Revista Română de Drept Comunitar

Nr. 2/2008

Camelia Toader, Constituţionalizarea dreptului comunitar. Rolul Curţii de Justiţie a

Comunităţilor Europene

Simina Tănăsescu, Despre constituţionalizarea dreptului european

Dumitru Mazilu, Raportul dintre cetăţenia europeană şi cetăţenia naţională, dintre identitatea

naţională şi identitatea europeană într-o Europă integrată

Nicoleta Diaconu, Acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor comunitare de către statele membre

Ovidiu Ţinca, Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales al cetăţeanului Uniunii Europene la

alegerile locale într-un alt stat membru

Sergiu Cătălin Olteanu, Comisia Europeană intenţionează să asigure o protecţie juridică

eficientă candidaţilor la licitaţiile publice

Veronica Ardelean, Medicament sau produs alimentar? Despre întinderea principiului

liberei circulaţii a mărfurilor în dreptul comunitar

Diana Traşcu, Marcela Monica Stoica, Tratatul de la Lisabona: motorul necesar pentru

buna funcţionare a vehiculului UE

Andrei Popescu, Tratatul de la Lisabona - modificarea şi reformarea Uniunii Europene

CONSTITUŢIONALIZAREA DREPTULUI COMUNITAR.

ROLUL CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

Prof. univ. dr. Camelia TOADER

Rezumat

Constituţionalizarea dreptului comunitar nu este o evoluţie de ultimă oră sau care să

fi fost iniţiată abia acum câţiva ani, o dată cu convocarea Convenţiei Europene pentru

elaborarea Tratatului Constituţional din 2004. În mod corespunzător, respingerea acestui

Tratat prin referendum în unele state membre ale UE nu reprezintă o încetare a procesului

de constituţionalizare a dreptului comunitar. Aşa cum vom arăta, acest proces a început de

fapt mult mai devreme, încă de la instituirea Comunităţilor Europene prin tratatele

fondatoare şi prin interpretarea subsecventă dată acestora de către Curtea de Justiţie. Este

vorba de aceea de un proces cuprinzător, a cărui origine se află în natura însăşi a dreptului

comunitar. Discuţiile din aceste zile de la Lisabona pe marginea unui Tratat de reformă sunt

doar etapa cea mai recentă a unei evoluţii care nu a fost una lineară şi care este probabil să

continue în viitor.

Curtea europeană de justiţie a jucat un rol hotărâtor în procesul de

constituţionalizare progresivă a ordinii juridice comunitare. Prin jurisprudenţa sa în

domeniul recunoaşterii şi protecţiei drepturilor fundamentale la nivel comunitar ea a creat

bazele cetăţeniei europene actuale. Se poate de aceea afirma că trecerea de la o integrare

europeană economică la una politică şi socială s-a realizat în primul rând pe cale

jurisprudenţială, fiind apoi continuată pe cale legislativă.

Constituţionalizarea vieţii politico-juridice comunitare se datorează în mare măsură

jurisprudenţei Curţii cu privire la echilibrul instituţional şi la delimitarea competenţelor pe

orizontală, între instituţiile comunitare, şi pe verticală, între Comunitate şi statele membre.

În controlul judiciar exercitat, Curtea s-a raportat la dreptul primar ca la o adevărată cartă

constituţională, prin interpretarea dată acestuia ea anticipând şi determinând de multe ori

reforme ulterioare ale tratatelor. Democratizarea şi transparenţa instituţională atinse între

timp la nivel comunitar sunt şi rezultatul activităţii Curţii.

Într-o Uniune tot mai largă, cuprinzând în prezent 27 de state membre, contribuţia

Curţii rămâne una esenţială, dar nu este una suficientă. Ea trebuie completată cu un rol activ

al instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar.

Résumé La constitutionnalisation du droit communautaire n'est pas un phénomène récent ou

qui aurait seulement été initiée par la mise en place, il y a quelques années, de la Convention

sur l'avenir de l'Europe convoquée pour élaborer le Traité Constitutionnel finalisé en 2004.

De la même manière, le rejet de ce Traité par referendum dans certains États membres de

l'Union européenne n'a pas entraîné une suspension du processus de constitutionnalisation

du droit communautaire. Tel que nous allons le démontrer, ce processus a commencé en

réalité il y a longtemps, dès l'établissement des Communautés européennes par les traités

fondateurs et par l'interprétation subséquente qui leur a été donnée par la Cour de justice. Il

s'agit en fait d'un processus ample dont l'origine se trouve dans la nature même du droit

communautaire. Les discussions ayant entouré l'adoption, à Lisbonne, du Traité de réforme

sont seulement l'étape la plus récente d'une évolution qui n'a pas été linéaire et qui va

probablement continuer dans le futur.

La Cour européenne de justice a joué un rôle décisif dans le processus de

constitutionnalisation progressive de l'ordre juridique communautaire. Par sa jurisprudence

dans le domaine de la reconnaissance et de la protection des droits fondamentaux au niveau

communautaire, elle a créé les fondements de la citoyenneté européenne actuelle. C'est la

raison pour laquelle on peut affirmer que le passage d'une intégration économique à une

intégration politique et sociale s'est réalisé premièrement par voie jurisprudentielle, étant

ensuite continué par la voie législative.

La constitutionnalisation de la vie politique et juridique communautaire est due en

grande partie à la jurisprudence de la Cour relative à l'équilibre institutionnel et à la

délimitation horizontale des compétences, entre les institutions communautaires, et verticale,

entre la Communauté et les États membres. Dans le contrôle juridictionnel qu'elle exerce, la

Cour s'est référée au droit primaire en le considérant comme une véritable charte

constitutionnelle, anticipant et déterminant souvent par l'interprétation donnée à celui-ci les

réformes ultérieures des traités. La démocratisation et la transparence institutionnelle,

consacrées entre temps au niveau communautaire, sont également, dans une certaine mesure,

le résultat de l'activité de la Cour.

Dans une Union élargie, composée à présent de 27 États membres, la contribution de

la Cour reste essentielle, mais n'en est pas pour autant suffisante. Elle doit être complétée

par un rôle actif des instances nationales dans l'interprétation et l'application du droit

communautaire.

Abstract:

Constitutionalization of the Community law is not a last minute evolution or which

was initiated a few years ago, in the same time with the convocation of the European

Convention to elaborate the Constitutional Treaty in 2004. Accordingly, the rejection of this

Treaty through referendum in some Member States of the EU does not represent a ceasing of

the constitutionalization process of the community law. As we will present further, the

process started much earlier, from the point of establishment of the European Community

through the founding treaties and through the subsequent interpretation given by the Court of

Justice. Therefore, it is about a comprising process, of which its origin is in the nature of the

community law itself. The discussions from these days in Lisbon, on the margins of a Reform

Treaty, are just the most recent stage of an evolution which was not constant and which will

probably continue in the future.

The European Court of Justice played a decisive role in the progressive

constitutionalization process of the judicial community order. Through its jurisprudence in

the field of acknowledgment and protection of the fundamental rights at community level, the

ECJ created the bases of the present European citizenship. Therefore it can be affirmed that

the passing from economic European integration to a political and social one was

accomplished primarily by means of jurisprudence and secondly continued by legislative

means.

The constitutionalization of the community political-judicial life is due to the

jurisprudence of the Court regarding the institutional balance and the competence

delimitation on horizontal, between community institutions, and on vertical between

Community and Member States.

In the exercised judicial control, the Court related to the primary right as a true

Constitutional Charter, anticipating and determining reforms subsequent to the treaties for

many times through the given interpretation. The democratization and institutional

transparency, achieved meantime at community level, are also the result of the Court’s

activity.

Within a widening Union, comprising today 27 Member States, the contribution of the

Court remains essential but not sufficient. It must be complemented with an active role of the

national instances in the interpretation and application of the community law.

DESPRE CONSTITUŢIONALIZAREA DREPTULUI EUROPEAN

Prof. univ dr. Simina TĂNĂSESCU

Rezumat:

Termenii constituţie şi constituţionalizare sunt din ce în ce mai des utilizaţi astăzi, ei

depăşind cadrele clasice ale contextului statal în care au apărut şi lărgindu-şi sfera de

cuprindere la nivel european şi chiar internaţional. Dacă până în urmă cu câţiva ani

asocierea unor termeni precum Uniunea Europeană şi Constituţie ar fi reprezentat o

revoluţie lingvistică dacă nu un transplant insolit, astăzi lucrurile s-au schimbat în mod

sensibil. Utilizarea contemporană a conceptului de constituţie poate fi adaptată şi contextului

statal şi celui suprastatal (Uniunea Europeană), căci ea poate fi realizată din cel puţin două

perspective: descriptivă sau prescriptivă.

Dintr-un punct de vedere descriptiv conceptul de constituţie a Uniunii Europene

trimite la realitatea obiectivă conform căreia tratatele fondatoare ale unei organizaţii

internaţionale constituie baza structurantă a respectivului ansamblu instituţional. Ideea de a

„demonstra că există un drept constituţional european”, care are la bază un corpus de

norme considerate fundamentale (tratatele originare), pe care se bazează orice proces

normativ în cadrul respectivului subsistem nu este nici nouă şi nici şocantă.

Dintr-un punct de vedere prescriptiv, sau chiar normativ, utilizarea terminologiei

constituţionale în contextul supranaţional face referire la impunerea, prin intermediul

normelor juridice, a unei anumite conduite umane în funcţie de o selecţie de valori. Această

selecţie (implicită) a valorilor este specifică unei anumite comunităţi umane într-un moment

istoric precis, ea este protejată de norme juridice formal instituite, după reguli care pot

îndeplini funcţiile unei constituţii.

Constituţionalismul internaţional poate fi considerat ca o mişcare progresivă, de

sprijin a cooperării internaţionale prin consolidarea legăturilor (de drept material) dintre

state şi a structurilor organizaţionale (instituţionalizate formal) existente la nivel

internaţional. Corolarul acestei abordări ar putea fi simpla constatare a existenţei unei

unităţi crescânde, la scara globală, a actorilor în plan internaţional. Această tendinţă de

integrare este cu atât mai prezentă în cadrul Uniunii Europene, unde finalitatea exprimată de

statele membre este tocmai o „Uniune cât mai strânsă”. Iar un element care nu face decât să

potenţeze această tendinţă este şi cel de vădită ierarhizare a regulilor juridice, atât în sfera

internaţională, cât şi în planul dreptului comunitar.

Cu toate acestea, în absenţa premiselor necesare şi indispensabile ale

constituţionalizării, apreciem că un astfel de proces nu poate fi încă decelat la nivelul

Uniunii Europene, chiar dacă este obiectivă constatarea unei tot mai strânse coeziuni şi a

unei sporite eficienţe a sistemului normativ care îi este propriu. Altfel spus, o revoluţie poate

fi şi o lovitură de stat reuşită, iar un patricid poate legitima o nouă linie monarhică, dar un

simplu transplant, fie şi juridic, nu garantează, cu necesitate, supravieţuirea pacientului.

Conceptul de constituţionalizare riscă să aibă soarta copilului disputat de două mame dacă

îşi urmează până la capăt vocaţia sa plurivalentă şi pretinde să acopere în acelaşi timp două

realităţi fundamental distincte.

Résumé: Les mots constitution et constitutionnalisation sont de plus en plus utilisés

aujourd’hui, dépassant le cadre étatique où ils sont apparus et élargissant leur contenu au

niveau européen et même international. Si, l’association des mots comme l’Union

Européenne et constitution aurait été regardé, jusqu’il y a quelques années, comme une

révolution linguistique si non une insolite transplantation, aujourd’hui les choses ont

sensiblement changé. L’utilisation contemporaine du concept de constitution peut aussi être

adapté au contexte étatique et supraétatique (l’Union Européenne), parce qu’elle peut être

vue d’au moins deux perspectives: descriptive ou prescriptive.

D’un point de vue descriptif le concept de Constitution de L’Union Européenne

envoie à la réalité objective conformément à laquelle les traités fondateurs d’une

organisation internationale constituent la base structurelle de l’ensemble institutionnel

respectif. L’idée de „démontrer l’existence d’un droit constitutionnel européen” dont le

coeur est constitué par les normes considérées fondamentales (traités originaires), qui est à

la base de tout processus normatif dans le cadre du sous-système respectif, n’est ni nouvelle

ni choquante.

D’un point de vue prescriptif, ou même normatif, l’utilisation de la terminologie

constitutionnelle dans le contexte supranational se réfère à l’imposition, par le biais des

normes juridiques, d’une certaine conduite humaine en fonction d’une sélection des valeurs.

Cette sélection (implicite) des valeurs, spécifique à une certaine communauté humaine dans

un moment historique précis, est protégée par des normes juridiques formellement instituées,

d’aprè des règles qui peuvent accomplir les fonctions d’une constitution.

Le constitutionalisme international peut être considéré un mouvement progressif de

soutien de la coopération internationale par le renforcement des liens (de droit matériel)

entre les Etats et les organisations (formellement institutionnalisées) existantes au niveau

international. Le corollaire de cet approche pourrait être la simple constatation de

l’existence d’une unité croissante, à l’échelle globale, des acteurs au plan international.

Cette tendance d’intégration est d’autant plus présente dans l’Union Européenne, où la

finalité exprimée par les Etats membres est de réaliser une ”Union plus étroite”. Et un

élément qui ne fait qu’intensifier cette tendance est aussi celui de certes hiérarchisation des

règles juridiques, tant au niveau international qu’au niveau du droit communautaire

Malgré tout, dans l’absence des prémisses nécessaires et indispensables de la

constitutionnalisation, on apprécie qu’un tel processus ne peut pas encore être décelé au

niveau de l’Union Européenne, même si la constatation d’une cohésion de plus en plus

étroite et d’une efficacité renforcée du système normatif qui lui est propre, est objective.

Autrement dit, une révolution peut aussi être un coup d’Etat réussi et un patricide peut

légitimer une nouvelle ligne monarchique, mais une simple transplantation, même juridique,

ne garantit pas nécessairement la survie du patient. Le concept de constitutionnalisation

risque d’avoir le sort de l’enfant disputé par deux mères s’il suit jusqu’au bout sa vocation

plurivalente et prétend couvrir en même temps deux réalités fondamentalement distinctes.

Abstract:

The terms constitution and constitutionalisation are used more and more frequently

nowadays, exceeding the classic boundaries of the state where they have been conceived and

enlarging their sphere at European and even international level. If few years ago the

association of terms such as European Union and Constitution would have represented a

linguistic revolution, or even an unusual transplant, today, the perspective has significantly

changed. The contemporary use of the concept of Constitution can be adapted for the state

level as well as for the supranational structures (European Union), since it can be analyzed

from two different perspectives: descriptive and prescriptive.

Viewed from a descriptive point of view, the concept of a European Union

Constitution builds on the objective reality that the founding treaties of an international

organization are the structural foundation of the given institutional ensemble.

From a prescriptive point of view, or even a normative one, using the constitutional

terminology in the supranational context sends to the idea of the promotion, via legal acts, of

a particular human behaviour in connection to a selection of values. This (implicit) selection

of values is specific for a particular moment in the evolution of a human community and is

protected by formally instituted legal norms, driven by rules that can fulfill the functions of a

Constitution.

The constitutionalisation is a complex legal phenomenon that influences a legal system

entirely, maintaining its unity through establishing an interaction between norms enshrined

in the constitution and norms holding inferior status to the constitution. If this definition

holds truth inside the modern state, it seems to be far from achieved at the level of EU. Since

the EU legal system lacks the ability to guarantee the normative aspect and the supremacy of

the Constitution it is safe to claim that a true constitutionalisation process can not be

discerned at EU level, despite the ever closer cohesion and the increased efficiency of this

normative system.

RAPORTUL DINTRE CETĂŢENIA EUROPEANĂ ŞI

CETĂŢENIA NAŢIONALĂ, DINTRE IDENTITATEA NAŢIONALĂ ŞI

IDENTITATEA EUROPEANĂ ÎNTR-O EUROPĂ INTEGRATĂ

Prof.univ. dr. Dumitru MAZILU Rezumat:

Actualul statut al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii a făcut şi continuă să facă

obiectul unor dezbateri ştiinţifice la nivel european şi la nivel naţional, urmărindu-se

clarificarea cel puţin a trei probleme juridice: a. Cum pot fi definite drepturile şi îndatoririle

cetăţenilor Uniunii; b. Ce raport există între drepturile şi îndatoririle stipulate în

reglementările naţionale şi cele stipulate în reglementările comunitare? c. Care este

raportul dintre cetăţenie şi identitate naţională şi dintre identitatea naţională şi identitatea

europeană? Sunt câteva întrebări la care ar trebui să răspundă cercetările ştiinţifice efectuate

în acest domeniu.

Studiile efectuate asupra cetăţeniei au clarificat multe din problemele implicate de

acest concept, subliniindu-se importanţa cunoaşterii statutului cetăţeanului într-o Europă

integrată. În cele ce urmează vom încerca să dezvoltăm unele din abordările anterioare,

adăugând câteva din concluziile rezultate din cercetarea evoluţiilor prezente, mai ales în urma

aderării României la Uniunea Europeană.

Résumé: L’actuel statut des citoyens des Etats membres de l’Union Européenne a fait et

continue de faire l’objet des débats scientifiques au niveau européen et au niveau national,

dans le but de clarifier au moins 3 problèmes juridiques: a. Comment peut-on définir les

droits et les devoirs des citoyens de l’Union Européenne? b. Quel est le rapport entre les

droits et les devoirs prévus par les réglementations nationales et ceux prévus par les

réglementations communautaires? c. Quel est le rapport entre la citoyenneté et l’ identitié

nationale et entre l’identitié nationale et l’identitié européenne? Il y a quelques questions

auxquelles les recherches scientiques dans ce domaine devraient répondre.

Les études sur la citoyenneté ont clarifié beaucoup de problèmes posés par ce

concept, en soulignant l’importance de la connaissance du statut du citoyen dans une Europe

intégrée. Dans cet article on essayera de développer certaines approches antérieures, en

ajoutant quelques conclusions issues de la recherche des évolutions présentes, surtout après

l’adhésion de la Roumanie à l’Union Européenne.

Abstract:

The actual status of citizens in the Member States of the Union have been making and

is still making the object of scientific debates at European and national level, following the

clarification of at least three judicial issues: a. How can be defined the rights and duties of

citizens of the Union; b. What are the relationships between the rights and duties stipulated

in the national regulations and between those stipulated in the community regulations? c.

What are the relationships between citizenship and national identity and between the national

identity and European identity? These are just a few questions to which the scientific

research made in this field must answer.

The studies made upon the citizenship clarified a lot of the issues implied by this

concept, underlining the importance of knowledge of the citizen’s statute within an integrated

Europe. Next we will try to develop some of the previous approaches, adding few of the

conclusions resulted from the research of the present evolutions, especially after the acceding

of Romania to the European Union.

ACŢIUNEA ÎN NEÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR COMUNITARE DE CĂTRE STATELE MEMBRE

Conf. univ. dr. Nicoleta DIACONU

Rezumat:

In cazul in care reglementările naţionale ale unui stat nu sunt conforme legislaţiei

comunitare, Comisia europeană are competenţa de a notifica statul respectiv, somându-l sa

respecte dispoziţiile încălcate şi, în situaţia în care statul nu se conformează, Comisia se

poate adresa Curţii de Justţie declanşând procedura de „infringement”(procedură legală care

vizează constatarea faptului că un stat membru nu şi-a îndeplinitobligaţiile comunitare).

Această acţiune în justiţie face parte din categoria recursurilor de plină jurisdicţie

comunitară, având ca scop constatarea faptului că un stat nu a ştiut să-şi îndeplinească

obligaţiile în calitate de membru al Comunităţii Europene şi de a-l determina sa se

conformeze dispoziţiilor tratatelor.

Résumé:

Dans le cas que les reglementations nationales d’un état ne sont pas conformmes à la

legislation communautaire, la Commission Européenne a la compétence de notifier le

respectif état en le sommant de respecter les dispositions infringées et, si l’état ne se

conformme pas, la Commission peut s’adresse à la Cour de Justice en déclenchant la

procedure de „infringement”(une procedure légale qui vise la constatation du fait q’un état

membre n’a pas accomplis ses obligations communnautaires).

Cette action en justice fais partie de la catégorie des recourses de pleine jurisdiction

communnautaire, ayant pur bût de constates le fait q’un état n’a pas su accomplir ses devoir

en qualité de membre des Communnautées Européeennes et de le determines a se

conformmer aux dispositions des traitees.

Abstract:

In case the national regulations of a state are not in accordance with the Community

legislation, the European Commission has the competence to notify the respective state,

warning it to respect the encroached provisions and, in case the state does not comply, the

Commission shall address the Court of Justice triggering the „infringement” procedure

(legal procedure regarding establishing the fact that a Member State is not accomplishing

the Communitary obligations).

This action in justice belongs to the full Communitary jurisdiction appeals category,

with the purpose to ascertain the fact that a state did not know to accomplish its obligation as

member of the European Community and to determine compliance with the provisions of the

treaties.

DREPTUL DE VOT ŞI DREPTUL DE A FI ALES AL CETĂŢEANULUI

UNIUNII EUROPENE LA ALEGERILE LOCALE ÎNTR-UN ALT STAT

MEMBRU

Prof. univ. dr. Ovidiu ŢINCA

Rezumat:

Directiva 94/80/CE Consiliului de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a

alege şi de a fi ales la alegerile locale pentru cetăţenii Uniunii care au reşedinţa într-un stat

membru a cărui cetăţenie nu o deţin, constituie o aplicare a principiului egalităţii şi non-

discriminării între cetăţenii rezidenţi şi nerezidenţi. Directiva se referă numai la alegerile în

colectivităţile locale de bază, adică alegerea primarilor şi pentru consiliile comunelor,

oraşelor şi judeţelor în România. Legislaţia românească, ca şi directiva, respectă principiul

libertăţii de alegere a cetăţeanului european, libertatea de a participa la alegerile din

comunităţile locale.

Résumé:

La Directive 94/80/CE du Conseil fixant les modalités d’exercice du droit de vote et

d’éligibilité aux élections municipales pour les citoyens de l’Union résidant dans un État

membre dont il ne sont pas ressortissants constitue une application du principe d’égalité et

de non-discrimination entre citoyens nationaux et non nationaux. Seules les élections dans

les collectivités locales de base sont envisagées par la directive, c’est-à-dire les élections des

maires et pour les conseils des comune, oraşe et judeţe en Roumanie. La législation

roumaine, comme la directive, respecte le principe de libre choix du citoyen européen, la

liberté de participer ou non aux élections dans les collectivités locales.

Abstract:

Directive 94/80/EC of the Council, laying down arrangements for the exercise of the

right to vote and to stand as a candidate in municipal elections by citizens of the Union

residing in a Member State of which they are not nationals, constitutes an application of the

principle of equality and non-discrimination between national and non-national citizens. The

Directive stipulates only basic local elections, meaning mayors election and for the

communal, city and districtual councils of Romania. The Romanian legislation, like the

Directive, respects the principle of freedom to vote of the European citizen, freedom to

participate in the elections in the local communities.

COMISIA EUROPEANĂ INTENŢIONEAZĂ SĂ ASIGURE O

PROTECŢIE JURIDICĂ EFICIENTĂ CANDIDAŢILOR LA

LICITAŢIILE PUBLICE

Drd. Sergiu Cătălin OLTEANU

Rezumat:

Acest studiu este consacrat propunerii Comisiei care vizează modificarea Directivei

89/665/CEE şi prezintă în ce măsură această propunere reia în textul directivei jurisprudenţa

Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. De asemenea, studiul analizează impactul noii

reglementări comunitare asupra legislaţiei române în vigoare.

Résumé:

Cette étude est consacrée à la proposition de la Commission portant la modification

de la directive 89/665/CEE et relève dans quelle mesure cette proposition reproduit dans le

texte de la directive la jurisprudence de la Cour de justice des Communautés européennes.

Elle est également consacrée à l’analyse de l’impact de la nouvelle réglementation

communautaire sur la législation roumaine en vigueur.

Abstract:

This study is devoted to the Commissions proposal regarding the modification of

Directive 89/665/EEC and is presenting in what degree this proposal is resuming the

jurisprudence of the European Court of Justice in the text of the Directive. Also, the study

analyzes the impact of the new community regulation on working Romanian legislation.

MEDICAMENT SAU PRODUS ALIMENTAR? DESPRE ÎNTINDEREA

PRINCIPIULUI LIBEREI CIRCULAŢII A MĂRFURILOR ÎN

DREPTUL COMUNITAR

Veronica ARDELEAN

Rezumat:

În pofida finalizării Pieţei Interne acum 15 ani, principiul liberei circulaţii a mărfurilor

suscită încă interes, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar, mai ales atunci când este

vorba de stabilirea regimului juridic care trebuie aplicat şi mai ales atunci când acesta implică

o putere mai mare sau mică a autorităţilor naţionale.

Pornind de la o hotărâre pe care Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a

pronunţat-o într-o cauză recentă (C-319/05, Comisia/Germania), studiul ridică problema

distincţiei care trebuie făcută între medicamente, cărora li se aplică un regim juridic specific

şi mai constrângător, pe de o parte, şi produse alimentare, care beneficiază de libera circulaţie

între statele membre, pe de altă parte. Pentru a înţelege mai bine mecanismul pe care îl

utilizează Curtea în aprecierile sale atunci când este sesizată cu astfel de cauze, studiul este

divizat în mai multe părţi care tratează noţiunea de marfă, noţiunea de barieră, tipologia

măsurilor care pot reprezenta bariere în calea liberei circulaţii, precum şi excepţia şi limitările

jurisprudenţiale aduse acestui principiu. Sunt aşadar analizate controalele efectuate de Curte

pentru a decide dacă o măsură reprezintă sau nu o barieră în calea liberei circulaţii. Aceeaşi

grilă este utilizată în cazul cerinţelor imperative de interes general care limitează domeniul de

aplicare al principiului, astfel încât măsurilor care intră în această ultimă categorie nu li se

aplică sub nicio formă regulile liberei circulaţii, în timp ce măsurile care ţin de excepţia

prevăzută la articolul 30 CE intră în domeniul de aplicare al principiului, dar, pentru motivele

prevăzute de acesta, nu fac obiectul interdicţiei.

Résumé: Malgré l’accomplissement du Marché intérieur il y a déjà 15 ans, le principe de la

libre circulation des marchandises suscite encore de l’intérêt, tant au niveau national qu’au

niveau communautaire, notamment lorsqu’il s’agit d’établir le régime juridique à appliquer

et que celui-ci implique plus ou moins de pouvoir pour les autorités nationales.

En partant d’un arrêt que la Cour de justice des Communautés européennes a

prononcé dans une affaire récente (C-319/05, Commission/Allemagne), l’étude soulève le

problème de la distinction qu’il convient de faire entre les médicaments, qui relèvent d’un

régime juridique particulier et plus contraignant, d’une part, et les produits alimentaires, qui

bénéficient de la libre circulation entre les États membres, d’autre part. Afin de mieux

comprendre le mécanisme que la Cour utilise dans ses appréciations lorsqu’elle est saisie de

telles affaires, l’étude est divisée en plusieurs parties qui traitent de la notion de

marchandise, de la notion d’entrave, de la typologie des mesures qui peuvent représenter des

entraves à la libre circulation, ainsi que de l’exception et des limites jurisprudentielles

apportées à ce principe. Par conséquent, sont analysés les contrôles effectués par la Cour

pour décider si une mesure représente ou non une entrave à la libre circulation. La même

grille est utilisée dans le cas des exigences impératives d’intérêt général, qui limitent la

portée du principe, en ce que les mesures entrant dans cette dernière catégorie échappent

complètement aux règles de la libre circulation tandis que les mesures qui relèvent de

l’exception prévue à l’article 30 CE entrent dans le champs d’application du principe, mais,

pour les raisons citées par celui-ci, échappent à l’interdiction.

Abstract: In spite the finalization of the Internal Market 15 years ago, the principle of free

movement of merchandises is still raising interest at national level and also at Community

level, especially when we talk about establishing the judicial regime which must be applied

and especially when this is involving a greater or smaller power of the national authorities.

Starting from a decision pronounced by the European Court of Justice in a recent

case (C-319/05, Commission/Germany), the study is raising the problem of distinction

between medicine, to which a more restrictive specific judicial regime is applied on one hand

and on the other hand food products which benefit of the free movement in the Member

States. To better understand the mechanism used by the Court in its appreciations when it is

noticed with such cases, the study is divided in several parts which are treating the notion of

merchandise, the notion of barrier, the typology of the measures which can represent

barriers in front of free movement, as well as the exception and jurisprudential limitations

brought to this principle. Therefore, the controls performed by the Court are analyzed in

order to decide if a measure is representing or not a barrier in front of the free movement.

The same grid is utilized in the case of imperative demands of general interest which is

limiting the application field of the principle, so that the regulations of free movement are not

applied to measures of the last category, while measures depending on the exception foreseen

at Article 30 EC enter in the application field of the principle, but, for the reasons foreseen

by this, are not making the object of the interdiction.

TRATATUL DE LA LISABONA: MOTORUL NECESAR PENTRU

BUNA FUNCŢIONARE A VEHICULULUI UE

Drd. Diana TRAŞCU Drd.Marcela Monica STOICA

REZUMAT

În urma unei lungi perioade de gestaţie, în sfârşit, putem saluta semnarea Tratatului

de Reformă pentru Modernizarea Uniunii Europene, care a avut loc pe 13 decembrie 2007 la

Lisabona.

După eşecul proiectului constituţional, prin respingerea sa la referendumul francez şi

olandez, trebuia să se ajungă la un compromis pentru a scoate Uniunea din impasul

instituţional în care se găsea.

În cele ce urmează, ne propunem să vedem care sunt soluţiile găsite pentru ca

Uniunea să poată funcţiona după extinderea la 27 de State membre şi nu doar pentru 15.

În primul rând, vor fi evidenţiate inovaţiile cele mai importante aduse de Tratat cu

privire la fiecare instituţie europeană, în special aportul democraţiei participative şi

impactul indirect al sufragiului universal asupra alegerii Preşedintelui Comisiei Europene.

După conturarea acestui cadru general, ne vom apleca, în cea de a doua parte, asupra

aplicabilităţii clauzelor trasversale în domeniile de competenţă prevăzute de Tratat.

Prin clauze transversale înţelegem prevederile cu impact orizontal, independent de

sectorul vizat. Astfel de prevederi sunt drepturile înscrise în Carta drepturilor fundamentale

ale UE sau clauza socială.

Résumé:

Suite à une longue gestation, finalement le Traité réformateur de l’Union Européenne

a été signé le 13 décembre 2007. Après l’échec du projet constitutionnel, par son rejet au

referendum français ou des Pays Bas, il fallait trouver un compromis pour faire sortir

l’Union de l’impasse institutionnelle, une fois le Traité ratifié. En ce qui suit on vous présente

les solutions trouvées pour que l’Union puisse fonctionner après l’élargissement aux 27 États

membres et non plus seulement pour 15.

Premièrement on se propose de distinguer, au cas par cas, quelles sont les

innovations les plus importantes du Traité concernant chaque institution européenne, avec un

accent sur l’apport de la démocratie participative et l’impact indirect du suffrage universel

sur l’élection du Président de la Commission Européenne. Dans une deuxième partie on va

voir l’applicabilité des clauses transversales dans les domaines de compétence prévus par le

Traité. Par clauses transversales on comprend les clauses avec un impact horizontal,

indépendamment du secteur visé. Telles sont les droits prévus par la Charte des droits de

l’homme ou la clause sociale.

Abstract:

Following a long period of negotiations and changes to the original text of the

European Constitution, finally the European Union Reform Treaty was signed on the 13th of

December 2007.

After the failure of the Constitutional Treaty, by its rejection to the referendums in

France and Netherlands, there was a strong and urgent call for an agreement to be reached

in order to take the EU out of the institutional deadlock.

This article intends to point out the solutions encountered in order for the Union to

function at full speed following the enlargement to 27 member states and not only for 15.

First of all, we intend to present the most significant innovations made by the Treaty

to the European institutions, with a special focus on the input of the participatory democracy

and the indirect impact of the direct universal suffrage on the election of the European

Commission President.

Second, we'll have a glance at the impact of the crosswise or transversal clauses on

different fields covered by the Treaty.

By transversal clauses we understand the provisions with a horizontal impact, not

only sector wise. Such provisions are the rights and values set by the enforcement of the

Charter of Fundamental Rights or the social clause.

TRATATUL DE LA LISABONA - MODIFICAREA SI REFORMAREA

UNIUNII EUROPENE

Prof. univ. dr. Andrei POPESCU

Autorul dezvoltă din perspectiva modificării tratatelor Uniunii Europene şi a

reformării acestei organizaţii – o suită de aspecte privind modul de elaborare a Tratatului de

la Lisabona, caracteristicile acestuia, şi realizează o examinare comparativă a Tratatului de la

Lisabona în raport cu Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. Sunt discutate soluţiile

de reglementare relative la natura juridică a Cartei drepturilor fundamentale şi la posibilitatea

ratificării de către Uniunea Europeană a Convenţiei europene a drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului.

Un loc aparte este rezervat principiilor de funcţionare a Uniunii Europene, rezultând

din noile articole 4 şi 5 ale Tratatului Uniunii Europene precum şi Protocolului privind rolul

parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană.

Résumé:

L’auteur développe de la perspective de la modification des traités de l’Union

Européenne et de la réforme de cette organisation - une multitude d’aspects concernant la

manière d’élaboration du Traité de Lisbonne, ses caracatéristiques, et réalise un examen

comparatif entre le Traité de Lisbonne et le Traité instituant une Constitution pour l’Europe.

On débats les solutions de réglementation relatives à la nature juridique de la Charte des

droits fondamentaux et la possibilité de la ratification par l’Union Européenne de la

Convention Européenne des droits et libértés fondamentales de l’homme.

Une place spéciale, résultant de nouveaux articles 4 et 5 du Traité sur l’Union

Européenne ainsi que du Protocole concernant le rôle des parlements nationaux dans

l’Union Européenne, est réservée aux principes de fonctionnement de l’Union Européenne.

Abstract:

The author is developing from the perspective of modification of the European Union

Treaties and reforming this organization – a suite of aspects regarding the elaboration

manner of the Lisbon Treaty and its characteristics and realizes a comparative evaluation of

the Treaty in comparison with the Treaty Establishing a Constitution for Europe. The

regulating solutions, relative to the judicial nature of the Charter for Fundamental Rights

and to the possibility of ratification by the European Union of the European Convention on

Human Rights and Fundamental Freedoms, are under debate.

A special place is reserved to the functioning principles of the European Union,

resulting from the new 4 and 5 articles of the European Union Treaty as well as the Protocol

regarding the role of the National Parliaments in the European Union.