ONIXA fi împreună este un început, a rămâne împreună este un pro-gres, a lucra împreună este un succes.

Henry Ford

“”

onix.onicescu.ro

Biografii

remBrandtpag 10

psihologie

Visulpag 16

succes

priVeste partea Bunapag 21

liceu

scoala dupa scoalapag 32

sportiV

cupa liceelorpag 34

Revistă online de cultuRă, educaţie şi diveRtisment

special onicescu

educă-te singuR! nR 4, ianuaRie-febRuaRie 2010

2 | onix

Director adjunct, profesorLIVIA MARINELA PAVELESCU

1955-2010

onix | 3

onix.onicescu.ro

exista oameni despre care nu se poate vorbi la trecut, ci doar la prezentul etern. Un

astfel de om a fost şi va fi de-a pururi profesor Livia Pavelescu, director adjunct al Colegiului Na-ţional „Octav Onicescu”. Hărăzită unui destin care ne-a dăruit-o şcolii, doamna profesoară Livia Pavelescu avea calităţi esenţia-le: inteligenţă nativă, putere de pătrundere şi înţelegere a lucru-rilor, dăruire de dascăl, pregătire profesională excepţională (mas-ter în fizică şi management edu-caţional), capacitate uimitoare de analiză şi sinteză, iubire faţă de copii şi colegi.

A fost preţuită şi îndrăgită pentru toate înzestrările, pe care le-a pus în slujba şcolii, pentru căldura şi dragostea cu care ne-a înconjurat pe toţi, îndeosebi pe elevi.

Ca director adjunct, în cei zece ani, a contribuit decisiv la ridicarea prestigiului liceului nostru, devenit şi prin implicarea şi eforturile doamnei Livia Pave-lescu, Colegiul Naţional „Octav Onicescu”.

Plecată dureros de prematur „să moară puţin”, cum spunea Marin Sorescu, ne-a lăsat un tes-tament didactic şi prietenesc pe care-l vom onora cu siguranţă.

Ieşită din stirpea de das-căl dăruit, spirit haretian, ne-a oferit, în această lume, supusă degringoladei, un model uman şi profesional pe care avem datoria să-l atingem, deopotrivă, elevi şi profesori.

Pentru tot ce a fost, este şi va fi, îi vom păstra o slăvita amintire.

Articol scris de Ana Maria Ghintuială şi publicat în revista “Tribuna învăţământu-lui“ (nr din 1-7 martie 2010, pag 15)

in memoriam...

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

onixNumărul 4,

ianuarie-februarie 2010

Coordonatori:prof. Corina Popescu

Cosmin Epureanu

Redactori:Monica Dinu

Mihaela NeculaCorina MitricoaiaAna Ghintuială

Gabriela IordacheGeorge Dragnea

Sorin NiţăCarmen Saghin

Luiza IlioiuMădălina Ilioiu

Colaboratori:Cristina Roibu

Cătălin CreţanuAdelina Roman

fotografii:Panoramio.comDeviantart.com

grafică şi dtP:Cosmin Epureanu

Alin Croitoru

Revista înfiinţată de:Cosmin Epureanu

Web:http://onix.onicescu.ro

email:onix@onicescu.ro

Yahoo iD:revista.onix

colegiul naţional “octav onicescu“

str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

onixRevistă online realizată de elevii

Colegiului Naţional “octav onicescu“

editORialFiecare zi este o zi perfectă

iSToRieÎntre Eros şi Thanatos

biOgRafieAutoportretul ca istorie a unei vieţi: Rembrandt

tRadiţii8 Martie - Scurt istoricMărţişorul - de la talisman la podoabă

vOcabulaRCutia PandoreiI DEX: Insistenţe pleonastice“Match de foot-ball la Băileşti“

PsiHOlOgieVisul

teHnicaInvenţii şi artăKindle sau iPad?

mOtivaţiOnalConcretCe au făcut alţii la 15 ani

SUCCeSPriveşte partea bună, de Brian Tracy

liFeSTYleDIORitmul modeiTerapii cromaticve

Pagina cu PRieteniPorcuşorul de Guineea

bucătăRia de liceuTort (de) inimă

filmEu când vreau să fluier, fluier

caRteAccidentul, de Mihail Sebastian

muZicăRelaţia John Lennon - Yoko OnoRoch Voisine

PROiecteŞcoală după şcoală

liCeUCupa Liceelor la fotbal

7

8

10

12

14

16

18

20

21

22

24

24

26

27

28

32

34

8

8

26

21

34

Între eros şi thanatos

Într-o lună care celebrează de două ori iu-birea - februarie, ne amintim cu plăcută înfiorare că suntem destinaţi, ca oameni, unei existenţe pereche, uniune hărăzită nouă de la începuturi şi de care perso-nalităţi ale istoriei au luat act cu aceeaşi uimire, durând din materiale preţioase şi din sufletul lor, simboluri ale iubirii pen-tru eternitate.

Priveşte partea bună!

Cea mai importantă aplicare a legii ca-uzei-efect în viaţa ta este aceasta: gân-durile reprezintă cauzele, iar condiţiile, efectele. Asta înseamnă că gândurile tale sunt creative. Tu îţi creezi lumea prin felul în care gândeşti. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, acel lucru nu va avea niciun efect asupra sentimentelor sau acţiunilor tale.

şcoală dupa şcoală

Începând cu semestrul I, colegiul nostru a fost parte a proiectului educaţional cu participare internaţională, lansat de ACES, în parteneriat cu şcoli şi licee din Bulgaria, Ungaria, Austria şi Slovenia. Do-rind să promoveze o mai bună înţelegere între oameni şi integrarea minorităţilor naţionale prin aprecierea necesităţilor lor, culturilor şi valorilor specifice, proiec-tul îşi propune să pregătească generaţia tânără, în vederea unei deschideri către principiile europene ale bunei convieţu-iri...

21

34eu când vreau să fluier, fluier

Dacă trecem de neobişnuitul titlului – in-citant, interesant, enervant (după unii), obraznic chiar (după alţii), în tot cazul, cre-ator de orizont bogat de aşteptare pentru un cinefil, ajungem direct, abrupt şi crud (cum comentează criticii de specialitate) la povestea şocantă a unui tânăr infractor care, înainte cu puţin de eliberarea din în-chisoare, află o veste care îl bulversează şi care răstoarnă lumea lui, dar şi unitatea narativă.

26

nr. 4

6 | onix

Jurnal de Liceuziar redactat de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

onix | 7

onix.onicescu.ro

fiec

are

zi e

ste

o zi

per

fect

ă … dacă ştii să ţi-o modelezi. Multe persoane au constatat la sfârşitul unei zile că s-au simţit extraordinar pe parcursul acesteia, fără să fi parti-cipat la vreun eveniment spectaculos, fără să organizeze vreo petrecere sau fara ca totul să-I meargă ca pe roate. Cred că o zi perfectă e cea în care toate acţiunile noastre au un efect cu mult peste aşteptări, corect? Astfel vom avea mult mai puţine zile de neuitat. Lucrurile simple dau frumuseţe vieţii. Daca le acordam atenţie, vom avea mai puţine riduri mai târ-ziu, mai puţine proble-me de sănătate şi, de ce nu, mai mulţi prieteni. Cine nu-şi doreşte să fie alaturi de cineva care radiază în fiecare zi şi care, în cazul unor gafe, să se amuze, în schimbul “flăcărilor” ieşite pe urechi. Probabil faptul că ne dorim ca tot ce facem să aibă un efect notabil ne reduce abilitatea de a ne bucura de momentele frumoase, însă nu atat de însemnate, conform asteptarilor. Asta pentru că omul are tendinţa de a fi perfecţionist. Nu spun că nu e o ca-litate să încerci ca totul să fie memo-rabil, însă n-ar trebui să catalogăm ca “amanunte” celelalte lucruri, mai “mici”. O altă piesă, care completează acest puzzle al unei zile perfecte, este relaţia pe care o avem cu cei din jur. Fiind distanţi faţă de prieteni, familie sau cunoscuti, este evident că starea noastra de spirit nu va avea cu aju-torul cui să se îmbunătăţească, dacă noi nu-I dăm şansa. Comunicând cu un grup cât mai mare de oameni, şansele de a fi mai fericit cresc considerabil, iar dacă ai o conştiinţă

activă, cu atât mai mult. Un alt obstacol este “ dramatismul” pe care îl adăugăm noi unor lucruri care poate nu necesită aşa mare tensiune. Plângându-ne de milă, nu vom rezolva nimic! Cel mai bine ar fi să ne punem din timp întreba-rea: “ Ce pot face să rezolv asta?” . Orice problemă are o rezolvare şi nu poate fi atât de gravă încât să ne fure zâmbetul.

O atitudine pozitivă de dimineaţă poate schimba lumea! Sau măcar lumea ta. O trezire cu zâmbetul pe buze face minuni întot-deauna. Ai un obiectiv la care se ajunge greu? Bun! Decât să încerci zadarnic să ajungi acolo dintr-o data, ai putea încerca în fiecare zi să faci ceva pentru a te apropia de acest obiec-tiv. Cu siguranţă va fi un tratament excelent pentru

încrederea în tine. Acel 1% contează mai mult decât îţi imaginezi, acum, în momentul în care citeşti. Petrece cât mai mult timp în aer liber. Asta nu înseamnă insa că tre-buie să chiuleşti de la ore! Plimbări, alergări, excursii, fiecare este încă un bonus pentru ziua perfectă despre care vorbeam. Deşi m-am întins cam mult cu to do-list, n-am făcut decât să generali-zez. Fiecare persoană are mijloacele proprii de a-şi face ziua perfectă. Pentru unele persoane este de ajuns să asculte melodia preferată la înce-putul zilei, iar pentru altele trebuie să existe momente care să le taie res-piraţia pentru a avea acea “Perfect Day”. Think about !

editorialmihaela necula

Fiecare zi este o zi perfectă...

onix • editorial

8 | onix

Între eros şi thanatosarhitecturi ale iubirii

Într-o lună care celebrează de două ori iubi-rea - februarie, ne amintim cu plăcută înfi-orare că suntem destinaţi, ca oameni, unei existenţe pereche, uniune hărăzită nouă de

la începuturi şi de care personalităţi ale istoriei au luat act cu aceeaşi uimire, durând din materiale preţioase şi din sufletul lor, simboluri ale iubirii pentru eternitate.

taj mahalÎntr-un timp de poves-

te, desprins parcă din “O mie şi una de nopţi”, împăratul indian Shah Jahan construia cea mai dramatică mărturie în piatră a iubirii pentru soţia sa, Mumtaz Mahal, prinţesa per-sană alături de care şi-a trăit paradisul sufletesc terestru pe parcursul mai multor de-cenii. Fiindu-i în preajmă ca iubită, soţie, mamă a moşte-nitorilor săi, sfetnic de taină şi strateg din umbră al multor alianţe şi succese militare,

frumoasa Mumtaz i-a frânt inima împăratului, la moartea sa acesta punând să se con-struiască un mausoleu care să stea mărturie a dragostei eterne, potrivit cu sublimul

fiinţei adorate. Aşa s-a născut palatul mormânt Taj Mahal, după 22 de ani de la moartea minunatei Mumtaz, construc-ţie simbol al eternei iubiri şi a credinţei veşnice, în care şi-a găsit mai apoi odihna eternă şi sufletul împăra-tului, reîntâlnind în afara timpului spiritul perechii sale.

Complexul, impre-sionant ca mărime, e for-mat din două moschei, aşezate simetric, şi adă-posteşte sicriul încrustat cu pietre preţioase al îm-părătesei, încadrat într-o armonie de volume şi culori. De altfel, singurul element asimetric al con-strucţiei este mormântul împăratului, gândit mai întâi să doarmă în alt ma-usoleu, identic dar durat în marmură neagră, ca semn al doliului nesfâr-şit, în faţa celui dintâi (neconstruit şi rămas, din pă-cate, doar un vis arhitectural frumos până astăzi).

Monumentalitatea clă-dirii, săpată în marmură albă, imaculată, grădinile paradi-siace care o înconjoară, lacul care îi multiplică iluzoriu per-

fecţiunea şi îi amplifică fru-museţea fără seamăn, toate stârnesc o necontenită uimire vizitatorului de rând, de ieri şi de acum, aşa cum profeţea marele poet indian Rabindra-nath Tagore, cel care îi surpin-sese în cuvinte măreţia, nu-mindu-l “o lacrimă pe obrazul timpului.”

grădinile suspen-date ale Semiramidei

Menţionate în scrierile lor de către mari istorici ai an-tichitătii, precum Diodor din Sicilia ori Strabon, celebrele

grădini suspendate ale Semi-ramidei (una dintre minunile lumii antice) au început să fie cunoscute mai ales prin intermediul preotului calde-ean Berose care, la începutul secolului al IV-lea a.H., după cucerirea cetătii Babilon de

către Alexandru cel Mare, a creat şi povestea naşterii lor.

Conform acestuia, în le-genda care a început să circu-le şi în mediul european, re-gele Nabucodonosor al II-lea a comandat construcţia neo-bişnuită, în plin deşert, pen-tru că soţia sa, Amytis, origi-nară dintr-un ţinut împădurit, să nu aibă nostalgia locurilor natale. Durat din dragoste pentru regină, edificiul masu-ra peste 120 de m2, fiind con-stituit din terase acoperite cu diferite feluri de vegetaţie: la primul nivel erau plantaţi co-

paci, dând iluzia unui peisaj montan, la al doilea – pomi fructiferi încântau privirea şi gustul iar la ultimul etaj erau răspândite toate soiurile de flori, colorate şi parfumate. Întreţinute cu greu şi cu efort neîncetat din partea a sute de

Text: monica dinu

Taj Mahal“Taj Mahal - Dra-gostea unui împă-rat încrustată în piatră...

cultură • istorie

onix | 9

onix.onicescu.ro

sclavi, grădinile erau irigate după un sistem complicat, al cărui principiu se apropia de cel al lui Arhimede de mai târziu.

Amytis (Semiramis) gu-verna prin frumuseţe această

grădină, încântând sufletul împăratului iar după moartea frumoasei, acesta îşi alina do-rul pentru perechea sa prin păstrarea acestei adevărate oaze a iubirii, făcând din ea un simbol al permanenţei vieţii într-un deşert inundat de nisipul infertil. Până astăzi, grădinile au rămas un simbol dublu – al înfrângerii naturii prin voinţă umană, dar şi al forţei iubirii convertite în mo-nument.

TrianonConstruit ca un palat în

miniatură, Micul Trianon e un simbol mai recent al iubirii unui alt cap încoronat, euro-pean de această data – Lu-dovic al XV-lea. Fascinat de frumuseţea şi, după legendă,

Grădinile suspendate ale Semiramidei

de inteligenţa doamnei de Pompadour, regele Frantei o numeşte favorita principală şi îi aduce, pe lângă omagii galante, şi acest tribut al sen-timentelor sale, construind în curtea palatului Versailles, lângă altă construcţie monu-mentală, un mic palat, cochet şi elegant deopotrivă.

Destinul nemilos face însă ca frumoasa doamnă să nu apuce să locuiască în mi-cul cuib al iubirii, fiind înlo-cuită în inima regelui, multă vreme neconsolat, dar şi în palatul care îi fusese desti-nat de contesa de Bery, o altă minune de frumuseţe a curţii regale franceze.

Dar, după un principiu bine cunoscut, “Regele a mu-rit (în 1774), trăiască Regele!” Ludovic al XVI-lea dăruieş-te căminul soţiei sale, Maria Antoaneta, care îl recondiţio-nează, anexându-i un cătun în stil rustic austriac, pentru a-şi mai alina dorul de patria nata-

lă, părăsită prea devreme. De-corat la faţadă cu o serie de stâlpi corintieni, palatul are o curte interioară intimă, mai multe pavilioane destinate reveriei şi ceaiului în mijlocul naturii, sala de muzica, salon de primire, o capela şi o mică

încăpere pentru reprezentaţii teatrale, toate în apropierea unei minunate grădini în stil englezesc şi francez, peisaj care îndeamnă şi acum la vi-sare.

Câtor pasiuni nu va fi fost martor micul templu al iubirii – un pavilion plutitor

pe o insulă artificială a lacu-lui din preajma palatului... O singură certitudine domină construcţia mică şi elegantă însă – ea e semnul durabil şi minunat al iubirii pentru fe-minitatea desăvârşită, pentru armonia de cuplu care face să

dăinuie Lumea.

“...nimic nu e prea mult pentru tine, o, Semiramis...

“Vous aimez les fleurs, Madame, j’ai un bouquet à vous offrir. C’est Tria-non”. ludovic al Xvi-lea că-tre maria antoaneta

cultură • biografie

Autoportretul ca istorie a unei vieţi RembRandt

rembrandt Harmenz van Rijn (1606-1669) este consi-derat de mulţi ca

cel mai mare pictor al Europei Occidentale, datorită faptului că a avut până la vârsta de 40 de ani o cariera de succese neîntrerupte. S-a născut in oraşul Leida, apoi s-a stabilit în Amsterdam, unde s-a făcut remarcat datorită măiestriei şi talentului cu care fusese înzestrat.

La vârsta de 26 de ani a terminat portretul în grup „Ora de anatomie a docto-

rului Tulp”, lucrare comanda-tă de un medic renumit din Amsterdam. Pictura aceasta a revoluţionat stilul portretului de grup tradiţional şi a fondat renumele de portretist al lui Rembrandt.

A inceput să primească nenumărate comenzi pentru pictori cu tematică istorică, pentru portrete de dimen-siuni mari, s-a căsătorit cu o descendenta a unei familii în-stărite şi şi-a cumpărat o casă somptuoasa, în Breestraat.

Apogeul carierei sale a fost atins în 1642, când a terminat cel mai renumit por-tret de grup al său - „Rondul de noapte” - în care membrii grupului sunt reprezentaţi în-tr-o scenă de stradă viu colo-rată, nu într-un spaţiu închis.

În acelaşi an,1642, a murit şi soţia sa Saskia.Rem-brandt, cunoscut ca o fire risipitoare, căreia îi plăcea să cheltuiască mari sume de bani la licitaţiile unor obiec-te de artă, nu a beneficiat de averea acesteia, întrucât, conform testamentului, moş-tenitorul nu era el, ci fiul lor, Titus.

Cu toate că populari-tatea lui a scăzut, avea încă destule comenzi, însă se în-căpăţâna să picteze o mulţime de tabo-luri cu teme biblice, care nu mai aveau căutare.

În 1656 a dat faliment, a fost ne-voit să-şi vândă casa pentru a-şi plăti datoriile şi a închiri-at o locuinţa la mar-ginea oraşului, unde viaţa era mai ieftină. S-a mutat cu fiul său, Titus şi cu o slujnică, Hendrickje Stoffels, care i-a dăruit o fe-tiţa după moartea soţiei lui.

Toate picturile lui au in-trat în proprietatea fiului şi a camaradei sale şi nu au putut fi sechestrate de creditori.

Deşi avea mari greutăţi materiale, Rembrandt trăia calm şi liniştit în căminul său. În ultimii ani de viaţă însă, a avut parte de două mari tra-gedii: în 1663 a murit Hen-drickje iar în 1669 a murit şi Titus, cu doar câteva luni înainte ca şi Rembrandt să ce-deze în faţa bolilor, a vârstei înaintate şi a epuizării.

Rembrandt a refuzat în mod categoric să se speci-alizeze pe o singură tema şi a executat o sumedenie de portrete, fel de fel de scene

biblice şi mitologice, opere cu tematică istorică şi mai târziu, când trăia la ţară, a pictat şi peisaje. Rembrandt a fost în principal pictorul sufletului uman, obiectele nu îl intere-sau decât ca decor.

În mod surprinzător, au rămas pentru posteritate mai mult de 90 de autoportrete. Până la el, nu a fost nici un artist care să se fi pictat de atât de multe ori. Rembrandt s-a imortalizat în îmbrăcămin-te civilă sau extravagantă, în diferite stări de sănătate şi nu a încercat să îşi ascundă trăsăturile aspre şi primitive sau urmele lăsate de vârstă şi epuizare.

Aceste autopor-trete alcătuiesc, asa-dar, o cronică fără pe-reche a vieţii unui om, mai ales pentru faptul că şi aceste autopor-trete, ca şi celelalte picturi ale lui Rem-brandt, nu arată nu-mai înfăţişarea fizică a modelului, ci intreaga istorie a unei vieti.

de Corina Mitricoaia

“Sinceritatea este în cele din urmă decepţia marilor oameni.- Rembrandt

12 | onix

un scuRt istORic al Zilei de 8 maRtie

Pe 8 martie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii. Prima zi s-a ţinut pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câte-va ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a tre-buit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscu-tă oficial mult mai tîrziu, în 1975, de către Naţiunile Uni-te şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

În România în ziua de 8 Martie se sărbătoreste Fe-meia. Pânâ în decembrie ‘89 se vorbea de ziua mamei dar după revoluţia din 1989 ziua mamei a fost înlocuită cu ziua femeii.

scris de Gabriela Iordache

cum se apropie de sfarşit urâciosul februarie, toată su-flarea intră în febra

cumpărării de mărţişoare sau în aşteptarea curioasă a pri-mirii lor. Tot mai puţini sunt însă cei care se întreabă de unde provine acest obicei de primăvară.

Prima zi a lui martie (denumită tradiţional la ro-mâni chiar luna lui Marţişor) era socotită cândva nu doar ca început de primăvară, ci şi ca debutul unui nou an (ciclu natural şi calendaristic). Oa-menii căutau să se asigure, inclusiv prin mijloace magi-ce, că va fi un an norocos şi îmbelşugat. Mărţişorul face parte dintre aceste vechi obiceiuri, el fiind pe atunci un fel de talisman protector, reprezentat de două fire de lână (unul alb, altul roşu sau negru, reprezentând unitatea contrariilor: vară-iarnă, căl-dură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate), pe care femeile însele le împleteau. Acest şnur se lega mai ales de gâtul sau de mâna copiilor si tinerilor (fiind mai rar întalnit la adulţi), dar şi de coarnele vitelor, de poarta grajdului, de ceea ce ţinea de bunul mers al familiei şi al gospodăriei, ca nu cumva acestea să fie lovite de deochi. El se purta, după zonă, până la Sfinţii Mu-cenici, Florii, Paşte, Armindeni sau până la înflorirea primilor pomi fructiferi. Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numită “băutul mărţişorului”, la care lua par-

te toată comunitatea satului tradiţional.

Mai tarziu, cei mai cu dare de mână au atârnat de acest şnur o mică monedă de aur sau de argint, făcându-se astfel, pe nesimţite, pasul din-spre talisman spre podoabă. In lumea orăşenească, măr-ţişorul şi-a pierdut complet vechiul caracter magic, deve-nind un simplu obiect moden, cu reprezentări variate, dar păstrând, pe alocuri, legătura cu diferite semne tradiţionale ale norocului (coşarul, trifoiul cu patru foi, cartea de joc etc.) sau ale dragostei (inimioare-le).

Astăzi, mărţişorul re-prezintă doar un mic cadou galant, cu destinaţie exclusiv feminină, fapt ce se explică, desigur, prin funcţia de po-doabă, dar se leagă, poate, şi de faptul că data de 1 martie marchează începutul aşa-numitelor “zile ale Babelor” (străveche pesonificare femi-nină a capriciilor vremii de primăvară).

Zilele babelor si moşii - puţin umor me-teorologic

Brrr! Iţi vine să te zgri-buleşti de frig atunci când iţi aminteşti de zilele Babelor. Dacă “gerul Bobotezei” de-semnează vitregia mijlocului iernii, Babele desemnează urgia sfâşitului ei, când par-că iarna se mai îndarjeşte o dată, de ciudă că i-a trecut vremea. Numite pe alocuri

si “Moaşele”, ele sunt, ca şi Moşii, în accepţia lor cea mai veche, întruchipări legendare ale strămosilor (“Moş Adam” şi “Moaşa Iova”, moşii dintâi) sau ale unor semidiviniţati păgâne, puse ulterior în um-bra de creştinism.

Cea mai cunoscută este legenda meteorologică a Ba-bei Dochia, de care se leagă aşa-numitele “zile ale Babei”, ce fac trecerea dinspre iarnă

mărţişorulde la talisman la podoabă

cultură • tradiţii

onix | 13

onix.onicescu.ro

spre primăvară. Anticipând venirea primăverii, Dochia îmbracă nouă cojoace şi iese cu oile pe munte. Vremea se încalzeşte însa treptat şi baba îşi dezbracă pe rând toate cojoacele. În final, timpul se strică brusc şi Dochia se pre-face, cu turnă cu tot, în sloi de gheaţă, apoi în stană de piatră.

După unele variante ale legendei, Dochia s-ar fi aflat într-un alai de nouă babe, îm-părtăşind toate aceeaşi soar-tă. Stâncile numite “Babele” din Munţii Bucegi sunt legate de acest mit. Zilele conside-rate ale babei sunt nouă, fie după numarul cojoacelor Do-chiei, fie după cel al babelor din alai. Ziua propriu-zisă a Babei Dochia este de fapt ziua de 1 martie, când în ca-lendarul creştin este sărbăto-

rită Sfânta Evdochia (Dochia fiind, in mod evident, o adap-tare populară mai târzie a nu-melui acestei sfinte).

Aşa cum există nouă zile ale Babelor, există, in continu-area lor, şi nouă zile ale Mo-şilor, tot cu semnificaţie me-teorologică. Dacă Babele sunt mai degrabă zile rele, Mosii sunt îndeobşte buni, marcând o îmblânzire a vremii – ei bat în pământ cu beţele sau cu maiurile, ca acesta să înghită gerul şi să dea drumul căl-durii. Pentru că aceşti Moşi, de obarsie străveche, au fost puşi în legătură cu cei 40 de Mucenici (era pe alocuri obi-ceiul ca flăcăii să facă mătă-nii, bătând pământul de câte 40 de ori, ca într-un ritual de sfinţire). Se spune că, în răstimpul celor nouă zile ale Moşilor, ar fi de bun augur să se inceapă aratul şi pescuitul. Cât priveşte pământul din prima brazdă trasă într-un sat, se pare că era foarte căutat de vrăjitoare, ca ingredient al multor farmece de peste an.

Rămâne de văzut dacă, sfidând orice previziune me-teorologică, zilele Babelor si ale Moşilor din acest an işi vor cofirma faima ori dacă, după alegerea pe care o vom face, după caz, de a fi Moş sau Babă într-una dintre aceste zile, vremea ne va spune ce fel de suflet avem, în funcţie de soare sau nori.

Aşadar, tu ce zi ţi-ai ales ca Babă/Moş ?....

Oricât de mult aţi cheltui pentru un mărţişor, nici-odată n-o să puteţi egala, atunci când îl oferiţi, efectul produs de replica “Eu l-am confecţionat !... Orice dom-nişoara sau doamnă vizată se va topi, precum ultima zăpadă, a mieilor, atunci când se va gândi la strădaniile voastre de a-l produce, în pofida nenumăratelor variante de marţişoare, de care este deja plină, până la saturaţie, piaţa actuală.

Aşadar, iată o reţetă simplă de confecţionare a mărţi-şoarelor, pentru care garantăm efectul asupra…purtătoa-relor:

ingRedienteHârtie poroasă, făină de grâu, sare de bucătărie, oţet (pro-porţia o alegeţi singuri)

PRePaRaReHârtia se înmoaie bine, apoi i se îndepărtează apa prin stoarcere; se amestecă acum cu făina şi sarea (1 lingură) şi se frământă până când devine netedă; se adaugă oţet, din nou se frământă bine şi se obţine astfel o pastă care nu se lipeşte de degete, după care se păstrează într-o pungă de plastic.

mOdelaReaSe realizează uşor, după dorinţă, în formă de floare, animale, inimă, obiecte decorative, frunze de ghindă, ciuperci, capete de copii etc. uscaReaSe face lent sau forţat (prin expunerea la o sursă de căldură)

cOlORaReaSe face cu acuarela (le aveţi deja, din trusa de la desen)

Sfat: aplicarea unui strat de lac incolor face ca figurina să-şi păstreze mai mult timp culoarea. Impresia de nervuri pentru frunze se realizează cu un vârf de creion, codiţa ghindei cu o aţă. Perforaţia pentru şnur se face înainte de uscare, folosind vârful pixului. Se pot folosi şi suprastruc-turi (pânză, piele, rondele de lemn).

SUCCES la modelaj !

14 | onix

Cutia Pandorei

Dacă într-un număr trecut al revistei noastre vorbeam despre joaca unor copii mari – scriitorii – de-a lingvistica

imaginară (vezi inventarea unor pseudo-limbi, precum klingoniana, “vorbită” pe planeta fictivă Klingon din serialul SF Star Trek), iată alt prilej de a vedea efectele pe care le au acum, la început de secol XXI jocurile unor lingvişti puşi pe şotii. Este vorba, dupa cum deja intuiţi, des-pre noua invenţie a lingvistului american Paul Frommen, doctor al Universităţii din California, care, la comanda regizorului Jammes Cameron, autor al multor peli-cule memorabile, creează “limba” na’vi, a populaţiei (şi ea inventată) Omaticaya, de pe planeta Pandora.

Având la bază un vocabular de o mie de cuvinte, cu filiaţii în dialectele neo-ze-elandeze maori şi în străvechea limbă de origine semitică din Etiopia, această in-venţie contribuie, fără îndoială, aşa cum intuise inventatorul ei şi cum scontase şi Cameron, la naşterea senzaţiei de reali-tate, deşi prefabricată hollywoodian, de plonjon sonor într-o lume mitică, satura-tă de culoare, forme şi aventură.

O întreagă industrie s-a pus în miş-care o data cu filmul “Avatar”, propus, de altfel, pentru o mulţime de secţiuni la Os-carul de anul acesta, satisfăcând nevoia de ficţiune a unui public avid de evadare dintr-o realitate deseori neconvenabilă. Iată, aşadar, fenomenul “Avatar” în acţi-une – cărţi, benzi desenate, postere, si-te-uri întregi cu date despre film, printre

care şi unele ce iau în serios jocul ling-vistului american (vezi “Na’vi pocket gui-de”). Aici veţi găsi o adevărată gramatică a limbii – fonologie şi ortografie (se vi-zează mai ales grupuri consonantice), de-clinări şi conjugări, derivări cu aşa zisele infixe (echivalentul invers al afixelor), părţi de vorbire cu categorii distincte, de la pronume la nu merale, de la interogaţii la exclamaţii).

Puterea de convingere a filmului rezidă şi în acest domeniu, dovadă fiind miile de oameni, amatori ai genului, care se străduiesc să înveţe “limba” na’vi din dorinţa snobă de a-şi saluta în ea cole-gul de fan-club, dar şi susţinătorii (prea) fascinaţi ai filmului, care se complac în captivitatea ficţiunii, cu riscul pierderii contactului cu lumea reală.

Ca fenomen lingvistic însă, jocul trebuie privit cu interes şi îngăduinţă, fiind dovada vie a efectelor pe care le poate avea domeniul cinematografic împins la limita tehnicii actuale. Atenţie, însă ! Nu uitaţi nicio clipă că în povestea lui Cameron, pentru prima dată în istoria filmelor SF, din bătălia cu extratereştrii oamenii ies învinşi...

DEXUS

cultură • vocabular

onix | 15

onix.onicescu.ro

iDex

să fim sinceri – de câte ori n-am observat la alţii exprimări care conduc la deriziune şi nu ne-am amuzat copios pe seama colocutorilor noştri ? Dincolo de umorul invo-luntar al situaţiilor însă se află neglijenţa sau neatenţia,

pe care noi înşine ar trebui să le înfrângem atunci când formulăm un enunţ, chiar şi între prieteni. Printre cele mai frecvente greşeli de limbă se află pleonasmul (folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi sens), pe care îl amendăm la alţii dar care ne scapă în mod perfid neobservat, făcându-ne obiect al amuzamentului exprimat ori gândit al celorlalţi.

Alteori, uzul limbii face ca fenomentul să fie (mai) greu identificabil. Iată câteva situaţii pleonastice curente, dar care necesită multă atenţie pentru evitarea lor:

marile metropole*, reclame comerciale*, calităţi pozitive*, mare hit*, avansul înainte*, procent de...la sută*, marele colos* din Rodos, detalii amănunţite*, declanşarea începerii* (urmăririi pe-nale), alegeri electorale*, acelaşi numitor comun*, alcoolemie în sânge*, aspecte privind*, averse de ploaie*, meţtinere în continu-are*, cronometrarea timpului*, democraţie populară*, exigenţe cerute*, sărbătoare festivă*, gamă largă*, iluzii deşarte*, inter-acţiuni reciproce*, muncă laborioasă*, eradicare totală*, mediu ambiant*, mimica feţei*, mireasma plăcută*, oferit voluntar*, ortografie corectă*, papiotă de aţă*, perpetuat la infinit*, princi-palele priorităţi*, proiecte de viitor*, pubele de gunoi*, reprodus întocmai*, stagiune teatrală*, suprapus peste*, talisman noro-cos*, test de evaluare*, zvonuri nefondate*

Toate structurile cu asterisc sunt greşite, reluând în mod inutil o informaţie deja transmisă prin unul dintre elementele com-ponente. Este, de asemenea, adevărat faptul că multitudinea de structuri pleonastice se poate explica prin nevoia interioa-ră a vorbitorilor de a întări ideea, de a insista asupra acesteia. Intenţia nu scuză însă rezultatul repetitiv eronat, limba română posedând multiple metode pentru evitarea pleonasmului, fără a eluda dorinţa de insistenţă.

Aşadar, comunicare plăcută şi ...fără greşeli de limbă ! Ne reîn-tâlnim (dar nu din nou) în numărul viitor !

Insistenţe... pleonastice Băileşti-Dolj, 13. –

Duminică 5 August a.c, pe

terenul sportiv al clubu-

lui „Val-Vârtej” de aici,

a avut loc un match de

foot-ball, disputat de

echipele: Val-Vârtej II

şi Cârjan I din Coveiu –

socotită reprezentativă.

Timpul a fost favo-

rabil, ceia ce a îndemnat

publicul băileştean să

asiste cât mai numeros.

Încă de la început, s’a

aşteptat, ca Coveiul să

fie învingător, dar mare

ne-a fost mirarea când

Val-Vârtej a izbutit să

bată cu 2 contra 1. Şi

aceasta e un merit, pen-

tru o echipă de copii mo-

deşti şi disciplinaţi la

joc, aşa cum e organiza-

tă echipa II Val-Vârtej,

cu un căpitan cu calităţi

sportive, care ne face să

sperăm – să poată învinge

echipa Coveiului, care a

avut jucători destul de

voinici dar – cu părere

de rău, o spunem – fără

exerciţii sportive...

Prima repriză, cât şi re-

stul jocului, jucătorii

dela Val-Vârtej au jucat

admirabil... spre mulţu-

mirea publicului, care a

urmărit jocul cu atenţie.

S’a distins: T. Zdrăfcu-

lescu, R. Ciocâlteu şi

căp. D. Florescu, cari

au jucat foarte frumos la

înaintare. Asemenea por-

tarul Fürst.

Tot timpul a fost li-

nişte perfectă pe teren,

datorită arbitrului, de

altfel foarte activ. Prin

astfel de joc, au izbu-

tit băileştenii a marca

2 goal-uri. Unul marcat

de Zdrăfculescu iar ce-

lălalt de căp. Florescu

– amândouă aplaudate. A

doua repriză jocul a con-

tinuat cu aceeaşi ardoa-

re. Băileştenii deşi cam

osteniţi, jucând tot aşa

frumos, au zădărnicit pe

coveeni de a marca vre-un

goal. În cele din urmă,

coveeni înfierbântaţi,

alergând pe toate păr-

ţile, au putut marca şi

ei un goal. Către finele

jocului toate sforţările

coveenilor, s’au egalat

meşteşugirii jocului bă-

ileştenilor, cari la tot

locul le lua mingea.

Jocul s’a terminat

la orele 7 jum., iar co-

veeni, s’au despărţit

într’un cerc intim de bă-

ileşteni la 8.

În aceeaşi zi, echi-

pa I Val-Vârtej a fost la

Pleniţa Dolj la revanşă.

Articol publicat în ziarul “Presa“, din data de 15 august 1923, pa-gina 3, rubrica “Sporturile“

Limba română în anuL 1923

„Match de foot-ball la băileşti”

16 | onix “

Visul...de Cristina Roibu

Ce este visul?

Visul este partea de viaţă care ne oferă şansa să facem lu-cruri neobişnuite,

fantastice. Aţi visat vreodată că zburaţi, că v-aţi realizat pe toate planurile, că faceţi un lucru total interzis cum ar fi să alergaţi în pielea goală pe străzi? Sau că aţi omorât, că aţi chinuit pe cineva? Poţi face absolut orice. Ai o anu-mită libertate de care nu dis-pui in viaţa reală.

Se spune că poţi călă-tori cu ajutorul visului oriun-de, în timp şi spaţiu. Nu aţi vi-sat niciodată că v-aţi întâlnit cu persoane pe care nu le-aţi văzut niciodată şi atunci când le vedeţi în viaţa reală să aveţi acel sentiment de “déjà vu”? Sau să visaţi persoane decedate cu care puteţi purta conversaţii?

Visul e o parte din viaţa noastră care încă nu poate fi explicată în mod cert.

Freud explica faptul că visul e o manifestare a dorin-ţelor inconştiente ascunse.

El spunea că nu există o legătură directă între subiec-tul pe care îl visezi şi expli-caţia lui directă. De exemplu dacă visezi un măgar nu în-seamnă că îţi doreşti unul ci mai degrabă depăşirea unei tragedii sau poate chiar o ceartă între îndrăgostiţi.

albert einstein a desco-perit teoria Relativită-ţii amintindu-şi un vis

S-ar spune ca starea de vis ar fi, de fapt, încercarea creierului de a-şi pune în or-dine informaţiile cu ajutorul unui Eu superior.

Mai pe înţelesul tuturor, poate vi s-a întâmplat să scri-eţi ceva şi să intraţi într-un fel de transă inexplicabilă iar mai apoi să vi se pară complet ne-cunoscute ideile. Un poet nu-şi cunoaşte niciodată creaţiile decât dacă le învaţă şi nu va putea niciodată să scrie ace-laşi lucru de două ori.

Cum se întâmplă asta? Cu ajutorul subconştientului. Cu toate că tu nu realizezi toate lucrurile care se petrec

în jurul tău, sunt receptate şi stocate de creierul tău. La un moment dat totul iese la iveală Şi când, dacă nu atunci când suntem cel mai relaxaţi?Visul e exact ca un computer care înmagazinează documente fără să lă analize-ze decât într-o mică parte. Se presupune a fi modul creieru-lui de a le citi, de a le analiza şi de a găsi soluţii.(măcar el să găsească soluţii)

Două exemple celebre: A Einstein susţinea că în ti-nereţe a visat o sanie care se mişca cu viteza sunetului. Analizarea acestei imagini a dus în final la enunţarea Teo-riei Relativităţii.

Al doilea exemplu ar fi cel al lui Fr. Kekule care nu reuşea să definească struc-tura benzenului. A visat unul din cele mai vechi simboluri sacre, şarpele care îşi devo-rează propria coadă (numit şi uroborus şi care simbolizează desăvârşirea, contopirea din-tre spiritual, psihic şi infinit) şi astfel a determinat formula inelului benzenic.

Totul este permis. Pen-

tru mulţi este singurul mod de a-şi mai alina suferinţele. În general nu te întâlneşti cu persoane care îţi fac rău. Min-tea ta nu îşi doreşte coşma-ruri şi totuşi le trăim. Atunci când visele s-au “mutat” în laborator, adică atunci când cercetarea lor a fost făcută în laboratoare s-au descoperit lucruri uimitoare.

Despre coşmaruri s-a descoperit că multe dintre ele par să aducă la suprafaţă lucrurile de care ne temem cel mai mult şi, cu toate că în viaţa reală nu le lăsăm să ne copleşească, în vis ne permi-tem spaime cumplite cu spe-ranţa că în viaţa reală scăpăm

dacă visele voastre vi se par ciudate, uitaţi-vă aici…

Am visat că m-am dus la bu-nici şi era un lac ce despărţea satul de un oraş mare. L-am privit mai bine şi am văzut că era New York.andRei

Am visat un cal uriaş care mă călca în picioare în timp ce mă uitam la televizor.mOnica

Am visat că eram la ţară şi era mult soare. Mă îndreptam spre cârciuma din sat, iar la un mo-ment dat am văzut un OZN din care au coborât extratereştri. Am scos şi eu telefonul să le fac poze, că na, când mai văd eu extratereştri?!cOsmin

cultură • psihologie

onix | 17

onix.onicescu.ro

”de ele. (Ştiaţi că sunt oameni care se tem de culoarea roz?)

S-a constatat că există trei tipuri de somn:

1. somnul nostru e con-ştient şi prin faţa ochilor se perindă imagini aleatorii, se produce de fapt, selecţia de care scriam mai devreme. To-tul până când corpul nostru se relaxează.

2. somnul e profund şi cel care visează cu greu poa-te fi trezit. E aşa numita sta-re de “paralizie” sau “somn paradoxal”în care toată acti-vitatea muşchilor se stopea-ză( cu excepţia tonusului). Acum au loc cele mai multe vise, cu o durată din ce în ce

mai lungă.

3. Rem (mişcarea rapidă a ochilor) în care dacă omul se trezeşte îşi poate aminti ce a visat.

vorbitul în somn şi somnambulismul sunt reacţii inofensive

Multe persoane se sperie de vorbitul în somn şi somnambulism. De fapt, acestea sunt reacţii la diferiţi stimuli. S-a întâmplat ca omul care vorbea în somn să poar-te o discuţie extrem de inteli-gentă şi logică cu toate că în momentul trezirii nu-şi mai amintea nimic( şi poate nu ar fi fost în stare să o poarte conştient).

Cât despre somnam-bulism, respectiva persoană încearcă să-şi termine o acti-vitate începută în timpul zilei. S-a demonstrat că gurmanzii au adesea accese de somn-ambulism deoarece consideră că nu au mâncat destul ziua. Aceştia se ridică şi pornesc în bucătărie, pregătesc un fel de mâncare, mănâncă şi mai apoi se duc înapoi să doarmă. Unii îşi amintesc, alţii nu.

Mie mi se întâmplă des să încep să râd în toiul nopţii sau să vorbesc tare în engle-ză.

O prietenă de-a mea mi-a povestit că în somn s-a

ridicat şi s-a îndreptat către bucătărie, şi-a prăjit cartofi, a mâncat şi a adormit la loc de parcă nu s-ar fi întâmplat ni-mic. Îi era teribil de poftă de cartofi pră-jiţi pentru că ţinuse post negru toată ziua.

P o a -te vom putea afla într-adevăr viitorul şi poate într-adevăr problemele trecutului se vor rezolva cu ajutorul subconştientului şi al viselor. Poate tehnologia va evolua datorită unui vis. Poate viaţa ta s-a schimbat datorită unui vis. Câţi oameni nu şi-au făcut bagajele şi s-au retras într-un loc pe care l-au visat?

Subconştientul tău ştie multe şi ştie şi cum îţi e ţie bine. Uneori e bine să îţi in-terpretezi visele, însă trebuie să avem grijă să nu cădem în patima de a ne nota fiecare vis şi de a-l interpreta.

aşadar...

Oamenii au visuri şi vise ciudate. Niciodată nu trebuie să râdem de vise pentru că sunt ale noastre şi reprezintă în general cu totul şi cu totul altceva decât ni se înfăţişea-ză.

Cei mai mulţi oameni visează că zboară. Zborul e marca esenţială a libertăţii, a descătuşării de inhibiţii. Ne eliberăm de limite…

V i s e -le care sunt încărcate de sânge, sce-ne violente simbolizează un comporta-ment autodi-structiv.

Angaja-mentul într-o

căsnicie cu o persoana cele-bră înseamna că preţuieşti aceste calităţi îndeosebi la persoana iubită.

Cei mai mulţi dintre noi se visează în compania fami-liei. E un teritoriu sigur în care ne simţim bine. De aceea ne dorim să ne petrecem un timp aici.

Violenţa reprezintă turnura neaşteptată a vieţii. Moartea ta reprezintă teama de a nu reuşi să duci la bun sfârşit toate acţiunile.

“Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine.- marsha norman

Am visat că eram soţia unui blogger faimos şi că aveam atribuţii de soţie clasica, de tipul Cenuşăreasa.andReea

Am visat că o tornadă se apropia de casa mea şi m-am băgat să înot într-o piscină cu toate că eu nu ştiu să înot în viaţa reală.iOana

M-am visat intr-un loc cunos-cut, cu prietenii şi am vazut sânge pe mochetă. Apoi am văzut-o pe tipa care ne condu-cea în camere cum se transfor-ma într-un monstru. I-am tăiat gâtul uneia şi s-a regenerat de parcă nu ar fi avut nimic.diana

Am visat că prietenilor le curgea sânge din ochi şi că aruncam în oameni cu bucă-ţele de scrabble din sticlă şi că îi răneam.dRagOş

18 | onix

Mă uitam acum câteva luni la cititorul de la Amazon.

Ce este el? Un dispozi-tiv mai subţire ca o carte, ce foloseşte hârtia electronică pentru a reda cărţi, ziare sau bloguri.

Foloseşte o conexiune de tip EVDO (fără fir) şi un

operator din State pentru a putea descărca într-un minut oricare dintre cele 90000 ti-tluri disponibile pe Amazon, ziare sau articole de pe blog.

Kindle are un ecran cu rezoluţie 600 x 800 pixeli, vi-zibil uşor şi în lumină puterni-că, 4 nuanţe de gri, tastatură, şi este un pic mai mic decât o carte.

Bateria ţine o zi dacă este conectat non stop la re-ţeaua EVDO şi o săptămână dacă nu este conectat.

În acelaşi timp, s-a lan-sat pe piaţă e-bookurilor şi compania Apple, cu modelul Ipad.

Tableta are un preţ de 499 dolari în S.U.A. pentru versiunea cu 16 GB, dar fără 3G. Cea mai scumpă versiu-ne costă in S.U.A. 829 dolari, având 3G si 64 GB stocare. iPad are ecran de 9,7 inch, cântăreşte sub 700 g, iar ba-

teria ţine 10 ore.Are “din fabrică” 12 apli-

caţii instalate, practic versiuni multi-touch ale unor aplicaţii pentru Mac. Utilizatorii pot descărca oricare dintre cele 130.000 de titluri disponibi-le pe iTunes, bloguri sau alte siteuri. Vă rămâne vouă să se-lectaţi titlurile care merită cu adevărat selectate şi textele care să fie stocate în această memorie generoasă. Tu, cel care citeşte acum, ce ai ale-ge?

Kindle sau iPad?de Victor Corbureanu

invenţii şi artăciudăţenii sau inovaţii?

o veste rea pentru baieţii cuceritori, care au plăcerea să flirteze cu dife-

rite fete: veţi plăti dublu când le scoateţi în oraş ! Vă veţi tre-zi în faţa ospătarului cerând două sucuri, unul pentru tine altul pentru ea, dar atunci o vei auzi tuşind înfundat şi îţi vei aminti: “ A da… şi încă unul pentru… telefonul ei care toc-mai s-a descărcat”. Ei bine, un chinez, pe numele său Daizi Zheng, a inventat telefonul care se încarcă tot cu băuturi răcoritoare. Bateriile noului telefon folosesc enzime pen-tru a genera electricitate din carbohidrati (deşi este destul de suplu). Bateriile sunt com-plet biodegradabile şi rezistă să fie încărcate de patru ori mai mult decât cele pe bază de litiu. Ar fi drăguţ să se tot

facă astfel de invenţii trăznite şi totodată adepte ale pro-gramului “go-green”. Aceste “confecţii” sunt unice, tocmai pentru că nu au mai fost re-petate, sunt folositoare şi, pentru a le folosi, trebuie să ai bune cunoştiinţe, pricepe-re, îndemânare şi multă ima-ginaţie…

La fel şi capododo-perele pictorilor, sculptori-lor, scriitorilor, muzicienilor ş.a.m.d. Am văzut de curând un film care se numeşte “I hate Valentine’s day” şi pe moment m-a amuzat o sec-venţă, însă mai tarziu mi-am dat seama că au vrut sa insi-nueze ceva prin ea. Era un cu-plu care s-a dus la o expoziţie de artă, unde picturile erau foarte simple ca, de exemplu, un punct (tablou numit “Ma-nifestarea destinului”), un pa-trat, sau chiar o planşă… albă, goală, intitulată “Urme de tren”. Vorbind în “calitate” de necunoscător acum, consider că arta exprima...inexprimabi-

lul, e imaginaţie, viziune, vis, mai putin realitate, concret. Însă este adevărat că fiecare om, văzand un cerc galben în mijlocul unei planşe albe, se va gândi mereu la cu totul alt-ceva. Primul exemplu pe care aş vrea să îl “expun” este un tablou cunoscut sub numele “Composition with Yellow, Blue, and Red“ (destul de scump din câte am observat) al lui Piet Mondrian şi arată astfel:

Continuăm cu Kazimir Ma-levici şi minunata sa operă:

N-o să ghiciţi niciodată cum se numeşte. “Patrat ne-gru”. Si, folosind replica din filmul amintit mai sus, “Nu-l vad!”

Lista e lungă, evident. Oricum, cam asta e ideea. Arta e destinata simturilor noastre, inchipuirii noastre, ne ofera un pretext de subiect si apoi ne pune la treaba – ganditi ! Privind lucrurile din aceasta perspectiva,un patrat nu e niciodata doar un patrat, ci o stare de spirit ! Intrati cu mine in lumea traducatorilor de arta. Tablourile de mai sus, voua ce va sugereaza ?

Text: mihaela necula

“Composition with Yellow, Blue, and Red” de Piet Mondrian

cultură • tehnica

20 | onix

Albert Einstein, având note proaste la geografie, istorie şi limbi străine, a renunţat la şcoală.

Şahistul Bobby Fischer a devenit campion inter-naţional şi a renunţat la şcoală pentru a se pregăti pentru campionatul profesionist de şah.

Tenismenul suedez Bjorn Borg a renunţat la şcoală pentru a se concetra asupra tenisului.

Issac Asimov şi-a început studiile la Unversitatea Columbia.

Nefiind de acord cu munca de fermier, Henry Ford s-a mutat la Detroit pentru a se pregăti ca maşinist.

Benjamin Franklin a contribuit ca anonim la un ziar local, unde a scris balade pe care, mai apoi, le-a vândut la colţul străzii. Tot la 15 ani, Benjamin a devenit un gânditor liber şi un vegetarian.

Edith Piaf şi-a început carierea cântând pe străzile din Paris.

Eddie Murphy joacă în propriul său spectacol de comedie la centrul tinerilor din New York.

Delincventul Jesse James s-a alăturat gherilei pro-Confederale a lui Quantrill.

Tenismenul Jennifer Capriati a devenit cel mai tânăr semifinalist la Wimbledon.

Celebrul inventator Thomas Edison a devenit managerul unui oficiu telegrafic.

Billie Holiday a început să cânte intr-un club de noapte.

Revoluţionara american Susan Anthony a început să meargă la şcoală.

Deseori uităm ce înseamnă cu adevărat lucru-rile importante.

Ne pierdem în amănuntele amănuntelor şi le dăm atâta atenţie, încât devenim indi-ferenţi faţă de ceea ce este esenţial. Incerc să exemplific paradoxul asta printr-o serie de situaţii din viaţa şcolară, deşi poate acesta este (pen-tru unii!) cel mai puţin sem-nificativ.

Asadar… Numărul unu: Când auzi cuvintele: “zile de şcoală” ţi se ridică părul în cap şi primele secvenţe care îţi vin în minte sunt testele neaşteptate, profesoara X care parcă numai pentru ea, lecţiile ce se întind pe zece pagini şi alte amănunte. DA! Amănunte. Pentru că lucrurile cu adevărat importante sunt cele precum noua parte de capitol la biologie/ geogra-fie/chimie care iţi oferă “un plus de informaţie” la cul-tura generală; nu e neapărat să ştii treburi din domeniul medicinei ori să devii ghid turistic / astrolog din liceu, dar ai cu adevărat nevoie să ştii câte ceva despre ceea ce te înconjoară. Pune-ţi între-bări esentiale ! Un alt lucru important în viaţa de liceu

este că fiecare din cele cinci zile de scoala poate fi o noua sansa de a lega noi prietenii ori de a le mai pune o cărămi-dă celor vechi.

Urmează... Numărul 2: Sportul. Mai ales la şcoală şi mai ales pentru fete, sportul este o adevărată povară, chin, maltratare... Si toate astea din cauza faptului că trebuie să te schimbi de hainuţele alese cu grijă inainte de ple-carea la şcoală şi, evident, din cauza afurisitelor de glan-de sudoripare, care nu au ce face altceva decât să secrete ce nu trebuie. Ei bine, de fapt, sportul este unul dintre lu-crurile cele mai utile pe care le putem face, dacă ne iubim organismul. Asa ne vom ţine departe de îmbătranirea îna-inte de vreme sau anchiloza-rea la patruzeci de ani… să nu mai adăugăm că asta ne va face şi mai fericiţi, nu?

Un alt lucru, la fel de important ca numărul ante-rior este... Numărul 3, care spune: bea cel puţin doi litri de apă pe zi. Timp? Ca elevi, AVEM! Ambiţie? Trebuie! Ca să te asiguri că bei “apa obli-gatorie”, umple o sticlă tot de doi litri şi fii atent/a să nu treaca ziua până nu o bei pe toată!

Numărul 4 (the best): Ai grijă să nu-ţi mai prinzi urechile în amănunte şi apu-că-te de lucrurile cu adevărat importante !

ConcretText: mihaela necula

despre viaţă • motivaţional

Ce au faCut altii la 15 ani

onix | 21

onix.onicescu.ro

cea mai importantă aplicare a legii cau-zei-efect în viaţa ta este aceasta: gân-

durile reprezintă cauzele, iar condiţiile, efectele. Asta în-seamnă că gândurile tale sunt creative. Tu îţi creezi lumea prin felul în care gândeşti. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, acel lucru nu va avea niciun efect asupra sentimen-telor sau acţiunilor tale.

cum să fii fericitMai multe persoane au

fost intervievate de-a lungul timpului pentru a afla ce gân-desc ei în cea mai mare par-te a timpului. Poţi să ghiceşti la ce se gândesc oamenii de succes toată ziua? Răspunsul e simplu. Oamenii fericiţi şi sănătoşi se gândesc la ceea ce vor să aibă şi cum să ob-ţină acel lucru. Când te gân-deşti şi vorbeşti despre aces-te lucruri, te simţi mai fericit şi în control mai mare asupra vieţii.

cum să fii nefericitCe gândesc şi vorbesc

oamenii nefericiţi în cea mai mare parte a timpului lor? Din nefericire, gândesc şi vorbesc despre lucruri pe care nu şi le

doresc. Despre durere, sufe-rinţă, probleme sau oameni pe care nu îi agreează. Uneori, întreaga lor viaţă se învârte în jurul necazurilor. Şi cu cât gândesc şi vorbesc despre ceea ce nu vor, cu atât mai nefericiţi devin.

cea mai importantă ca-litate

Conform unor teste de psihologie, se pare că cei mai fericiţi oameni au o trăsătură specială care îi ajută să ducă o viaţă mai bună decât cei-lalţi. Poţi să ghiceşti care este aceea? Este optimismul! Par-tea bună e că optimismul e o calitate care se poate învăţa. Poţi învăţa să fi o persoană mai pozitivă, încrezătoare şi optimistă gândind în felul în care optimiştii o fac – în cea mai mare parte a timpului.

caută partea bunăSe pare că optimiştii au

diferite metode de a fi diferiţi de restul persoanelor. În pri-mul rând, aşa cum am spus mai sus, ei îşi ţin mintea asu-pra a ceea ce îşi doresc şi cau-tă mereu noi metode de a ob-ţine acel lucru. Ei îşi definesc scopurile foarte clar, şi cred cu tărie că vor obţine ceea

ce şi-au propus, mai devre-me sau mai târziu. În al doi-lea rând, optimiştii găsesc un lucru bun în orice problemă sau dificultate. Când lucruri-le merg prost, aşa cum merg ele de obicei, ei îşi spun „Este în regulă”, apoi caută partea bună în situaţia respectivă.

Învaţă din greşeliCea de-a treia calitate

a optimiştilor este aceea că ei învaţă lucrurile de valoa-re din orice greşeală. În loc să devină frustraţi şi să dea vina pe altcineva pentru ce s-a întâmplat, ei îşi controlea-ză emoţiile spunându-şi „Ce pot învăţa eu din această în-tâmplare?”. 95% din absolut orice faci tu este determinat de obiceiurile tale, bune sau rele. Dacă, în mod repetat, ca-uţi partea bună şi înveţi lecţii din orice dificultate sau dez-amăgire, curând vei dezvolta un obicei de a gândi pozitiv, asemeni unui optimist. Ca re-zultat, te vei simţi mai fericit, mai sănătos şi în control mai mare asupra vieţii.

conexiunea corp-minteDin ce în ce mai mul-

ţi doctori ajung la concluzia că 80% din bolile sunt psi-

hosomatice la origine. Asta înseamnă că „psiho”, mintea, face „soma”, corpul, bolnav. Nu te îmbolnăveşti din ceea ce mănânci, ci din ceea ce te mănâncă pe tine.

exerciţiuRezolvă acum să vezi

paharul vieţii tale pe jumăta-te plin, decât pe jumătate gol. Oferă mulţumiri pentru toate binecuvântările din viaţa ta, în loc să te îngrijorezi şi să te plângi de lucrurile pe care nu le ai. Asigură cele mai bune intenţii pentru cei din jurul tău.

Priveşte partea bună

despre viaţă • succes

DESPRE BRIAN TRACy

Brian Tracy este cel mai as-cultat autor de cărţi audio pe teme de succes perso-nal şi în afaceri din lume. Este autorul bestseller-ului „Goals” şi a altor 40 de cărţi precum şi 300 de pro-grame video şi audio. Se-minarile sale de vânzări, de conducere, management şi strategie în afaceri sunt încărcate cu idei puterni-ce, dovedite, şi strategii pe care oamenii le pot aplica imediat pentru a obţine rezultate bune în orice do-meniu. Pentru mai multe informaţii vă rugăm vizitaţi www.briantracy.com

22 | onix

DIORitmul modei

Deseori ne loveşte inspiraţia şi am vrea să impresi-onăm în jur prin

vestimentaţie. În special fe-tele. Este o continuă, inexpli-cabila competiţie între brand-uri, calitate, preţ ş.a.m.d. Dacă s-ar ivi ocazia unică de a ne teleporta în orice loc din lume, probabil mai mult de jumătate dintre noi am alege mall-ul. Ce n-am da sa fim cu un pas înaintea celorlalţi ! Ei bine, asta se transformă din necesitate (oare ?) în plăcere… sau invers ! Indiferent de gus-turi sau gen, fiecare individ are strălucirea instantanee în ochi când e vorba de cum-

părături. Prin urmare, fiecare individ are ceva de cumpărat, ÎNTOTDEAUNA de la pijamale la piese de computer.

Cocoţată pe tocuri cui, vopsită blond “cendré”,cu cercei cât nişte candelabre, nu-ţi trebuie decât puţină is-torie a modei mult venerate. De fapt, să fim serioşi! Nu-ţi trebuie… dar ar trebui să te intereseze, măcar pentru cul-tura generala. Poate doar să te asiguri că nu sunt bombe care şi-au activat numără-toarea inversă, camuflate în superbul şi mega-expensive-ul ceas de la Vacheron. Că tot veni vorba… Ne-am pus vreodată problema de unde a pornit toată treaba asta cu moda? Eu una nu. Defapt da, acum aproximativ 10 minute. Iata ce am aflat:

De mult, Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, folosea vestimentaţia pentru a-şi exprima puterea şi pentru a-i intimida pe cei din ju-rul său. Nu se îmbrăca de la Dior sau Chanel (pentru simplul fapt ca...nu se nascusera inca !) însă, din punctul ăsta de vedere, societatea n-a evoluat prea mult. Lumea face şi acum acelaşi lucru, doar că este numit altfel. Ace-lasi rege cochet, în cei 72 de ani de domnie, a schimbat croiala haine-lor masculine de 63 de ori. Da, cititi bine, de 63 de ori !

Femeile işi cro-

iau hainele dupa clasa soci-ala, clima şi limitele impuse de morala vremii. Aşadar, toată lumea dintr-o regiune era îmbrăcată aproape la fel, si-ar spune o inraita a modei de azi. Unde mai era concu-renţa atunci?

Înainte de 1850, aproa-pe toate hainele erau cusute de mana, calitatea şi “brand-ul” fiind date de cea care le cosea. Că tot veni vorba, se pare că paparazzi (citeste pictorii vremii ) au luat-o prin surprindere chiar şi pe regina Elisabeta I a Angliei. Se spune că aceasta avea peste 1000 de rochii (chiar atatea !). Du-cesa de Devonshire, Georgia-na, ar fi fost pe timpurile ace-lea un adevărat “trendsetter”. Tot ceea ce îmbrăca, a doua zi era modă.

Ei bine, nu poate învino-văţi nimeni azi sexul frumos pentru sacul de bani cheltuiţi pe haine. Chiar si Napoleon Bonaparte interzicea femeilor care veneau la curte să poarte de două ori aceeaşi rochie şi, ca urmare, aceastea cheltu-iau foarte mult pentru a li se face mereu şi mereu alte ha-ine. Hmm, şi cu bărbaţii cum rămâne?

Moda n-a fost in-totdeauna insa doar placere estetica, ci sursa de nevroze pentru unii.

Astfel, Yves Henri Donat Dave Mathieu-Saint-Laurent (căci acesta era numele său complet) din cauza stresului, a fost internat într-un spital de boli mintale. Acolo a avut parte de terapie cu electro-şocuri din cauza căderilor nervoase. Nu este însă sin-gurul designer care nu a avut o existenţă tocmai uşoară. Gabrielle “Coco” Chanel a introdus primul ei parfum în 1921. Este un lucru formida-bil luând în considerare că a crescut într-un orfelinat. Ei bina, da! Acolo a luat lecţii de viaţă şi de cusut iar în 1910 şi-a deschis o prăvălie foarte mica unde vindea pălării cre-ate de ea.

Mărcile franţuzeşti şi-au creat un teren solid de-a lungul timpului cu ajutorul a Chanel, Yves Saint Laurent, Dior, Louis Vuitton s.a. însă asta nu înseamnă că în Ro-mânia nu ne putem gestiona garderopa astfel încât să pă-rem că ne-am fi născut direct la Champs-Élysées.

Shopping placut !

Text: mihaela necula

despre viaţă • lifestyle

onix | 23

onix.onicescu.ro

terapii cromaticeIeşim dintr-o iarnă lungă şi grea, cu multe capricii şi mult, prea mult ger. Dorul de soare şi de caldură ne-a facut melancolici şi, uneori, depresivi. Aşteptarea primăverii poate fi însa uşurată cu cateva strategii... cro-matice foarte usor de aplicat.

În afară de soare şi lu-mină, culorile au o influenţă extrem de mare asupra dispoziţiei

noastre sufleteşti. Vindeca-rea psihicului nostru apăsat de zăpezile iernii cu ajutorul culorilor este o tradiţie mi-lenară, bine cunoscută înca din Antichitate, în Egipt, India, Tibet sau Grecia. Astăzi, tera-pia cromatică, după ce a fost descoperită de europeni, a

devenit chiar o modă.Culorile, în sens ştiin-

ţific, nu sunt altceva decât diferite lungimi de undă ale luminii. Cea mai scurtă lun-gime este albastrul, spectrul continuând cu verdele, gal-benul, portocaliul şi aşa mai departe, până la roşu. Diferi-

tele unde de lumină intră în contact cu retina şi sunt con-duse de nervul optic pâna la scoarţa cerebrală, după care se pun în mişcare anumite “dispozitive” hormonale. Iată câteva dintre virtuţile interi-oare ale culorilor:

GALBENUL este culoarea care ne face mai activi, trezeşte în om bucuria de a trăi, creează buna dispoziţie. Înconjurandu-ne de obiecte în această culoare, starea noastră psihică se va imbunataţi. Să nu facem excese însă ! Fiind activi-zantă, culoarea galben poate produce o usoară stare de nervozitate.

ROŞUL şi PORTOCALIUL au asupra noastră un efect mobilizant. Ele ridică tensiunea arterială şi intensifică ritmul respirator. Dacă vreţi să fiţi remarcat sau să ieşiţi din starea de letargie în care aţi intrat în această iarnă prelungită, purtaţi roşu cu mode-raţie, alegând nuanţele mai “cuminţi” şi tonusul vi se va îmbunătăţi simţitor.

ALBASTRUL este relaxant, îndeamnă la meditaţie, la reverie. S-a constatat că albas-trul poate să diminueze stările febrile, calmează durerile moderate, dă o senzaţie de relaxare si vindecă insomniile. Câteva obiecte de îmbrăcăminte în nuanţe de bleu sau albastru pot să inducă aceste stări şi celor cu care intraţi în contact, con-vingându-i că sunteţi o persoană liniştită.

VERDELE calmează şi de aceea e folosit cu succes în combaterea stării de nervozitate şi a stresului. O iniţiativă la nivel european viza, acum ceva timp, ca tablele şcolare să fie vopsite în verde, pentru a diminua mai ales tendinţele de agresivitate a unor elevi sau de a relaxa pe alţii. O îmbrăcăminte în tonuri de verde dă încrede-re în persoana purtătoare iar obiecte de mobilier din locuinţă induc o stare de confort psihic pentru cel care alege această culoare.

Şi totuşi, nimic despre violet? Am ales pentru acest număr virtuţile culorilor primare. Pentru nuanţe si amestecuri de culori, într-o altă edi-ţie a revistei noastre.

Text: luiza ilioiumădălina ilioiu

24 | onix

iarna e pe sfârşite, pă-şim cu încredere către o primăvară anemică deocamdată… Noroc cu

sărbătorile lui fe-martie, cum se spune, în care ne mai pu-tem păcăli tristeţea mohorâtă ca cerul plumburiu încă, prin câteva trucuri, inclusiv culi-nare, capabile să grăbească venirea zilelor însorite. Iată o metodă simplă de a obţine un

minitort, pe care îl puteţi de-cora apoi astfel încât să “prin-dă” în imagine şi sărbătoarea mărţişorului.

ingRediente: Un blat de tort deja fă-

cut (se găseşte la orice maga-zin şi la centrele de pâine), un pachet de unt sau margarină (după preferinţe), dulceaţă/gem din cămara mamei ori bunicii (din care a mai rămas, dar preferabil de capşuni sau fragi), frişcă la spray, fructe confiate pentru decorare.

mOd de PRePaRaRe:Se taie blatul cumpărat

(rotund, de regulă) în formă

de inimă, cu ajutorul unui şa-blon pe care vi l-aţi confecţio-nat anterior din hârtie simplă. Apoi forma astfel obţinută se taie în două părţi, pe lăţime, astfel încât să obţineţi două inimi mai subţiri. Pe cea dintâi o ungeţi cu un strat (nu gros) de unt şi altul de dulceaţă, apoi adăugaţi cealaltă parte, astfel încât să se suprapună perfect.

Pe faţa tortului astfel obţinut, împrăştiaţi egal re-stul de dulceaţă (roşie, de preferinţă, în ton cu sărbătoa-rea) şi apoi lăsaţi-vă fantezia să lucreze în voie: ornaţi în diferite moduri faţa, cu frişcă din tub şi fructele confiate.

Sfat: mizaţi pe combina-ţia alb-roşu (aminteşte discret de bucuria mărţişorului apro-piat).

Reţeta e simplă, dar irezistibilă! Nu vă faceţi gri-ji dacă greşiţi vreun pas din modul de preparare – “din dragoste”, nimeni nu va ob-serva ! Iar dacă însoţiţi tortul astfel obţinut şi ornat şi cu un buchet de flori, aranjate frumos pe masă ori cu câteva pastile de lumânare parfuma-tă, efectul va fi copleşitor !

ToRT (De) inimă

de Carmen Saghin

Poate că din nou vom dezamăgi iubitorii de câini, dar în acest număr vom vorbi despre un animal de casă mai mic,

fără prea multe pretenţii de îngrijire, dar cu multă nevoie de afecţiune, pe care o poate da înapoi înzecit, dacă ne simte iubirea – porcuşorul de Gu-ineea.

A devenit, practic, o adevărată modă să creşti un asemenea ani-maluţ, mai ales că este foarte puţin pretenţios la hrană şi îngrijire, însă extrem de drăgălaş. I se spune por-cuşor (diminutivul dimensiunii, dar şi al afectivităţii !) pentru că are forma capului care seamănă cu cea a purce-lului domestic. Unora li se pare chiar că emite un uşor sunet care aduce a grohăit, dar în realitate, acesta nu e decât o fluierătură uşoară.

Se cunosc în total cinci rase de porcuşori – Cavia aperea, răspândit în Venezuela, Guyana, Columbia, Uruguay, nordul Argentinei şi Paraguay; Cavia ful-gida, în estul Braziliei, Cavia nana, pre-zent în vestul Boliviei, Cavia Tschudii şi Cavia cutieni, ambele răspândite în Peru.

Cântărind în jur de 500-600 de grame (25-30 de cm lungine), porcuşo-rul e un animal puţin longeviv, din păca-

te, trăind maximum 6 ani, dar putem să ne bucurăm de puii săi mai departe (se înmulţeşte de două-trei ori pe an). Poa-te nu ştiaţi că porcuşorul e daltonist (nu are vedere cromatic, ci doar...alb-negru), dar are un auz foarte fin, de aceea orice

zgomot din casă e perceput imediat şi îl poate menţine în poziţia imobilizat dacă e un zgomot necunoscut, până la 20 de minute (timp în care îl localizează şi se obişnuieşte cu el). Tocmai de aceea are nevoie de o atmosferă calmă, caldă, de afecţiune, pe care i-o puteţi asigura prin adresarea de cuvinte pe ton blând ori prin mângâieri nu prea insistente.

Îi place să se caţere şi să sară şi s-ar putea ca dimineaţa să vă întâmpine

cu aceste manifestări de ataşament, dacă vă recunoaşte drept stăpân. Pu-teţi să-l lăsaţi să se mişte liber prin casă timp de 30 de minute iar vara, daca aveţi posibilitatea, prin curtea cu iarbă, într-un loc îngrădit.

Pentru că îi face mare plăcere, oferiţi-i morcovi, cartofi fierţi, sfeclă, pe lângă hrana granulată de la maga-zin. O adevărată delicatesă ar putea fi fânul proaspăt, iarba sau păpădia (tot se desprimăvărează...).

Astfel, cu puţin efort, veţi pu-tea avea un animaluţ afectuos, deloc mofturos, pentru care atenţia şi do-rinţa de ataşament se pot manifesta fără limite şi cu cea mai mare sinceri-tate. Nu e puţin lucru să aştepţi zilnic, revenind de la şcoală, întâlnirea cu

micul prieten blănos şi nu se compară cu nimic clipa în care îl vedeţi aşteptându-vă cu atâta dragoste, strânsă în ochişorii lui vioi şi în trupul lui drăgălaş. Ce ziceţi, v-am convins ?...

Porcuşorul de guineeaun mic prieten îmblănit

de gabriela iordache

despre viaţă • pagina cu prieteni

despre viaţă • bucătăria de liceu

onix | 25

onix.onicescu.ro

Trei dintre cele mai ciudate… clădiri din lume

nu, nu voi dezbate probleme arhi-tecturale, nu voi desena schiţe şi

nici nu-mi voi integra dome-niul construcţiilor în viitoarea mea carieră; Însă mi se pare absolut genial ce s-au gândit unii oameni să realizeze doar pentru a aduce un strop de originalitate şi diversion în unele oraşe monotone. Poate constitui un exemplu Dancing House din Praga. A fost inau-gurată în 1996 şi, în ciuda as-teptărilor, a fost construită în doar 2 ani (designul îndrăzneţ a născut multe controverse în rândul conducerii oraşului dar ulterior s-a bucurat de un succes nebănuit fiind dovada că ce e deosebit va fi promo-vat de două ori mai repede decît ceva obişnuit).

exemplul nr.2: 135 de-gree House

Ai zice că dacă va fi o adiere mai puternică de vânt va fi nevoie de oameni să strângă rămăşiţele aces-tei clădiri. Este constuită în Japonia; după cum îi spune şi numele, este înclinată la 135 de grade şi, evident, este locuită de oameni. Oare ce

sentiment ai când intri într-o clădire despre care ai spune că în secunda următoare se va prabuşi?

Şi pentru ultimul exem-plu (şi poate cea mai admira-tă cladire), facem o plimbare până în Branson, USA pentru a vedea Ripley Building. Clă-direa a fost construită pentru a reflecta efectul cutremuru-lui din 1812 care a măsurat 8 grade pe scara Richter. Ripley Building a devenit, în timp, cea mai fotografiată clădire din lume, şi nu e de mirare.

135 Degree house

Şi dacă aveaţi impresia că regulamentul liceului este strict sau că, în linii generale, Romania are legi uşor exagerate, vă recomand să citiţi urmatoarele legi (aplicate) în întreaga lume.

În Myanmar este ilegal să accesezi Internetul. Ori-cine o face ajunge să stea ani buni după gratii.

În statul Florida, dacă o femeie nemăritată sare cu paraşuta în zilele de Sâmbătă, aceasta ajunge invariabil la închisoare.

În statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea să poarte o proteza dentară, este nevoie de acordul scris şi semnat al soţului acesteia.

În oraşul Eureka din statul american Nevada, legea interzice ca un bărbat cu mustaţă să sărute o femeie.

Pe teritoriul Franţei este ilegal să dai numele de Napoleon unui porc.

Dacă ajungeţi în oraşul Miami din Florida, reţineţi că este interzis de lege să imitaţi orice fel de sune-te emise de animale.

În multe licee din România, cât şi din afară, elevilor le este interzis să vină cu maşina, bicicleta sau rolele la şcoală (Părerea mea este că acolo şcoala are un contract cu RATB ori Metrorex).

Cele mai ciudate legi ale lumii

PUBLICITATE

despre viaţă • ciudat

26 | onix

Dacă trecem de neobişnuitul ti-tlului – incitant, interesant, ener-

vant (după unii), obraznic chiar (după alţii), în tot cazul, creator de orizont bogat de aşteptare pentru un cine-fil, ajungem direct, abrupt şi crud (cum comentează criticii de specialitate) la povestea şocantă a unui tânăr infrac-tor care, înainte cu puţin de eliberarea din închisoare, află o veste care îl bulversează şi care răstoarnă lumea lui, dar şi unitatea na-rativă.

Vă spuneţi, poate, că e prea devreme pentru public să se avânte în comentarii – filmul n-a fost lansat oficial la noi. Dar, după cum ştiţi, roma-nul e inventiv şi prinde repe-de, inclusiv ocazii de a ocoli convenţiile oficiale (ehei, deja e piratat pe DVD-uri). Aşa că, avem impresii la cald.

Citind despre film, veţi ajunge la concluzia că el nu trebuie văzut, sau că e greu de suportat, e sfâşietor, e dur, e

plin de violenţă, e dra-matic în fiecare scenă. Aşa că renunţaţi la cro-nicile oficiale, întrebaţi pe cineva care l-a vă-zut. E mai convingător deseori! Aşadar, ca şi în cazul celebrului şi mult premiatului la Cannes, 3/2/1 al lui Cris-tian Mungiu, filmul lui Florin Şerban (filosof, după studii) e şi el...filosofic, o filosofie crudă însă, una a existenţei apăsătoare, un film întunecat, după care te fericeşti că ai o familie normală, că eşti în via-

ţă, că eşti... Tinerii ac-tori fac o p a r t i t u r ă de zile mari (unii spun că asta ar fi Hamletul

lor – nu se ştie, e doar înce-putul unor cariere de succes), însă eu cred că naturaleţea acestora vine chiar din tine-reţea lor, din prospeţimea cu care tratează fiecare situaţie, din adaptarea la mediul pro-miscuu şi violent al închisorii.

Ciudat sau nu, filmele premiate ale ultimilor ani au avut intrigă plasată în lumea întunecată a închisorilor, psi-hologia (sau psihiatria ?) in-fractorilor fascinând generaţii

de sce-narişti şi de public. Inepuiza-bilă, deci, tema e f o a r t e bine ex-ploatată de regizorul român, raportând totul la o realitate românească ce nu convine, dar care e, indiscutabil ruptă din existenţa cotidiană. Ges-tul violent, limbajul asortat la gest, privirile tăioase, figurile colţuroase ale protagoniştilor (unii dintre ei actori de ocazie, de fapt în-chişi pen-tru diferite infracţiuni), toate le-zează pe cinefilul “sensibil”, dar sunt savurate de un cu-noscător, plasând filmul în ca-tegoria celor necesare pentru o cultură cinematografică so-lidă. Decorul întunecat, costu-mele împrumutate parcă de la magazine second hand, pra-

ful sau no-roiul (veri-dic până la identitate), părul prost oxigenat al

mamei protagonistului, toate sunt decupaje dintr-o reali-tate pe care o trăim sau o ve-dem la ştirile de la ora 5. De aici şi contrarietatea unora pentru surprinderea lor într-un film de artă.

Dacă sunteţi telespec-tatori de cana-le precum Ro-mantica, Acasă sau Euforia, nu î m p r u m u t a ţ i filmul – veţi fi dezamăgiţi. Dacă vreţi să

vedeţi însă un regal interpre-tativ şi regizoral, dincolo de atmosfera sumbră a textului cinematografic, înarmaţi-vă cu răbdare, cu tărie sufleteas-că, înţepeniţi-vă în scaun şi... vizionare plăcută !

eu când vreau să fluier, fluierUN FILM DE FLORIN ŞERBAN

... sau “Noi, când facem un film, îl facem !”

Cronică:mirela matei

“Un film care te ţine cu sufletul la gură- Cristian Tudor Popescu

“Este puternic şi liber, şi asta te ţine în scaun.- Hengameh Panahi

divertisment • film

onix | 27

onix.onicescu.ro

“

divertisment • carte

există cărti pe care le citeşti mai întai din obligaţie, apoi le continui din cu-

riozitate si sfarşesc prin a te fascina. Asta mi s-a întamplat atunci când am citit cartea lui Mihail Sebastian, scriitor interbelic şi autor al mai mul-tor romane de analiză a experientelor de viaţă. Eroi cu profesiuni banale dar cu o viaţă sufleteas-că intensă, personajele lui Sebastian sunt de o profunzime care iniţial te sperie, dar care, pană la urmă, te „prind” in mreje, te acapareazaă total ca lector, până la identifica-rea cu ele. Suferi alături de ele, urăşti sau iubeşti, te desprinzi, in tot cazul, de coti-dian, vezi lucrurile intr-o altă lumină. Dar iata, pe scurt, firul narativ al romanului.

Nora, o profesoară de franceză din Bucureşti, în-cearcă să coboare din tram-vai între staţii (cum face de fiecare dată), însă alunecă şi se prăbuşeşte, uşor lovită, în zăpadă. Un accident de tram-vai. Întâmplător, o ajută să se ridice şi să-şi adune lucrurile împrăştiate cel mai indiferent bărbat dintre toţi cei care se aflau în acel tramvai, cel mai tăcut şi trist, închis în sine şi absent om pe care l-a putut întâlni.

Femeia ajunge acasă, sprijinindu-se de Paul, salva-

torul ei de ocazie, apoi face o baie fierbinte cu el în camera de alături; aflând că în ziua cu pricina el împlinea treizeci de ani, îl târăşte într-o sărbăto-rire pe care el nu şi-o dorea, prabuşit sub lovitura unei de-cepţii sentimentale. In toiul petrecerii, bărbatul fuge din casa profesoarei, îngrozit de propria îndrăzneala.

Problema lui este Ann, o tânără pictoriţă, pe care a

iubit-o, dar flacăra s-a stins odată ce artista şi-a pus ca-riera pe primul loc, uitând de Paul in favoarea pasiunii pentru creaţie, dar şi pentru petrecerile mondene, sub aparenţa vernisajelor.

Abia în trenul spre Bra-şov, în care cu greu e convins de Nora să se urce, împreuna cu echipamentul complet de schi proaspăt cumpărat, lui Paul sentimentele încep să i se mai limpezească; şi pe drumul anevoios prin Prăpas-tia Lupului, spre o cabană din vârful muntelui, tânarul avo-cat are o revelaţie a naturii vindecătoare de suflete răni-te. Relaţia celor doi, Nora si Paul, împărţită între zilele în care ea îi este profesoară de

schi şi nopţile în care îi este amantă, prinde lin contur, pe fundalul poveştii tulburătoare a familiei de saşi Grodeck, în căsuţa cărora se adăpostesc.

La fel de încet, cu paşi mici şi nesiguri, prinde contur şi un nou Paul, parcă salvat din calea amintirilor de Nora şi de schi. Asta până când o întâlneşte din nou pe Ann, în mijlocul acelei lumi, ce fuse-se parcă creată din frumuse-

ţe si argint, menită să-l desprinda de vechile lui nelinişti. Totul depinde acum de dorinţa lui de a o uita şi de răbdarea şi îndărjirea Norei de a lup-ta mai departe.

Ineditul romanu-lui il reprezintă analiza faţetelor feminitaţii. În deruta sentimentală, Paul e indecis – Ann, cea

salbatică, imprevizibilă, crea-toare de durere şi dezamăgire sentimentală, dar fascinan-tă sau Nora, calculată, metodică, prietenă mai mult decât iubită, în-totdeauna lucidă şi dispusă la sacrificiu de sine ?... Indecizia de-fineşte personajul pe tot parcursul romanu-lui, pendulând între cele două tipuri dife-rite de feminitate.

Aşadar, un ro-man cu profunzimi psihologice sondate atent, cu pricepere de oameni, un text în care avem plă-cerea descoperirii unui fin analist al

Accidentulde Mihail Sebastian

Nora, tu crezi că schiul poate să salveze un om? Poate să schimbe o viată?

sufletului feminin, dar şi cate-va tipuri omeneşti în care ne recunoaştem ca fiinţe sensi-bile şi gânditoare. Într-o lună a celebrării feminităţii, cartea lui Mihail Sebastian îşi dove-deşte incă o dată actualitatea, fiind un omagiu adus frumu-seţii dublate de inteligenţă şi sensibilitate. De citit şi de reflectat...

Recenzie:monica dinu

Mihail Sebastian

28 | onix

divertisment • muzică

Relaţia John lennon - Yoko Onoby Sorin Niţă

ono first met John Lennon when he visited a preview of an exhibition of Ono’s at the Indica Gallery in Lon-

don on November 9, 1966. Lennon’s first personal encounter with Ono involved her passing him a card that read simply “Breathe”. However, accor-ding to the Japan Society press release for the “Y E S YOKO ONO” retrospecti-ve exhibition from 2000, the Ono work which Lennon saw at the Indica Gal-lery show in 1966 that awakened him to her was “Ceiling Painting,” descri-bed as follows: “The viewer is invited to climb a white ladder, where at the top a magnifying glass, attached by a chain, hangs from a frame on the cei-ling. The viewer uses the reading glass to discover a block letter “instruction” beneath the framed sheet of glass - it says “Y E S.” It was through this work that Ono met her third husband and longtime collaborator, John Lennon.”

In a 1981 interview, Ono revea-led, “I used to say to Lennon, ‘I think you’re a closet fag, you know.’ Because after we started to live together, John would say to me, ‘Do you know why I like you? Because you look like a bloke in drag.’”

After the Beatles disbanded, Lennon and Ono cohabited in London and then in New York. They were arres-ted for possession of cannabis resin on October 18, 1968. The arrest would be significant to their future together. Their relationship was very strained as Lennon faced near-certain deportation from the United States based on the British drug charges and Ono was se-parated from her daughter, who would have remained behind if Ono followed Lennon back to England. Lennon be-gan drinking heavily and Ono buried herself in her work. The marriage had

28 | onix

soured by 1973 and the two began li-ving separate lives, Ono pursuing her career in New York and Lennon living in Los Angeles with personal assistant May Pang in a period commonly refer-red to as his “lost weekend”.

In 1975, the couple reconciled. Their son, Sean, was born on Lennon’s 35th birthday, October 9, 1975. After Sean’s birth, the couple lived in relati-ve seclusion at the Dakota in New York. John Lennon retired from music to be-come a househusband caring for their child, until shortly before his murder in December 1980, which Ono witnessed at close range. Ono has stated that the couple were thinking about going out to dinner (after spending several hours in a recording studio), but were returning to their apartment instead, because John wanted to see Sean before he was put to bed.Following the murder, she went into complete seclusion for an ex-tended period.

onix | 29

onix.onicescu.roonix.onicescu.ro

onix | 29

John lennon - “Woman”(lyrics)

Woman I can hardly express,My mixed emotion at my thoughtlessness,

After all I’m forever in your debt,And woman I will try express,

My inner feelings and thankfullness,For showing me the meaning of succsess,

oooh well, well,oooh well, well,

Woman I know you understandThe little child inside the man,

Please remember my life is in your hands,And woman hold me close to your heart,

However, distant don’t keep us apart,After all it is written in the stars,

oooh well, well,oooh well, well,

Woman please let me explain,I never mean(t) to cause you sorrow or pain,So let me tell you again and again and again,

I love you (yeah, yeah) now and forever,I love you (yeah, yeah) now and forever,I love you (yeah, yeah) now and forever,

I love you (yeah, yeah)...

30 | onix30 | onix

divertisment • muzică

Joseph Armand Roch Voisine est un chanteur de variété, auteur-compositeur, acteur et animateur de radio et de télévision canadi-

en d’origine brayonne1, né le 26 mars 1963.

Pendant son adolescence, il démé-nage dans la province du Québec, pour devenir joueur de hockey et fait ses étu-des secondaires à l’École technique de métiers de Lauzon (aujourd’hui École secondaire Guillaume-Couture de la vil-le de Lévis) et à la Polyvalente de Lévis (aujourd’hui École Pointe-Lévy).

À l’été 1986, il fait son baptême mu-sical à l’occasion de la Fête du Canada (1er juillet) devant plus de 50 000 personnes au parc d’attraction la Ronde à Montréal.

À la suite d’une blessure musculai-re, sa carrière dans le hockey prend fin avant d’entrer dans l’équipe nationale junior. Il anime une émission de télévision intitulée Top Jeune-sse au Réseau TQS. Il s’agit d’une émission consacrée aux vidéo-clips de l’heure.

Le 1989, il tient un rôle en tant qu’acteur dans la troisième saison de la série québécoise Lance et Compte, dont le doublage français est diffusé en Euro-pe sur TV5 sous le titre Cogne et Gagne.

Il se fait connaître dans tout le Québec avec sa chanson Hélène en 1989.

Le mars 1991, Roch Voisine entre-prend sa deuxième tournée européenne après avoir sorti son album Double.

Le janvier 1992, il devient le plus jeune artiste à se voir décerné par le gouvernement français la distinction ho-

norifique de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Le 6 février, c’est le coup d’envoi de son Europe Tour, tournée qu’il inaugure au palais omnisports de Paris-Bercy devant plus de 15 000 personnes. Sa tournée européenne atteint son point culminant avec le concert qu’il donne le 17 avril 1992 à Paris au Champ-de-Mars devant 75 000 spectateurs. Le spectacle est diffusé en direct par la chaîne TF1 et l’auditoire est estimé à 14 millions de téléspectateurs.

En 1993, la statue de cire de Roch Voisine entre au Musée Grévin de Paris.

Il fait un retour remarqué en 2003 avec son album Je te serai fidèle qui com-prend six titres iné-dits ainsi que neuf titres connus, réenre-gistrés et réarrangés pour l’occasion.

Roch Voisine fait une tournée eu-ropéenne d’octobre à décembre 2006, la première étape étant l’Olympia de Paris. Une autre tournée européenne a lieu en mars et avril 2007, puis une tournée au Québec de septembre à novembre 2007.

Le 28 mai 2007, c’est la sortie de son Best Of intitulé Roch. Le 18 septem-bre 2007, un Best Of sort au Québec. Le Best Of français est réédité et mis en vente en France le 26 novembre 2007 avec un DVD Bonus.

Son nouvel album, Americana, sort en Europe le 18 août 2008. Roch Voisi-ne est en tournée à partir du 27 mai en France. Il joue au Théâtre Mogador de Paris du 9 au 14 juin 2009. Le volume 2 d’Americana sort le 17 août 2009.

ne m’oublie pas(paroles)

Est-ce que je compte pour toi depuis tout ce temps au compteur

Est-ce que tu penses comme moi qu’on n’était pas loin du bonheur

J’aimerais qu’on se revoie juste pour t’avouer mes erreurs

Et si la vie nous éloigne pour y voir plus clair dans nos cours

Même loin rien ne me soigne, malgré la dis-tance rien ne meurt

J’aimerai qu’on se rejoigne n’importe où n’importe quelle heure

Ne m’oublie pas, je te vis je te sais par courAvec toi je n’ai plus d’ailleurs

Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pasEst-ce que toi aussi tu trembles parce que

l’avenir te fait peurEst-ce que nos vies se ressemblent, sommes

nous à coté de nos coursJ’aimerai qu’on soit ensemble pour partager

nos erreursNe m’oublie pas, je te vis je te sais par cour

Avec toi je n’ai plus d’ailleursPartout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas

Je n’ai plus la force de lutter contre çaJe ne suis qu’une écorce

Toutes mes histoires sont fausses, rien ne t’efface de moi

Ne m’oublie pasNe m’oublie pas, je te vis je te sais par cour

Avec toi je n’ai plus d’ailleursPartout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas

je te vis je te sais par courAvec toi je n’ai plus d’ailleurs

Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas

ROCHVOiSinescris de George Dragnea

onix | 31

onix.onicescu.ro

onix | 31

32 | onix

onicescu • proiecte

şcoală după şcoalăACES – Diversity and human rights

Începând cu semestrul I, colegiul nostru a fost parte a proiectului edu-caţional cu participa-

re internaţională, lansat de ACES, în parteneriat cu şcoli şi licee din Bulgaria, Ungaria, Austria şi Slovenia. Dorind să promoveze o mai bună înţe-legere între oameni şi inte-grarea minorităţilor naţionale prin aprecierea necesităţilor lor, culturilor şi valorilor spe-cifice, proiectul îşi propune să pregătească generaţia tânără, din care facem parte, în ve-derea unei deschideri către principiile europene ale bu-nei convieţuiri şi ale deschi-derii către cei de lângă noi.

Când i-a venit rândul, fi-ecare ţară gazdă a proiectului i-a atras pe elevii implicaţi în diferite jocuri şi activităţi in-teractive, din care au învăţat despre cauzele producerii

discriminarii şi au identificat soluţii ale înlăturării acestui fenomen nedemn, specific unor epoci istorice trecute. Egalitatea în drepturi a tu-turor oamenilor a fost tema centrală, însă deviza “Unitate în diversitate” a caracterizat permanent proiectul.

Mai concret, în Bulga-ria s-a organizat un carnaval, unde fiecare s-a costumat în diferite personaje, în funcţie de ţara de origine – divertis-ment dar şi pledoarie pentru o globalizare vizată de viito-rul unei Europe unite. La noi, în decembrie, s-a aranjat o masă cu diferite meniuri tra-diţionale, specifice zonelor ţării noastre, dar şi celorlalte popoare participante. Unitate gustativă poate, vă întrebaţi... Desigur, dar aşa ne-am apro-piat şi mai mult, am solidari-zat prin simţuri, dublate de

un spectacol folcloric reuşit, după opinia tuturor (dans, muzică, ceremonial cu măşti).

În Ungaria, acolo unde ne-am deplasat cu toţii în ia-nuarie, au fost organizate di-ferite jocuri didactice despre diversitate şi multietnicitate, care au generat apoi ample

dezbateri între elevii diferi-telor ţări, organizatorii şi co-ordonatorii de proiect (la care îndrăznesc să cred că ne-am făcut remarcaţi).

Schimbul de experienţă între participanţi a fost be-nefic şi încurajator. Tinerii au avut posibilitatea să se fami-

scris de Ana Maria Ghintuială

onix | 33

onix.onicescu.ro

liarizeze cu oameni şi cul-turi diferite, au cunoscut diverse sisteme şcolare, au învăţat despre istoria mai multor comunităţi şi au auzit sonorităţi lingvis-tice diverse, toate ajutân-du-i să renunţe la (even-tualele) prejudecăţi şi să poată, o dată reveniţi în ţările de origine, să devină buni ac-tivişti pe tărâmul înţelegerii între popoare.

În ceea ce mă priveşte, am fost fericită să găzduiesc o elevă din Ungaria, desco-perind că avem o mulţime de lucruri în comun. În pofida scurtului timp petrecut îm-preuna, am avut ocazia să ne cunoaştem în situaţii diverse – au trăit uimiri estetice în di-ferite muzee, ne-am relaxat în parcuri bucureştene, ne-am deconectat în cluburi. Am în-văţat să ne acceptăm aşa cum suntem, să solidarizăm, să fim toleranţi unul cu altul, am clădit o adevărată prietenie. De altfel, după ce proiectul

va lua sfârşit, ne-am promis să ne continuam relaţia su-fletească şi spirituală clădită atât de frumos şi chiar să ne vizităm mai des, dovedind şi aşa eficienţa lucrurilor pe care le-am învăţat despre noi înşine şi despre ceilalţi.

Proiectul a fost, aşadar, o provocare ce ne-a învăţat să lucrăm în echipă, să dezvoltăm abilităţi de comunicare, să ne îmbunătăţim legăturile socia-le, să ne eliberăm de c o m -plexe şi in-h i b i -ţii, să ne ac-ceptăm

semenii, indiferent de gen, rasă, ori religie.

Din păcate, sunt în ultimul an de liceu şi n-o să mai am personal şansa care mi s-a oferit acum, să experimentez situaţii de viaţă similare, dar sper că asemenea proiecte, care

au beneficiat de implicarea totală şi dăruirea profesio-nală a dascălilor noştri, să se mai desfăşoare şi de acum încolo, pentru ca noi generaţii

de elevi

să se bu-cure, ca

şi noi acum, de învăţătura, căldură sufletească şi senti-mentul utilităţii în ţara lor şi într-o Europă de secol XXI, eliberată de vechile tare, soli-dară şi fără prejudecăti. La cât mai multe activităţi, la fel de reuşite ca experienţa noastră şi care să cuprindă, dacă se poate, şcoală după şcoală ! O primăvară frumoasă tuturor !

Participanţii din colegiul naţional “Octav Onicescu“:

- Ana Ghintuială- Andrei Cheţe- Cristian Radu

34 | onix

cupa liceelor la fotbalOnicescu campioni!

Anul 2010 avea sa fie poate cel mai important si cel mai minunat an al

sportivilor din Colegiul Natio-nal “Octav Onicescu” si spun acest lucru nu doar pentru ca in vitrina liceului si-a luat lo-cul cea mai ravnita cupa a fot-balistilor liceeni, ci si fiindca euforia castigarii acestui tro-feu nu i-a oprit pe fotbalistii nostri sa invinga inca o data echipele concurente de pe raza sectorului 4, in cupa li-ceelor la fotbal organizata de Ministerul Invatamantului.

Multe voci, venind din partea liceelor concurente, au afirmat ca a fost o intamplare castigarea acestui trofeu si ca acest lucru va fi demonstrat in urmatoarele confruntari…vom trai si vom vedea…

Revenind la capitolul CUPA LICEELOR, putem spu-ne ca nimeni nu sa gandit la

inceputul turneului ca echipa de fotbal a Colegiului Nati-onal “Octav Onicescu” va fi declarata invingatoare la ter-minarea acestuia.

Putem spune ca acest vis a inceput urat in 13 ianu-arie, deoarece am fost nevo-iti sa jucam preliminariile si acest lucru ne-a descurajat, stiind ca anul trecut avuse-seram aceeasi soarta. Atunci n-am putut trece nici psiholo-gic si nici afectiv peste acest hop. Dar, ca orice echipa care se respecta, am trecut fara

prea mari probleme de Liceul “Alexandru Vlahuta”, cu sco-rul de 7-1. Acesta avea sa fie ince-putul unei c a m p a n i i p e r f e c t e . Increderea b a i e t i l o r nostri a fost pusa la grea incercare in meciul pierdut cu Liceul “Pe-tru Rares”, dar spirital echipei avea sa fie revigorat in me-

ciul contra celor de la Liceul “Anghel Saligny”. Acest scor

fabulos (5-1) ne-a trimis in s e m i f i n a l e , unde am de-filat impotri-va Colegiului Economic Vi-ilor cu un alt scor nesperat (8-2) si am demonstrat ca

suntem capabili sa castigam si trofeul.

A urmat aceea zi minu-

Text: cătălin creţanu

onicescu • sportiv

“Cu siguranţă acest trofeu va însemna un plus în CV-ul meu pentru viitori antrenori.- Sebastian Vasile

onix | 35

onix.onicescu.ro

nata de duminica, 24 ianua-rie... Toata echipa s-a adunat la Sala Polivalenta cu ceva timp inainte de inceperea meciului. In scurt timp, si-a facut simtita prezenta si gale-ria liceului nostru. Colegii au creat o atmosfera de entuzi-asm si incurajare pentru echi-pa, ajutati si de cateva licee care ni s-au alaturat… Asadar, incendiu in tribune, inaintea meciului: scandari care invo-cau triumful echipei noastre, strigarea numelor jucatorilor pentru a-i starni sa dea tot ce au mai bun in acest meci decisive. A urmat intrarea pe teren a echipei noastre. Din nou strigate, indemnuri de sustinere... O galerie demna de un meci mare…

De cealalta parte, juca-torii liceului nostru s-au incu-rajat frenetic inainte de intra-rea in “scena” si au decis cu totii ca nu au nimic de pier-dut, acest lucru fiind amintit si de antrenorul lor, domnul profesor Stanila. Insa cate aveau de castigat !

A inceput meciul. Gale-ria izbucneste iar echipa ii ra-spunde, la randul ei, cu doua goluri inscrise de Marius Ste-fan si Razvan Cazacu. Dupa pauza, echipa a intrat cu un plus de incredere si, cu un pic de noroc, a inscris prin Lau-rentiu Stoica. “Cireasa de pe tort” a fost golul capitanului

echipei, Sebastian Vasile. Prin acest ultim gol a fost incoro-nata minunata prestatie atat a capitanului, cat si a intregii “familii” care este aceasta

echipa minunata.Au urmat momentele de

euforie maxima, in care niciu-nora dintre jucatori nu le ve-nea sa creada ca au pus mana pe trofeu. Galeria a explodat, echipa a urcat in tribuna pen-tru a fi alaturi de cei care i-au indrumat spre victorie, era o

in t reaga nebunie… dar o ne-b u n i e care meri-

ta retraita…Inmanarea cupei si a

medaliilor a fost facuta de una dintre legendele fot-balului romanesc, Miodrag Belodedici, ceea ce a in-semnat inca un vis implinit al unora dintre fotbalistii nostri. Felicitari, artificii, urale, turul stadionului cu trofeul,

totul a trecut ca un iures. O duminica me-morabila.

Luna, in-ceput de sap-tamana, plictiseala, rutina... Incep orele. Totul intra intr-o ceata gri a unei zile obisnuite

de iarna. In scurt timp insa isi fac aparitia acesti minunati baieti, tinand deasupra ca-pului cupa castigata cu atata truda. A urmat un tur al scolii, acompaniat de strigate de bu-curie si de ropote de aplauze. Ca obiectiv final, s-a ajuns in biroul domnului director,

unde au fost felicitati toti jucatorii pen-tru triumful lor.

Acesti ba-ietii au placat numele Cole-giului National “Octav Onices-cu” pe trofeul Cupei Liceelor

,fapt care ne onoreaza si ne obliga totodata. Unii dintre ei vor termina in curand clasa a XII-a. Vor pleca insa cu amin-tiri de nesters, ale unor clipe unice, petrecute intr-un loc de suflet, caruia i-au daruti o parte din energia, daruirea si tineretea lor. Bravo baieti,

dar nu ui-tati indem-nul-deviza: N-ai reuisit? Continua! Ai reusit? Nu te culca pe lauri, conti-nua! La ace-

leasi rezultate scolare si pe viitor !

“Sper ca prin ceea ce am reuşit să facem să ne ajute atât pe noi cât şi pe cei care ne vor urma.- laurenţiu stoica

Marius Pupăză, portarul echi-pei Colegiului Naţional “Oc-tav Onicescu“ joacă fotbal de la 9 ani, iar pentru echipa liceului, din clasa a X-a. La fi-nala Cupei Liceelor a apărat tot ce se putea oferind sigu-ranţă coechipierilor. Ca dova-dă a calităţilor sale, Marius a primit trofeul de cel mai bun portar al competiţiei.

marius Pupăză, portarul-erou

Atmosfera de-a lungul turneului a fost foarte frumoasă. Suporterii au fost extraordinari, m-au susţinut tot timpul şi m-au motivat.

Echipa liceului “Sfântul Pantelimon“ a jucat foarte bine, au avut multe faze de poartă şi ne-au dominat pe tot parcursul meciului.

Tactica noastră a fost apărarea şi contra-ata-cul, ceea ce s-a dovedit a fi o alegere bună.

Sunt foarte fericit că am câştigat acest trofeu şi sper să fac o treabă bună în continuare. Pe viitor îmi doresc să continui să joc fotbal.”

Parerea ta este importantă!Ajută-ne să facem revista mai bună. Trimite-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formularul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!