se faceîncă simţită. E drept, ici şi colo, în forme mai puţin de epocă, dar nu mai puţin

Hare şi hidoase : în manifestari si trăsături de caracter înrudite prin esenţă şizvorîte din tipurile sociale aie Scrisorii pierdute. Disparitia lumii lui Trahanache

nu a dus automat, mecanic, şi la disparitia elementelor ei constitutive. Tipuriledin Scrisoarea pierdută — depaşite pe plan istoric — ramîn arhetipuri (simboluri)aie anumitor porniri şi deprinderi, de care conştiinta noastră este educată să sedezbare. Apropiem astàzi, apelativ, de Caţavencu, lipsa de scrupule şi carierismulzgomotos şi dubios, mascat de démagogie. Numim brînzovenism şi farfuridism,oportunismul ascuns după principài găunoase („dacă e trădare, s-o ştim şi nod"),aşitatea tîmp-agresivă („trebuie să ai curaj ca mine ! Trebuie s-o iscăleşti : o dăm

anonimă"), aflarea pretioasă în treafoă, dar nu mai puţin tâmpă („ori să se revi-zuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica ; ori..."). Evocârn pe Dandanachecînd ne e dat să întâlnim canalia drapată de prostie. Evocăm pe Trahanache, cînd,în duhul întelepciunii şi blîndetei aparente, descoperim personificîndu-se tergi-

versarea interesată, betele în roate, intrigăria...Prezenta, ici şi colo, a acestor actuale deprinderi şi trăsături de caracter s-ar

ere s-o resimtă spectatorul în galeria de tipuri ale comediei lui Caragiale. Şi impul-ul spre lichidarea lor din conştiinta noastră şi din preajma noastră ar trebui să-1 deş-epte spectacolul. Am crezut că remarcăm în spectacolul lui Ion Finteşteanu această

preocupare. Atunci cînd am discutât solutia — după părerea noastră, derutantă şicontradictorie — a prelungirii acţiunii scenice în masa gublicului. Dar, în an-samblul lui spectacolul urmăreşte mai mult latura distantării noastre în timp de



moravurilor (care trimite in trecut — şi satisface), cealaltă e latura caracterelor (şicestea sînt întîlnite încă în prezent — şi agita). Nu se poate face sesizabilă,entru speetatord, distincţia ? Sîntem convinşi că da. Pentru că sîntem convdnşi deorţa actual educativă a Scrisorii pierdute. După cum, în acelaşi timp, sîntemonvinşi de dificultatea soluţiei. Oricum, fără a ne hazarda într-un domeniu careparţine creatorului de spectacole, sîntem ispitiţi să vedem calea spre soluţien înseşi datele textului lui Caragiale. Sînt în acest text, dacă-1 citim pentru uzulctualităţii, posibilităţi latente de alternare între ieri şi azi, între aparenţe şisenţă, posibilităţi care pot proporţiona convingător pe coordonatele noastre chi-urile Scrisorii. Caragiale a împrumutat unor personaje — două — un fond certe umanitate, contrastant eu fondul total dezumanizat al reprezentanţilor societăţiiurghezo-moşiereşti : unul, sub masca servilismului — Pristanda ; celălalt, submasca indeciziei politice — Cetăteanul turmentat. In universul fără omenie inare trădesc, ed joacă din nevoie jocul lipsei de omenie. Lipsa de umanitate aătrunis în ed dinafară. Ea nu este — ca la reprezentanţii orînduirii — o tarărganică. (Ba, Cetăţeanul turmentat se păstrează, în toată amara lui faţă rizibilă,ntr-o statornică şi ingenuă onestitate.) De aci, atît la unul cât şi la celălalt, dis-oziţia şi disponibilitatea spre comentariul critic, spre rezonare, detasarea lordesea marcată de lumea ,,stimabililor" eu care se află în relaţii. Pe ei, istoriau-i condamna întru totul. Nu ar pu tea interpreţii acestor două personajeă comenteze deschis (nu eu aparteurile sau apropourile sfioase la care îilea „tiparul" vremii şi al spectacolului clasic) şi să arate răspicat, în spi-tul liber al contemporaneitătii noastre, că tipurile din Scrisoarea pierdută sînt,în structura lor sufletească şi ideologică, rădăcinile şi sămînţa deprinderilor şiăsăturilor de caracter pe care le abhorăm ? Ne vine în minte Arlechin — Marello Moretti. Jocul lui, trecînd vizibil de la ieri la azi, apropia eu o volubilitate şi

forţă uimitoare de convingere, satira lui Goldoni, Slugă la doi stăpîni, de actua-tate şi făcea din ea o comédie actuală...

Problema rămîne deschisă. Sîntem însă siguri că dezlegare exista. Si neîntemeiem convingerea pe însesi datele spectacolului O scrisoare pierdută, repre-entat la Institutul de Artă Teatrală „I. L. Caragiale". Prin ce a intenţionat şirin cîte a realizat (chiar eu umbrele, mad mult din considerente teoretice, sub-niate în rînidurile acestea), acest spectacol a deschis, în problema (rididatâ acà,

poartă. El se asazâ fructuos pe drumul străduinţelor menite să îmbogăteascăelé mai frumoase tradiţii ale artei noastre, prezentînd clasicismul realist-criticn chip contemporan, tratîndu-1 adică eu metoda realist-socialistă. Şi nu este oarecesta drumul spre a doua tinereţe a Scrisorii pierdute ?

Florin Tonua

Seen à din actul III

— Teatrul nr. 6www.cimec.ro



c73

zmCm> —iTO

C

Z>

>

o<Co

De la dreapta la stînga : A. Hanov (Ko-novalov), I. Ohlupin (Ostaşul) şi A. Lu-kianov (Tiulenev)

„HOTEL ASTORIA" de A. Stein

www.cimec.ro



„VIORI DE PRIMĂVARĂ" de A. Stein

De la stînga la dreapta :Vera Orlova (Katia), L.

N. Sverdlin (Petrişcev),Tatiana Karpova (Alev-tina) şi M. Strauh (Şah-matov)

Scenă din actul Iwww.cimec.ro



B

■ S3

n

„POVESTE DIN IRKUTSK" de A. Arbuzov

Scenă din spectacol

PPf *>JS Bfe

H '■ ' J u y f l & ffl ^ J

|

il

LI^B^•* ^_*^*L

B '

«

^JBJ B R

■ Plifl

^ ' ■ ' ■ : ■ _ . , ; . ' t ' : - — - .

-

p n i u i Wirm-T

www.cimec.ro



WMWMMtgMWMMMHg!

Sf l ^ ^ ^ ^ ^4—-- 1B*~

Scena din spectacol

De la stînga la dreapta : A. Lazarev (Viktor), Svetlana Mizeri (Valla) şl E. Mar-ţevici (Serghei)

www.cimec.ro



P O R T R E T E Şl M Ă R T U R I I

MON

GHELERTERn iarna anului 1940, pe o stradă dosnică din Buoureşti, trecătoriiputeau zări, seară de seară, la ferestrele unei clădiri cu etaj (undela prînz funcţiona un fel de cantină), cîteva umbre agitîndu-se, cala teatru, cu niişcări lente de drama sau, mai ales, cu grave darcrispate gesturi de tragédie.

Era, dacă nu greşim, o după-amiază tulbure de martie cînd, înfaţa casei eu etaj, se opri căutînd intrarea, un bărbat de vreo 35 deani, potrivit la statură, cu obrajii reci şi ochii trişti, de o calmă şi

ironică tristeţe. Bărbatul se făcu nevàzut în casă, sui treptele de lemn, scîrţîinde, ceduceau la etaj, pătrunse într-o sală lungă şi goaiă, rece si prost luminată, cu mesede birt asezate pe de làturi, şi se opri, în penumtxrà, la intrare. In faţa lui, pe un felde estradă, nişte bărbaţi şi femei vorbeau gesticulînd şi gesticulau vorbind.

— Te iubesc — şuiera unul, dîrdîind şi frecîndu-şd mîinile înroşite de ger.— Şi eu — răspundea femeia, cu un straniu accent, sărind de pe un şoşon

pe altul, pentru a-şi încălzi picioarele.

— Nu aşa. încă o dat a. Mai interiordzat ! — str igă gra sei at un al treilea ...Şi urniară cîteva indicaţii care-1 făcură pe bărbatul din uşă să tresară...Cînd „repetiţia" — căci era acolo şi atunci o repetiţie de teatru — se termina,

bă rbatul din uşă; ieşi la lumină , se aipropie de regizorul su peragi tat şi-1 salut ă.— Domnule, am văzu t niul te spectacole de tea tru şi mul te repetiţdi de t ea

tru, dar niciodată nu am întîlnit pe cineva care să lucreze un text aşa cum îllucrezi dumneata ... I art ă-mă, am u ita t să mă prez int : mumele meu este Miha ilSebastian...

— Vă mulţu mesc — bîigui regizorul necunoscu t. Şi-şi spuse num ele, iară şigraseind : Moni Ghele rter.

A fost cea dintîi întîlnire dàntre autor şi regizor. Pe urmă, un timp, nu s-aumai vâzut.Sebastian scria sub alt nume Steaua fără nume, din cauza legduirilor fasciste,

asistînd acum în spatele unei coloane la spectacol, ca un infractor.Moni Ghe ler ter — care, dupa ce urma se în tinereţe conse rvato rul de te atr u

de la Iaşi cu profesori ca Mihai Codreanu, rătăcise vreun deceniu prin avocatură,gazetărie şi dramă — punea abia la pàrul alb, pe o scenă, Gemma de MargaretKennedy, încă o piesă si, pe urmă^ imediat dupa 23 August, Potopul de Berger, în adaptarea lui M. Sebastian. A fost a doua întîlnire dintre autor si regizor, darnu s-au văzut, nu s-au mai văzut.

Sebastian scria şi studia şi pregătea lecţii pentru o universdtate muncitorească.Moni Ghelerter se aruncase, ca atîţia activişti ai aniior acelora, pe marile scene aleBucureştiului revoluţionar, adică la organizarea primelor manifestări artistice aleprimului 1 Mai liber (1945), la primele înjghebări de artă de la Uniunea Patrioţi-

70www.cimec.ro



or, la primele emisiuni radiofoniice despre Doftana, despre clasa muncitoare, des-re comunişti.

Apod, în timp ce Potopul se afla în turneu prin tara, Sebastian s-a stins diniaţă. Abia terminase Ultima ora. Atunci, Moni Ghelerter, angajat la National, aeruft direcţiei să i se încredinţeze, pentru debutul pe prima scenă a ţării, pdesaluiebastian, Ultima ora. A fost ultima si cea mai autentică îniâlnire dintre ced doiameni de artă.

Aşadar, Ultima oră a lui Sebastian a fost prima oră a lui Moni Ghelerter.uccesul a fost răsunător. A urmat Unchiul Vania <poate — după opinia noastră —

ea mai mare dintre creaţiile lui Ghelerter). Pe urmă, Nopţile mîniei de Salacrou şioarte pura înscenare a lui Roméo şi Julieta eu Minai Popescu şi Maria Botta. Dua aceea, Confruntarea de Tur şd Şednin, eu Costache Antoniu si decorul de Pe-ahim, apoi Trei surori sa cîte altele...

Critica dramatică şi competentă se va ocupa, sau nu se va ocupa, de analizareaţiei direotorului de scenă de la National, sistemaitic şi pe puncte. Noi, mai pu-in critici şi mai puţin competenţi, ne vom mărgini, de la galerie, să observăm cî-eva linii aie portretului.

întîia Unie : spiritul partinic. Moni Ghelerter s-a născut ca regizor şi s-a dez-oltat în acelaşi timp, în acelasi sens şi în aceeasi structura eu noul teatru realist-ocialist ; de la Potopul, întîia manifestare dramatică antifascdstă de după Elibe-are, ia scena în aer liber de la 1 Mai, şi de la scenariile radiofonice de agitaţie,înă la începuturile dramei pe tema revolutied socialiste din ţara noastră. Aici şistfel se exprima în esenţă poziţia militantă a regizorului : prin aducerea pe scea a comunistilor şi a luptelor purtate de acestia.

1950 : Ziua cea mare de Maria Banuş, la National, adică primii ţărand auten-ci şi de azi, pe o scenă romînească. Fără naturailismele „de cuviinţă" şi fără idilade cuviinţă". Ţărani. Penitru a-d cunoaste, regizorul a umblat prin satele anului,

asistat la nasterea unei gospodării colective, a fost în comiuna care iâ servitutoarei de sugestie ;

1952 : Vadul nou de Lucia Demetrius, la Municipal ; si1954 : Oameni de azi tot de Lucia Demetrius, si tot din viaţa satelor, şi tot

espre procesul viu, dramatic, revoluţionar, de transformare a agriculturii. Dinou, documentare. Şi încă o data, ţărani autentici (si încă o data, Premiul de Stat,rima oară acordîndu-i-se clasa I, pentru Trei surori) ;

1955 : Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu, la National. Una din celé maialoroase piese originale de după 23 August. Şi unul din celé mai realizate spec-acole de după 23 August ;

1956 : Ziariştii, la National. Niciodată nu va reusi autorul piesei şi al artico-

ului de faţă să-şi exprime recunoştinţa pentru modul „cum a lucrat" regizorul euextul, construind, din cuvinte şi actori, un suflu si, mai aies, un spirit.Şi mai départe, în 1957 : Arborele généalogie de Lucia Demetrius, şi mai dé

arte, Surorile Boga de Horia Lovinescu, piesă închinată celei de a 15-a aniver-ări a Eliberării.

* * *

A doua Unie : distribuţia. Referindu-ne la faimoasele „distributii aie lui MoniGhelerter", ar trebui nu să consemnăm, ci să polemizăm eu reaua credintă a unorae mai uşor) şi eu iprejudecata altora... (e mai greu). Totusi, va trebui cîndva să

olemizăm eu prejudecata. Ce zice prejudecata ? Prejudecata zice (între altele) căuccesul lui Ghelerter se bizuie, pînă la urmă, pe alegerea potrivită a interpreţi-or, urrnînd ca, odată alegerea făcută, regizorul să-şi ia pălăria, să se ducăacasH, sau la cinema, sau în Delta eu O.N.T. Carpati, şi să se întoarcă abia laremieră întru culegerea aplauzelor. Prejudecata de mai sus este enormă.

Alegerea fericită a interpretilor nu este un lucru oarecare, este pur şi sin>lu esenta spectacolului. „A alege interpretii ? — se ôntreaba Camil Petreseu — îneorie este extrem de uşor In practică foarte arareori aptitudinile actorului coin



era. Actorul X ar juca mai bine partea întii a rolului, care e mai exubérante, darpartea a doua e melancolică si X nu mai merge. La care din aceste două parti re-nunţi ? (...) Sînt amuzante cListribuţiile pe care cei dinafară de teatru le fac şi nici-dată publicul nu va bănui toată bătaia de cap a unui regizor pînă se fixează la oérie de interpreţi." (Teze şi antiteze — pp. 3'6—317).

A alege interprétai ? In teorie este extrc 1 de usor, în practică regizorul tre-uie să fie un adînc şi precis cunoscător de oameni şi de viaţă, un psiholog fărărori. Emil Botta în Matei din Citadela sfărîmată este un exemplu de corespondentăîntre roi si actor, ca şi Marcela Rusu în Iiùna, sau oa Matei Gheorghiu în Petru,a să nu mai vorbim de Pintesteanu în bătrînul Dragomirescu sau de Lucia Sturdza

Bulandra în Bunica. Dar Aura Buzescu şi Eliza Petrăchescu şi Emanoil Petrut înCei din Dangaard ? Dar — aici vorbesc eu oarecare competenţă — Radu Beligann Ziariştii ? Meritul decisiv al alegerii revine lui Moni Ghelerter, care a intuit, mante de bătălie, ceea ce după război au văzut mulţi viteji.

A alege interpreţii ? Dar, scria cineva, acum vreo cîtiva and, mai în glumă,mai eu enervare, că „tovarăşului Moni Ghelerter îi trebuie pentru fixarea distribu-iei mai multă vreme decît pentru repetitiile propriu-zise".

A alege interpretii ? „Tu, Moni — îi spunea într-o zi marele său prieten Băl-ăteanu — cînd ai nevoie de un actor, alergi ca un cîine bolnav, în cîmp, să-şi gă-ească firul de iarbă..."

* * *

A treia Unie : sensibilitatea. Omul acesta — care a sărit pe scenă la rnaturi-ate, din avocatură şi secretariat de redactie, precum Gauguin în pictură, dintr-unegistru de contabil — este fericitul şd nefericitul posesor al unei sensibilităti rare.

Mo.'ù Ghelerter este de meserie sensibil. Citati cronicile spectacolelor puse de elîn scenă, cuvintele celé mai des întîlnite vor face parte din categoria sensibilităţii :

fineţc, gust, măsură, înţelegere psihologică, eleganţă. Atributele îl definesc. Metodaextragerii cuvintelor, mad bine zis a atributelor insistente, în ansamblul eronicdieatrale, este utilă : dacă la analiza unui autor vei întîlni în timp şi spatiu, obsé

dant, ouvîntui meşteşug, este limpede că n-avem de-a face eu oin artist ; dacă vedîntîlni da o piesă, iarăşi obsédant, cuvîntul „interesant", este limpede că n-avem

de-a face eu o piesă izbutiită, ş.a.m.d., pentru că oricît de răutăcioşi am fi la a-dresa cronicii teatrale în frînturi, întregul ei spune mai întotdeauna adevărul... MoniGhelerter este un sensibil. Stilul lui este valabil prin eredinta faţă de substanţatextului interprétât. Am spus odată, în cadrul unei anchete, şi îmi îngădui să re-au, că înnoirea spectacolului sau „modernizarea" lui este o chestiune nu de struc

tura, ci de expresie. Trebuie, adică, să se dezvolte ceea ce s-a făcut pînă acum (sis-au realizat destule), ajungîndu-se pretutindeni şi în toate sectoarele spectacoluluia nivelul energiei atomice. Mă refer la decor, la muzică, la costume şi lumină.

In ce priveste însă structura artei spectacolului, interpretarea textului dramatic, regizorul nu poate să modifiée structura si sensurdle textului ; nu are drep-ul la o interpretare „personală-', nu-şi poaţe subordona drama. Regizorul autentic

nu transforma îtextul în pretext, nu dă rnai muit prêt reflectorului decît frazed ;muzicii decît dragostei din piesă ; manşetei „expresive" de la pantalon decît con-flictului violent. El nu se dă în spectacol, ci dă un spectacol.

Marele regizor este interpretul textului. Nu falsificatorul acestuia. Dacă preferSimfonia a V-a de Beethoven în interpretarea lui Toscanini, este pentru că disculîmi oferă posibilitatea de a-1 auzi pe Beethoven, nu pe Toscanini. De aceea îi sîntnereeunoscător dirijorului care transforma partitura într-un pretext pentru afirma-rea „personalitătii" sale. La teatru vreau să-1 văd pe Hamlet, nu pe regizorul des-

tept. Nu mă interesează părerile omului de teatru despre Hamlet, mă intereseazăpărerile lui Hamlet despre omul de teatru. Regizorul trebuie să fie un supraactorcare, asemenea actorului, să se transpună pînă la dizolvare în substanta textuluidramatic.

Regizorul de caktate este aparent atât de impersonal pe cît e Tolstoi în roman,nvitîndu-te să spui : „dar asa... simiplu... aş scrie şi eu"... Dar aşa... simplu... aş re-giza şi eu : Spun şi subliniez cuvîntul aparent, deoarece aici nu e vorba de absentapersonalităţii ci de punerea ei în slujba piesei Ar fi ceva în genul avocatului stră-



eed, în raport eu textul. Este, aşadar, regia de teatru un act critic alcătuit dinînţelegere" şi interpretare personală, sau, dacă vreţi, un fel de „prietenie prin-ipiada". Moni Ghelerter este un asemenea regizor.

De aceea, prezenţa sa e potrivită la piesele de interiorizare, unde problemaste să răzbaţi undeva prin sufletete personajelor (vezi Cei din Dangaard).

De aceea, prezenţa sa e potriviii la piesele de atmosferă, unde problema esteă insufli poezie din resursele taie, pe scenă (vezi Trei surori).

De aceea, prezenţa sa e potrivită în piesele de spirit, de zîmbet, de ironie,nde problema este sa lumpli scena eu o nesfîrşită undă de inteligenţă (vezi Seastian).

în ultimii ani, regizorul, credincios începuturilor, a montât eu predilecţie pieseontemporane : Caleaşca de aur de Leonov, A treia, patetica de N. Pogodin ; întagiunea ce se încheie acum, Celebrul 702, contribuind esenţial nu numai la naşte-ea unui spectacol, dar, mai mult, la întemeierea unui nou teatru, iar la Institutecunda 58, piesă tînără, eu tdneri, despre tineri şi închinată, iarăşi tînăr, aniver-ării a 40 de ani de la înfiioţarea Partidului Comunist din Romînia. Aceasta mar-hează contribuţia nouă a lui Ghelerter la întruparea pe scenă a ccnştiinţelor conemporane.

E un fapt mai preţios şi, de aceea, mai complicat.Nădăjduim că regizorul va merge pînă la capăt pe drumul faptelor artistice

mai preţioase şi, de aceea, mai complicate. Al. Mirodan

QronicaEATRUL PENTRU TIXERET SI COPII

MARELE FLUVIU ÎŞI ADUNĂ APELE" de Dan TârchilâData premierei : 7 mai 1961. Ré gl a: D. D. Neleanu. Decoruri : Pau l Bor tnovski. Co st um e:

vidiu Bubula c. D i s t r i b u a : Tatiana Iekel ""at erin a) ; Eugenia Eftimie (Marna) ; N. Neam(u-ttonel (Lixandru) ; Margaret a Papa goga (iJirectoarea Azilului) ; Gabi Comănescu (Caterina .

mică) ; Radu Meicu (Milan, mic) ; Ion Ilie Ion (Pa tronul) ; Ion Ciprian (Milan) ; Cicerone lo-escu (Sergent I) ; Gheorghe Oprina (Sergent II) ; Vali Cios (Prima femeie de stradă ) ; Ja na

Gorea (A doua femeie de stradă) ; Florica Demion (A treia femeie de st radă) ; Boris CiorneiEliad) ; Titus Lapteş şi Ion Cosma (Oniga) ; Gheorghe Vrînceanu (Inspecto rul de sigurantă) ;tamate Popescu (Victor) ; Virgil Marse llos (Muncitorul tînăr) : Marin Cons tant in (Muncitorulătrîn) j/' Sil viu Stănculescu (Mihai) ; Aurora Eliad (Muncitoarea I) : Natalia Lefescu (Muncitoarea

Il -a) ; Dinu Iancul escu (Directorul Doftanei) ; Dona Carozzi (Femeia gra să) ; N. Nicule scu-StereNegustorul) ; Anghel Ion (Agentul) ; Ilie Frimu (Cîrciumarul) ; Andrei Codarcea (von Krisch) ;ipovan Constantin (Fritz şoferul) ; Nicolae Tomazoglu (Lăutaru l) ; Mihai Dogaru (Sublocotenentul

ăni t) ; Gheorghe Gîmă (AcaruI) ; Nicolae Ifrim (Turistu l) ; Doina Şerban (Tur ista) ; Virgil Marellos (Soldatul eu minele) ; Ion Cosma (Şeful gării) ; Marin Constantin (Mecanicul de locomoti-ă) ; Stroe Atanasiu (Ofiţerul german) ; Tudorel Popa (Profesoru l) ; Arcadie Donos (Că lugăru l) ;on Focşăneanu (Agentul din gară ) ; Tatiana Popa (Detjnuta I) ; Natalia Lefescu (Deţinuta a Il -a ) ;eopoldina Bă lănuţă (Deţinuta a III-a) ; Aurora Eliad (De(inuta a IV-a) ; Sina Neacşu (Deti-uta a V-a) ; Luiza Marinescu (Gardiana) ; Jean Lorin (Directorul închisorii) ; Mişu AndreescuFunctionarul) ; Marcel Gingule?cu (Jude cătorul).

Dramaturgia care-şi propune să re-onstituie în imagini artistice trecu-ul de luptă al partidului, atmosfera

şi spiritul revoluţionar eroic caracte-ristic acestui trecut, are un roi deose-bit de important în formarea şi edu-

73www.cimec.ro



area conştiinţei coimuniste a specta-orului. Faptele şi actiunile comunisti-or au déterminât prefacerile adînciin viaţa şi noile noastre relaţii socia

e ; ele au contribuit nemijlocit laristalizarea conştiinţei revoluţionare

maselor largi de oameni ai rnuncii ;coul lor stăruie şi azi eu neasemuităorţă în tot ceea ce ne înconjoară.De la Arcul de triumf de Aurel Ba-

anga, Anii negri de Aurel Baranga şiN. Moraru, la Surorile Boga de H.Lovinescu ; de la Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian şi Explozie întîrziatăde Paul Everac, pînă la Oameni careac de Al. Vodtin, Intoarcerea de Mi-

hai Beniuc şi Passacaglia de Titus Po-povici, dramaturgia evocării anilor deuptă eroică a partidului înscrie în

procesul dezvoltării dramaturgiei noasre realist-socialiste, pagini de valoare.

Aceste lucrari au reuşit să transmitadeea forţei partidului, să prezinte ima-ginea vibrantă a acţiunilor mobiliza-oare aie partidului, care, în condiţiile

aspre aie ilegalităţii, în anii de cruntăeroare fascistă, a luminat conştiinţelecelor exploataţi, le-a ridicat şi le-acondus eu pricepere şi fermitate laupta de eliberare naţională şi socială,a sfărîmarea regimului antonescian,

apoi la instaurarea regimului demo-crat^popular, la rnarea opera de construire a socialismului.

Ceea ce a déterminât valoarea uno-ra din aceste piese şi, mai aies, ceeace le dă valabilitate în timp este spi-ritul de partid, pozitia militantă de pecare au fost scrise, faptul că autoriior nu s-au mulţuimit eu simple înre-

gistrări şi însiruiri de evenimente isto-rice, ci s-au străduit să relevé pe ca-

ea conflictelor şi acţiunii dramaticesemnificaţirle actuale aie acelor evenimente, faptul că autorii lor au folositrecutul ca un argument în demon-

strarea unor adevăruri prezente, cafactor mobilizator în rezolvarea unorproblème actuale.

Poemul dramatic Marele fluviu îşiadună apele de Dan Tărchilă adaugăiteraturii noastre dramatice eu tema-

tică eroică, oîteva noi aspecte eloc-

vente, desprinse din etapele luptei re-voluţionare pe care poporul nostru adus-o, sub îndrumarea partidului, pînăa Eliberare. Pe fundalul evenirnente-

lor istorice şi al contradicţiilor sociale existente în anii de gréa încercareai ilegalităţii, autorul şi-a propus săînfăţişeze formarea şi călirea conştiin-

de la révolta spontană din anii copi-lăriei şi adoleseenţei, trăiţi în umilin-ţa şi mizeria exploatării, la saltul ca-litativ al înţelegerii esenţei nedreptă-ţilor sociale, la adeziunea conştientăla lupta partidului, sirnbolizează defapt drumuil străbătut de întregulnostru popor muncitor care s-a ridicat, sub condueerea partidului, de larobia capitaliste la eliberarea sa defi-nitivă, la cucerirea condiţiei sale urna-ne demne. Din fapteie eroinei, carepreia sarcinile soţului ei arestat şi în-chis la Doftana ; care participa la ac-ţiunile de sabotare a frontului hitle-rist şi de pregătire a Eliberării, care

înfruntă eu euraj represaliile siguran-ţei şi ale justiţiei burgheze, autorul încearcă să desluşească şi să transmităsensul dat întregii vieţi umane de idei-

le şi lupta partidului, să precizeze mă-reţia idealului revoluţionar al slujiriieu devotament, pînă la capăt, a elibe-rării omului de asuprire şi exploatare.

Abordînd în prima sa lucrare dedicate scenei profesioniste această temămajora, Dan Tărchilă a izbutit, prinrelatarea unor episoade dramatice caredefinesc atitudini şi acţiuni eroice aiecomuniştilor, să transmita speetatoru-lui patosul acelor zile de luptă şi al

acelor figuri de eroi, să reaminteascăpublicului o seamă de cunoştinţe legate de activitatea şi influenţa comu-niştilor în rîndul maselor largi. Cali-tatea piesei lui Dan Tărchilă rezidă încaracterul teatral prin care sugereazămomentele cruciale care leagă desti-nul Caterinei de destinul comuniştilorşi — în linii mari — conseeinţele ma

jore aie întîlnirii ou partidul, decisive în evoluţia tinerei femei. în memoria

spectatorilor stăruie, de pildă, undadelicată, dar hotărîtoare, a întîlniriidintre Caterina şi bătrînul rneşter E-iiad. în momentele de înclestare dra-matică, de confruntare a eroinei eu re-prezentanţii aparatului de represiuneburghezo-moşieresc, se realizează şipătrund în scenă patosul şi fennitateaeroică a luptătorilor comunişti. Forţaagitatorică şi mobilizatoare a acestormomente imprima lucrării valoare edi-

ficatoare, caracter mobilizator.Pe lîngă însusirile de caraçter eucare autorul a înzestrat eroina princi-pală, am descoperit în lucrarea t ţui DanTărchilă şi virtuti în ceea ce priveşteconstructia unor persona je episodice :tînărul vînzător de ziare Milan, Lău-tarul Călugărul (creionaţi eu preg-



înărul autor dovedeşte de asemenea,eseori, capacitate în realizarea unorelaţii convingătoare înt re persona je :ea dintre Milan-Caterina, mai ales,ezvăluie sensibilitate şi fineţe în ob-ervarea vieţii şi a reflectării ei ar-stice.Din păcate, privit ia nivelul cerinţe-

or actuale ale spectatorilor, care aş-eaptă pe bună dreptate (din perspec-va realităţilor de azi şi prin prisma

maturităţii lor ideologice) o piesă eroi-ă, emoţionantă şi patetică, în măsurăă dezvăluie în acorduri majore semni-icaţiile şi măreţia vremii pe care oăim, răspunsul pe care-1 dă tînărulutor acestor cerinţe nu este pe deplinatisfăcător. Lucrarea lui Dan Tărchilăste, înainte de toate, lipsită de unonflict central în jurul căruia să fieudate episoadele care o compun, conlict care să asigure piesei unitate dra-

matică, iar momentelor de patos revo-

uţionar, consecvenţă. Unitatea lucrăriiui Dan Tărchilă se bazează pe co-mentariul autobiografic al Caterinei,

e prezenta permanente în scenă acestui personaj, care narează cea mai

mare parte a întîmplărilor din viaţaa. Autorul apelează la acest compe-aj, nu numai pentru a lega nenu-

măratele episoade între ele, dar şipentru a povesti ceea ce ar fi fost in-dicat de fapt să fie ilustrat în scenă.Astfel, contribuţia decisivă a celor doi

uptători comunişti, Oniga tatăl şi fiul,supra evoluţiei Caterinei este redatăxclusiv prin intermediul comperaju-ui. Tot prin comperaj ne este relatâtelul în care partidul mobiliza oame-

nii şi realiza legătura eu masele. Un a-emenea moment ar fi putut, dacă ari fost redat printr-o acţiune dramaticăfectivă, să îmbogăţească substantial

conţinutul iuorării, puterea ei de gene-alizare. Faptul că autorul se rezumă

uneori l a stricta înregistrare, în epioade eu caracter ilustrativ, a eveni-

mentelor istorice, la o simplă redare aconflictului istoric şi nu la o indivi-dualizare în drarnă a acestuia, înde-părtează piesa lui Dan Tărchilă defera dramaturgiei care deschide pers

pective mai bogate asupra vieţii şiumii, de la dezbaterea de idei în careeste atras astăzi, în general, teatrulnostru.

Continutul şi perspectivele luptei co-muniştilor nu ating în ansamblul lu-

crării lui Dan Tărchilă greutatea cu-venită, deoarece tipuri dintre celémai reprezentative — Oniga tatăl ;Victor, fiul său — nu dezvăluie în

scenă trăsăturile definitorii ale comu-niştilor. înalta concepţie despre viaţă,despre viitorul patriei, al omenirii, ca-re-i animă pe comunisti, forţa lor spi-rituală, combativitatea nu au fost re-levate decît în rnică măsură pe caleaacţiunii dramatice, ceea ce reduce multdin forţa ideologică a mesajului. Ceeace ştirbeşte din valoarea lucrării esteşi reducerea majorităţii reprezentanţi-lor aparatului de opresiune, ai maşinii

de stat burgheze, la simple apariţii-clişeu, la enunţuri dramatice, fără oconturare a lor în caractère, în fizio-nomii complexe, sociale şi psihologice.

Reflectarea prin scheme simplifica-toare a unor episoade esenţiale din bio-grafia eroinei (Caterina la stăpîn, lapoliţie, legătura de dragoste dintre eaşi Victor, complicaţia eu Minai) ; unelemomente de facil şi inutil senzaţional(cum este episodul Caterinei în mijlo-cul femeilor de stradă), ca şi folosi-

rea frecventă a unor mijloace melo-dramatice, au contribuit la sărăcireade idei şi expresie artistică a lucrării.

Dacă se poate vorbi despre un spirit creator al teatrului în valorifica-rea şi îmbogăţirea unui text dramaticoriginal, acest spirit 1-a dovedit, dinplin, Teatrul pentru Tineret şi Copiimontînd piesa lui Dan Tărchilă, Ma-rele fluviu îşi adună apele. Acest spec-tacol emoţionează eu adevărat şi mo-bilizează publicul. El continua firul

succesului şi al bunului început, constitua de Prima întîlnire. Printre ca-racteristicile acestui nou succès distin-gem un punct de vedere regizoralferm, îndrăzneţ, contemporan : reliefa-rea pregnantă a ideilor spectacolului,prin mijloace de sinteză şi sugestie,utilizarea în acest scop a unei sceno-grafii dominate de simplitate eloc-ventă şi a unei tehnici scenice — pro-iecţii, lumini, comentariu muzical şistereofonic — artistic mînuite. Coloc-

viul mut dintre Caterina şi Victor laDoftana, de pildă, în care cei doi eroistau în plină lumină, iar gîndurile lorsînt exprimate prin intermediul mega-fonului, ilustrează din plin aportulcreator al acestor mijloace tehnice.Semnalăm aportul însemnat pe care1-a adus în acest sens maestrul de lumini Titi Constantinescu. Regia iz-buteste, pe de altă parte, şi de data a-ceasta, eu multă eficienţă, să comu-nice în chip nemijlocit eu sala, să an-treneze pe spectatori la participarea înacţiune. Rolul comentatorului, căruiai-a revenit de data aceasta, în modfiresc, cea mai importantă parte din

75 Cronica



ceastă sareină, a fost întregit mult deomentariul regizorului, care, în afara

mijloacelor tehnice despre care amorbit, a ştiut să îruchege şi să mane-reze în chip sugestiv grupările deersonaje potrivit dinamicii cerute de

momentele drarnatiee şi potrivit per-pectivelor scenice necesare.

Meritul de bază al regizorului D. D.Neleanu stă în realizarea unităţii spec-acolului, în evitarea melodrarnatismu-ui unor episoade, precurn şi în adîn-irea dramatică a unor momente, mai

declarative în text. Regizorul a fostpreocupat şi a izbutit să redea erois-mul autentic ai personajélor centrale,evitînd grandilocvenţa şi imprimîndonul sincer, convingător.

Sublinierea, eu rnultă strălucire ar-istică şi eu putere emoţională, a rno-

mentelor care ilustrează forţa şi su-perioritatea morală a comunistilor, e-oismul şi credinţa lor în victorie, a-

daugă caracterului unitar al specta-colului şi o deosebită forţă agitatorică.D. D. Neleanu a făcut ca aceste momente să domine spectacolul, să-i imprime un patos revoluţionar sincer,convingător. Relevăm, îndeosebi, nuntaCaterinei, intrarea ei în partid, plim-barea deţinutelor în curtea închisorii,

ca şi scena judecăţii în care Caterinase transforma din acuzat în acuza-tor, finalul în care masele de comu-nişti inundă temniţa. La subliniereaexpresivităţii artistice a unora din a-ceste momente Untrarea în partid,finalul) a contribuât, eu folos, apelul lacorul vorbit, artistic armonizat.

Combativitatea spectacolului lui D.D. Neleanu este sporită şi de modul încare au fost reliefate momentele în

care evoluează personajele negative,folosite mai degrabă ca elemente desugestie, de simbol, decît ca personaje efective. Aşezarea acestora, în majo-ritatea cazurilor, eu spatele la public,luminarea lor parţială, plasarea lor înumbră dovedesc ingeniozitate şi fante-zie. Apariţia celor trei comisari lanunta Caterinei, scena judecăţii sîntdeosebit de expresive în acest sens.

Un merit eu totul deosebit în reali

zarea spectacolului îi revine, fără în-doială, şi pictorului-scenograf PaulBortnovski, care a dovedit o deose-bită măiestrie în folosirea decoruluilaconic şi sugestiv. De la decorul piv-niţei de cîrciumă, sugerată printr-o si-luetă de uşă, la capătul a cîtorva scăridin mijlocul scenei eu siluetele bu-

bară de metal de care atîrnă cîtevaghivece, la proiecţiile zidurilor Dofta-nei şi pînă la silueta podului Grant,decorul lui Paul Bortnovski prezinta în această privinţă un exemplu al de-taliului sugestiv, realist, de atmosferă.

Spectacolul Teatrului pentru Tineretşi Copii dezvăluie, şi de data aceasta,resursele artistice, gama bogată a mijloacelor de interpretare aie actorilordin acest colectiv. Tatiana Iekel releva în rolul Caterinei noi laturi aie ta-lentului ei. Actriţa dovedeşte nu nu-mai căldură şi sensibilitate în interpretare, dar şi o temeinică ştiinţă a co-municării eu publicul. Rolul luptătoa-rei comuniste a fost expresiv construit de interpréta din dîrzenie şi fer-mitate, forţă spirituală şi demnitate.Cu multă subtilitate actriţa a „urcat" şimarcat treptele evoluţiei personajului,

de la fetişcana neştiutoare, la luptă-toarea comunistă. Tatiana Iekel a do-bîndit în spectacol — prin suflul eroicşi mobilizator pe care 1-a transmis —un ascendent artistic asupra tuturorpersonajélor din jur.

Alături de Tatiana Iekel, s-a iimpus înspectacol creaţia deosebit de vaioroasăa lui Ion Ciprian în rolul tînărului vîn-zător de ziare, Milan. Actorul a în-

zestrat personajul cu tinereţe şi exubérante, cu inteligenţă şi ironie, far-mec, duioşie şi umor. Remarcabil a interprétât actorul momentul dramatical mortii lui Milan.

în roluri mai puţin generoase, şi-auadus contribuţia actorii Boris Ciornei(meşterul Eliad), Stamate Popescu (Victor), Minai Dogaru (Sublocotenentulrănit), Tudorel Popa (Profesorul), Gh.Oprina (Sergentul II). Spectacolul este

punctat de oîteva apariţii episodicedeosebit de interesante şi expresive :N. Tomazogiu izbuteşte în rolul Lăuta-rului o adevărată creaţie, exprirnînd cumultă fineţe şi subtilitate nuanţeletragicomice aie personajului, amesteculde teamă şi curaj disperat ce caracte-rizează, în esenţă, acest roi. Remarcămde asemenea, compoziţiile lui ArcadieDonos (Călugărul), Gh. Gîmă (AcarulOaie), ce se disting prin vitalitate,

umor popular nuanţat.Regia spectacolului de la Teatrulpentru Tineret şi Copii, eludînd, pecît a fost cu putinţă, slăbiciunile şi e-videnţiind în schimb tot ceea ce arevaloros textul lui Dan Tărohilă, îl înscrie în rîndul spectacolelor de cer-tă utili tate în educaţia comunistă a



EATRUL DE ST AT DIN SIBIL

„FERESTRE^DESCHISE" de Paul Everac

Data premierei : 23 octombrie 1960. Regia : Mihai Dimiu. Decoruri : Erwin Kuttler.Costume : Maria Bodor. Distribuţ ia : Nicolae Albani (Directorul) ; Romeo Mogoş (Vladimir Calis-rat) ; Zoe Stănescu (Rina) : Ovidiu Stoichiţă (Petre Urlea) ; Livia Baba (Vica) ; Lucian Daid (Ionel) ; Ion Dîrdea (Gavrilaş) ; Paul Lavric (Doctor Alex. Rădulescu-Firu) ; Ion GhişeDinu Rădulescu) ; Dorina Stanca (Virginia Sădeanu) ; Eugen Nagy şi Mircea Hîndoreanu

Claudiu Sădeanu) ; Nicu Niculescu (Sudrigean Axente) ; Angela Albani (Rozica) ; Const. Stă-nescu (Frenţiu Teodor) ; Angela Costache (Schoner Tereza) ; Ion Bessoiu (Stelică Fotea) ; Seastian Papaiani (Coteu loan) ; Stelina Stoicovici (Marina) ; Dorel Bantaş (Inginer Turturică) ;

Paul Mocanu şi Cornel Nicolescu (Inginer Stoian) ; Boris Strelciuc (loachim Boca) ; TeodorPortărescu (Ţîrlea Traian) ; Francisk Kpvary (Marcus Pavel) ; Emilia Georgescu (Biro Gher-ghina) ; Viorel Branea (Răchitan Vasile) ; Nicolae Rodeanu (Clientul) ; Stefan Erdôs (Mecaniculde la turbine) ; Gizi Baras (O martoră) ; Ligia B"ossie (O persoană din as istenţă la Tribunal) ;Eugenia Barcan (Secretara) ; Emil Schneider (Dispecerul).

Prima oară, piesa lui Paul Everac,Ferestre deschise, a fost frumos va-orificată pe scena unui teatru bucu-

reştean de către regizorul Horea Po-pescu. Din spectacolul de atunci re-eşea dificultatea aducerii pe scenă a

acestui text, dificultate izvorîtă pe deo parte din multitudinea de fapte şiobservaţii atasate problemei centraleurmări te de autor, iar pe de altăparte, din însuşi caracterul de repor-aj dramatic pe care-1 are textul : o

dinamică succesiune de episoade din-

tre celé mai diferite, legate prin firulconflictului. Astfel, de-a lungul uneisingure piese apar aspecte de viaţă,conflicte şi eroi, ce-şi propun să re-prezinte (măcar în parte) lurnea cetă-ţii industriale a Hunedoarei, toate a-cestea părînd a se desfăşura în pro-priul lor făgaş, dar strîns dependenteotuşi de tema piesei : redarea unui

moment important din viaţa uzinei.Pe scena Teatrului de Stat din Si-

biu, Ferestre deschise a fost pusă înscenă de regizorul Mihai Dimiu. Des-pre acest spectacol a început să se vor-bească încă de acum cîteva luni, cînda fost prezentat la Braşov, eu prile-

jul unei întîlniri a teatrelor din re-giune.

Care sînt, pe scurt, meritele montă-rii sibiene ? Primul este tinereţea, spi-ritul nou, viu, optimist, ce se degajădin desfăşurarea spectacolului şi tot-odată, climatul de voie bună, atît despecific vieţii noastre. De aceea, elcaptează pe spectator, care-i simte au-tentieitatea, intră în atmosfera pieseieu sentimentul că a pătruns în viaţă,dar în acelaşi timp şi eu sentimentulunei tratări artistice a celor mai obiş-nuite şi de fiecare zi problème aie

torului şi traducerea ei în expresiescenică, datorată întregului colectiv deinterpreţi. Mihai Dimiu a redat viaţaoraşului industrial nu ca un turist, cica un om care o cunoaste. De aceea,caietul său de regie nu e doar adno-taţie tehnică, ci o tradueere în expresie regizorală a unor constatări vii,ce-1 afectează vibrant. Regizorul „tră-ieşte", alături de eroii aduşi de PaulEverac, prin ferestrele ce le deschidesuccesiv în lumea coesului şi oţelului.De comun acord eu pictorul-scenograf Erwin Kuttler, el a dat cadrului scenic nu o simplă materializare de de-cor a respectivelor momente din piesă,ci, în primul rînd, caracterul panoramic, evocator nu numai al cadrului,ci, mai aies, al noului de pe acestelocuri, pe fundalul cărora apar, succesiv, episoade de viaţă ce îşi trag, toate(pînă la urmă chiar şi Rina, soţia in-ginerului Calistrat, este scoasă din im-pasul ei de viaţă tot de către spirituloptimist şi înnoitor al acestei lumi),obîrsia din climatul muncii creatoarea constructorilor socialismului.

Problema de bază a piesei este preo-cuparea colectivului uzinei de a rea-liza coesul, ceea ce a însemnat o marecucerire a industriel noastre. Enunţa-tă astfel, problema ar putea părea ari-dă, dacă n-am adăuga pe data că, întratarea piesei, ea devine o adevăratăproblema de viată, o problema de fiecare clipă a tuturor celor angajaţi înprocesul producerii coesului, fapt ce nurămîne un simplu dat de ordin tehnic,ci o chestiune vitală căreia eroii piesei îşi închină cunoştinţele lor, faţăde care îşi dovedesc abnegaţia, erois-mul lor în muncă. Meşteşugul lui PaulEverac stă aci în surprinderea acelui



eea ce au ei mai personal, mai ca-acterizant — eu mijloace de expre-ie puţine, dar pregnante. De aceea,

majoritatea personajelor par complexe,ără a fi compuse, ci autentice, veri-ice. Deşi puţine, trăsăturile personajelor sînt pu terni ce şi, ceea ce esteoarte important, nu le unilateralizea-ă, ci le diferenţiază, păstrîndu-le tot-dată şi fondul lor comun. Stelică Fo-

ea, de pildă, deşi surprins prin ceeae are el mai „colorât" în felul săude a se comporta, nu este totuşi înţe-es de spectator numai prin aceasta

prismă, ci, mai aies, prin fondul săueal sufletesc, care se dezvăluie în pro-esul de muncă în colectiv, prin cura-ul, abnegaţia lui, lipsită de fanfaro

nade (deşi totul ipărea că pledează lal pentru aceasta). îşi are aci, fără în-

doială, meritul, şi interpretul sibian alacestui personaj, Ion Bessoiu, care avut înţelegerea şi măsura personaj u-ui, nelăsîndu-se tentât să facă din el

un roi de succès facil, ci pe acela alunui adevărat om nou, care se dez-bară destul de lesne de unele apucă-uri uşuratice (prezente, mai aies, în

vocabularul său).Regia a căutat să creeze un plan de

preocupare, care să fie permanent în

mintea spectatorului, indiferent deuccesiunea episoadelor ; a căutat săeţină rezolvarea problemei centrale

a piesei, care şi întreţine conflictul ei,permanent în atenţia spectatorului. Cuajutorul scenografiei, care şi ea imprima, prin cadrul decorativ, problemati-ca mare a piesei, Minai Dimiu a redatepisoadele acesteia cu naturaleţe şi fi-esc, fără teatralism, fără patos exte

rior, urmărind autenticitatea, veridi-cul, fără a deveni însă banal, ci con-vingător artistic.

Toate acestea au fost posibile în pri-mul rînd datorită dăruirii cu carecolectivul însuşi a muncit la transpu-nerea scenică a acestei piese.

Meritul principal al regiei este dea fi ridicat colectivul de interpreti lao vibraţie unică, de a fi dat stil inter-pretativ unui colectiv în care mai exista, pe ici, pe colo, înclinaţii spre ma-nierism, către formele pe care, în general, căutăm să le eliminăm din artanoastră scenică. Odată realizată su-dura colectivului, regizorul sibian acăutat să obţină din partea interpreţi-lor adîncirea problemelor personajelor,aflarea acelor posibilităţi ale interpre-ţilor care să servească cel mai bine la

exprimarea eroilor piesei pe scenă. Unalt merit al spectacolului este de a fiechilibrat valoarea rolurilor privitedin punct de vedere strict interpreta-tiv, astfel încît nici chiar acele personaj e înzestrate de autor cu o culoaremai puternică, redată în special prin-tr-o vorbire dialectală atrăgătoare şilesne de exploatat în sine, să nu fielipsite de forţă de caracterizare şi, înacelasi timp, personajul să nu devina

solist, ci să rămînă în canavaua des-făsurării dramatice. Un examplu în a-cest sens este realizarea actriţei Ange-la Costache (Tereza Schôner). Toateaceste fapte ridică valoarea interpre-tării colective şi sînt de natură să deao deosebita adîneime şi vibraţie spectacolului sibian cu Feresire deschise.

M. Al.

TEATRUL SECUIESC DE STAT DIN TÎRGU MURES

„ZIARIŞTII" de Al. Mirodan

Data premierei : 2 mai 1961. RegLa : Ha ra g Gyôrgy. Decoruri-costume : Hâry Lajos.Distribuţ ia : Lohinszky Lôrând (Cerchez) ; Tamâs Ferenc (Tomovici) ; Sinka Kâroly (Brînduş) ;Szamossy Kornélia (Marcela) ; Tôth Tamâs (Toth) ; Tarr Lâszlô (Romeo) ; Gyarmati Istvân (Leu) ;Ferenczi Istvân (Mişu) ; • Kiss Laszlô (Gurău) ; Môzes Erzsébet (Dorina) ; Magyari Gergely(Viişoru) ; Nagy Jôzsef (JPietrosu) ; Varga Jôzsef (Tipograful băt rîn ) ; Nagy Imre (Tipograful

tînăr) ; Bedô Ferencz (Tipograful) ; Suba Endre (Corectorul) ; Tecsy Zsuzsa (Sevasta).

Cînd un text dramatic e scris cumînă inspirată, durează. Ziariştii e unasemenea text. A impresionat prinprospeţirne la premieră, impresioneazăşi acum, după patru ani Exista înZiariştii o simplitate şi o spontaneita-

eleganţă bărbătească a expresiei, pecare nu le reamintim pentru a faceo nouă analiză a piesei, şi nici pentrua-i aduce elogii, ci pentru a subliniacă regizorul şi actorii din Tg. Muresau avut în faţa lor un text dramatic



Dacă timpul verifică durabilitateaperei de artă, nu mai puţin adevă-a t e că © şi netezeşte, o şlefuieşte,liminînd prisosurile, rotunjind sub-tanţa viabilă, stabilind măsura exace a lucrurilor. Colectivui din Tg.

Mureş s-a folosit de avantajul trece-ii timpului în raport eu textul, şi aliminât — pe bună dreptate — taloid din casa lui Pamfil, care spăr-ea în mod neavenit unitatea de stili de atmosferă (la urma urmei, şi deroblematică) a lucrării. A rezultatstfel o păstrare a unităţii de loc, spreare însăşi firea piesei lui Mirodanucea eu evidenţă. Pe de altă parte,rtiştii despre care vorbim au pututbserva şi greşelile altor montări, fieîn ce priveşte excesul de exubéranteCluj) sau, dimpotrivă, încetineala gîn-irii şi mişcării scenice (Bacău). Mai

mult, ei au fost atenţi şi la dezjchili-rul produs uneori în defavoarea înţe-esului general de o distribuée ne-mogenă (Brăila şi Insţitutul de Tea-ru). Bazîndu-se pe aceste eleinentee experienţă şi verificare, regizorul şictorii s-au aşternut la un drum, peare 1-am défini atît original, cît şie tendinţă clasică. Original, în sen-ul că în spectacol se fac simţite noiccente de conţinut ; „clasic", în sen-ul unei limpezimi şi armonii, cr.reonvin lucrărilor organic asimilate.

Subliniind fluenţa ritmului, com-unerea firească a momentelor, spon-aneitatea dialogului — trăsături pre-ente şi în alte montări anterioare aie

Ziariştilor, în special în cea de laBucureşti — vom arăta ceea ce aduc

ou diferitele personaje. în primulînd, Cerchez. Lohinszky Lôrând, inerprets ediţiei mureşene, e atît spiitual, cît şi febril, dar adaugă la a-estea o linişte, o stâpînire de sineare conţin şi reţin impulsurile unei

ensiuni lăuntrice permanente, maimult sugerate, de ghicit, decît exprimate direct. Desigur, modul acesta de

vedea şi reda lucrurile se potriveşteu mijloacele şi temperamentul pro-riu actorului. Acest mod ilustreazăomplexitatea caracterului lui Cerhez, spre definirea căruia se poatejunge pe mai multe căi. în interpre-area rolului negativ Tomovici, Tamâs

Ferenc s-a străduit mai aies să disi-muleze — în limitele textului — ade-

ărata faţă a redactorului-şef adjunct,are-şi face, pînă la un moment dat,ocul nedemn la ziarul „Viaţa tineretu-

ui". S-a străduit şi a reuşit, compu-înd un caracter contradictoriu, tras

în jos de scopuri meschine, şi, pînălaurmă, penibil, în raport eu puritateamediului împotriva căruia încearcă săacţioneze. Neliniştea profundă, de om încolţit, în dezacord eu societatea, apersonaj ului lui Tamâs a déterminâtun semnificativ şi necesar contrast eucalmul şi seninătatea personaj uluicréât de Lohinszky, omul care — dim-potrivă — exprima societatea şi eticaei. O zonă aparté în spectacol o for-mează compoziţiile. Relevăm eu întîie-tate mobilitatea şi aplombul mereula obiect al lui Tarr Lâszlô în Romeo. E drept, rolul oferă o scară denuanţe comice variate, pe care inter-pretul poate urca şi coborî în voie, eusprinteneală. Dar, în acelaşi timp, tre-buie observât că Romeo e un tip specific Capitalei noastre şi, ca atare, ri-dică problème serioase oricărui interpret de altă limbă. Meritul lui Tarrrezidă toemai în asimilarea expresivă

a temperamentului şi vioiciunii de gîn-dire aie lui Roméo, ceea ce nu erachiar atît de simplu. Savuros şi eloc-vent, Gyarmati Istvân a reconstituit,din replici şi gesturi mecanice, un Biro-crat eu majuscule — adică prototipic— în Leu. Mai rectilinie, cornpoziţialui Ferenczi Istvân (Mişu) a fost stră-bătută — pe lîngă elemente exterioareadecuate — de căldură lăuntrică şi desemnele unei candori binevenite.

Din restul distribuţiei — care a a-vut în întregirne o comportare de ţi-nută aleasă — am mai notât, pentrucelé cîteva prim-planuri înlesnite derespectivele roluri, pe Szamossy Kor-nelia (Marcela), Kiss Lâszlô (Gurâu),Sinka Kâroly (Brînduş).

Am pâstrat la urmă spaţiul cuve-nit regiei. Amprenta specifică activi-tăţii regizorale a lui Harag Gyôrgy afuzionat expresiv eu înseşi calităţilesubstanţiale ale autorului : poezia lup-

tei şi muncii cotidiene şi zugrăvireade tipuri desprinse din ţesătura a-cestei poezii. în acest sens, se poatevorbi eu certitudine de o topire a regiei în acţiunea de fiecare moment' aspectacolului şi de o contopire eu comporta rea fiecărui personaj. Prin urma-re, o regie prezentă nu atît prin orga-nizarea montării, cît prin viaţa sce-nică (nu lipsitâ de autenticitate şi deprospeţime) obţinută în colaborare euinterpreţii.

Bineînţeles nu vrem, prin aceastàdefinire, să trecem sub tăcere price-perea compoziţională a regizorului,ştiinţa finalurilor de act, gruparea per-sonajelor în tipografie, vibraţia impri-

79 Cronica



mată scenei finale etc. Am scos însăîn relief predilecţia fundamentală a lui

Harag, unul din talentaţii regizori aieneraţiei tinere. Astfel, Ziariştii auvut, în această versiune maghiară,nereţea matură a autorului, regizori-

or şi actorilor.Decorul lui Hâry Lajos s-a decupat

u un bun efect plastic, după părerea

EATRUL „C. I. NOTTARA"

Tragedia, xomană Antoniu şi Cleo

patra, pusă în scenă la Teatrul „C.Nottara" de George Teodorescu, intere-ează în primul rînd ca^_experiment.

Ce s-a expérimentât ? Nu vreo prezen-are prescurtată (cum s-a încereat al-ădată şi în alte locuri), ci dimpotrivă

s-a optât pentru textul integral şi o-dginal. Nu s-a făcut o distribuţie eu

forţe actoriceşti consacrate, în măsurăă dea certitudinea unor complexe rea-izări (aşa cum o pretinde fiecareper-

onaj din piesă). S-au încredinţat, încea mai mare parte, tinerilor, roluride serioasă dif icultate şi de virtuozitate.Aceasta, în dorinţa de a-i obişnui euproblemele (atât de numeroase si grêle)aie marelui repertoriu clasic, urmărin-du-se frumoasa frazare cerută de a-cesta, rostirea versului, ţinuta scenică,respiraţia largă a unor roluri, careînainte de toate sînt de rezistenţă.

Această tragédie este poate cea maimodernă dintre tragediile lui Shakespeare. Regizorul George Teodorescu agîndit-o desprins de eventualele ca-noane cerute de invocarea unor persona je istorice (şi bine a făcut căsâ desprins de ele şi a condus peinterpreţi spre conturarea unor oa-meni foarte complecşi frămîntaţi de

noastră, din cadrul grafic al unei pa-gini de titlu a „Vieţii tineretului". Gă-sim, de asemenea, potrivită pentru uni-tatea stilistică a imaginii scenoplastice,tratarea în aceeaşi cheie grajicà, afundalului.

Florian Potra

persona je sînt, prin tot comportamen-

tul, gîndirea şi aspiraţiile lor, puternicrinascentiste. Intr-un cadru simplu,descărcat de orice element scenograficde prisos (Ion Ipser), s-a créât un locde joc pus la dispoziţda actorului sprea-1 umple eu impresionanta factura apersonajului pe care este chemat să-1

întruchipeze. Regia s-a subordonat sar-cinii pe care o arătărn mai sus, s-apius eu totul în slujba textului, deci, aactorului. Iar actorii tineri şi neobiş-

nuiţi eu acest gen de teatru, neantre-naţi pentru astfel de masive solicităridin partea unui text, mérita a fi discutât! în parte (căci observaţia pe caream face-o este tocmai că speotacolulnu ajunge să realizeze deplin coeziuneade climat între interpreţi, ci se resimteoarecum de pe urma unor tendinţesolistice).

Caractère puternice, deşi din alcă-tuiri diferite, Antoniu şi Cezar — res-pectiv Ion Dichiseanu şi Cristea Avram— apar pe scenă ca rezultat al unuimare efort depus de ced doi actori sprea găsi resurse variate pentru a da ex-presie scenică atîtor cotituri sufleteşti,gînduri şi impulsiuni ce frămîntă pecei doi eroi. Priviti sub prisma expe-rimentului ce s-a urmaiït, este sigur

ANTONIU SI CLEOPATRA" de Shakespeare

Data première! : 13 martie L961. Regia : George Teodorescu. Decoruri : Ion Ipser. Costume :Lidia Iovânescu. Distribuţia : Ion Dichiseanu (Marc Antoniu) ; Cristea Avram şi Dorin MogaOctavian Cezar) ; Gh. Cîmpeanu (Lepidus) ; George Constantin (Sextus Pompeius) ; Dan NicolaeEnobarbus) ; George Buznea şi G. Ţurcanu (Filon-Scarus) ; V. Arnăutu (Eros) ; Toni ZaharianDercetas) ; Paul Nadolsky (Demetrius) ; Costel Zaharia (Mecenas) ; Theo Partisch (Agrippa) ; Petru

opa (Dolabella) ; C. Niculescu (Proculeius) ; Maricel Laurenţiu (Tireus) ; Gh. Sîrbu (Gallus) ;Nucu Păunescu (Menas) ; Ion Radu (Menecrates) ; Costin Dodu (Varius) ; Iulian Marinescu (Tau-us) ; Ion Porsilă (Canidius) ; Sergiu Dumitrescu (Alexas) ; Ion Dămian (Seleucus) ; Virgil Vasi-escu (Mardian) ; Mircea Corbu (Eufronius) ; A. Ferrât (Un ghicitor) ; Nicolae Meicu (Un ţă ran) ;

Gr. Anghel-Seceleanu (Soldatul lui Antoniu) ; Cornel Ferrât (Locotenent II ) ; Dorin Moga (Loco-enent II I) ; Cornel Elefterescu (Sentinela I) ; Lupu Vasile (Sentinela II ) ; Const. Vintilă (Senti-ela I II ) ; Sabin Făgărăşanu (Solul Cleopatrei) ; I. Igorov (Slujitor I) ; George Negoescu (SlujitorI ) ; Olga Tudorache şi Marga Butuc (Cleopatra) ; Sanda Băncilă şi Vera Lazăr (Octavia) ; Nelly

Cutava (Charmiona) ; Mariana Vincze ( Iras). Ofiteri, soldati, soli, slujitori etc.



învăţătură pentru care le-ar fi trebuitoate ani şi ani de teatru. Ion Dichi-eanu are glas, ţinută, forţâ. Va fiînvăţat desigur că, pentru a le folosiît mai bine, acestea trebuie dublate

e pătrumderea, în toată plenitudinea,elementelor de vaaţă ale rolului,ăptuşind gestul cu sensul, făcînd dinăcere o prezenţă la fel de vie ca şieplica. Tînărul actor — care este, îrriiare, abia în al doilea an de teatru alău — s-a. maturizat cu acest roi, aîştigat meşteşug actoricesc (ajutat derija pe care am simţit-o prezentă, apiritului rector, a conducătorului a-estui teatru, artistul poporului Georgeraca). Pe aceeaşi linie este şi reali-area lui Cristea Avram în Cezar. El

urmărit, cu sîrguinţă şi devotament,meandrele sufleteşti ale eroului, in a-încul lui, ciudat şi măcinat de ambi-

de, in afară de o prestanţă ce în-heaţă, sobru şi sever. El a reuşit de-eori să transmită spectatorului, cuijloacele simpbtăţii expresive, cloco-

ul interior, prezent sub masca stă-înirii de sine şi a lucidităţii, factura,niversul de gîndire ale acestui perona j . El a realizat unele momente deibraţie puternică (chiar dacă lipsa

nui exereiţiu vocal, lipsa dozării efor-ului vocal s-au făcut pe alocuri re-mţite).Celé mai mari exigenţe le avem faţă

e interpréta Cleopatrei, Olga Tudora-he. Aceasta, pentru că ea este o ac-iţă cu o mai mare experienţă de teau, cu o deosebită înzestrare şi simţ personajului. Nu-d vom contesta

iciodată calităţile, nici chiar atunci

cînd realizarea ei va avea note false.Ca în cazul de faţă. Căci, in adevăr,Olga Tudorache — verificată în roluride mare prestanţă şi vigoare drama-tică şi umană — încearcă de astă dată

să îmbine, fără roade, aceste daruriale sale cu modalitatea unei feminităţiostentative, plecînd de la falsa can-doare la şerpuiri de alcov, şi realizea-ză astfel un personaj inconsistent informula lui morală şi inconsecvent informula lui scenică. Şi aici, sînt devină amîndo i : regi zor şi actor. Căcd,atunci cînd Lnterpretei îi scapă faptulcă în orice moment — de dominaţiesau de slăbiciune — ea trebuie să aibămaiestate, să nu uite că nu este osimplă femeie, ci regina Egiptului, unom de stat care înfruntă alt om destat (chiar dacă lupta atinge şi cîmpulintimităţilor), regizorul nu trebuia săscape acest semnificativ amanunt. OlgaTudorache este o actri^î care capteazăuşor sala, şi în acest privilegiu se as-cunde şi o primejdie : aceea de a lualucrurile mai uşor decît s-ar cuveni.

Am revăzut spectacolul după un oa-recare timp, înainte de a scrie despreel. M-.a bucurat să constat la interpréta Cleopatrei mai multă pondère,

adîncime şi simplitate. Pare că ac-triţa sesizează ea însăşi ceea ce estede prisos şi ceea ce trebuie să adauge încă. Este privilegiul talentului şi alpasiunii cu care ea face, in general,teatru. Ne-am bucura nespus ca, revă-zînd-o peste o altă trecere de timp,să descoperim în ea pe adevărataCleopatra.

Scenă din spectacol



I

Cealaltă interpréta aOleopatrei, Mar-ga Butuc, s-a străduit mai mult sprerealizarea feminităţii personajului, es-tompînd personalitatea omului de stat

din regina Egiptului. Am crezut maimult că farmecul ei féminin poate um-bri luciditatea şi voinţa lui Antoniu,dar n-am crezut deloc că, în momen-tele de înfruntare, ea ar avea forţasă i se împotrivească prin viclesug şiabilitate. Cleopatra ar fi, asadar, o îmbinare între ceea ce xealizează am-bele interprète, plus o mare prestanţăla care s-ar putea gîndi amîndouă.

George Cîmpeanu în Lepidus a schi-ţat caricatural un om slab şi lipsit

de atitudine. Dan Nicolae (Enobarbus)s-a străduit să fie cea de a doua con-

ştiinţă a lui Marc Antoniu, fără să re-uşească însă a ni-1 iprezenta în spec-tacol ca pe însuşi Mlarc Antoniu, pri-vit în ipostaza trădării. Dar pentruactor, experienţa cîştigată eu acestprilej este de asemenea preţioasă. Caşi pentru George Constantin, în Pom-pei, privit ca un personaj eu haz şigreutate.

S-a depus muncă pentru identifica-rea cît mai judicioasă a întregii lumia curţii Cleopatrei, ca si a Romei. Deşiam fi dorit un ritm de desfăşuraremai adeevat tensiunii lăuntrice a tex-tului, putem spune totuşi că spectaco-lul realizează ceea ce şi-a propus : săpropulseze tineri în roluri de marerăspundere.

TEATRUL DE STAT DIN TIMIŞOARA

„HAMLET" de Shakespeare

Data premierei : 18 mar tie 1961. Directia de scenă : Dan Nasta. Decoruri : Dan Nas ta.Costume: Virgil Miloia. Dis tr ibuas :yVasfle Cosma (Claudius, rege al,'Danemarc ei) ; Elena Simio-nescu , Coca Ionescu (Ge rtruda, regină a Danemarcei şi marna lui Hamlet) ; Victor Popescu(Polonius, şambelanul curţii) ; Stel ian Cremenciuc (Laertes, fiul său) ;). Gilda Marinescu (Ofelia,fiica lui Polonius) ; Ştefan Mării (Rosenkrantz) ; Radu Avram (Guildenstern) ; Sever Cîmpeanu(Voltimand) ; Virgil Lechinţeanu (Cornelius) ; Laurenţiu Azimioară (Osric) ; Ion Olaru (Ungentilom) ; Dimitrie Mugur (Un preot) ; Gheorghe Pătr u (Duhul tată lui lui Hamlet) ;yDa n Nasta(Hamlet, fiul fostului rege şi nero tul lactualului rege) ; ^-Emmerich Schàffer (Horaţio) ; VictorOdillo Cimbru (Marcellus) ; George Lungoci (Bernardo) ; Gheorghe Boiangiu (Franci sco, soldat) :George Ovidiu Cîrlea (For timbras, printul Norvegiei) ; Gheorghe Păt ru (Actorul rege) ; LuluPopescu-Pop (Actorul re gina) ; Radu Coriolan (Actorul Lucianus) ; Gheorghe Leahu (Int îiulgropar) ; Daniel Petrescu (Al doilea gropar).

Avem credinţa că spectacolul Hamlet, realizat de Dan Nasta pe scenaTeatrului de Stat din Timisoara, va

avea acel — destul de rar, din pă-cate — privilégiai de a stînni discuţii,de a prilejui utile învăţăminte, mai a-les atunci cînd va ajunge să pătrundă în rîndurile largi de spectatori şi oa-meni de iteatru. Oa unul dintre cei din-tîi care ne ocupàm de această trans-punere scenică — indiferent de obiec-tiile ce vor fi făcute, şi vor fifăcute — trebuie să spunem căel iese din comun. Vorbind des-pre noua înscenare a lui Hamlet

la Timisoara vom avea mereu în ve-dere precedentele montări încercatelanoi în ultimii ani eu aceasta piesă,căaatînd a stabili dacă ea înseamnă unpas mainte în gîndirea acestei capo-dopere a literaturii dramatice univer-sale. Desiguir, realizarea tiimişoreanăcumulează experienţa celorlalte mon-tări de pînă acum şi duce mai départei i î dî i i

lor operei. Acesta este dintru începutprincipalul ei merit. Oricare ar puteafi parerile şi obiecţiile formulate în

legătură eu realizarea timişoreană, toa-te acestea vor putea fi făcute, credem,pornindu-se de la constatarea unanimrecunoscută a culturii artistice şi fi-lozofice ce stă la baza speotacolului. Şică este aşa o dovedeşte faptul că, as-cultînd textul de pe scenă, se prefigu-rează clar spiritul în care a fost conce-pută opera — şi care este eel al Re-naşterii, eu toată bogăţia ei de gîndire,simplitate şi vibraţie.

Spectacolul lui Dan Nasta valorifică

piesa de pe poziţia celor mai înain-tate cuceriri aie gîndirii social-filozo-fice si artistice de azi. Hamlet al său

îşi devansează epoca, iar filozofia, poli-tica şi arta se înmănunchează armo-nios în spiritul său. Hamlet este unom de cultură (nu în zadar Shakespeare l-'a imaginât ca discipol al ce-lebrei pe acea vreme academii de la



modem care a căutat să dea studiuluica ract er laie ; a re o coneepţ ie de&prelume dovedind capacitatea de a ana-liza pe cea existentă şi de a întreve-dea posibilitatea alteia mai bune. Labaza relatiilor dintre oameni stau, înconcepţia lui, egalitatea, prietenia, res-pectul reciproc (un argument în pluspentru afirmarea caracterului profundprogresist al operei si pe care regia

de la Timişoara 1-a situât în primulplan al spectacolului).Pentru a sluji o astfel de operă, re-

gizorul a făcut apel la tot ceea ce 1-arput ea ajuta să r'ealizeze scenic tr ăs ăt u-rile eroilor şi climatul spiritual al a-cestei tragedii. (Afară de o singurătrăsătură, care uneori nu este deplinrealizată : simplitatea, care de fapteste sinteza unui procès de gîndire ar-tistică complexé, desăvîrşită Câci înmăsura şi in acele momente în caream simţit suipralicitări, prisosuri dedemonstraţie, am simţit şi o lipsă înadîneirea sensurilor filozofice aie res-pectivelor momente.)

Un astfel de spectacol este însă ne-obisnuit şi dif icil. El cere o mare pre-gătire colectivului şi un deosebit efortde participare spectatorului. Este asa-dar utilă ampla descriere, în progra-mul de sală, a concepţiei dupa carea fost montată aceasta pdesă. Ideileregizoruliui sînt indicate succint în program, spre a sluji drept călăuză spec-tatorului. Fără a face o ironie, trebuie

să spunem că, în unele momente celpuţin, este absolute nevoie de aceastăcălăuză, fără de care privitorii din salănu s-ar putea descurca în tot ce se

întîmpla la curtea Danemarcei. DanNasta a fost călăuzit de gînduri intere-sante şi de multă fantezie. Iată dardintru bun început doi factori ce potgaranta izbînda. Iată acum şi jaloa-nele tălmăcirii scenice a aoestei capo-dopere shakespeareene. E nevoie să lemenţionăm de la început pentru că,aşa cum spectatorul are nevoie să par-curgă programul de sală spre a înţe-lege mai bine spectacolul, tot aşa ci-titorul are nevoie de ele spre a în-ţelege mai lesne cronica.

Piesa este, asadar, în concepţia luiNasta : tragicà pe plan individual, dar profund optimistă pe plan istoric. Fap-tul acesta a scutit, credem, deznodă-mîntul tragediei Hamlet de o anumitănota funebră, sum bră , redî ndu-i înschimb un orizont luminos si încreză-tor înspre o, cîndva, posibilă ieşire a

i ii l li G t l t i t

subliniat prin profunzLmea meditaţieifilozofice, prin antagondsmul ce se cre-ează între erou şi lumea despotică pecare el se pregateste s-o înfrunte. Estetragic momentul istoric (moment derăscruce în evoluţia omenirii), pentrucă „lumea şi-a ieşit din matcă" şi eleste chemat s-o repună la loc. Tragi-cul în Hamlet nu trebuie să fie redat(si bine a gîndit aci regizorul) prinfolosirea accentelor melopeice, ci prinsublinierea ideii de dezlănţuire a ac- ţiunii, de luptă. M^sdune deosebit degréa, pe care Hamlet şi-o asumă nufără constiinţa caracterului ei nespusde anevoios, eu atît mai mult ou cîtrăzvrătirea lui (asa este ea privită deregizor) nu este a unui simplu Individ, ci a unui om chemat să devinaconstructorul politic al ţării sale — Hamlet, print al Danemarcei. Tragicà

este lupta ce se dâ în constiinţa ero-ului — urmărită şi ilustrată de monoloage — şi nicidecum, lupta pe careo va da eu despotul. Este tragic fap-tul cà el se simte încà nepregàtit pentru această sarcinâ istorică, deşi areconştiinţa imperioasei ei urgente. Şitoate aceste confruntări eu sine însuşi,care sînt monoloagele, descriu, de fapt,firul devenirii lui Hamlet, metamor-foza lui de la individ la erou, de la

şovăială la acţiune. Hamlet dă lupta în numele unui ideal al omului liber,care „nu-i robul patimii", dă lupta în numele Renaşterii şi împotriva lu-mii feudale.

Regizorul a găsit ou cale să izolezeprocesul lâuntric al eroului de acţiu-nea propriu-zisă a piesei, situînd monoloagele în afara cadrului obişnuit,

în afara acţiunii, în faţa unui pèr e tece cobora de fiecare data.

Oricît am recunoaste acestei modali-tăţi virtuţi deosebite de a pune înlumină într-*un mod anume umele re-plici ouprinzînd esenţa operei, trebuiesă primim eu rezervă rezultatul înspectacol, căci creează o ieşire din climat ul piesei şi artificializează însăşimeditaţia hamletiană. Desfăsurareascenică pare atunci îngreunată, făcîindmai évidente ideea regizorală, decîtpe

aceea a textului propriu-zis. Nu avemintenţia să dăm lecţii de regie, daroredem că un singur sput de luminăasupra eroului şi o cufundare în beznăa restului curţii ar fi slujit mai potri-vit scopului urmărit.

Şi acum, despre alegoria folosită înspectacol prin statui şi personaje ale-

i S i l ă H l t





PEMALUL

DUNĂRII,

PRINTREARTISTIIAMATÔRI

NU MAI SlNT CIULINI PE BÀRÀGAN...

O carte de vizită, eonfecţionată din-tr-o scîndură vopsită în galben, reco-ma nd ă : comuna Insurăţed, regiu neaGalati. Case frumoase, spoite în cu-lojri daschise, luminoase. Multe dinele,noU Numai în ultimii ani — mi seşpune<— s-au ridicat, cu venitul reali-zat la gospodărie, peste 260 de casenoi. Cocenii, ca şi stuful, ca re despâr-ţeau altădată casa de cer, au disparut.Le-au luat looul ţigla roşie c a mărulcopt şi foile de tablă albă. Ziduri decărărnidă, trainice, să adăpostească şipe nepoţii nepoţilor.

în sat sînt patru gospodării oolec-

tive, cinci şcoli, din care trei de şapteani, cămin cultural cu o sală de patrusute de scaune, film ca la oraş, în fie-care zi, bibliotecă, patru colţuri roşii,ş.a. La unul din aceste colţuri roşii,eel al gospodăriei colective multimili-onare „Griviţa Roşie", înfiinţată în1951, am întîlmit pe cîţiva din membriibrigăzii artistice de agitaţie al căreiprogram îl văzusem în ajun, pe scenaTeatrului de Stat din Brăila, cu prile-

jul fazei régionale a concursului echi-pelor de amator i din acest an. Ia tă-i :Antofi Gheorghe, un tînăr căruiaabia îi mijeşte mustaţa A absolvit în 1959şcoala de şapte ani şi acum e ucenicla atelierul de tîmplărie al gospodăriei,unde are ca maistru chiar pe tatăl său.Gheorghe face parte din brigada ar-ti ti ă d l 14 i i t l di i

îndrăgostit de brigadă e şi Neacşu Stefan, „veteranul" (deşi are numai 21de ani, e cel mai „bătrîn" dintre membrii ei). Face pa rte din bri gada a IV- a„Munca cîmpului" şi activează înechi-pa artistică de mai bine de cinci ani.Această activitate nu 1-a împiedicat săfie frunt aş în muncă. în 1960 a real izat400 de zile-^muncă, pentru care a pri-mit, în afară de bani, 2.800 kg porumb

şi 1.500 kg grîu. Am stat de vorbăşi ou alţi artişti amatori din gospodă-rie. Cu Florica şi cu Dumitra, douacodane care abia au trecut de 15 ani,cu învăţătoarea Dragu Ioana, direc-toarea şcolii nr. 2, şi cu alţii. (Brigadanumără 14 membri, din care 10 sîntcolectivişti şi 4 învăţători. Toţi ute-mişti). Mi-au vorbit, fâră să asteptesă-i descos prea mult, de speotacolelepe care le-au dat, de cei pe care d-au

lăudat, de fierarul Dumitru Barbu pecare 1-au criticat pentru că se ţineade fel de fel de ciubucuri pe acasă şinu-şi pre a îndep linea sarcini le ce-i re -veneau în cadrul gospodăriei, de îngri- jitorul de vaci Radu Cioroiu care, dacăastăzi nu mai vine afumat la lucru şinu mai lasă vitele gospodâriei neţesă-late şi neadăpate la vreme, datoreazăacest lucru lor, membrilor brigăzii,care nu 1-au lăsat în pace pînă nu s-a

îndreptat. Cîţiva tineri, care nu făceauparte din brigada artisticà» ju ca u şahla o masa vecină. Auzind numele po-menite mai sus, unul din ei a prinssă zîmbească şi mi-a reconstituit pentru exemplificare (cu preţul unei turepe care adversarul său, mai atent la

joc, i-a înşfăcat-o numaidecît) cuple-tele cu pricina care, odată lansate debrigadă, se vede că au fost preluateşi repetate de nenumărate ori de toţi

tovarăşii de muncă ai celor satirizaţi.Aflu că preşedintele gospodăriei, Ni-colae S. Nicolae, e un mare iubitor deteatru. A jucat, de altfel, în piesa Bucuroşi de oaspeţi şi în alte cîteva.Are numai 29 de ani şi conduce trebu-rile gospodăriei din 1959. Cunoaşte,cum e şi firesc, toate cifrele şi reali-zări le pe dinafară : 3.800 ha. te ren,600 bovine, 2.700 ovine, fâră mieii dinanul acesta, 108 ha. vii nobile, 6 auto-

camioane, 14 grajduri, 2 magazii de céréale a 60 vagoane fiecare, 2 tractoareetc., etc. „As vrea ca dramaturgii nos-tri să scrie mai multe piese legate de întarirea gospodariilor noastre colective, piese care să contribuie la crea-rea unei noi atitudini faţă de muncă,faţă de avutul obstesc, piese care să



tabilit şi se stabilesc între oameni înadrul gospodăriei. Aş vrea să dau

doar un singur exemplu care s-ar pu-ea să para, la prima vedere, neînsem-

nat în ce priveşte schimbările pecaree-au adus noile relaţii de muncă socialiste în satul nostru de astăzi. Me-eriile de văcar sau cioban erau luateînainte în derîdere. Astăzi, un îngri-jitor de vite se bucură de aceeaşi pre-uire ca oricare ait rnembru al gos-

podâriei, în afară de faptul că reali-ează venituri de peste 2.000 lei lunar.

Unul din aceştia e mulgătorul fruntaşAlexandru Neacşu din gospodărianoastră, care a fost premiat recent cuun ceas, de raionul Brăila". Ciobaniie azi nu mai sînt nici analfabeţi, nici

nepricepuţi la vreo altă treabă (opinieare circula pe vremuri despre ei). Şi

nu se limitează doar la a păzi mieiiă nu-i fure lupul, şi la a cînta dinluier sau din bucium. Toţi ştiu carte,

mulţi din ei urmează cursuri de zoo-ehnie, iar unii sînt chiar purtătorii insignei concursului „Iubiţi cartea".Asa cum mi-a relatât o tov arăsă re

dactor de la gazeta „Viaţa nouă" dinGalaţi, ciobanul gospodăriei colectivelin Gugeşti, raionul Focsani, a cerută i se aducă la stînă pe lîngă tainul

de alimente, şi un tain de cărţi, indi-cînd autori şi titluri de cărţi anume).Peste cîteva minute vom intra în

omuna Movila Miresii. Numele comu-nei e ilegat de o legendă. Bătrînii dinait povestese că într-o iarnă gréa, cumătul cît carul, nişte nuntaşi veneau

dinspre Mbtotolea, o tarla învecinată.Dintr-o data s-au trezit fără mireasă.a-o de unde nu-i ! Se vede că a căzut

din sanie şi a fost troienită de ză-

padă. Alţii pretind că nişte mocani,ciuaţi prin împrejurimi, le-ar fi ţinutdinadins calea nuntaşilor şi le-au furatmireasa.

Satul e mare, eu străzi largi şi drep-e, trase parcă cu sfoara. Librărie, far-

macie, magazin universal. In centralomuned, pe strada principală, cîţivaidari termina o casă Olădire mare.

Viitorul cămin cultural. Stau de vorbău meşterul zidar, colectivist la gos-odăria „Drum nou". A plecat de miedin sat şi a lucrat în diverse oraşe :a refacerea gării din Iaşi, la Pascani,i în alte locuri. Nu de mult s-a întorsîn comună. A avut pentru ce : întreimp, se înfiinţase gospodăria colec-ivă. Trebuiau înălţate adăposturi penru vite pentru niasini case de lo

ce i-am urat succès în muncă si... unbăiat (îşi doreşte de multă vreme a-ceasta, dar pînă în prezent i-au venitpe lume... patru fetiţe).

In sala vechiului cămin cultural —fost salon pentru nunţi, baluri şi altepetreceri — şapte fete şi trei băieţi répéta. E brigada artistică a şcolii pro-fesionale agricole din comună, carepregăteşte un montaj literar în cinsteaaniversării partiduilui. Foarte inimoşi,atenţi şi receptivi la sugestiile care lise dau. Gesturile cam multe şi nelalo-cul lor. Versurile le rostesc cu o em-fază ce se cere înlăturată. Am observâtaceste neajunsuri la cei mai mulţidintre artiştii amatori, debutanţi. Pentru înlăturarea lor şi pentru îndruma-rea pe o Unie realistă de interpretare,este necesară o mai atentă preocupare

din partea metodiştilor caselor de crea-ţie régionale, precum şi sprijinul tea-trelor de stat din regiune Mi s-aparut cu totul insuficient numarul de-plasărilor efectuaite în comunele dinraion de Teatrul de Stat din Brăila.Prezentarea spectacolelor acestui tea-tru în fata locuitorilor de la sate poateşi trebuie să constituie, pe lîngă altele, şi o lecţie de interpretare pentruartiştii amatori. în afară de această

acţiune, actorii teatrului ar putea săalcătuiască brigăzi mobile, care să viziteze, periodic, cercurile dramatice dinsatele raionului şi să dea îndrumăripreţioase.

Un scurt popas la bibliotecă : 6.724de volume. 516 cititori de la 1 ianua-rile 1961. Cu permisiunea biblioteca-rei, răsfoiesc cîteva fişe. Aflu pe a-ceastă cale că Plopeanu Nicolae, colectivist în vîrstă de 50 de ani, e preo-

cupat, într-o însemnată măsură, să-şiridice nivelul profesional. Iată cîtevadin cărtile pe care le-a citit în ultimavreme :

— Cum se pot obţine peste 3.800 kglapte pe cap de vacă furajată.

— Cultura florii-soarelui.— Agricultura sovietică, agricultura

cea mai înaintată din lume.— Cum este organizat un colhoz şi

cum trăieşte un colhoznic ; (şi pentrucă vrea să fie la curent şi cu proble-mele cercetării cosmosului)

— Sateliţii artificiali.Pe Costache Mihai, în vîrstă de 73

de ani, colectivist şi el, îl intereseazăce spune marxim-leninismul despre re-ligie. Iar pe Croitoru Ecaterina, învîrstă de 66 de ani pensionară a



6 de cărţi. Şi pe Coşbuc, si pe Tolsoi, şi „Pămînt desţelenit", şi pe Anaole France etc., etc Nu numai că ci-eşte, dar şi înţelege şi reţine totul şipo vestes te de-a fir-a-păr la toţi ce a

ăsit mai interesant în cărţile peare le-a citit.La înapoiere ne oprirn pentru un

eas in Vladimiresti, o comună la 15m de Brăila. Şi aici am gasit un câ-

min cultural în construcţie. Directoa-ea căminului cultural era plecată, eu

un delegat de la gospodărie, să cum-pere cortina pentru scena noului lăcaşde culture.

OAMENI SI VAPOARE

Un şuierat scurt de sirenă, şi vapo-

ul se desprinde uşor de cheiul Brăi-ei. Călători puţini. Mă asez lîngă unmarinar. De pe un ait vas. Acum, că-ător ca şi mine. E originar din Tulcea.

Mferinar de la 14 ani. Tatăl său aumblat de asemenea pe ape. îmi vor-beste printre altele de un scafandrudin Sulina care a mûrit nu de mult.A mûrit de moarte bună, de bătrîneţe.Trecuse de 86 de ani. A lucrat pînămai anii trecuţi. Un munte de om.

înalt, lat în spete, eu mîinile cît nişteopeţi. Hainele trebuiau să i se facănumai de eomandă. în urmă eu cîţivaani, un vas care s-a seufundat într-unaccident trebuia scos la suprafaţă. A-dîneimea la care se afla vasul treceade 25 m. A coborît un scafandru. S-a

întors înainte de a ajunge la vas. Acoborît al doilea. Aceeaşi soartă. A-unci a coborît moşul. Era trecut de 80

de ani. N-a iesit de sub apă pînă nu

a terminât treaba, si nu a avut nimicde suferit de pe urma acestei isprăvi.„Dacă vă duceţi la Sulina, întrebaţi deel — mă îndeamnă marinarul ou caream vorbit. Toată lumea 1-a cunoscut".

La Şantierul naval din Galaţi. Cîte-va cifre din bilanţul pe ultimii ani : douacargouri plecate în cursă. Al treilea,„Iasi", gâta să ridice ancora. Alte doua,a cheiul de finisaj. Al şaselea, „Clu-jul", pe cala de lansare. Alte doua,în constructie. In afara nenumăratelormotonave de tonaj mai mie şi a altor

ambarcaţiuni. Urc pe puntea cargou-ui „Iasi" care, în ziua următoare, se

va scălda în apele sărate ale MăriiNègre. Totul străluceşte de curăţenie.O ochiadă prin geamul rotund al uneicabine îmi dezvăluie un interior con-

bina câpitanului ? Da' de unde, aşa a-rată toate cabinele destinate membri-lor echipajului. Aparatura vasului, din-tre celé mai moderne. Trei magaziiimense pentru mărfuri, eu mijloacede încărcat şi de descărcat proprii.In&talaţie Radar. în cabina de co-mandă, un dulap eu o mulţime de ser-tărase, în care vor fi puse drapeleletuturor ţărilor prin apele cărora vatrece vaporul : Turcia, Italia, India,Japonia, Brazilia... Marea Neagră, Me-diterana, Oceanul Indian, Pacificul, A-tlanticul, toate mările şi oceanele lu-mii vor fi brăzdate de vapoarele construite pe acest şantier al nostru. Pre-ţul de cost al vasului a fost micşoratsimţitor faţa de eel al primelor douăvase lansate. Brigada artistică de agi-taţie a şantierului nu e străină de a-

cest fapt. Nu numai că mulţi dinmembrii acestei brigăzi au lucrat e-fectiv la constructia cargoului. Ea aremeritul de a fi contribuit şi în altfella scăderea preţului de cost.

ZILE DE CONCURS

...Formaţii corale, unele din ele eu

peste 100 de oameni. Bchipe de dan-suri. Tarafuri. Fanfare. Solişti vocalisau instrumentale Brigăzi artistice...Pe măsură ce ne apropiem de sfîrşi-tul com,petitiei, oamenii, în loc să o-bosească din pricina asteptârii şi &-moţiilor, sînt mai exuberanţi, mai plinide vioiciune. Pe cei de la Câminulcultural din Iveşti, raionul Tecuci, nu-i întrece nimeni în entuziasm. „Vin sin-guri la cămin — ne spune directoarea

căminului cultural, tovarăsa Caşu E-lena. Nu avem bătaie de cap eu mo-bilizarea oamenilor. Şi tovarăşul Doro-băţ, instructor de partid, şi tovarăşulŞtirbeţ Neagu, preşedintele Sfatului, şipreşedintele gospodăriei colective, tov.Gheorghe Capriş, ne ajută într-o în-semnată măsură. Vin, asistă la repeti-ţii, ne întreabă de ce avem nevoie Nu întîmplător, echipa noastră de teatrus-a clasat anul trecut pe locul III, pe

ţară, la Festivalul bienal de teatru deamatori. Şi nu întîmplător sîntem che-maţi peste tot, la toate inaugurările degospodării, de cămine culturale etc."Din brigada artistică fac parte patrufamilii de tineri. Printre ei se află şiSuliman Ioana, care activează la că-minul cultural de zece ani, şi soţul ei,



in echipa de dansuri, şi din brigadă,i din echipa de teatru. Tot îmipreunăucrează în gospodărie, la brigada

grădinărie.Printre alte formaţii, se prezintă ş,i

ea de la întreprinderea textilă dinGailati. Aflu că anul acesta s-au inscrisentru a urnia clasa a VIII-a a liceu-ui serai 18 muncitori de la această

întreprindere. Puţini ? Da, dar sînt ul-imii 18. Restul sînt sau în clasa aX-a, sau a X-a, sau a Xl-a, sau ab-olvenţi ai liceului, sau elevi la şcolilee maiştri.

Brigada uzinei „Cristea Nicolae" dinGalaţi a intrat în scenă tîrziu, dupămiezul nopţii. Textul brigăzii — asu-

ra căruia ar trebui să se mai stăruie— vorbeşte de realizările muncitorilor

din uzină ralevînd oa principal obiectivupta pentru calitate. Interpreţii, bineîndrumati. Multă vervă, rnultă varie-ate în mişcare, simplitate an rostireaersurilor. A fost una din celé niaiaine pregătite brigăzi care s-au préentât la faza regională — centrele

Brăila şi Galaţi — alături de cea aantierului naval din Galaţi.Am remarcat de asemenea unele va-

ori de text şi interpretare la brigă-ile I.G.O. şi T.R.C.L. Brăila, la ceaCăminului cultural din comuna Şu-eşti, raionul Făurei, la cea a Casedaionale de cultură din Tecuci, la cea

Căminului cultural din Iveşti, Galaţi,.a.

Cîteva concluzii eu privire la brigă-ile artistice prezente la faza de con-

ours de la Brăila şi Galaţi, la care amasistat.

Celé mai multe dintre brigăzi au do-vedit o înţelegere deplină a rosturilorşi sarcinilor pe care le au : de a filegate nemijlocit de producţie, de aajuta la îndeplinirea planurilor între-prinderilor, de a contribui la ridicareacalităţii produselor, la reducerea pre-ţului de cost, de a oglindi aspecte legate de viaţa nouă a satului (brigă-zile artistice de la caminele culturalesăteşti), de a aduce date şi fapte concrete din viaţa unităţilor de muncădin care fac parte. (Excepţie a făcutbrigada G.A.S. „30 Decembrie" dinBujor al cărei program a avut un ca-racter prea general).

Caracterul artistic al programelormultor brigăzi e încă destul de firav.

Unele programe seamănă eu nişte dăride seamă. Atâta doar că-s însoţite de omélodie. Alteori, o simplă înşiruire dedate, cifre, nume potrivite în asa felca să rimeze. Lipsa elementului artistic, emoţional, în text şi în interpretare, care face ca spectatorul să nu participe afectiv la ceea ce se spune sause joacă pe scenă, va trebui să fiecombătută pe viitor de Casa de creaţieregională din Galaţi. Se cere o îndru-

mare mai metodică a celor care alcă-tuiesc textele. Sînt necesare descope-rirea şi atragerea în colectivul de crea-ţie al brigăzilor, a muncitorilor şi ţă-ranilor talentaţi, eu fantezie, eu umor.Brigada artistică de agitaţie trebuiesă devina eu adevărat artistică.

Ilie Rusu

www.cimec.ro



însemnâri de reg/zor

PRINTEATRELEDE COPII

SI TINERETDIN

MOSCOVAoeste însemnări în-

cearc ă sa fie pri mel edintr-o série privindviaţa teatrală dinMoscova şi Leningrad.Le numesc însemnări„de regizor" pentrucă am urmărit munca

unor teatre eu ochiul regizorului, în-cercînd să descopăr, dincolo de far-mecul umui spectacol, procesul decreaţie, încadrarea spectacolului în

repertoriul general al teatrului res-pectiv, modalitatea proprie de expri-mare a fiecărui colectiv teatral. Cerdeci îngăduinţă ciritorului pentru ca-litatea literară a însemnârilor mêle,invitîndu-1 să nu caute frumuseţeametaforei sau strălucirea calamb u-rului, ci informaţii privind expe-rienţ a teatr ulu i sovietic, t endinţe lesale ac tuale , d rumu l său de viitor ;informaţii pe care le consider pre-ţioase şi lămuritoare pentru o sériede problème ce frămîntă azi pe oa-menii de teatru din tara noastră.

I

In centrul Moscovei, în piaţa „Sver-dlov", alături de Teatrul Mare, seaflă te at ru l celui mai mie specta tor :

teatrul îşi va sărbători 40 de ani de

activitate. Faptul cà a fost înfiintat în 1921, la numai cîtiva ani dupărevoluţie, reflectă importanţa deose-bită ce se acordă îin U.R.S.S. miculuispectator. Datorită grijii eu care afost îndrumat, datorită ajutorului multilateral pe care 1-a primit din parteastatului sovietic, precum şi datoritâentuziasmului coleotdvului, TeatrulCentral de Copii este astăzi nu numaiunul din celé mai importante, darşi unul din celé mai bune teatre aieMoscovei

Văzînd cîteva dintre spectacoleleteatrului şi discutînd eu membrid co-lectivului, poţi uşor să-ţi dai seamacare este ideea directoare ce stâ labaza activităţii teatrului şi pe careo simţi vie în toate compartimentelede muncă, în toate manifestările sale.Micii spectator! frecventează tea tru lde la o vî rs tă fragedă : 5—6 an i pî năspre 16—17 ani, adică în plină peri-oadă de formare a personalitătii lor.Ţinînd seamă de aceasta, teatrul îşipropune : pe de o parte, să contribuiecît mai eficient la formarea unui buncetăţean, venind astfel în sprijinuleducatorilor din şcoală şi din orga-nizuţiile pioniereşti, iar pe de aită parte, urmăreşte formarea gustuluartistic, a dragostei pentru cultură

şi artà, formarea unui viitor spectator cultivât şi exigent. Iată deci că tea

trul merge alături de şcoală — eucare de altminteri are strînse legă-turi — avînd un caracter pedagogic,adică propunîndu-şi să ofere miculuispectator reprezentări bine precizateasupra diferitelor aspecte aie vieţiişi moralei societătii sovietice, căutîndsă nască şi să dezvolte în el calită-ţile de bază ale unui destoinic cetă-ţean.

CUM SE FACE UN REPERTORIU

Una din primele şi cede mai ditacileproblème care s-au pus în faţa tână-rului teatru pentru copii, acum 40de ani, a fost problema repertoriului.Dramaturgia pentru copii şi tineret



reârii unor texte dramatice pentrucopii, teatrul şi-a propus atragereaunor dramaturgi reputaţi şi, în acelasiimp, atragerea spre dramaturgie a

prozatorilor şi poetilor care scriudespre viaţa tineretului şi copiilor.

Primul pas a fost legarea scriitorilorde viaţa teatrului. Foarte mulţi dintrei au devenift membri ai consiliuluirtistic, partàcipînd la repetiţii, la

consfătuirile teatrului, la discutàileu spectatorii, eu pedagogii şi profe-orii. în felul acesta, mulţi au în-eles practic, prin contact direct eu

micii spectatori, cât de importanteeste problema dramaturgiei pentruei mici. Acum, teatrul are în jurulău un grup de dramaturgi devotaţi,

dintre cei mai valoroşi. Sînt demintit : Rozov, Mihalkov, Kuzneţov,

Marşak etc. Teatrul a obţinut suc-ese şi în munca de recrutare de noi

dramaturgi, pe care a dus-o printrerozatori şi poeţi. Astfel s-au născut

— prin colaborare directă eu teatrul— Prietenul meu Kolka, prima piesă

prozatorului Alexandr Hmelik, şiprima piesă a prozatoarei Ninavanter, Foştii copii. Munca teatruluiu scriitorii a avut deci bune rezul-ate. Acum, în repertoriul permanent

înt înscrise peste 25 de titluri deiese, în mare majoritate piese sovie-ice contemporane.

Repertoriul teatrului cuprinde tredrupe de piese, care se adresează res-ectiv celor trei categorii de spectaori : prescolarii, pionierii şi tineriiînă la 16—17 ani. Pentru cei mai

mici spectatori ai săi, teatrul joacăîn spécial basme, şi cei mai populariramaturgi pentru acest public sînt

Marsak şi Şvarţ. Nu sînt neglijateici basmele şi nici legendele altor po-oare. Una din iniţiativele valoroase

fost aducerea pe scenă a literaturiiopoarelor de curînd eliberate de subjugul colonial (India, Indonezia).Pentru cea de a doua catégorie de

pectaitori, şcolarii din clasele maimici, teatrul prezintă Sombrero, Prie-enul meu Kolka, Cravata roşie etc.,în special piese închinate vieţii pio-

ierilor.Pentru a treia catégorie de spectaori, cei de 15—17 ani, se prezintăiese care vorbesc despre desăvîr-irea tînărului sovietic, despre trecereaui la o viaţă independentă. Inceastă catégorie intră piese ca In-r un ceas bun Bătălie inegală în

piesa romînească a lui Stoenescu şiSava : Nota zero la purtare (care se

joacă déjà de trei ani) şi multe altele.Dramaturgia clasică rusă şi univer-

sală e de asemenea prezentă în repertoriul teatrului prin : Prea multàminte strică de Griboiedov, Sufletemoarte de Gogol, Boris Godunov dePuşkin, Burghezul gentilom deMolière etc. Aceste speetacole au ca

scop îmbogăţirea culturii tînăruluispectator eu maiïle valori clasice aiedramaturgiei.

„Pentru viitor — îrni spunea într-odiscuţie N. A. Morgunova, secretaraliterară a teatrului — ne propunemsă montăm cîteva speetacole ştiinţi-fico-fantastice. Primii pasi în aceastădirecţie s-au şi făcut. La cererea teatrului, poetul Valentin Berestov şiprozaitorul Iosif Dick au început săscrie pentru noi doua piese desprezborul omului în Cosmos".

PENTRU CEI MICI, O ARTĂ MARE !

Am văzut la acest teatru patruspeetacole : Ramaiana, Sombrero, Prie-tenul meu Kolka şi Foştii copii.Primul lucru care m-a izbit a fostmarea bogăţie şi diversitate de mij-loace de expresie a actorilor. Sesimte din prima clipă — ca o carac-teristică principală a colectivului —munca de perfectionare care se duce în teatru zi de zi. Actorii teatruluiinterpretează copii, oameni maturi,animale, eroi ai teatrului clasic, cîntă,dansează, exécuta scene de pantomime, scene de luptă, eu aeeeaşi uşu-rinţă, eu aceeaşi dăruire şi măiestrieartistică. Lucrul acesta e de-a dreptuluimitor.Spectaeolul Ramaiana are la bazătextul poemului clasic indian, drama-tizat şi adaptât de N. R. Guseva. Re-gizorul spectacolului, maestrul emerital artei din R.S.F.S.R., Kolesaev, aurmărit transmiterea valorilor poeticeale textului prin mijloacele celé maisimple, mai accesibile micului spectator, fără să se îndepărteze însă demodalităţile tradiţionale ale teatruluiindian. în spectacol, mişcarea e stili-zată pînă la geometrism, scene depantomimă preced fiecare tablou, sce-nele de luptă sînt adevărate momentecoregrafice ; totul însă, descărcat desimbolistica complicată a dansuluiclasic indian, rămîne perfect inteli-gibil şi accesibil Important e faptul



aotorii teatrului. Din oonvorbirilevute cu câţiva dintre ei, am aflat

că în tot timpul pregătirii spectacolului, actorii au lucrat zilnic oreîntregi eu un maestru de balet şi că

ieoare mişcare a fost îndelung cize-ată. Rezultatul acestei munci migă-oase şi pasionate a fost un spec-acol echilibrat, perfect finisat şi plin

de suflu poetic. La acest spectacol,holul mare al teatrului era împodobitu numeroase fotografii de sculpturii monumente indiene, fotografii după

picturi murale şi schiţe de personajeîn mişcare (principalele atitudini aie

dansului clasic indian) ; de asemenea,

un panou de fotografii prezenta vi-ita tovarăşului Hruşciov în India.Toate acestea pregăteau pe miculpectator în vederea spectacolului, şiîn acelaşi timp, îmbogăţindu-i eunoş-inţele de cultură într-o forma atrac-ivă, îl introduceau în imediaita ac-ualitate. în pauză, grupuri de copiiăutau să recunoască în fotografiile

de pe pereţi, eroul préférât, decorulîn care acesta a trait. în felul acesta,

eatrul oferea tînărului spectator nuumai un spectacol, ci o sumă de datepreţioase şi atractiv prezentate despreultura şi arta indianà.Despre Prietenul meu Kolka, unul

din celé mai bune spectacole caree joacă pe scenele Moscovei, s-a maicris, aşa că n-aş vrea să mă maipresc asupra valorilor morale aieiesei, asupra conţinutului ei edu-ativ. Socot însă că ar trebui subli-

iată încercarea îndrăzneaţă a tînă-ului şi talentatului regizor A. B.Efros de a obişnui pe tînărul specator cu legile convenţiei teatrale.

Totul în spectacol (schimbările deecor, de loc, de timp) se face la ve-ere. Spectacolul începe în curtea uneicoli. Turnanta, pe care sânt montateiferite aparate de gimnastică, seoteşte încet. La aceste aparate, ne-

mişcaţi, în atitudini caracteristice deoc, stau elevii. în scenă intră o fetiţăare se adresează de la rampă spec-atorilor : „Clasa a 6-a B e în re-reaţie". în această clipă, totul seînsufleţeşte : elevii clasei a 6-a B se

joacă. Se termina primul tablou.Aceeaşi fetiţă vine la rampă şinunţă : Recreaţia s a terminât

atmosfera tinerească şi vioaie a pri-mului tablou, ajungem în „camerapionierului". Procedeul se répéta petot parcursul spectacolului şi acestemici interrnedii excelént executate

asigură continuitatea acţiunii scenice.Dar inovaţia regizorală a lui Efrosnu se opreşte aici. Slujind ideea edu-cativă a piesei, el nu se fereşte săoprească în anumite momente acţiuneascenică, lăsînd în mişcare doar perso-najele care în acea clipă poartă sarci-nile celé mai importante. E de o marefrumuseţe şi putere de convingerefinalul piesei, rezolvat pe această Uniea concentrării atenţiei spectatorului

asupra acţiunii principale, semnifi-cative. Clasa e din nou în recreaţie.La un moment dat însă, toţi se opresc,devenind doar un fundal decorativpentru celé doua personaje importantecare intră în scenă : Kolka şi instruc-torul de pionieri. Aceştia se apropie încet unul de altul ; instructorul îi înapoiază lui Kolka cravata roşie, pecare acesta o leagă de gît cu douanoduri, strîns, de parcă ar vrea să

n-o mai piardă niciodată.Socot că, fără să cadă în intelec-tualism sau convenţie gratuită, acest spectacol, prin rezolvările lui, esteunul dintre celé mai importante încampania pe care teatrul o duce

pentru formarea gustului artistic altînărului spectator.

în marea majoiïtate a spectacoleloracestui teatru apar personaje-copii.Pentru interpretarea lor, teatrul fo-

loseşte două soluţii : actriţe cu bo-gată experienţă scenică ce interpre-tează curent roluri de copii (joacă în travesti) şi copii foarte apropiaţica vîrstă de personajele pe care leinterpretează. în acest scop, pentrua évita diletantismul şi întîmplarea,teatrul a înfinţat o şcoală, aşa-numitul„studio", în care suit primiţi copii cuaptitudini pentru teatru, care au terminât clasa a X-a şi care capătă aici,timp de trei ani, cunoştinţe temeinicede arta actorului, istoria teatrului şiistoria artelor, de la regizorii, actoriişi pedagogii teatrului. Din anul doide studii, acesti copii capătă roluri

în spectacolele teatrului. în spectacolul Prietenul meu Kolka, toate ro-lurile elevilor sînt interpretate de



EATRUL CONTINUA ŞCOALA

Teatrul nu se limitează însă lamunca de creare a spectacolelor. Elduce o foarte însemnată parte activităţii sale în mijlocul spectato-ilor, cu ajutorul a trei pedagogi an-

gajaţi în acest scop. în teatru exista deja tradiţia orga-

nizării unui activ, format din cei maibuni speotatori. Membrii actdvului sîintecrutaţi dintre elevii claselor VIII—X.

Scopul principal al teatrului în muncaa cu activul nu este numai dezvol-area gustului pentru teatru, ci dez-

voitarea personalităţii copilului şi agustului său pentru frumos, pentruartă şi cultură în general. Copiii se

întâlnesc în teatru de doua ori peăptămînă şi, sub conducerea peda-

gogilor, discuta despre teatru, dese-nează, scriu articole şi chiar micicronicd despre spectacolele pe caree-au văzut. Uneori, impresiile micilorpectatori sînt de un real folos acto-ilor şi regizorilor pentru îmbunătă-sirea spectacolelor. Cînd teatrul pre-

găteşte o piesă din dramaturgia uneiări straine, activul se pregăteşte şi

el citind despre ţara respectivă,despre literatura şi oamenii ei. înalte cazuri, munca se poartă şi dupăvizionarea unui spectacol. Ramaiana-a impresionat mult pe micii spectaori şi ei s-au apucat cu seriozitatesă citească literatură indiană. Auorganizat chiar şi o expoziţie de de-ene cu subiecte din poemul indian.în activ lucrează pînă acum copii din

100 de şcoli din Moscova, şi de re-inut este faptul că ei au devenit pro-

pagandişti ai teatrului printre colegiior. Se remarcă, de pe acum, că elevii

acestor 100 de şcoli sînt spectatorimai buni decît cealalţi (asta datoritămuncii membrilor activului).

în cadrul activului sînt anumiţicopii care îndrăgesc cu osebire pro-blemele de teatru. Aceştia formeazăun cere mai restrîns — cercul deeatru — care duce o activitate deo-ebită. în primul an se ocupă de pro-

blemele teatrului pentru copii. Citescpdesele prezentate şi discuta spectacolele (uneori împreună cu întregcolectivul de actori). Se discuta deasemenea ideile, mesajele spectacolelor.Una din temele lor preferate este

„cum trebuie să fie un tînăr sovietic",şi discuţiile sînt pasionate, nu bazatepe generalităţi, ci pe exemple dinviaţa lor, din cărţi şi spectacole. înanul II şi III încep discuţii desprespectacolele altor teatre din Moscova.

De curînd, teatrul a organizat vizionarea şi disoutarea spectacolului Po-veste din Irkutsk cu membrii cerculuide teatru. De asemenea, la Casa Artiş-tilor se organizează periodic pentrumembrii cercului, lecţii de istoria teatrului, pictură, muzică.

Paralel cu toate acestea, tea tru lmai stabileşte şi o strînsă legăturăcu educatorii : directori de şcoli, pro-

fesori, părinţi. De doua ori pe an seorganizează ziua directorilor de şcoală,a profesorilor şi a părinţilor. în acestezile teatrul se sfătuieste cu aceştiadespre repertoriul trecut şi despreplanurile sale de viitor.

Il

în ceea ce priveste Teatrul Comso-molului Leninist din Moscova, am să încep prin a cita opinia primului re-

gizor al teatrului, B. N. Tolmazov,artist al poporului al R.S.F.S.R.,despre specdficul teatrului de tineret.

„Spectatorii noştri — spunea Tolmazov — sînt t ineri între 17 şi 26 deani. Asta spune de la îneeput foartemult. Este publicul cel mai entuziastşi cel mai dificil în acelaşi timp. Evîrsta marilor elanuri, a setei de cu-noaştere, a marilor generozităţi, dare totodată vîrsta marilor încăpăţînări.Spectatorii nostri se interesează de

tot ce e légat de viaţă, de la dragosteşi prietenie şi pînă la zborurile inter-planetare, dar ei au în toate acesteproblème părerile lor proprii, admitsă fie contrazişi, dar nu admit să lise ţină lecţii, să fie dăscăliţi, să sepună în coada fiecârei dezbateri unrezumat moralizator. Ei vor să tragăsinguri concluzia, să aibă satisfacţiacă au descoperit-o şi nu să le fievîrîta pe gît. Dorim ca spectacolelenoastre să mulţumească pe spectatori

şi să-i ajute. Teatrul nostru va fi deciun teatru exclusiv contemporan şiun teatru de dezbatere, de proble-matică contemporană, un teatru agi-tatoric, viu, eu tendinţa de a pă-trunde imediat în mijlocul spectato-rilor, de a naşte poziţii, reacţii, pă-reri, şi nu un teatru academizanţ,doctoral, didactic".

TEATRUL, LABORATOR AL CREAJIEI

DRAMATICERepertoriul Teatrului Comsomolului

Leninist este alcătuit exclusiv dippiese contemporane. Marea majori-tate o formeazâ pissele originale (90%).

92



Se joacă şi piese din dramaturgiaărilor de démocratie populară, sau

piese occidentale contemporane.Acum, repertoriul permanent al tearului cuprinde peste 15 piese, dinare cităm : Famïlia de Popov, Fraţii

Erşov de Kocetov, Tovarăşi roman-ici de Sobol, Vîrstă primejdioasă

de Nariniani, Ani de pribegie deArbuzov, Flori vii de Pogodin, piesamaghiară Cu ochii legaţi de IstvanFeher etc. După cum se vede, teatrul

joacă piese aie unor dramaturgieputaţi, ca Pogodin şi Arbuzov, dar

duce în acelaşi timp o mare cam-panie de descoperire de autori dra-

matici, de încurajare a tinerilor dramaturgi. Teatrul are déjà un grup deineri dramaturgi cu care lucreazăi care şi-au reprezentat aici primele

piese : Nariniani, Sobolev, Ustinov,Veiţler, Mişarin etc. E de subliniataptul că teatrul nu are faţă de dra

maturgi o poziţie pasivă, nu aşteaptăde la ei piesele, ci le cere, le co-mandă, oferind dramaturgilor temele.Aceasta este o practică firească a

eatrului, ea rezultă din sarcina peare şi-a luat-o de a fi nu numaicontemporan, dar şi actual, de a re-lecta problème de cea mai arzătoareactualitate. Teatrul ajută pe dramaurgi să descopere temele actualităţiihiar în mijlocul tineretului, al spec-atorilor. Desele deplasări ale tearului în fabric!, uzine, colhozuri,urneele în ţară, sînt întotdeauna în-oţite de dramaturgi, care cu aceasta

ocazie cunosc problemele care-i inte-esează pe spectatori. Directorul tearului sublinia într-o discuţie că

piesele* Virstă primejdioasă şi Hamlet din apartamentul 13 — piese caredezbat problema lichidării unor mani-estări uşuratice şi cosmopolite dinîndul tineretului şi, respectiv, lupta

pentru o înaltă morală comunistă —au fost scrise şi puse în scenă pentrucă, din discuţiile purtate de teatru şidramaturgi cu spectatorii, a reieşitnecesitatea abordării acestor terne.Acum, teatrul proiectează un turneuîn regiunea pămînturilor desţelenite ;urneul va fi însoţit de tînărul dra-

maturg Igor Sobolev. Fără îndoialăă în urma acestei călătorii se va

naşte o nouă piesă Noile piese sovie

„Versiune scenică a Teatrului Com-somolului Leninist".

LANSÎND IDEEA ÎN PUBLIC...,

Am văzut la acest teatru trei spec-tacole, ultimele premiere ale teatrului : Vîrstă primejdioasă de Nariniani, Hamlet din apartamentul 13 deVeiţler şi Mişarin, şi Flori vii dePogodin. Spectacolele abordează problème de acută contemporaneitate. Eleau fost tratate de regizorii teatrului în manière foarte deosebite. Astfel, în Vîrstă primejdioasă, regizorul Steinsatirizează, cu mijloacele vodevilului,

manifestările cosmopolite care apar în rîndurile tineretului. Ritmul spec-tacolului este alert, caracterele dife-renţiate prin tonuri tari ; decorulmontât pe o turnantă ce se învîrteştela vedere creează mereu locuri noide joc, punînd actorii în situaţiimereu noi. Toate aces tea au ca re-zultat un spectaeol plin de vioiciune,umor şi farmec, în care ascuţişul sa-tirei este cu dibăcie condus.

Regizorul Remez tratează cu totulaltfel spectacolul Hamlet din apartamentul 13. Tema contactului adoles-centului cu viaţa, cu aspectele ei îna-intate şi cu aspectele înapoiate, ceregravitate, simplitate. Intr-un decorunie, neutru, actorii evoluează eco-nomisind la maximum mişcarea, cău-tînd mereu expresia simplă, sobrà,lapidară. Scene de mare frumuseţese compun în spectaeol prin asocierea,

de pildă, a unei proiecţii cu o anu-mită replică sau cu o atitudine binesurprinsă a actorului.

Flori vii, pusă în scenă de primulregizor al teatrului, Tolmazov, se ca-racterizează prin adîneirea amănun-ţită a situaţiilor scenice, prin urmă-rirea atentă, minutioasă, a adevă-rului vieţii. Tema formării şi desă-vîrşirii unei brigăzi de muncă co-nriuniste este privită de regizor ca odezbatere de problème de etică, deatitudine faţă de muncă.

Toate aceste trei spectacole, deşitratate în manière foarte deosebite,au o trăsătură comună evidentă carele situează în cadrul aceluiaşi profil.Sînt spectacole agitatorice, care seadresează direct publicului Se joacă



asupra reacţiilor sălii : „Cînd specta-orii noştri sînt înfierbîntaţi, cînd

discuta, cînd se pasionează de pro-blemele ridicate de spectacole, con-iderăm că ne-am îndeplinit sarcina"

— spunea el.Această „aruinoare" a ideilor spec-

acolfuhii în sală se realizează prinjocul deschis, curat, lipsit de artificii,

al actorilor, prin lupta dusă de în-regul colectiv împotriva academis-mului, meşteşugărismului, rutinei.

SPECTATORII DETERMINA LINIADE ACTIVITATE A TEATRULUI

Inceputurile atragerii spectatorilorîn jurul teatrului au fost dificile. Pri-

mul pas a fost organizarea discuţiilor

dupa spectacole. Acest lucru însă nu-a făcut la spectacole spéciale, săr-bătoreşti, prezentate cu acest scop. Nu.După un spectacol obişnuit, un actoreşea la rampă şi ruga spectatorii care

au a le comunica impresii, să rămînăîn sală. Nu întotdeauna rămîneau

mulţi, şi chiar din aceştia numai omică parte vorbeau deschis, sincer,despre problematica piesei şi calităţileau defectele spectacolului. Aceştia au

ost totusi primii prieteni. De atunciei s-au îinmulţit mereu şi au devenitnu numai propagandist! ai teatrului înîndurile tovarăşilor lor de muncă, darînt şi cea mai eficace legătură pe

care teatrul o are cu masa spectatorior. Prin aceşti prieteni teatrul ajungeă cunoască părerea spectatorilor, pre-erinţele lor. Dar teatrul nu s-a mulţu-

mit să-şi apropie spectatorii odată ve-niţi în sala de spectacol, el a pornit

în căutarea spectatorului, prin uzine, în faibrici, în colhozuri. Teatrul joacă în oluburile întreprinderilor, dar maimult decât atît, joacă fragmente dinpiese chiar la locul de muncă, în ate-liere, în timpul pauzei de prônz. In fe-lul acesta, colective întregi au prilejul să cunoască teatrul, să-1 ajute, să-1 îndrăgească. Scriam mai sus, şi aş vreasă întăresc aici, că piesele Vîrstà pri-

mejdioasă şi Hamlet din apartamentul13 au fost, c a să spun asa, „comanda-te" autorilor de către spectatori.

Teatrul are acurn o listă a prieteni-lor, listă care se măreşte mereu. Cuaceşti prieteni teatrul păstrează ostrînsă legătură. De pildă : toţi prie-tenii primesc prin poştă la locul demuincă afişele teatrului. Un grup de10—12 dintre prietenii cei mai apro-piaţi <să nu se creadă că e vorba decritici, ziarişti sau oameni de artă, cide muncitori dm întreprinderi) sîntinvdtaţi să participe la toate etapelede pregătire a unui spectacol : discu-ţia din consiliul artistic, lectură, re-petiţii de mişcare, vizionare şi, în sfîr-şit, premiera. Acestea sînt doar cîtevadin mijloacele prin care se realizeazălegătura teatrului cu spectatorii săi.

Vorbind despre importanţa legătu-

rilor dintre teatru şi spectatorii săi,directorul teatrului, A. A. Kolevatov,ne spune : „Teatrul nostru nu-şi poateduce munca în afara preocupărilor,dorinţelor, problemelor spectatorilorinoştri. Asa privind lucrurile, legăturilepe care le avem cu spectatorii noştri,nu numai că ne ajută, dar ne şi détermina, ne trasează linia principalăde acţiune".

Radu Penciulescu

www.cimec.ro



SI EU AM FOST LA ESTRADA...

CUGETĂRI DE SPECTATORI

.

i

Păstrarea contramărcii la spectacol e recomandabilă nunumai pentru oontrolul biletelor, ci si pentru cei care ardori să-şi noteze textul integral al revistei.

Din programul coregrafic numai costumele aveau ceva„plastic" (polivinilin).

După partea muzicală. simt deseori manifestari aste-nice : nu ţin mi nt e ninùc.

In ceea ce priveşte autorii , conducerea tea trului are„mînă" bună, dar o siingură „mînă eu 5 degete" e suficientăpentru a-d număra pe acei care scriu invariabil în acest gen.

— Sînt mu lt e fe te timere în noul sipectacol !— Spui adevărul ?— Adevărul... „gol, goluţ".

Cîte picioare etalate în ultimul spectacol şi, totuşi, ver-surile şchioapătă !

— Ce lipsă de dicţiune la dizeuri. Nu înţeleg nirnicdin ce cîntă.

— O fi o stratagemă a textierilor...

Intre spectacolele de estradă care se joacă în grădini,şi decoruri exista o legătură logică : ambele au mult „zar-

zavat".Nicăieri nu se practică mai freevent „preluarea moş-

tenirii clasice" decît la Estrada (în ceea ce priveste glumele).

Termeni de specialitat e :Comédie muzicală : poveste eu... cîntec.Concert-spectacol : orchestra se dă in... spectacol.Est rada pe terne locale : auto r buourestean care série

pentru un teatru imuzical din provincie o revistă eu aspectelocale. S-a document ât din ghidul orasului respect iv !

Al. P.



! ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ » ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ »

î TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE" î S T A G I U N E A 1 9 6 0 — 1 9 6 1

In r e p e r t o r i u

SALA COMEDIA

O scrisoare pierdutâ de I. L. Ca-ragiale

Regia: Sicâ Alexandrescu învierea, dramatizare dupa Lev

TolstoiRegia : Vlad Mugur

Cuxa Vodâ de Mircea Şfefânescu

Regia : Sicâ AlexandrescuPoveste din Irkutsk de A. Arbuzov

Regia : Radu BeliganCidul de Corneille

Regia: Mihai BerechetRegele Lear de W. Shakespeare

Regia : Sicâ AlexandrescuA treia, patetica de N. Pogodin

Regia : Moni GhelerterTragedia optimistà de Vs. Vîş-

nevskiRegia : Vlad Mugur

Apus de soare de B. DelavranceaRegia : M. Zirra

Discipolul diavolului deG.B.ShawRegia: Al. Finti

Cînd scapâtâ luna de Horia StancuRegia : Vlad Mugur

Oameni care tac de Al. VoitinRegia : Mihai Berechet

Siciliana de Aurel BarangaRegia : Sicâ Alexandrescu

Anna Karenina dupa L. Tolstoi

Regia : Moni Ghelerter

SALA STUDIO

Nàpasta de I. L. CaragialeRegia : Miron Niculescu

Parada de Victor EftimiuRegia : Mihai Berechet

Titanic Vais de Tudor MuşatescuRegia : Sicâ Alexandrescu

Bâdâranii de Carlo GoldoniRegia : Sicâ Alexandrescu

Maria de Vasile Iosif Regia: Moni Ghelerter

Tartuffe de MolièreRegia: Ion Finteşteanu

Surorile Boga de H. LovinescuRegia : Moni Ghelerter

Hangiţa de Carlo GoldoniRegia : Sicâ Alexandrescu

Dezertorul de Mihail SorbulRegia: Miron Niculescu

Judecâtorul din Zalameeade CalderonRegia : Dinu Cernescu

Ascultă-ţi inima de Al. KorneiciukRegia : Al. Finti

Milionarii de Ion IstratiRegia: Lia Niculescu

I n p r e g â t i r e :Bolnavul închipuit de Molière Regia": Sicâ AlexandrescuVlaicu Vodâ de Alexandru Davila Regia : Miron NiculescuMacbeth de W. Shakespeare Regia : Mihai BerechetNeamurile de Teofil Buşecan Regia: Iamandi ŞerbanA G E N Ţ I A DE B I L E T E : Calea Victoriei 42—Telefon 14.71.71



MARI

ta

JHl,www.cimec.ro



i>

Date post:	30-May-2018
Category:	Documents
Upload:	cimec-institutul-de-memorie-culturala
View:	244 times
Download:	0 times

Revista Teatrul, nr. 6, anul VI, iunie 1961

Documents