1nr. 33 / mai 2011

Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr.126, Chișinău. Tel.: 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.mdprogram: 9-18. Sâmbătă: 9-16. Duminică

Casa Cărții, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: casacartii@cartier.md program: 10-18Sâmbătă Duminică

Librăria din Hol,str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.mdprogram: 9-18 13-14Sâmbătă Duminică

Librăria9, str. pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: libraria9@cartier.mdprogram: 10-18 Sâmbătă Duminică

2 nr. 33 / mai 2011

3nr. 33 / mai 2011

4 nr. 33 / mai 2011

director Angela Braşoveanu

redactor-şef adjunctAngela Stafii

redactor-şef adjunctpunkt.mdIonela Costachi

redactoriIrina BulatGeorgeta Moraru

reporteriElena Negură

autoriVirgil Pîslariuc, Alex Cosmescu, Ion Grosu, Onorica Banciu, Sanda Filat, Yolka Flyman, Valeriu Cațer, Fernando Eichenberg, Sorin Hadîrcă, Ana Popenco, Cristian Lupșa

art directorArtemie Palii

web designMihai Roman

fotoIgor SchimbătorSergiu OdainicPablo CIgor Rotari

pr &evenimenteCorina Manole

director publicitateMaia Lefter

contabil-șefRoman Roman

adresa redacţieiChişinău, str. Bucureşti, nr. 68, bir. 535 tel.+(373)229825, +(373)229816www.punkt.md

tiparBons Offices

Indice Poşta Moldovei - 31841Indice Moldpres - 31841

punkt profi:

Gulnara Vîşcu, cunoscuta necunoscută

Janeta Hanganu, fata cea bună care nu se teme de înălţime

tema numărului:

Iulian Comănescu: Brandul eşti tu!

Brandul VIP-urilor politice moldave

Brandurile personale. A fi sau a nu fi?

Ce este un brand personal?

Branduiţi-vă! Ghid pentru începători

Vasile Ernu, scriitorul şi provocatorulAvem oare în jurnalistica noastră nume-brand?

punkt icon Alexandrina Hristov: oamenii de lut nu sînt de lemn

punkt de cercetare Moldoven-cele fac ravagii în modellingul româ-nesc

top punkt Ochi şi Urechi!

clubul hedoniştilor Pinot Noir moldovenesc vs. franţuzesc

06_

16_

36_

42_

46_

52_

54_

56_

68_

76_

88_

90_

coperta noastră:

victor bodiu

foto de Sergiu Odainic

nr. 33 / mai 2011

Sumar

5nr. 33 / mai 2011

06_

Meritul Cinic

TOP cinici14_

cunoscuta necunoscutăVîşCu ulnara G

Cristi"Credeți Că-i ușor să omori un om?"

14_ TAROT spunecondamnați laPRimăRie

Fanny ArdantSînt o minciunoaSă

CULOARE!FOC LAalexandrina HristoV

“oAmenii de lut nu sînt de lemn"

Personalități

PRinciPiile iepurelui

război şi PaCe

misiunea

CostaşGeneralului

răpirea lui smirnov

AnaPoPenco

Stockholm.dor de 20 kg

14_

14_

14_

14_14_

14_

14_

6 nr. 33 / mai 2011

Decorați: Moldovenii.md pentru meritul de a crea identități nemaivăzute și descoperirea primordialității limbii moldo-române în raport cu cele slave sau italiene. Cei din urmă descălecători își lansează site-ul ascuțit ca o lance, iute ca oțelul și roșu ca sîngele lui Făt-Frumos din lacrimă. Așa cum se cuvine moldovenilor din talpă. Termometrul culturii moldovnești urcă la cote în-alte și sare de la 80 la 1814. Temperaturile cresc și scad încontinuu, generînd deliruri identitare și dedublări de personalitate ale moldov-enilor.md. Fiind veniți din Miorița merg încet înspre Tăcerea mieilor. Păcat că nu au un Antony Hopkins în distribuție. Poate îl au, cine știe? Misterioșii moldoveni sunt oițele blînde din Valea Seacă sau berbeci din stîna lui moș Vasile? Decorați cu sufletul la gură moldovenii.md își merită cinicul.

Decorat: Igor Dodon pentru faptul că șterge soluțiile chiar și acolo unde ele sînt evidente. Suferă de complexul Salvator Allien(a)de al moldovenilor în varianta mai milostivă, de pe Bîc. Noua și inspiranta muză a publicitarilor și a mai simplilor consumatori de dodoane, bidoane și dodonce și dodonite. I can be your hero, baby! You can take my breath away! Mmmmm, Dodon!

Decorat: Mihai Godea. Încă nu știm pentru ce, dar merită. Deocamdată pele-demeul s-a lipsit de un poet. Ce partid îi va îmbrățișa măiastra-i pană, încă nu se știe. Cu o săptămînă înainte de avîntarea sa independentă pe ambra-zura electorală a primăriei, a săvîrșit o călătorie de serviciu la Bruxelles. Cu dl. Ulinici. Nici o legătură. Vorbim și noi aiurea.

Decorat: Oleg Sîrbu, depu-tat PD și proprietarul celei mai fancy terase din Edineț, "Vlados". În meniul acesteia găsim un cocktail inter-esant: "Smerti moldovana". Moartea unui moldovean conține vodkă Medoff, mar-tini bianco, suc de portocale și grenadină. Interesant, cîți deputați pd au gustat acest cockteil? Le-a fost bine a doua zi? Dar a treia? O fi înviat cineva după scripturi?

Decorați: Politicienii Moldovei, pentru curajul de a lua primii în mîini Focul Haric, fără ca să le fie frică de arsuri. Ca niște bărbați, au ținut piept mulțimilor însetate de Spiritul Sfînt și au luat foc cu gura, ca să se asigure că dragonul Bodiu nu a adus în loc otravă verde. Adevărații voinici ai neamului trec prin mari greutăți pentru ca poporul să nu sufere. Ei acoperă cele mai mari găuri în spiritualitatea poporului și își intind brațele luminate asupra neamului sufocat de sărăcie și orb de dragoste necondiționată și reciproc nefericită.

Meritul Cinic

TOP cinici

Mister Muscle al politicii moldovenești de gradul 2+1 (free)

zburător cu negre plete...

smerti moldovana la edineț

Prometeii începători

încălecarea Moldovei

7nr. 33 / mai 2011

8 nr. 33 / mai 2011

autorii noştri:

alexcosmescu

Filolog, filosof. Îi place să vorbească mult despre dialog şi corp şi înţelegere şi oameni faini. Şi, uneori, e chiar capabil să asculte atunci cînd alţii vorbesc despre asta. Aici a scris despre vorbe. Citiți.

Mai bine de zece ani în presă, știrist. Mai întîi ca reporter de agenție, apoi ca producător și mode-rator de radio și, în final, ca editor de televiziune. Suficient cît să i se acrească rău de întreaga noas-tră elită politică, dar prea puțin, se pare, pentru a se lecui de un optimism incurabil. Așadar, încă mai speră că vom prinde și noi vremuri mai bune, iar speranța, după cum bine se știe, are obiceiul să supraviețuiască celor care o poartă!

Este corespondent la Paris al cotidianului brazilian Zero Hora (Porto Alegre) și comentator la TV5 Monde. L-am cunoscut în Africa la o șuetă de jurnaliști francofoni și am jurat frăție-moldo-braziliană fără termen de expirare, acțiune în urma căreia ne-am pricopsit cu o colecție de interviuri superbe, unele dintre care (Philippe Starck) au și apărut în Punktele anterioare. În acest număr vedeți un extrem de provocator interviu cu Fanny Ardant. A promis solemn să vină în Moldova împreună cu bicicleta, mama și peștișorul său de aur. Esperamos!

Este fotograf liber și francez, e în Moldova din no-iembrie trecut. (Noi știm că a venit în urma iubirii sale, dar el este discret și nu ne divulgă secretul). Acum face reportaje foto pentru Europa Liberă, dar lucrează și la sertar, speriindu-ne că degrabă vom vedea o parte din Modovă la Paris, în viitoare-le cărți și expoziții. În Punkt e prezent cu reportajul foto cu troleibuze și fețe optimiste. Puteți arunca o privire la lucrările lui pe: http://moldaviemoldova.over-blog.com și www.pabloc.com

Este doctor în istorie şi prodecan la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Mol-dova. Cum îndrăznește să se autodefinească, este istoric de meserie, dar nu şi meseriaş în istorie. Pentru articolul despre principiile și valorile moldo-venilor din evul mediu pînă mai ieri a citit vreo 20 de cărți și era gata să mai citească tot cam atîtea, dacă nu-l opream noi cu deadline-ul...

Diplomat, fotograf și DJ. Sau invers. Autorul dicționarului explicativ fotografic. Aici vedeți Prin-cipiile iepurelui și expediția de la Rugina.

Înainte de a se reprofila în domeniul politicilor publice, Sorin Hadîrcă a făcut carieră la Banca Națională a Moldovei. A pus umărul la Rethink Moldova. Absolvent ASEM cu MBA de la Instituto de Empresa, Spania. Învață din mers.

Sorin Hadârcă e Zenu. Are o relație specială cu cărțile. Cititor înveterat al literaturii universa-le, Zenu face contabilitatea cărților citite și își împărtășește părerea despre ele pe blogul său. În Punkt a scris despre bani, mite, diplome inutile și lipsă de discernămînt în învățămînt.

sorinhadîrcă

valeriu cațer

fernando eichenberg

pablo chignard

virgil pâslariuc

sergiuodainic

9nr. 33 / mai 2011

10 nr. 33 / mai 2011

Cristi

DUPă DECÎT O rEVISTă

11nr. 33 / mai 2011

DUPă TrEI OrE DE VIzIONArE Mă SIMT CA

DUPă UN SOMN PE PODEA. Mă DOArE SPATELE, MI-A

ÎNţEPENIT gÎTUL, SIMT Că TAPIţErIA MI S-A IMPrI-

MAT ÎN PIELE, IAr gENUNCHII ÎMI ArD DE LA ÎNCă-

LECărI DE PICIOArE şI FrECărI DE SCAUNUL DIN

FAţă. NU SUNT SINgUr. DIN CEI APrOAPE 1.000 DE

OAMENI CU CArE AM ASISTAT LA PrEMIErA DE LA

TIFF A ”AUrOrA”, CEL MAI NOU FILM AL LUI CrISTI

PUIU, MAjOrITATEA SUNT ÎNCă AICI şI APLAUDă.

APLAUDă MAI BINE DE 20 DE SECUNDE DUPă CE

gENErICUL DE FINAL ÎNTrErUPE TrAVALIUL INTE-

LECTUAL LA CArE NE-A SUPUS BăIATUL TErIBIL AL

FILMULUI rOMâNESC şI APLAUDă DIN NOU, CÎTEVA

MINUTE MAI TÎrzIU, CÎND ACESTA COBOAră PE CU-

LOArUL DIN DrEAPTA şI UrCă PE SCENă.

Cristi

text de Cristian Lupșa foto de Carmen Gociu

"Credeți Că-i ușor să omori un om?"

12 nr. 33 / mai 2011

poartă o pereche de blugi, un tricou marinăresc şi un sacou de profesor universitar. Are părul vîlvoi, o dezordi-

ne nebună faţă de tunsoarea exactă cu care a defilat în pielea lui Viorel, criminalul pe care îl interpretează în film.

„Vă mulţumesc”, spune Puiu la microfon. „Vă mulţumesc că aţi rezistat. Îmi pare rău că n-am zis de la început: cine nu rezistă, poate pleca. Am stat acolo la ieşire, i-am notat pe toţi.”

Rîde şi sala îi răspunde. Ne-a spus de la început că ”Aurora” e un film lung, nu ca să se scuze, ci ca să ne avertizeze că e o expe-rienţă, trei ore pe care le simţi şi-n creier şi-n oase. Ore necesare ca Puiu să arate zigzagu-rile lui Viorel prin oraş, patru crime şi, în final, o confesiune la Poliţie. Puiu nu stă de obicei în sală la proiecţii, dar acum a făcut-o, proptit în picioare lîngă intrare, de unde a pîndit reacțiile publicului și și-a analizat deciziile regizorale. ”Aurora” fusese proiectat prima oară la Cannes, în mai, şi se întorsese fără premiu, dar cu o tolbă de reacţii contradic-torii. Criticii s-au contrat pe durată; pe faptul că Puiu joacă rolul principal; pe decizia lui de a nu oferi suficiente indicii; pe asemănările cu o listă nesfîrşită de filme – de la ”Taxi Driver”, la ”Poliţist, adjectiv”; pe simbolistica numelui.

Nimic neobişnuit pentru un film de Puiu, devenit în 10 ani de carieră un reper – criticul Alex Leo Şerban împarte cinematografia ro-mânească în BCP (before Cristi Puiu) şi ACP (after Cristi Puiu). ”Aurora” e prima mutare a regizorului după cinci ani, cînd a cîştigat ”Un certain regard” la Cannes cu ”Moartea domnului Lăzărescu”, a pus România pe hăr-

P unkt Icon

13nr. 33 / mai 2011

ţile criticii şi a cinefililor străini, a influenţat stilistica producţiilor româneşti următoare şi a stîrnit aşa-numitul „nou val”.

La Cluj, a fost cel mai aşteptat film româ-nesc. Înainte de proiecţie, holul forfotea de oameni: cinefili, organizatori, invitaţi. Aici oaspeţii americani, selecţioneri de festival, a căror relaţie cu filmul românesc a început odată cu Cristi Puiu. Aici Wim Wenders, reputatul cineast german, invitatul special al festivalului. Aici un spectator spunîndu-i uşor ironic unui cunoscut: „Intrăm la studii”.

Nu toţi au rezistat; unii au ieşit în timpul proiecţiei, spunînd mai tîrziu că „după prima oră, nu s-a întîmplat nimic”. (S-a mai zis că e „genial”, „exhibiţionist”, „mai lung decît toate sezoanele din ”Lost” puse la un loc şi cu reclame între ele”, iar Wenders l-a numit „dezorientant”). Majoritatea însă – extaziaţi, bulversaţi sau nemulţumiţi – sunt încă în sală cînd echipa i se alătură lui Puiu pe scenă. Fiica mijlocie, Ileana, trece în dreapta şi-l ia de mînă. Anca, soţia şi unul dintre producă-torii filmului, vine în braţe cu Zoe, bebeluşul familiei.

„Au fost foarte mulţi actori în film...”, continuă Puiu. „De fapt, este un film de cinci ore care a devenit un film de trei ore. Şi mulţi actori cu care am tras au dispărut la montaj. Şi nu din raţiuni comerciale, ci pur şi simplu aşa am simţit că trebuie să stea lucrurile.”

Puiu nu e un artist care să se justifice. Cu cîteva ore înainte de proiecţie, într-o dezba-tere cu public despre promovarea filmului românesc în SUA, a spus despre trailere: „Nu fac filme să prind publicul. Fac filme pentru oameni care iubesc cinema-ul. Urăsc traile-rele. Nu sunt interesat de Oscaruri. Nu mă interesează oamenii pe care nu-i interesează cinema-ul”.

Pe scenă urcă şi Mihai Chirilov, directorul artistic al ”TIFF”, ca să traducă pentru oas-peţii străini. E trecut de 10 seara şi Chirilov, cu vocea zdrenţe după şase zile de festival, nu se aştepta ca Puiu să vorbească şi după proiecţie. Din sală, cineva întreabă despre nume. „E o întrebare care mi s-a tot pus”, răspunde Puiu. „Eu n-am omorît pe nimeni în viaţa mea. M-a interesat foarte mult povestea asta a unui om care ajunge să omoare. Şi în special, din perspectiva faptului că, nu ştiu în ce fel, începutul pare întotdeauna să fie promiţător. Iar eu cred că începutul e început punct. Începutul oricărui lucru.”

Unul dintre motivele pentru care Puiu face

film e nevoia de-a găsi un substitut pentru cuvinte, folosind camera ca pe un instrument de cercetare şi înregistrare, care poate reda măcar o parte din continuitatea spaţio-tem-porală a lumii. Ca să te apropii de adevărul lumii – adevăr în 24 de cadre pe secundă, cum spunea Jean-Luc Godard – e nevoie ca atît regizorul cît şi spectatorul să petreacă timp observînd, ascultînd, muncind ca să înţeleagă și să pună piesele laolaltă.

„La Cannes mi-a venit să spun: BĂI NENE, VĂ PLÎNGEŢI DE TREI ORE DE FILM?” Vo-cea lui Puiu, acum un strigăt, acoperă întrea-ga sală. „CREDEŢI CĂ-I UŞOR SĂ OMORI UN OM? IA STAŢI PUŢIN, CU OMUL ĂSTA CARE OMOARĂ, CE SE ÎNTÎMPLĂ?”

Cristi Puiu n-a crescut visînd să devină regi-zor. Lumea arăta altfel de la parterul blocului de pe strada Feteşti din Ozana, Balta Albă, cartierul bucureştean în care a copilărit şi a locuit mai bine de 30 de ani. Cristi s-a născut pe 3 aprilie 1967. Părinţii lui erau din Botoşani, mama, Iuliana, a fost învăţătoare, iar tatăl, Emil, şef de inventar la spitalul Colentina. A copilărit împreună cu Florentina, sora cea mare, şi Iulian, mezinul.

Stăteau la un bloc distanţă de-o livadă, aşa că erau mai mereu prin copaci. Cînd erau pici mergeau la cireşi, iar în adolescenţă stăteau la poveşti cu orele în foişorul dintre nuci și-și ascultau prietenii cîntînd la chitară. (De Revelion, cînd vorbea Ceauşescu, scoteau o boxă în fereastră şi duduiau ”Hell’s Bells” de la AC/DC.)

Iulian Puiu, art-director la agenţia Re:ply, îşi aminteşte că fratele lui era un lider al băie-ţilor de la bloc, un berbec încăpăţînat care-i trăgea pe toţi după el. Cristi era „ăla deştept care citea” şi de-a lungul anilor şi-a construit o bibliotecă pe care o ştia pe de rost. Iulian obişnuia să joace cu el un joc: îi indica un raft şi o poziţie, iar Cristi ghicea imediat cartea.

Ambii părinţi pictau ocazional, iar mama, care le-a ţinut un jurnal copiilor cînd erau mici, a scris odată despre Cristi că îi plăceau istoria şi desenul. Pe la 10 ani, inspirat de tablourile mamei şi ale unui unchi din Botoşani, Cristi s-a apucat de cursuri de pictură. (Florenti-na făcea vioară, Iulian clarinet.) La 12 ani a încercat să facă cărbune, urmînd instrucţiu-nile renascentistului Cennino Cennini: a pus într-un vas crenguţe de tei, le-a acoperit cu lut şi le-a băgat la cuptor. Nu i-a prea ieşit. A încercat să facă şi pensule şi şi-a perfecţionat tehnica de întindere a pînzelor. La 14 ani a

dat examen la Liceul Tonitza – şi el, şi familia, şi profesorii care l-au pregătit au crezut că e o formalitate.

A picat, iar acel eşec l-a marcat profund. S-a oprit din pictat pentru o perioadă şi s-a înscris la Chimie.

După liceu, s-a dus în armată, chitit ca apoi să dea la istorie sau filosofie. Se reapucase de ceva vreme de pictat datorită unor prieteni dintr-o familie de artişti, iar colegii de armată l-au botezat imediat Pictorul. Pentru că avea un dosar execrabil de şcoală şi o mătuşă în Anglia, a făcut armata la un batalion de tancuri din Constanţa, unde erau puşcăriaşi, tipi de la şcoala de corecţie şi alţii cu dosare proaste. Viaţa acolo însă n-a fost grea. Auzise de acasă că bucureştenii obţin permisii, aşa că s-a dus din prima cu un pachet de Kent şi unul de cafea. A reuşit să plece abia peste cîteva săptămîni, după ce un superior, aflînd că pictează, l-a pus să facă un peisaj de 7 pe 2 metri pe peretele sălii cu simulatorul de tragere. Apoi l-au pus să picteze avioane şi tancuri pe tot felul de planşe. Mai nasol a fost cînd l-au transferat la Bucureşti, la „diribau” (muncă silnică pentru soldaţi cu dosare proaste) – dădea la lopată, încărca ciment, munci care crede că au contribuit la hernia de disc cervicală care nu-i permite să care greutăţi mari. L-a salvat tot pictura: în trei luni i-a făcut unui căpitan o copie după un Aivazovsky, un pictor rus faimos pentru peisajele sale maritime.

Revoluţia l-a prins cu o indigestie la infirme-

ria unităţii. S-a eliberat în 1990 şi s-a alăturat împreună cu Iulian găştilor din Piaţa Universi-tăţii, arzîndu-şi plămînii seri de-a rîndul urlînd împotriva FSN-ului şi mai apoi a minerilor. A prins şi o slujbă de pompier la Muzeul Colecţiilor de Artă, unde, pînă să fie dat afară pentru că nu stătea la post, se holba în voie la tablouri de Paul Cézanne şi Pierre Bonnard.

Despre cinema a crezut ani buni că nu poate fi o artă. Era prea multă tehnică acolo, nu era atît de tactil ca pictura. Film însemna enter-tainment, western-uri de sîmbătă seara, filme poliţiste, filme noir şi, desigur, producţiile lui

„NU FAC FILME SĂ PRIND PUBLI-CUL. FAC FILME PENTRU OAMENI CARE IUBESC CINEMA-UL. NU MĂ INTERESEAZĂ OAMENII PE CARE NU-I INTERESEAZĂ CINEMA-UL.”

14 nr. 33 / mai 2011

Nicolaescu – care mai tîrziu i-a devenit inamic artistic. Fraţii Puiu îşi amintesc că Nicolaescu mai venea prin cartier şi odată s-a oprit să le vorbească ţîncilor despre film, moment care i-a terminat de plăcere. Mai tîrziu, prietenii lui cu înclinaţii artistice l-au dus la Cinematecă la ”Îngerul exterminator” al lui Luis Buñuel, care i-a dat de gîndit. Dar visul lui Puiu a continuat să fie pictura.

În 1990, Puiu a ajuns să expună, alături de alţi şase tineri, la Lausanne. Mătuşa unuia dintre prietenii lui cei mai buni, pictorul Matei Şerban Sandu, locuia în Elveţia şi avea o cunoştinţă la o galerie care a intermediat un schimb cultural. Călătoria i-a provocat un şoc cultural tînărului plecat din Bucureşti în espadrile, blugi turceşti şi maiouri chinezeşti. Cînd s-a întors, a dat examen la Institutul de Artă din Bucureşti şi a picat. A început să se gîndească că din pictură nu va cîştiga nici-odată bani şi s-a gîndit să studieze bijuterie la Geneva, o îndeletnicire care-l pasiona şi care i-ar fi putut susţine pictura. (Anca, soţia lui, care a copilărit pe partea opusă a străzii, spune că Cristi i-a făcut odată o brățară de alamă, iar mai apoi un inel minunat din biju-teriile topite ale bunicii ei. Se cunoscuseră la sfîrşitul anilor ’80 – ea avea 16 ani, el - 21, cînd Cristi a trecut strada ca să-i dea cadou o cireaşă.) A intrat pînă la urmă în 1992, la École supérieure d’art visuel din Geneva, secția Pictură.

După primul an, s-a gîndit să treacă la secția de film. Văzuse ”Stranger than Paradise” al lui Jim Jarmusch, povestea unui trio de pierde-vară în letargia americană a anilor ’80. Apoi JFK-ul lui Oliver Stone, care l-a făcut să-şi spună: „Asta pot să fac şi eu. Am înţeles filmul”.

Ce văzuse atunci, dar n-a putut articula decît mai tîrziu, erau lucruri care ţineau de interpretarea imaginii. Primul era capacitatea creierului de a privi o succesiune de cadre statice şi de a le transforma în mişcare. Al doilea, capacitatea creierului de a da sens înlănţuirii, indiferent de montaj şi durată.

Spune că a trecut la film din două motive. În primul rînd, credea că învăţase tot ce putea despre pictură într-un sistem academic – de aici trebuia pur şi simplu să exerseze. În al doilea, filmul i se părea o provocare, un domeniu abordabil, interesant, unde avea ce să înveţe. Avea deja 26 de ani, iar familia, îşi aminteşte Iulian, era confuză. „Voia să facă bijuterie, dup-aia pictură, acuma regie. Şi îi spuneam: «O să te întorci croitor». Şi el

răspundea: «Băi, e un proces. Cauţi, găseşti. Care-i problema?»”.

Filmul făcut pentru admitere l-a înscris direct în anul II. A învăţat acolo tot ce ţine de mecanica filmului – cameră, desfăcut aparat, încărcat peliculă, sunet – dar spune că i-au intrat pe o ureche şi i-au ieşit pe cealaltă. În timpul liber, vedea şi şase filme pe zi ca să recupereze. Ce-l interesa cel mai mult era funcţia pe care o poate avea filmul şi relaţiile care se instalează atît între personaje, cît şi între spectator şi film. „Sunt foarte Bauhaus în capul meu”, mi-a spus odată, „chiar cred că funcţia determină forma. Nu poţi să spui că faci filme pentru că «lumea are nevoie». Hai sifon”.

Funcţia pe care Puiu i-a găsit-o cinema-ului încă din şcoală este cea primară: tehnică de investigare a realităţii, unealtă de înregistra-re a lumii. „În ultimul an de şcoală fusesem preocupat de filmul realist”, scria în 2001 într-un articol în ”Dilema” despre filmul de debut, ”Marfa şi banii”. „Îmi făcusem aproape un scop din desfiinţarea frontierei dintre documentar şi ficţiune, încercînd să conciliez poziţia de observator cu aceea de inventator. Despre toate astea am scris în lucrarea mea de diplomă. Dacă le aplicam, unele din con-cluziile la care ajunsesem permiteau realiza-rea unui alt fel de cinema.”

Despre ”Marfa şi banii”, lansat în 2001, Alex Leo Şerban spune că a aterizat ca un OZN în cinematografia românească. „Era ceva atît de nou, atît de proaspăt, atît de provocator încît lumea cinematografică de la noi n-a ştiut ce să facă cu el.” Un cap de pod, îl numeşte criticul Andrei Gorzo. ”Marfa” a fost o rupere de ritm, bulversînd criticii încă de la prima vizionare de presă, în toamna lui 2000 – Gorzo îşi aminteşte că criticul Valerian Sava l-a numit „providenţial”. Filmul i-a lansat pe actorii Dragoş Bucur, Ioana Flora şi Alexan-dru Papadopol şi, mai important, a lansat duetul scenaristic Puiu – Răzvan Rădulescu. (Pentru că aduseseră un suflu nou, veteranii Stere Gulea şi Lucian Pintilie le-au cerut să scrie scenarii şi pentru ei.)

S-a zis şi că e o aiureală filmată din mînă, o treabă pe care o putea face oricine, nici vor-bă de cinema. Ce e aşa greu să filmezi o oră într-o dubă? („Mă uit cu mai multă plăcere la un film dentar”, a scris un comentator pe site-ul Cinemagia.) Iar probleme cu distri-buţia filmului au făcut ca ”Marfa” să adune în săli destul de puțini spectatori. (Conform Centrului Naţional al Cinematografiei, CNC,

aproape 4.000 strînși pînă în 2007; Puiu intenţionează să-l scoată pe DVD.)

Cînd s-a întors în ţară, după școală, nu era pe deplin convins că filmul e viitorul lui. Primise un premiu pentru filmul de absolvire, un altul fusese selecţionat la Locarno, însă cu banii strînşi în Elveţia şi-a cumpărat o garsonieră pe care plănuia s-o transforme în atelier de pictură. Apoi a lucrat pentru diverse televizi-uni, perfecţionîndu-şi mîna de documentarist.

Ideea pentru ”Marfa” i-a venit în 1998, cînd fratele Ancăi a murit într-un accident de mașină, transportînd marfă. Era student şi pe lîngă asta avea un chioşc în cartier. Puiu a văzut că o serie de prieteni de-ai lui aveau tot soiul de afaceri ca să poată ajunge să trăiască viaţa la care visau. Făceau compro-misuri, iar ăsta a devenit subiectul filmului: personajul lui Papadopol acceptă să facă transporturi pentru un mafiot local ca să-şi deschidă un butic în oraş, un pas înainte faţă de chioşcul de balcon al părinţilor.

Pe atunci Puiu scria cu stiloul, aşa că şi-a scris partea de scenariu pe calculatorul lui Rădulescu, un prozator pe care îl cunoscuse cu cîţiva ani în urmă şi cu care legase o prie-tenie strînsă. Apoi şi-au trimis bucăţi pe mail, şlefuind pînă au găsit punctul comun. După ce ”Marfa” a cîştigat bani de la CNC, au început problemele. Producătorul RoFilm a băgat o parte din bani în buzunar şi a sabotat producţia la fiecare pas.

Filmul despre compromis a devenit la rîndu-i o serie de compromisuri. Banii n-au fost su-ficienţi decît pentru o dubiţă răpciugoasă; onorariile nu erau plătite; echipa tehnică era mereu pusă pe scandal; nu se ţineau promi-siuni; cînd actorii cereau apă li se răspundea că nu sunt bani; n-aveau scenograf să asigure continuitatea recuzitei; cînd Puiu cerea ajutor producătorului, i se răspundea: „Ce, te crezi Spielberg? Ieşi afară”. La un moment dat Puiu şi-a ieşit din minţi şi a fugărit producătorul executiv pe platou, dar pentru că purta san-dale, s-a împiedicat şi a căzut în nas.

Tracasat, umilit, cu filmul în piuneze, Puiu s-a hotărît să apeleze la partid. Încă de la înce-putul anilor ’90, Puiu se înscrisese în PNŢ, spunîndu-şi că dacă se întorc comuniştii la putere, i-ar plăcea să ajungă şi el cu rezis-tenţa în închisoare. Deşi nu mai era membru activ, continua să plătească taxa şi ştia că și şeful de la RoFilm, Mihai Surcel, e membru. S-a dus să ceară ajutor, dar nici intervenţia pe filiera asta n-a folosit la nimic. ”Marfa şi

P unkt Icon

15nr. 33 / mai 2011

16 nr. 33 / mai 2011

P unkt Icon

17nr. 33 / mai 2011

de important pe cît pare la prima vedere şi că „talentul cel mai durabil [al lui Puiu] mă tem că va fi acela de a se pune rău cu toată lumea”.

Scurtmetrajul a fost un tribut dublu, adus de Puiu atît lui Jarmusch şi seriei ”Coffee and Cigarettes”, cît şi filmului ”Moromeţii”ЁЁ regizat de Gulea, pe care îl consideră unul dintre cele mai bune filme româneşti, alături de ”Pădurea spînzuraţilor”, de Liviu Ciulei şi ”Secvenţe”, de Alexandru Tatos. Iniţial, îşi dorea ca tatăl şi fiul care se întîlnesc într-un restaurant să fie jucaţi de Victor Rebengiuc şi Ionel Mihăilescu, cuplul tată şi fiu din ”Mo-romeţii”. Fiul a ajuns să fie jucat de Mimi Bră-nescu după ce Puiu s-a certat cu Mihăilescu, pentru că acesta nu şi-ar fi învăţat textul.

Puiu consideră că regizorul e autoritatea su-premă pe platou. L-a deranjat dintotdeauna tendinţa unor actori români de a improviza, de a brava şi de a recita ca la teatru. Spune că în relaţia cu actorii cuvintele pe care le repetă cel mai des sunt „Prost. Foarte prost”. Îi lasă să facă o dublă cum vor ei, îi lasă s-o şi privească, dar apoi trebuie s-o facă cum vrea el. E direct şi asta creează tensiuni, dar şi acele momente de graţie în care ceva din actor se tranformă în personaj. Lumini-ţa Gheorghiu, care joacă în toate cele trei lungmetraje ale lui Puiu, a spus despre el că este „groaznic”, că la filmări la ”Lăzărescu” îi spunea Hitler, dar și că „pentru Cristi Puiu aş face oricînd, orice fel de rol. Pentru mine el este regizorul cu care ştiu că nu am să dau greş.”

După închiderea Cannes-ului din 2005, unde ”Moartea domnului Lăzărescu” a cîştigat ”Un certain regard”, presa – mai ales cea străină – a abundat în elogii aduse filmului românesc de două ore şi 34 de minute devenit hitul surprinzător al festivalului. ”Lăzărescu” n-a fost nici pe departe un cîştigător aşteptat. Prima proiecţie din festival s-a încheiat cu sala aproape goală şi doar două-trei recenzii. Cea scrisă de Jay Weissberg în ”Variety” şi lobby-ul pro-Puiu făcut în juriu de criticul argentinian Eduardo Antin (Quintin), au adus un puhoi de spectatori la proiecţia de gală. Au urmat zeci de festivaluri și premii şi prezenţa în primele locuri în diverse topuri ale criticii atît în 2005, cît şi în 2006. A fost un moment de glorie pentru Puiu şi cinema-tografia română, dar a venit greu.

Povestea bărbatului de 63 de ani care se stinge sub ochii vecinilor, ai medicilor de pe salvare şi ai doctorilor din spitalele prin

care e plimbat o noapte întreagă, a început pentru Puiu la puţin timp după ce a fost cu ”Marfa” la Cannes. Într-o noapte, de la o banală indigestie a ajuns să vomite sînge. Iulian îşi aminteşte că a primit un telefon de la mama Ancăi: „Vino repede, moare Cristi”. S-a urcat şocat în Renault şi a bîjbîit către spital. „Eram căcat pe mine. Şi taică-meu mi-a zis: «Mă, tată, nu ştiu ce să zic. El a pierdut cam un litru de sînge. E mult.»”. Avusese un anevrism, un vas de sînge spart în stomac, şi doctorii i-au introdus un endoscop pe gît să-i oprească sîngerările şi să-i scoată cheagurile. De pe hol, Iulian îl auzea pe Cristi urlînd de durere. S-a liniştit abia cînd l-a văzut, deşi arăta sfîrşit: în cărucior, palid, supt la faţă, cu ambele picioare puse pe un singur suport, căci al doilea era rupt.

Din cauza fricilor, Puiu refuză să zboare, motiv pentru care nu merge cu filmele la majoritatea festivalurilor și n-a fost niciodată în SUA, o piață importantă pentru filmele lui.

Pe lîngă luptele cu frica de boală şi de moarte, Puiu se lupta şi cu CNC-ul. După ce CNC i-a respins cele două proiecte în 2003, a creat un concept propriu de lucru, FFPG (filme făcute pe genunchi). Mai ieftin, cu ca-mere digitale, bugete de buzunar şi prieteni şi cunoscuţi ca actori. A identificat şase idei, colectate sub numele „Şase povestiri de la marginea Bucureştiului” şi împreună cu Rădu-lescu le-a schiţat pe toate.

”Lăzărescu” a fost povestirea cu care au vibrat cel mai mult. Pe lîngă ipohondria lui Cristi, amîndoi şi-au văzut taţii în personajul lui Dante Remus Lăzărescu (jucat de Ion Fiscuteanu). S-au documentat prin spitale, au stat la urgenţă, au scris, şi-au pasat secţiuni şi au înscris proiectul la concursul CNC din 2004. Au picat cu majoritatea notelor de 4.

Furios, Puiu a făcut contestaţie la ministrul culturii de atunci, Răzvan Theodorescu, care – convins şi de recentul Urs de la Berlin – a cerut comisiei să finanţeze filmul. Pentru Puiu n-a fost o mişcare uşoară, mai ales că Theodorescu fusese printre cei pe care îi huiduia în anii ’90 în Piaţa Universităţii. A ob-ţinut banii, dar presiunea să facă un film mare după lupta publică pe care o dusese pentru ei a fost imensă. (Pelicula a fost produsă de ”Mandragora”, casa de producţie înfiinţată de Puiu în mai 2004, cu soţia lui şi un prieten mai vechi, Alex Munteanu. Puiu se ocupă exclusiv de partea artistică.)

”Lăzărescu” este filmat din mînă, iar Puiu voia

banii” n-ar fi ieşit niciodată fără susţine-rea financiară primită de la Pintilie şi fără ajutorul lui Gulea, care a trimis Curtea de Conturi peste RoFilm. În preajma lansă-rii, Puiu scria în Dilema: „[Filmul] e gata. Are cap, are coadă şi are chiar o anumită strălucire. Are noimă. Şi cu toate astea nu mă pot distanţa suficient. Fiecare replică, fiecare tăietură, fiecare imagine îmi arată cu cît m-am îndepărtat de proiectul iniţial”.

În 2001, ”Marfa” a ajuns la Cannes, adus de Marie-Pierre Macia, pe atunci directoa-rea secţiunii ”Quinzaine des Réalisateurs”. (Macia a fost şi consilierul personal al lui Cristian Mungiu la ”4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”.) A fost un moment euforic, Chirilov îşi aminteşte că simţea filmul ca pe o carte pe care a citit-o şi vrea s-o dea mai departe, aşa că la Cannes le-a spus tuturor să-l vadă, a ajutat echipa şi a împărţit flyere. Ceva se întîmplase cu filmul românesc şi vina îi apar-ţinea lui Cristi Puiu, un debutant cu o viziune proprie despre cinema, un outsider.

Cînd Puiu s-a întors de la Berlin în 2004 cu Ursul de Aur pentru scurtmetrajul ”Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea”, nu se schimbaseră foarte multe. Nu era om în cine-matografia românească să nu fi auzit de el, dar era considerat mai degrabă un debutant incomod, abraziv, o voce pentru altceva. Ima-ginea pe care o are azi – intransigent, tăios, arogant – s-a conturat încă de pe atunci. „N-a avut timiditatea sau instinctul de conservare al unui debutant”, îşi aminteşte Gorzo. „Şi-a făcut mulţi duşmani înainte de a avea presa internaţională de partea lui. N-a făcut un film

să-şi facă aliaţi. A atacat din start oamenii care făceau şi desfăceau lucrurile, a denun-ţat corupţia şi mediocritatea sistemului, a dat nume. Datorită lui, lucrurile s-au mai remediat.”

Reacţiile n-au întîrziat să apară. Aşa că înainte ca scurtmetrajul să ia premiu

la Berlin, începuse un soi de mişcare anti-Puiu, mai ales după ce el și Rădulescu au spus că filmul pe care l-au scris pentru Pintilie, ”Niki Ardelean, colonel în rezer-vă”, li se păruse mai slab decît

scenariul. Pintilie a ripostat, iar Viorel Rebengiuc, care jucase şi în

”Niki” şi în ”Cartuş”, a declarat că regretă că a lucrat cu Puiu.

Apoi, ”Cartuş” a fost premi-at. Scriind după Berlin, Leo

Şerban spunea că premiul nu e atît

18 nr. 33 / mai 2011

să imprime camerei-observator o nelinişte, voia ca ea să aibă libertatea absolută de a-l urmări pe Lăzărescu prin lumea lui, dar fără să-i antici-peze mişcările. Pentru că n-a primit mereu ce-şi dorea, Puiu spune că a trebuit să coregrafieze fiecare mişcare, dificil cînd lucrezi cu cadre lungi chiar şi de şase minute. Tot în making of, Puiu apare spunîndu-i operatorului că i-ar arăta exact ce vrea, doar că nu poate să ducă greutatea camerei în spate.

Filmul a fost un pas important în cristalizarea viziunii lui Puiu despre cinema. „Mă preocupă să recompun cît mai exact – căci în totalitate nu pot – acest adevăr al realităţii”, spunea într-un interviu în ”Observatorul Cultural”. „Nu mă îmbăt cu apă rece, ştiu că n-o să reuşesc nici-odată, dar pentru mine e important să încerc.” Adevărul e accesat prin cît mai puţine tăieturi la montaj – „orice tăietură e o minciună” – şi prin cadre lungi, care transformă ora petrecută în apartament, cu Lăzărescu şi pisicile lui, din expoziţie cinematografică în mărturie a bana-lului dinaintea morţii. ”Lăzărescu” reuşeşte de asemenea să exprime idei filozofice – singură-tatea în care murim, dragoste, incapacitatea de a ne ajuta – folosind o poveste precisă, spusă într-un interval de timp limitat. Poate de aceea a reacţionat Puiu vehement cînd s-a spus că Lăză-rescu ar fi despre falimentul sistemului medical – suna prea facil. Pentru el, e un film despre un om care moare, despre ultimii oameni pe care îi cunoaşte, oameni care, fie că îl bruschează, fie că îl ajută, nu îi vor răul, doar că sunt la rîndul lor copleşiţi de probleme şi prejudecăţi.

Pe măsură ce noaptea trece şi personajele şi problemele se adună, Lăzărescu alunecă în inconştienţă, incapabil să mai comunice. (În ma-king of, Puiu insistă pe importanţa momentului în care Lăzărescu vorbeşte ultima oară: „Mă fut pe doctori şi asistente, nu mă interesează”.)

„Suntem nişte nenorociţi de oameni, doamnă”, îi spune Lăzărescu la un moment dat asistentei de pe Salvarea care îl plimbă prin noapte. Sunt cuvinte care înglobează manifestul profund uman al lui Puiu: suntem aici ca să murim şi nici măcar nu reuşim să ne înţelegem unii cu alţii pe parcursul acestui drum. „Nu cred că lucrurile pe care le învăţăm cînd vedem un film o să-ţi schim-be viaţa, nu sunt atît de optimist”, îi spunea Puiu unui jurnalist american. „Dar poţi livra o poveste precisă despre oameni pentru a face publicul să accepte că suntem slabi. Să accepte slăbiciunile şi eşecurile noastre. Nu vorbim suficient despre imperfecţiunile noastre şi cinema-ul poate con-frunta asta.”

Comunicarea, sau mai degrabă inabilitatea de a

P unkt Icon

19nr. 33 / mai 2011

comunica, e marea obsesie a lui Puiu. A lui, a celor care îl traduc, a celor care îl intervie-vează, a noastră, a tuturor – doar 7 la sută din ce transmitem e în cuvinte. Trăim în imposi-bilitatea de a ne face înţeleşi, incapabili de a transmite cine suntem, ce vrem şi ce ni se întîmplă.

Performanţa esenţială a regizorului, scria fil-mologul Petre Rado, e că reuşeşte să poves-tească „în timp real o întîmplare ce pare chiar aşa, adevărată la un nivel de stranie credibili-tate documentară”. Iar Quintin, care văzuse şi ”Marfa”, spunea că nu era nicidecum pregătit pentru aşa un exerciţiu grandios şi că Puiu e printre puţinii regizori din lume care, după doar două filme, „e foarte aproape de a fi un maestru”.

”Lăzărescu” a fost bine primit în România – a strîns aproape 30.000 de spectatori – dar n-au lipsit cîrcotaşii care s-au plîns de lungi-me, de „mizerabilismul” poveştii, de prezenţa Monicăi Bîrlădeanu şi implicit de relaţia pe care Puiu o începuse cu Bobby Păunescu, iubitul actriței și unul dintre producătorii filmului.

Curînd, stilistica din ”Lăzărescu” a început să apară în alte filme: ”Hîrtia va fi albastră”, ”A fost sau n-a fost”, ”4, 3, 2”. A fost un film care a născut filme. „Influenţa lui e foarte vastă”, spune Gorzo. „Sunt oameni care l-au preluat ca pe o reţetă, alţii care l-au luat ca bază pentru propriile căutări şi alţii care n-au preluat estetica, dar cărora succesul le-a ali-mentat ambiţiile.” Atenţia pe care Lăzărescu a adus-o filmului românesc a dus la formule ca „noul val”, pe care Puiu le-a atacat imediat. Nu credea şi nu crede într-un „nou val” pentru că, spune el, ca să ai un val trebuie să ai autori. Iar cinematograful românesc nu are autori, are doar accidente şi o mînă de regizori cu unu-două filme la activ.

Sintagma a prins şi a adus o serie de succese în afară, culminînd cu Palme D’Orul pentru

”4, 3, 2”. „Puiu e cel care ne-a pus pe hartă”, mi-a scris Leo Şerban într-un email. „Altă formulă mai sintetică nu-mi vine: Puiu a pus sămînţa, Porumboiu a udat locul, iar Mungiu a cules roadele.” Lupta pe care regizorii tineri au dus-o cu CNC-ul, cu Sergiu Nicolaescu, cu regulamentele învechite, cu mergeşiaşa-ismul din producţie şi de pe platouri părea validată premiu după premiu în străinătate.

„E firesc că artistul vrea să-şi protejeze unici-tatea şi singularitatea”, mi-a spus Gorzo cînd l-am întrebat despre sintagma „noul val”. „Dar

20 nr. 33 / mai 2011

e o simplificare cu care lucrăm cu toţii – critici, distribuitori, public. E corect să vorbim despre un nou cinema românesc, despre un nou val. Nu văd unde e minciuna. E clar o diferenţă dintre cinema-ul românesc după 2001 şi ce a fost înainte. Trebuie să-l numim cumva, oamenii lucrează cu definiţii. Nu poţi ţine cont de indivi-dualitatea ficăruia.”

Dezbaterile dintre critici şi regizori ţin însă de o lume izolată, iar priza filmelor lor la publicul român de cinema e modestă. În dezbaterea cu public de la Cluj despre receptarea filmului românesc în SUA, Porumboiu s-a declarat optimist, spunînd că simte că se contruieşte un public. Muntean, mai pesimist, a spus că nu crede că românii vor dori vreodată altceva decît blockbustere: „Viitorul filmelor noastre e într-un muzeu”. Puiu a adăugat că suntem un popor care a consumat mai toate produsele post-comuniste – muzică, filme, internet – în engleză. „I-am aştepptat pe americani să vină. Ne-am uitat la filme americane. Am crescut cu western-uri. Publicul e similar. Credem că dacă nu e american, nu e cinema. Dacă nu e în engle-ză, n-are valoare. Ne va lua, poate, 100 de ani.”

Puiu nici nu e un fan al cinematografelor – preferă să vadă filme acasă, în liniştea nopţii, pe DVD, fără vuietul sălii în jur. Se uită şi la filme comerciale – le şi cumpără pentru fetele lui – dar nu se vede făcîndu-le. Puiu nu vrea să lase spectatorul să se elibereze; vrea să-l pună să gîndească.

Weissberg de la ”Variety”, un apropiat al filmu-lui românesc, mi-a spus la TIFF că nu e corect să li se ceară lui Puiu, Porumboiu sau Muntean să facă filme de masă: „Oamenii ăştia fac filme de artă, alţii fac comedii. Cinematografia româ-nească va fi sănătoasă cînd va exista această diversitate. Pînă atunci, nu poţi să te aştepţi ca Puiu să regizeze ”Toy Story 3”. Nu e corect. Nu e corect să duci această responsabilitate. Niciun artist nu va fi salvatorul ţării în care trăieşte”.

Apartamentul lui Cristi Puiu e în dezordine. Au trecut trei săptămâni de la premiera ”Aurora” de la Cluj şi familia Puiu tocmai s-a întors de la o vizionare de apartament. Sunt cinci: Cristi, Anca şi cele trei fete, Smaranda (16 ani), Ileana (11 ani) şi bebeluşul Zoe, plus Otto, un pug

ca un buştean, mereu înfometat. Familia Puiu locuieşte în acest apartament din centru de cîţiva ani, dar caută ceva mai spaţios. Pe Cristi nu l-ar deranja să se întoarcă în Balta Albă, dar ştie că fetelor nu le-ar plăcea. Legătura cu cartierul şi oamenii pe care i-a cunoscut acolo e omniprezentă în filmele lui – atît Lăzărescu cît şi Viorel locuiesc pe strada Feteşti, strada pe care a copilărit şi el.

Uşa albă de la intrare se deschide într-un antreu care coteşte dreapta într-o sufragerie sufocată de cărţi şi de o masă de lemn ce pare folosită ca spaţiu de depozitare. În camera următoare, tot parte din sufragerie, Puiu trece cu un aspirator peste cojile de seminţe şi firi-miturile rămase în urmă de la sesiunea familială de televizor de noaptea trecută.- Deasupra canapelei e o pînză imensă, cu un telefon vechi, o pictură de-ale lui. Pe peretele dintre sufrage-rie şi bucătărie sunt două rafturi pline cu peste 1.000 de DVD-uri, organizate pe regizori. Cei pe-a căror cale o urmează – John Cassavetes, documentariştii Raymond Depardon şi Frede-rick Wiseman, cei la care se întoarce pentru hrană pentru suflet – Akira Kurosawa, Alfred Hitchcock, François Truffaut. Printre ele e şi unul dintre filmele preferate: ”La Maman et la Putain” de Jean Eustache. Şi-n seara asta s-a în-tors acasă cu un braţ de DVD-uri cumpărate de la Cărtureşti (unde are o reducere de fidelitate de 15 la sută): cîteva filme de Ingmar Bergman şi ”The Imaginarium of Doctor Parnassus”, pentru fete. Cumpărăturile includ şi nişte sticle – bere, vin, gin – pe care le înfundă în frigiderul din bucătărie. Puiu spune că vara înnebuneşte dacă nu are băuturi reci.

Bucătăria apare deseori cînd citeşti despre Puiu; acolo se retrage să gătească, dar și să se-ntîlnească cu reporterii, ca într-o arenă. Lui Puiu îi place să se contreze, să fie provocat, şi îi place să vorbească (pe cînd se lupta cu ipo-hondria, un doctor l-a întrebat dacă mănâncă la fel de repede pe cît vorbeşte). Imaginea mea despre el s-a conturat dintr-un articol din New York Times Magazine, în care A. O. Scott scrie cum stă cu el în bucătărie, beau vin şi mănîncă miel, îar regizorul explică de ce nu crede în niciun fel de „nou val”.

Povestim despre armată, şcoala de film din Elveţia – Puiu are o memorie de elefant pentru nume, dar nu trece mult pînă să ajungem la ”Aurora”. După ”Lăzărescu”, Puiu plănuia să facă ”Hrană pentru peştii mici”, după un scenariu scris iniţial pentru Gulea. Primise şi bani de la CNC. Dar la finele lui 2006, CNC i-a respins alte două proiecte şi Puiu a ieşit iar la atac.

Directorul CNC, Eugen Şerbănescu, l-a ironizat într-o scrisoare publică, Puiu a renunţat la banii pentru ”Hrană” şi a declarat că nu va mai cere niciodată bani de la CNC. S-a simţit singur în acest demers, care l-a lăsat fără un proiect clar în lucru. Mai erau și ecourile personale stranii de după ”Lăzărescu” – tatăl lui Rădulescu a murit înaintea premierei româneşti, iar tătal lui Puiu, în primăvara lui 2007. La sfârşitul anului a murit şi Fiscuteanu.

Anca l-a înscris pe nişte pieţe de film unde regizorii se întîlnesc cu producători şi distribui-tori să vorbească despre ideile lor. Puiu avea o idee pentru un film despre un om care omoară, născută din pasiunea lui pentru romane polițiste și nişte documentare despre criminali în serie văzute la TVR. I s-a părut intrigantă perspectiva de a aprofunda traseul unui om către crimă și l-a rugat pe un prieten procuror să-l lase să asiste la depoziţiile criminalilor. A văzut că nu există motivații clare și s-a decis să facă portretul subiectiv al unui criminal, lipsindu-se de explicațiile și cauzalitatea din majoritatea filmelor de gen.

Cele 80 de întîlniri pe care le-a avut la Berlin şi Rotterdam i-au permis să-şi cristalizeze ideea prin repetiţie, dar şi să vadă că industria de afa-ră aştepta ceva nou de la el. Întors în ţară, Puiu s-a dus la munte să scrie scenariul. (Nu mai făcea echipă cu Rădulescu – el nu vrea să vor-bească despre asta, Puiu spune că relaţia s-a rupt definitiv.) Din postura de soţie şi producă-tor, Anca („jigodia care aduce banii în discuţie”, glumeşte ea) l-a convins că-i trebuie finanţare de la CNC ca să poată să acceseze fonduri străine pentru o coproducţie. Puiu a aplicat şi în vara lui 2008 a luat peste 1.500.000 de lei. Restul pînă la 2 milioane de euro i-a strîns Anca de la parteneri străini.

Cel mai dificil a fost castingul pentru rolul lui Viorel. Puiu a văzut vreo 60 de actori, niciunul potrivit. Clara Vodă, care joacă amanta lui Viorel, i-a sugerat să încerce şi el. Cînd Puiu şi-a evaluat proba, a văzut o serie de gesturi şi ticuri care nu-i plăceau, dar şi privirea pe care o căuta: privirea unui om obsedat de misiunea lui.

Unii critici au scris că nimeni altcineva n-ar fi putut juca acest rol. Leo Şerban spune că ”Aurora” e un film la persoana I, cu Puiu şi despre obsesiile lui Puiu: „E o poveste despre peisajul său interior, un fel de autoportret prin alter ego”. Viorel e ce e mai neplăcut din Puiu, adaugă Gorzo. Puiu spune că puţini realizează cît de mare e întreprinderea lui din Aurora. „E «Madame Bovary, c’est moi». Îmi asum să

„INTERVIURILE SUNT TRADUCERI PERPETUE ALE GÎNDURILOR șI REZULTATELE NU REFLECTĂ ÎN-TOTDEAUNA CE NE-AM DORIT SĂ TRANSMITEM.”

P unkt Icon

21nr. 33 / mai 2011

22 nr. 33 / mai 2011

fiu eu criminalul şi mă duc pînă la capăt. O să fiu eu ăla şi o să-l caut pe criminal în mine şi o să-mi asum eu această poziţie extraordinar de delicată.”

”Aurora” e un film dificil, iar Puiu a vorbit deja o groază despre el, chiar dacă nu se va lansa oficial decît la toamnă. I-a dezvăluit personajele și curgerea – 36 de ore din viața unui inginer metalurg, divorțat și cu doi copii, care ajunge să omoare – şi a dat cîteva chei de citire pentru că crede că povestea e mai puţin importantă decît cinema-ul, decît transpunerea vizuală a ideilor autorului.

Puiu a optat tot pentru o cameră-martor, de data asta pe trepied, care transformă spectato-rul în observator direct al acţiunii. Povestea se construieşte sub ochii tăi, ceea ce înseamnă că micile indicii pe care le primești de obicei într-un film – legăturile dintre personaje, motivaţie, cauzalitate – nu există. ”Aurora” e un puzzle, un film radical, de desluşit în timpul şi mai ales după vizionare.

„În momentul în care faci un film, faci un drum către lume”, spune Puiu. „Faci un drum către lucruri, faci o cercetare.” Căutînd criminalul din el, Puiu duce cercetarea la limita autenticului pentru o ficţiune. Granița o semnalează prin tăieturile brutale care întrerup secvenţele lungi, e modul lui Puiu de a spune că „nu există poveste, există doar povestitor”.

În viziunea lui, fiecare avem propriile adevăruri, vedem numai ce vrem noi să vedem, sintetizăm mesajele altora şi de cele mai multe ori, nici măcar nu suntem atenţi. Un moment puternic, cum e o crimă, marchează o ciocnire apocalipti-că a mai multor lumi, fiecare cu adevărul ei. ”Au-rora” este despre detaliile care ne scapă, lucru dificil de redat în film. Cum spui cinematografic că unele lucruri se văd şi altele nu? Cum indici că există un autor care tranşează şi taie unde vrea el materialul – fie că ajută povestea, fie că nu?

Puiu a construit Aurora pornind de la două lucruri: „Pe de-o parte asumînd cinematografic jumătăţile de adevăr la care am acces – pereţi după care dispar personajele, ne-enunţarea identităţii lor – şi pe de alta, asumînd că spec-tatorul a fost acolo, ştie despre ce îi vorbesc cînd îi prezint un om.” Ca şi la Lăzărescu, Puiu şi-a arogat misiunea înregistrării unei vieţi: „Nu fac un film să filmez o poveste. Fac un film să filmez nişte oameni. Uită-te la om, uită-te la oameni”.

A schimbat patru operatori la ”Aurora” ca să obţină reacţiile pe care le dorea de la cameră; dacă n-ar fi trebuit să joace, spune că ar fi

filmat el. Povestea trebuia privită de un om, nu de un device. Ochiul camerei trebuie să fie uman, cu scăpări, cu stîngăcii, cu anticipări. Tre-buie să fie o cameră vie. I-a sfătuit să privească personajul cum îşi priveşte un tată copilul care învaţă să meargă şi în orice moment poate să cadă şi să-şi rupă gîtul. „Acest Viorel e un om. Cînd vezi că ia arma, îţi doreşti să n-o facă. Uită-te la el cu grija asta. Sau cum s-ar uita tai-că-su de dincolo de mormînt la el. Şi el se duce la vale – se duce în pizda mă-sii şi se face zob.”

Puiu spunea că visează să captureze pe peli-culă o zi. Dar nu oricum. Nu vrea să înregistreze ceva doar pentru că se poate. Nu vrea să sub-mineze complet povestea. Filmul lui ideal pare să fie undeva în tensiunea dintre imprevizibil şi controlabil. Iubeşte accidentele în cadru – cînd trec alţi oameni decît figuranţii, cînd cade ceva – şi totuşi nu vrea să filmeze un documentar. Spune că e prea pudic şi că nu crede că poţi obţine intimitate adevărată cînd o mediezi cu o cameră de filmat. Preferă intimitatea din mintea autorului, chiar dacă ea prezintă un adevăr filtrat şi relativ controlabil.

În ficţiunea lui Puiu, dorinţa de imprevizibil se luptă mereu cu dorinţa de control. Şi e greu să nu ştii cînd ştii tot. În ”Aurora” îi reuşeşte în parte pentru că deși Puiu-regizorul controlează coregrafia cadrelor, Puiu-actorul nu-l înțelege pe deplin pe criminalul pe care-l joacă. Proba-bil filmul ideal al lui Cristi Puiu ar fi un soi de documentar ficţional, în care nişte actori care joacă personaje distincte sunt puse într-o situ-aţie pe care trebuie s-o descurce. Iar echipa, în frunte cu regizorul, bîjbîie la rîndul ei, pentru că, așa cum spunea Cassavetes, fac un film ca să afle ce vor să spună.

„E un proces de cunoaştere în care sunt anga-jaţi cu toţii”, spune Puiu. „Şi regizor, şi operator, şi actor, toată lumea. Întreprindem o cercetare. Nu ne interesează produsul final. Produsul final o să fie întotdeauna doar expresia palidă a unui demers cognitiv. Dacă expresia asta palidă ajunge să-i interpeleze pe spectatori şi să le pună creierul în mişcare, atunci ai obţinut ceva. Să le pună creierul în mişcare adică să-i trimită exact la lucrurile alea care nu pot fi exprimate prin intermediul cuvintelor. Altfel n-am mai face film.”

A vorbit despre toate astea în bucătărie, în acea seară pe care am petrecut-o împreună. A fumat cîteva ţigări, a băut vreo două cafele şi, după un timp, buna dispoziţie a fost înlocuită de vestita lui gravitate intimidantă. Anca intra ocazional în bucătărie, parcă la vînătoare de momente care pot fi destinse cu rîsul ei darnic

şi plin. Pe măsură ce trecea timpul, Puiu repeta tot mai des formulele „e foarte greu” şi „e foar-te complicat” – fie că vorbeam despre redarea în imagini a unei idei, strîngerea banilor pentru film sau lucrul cu echipa. I se reproşează că e dificil cînd face film, dar nici pentru el nu e un proces ușor: „Eu m-aş putea socoti o persoană cu care se trăieşte greu, dar aş putea spune şi că eu sunt o persoană care trăieşte greu cu mine. Atunci aveţi puţină înţelegere.”

A sacrificat prietenii în favoarea viziunii (cea cu Rădulescu e doar una dintre ele). „Extrapolînd, cred că este foarte greu să găseşti în cinema-tografiile de pe planetă autori de film care să fie şi prieteni în acelaşi timp. Impulsul care te face să faci filme sau să produci obiecte artis-tice este mult prea puternic pentru a nu arde relaţia de prietenie. Apare un soi de fenomen de combustie. E foarte complicat. E foarte complicat.”

Şi cu criticii se mai ceartă, de obicei pentru că au taxat ceva fără să-l convingă de teza lor. De cele mai multe ori se împacă, pentru că are nevoie de feedback. Îl deprimă însă modul în care unii – critici sau simpli spectatori – vînează greşeli, dornici să fie primii care i-au tras-o. Ripostează și el cînd poate, dar a învăţat să accepte că nu poate controla etichetele ce i se pun. Şi-a pus şi un medalion cu o capră pe o sfoară în jurul gîtului – ţapul ispăşitor.

Puiu pare uneori zburlit pe lume, cum spune Leo Şerban, iar încăpăţînarea şi obsesiile lui pot fi copleşitoare. Modul lui de-a face film nu e singurul valabil, dar e o alegere conştientă şi consumantă. „Cînd descoperi un drum, care e datoria ta cea mai mare?”, se întreabă Gorzo. „Să te opreşti de teamă că nimeni nu te poate urma? Sau să te duci pînă unde te poate duce, chiar cu riscul de a ajunge într-o fundătură, cu riscul de a rămâne singur.”

”Aurora”, deși a început să strîngă premii prin festivaluri, (a cîștigat secțiunea ”East of the West” la Karlovy Vary în iulie) va fi un produs greu de vîndut și distribuit, chiar şi cinefililor, iar drumul pe care vrea să continue Puiu se anunţă şi mai eliptic. Spune că față de ”Aurora”, ”Lăzărescu”, cu toate indiciile și explicaţiile pe care le furnizează, e un film uşor, iar el n-are planuri să revină în acea zonă.

„Bye bye, don’t cry. La revedeeere. LA RE-VE-DE-RE. Nu mai pot. Nu mai pot. Nu mai pot. Deschid televizorul şi văd atîtea explicaţii. Pa. Nu mă interesează. Nu mă interesează. Ştii de ce nu mă interesează? Pentru că e o prosteală, d-asta. E o prostie. E o prostie. Aşa, explicaţie. Şi ce explică?”

23nr. 33 / mai 2011

24 nr. 33 / mai 2011

și RuGina chișinăului

DEzBATEM, DEzBATEM șI IAr DEzBATEM.

DESPrE SISTEM, INSTITUțII, BANI, MOD DE VIAță,

FAMILIE, CHIșINăU șI CAPITALE EUrOPENE.

"VrEAU CA LA CHIșINăU Să ExISTE TErASE CU

jAzz, FAțADE COLOrATE șI zONă PIETONALă"-

"E POSIBIL, ÎMI zICE, TrEBUIE DOAr Să șTII CUM

Să FACI ASTA șI Să ATrAgI OAMENII POTrIVIțI".

NU ArE grIjă DE IMAgINEA șI BUzUNArUL VE-

CINULUI, CI ÎșI MOTIVEAză ECHIPA șI POATE

MErgE PÎNă ÎN PÎNzELE ALBE PENTrU O IDEE.

ÎMI POVESTEșTE șI-MI DESENEAză SCHE-

MA SOLUțIILOr, "FACEM ASTA, APOI AșA, ANA-

LIzA rISCUrI-BENEFICII", șI DEzBATEM, DEzBA-

TEM, DEzBATEM, SOLUțIA ExISTă. DIN CASTELUL

DE FILDEș AL CANCELArIEI DE STAT, A COBOrÎT

FALNIC.. Să POVESTIM DESPrE METALLICA șI

FOrMULA 1.

text de Ionela Costachifoto de Sergiu Odainic

ViCtor bodiu

P unkt ˝Pro f i

25nr. 33 / mai 2011

26 nr. 33 / mai 2011

nu țin să-l cunosc pe politicianul victor bodiu, pentru că ați declarat că nu sunteți.să vedem cu ce respiră omul victor bodiu. "Omul" s-a născut în Chișinău, într-o familie de medici și toata viața a trăit în acest oraș. Cu o mică excepție, atunci cînd am zis că plec din țară - comunismul durase prea mult pentru a mai fi suportabil.

și ați plecat cu familia?Am plecat cu familia în București și am zis că nu mă mai întorc. Am revenit peste un an și jumătate...

de ce? nu v-au plăcut brațele străinătății?(respiră din greu) Era în 2005, deja după alegeri și, dacă vă amintiți, apăruse atunci un soi de consens între opoziție și Partidul Comunist, și se crease iluzia că lucrurile se vor schimba (cel puțin mie, care nu aveam prea multă informație din interior pe vremea aceea). și atunci m-am întors (oricum făceam lobby în cadrul grupului raiffeisen pentru o colaborare cu Moldova - să deschidă o reprezentanță), pentru a analiza situația și a veni mai apoi cu investiții în sectorul bancar. În al doilea rînd, pentru că vroiam acasă - la prieteni și familie. revenirea, a fost însă ca un duș rece, pentru că deschiderea reprezentanței a durat mai mult de jumătate de an. Nu era vorba nici măcar de deschide-rea unei bănci, ci doar a unei reprezentanțe comerciale. Nu vreau să vă spun ce scrisori primeam de la Banca Națională și cum încer-cam să conving colegii din Viena și București că această atitudine nu este față de ei ca investitori, ci așa stau lucrurile în Moldova.

nu erau niște scrisori drăguțe și încuraja-toare? Dacă astfel de scrisori primeau toți potențialii investitori care vroiau să vină în Moldova, atunci asta explică lipsa crasă de investiții. Erau scrisori în care se spunea clar că nu sunt bineveniți în Moldova. Or, asta nu este o atitudine corectă a instituțiilor statului față de banii care ar putea să vină în buget.

revenind la facultatea de fizică pe care ați făcut-o, de ce nu ați rămas în domeniu?Păi, în '89 Chișinăul era vestit ca fiind unul din centrele principale a fizicii semi-conduc-torilor în acea perioadă și cu o perspectivă foarte mare, dacă vă mai aduceți aminte de celebrele uzine ”Mezon” sau ”Vibropribor”. Era o industrie care se dezvolta furtunos,

și chiar îmi plăcea. Dar anul '94 m-a trezit la altă realitate.

s-au închis unele uși, s-au deschis altele...Oportunitățile pe care le vedeam atunci cînd am ajuns la facultate dispăruseră fără urmă și am fost nevoit să-mi îndrept privirile spre economie. Dar, totuși, cea mai frumoasă perioadă de studenție din viața mea a fost la facultatea de fizică. De ea mă leagă relația cu oamenii care mi-au rămas și astăzi cei mai apropiați și mai adevărați prieteni. Apropo, și pe soția mea tot la facultate am cunos-cut-o.

familiile tradiționale moldovenești proiec-tează, încă din fașă, un viitor pentru copiii lor. vor ca aceștia să-și găsească un rost, o cale, un drum pe care să-l parcurgă și să devină cineva.Părinții mei, evident, au vrut să devin și eu medic, ca să continui tradiția din familie. Eu, însă, am fost un copil rebel și am zis că nu vreau să fiu ceea ce vor părinții.

era vorba de principii, mofturi sau chiar nu vă interesa medicina?Înclin să cred că era la mijloc vreun princi-piu, bănuiesc că atunci nici nu prea îmi dă-deam seama dacă mă interesează sau nu. și mama, și tata au lucrat la Spitalul republican mai mult de 45 de ani și pînă acum lucrează tot acolo. Seara, toate discuțiile de acasă se învîrteau în jurul cazurilor grave din spital și probabil, creierul meu de adolescent refuza să le mai accepte.

deci, nu v-a tentat niciodată puterea hala-tului alb...Hm, doctorul e ca și dascălul. Sînt perfecționist de felul meu și nu-mi place să greșesc și, probabil, m-aș fi regăsit în aceas-tă profesie. Aș fi evitat să greșesc. Însă nu regret niciodată deciziile pe care le iau.

am o listă de cifre, sume de bani atrași în cadrul cancelariei de stat care constituie fonduri de dezvoltare pentru moldova. cum simte cetățeanul de rînd pe pielea sa sensi-bilă beneficiul acestor fonduri?Vă voi da un răspuns care are cîteva aspec-te. Sub aspect formal, Cancelaria de Stat este autoritatea națională de coordonare a asistenței externe. Prin urmare, noi suntem puntea de legătură între donatori și statul republica Moldova. gestionarea propriu-zisă a acestor proiecte revine ministerelor

de linie, respectiv și toată responsabilitatea pentru eficiența gestionării sumelor negoci-ate de noi. Evident că sunt anumite sume care sunt di-rect gestionate de către Cancelaria de Stat.

dar, de la '90 încoace, se tot vorbește des-pre fonduri europene, americane, care nu neapărat s-au regăsit în bunăstarea fiecărui cetățean. oamenii nu simt acești bani. ei aud la televizor despre asta, dar nu-i văd deloc. Aici deja vorbim despre eficiența și efi-cacitatea utilizării acestor bani. În acest sens, pentru mine tot a fost un lucru nou să descopăr, atunci cînd am venit în Cancela-ria de Stat, că nu exista cel puțin o analiză financiară a banilor primiți de la donatori, o statistică clară. Ce ne-am propus atunci cînd am venit, a fost ca banii să aibă un impact direct asupra sectorului sau a domeniului în care sunt atrași. În acest sens, am mers pe ideea creării consiliilor sectoriale de coordonare a asistenței externe, în care participă reprezentanți atît ai societății civile, ai ministerului respectiv, cît și ai do-natorilor, astfel încît toți acești bani atrași să fie monitorizați. Este un lucru nou, care nu a mai existat. Aceste consilii există deja în toate ministerele.Pînă acum, fiecare minister era responsa-bil de atragerea investițiilor și se crea o situație neclară pentru donatori, pentru că ei interacționau cu diferite ministere și nu înțelegeau care sunt prioritățile clare ale guvernului. S-a mai creat o platformă, Consiliul de Participare, în care jumătate dintre membri sunt reprezentanți ai donatorilor, iar cealaltă jumătate sînt miniștrii noștri. Co-președinți sunt Prim-Ministrul și un donator. Dar aceasta este o platformă nouă și urmează a fi testată.Vă explic toate astea pentru că am încer-cat să schimbăm abordarea, ca impactul să fie direct și maxim pentru beneficiul cetățeanului.

și este unul eficient?Da, este unul eficient. Nu este unul inventat de Moldova, ci unul utilizat pe larg de către alte state. Noi avem mai puțin de un an ju-mătate de cînd încercăm această abordare.

"tehnocrat" este o noțiune relativ nouă pentru societatea moldavă, dar destul de des utilizată atunci cînd trebuie subliniată

P unkt Pro f i

27nr. 33 / mai 2011

28 nr. 33 / mai 2011

P unkt Pro f i

29nr. 33 / mai 2011

superioritatea reală sau iluzorie a unor poli-ticeni față de alți politicieni. ce înseamnă a fi un tehnocrat? sînteți unul dintre ei?Înseamnă că nu-mi place să asist la discuții interminabile despre posibile soluții. Un tehnocrat este acel care plasează la baza unei soluții analiza factorilor care au produs acea problemă, posibile căi de soluționare, riscuri implicate și diminuarea acestor riscuri pentru a obține un rezultat. Fiecare pro-blemă trebuie abordată prin prisma acestei scheme.

cît de liber este tehnocratul în deciziile sale?Eu am avut libertatea deplină de a promova ideile așa cum le văd și am beneficiat de susținerea atît a colegilor din cadrul guver-nului, cît și din partid.

ați lucrat în sistem privat dar și în sistem public, iar gradul de libertate de decizie este diferit. spre exemplu „eu vin, am o idee, hai să o facem acum”La nivel de libertate a deciziei evident ca în spațiul privat este mult mai simplu, fiindcă deciziile trebuie să se regăsească în benefi-ciului companiei, în profitul generat la final. Pe cînd în cadrul administrării unei instituții publice, deciziile au mult mai multe fațete.

în instituțiile private vorbim și despre un sistem de evaluare a performanței...Încercăm să întroducem sistemul meritocra-tic, adică de promovare sau retrogradare în baza performanței și ca parte a reformei administrației publice, să vedem ce o să iasă.

credeți că funcționarul din moldova este pregătit să treacă prin această reformă, mai ales prin cea psihologică?Eu cred că funcționarul trebuie să fie restructurat, pentru că acele procese pe care le-am început la nivel central trebuie să se regăsească și în cadrul administrației publice locale. Criteriul de performanță al fiecărui individ trebuie să fie ca indicator pentru meritele la sfîrșit de an – primești un salariu mai mare sau ești disponibilizat.Automat, asta înseamnă salarii mai mari, pentru că eficientizezi aparatul existent. Se vorbește acum despre salarii necompetitive în sectorul public... Mirarea mea a fost să văd că unii oameni din cadrul administrației publice au salarii destul de competitive, comparabile cu cel al unui vice-ministru sau ministru. Eu am semnat, în cadrul Cancela-

riei de Stat, salarii care sînt mai mari ca al meu. Cînd am fost atent cui semnez acest salariu, am ajuns la concluzia că nu văzusem niciodată persoana respectivă, deși lucram de ceva timp în cadrul Cancelariei de Stat. Iar oamenii activi se regăsesc în salarii mici. Este un proces dureros pentru mulți, dar inevitabil.

e vorba de tinerii specialiști, să înțeleg...Nu neapărat tineri, dar specialiști. Proaspeții absolvenți trebuiesc formați ca și specialiști. Un nou proiect pe care îl avem acum ține de sporirea capacităților funcționarilor publici și prin care încercăm să le acordăm burse în străinătate, achitate integral de stat. Dar care îi obligă să lucreze ulterior doi ani în administrație. Mai oferim și alte cursuri de scurtă durată.

ce vă doriți de la chișinău?Dar dvs.?

eu sunt mai romantică, vreau cafenele în stil european, străzi curate, clădiri colorate, oameni care nu scuipă pe jos..Eu îmi doresc pentru Chișinăueni să simtă că fiecare leu pe care municipiul Chișinău îl colectează de la ei vine tot în beneficiul lor, că există un control rigid asupra cheltuirii fiecărui bănuț. Putem să spunem că vom face drumuri sau vom rezolva problema maidanezilor, dar dacă nu există un control al acestor activități așa cum este în business, atunci în zadar promitem. Spre exemplu, în cazul reabilitării unei porțiuni de drum, nu este corect ca primăria să aloce bani unei întreprinderi subordonate primăriei, iar controlul să fie efectuat fie de primărie, fie de aceeași firmă implementatoare. Atunci nu există nici eficiență, nici rezultat, nici calitate. Procesele trebuiesc separate.Dar ca cetățean, îmi doresc ceea ce-și dorește fiecare. Mai multă curățenie, mai multă siguranță și bunăstare.

ce înseamnă pentru dvs. bunăstare?În primul rînd crearea unei platforme pentru investitorii care vor să vină în Moldova, de-oarece Chișinăul este principala lor atracție. Sunt foarte mulți investitori care vin la guvern cu proiecte de investiție și cer teren, dar guvernul nu este proprietar al terenu-lui. Proprietar al terenului este municipiul Chișinăului. La moment, primăria are circa 700 hectare de pămînt neutilizat (conform

unui studiu PNUD din 2008), dar nu are o zonă identificată care poate fi oferită investitorilor, spre exemplu, pentru parcuri industriale, nu le poate prezenta o ofertă de spațiu. Dacă aceasta ar exista, atunci, în mod logic, ar fi atrase în municipiu mai multe investiții și asta în mod definitiv s-ar traduce în mai mulți bani la buget, asta ar da posibili-tate să mărim salariile atît ale bugetarilor, cît și ale altor categorii de cetățeni, ceea ce în final înseamnă bunăstare.

unii dintre noi vor un primar gospodar, alții - un tată cu pumn de fier, cei din tribuna a treia susțin că primăria ar avea nevoie de un manager... există vreo diferență între cei trei?Un manager este acel care își formează o echipă cu care implementează pînă la sfîrșit deciziile luate prin comun acord. În general, eu văd noțiunea de gospodar prin prisma personalului. Acasă poți fi gospodar, într-o instituție însă există administratori, pentru că administrezi bunuri care nu-ți aparțin, și criteriul de performanță este eficiența utilizării acestor bunuri.

cum reacționați la atacuri? păreți o persoa-nă sensibilă, chiar impulsivă uneori, care-și iese ușor din pepeni...Mai sînt, din păcate, sensibil la atacuri, mai ales la cele neîntemeiate. și mai ales la atacuri personale. Despre persoane vorbesc oamenii mici și mărunți, iar lucrurile mari se administrează de către oameni mari. Nu-mi place să bîrfesc și nu o fac. se poate vorbi despre un nou pol al puterii, despre monopolizarea puterii din stat prin delegarea lui bodiu la primărie?Am auzit și eu versiuni diferite, dar trebuie să ne concentrăm pe rezolvarea proble-melor. Iar dacă rezolvarea problemelor presupune un dialog constructiv și civilizat între autoritatea centrală și locală, voi face tot posibilul să comunic cu oricine ar fi administrația centrală.

chișinăul este un oraș gri, deși unii susțin că e verde (e vorba de banala clorofilă și nu de culoarea politică). ar putea oare să aspire și el ca toate capitalele, la ceva diversitate cromatică? Nu cred că primarul trebuie să se ocupe de culoarea unei clădiri, ci o echipă specializată în frunte cu un arhitect-șef, care să aleagă culorile potrivite pentru zonele potrivite. Dar pînă la culori avem încă foarte multe

30 nr. 33 / mai 2011

lucruri de făcut. De exemplu, există un regis-tru al patrimoniului național, căruia nimeni încă nu i-a făcut o inventariere, ca să vedem ce clădiri și în ce stare sînt și care dintre ele au nimerit acolo întîmplător, cîte din aceste monumente trebuiesc reabilitate. Iată asta ar fi o prioritate.

politica fațadelor este o prioritate a primă-riilor în multe dintre capitalele lumii..Eu cred mai mult în parteneriate private, sunt un liberal democrat în gîndire, de aceea, din austeritatea banilor pe care îi avem, nu cred că vom avea multe posibilități să reabilităm clădirile din banii statului. Pe de altă parte, pentru aceste clădiri pot fi create parteneriate private, pentru că ma-joritatea dintre ele sunt proprietăți private. Menținerea aspectului arhitectural este una din prioritățile programului nostru.

unde vă distrați cu prietenii în chișinău? locuri preferate?Cît am lucrat pentru guvern nu prea am avut timp de distracții cu prietenii. Am cîteva restaurante care îmi plac foarte mult, dar ceea ce îmi place cel mai mult sunt zonele de odihnă și parcurile.

ieșiți să vă distrați cu fiul?Da, dar din păcate nu prea avem spații de joc pentru copii. Problema copiilor astăzi este că nu prea ies din casă și stau mai mult în fața jocurilor pe calculator.

e și cazul băiatului dvs.?Deși, pe lîngă școală, mai face chitară, tenis și altele, tot mi se pare că dedică prea mult timp jocurilor pe calculator.

victor cătălin face chitară, e la insistența tatălui?Eu mi-aș fi dorit ca el să facă vioară sau pian. Am și avut o discuție complicată, căci sun-tem ambii în zodia berbecului. A zis: „Tată, eu fac ceea ce vreau” și era să mă supăr dacă nu-mi aduceam aminte că și eu am procedat la fel cu "indicațiile" părinților mei, așa că m-am resemnat și nu-mi pare rău, căci deși are doar 5 luni de cînd învață, e mai bun decît mulți de pe scenele noastre.

nu v-ați dezamăgit băiatul spunîndu-i că nu aveți timp pentru el?Nu. O altă calitate a copiilor de azi e că

sunt pragmatici și atunci cînd nu reușesc să obțină ceva, revin. Încă de pe cînd avea 3 ani am stabilit anumite reguli, care funcționează. Cuvîntul dat se respectă, indiferent de cine a făcut promisiunea, cei mari sau cei mici. și pedepsele se aplică (nu vă gîndiți la lucruri strașnice, e vorba de banalele restricționări în privința timpului petrecut în fața televizo-rului sau calculatorului).

deci există reguli în casă? un mic detașament de armată?Precum am zis, atunci cînd se încearcă să nu se respecte înțelegerile, atunci se impun anumite restricționări și exigențe. Spre exemplu, o altă înțelegere de-a noastră este faptul că are, zilnic, timp stabilit pentru lectură.

băiatul este rebel? simțiți un mic victor bodiu în el?Păi, după cît am negociat tipul de instru-ment muzical... are caracter. Nu vreau să fie Victor Bodiu, vreau să fie Cătălin Bodiu. În general, egoismul părintesc e o chestie foarte periculoasă. și de aceea mă opresc de fiecare dată cînd simt tentația de a încer-ca să-l modelez. Uneori cu ajutorul tacticos al soției, care mă aduce cu picioarele pe pămînt amintindu-mi că trebuie să ținem cont și de caracterul, temperamentul și per-sonalitatea copilului și nu doar de ambițiile noastre.

ați preluat aceleași metode de educație de la familia dvs.?Probabil și eu și soția mea suntem influențați de familiile noastre. Dar tind să cred că ne-am creat propriile reguli în casă și propriile metode.

vă face vizite vreodată doamna autocriti-că? Da, dar o suport cu greu.

de ce greu?Pentru că oamenii sunt construiți așa că nu sunt obiectivi față de sine, încep să-și găsească scuze, caută pe cine să dea vina. Dar e un exercițiu pe care obișuiesc să-l fac. Sunt recunoscător familiei care mă ține cu picioarele pe pămînt și soției care îmi spune lucrurile așa cum sunt, verde-n ochi. Le accept, dar vedeți mai sus, mi-e greu...

lucruri pe care le faceți împreună în fami-lie?Da, sîntem toți trei pasionați de Formula 1, iar sîmbetele și duminicile jucăm jocuri de masă, cu zaruri, monopoly.

aveți timp de asta?Da. Sîmbetele mai puțin, dar duminicile - da, (cu excepția primelor trei luni de guvernare din 2009, cînd practic dormeam la birou), a fost una din condițiile puse de soția mea, să petrec duminicile acasă.

are un tehnocrat timp de familie?Sunt cele mai importante lucruri în viață, indiferent că sunt tehnocrat sau nu, pentru orice om. Familia este pe primul loc. și dacă nu ai timp să dedici pentru familie, poți să te numești și tehnocrat și politician, atunci nu este clar pentru ce faci ceea ce faci. Familia mea este cea mai mare realizare a mea.

în viață vă mulțumiți cu puținul?În viață mă mulțumesc cu ceea ce mă încon-joară. Eu pot găsi bunul și plăcutul în lucruri poate nesemnificative pentru unii.

cît e asta, puținul?Am ceea ce consider că este necesar pentru o viață confortabilă. și asta nu înseamnă că am foarte multe. Față de prietenii mei care locuiesc în case cu multe etaje, eu abia anul trecut m-am mutat în casă - am construit-o 4 ani și jumătate. De asta bunurile materiale nu sînt acele valori care mă reprezintă și nu au fost un scop în sine. Cînd eram la faculta-te mi-am propus să fac tot ce este posibil ca familia mea să aibă tot ce este necesar. Dar îi explicăm și feciorului meu că totul în viață se obține prin muncă și efort.

dacă ar fi să aduceți o trupă în concert la chișinău, care ar fi aceasta? Ah, Metallica. și asta apropo este ceva ce iarăși ne unește pe toți 3 - eu, băiatul și soția. Primul cîntec învățat de băiat la chita-ră a fost o piesă de Metallica, cadou pentru ziua mea de naștere.

ce facem cu rugina?O scoatem. Doar există soluții pentru asta, nu? Dar dacă e vorba de aceste sculpturi pe care voi ați avut inspirația să mi le arătați, cred că le vom vedea în scurt timp în parcu-rile Chișinăului. Le vom salva.

P unkt Pro f i

31nr. 33 / mai 2011

32 nr. 33 / mai 2011

TArOTUL POVESTEșTE SECrETELE OAME-

NILOr. EL CrEEAză POVESTEA. DAr ÎN FIECArE

POVESTE SE ASCUNDE OMUL, CU PrOBLEMELE șI

FErICIrILE LUI. DEșI PErCEPUT DE

CăTrE SIMțUL COMUN CA O METODă

DE PrEVESTIrE A VIITOrULUI, TArO-

TUL ArATă MAI DEgrABă LINIILE DE

ACțIUNE, CONTrIBUIE LA rEALIzA-

rEA EFICIENTă A UNUI PLAN. PENTrU

EDIțIA ACTUALă, TArOTUL ÎșI DES-

CHIDE POSIBILITățILE PENTrU PATrU

DINTrE CANDIDAțII LA ALEgErILE DIN

CHIșINăU. DATA VIITOArE ÎNTrEBăM DESPrE ALE-

gErI. șI CINE CÎșTIgă. NOI SAU EI.

TAROT spunecondamnați la

PRimăRie

Tip de personalitate: putere obținută prin suferință. Altruism

și capacitate enormă de a se autode-dica unei cauze sau unui om. Acțiunile sale egoiste vin din incapacitatea de a înțelege profund natura umană. Are înclinație să repete afronturile, dacă acestea au fost iertate odată. Are tendința de a deveni pacificator.

Situație de moment: armonie pro-fundă în familie. Una dintre determi-nantele acțiunilor sociale este cum se simte acasă. Este apărătorul celor

slabi și depune toate eforturile pentru a oferi suportul celor care au nevoie de asta. În condițiile electoralei îi sca-de încrederea în sine și pierde forța emoțională care o caracterizează.

Sfatul tarotului: rămîneți așa cum sînteți și păstrați-vă calitatea de a-i ajuta pe alții. Acționați mai degrabă pentru a oferi suport cuiva decît pentru dvs. personal. Împăcarea cu sine este cea mai importantă. Veți obține rezultate numai dacă veți reuși să acționați ca un punct central într-o

rețea. Evitați acțiunile impul-sive și bîrfele. Nu vă vor aduce nimic bun. Înche-ierea campaniei electorale vă va aduce pacea și veți simți o eliberare. Această poziție nu vă place. Ați acceptat-o numai în nu-mele unui bine universal. Ar fi bine să faceți o călătorie scurtă cu cei dragi, pentru a vă recupera puterile.

valentina Buliga. Temperanța.

Taro t Elec tora l

imagini de Constantin Grigoriță

33nr. 33 / mai 2011

Tip de personalitate: tradițional, menține legile morale, are nevoie de

singurătate pentru a-și aduna ideile și a rezolva problemele de pe parcusul zilei. Un om onest și cu capacitatea de a găsi echilibrul între dorințe și realitate. Porniri filosofice, care se transformă în abilități de gîndire analitică. Hermitul poartă numărul 9, cel al spiritualității prin excelență. Cartea sugerează omului să își continue propria cale și să accepte oportunități care ar părea riscante și de nerealizat.

Situația de moment: deși neîncrezător în capacitatea intelectuală proprie și a echipei care îl înconjoară, doar începutul campaniei va fi unul dificil. Bodiu nu simte că are forța de a deturna lucrurile, în special pentru că este un om cinstit și nu vrea să recurgă la trucuri electorale. Capacitatea de a se concentra pe rezolvare de probleme îi va oferi posibilitatea să se simtă unitar și îm-plinit într-o luptă pe care o poate cîștiga cu siguranță. Acest cîștig depinde de pasiunea cu care va merge în campanie. Fiind o per-soană mai degrabă analitică decît sintetică, poate lăsa să îi treacă pe alături posibilități de dezvoltare pozitivă a situației. Totodată, dispar resentimentele din trecut, legate de o relație în care s-a investit foarte mult sentiment și care nu a dat roade.

Sfatul Tarotului: se întrevede o lumină la capătul tunelului. Deși aparent nu aveți prea multe șanse să cîștigați, aveți toate

motivele pentru speranțe. In-strumentele de luptă trebuiesc îmbogățite cu echipe mai largi, create din prieteni vechi, în care puteți avea încredere. Aveți grijă la gelozii. Urmați expresia: găsește calea de mijloc între frică și iubire. Lăsați oamenii să vadă capacita-tea dvs. de a analiza și soluționa problemele rapid și eficient. Evitați orice extreme. Există un singur detaliu care nu vă permite să înaintați. graba. Asumați-vă libertatea de a face cum știți. Documentați-vă. Orice pas trebuie însoțit de pasiune și argumente. Echilibrul vine din intelect și intuiție îngemănate.

victor Bodiu. HermiTul.

34 nr. 33 / mai 2011

Tip de personalitate: sociabil, spontan, reușește să atragă mulțimile

datorită talentului oratoric, dar și faptului că iubește omenirea. Caută gloria și are discernămînt în descifrarea adevărului. Este introvert și trăiește profund orice insucces sau succes. gîndire analitică, dar vie și plină de viață.

Situație de moment: plăcerea supremă este munca. În ea se regăsește. reali-zarea scopurilor este direcționată spre oameni și demonstrarea faptului că este unic și irepetabil. Dar nu face acest lucru pentru a-și îmblînzi orgoliile, ci pentru că se vede salvator al omenirii. Nu îl interesează cîștigul material decît pentru realizarea scopului. Faptul că nu are în-credere în oamenii de alături îi va aduce mari dezamăgiri. Provocarea lui cea mai mare este învățarea încrederii în oameni și delegarea responsabilităților. Poate degenera în cruzime dacă nu va proceda cu bună știință în ceea ce face. Mandatul trecut i-a permis să capete o mai mare

încredere în propriile forțe.

Sfatul tarotului: de multe ori aveți dreptate în privința intențiilor răuvoitoa-re ale oamenilor. Dar multe dintre cele care se întîmplă nu sînt legate de forța dvs. de rezolvare a problemelor. Folosiți toate informațiile de care dispuneți. Aveți nevoie de o bancă înformațională și de o echipă curajoasă pentru a reuși. Utilizați eficient intelectul. De fapt știți sau intuiți foarte bine ce se va întmpla. Utilizați gîn-direa laterală și veți înțelege ce aveți de făcut. Aveți multă energie. Canalizați-o spre rezolvarea problemelor. Nu pierdeți timpul cu realizarea dorințelor maselor. Alegeți cîțiva oameni și mergeți înainte. gîndiți-vă la propriul viitor.

Tip de personalitate: are înclinația de a pier-de atunci cînd situația este pe punctul de a fi

rezolvată în favoarea lui. Tendință spre victimizare, care se traduce într-un comportament egoist. Este înclinat să trădeze confidențele. Poate fi sincer cu sine doar dacă este iubit. În același caz se va bucura de succesele proprii și va deveni binevoitor. Înclinat să creadă aparențelor și lingușirilor mai degrabă decît criticilor. Poate ajunge de temut.

Situația de moment: provocarea cea mai mare este abundența. Anume ea este pericolul în calea ascensiunii. Deși pare încrezător și sigur de propriile forțe, are mari probleme și greutăți. Soarele care strălucește puternic, nu încălzește. Totul se va nărui: atît în afaceri, cît și în relații interpersonale din cauza incapacității de a analiza acțiunile celorlalți în baze obiective. Prea mult instinct manifestat, care conduce spre tendința de a-și realiza propri-ile dorințe și nepăsarea pentru nevoile celorlalți. Folosește metode de manipulare ale maselor lipsite de onestitate. Întinde plasa asupra oamenilor naivi și lipsiți de intelect deosebit. Oricine îl va crede, va fi nevoit să plătească. De facto, este speriat de faptul că poate cîștiga alegerile, chiar dacă își dorește mult acest lucru. Cade ușor în mreaja orgoliilor și

alege mai degrabă să fie jertfă decît erou al unei situații. Vor fi certuri și gelozii foarte puternice, care vor devasta toate cele acumulate pînă în prezent. Problemele devin complexe.

Sfatul tarotului: aveți șanse de cîștig doar dacă vă transformați acțiunile egoiste în unele filan-tropice și umaniste. Succesul acțiunilor depinde de capacitatea de a fi sincer cu dvs. înșivă și de a rămîne ceea ce sunteți pe tot parcursul campaniei. Un echilibru între emoțional și rațional ar putea să vă aducă succesul. Ar fi bine să aveți încredere doar în omul cu care vă împărțiți viața. Această femeie este singura care vă prețuiște pentru ceea ce sunteți. Învățați să fiți un lider echilibrat și să vă eliberați de egoism și cruzime. Aveți grijă la sfaturile primite. Multe nu sunt binevoitoare. Deși lucrurile par a fi întru totul de partea dvs., nu vă grăbiți să enunțați victoria. Chiar și o victorie poate conduce la înfrîngerea dvs.

Dorin Chirtoacă. sTeaua.

igor Dodon. diavolul.

35nr. 33 / mai 2011

36 nr. 33 / mai 2011

QQ

cei PatRu eRau tRei, luca și matei

VALENTINA BULIgAdin cauza bretonului frumos aranjat, fruntea doamnei Buliga rămîne pentru noi o taină, dar nici nu sîntem în relații atît de apropiate ca s-o rugăm: Doamnă, dezgoliți-vă puțin fruntea.... Ce vedem puțin mai la vale: două urme de riduri paralele care încearcă, timid, dar sigur să se apropie - sînt semn că d-na Ministru aude sau încearcă să țină cont de faptul că există și o altă părere în afară de a dumisale, dar puțin botox și ceva photos-hop nu ascund definitiv faptul că e tentată totuși să rămînă la propria părere, iar aceste

tendințe egocentrice îi aduc uneori proble-me în domeniul relațiilor interpersonale. Ochii mici, ușor migdalați, indică o persoană practică, cu picioarele pe pămînt, care, deși cicălitoare și pretențioasă, poate fi foarte fidelă față de apropiați. Asemenea persoane sînt într-o eternă competiție cu ele înseși, le place să-și asume multe sarcini, unele dintre care pot fi delegate cu ușurință altor persoane. Forma triunghiulară a nărilor vine să confirme și cele „zise” de forma feței: că persoana în cauză este grijulie, precaută și conservatoare, îi place să adune bani și să exercite un control sever al cheltuielilor. Buza de jos, reliefată mai voluptuos decît su-rata ei superioară trădează faptul că doamna Buliga primește mai multă dragoste decît oferă. și, precum a declarat dumneaei într-un interviu că soțul îi gătește și o așteaptă cu dor acasă, nu e o afirmație foarte greșită. Femei priponite la tigaie, luați exemplu!

P unkt Fiz iog nomica

37nr. 33 / mai 2011

VICTOr BODIUNasul magistral al acestui Michael Douglas al politicii moldovenești este emblematic și indi-că hotărîre în urmarea scopurilor, iar partea de jos lată și aplecată în jos – energie, ambiție și capacitatea de a face bani. Dar și hipersen-zualitate. Cu necesități acute în această sferă și care cer o satisfacere neapărată. Toți cei care stau în calea acestui nas sînt doborîți, iar celor care își bat joc de vanitatea și ambițiile sale, le opune o vehementă rezistență. Sprîncenele joase indică o persoană prudentă și calculată, iar îngroșarea acestora în mijlocul de sus, (deși nu ajung la forma mai explicită de bumerang) e un semn că posesorul acesto-ra își urmează hotărît propria cale. Ochi mari, de un albastru deschis trădează o persoană mai calmă, ponderată și introvertită, dar la niște fotografii cu rezoluție mai bună decît cele pe care ni le oferă cu zgîrcenie netul, s-ar putea să descoperim o nuanță mai entuziastă și mai plină de pasiune. Cearcănele cafenii ar putea trăda niște afecțiuni renale, cardiace sau ar putea fi o frumoasă moștenire de familie. Linia buzelor, îndreptată puțin în jos, șoptește despre o oarecare doză de aroganță, iar dimensiunea buzei inferioare trădează același simptom ca la doamna Buliga, numai că oare-cum mai reliefat. Dar acestea (adică buzele) sînt salvate de urechi, care au o semnificație extrem de pozitivă pentru purtător: faptul că linia lor de sus trece de linia sprîncenelor indică o inteligență mult peste medie, zona de jos a helixului ne zice despre o mare forță de concentrare, iar mărimea lobilor și carnația acestora sînt un semn că avem în față un om cu reale capacități de a deține funcții înalte în stat.

IgOr DODONFruntea domnului Dodon, odată cu retragerea resemnată a părului spre polul nord, ne oferă priviri largi și strălucire aparte, iar partea de jos, mai reliefată, indică spirit de observație ce i-ar aduce mari beneficii dacă ar fi spion sau dacă s-ar ocupa cu număratul mărfurilor.Sprîncene scurte, dezordonate (a la Frank Si-natra, dacă asta vă consolează), sînt un semn că relațiile personale nu sînt chiar amicale, posesorul acestora se simte deseori singur, iar în al patrulea deceniu al vieții are destul de multe greutăți de înfruntat. Forma feței, cu lățimea cea mai mare în zona pomeților, e un semn că dl. Dodon se adaptează ușor în orice condiții, dar uneori nu reușește să-și valorifice întreaga inteligență din cauza resurselor energetice mai scăzute.rece, ambițios și tăios, crud chiar dacă ne luăm după forma subțire a buzelor, imprevizi-bil în reacții – mijlocul buzei de sus este destul de pronunțat. Forma gurii indică și probleme de ordin personal în al cincilea deceniu de viață. Bărbia foarte pronunțată indică voință, dar și capacitatea de a manipula și exploata din plin angajații.

DOrIN CHIrTOACăForma feței indică vederi largi, adaptabi-litate în orice condiții și destul de multă încăpățînare. Locul onorurilor (centrul frunții, dintre sprîncene), bine reliefat, este un semn că a avut un salt în carieră înainte de a împlini 30 de ani. Cînd se încruntă, se formează două riduri care se apropie, ceea ce semnifică o persoană agitată, cu tendințe egocentrice care îi vor crea probleme în relațiile cu oamenii. șanțul nazolabial larg, dar slab format sînt un semn că energiile vitale se revarsă peste maluri, fertilitate moderată și mai puțin noroc la începutul celui de-al șaselea deceniu. Poziția 69 (sub buza inferioară) întunecată, roșietică e un semn că posesorul acestei fețe trebuie să fie atent cu lichidele toxice, chiar că poate deveni victima unei agresiuni. Urechile, fiind în dreptul ochilor indică inteligență peste medie. Dar lobii mici micșorează oarecum valoarea lor, trădînd o capacitate mai redusă de înțelegere și un destin mai puțin spectaculos decît promite fruntea. Forma nasului salvează situația și sim-bolizează o mare energie, încredere în sine, fermitate și o minte ascuțită. Un nas ofensiv, pe care îl au mulți conducători civili și militari. Bărbia lungă este caracteristică pentru un conducător care își folosește farmecul pentru a-i domina pe ceilalți, dar forma acesteia este înmuiată oarecum de linia maxilarului care indică totuși o anumită flexibilitate. Tenul roșcovan semnalează o persoană ener-gică și înflăcărată, extrovertită, amatoare de petreceri și impulsivă, uneori periculoasă dacă este înfruntată. Păzea!

J

J

J

J

J

J

38 nr. 33 / mai 2011

societatea noastră nu poftește să vor-bească despre valori (nici valorilor nu le place să vorbească despre moldo-

veni). Auzim mult mai des sintagma în fraza „valoarea leului s-a depreciat din nou” sau în formula magică „taxa pe valoare adăugată”. Abia în decembrie 2010 noţiunile „principii” şi „valori” au început să dea tîrcoale imagina-rului moldoveanului mediu, care încerca să pătrundă la modul cel mai serios sensul celor spuse de politicienii noştri (lucru oarecum nefiresc, avînd în vedere faptul că mintea sa trecuse deja la regimul de letargie postelec-torală). Chiar dacă plana uşor suspiciunea că, de fapt, s-au avut în vedere nu atît „princi-piile” şi „valorile”, cît „funcţiile” şi „interese-le”, noţiunile au început să fie tot mai des pomenite în spaţiul nostru public, cînd mai în glumă, cînd mai în (cale-afară de) serios. In-teresul faţă de această temă a revistei Punkt constituie o dovadă în acest sens…

nietzsche, tatăl nostru și cel al

valorilorPrimul care a folosit noţiunea de „valori” în sensul modern al cuvîntului, ca substantiv la plural, a fost filosoful german Friedrich Nietzsche. În concepţia acestuia, valorile tre-buiau să dea naştere "omului nou" şi să pună capăt tiraniei moralităţii şi adevărului, care se sprijineau pe virtuţi. Cel care a contribuit decisiv la înrădăcinarea accepţiunii nietzs-cheene a termenului de „valori” în limbajul ştiinţific şi cel uzual a fost marele sociolog german Max Weber. Pentru acesta, valori-le însemnau nişte idei subiective, pe care indivizii, în funcţie de timp şi circumstanţe, le consideră importante pentru ei. Iar principiile sau valorile universale (virtuţile) sunt nişte valori perene, care sunt extrem de impor-tante pentru coeziunea grupurilor (respon-sabilitatea, respectul, datoria, compasiunea, disciplina/obedienţa, etc.)Valorile nu sînt simple norme, ci sînt nişte norme culturale, mai abstracte, dar şi mai universale decît primele. Spre exemplu, as-cultarea/obedienţa este o calitate (virtute), necesară în familie, învăţămînt, armată sau etica muncii. Cît despre politică, nici nu mai vorbim. Credinţa în stăpîn (fides) şi loialita-tea faţă de acesta a fost una din principalele virtuţi medievale, dar pare a reveni în forţă în practicile politice de la noi, cel puţin acum

CICă ODATă, DUMNEzEU, PLICTISIT DE

ATÎTA SINgUrăTATE, A CHEMAT ALBINA LA

EL șI A TrIMIS-O ÎN rECUNOAșTErE LA BUFNIță.

Să MAI VADă DESPrE CE VOrBEșTE BUFNIțA

șI CUM POATE ÎNVESELI PăMÎNTUL. LUMEA S-A

NăSCUT DrEPT rEzULTAT AL MOrMăIELII UNEI

BUFNIțE.

ÎN ELABOrArEA TEMEI NUMărULUI,

PUNkT NU A CăUTAT Să ASCULTE

PE NIMENI.

PrINCIPII șI VALOrI AU FOST DOUă SIN-

TAgME - SLOgAN ALE ANULUI POLITIC TrECUT.

ÎN PrEDILECțIILE NOASTrE HEDONISTE, NE-AM

DISTrAT COPIOS ALEgÎND șI DEjUCÎND.

AUTOrII NOșTrI SÎNT, ÎNSă, PUșI PE jO-

CUrI MAI SErIOASE. DE LA ExPLICAțII DEșTEPTE

LA ANALIzE PErSONALE PE BUgET șI EDUCAțIE

PrIN DECONSTrUCțIA VALOrILOr DIN

rELAțIILE INTErPErSONALE.

DE SAVUrAT CU UN VIN BUN șI CU MULT

UMOr LA răDăCINă. PUNkT. NE PLACE.

T em a Num arulu i

39nr. 33 / mai 2011

cîţiva ani, părea a fi unul dintre principalele criterii de selectare a cadrelor politice şi administrative. Există valori personale, care ghidează activi-tatea la nivel individual şi valori sociale (ale diverselor categorii sociale, profesionale, etnice, naţionale, universale). În funcţie de sistemul său de valori, individul îşi deter-mină scopurile, strategiile şi mijloacele de realizare ale acestora. Fiecare om îşi creează şi ordonează propria scară valorică, iar în legătură cu aceasta evoluează, analizează şi ia deciziile. Evident că valorile fiecăruia, în mare parte sunt legate şi influenţate de valorile comunităţii din care face parte (vîrstă, clasă, naţiune). Însăşi socializarea individului se pro-duce prin intermediul valorilor sociale, atît la nivelul grupurilor restrînse (familie, prieteni, colegi) şi extinse (instituţii, comunităţi rurale, urbane, naţiuni). Menirea lor este să identifi-ce acele lucruri, fenomene, evenimente care sînt cu adevărat importante pentru membrii săi, indicînd, de asemenea, care persoane sau categorii trebuie să se bucure de onoare şi respect, stabilind ierarhiile sociale. Totodată, ele trebuie să amortizeze conflictul dintre interesele individuale şi cele colective, fiind importante pentru cimentarea coeziunii gru-purilor, ajutîndu-i pe indivizi să colaboreze în-tre ei. Ele ajută să evalueze lucrurile, inclusiv la nivelul etic - ce este binele şi ce este răul, cum trebuie să te comporţi într-o situaţie sau alta, ce poţi să obţii şi ce nu (şi de ce nu). Ca să înţelegem ce fel de valori existau în trecut, trebuie să înţelegem ce înseamnă ele

pentru noi. În prezent, există cîteva metode de clasificare şi evaluare a valorilor. Una dintre ele (rokeach Value Survey), împarte valorile individuale ale contemporanilor în două grupuri mari. În prima sînt incluse valorile ultime, adică acele valori care sunt foarte importante în viaţa oamenilor şi sunt legate de scopurile existenţei (prietenia adevărată, dragostea matură, respectul de sine, fericirea, armonia interioară, echita-tea, libertatea, plăcerea, recunoaşterea socială, înţelepciunea, mîntuirea, securita-tea familială, securitatea naţională, sensul împlinirii, o lume frumoasă, o lume paşnică, viaţă confortabilă, viaţă interesantă). Celă-lalt grup îl constituie valorile instrumentale, care modelează comportamentul şi strategiile care aduc la atingerea scopurilor în viaţă (jovialitatea, ambiţia, dragostea, curăţenia, autocontrolul, curajul, politeţea, onestita-tea, imaginaţia, independenţa, intelectul, viziunea largă, logica, ascultarea/disciplina, ajutorul reciproc, amabilitatea, responsabi-litatea, capacitatea de a ierta). Societatea noastră nu are o percepţie contrastantă asupra valorilor individuale, concluzie la care am ajuns chestionînd un grup de elevi dintr-un liceu din Chişinău, care mi-au indicat cam acelaşi set de valori, cu mici variaţii (cineva printre valorile sociale mi-a scris „Minciuna”. Înţelege prea mult pentru vîrsta lui!).Valorile răspund la nişte întrebări existen-ţiale, ajutînd cel puţin la căutarea (dacă nu găsirea) sensurilor vieţii oamenilor. De altfel, există o legătură intrinsecă dintre valori şi

obiectivele pe care şi le propun spre realizare indivizii şi grupurile. Spre exemplu, americanii sînt individualişti şi cred în retribuire, graţie credinţei fundamentale în natura omului, spri-jinită de divinitate şi capacitatea indivizilor de a obţine ce şi-au propus (mai ales cînd statul nu-i împiedică în aceasta). Valori ca liberta-tea, bunăstarea şi chiar fericirea – aceasta garantată în Constituţia americană – sînt extrem de importante pentru ei. Moldovenii mai degrabă ar fi părtaşi ai valorilor colective, tradiţionaliste, dar glisări în direcţia individu-alismului şi liberalismului se pot observa mai ales la generaţiile mai tinere.

schimbarea la față a valorilor

De altfel, o clasificare interesantă în funcţie de valorile politice (ideologice) a fost efec-tuată de profesorul de la Universitatea din Michigan ronald Inglehart, director unui alt program internaţional de studiere a valorilor World Values Survey. În analiza sa, Inglehart porneşte de la ideea conflictului dintre valo-rile materialiste (menţinerea ordinii publice, armată puternică, menţinerea unei econo-mii stabile, combaterea creşterii preţurilor, creşterea economică) şi cele post-materia-liste (libertatea expresiei, participarea mai mare a maselor la luarea deciziilor politice şi profesionale, societatea mai puţin imper-sonală, ideile mai importante decît banii, oraşe mai frumoase). El ajunge la concluzia că în lume se produce o treptată, dar radicală

despre principii Cu Valori adăuGate…

text de Virgil Pâslariuc

40 nr. 33 / mai 2011

schimbare de valori, odată cu venirea noilor generaţii, care nu au fost educate în spiritul celor „tradiţionale”, predominînd scara de valori "post-materiale", anti-dirigistă şi demo-cratică în esenţa ei. A fost elaborată o hartă culturală a valorilor centrată pe două axe: pe verticală, în creştere de la „tradiţionalism” la „raţional-secular”, iar pe orizontală de la „supravieţuire” la „libertatea expresiei”. Harta confirmă supoziţia că civilizaţia occidentală este mai individualistă, în comparaţie cu celelalte, adepte în mare parte a valorilor colectiviste. Societatea moldovenească este plasată în general în zona dominării valori-lor tradiţionaliste, dar unele elemente ne apropie de sectorul valorilor occidental. Spre exemplu, republica Moldova este conside-rat un stat mai degrabă adept al valorilor raţional-seculare, decît religioase. Asta poate explica de ce proiectul cu introducerea obli-gatorie a predării ortodoxiei în şcoli a fost respins de societate. Etosul individualist încurajează indivizii să fie autonomi, independenţi în acţiuni, originali, perseverenţi, să respecte spaţiul privat al altora şi dreptul alegerii. În contrast, etosul colectivist, de esenţă tradiţionalist este caracterizat prin interdependenţă, ajutorare reciprocă, trai comun, securitate, obedienţă, lipsa unei libertăţi interioare.

rușii - da, americanii - ba! Ha!

De altfel, acum cîtăva vreme s-a realizat un sondaj paralel în SUA şi Federaţia rusă în care s-a pus întrebarea: sunteţi gata să sacri-ficaţi din libertăţile individuale pentru a vi se garanta o securitate mai sporită? Americanii au spus „nu”, ruşii au spus „da”. Iată diferenţa dintre cele două tipuri axiologice. America-nii pun preţ mai mare pe libertăţile lor şi nu permit nimănui, inclusiv statului, să le limiteze drepturile. Iar în ceea ce priveşte securitatea, ei sunt gata să şi-o asigure singuri (dreptul de port-armă vizează anume acest aspect). În schimb în rusia (de altfel, ca şi în spaţiul post-sovietic), statul şi-a obţinut preroga-tiva de a constrînge libertăţile individuale, motivîndu-le prin grija faţă de securitatea cetăţenilor. La nivel axiologic colectivismul şi tradiţi-onalismul se opun liberalismului sau indi-vidualismului într-o problemă esenţială şi anume cea a gradului de libertate individuală admisă în societate. Liberalismul consideră

că individului trebuie să i se lase un maximum de libertate, statul fiind doar "un paznic de noapte", menit să îndeplinească principalele funcţii: reprezentativă, de apărare, financiară și anume una care necesită un efort centra-lizat. În rest, accentul se pune pe energiile creatoare ale individului. Colectivismul, la rîndul său, consideră că principalul scop este funcţionarea eficientă şi armonioasă a întregii societăţi, iar pentru aceasta este necesar de redus la maximum libertăţile individu-ale, majoritatea funcţiilor de decizie fiind concedate colectivului (statului, partidului etc.). În acest tip de sistem, individul este subordonat aşa-numitei voinţe colective. În UrSS era extrem de utilizată metafora care-l compara pe individ unui "şurub” într-un mare mecanism, care are o funcţie a sa, dar poate fi înlocuit foarte uşor şi neobservat. Stalin iubea să repete că: „Nu există oameni de neînlocuit”. graţie unor împrejurări istorice şi culturale (sîntem ultimul stat european în care ponderea populaţiei rurale este mai mare), societatea noastră a tins mai mult spre valorile tradiţionaliste, care a imprimat şi un mod de a fi membrilor săi. Printre acestea, dintre cele mai importante este Familia. Într-unul din sondajele menţi-onate mai sus se arată că pentru moldoveni familia este foarte importantă, fapt determi-nat de structura rurală a societăţii. Mai puţin apreciată este, în schimb, Prie-tenia, valoare importantă mai ales pentru societăţile cu dominantă urbană, deoarece solidarităţile de grup sunt axate aici mai mult pe cooperarea dintre oameni ce nu sînt legaţi prin rudenie, spre deosebire de lumea sate-lor. În societăţile tranzitorii, cum este a noas-tră, apar forme mixte de refacere a solidari-tăţilor de grup, cum ar fi cumetria. Aceasta din urmă nu este altceva decît încercarea individului, mai ales al celui plecat la oraş, de a-şi (re)crea o proprie reţea de solidarităţi, prin „înrudirea” cu prietenii apropiaţi sau co-legii. Criticile aduse acestui tip de cooperare umană, vin din neînţelegerea esenţei sale, dar mai grave ni se par acuzele care leagă această „tradiţie ancestrală” de practicile de corupţie („cumătrism”). În sine, aceste reţele nu sunt deloc ilicite, dar devin problematice atunci cînd în cadrul lor se pot crea premize pentru acţiuni sau practici ilegale (trafic de influenţă sau corupţie). Cu alte cuvinte, nu poate fi corupţie atunci cînd colegii (de ser-viciu, partid etc.) devin cumetri. Corupţie poate fi atunci cînd cumetrii devin colegi (de serviciu, partid, etc.)

Moldoveni "vițioși"Chiar dacă constituie una din valorile cele mai importante, familia nu are şi, cum arată istoria noastră, nu a avut un caracter sacro-sanct. Încă din Antichitate, scriitorii greci îi luau peste picior pe strămoşii noştri geţi, care nu detestau deloc promiscuitatea. În evul mediu, chiar dacă Biserica introducea pedepse severe pentru adulter, această prac-tică era una frecvent întîlnită, iar Cantemir dedică cîteva rînduri suculente acestui „viţiu”, practicat de moldoveni. Nu numai fidelita-tea conjugală era pusă la grea încercare, dar şi relaţiile dintre rude. Ştefan cel Mare, porunceşte să fie tăiat cumnatul său, Isaia, lăsîndu-şi sora văduvă. Probabil a fost într-unul din acele accese de furie, care-l mai cuprindeau pe marele domn pe la „ospeţe”. Documentele istorice inundă de mărturii în care fraţii se judecau cu fraţii pentru diferite cauze (mai ales proprietate), copiii erau lăsaţi fără moştenire, iar părinţii lăsaţi de „izbelişte” la bătrîneţe (tradiţia de a transmite moşte-nirea cuiva din afara familiei, dar a îngriji de bătrîni vine din Evul mediu). În societatea în care femeia avea o independenţă materială destul de mare (în Moldova medievală pro-prietatea se transmitea şi pe linie feminină), divorţurile erau destul de frecvente, graţie gradului mai înalt de securitate economică. Dar şi azi, conform statisticilor, numărul divorţurilor se apropie de 40%. Aşa că, nici o valoare nu are o „valoare” absolută. În societăţile tradiţionale, valorile ce ghidau acţiunile oamenilor se modificau foarte încet. Istoricii vorbesc despre nişte "durate lungi", adică nişte structuri socio-economice, politice sau culturale care evoluau extrem de lent. Comunităţile rurale, spre exemplu, erau extrem de statice. Inovaţia în acest tip de societăţi dacă nu era repudiată, cel puţin era privită cu mare reticenţă, deoarece putea aduce disfuncţionalităţi sistemului. De aceea, valorile elaborate păreau "eterne", atingînd vechimi apreciabile ("veşnicia s-a născut la sat"). Conservatorismul lumii satului se bazea-ză anume pe acest principiu. Proverbiala lene faţă de carte a moldovenilor, de care scria Cantemir - mai degrabă ca de un blestem, decît constatare – este datorată acestei reticenţe a societăţilor tradiţionale faţă de inovaţii. Criteriile de evaluare a lumii exterioare erau bazate şi ele pe nişte norme generale, accep-tate de toţi, adesea în forme de dihotomii axi-

T em a Num arulu i

41nr. 33 / mai 2011

ologice: bine-rău, frumos-urît, moral-imoral, credincios-necredencios, creştin-necreştin, sacru-profan, drept-nedrept, harnic-leneş şirul poate continua. Astăzi, aceeaşi grilă este reprodusă în discursul politic rudimentar adresat cetăţeanului de rînd: statalist-anti-statalist, patriot-trădător, democrat-comu-nist, pro-romîn-prorus, moldovean-român, occidentalist-antioccidentalist, etc.

detectorul de valori. defect.

Pentru istorici şi sociologi este important să stabilească momentul cînd anumite valori devin importante, vitale pentru societate şi cînd îşi pierd din actualitate (este important şi pentru societatea însăşi). Problema este că datorită caracterului lor subiectiv, valorile sunt apropiate de sentimente, percepţii, trăiri, de aceea sunt uneori greu identifica-bile şi cuantificabile, avînd capacitatea să se modifice în funcţie de conjunctură şi situaţie. Se schimbă timpurile, se schimbă şi valorile pe care le împărtăşeau oamenii şi comuni-tăţile din care făceau parte. Spre exemplu, astăzi asistăm la resurecţia valorilor „naţio-nale”, cel puţin despre ele se discută foarte mult. Totuşi, un om medieval nu ar fi înţeles întrebarea de ce naţiune este? Identificarea în acea perioadă se făcea pe baza unei alte scări valorice, care în ordine descrescătoare arăta cam aşa: identitatea religioasă, originea socială, regională, diferenţele de sex, vîrstă ş.a.m.d. Individul se identifica înainte de toate drept creştin/musulman/ortodox/catolic/uni-at/protestant, pe urmă ca nobil, tîrgoveţ ori ţăran, apoi în funcţie de regiune (burgund, toscan, moldovean), etc. Identităţile regionale erau şi ele graduale, spre exemplu, moldove-nii puteau fi "gioseni" sau "suseni", iar apoi bu-covineni, basarabeni sau apelaţi în funcţie de ţinuturi (soroceni, ieşeni, dorohoieni etc.) ori sate, mahalale ş.a.m.d. De ce uneori istoricii şi mai ales propagandiştii (sînt două entităţi diferite. Primii nutresc iluzia că pot găsi „adevărul istoric”, ultimii se amăgesc cu gîndul că îl deţin) vorbesc anacronic despre valorile naţionale într-o perioadă cînd ele nu existau? răspunsul rezidă în confuzia care se face între identitatea etnică şi cea regională, rezultat al creării ideologiilor „naţionaliste” în secolul al xIx-lea, cînd naţiunea devine prin-cipiul de organizare politică a unei societăţi de tip modern. Sensurile pe care le dăm azi unor valori, puteau să contrasteze cu cele

pe care le împărtăşeau oamenii trecutului cu adevărat. Un exemplu în acest sens este fraza atribuită lui ştefan cel Mare: "Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor!". În realitate o datorăm scriitorului român Barbu ştefă-nescu-Delavrancea. Pentru marele voievod, însă, Moldova era chiar a lui şi a urmaşilor lui, iar cine credea altfel era imediat dat pe mîna gîdelui.Valorile naţionale fac parte din setul de valori identitare, prin intermediul cărora comu-nităţile se pot identifica faţă de altele. Din acestea fac parte limba, tradiţiile, cultura. De aceea, pentru românii din Basarabia limba constituie una din valorile fundamentale, deoarece constituia un marcher identitar de bază care-i deosebea de restul concetă-ţenilor cu care împărtăşeau aceeaşi religie, cultură şi istorie imperială (atît în imperiul ţarist, cît şi în UrSS). De aceea, problema denumirii limbii este una principială, fiindcă stă la temelia actului identitar.Pe de altă parte, valorile, mai bine zis, dife-renţa de valori, pot crea tensiuni în societate. Deoarece etnicitatea se deosebeşte de un grup social (clasă, breaslă etc.) prin originea comună şi anumite valori culturale (limbă, tradiţii, religie), aceste diferenţe stau la baza unor mişcări naţionaliste. Iar acestea în general tind să supraliciteze propriile valori, considerîndu-le superioare celorlalte grupuri etnice, mai ales ale celor minoritare (xenofobia). Dar există şi situaţii inverse, cînd o minoritate poate să se deosebească prin militantism, încercînd să domine grupul majoritar, motivaţi fiind de credinţa superio-rităţii propriilor valori (britanicii sau francezii îcc n fostele colonii, burii/olandezii/englezii din republica Sud Africană, sîrbii în fostele republici iugoslave, ruşii în fostele republici sovietice sau maghiarii în Transilvania). De aceea, toleranţa constituie una dintre valorile importante în societăţile în care coabitează reprezentanţii mai multor etnii sau reprezen-taţii mai multor confesiuni. românii în general au fost toleranţi, singurele excepţii (care întăresc regula) din spaţiul nostru, le consti-tuie acele persecuţii etnice care erau dirijate de factorul politic (prigoana armenilor în sec. xVI, pogromul evreiesc de la Chişinău la 1903 ori holocaustul evreilor din timpul celui de-al doilea război mondial. Fraza „Cemodan, vog-zal, Rossija” provine din acelaşi atavism). Cît priveşte principiile, acestea constituie niş-te convingeri interioare ale individului, care-i

determină atitudinea faţă de realitate, dar şi normele de conduită pe care acesta ar trebui să le urmeze pentru a-şi atinge obiectivele. Sunt nişte norme morale, pe care individul nu poate să le încalce ori să le ignore, fără a leza din sentimentul de onoare sau chiar integritatea sa morală. Evident, spaţiul politic nu prea este identificat ca un domeniu al moralităţii de la Machiavelli încoace. Totuşi, trebuie să ţinem cont de faptul că scopul politicului şi al politicianului este Puterea, iar acest lucru este împins dincolo de „Bine şi de rău”, prin urmare este o valoare politică intrinsecă. Dacă privim în Istorie, vedem că abordările nu erau prea diferite. Un cronicar scria că dulce este mierea puterii în Moldova. Tentaţia irezistibilă faţă de putere îi făcea uneori pe candidaţii la tron să încalce orice norme morale şi principii (credinţa, moşia, familia). Într-adevăr, am avut domni/preten-denţi care pentru a obţine tronul renunţau la propria religie, îşi renegau neamul şi îşi persecutau supuşii, pentru a intra în graţiile suzeranului. Totul era pus pe altarul Puterii. Domnul nu purta în faţa nimănui răspunderea, fiindcă puterea venea de la Dumnezeu, nu de la „popor”. De aceea, „gospodarii” noştri nu erau obligaţi să dea socoteală nimănui (azi sunt obligaţi, dar tot nu prea o fac). Cît despre evul mediu, ceea ce conta era norocul (virtutea principală a lui ştefan cel Mare era să fie „norocos la război”) şi succesul. Istoria însăşi era scrisă din perspectiva învingătoru-lui, de aceea la noi „trădători” ajungeau doar looserii, cei care pierdeau. „Hiclean” nu era neapărat acela care trăda, ci acela pe care-l considera aşa învingătorul (vă aduceţi aminte de „revoluţia trădătorilor”?). Evident că în acea perioadă existau seturi de principii care nu puteau fi încălcate, nici cu preţul vieţii, deoarece valorile pot fi nişte factori motivanţi mai puternici decît interesul personal (inclusiv şi în politică, cît n-ar părea de ciudat). Spiritul sacrificiului în condiţiile extreme putea să se manifeste pentru credin-ţă (martirajul brîncovenilor), pentru stăpîn (în Evul mediu (sublinierea ns.) patriot era acela care era loial seniorului) sau pentru Patrie (Tudor Vladimirescu a „îmbrăcat cămaşa morţii” pentru ţară). În general, ar trebui să ne punem mai des întrebări despre ce valori sunt cu adevărat importante pentru noi, altfel ar putea să ajun-gem ca M. jourdain, cel care a descoperit că vorbea în proză toată viaţa, neştiind despre aceasta.

42 nr. 33 / mai 2011

de ce nu trebuie să căutăm îngeri în politică

OAzU NANTOI ArE, ÎNTr-UN FEL, SOArTA

DINOzAUrILOr, N-A SUPrAVIEțUIT ÎN TOPUL

POLITICII MOLDOVENEșTI PENTrU Că N-A AVUT

SINDrOMUL PrăjINII, N-A „OPINAT” șI N-A „rE-

ITErAT” DE LA TrIBUNE DESPrE PErSPECTIVE,

PrINCIPII, VALOrI șI MECANISME. N-A AVUT O

FAță DE OM DE STAT, CArE VOrBEșTE CU MArE

ÎNCrEDErE DESPrE LUCrUrI ÎN CArE NU CrE-

DE. A FăCUT ExACT INVErSUL. A SCOrMONIT

CU DEgETUL ÎN rANă, A ArăTAT CU ACELAșI

DEgET LA SCLAVUL PE CArE NOI ÎL CrEDEAM

ASCUNS (SAU MACHIAT) ATÎT DE BINE, A zÎMBIT

SCEPTIC ATUNCI CÎND VrOIAM Să AUzIM DES-

PrE BUNăSTArE șI A PăSTrAT TăCErE ExPrESI-

Vă ATUNCI CÎND NOI AVEAM NEVOIE DE ENTU-

zIASM. UN TIP ENErVANT, CE MAI. DAr TOCMAI

DIN ACEST MOTIV NE PArE POTrIVIT PENTrU

O DISCUțIE DESPrE PrINCIPII. DACă NU EL,

ATUNCI CINE?

text de Angela Brașoveanu foto de Sergiu Odainic

Mănăstirea, bordelul şi CVazisfîntul oazu

T em a Num arulu i

43nr. 33 / mai 2011

44 nr. 33 / mai 2011

"principii și valori” a fost declara-tă, unanim și pe bună dreptate, expresia „politică” a anului și ni-

mic, nici un discurs ulterior, nici o trăsnaie stilistică n-a putut-o umbri deja de cîteva luni bune. cum o descifrați, e o mostră de cinism absolut sau e o evidentă și atotcu-prinzătoare grijă față de popor?O să spun ce gîndesc. știm că pe globul pămîntesc sînt localități unde într-o parte a orașului este o mănăstire, iar în alta – un bordel. și toată lumea știe că la bordel sînt unele principii și valori, iar la mănăs-tire – alte principii și valori. și acest lucru nu deranjează pe nimeni. Problemele apar atunci cînd bordelul vrea să se prezinte drept mănăstire. Nu e o invenție de ultimă oră. și în sistemul comunist, mai ales în faza marasmului liderilor, cînd înmormîntarea secretarilor generali intrase într-o formă de rutină zilnică, cinismul, fățărnicia și dublele standarde deveniseră o normă.

bine, atunci era mai simplu. oamenii se împărțeau în „ei” și în „noi” și era foarte clar că „noi” sîntem acei care deținem codul onoarei, valorile și principiile la pachet. rezistența putea fi pasivă (cu variația „de bucătărie”) și activă, deși pe atunci încă nu fusese descoperită capaci-tatea rarisimă de a exploda a mămăligii. poate cineva mai ține minte, în '68 a existat mișcarea studenților de la politehnică (probabil o replică a evenimentelor de la praga sau a mișcărilor studențești de la paris) care luptau împotriva puterii sovietice, erau pro-români (ca detaliu, nu se știe de ce, toți învățau germana). o parte se zice că au fost uciși și îngropați în pădurea de la hîrbovăț, alții (printre care și un unchi prin alianță) au fost băgați în casa de nebuni, pompați cu chimicale și transformați în legume. e mișcarea care l-a dat și pe gheorghe ghimpu. tot atunci, în 68, scriitorii, revoltați și ei au obținut litera g din alfabet (cel puțin neobosiții căutători ai respectivului punkt ar trebui să le fie recunoscători pentru asta) și ion druță, care, ulterior, printr-o mutație de neexplicat, a devenit moldovenist, a ținut un legendar discurs pro-românesc. acum, după 2009, toate divergențele noastre cu puterea nu poartă o încărcătură princi-pială. adică sîntem de acord în privința aie-ului, dar nu în felul cum se manifestă,

sîntem de acord că avem nevoie de un președinte, dar nu chiar acesta etc., etc.. pe unde trece această linie azi, prin ce ficați și prin ce rinichi? cine mai sîntem „noi”? orice poziție ai lua, întotdeauna se va găsi cineva care te va face fățarnic, iar altcineva – nebun. sau invidios și răută-cios legat în „mănuncheș”. depinde cine plătește comentatorii unimedia... acum e mai greu, diferențele dintre oameni nu sînt atît de mari (exceptînd păturica subțire de marginali din ambele margini, dacă ne dă voie redactorul să ne exprimăm așa) încît să poți formula clar o vină a unei oarecare „corporații” – toți polițiștii sînt „menți”, deci bandiți, toți politicienii sînt oligarhi, deci hoți. atunci știai că toți comuniștii sau turnătorii sînt ticăloși. acum timpurile nu cer principii, ci o reacție individuală mai complicată. Păi da, una din trăsăturile unei societăți autoritare se explică prin existența dușmanului extern sau intern. Dușmanul care ne unește. Virginitatea politico-de-mocratică ne-am pierdut-o pe la sfîrșitul turbulenților ani optzeci, cînd fiecare dintre noi a devenit expert în probleme interet-nice, în drepturile omului, etc. S-a deschis acea Cutie a Pandorei, cînd minunatul tablou de unanimitate fățarnică de pe tim-purile sovietice s-a preschimbat în această Măreață Fățărnicie de talie nouă. Atunci, la sfîrșitul anilor 80, ni se părea (inclusiv mie) că dacă vom rezolva problema națională, va pogorî raiul pe pămînt. În schimb, au trecut ceva ani și acum avem hoție națională, avem prostituție națională, tîrfe politice naționale – totul e național.

avem și noi ceva made in moldova, produs local de calitate... Da, dar raiul n-a pogorît peste noi. În schimb, problemele au devenit mai com-plexe și divizarea în „noi” și „ei” pare deja naivă. și nu e problema vîrstei pe care am atins-o, ca să încep a vorbi despre morali-tate... Dar am așa o îndrăzneală să afirm că democrația nu funcționează într-o comuni-tate unde nici măcar nu se face fățărnicie pe chestie de morală. De exemplu, în 2001-2009 la putere s-a aflat un partid care s-a autointitulat partidul comunist din republica Moldova. Mai mult ca atît, el se declară succesor al partidului comunist din UrSS. În rest, nu găsim nimic din ceea

ce s-ar identifica cu comunismul nici de pe timpul lui Lenin, nici de pe timpurile lui Stalin, ba chiar nici al lui „daragoi Leonid Ilici”, este doar o manipulare cinică a unui segment considerabil de populație săracă (care apropos, n-a fost niciodată bogată, sub nicio putere, asta explică așteptarea unui făcător de bine de sus). Pentru mine e o chestie amorală. Precum pot să consider etalon de amoralitate atunci cînd niște tineri azi se declară comuniști. În opinia mea, dacă nu sînt bolnavi mintal, apoi sînt mutanți morali. Asta e părerea mea perso-nală, subliniez. Altceva e că pe mine nu mă satisface această divizare în comuniști și anticomuniști. A te declara anticomunist nu e deja o justificare pentru toate lucrurile pe care le faci. Dacă te declari anticomu-nist asta înseamnă că furi mai puțin, ești mai competent? Mai puțin fățarnic, mai receptiv la problemele oamenilor? Ești mai responsabil cu oamenii care te-au votat? Eu nu consider că a fi anticomunist e deja un piedestal care presupune un grad de su-perioritate umană. Dacă cineva e rău, apoi celălalt nu poate fi de două sau de zece ori mai bun, ci doar cu 2-3 la sută. Dar și acesta e totuși un pas înainte, care merită apreciat și contabilizat. și de aceea eu privesc calm și ironic la principiile și valorile pe care le declară politicienii noștri. și să nu uităm ce a spus același tovarăș Lenin - că politici-enii nu trebuie apreciați după vorbe, ci după fapte. și iată că la capitolul fapte, fie situația este confuză, fie este de-a dreptul de plîns.

venind la putere aie n-a împrumutat limbajul predecesorilor săi roșii? adică se exprimă în „daca vulgară”, ca să-l cităm pe nemuriciul: „dima, tu "putănește" vreo cinci minute cu principii și valori și după aia noi vom vorbi omenește.” aceeași atitudine superioară, același limbaj dublu - pentru presă și pentru uz intern, aceeași aroganță a oportuniștilor din veriga medie (noi sîntem acum la putere, așa-i, ghea-ghe vania?), aceeași manieră de a mima respectul pentru lege atunci cînd nu vor să rezolve o problemă (să se ocupe procura-tura de asta, noi nu putem face presiuni)... Am participat la mai multe campanii elec-torale. Fără succes, ca să fie clar. și asta presupune niște întîlniri cu niște oameni în niște cluburi reci, nu din alea de fițe...

T em a Num arulu i

45nr. 33 / mai 2011

și oamenii se uită la tine. și parcă le vine să te creadă, și vezi în ochii lor întrebarea chinuitoare: domnu' Nantoi, dar care e garanția că nu ne mințiți? și eu, nefiind politician, le spun: nu am nicio garanție. garanția apare atunci cînd este un stat de drept, există o justiție independentă, o mass-media care îi penește pe toți laolal-tă și există cetățeanul care îi penalizează prin participarea conștientă la scrutinele electorale. și eu văd cum li se sting ochii, și li se lasă mîinile și pierd interesul pentru persoana mea. Pentru că ei așteaptă soluții simple și rapide. Dar soluții simple nu exisă. E aceeași temperatură medie pe spital des-pre care am vorbit în alt număr al Punktului. Deși situația din 2011 diferă mult de situația din 1990. Nu sîntem capabili de a ne folosi de libertatea care ne-a căzut în cap pentru a trăi mai omenește.

haideți să facem totuși un efort supraome-nesc și să găsim și un exemplu pozitiv. par example, votul de aur. Da, după alegerile din 2009 comuniștilor nu le ajungea un vot ca să instaureze o dictatură provincială, sufocantă, rușinoasă. și mai multă lume era sceptică – ei, găsește Voronin pe cine să cumpere... Eu nu cunosc toate dedesubturile, cine și cît și cui i-a dat și pentru ce, nu știu ce părere are WikiLeaks-ul despre asta. Dar am văzut rezultatul. Uite că s-a întîmplat. Nimeni n-a trădat. Cu toate că e inutil să cauți îngeri în politică.

putem crede că și comuniștii au dat dovadă de valori și principii în privința celor două voturi din 2010? e o situație în oglindă? Eu consider că partidul comunist este un proiect politic profund amoral. De aceea nu e corect să cauți moralitate acolo. Bordelul nu trebuie să pretindă că e mănăstire.

da' mănăstirea să se transforme în bordel? iată că și colegul meu vulcan vulcanovici îl citează pe andrei pleșu care zice că au principii doar oamenii fără fantezie. să fie asta o scuză pentru oamenii noștri politici?

Nu știu ce sens investește Pleșu în noțiunea de principii. și de ce acestea îl enervea-ză atît. Așa se poate spune că și creștinii credincioși nu au principii. Căci în Biblie se spune „nu fura”. Asta ce înseamnă? Că ei n-au fantezie pentru a evita codul fiscal, de a nu plăti taxele vamale ca proștii?

bănuiesc că marii creștini care-și fac cruce de-și fac bătături în frunte în fața camerelor la paște au suficientă fantezie... apropo, toată lumea face apel la decalog, unii chiar se bat în plex și bulbucă ochii ca să fie mai convingători, dar puțin probabil că ar putea așa, dintr-o dată, să le enume-re pe toate zece. după clasicul "nu ucide" și șarmantul "nu preacurvi", apar primele hopuri... Cred că n-o să-mi faceți nici mie acum exa-men să mă prindeți cu oca mică, dar, dintre toate, eu nu uit formula „nu judeca și nu vei fi judecat”. Eu însumi am problemele mele cu propria mea conștiință și din acest motiv nu alerg prin tîrg impunîndu-mi viziunile.

și ce are de obiectat conștiința dvs. exi-gentă? Păi, dacă mă uit la anii pe care i-am trăit, constat că am o soție înțeleaptă, pentru că ea mi-a tot zis: cînd ai să înțelegi că acest lucru nu e pentru tine? Ca să faci politică, ca și în poliatlon, trebuie să ai un complex de calități care să te facă competitiv.

ce v-a lipsit?Motivația internă. N-aveam probleme cu generatul ideilor, aveam probleme cu amă-gitul electoratului.

în ce situație poți să uiți de principii? unii zic că atunci cînd e vorba de securita-tea sau viața familiei tale... alții – cînd e vorba de propria bunăstare. de la cît în sus poți neglija ceea ce probabil unii ar numi principii? a fost o perioadă, prin anii 2005-2009, cînd oameni pe care altă dată nu i-ai fi bănuit de vreo nostalgie stîngistă, brusc începeau să se înroșească la buletin. nu mureau de foame, nu trăiau sub poduri, nu erau niște bieți anonimi. și n-au devenit

mai bogați (nu cu mult mai bogați în orice caz) și nici mai celebri. acum s-au făcut că au uitat. Nu-nu-nu. Uiți de principii, poți să le ignori, să pășești peste ele atunci cînd moare conștiința - atunci uiți. Dacă omul are conștiință - nu uită. Sînt și eu păcătos, am păcatele mele și țin minte momentele din viață cînd nu am fost chiar la înălțime.

credeți că toată lumea are busole morale? Ca să nu fiu prea original, o să-l iau pe Voronin drept exemplu. Îl cunosc din '95. O persoană care e născută în '41 nu putea să nu-și dea seama ce a făcut acel regim, cîte milioane de morți și crime sînt pe conștiința acestuia. Închidem ochii și la faptul că a ales să fie nomenclaturist. Eu n-am luptat împotriva regimului, n-am fost disident, ci inginer la academie, așa că nu pot să-i reproșez cuiva că s-a conformat. Dar, în condițiile libertății, să revii cu această idee? Aceasta nu-i amoralitate, e prostituție cra-să. și iată că i-a reușit.

numai cine nu vrea nu dă acum cu piciorul în acest leu mort...Nu vă supărați, eu am dat în Voronin cît am putut, atît cît am avut acces la mass-media. Că am și fost pe lista neagră mai mulți ani, n-am avut acces la nici un canal de televi-ziune.

a fost ghimpu purtător de principii pînă nu și-a schimbat costumașul? și cesulețul?Eu nu știu dacă am dreptul să-l judec. Îl cunosc de pe timpurile cînd eram frontiști. Atunci a dat dovadă de consecvență și de tărie de caracter. Alta este că Mihai ghimpu și PL-ul în ansamblu trebuie să se gîndească foarte bine la o reformatare, pentru că anticomunismul declarativ deja nu mai este o locomotivă care te aduce în mod automat în parlament.

acum ghimpu nu luptă cu comunismul, luptă cu filat...Eu am mai zis că moldovenii se unesc foarte ușor împotriva cuiva și foarte greu - pentru ceva. Am acasă o broșură din '69 „Cum să construiești comunismul în UrSS” și teamă îmi e acum că la noi despre integrare europeană se spune același lucru. Lozincile sună frumos, dar faptele put urît. Înțeleg că încă nimeni n-a anulat ambițiile, omul

Principiile și amnezia locală

aurul, metal politic rar

46 nr. 33 / mai 2011

lipsit de ambiții nu ajunge la putere. Asta o știu după mine. Dar trebuie să fie totuși o ierarhizare, o prioritizare. și n-aș vrea să zic că în acest triunghi Filat-ghimpu-Lupu cineva este sută la sută bun, cineva – rău. Toți dau dovadă de insuficiență de respon-sabilitate în fața alegătorului. Căci dacă se zice că tangoul se dansează în doi, apoi aici ei sînt condamnați s-o facă în trei! și ce vedem acum – că și comuniștii, ca și anticomuniștii, încalcă legislația republicii Moldova. Politicienii sînt niște animale care se comportă așa cum li se permite. Am zis de mai multe ori că pentru unii moldoveni nu contează cum arată puterea la față în situația în care ea permite să fie pupată în fund. și, dacă societatea nu-i controlează – e desfrîu total, sub toate aspectele. Dar dacă simt presiuni din partea societății, a mediei, a colegilor de alianță, atunci ei sînt nevoiți să se comporte un pic mai frumușel. Chiar dacă nu sînt fericiți.

mai devreme sau mai tîrziu te trezești în situația de a nu merge într-un anumit loc, de a nu te saluta cu oamenii de nesalutat. sau invers – să acționezi demonstrativ și să nu dai mîna cuiva, de exemplu cum nu i-a dat mîna ghimpu fostului ministru catan atunci cînd acesta a venit să-l felicite cu ocazia zilei de naștere sau istoria sculp-torului valentin vîrtosu care și-a bandajat dreapta ca să nu dea mîna cu șeful de cultură de la primărie la un concurs pentru

un proiect de monument... fiecare dintre noi are cercul lui de oameni cu care nu se salută. dar ce trebuie să comită ca să cadă sub incidența "nesalutului"? Am și eu o listă, dar nu vreau să o public. Mai mult, uneori sînt întrebat: cum? Cum poți să-l saluți pe ăla după ceea ce ți-a fă-cut? Dar ei știu că eu știu ce simt ei atunci cînd le dau mîna. Nu sînt ranchiunos. Nu sînt nici iertător. Sînt ironic. Cum îmi place să glumesc, dacă aș fi fost un „nu știu cine” în țara asta, i-aș fi obligat pe toți moldove-nii să studieze astronomia, ca să înțeleagă că universul nu se termină la marginea satu-lui. Ceea ce e pentru mine dezgustător, este această încrîncenare și acest provin-cialism. Chiar și globul pămîntesc este o fărîmă în cosmos, iar noi cu mîncărimile noastre sîntem atît de minusculi, ca dimen-siunile sufletelor noastre... Viața este una și este păcat să o consumi pe mizerii.

sînt oamenii cu principii percepuți ca fiind mai complicați?Probabil sînt percepuți ca fiind niște proști.

s-a întîmplat să nu cumpărați un produs sau să nu mergeți într-un local pentru că aveți principii? de exemplu, știu că iurie borș nu lucrează sub nicio formă cu rusia, nu aduce și nu duce niciun șurubaș de acolo. din principiu. unii nu cumpără producția nestle. alții nu merg la mcdo-nalds. unii nu se alimentează la petrom.

alții – la lukoil. mai nou - nici la bemol.Da. Nu am consumat vodkă și bere ru-sească atîta timp cît Onișcenco a blocat pătrunderea vinurilor moldovenești pe piața lor. Cum nu mă folosesc și de servici-ile unei companii de telefonie mobilă de la noi pentru că știu că nu a fost înregistrată transparent.

în minunata noastră viață politică, va-lorile sînt scoase în proțap atunci cînd sînt convenabile pentru a pune la perete oponentul, a-l imobiliza sau a-i lua piuitul. așa au procedat comuniștii cu patriotis-mul, ștefan cel mare și frumoasa europă, furîndu-i practic de sub nas opoziției de atunci pachetul de bază cu care-și hră-nea alegătorul. sau ppcd-iștii, care țipă foarte expresiv despre valorile familiei și divorțează pe un cap sau sînt împotriva anumitor parade, deși se zice că unii chiar din top tenul lor ar avea ceva pufușor albastru pe botișor... Eu nu cred că apartenența la un partid sau altul te obligă sau nu să divorțezi. Nu tre-buie să confundăm legile fizicii cu normele morale. Sare peste fereastră un comunist sau un ppcd-ist – ambii se izbesc în același timp cu capul de pămînt. Fizicii îi este totuna. Dar în ceea ce ține de moralitate, lucrurile nu sînt atît de rectilinii. Eu sînt bucuros că soția mă consideră cvazisfînt.cvazifîntul oazu poate să ne spună dacă avem sau nu o autoritate morală în această țară?Nu știu dacă s-a inventat aparatul de înregistrare și măsurare a calității morale. Am refuzat ideea de a mai căuta un pastor. Cehii îl au pe Vaclav Havel, noi avem foști nomenclaturiști. Chiar și bulgarii nu anga-jează prin lege în funcțiile de conducere foștii activiști comuniști. Iată de ce noi fa-cem coadă la ambasada Cehiei și Bulgariei, dar cehii și bulgarii nu fac coadă la ambasa-dele noastre. ziceam mai înainte că ar tre-bui să stoarcem picătură cu picătură sclavul din noi, dar mă tem că nu mai rămîne nimic, decît o coajă de lămîie zbîrcită.

Mămăliga principială

T em a Num arulu i

47nr. 33 / mai 2011

48 nr. 33 / mai 2011

VladimirBeșleagă

al anilor '70"

"aDevărata față a sCriitorilor noștri

în plin dezmăț s-a developat

text de Angela Brașoveanu foto de Igor Rotari

T em a Num arulu i

49nr. 33 / mai 2011

cînd a fost mai ușor pentru un intelectual să dea dovadă de principii: în epoca sovieti-că sau acum? de ce?Nici atunci, nici acum. Nu a fost „mai uşor” din simplul motiv că mai întîi e musai să le ai, principiile, apoi să dispui de caracter şi forţă pentru a le urma! Şi cine le-a avut? Cine le are? Foarte puţini! De ce? Pentru că e ştiut de la Julien Benda („Trădarea clericilor”), că încă din secolul XIX intelectualitatea s-a vîndut masiv puterii. Totuşi, au răsunat, răzleţ, voci de protest contra mai marilor zilei: în Franţa - Zola cu afacerea Dreifus, în Rusia ţarilor - Tolstoi cu protestul contra falsificării învăţăturii lui Hristos, în cea sovietică - Sol-jeniţin contra crimelor regimului comunist totalitar.

iar la noi? Am avut şi noi oameni de caracter, deși pot fi număraţi pe degetele de la o mînă, dar şi acestea mă tem că ar fi cam multe. Scurt: pentru a urma cu consecvenţă maximă înalte principii de viaţă şi activitate, e nevoie de o vastă cultură, mulată pe un caracter puternic, ambele, desigur, avînd la bază un talent proe-minent. Îi numesc aici, în domeniul ideilor, pe profesorul Vasile Coroban şi în cel al creaţiei literare - pe Petru Cărare.

s-a întîmplat vreo dată că ați fost pe cale să vă frîngeți? Da, s-a întîmplat, cum se întîmplă cu orice om... iar dacă e vorba de ”frînt”, o spune chiar cuvîntul dintr-un titlu de pe o carte a mea, „Zbor frînt”... Numai că nu ştiu cum a fost să fie, că am reuşit, de cele mai multe ori, să mă ridic, să mă „îndrept”... o singură „înfrîngere” mi-a marcat destinul literar: cea cu respinge-rea cărţii „Noaptea a treia” (1971), care mi-a deturnat evoluţia creatoare... Dar despre asta am mai scris şi nu e cazul să mă repet... Adevărat, au fost şi alte momente de acest gen, dar ceva mai minore, dovadă fiind anii la care, iată, am ajuns, cînd sunt gata a înfrunta şi alte şocuri existenţiale, de care am avut parte destule la viaţa mea.

era posibil să nu colaborezi cu sistemul și să rămîi un scriitor vizibil? dar integru? cei care au colaborat de obicei spun că nu se putea, puținii care au opus rezistență demonstrează că s-a putut...Chestia cu „colaborarea” sau „non-colabo-rarea” ar sta cam în felul următor: în vechiul sistem, dacă ne raportăm la climatul literar şi o luăm de la 1917 încoace, s-ar contura

cîteva etape de bază. Anii '20 - o anume efervescenţă în literatură, chiar libertate de creaţie, altfel cum ar fi fost posibil monumen-talul „Donul liniştit”, dar şi ”Viţelul de aur”, laolaltă cu cele „Douăsprezece scaune”? Dar tot pe atunci - dogma proletcultistă, apoi şi decretarea „principiilor realismului socialist” ca „unică metodă de creaţie”. În ceea ce pri-veşte literatura din Basarabia, proletcultismul importat din RASSM a durat pînă pe la sfîrşi-tul anilor '50, după care vine liberalizarea din scurta perioadă a dezgheţului hruşciovian, iar de la începutul anilor '70 - începe marasmul epocii Brejnev. Dacă în anii '60 la noi au apărut cîteva cărţi de rezistenţă ce mai pot fi gustate şi azi, în deceniul al optulea s-a produs un dezastru total, lucru pe care l-am semnalat într-un eseu din 1979, publicat în revista „Nistru”, care a încercat să iniţieze o discuţie, dar a fost rău tămînjită, în final fiind declarată o diversiune. Hai că în proletcul-tism nu aveai şanse să te manifeşti liber, dar după moartea tiranului Stalin chingile oare-cum au slăbit, în perioada dezgheţului chiar binişor, dar adevărata faţă a scriitorilor noştri s-a developat în plin dezmăţul anilor '70!

Or, sistemul a procedat la coruperea masivă a aşa-zişilor creatori prin tiraje şi onorarii gra-se, prin oferirea de sejururi lungi la case de creaţie, prin oferirea de avantaje la spaţiu lo-cativ, la premii, distincţii guvernamentale, etc. Drept consecinţă, autori cu cărţi de rezisten-ţă în deceniul precedent au degradat într-un hal fără de hal, înhămîndu-se la teleaga lui Bodiu, cu complexele lui de vite, cu comasa-rea agriculturii, bătîndu-şi joc de literatură şi cititori. Într-o asemenea atmosferă putredă, după catastrofa cu „Noaptea a treia”, am pre-ferat să mă retrag în istorie, pornind a lucra la un subiect din trecutul Moldovei. Răspuns concret la întrebare: în orice timp, chiar cît de barbar, se poate opune rezistenţă sistemului. Dacă ai vocaţia adevărului, scrii fără să te gîndeşti dacă vei fi sau nu publicat. Dacă însă scrii anume ca să te produci, să te căpătuieşti, atunci neapărat vei ţine seama

de comandamentele sistemului şi nu de ade-vărul vieţii. Dovadă că ai noştri au colaborat masiv cu sistemul ne poate servi şi faptul că, după destrămarea acelui sitem odios, am constatat, spre stupoarea noastră a tuturor, că, spre deosebire de alte ţări postcomuniste nu prea avem literatură de sertar. Ceea ce ne caracterizează magistral!

ce ticăloșii în literatură n-ați putut să iertați? pe care totuși le-ați trecut cu vederea?Anume, se pare, despre asta am şi vorbit în cele de mai sus. Chiar dacă nu le-am taxat drept ticăloşii. Iar de iertat nu am vrut şi nici nu vreau să le iert. Regret că anumiţi colegi de-ai mei, chiar dintre cei mai respectaţi, s-au lăsat ameţiţi de acele vremi mult prea tulburi.

cînd se poate uita de principii?Dacă ţineţi să formulaţi astfel întrebarea, pre-supun că aveţi convingerea că există cazuri, cînd se poate uita de principii. Dar atunci să mergem mai în adînc şi să spunem şi altfel: dacă principiile constituie axul existenţei tale şi dumneata renunţi la ele, oare nu îţi negi existenţa însăşi? Aici îmi vine în minte o afirmaţie a cuiva, care zicea aşa, ritos: tragedia a murit. Adică existenţa în formula ei tragică, dar şi în expresia ei literară nu mai este actuală în timpul nostru. Ceea ce nu ar însemna altceva decît că astăzi e ridicol să te sacrifici pentru niscaiva principii înalte cum ar fi Adevărul, Credinţa, Binele, Frumosul. Dacă ar fi să fie aşa, ce mai e şi viaţa asta? Cît valorează ea? Pentru că ce este tragedia, dacă nu supremaţia convingerilor de viaţă, adică urmarea principiilor pînă la autodesfi-inţare?

sînt oameni cu care nu dați mîna, pe care nu-i salutați? din ce motive? pe cine anu-me?Niciunul. Eu le ofer mîna mea tuturor. E altce-va că ei şi-o pot retrage pe a lor. Sau se pot preface a nu mă observa. Ce anume vreţi să ştiţi? Vă pot da şi nume, că nu sînt eu omul să fac taină din nişte lucruri de acest gen. Ani la rînd am simţit un fel de distanţare de apreci-atul autor care este Haralambie Moraru. Au existat nişte motive minore desigur, dar el le considera altfel. Ei bine, timpul le-a spălat şi, iată, la un moment dat, dumnealui a venit la mine şi, să vedeţi: mi-a strîns mîna. Sau m-a cuprins uşor pe după umeri, nu contează. Sper să nu recidiveze acele idiosincrazii, acum chiar dacă din alte motive. Sîntem,

ATUNCI S-A SCRIS CU NERUŞINA-RE, S-A PUBLICAT CU ŞI MAI MULT TUPEU. ÎNTR-UN CUVÎNT, BRANŞA NOASTRĂ ŞI-A DAT TOTALMENTE ARAMA PE FAŢĂ! ACEASTA S-AR PU-TEA NUMI NU DOAR COLABORARE CU SISTEMUL, CI O CRASĂ COM-PLICITATE, BA CHIAR O COMPLICI-TATE CRIMINALĂ!

50 nr. 33 / mai 2011

51nr. 33 / mai 2011

oricum, la vîrsta înţelepciunii!

care a fost istoria articolului "de ce sîntem mărginiți"? ce a urmat?Articolul, de fapt un mic pamflet, se numea „Unele consideraţii asupra unor consideraţii de critică şi istorie literară” şi a apărut în revista de satiră şi umor „Chipăruş” în anul de pomină 1959, în august, (fusesem cules de pe drumuri de redactorul-şef, Petru Zadnipru, după expulzarea de la doctorantura Universi-tăţii şi ajunsesem şomer, fără casă şi masă, cu familia împrăştiată). L-am scris plin de năduf pentru falsurile ce se publicau în sfera criticii şi istoriei literare, în perioada cînd se promo-va o violentă reanimare a teoriei moldovenis-mului primitiv, ai cărei promotori erau servii academiei şcoliţi la Moscova. În acei ani s-a reuşit restabilirea unității literaturii române, fiind editate cărţi interzise pînă atunci, ale unor autori din Muntenia şi Transilvania, iar eu satirizam acele teze antiromâneşti, fapt ce a displăcut potentaţilor zilei, astfel că am fost expulzat din presă, redevenind iar şomer, fără casă şi masă, cu familia împrăştiată. Avea să urmeze şi o a treia şomeriadă, dar asta e de acuma altă poveste. Or, pot zice că sistemul m-a zgîlţîit bine. Dar nici eu nu l-am cruţat: l-am încondeiat în „Noaptea a treia”, care carte, cu subtitlul „Poem tragic” a apărut abia după optsprezece ani (1988), în perioada altui dezgheţ, cel gorbaciovian, fiind una dintre puţinele cărţi de sertar din zona (rezervaţia) noastră...

au fost scriitori care au colaborat cu pute-rea sau cu securitatea și totuși v-au rămas simpatici? Da, au fost. De altfel, spre a mă convinge de acest lucru, făcînd parte din Comisia Cojoca-ru, am solicitat din arhiva SIS-ului 101 dosare de scriitori - de la cel al meu, personal, şi pînă la cel al lui Boţu, dar mi s-au pus la dis-poziţie doar vreo 7, ale scriitorilor executaţi din RASSM şi ale celor deportaţi în ajunul şi după cel de-al doilea război mondial, cazuri deja studiate de alţii şi făcute publice. „Ce-lelalte unde sînt?” am întrebat. „Nu există”, a fost răspunsul. Arse. Evacuate. Asta-i! Orice şef, fie de Uniune, fie de revistă, a colaborat cu puterea. La sigur şi cu securitatea. Ceea ce e mai greu de demonstrat. Vorba e: ce fel de colaborare? A făcut rău cuiva sau numai sieşi? Hai să amintim doar de cei răposaţi, cum ar fi Pavel Boţu sau Arhip Cibotaru. Am fost colegi, am activat împreună. Au făcut lucruri bune pentru literatură şi scriitori,

chiar dacă au avut şi slăbiciuni şi păcate. Exact cum aţi spus-o frumos: mi-au rămas simpatici. (Despre cei în viaţă - altă dată, cu altă ocazie...)

ce lecții ați învățat după ce ați scris "conștiința națională sub regimul comunist totalitar"?Lecţia mi-era cunoscută: încă înainte de a scrie acel prim studiu mai serios de cerce-tare arhivistică. Şi anume: pe parcursul vieţii mele conştiente de atîtea ori m-am întrebat: dar ce e cu acest neam al nostru atît de oropsit, bîntuit de viforele istoriei, care, iată, nu se ştie prin ce miracol, a supravieţuit? Prin eroism? Prin umilinţă? Prin adaptare? Prin viclenie? Prin servilism? Şi cum de nu s-a stins pînă acuma? Ar fi foarte multe de spus, dar mă voi limita doar la un singur aspect, pe care vreau să cred, l-am descoperit eu, deci paternitatera îmi aparţine. Zicea Ureche - cronicarul despre pustiirile la care era supus

pămîntul nostru în urma năvalelor şi războa-ielor: ”Şi au rămas ţara pustie”. Dar apoi adău-ga: ”Dar peste doi-trei ani se umplea iar ţara de oameni”. De unde? Cum? Prin ce minune? Iar concluzia–descoperirea mea este:Timpurile moderne ne-au arătat cu prisosinţă ceea ce am recîştigat, dar şi ceea ce am fi putut recupera şi nu am făcut-o...

avem nevoie azi de o autoritate morală? cine poate fi?Da, avem nevoie de o autoritate morală. Prima dată am aflat de la regretatul meu profesor, Vasile Coroban, că există autorităţi administrative şi există autorităţi morale. Ele funcţionează pe paliere diferite, cu mijloace diferite. Sînt în controversă permanentă, dar servesc acelaşi popor, aceeaşi naţiune. Intelectualitatea este chemată să devină o autoritate morală. Dacă este ca atare sau nu este (încă) intelectualitatea noastră, aici şi acum, e o altă discuţie.

ÎN NEAGRA ISTORIE E DESTUL SĂ AVEM UN LUMINIŞ CÎT DE CÎT, CÎŢIVA ANI FAVORABILI, ŞI RECUPERĂM CEEA CE AM PIERDUT ÎN ALTE ZECI ŞI CHIAR SUTE DE ANI. ĂSTA-I DESTINUL NOSTRU: SĂ NE TREZIM LA TIMPUL POTRIVIT ŞI SĂ NE ÎNTOARCEM CEEA CE NE-A FOST LUAT CU JAPCA SAU AM PIERDUT NOI SINGURI DIN NEPĂ-SARE șI PROSTIE...

52 nr. 33 / mai 2011

UNII DINTrE NOI SÎNTEM NăSCUțI SUB SEMNUL LOr șI TOT EI NE CONFEră CArACTErISTICI DE CArE UNEOrI NU PU-TEM SCăPA: FrICA DE A ACțIONA, grABA DE A SIMțI, PLăCErEA DE

A EVITA șI TOT AșA, Că șIrUL E LUNg șI CHINU-

ITOr.

alții îl așteaptă în fie-care an, de sărbătorile

sfinte, încă de prin sec. xix. dacă ne vine acasă vom

fi fertili, bogați și deștepți. iepurașul ne aduce cadouri

și ne realizeză dorințele. fie-care dintre noi visează să aibă

alături pe cineva alb și pufos.

IePuRele vINe PeSTe TOțI ODaTă la 12 aNI. Se SChIMbă Cu ReGulaRITaTe: ba e

De FIeR, ba e De FOC, ba e De leMN, ba e De PăMîNT. aNul aCeSTa e alb, e De MeTal șI

aRe CeRINțe SPeCIale. aM PuTea SPuNe Că aRe PRINCIPII, CaRe TRebuIeSC ReSPeCTaTe

DaCă vReM Să FIM îMPlINIțI.

DaR Nu îI vOI îNTReba Pe IePuRI DeSPRe PRINCIPII.

valOaRea lOR Cea MaI IMPORTaNTă eSTe MORCOvul.

NOI CăuTăM OaMeNI CaRe au PRINCIPII îN aNul IePu-

ReluI. Ca îNTOTDeauNa.

PRinciPiile iepurelui

Personalități

IePuRII

sunt ANIMALE

CARE

NE DETERMINĂ

viața, VALORILE

șI PRINCIPIILE!

text de Angela Stafii foto de Sergiu Odainic

53nr. 33 / mai 2011

54 nr. 33 / mai 2011

l -am auzit, cu puțin timp în urmă, pe Andrei Pleșu vorbind despre principii ca despre ”surogate pentru lipsa de

imaginație a omului”. "Principiile sînt uneori cel mai înalt mod de a gîndi al oamenilor care nu obișnuiesc să gîndească. Cînd n-ai idei, faci rost de cîteva principii și lucrurile merg de la sine", spunea el. Acest uneori m-a ferit atunci de la o reacție necugetată și nici n-aș vrea să mă pun în poară c-un om care are obișnuința și timpul necesar de a gîndi mai mult decît mine. Ceea ce mi-a atras, însă atunci atenția a fost, inevitabil, cît de bine se lipește această definiție peste așa-zisele ”principii” și ”valori”, cu care am fost constant serviți la știrile de mic dejun, prînz și cină de distinsa noastră elită politică.

Fără să vreau, tot atunci, mi-am adus aminte și de Caragiale. ” Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai puţintică răbdare...” Exact așa cum ne-au sugerat insistent să avem poli-ticienii moldoveni. și, cum am ajuns la oile noastre, putem vorbi și despre ”principiile și valorile” sublime ale unora sau altora, dar care, cum spunea același Caragiale, lipsesc cu desăvîrșire.

Iar mai întîi, ca să nu mor prost, am căutat și alte cîteva definiții. Din DEx, de această dată: PrINCÍPIU, principii, s. n. . 3. Convingere inti-mă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. Sau: VALOÁrE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; sumă a calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit.

Mai sînt o grămadă de sensuri pe care le dă DEx-ul acestor noțiuni, dar pe care le voi lăsa pe seama curioșilor și cunoscătorilor.

Ce s-a întîmplat cînd am auzit de la politici-enii moldoveni această sintagmă: ”valori și principii”? (Nu folosesc cu obstinație niciun nume, pentru că nu merită să depui un asemenea efort, dar și pentru că au ajuns să o preia toți, fără nicio excepție) Prima reacție a fost cea mai firească – o întrebare: oare de unde or fi avînd ei așa ceva? Pe urmă ne-am amuzat toți, deopotrivă: nu cumva i-a lovit pe unii inspirația divină și au aflat ce-nseam-nă asta? Ceva mai încolo, ne-au apucat curiozitățile: Domnilor, dar poate ne spuneți și nouă, ce înțelegeți voi prin asta? Am fost prea indiscreți? Aiurea-n tramvai! Care valori și de unde, lua-m-ar naiba, atîtea principii? Dl. Pleșu era, de altfel, cel care vorbea de doar cîteva principii. Sînt, potrivit dînsului, momen-te cînd ai așa ceva și sînt momente, zice tot el, în care nu ai nevoie de ele. Cum rămîne, însă, cu cei care nu au suficientă imaginație nici măcar pentru aceste cîteva principii și valori, pe care, invocîndu-le, să le și formuleze clar și răspicat?

Lipsa unora de imaginație nu constituie nimic nou. De altfel, accept cîteodată să fiu mințit frumos. Pentru că simțul meu estetic e de acord, în acest caz, cu scuza ascunsă într-o minciună ambalată cu grijă. știu s-o gust, chiar dacă nu o înghit. refuz, însă, să fiu tratat de prost! Pentru simplul motiv că nu sînt. Iar politicienii noștri n-au suficientă imaginație nici ca măcar să folosească minciu-ni inspirate. În schimb, ne țin drept o gloată de tîmpiți, numai bine potrivită de mînat din ce în ce mai des la urnele de vot. De la Machiavelli pînă la ai noștri bravi (sic!) lideri de partide și cîrmaci de țară, n-a mai îndrăznit nimeni să-și prostească cetățenii cu vorbe de genul ”principii și valori”. Astea sînt, a priori, excluse în orice încăierare politică. În politică se calcă, fără jenă, pe cadavrul adversarului. Doar că, sistemele democratice contempora-ne, ca să excludă revoltele/revoluțiile, au ac-

ceptat să funcționeze pe bază de concurență și responsabilitate. Promiți să faci și ești în stare – rămîi, nu – pleci și lași locul celuilalt. De bunăvoie! Altfel, te trezești cu o gloată furioasă, care-ți devastează Parlamentul și Președinția!

Politica, definită ca artă de a administra cetatea/societatea, este arta compromisului. Capacitatea, deci, de a negocia și a ajunge la o înțelegere cu oricine, de dragul unui interes. În acest context, nu mai stai să mă prostești cu ”valori și principii”, ci doar să-mi spui, sincer, care sînt aceste interese! Ale cui sînt interesele voastre, Domnilor??? Asta-i întrebarea!

P.S. Așadar, carevasăzică! Despre oamenii care nu obișnuiesc să gîndească. Cu capul lor. Ci doar să vorbească. Mult și alandala, de cele mai deseori. Suntem încă o dată martori ai cum o ”o samă de cuvinte” au fost, prin fo-losirea lor abuzivă, golite de sens. Martori ai cum principiile au fost despuiate de convin-gere intimă, de un punct de vedere propriu, iar valorile – de însușirea lor. De valoare adică. Am fost încă o dată purtați drept o grămadă de proști și nimic mai mult.

P.P.S. E greu să fii măgar cu desăvârșire, e ușor să fii măgar de ocazie. Mai ales cu cei pe care nu-i cunoști decît din rapoartele deper-sonalizate ale propriilor servicii de relații cu publicul, care, la rîndul lor, nu cunosc acest public decît din rapoartele de audiență ale televiziunilor. E ușor să fii bun cu cei pe care îi știi îndeaproape – familie, neamuri, cumetri, prieteni … colegi de partid! și, măcar pentru că niciunii nu se gîndesc la încă o poziție în buletinul de vot – ”împotriva tuturor”, să-i tratăm cu aceeași indiferență. Să-i ignorăm și la locale, și la parlamentare, și la-la-la, ca să vedem – cum o să administreze ei, elita noas-tră politică, o țară fără cetățeni. Doar pentru ei, pentru aproapele lor!

pleșu și Vulcanultext de Valeriu Cațer

T em a Num arulu i

55nr. 33 / mai 2011

libertate

curăţenie

diferenţă

viaţă

înţelegere

AlexAndRu TănAseministru al justiției

56 nr. 33 / mai 2011

încerc să mă dezmeticesc que pasa cu sistemul nostru educațional. Nu încape îndoială că e foarte important. Procurorii

corupți, medicii cinici, profesorii frustrați, polițiștii criminali, funcționari enervați - sînt produse ale unui sistem educațional aflat în derivă. Sînt produse ale unui sistem, ce să mai dăm vina pe educație?! Un sistem harcea-parcea care s-a clădit sporadic pe ru-inele unui imperiu demagog și defunct. Mot-to-ul nerostit al acestui sistem pare să fie: ca cum am face treabă. Sau CA CÎND. Statul se face că ajută și închide ochii la acei care se ajută singuri pe ei. Selectiv. Uneori deschide un ochi și - printr-un reflex condiționat - și gura. Înseamnă că vrea papa. Înseamnă că trebuie să-i dai. Ochiul se închi-de. Ne vedem de treabă în continuare.Produsele sistemului sînt inocente prin definiție. Sistemul este vinovatul. Poate fi schimbat?Cînd ne referim la educație, e musai să ținem cont de faptul că da, și ea sărmana, cea care papă 8,2% din PIB-ul țării, este parte din Sistem. Profesorul prost plătit se vinde studentului pentru o teză pe care o punctează cu notă de trecere. El o scrie, el o punctează. Doctorandul merge direct la copy paste, căci investiția de bază este masa boierească pe care o înșiră mai marilor doctori în științe pentru a obține rîvnita diplomă.Stimate profesor/profesoară, nu este vorba despre tine. E vorba despre Sistem.

PaRCă-S NORMalI

Te uiți la tineri - băi, parcă-s normali. Au dorințe conforme cu piramida lui Maslow.

vor distracții, gagici/gagii, fac schimb de idei, vor un job, vor să se mărite, vor să-și ia apartament, vor să facă bine. Nu numai lor, ci și altora. Sunt curioși, activi, entuziaști, isteți. Să iei toată energia asta și s-o îndrepți spre țeluri pașnice - iată provocarea! Căci studentul (așa e croit el) va alege calea cea mai simplă pentru a obține rezultatul dorit. în pofida sau în virtutea curiozității, activis-mului, entuziasmului și a istețimii, el va co-pia, va mitui și va procura diplome. Fiindcă e mai simplu așa. Fiindcă între curiozitatea sa naturală și diploma rîvnită există un separeu.Să ne gândim la motivație. Ideea studiilor su-perioare vine de la părinți. Inerțial. Căci așa se face. Inerțial sunt alese profesiile asociate cu statutul social: medic, jurist, economist. Piața forței de muncă nu mai încape de medici, juriști și economiști, dar acest lucru contează mai puțin. Fiindcă studentului care nu și-a ales profesia din vrere proprie îi pasă prea puțin dacă va ajunge să lucreze medic, jurist și economist. Cel mai probabil e că va face un gen de business. Inerțial. Orice ar fi însemnînd asta. Însă atîta timp cît părinții transferă cu regularitate bani din Italia și Portugalia pentru a le achita contractele de studii, feciorașul sau fiica trebuie să se con-formeze și să scoată la iveală o diplomă nou-nouță care să satisfacă aspirațiile părintești.Simțiți adierea Sistemului? Ca și cum am face treabă.

DeSTINul Nu e PuPăză

La o halbă de vorbă cu un amic din Norve-gia am ajuns să discutăm despre fratele

lui. Cum că a încercat multe și de toate și a dibuit cu greu drumul vieții. Prietenul meu norvegian tot e poamă bună - alternează consultanța internațională cu munca de vo-luntariat în acordarea ajutoarelor umanitare. Cînd aude despre cataclisme precum cel din Haiti sau Pakistan, chemarea lui firească e să se afle acolo. Să ajute. A început cariera ca tîmplar. Nu contenește să mă uimească. Dar să revenim la fratele lui. Care a făcut economie, inginerie, arhitectură. Acum este pictor. Are atelier și o mini-galerie de artă. În cele din urmă și-a găsit locul sub soare. un om înțelept a zis că cel care este pasionat de profesia sa nu lucrează nici o singură zi. Mi se pare o motivație excelentă. Să nu lucrezi nici o zi și să ai tot ce-ți trebuie pentru viață - oare nu e o motivație bună?Lucrul care se întîmplă în Norvegia și nu ia foc în republica Moldova este flexibili-tatea sistemului educațional. Pentru ei să abandonezi o facultate în schimbul alteia, să întrerupi studiile pe o perioadă nedefinită de timp, pentru ca să le reiei atunci cînd ești copt pentru ele - nu este echivalentul unui rateu în plan social. Aici sunt două chestii puse în joc: 1. mentalitatea (ce să-i faci, noi suntem mai patriarhali de felul nostru) și 2. adaptabilitatea sistemului. Sistemul educațional norvegian este adaptat la ce dorește persoana. La noi persoana se adaptează la sistem. Sistemul e rigid - dacă-l

educam-așşi n-aM Cui

text de Sorin Hadîrcă

T em a Num arulu i

57nr. 33 / mai 2011

c

orectit

u

dineacţiunecreativitate

compromis

flexibilitate

relaţie

OxAnA iuTeșjurnalist

58 nr. 33 / mai 2011

abandonezi, fii bun și reia de la zero. vrei un an ca să stai pe gînduri - marș afară din universitate!Cine o să-mi zică că nu-i așa - nu-i dau creza-re. știu că teoretic e posibil să dai diferențe, să te transferi la o altă facultate etc., însă lucrurile acestea sînt mai degrabă excepții decît normalitate. Pentru ca ele să se întîmple trebuie ca cineva să vorbească cu cineva. Altfel nu se poate. Îmi dau seama de aceste lucruri după felul în care sunt tratați studenții care optează să se încadreze într-o schemă de job sezonier gen work & travel. Întrebarea existențială este cum adică să lipsească studentul de la examen. Sesiu-nea este vaca sacră a sistemului nostru educațional și nimic nu o poate coborî de pe postament. Faptul că practica de muncă îi permite studentului să cîștige un ban în plus, un minim de experiență, să practice limbi străine și să-și lărgească considerabil orizonturile percepției nu interesează pe nimeni. Numai pe student. Care e pus în fața alegerii.Din exemplele aduse mai sus esențiale sunt două chestii: • Nu trebuie să închidem studentul / elevul într-o specializare îngustă la o vîrstă devreme fiindcă este NORMal ca el să nu știe ce vrea exact să facă; • Sistemul educațional trebuie să se aDaPTeze la circumstanțele vieții, fiindcă destinul nu e pupăză și e rușinos să adap-tăm destinul la condițiile sistemului.În felul acesta ne vom alege cu persoane talentate, pasionate de munca pe care o practică și nu de medici, juriști și economiști care bagă piciorul în ceea ce fac.

COaDă la DIPlOMe

Însă pînă una alta, procesul arată ca o coa-dă prinsă după diplome și lucrul acesta-i

serios. La fel de serios ca banii. Diplomele au ajuns să fie monedă de schimb. Următoa-rea situație tot e tipică:Studenta, gravidă, nu se prezintă la ore. Apare în sesiune cu pretenția să i se pună notă de trecere. Că cică „s-a vorbit”. Pro-fesoara, în cazul meu una nărăvașă, zice că nu o interesează. „Ai lipsit atîta și atîta, fii bună de prezintă-te la seminare și recupe-rează.” Studenta se prezintă și tace. E cazul să răspundă. N-are ce, căci nu știe tema. Dar știe că „s-a vorbit”. Într-adevăr, se dovedește că s-a vorbit.Următoarea rundă are loc în biroul șefului de catedră. „Că știți că e gravidă și îi este

greu. Că știți că e fata lui Cutare Cutăres-cu.” „N-am nimic cu ea. Doar că trebuie să vină și să răspundă la ore.” Nu știu cu ce se vor termina lucrurile. Dar sînt sigur că nu e ultima rundă. Pînă la knock-out mai e vreme. Oare cine o să pice - studenta sau profesoa-ra?Așa că teze.md sunt doar floricele. O fabrică care produce la scară industrială dovezile false ale cunoștințelor acumulate. Eu nu văd nici o diferență între falsificarea de teze și falsificarea de bani. În schimb, dincoace - nimic. S-a vorbit și gata. Or fi salariile joase, dar și principiile etico-morale sînt la firul ierbii. Sancțiuni individuale și campanie de denigrare, vă rog.La o adică și formatul studiilor bazat pe evaluarea învățării pe-de-rost a temei poartă o mare parte din vină. Admitem că se aplică sancțiuni și se face o campa-nie informațională efectivă. și ce? Dacă incitațiile pentru luarea de mită sînt tot acolo, mita se va da și, evident, se va lua.

NOTe FalSe

Ce-ar fi să re-formatăm aprecierea cunoștințelor?

Îmi aduc aminte de masteratul meu spaniol. Fiecare profesor era responsabil pentru curriculumul predat. El anunța din start care sînt regulile de joc. Cum vor fi apreciate cunoștințele. Nota pentru cursul urmat era o medie dintre rezultatele testelor, partici-parea la discuțiile din clasă, lucrul în echipă și, bineînțeles, examenul final. Luat ca atare, acest mod de notare este adaptat la un sistem educațional care și-a ales drept scop nu să producă tîmplari, ci personalități.O discuție în clasă nu poate fi falsificată. lucrul în echipă nu se poate solda cu ten-tativa de mituire în echipă. Falsul și mita favorizează spațiile private, unde, la un tête à tête cu profesorul sau profesoara, se poate „vorbi”. Avantajele acestui mod de notare trec dincolo de eliminarea incitațiilor pentru corupție. Discuțiile în clasă șlefuiesc arta de a convinge oponenții - un lucru care prinde bine în orice meserie. Lucrul în echipă este varianta-pilot a viitoarei cariere - așa sau altfel, orice profesie presupune în mare măsură cooperarea cu colegii de birou întru obținerea unui rezultat comun.Pe durata studiilor, echipele de lucru nu erau întotdeauna aceleași. În fiecare trimes-tru funcționam în cadrul unei alte echipe ajungînd să interacționez eficient cu colegii de la prima interacțiune. E și acest lucru o

chestie care se învață - nu din teorie, ci din practică.Paralel cu aceste bunuri, școala pe care am făcut-o folosea și o metodă inovațională de evaluare a performanțelor studenților. În pri-mul trimestru îți fixai o serie de obiective și te autoapreciai, în cel de-al doilea trimestru erai apreciat de colegii din echipă care-ți dădeau feedback (de altfel, foarte critic), într-al treilea trimestru erai apreciat de profesori care-ți mai dădeau și niște sfaturi. Metoda respectivă se numește Evaluarea la 360° și nu este una patentată. Cu ajuto-rul ei m-am învățat să aud, să deosebesc lingușeala de opinia exprimată cu sinceri-tate, să reacționez calm la critică și să mă auto-perfecționez.

Deci: Dacă vrem să ieșim din mizerie, căutăm să dezvoltăm intoleranța față de corupția din sistemul educațional. Note cumpărate - Nu! universitățile nu produc simpli meseriași, ci PeRSONalITățI. atenție la aptitudini, în aceeași măsură ca și la cunoștințe.

îN îNCheIeRe

Profesia de pedagog nu este una presti-gioasă. Spre deosebire de medic, jurist

și economist, pedagogul nu se poate făli cu un statut social de invidiat. Fiindcă este ul-tima opțiune a studentului, sistemul acesta-i triază pe cei buni. Cei ce ajung să predea sînt cei care nu au reușit să facă medicină, juridică sau economie. Iar lucrul acesta are consecințe nefaste.De exemplu, în Finlanda, pentru ca să fii pedagog, indiferent dacă predai în școală sau instituție, trebuie să fii titularul unei diplome (evident nu a unei diplome cumpă-rate) cu nota medie de cel puțin 8.5. Aceasta favorizează apariția unor pedagogi de elită. Desigur că în modul acesta vom avea mai puțini pedagogi. Ce să-i faci. Vom importa din românia și alte țări. În schimb pe puținii rămași îi vom salariza cum se cuvine. După cum merită. Căci merită.Să nu ne facem iluzii:Profesorii slabi nu produc studenți buni.e bine să ținem cont de acest fapt, dacă vrem absolvenți luminați, care să cunoască bine limbile străine, calculatorul și alte lucruri fără de care Moldova nu are cum să devină o țară dinamică fără oameni săraci.

T em a Num arulu i

59nr. 33 / mai 2011

echipăordonare

ordonare

echilibru

dra

goste

relaţie

ViTAlie dRucecactor și regizor

60 nr. 33 / mai 2011

Bineînţeles că nu l-a găsit niciodată. bineînţeles că femeia transformă orice experienţă în valori pe care le păstrea-

ză şi caută să le întrupeze.

fetele se transformă în femei, adunînd valori în sipeţelul secretelor. la început învaţă să poarte rochiţe şi fundiţe şi totodată că frumosul are o anumită culoare, formă şi că acestea trebuie să fie în armonie.

Apoi, în adolescenţă învaţă că e bine să corespunzi anumitor tipare şi dorinţe. şi că acest bine trebuie să fie universal, adică să poată fi aplicat în orice caz şi tuturor.

la maturitate, învaţă că adevărul înseamnă să ai un copil. să ai un soţ. să ai un job. și că toate astea sunt adevărate pentru că aşa a făcut mama, bunica şi tot restul femeilor. adevărul trebuie să corespundă cerinţelor sociale.

Paralel, în femeie se dezvoltă o altă persoană. Ea caută frumosul, binele, adevărul în ochii celorlalţi, ai bărbaţilor.

o femeie nu îi va spune niciodată sens. dar asta va avea în vedere. principalul e să îmi fie cald şi să am un spate care să mă ocrotească, spun unele. principalul este ca să întîlnesc marea iubire şi să mă simt împlinită, spun altele. nuuuuu, spun altele, principalul este să am o carieră care să îmi permită să fiu independentă.

Fiecare dintre ele însă atribuie Valoare propriilor relaţii şi realităţii. Întreaga viaţă a femeii este legată de sens şi valoare. Poate

să mă înşele, spun unele, principalul este să nu aflu.

îmi place pentru că e frumos, e bun sau e adevărat (autentic), spun toate femeile. bărbaţii ne plac exact din aceleaşi motive :). şi pentru că afişează un aer de seducţie şi dorinţă.

Sau MaI MulT, PeNTRu Că au PRINCIPII.

Băieţii devin bărbaţi învăţînd să respecte reguli. Să creeze reguli. Să îi facă pe alţii

să respecte reguli. Acestea pot avea sens sau nu, pot purta o valoare sau nu. Ele sunt create în baza unor principii. Nu eşti bărbat dacă plîngi, dacă vorbeşti mult, dacă te lauzi, dacă eşti sentimental sau dacă nu ştii să îţi aperi femeia.

ei învaţă de mici ce este adevărul şi cum să îl promoveze şi să îl apere. apoi, crescînd, pretind acelaşi lucru de la femei. adică să fie a lui în totalitate. să îl scalde în valorile ei. el să fie primul şi ultimul, alfa şi omega, începutul şi sfîrşitul.

Ele pretind sens. Florile aşteptate de femei sunt demonstraţie a faptului că el o aprecia-ză. Bucuria lui la vestea că ea este însărcinată este demonstraţia faptului că el o iubeşte.

şi la un moment dat se întîlnesc. el, înso-ţit de principii, ea – încărcată de valori. şi începe bătălia. flori, adevăruri, seducţie şi dorinţă. toate pline de subtexte.

pas i. Bătălia pentru întîietate. Valorile ei

devin impediment pentru o relaţie adevărată, aşa cum o vede el, corporală adică. Ea ştie ce e bine, el ştie ce e adevărat. războiul încă poate fi oprit.

Pas II. bătălia pentru scaunul de împărat/împărăteasă. principiile lui spun că un bărbat e leaderul. valorile ei o terorizează. ea este emancipată. ea găseşte sens în tron. cum să ieşi din asta? războiul continuă pe sub tejghea.

Pas III. Bătălia pentru intimitate în afara ei/lui. Valorile ei îi spun că prietenii trebuiesc în-depărtaţi, berea şi fotbalul anihilate. Principii-le lui – că prietenele ei sunt cele care o învaţă să trăiască. Deci o invidiază. Amîndoi se iubesc, deci renunţă. Adică stau aşa frumos numai ei doi, evitînd lumea mare şi rea care le va distruge relaţia. Cică e pact. De fapt, războiul e transferat în casă.

apoi, amîndoi obosiţi şi plictisiţi de lupta dintre principii şi valori se despart. mai trişti, mai bătrîni, mai bolnavi.

PîNă la NOI PRINCIPII ŞI valORI.

De fapt, valorile şi principiile sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Exact ca şi

bărbatul cu femeia. Şi rezistă numai cuplurile care înţeleg că un program de viaţă este efi-cient numai atunci cînd valorile şi principiile se ţin de mîini. Şi numai în acest caz, ceea ce a auzit eroina poveştii de la început este plin nu numai de sens, ci şi adevărat. Dar despre asta, data viitoare. Punkt.

feMei şi bărbaţi:ele Cu valorile, ei Cu prinCipiilesau CuM să ruinezi o relaţie în 3 Paşi

ÎMI AMINTESC DE O SECVENţă DINTr-O CArTE. NU MAI

şTIU CE CArTE şI DE UNDE, DOAr SENzAţIA DULCEAgă A UNEI

ADOLESCENţE răVăşITE. EA, 16 ANI, PrIMA OAră SINgUră

ÎNTr-O PăDUrE. DE DUPă COPAC O STrIgă CINEVA. VOCEA LUI

ErA DULCE şI AMAră TOTODATă. şTIţI CUM E BErEA CrEATă

SPECIAL PENTrU FEMEI? ExACT AşA SUNA VOCEA ACEEA. PLINă

DE SEDUCţIE şI DOrINţă. EA răMâNE ÎNCrEMENITă. APOI, ÎşI

AMINTEşTE TOATă VIAţA DE VOCEA NECUNOSCUTă şI TrESArE

LA AUzUL UNEI VOCI NOI DE BărBAT.

text de Angela Stafii

T em a Num arulu i

61nr. 33 / mai 2011

sentiment

deschidere

profunzimi

idee

copil

voioşie

luminițA țâcuregizoare

62 nr. 33 / mai 2011

?

Într-o țară unde discuția despre principii și valori a devenit sinonimă cu tergi-versarea la infinit a adoptării deciziilor,

acest lucru nu ne mai ia prin surprindere. De această dată, FMI a fost cel cu principi-ile. Un principiu simplu: dacă nu am fi apro-bat bugetul în termenul-limită, adică cu o săptămînă pînă la ședința Consiliului Execu-tiv, programul nostru urma să fie suspendat. Deh, fiecare cu principiile lui. Prin urmare, din 31 martie curent avem buget. Bugetul anului 2011 este unul cu tentă socială. La fel ca și alte cîteva bugete premergătoare. Acesta-i principiul: avem grijă de oameni sau, cel puțin, asta suntem învățați să spunem. La concret, principiul respectiv se manifestă sub aspect dublu: (1) la formarea veniturilor, atunci cînd optăm să taxăm ve-niturile cetățenilor după metoda progresi-vă – de la bogați mai mult, de la săraci mai puțin; și (2) atunci cînd împărțim mămăli-ga, alocînd mai multe resurse sectoarelor zise sociale (învățămînt, sănătate, asigu-rări sociale, cultură și tineret). Pînă aici nimic principial nou. Cum am cheltuit peste două treimi din mijloacele bugetare pentru sectorul social, așa și cheltuim.Însă bugetul nu e arena unor schimbări

radicale. Cheltuielile pentru sectoarele economice au crescut cu 750 milioane lei, majorîndu-și ponderea de la 11 la 12 la sută din total cheltuieli – o victorie, aparent, modestă pentru guvernarea democrată-liberală. Lucrul care se omite din discuția pe principii este că un buget social, este, în esență, un buget care papă resurse. Iar sub acest aspect victoria nu mai e mică. Marii „perdanți” ai bugetului sunt educația și asigurările sociale ponderea cărora în PIB se diminuează cu cîte 0,7% față de 2010. Să înțelegem că optimizarea rețelelor de școli și eficientizarea sistemului de prestații sociale au impact? Au.Valorile unui buget sunt de sorginte mo-netară. Mă așteptam la discuții dure între partidele de coaliție la capitolul împărțirea resurselor. Mijloacele bugetare sunt instru-mente prin care ministerele își realizează misiunea. E natural ca fiecare să tragă pla-puma pe partea sa. Paradoxal, însă aici am fost martorii unei idile. Certurile care ne-au animat pe durata mărțișorului nu au vizat cheltuielile, ci veniturile bugetare. În linii mari, mărul discordiei se arată făcut din două jumătăți: accizele la țigarete și băuturi alcoolice tari, care urmează să fie

majorate cu 50% și modul de determinare a veniturilor impozabile.Cu prima e limpede. Un impozit pe viciu ca-re-i va afecta pe fumători și consumatorii de alcool. Prețul acestor produse va crește, iar consumul poate că va scădea. Dacă scade, nu suntem deranjați prea tare – abia vom fi mai sănătoși. Însă consumul acestor „bunuri ale civilizației” este neelastic, astfel încît bugetul are doar de cîștigat.Cealaltă e mai gheboasă. Determinarea impozitului „la ochi”, în funcție de averea contribuabilului, se practică în unele țări. În esență, acolo nu se dă crezare depună-torului declarației fiscale, ci se purcede la o estimare indirectă a veniturilor. Dacă între suma declarată și cea estimată este un decalaj mare, vizita inspectorului fiscal este inevitabilă. Depinde de nuanțe, desigur, însă pentru republica Moldova, unde numai copiii sunt curați în fața fiscului, această practică poate să ricoșeze strîmb. Odată ce vinovați sunt toți, regula începe să fie aplicată selectiv.Noi însă am învățat lecția: puterea celui care face selecția se întrece cu cea a Dom-nului. și nu e bine. zic asta cu referință la valori. Nemonetare.

buget cu principii…

Dar valoriNOrOC DE FONDUL MONETAr

INTErNAțIONAL, CăCI AVEM BUgET. E DrEPT Că NU

A FOST PrEzENTAT PArLAMENTULUI ÎN LUNA SEP-

TEMBrIE A ANULUI TrECUT șI NICI N-A FOST APrO-

BAT ÎN DECEMBrIE CUM CErE LEgISLAțIA, CI ABIA

ÎN MArTIE CUrENT. DUPă ExPIrArEA UNUI TrIMES-

TrU DIN ANUL CU PrICINA.

text de Sorin Hadîrcă

T em a Num arulu i

63nr. 33 / mai 2011

întrebare

stănescu

predeterminare

lege

casă

Alex măTRăgunăprezentator de știri, rocker

64 nr. 33 / mai 2011

paroles...ExAMINÎND MODUL ÎN CArE VOrBESC OA-

MENII DESPrE CEVA, PUTEM DETErMINA MODUL

ÎN CArE ÎNţELEg EI LUCrUL rESPECTIV. CUM SE

rAPOrTEAză LA EL, CUM ÎL INTErPrETEAză şI

CUM şI-L ÎNSUșESC.

CÎND, DUPă DECEMBrIE 2010, A ÎNCEPUT

Să SE VOrBEASCă INTENS DESPrE PrINCIPII

şI VALOrI – şI UNII SPUNEAU Că PENTrU NOI

CONTEAză NU ATÎT POSTUrILE, CÎT PrINCIPII-

LE şI VALOrILE – A ÎNCEPUT Să Mă INTErESEzE

FOArTE TArE CArE E, DE FAPT, SENSUL LOr şI

CUM SÎNT UTILIzATE ACESTEA ÎN CONTExTUL

BASArABEAN. şI, CUM SE FACE DE OBICEI ÎN

ANALIzA DE DISCUrS, AM DAT LA CăUTArE PE

gOOgLE STrINgUL PrINCIPII şI VALOrI şI AM

CITIT MULTE ArTICOLE ÎN CArE APărEAU CU-

VINTELE ASTEA, ÎNCErCÎND Să OBSErV EVEN-

TUALELE rEgULArITăţI.

text de Alex Cosmescu

Paroles

T em a Num arulu i

65nr. 33 / mai 2011

calitate

consecvenţă

responsabilitate

omenieParoles

nicOlAe OsmOchescudoctor în drept, profesor universitar

66 nr. 33 / mai 2011

Am exclus în mod intenţionat re-ferinţele la negocierile politice. Mi-am zis că ele vor fi analizate mai

aplicat de ceilalţi colegi care scriu pentru Punkt. În plus, mă interesa mai mult back-ground-ul care a făcut posibilă explozia de texte despre principii şi valori în presă şi în blogosferă.

În primul rînd, majoritatea referinţelor pe care le-am găsit veneau din discursul oficial, mai ales din tot felul de coduri de etică ale diferitor organizaţii. De exemplu:

„ [...] Codul se bazează pe următoarele prin-cipii, norme şi valori profesionale: libertatea academică, autonomia personală, imparţiali-tatea, [...] transparenţa şi confidenţialitatea, responsabilitatea şi răspunderea, respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi grija, concurenţa loială.”

În textul codului scria că principiile stipu-lează ceva, dar, în acelaşi timp, sînt ceva pe care se întemeiază altceva – ca şi valorile, de fapt: ele se exprimă în textul codului, sînt respectate de o anumită categorie de per-soane şi reprezintă ceva pe care se bazează altceva. şi, la sfîrşit, principiile şi valorile erau enumerate la grămadă. Adică liberta-tea e o valoare sau un principiu sau ambele în acelaşi timp? Dar respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi grija?

Într-un cod de etică al unei bănci se spune cam aşa:

„Valorile corporative înalte joacă un rol decisiv în această privinţă. Şase principii esenţiale stau la baza activităţii instituţi [ei x, am decis să nu dau nume]:

Transparenţa, Cultura comunicării deschise, Responsabilitate socială şi toleranţă; Ori-entare spre servicii; Standarde profesionale înalte; Angajamentul personal puternic.

Aceste şase valori reprezintă esenţa culturii noastre corporative.”

Aici principiile şi valorile sînt identificate cu text deschis – cele şase lucruri enumerate sînt numite iniţial valori, apoi principii (şi încă şi esenţiale), apoi din nou valori.

Acelaşi lucru se întîmplă şi într-un manual de educaţie pentru democraţie, unde se vorbeşte despre „gradul de deschidere pentru un set de valori sau principii morale care conţine grija pentru ceilalţi, cinstea, corectitudinea, respectul de sine şi faţă de ceilalţi.” Aici, termenii noştri sînt prezentaţi ca alternative, separate prin sau – adică ceva de genul grijii pentru ceilalţi poate fi numit fie principiu, fie valoare. şi nu putem şti cu

exactitate ce ar face ca lucrul ăsta să fie numit diferit în diferite cazuri.

În mare, în discursul oficial, termenii principii şi valori sunt nişte semnificanţi flotanţi – îşi capătă semnificaţia în funcţie de context.

În primul rînd, sunt utilizaţi de obicei la plural – uneori se vorbeşte despre seturi de valori sau sisteme de valori, precum şi despre principii democratice sau principii sănătoase. Textele pe care le-am văzut par a sugera că e bine să ai principii şi valori, că principiile şi valorile sunt cele care ghidează comportamentul – dar, în acelaşi timp, dife-rite colective / grupuri îşi asumă principii şi valori specifice. Uneori, grupurile astea în-cep să facă şi liste de principii şi valori, şi le pun la grămadă, fără a le distinge. Presupun că toate astea se întîmplă fiindcă basarabe-nilor le e greu să facă diferenţa între noţiuni abstracte. Sau pur şi simplu nu le pasă: dacă ceva poate fi numit atît principiu, cît şi valoare, de ce să ne mai complicăm – îi lipim ambele etichete.

În tot cazul, în discursul oficial, elementul semantic principal, comun atît principiilor, cît şi valorilor, pare a fi ceva de genul lucru important şi general pe care îl iei ca bază pentru acţiunile tale – de obicei, atunci cînd te încadrezi într-un anumit grup (firma al cărei cod trebuie să-l respecţi, universitatea care are şi ea un cod etic).

şi aceste principii şi valori sunt făcute publice – cei care le întreţin consideră că e important ca şi alţii să le cunoască, de asta le includ în tot felul de coduri şi descrieri de misiuni.

Adică, principiile şi valorile:

1. reglementează acţiunea (funcţionează ca reguli);

2. sunt puse la baza acţiunilor (funcţionează ca puncte de reper);

3. sunt percepute ca rezultat al activităţii (funcţionează ca scop);

4. sunt promovate (funcţionează ca etichetă pentru auto-identificare).

şi, ţinînd cont de faptul că principiile şi valorile sunt afişate pe site-uri şi în codurile etice, iar reprezentanţii diferitor abordări se mîndresc cu valorile şi principiile pe care le cultivă (şi pe care le consideră, deseori, singurele adecvate) ele funcţionează şi ca o strategie publicitară. Ceva de genul: iată valorile şi principiile mele, uite cît de impor-tante sunt ele; înseamnă că, dacă am valori şi principii mai bune decît alţii (sau pur şi

simplu pentru că am valori şi principii) sunt şi eu mai bun decît alţii. Alege-mă pe mine! Pe mine!

şi presupun că lumea a început să facă glume despre principii şi valori în momentul în care a conştientizat funcţia asta. Cînd şi-a dat seama cît de goale de sens au ajuns aceste două cuvinte în discursul oficial – unde pot însemna aproape orice în afară de „interese pragmatice şi meschine”. şi unde, dacă ai principii şi valori, ţi se poate ierta aproape orice.

În discursul informal – conversaţia cotidiană – situaţia e un pic mai simplă şi clară.

Cea mai ilustrativă mi s-a părut o discuţie de pe un forum, unde cineva a întrebat, într-o primă postare dintr-o temă (o să păstrez absenţa diacriticelor şi ortografia originală):

„Viata este complicata si vrem noi ori nu, tre-buie sa avem niste valori sau principii, daca asa vreti sa le spuneti, care sa ne ghideze. Care sunt ele? De ce cred in ele si as putea vreodata sa incetez a crede in ele?”

O persoană care a răspuns la tema respecti-vă – Cris – scria:

„fericirea e tot ce am mai scump pe lume, si daca familia, persoanele iubite, cariera, fericirea altora ma face fericita, atunci inseamna ca si toate aceste elemente sint niste valori in viata mea”

renegate, un alt forumist, scria, în aceeaşi logică:

„valori - stimă, respect, cunoştinţe, infor-maţia

principii - să nu am sex cu prietenele/soţiile prietenilor mei.

să nu trădez prietenii şi la nevoie să ajut prietenii;

să pedepsesc pe cei care m-au ofensat măcar o dată!”

În discuţia asta de forum, lucrurile par cu mult mai simple decît în discursul oficial. Aici valorile sunt exprimate printr-un cuvînt sau o sintagmă şi reprezintă „lucruri importante” pentru o persoană – lucruri spre care aspiră şi pe care le vrea prezente în viaţa lui/ei – iar principiile sunt formulate printr-o propoziţie, în general la imperativ sau la conjunctivul hortativ – un fel de îndemn, sfat sau regulă care interzice o acţiune sau promovează o atitudine. Un fel de normă morală personală.

Să însemne asta că oamenii obişnuiţi ştiu care le sunt principiile şi valorile, spre deo-sebire de oficialii noștri scumpi și dragi?

T em a Num arulu i

67nr. 33 / mai 2011

încredere

devenire

echipă

coerenţă

descoperire

credinţă

limbaj

lOReTTA hAndRAbuRAviceministră a educaţiei

68 nr. 33 / mai 2011

text de Ion Grosu

cofibreiculuiValoareaPRINCIPII MaTeRIalISTe ŞI valORI INTaNGIbIleÎn ultima lună am moderat discuţii în şapte localităţi. Un fel de „mese rotunde” organizate pentru informarea „potenţialilor beneficiari”. Am vorbit cu 200 de oameni, primari, directori de şcoli şi grădiniţe, asistenţi sociali şi elevi din centrul şi sudul Moldovei. Activităţile erau de tip clasic onegist: produsul — instruiri, granturi mici, concurs de proiecte, ambalajul — cofi-breicuri, flip-cearturi, focus-grupuri, brăin-stor-ming-uri. - Of, ne stau în gît deamu seminarele voas-tre! - Nouă ne-au spus obligatoriu să venim de la primărie. - De-ar fi mai multe instruiri.Probleme. Ei au probleme. "E-he-he... O mie şi una de probleme!" Dintîi, deci şi cele mai importante, sunt cele ce se văd. - Drumul trebuie reparat - Acoperişul şcolii trebuie reparat - Trebuie să amenajăm parcul - Nouă ne trebuie canalizaţie - Trebuie să restabilim fîntîna arteziană - Trebuie de reparat bibliotecaUrmează clişeele: - Şomajul - Sărăcia - Migraţia - Îmbătrînirea populaţiei - Criminalitatea - Gunoiştile - Apa poluatăDupă care vine o pauză stranie. Mia şi una de probleme se termină undeva la a zecea. Ce probleme mai avem?Cînd intri într-un sat, problemele de infrastruc-tură sunt vizibile şi par importante. Noi vedem un gard care se dărîmă, un drum găurit, un acoperiş spart, o grădiniţă părăsită. Nu vedem relaţiile dintre oameni. Nu vedem că Ion e certat cu Vasile, că Tudoraş se teme să se în-toarcă acasă de la şcoală, că Aliona toată ziua retrăieşte momentul cînd cineva a înjurat-o în public. Drumul se vede, trăirile oamenilor — nu. copilul pe lîngă care ai trecut. are haine vechi, e murdar, îi fug ochii. se teme să te privească. Merge lipit de gard. Mai

departe nu ştiu. E apreciat de comunitate? Se înţelege bine cu alţi copii? Se simte bine acasă? Asta e invizibil, deci secundar.Îi întreb dacă sunt seri cînd vin acasă lehă-metiţi şi enervaţi. Sunt. Des. E-he-he-e-e... Îi întreb dacă sunt enervaţi din cauza unui drum, a unui acoperiş stricat sau din cauza unui om, a unei vorbe. Lista de probleme de pe flip-ceart dispare. Începe discuţia vie.mama care se ruşina de copilul eiUnul din proiectele de anul trecut al ONG-ului cu pricina a fost susţinerea unui program de integrare a tinerilor cu dizabilităţi în comunita-te. Sună sec, sună onegist, sună a activitate de galocică pentru raportul final — sunt de-acord. Beaca!Două femei dintr-un sat cu 20 de copii cu diza-bilităţi au decis să-i ajute. Au făcut un centru în care aceştia aveau activităţi comune cu alţi copii „normali”. - La început, copiii noştri se uitau foarte straniu la noii veniţi. Se temeau de ei, păstrau un spaţiu mare între ei. Erau excesiv de grijulii, îi corcoleau şi se comportau diferit cu ei. Asta clar că îi deranja. După o lună de activităţi zilnice în comun nu mai existau două tabere. Se îmbrînceau, se cuprindeau, se certau fără nici o diferenţiere de grup. Erau percepuţi ca toţi ceilalţi. O mamă mi-a spus că acum se simte vinovată faţă de copilul ei pentru că l-a izolat atîta timp de ceilalţi. Se ruşina să iasă cu el în sat, îi era greu să reziste la privirile stranii. Nu putea accepta că are un copil diferit.Ne ducem în alt sat acum. Şerpuim printre dealuri bucăţite, arate de-a lungul, presărate cu sacoşe, pe un drum ce ne umple de vibraţii. Drumul trebuie reparat.Ajungem într-o sală de şedinţe a unei primării din sudul Moldovei. Cinci femei desenează, se şuşotesc, rîd. Ele au găsit soluţia. Soluţia este construcţia unui centru de fitness în sat. Băr-baţii rîd, femeile chicotesc, își reţin zîmbetul. - Ei, fitness lor le trebuie.- Ei, fitness. Numai la scărpinat limba li-i gîndul…- Altceva n-aveţi cu ce vă ocupa?- Da' ce problemă rezolvă?Cinci minute ascultăm prezentarea doamnelor. Problema care cred ele că o rezolvă

este a siluetei. Femeile din sat nu au condiţii pentru menţinerea siluetei. Pînă la urmă ajun- gem cu toţi la concluzia că în satul cu pricina problema e alta. Ca în multe alte sate. Femeile nu au unde să se adune şi să comunice. Băr-baţii vorbesc între ei în baruri. Femeile nu au unde ieşi. Stau în case.satele – care este întrebarea?Strategii privesc în viitor şi văd o Moldovă cu mai puţine sate. Suntem prea ineficienţi pentru a menţine infrastructuri decente în localităţi cu o mie de bătrîni şi o sută de copii. N-avem cum. Deci consolidare. Deci concentrare de investiţii pe anumite localităţi. Şcoli de cir-cumscripţie. Reţele de drumuri coordonate cu strategii regionale de dezvoltare.Doar că în sate se întîmplă aberaţii de sistem. Un gospodar cu neamuri obţine suport de la FISM pentru construcţia apeductului într-un sat cu 700 de locuitori. Alături, unul cu 3,500 încă aşteaptă. Un om se întoarce din Franţa cu nişte prieteni francezi, construieşte gimnaziul de la zero şi devine primar. da, eforturile patrioţilor gliei strămoşeşti sunt sisifice: - Acum e o tendinţă nouă — părinţii plecaţi se întorc şi iau copiii cu ei. - Da voi puneţi-i să plătească şcolii la absol-vire! - Ce folos? - Cum ce folos? Noi aşa am strîns cîte 1400 de lei şi am reparat cancelaria. - Pentru cine să repari dacă ei îşi iau copiii? - Cum pentru cine? Pentru nepoţii lor! - Care nepoți? Ei o să-şi trimită nepoţii din Italia să înveţe în sat?! - Da' au reparat-o? Au reparat-o!Pe tineri nu îi mai poţi ţine în sate. Nici cu pro-iecte de întoarcere a lor din internet la carte. Nici cu cercurile "Starturi vesele", "Prietenie, dans şi cînt" sau "Corp sănătos într-o minte sănătoasă". Deducţiile raţionale nu contează, cînd se rîscheşte gardul la cimitir. Ce-i de făcut? Aplicăm la fonduri americane! - D-apoi chiar americanii să ne facă nouă gardul la ţîntirim?În chestiunea satelor izul rezolvării încă nu se simte. Că răspunsuri bune nu sunt - e clar. Bate la ochi lipsa întrebării relevante. Nimeni nu se încumetă să o pună.

yOlkA flymAnart-director

T em a Num arulu i

69nr. 33 / mai 2011

pace

detaşare

unicitate

atenţie

zîmbet

putere

calm

yOlkA flymAnart-director

70 nr. 33 / mai 2011

sandaFilatdeSPRe valoRi, PRinciPii și cRăPătuRi…

ÎN UNA DIN șCOLILE SPIrITUALE OrIENTALE,

ÎNVățăTOrUL, țINÎND ÎN MÎNă UN PAHAr DIN STI-

CLă, I-A ÎNTrEBAT PE ELEVII SăI: “VEDEțI CUMVA

ÎN ACEST PAHAr O CrăPăTUră?”. răSPUNSUL A

FOST: ”NU, NU VEDEM!”. ATUNCI ÎNVățăTOrUL I-A

MAI ÎNTrEBAT O DATă PE ELEVII SăI: “POATE TOTUșI

VEDEțI ÎN ACEST PAHAr O CrăPăTUră?”. răSPUN-

SUL A FOST IArășI “NU”, IAr ELEVII S-AU gÎNDIT ÎN

SINEA LOr Că ÎNVățăTOrUL A ÎMBăTrÎNIT șI POA-

TE ArE NEVOIE DE OCHELArI. “șI TOTUșI, - A zIS

ÎNVățăTOrUL – ÎN FIECArE PAHAr DIN STICLă ExIS-

Tă O CrăPăTUră MICrOSCOPICă. MAI DEVrEME

SAU MAI TÎrzIU, CINEVA VA SCăPA ACEST PAHAr șI

EL SE VA SPArgE. PENTrU Că ACEASTA ESTE PrO-

PrIETATEA STICLEI – DE A SE SPArgE.” E BINE Să șTII

Că OrICE PAHAr ArE O MICă CrăPăTUră. SPrE DE-

OSEBIrE DE UN PAHAr DE PLASTIC… PE CArE POțI

Să-L SCAPI, Să-L ArUNCI, Să FII ABSOLUT NEgLI-

jENT CU EL – OrICUM NU I SE VA ÎNTÎMPLA NIMIC. șI

E DE UNICă FOLOSINță.

text de Sanda Filatfoto de Sergiu Odainic

T em a Num arulu i

71nr. 33 / mai 2011

Atunci, însă, cînd ții în mînă un pahar de sticlă, ești conștient că ai un obiect fragil și atitudinea față de el este cu totul alta – știi că în orice clipă se poate sparge. Așa că vei fi deosebit de atent cu el, îl vei spăla, îl vei șterge cu atenție (fără presiune prea mare), îl vei pune la un loc sigur, rezervat doar pentru el. La fel sunt și relațiile. Oricît de frumoasă ar fi relația pe care o aveți, e bine să stiți că există acea crăpătură. Pentru că orice relație se va “sparge” într-un sfîrșit – prin separare, prin divorț sau prin decesul unuia dintre parteneri. Mai devreme sau mai tîrziu, asta se va întîmpla. și pentru că acea crăpătură există, și pentru că relațiile sunt fragile, trebuie să fim deose-bit de atenți și tandri cu partenerul nostru. E nevoie să investim energie, muncă, și să acordăm multă atenție timpului petrecut împreună.știți de ce relațiile deseori “se rup”? Pentru că noi credem că ele sînt veșnice, că sînt “pentru totdeauna”, că se aseamană cu acel pahar de plastic pe care îl putem trata fără nici o grijă că se va sparge.

Dar atunci cînd conștientizezi că relațiile au un sfîrșit, că ele nu sînt veșnice, atunci ai putea să-ți revezi compor-tamentul și atitudinea. Familia, ru-

dele, prietenii nu vor fi întotdeau-na alături de voi. Fiți atenți!

Dacă aveți ce să le spuneți – spuneți-le acum. Pentru că

va veni un timp cînd ei nu vor mai fi alături și atunci

nu veți mai avea cui spune “Mulțumesc”,

“Te iubesc”, “Iartă-mă” sau “Te iert”. Acest lucru va fi imposibil de realizat.Dar atît timp cît sîntem sănătoși și

fericiți, haideți să ținem bine minte că relațiile sînt fra-gile ca și sticla (sau cristalul), că oricînd se pot “sparge” sau ”rupe”. Haideți să

deSPRe valoRi, PRinciPii și cRăPătuRi…

72 nr. 33 / mai 2011

investim în relații energie și să fim atenți unul cu altul în fiecare zi, pentru că zilele noastre se aseamănă cu fulgii de zăpadă ce cad pe suprafața apei.” Așa le-a vorbit învățătorul elevilor săi. În relația bărbați-femei, cel mai important e să constientizăzam cît sîntem de diferiți. Atunci cînd va veni conștientizarea și accep-tarea faptului că sîntem diferiți, atunci vom putea evita cu ușurință conflictele. Deseori avem iluzia că dacă partenerul ne iubește, el va reacționa și se va comporta exact așa cum reacționăm și ne comportăm noi, atunci cînd iubim. Tocmai această atitudine ne face să suferim, să ne simțim dezamăgiți, să ne dorim ca el/ea să vrea ceea ce vrem noi, să simtă ceea ce simțim noi. Cum scria Marquez “Dacă cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.”Cea mai răspîndită pretenție a femeii este: ”El nu mă aude!”. Cea mai răspîndită pretenție a bărbatului este: “Ea vrea să mă transforme după placul său!” Adevărul este că atunci cînd un bărbat se căsătorește sau construiește o relație, el speră că femeia niciodată nu se va schimba (dar femeile se schimbă), iar femeile speră că bărbatul se va schimba (dar bărbații nu se schimbă). Adică schimbări au loc oricum, dar nu în direcția dorită. De ce se întîmplă așa? Pentru că gîndim, reacționăm, iubim și ne comportăm diferit. Ce putem face pentru a construi sau a îmbunătăți o relație? Putem folosi cei trei i – să întelegem, să iubim, să iertam. Ar putea fi extrem de util să înțelegem că bărbații au valori diferite de valorile pe care le au feme-ile, în general. Pentru bărbați este important să fie puternici și să-și manifeste această pu-tere, să aibă întotdeauna un scop, o direcție, ei sînt conduși de instinctul concurenței, le plac luptele, concursurile – cine ajunge primul, cine iese învingător, etc. Aici își are rădăcină și regula după care se conduc în general bărbații – Eu cîștig, pentru ca tu să pierzi. (Este vorba despre specificul psihicu-lui masculin (și feminin, mai jos) ca fenomen. La aceste concluzii s-a ajuns în urma multor cercetări științifice și sociale. Este adevărat că astăzi putem urmări diverse mutații la nivel psihic, cum ar fi feminizarea bărbaților, (asumarea rolului feminin atunci cînd situația îi obligă să îngrijească singuri copiii sau asu-marea conștientă a acestui rol…)Femeile au alte valori, pentru ele este important să-și manifeste grija și atenția, ele sînt empatice, se susțin una pe alta și

oferă susținere și sfaturi celor care le-o cer și chiar și celor ce nu le-o cer. Așa sunt ele, trăiesc după principiul “totul poate fi îmbunătățit, perfecționat”. Fie că e vorba de propriul aspect exterior, fie că e vorba de calitățile partenerului, femeia se avîntă cu același elan să încerce o nouă nuanță pentru păr sau să-și învețe partenerul cum se ține corect furculița în mîna stîngă. Ce este rău în a vrea să faci bine? Absolut nimic. Doar că acesta este un principiu de viață feminin și uneori intră în contradicție cu principiile de viață masculine, care sînt urmatoarele “nu interveni atunci cînd totul merge bine” și “eu pot face asta singur!”. Bărbatul se percepe pe sine oarecum ca și pe un ”mecanism” ce funcționează într-un fel anume. Atunci cînd femeia îl critică constructiv, crede ea, sau îl atenționează (din cele mai nobile intenții) asupra unui detaliu cum ar fi ținerea corectă a furculiței în mîna stîngă, bărbatul (prin pris-ma autopercepției) înțelege că un detaliu din “mecanism” este defect, iar conform logicii sale, dacă un detaliu este defect, înseam-nă că întreg mecanismul nu funcționează așa cum trebuie. De aici apare rezistența și reacția bolnăvicioasă a bărbaților la sfaturile femeilor. Respectiv, ea se supără că grija sa nu a fost apreciată, el se supară pentru că nu este acceptat așa cum este și pentru că partenera nu-i oferă încrederea că se va des-curca singur cu “nenorocita aia de furculiță”.Un bărbat, cînd se pomenește într-o situație dificilă, caută soluții. Caută pînă găsește singur ieșirea din impas. Așa e în lumea bărbaților, ei nu dau fuga la vecin să-l întrebe cum să-și redreseze situația financiară, famili-ală sau cum să-și rezolve problemele cu șeful. Femeile, cînd se pomenesc într-o situație dificilă, fac întocmai ceea ce nu fac bărbații. Ele caută susținere, ajutor, vor să fie ascul-tate, caută sprijin la alte femei – mamă, soră, prietenă, vecină. Dar cel mai prețios pentru o femeie este sprijinul bărbatului. Tot ce-și dorește o femeie atunci cînd este tristă sau obosită e să fie ținută în brațe, să fie lăsată să-și spună păsul și să fie încurajată prin cîteva cuvinte ce-i vor ridica autoaprecierea, cum ar fi : “Înțeleg cît îți este de greu!” sau “Ești cea mai bună mamă, soție, fiică, soră…!” sau pur și simplu să i se spună “Te iubesc!”. Atît de simplu? – vor întreba bărbații. Da, e simplu. și totuși, multe cupluri se destramă tocmai pentru că țin cu tot dinadinsul să complice lucrurile. Nu se știe de unde vine acest mit, cum că bărbații ar ști să citească gîndurile femeilor și

viceversa. În loc să se plîngă că este obosită și să aștepte ca bărbatul să se priceapă ce necesități o frămîntă la moment, o femeie ar putea obține tot ce-și dorește spunînd lucrurilor pe nume: “Dragul meu, am avut o zi foarte grea. Ai putea să mă ții în brațe și să mă asculți zece minute? Chiar am nevoia să-mi descarc sufletul, iar tu m-ai ajuta enorm!” Niciun bărbat nu va refuza, din cel puțin trei motive: 1. Vă adresați respectuos și cu o intonație ce denotă sinceritatea necesității. 2. Ați specificat limita temporală (10 min.). (Nu e chiar așa de mult, va reuși pînă la meci). 3. Instinctul de cavaler îl va propulsa din fotoliul preferat pentru că aleasa inimii lui i-a cerut ajutorul.S-ar putea ca prima dată să nu vă asculte cu mare atenție și peste trei minute să observați semne de plictiseală, atunci spuneți-i cît de mult înseamnă pentru dvs. să fiți ascultată cu atenție și răbdare.Bărbații sînt preponderent raționali, iar fe-meile - preponderent emoționale. Este foarte util de luat în considerație acest aspect atunci cînd comunicăm cu partenerul. Să ne conștientizăm exact necesitățile și să vorbim despre ele, să le aducem la cunoștință par-tenerului. Referindu-ne la exemplul de mai sus, fără a-și conștientiza necesitatea și fără a cunoaște că bărbatul percepe informația la nivel rațional, nu putem primi un feed-back satisfăcător. Dacă o femeie vorbește de la nivel emoțional, spunînd “Sînt atît de obosită!”, asteptîndu-se să fie îmbrățișată, ascultată și încurajată, este puțin probabil să obțină ceea ce vrea. Mai curînd răspunsul va fi : ”Odihnește-te!” sau “Ia-ți o vacanță!”. Nimeni nu vrea să jignească pe nimeni, este doar un răspuns de la alt nivel, cel rațional. Bărbatul a sesizat problema – ”soția este obosită”. El vine cu soluția. Sau chiar cu două sau trei soluții. El se simte mîndru că a găsit soluții, ea se simte frustrată și neînțeleasă. Ea își manifestă supărarea și atunci el se simte frustrat și neînțeles. Se întîmplă pentru că vorbim de la nivele diferite, de aceea deseori avem senzația că vorbim în limbi diferite sau spunem că partenerul nu ne aude sau nu ne înțelege.Recomand tutoror celor interesați de tema dată cartea lui John Grey ”Bărbații sînt de pe Marte, femeile sînt de pe Venus”, care mi-a servit drept sursă de inspirație atît pentru acest articol cît și pentru un șir de seminare dedicate relațiilor interpersonale.

T em a Num arulu i

73nr. 33 / mai 2011

complexitate

responsabilitate

îndrăzneală

caracter

disciplină

igOR bOțAnanalist politic

74 nr. 33 / mai 2011

un principe trebuie să aibă o singură țintă și un singur gînd: arta războiului. mijlocul prin care poți să cucerești puterea este de a fi priceput în arta războiului și de a o practica

un principe

nu trebuie să fie îngrijorat dacă, pentru a-și menține sus-pușii strîns uniți, își creează faima de om crud

(Mark tkaciuk)(Vlad filat)

(Vlad plahotniuc)

PrinCiPii noştri înfrățiți cu principiile lui

ce se întîmplă dacă aplicăm principiile lui machiavelli asupra Prinților și împăraților politicii moldovenești? marele machiavelli e un bun sfătuitor chiar și pentru țările în care politicienii sunt o versiune de avatar etnologizată.

hai să vedem. moldovenii sunt mîndri. și ca tot poporul mîndru și dîrz, ei au Principi care se mîndresc cu Principiile lor: familie, țară, democrație, libertate, uniune europeană și alte cuvinte

care zornăie pe post de brățări intelectuale.

machiavelli e cunoscut în mediile moldovenești mai mult prin celebra sintagmă ”Scopul scuză mijloacele”.

revista punkt a umblat la foile cărții și a găsit mai multe. și le-am și asociat cu ai noștri principi. Cum sună?

acești Principi, trecuți, prezenți sau viitori au o serie de Principii, pe care le țin ascunse și le demonstrează numai la ocazii deosebite. ştiți voi cum își etalează doamnele toaletele la nunți. Cu Principii lucrurile stau un pic diferit. Hainele lor sînt purtate altfel. Marea distracție începe cînd ele se pliază unele peste altele, nu și peste declarațiile din programul de guvernare și guvernarea în sine.

un principe nu

trebuie să aibă toate însușirile (să pară milos,credincios cuvîntului dat, omenos, integru și religios) menționate,trebuie neapărat să

pară că le are.

prinCi-pii înţelepţi

s-au străDuit în-totDeauna să nu-i împingă la DeznăDejDe pe Cei mari și totoDată să satisfaCă poporul făCînDu-l să fie mereu mulţumit, fiinDCă aCeas-ta este una Din grijile însemnate pe Care le are un prinCipe.(Machiavelli)

Cam așa:

T em a Num arulu i

75nr. 33 / mai 2011

(Vladimir voronin)

(Mihai ghimpu)

(Marian lupu)

(Dumitru diacov)

Să fii vulpe pentru

ca să recunoști cursurile, și să fii leu, pentru ca să îi sperii pe lupi. dar trebuie să știi să îți ascunzi în tot felul natura de vulpe, să te prefaci și să nu te dai pe față.

este fericit

acela care știe să-și adapteze felul de a proceda după felul împrejurărilor, după cum este, desigur, nefericit acela care, prin felul lui de a acţiona, nu este în concordanţă cu împrejurările.

acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși.

Principele trebuie să se facă în așa fel temut, încît, dacă nu își cîștigă iubirea supușilor, să evite ura lor.

prinCi-pii înţelepţi

s-au străDuit în-totDeauna să nu-i împingă la DeznăDejDe pe Cei mari și totoDată să satisfaCă poporul făCînDu-l să fie mereu mulţumit, fiinDCă aCeas-ta este una Din grijile însemnate pe Care le are un prinCipe.(Machiavelli)

se ConsTaTă Că

oamenii proCedează în moduri diferiTe penTru a aTinge sCopul pe Care fieCare și l-a propus și Care esTe gloria și bogăţia. unii proCedează Cu grijă, al-ţii - năvalniC; unii - Cu violență, alţii - Cu meșTeșuguri priCepuTe; unii - Cu răbdare, alţii - Cu Con-Trarul ei; și fieCare poaTe să-și aTingă sCopul, urmînd unul din aCesTe drumuri diferiTe. sCo-pul sCuză mijloaCele.

(Serafim urechean)

cel care se

comportă ca un principe ereditar poate pierde puterea, darva redobîndi statul îndată.

76 nr. 33 / mai 2011

„zILELE ECLIPSEI. CrONICA UNUI răzBOI

NEDECLArAT” E CArTEA CArE A SCANDALIzAT

rECENT ESTABLISHMENT-UL POLITIC MOLDO-

VENESC șI A PUS PE gÎNDUrI MULTă LUME DIN-

AFArA ACESTUIA. PrIMUL MINISTrU AL AFACE-

rILOr INTErNE AL MOLDOVEI INDEPENDENTE,

FONDATOrUL POLIţIEI şI AL ArMATEI, A DEDI-

CAT-O MEMOrIEI CELOr CăzUţI ÎN CONFLICTUL

TrANSNISTrEAN ACUM 20 DE ANI. CArTEA-AN-

CHETă răSPUNDE LA CELE MAI IMPOrTANTE

ÎNTrEBărI: CUM S-A ÎNTÎMPLAT Că DUPă OBţI-

NErEA INDEPENDENţEI rEPUBLICA MOLDOVA

A ÎNCEPUT Să LUPTE CU TrANSNISTrIA, CINE şI

DE CE A ÎNCEPUT ACEST răzBOI, CINE A ÎNVINS

șI CINE SÎNT ÎNVINșII?

text de Elena Zamura foto din arhiva personală a generalului

război şi PaCe

misiunea

CostaşGeneralului

răpirea lui smirnov

P unkt Lansar i

77nr. 33 / mai 2011

astăzi, cînd Transnistria încearcă să-şi eta-leze muşchii, atacînd Republica Moldo-va, e greu de crezut că în prima jumătate

a anului 1991, liderii transnistreni se temeau cu adevărat de arest, judecată / proces şi închi-soare, iar Igor Smirnov, sub tutela Ministrului de Interne al RM, îşi cerea iertare pentru intenţia de a distruge ţara. Însă acest lucru s-a întîmplat, subliniază Generalul Ion Costaş.

“Arestarea liderilor transnistreni ar fi putut opri într-adevar dezintegrarea ţării – spune ex-mi-nistrul Afacerilor Interne, decizie asupra căreia a insistat vehement. – Imediat după dizolvarea Uniunii Sovietice şi proclamarea independenţei Moldovei, în noaptea dinspre 22 spre 23 august, a fost arestat un grup de separatişti, care au sprijinit “puciul” din august 1991. Aceştia erau cri-minali de stat. Soarta lui Smirnov şi Maracuţă era hotărîtă de Mircea Snegur, de mine şi procurorul Dumitru Postovan. Împreună cu Snegur insistam asupra arestării, dar Postovan nu a dat ordinul timp de 2 zile.”

În tot acest timp, Smirnov şi echipa lui se ascun-deau în sediul central al Armatei a 14-a, unde a fost primit de general-locotenentul Ghenadii Iacovlev. După care Smirnov a fugit la Kiev prin Odessa. Costaş este sigur că acesta a fost preîn-tîmpinat din start de către Vadim Mişin şi Vladi-mir Molojen – echipa lui Voronin, viitorul nucleu al Partidului Comunist. Liderul separatiştilor şi colegii săi au locuit iniţial în hotelul Comitetului Central al Partidului Comunist, după aceea în hotelul KGB-ului, unde erau păziţi de Comitetul Securităţii de Stat al Ucrainei. Ministrul Afaceri-lor Interne al Ucrainei, Andrei Vasilişin, a refuzat categoric toate cererile lui Costaş de a-l ajuta

să-l aresteze pe Smirnov. Atunci a fost elaborat planul de răpire al lui Smirnov.

Misiunea era strict secretă, chiar şi de Ministerul Securităţii Nationale al Moldovei. Realizarea acestei operaţii i-a fost încredinţată şefului Ministerului de Interne, colonelului Chiril Penteleev. În carte se descrie minuţios cum grupul lui Panteleev a efectuat pe 27 august 1991 operaţiunea de captare. În timp ce poliţia din Kiev se eschiva de la orice soluţii concrete,

echipa lui Smirnov bea în disperare vodkă la un restaurant… Separatistul Smirnov a fost capturat de către luptătorul numărul unu al brigăzii de poliţie cu destinaţie specială, Alexandru Zelinski şi comisarul poliţiei din sectorul Botanica, Vale-riu Apostol.

Grupul a condus prizonierul la Chişinău pe traseul Vinniţa –Iampol-Soroca, iar în Iam-pol au traversat cu feribotul. Totul a devenit posibil, pentru că doar o singură persoană şi-a asumat responsabilitatea pentru asemenea operaţiune riscantă. Ion Costaş i-a recomandat președintelui Snegur, Procurorului General Postovan şi preşedintelui Comisiei Parlamentare în lupta împotriva criminalităţii, Berlinschi, să-I acuze pe Smirnov de intenţia unei lovituri de stat.

Dosarul penal împotriva lui Smirnov nu a fost închis nici pînă în ziua de astăzi. Iniţial cazul a

fost îngheţat prin decretul lui Snegur, care a fost reconfirmat și președinții ulteriori… Iar cea mai strălucită operaţie din istoria MAI a fost dată uitării. Serviciile speciale din Tiraspol au încercat să-i captureze pe cei care au participat la această operaţiune, poliţiştii noştri erau ame-ninţaţi de nenumărate ori, erau presaţi membrii familiilor lor. Molojen, formînd sistemul «Regis-tru», a scăpat de Panteleyev. După semnarea păcii ruşinoase din 1992, sub presiunea politi-cienilor marginali din Rusia şi cu complicitatea lui Snegur, Ion Costaş a fost scos din funcţia de Ministru al Apărării. Ulterior i-a fost refuzată pensia militară.

De fapt, în anii 90, Ion Costaş a fost singurul ministru moldovean, care a luptat din prima zi împotriva separatismului, a făcut tot ce a putut, şi chiar mai mult pentru a-i trage pe liderii transnistreni la răspundere. Mulţi politicieni moldoveni, citind cartea "Zilele Eclipsei”, au fost extrem de nemulţumiţi de memoria bună a lui Costaş. Cert este un singur lucru: numele celor care au semnat documentele care erau benefice atît Moscovei, cît şi Tiraspolului sunt bine cunos-cute. Astăzi, aceşti oameni încă se mai numesc "patrioţi ai Republicii Moldova”, iar Tiraspolul şi Moscova au şi acum un impact enorm asupra politicienilor de la Chişinău.

Doar astfel se poate explica faptul că nimeni, cu excepţia lui Costaş, nu a decis să publice

ÎN TIMPUL INTEROGATORIULUI, SMIRNOV I-A TRĂDAT CU LAșITATE PE TOŢI ACEI CU CARE A AVUT CONTACT PERMANENT LA MOS-COVA, CHIŞINĂU ŞI TIRASPOL. PROCURORII AU ÎNREGISTRAT PE VIDEO TOATE MĂRTURIILE, DAR NI-MENI NU A VĂZUT ÎNREGISTRAREA VREODATĂ.

78 nr. 33 / mai 2011

jurnalele lui Anatolii Luchianov, confiscate după lovitura de stat din 1991. "Copiile au fost predate Procuraturii Republicii Moldova şi s-au pierdut prin arhivele sale - spune Ion Costaş. Între timp, preşedintele Sovietului Suprem al URSS, naşul separatismului în Moldova, fixa toate etapele ne-gocierilor în crearea auto-proclamatei Republici Transnistrene. Luchianov, se întîlnea o dată sau de două ori pe zi cu mediatorii şi intermediarii din Tiraspol, pe cînd conducerea din Chişinău nu încerca să se întîlnească cu el. Jurnalele nu au fost publicate niciodată."

Ion Costaș spune că a scris cartea doar pentru ca noua generaţie să afle adevărul despre orori-le războiului. Reflectînd asupra acestui proiect, generalul a vizitat arhivele ministerelor de interne şi de apărare şi a văzut că, la ordinele de sus, o mare parte din materiale au fost distruse la mijlocul anilor '90. "Doar la noi se comportă astfel cu ceea ce face parte din trecut - spune autorul cărţii "Zilele Eclipsei”. - Toţi aceşti ani am păstrat cu grijă arhiva personală: aproxima-tiv 20 de kg de documente scrise, electronice, materiale audio si video, în special poze făcute de lucrătorii MAI pe podul de la Dubăsari. Toate acestea au stat la baza anchetei. Pentru a înţele-ge cine a început războiul şi cui i-a fost conve-nabil, trebuie să citiţi cartea. Un mic detaliu: nu există documente scrise, toate ordinele au fost date verbal. Dar există martori a căror istorii au fost scrise, detaliat, la cererea mea."

Generalul a fost primul - şi cel mai curajos - cro-nicar din istoria anilor '90 care a apărat poziţia Republicii Moldova. Pînă la el, despre război au scris doar transnistrenii. Iar în memoriile Chişi-năuene se povesteşte foarte laconic şi subiectiv despre evenimentele din acei ani.

"Multe ar putea spune Pavel Creangă, fiind şeful Statului Major sub conducerea lui Mircea Snegur, îndeplinindu-i ordinele si coordonînd acțiunile tuturor structurilor de forță, - spune Ion Costaș - Dar lui nu-i convenea să-și amintească războiul.

Ion Costaș a dezvăluit pentru prima dată tema trădării și a “forței a treia” din timpul războiu-lui din 1992. Pînă la el nimeni nu a îndrăznit să meargă dincolo de sugestii opace și rușinoase. "Eu vorbesc deschis despre ceea ce cred - a spus generalul. - Nu am nimic de pierdut, nu sunt angajat al forţelor politice. Pentru mine adevărul este mai presus de orice, pentru mine, ca militar, în prim–plan stă onoarea, conştiinţa curată şi demnitatea. Aceste calităţi, astăzi, nu sunt apreciate de majoritatea politicienilor."

Acum, cînd Rusia a adoptat legea cu privire la poliţie, generalul Costaș își amintește cu durere cît efort a depus societatea pentru campanii anti-politienești la începutul anilor 90, ținta prin-cipală fiind Primul Ministru al Afacerilor Interne din Republica Moldova independentă. Practic nu a rămas nicio țară în care organele afacerilor in-terne să fie numite "miliție", iar cuvîntul "polițist" era asociat în anii 90 cu "măcelar" şi "fascist". A trebuit să treacă 20 de ani, pentru ca și Rusia să vadă în acest cuvînt un sinonim cu "profesionist"!

"Astăzi, la fel ca la sfîrşitul anilor 80 - începutul anilor 90, Moscova face în continuare totul pentru a menţine Moldova în sfera sa de influ-enţă - a declarat generalul Costaș. – Deoarece această zonă a fost un cîmp de operațiuni în expansiunea Imperiului Rus în Balcani încă din secolul 17. În anii '20, după pacea de la Brest-Litovsk, bolşevicii ruşi, care susțineau doctrina "revoluţiei mondiale", au planificat să folosească Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldo-va ca un scut în cotropirea României, şi mai apoi a Bulgariei şi a Iugoslaviei. Într-o anumită măsură Autoproclamata Republică Transnistreană (PMR) – succesoare a RASSM, este un mijloc de

presiune politică asupra Occidentului. Moldova a căzut victimă intrigilor internaţionale, a lipsei de experienţă şi a egoismului politicienilor mol-doveni. Atîta timp cît nu o să spunem adevărul, situaţia nu se va schimba. Dar cine este interesat ca oamenii să afle adevărul? Politicienii anilor '90, care nu au admis vina lor pentru ceea ce s-a întîmplat, au o mare influenţă și astăzi, stabilind direcția de dezvoltare a țării. Sunt uimit de cît de repede a uitat toată lumea că anume Vladimir Voronin conducea Ministerul de Interne atunci cînd erau bătuți deputaţii parlamentului și erau organizate revolte în stradă. Ministrul nu a mutat un deget pentru a face ordine în capitală. În acea situaţie tulbure s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat. "

Nimeni, cu excepția prietenilor apropiați, nu a vrut să-l ajute pe Costaș în anchetă. Cartea, publicată din fonduri personale, a fost dedicată tuturor celor care au murit pentru independen-ţa şi integritatea Republicii Moldova, care au supravieţuit şi păstrează amintirea luptei pentru integritatea statului. "și-au riscat viaţa foarte mulți - spune Costaș. - Aş dori să-l menţionez pe generalul Victor Gusliakov, care a apărat secţia de poliţie din Bender, pe generalul Anton Gamurari, care a sărit în ajutorul poliţiei sub o ploaie de foc, pe colonelul Leonid Carasev, care a apărat podul pe care veneau spre noi tancurile Armatei a 14-a. Aceşti oameni trăiesc acum mo-dest, nu cer nimic de la nimeni, își ajută colegii de război care au supraviețuit și văduvele celor care au murit. Din păcate, patria a uitat multe, iar veteranii nu primesc nici atenția, nici grija necesară. În politică, evenimentele au continuat să evolueze după planul Moscovei, iar toţi cei care se opuneau, erau eliminați."

Patria și-a lăsat oamenii care au luptat pentru ea în voia sorții. Toți cei care au luptat, au trăit o dezamagire profundă, conchide autorul cărții, făcînd bilanțul vieții sale complicate. Sunt trădați cei care au murit, văduvele şi copiii lor, care au rămas orfani, persoanele cu handicap, care se tratează pe cont propriu, lucrează din ultimile puteri și își ajută camarazii lor de arme. Oare va fi mereu așa?

DEOARECE CHIAR GENERALII CREANGĂ șI DABIJA I-AU TRIMIS PE SOLDAțII NOșTRI PESTE NISTRU ÎN APĂRARE, IAR ARMAMENTUL A FOST TRIMIS SEPARAT, PENTRU CA ÎN FINAL SOLDAțII NOșTRI SĂ FIE ÎMPUșCAțI DE CĂTRE OFIțERII DE GARDĂ șI CAZACII ASCUNșI ÎN CETATEA BENDER. DUPĂ RĂZBOI, PROCURATURA A DESCHIS UN DO-SAR PENAL, DAR EL A FOST ÎNCHIS PRIN ORDIN DAT DE SUS. "

P unkt Lansar i

79nr. 33 / mai 2011

80 nr. 33 / mai 2011

P unkt Pr iv i r i

81nr. 33 / mai 2011

TROLEIBUZIADASe dedică PRimaRului doRin chiRtoacă

PentRu FeeRia albaStRă a tRanSPoRtului uRban

Foto de: paBlo ChignarD

82 nr. 33 / mai 2011

83nr. 33 / mai 2011

84 nr. 33 / mai 2011

85nr. 33 / mai 2011

86 nr. 33 / mai 2011

CULOARE!FOC LA

Nu exagerez. E suficient să ieși după hotarele țării ca să înțelegi că istoria și imaginația ne-au evitat cu desăvîrșire. Chișinăul nu e ca Viena care poate să-și permită luxul de a construi fabrici în preajma clădirilor imperiale, fără să dăuneze imaginii urbane. Ditamai

fabrici! Îmbrăcate în mozaică pastelată, stau cuminți și ne spun tuturor cît de bine poate fi combinată arta clasică cu cea postmodernă. Nu mai zic de capitalele înzestrate cu o istorie milenară, ca roma și Atena care sunt cu adevărat alintate de destin. Pot să se relaxeze alte cîteva secole, avînd grijă de rămășițele antichității.

...și totuși e cenușiu

HM... CHIșINăU. OrAșUL ÎN CArE M-AM NăS-

CUT. OrAșUL ÎN CArE TrăIESC. șI DE UNDE NU

VrEAU Să PLEC. MULTE AM FăCUT AICI. șI MAI MUL-

TE VrEAU Să FAC. DAr Mă DEPrIMă. ÎNTrEBAțI

DE CE? ESTE CU ADEVărAT OrAșUL ALB CUM SE

SLăVEșTE ÎN CÎNTECE? SAU VErDE? CATEgOrIC

NU! LăSAțI VrăjEALA. NU Mă CONVINgEțI. E UN

OrAș CENUșIU CU OAMENI TrIșTI, ATMOSFEră

DEPrIMATă șI PrăFUITă. O MOșTENIrE CArAgHIOA-

Să A EPOCII SOVIETICE CU rENUMITELE „CUTII DE

CHIBrITUrI” ÎN CArE NE DUCEM SOrOCUL PÎNă ÎN

zIUA DE AzI. PLANUL UrBANISTIC AL CAPITALEI, CU

STILUL SăU SOBrU șI INEDIT, E gÎNDIT PENTrU TOțI,

MAI PUțIN PENTrU OAMENI.

text de Onorica Banciufoto de Onorica Banciu

P unkt Ide i

87nr. 33 / mai 2011

”răposatul” lac de la

Valea morilor poate deveni

cireșica dulce a capitalei.!

un bloc de locuit mai mult decît

ordinar poate

fi pictat drăguț

chiar și de copii.

instalatorul din bratisla-

va e perfect pentru găurile

noastre de canalizare.

dar sunt și soluții mai ieftine, dar

la fel, cu impact.

88 nr. 33 / mai 2011

Chiar și Bruxelles-ul, considerat de europeni cea mai plictisitoare capitală

din Europa, este, de fapt, deosebit. Are un element distinctiv care îl face diferit de alte orașe și care atrage o groază de turiști. Cine a fost la Bruxelles și nu l-a căutat pe Maniken Piss? Sau cine a ratat Mica Sirenă la Copenhaga? Dar Turnul Eiffel la Paris? Statuia Libertății la New York?Care-i elementul nostru distinctiv? Monu-mentul lui ștefan cel Mare, Arcul de Triumf, Clopotnița Catedralei Nașterea Domnului, însăși Catedrala? Nu neg, sunt drăguțe și au ce spune. Dar nu epatează. Or, anume per-sonalitatea e ceea ce ne lipsește. și nu una oarecare, ci una tupeistă, creativă și colora-tă. O oiță mioritică pe ici-colea, un guguță, cu o căciulă mare, care, de-i frig, de plouă, de bate vîntul, te protejează pe tine și pe alte zeci de persoane. Că e o sculptură a mămăligii sau un Harap Alb, e ceva propriu, autentic, care ne-ar scoate din anonimat. Istanbul are pisici și cîini care sunt venerați și imortalizați prin tot felul de sculpturi și picturi stradale. și nu doar asta are. Istanbul e un oraș cu un picior în Europa și altul în Asia și care a luat tot ce-i mai bun de la ambele continente. Dar nu i-a fost suficient. E în continuă metamorfoză. În 2010 i-a fost conferit titlul ”Capitala culturii europene”. Istanbuliții știu că acest statut nu e doar o bifă care îi apropie mai mult de Europa, ci comportă în sine un șir de beneficii eco-nomice. Fiecare euro investit, aduce circa 8-10 euro în plus, iar turismul crește în acel an în medie cu 12 procente. și au epatat! Banchete-cărți la stațiile de tramvai prin care sunt promovați toți ”orhanii”, Muzeul de Arte Moderne, mai frumos decît la New York, o mulțime de sculpturi haioase - sunt doar cîteva opere create ca și răspuns pen-tru binecuvîntarea Europei.

și în timp ce orașele lumii luptă pentru acest titlu, noi facem planuri și mai

și. Vrem să „importăm” catedrale imense și scumpe, văzute în alte părți, făcînd, în același timp, tentative de a distruge tot ce ne-a lăsat un trecut apropiat, nu atît de

frumos, dar al nostru. Budapesta a fost sufi-cient de inventivă să culeagă toate vestigi-ile comunismului și să le amplaseze într-un muzeu în aer liber. Soluție de compromis, și turiștii dau năvală. Asta îmi aduce amin-te de tribul mayoruna, care a completat paginile scrise de antropologi cu un ritual, numit arderea trecutului. Ce făceau acești mayoruna? În fiecare an se supuneau unui ritual neobișnuit – zdrobeau oalele, sfărî-mau săgețile și arcurile, nimiceau trofeele, ardeau colibele. Ardeau trecutul. Fără regrete. Cu profundă resemnare. Pentru că trecutul, credeau ei, îi ține în loc, nu le permite să meargă înainte. Nu am avansat noi oare? Nu avem suficientă toleranță și spațiu pentru trecut, prezent și viitor? Ba cred că avem.și totuși de ce să nu rîvnim și noi la acel titlu? Partea proastă e că pînă în anul 2029 țările au fost deja desemnate. Partea bună e că există anul 2030. E prea departe? Nu suntem obișnuiți să gîndim cu bătaie lungă? românia, cu Sibiul său care a fost în 2007 capitala culturii europene, nu cedează. Deja în 2011 Iași, Timișoara și Cluj se cocoșesc pentru a cîștiga atenția autorităților și a fi calificate în 2020. Da, anume în 2020! Noi nu putem în 2030? Ba cred că putem.

La drept vorbind, cultura nu a fost niciodată o prioritate națională. Cum

să investești în muzee, teatre, biblioteci cînd mai mult de o pătrime din populație stă umilă sub pragul sărăciei? Cînd dru-murile sunt proaste. Cînd justiția cel puțin te dezamăgește. Pentru cultură, tineret și sport, municipiul Chișinău alocă de două ori mai puțin decît pentru întreținerea poliției și de douăzeci de ori mai puțin decît pentru politicile sociale. Pentru cultură se aruncă fărîmituri. Pentru cultura urbană - și mai puțin. Nemaivorbind că noțiunile de cultură urbană și artă stradală nu sunt pre graiul celor care iau decizii.Da, cu un buget găunos nu poți satisface toate necesitățile. Cultura este un lux pe care și-l pot permite țările economic avansate. Însă pentru a imprima individuali-tate orașului nici nu trebuie mult. Dar să nu mergem departe. Hai să ne inspirăm de la vecini. Autoritățile municipale de la kiev nu doar au încetat să considere graffiti un act de vandalism, ci au văzut în el o modalitate

ieftină și originală de a captiva. și e vorba de kiev, care nu are nevoie de ceva nou. Are suficientă istorie și cultură care dăinuie pînă în prezent. și totuși nu s-au oprit în loc. Cu proiectul ”Interesni kazki”, artiștii au îm-brăcat kievul în povești colorate, spuse cu drag de pereții clădirilor jegoase, blocurilor de locuit și zidurilor din preajma edificiilor pompoase.Sunt căi și mai ieftine. Detroit este a treia destinație turistică din SUA datorită unor „ciudați” ca Tyree guyton, soția și buni-cul său. După revoltele civile din anii 60, Detroit nu era decît o adunătură de case ruinate și abandonate. Pînă cînd au intrat în acțiune prietenii noștri. Sute de pantofi, jucării de brad, cauciucuri, becuri electrice și alte obiecte uzate din gospodăria omului au împodobit munții de case abandonate. Orașul a înviat. Nu pe placul tuturor, dar pe placul multora. Deși au fost cîteva tentative din partea autorităților de a distruge arta lui guyton, în cele din urmă, văzînd beneficiile, s-au resemnat. Chișinăul are „ciudații” săi. Eu zic să le dăm voie să creeze. Or, în spații închise nu ajunge loc pentru toți artiștii. Strada, este o pînză „albă” care le permite să se manifes-te și să ne bucure privirea. și ce dacă vor împestrița orașul? Eu sunt pentru! și încep de la mine. Dau viață traseului pe care îl fac zilnic. Dar voi? Cred că suntem copți pentru un Oraș Altfel. Așa că

Să ne etichetăm!

chișinău 2030 – capitala culturii

europene?

ieftin și cu gust

CULOARE !FOC LA

P unkt Ide i

89nr. 33 / mai 2011

nu merită copiii noștri căluți noi?

e mult spațiu pentru

graffiti în oraș.

de ce nu ouă? eu cred

că inspiră.

nu putem repara drumuri, dar putem să le facem mai „noi”. o „fetiță” nu costă mai mult de 100 lei, pe cînd un metru de drum e 10.000 lei! soluție temporară, dar tare mai bucură privirea.

Graffi-ti – soluție perfectă pentru pereții cenușii.

90 nr. 33 / mai 2011

-

Fanny Ardant

FANNY ArDANT MINTE. MAI MULT DECÎT

ATÎT, IUBEşTE MINCIUNA. şI PArE FErICITă

CÎND rEPETă ASTA ÎN INTErVIUrI, E APrOAPE

PrOVOCATOArE: "DA, AM MINţIT. E DISTrAC-

TIV. NU AM NICIO PrOBLEMă CU MINCIUNA.

DE CE Aş FACE ACEST jOC DE-A ADEVărUL?

DE CE Ar TrEBUI Să FIU MErEU ONESTă?". E O

FEMEIE FrUMOASă, TALENTATă șI MINCIUNOA-

Să. "PrOVOCArEA ESTE O OPEră DE ArTă"

SPUNE EA. FANNY ArDANT şTIE Să FOLOSEAS-

Că INTELIgENţA şI FArMECUL SăU DEOPOTrI-

Vă ÎN ArTă şI ÎN VIAţă CU INTENSITATE. PrAg-

MATICă, AMUzANTă şI FOArTE SENSIBILă.

ESTE SOFISTICATă Fără A FI FrIVOLă. "ESTE

LA FEL DE SIMPLă CA UN "AU rEVOIr", SPUNEA

rEgIzOrUL FrANçOIS TrUFFAUT, CArE A FIL-

MAT-O ÎN “FEMEIA DE ALăTUrI” şI “ODATă DU-

MINICA” şI CArE I-A FOST IUBIT.

Sînt o minciunoaSă

text de Fernando Eichenberg traducere din portugheză de Boris Cremene

P unkt Icon

91nr. 33 / mai 2011

-

92 nr. 33 / mai 2011

-”

P unkt Icon

93nr. 33 / mai 2011

-”

pentru regizorul Roman Polanski, care a ales-o să o joace în scenă pe cîntăreaţa Maria Callas, ea este o

femeie fără frică. Fanny Ardant confirmă, chiar presupunînd că fuge în mod conştient de o existenţă paşnică, serenă. "Nu doresc o viaţă de succes, ci una plină de pasiune" - un laitmotiv oscilatoriu între melodic şi atonal. A jucat în peste cincizeci de filme, iar lista regizorilor este şi ea lungă: sus-menţionatul Truffaut, apoi Michel Deville, Claude Lelo-uch, Alain Resnais, Margarethe von Trotta, Volker Schlöndorff, Costa-Gavras, Wim Wenders, Sydney Pollack, Ettore Scola, Michelangelo Antonioni şi Franco Zeffirelli. Spune că păstrează la temperaturi înalte amprentele fostelor roluri. Să fii actriţă e o vînare de vînt, un fum, dar şi un mod mi-nunat de a trăi milioane de vieţi. Dar, ieşind de pe scenă sau după ce se deconectea-ză camerele, interesul ei este altul: "Sînt obsedată de ceea ce este, nu de ceea ce e reprezentat." Amatoare de cărţi şi literatură, Fanny Ardant este o femeie plină de fraze şi citate, care ajung să fie adecvate pentru propria ei viaţă. Înainte, am avut două intersectări anonime cu Fanny Ardant la Paris. Prima, într-o du-pă-amiază, într-un cinematograf aproape de Champs Elysees Avenue, am văzut-o ieşind mai înainte de sfîrşitul filmului cu Josephi-ne, fiica ei de la François Truffaut. A doua oară, dintr-un autobuz ce înconjura Piaţa Trocadero, patina. "M-ai văzut la patinaj?" exclamă, în timp ce i se fac ultimele retu-şuri de machiaj. De această dată, întîlnirea nu a mai fost anonimă. În camera hotelului “PAVILLON” de la Reine, în frumoasa piaţă

de Vosges, unde vroiam s-o intervievez pentru televiziune. Ceva mai tîrziu, am vă-zut-o alături de Gérard Depardieu pe scena Teatrului de la Madeleine, în ”La Bete dans la Jungle” (Bestia în junglă), adaptarea unui roman de Henry James în regia lui Jacques Lassalle. La sfîrşitul spectacolului am întîm-pinat-o la cabină. Simpatică, ca întotdeauna, mă salută într-o portugheză franţuzită: “Ate

logo!”, apoi adaugă în italiană: "Andiamo". Fanny Ardant recunoaşte că e o femeie contradictorie. Dar nu vede în asta nici o problemă.

ai făcut facultatea de ştiinţe politice din aix-en-provence şi ai scris teza pe tema „anarhism şi suprarealism”. a fost un semn că asta vei face, nu? Ah, da. Vorbim de bine lucrurile pe care le iubim. Cred că am ajuns la anarhie prin poezie. Aceasta nu poate fi constrînsă în-tr-o formă, o şcoală, un grup. Ştiu că nu este foarte constructiv, dar contez pe alţii să construiască, şi pe mine – să distrug (rîde).

scriitorul f. scott fitzgerald, pe care tu îl apreciezi, a spus că viaţa este un lung proces de demolare. ai spus că iubeşti această demolare. Este întotdeauna mai bine să iubim lucrurile implacabile. E mai bine să iubeşti valul care te înghite. E mai bine să te scufunzi în valul de care te-ai lăsat înghiţit ca pe urmă tot de el să fii adus la mal. Odată ce este implacabil, e mai bine să ai respectul pentru demolare decît pentru rezistenţă. Cred că tot ce acceptăm face parte ulterior din condiţia umană de a spune "Ok, aşa e". Putem regreta, putem fi melancolici, dar asta aşa este.

culoarea ta preferată e negru. prin urmare, astăzi eşti îmbrăcată în negru. ai mai spus că dispui de o latură personală la fel de neagră. ai mai spus că viaţa este o mare risipă, că toate femeile îşi irosesc viaţa. cum vine asta?

Aş putea spune asta atît despre femei cît şi despre bărbaţi, despre toate fiinţele umane. Am afirmat acest lucru ca o parte integră a unei fraze despre viaţă care spune ”sau suntem risipitori cu toţii sau nu suntem risipitori nici unul”. Nu-mi place ideea de viaţă reuşită. Ce înseamnă o viaţă reuşi-tă? Distincţiile primite de la ”Legiunea de Onoare”? Un cont bancar gras? Ori o viaţă

reuşită este fidelitatea faţă de viaţă însăşi? O intensificare a vieţii de la 7 ani la 77 de ani? Pentru că în acelaşi timp totul dispare, totul fuge, iubirile, totul. Din cauza asta pre-fer să spun despre viaţă: “sau irosim cu toţii sau făurim cu toţii”. În final, totul se rezumă la traiectoria fiinţei umane. A tragediei şi a dramei fiecăruia. Dacă ne gîndim la aceste lucruri, putem spune că deja am eşuat în viaţă. E mai bine să nu avem această idee de succes, dar e şi mai bine să trăim cît mai intens posibil.

în momentele cele mai grele din viaţă susţineai că te-ai salvat mai mult cu visele decît cu lucrurile pe care le-ai obţinut prin căutare.De multe ori m-am salvat de perioadele grele din viaţa mea dormind. Îmbarcîndu-mă în somnul meu pentru a visa. Ceea ce a contat a fost… Mankiewicz (Joseph L. Mankiewicz, n.r.). O Fantasmă Pasionată, cînd, deodată, tu poţi să-ţi organizezi visele. Eu am aşteptat ca un animal. Eu am visat mult. și cînd mă simţeam destul de puter-nică pentru confruntare, mă trezeam. Îmi ziceam mereu că dispreţuiesc noaptea, dar, de fapt, ea era unica formă de a schimba viziunea mea despre viaţă, în care aveam posibilitatea să organizez visele mele. Cînd mă trezeam dimineaţa, mai adevărate erau visele pe care le trăisem noaptea sau ziua pe care deja o trăiam? Poate că era un fel de nebunie, dar care mi-a prins foarte bine..

françois truffaut a spus că tu ai venit dintr-o ţară care nu există. ce înseamnă această frază pentru tine? Nu am fost eu cea care a spus acest lucru. Habar nu am. În fine, ceea ce-mi place e că această frază nu are o explicaţie. Cînd vor-bim despre cineva în continuu, vorbim prin impresia retinei ochiului, spunem lucruri care nu sunt logice, ci instinctive.

ai trăit patru ani alături de truffaut - din 1981 pînă în 1984. ce ai putea spune des-pre această perioadă?Nu am voinţă să vorbesc. Oricît ar fi de stra-niu, dar sunt împotriva psihanalizei: nu pu-tem vorbi de lucruri diluîndu-le. E ca şi cum am turna apă peste tot.

e adevărat că vroiai să laşi meseria de actriţă atunci cînd a murit?

„Povestea mea este a unei femei al cărei viitor începe abia astăzi”

94 nr. 33 / mai 2011

-

Nu ştiu. (Tăcere)

există o frază care zice: “singurătatea e frumoasă dacă avem despre cine vorbi”. e şi cazul tău?Sigur. De asemenea, singurătatea este ceva foarte frumos atunci cînd aşteptăm pe cineva. O singurătate fără speranţă, fără promisiuni, e ceva teribil. Singurătatea există pentru a spune cuvîntul ”aşteptînd”. Aşteptînd paşii pe pietriş. Sau să ai o zi întreagă doar pentru asta, pentru că vine noaptea care îţi va aduce altceva. E bine să aştepţi.

spuneai odată că urmele lăsate de un personaj sunt greu definibile dar că sunt mereu prezente. ”sunt ca o ploaie de care nu ştim exact ce face pentru a germina”. păstrezi urmele rolurilor pe care le-ai in-terpretat şi a regizorilor cu care ai lucrat?Da, dar ceea ce m-a marcat mai mult sunt, de fapt, persoanele care m-au impresionat. Nu ca regizori, ci ca fiinţe umane. Urmele pe care mi le-au lăsat marii regizori au fost dragostea faţă de meserie, entuziasmul de a sta în studiou în căutarea absolutului, astea sunt marile influenţe pe care le obţinem şi despre care ne face plăcere să repovestim şi să zicem: “Ah, nu am greşit, e bine că la un moment dat în viaţă am avut parte de asta”. „Păstrăm memoria personajelor pentru că în ele a fost criptată impresia digitală a regizorului. Sunt puţine roluri care au nevoie de un anumit arhetip. Totul a fost deja povestit, totul a fost deja făcut de că-tre actori şi actriţe de secole, ceea ce mişcă este detaliul, viziunea asupra lumii, pentru

că a fost un Alain Resnais”, “pentru că a fost un François Truffaut”, “pentru că a fost un Antonioni”. Ne amintim de cineva care ne-a făcut să interpretăm o femeie pasionată de această formă cu aceste detalii. Sunt regi-zori care nu au impresionat nu din cauză că nu au reuşit să spună o poveste, dar din cauză că nu au reuşit să descrie o lume.

maria callas, pe care ai interpretat-o şi

pe scenă şi în film, e un personaj care atra-ge prin viaţa tragică pe care a avut-o, iubi-rile ei, relaţiile ei cu o societate artificială, fără suflet, care a distrus-o, cum spuneai şi tu mereu: “dorinţa ei absolută s-a întors împotriva ei”.Am fost foarte marcată de ea, de caracterul ei. E foarte rar în cariera unei actriţe cînd întîlneşti într-o bună zi un personaj pe care să îl poţi continua. „Master Class” de Roman Polanski a fost un fel de formă de comedie şi de reflecţie prin care se poate lega arta. Filmul lui Zefirelli abordează mai mult ultima parte a vieţii Mariei Callas - felul cum lucra şi modul în care căuta exigenţa şi onestita-tea vis-a vis de sine însăşi. Cred că asta nu e suficient pentru a vorbi despre o viaţă. Mereu avem regrete. Ne spunem nouă înşine: ”Dacă aş fi ştiut, aş fi reuşit”. Ne vine pocăinţa atunci cînd e prea tîrziu. Mie viaţa mi-a dat această posibilitate, să revin cu Maria Callas în film. Ştii că filmul este foarte diferit de teatru, dar comun este nucleul, esenţa acestei femei. Dacă mai există filme şi piese despre femei ca Maria Callas e pentru că ea este un exemplu. Exemplar este faptul că ea poate vorbi din numele fiecăruia dintre noi, în numele brutarului care trebuie să facă cea mai bună pîine, din numele scriitorului… E o persoană care în secolul 20 ne-a arătat o nouă cale.

îţi place secolul 18 din cauza insolenţei lui, din cauza „cuvintelor care contrazic ac-ţiunile, în care îţi ascunzi imaginea, care protejează ca spuma de lapte care acoperă forţa cafelei”?Asta este marele secol 18. De exemplu,

opera tipică a secolului 18 e ”Legături primejdioase“ (Chordelos de Laclos), sau, de exemplu tot Marivaux conţine mereu un limbaj dublu. Cineva poate să spună “nu te iubesc, nu te iubesc, nu te iubesc” ceea ce e absolut contrariu. Este ca şi cum ai decodifica o gîndire continuă. Chiar dacă suntem distruşi, chiar dacă avem o rană pe care nu vrem să o mărturisim. Asta este o gîndire puternică. Gîndirea ne face

să avansăm, ca limbaj şi comunicare. Însă, sunt limbaje care necesită decodificare. Nu ştiu dacă vă amintiţi de filmul „Legături primejdioase”, de Stephen Frears, în care John Malkovich îi zice lui Michelle Pfeiffer că este “dincolo de controlul meu”, şi de fapt este contrariul. Şi noi, spectatorii, care suntem mereu mai inteligenţi decît eroii, decît protagoniştii, pentru că avem o supre-maţie asupra lor, suntem capabili să vedem această contradicţie între o inimă deschisă şi cuvinte.

secolul 19 este pentru tine un secol puri-tan, iar secolul 20 - cel al conformismului?Eu cred că secolul libertăţii majore a fost secolul 18, inclusiv pentru femei. Oricît de straniu ar părea, dar nici o libertate nu se pretindea prin intermediul unui grup. As-tăzi, nici o libertate nu poate fi revendicată dacă nu se înscrie într-un program politic. Este elementul grupului unde totul poate fi recuperat doar prin legi, prin discuţii, sim-pozioane, conferinţe. Există mereu această latură bizară a libertăţilor diverse. Ar fi ca şi cum am vrea să scăpam de un pericol, cum ar fi o dictatură absolută, dar care este de fapt adevăratul pericol care ne urmăreşte? Trăim momente fragile de democraţie şi totul se va întîmpla foarte violent, nu de o manieră dogmatică ci de una de formă practică. Eu cred că epoca noastră este foarte conformistă, prea „politically cor-rect”.

eşti o cititoare lacomă. care este literatu-ra ta preferată azi?Literatura preferată azi este cea anglo-saxo-nă. Toţi citim ruşi, francezi, Balzac, Flaubert. Însă literatura pe care o simt mai puternic azi este cea anglo-saxonă. De asemenea, sunt şi unii scriitori din America Latină, Cuba. E din cauza că au situaţii cu adevărat umane. Sunt ca un verb pe care-l pui nu ca să fie doar pus. Eu sunt ca un cîine, merg prin librarii ca să miros.

de ce biblioteca ta este aranjată pe ţări?Nu sunt destul de organizată ca să o pun în ordine alfabetică. Pe de altă parte, gîndesc imediat după naţionalitatea cărţii. Dacă e „Un veac de singurătate” mă gîndesc ime-diat la America Latină. Unicul lucru pe care l-am făcut a fost să pun romanele negre şi pe cele politice împreună, toate naţionali-

„eu sunt ca un cîine, merg prin librării ca să miros cărțile”

P unkt Icon

95nr. 33 / mai 2011

-

96 nr. 33 / mai 2011

-

tăţile la un loc, pentru că se vorbeşte de un gen comun.“provocarea este un act de amor”. de ce ai spus asta?Am spus eu asta?.. Îmi plac persoanele care provoacă. Cred că avem nevoie de provo-care de fiecare dată pentru că totul e la fel, plat, tot limbajul şi gîndirea sînt uniforme. Imediat cînd se aude sunetul provocării avem o reacţie contrarie. Şi această reacţie provoacă riscul care este propriu fiinţei umane. Prin urmare: Trăiască provocatorii! (rîsete)

vorbind de rîs…. tu ai spus că rîsul de fapt este “politeţea disperării, unicul teren pe care poţi să-l parcurgi pînă la capătul vieţii” - o altă frază frumoasă de-a ta.Aşa este. Nu poţi forţa rîsul. Eu cred mereu că e un mare dar să petreci o noapte cu oa-menii pe care îi poţi face să rîdă. Ele te fac să te simţi mai uşor. Am putea avea mintea vîrstei de 12 ani sau petrecînd printre idioţi mereu rîzînd. Nu contează în ce perioadă, această complicitate care se creează între fiinţele umane, de a rîde de propriile dezas-tre, este o bogăţie.

dar există o diferență. ai spus că e mai greu să zîmbești decît să rîzi: "surîsul este o promisiune a dragostei"Surîsul e mai complicat pentru că are o

doză de suavitate, un echilibru, o armonie. E ceva de genul “Toate bune, madame La Marquese”. Pe cînd rîsul, nu știu dacă cunoașteți o expresie franceză pe care o găsesc formidabilă - ”é tant pis” , din moment ce ați spus ”tant pis” nu mai e ceva eteroclit greu de făcut, ci făcut de criza de a spune. E cum ar fi o decizie de a continua care îți dă un aer atît de ușor. Rîsul e același lucru, nu ne scade nimic, ci, dimpotrivă, ne adaugă ceva care ne ajută.

în ”opt femei” de françois ozon, pe lîngă catherine deneuve, isabelle hupert, em-manuelle béart, tu ai jucat-o pe pierrette, o femeie marginală care trăiește pînă în pînzele albe fără să-i pese că nu va cîștiga nimic și că își toarnă gaz pe propriul foc.

ai și tu ceva din genul ăsta? Nu știu, dar ceea ce mi-a plăcut e că dînsa nu are credință și nici lege. Este o femeie total liberă, doar că ea plătește prețul aces-tei credințe. Ea nu are nimic, nici familie, nici soț, nici amant, ea nu are pe nimeni.

spuneai că cu un grup de bărbați poți face podul rio kwai, și cu un grup de femei poți face o comedie acidă în care e nevoie să fii foarte rapid și să nu dai timp publicu-lui să reflecteze, ca unul din principiile lui françois truffaut din ”odată duminică”.Cred că o reuniune de femei nu poate da naștere unui act eroic, dar mereu ceva cu tentă mai psihologică în comedie. O reuniune de bărbați provoacă o închisoare, un război, o luptă sau un asalt grandios. O reuniune de femei dă ceva de genul unei șampanii fermecătoare, dar acide.

ai spus că îți plac “bărbații adevărați”, pu-ternici, de tip “macho”. îți place la bărbați mai degrabă partea insolentă din spiritul lor de libertate decît cea din aspectul consolator și de protectorat.” Aștept un bărbat care este inaccesibil, care te înalță. Ăsta este ghinionul meu.Îmi plac bărbații de tip “macho” dar și ăia care te protejează. Cred că da. Am vorbit multe prostii la viața mea. Dar în final cred că ăsta este rolul bărbatului, de apărător.

Dar asta nu ne împiedică să discutăm.

o să dau niște autori ale căror citate tu le folosești des și te rog să-mi spui de ce. george sand: “am suferit destul, am greșit cîteodată, dar am iubit. înseamnă că, cel puțin, am trăit”.Viața și dragostea sînt ca o carte de cecuri. E mai bine să greșești dar să zici “am trăit” decît să zici “da”, dar cu mare atenție.

marivaux: “bărbații nu sunt altceva decît purtători de fețe”.Nu mai spune asta. Pentru că ce mă intere-sează la indivizi e latura lor unică, cum se mai zice hard-discul fiecăruia. Prin forța de a vorbi sau prin două întrebări indiscrete noi așteptăm să descoperim în oameni tot ce

am ignorat la o persoană sau alta. Prin urma-re, nu doar aparența contează.

andré gide: “mai bine o viață liniștită decît patetică”.Asemănător cu George Sand. E mai bine să mergi înainte decît să sari în rîu.

fanny ardant: “eu sînt o femeie contra-dictorie. niciodată nu am întîlnit liniștea totală”.E mai bine așa. E mai bine sa fii nesatisfăcută decît satisfăcută.

fanny ardant: “fără îndoială eu am un senti-ment scurt despre viață”Da. Ca și cum totul ar fi efemer și din cauza asta trebuie să profităm de orice moment din viață. Nu ne servește la nimic dacă facem planuri despre comete sau repetăm trecutul. Totul este acum.

fanny ardant, a treia și ultima: “vorbesc multe porcării, dar sunt sigură de un lucru: niciodată nu trebuie să ne trădăm visele, altfel deschidem poarta amărăciunii. căuta-rea confortului și a siguranței e o formă de a trăi, dar nu e și calea mea”.În viață, cînd ajungem la vîrsta de 15 ani începem să avem certitudini sau vise, și asta e partea cea mai importantă. Trebuie să rămînem cu acest crez. Nu vă lăsați luați de onoruri, bani sau importanță. Pentru că, mai apoi, cînd viața se retrage și toate lucrurile se retrag, unica victorie asupra morții e să-i lași un gust amar (sau unica victorie asupra morții e să nu ai un gust amar de la ceea ce ai trăit). Dacă reușești să mori fără amărăciune - ești învingător.

ai spus cu certitudine că atunci cînd se vorbește despre tine, se creează impresia că se vorbește despre cu totul altă persoană. cînd vorbești despre tine însuți, se întîmplă același lucru?Acum bineînțeles că nu, pentru că întrebările tale sunt despre lucruri la care eu reflectez și în care am încredere. Deci eu vorbesc sincer cu tine. Iar cînd se vorbește cu mine și se spune: “De ce ești așa de aprinsă?”, lucru care se întîmplă, atunci eu am curajul să mă întorc și să spun “asta nu sunt eu”.

un dirijor de orchestră a spus cîndva: ”niciodată nu avem dreptul să ne stingem, nici nu știm pentru cine putem fi o lumină”. rămâneți cu asta?În fine. Eu lupt, lupt, lupt...

„aștept un bărbat care este inaccesibil, care te înalță. Ghinion!"

P unkt Icon

97nr. 33 / mai 2011

-

98 nr. 33 / mai 2011

alexandrina HristoV

“oAmenii de lut nu sînt de lemn"

ALExANDrINA NU SEAMăNă CU NICIUNUL DINTrE INTErPrEţII NOşTrI. şI şTIE Să-şI POArTE ACEASTă NEASEMăNArE CU SENINăTATE şI NONşALANţă, CA şI CUM Ar PUrTA O MANTIE DE MICUL PrINţ zICÎNDU-LE CELOrLALţI Că E BLANA BUNICII. E ÎN AFArA TIMPU-

rILOr, ÎN AFArA MODEI, ÎN AFArA TrENDUrILOr - EA SINgUră, CU IEPUrII şI CU PIANUL, PrIETENUL VOCII EI, CUM ÎI PLACE Să-L ALINTE UNEOrI. S-Ar PărEA Că DOAr ÎşI ÎNgÎNă CÎNTECELE, DE PArCă Ar CÎNTA SINgUră PENTrU SINE, ÎN TIMP CE SE gÎNDEşTE LA ALT-CEVA. DAr ACEASTă ÎNgÎNArE CrEEAză DEPENDENţă. CINE A ASCULTAT-O ODATă, O VA

ASCULTA MErEU. PENTrU Că FIECArE DINTrE NOI ArE NEVOIE DE CLIPE ÎN CArE Să SE

gÎNDEASCă PUţIN LA SINE şI Să ÎNgÎNE CEVA DESPrE OAMENI DE LUT.

dosar: Alexandrina Hristov (născută la 5 mai 1978, în Chişinău, Republica Moldo-va). A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Activitatea sa se leagă de muzică, pictură şi poezie, pe care le combină foarte reuşit. În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului "Trois femmes de Moldavie", în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat cîteva dintre piesele sale. În urma realizării acestui film, s-a mutat în România. Şi-a cîştigat notorietate prin intermediul Internetului, înregistrări din concerte fiind răspîndite prin programe peer-to-peer. A cîntat la Festivalul de Jazz de la Garana, Festivalul de la Peştera Bolei, Festivalul Internaţional de Film Transilvania, dar şi în cluburile din Bucureşti şi şi din alte oraşe. Cîntă în română, franceză şi rusă. Stilul său muzical este greu de definit, dar se în-cadrează între pop acustic, rock, alternative, jazz şi soul. Albumul de debut - "Om de lut".

text de Olga Roşca imagini de Vlad Eftemie

Rezervat ia Oameni lor Normal i :Bucurest i,

,

99nr. 33 / mai 2011

text de Olga Roşca imagini de Vlad Eftemie

100 nr. 33 / mai 2011

acum eşti stabilită la bucureşti. ai urmat calea celor ce mai întîi se afirmă dincolo de prut, şi doar mai apoi îşi fac loc în spaţiul public moldovenesc. de ce nu invers? Eu nu mă deosebesc de alţi tineri, care, ca şi mine, au ales să plece din ţara în care s-au născut pentru împlinirea viselor, pentru o viaţă mai bună. Nu am urmat vreo „reţetă”, pur şi simplu mi-am urmat calea. Cred că lucrurile se întîmplă de la sine.

te înscrii în lista generaţiei "Yes we can", a moldovenilor ce s-au afirmat în românia: pavel stratan, dan balan, tina geru sau..... Există o asemenea listă? Respect pentru toa-tă lumea, dar eu sînt de părerea că fiecare îşi urmează drumul său, aşa că... să lăsăm listele la o parte şi să ne dorim să fim mai buni.

cînţi moldovenilor să vină acasă, şi tu cînd vii acasă? Casa mea e familia mea şi momentan e în Bucureşti. Cîntecul „Veniţi acasă” este dedi-cat tuturor moldovenilor care şi-au părăsit copiii, nevestele sau bărbaţii pentru bani, în căutarea falsei fericiri.

cine e omul de lut? Omul care nu e de lemn.

cîntăreaţă, compozitoare, pictoriţă - cine eşti în primul rînd? Femeie şi mamă. Muzica şi pictura sînt doar căile prin care mă exprim, îmi împărtăşesc trăirile, visele, cunoştinţele. Tu cine eşti? pictezi fete. de ce în picturile tale lipsesc bărbaţi, zorro şi făt-frumoşi, nelipsiţi însă în textele tale? Dar cine a zis că ei lipsesc în pictură? Ei sînt prezenţi acolo, dar stau cuminţi şi nu-i observi cu ochiul liber. Fetele pe care le pictez niciodată nu sînt singure. Sunt însoţite. Prezenţa bărbatului în tablourile mele se sub-înţelege datorită altor fiinţe: fie un gîndăcel verde care urcă lent pe rochia fetei, fie un iepuraş amator de plajă şi soare portocaliu, fie o pasăre care îşi face cuibuşoru'n cap.Acum lucrez la o colecţie nouă de tablouri care se numeşte „cupluri”, unde prezenţa bărbatului va fi mai vizibilă.

şi muzica, ce e? pop, alternative, jazz, soul,

electro? cum o poziţionezi tu? M-am obişnuit să-mi compun cîntecele împreună cu pianul. El este prietenul vocii mele, cel care o susţine, umple pauzele între fraze. Fără pian, muzica mea ar fi incompletă. Iar trupa cu care cînt (sîntem 5 muzicieni), dă un alt caracter muzicii pe care o scriu, o susţine altfel din punct de vedere al compo-ziţiei muzicale. Sînt atît nuanţe de pop, cît şi de jazz, şi soul.

"avionul de aur mă duce din casă,unde mă iubea mamade unde am fugit mireasă" - de unde totuşi? Din casă, din copilărie, de la mama. Ştii, cînd devii părinte, copilul te ajută să te întorci conştient în copilărie. Mare este fericirea mea - să-mi mai trăiesc o dată copilăria care credeam că a plecat pentru totdeauna.

Să ştii că toate culorile devin mai aprinse odată cu trecerea timpului.

101nr. 33 / mai 2011

maternitatea a fost o schimbare? Fiecare moment, fiecare întîmplare aduce o schimbare. Pe vremea cînd eram adolescen-tă, eram rebelă, fire războinică de pionieră. De cînd am devenit mamă, am început să văd lucrurile cu alţi ochi, şi anume, prin prisma iubirii materne. De atunci, sînt condusă de acest sentiment nu doar pentru copilul meu, ci pentru tot ce mişcă în acest univers. Aşa că DA, cu certitudine, maternitatea m-a schimbat foarte mult.

cuţite şi săgeţi de foc....eşti răzbunătoare? Deloc. În acel cîntec doar voiam să întorc ceea ce nu-mi aparţinea... cîteva cuţite şi nişte săgeţi. Sînt o fire uşor iertătoare, răb-dătoare, dar, ca toţi Taurii, pînă la un moment dat, bineînţeles. Dacă mă enervezi, vai de capu' tău! Haha! Dar şi aşa, furia de taur se transformă repejor în zîmbet. Nu obişnuiesc să ţin energia negativă în mine, din simplul motiv că-mi face rău, iar eu îmi doresc doar binele, cum le doresc tuturor. Cea mai simplă cale ca să scapi de răul obsedant este să ierţi.

printre flori ai căutat. ai găsit?

102 nr. 33 / mai 2011

De-ar fi ca azi să găseşti ceea ce cauţi de-o viaţă, oare mai are farmec ziua de mîine? fata merge pe jos...cu paltonul pe dos. e non-confor-mism? cum stai cu respectarea a tot felul de reguli? Eu nu cred în reguli. Regulile sînt scrise de oameni cu viziuni şi percepţii diferite. Ceea ce funcţionează pentru unii, nu merge la alţii. Eu cred în ceea ce simt. Şi în iubire. Ador paltoanele ca atribut vestimentar. Paltoanele şi avioanele.

internetul e spaţiul tău public, cel puţin aşa te-am des-coperit eu. facebook, myspace, blog - sînt platforme de marketing sau comunicare? Trăim într-o altă eră decît părinţii noştri, care aflau noutăţi de la televizor. Televiziunea este o putere mare care manipulează masele, le îndobitoceşte într-un fel.... Pe cînd internetul este foarte flexibil şi îţi dă posibilitatea să fii selectiv, să alegi ce consumi. Adică nu mai cumperi mere ofilite din piaţă, pentru că piaţa nu-ţi oferă altceva decît mere ofilite. Poţi să mănînci orice fruct exotic îţi doreşte corasonul, chiar dacă stai în Bulboaca.

cei peste patru mii de fani ai tăi de pe facebook, cine sînt ei? Copiii universului, la fel cum sînt şi eu. Nu-i cunosc pe

nume, dar ştiu că avem o legătură strînsă. Muzica ne leagă. cînd te vedem la un concert în chişinău? Îmi doresc să cînt la Chişinău, oraşul meu verde, din tot sufletul. Sper, cît de curînd. Ce-aş dori să le transmit cititorilor şi fanilor? Să se iubească, să se preţuiască, să fie ei înşişi. Pentru fani şi consumatori de artă, cîteva link-uri:http://alexandrinahristov.blogspot.com/ Acesta este linkul către ga-leria de tablouri online a Alexan-drinei.Iar aici, găsiţi cîteva cîntece de pe albumul de debut: http://www.alexandrina.ro http://www.facebook.com/alexan-drinamusic

103nr. 33 / mai 2011

104 nr. 33 / mai 2011

1.principala mea trăsăturăDe-ar fi doar una... 2.calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbatInteligent, dotat cu simţul umorului.3.calitatea pe care o prefer la o femeieO femeie feminină este cea mai frumoasă.4.ce preţuiesc mai mult la prietenii mei

Că-mi sînt aproape.5.principalul meu defect

Nu există.6.îndeletnicirea mea preferată

Îmi place să cos, să brodez.7.fericirea pe care mi-o visez

Eternă8.care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire

Totu-i trecător9.locul unde aş vrea să trăiescAlături de cei dragi10.culoarea mea preferatăCuloarea soarelui la apus şi la răsărit11.floarea care-mi placeCîmp de maci12.pasărea mea preferatăPasărea-Pinguin13.prozatorii mei preferaţiNabokov, Bulgakov, Marquez14.poeţii mei preferaţiTzvetaeva15.eroinele mele preferate din literaturăAm nimerit cumva în oracolul unei fetiţe de 11 ani? Răspuns: Alice16.eroii mei preferaţi din literaturăCu siguranţă e oracolul unei fetiţe de 11 ani! Şi unde-i întrebarea: „Cînd te-ai sărutat prima dată?’’ Răspuns: Winnie Pooh! (Vinni-Pup) 17.compozitorii mei preferaţiDin clasici: Ceaikovski, Verdi

proust să fii...

alexandrina chestionată

de clasici

105nr. 33 / mai 2011

18.pictorii mei preferaţiG.Klimt, A.Mucha, M.Vrubel, Modigliani, Otto Dix, E.Shiele, Balthus, Odilon Redon, Natura. 19.eroii mei preferaţi din viaţa realăOstap Bender20.ce urăsc cel mai multNu urăsc. Eu iubesc.21.calitatea pe care aş vrea s-o am din naştereSă pot zbura nu doar în vis...22.cum aş vrea să morTinereţe fără Bătrîneţe, Viaţă fără de Moarte.23.greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indul-genţăDin greşeli înveţi24.deviza mea Sami pridut, sami vsio prinesut!

106 nr. 33 / mai 2011

nu Cred în filosofia înCePe de jos"

la o Cafea Cu

text de cornelia amărîtu

liVia Gîrdea

Rezervat ia Oameni lor Normal i :Par i s,

107nr. 33 / mai 2011

livia, deşi ştiu că eşti o fiinţă extrem de discretă (aduci la disperare jurnaliştii dornici de detalii picanti-

sime, alde noi, par example), încerc să te trag de limbă. la un moment dat, fata cu carieră exem-plară, faţa cea mai importantă a canalului tv7, profesoara de română de care erau îndrăgostiţi toţi elevii liceului prometeu şi nu numai - copil, soţ, casă, masă, căţel, pur-cel - s-a hotărît şi a plecat la paris. ce miş-cări tectonice au precedat acestei mutări? ce s-a întîmplat sau cine ţi s-a întîmplat?Păi, mi s-au întîmplat și „ce”, și „cine”. Secun-date de o lecție pe care o învață fiecare (iar eu – după ceea ce calificam pe atunci „un cuțit în spate”) - în viață totul e relativ. Am trăit situații în care chiar a trebuit să iau o hotărîre și, acum, uitîndu-mă în urmă, mă bu-cur că am luat decizia potrivită la momentul potrivit. Cuțitul din spate mă și făcea să nu cred ca voi mai accepta vreodată ca să mi se ,,întîmple cineva”. Dar atunci cînd m-am așteptat mai puțin, atunci mi s-a ,,întîmplat’’ Patrick, actualul meu sot.

cum l-ai cunoscut? şi ce tertipuri miracu-loase a folosit ca să te cucerească?Am făcut cunoștință la Paris, de fapt, o cunoștință comună ne-a invitat pe ambii la masă, chipurile, absolut întîmplător… Prima scanare: atrăgător, cumpătat, atent și cu vino-încoace, care nu trebuie să facă ceva deosebit ca să-l placi. Pentru el a fost dra-goste la prima vedere și a făcut tot posibilul să mă cucerească. Recunosc, a reușit. La capitolul romantism e lider absolut.

gesturi, alintări, marele inel? Păi, mă curtează și acum, de fapt, toată viața va trebui să mă curteze… Marele Inel? Atunci cînd m-a cerut în căsătorie nu mi-a oferit un inel, cum e obiceiul, ci mai mult - un colier cu un diamant care «simbolizează dragostea pe care mi-o poartă - veșnică precum diamantele». Verighetele le-am ales deja eu. A mea e o combinație din aur galben și alb cu diamant, a lui e din aur alb, iar inelul de logodnă e semnat Chopard. C'est tout.

un timp, viaţa voastră era în avion – un weekend - tu la paris, iar celălalt - el la chişinău. pe urmă, cu greu, te-ai hotărît. bilet într-o singură direcție. de ce a fost atît de greu? mii de fete s-ar hotărî între

două clipe şi un chiuit...Da, cuvîntul magic „Paris” te poate face să te hotărăști ușor. În alte circumstanțe. Or, eu nu am 18 ani ca să zic cu nonșalanță că e o experiență, merge – bine, nu, iarăși bine... Pentru mine e foarte important sentimen-tul de siguranță și confort psihologic... La Chișinău eram ok, la TV7 am lucrat cu cea mai mare plăcere, cu colegii eram și am rămas în relații de prietenie... Da, mi-a luat cam mult timp să mă despart de cuibul meu, pe care îl gîndisem în detalii și care se dovedise inutil pentru fericirea mea... Acum îmi dau seama că Patrick a luptat atît de mult pentru relația noastră! Recunosc că eu am fost mai comodă și exagerat de precau-tă… Mă gîndeam că e francez ( deci băgați lista cu diferențele de mentalitate și de cultură), iar eu deja ieșisem dintr-un mariaj de 9 ani, cu un copil de crescut, de educat… Deci trebuia să iau decizia corectă de care depindea și viitorul copilului meu. Acum îmi dau și eu seama că am exagerat puțin. Dar a fost un bun test pe care Patrick l-a trecut cu brio. Mai ales că a mai fost un impediment – documentele. Deoarece a fost un mariaj mixt, am avut nevoie de un vraf de acte și de mai multă răbdare decît preconizasem. Mult mai mult.

cum au fost primele zile după plecarea ta definitivă? cum a fost revenirea la viaţa reală de după luna de miere? Mai ușor decît m-am așteptat. Singurul stres pe care-l aveam era acomodarea fiicei mele, Timeea, care avea 4 ani. De aceea, în prima perioadă, am luat și dădaca cu noi, ca să mai fie un om apropiat alături. Pentru mine era mai simplu, eram obișnuită cu străinătatea: în 2005 am locuit 6 luni la Paris, am făcut un curs de Cultură și Civilizație, iar în 2007 am locuit la Londra. La viața ,,reală’’ nu am reve-nit și sper să nu revin niciodată... Suntem în armonie, asta e important.

cum s-a adaptat fiica? s-a franţuzit deja? are prieteni?Timeea, cum am mai spus, s-a adaptat incre-dibil de repede. și-a făcut prietene chiar din prima zi. Chiar de la început am semnat un contract pentru ea cu o Agenție de Mo-delling și merge la castinguri și filmări, deci ,,lucrează”. Are deja la activ niște spoturi care s-au și difuzat pe canalele franceze. Cam începe să se franțuzească - mă rog, crește aici, dar lupt pentru limba română, nu

vreau să o uite.care lucruri te-au dezamăgit primele la pa-ris? care lucruri continuă să te încînte?Am să încep cu partea frumoasă! Parisul m-a încîntat din 2003, de cînd l-am vizitat prima dată și continua să mă atragă ca un magnet. Probabil prin diversitatea multicolo-ră: concentrația de diverse culturi şi tradiţii care sînt vizibile în spiritualitate, ţinută, îmbrăcăminte, mîncăruri, bun gust, rafina-ment şi de ce nu – comportament. Ca turist, la Paris găsești totul și pe toate gusturile, dar dacă te stabilesti aici - trebuie să știi că te așteaptă cozile imense și nenumărate la Prefectură, trebuie să te confrunți cu administrația franceză în care, cu părere de rău, persistă birocrația și să ții cont de faptul că Franța e ,,țara Hîrtiilor’’, adică pentru o simplă cerere trebuie să pregătești un în-treg dosar de hîrtii... Dar dacă ești perseve-rent, le reușești pe toate. Personal, cel mai dificil a fost să primesc rezidența, în mod normal trebuia să primesc un permis de ședere de 1 an, dar am insistat și am primit rezidența pe 10 ani. Asta a fost prima reușită a mea în Franța.

ştiu că ai descoperit farmecul traficului parizian şi ulterior ai hotărît să-l păcăleşti cu un scuter. cum au fost primele experi-enţe de motociclistă?

Păi, am fost nevoită să o fac, pentru că Franța e lider european la greve. La Paris, cel mai adesea e grevă în transport. și cum din septembrie am început să merg la cur-suri, am testat toate mijloacele de transport. Dar în perioada grevelor cu mașina e un calvar... Așa că am recurs la un scuter. și, fiindcă școala la care umblu e chiar lîngă Arcul de Triumf, la două minute de Champs Elysees, de acasă fac în cel mai fericit mod 45 de minute cu mașina, dacă sînt ambute-iaje — o oră și jumătate. Iar cu scuterul — 30 de minute. Nu e greu, pentru că aici e o cultură în trafic, motocicliștii circulă între banda a doua și a treia, iar șoferul, cînd se angajează pe una din aceste benzi, circulă degajînd spațiul pentru motocicliști, care la orele de vîrf merg în șir interminabil.

soţul tău a fost pilot de formula 1, acum este reprezentantul mai multor mărci de maşini americane la paris, respectiv a fost toată viaţa printre fiare. ai început şi tu să îndrăgeşti motoarele, să te pricepi la ele?

108 nr. 33 / mai 2011

Da, asta a observat și soțul meu. Așa că nu am ezitat să-mi deschid propria afacere în domeniu, care chiar mă reprezintă... Așa că, dacă aveți nevoie de consultații sau de o mașină, nu ezitați! La început, soțul meu a fost cam sceptic, se gîndea probabil că nu am să reușesc, că nu-i domeniul meu, mai ales știind că visul meu e să am un salon de frumusețe, dar eu am fost categorică și i-am zis că eu în viață sînt capabilă să o iau de la zero în orice domeniu, totul are un început; și așa cum am făcut-o în plan personal, am să reușesc și în plan profesional. Acum, cînd îi arăt fotografii de la clienți (de exemplu, nu demult am livrat o mașină cu 7 locuri unui client din Lyon care are 5 copii, iar tipul, cum a ajuns acasă, mi-a trimis fotografii cu toată familia în mașina nouă, fericiți de noua achiziție), deja îmi propune să-mi schimb statutul întreprinderii și să închiriez și un spațiu pentru garaj. Ador ceea ce fac și mai ales ideea că lucrez pentru mine.

care e viaţa ta de acum? ştiu că faci studii,

ai planuri mari de carieră, etc., etc...În Paris e bine să faci ori stilism, ori esteti-că și parfumerie, așa că în ianuarie mi-am depus dosarul la cea mai veche și renumită școală Internațională de Estetică și Par-fumerie din Paris. Pe 27 ianuarie am avut examenul internațional TCF, după care au urmat examene la Franceză, Engleză, Cultură Generală, Matematică și Fizică pentru a mă accepta la școala respectivă, la formula ,,Adult’’, ca să pot concentra 3 ani în unul singur, acest lucru este posibil dacă ai terminat deja o facultate și dacă treci exa-menele aici. Așa că pe 1 Aprilie – nu a fost nici o glumă, m-au telefonat și m-au felicitat pentru punctajul obținut. și mai am o veste bună: am fost acceptată pentru stagiu la casa Guerlain! Am fost ultima care și-a de-pus dosarul și singura acceptată. Consider că e o altă victorie a mea la Paris... Cred că filozofia ,, începe de jos" este greșită, pentru că tu deja ești jos... Eu zic: "țintește din start exact unde vrei să ajungi, nu reușești din prima, încerci a doua oară, dar nu te

mulțumi cu soluțiile de ”mai jos".

te-ai adaptat la bucătăria și produsele franțuzești sau mai ai nostalgii mămăligis-tice?Nu voi fi modestă deloc! Gătesc și crème brûlée dar și bucate tradiționale, ce-i drept, în ultima vreme, din cauza examenelor, delicatesele au fost prezente mai mult în varianta virtuală, dar în weekend încerc să-i răsfăț cu ceva bun. Patrick îmi spune mereu că e îndrăgostit de Moldova, unde a desco-perit sărmăluțele și mămăliguța.

ce mai îndrăzneşti să-ţi doreşti?Indrăznesc să-mi doresc în primul rînd sănă-tate familiei mele, îndrăznesc să-mi doresc peste un an propriul Salon de Estetică la Paris, îndrăznesc să-mi doresc peste 2 ani propriul Salon de Estetică pe aceeași fran-ciză și la Chișinău, îndrăznesc să-mi doresc... Pentru că viața fără proiecte de viitor e în zadar.

109nr. 33 / mai 2011

110 nr. 33 / mai 2011

“MAI ÎNTÎI DE TOATE TrEBUIE Să DECIzI:

ALErgI SPrE ADMIrAţIE SAU FUgI DE EA”. A FOST

gÎNDUL FEMEII CE MI-A VÎNDUT VALIzA CU CArE

AM AjUNS AICI. ErA ATÎT DE SIgUră Că VOI PLECA

ÎNCÎT NU A NUMărAT NICI BANII. şTIA Că AM MArE

NEVOIE DE O VALIză ÎNCăPăTOArE. 22 DE ANI ÎN 20

DE kg. CALCUL MATEMATIC DE NOTA 2. AM ÎNCEr-

CAT Să ÎNCHID ACELE 20 DE kg AşEzÎNDU-Mă PE

VALIză, DAr N-A MErS. AM CUMPărAT ÎNCA UNA, CU

CArE TrAVErSEz CEL MAI DES COLINELE ÎN FOrMă

DE DOr.

Ana

foto de fotoroom.md

PoPenco

Ştiţi ce formă are dorul? Dacă nu încercam să ridic acele valize nu mai ştiam că dorul trece prin viaţă sub diferite forme, dar întotdeauna cu acelaşi înţeles. Continui să ţin deschisă această valiză în care păstrez linişte şi cîteva reviste din noiembrie 2008 cînd aveam deja biletul fără retur în Suedia. Pe 15 decembrie am întretăiat viaţa cu o nouă provocare. Am ajuns în ţara din revista vecinei mele. Ilustrată cu imagini-poveste şi oameni-reclame. Am ajuns aici fără mama şi

tata, fără mîncare gătită de Hana, fără haine aduse de la curăţătorie de unchiul meu.

Am schimbat un gust de viaţă pe altul. Unul mai rafinat, dar mai puţin petrecăreţ. Am ales o altă ţară pentru următorii 3 ani. O ţară în care poţi porni afaceri, scrie 100 de volume, lua o diplomă. Eu am ales să fiu mamă…

Mă simt acum de parcă sunt la poşta centrală din oraş şi e pauză de masă. Nici

măcar n-am fost la poştă vreodată… Dar am această senzaţie moştenită de la tine. Ce bine că e pauză, mă voi gîndi cu ce să încep continuarea acestei pagini.

Voi începe cu tine…Matei. Eşti ceea ce m-a convins să locuiesc în Stockholm. Cînd vorbeam de viitor, mă vedeam alături de copiii mei doar în weekend. Credeam că nu voi avea timp pentru alte zile. Aici am toata fericirea de a mă vedea alaturi de tine oricînd, fiindcă tu încă nu te descurci fără

dor de 20 kg

Rezervat ia Oameni lor Normal i :S t ockholm

,

111nr. 33 / mai 2011

112 nr. 33 / mai 2011

mine. Abia ai început a merge… Pronunţi convingător doar trei cuvinte: mama, tata și goool. Marchez viaţa ta cu un început al ei foarte frumos. Toată experienţa acestei ţări este trăită din dragoste. So, let’s begin. Gata cu introducerea.

Suedeza suedezilor. Aţi dormit vreodată la perete? Atunci cînd nu poţi coborî din pat decît pe la picioare, fiindcă eşti blocat din ambele părţi. Eram conştientă că am nevoie de ea, dar nu am forţat graficul unei mame şi am continuat să dorm la perete coborînd din pat şi în limba engleză care nu este o necunoscută în acest format european. Există și cuvinte pe care le auzeam pe la colţuri de străzi cînd încercam să mă descurc cu harta în mînă. Spuneam tack så mycket (merci mult) de 40 de ori pe zi. La început pronunţam mozaic cuvintele în altă limbă, după, am înţeles un lucru, trebuie să cunoşti esenţialul limbii, ca urechea suedezului să audă şi să se convingă de intenţiile tale nobile de a te descurca. Stau aici de 2 ani şi cîteva săptămîni înmulţite la 4, dar de fiecare dată cînd am nevoie de ajutor, atunci cînd încurc staţiile cu cele-lalte vise spre exemplu, îi spun suedezului că sînt de cîteva săptămîni aici. Se simte atît de mulțumit şi pornit să mă ajute! Mai arunc cîteva fraze în suedeză ca să-i dau de înţeles că sînt la nivelul B deja. Nu este așa! Încerc să atrag în viaţa mea lucruri priori-tare. Am zis că nu am nevoie de suedeză, dar who knows, poate greşesc. Va fi doar greşeala mea printre micile greşeli pe care le-am notat ieri cînd am înţeles că strada Biblioteksgatan are început şi sfîrşit. Exclu-sive shopping street for exclusive wallet! Eu totuşi încă nu am scăpat de cheful de a achiziţiona cantitativ şi nu calitativ. Încă nu am învăţat să aleg Louis Vuitton de xxx euro. Nu am vîrsta pentru un astfel de moft. Încă mai prefer o valiză plină de branduri tinere şi neclarificate în lumea modei în schimbul unei rochii de la Armani.

Sînt ca o furnicuţă, intru în magazinele care mi se potrivesc. Nu fac exces de nimicuri şi de genți pe care scrie Gucci. Să vină vîrsta. Stilul poate fi iluminat şi cu un label necu-noscut. Pricep care haine deranjează stilul meu şi nu irit oglinda. știu ce mi se potri-veşte şi vă recomand să faceţi acelaşi lucru. Am învăţat acest detaliu de la suedezi. Ei se îmbracă comfortabil şi cu hainele care

li se potrivesc. Cînd scriu cuvîntul p-o-t-r-i-v-e-s-c…mă refer la 100 de combinaţii zilnice care defilează prin parc după prînz, cînd Matei doarme dulce pînă la ora 15:00. Uneori admir culorile, alteori curajul, în final menţionez că stilul trebuie să fie ales corect încă din copilărie.

Apropo, ştiţi ce înseamnă ”REA” în suede-ză? În suedeză ”rea” înseamnă reduceri. În română intră în dex cu alt înţeles. Dacă le combini - descoperi starea în care mă aflu de două ori pe an. Sunt rea în timpul reducerilor. Stockholmul mi-a înţeles stilul, iată de ce am reușit să achiziţionez 74 de umeraşe albe de la IKEA lor. Traiască nenea suedez care a pus pe roate a afacere atît de profitabilă. Lumea adoră acest stil al casei. Uşor ca o pană fără case cu 6 nivele, scări complicate încît uiţi după ce te-ai pornit, perdele cu toate condimentele spiritului moldovean, pereţi neapărat nivelaţi şi multe altele care îmi vin acum în minte. Îmi place simplitatea cu care nu se complică designerii de aici. Pentru suedezi este mai important să-ţi lase, ca oaspete, starea de confort în privire în timp ce bei vin şi mănînci somon la el în bucătărie decît să te aşeze neapărat în salon şi să aştearnă pla-puma cea cu cerbi sau tigri de la cumetrie pe care o foloseşti doar de 3 ori pe an de ochii lumii.

Aici e altfel, stilul se pupă cu starea. Vei descoperi simplitate şi 80 % IKEA style în casele lor. Trăiască Ingvar Feodor Kam-prad care nu a inventat bicicleta, doar a asamblat-o alfel, mai simplu, devenind unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Are 85 de ani şi mai are şi probleme, probabil. Îmbătrîneşte… Toţi avem. Şi eu aveam, nu puteam găti… delicios.

Trebuia să plec din Moldova ca să înţeleg că cea mai gustoastă mîncare este gătită acasă, de mama şi tata. Din fericire, ambii gătesc delicios. Plîngeam cu lacrimi de crocodil cînd eram cu burtică şi cu pofte mai mari decît burtica. De unde era să ştiu eu atunci cum se găteşte, dacă paginile mele culinare erau fără experienţă. Nu ştiam nimic, nici măcar cum se… nu vreau să dau exemple. Opresc gîndul aici. În schimb, întrebaţi-mă acum ce pot găti: Contrast izbitor între before şi after. Acum pot orice. Dacă nu credeţi, reformulez… mă descurc foarte bine la bucătărie.

113nr. 33 / mai 2011

114 nr. 33 / mai 2011

115nr. 33 / mai 2011

Între timp, cît învăţam să gatesc din net şi nu de la mama acasă unde chiar era cazul să învăț, descopeream gusturi noi şi combinații de „gusturi” dincolo de aprecieri. Lightly salted salmon with dill creamed potatoes sau Fried Baltic herring stuffed with dill și Crème brûlée cu un latte fierbinte. Ai doar ce face cît latte-ul se răceşte. Savurezi de-sertul şi somnul lui Matei alături. Nici un restaurant din Stockholm nu are în meniu plăcinte, mămăligă…Nu există Moldova în meniu. Găseşti salate Cezar şi steak-uri la fiecare colţ de viaţă europeană. Ştiaţi că în apa în care fierbe mămăliga pe lîngă sare se mai pune şi un pic de ulei? Pe toate le-am învăţat cînd semaforul arăta roşu şi poftele băteau cu picioruşele în burtica mea.

Distanţa a identificat mai puține relaţii noi şi prietenii moldoveneşti. Am uitat cheful în cutia pe care am scris cu marcherul verde LUCRURI şi am depozitat-o la părinţi înain-te de plecare. Nu mai am chef să vorbesc cu toată lumea, doar cu cei care-mi sînt aproapre de inimă.

În ultimii ani o femeie frumoasă s-a aşezat alături de inima mea. Este femeia care a apărut în momentele în care eram să lunec pe zăpadă de fericire, ea echilibrează raţio-nal toate gîndurile mele, care pot lua razna.

Există prietenii de care am grijă de la mii de kilometri. Aşa se face, nu-i așa? Vîntul doar bate şi în altă direcţie dacă mergi înapoi. Aştept să reacţioneze şi lumea care a ador-mit, dar visează la aceeaşi prietenie ca şi 3 ani în urmă.

Despre relaţii noi… Voiam să dau nume oamenilor care produc această stare. Dar o să-i cunoaşteţi, din acest motiv nu menţi-onez. Ea este frumoasă, cu o spiritualitate înnăscută, are 10 ani locuiţi în Stockholm. Nu comunic cu ea ieşind din limitele sinceri-tăţii, fiindcă abia începem să ne apropiem, chiar dacă nu aş face-o acum fiindcă nu am sincerităţi proaspete… Mi-aş dori să menţin această relaţie de prietenie cu ea cînd voi migra de aici. Să am grijă de această relaţie de la distanţă fiindcă merită să fii aproape de oamenii care îţi plac. Nu-i aşa, Victor?

Stiţi care sunt cele mai frumoase flori? Blommor lila. Cu doi de m se scrie în suedeză. ”Blommor” înseamnă flori, ”lila” în-seamnă culoare. Nu vă zic ce culoare e lila. De 3 zile mă trezesc sigură că blommor din odaia mea sînt încă acolo. Le găsesc şi mai

înflorite dimineaţa, de fiecare dată mă tem să nu înflorească prea tare… Cele mai mari realizări aduc şi o vorbă de dezamăgire. Ţi-e frică să nu ştii ce o să mai vrei să cauţi. Te uiţi în wish list şi nu ştii ce să adaugi. Am adăugat concertul lui Whitney Houston în wish-listul meu. N-am găsit-o vreo 70 de minute la concert!

S-a făcut aşteptată într-un mod urît. Am remarcat că nu are acel chef din ’92 de a impresiona. Era desparţită 30% de vocea ei, dar avea un public fidel care a susţinut-o în picioare. Nu am admirat-o tot concer-tul, Matei triumfa cu voce tare neauzit de mama, la tata în braţe. Am plecat declarînd protest concertelor pentru aproape un an. Vreau acum să decid dacă merg la un concert în mai, dar nu am decis încă.

Stockholm-ul este în lista fiecărui inter-pret internaţional. Toţi vin aici. Dar nu toţi interpreţii răspund cu acel profesionalism pe care îl vedem la TV. Nu am chef de toate concertele de pe afiş, fiindcă nu sînt fana nimănui 100%. Îmi place ceea ce e frumos şi fug într-acolo.

Am fugit la nunta prinţesei. The Royal Wedding a avut loc pe 19 iunie 2010. Lume… care a acoperit Stockholm-ul într-o oră. Nu era loc pentru discuţii atunci, lumea îşi focusa cano(a)nele spre o amintire unică la care erau fost prezenţi.

Prinţesa s-a măritat din dragoste cu antre-norul personal Daniel Westling. Dragostea lor e de durată şi a fost semnată cu credinţă în faţa regelui pe 19 iunie, astfel Victoria va deveni moştenitoarea tronului Suediei. Prințesa mai are o soră şi un frate. În 1980 Parlamentul a schimbat Actul de Succe-siune introducînd drepturi egale în cazul primului născut. Prinţesa fiind cel mai mare copil al regelui - Ea este şefa…

Mergeam cu gîndurile prin parc şi discutam despre ţara pe care o iubim cu toţii. De unde să începem ca să ajungem la un mod de trai omenesc şi inteligent, fără şoferi magicieni care sunt dornici de o înjurătură, fără femei adevărate care nu există, fără po-litică dezacordată şi fără concurenţă loială imperceptibilă.

Nu spun că ţara în care locuiesc acum e perfectă, dar anume aici sunt acum şi com-par lucrurile cu ochiul liber. Mai stau cîteva luni în Suedia, mă întorc acasă cu cel mai

dezbrăcat dor faţă de Moldova, dar cum să trec peste inteligenţa de acolo şi să revin în această lume sută la sută indiferentă la ce i se întîmplă? Cei care fac lucruri frumoase în Moldova (prin cuvîntul frumos doresc să acopăr orice domeniu în care se munceşte pentru a schimba ceva), ar putea să dispară şi să plece - ca mulţi alţii. Evident că va rămîne un lanţ care va duce spre gîndul că aducem schimbări în Moldova. Dar aceasta va fi doar o iluzie. Eu nu voi abandona ţara și spun asta nefiind acum acasă. Important este că mă întorc, am un dor tipic celor care sunt plecaţi de multă vreme din Mol-dova.

Am avut ocazia să vorbesc cu multă lume de la noi aflată în Suedia. Cu cît stau mai mult în Europa, cu atît mai greu își iau retur. Nu se văd acasă, le place să vină doar în vacanţă acasă, gest dedicat în exclusivitate părinţilor şi nu țării. Iubesc părinţii şi ţara în care s-au născut, îşi amestecă soarta cu alte naţionalităţi, copiii lor vorbesc 3 limbi concomitent: Limba în care vorbeşte mama - română, limba în care vorbeşte tata - sue-deză, şi limba în care vorbesc toţi - engleză. știţi cu cîtă grijă se citesc poveştile lui Ion Creangă în Suedia. Chiar dacă generaţia se destramă dupa altă combinaţie de naţio-nalităţi, mama sau tatăl moldovean grijă de tradiţiile venite cu ei în valiza de acasă.

Urmăresc femeile de aici cu admiraţie faţă de curajul de care dau dovadă. Familii-le sunt numeroase, cu două fetiţe şi un băieţel, cu o fetiţă, trei băieţei şi o vizită la ecograf a doua zi. Sînt într-un continuu pro-ces de creare a familiei. Acest babyboom cum spun suedezii a început acum cinci ani. Tata şi mama îşi împart concediul de mater-nitate.Tăticii stau prin parcuri, cu scutece, laptopuri şi sticluţe cu lapte. Sînt geniali. Îmi place să le admir atitudinea şi să le mai fac poze, dacă reuşesc. În Moldova tăticii sar cu replici banale, nu menţionez replicile, le ştiţi şi singuri.

Anume aşa arată ţara care nu a participat la niciun război mondial, frumoasă, rece şi plină de anticariat. Poveştile cu Carlson şi Pepe, Greta Garbo, Ingrid Bergman, Alfred Nobel, H&M, IKEA, Oriflame şi multe alte cuvinte vin de aici, din ţara în care am des-coperit cel mai frumos sentiment... cel de a fi mama lui Matei.

116 nr. 33 / mai 2011

cunoscuta necunoscută

TOTUL S-A ÎNTÎMPLAT MULT PrEA rE-

PEDE. ÎNSPăIMÎNTăTOr DE rEPEDE. AșA CUM

SE ÎNTÎMPLă TOATE ÎN jUrUL gULNArEI. NU

rEUșEșTI Să CLIPEșTI șI EșTI DEjA IMPLICAT

ÎN CEVA CE ÎNCă NU ÎNțELEgI PrEA BINE CUM

SE CHEAMă. șI PÎNă TE FrECI NEDUMErIT LA

OCHI, TE TrEzEșTI ÎN EPICENTrUL TAIFUNU-

LUI EI ENErgETIC. gATA. EșTI VICTIMA EI. șI-țI

PLACE LA NEBUNIE.

text de Yolka Flyman imagini de Gulnara Vîşcu machiaj şi coafură de Maşa Gross, Lili Popovskayawww.zygodot.com

cunoscută

VîşCu ulnara G

P unkt Pro f i l

117nr. 33 / mai 2011

Lucrăm deja demultișor în același birou, suficient de mult ca să ne săturăm una de alta. Dar nu prea poți să zici că te poți deprinde cu ea. În fiecare dimineață tresari oricum de la hohotele ei de rîs și nici măcar nu mai încerci să te ascunzi de această calamitate natu-rală fără de preț. Hai Yolka, să vorbim. Hai că am nevoie urgent de interviu, o să mă omoare ăia. Hai că n-o să reușim să vorbim mai nimic. Numai nu-mi pune întrebări idioate! Ups, sughiț eu în gînd. Dar eu de altele nu știu să pun. Ce să întrebi o femeie care a dat un milion de interviuri ca să nu pari banală? Despre Gulea-fotogra-ful se cunosc multe. Dar despre Gulea-omul? Dar despre Gulea-femeia?... Fac un „hm” plin de subînțelesuri, cultivîndu-mi un aer deștept... Verific cu coada ochiului în oglindă, să văd dacă îmi reușește. Hm. Patetic.zi-mi, te rog, ești mulțumită de ceea ce faci în plan profesional?Gulea nu mă lasă să pun cum se cuvine un semn de întrebare la sfîrșitul frazei: Nu, nu și iarăși nu! Sînt dezamăgită de toate lucrările. E un moment de ruptură. începi să-ți plîngi de milă, să te dai bătută?Ba bine că nu! E o etapă de dezvoltare pur și simplu. După această perioadă trebuie să urmeze numaidecît ceva nou și minunat! ești în proces de revizuire a valorilor?Nu, valorile mele nu se schimbă, s-a schimbat atitudinea față de lumea mea interioară, am început să trag cu ochiul la ea. Am văzut și am înțeles toată adîncimea, lățimea și strălucirea Alter Ego-ului meu. Am vrut să împart ceea

118 nr. 33 / mai 2011

ce am văzut cu lumea din jur. Așa s-a născut proiectul „Noaptea transformărilor”. da, acesta e proiectul tău, copilul tău. dar atunci cînd trebuie să fotografiezi pe bani, îți este greu să mergi împotriva gusturilor tale estetice?Sigur, uneori organismul meu se revoltă, mai ales atunci cînd văd că ceea ce trebuie să fac e departe de ceea ce vreau, dar sînt profe-sionistă și profesionalismul nu suportă se-pararea pe criterii „îmi place — nu-mi place”. Trebuie să-ți faci meseria și s-o faci bine. nu-ți pare că acest cuvînt este oarecum împietrit?Evident, dar în meseria noastră trebuie să fii anume așa. Sînt foarte mulți fotografi care fac proiecte frumoase. Dar într-o fotografie de reclamă e nevoie de un profesionist. așadar. toți știu că tu ești un om-explozie, om-vulcan, om-fulger. mereu alergi, mereu te agiți. urli în biroul nostru, ne încurci să lucrăm... (Gulnara rîde în hohote)De fapt, nu sînt eu singura aici care fac gălăgie. Pot să-mi închipui că tu ești liniștea întruchipată. nu e vorba de asta. dar, la modul tău de viață, să zbori ca un fluturaș... doar ai trei copii, un soț, proiecte interminabile. de unde iei atîta energie? și reușești peste tot! divulgă secretul măcar bunei tale prietene!O, aici a lucrat sfînta natură. Tot ce trebuie să faci pe urmă e să menții echilibrul, să generezi energie. și poți s-o generezi doar prin iubire. Ce înseamnă să iubești? A iubi înseamnă a oferi. Cu cît mai mult oferi, cu atît mai mult ți se întoarce înapoi. E un adevăr mai vechi decît lumea, mi-e și jenă să-l repet, dar de la asta nu devine mai puțin actual și funcționabil. și compasiune. În cea mai pierdută ființă poți găsi lăstare de bine și frumos. Deci, iată, în ultimul timp s-a trezit în mine un asemenea dor nebun de a da, a oferi, a împărtăși... o adevărată necesitate vitală. asta aparţine mai mult de transcedental. dar dacă o luăm pe gulnara cea pămînteas-că? de exemplu — gulnara și soțul său. cum ai reușit să păstrezi o relație atît de tandră în 20 de ani? cum poți să suporți un bărbat atît de mult timp?(Gulnara rîde la fel de asurzitor. Din nou.)

Aș compara viața în doi cu un dans. Cu un tangou, mai exact. Nu te relaxezi niciodată. Ești întotdeauna gata să cazi, și în același timp ești deschisă pentru tandrețe și pasiune. Să zic că eu sînt cea care cedez mereu — ar fi nedrept. Să zic că el e cel care cedează, ar fi la fel de nedrept. Nu poți să spui o singură dată „te iubesc” și să te gîndești că mai departe totul va merge ca pe roate. Viața în cuplu este o muncă nesfîrşită asupra ta. Dar în ea trebuie să fie un impuls, o scînteie de nebunie. ce atitudine are soțul tău față de meseria ta? față de faptul că ești mereu ocupată?O, foarte bună. Mă susține mereu. hm, ce tip pozitiv! hai să încercăm altfel. tu ești o tipă cunoscută, apari mereu în media. nu e gelos pe slava ta?Hmm, nu pot să numesc acest lucru gelozie. El se bucură sincer de succesele mele. Unicul lucru care îl poate indispune și chiar îl indis-pune uneori este faptul că nu dedic suficient timp familiei. Dar își asumă fără crîcnire multe dintre grijile casei. Adică, el acționează, nu se plînge. Această trăsătură rară de bărbat adevărat îmi provoacă respectul și neasemui-ta recunoștință. aşadar, viața ta de familie îți aduce bucurie, copiii tăi îți aduc bucurie, munca...?Da, sînt un om absolut fericit. dar! deși tuturor li se arată acea gulnară vulcanică, tînără și veselă, pot fi remarcate la tine și alte lucruri — o singurătate abso-lută și o tristețe ancestrală. fii de acord că ele nu prea coincid cu masca ta exterioară... Da, despre mine se zice că sînt un extrovert tipic. Dintr-o parte, probabil așa și arăt. Dar.. ţie să-ţi spun că asta nu-i decît o formă de apărare?În ultimii ani am avut timp să mă gîndesc la multe, mi-am făcut concluzii, mi-am schimbat atitudinea față de multe lucruri. De exemplu, mi-am schimbat atitudinea față de moarte. Nu zic că o chem. Nu. Pur și simplu am învățat să o accept. Pentru a învăța să te bucuri de viață trebuie să nu te temi de moarte. Să o transformi din dușman în prieten.În al doilea rînd, mi-am schimbat atitudinea față de singurătate. Oricîți prieteni, soții, soți, copii, amanți ar avea, omul vine pe lume singur și pleacă singur. și dacă toată viața cauți un om care să te înțeleagă, să te ajute, să te susțină în toate, atunci uită-te în oglindă

și salută-l. În general, am început să-i accept pe oameni așa cum sînt. Chiar dacă fac ceva care vine în contradicție totală cu legile moralei, acesta este drumul lor. Înseamnă că ei trebuie să acumuleze anume această experiență, pentru ca să înțeleagă ceea ce trebuie să conștientizeze. asta-i! să conștientizeze. tot ce ai spus tu acum, eu am citit deja. și am înţeles. dar încă nu le-am conștientizat. dar tu, am impresia, ai parcurs această cale. cît de departe este înțelegerea de conștientizare? E la diferite depărtări. Uneori ai nevoie de un minut, altă dată — de ani. Depinde de experiența vieților trecute. Doar toată această informație se păstrează pe flash-ul subconștientului. Însă doar la nivel de cunoștințe teoretice nu funcționează. Trebuie să le treci prin tine, să le accepți, și atunci îți va fi garantată armonia. cum să ajungi la asta?(zîmbind) Să lucrezi asupra ta, ce ne mai rămîne de făcut? În afară de asta, am ajuns la o stare foarte neobișnuită pentru mine — contemplarea. Chiar și pe mine însămi. Numai așa poți să vezi mai multe, să încetezi să te mai identifici cu procesul. Asta ar însemna să nu fii furie, ci să o contemplezi. E mai ușor să controlezi totul. și pentru sănătate e mai bine. Nu suferi de stresuri. și faci mai puține prostii. uite, îmi spui toate astea și în mintea mea se constituie imaginea unei femei luminate. dar slăbiciunile umane? dar lucrurile seri-oase, relațiile și legăturile, de exemplu?Ar fi o prostie să zic că trăiesc într-o lume materială păstrînd un dezinteres iluminat pentru cele lumești. Nu, desigur. Am copii, și asta e cea mai mare responsabilitate, sînt oameni care depind de tine. și iată, datorită acestui lucru, trecînd prin multe, începi să ajungi la adevărurile spirituale. Aflîndu-te anume în această lume materială. E ușor să fii iluminat în munți, unde nimeni nu te atinge. Dar încearcă să faci asta într-un megapolis. dar asemenea lucruri ca hainele frumoase, mîncarea gustoasă, confortul. poți să te lipsești de ele?Posibil că pot, dar parcă și m-am deprins cu ele. Dar, știi, cu cît mai mulți bani ai, cu atît mai multe probleme ai. da, da! era consumerismului a sosit. zi-mi,

P unkt Pro f i l

119nr. 33 / mai 2011

120 nr. 33 / mai 2011

nu ne autodistrugem?Mie mi se pare că societatea, totuși, înce-pe să se trezească încetul cu încetul. Sînt optimistă. Era iluminării totale se apropie. Evident, nu atît de repede pe cît ne-am dori. Poate noi nici n-o să ajungem să o vedem. Dar va fi. Eu știu. spune-mi, dacă ar fi să privim în viitor, aparatul de fotografiat este prietenul tău pentru totdeauna?Cred că va fi mereu alături. Nu știu dacă va fi mereu meseria mea, dar îmi voi fotografia cu cea mai mare plăcere nepoții și strănepoții. totuși nu înțeleg prea bine, de unde iei atîtea puteri? de exemplu, proiectul nostru. ai avut forțe să găsești și să cari mobile, să cauți accesorii, să aștepți pînă se va termina interminabilul machiaj, să ai grijă de mînca-re, apoi să mai și fotografiezi!și să faci toate astea cu ușurință, fără să încetezi să rîzi așa ca să tremure sticlele. de unde?Yolocika, trebuie să înveți să te eliberezi. Că-răm pe ghebul nostru foarte multe greutăți mentale. S-ar părea că dacă scapi curelele — gata, totul s-a dus. Dar nu e nici pe departe așa. Ai și pornit elicele helicopterului. A rămas să urci și să zbori. Cum o lași în pace, problema se rezolvă de la sine. of, ce bună și corectă ești. pînă la greață! (ne hlizim deja amîndouă). dar zi-mi, de ce ți-a fost rușine ultima dată?Ei, de ce îmi pui asemenea întrebări? Îmi este greu să răspund, dar ultima dată mi-a fost rușine cînd am țipat la copilul meu. N-am rezistat, mi-am ieșit din fire. Dar ei sînt atît de de neajutorați. Vezi, din cauza ta plîng!(și văd că, într-adevăr, acum pe obrajii dragei mele interlocutoare curg lacrimile. Mi se face rușine și încerc să schimb tema discuției). gulea, cum te simți la noi în birou? înainte erai un lup siguratic, acum ești nevoită să suporți o hoardă întreagă de nebuni inadecvați.O, eu vă iubesc atît de mult pe toți! Sînteți acum a doua familie pentru mine. Chiar și soțul este gelos cîteodată. Iar acest proiect, „Noaptea transformărilor”, ne-a apropiat și mai mult. Sîntem pe aceeași undă emoțională. Sînt atît de fericită că sînt aici! ce plăcere să aud asta! și noi te iubim foarte mult! pentru că umpli atît de bine

spațiul, încît mi se pare că ai fost aici dintot-deauna. sau cu binele te deprinzi repede? ce să mai vorbim, sîntem niște norocoși!Gulea rîde iarăși. Asta e ea! Calea scurtă de la plîns la rîs nu e un semn de dezechilibru. E din cauza că în Gulea stă demult și bine un copil care se mișcă în unison cu spațiul, privind în jur cu ochii larg deschiși. O știu toți, fără să o cunoască nimeni cu adevărat. Asta e.Gulnara, cunoscuta necunoscută.

P unkt Pro f i l

121nr. 33 / mai 2011

122 nr. 33 / mai 2011

123nr. 33 / mai 2011

124 nr. 33 / mai 2011

Chișinăul a apărut pentru prima dată într-un document din 17 iulie 1436. Strămutarea în secolul XVII prin Chișinău a căii comerciale Cetatea Albă – Iași i-a adus prosperitate eco-nomică localității. Domnitorul Eustratie Dabija a alipit în anii 1661 – 1665 satul Visterniceni de Chișinău. De atunci locuitorilor Chișinăului au început să li se spună tîrgoveți. În 1670 domnitorul Gheorghe Duca va întări ocolul tîrgului cu alipirea satului Ghețeoani, de dincolo de Bîc.

În 1793 Chișinăul a fost incendiat de către turci, ca pedeapsă pentru chișinăuieni care au ajutat trupele ruse la asediul cetății Hotin. Extinderea vetrei Chișinăului pe pășunile satului Buiucani a provocat litigii îndelungate cu mănăstirea Galata, proprietara satului.

Fiind în arealul războaielor ruso-turce, Chișinăul a fost incendiat în 1788, fiind distruse „vreo 6-7 biserici și 300 de case”. Totodată, datorită acestor conflicte, în 1789 apare, pentru prima dată, planul orașului în rapoartele militare.

Primul proiect de sistematizare al Chișinăului a fost elaborat în 1817. Proiectul propunea ex-tinderea orașului cu noi cartiere. Acceptînd

două porțiuni urbane diferite: Chișinăul de Jos și Orașul de Sus. Cartierele noi în care au fost amplasate Catedrala mitropolitană și Mitropolia au devenit centrul orașului. Al doilea plan de sistematizare, aprobat de țarul rus în 1834, urmărea redresarea Chișinăului Vechi prin îndreptarea străzilor. Sistemati-zarea s-a făcut prin demolări și comasarea masivelor. Primele clădiri cu 2-3 nivele ale Chișinăului apar în a doua jumătate a seco-lului XIX. Au fost trei: clădirea Administrației guberniale, hotelul Palas și Casa șvarțman. Ultimele două au dispărut.

În 1920 a fost elaborat planul orașului cu indicarea denumirii străzilor și numărul proprietăților imobiliare.

Planul urbanistic postbelic a fost elaborat în biroul de arhitectură al lui șciusev. În 1986 orașele Chișinău, Bender și Soroca au fost incluse în lista orașelor istorice din URSS. În 1987 a fost formată Lista patrimoniului istoric al Chișinăului, care cuprindea 1540 de clădiri. În 1995 a fost creat Registrul clădirilor cu va-loare națională și municipală care cuprindea 973 de adrese.

centrul istoric al chișinăuluide Boris Gangal, Tamara Nesterov, Eugenia Rîbalco, Petru Starostenco

C a r t e a C u b u C l u C

dni zatmeniade generalul Ion Costaș

(Editura Universul, 2010)

Unii au devenit președinți de țară. Unii au devenit oameni prosperi de afaceri. Unii au devenit mari politicieni. Unii și-au publicat deja memoriile. Unii au fost înmormîntați cu onoruri. Unii au fost înmormîntați fără onoruri. Unii au rămas ce au fost. La începuturile Repu-blicii Moldova. Polițiști. Generalul Ion Costaș, primul ministru de In-terne a Moldovei independente, îi pomenește pe toți: • pe grănicerul sovietic Calmoi care a ordo-nat arestarea ministrului moldovean Costaș, atunci cînd cinci tiruri românești cu pistoale „Carpați” și automate AK-47 intrau pe la punc-tul de trecere Leușeni; • pe Mircea Druc și „marșul voluntarilor” spre Comrat; • pe Mircea Snegur, Grigore Eremei, care s-au întors din concedii în timpul puciului GKCP-ist, pe Tudor Botnaru care a refuzat să introducă starea excepțională chiar dacă Kremlinul din august 1991 insista; • pe colonelul Chiril Panteleev, care l-a arestat la Kiev pe Igor Smirnov, chiar dacă mi-nistrul ucrainean de interne Vasilișin a ordonat blocarea capitalei ucrainene în august 1991;

• pe Ion Hadîrcă, vice-speaker al Parlamen-tului de atunci și Victor Berlinschi, șef de comisie parlamentară, care au semnat la 1 octombrie 1991 eliberarea lui Smirnov; • pe Constantin Antoci, devenit ulterior mi-nistru, care l-a scăpat prin popușoaie pe Iurii Grosul, milițianul nr.1 al Transnistriei; • pe colonelul Leonid Karasev, care singur, rănit și contuzionat, a oprit trecerea tancurilor pe podul ce leagă Tiraspolul de Bender și acum crește zarzavaturi în nordul republicii, primul din cei rămași în viață din măcelul de la Tighina decorat cu ordinul ”ștefan cel Mare”; • pe generalul Creangă, care a trimis în măcelul din Bender proaspeții recruți în două autobuze fără arme, iar armele și munițiile erau în alt autobuz; • pe generalul Creangă care în 1994 a vîndut ca un Victor But autohton MIG-urile armatei naționale Yemenului comunist; • pe colonelul Valeriu Luca, trimis fără documente de către conducerea de atunci să însoțească avioanele moldovenești în Yemenul rebel și întoarcerea pe cont propriu a aviatori-lor moldoveni în Chișinău.

C a r t e a d i n r a f t

(Editura Arc, 2010)

Niste Car t i, ,

125nr. 33 / mai 2011

Sunt două cărți pentru copii pe care maturii le au în biblioteca lor. și din cînd în cînd revin la ele. și la fiecare lectură descoperă lucruri pe care nu le-au observat în timpul lecturilor precedente. și se gândesc că au fost fericiți cînd le-au citit pentru prima dată. Chiar dacă nu țin minte bine subiectul. Timpul era fericit. Era o bucurie ingenuă. Aceste două cărți sunt „Micul prinț” și „Aventurile lui Alice în țara Minunilor”. Ambele sînt cărți care au creat lumi noi. De o frumusețe și înțelepciune pe care oamenii nu și le pot imagina nici în cele mai curajoase vise.„Domnul Omidă și Alice s-au privit cîtva timp în tăcere.Într-un tîrziu domnul Omidă și-a scos nar-ghileaua din gură și i s-a adresat cu o voce molcomă și somnoroasă: - TU cine ești?Ca început al unei conversații, era departe de a fi încurajator. Alice i-a răspuns timidă: - Eu… eu… domnule, nu prea știu, în momen-tul de față… știu doar cine AM FOST cînd m-am sculat azi-dimineață, dar cred că trebuie să mă fi schimbat de cîteva ori de atunci. - Ce vrei să spui cu asta? A întrebat domnul Omidă cu asprime. Explică-te! - Mi-e teamă că nu mă pot explica MIE ÎN-SĂMI, domnule, i-a zis Alice, fiindcă, înțelegi, nu mai sînt eu însămi."

Este o istorie a marinei universale. Cu eveni-mente din istoria marinei moldovenești și a țării Românești. De la nava votivă din cavoul lui Tutankhamon, monoxila geto-dacilor, găsită în Crișul Alb, tumbaza sau dubasa dacică până la pânzarul moldovenesc sau ceaicele căzăcești. Bine documentată, un pic eclectică.

Ce înseamnă tumbază (dubasă)? Este o ambarcațiune antică, construită de geto-daci prin arderea și scobirea unui trunchi mare. Era grea la manevrare. Mai tîrziu a fost utilizată ca ponton plutitor pentru mori de apă și poduri plutitoare.

Pînă în secolul XVI Moldova stăpînea cea mai puternică flotă maritimă de pe țărmul de nord al Mării Negre. Portul Galați devine un impor-tant centru comercial încă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În 1475 flota otomană cucerește portul Caffa, colonie genoveză, ac-tuala Feodosie. Mărfurile și populația orașului, luată în robie, a fost încărcată pe nave pentru a fi duse în Turcia. Printre ostatici erau și 160 de negustori moldoveni. Navele otomane au fost atacate de lupii mării, corsarii moldoveni. 32 de corăbii mari au fost aduse în portul Chilia. Ceea ce l-a făcut pe sultanul Mahomed să afirmă, că

„atîta timp cît Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpînesc moldovenii, noi nu vom putea avea nicio biruință”. Porturile moldovenești aveau să fie cucerite la 1484, după o încercare nereușită la 1476. Astfel cele mai importante porturi moldovenești se mută pe Nistru: Cioburciu, Ti-ghina, Soroca, Hotin. După victoria lui Suliman Magnificul asupra domnitorului Petru Rareș din 1538, negustorii moldoveni sunt nevoiți să ceară permisiunea autorităților turcești pentru a naviga. Iar Moldova este obligată să plăteas-că „haraciul” în sumă de 30 000 de galbeni. Marea Neagră devine un lac turcesc.

Dominația turcă a fost subminată după bătălia de la Lepanto din 7 octombrie 1571, cînd flota aliaților creștini a distrus 205 nave otomane din cele 276. În acea bătălie și-a pierdut mîna stîngă plutonierul de pe galera „Marchiza” Miguel de Servantes Saavedra. Care avea să rămînă în istorie ca autorul romanului „Don Quijote de la Mancha”. Astfel Mediterana a revenit Europei. Marea Neagră iese de sub dictatul otoman abia după pacea de la Adrianopol, în 1829. Iar Repu-blica Moldova și-a redobîndit calitatea de stat cu ieșire la Marea Neagră la 17 martie 2009.

lupii mării. evoluția marinei moldoveneștide Ion Friptu

C a r t e a d i n b u d ă

(Tipografia Centrală, 2010)

aventurile lui alice în țara minunilorde Lewis Carroll. Ilustrații de Violeta Zabulica-Diordiev. Traducere din engleză de Radu Tătărucă

C a r t e a d i n t r e j u C ă r i i

(Editura Cartier, 2010)

hitler's private librarYde Timothy W.Ryback

C a r t e a d i n t r e b i o g r a f i i

(Alfred A. knopf, 2008)

Dragoste pentru carte i-a înlocuit lui Hitler dra-gostea pentru oameni. În tranșeele primului război mondial sau în permisiune, cînd camarazii săi de arme umpleau bordelurile, Hitler citea. N-avea prieteni. Doar un cîine ascultător și cartea. Cî nd a ajuns la putere a ars cărți. În piețe. și se retrăgea în biblioteca sa. Unde erau 16 mii de volume. Stalin avea o bibliotecă și mai mare. 20 000 de tomuri.

126 nr. 33 / mai 2011

christopher nolan

Pentru cine viaţa e o rutină, un rulaj anost de imagini şi sunete să se dea pe mîna regizorilor de filme blokbuster - thriller, action şi fantasy toate la un loc, mixate într-un subiect palpi-tant şi plin de suspans. Mai ales că în clipa de faţă cîţiva regizori de thrillere fantastice îşi dispută întîietatea în topul preferinţelor amatorilor de pelicule de acest gen. Unul dintre cineaştii de domeniu, Christopher Nolan, considerat la momentul actual cel mai bun, promite pentru iulie 2012 senzaţii tari, adrenalină şi efecte speciale dintre acelea, care vor ţine telespectatorii cu ochii lipiţi de ecran, toate astea în noua sa producţie: “The Dark Knight Rises”. Batman, eroul benzilor desenate, renaşte. Filmul este ultima parte a trilogiei despre acest personaj al culturii nord-americane dotat cu calităţi supranaturale. Detaliile despre „cum”, „unde” şi „cînd” se lasă aşteptate, dar pelicula face deja mare agitaţie.Iată un detaliu pe care n-aş putea să-l ignor – sunt şanse mari ca Batman să facă legea şi în România. Centrul istoric al Bucureştiului ar putea deveni platou de filmări pentru această peliculă. Un buget enorm - pentru efecte care să depăşească orice imaginaţie, eroi şi antieroi prinşi într-o acţiune delirantă ca viteză de des-făşurare şi super sofisticată ca și conţinut.Dar Nolan nu e vestit doar pentru filmele sale despre Batman. ”Inception” este pelicula pe care visa de 10 ani s-o realizeze şi care a rupt topurile în 2010.

2003 the return Regizor: andrei zveaghințev Actori: vladimir garin, ivan dobronravov

„Vozvrashenie” e filmul de debut al regizorului rus Andrei Zvea-ghinţev - deţinător al premiului ”Leul de aur” la Festivalul de film de la Veneţia ediţia 2003. Genial şi simplu, albul e alb şi negrul e negru şi între ele toată paleta de nuanţe, îți rămîne doar să-ți pui sensibilitatea la încer-care, cu alte cuvinte să-ţi permiţi să fii masochist pentru 2 ore şi să trăieşti drama o dată cu personajele ei. O scurtă incursiune în subiect: doi fraţi, unul de 13 şi altul de 16 ani, care nu şi-au văzut tatăl de mici copii, uitînd în general de existența acestuia, se trezesc într-o zi cu el intrînd brusc şi autoritar în viaţa lor. Pentru a se cunoaşte mai bine cei 3 pleacă într-o excursie de cîteva zile cu maşina.Filmul e pătruns în întregime de o atmosferă psihologică tensionată, făcîndu-te complicele unei relaţii dificile dintre un tată dominator şi fiii săi. Zviaghinţev nu face aluzie la vreo perioadă temporală concretă sau la vreun spaţiu terestru clar determinat. Din acest punct de vedere pelicula poate fi considerată una minimalistă. Aceasta e ca o fotografie cu fundal neclar, focusate fiind doar personajele şi spaţiul lor de manifestare.Filmul fascinează printr-un final plin de simbolism, care vine să detensioneze atmosfera înfierb-întată pînă la incandescenţă şi care în acelaşi timp lasă urme vii în viaţa celor 2 fraţi, aceştia din urmă maturizîndu-se într-o singură zi. Firesc şi impecabil - jocul actorilor, mai ales cel al adolescenţilor, îți oferă acea şansă rară de a vedea realitatea aproape perfect transpusă într-un film artistic.

2009 nuntă în basarabiaRegizor: nap toader

Actori: vlad logigan, victoria bobu, constantin florescu

Exotic şi dezinvolt pe fundalul oaspeţilor români, unchiul Senia din pelicula „Nuntă în Basarabia” a atras atenţia juriului de la Gala Premiilor GOPO 2011, cel mai important festival de film din România. Actorul basarabean Igor Caras-Romanov a fost nomi-nalizat la categoria cel mai bun actor în rol secundar, dar fără

a cîştiga acest trofeu finalmente. Aceeaşi peliculă a mai fost nominalizată la premiile GOPO pentru cea mai bună muzică originală (categoria lungmetraj) dar care, de asemenea, a fost ocolită de grațiile juriului,. Vă reamintim că ”Nuntă în Basarabia” (spre bucuria realizatorilor și spre stupoarea unor intelectuali ermetici) a rulat la Chișinău săptămîni la rînd cu casele închise, și cu zeci de oameni căutînd cu disperarea un bilet în plus la intrarea în cinematograf, lucru nemaiauzit de ani buni încoace. E filmul la care au rîs (cu oglinda, uneori nu prea prietenoasă, în față) și moldoveni, și ruși, și români cu și fără pretenții intelectuale. Un film pe care unii l-au numit Mare, iar alții - uşor de digerat, dar care n-o să-ţi ţină prea mult saţ dacă ai o puternică senzaţie de foame.

Film

n o m i n a l i z ă r i

n u m e

v e C h i ș i b u n e

127nr. 33 / mai 2011

128 nr. 33 / mai 2011

129nr. 33 / mai 2011

130 nr. 33 / mai 2011

Geely el şi ea Ana Diaconu, agenţia Mandarin şi Dan Vdovicenco, campion al Moldovei la karate uchi-ruymake-up salon Cristiscolecţie de Igor Severinimagini de Roman Rîbaliov

131nr. 33 / mai 2011

132 nr. 33 / mai 2011

133nr. 33 / mai 2011

134 nr. 33 / mai 2011

135nr. 33 / mai 2011

136 nr. 33 / mai 2011

137nr. 33 / mai 2011

138 nr. 33 / mai 2011

incredibila Indie

P unkt pe Glo b

139nr. 33 / mai 2011

PRIMul CONTaCT

Am ajuns pe la 3 dimineaţa la aeropor-tul din Delhi. Este primul aeroport cu

covoare pe jos pe care l-am văzut vreodată (dacă stau să mă gîndesc mai bine, nici cu covoare pe pereți nu prea am văzut). Prima gură de aer indian mi-a zgîriat un pic gîtul, Delhi era cuprins de un nor dens și fidel de praf.

Nu am stat la hotel, ci în casa părinţilor mirelui, alături de tinerii care se căsătoreau,

de rudele apropiate şi de familia mirelui. Eram în epicentrul tuturor evenimentelor! Noroc că dimensiunile casei cu trei etaje, cea mai frumoasă și cea mai îngrijită din cartier, permitea găzduirea unei asemenea armate. Ospitalitatea indienilor intră în grea concurență cu cea a moldovenilor. Doamne ferește (ori Budda, ori Vișnu, ori toți luați împreună) să rămîi fără o bucată de “puri” în mînă măcar pe zece secunde! (Puri este un fel de turtă pe care o puteţi vedea şi prin Nepal, Pakistan, Turcia ş.a). Nemaivorbind

de celelalte minuni culinare, inclusiv nelip-situl ceai masala cu lapte. Deși ocupați cu pregătirile de nuntă, gazdele au fost mereu la dispoziţia noastră, ba chiar au avut grijă şi de planificarea călătoriilor noastre spre Agra, prin Delhi ş.a.

COMuNICaRea STRaDală

Rickshaw și-a cîștigat pe bună dreptate în inima mea poziția 1 în topul mijloacelor

de transport vreodată încercate. Sînt nişte automobile mici, pe trei roţi (una în faţă şi

CeaI, MeDICaMeNTe, SăRăCIe/bOGăţIe,

kaRMa, COPII, FIlMe, DaNSuRI, MuzICă, ele-

FaNţI, juNGlă, MOwGlI, Taj Mahal, yOGa

Ş.a. îNSeaMNă PeNTRu NOI INDIa. TOTuŞI e Pe

DePaRTe Să FIe DOaR aSTa.

“INDIA ESTE MAMA ISTOrIEI, BUNICA

LEgENDEI şI STrăBUNICA TrADIţIEI” zICEA

BăTrÎNUL MArk TWAIN. șI AVEA DrEPTATE.

LE-AM CUNOSCUT PErSONAL PE TOATE ACES-

TE TrEI VENErABILE DOAMNE. IMPrESIONATă.

ANșANTE. SÎNT zBÎrCITE, PUTErNICE șI CU

șANSE MArI DE A DEVENI NEMUrITOArE.

AşADAr, zECE MOLDOVENI CA FLOArEA

AU AjUNS ÎN INDIA, LA NUNTA UNEI BUNE PrI-

ETENE. ÎN MINțILE NOASTrE DEjA SE PrODU-

CEAU SCENE BOLLYWOODIENE CU LACrIMI,

DANSUrI șI MII DE FLOrI ÎN MII DE CULOrI.. .

text de Irina Crețu foto de Irina Crețu

140 nr. 33 / mai 2011

două din urmă), fără centură de siguranţă, de culoare verde/galben. Încap în ele patru per-soane - şoferul şi trei pasageri, iar dacă aveți patima înghesuitului - pot încăpea şi cinci. Pentru că nu are uși... Dar nu v-aș recomanda să apelați la aceste minuni ale transportului dacă aveți de parcurs distanțe mai mari de 20 km. O să vă dezmembrați odată cu ele... Dacă vi se pare că în Chișinău se circulă ris-cant (și chiar așa și este) în India vă așteaptă cu adevărat marea aventură stradală! Indienii sunt celebri şi prin “regulile” lor nescrise de circulaţie, pe care însă fiecare indian pe roți (nu le numărăm, să nu-i complexăm pe unii) le cunoaşte. Unele maşini nu au retrovizoare şi majoritatea şoferilor nu se obosesc să semnalizeze de dreapta sau stînga înainte de a executa o manevră. Ce fac ei? Claxonează! Descifrăm codul special de comunicare la volan: mai întîi claxonezi tu, astfel ceri per-misiunea să treci, celălalt îţi zice OK printr-o claxonare şi treci. Asta-i cam ce am înţeles eu, oricum, nu vă sfătuiesc să urcaţi la volan în India, există o multitudine de servicii taxi care costă cam 20 euro pe zi. Dacă în maşină sunt şase pasageri, atunci fiecare ajunge să plătească doar 4 euro pentru toată ziua. Dacă sînt șapte...Revenim în stradă. În vacarmul și gălăgia de neimaginat. Am citit recent că şoferii din India care încalcă regulile de circulaţie vor fi obligaţi să dirijeze traficul în intersecţii aglomerate. Ideea este să îi facă pe aceştia să simtă cît este de greu să gestionezi haosul de pe străzi. Decizia a fost luată pentru că amenzile nu îşi mai făceau efectul. O altă problemă pe străzi sunt... pietonii. Pentru şoferi aceștia sînt doar niște obstaco-le vii pe care încearcă să le ocolească fără a scădea din viteză. Nimeni nu opreşte atunci cînd vede un om încercînd, la verde, să tra-verseze strada. FUGI! Dacă ți-i frică de mașini, poţi alege metro-

ul - un mod de transport mai nou în Delhi. Mi-a plăcut că la staţia la care te afli găsești harta metro-ului pe care este indicat costul călătoriei pînă la fiecare stație. Corect. De ce să platească cineva care are de mers trei staţii exact aceeaşi sumă ca şi cel care merge 20 de staţii? Un detaliu! Un know-how indian pursînge: primul vagon al trenurilor din metrou este rezervat în totalitate femeilor. La începutul peronului este un semn de culoare, desigur, roz, care spune că “Ladies only” merg spre primul vagon. În orele de vîrf fetele noastre mergeau doar în primul vagon.

aGRa

Agra e un oraş foarte mic şi murdar. Deoa-rece indienii cred în reîncarnare vezi pe

străzi o mulţime de ex-oameni, dotați în viața actuală cu ceva blănuri și copite care merg pe stradă alene, fără grabă şi libere de orice lanţ și obligații. Patru lucruri merită de văzut în Agra: Taj Mahal-ul, Fortul roșu, Fatehpur Sikri care se află la 40 km de Agra şi maimuţele. Cele din urmă m-au şi atacat în prima zi. Chiar dacă nu aveam nimic strălucitor, au făcut o pasiune bruscă pentru mine. Dacă nu erau cîţiva oameni care au sărit cu măciucile să le fugărească, nu ştiu cu ce avea să se termine cearta milenară dintre maimuţă şi om. Taj Mahal ne-a copleșit prin măreție și nu numai pe noi! Mare de turişti, aparate foto, camere video. A fost construit la iniţiativa îm-păratului Shah Jahan ca un mausoleu pentru soţia sa, Mumtaz Mahal, care a murit în timp ce dadea naştere celui de-al paisprezecelea copil al împăratului. Se spune că moartea ei l-a afectat într-atît pe împărat, încît părul i-a albit în numai cîteva luni. Înainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un cavou, să se re-căsătorească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormîntul la aniversare. Aşa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar măreţ şi fără egal în lume. Clădirea a fost construită timp de 20 de ani fiind finisată în 1653. În apropierea Agrei se află Fatehpur Sikri, Orașul victoriei, construit de Akbar, unul dintre cei mai victorioși împărați ai Indiei. Se spune că Akbar a venit să se roage la mormîntul sfîntului sufist Salim Chishti de aici pentru a avea un moştenitor. Foarte mulţi credincioşi vin şi azi cu dorinţe pe care le leagă, simbolic, de pereţii încăperii în care e mormîntul. Dacă dorinţa se îndeplineşte, tre-buie să se întoarcă şi să desfacă firul legat.

Eu, fiindcă am lista de dorințe mereu de-a gata, am plasat-o pe responsabilitatea sfîn-tului Salim. Un lucru mă neliniștește: cum îmi voi găsi firul dacă revin cu dorinţa împlinită? În acest complex mai este holul de audien-ţe publice, holul de audienţe private, o curte imensă în care împăratul juca şah folosind pe post de piese femei-sclave şi casele celor trei soții legale, de religii diferite. Se spune că pe cea hindu o iubea cel mai mult, celelalte două fiind o musulmancă şi o creştină din Goa. Pe lîngă soţii, pentru liniște sufletească, mai avea şi un harem care număra cam 5000 de femei.

După Agra am mers la Jaipur. Poate nu este un oraş celebru, dar l-aş recomanda cu plă-cere tuturor. Jaipur este rezultatul inspirației, al efortului și al cunoştinţelor ştiinţifice şi astronomice ale regelui războinic şi astrono-mului Sawai Jai Singh conjugat cu instinctul de arhitect al lui Vadyadhar. Este primul oraş planificat al Indiei, aflat în tărîmurile deşer-tice ale Rajasthanului. Pictat în roz, oraşul impresionează nu numai serafice ființe “sensi-bele” la această culoare, dar și reprezentanți ai speciei cu toate picioarele pe pămînt. În afară de Hawa Mahal, Amber Fort şi Palatul Oraşului și alte construcții faimoase, orașul ne-a oferit și priveliștea unei caravane de elefanți. Chiar am urcat pe unul dintre ei!

NuNTa îN INDIa

Sărbătoarea durează cîteva zile. Nunta propriu-zisă are loc într-o zi, iar restul

ritualurilor se întind o săptămînă înainte de nuntă şi cîteva zile după. La unul din ele mireasa este pictată pe mîini şi picioare cu “henna”, desenul ţine cam o lună, după care dispare fără urme. Şi invitatele la nuntă pot participa la ritual, doar că ele sunt pictate mai simplu şi doar pe mîini. Pithi este o ce-remonie în care atît mireasa, cît şi mirele sînt practic murdăriți pe frunte, mîini, picioare cu o pastă de culoare galbenă. Se spune că această substanţă purifică pielea şi aceasta devine mai curată şi catifelată înainte de nun-tă. Dacă mirii murdăresc cu pasta de pe ei pe cineva dintre prieteni, se spune că aceştia sînt următorii care se vor căsători. Seara nunţii. Tobe, tobe, tobe! Cîţiva tobo-şari, îmbrăcaţi în costume identice, băteau din tobe într-un ritm, de parcă chemau mirele să iasă din casă că-l aşteaptă mireasa. Mirele, îmbrăcat ca un Maharajáh, în alb, urcă pe un cal alb (iată deci, că indienii au înțeles literal-mente expresia “a aștepta mirele pe cal alb”)

DELHI ESTE UN ORAŞ FOARTE MARE ÎN CARE LOCUIESC PESTE 22 MILIOANE DE OAMENI. E UN ORAŞ AGLOMERAT, DIVERS ŞI CU MAI PU-ŢINE ANIMALE PE STRĂZI DECÎT AM VĂZUT MAI APOI PRIN AGRA SAU JAIPUR. DIN ATRACŢIILE TURISTICE CARE M-AU IMPRESIONAT SUNT DOUĂ TEMPLE: LOTUS ŞI EXTRAOR-DINARUL AKSHARDHAM. SUNT NOI DAR ATRAG PRIN ARHITECTURĂ CU SIGURANțĂ.

P unkt pe Glo b

141nr. 33 / mai 2011

142 nr. 33 / mai 2011

P unkt pe Glo b

143nr. 33 / mai 2011

Deci, aceștia există! Cu sabia înainte, ca pe vremuri, mergea să cucerească … mireasa, de data aceasta. Şase europence în sari indian de aceeași culoare au făcut deliciul tuturor vecinilor. Toată mahalaua s-a adunat în jurul nostru. De la casa mirelui am mers cîteva sute de metri, o distanţă care a însemnat dansuri cu bani în dinţi, lumini, tobe, bani aruncaţi în vînt, fotografii, filmare. Un adevărat carnaval. Ajungînd la locul cu pricina, la un restaurant dintr-o zonă VIP a capitalei, noi, prietenii miresei, întîmpinam rudele apropiate mirelui cu cîte o ghirlandă de flori vii în jurul gîtului. Şi de aici începe filmarea “bollywoodiană”. Mireasa, o adevărată regină în roşu, apare împreună cu domnişoarele de onoare, adică noi. Ne oprim în faţa unei scene. La semnul regizorului, mireasa urcă pe scena înaltă de pe o parte iar mirele de pe cealaltă par-te a scenei. Ambii se întîlnesc sus şi totul explodează în jur cu floricele colorate. În sală urmează sesiuni foto profesioniste cu mirii, cu rudele, cu copiii - cu toţii. Seara se încheie cu ceremonia condusă de preot. Nu se pune mare accent pe mîncare aşa cum se face la noi, şi foarte bine! Accentul la nuntă se face pe nuntă, nu pe burtă. Mîncarea, apropo, era vegetariană şi nu era nici urmă de alcool.

Au fost şi multe dansuri, inclusiv pe celebrul "Jimmy Jimmy Aaja Aaja", o piesă practic obli-gatorie în playlistul fiecărui indian. Deja cu-noşteam tot repertoriul, deoarece în fiecare seară aveau loc petreceri. Noi nu am rămas mai prejos, muzica populară moldovenească şi rock-ul nostru a răsunat peste acoperişu-rile capitalei indiene. În seara de după nuntă am organizat şi o seară în stil moldovenesc. Ne-am îmbrăcat cu toţii în haine naţionale şi am dansat împreună cu mireasa şi mirele o sîrbă şi ciuleandra. Mirele a prins repede firul şi dansa ca un moldovean adevărat. Şi-i stătea foarte bine în cămașă brodată.

SFaTuRI uTIle PeNTRu CeI CaRe PleaCă îN INDIa:

1. ține minte întotdeauna valoarea bancno-telor pe care le dai atunci cînd procuri ceva, dar și mai bine e să rostești cu voce tare: vă dau 500 sau 1000 de rupee. Mi s-a întîmplat o dată în Turcia, dar acum şi în Jaipur (India). Puțină plăcere, dar nu e mortal. Vînzătorul a numit prețul produsului, i-am dat o bancnotă mare de 1000 rupee (15 euro) şi trebuia să-mi dea rest aproape 900 rupee. Acesta, însă, mi-a zis că i-am dat doar 50 rupee (bancnota e de aceeaşi culoare ca şi cea de 1000). Nu

144 nr. 33 / mai 2011

credea că ţineam minte cu exactitate ce bani am şi că de fapt îi dădusem mia pentru a o schimba totodată în bani mai mărunţi. Nu și-a recunoscut vina şi avea să rămîn cu buza umflată dacă nu era cu noi un localnic. I-am recuperat. A fost unicul caz de acest gen care mi s-a întîmplat în India, dar în Turcia - ai grijă mai mare, acolo ţi se poate întîmpla mult mai des. 2. Domnişoarelor şi doamnelor le recomand cu căldură să călătorească în primul vagon al trenului din metrou, în care pasagere sînt doar femeile. În orele de vîrf n-o să aveţi, astfel, „plăcerea” să fiţi privite insistent sau atinse “întîmplător”. Alt sfat tuturor celorlalți: în orele de vîrf nu mai aşteptaţi următorul tren, acesta va fi la fel de plin ca şi prece-dentul. 3. Sistemul de schimb valutar din India este deosebit, chiar incredibil. Cursul valutar depinde de la o persoană la alta şi de suma pe care vrei s-o schimbi. Dacă vrei să schimbi 100 dolari sau 100 euro, aceasta este considerată o sumă destul de mare aşa că primeşti un curs cît de cît bun. Dacă zici că ai de schimbat doar 20, 50 dolari – aşteaptă-te la un curs mic. Mai mult decît atît, atunci cînd este vorba de sume mari, casierul trebuie să-şi contacteze şeful pentru a primi verdictul/cursul final. În Agra banii i-am schimbat la recepţia hotelului în care stăteam. Casierul şi-a sunat şeful, i-a zis suma, acela a numit cursul, casierul ne-a întrebat dacă sîntem de acord cu acesta, noi am zis că da. După care, casierul ne-a condus la şeful care avea birou cu scaune din piele (la fel era şi geaca lui) şi acela, din propriul buzunar, a scos banii şi ni i-a dat în schimbul dolarilor. 4. Stai cît mai departe de maimuţe. 5. Ai grijă cum traversezi strada şi niciodată să nu-ţi treacă prin cap să urci la volan chiar dacă poţi conduce pe stînga. India, ca şi jungla, are regulile ei! 6. Nu suporţi mîncarea piperată? Nu-ţi fie frică, primele zile ne găseai doar prin fast food-uri! Nu rămîi flămînd, doar să ai grijă că și meniurile europene sînt ajustate la gustul indienilor şi te poţi trezi în orice moment cu un burger piperat. Chiar dacă ai întrebat din start dacă-i piperat și ți s-a zis că nu. Aşteap-tă-te la o surpriză iute.

145nr. 33 / mai 2011

7. Nu te enerva dacă nu ţi se aduce comanda la timp, dacă sînt încurcate comenzile sau pe cec este scris altceva. E normal, în orice oraş al Indiei vei da peste serviciile indiene. Te servesc cu mult respect şi se străduiesc, dar oricum vor încurca ceva. La finele călătoriei nu mai aveam puterea să ne mirăm şi mîncam deja ce ni se aducea.

8. Dacă după o anumită perioadă petrecută în India vei avea nevoie de o gură de aer, mergi în unul din mall-urile oraşului în care te afli. În Delhi, spre exemplu, am găsit un mall extraordinar care se numeste Promenade. Mă închin în faţa ta, civilizaţie! După această pauză îți dorești să plonjezi iarăși în vacarmul adevăratei Indii. 9. Aici înveţi repede arta negocierii şi actoria. Dacă intri în bazar, fii gata să joci teatru. Vînzătorul se va uita la tine două secunde, de parcă ar încerca să-şi aducă aminte preţul. De fapt, el analizează semnele pe care le primise din prima clipă: mimica feţei tale, interesul pe care-l manifeşti față de produsul ales, cît de naiv pari, ş.a.m.d. Urmează preţul, care este mic pentru noi, dar, totuşi, prea mare, căci acesta poate fi micşorat de 5 ori

cel puţin. Aşadar, dacă zice că eşarfa face 800 rupee, porneşti în acţiune faţa nemul-ţumită, îi zici un ”Thank you” şi pornești spre uşă. Fii gata că va alerga acuş cineva din urma ta. Este vînzătorul, acum e gata să-ţi asculte oferta, a înţeles că nu eşti disperat după eşarfa aia, deci, te poate pierde. Iar în jur, nu uita, sînt atîtea magazine cu exact aceeaşi marfă. Eu le ziceam din start că mai mult de 100 (uneori 150) nu dau. Următorul pas. Conform scenariului, vînzătorul rîde şi zice că oferta mea e de rîsul găinilor. Şi urmează lovitura ta finală! Zîmbeşti şi zici la revedere. Crede-mă, dacă nu aleargă acest vînzător după tine şi-ţi spune că este de acord, atunci următorul vînzător o va face la sigur. Aşa am făcut cumpărături la preţuri de 1-3 euro pe orice: rochii, eşarfe, suveniruri, ceaiuri, dulciuri, etc. De fapt, costul real al lucrurilor procurate e şi mai mic, dar e deja jenant să te încăpățînezi. Să-i ajutăm să facă ceva bani. 10. Adresează-te cu respect indienilor. Ei te tratează cu respect şi admiraţie, dar cer și de la noi măcar respect. Cineva dintre noi s-a adresat în grabă unui trecător întrebînd dacă e departe un templu. Ne-a făcut observaţie la lipsa cuvîntului "please" în întrebare, după care ne-a explicat foarte amabil cum să ajun-gem la templu.

146 nr. 33 / mai 2011

DE DATA ACEASTA NE VOM INTErESA

MAI PUțIN DE CEEA CE MăNÎNCă (ÎN CAzUL

DAT) DrAgII DE POLITICIENI - șTIM CU TOțII

Că NU SÎNT NIșTE ABSTINENțI șI NICI POEțI

Să SE HrăNEASCă CU zEFIrUrI. NE VOM IN-

TErESA UNDE. PENTrU Că FIECArE LINgUră

DE BOrș ÎN CAzUL ACESTOrA E O INVESTIțIE.

ATÎT ÎN PrOPrIUL STOMAC (CEEA CE NU ADU-

CE PrEA MArI DIVIDENDE, DAr țINE DE SAț),

CÎT șI ÎN rELAțIILE ADUCăTOArE DE BANI SAU

INFLUENță. DE ACEEA MASA DE PrÎNz ESTE

CrUCIALă PENTrU SLUgILE UMILE ALE PO-

POrULUI. ArEALUL LOr DE răSPÎNDIrE NU

DEPășEșTE PErIMETrUL EMINESCU-31 AUgUST-

MArIA CEBOTArI-COLUMNA. S-O LUăM PE rÎND.

bursuCul GastriCstomacul și culorile politice

147nr. 33 / mai 2011

LA gALAxY se întîlnesc liberalii din veriga a doua și oamenii de afaceri care au făcut banii încă la prima împărțeală (a se vedea, într-un acces de hărnicie, ”Prădătorii de la kremlin”, ed. Cartier, 2011). recent a fost observat și ex-pldm-istul (și ex-proprieta-rul restaurantului de alături, Călin Vieru). Uneori mai apar și simpatizanți peledemiști, dar sînt păsări rare și nu colorează peisajul. Chelneri excesiv de amabili, dar o zeamă ți-o livrează în juma' de oră, cînd ești deja pe cale să pleci într-o lume mai bună sau să schimbi localul. Deși e făcută ”la soviste”, cu toate ingredientele de rigoare. Carnea e și ea cu demnitate, e bună, dar apare cînd vrea mușchiul ei... Un lucru îți devine clar: probabil nimeni nu vine la galaxy ca să se ducă repede, din motive atît de banale că are de lucru. Sau că acesta și este locul de lucru (ca să fim înțeleși corect, adică de aici se dirijează afacerea)..._________________________________________________ATMOSFEră: PrEțUrI: WC:

PANIPIT. E zona de ocrotire a pldm-iștilor. Aici se întîlnesc pentru o friptură pașnică soți implicați în aceeași mișcare de înverzire a plaiului, aici poți întîlni la un borș conspi-rativ tînăra generație de consilieri cu vagi semne de ghindă în abia înfiripatul blazon. Sau primvicepreședinții, la o baie micuță de popor. Uneori apare și președintele CEC, dacă i s-a raportat că la moment nu e nimeni compromițător în sala de fumători. (Cînd nu are întîlniri importante, mesele de amiază dl. CEC le ia, îngîndurat, la green Hills Nistru de pe ștefan, din simplu motiv că e aproape de locul de muncă). Tot la Pa-nipit poți vedea infuzii slabe de PD-iști (mai mult la nivel de viceminiștri). Din bucate aș recomanda păstrăvul cu migdale, salata cu spanac, vițelul etc., etc.. și priveliștea unui vișin înflorit, bien sur. Chelnerii sînt întru-chiparea unei bune familii - te încălzesc, îți aduc, te sfătuiesc, te lasă în pace dacă simt că ai nevoie, îți păstrează lucrurile pierdute, mai în scurt – oameni ca floarea. _________________________________________________ATMOSFEră: PrEțUrI: WC:

grILL HOUSECei care vor să se izoleze de popor, dar nu numai de popor, ci uneori și de ei înșiși, merg la grill House de pe 31 August. Sis-tem închis de club, oamenii „din stradă” sau din „jaba” de alături n-au cum să greșească ușa. Aici (grație mulțimii de separeuri) se întîlnesc carnivorii din toate partidele. Uneori și soțiile carnivorilor, la reuniuni mai sulfuroase. Accentul e pus, evident, pe grătar, dar sînt demne de atenția papilelor dvs exigente și raviolele cu trufe și ficat, par igzămplu. Ceaiul se servește cu mar-meladă de portocale. Deși ceștile nu sînt din cel mai fin porțelan (i-auzi, ce exigențe are subsemnata), au totuși o formă corectă. Apropo, de ceai. Tot de acolo a fost băut și celebrul ceai al negocierilor (în faza de curtare postelectorală a actualilor membri nervoși ai alianței). După spusele proprieta-rului Leibovici, este mult mai sănătos să fii discret și invizibil în genul ăsta de business, respectiv nu are prin unghere nici camere de filmat, nici aparate de ascultat, după cum se zice că există în separeurile altor restaurante, de speță mai nobilă... Hm, hm..._________________________________________________ATMOSFEră: (dacă apreciați discreția

și separarea, atunci mai adăugați o )

PrEțUrI: WC:

SYMPOSIUMAici, la umbra platanului bătrîn, iau masa uneori, fără să privească în lături, Vale-riu Lazăr, Marc Tkaciuck, Vadim Mișin și Igor Dodon (nu obligatoriu în această combinație și nu obligatoriu în același timp). Terasa are și un loc strategic fiind la o aruncătură de creion (ascuțit cu migală de un ministru de stat) de guvern și de alte instituții ale statului și șezutului. Pe lîngă bucătăria onorabilă, restaurantul mai are și o frumoasă colecție de vinuri. Uneori, seara tîrziu, mai poate fi revăzut Mark Tkaciuck, trecînd cu coama-i răvășită spre sala separată din fund, înfruntînd cu stoicism privirile celor din prima sală. _________________________________________________ATMOSFEră: PrEțUrI: WC:

jOLLY ALONLa restaurantul sau la barul hotelului (alt punkt strategic, de data aceasta simțitor mai aproape de președinție și parlament) se întîlnesc acei care mai păstrează amintiri ale unor epoci mai puțin hedoniste, cînd „adevăratele” restaurante se aflau pe lîngă marile hoteluri. Aici îl puteți vedea plutind cu strălucire ca o pasăre rară pe Valeriu gumă sau sorbind cochet cafeaua pe Veaceslav Untilă, dorind să-și impresioneze colegii de partid din provincie. restauran-tul corespunde unui hotel de patru stele (cu toată parada sincronizată a ridicării capacelor lustruite de pe farfuriile cu felul principal, tradiție care moldovenilor le pare magică), dar nu putem să zicem că ar ieși cumva în evidență prin bucătărie inovatoa-re sau couture. Acvariumurile sînt extrem de bine îngrijite._________________________________________________ATMOSFEră: PrEțUrI: WC:

NOBIL, restaurantul italian. Înainte de ieșirea din neant a proprietarului acestui local, puteau fi văzuți, la cine sau la prînzuri de taină, capii sau cardinalii majorității par-tidelor, de la Serafim Urecheanu pînă la om-niprezentul Mark Tkaciuck. Acum vizitatorii colorați politic sînt mult mai prudenți, nu prea vor să fie văzuți (poate doar dacă este vreo intrare subterană secretă), pentru a nu da prea multă hrană zvonurilor despre sursele lor de finanțare. Așa că un prînz la ”Nobil” te poate costa mult mai multe zerouri decît cele încondeiate în meniu. Bucătarul este italian, respectiv se mănîncă bine. Chiar foarte bine. Dar cu grijă..._________________________________________________ATMOSFEră: PrEțUrI: WC:

148 nr. 33 / mai 2011

DE DATA ACEASTA CLUBUL HEDONIșTILOr S-A ÎNTrUNIT, CU OPTI-

MISM, ABNEgAțIE șI MArE CAPACITATE DE MUNCă, PENTrU A VErIFICA

TEMEINIC PE PAPILELE PrOPrII VINUrILE NOMINALIzATE SAU PrEMIATE

LA ULTIMUL CHIșINăU WINES&SPIrITS CONTEST (CONCUrS CU VECHIME,

ANUL ACESTA A CELEBrAT A 20-A EDIțIE). SCOPUL NOSTrU ErA Să VErI-

FICăM DACă NOTELE ILUSTrULUI jUrIU VOr COINCIDE CU ALE NU MAI

PUțIN ILUșTrILOr NOșTrI HEDONIșTI. SPrE DEOSEBIrE DE ALTE DățI,

NE-AM CONFrUNTAT CU O PrOBLEMă: NU AM găSIT TOATE VINUrILE

ÎN COMErț (E UNA DIN CONDIțIILE LA CArE țINEM, PENTrU Că NOI NU

LUCrăM DOAr PENTrU PrOPrIA NOASTră PLăCErE, CI PENTrU A-I FACE

PE CITITOrII NOșTrI Să SE OrIENTEzE MAI BINE ÎN FAțA UNUI rAFT CU

SUTE DE STICLE CArE PrOMIT CEVA, DAr NU șTIM BINE CE) șI AM FOST

NEVOIțI Să APELăM LA gENErOzITATEA PrODUCăTOrILOr. PArTEA

BUNă A LUCrUrILOr ESTE Că SUSNUMIțII PrODUCăTOrI AU LUAT AMIN-

TE șI S-AU PUS PE ÎMBUTELIAT, AșA Că AVEM ACUM O SITUAțIE MULT MAI

FErICITă PE rAFT șI ÎN OCHI. șEDINțA A FOST PrEzIDATă DE ION PrIDA,

DOCTOr ÎN OENOLOgIE șI MEMBrU AL jUrIULUI ACESTUI CONCUrS,

AșA Că AM AFLAT INFOrMAțIA DIN PrIMA SUrSă, DAr NU NE-AM LăSAT

INFLUENțAțI.. .

CLUBUL hEDOnIșTILOR:

gustăm medalii

149nr. 33 / mai 2011

Ce? uNDe? CîT? CuI I-a FOlOSIT?Începînd cu anul 2007, concursul a fost sub supravegherea Organzației Internaționale a Vinului, iar din 2009 – sub tutela directă a acestei organizații. regulamentul concursului este coordonat cu OIV și presupune că apre-cierea vinurilor trebue efectuată de Comisii alcătuite din 5 ori 7 degustatori atestați, majoritatea cărora să fie de peste hotarele țării (3 ori 4, după caz). Din motive lesne de înțeles, avînd în vedere vechea tradiție moldovenească de a unge mîna celui care dă... Pot fi medaliate doar 30% din mostrele apreciate, e totuși vorba de o competiție. Punctajul (cu scara de pînă la 100) este deter-minat ca media simplă sau media corectată (cu exluderea a două note din extreme – pe cea mai mare și pe cea mai mică) a notelor degustatorilor. Pentru a pretinde la grand prix, vinul trebue să acumuleze nu mai puțin de 96 puncte. Marea medalie de aur 92 Medalia de aur 86 Medalia de argint 82 Medalia de bronz 80În 2011 au fost prezentate la Concurs aproape de 200 vinuri, au lucrat 5 Comisii de de-gustatori, inclusiv din Franța, Olanda, Italia, Marea Britanie, românia, Ukraina, rusia etc. Pentru medaliere a fost folosite notele Comisiilor, calculate după Media Corectată. Noi am folosit aceleași fișe de degustare ca și comisia oficială. Evident, spre deosebire de oenologii profesioniști, hedoniștii noștri și-au permis generoziatatea de a nu vărsa chiar fiecare mostră degustată în bolul “discordiei” (după părerea d-lui Păduraru, acel cocktail de 9 mostre e cel mai bun vin, dar oaspeții noștri de la IFAD n-au riscat totuși să dea curs tentației). *Degustarea a avut loc prin metoda închisă, adică sticlele au fost acoperite pen-tru a evita influențarea hedoniștilor. ** Spre deosebire de alte degus-tări, cînd se analizau vinuri de același soi, pe aceeași nișă de prețuri și produse în aceiași ani, acum criteriul de selecție a fost nominali-zarea la Wines&Spirits Contest *** Cititorii noștri, care sînt cei mai inteligenți cititori din lume, trebuie să știe că medaliile sînt valabile doar pentru vinurile care le-au obținut (din acel an, acea partidă) și nu se reflectă asupra întregii companii. Așa că șirurile de medalii care se lăfăie în jurul gîturilor de sticlă indiferent în ce an au fost obținute și pentru ce, sînt doar un praf în ochii naivilor. Un praf care, prin minune, se transformă în bani...

oleg efrimVice-ministru al justiției

edward wattConsultant IFAD

abdelkarim smaDirector de program IFAD pe Moldova

igor luchianovProducător de vinuri

lilia snegureacConsiliul Europei

boris cremeneActor

constantin stratanEquinox

lilia bolocanDirector AgEPI

vasile bumacovMinistru al Agriculturii

stefania gnoatoConsultant IFAT

dorin receanVice-ministru TI

sandu luchianovEt Cetera

ion pridaDoctor în Oenologie

violeta efrim

gheorghe erizanuEditura CArTIEr

ionela costachi, maia lefter, corina manoleEchipa PUNkT

ioana stratan

elizaveta breahnaOenolog

vitalie manzulSymposium

150 nr. 33 / mai 2011

84,57 puncteMedalie de argint

88,14 puncteMedalie de aur

87,86 puncteMedalie de aur

81,00 puncteMedalie de brobz

90,00 puncte

84,29 puncteMedalie de argint

82,86 puncteMedalie de argint

81,14 puncteMedalie de bronz

82,43 puncteMedalie de argint

86,57 puncteMedalie de aur

31

2

2

2 3

1

1

3

84,00 puncte

91,00 puncte

93,00 puncte 86,00 puncte

92,00 puncte

90,00 puncte

94,00 puncte

84,00 puncte

* - punctajul comisiei oficiale* - punctajul hedoniștilor

151nr. 33 / mai 2011

1. Sauvignon blanc F’autor

Constantin Stratan: Acest vin are o culoare bună, galben-pai, caracteristică unui vin tînăr, aromă florală și o foarte pronunțată intensitate a gustului.

Ion Prida: Este un vin excelent, echilibrat, în care predomină aromele primare, din bobițe de struguri proaspeți. Deranjează oarecum aromele excesive și aciditatea, iar gustul ar trebui să fie mai lung.

Lilia Snegureac: Un vin tînăr mai feminin, ușor, plăcut, cu un miros floral, dar simt și nuanțe de fructe exotice, care poate fi consumat vara cu un pește gras, somon de exemplu.

Elizaveta Brehnea: E proaspăt, vin de vară, răcoritor, pentru că e bogat în aromă (se știe că la un vin mai tînăr primează aroma, iar la un vin mai matur - gustul), pare un vin din primul an de producere.

2. Savignon blanc albastrele acorex

Vasile Bumacov: Acest vin are o aromă complexă, mai bogată ca la primul vin, seamană cu un Cabernet Sauvignon.

Ion Păduraru: Culoarea parcă nu ar fi dintr-un soi alb, are o nuanță de roz-violet; aromă extraordinară, deosebită, de fructe tropicale; gustul este plăcut, dar nu deose-bit, care sfîrșește amărui.

Lilia Snegureac: Acesta îmi pare un vin mai agresiv, mai matur, mai bărbătesc.

Ion Prida: Aș adăuga că se simte și ceva coacază neagră în aromă, iar gustul este picant, amărui.

3. alb de Purcari

Ion Păduraru: Buchetul acestui vin este ușor, plăcut, dar este mai discret decît la celelalte două; gustul e fin, mai puțin acidi-zat, mai lejer.

Oleg Efrim: Am impresia că la acest vin trebuie să-i cauți mirosul, să depui efort, cred că l-aș pune pe locul 3 din primele trei mostre.

Elizaveta Brehnea: Se vede că e un vin maturizat în butoi, se simt nuanțe fine de stejar și vanilie, foarte bine lucrat pentru că nuanțele de stejar nu ies în prim plan; un gust plin, bine echilibrat.

4. Rose F'autor

Oleg Efrim: Sînt un amator de rose-uri, iar acesta are un gust deosebit, foarte proas-păt, ușor, este frumos la culoare.

Victor roșca: rose-urile sunt vinuri relativ noi pe piața noastră, dar devin tot mai solicitate, această mostră o găsesc puțin acidă, astringentă, nu-i simt aroma, pare un vin de vară.

Constantin Stratan: Aroma îmi amintește un compot sau dulceață de căpșuni și puțină zmeură, recunosc că e o aromă care m-a dat jos.

Ion Prida: Este un vin de calitate, deși nu m-a impresionat atît de mult, mă deran-jează aroma de compot, adică nu e fruct proaspăt sau dulceață, dar a ceva fiert care aduce a oxidare.

5. Rose de Purcari

Abdelkarim Sma: Este un vin cu o culoare atractivă, cu un buchet mai discret, dar cu un gust mai intens, mai bine pronunțat. Cred că în occident acest vin ar costa în jur de 7 euro.

Violeta Marian: Îmi place foarte mult acest rose, este potrivit pentru o întîlnire între fete într-o după-amiază de vară.

6. Rose et Cetera

Boris Cremene: recunosc după gust acest vin, cred că am consumat o cantitate impresionantă, e echilibrat, ușor și distins. rose-ul meu preferat.

gheorghe Erizanu: Este un vin care îmi aduce aminte de o puștoaică, de Lolita lui Nabokov. Pînă acum îmi pare cel mai bun.

Ion Prida: Acest vin are o aciditate mai mare, o culoare frumoasă, dar trebuie să urmărim ca această culoare să fie stabilă pe parcursul unui an de zile.

7. lancelota albăstrele acorex

Ion Păduraru: Este un vin foarte bun, lejer, băubil. Se potrivește cu o carne ușoară.

Elizaveta Brehnea: În aromă se simt nuanțe de pomușoare, dar i-ar fi trebuit o matu-

rare mai îndelungată ca să ajungă la cota maximă pe care poate să o atingă, acum gustul îmi pare puțin dezechilibrat.

8. Cabernet Sauvignon Chateau vartely

Stefania gnoato: Este un vin bun, îmi place aroma, dar cred că și mai mult îmi place gustul.

Elizaveta Brehnea: Un vin bogat, foarte bine maturat într-un baric parcă francez, în aromă se simt foarte bine vanilia și frișca, pomușoarele coapte. Un vin unturos, echi-librat, bine cizelat.

Ion Prida: Este un vin excelent, se simt nuanțe de stejar în gust, este ceea ce numim noi, oenologii, un vin rotund.

Violeta Efrim: Mi se pare un vin bun de băut și "mîncat", adică poate fi consumat și singur, fără a fi anexat la un fel de bucate sau altul. E un vin autosuficient.

9. Negru de Purcari

Mihai Fusu: Din lista noastră de azi, m-au impresionat vinurile 3,8,si 9. Acesta este mai puțin robust față de nr.8, este mai elegant, mai rafinat, mai aproape de gustul meu.

Ion Păduraru: În ultimii 7 ani s-a schimbat cardinal calitatea vinurilor moldovenești și cred că această criză prin care au trecut a fost în beneficiul lor și al nostru. E extra-ordinar să azi avem 9 mostre și toate sînt niște vinuri cu demnitate.

Elizaveta Brehnea: Iată exemplul unui vin de regiune, unde se ia în calcul solul, perioada în care au fost culeși strugurii, cantitatea de soare etc.,etc...

Vasile Bumacov: Aveți un mare noroc să nu fiu specialist în domeniu, dar vinul bun îl apreciez corect. Nu voi face uz de prea mulți termeni - mi se pare un vin consis-tent, cu o culoare excelentă. În calitate de ministru al agriculturii mă mîndresc cu faptul că avem vinuri cuminți, de la care nu îți pierzi capul după două pahare. Trebuie să învățăm să producem “cu cap” și să consumăm “cu cap”.

152 nr. 33 / mai 2011

De la creier la sex pusă şira spinării lanţ de bicicletă să schimbe vitezele, dragos-tea mea. E poem de Emilian galaicu-Păun. Început de poem. Citit într-o miercure, cînd Punktul a hotărît cu tărie să aplice semnul de punktuație din dotare drept în șalele nesimțite ale frigului de aprilie. și a fost cald. și a fost rose. De la Etcetera. Mult. Bun. și iarăși poezie. și nițică epidermă dez-golită. Ambalată în dantele zaharisite de la Shickolada. Shickolada însăși, la fel de aeria-nă, parisoidală și chanelistă. Yolka. Înnebuni-toare. Cine n-a ascultat-o, n-a înțeles nimic din acele subtile mișcări cardio-tectonice pe care unii le numesc iubire. Dans. Flirt. Primăvară. rose. Poporul a zis: mai vrem. Emilian galaicu-Păun a zis: mai vreau! Voi?

la vie en rose. Prima rundă. locație: Kira's club

153nr. 33 / mai 2011www.shickolada.comJumbo, butic 563

154 nr. 33 / mai 2011

neschimbatulschimbător

Igor Schimbător e un băiat cu principii. Nu fotografiază baluri de caritate din motiv că nu poți să te distrezi și să bei șampanie în numele unor copii orfani sau a unor bolnavi incurabili, nu foto-grafiază bărbați importanți sprijinindu-și burțile de birou și vertu-urile de ureche, nu fotografiază doamne strălu-citoare, etalîndu-și grațiile pe canapele bombastice... Suferă îngrozitor atunci cînd trece prin grădina publică și vede alți fotografi prinzînd de zor celebrele cadre cu mirii învîrtindu-se încrîncenați în jurul aceluiași mesteacăn sau încre-menind cu palma întinsă în care trebuie să încapă preafericita mireasă, cu toată suta de volane, unghiile cu strasuri și soarele la apus... Dacă n-ar fi atît de delicat și sensibil, i-ar lua la bătaie. și pe unii, și pe alții. Pentru perpetuarea prostului gust. Norocul lor că e prea ocupat ca să se oprească.

Tot ce vrea de la oameni și de la lucruri este să-și recapete și să-și păstreze firescul. Firescul din relații, firescul din zîmbet, firescul din gîndire, atitudine sau mișcare. Un lucru greu de obținut în această metropolă a vanității și a aruncatului prafului în ochi, dar e posi-bil. și e necesar.

De fapt, aceste rînduri se vroiau a fi de felicitare... Căci Igor este primul fotograf autohton care a fost primit în wPja, cea mai pre-stigioasă asociație internațională a fotojurnaliștilor de nunți. Să știi, dra-gă Schimbătorule, că, deși ai devenit mult prea greu de prins pentru un proiect de-al Punkt-ului, ne bucurăm pentru tine! Totuși! Tare! și chiar dacă anul acesta n-ai ajuns la nunta regală, există încă multe nunți regale pentru tine înainte.

P unkt Ura ! ! !

155nr. 33 / mai 2011

156 nr. 33 / mai 2011