+ All Categories
Home > Documents > Revista Mesagerul Sfantului Anton

Revista Mesagerul Sfantului Anton

Date post: 29-Mar-2016
Category:
Upload: mesagerul-sfantului-anton
View: 234 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
Description:
supliment Pr. Petru Albert, OFMConv
24
IN MEMORIAM Pr. PETRU ALBERT OFMConv (16.02.1919 – 14.07.2012) Sfântului Anton Mesagerul
Transcript
Page 1: Revista Mesagerul Sfantului Anton

In memorIam

Pr. PetruAlbert

OFMConv(16.02.1919 – 14.07.2012)

Sfântului AntonMesagerul

Page 2: Revista Mesagerul Sfantului Anton

2

SumarCâteva repere biograficePr. AdriAn MăgdiCi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Omagiu unui spirit veșnic tânărPr. EMiliAn Cătălin. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

in memoriamPr. CiPriAn SAvA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Părintele Petru AlbertAnA BlAndiAnA şi rOMuluS ruSAn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Petru Albert, așa cum l-am cunoscutPr. WilhElM dAnCă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Așa l-am cunoscut pe părintele Albert!AlOiS ghErguț . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Editorialul Mesagerul Sfântului AntonPr. PEtru AlBErt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Page 3: Revista Mesagerul Sfantului Anton

3

Câteva repere biograficePr. Petru s-a născut la data de 16 februarie 1919, în satul

Pildești, com. Cordun, jud. roman, astăzi jud. neamţ. şcoala primară a absolvit-o în satul natal, pentru ca mai apoi, în ziua de 9 septembrie 1934, să intre în Seminarul Franciscan din hălăucești. din august 1939 și până în august 1940 face noviciatul la Săbăoani, localitate în care va face și profesiunea temporară, la 8 august 1940. Până în iunie 1942 termină cursurile seminarului mic și cele ale liceului, examenul de bacalaureat susţinându-l cu succes la liceul „Ferdinand” din Bacău.

din toamna anului 1942 și până în primăvara anului 1944 urmează școala de ofiţeri în rezervă din Bacău, pe care a absolvit-o cu gradul de ofiţer sublocotenent. din toamna anului 1944 și până în vara 1948 urmează cursurile Seminarului teologic din luizi Călugăra, jud. Bacău. la 15 august 1946, tot la luizi Călugăra, face profesiunea solemnă. la 14 septembrie 1947, în biserica din hălăucești, este hirotonit preot de către episcopul Marcu glaser. din iunie 1948 și până în septembrie 1949 este vicar parohial la

Page 4: Revista Mesagerul Sfantului Anton

4

parohia din Săbăoani. din octombrie 1949 și până în iunie 1953 urmează cursurile Facultăţii de Filologie romanică, secţia franceză, luând examenul de stat la universitatea din București. ulterior îl aflăm vicar econom la parohia din iași (30 iulie 1953-18 octom-brie 1955), vicar parohial la biserica din Moinești (18 octombrie 1955-1 septembrie 1959), paroh la nisiporești (1 septembrie 1959- 1 noiembrie 1960) și vicar parohial la hălăucești (1 noiembrie 1960-21 iunie 1961).

Între 21 iunie 1961 și 31 iulie 1964 este arestat, anchetat timp de doi ani, judecat și condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Într-o relatare din 1992, părintele Petru scrie: „Întrucât mi s-a cerut din partea superiorilor, relatez cele ce privesc arestarea mea de către organele securităţii din Bacău și situaţia în care m-am aflat în închisoarea condamnaţilor politici”1. În cele 9 pagini aflăm amănunte despre arestare, anchetă, proces și detenţie. după terminarea procesului, ni se destăinuie părintele, „mi-au arătat în scris în ce a constat agitaţia făcută de mine: «inculpatul Albert Petru a preconizat răsturnarea regimului socialist din ţară și venirea la putere a vârfurilor catolicismului care să promoveze cultura catolică în ţară»”2.

Page 5: Revista Mesagerul Sfantului Anton

5

după graţierea din 1964 este numit paroh la Pustiana, însă fără drept de funcţionare (8 august 1964-22 ianuarie 1965). Mai apoi este numit vicar parohial iii la aceiași parohie (22 ianuarie 1965-2 decembrie 1967); vicar parohial la parohia din Piatra neamţ (2 decembrie 1967-15 ianuarie 1968); vicar parohial la parohia din Mărgineni, jud. Bacău (15 ianuarie 1968-1 iulie 1970) și paroh la parohia din nisiporești (1 iulie 1970-septembrie 1990).

Odată cu năruirea dictaturii ceaușiste părintele Petru, deși la o vârstă înaintată, nu și-a uitat visul pe care l-a nutrit decenii de-a rândul: „Sunt mulţumit că începând mai ales din februarie 1990, contribui la promovarea școlii catolice”3. din primăvara anului 1990 este numit director al Seminarului Franciscan, care a început să funcţioneze în mod provizoriu în casa parohială din nisiporești. despre acele vremuri părintele își amintește: „În mai 1990, când școlile din ţară se pregăteau să dea vacanţa cea mare de vară, la nisiporești începea școala. Cursurile au continuat fără să se ţină cont de sezoane, ca să se recupereze, pe cât se putea, cei cca. 50 de ani pierduţi de învăţământ. Peste 60 de tineri au fost înscriși și adăpostiţi în șura amenajată, în garajul amenajat, în subsolul amenajat al casei parohiale. […] Acum sunt preoţi”4. În 1992 Seminarul Franciscan avea să se mute la roman, într-o primă fază în căminele liceului nr. 1, iar mai apoi în spaţiile noii clădiri construite cu sprijinul guvernului general al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali. Între 1992 și 1994 părintele Petru este rector al institutului teologic Franciscan din roman.

O decizie importantă a capitolului provincial ordinar din 1993 a fost aceea a acceptării invitaţiei făcută de Provincia Conventuală „Sf. Anton” din Padova de a tipări revista Mesagerul „Sfântului Anton” și în limba română. revista urma să fie redactată de fraţii noștri și tipărită la Padova. Fraţii capitulari l-au numit redactor al Mesagerului românesc pe părintele Petru Albert5, oficiu pe care l-a îndeplinit până în 2001. Pe parcursul celor opt ani de activitate la Mesagerul, în cele 49 de numere redactate de sfinția sa, au semnat nume prestigioase, precum Alexandru Zub, nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, romulus rusan, Adrian Popescu și mulți alții.

Page 6: Revista Mesagerul Sfantului Anton

6

după ce în 1999 a fost mutat la nisiporești, din anul 2000 și până când a fost chemat la domnul, pe 14 iulie 2012, părintele Petru a locuit în conventul din galați. Astfel îl descrie o scriitoare gălăţeancă, enoriașă de-a sa: „glasul lui de stentor, îndemna, certa, dar și încuraja creștinii să meargă pe drumul cel drept al credinţei, chiar dacă uneori, nu era deloc ușor. Era temut și iubit în aceiași măsură. nu făcea concesii de la demnitatea de creștin și nici nu accepta compromisuri”6.

În ziua de 17 iulie 2012, începând cu orele 10.00, a avut loc, la nisiporești, sfânta liturghie a înmormântării părintelui Petru Albert. Celebrarea a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxi-liar de iași, la care au mai participat pr. Emilian Cătălin, provincial OFMConv., pr. Flavian Enășcuţ, paroh de nisiporești, circa 150 de preoţi, precum și persoane consacrate, rude și mulţi credincioși din nisiporești și galaţi.

Pentru noi, mlădiţele ce au răsărit în primii ani de după căderea comunismului, acest frate franciscan, cu părul nins de ani, ce vorbea cu patos, așa încât corpul se mlădia în funcţie de trăirile spiritului, era o legendă vie. Era o parte consistentă a acelui arbore ciuntit de comunism din care, graţie ploii aduse de libertatea religioasă, a reînviat franciscanismul din românia. Mulţi dintre noi obișnuiam să-l numim „părintele Albert” ori, și mai simplu, „tata Albert”. dumnezeu să-l odihnească!

Pr. AdriAn Măgdici

1 Albert Petru, Relatare, document dactilografiat la Roman la data de 1 mai 1992, p. 1.

2 Ibid., p. 8. 3 Ibid.4 Id., 100 de ani de la înfiinţarea Seminarului Franciscan din Moldova, în Me-

sagerul “Sfântului Anton”, nr. 30, septembrie-octombrie 1998, p. 15. 5 cf. Ilieş Antonel-Aurel, Sfântul Francisc de Assisi şi Franciscanii din Româ-

nia. Provincia Franciscană Conventuală „Sf. Iosif”, Serafica, Roman 2012, pp. 333-334.

6 Adamescu Cezarina, In memoriam. Un preot franciscan plecat la ceruri: părintele Petru Albert, O.F.M.Conv., articol postat la data de 15.07.2012 pe situl http://confluente.ro, consultat la data de 24.07.2012.

Page 7: Revista Mesagerul Sfantului Anton

7

Omagiu unui spirit veșnic tânărSe sting, unul câte unul, aștrii de pe firmamentul Provinciei

noastre franciscane din românia și lasă în urmă spații greu de acoperit și repere greu de înlocuit. Părintele Petru Albert a strălucit frumos atât prin carisma personală cât și prin munca depusă în reclădirea identității franciscane în românia, după anii ’90. deși, la o vârstă când alții se îndreaptă cu privirea spre contemplarea lucrurilor viitoare, fratele nostru, la 71 de ani s-a angajat cu toată dăruirea la reorganizarea Provinciei și la inițierea unor activități foarte importante pentru viitorul carismei franciscane în româ-nia. ne-a demonstrat, dacă mai era cazul, că tinerețea este o stare de spirit, iar credința lui dacă nu a fost sufocată de comuniști s-a întărit și mai mult.

noi, cei mai mici, l-am cunoscut pentru prima oară la intrarea în seminar, în anii ’90, când ne-a întâmpinat cu un aer sever și cu un ton milităresc, atitudini care, de fapt, îmbrăcau paternitatea sufletului său generos și bun. Cercetându-i, astfel, personalitatea și istoria m-am putut convinge de bogăția darurilor pe care le-a primit și, cu timpul, le-a îmbogățit, dar și curajul de a-și mărturisi adevărurile credinței, chiar dacă pentru aceasta a avut de suferit la tot pasul, prin anchetări numeroase și restricții bizare. A avut de transmis multe și s-a impus prin trăsături aparte. de aceea, schițarea unui tablou al Părintelui poate fi realizat prin zugrăvirea unora din cele mai importante daruri ale sale, pe care, prin bunăvoința dumneavoastră, le vom prezenta succint.

Predicator râvnic. A cutreierat satele catolice, în lung și-n lat, vestind Cuvântul domnului la misiunile populare, cu greutatea cuvin-telor izvorâte din credința adânc încercată și cu un limbaj convingător și precis al unui literat fin și al unui mânuitor iscusit al artei retoricii.

un luptător neînfricat cu sistemul comunist. lupta cu sistemul comunist a atins cote comico-tragice, cu accente războinice, mai ales în momentele confruntărilor directe; le spunea anchetatori-lor, în închisoare: împușcați-mă, hai împușcați-mă! ne-a fascinat prin mărturisirile pe care le făcea și cu povestirile unor episoade emoționante, ne-a transmis istoria Provinciei noastre pe genunchi,

Page 8: Revista Mesagerul Sfantului Anton

8

ca bunicii care le transmit nepoților faptele glorioase ale istoriei lor. ne-a surprins curajul și credința lui.

O personalitate puternică. după anii ’90 ne-a demonstrat că este un luptător, prin influența pe care a avut-o și prin modul în care s-a impus la nivel religios și civil întru edificarea centrului cultural de la roman și a celor două instituții pe care le-a înființat.

Amintim cu bucurie și impactul pe care l-a creat prin publicația franciscană „Mesagerul Sfântului Anton”, care și-a sărbătorit, de curând, cele 100 de numere de existență, în paginile căreia Părintele s-a dovedit un scriitor exersat, dar și un redactor plin de inițiative. În cei douăzeci de ani a lăsat ca zestre nenumărate activități ce vor cere un efort considerabil pentru a fi continuate.

Sunt multe alte aspecte demne de amintit, însă considerăm că imaginea Părintelui Albert rămâne neatinsă în memoria tuturor celor care l-au cunoscut, căci a păstrat vie credința, spiritul franciscan și tinerețea ca stare de spirit.

Părintele tocănel, un alt stâlp al Provinciei și înalt reprezentant al Bisericii și al Ordinului, spunea, la roma, despre Părintele Albert Petru: „lui Albert să-i faceți o statuie la roman...!”

Pr. ProvinciAl EMiliAn cătălin

Page 9: Revista Mesagerul Sfantului Anton

9

in memoriamÎn memoria multora dintre noi străjuiește parcurgând atem-

poralitatea și dobândind un caracter imuabil,imaginea unui om de mare caracter, un vizionar al timpului său, un intelectual de seamă, un preot franciscan deosebit, un om a cărui privire pătrunzătoare părea să citească în suflete, un om pentru care viața a însemnat slujirea lui Cristos cu toate forțele și din toate puterile, imaginea Părintelui Petru Albert.

Părintele Petru Albert este unul dintre fraţii franciscani care în negura agitată a începutului lui 1990 a pus bazele institutului teologic Franciscan de la roman și a început reorganizarea Or-dinului Fraţilor Minori Conventuali, Provincia Sfântul iosif din românia. În 1990, deși avea venerabila vârstă de 71 de ani, a găsit

Page 10: Revista Mesagerul Sfantului Anton

10

în sine resursele de a organiza cursurile Seminarului Franciscan de grad universitar pentru cei 60 de tineri dornici de a îmbrățișa regula Sfântului Francisc de Assisi, seminar care a funcționat la început în mod provizoriu în casa parohială din nisiporești, fiind apoi transferat la roman.

În 1991, Părintele Albert a început construcția clădirii noului seminar din roman, căci 400 de tineri au pășit pe porțile semi-narului, însuflețiți de dorința de a deveni frați franciscani. grija Părintelui Albert s-a manifestat până la detaliu, rezolvând atât problemele spirituale ale aspiranților cât și cele logistice: cursuri tipărite, asigurarea hranei zilnice, verificarea respectării de către constructori a planului noii clădiri a seminarului. din 1990 până în 1992 Părintele Albert a îndeplinit funcția de director al Seminarului Franciscan de grad universitar, urmând ca între 1992-1994 să fie numit rector al institutului teologic Franciscan de la roman.

Om de litere, absolvent și al universității din București, Fa-cultatea de Filologie romanică, secția franceză, Părintele Albert a demarat în 1994 un nou proiect și anume relansarea presei catolice de sorginte franciscană prin editarea revistei de cultură și spiritualitate antoniană „Mesagerul Sf. Anton” în limba română. Ca director al redacției Mesagerul Sfântului Anton între anii 1994 și 2001, Părintele Albert s-a implicat direct în cooptarea colaboratorilor, selectarea articolelor, editarea și distribuirea revis-tei, ajutând la recunoașterea și aprecierea acesteia în toate mediile sociale, conferindu-i identitate și valoare. Încă de la începuturile revistei Părintele Albert a accentuat dimensiunea antropologică a mântuirii, a omului care își datorează mântuirea lui isus Cristos, care Îl cunoaște prin Cuvântul divin, care își găsește libertatea slujindu-şi Creatorul și care Îl iubește pe dumnezeu ajungând să accepte schimbarea propriei vieți. Aceasta este dimensiunea spiritualității antoniene, imagine promovată și de Părintele Albert în paginile revistei.

Ca model de slujire totală a lui Cristos, exemplul de viață al Părintelui Albert, a luminat anii de formare ai fraților minori conventuali ai Provinciei Sfântul iosif din românia, în special, și

Page 11: Revista Mesagerul Sfantului Anton

11

ai tuturor sacerdoților, în general. În timpul prigoanei comuniste, Părintele Albert a devenit model de jertfă și de sacrificiu, fiind arestat, anchetat, judecat, condamnat și deținut, dând prin exemplul personal tărie, curaj, credință și speranță tuturor celor încercați. Pentru toți cei care l-au cunoscut, Părintele Albert a fost un model de viață trăită în simplitate dar aducătoare de roade, o comoară pentru Biserica lui Cristos.

vă invit, dragi cititori, să înălțăm spre ceruri o rugăciune pentru odihna părintelui răposat, să păstrăm un gând pios de aducere amin-te pentru cel care a fost modelul nostru și să oferim recunoștința noastră pentru tot binele făcut de Părintele Albert Petru.

requiem aeternam dona ei, domine, et lux perpetua luceat ei. requiescat in pace. Amen!

Pr. ciPriAn SAvADirector MSA

Page 12: Revista Mesagerul Sfantului Anton

12

Părintele Petru AlbertEste greu să-ţi amintești cu exactitate cum ai cunoscut un om

venit din negura vremurilor, dintr-un tărâm de legendă, care purta în sine secole de istorie, deși era o fiinţă ca noi toţi. Așa ni se întâmplă cu bunul părinte Petru Albert, despre a cărui plecare la domnul am aflat cu un sentiment de durere melancolică și contemplativă. Care a fost începutul? ne-a căutat într-o zi, pe la mijlocul anilor ‘90, la sediul sărăcăcios al Fundaţiei Academia Civică, situat în două camere din clădirea – azi demolată, atunci plină-stup de asociaţii și sindicate – din Calea victoriei nr 133-135. Clădire pe cât de gigantică, pe atât de șubredă, gata să se prăbușească la cel mai mic cutremur, dar în care am plămădit primele proiecte ale Memorialului Sighet.

Părintele venea de la roman, împreună cu un frate mult mai tânăr – amândoi îmbrăcaţi în straie abia sugerat monahale – ca să ne ceară colaborarea la o revistă aflată și ea la primele apariţii: “Mesagerul Sfântului Anton”. Franciscan din generaţia interbelică, trecut prin închisori și interdicţii, fusese împuternicit să lanseze la noi această publicaţie multilingvă, tipărită la Padova, dar întocmită din subiecte românești și scrisă de colaboratori români. Parcur-gând cele câteva numere lăsate pe masă, spre consultare, ne-au uimit deschiderea neobișnuită, nelimitată spre teme de meditaţie creștină, filosofică (teologice, sociologice, civice, literare, medicale, ecologice), precum și valoarea și ecumenismul autorilor: preoţi și călugări, dar și mulţi laici (scriitori, medici, arhitecţi…franciscani, greco-catolici, ortodocși).

Colaborarea, începută sub aceste auspicii, a continuat câţiva ani de zile, fără cel mai mic inconvenient. Am publicat o vreme, număr de număr, eseuri și reportaje, recenzii și evocări istorice, alături, dintre colegii scriitori, de nicolae Prelipceanu, de Adrian Popescu și de regretatul ion Zubașcu. Am avut libertatea de a reveni mereu, în paginile revistei, asupra evenimentelor de la Memorialul Sighet, asupra cărţilor de istorie publicate de Academia Civică, și

Page 13: Revista Mesagerul Sfantului Anton

13

aceasta într-o vreme când nu eram văzuţi cu ochi buni de toată lumea. Ceea ce ne mira era totala lipsă de exclusivism, atât din punct de vedere dogmatic, cât și lexical și stilistic.

Într-un an, am avut îndrăzneala de a-l invita la Cimitirul Săracilor de Sighet, unde avea loc o comemorare a victimelor co-munismului, a celor ce muriseră în închisori, deportări și lagăre. A bătut lungul drum din Moldova, cu automobilul condus de fratele mai tânăr, și a oficiat, îmbrăcat în rasa franciscană, alături de preoţi de alte câteva confesiuni și rituri, apoi s-a întors, în aceeași zi, acasă, unde îl așteptau treburile revistei. un gest care ne-a impresionat pe toţi, cu atât mai mult cu cât știam că părintele fusese el însuși

1

Page 14: Revista Mesagerul Sfantului Anton

14

arestat, anchetat și condamnat în procesele menite să distrugă elitele bisericești și să inducă spaima în credincioși. dorinţa de a se afla alături de ostașii lui hristos am observat-o, mai târziu, la o întâlnire literară din galaţi (unde se mutase între timp). l-am invitat să ne fie alături la această serată, unde a stat cot la cot, în cel mai ecumenic raport, cu scriitorii, artiștii, arhitecţii și preoţii veniţi să ne întâmpine. Am înţeles mai târziu că, deși părintele își pregătea de pe atunci binemeritata retragere din viaţa activă, în același timp nu se abandona plictiselii și indiferenţei. Se interesa de viaţa culturală a orașului și căuta să faciliteze mai tinerilor săi confraţi relaţii și condiţii care să asigure continuitatea revistei.

din puţinele, dar semnificativele întâlniri, convorbiri și co-respondenţe pe care le-am avut de-a lungul timpului, am reușit să înţelegem mai bine spiritul franciscan și pe cel antonian, cunoscute până atunci mai mult din lecturi: modestia profundă, austeritatea, lepădarea de sine, supunerea și asceza, dar în același timp deschi-derea altruistă spre esenţe ale omeniei: solidaritatea, naturaleţea și comunicativitatea. Poate cel mai mult m-a impresionat reacţia sa

2

Page 15: Revista Mesagerul Sfantului Anton

15

la cererea de a ne întocmi pentru Muzeul Memorialului nostru un istoric al suferinţelor și umilinţelor impuse franciscanilor de comu-niști. Fără cea mai mică reţinere, ne-a oferit un studiu amănunţit, însoţit de fotografii și liste ale celor reprimaţi, dar fără semnătura sa și chiar fără să se menţioneze pe sine ca fost deţinut politic. la insistenţele noastre ne-a spus că pătimirile pentru și în numele lui hristos sunt o trăsătură de caracter asumată anonim de fiecare creștin și că numele său propriu este doar o picătură insignifiantă în oceanul creștinătăţii. O modestie demnă de cei mai luminaţi înţelepţi care și-au asumat ucenicia în via domnului.

Acum, când a plecat dintre noi, ne rugăm lui dumnezeu să-l așeze de-a dreapta Sa, “în loc luminos, în loc cu verdeaţă, unde nu este durere, întristare și suspinare, ci numai viaţă fără de sfârșit”.

AnA BlAndiAnA şi roMuluS ruSAn

Explicaţii imagini:

1-Părintele Petru Albert

2-una dintre “Fişele matricole penale” (faţă şi verso) ale părintelui Petru Albert din Hălăuceşti, cuprinzând datele personale, condamnarea (7 ani pentru delictul “uneltire” contra ordinii de stat) şi anii de închisoare (din 1961 până în 1964, când a fost eliberat prin graţierea generală acordată deţinuţilor politici). de observat (pe pagina 1) că la rubrica “ocupaţia” temnicerii au completat cu creionul “nimic”. la “categoria penală” se scrie “cr” (contrarevoluţionar).

Page 16: Revista Mesagerul Sfantului Anton

16

Petru Albert,așa cum l-am cunoscut

Am avut „norocul” să lucrez cu părintele Petru Albert în primul meu an de preoție, ca vicar parohial la nisiporești. Pentru mine a fost un noroc, și nu exagerez, fiindcă cu ajutorul părintelui am reușit să pășesc într-o lume pe care, dacă nu aș fi ajuns la nisiporești, poate nu aș fi cunoscut-o niciodată. Mă refer aici la mărturiile preoților închiși în pușcăriile dictaturii ateiste, la rezistența franciscanilor în timpul prigoanei sovieto-comuniste, dar și la aspirațiile studenților clerici și laici din primii ani după cel de-al doilea război mondial. dacă de la părintele nu mi-ar fi rămas decât mijlocirea legăturii cu trecutul recent al Bisericii noastre, ea ar fi suficientă ca să-i mulțumesc lui dumnezeu că l-am întâlnit. dar de la părintele mai păstrez câteva amintiri frumoase, în virtutea cărora el rămâne pentru mine, în ciuda vehemenței argumentative pe care o manifesta în discuțiile mai importante, o figură frumoasă de paroh, preot și călugăr.

Page 17: Revista Mesagerul Sfantului Anton

17

Prima lui trăsătură de caracter era detașarea de oameni și de bunurile materiale. Am luat act de această calitate a părintelui în ziua când am sosit în casa parohială, la începutul lui august 1986. Îmi amintesc că drumul până la nisiporești l-am făcut împreună cu parohul de la mine din sat, regretatul părinte Petru Ciocan. dar la parohie am avut o mare surpriză, pentru că, în ușa parohiei a apărut părintele Anton Olaru, un preot pensionar, și nu parohul. El era plecat. trebuia să se întoarcă peste câteva zile. Părintele Olaru era cam încurcat de această situație, dar înțelegător. În fine, mi-am început activitatea, dar mă întrebam: oare de ce nu o fi voit parohul să-l primească pe noul vicar în prima lui zi de muncă în parohie? Acordându-mi mai multă atenție decât se cuvenea, mă gândeam la toate cele întâmplate căutând o explicație. nu am înțeles de ce a procedat așa decât mult mai târziu. da, acesta era modul lui de a se relaționa la alții: atenția se concentra nu pe persoana interlocu-torului sau a colaboratorului său, ori pe propria lui persoană, ci pe Cristos și pe idealurile creștine, în lumina cărora se vedea pe sine și îi vedea și pe semenii săi. de multe ori zelul său mare pentru cauza lui dumnezeu surprindea persoana cu care stătea de vorbă, de aceea unora li se părea descentrat, dezechilibrat sau „apucat”; cine îl cunoștea mai bine știa că el este „apucat” de dumnezeu.

tot în timpul apostolatului meu la nisiporești am înțeles că părintele mai avea o pasiune puternică, și anume dragostea de carte. Îi plăcea să citească și voia să știe tot, dar mai ales teologie și … literatură. Astfel, într-o zi, în timp ce conduceam mașina spre casă, părintele m-a întrebat ce am mai citit. i-am răspuns că tocmai am terminat lectura unei cărți de cristologie în care erau prezentate pe larg ”cristologiile de sus” și ”cristologiile de jos”. ”Care e diferența dintre ele?”, m-a întrebat părintele. Căutând să-i explic, nu am observat că mergeam cu 70 de km la oră prin localitate. ne-a oprit miliția, mi-a cerut actele și m-a amendat. Părintele mă întrebă: ”ce vor ăștia?” ”Am depășit viteza legală și trebuie să plătesc amendă”. Fără să spună nimic, cu gesturi rapide și nervoase, părintele se dă jos din mașină, scoate portofelul, i-l dă milițianului, zicând: ”ia de aici cât vrei și nu-l întrerupe pe părintele, pentru că avem o discuție

Page 18: Revista Mesagerul Sfantului Anton

18

interesantă”. S-a urcat în mașină și cu capul parcă înțepenit pe discuția noastră anterioară, mi-a spus: ”Continuă, părinte, e foarte interesant ceea ce-mi spui și repetă, te rog, ultima idee!”. după ce a primit portofelul de la milițieni, iar eu câteva sfaturi să merg mai atent, ne-am continuat drumul. Într-adevăr, așa era părintele, ori-când gata să renunțe la portofel pentru a învăța teologie. uneori se pasiona atât de mult de subiectele religioase, dar și de cele literare încât nici nu mai mânca. Spun adevărul: pe vremea aceea, pasiunea mea pentru carte nu ajungea până acolo încât să uit sau să renunț la mâncare.

În fine, vreau să mai spun un lucru frumos despre părintele, și anume bucuria lui de a fi franciscan. nu știu cine l-a influențat în această privință, dar cred că anii de pușcărie au jucat un rol impor-tant în fundamentarea convingerilor lui franciscane. Cât am fost împreună nu l-am văzut niciodată îmbrăcat în haină franciscană și niciodată nu mi-a propus să devin franciscan. totuși, când venea vorba despre călugări în general și despre franciscani în special, fața i se umplea de lumină și de un zâmbet cuceritor. legat de acest aspect, am o întâmplare nostimă cu părintele. Eram în timpul postului Crăciunului, iar eu celebram liturghia în fiecare dimineață și făceam predica. la o predică, căutând să exemplific învățătura creștină, am dat o pildă cu un călugăr oriental care, ca să nu uite de chemarea lui fundamentală ca om, și anume aceea de a trăi, de a simți și de a fi întru dumnezeu, și-a legat o bucată de lanț de picior. Astfel, ori de câte ori, se mișca într-o parte sau alta, lanțul îi aducea aminte de chemarea lui dumnezeu. Mi-a cerut să-i repet această pildă de mai multe ori, iar eu de fiecare dată observam cum ochii i se pierdeau în zare și o bucurie, parcă provenind de pe celălalt tărâm, îl cuprindea.

Mi-ar face placere să mă întâlnesc din nou cu părintele Petru Albert, dar așa cum l-am cunoscut în zilele lui bune: stând la birou, învăluit în lumină și citind o carte.

Pr. ProF. univ. WilHElM dAncă

Page 19: Revista Mesagerul Sfantului Anton

19

Așa l-am cunoscutpe părintele Albert!

Eram copil, venise pe la noi, îl căuta pe tata care tre-buia să-i repare ceva la biserica din nisiporești unde slujea ca paroh. Plin de viață, glumeț, dar și autoritar se bucura de multă simpatie. M-am urcat în dacia break pe care o conducea destul de sportiv, să-l ajut să găsească undeva în sat locul unde avea să se întâlnească cu tatăl meu și cu un alt consătean de nădejde, antamat la lucrarea lui. Era în vremuri de restriște, înainte de ’89, când cositorul, țipirigul, apa tare (pentru necunoscători o soluție concentrată de acid azotic folosit la degresare) și alte materiale de tinichigerie nu erau chiar pe toate drumurile. În mașină m-a chestionat..., des-pre școală, dacă merg la biserică, dacă vreau să mă fac preot etc. şi deodată m-am trezit cu capul în plafoniera mașinii, repezit din dornița de a-i arăta locul unde să oprească și să pună la cale treaba pentru care venise. nu s-a putut abține

Page 20: Revista Mesagerul Sfantului Anton

20

să nu facă o glumă din asta, apostrofându-mă că-i stric bunatatea de mașină care (vezi bine) nu e tanc și care nu are turelă. Înainte să ne despărțim m-a mangâiat pe creștet (să-mi mai ia din durere!) și mi-a dat o bomboană, apoi și-au văzut de treburile lor de adulți. Scena aceasta banală și lipsită de spectaculos m-a marcat. n-am înțeles niciodată de ce.

Anii au trecut, iar prin ’95-’96, după schimbarea regimului, destinele noastre s-au intersectat din nou. Curios, ca printr-o întâmplare, am primit invitația de a scrie în Mesagerul Sfântului Anton. Părintele era redactorul Mesagerului. de fapt el era de toate: tată purtător de grijă al fraților franciscani reactivați la inițiativa lui, provincial de drept și/sau de fapt pentru provincia din Moldova (reactivată în 1990), paroh și păstor al comunității catolice din nisiporești, rector al institutului teologic franciscan, autoritatea morală și duhovnicul provinciei franciscane, personajul plin de neliniști și ambiții care contamina prin tonusul și setea sa de viață creștină pe tinerii din seminar aflați în formare etc. la acea vreme

Page 21: Revista Mesagerul Sfantului Anton

21

eu eram proaspăt absolvent de psihologie și știu că am răspuns la invitația părintelui Albert cu un serial de articole despre creșterea și educarea copilului în familie, care a fost destul de bine primit și apreciat la acea vreme (fapt care mi-a întărit încrederea că pot co-labora pe viitor cu această revistă). timpul s-a scurs, viața și-a văzut de cursul ei, părintele, după o viață zbuciumată și plină de încercări, nelipsită de suferințe, dar plină de credință și disponibilitate, și-a văzut visul... provincia franciscană renăscând și rodind din nou! Întâmplarea a făcut să aud multe evocări ale fraților franciscani tineri care și-au făcut noviciatul, iar mai apoi au parcurs celelalte trepte ale devenirii franciscane sub tutela părintelui Albert. Cuvinte precum autoritar (se vorbește în biografia sa și de o perioadă de formare în spirit cazon!), drept, prietenos, tonic, plin de credință, intransigent, cu simț al umorului, temperamental, combatant, atent la detalii, dedicat pastorației, psiholog rafinat, spiritual etc. erau frecvent invocate. dincolo de viața părintelui Albert rămân faptele sale, cuvintele sale, exemplul personal și locul special din inima generațiilor de tineri franciscani contaminați de spiritul său unic, plin de bunătate, iubire și determinare. Fie ca viața sa să ne fie model, iar spiritul său să ne călăuzească acolo unde, cu siguranță îl vom reîntâlni la fel de harnic, neobosit, plin de râvnă, modest și uman, în patria noastră de sus, din ceruri! Odihna cea veșnică dă-i-o lui doamne, și lumina fără de sfârșit să-i strălucească în veci! Să se odihnească în pace! Amin.

AloiS gHErguț

Page 22: Revista Mesagerul Sfantului Anton

22

Mesagerul Sfântului Anton Pr. Petru Albert (primul editorial al părintelui în revista pe

care o va conduce ani buni, Mesagerul sfântului Anton, noiembrie 1993, an I, nr. 1)

Am avut un schimb de cuvinte cu preotul giacomo Pante-ghini, directorul publicaţiei:

- Părinte director, ce să spun despre revistă?- Spune că se aseamănă cu Sara din vechiul testament, care

la vârsta înaintată de 90 de ani l-a născut în mod miraculos pe isaac, iar acesta era destinat să aibă un rol mesianic!

la auzul acestui răspuns mi se părea că faptul biblic se va repeta și la noi: ca o revistă, ce va împlini peste cinci ani o sută ani de existenţă, să dea naștere unei fiice care va vorbi românește și va preamări minunăţiile domnului, nu zicem că e un miracol, dar este o intervenţie a Providenţei.

Mulţumim lui dumnezeu!Mulţumim din inimă celor care au iniţiat această publicaţie

și s-au obligat să-i suporte spezele! E îmbucurător că ni se des-chide perspectiva de a răspândi cuvântul evanghelic cu mijloacele presei și că oamenii de bunăvoinţă ne vor citi și se vor împărtăși din mesajul antonian și franciscan.

„Messaggero di Sant’Antonio” s-a născut la umbra bazi-licii grandioase a sfântului Anton din Padova, în anul 1898; la început s-a tipărit în 6.000 de exemplare, iar astăzi are un tiraj de 1.500.000 de exemplare și apare în limbile italiană, franceză, germană, engleză, spaniolă, portugheză, și, har domnului, apare acum și în limba română. Prin urmare, a dovedit că are o vitalitate mereu crescândă și, în vigoarea ei fără egal, a continuat ecoul glasului Sfântului Anton, marele pre-dicator, care astfel nu încetează să ne vorbească.

nu este o traducere, ci o elaborare românească a unor articole ce ar vrea să intereseze tot neamul nostru creștinesc.

Dorim ca revista să-l facă pe Sfântul Anton din ce în ce mai cunoscut, să întreţină în popor pietatea faţă de acest sfânt; să citeze din cuvintele înţelepte ale „doctorului Evanghelic”, cum este el supranumit, și să ne hrănească mintea din gândirea adâncă a aceluiași doctor; să reediteze și să continue activitatea multiplă a Sfântului Anton care, ieșind din retragerea și recule-

Page 23: Revista Mesagerul Sfantului Anton

23

gerea de la Forli, intră în viaţa publică unde devine predicatorul itinerant al Evangheliei, unde devine apărătorul și ocrotitorul tuturor. Sfântul se face omul carităţii: de dragul celor umili să-vârșește minuni uimitoare: intervine pe lângă autorităţile civile ca ele să reducă datoriile debitorilor aflaţi în imposibilitate și să înlăture mizeria celor lipsiţi; a fost omul păcii: cu toată tăria, a restabilit liniștea între cei învrăjbiţi, a intervenit în conflictele sociale, a înfruntat mânia lui Ezzelin care tiraniza pe ostateci. A fost un doct, așa cum se vede din ale sale „Sermones”; aceste cuvântări ne fac să înţelegem că Sfântul Anton a avut o memorie fenomenală; a reţinut textele Sfintei Scripturi astfel ca atunci când predica, prin gura lui, nu vorbea atât el cât duhul Sfânt care a inspirat Sfintele Scripturi. Într-un cuvânt, revista este antoniană deoarece, după exemplul concret al Sfântului Anton, ea evanghelizează, pacifică, culturalizează, se face interlocutorul oricărei categorii de oameni; revista nu vrea să aibă orientare de dreapta sau de stânga, vrea să fie a tuturor, căci una singură este legea carităţii și a dreptăţii.

deocamdată revista va apărea bimestrial, totuși am vrea să fie și jurnal, să înregistreze evenimentele însemnate ce influenţează mer-sul societăţii și să le prezinte prin prisma doctrinei sociale a Bisericii.

Cuprinsul se va referi la teme ca: realitatea românească, viaţa Bisericii, credinţa trăită, Biblia, actualitatea socială şi po-litică, pietatea creştinească, ecumenism, carisma franciscană, familia, diverse servicii. Această schemă se poate modifica și rămâne deschisă pentru subiecte cu caracter știinţific, literar etc.

dorim ca revista să nu cunoască graniţe teritoriale și să circule în toate ţinuturile unde se află un român dornic să știe

ce se petrece în patria sa.Încă o precizare: revista va da informaţii, dar

mai mult decât atât, vizează să formeze conştiinţele, să indice omului calea pe care trebuie să o urmeze ca să trăiască nu numai viaţa vremelnică, dar să atingă și destinele sale superioare. revista a luat fiinţă cu acest scop și în serviciul unui atare scop s-a pus Sfântul Anton cu sfinţenia sa, cu pilduirea sa, cu predicaţiunea sa, cu miracolele sale și cu o lume întreagă mobilizată de spiritul său care nu încetează să acţioneze și în ziua de astăzi.

respectarea acestei directive va garanta trăini-cia și eficienţa revistei redactate în grai românesc.

Page 24: Revista Mesagerul Sfantului Anton

MeSAgerul Sf. AntonStr. Arcadie Șeptilici, nr 1A

600234, Bacăutel. fix: 0334/501044 - tel. mobil: 0762/285908


Recommended