JurisClasor CEDO

* revistã online *

2 JurisClasor CEDO

3JurisClasor CEDO

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

JurisClasor CEDO* revistã online *

4 JurisClasor CEDO

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

IMPORTANT

Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,Sector 1, Bucureºti- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27- prin e-mail la adresa secretariat@editurauniversitara.ro.

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911ISSN-L 2247 – 6911

5JurisClasor CEDO

Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Tribunalul Bucureºti

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Colegiul de redacþie: auditor de justiþie Carla ANGHELESCU – Institutul Naþional al Magistraturii, jud. ElenaBLIDARU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Lavinia CÎRCIUMARU – JudecãtoriaConstanþa, auditor de justiþie Victor CONSTANTINESCU – Institutul Naþional alMagistraturii, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti (detaºareInspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti,jud. Roxana LÃCÃTUSU – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – JudecãtoriaSectorului 2 Bucureºti, jud. Alexandra NEAGU – Judecãtoria Iaºi (detaºare MAE-Agentul Guvernamental), jud. Cristina RADU – Judecãtoria Constanþa, jud. LuciaZAHARIA – Judecãtoria Sectorului 5 Bucureºti

Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU –Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – AgentulGuvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. BeatriceRAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti, prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul de Studiide Drept European din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice al Academiei Române,jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU – Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. Mihail UDROIU –Tribunalul Bucureºti (detaºare Ministerul Justiþiei), jud. Mihaela VASIESCU – Curteade Apel Tîrgu-Mureº

6 JurisClasor CEDO

7JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO

* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã oiniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, pusã în practicã deEditura Universitarã, având ca scop promovareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîn spaþiul european, informarea ºi facilitareaaccesului la resursele juridice naþionale ºiinternaþionale.

Asociaþia Magistraþilor Europeni pentruDrepturile Omului îºi propune sã contribuie laapãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarealibertãþii de exprimare, de informare ºi deasociere a acestora, sã-ºi aducã prin toatemijloacele legale contribuþia la modernizareasistemului judiciar ºi la creºterea încrederiipublice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,sã depunã toate eforturile pentru evitareaoricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþilefundamentale ale omului, din partea oricãreiinstituþii sau autoritãþi publice.

Editura Universitarã este recunoscutã deConsiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþieserialã (lunarã), în format exclusiv online,înregistratã la Biblioteca Naþionalã a Românieicu descrierea

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911

ISSN-L 2247 – 6911

The “JurisClasor CEDO” review is aninitiative of the Association of EuropeanMagistrates for Human Rights, implemented byUniversity of Bucharest Publishing House,aimed at promoting human rights andfundamental freedoms in Europe, informationand access to national and international legalresources.

The Association of European Magistratesfor Human Rights aims at defending the statusof magistrates and promoting freedom ofexpression and of information and of theirassociation, at contributing, by all legal means,in the modernization of the judicial system andin increasing public confidence in an effectiveand fair act of justice, at making make everyeffort so as to avoid any interference with therights and fundamental freedoms, by any publicor governmental authorities.

The University of Bucharest PublishingHouse is recognized by the National Council ofUniversity Research (N.U.R.C.); the“JurisClasor CEDO” review is a serialpublication (monthly), available exclusivelyonline, registered with the National Library withthe description

8 JurisClasor CEDO

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

9JurisClasor CEDO

Principii de publicarePublication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic peadresa de e-mail redactia@editurauniversitara.ro ori la adresa: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºiprenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul demuncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail,codul numeric personal ºi codul IBAN.

Materialele vor fi predate revistei ºi în formatelectronic, redactate în Microsoft Word, fontTimes New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri,folosindu-se în mod obligatoriu diacritice.

Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 depagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fistructurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni,corespunzãtor complexitãþii temei tratate.

În text pot fi folosite cuvinte scrise cu fontnormal sau italic ºi în mod excepþional cucaractere bold, fiind exclusã folosireaMAJUSCULELOR.

Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat demaximum 25 de rânduri, în funcþie dedimensiunea articolului ºi de complexitatea temeitratate. Rezumatul va conþine esenþa articoluluiºi concluziile autorului asupra problemeianalizate, putând fi redactat în limba românã,englezã sau francezã.

Sursele bibliografice vor fi citate complet ºivor indica toate elementele de identificare: iniþialaprenumelui ºi numele autorului (fãrã caractereîngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºifãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacãsunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fienumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se vamenþiona numai numele primului sau alcoordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”.

Se vor utiliza doar abrevierile menþionate înlista de abrevieri.

Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelornormative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen.,C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr.,O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc.Indicarea actelor normative se va face numaiprin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsolva fi indicat numãrul Monitorului Oficial.

The papers will be sent electronically by e-mail to redactia@editurauniversitara.ro or inprinted format at: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. The authors will mention theirname and surname, profession (position),address, workplace, telephone number,personal identification number and IBAN code.

Materials will be delivered in electronic formatas well, written in Microsoft Word, font: TimesNew Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the useof diacritics is mandatory.

The doctrine articles may not exceed 25pages, including footnotes, and will be structuredinto several parts and divisions, correspondingto the complexity of the document.

Normal or italic and, exceptionally, bold fontsmay be used in the text, and the use of CAPITALLETTERS is excluded.

Each article will be accompanied by anabstract, necessarily in English and/or French,up to 25 rows, depending on the size of thearticle and the complexity of the document. Theabstract will contain the essence of the articleand author’s conclusions on the problemanalysed.

Bibliographical sources will be fully cited,indicating all elements of identification: initialletter of the surname and the name of the author(without bold fonts), full title of article (in italicsand without quotation marks), publication, issue/year, publisher, city, year of publication andreference page. If there are several authors ofa paper, they will all be listed, using commas,without the conjunction “and”. If there are morethan five authors, only the name of the firstauthor or of the coordinator will be mentioned,followed by “et al.”

Only the abbreviations mentioned in theabbreviations list will be used.

The usual abbreviations used in referenceto the Romanian normative acts are: Civ. C.,Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,para., ind., let., pt. etc. The normative acts willbe indicated only by mentioning the number andthe year of issuance, without the date when it

10 JurisClasor CEDO

Cu privire la materialele care se publicã,conducerea revistei îºi rezervã dreptul sãcorecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizezeunele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor,opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscriselenepublicate nu se restituie.

Materialele trimise redacþiei spre publicare nupot fi oferite spre publicare cãtre alte revistedecât dupã primirea unui refuz expres depublicare în Revista JurisClasor CEDO dinpartea redacþiei sau dupã curgerea unui termende 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primitniciun rãspuns.

Cele de mai sus sunt clauze ale contractuluide editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.Conform contractului, autorii cesioneazã cu titluexclusiv dreptul de producere ºi difuzare a opereilor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit,prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele înmomentul în care trimit lucrãrile spre a fipublicate.

Colaboratorii vor respecta legislaþia privinddrepturile de autor pentru a evita orice formã deplagiat, revenindu-le în caz contrar întreagarãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþiarevistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acestpunct de vedere.

Contractul de editare se reziliazã de dreptdacã survin pânã la data corecturii finale anumãrului de revistã modificãri legislativeimportante ce influenþeazã în mod hotãrâtorconþinutul articolului.

was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/2004), but the footnote will point out thepublication of Official Monitor.

Concerning published materials, the journalmanagement reserves the right to amend, asappropriate, to reformulate or adapt someformulations, without bringing prejudice to theideas, opinions and arguments of the authors.Unpublished manuscripts will not be returned.

The material submitted for publication maybe offered for publication to other journals onlyafter receiving an express refusal to publish inthe JurisClasor CEDO review from the editorialboard or after a period of 45 days fromsubmission in which no answer is received.

The above mentioned are terms of the editingcontract, in compliance with Law no. 8/1996 oncopyright and related rights. Under theagreement, authors assign exclusive right on theproduction and dissemination of their work(including electronically), and it is presumed thatthey agree to the terms when sending the workto be published.

Collaborators will respect copyright laws, witha view to avoiding any form of plagiarism,otherwise they will have the full legal or ethicalresponsibility. Editors undertake no liability in thisregard.

The editing contract is terminated by law, if,until final correction of the issue, importantlegislative changes, which would decisivelyinfluence the content

11JurisClasor CEDO

Lista principalelor abrevieri

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau PedepselorInumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

12 JurisClasor CEDO

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoareleUSD dolar american

JurisClasor CEDO 13

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Iunie 2011

Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri şi cătuşe de către un deţinut şi prezenţa gardienilor penitenciarului în timpul consultaţiilor medicale ...................................................................................................... 21 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea dreptului de a cere întreruperea sarcinii ........................................................................... 23 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând reviriment de jurisprudenţă în procesele în curs de soluţionare ....................................... 25 Autor: Lavinia Cîrciumaru Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de imunitatea parlamentară .................................................................................................. 26 Autor: Lavinia Cîrciumaru Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se recăsători izvorâtă din refuzul pronunţării divorţului pentru prima căsătorie .................... 27 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) ............................................................................................................... 30 Autor: Ionuţ Militaru Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31 Culegerea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României” (2010)

JurisClasor CEDO - Iulie 2011

Acţiunea în evacuare întemeiată pe O.U.G. nr. 40/1999 din prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Interpretarea şi aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999 ....................................................................................................................... 51 Autor: Andreea Vasile, Ionuţ Militaru Probaţiunea în materia infracţiunilor de corupţie. Provocarea. Martorul "denunţător" ..................................................................................................................... 73 Autor: Amalia-Cecilia Moleanu

Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului ............................................................................................................ 92 Autor: Iolanda Agafiţei

14 JurisClasor CEDO

Dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 CEDO): Încălcarea Convenţiei prin condamnarea pentru denunţare calomnioasă rezultată „în mod necesar” dintr-o soluţie de netrimitere în judecată ............................................ 107 Autor: Ionuţ Militaru

JurisClasor CEDO - August 2011

Dreptul la un recurs efectiv şi termenul rezonabil în dreptul român ................................ 113 Autor: Elena Blidaru Scurte observaţii cu privire la dreptul de acces la instanţă după pronunţarea hotărârii CEDO în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României ............................ 131 Autor: Roxana Lăcătuşu Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Imparţialitatea judecătorului cauzei ......... 137 Autor: Ionuţ Militaru Bilanţul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile ....................................... 139 Autor: Ionut Militaru Soare şi alţii c. României ............................................................................................... 141 Culegerea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României” (2010) Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure of ECHR Protection, Oxford University Press, 2006 .......................................................... 158 Autor: Mihai Şandru

JurisClasor CEDO - Septembrie 2011

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza Zelca şi alţii împotriva României .................................................................................... 165 Autor: Alexandra Neagu

Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispozițiile dreptului comun - decizia de inadmisibilitate în cauza Gladkvist şi Bucur împotriva României .................. 168 Autor: Alexandra Neagu Controversa aplicabilităţii art. 6 CEDO în materia contravenţiilor rutiere tranşată în decizia de inadmisibilitate din cauza Ioan Pop împotriva României ............................... 171 Autor: Alexandra Neagu Dreptul la viaţă privată (art. 8 CEDO): Refuzul nejustificat în mod corespunzător de a recunoaşte tatălui biologic legături personale cu copilul său ......................................... 174 Autor: Alexandra Neagu

JurisClasor CEDO - Octombrie 2011

Regula unanimităţii în materia acţiunii în revendicare a unui bun aflat în coproprietate. Jurisprudenţa CEDO şi reglementarea noului Cod civil .......................... 183 Autor: Carla Alexandra Anghelescu

JurisClasor CEDO 15

Principiul publicităţii procesului civil ca garanţie a dreptului fundamental la un proces echitabil – cauza AGVPS Bacău împotriva României .................................................... 187 Autor: Alexandra Neagu Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivă a cauzelor pendinte ......................................................................................................................... 190 Autor: Ionut Militaru Protocol de colaborare privind promovarea drepturilor omului ....................................... 194 Redacţia JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2011

Cauza Andrei Iulian Roşca împotriva României – Renunţarea inculpatului la cererea de ascultare a unor martori şi înlăturarea motivată de către instanţă a depoziţiei unor martori ce şi-au schimbat declaraţiile nu au încălcat dreptul la un proces echitabil ....... 199 Autor: Victor Constantinescu Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi informat asupra

acuzației în materie penală implică nu numai faptele materiale, ci şi calificarea juridică ........................................................................................................................... 203 Autor: Victor Constantinescu

Jurisprudenţa CEDO privind stocarea datelor cu caracter personal. Evidențele poliției

judiciare și Sistemul Informatic Schengen (SIS) ............................................................ 206 Autor: Victor Constantinescu

JurisClasor CEDO - Decembrie 2011

Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011 – Motivarea corespunzătoare a prelungirii sau menţinerii arestării preventive ............... 215 Autor: Victor Constantinescu Obligaţia statului de a proteja dreptul la viaţă al persoanei aflate în custodia sa - cauza Predică împotriva României ................................................................................ 218 Autor: Cristina Bunea

17JurisClasor CEDO

IUNIE 2011 IUNIE 2011 IUNIE 2011 IUNIE 2011 IUNIE 2011

18 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

JurisClasor CEDO – Iunie 2011 19

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Iunie 2011

Interzicerea tratamentelor inumane şi degradante (art. 3 CEDO): Portul de lanţuri şi cătuşe de către un deţinut şi prezenţa gardienilor penitenciarului în timpul consultaţiilor medicale ...................................................................................................... 21 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Dreptul la avort (art. 3 şi 8 CEDO): Accesul la informaţii medicale şi efectivitatea dreptului de a cere întreruperea sarcinii ........................................................................... 23 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Pronunţarea unei soluţii reprezentând reviriment de jurisprudenţă în procesele în curs de soluţionare ....................................... 25 Autor: Lavinia Cîrciumaru Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Acţiuni judiciare blocate de imunitatea parlamentară .................................................................................................................... 26 Autor: Lavinia Cîrciumaru Dreptul la divorţ (art. 6, 8 şi 12 CEDO): Imposibilitatea unei persoane de a se recăsători izvorâtă din refuzul pronunţării divorţului pentru prima căsătorie .................... 27 Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuţ Militaru Raportul anual pentru 2010 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) ............................................................................................................... 30 Autor: Ionuţ Militaru Maria Atanasiu şi alţii C. României .................................................................................. 31 Culegerea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României” (2010)

20 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

21JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Interzicerea tratamentelor inumane ºi degradante (art. 3 CEDO):Portul de lanþuri ºi cãtuºe de cãtre un deþinut ºi prezenþa

gardienilor penitenciarului în timpul consultaþiilor medicale

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

În hotãrârea CEDO pronunþatã încauza Duval c. Franþei, nr. 19868/08, Curteaa statuat cã lanþurile ºi cãtuºele impuse unuideþinut, combinate cu prezenþa constantã apaznicilor sau a poliþiºtilor în timpul uneiconsultaþii medicale care prezenta un anumitcaracter intim, în afara locului de detenþie,constituie un tratament inuman ºi degradant,Franþa fiind condamnatã pentru încãlcareaart. 3 din Convenþie.

În aceastã hotãrâre, Curtea a reamintitcã, în mod normal, purtarea cãtuºelor nuridicã probleme din punctul de vedere al art.3 din Convenþie, atunci când este consecinþaunei detenþii legale ºi nu au fost constatatefolosirea forþei ori expunerea publicã, cudepãºirea a ceea ce în mod rezonabil poatefi considerat ca fiind necesar, iar utilizarealanþurilor pe durata consultaþiilor medicalerãmâne o problemã acutã din perspectivaart. 3 din Convenþie, la fel ca ºi purtarealanþurilor de cãtre un deþinut care este trans-ferat la un spital. În speþã, s-a considerat cãmãsura nu a fost în mod «strict necesarãexigenþelor de securitate», cã «astfel demãsuri de constrângere ºi de supraveghereau fost de naturã sã cauzeze o senzaþie de

arbitrar, un sentiment de inferioritate ºi deneliniºte ce au atins un grad de umilire carea depãºit acel nivel inevitabil de umilire pecare examenele medicale în creeazãdeþinuþilor».

În doctrina francezã, s-a arãtat cã aceastãcondamnare aduce douã precizãri ceconstituie o confirmare a poziþiei Curþiiprivind stimularea autoritãþilor ºi jurisdicþiilorfranceze în vederea creºterii protecþieideþinuþilor.

Astfel, s-a arãtat cã, în primul rând,Curtea a considerat cã acele cãi de atacnaþionale prezentate de guvernul francez(acþiunea în contencios administrativ ceputea atrage responsabilitatea autoritãþilorpenitenciare – Conseil d‘Etat, Chabba,nr. 244663; recursul pentru excesul deputere contra deciziilor aceloraºi autoritãþi– Conseil d‘Etat, Payet, Planchenault ºi Boussouar, nr. 306432, 290420 ºi 290730)nu prezentau un «nivel suficient decertitudine», cel puþin la momentul când s-aupetrecut faptele ºi în privinþa litigiilor concrete(«aspectul privind responsabilitatea auto-ritãþilor penitenciare referitor la organizareaescortei deþinuþilor ce fac obiectul uneirecuperãri medicale» ºi chestiunea de a ºtidacã «mãsura extragerii ºi asigurareasecuritãþii fãceau parte din categoriamãsurilor susceptibile de a fi supuse acestorcãi de atac»). In consecinþã, s-a reþinut cãaceste mãsuri nu erau supuse «cãilor deatac prevãzute de dreptul naþional» caretrebuia sã fie utilizate înainte de depunereaplângerii la Curte.

În al doilea rând, abordarea din parteaautoritãþilor ºi jurisdicþiilor franceze, înspecial a Consiliului de Stat (OIP-secþiafrancezã c. Ministèrului de Justiþie,

22 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

nr. 276017 cu privire prezenþa unui gardianal penitenciarului în timpul unei examinãrimedicale; M. Pierre A., nr. 324555), trebuie,pe viitor, sã fie mai severã ºi restrictivã înce priveºte portul de cãtuºe ºi lanþuri întimpul examinãrilor medicale. De altfel, eraprevizibilã aceastã poziþionare a Curþii înaceastã privinþã; Curtea a reamintit cã CPTalertase deja autoritãþile franceze în privinþafaptului cã «examinarea deþinuþilor în timpce erau supuºi unor mãsuri de constrângereera o practicã discutabilã, atât din punct devedere etic, cât ºi clinic» (Studiul privindaccesul deþinuþilor la asistenþã medicalã).

Jurisprudenþa în cauzele împotrivaRomâniei a relevat probleme asemã-nãtoare. Astfel, în cauza Tãnase c. Ro-mâniei, 12 mai 2009, nr. 5269/02, s-aconstatat încãlcarea art. 3 din Convenþie,având în vedere cã reclamantului i s-aaplicat un tratament inuman ºi degradant dincauza menþinerii lui în arest, în ciuda stãriisale de sãnãtate ºi din cauza imobilizãrii luicu cãtuºe de mobilier în timpul spitalizãrii laSpitalul „Sfântu Ioan”.

Curtea a constatat cã Guvernul nu ainvocat gradul de pericol reprezentat dereclamant pentru a justifica imobilizarea sala pat. De altfel, reclamantul a fãcut obiectulunor cercetãri penale pentru infracþiuni cucaracter economic ºi neviolent ºi nu existanicio menþiune referitoare la un compor-tament violent din partea sa în documentelefurnizate la dosar.

În speþã, þinând seama de starea desãnãtate a reclamantului, de absenþa totalãa antecedentelor care sã genereze temereaunui risc pentru securitate ºi de faptul cãspitalizarea a avut loc în vederea uneiintervenþii chirurgicale, Curtea a consideratcã legarea cu cãtuºe era disproporþionatãîn raport cu necesitãþile securitãþii, cu atâtmai mult cu cât un poliþist a fost plasat înfaþa camerei reclamantului sã îl pãzeascã.

Jurisprudenþã relevantã:Cu privire la portul de lanþuri de cãtre

deþinuþi ºi mãsurile de securitate alepenitenciarului:

Paradysz c. Franþei, nr. 17020/05; Henafc. Franþei, nr. 65436/01; Payet c. Franþeiºi El Shennawy c. Franþei, nr. 19606/08 ºinr. 51246/08.

Cu privire la sãnãtatea persoanelorprivate de libertate:

Raffray Taddei c. Franþei, nr. 36435/07; Elefteriadis c. României, nr. 38427/05; Xiros c. Grèciei, nr. 1033/07.

Cu privire la drepturile ºi protecþiapersoanelor private de libertate îngeneral:

Premininy c. Rusiei, nr. 44973/04; Scoppola c. Italiei (nr. 3), nr. 126/05; Donaldson c. Marii Britanii, nr. 56975/09; Jaremowicz c. Poloniei ºi Frasik c.Poloniei, nr. 24023/03 ºi nr. 22933/02; Eneac. Italiei, nr. 74912/01.

23JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Dreptul la avort (art. 3 ºi 8 CEDO):Accesul la informaþii medicale ºi efectivitatea dreptului

de a cere întreruperea sarcinii

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

În cauza R.R. c. Poloniei (hotãrârea din 26 mai 2011, cererea nr. 27617/04), Curtea a fostdin nou chematã sã se pronunþe asupra problemei extrem de sensibile a avortului, dupãcâteva luni de la pronunþarea unei hotãrâri de rãsunet în materie (A, B ºi C c. Irlandei [MC],16 decembrie 2010, nr. 25579/05).

Polonia a fost condamnatã pentru încãlcarea articolelor 3 (interzicerea tratamentelorinumane ºi degradante) ºi 8 (dreptul la respectarea dreptului la viaþã privatã ºi de familie),Curtea exprimând o poziþie jurisprudenþialã paradoxalã. Deºi Curtea ºi-a exprimat poziþia înacordarea libertãþii statelor membre de a recunoaºte sau nu dreptul la avort, ea a manifestatºi voinþa crescândã de asigurare a acestui drept atunci când este protejat în plan intern.Dorinþa lãudabilã de a proteja femeile însãrcinate care doresc sã facã avort, care rezultã dinsoluþia pronunþatã în anul 2011, contrasteazã puternic cu refuzul cristalizat la finalul anului2010, de acordare a unei protecþii convenþionale autonome dreptului la avort.

1. Situaþia de fapt

În urma unei ecografii efectuate în ceade-a 18-a sãptãmânã de sarcinã, o femeiegravidã a fost informatã de cãtre mediculsãu cã nu este exclus ca fãtul sã aibã omalformaþie. Reclamanta a declarat cã, înaceste condiþii, a dorit sã punã capãt sarciniiprin avort, dar, pentru a fi sigurã de existenþaunui astfel de malformaþii ºi, prin urmare,sã dovedeascã faptul cã situaþia seîncadreazã într-unul din cazurile rare în carelegislaþia polonezã permite avortul, ar fitrebuit efectuat un examen genetic (deamniocentezã). Reclamanta s-a lovit derefuzul medicului sãu, atât în ce priveºte

testele genetice, cât ºi în ce priveºte cerereapentru avort în sine.

Cu excepþia unui singur medic, toatecelelalte cadre medicale au refuzat sã deacurs solicitãrii ori au întârziat efectuareatestelor. Abia în sãptãmâna a 23-a desarcinã a fost efectuatã amniocenteza ºi amai durat douã sãptãmâni pentru a ficomunicate rezultatele, care au confirmatboala fãtului. Cu toate acestea, în aceststadiu, medicii ºi-au menþinut refuzul de aefectua un avort, indicând cã acum era preatârziu, deoarece legislaþia polonezã permiteun astfel de act “pânã când fãtul areposibilitatea de a supravieþui în afaracorpului mamei“. În cele din urmã, copiluls-a nãscut cu sindromul Turner. În faþainstanþelor de judecatã poloneze a fostrecunoscut dreptul mamei la despãgubiricivile, faþã de natura ilicitã a refuzului repetatde a efectua testele ºi de încãlcareadreptului de a fi informat cu privire larezultatele acestor teste.

2. Aprecierile Curþii

2.1. Asupra art. 3 din ConvenþiePentru a reþine aplicabilitatea în cauzã a

art. 3 din Conveþie, Curtea a arãtat cã nu

24 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

poate fi exclus faptul cã actele ºi omisiunileautoritãþilor în domeniul politicii de îngrijirea sãnãtãþii pot angaja, în anumitecircumstanþe, responsabilitatea lor în temeiulart. 3 din cauza eºecului lor de a oferi untratament medical adecvat (a se vedea, deexemplu, decizia Powell c. Regatului Unit,nr. 45305/99).

În speþã, Curtea a constatat cã, deºireclamanta trebuia sã aibã acces la testareageneticã recomandatã de medici, întreagaperioadã a fost marcatã de procrastinare,confuzie ºi lipsã de consiliere, reclamantanefiind informatã în mod corespunzãtor. Eaa fost internatã la un spital printr-unsubterfugiu, în regim de urgenþã.

Legislaþia internã prevedea obligaþiastatului de a asigura accesul liber lainformaþii prenatale ºi la teste, în special încazurile de suspiciune de boalã geneticãsau de probleme de dezvoltare. Cu toateacestea, nu existã niciun indiciu cã obligaþiilelegale ale statului ºi ale personalului medicalcu privire la drepturile pacientului au fostluate în considerare.

Curtea a subliniat cã reclamanta a fostîntr-o stare de mare vulnerabilitate. Ca oricefemeie gravidã într-o astfel de situaþie, ea afost profund tulburatã de informaþia cã fãtular putea fi afectat de unele malformaþii. Afost, prin urmare, firesc ca ea sã-ºi doreascãsã obþinã cât mai multe informaþii posibil,pentru a afla dacã diagnosticul iniþial a fostcorect, ºi dacã da, care era natura bolii. Caurmare a tergiversãrii din partea specialiºtilordin domeniul sãnãtãþii, ea a trebuit sã înduresãptãmâni de incertitudine dureroase privindstarea de sãnãtate a fãtului, a sa ºi viitorulfamiliei sale în perspectiva de a creºte uncopil care suferã de o boalã incurabilã,suferinþã ce a atins pragul minim deseveritate în conformitate cu art. 3 alConvenþiei, cu privire la care s-a constatatîncãlcarea.

2.2. Asupra art. 8 din Convenþie

În primul rând, Curtea europeanã aconfirmat aplicabilitatea acestui articol lafaptele din speþã, amintind cã “decizia uneifemei însãrcinate de a continua sau nusarcina intrã în sfera vieþii private ºi aautonomiei de voinþã.

Fãrã îndoialã, legislaþia ce reglementeazãîntreruperea sarcinii aduce atingere vieþiiprivate (Bruggeman ºi Scheutenc. Germaniei; decizia Boso c. Italiei,nr. 50490/99; Vo c. Franþei [MC], nr. 53924/00; Tysi¹c c. Poloniei,; A, B ºi C c. Irlandei[GC], nr. 25579/05, 16 decembrie 2010),iarstatul are o marjã de apreciere largãpentru a defini circumstanþele în carepermite avortul, însã odatã ce acest decizieeste luatã, cadrul legal conceput pentruacest scop trebuie sã fie coerent ºi capabilsã þinã cont de diferitele interese legitime înjoc într-un nivel adecvat ºi în conformitatecu obligaþiile prevãzute de Convenþie.

Analizând dimensiunea proceduralã aacestui articol, Curtea a statuat, în primulrând, cã testarea geneticã prenatalã vizeazãdiverse scopuri ºi nu poate fi privitã ca unstimulent pentru femeile gravide sã soliciteavortul, apoi cã statele sunt obligate sãorganizeze sistemul de sãnãtate pentru aasigura exercitarea efectivã a libertãþii deconºtiinþã a medicilor, fãrã a putea împie-dica accesul pacienþilor la serviciile desãnãtate în conformitate cu legea aplicabilã,iar instanþele de judecatã trebuie sã asigureo cale de atac efectivã pentru a remediasituaþii precum cea în care s-a aflat recla-manta.

Curtea a constatat încãlcarea art. 3 dinConvenþie.

2.3. Asupra art. 13 din Convenþie

Faþã de încãlcarea art. 8 din Convenþie,Curtea nu a mai gãsit necesar sã analizezeseparat plângerea sub aspectul art. 13 dinConvenþie.

25JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO):Pronunþarea unei soluþii reprezentând reviriment de

jurisprudenþã în procesele în curs de soluþionare

Autor: Lavinia CîrciumaruCategorie: Hotãrâri relevante

În cauza Legrandc. Franþei (26 mai2011, nr. 23228/08 – comunicat de pre-sã) Curtea de laStrasbourg a statuatcã apariþia unui revi-riment de jurispru-denþã ºi aplicarea denoi soluþii într-o pro-

cedurã pendinte nu încalcã art. 6 dinConvenþie (dreptul la un proces echitabil) ºinici art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-venþie (protecþia dreptului de proprietate).

Curtea a reamintit cã exigenþele asigurãriisecuritãþii raporturilor juridice ºi protecþiaîncrederii din partea justiþiabililor nu con-sacrã dreptul la o jurisprudenþã constantãºi cã evoluþia jurisprudenþei nu este prin eaînsãºi contrarã unei bune administrãri ajustiþiei, întrucât absenþa unei abordãridinamice ºi evolutive ar împiedica oriceschimbare sau îmbunãtãþire.

Însãºi Curtea europeanã pretinde oasemenea libertate în evoluþia jurisprudenþeisale, astfel cum se poate constata în cauzeleKonstantin Markin c. Rusiei, nr. 30078/06;Micallef c. Maltei, nr. 17056/06; Scoppola c.Italiei (nr. 2), nr. 10249/03.

Jurisprudenþã relevantã:Cu privire la revirimentul de juris-

prudenþã din perspectiva Convenþiei:Atanasovski c. Fostei Republici

Yugoslave a Macedoniei, nr. 36815/03;Unédic c. Franþei, nr. 20153/04; Beian c.Romaniei (nr. 1), nr. 30658/05.

Asupra problemelor legate deaplicarea în timp - drept tranzitoriu ºiretroactivitate:

Scoppola c. Italiei (nr. 2), nr. 10249/03;Moulin c. Franþei, nr. 37104/06; Jendrowiakc. Germaniei, nr. 30060/04.

26 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO):Acþiuni judiciare blocate de imunitatea parlamentarã

Autor: Lavinia CîrciumaruCategorie: Hotãrâri relevante

În cauza CEDO Onorato c. Italiei (24 mai2011, nr. 26218/06), imposibilitatea pentruun magistrat de a acþiona în judecatã pentrucalomnie un deputat din Parlamentul italiana fost consideratã de Curte ca reprezentândo încãlcare a dreptului de acces la oinstanþã.

Prin intermediul presei, parlamentarul ºi-aexprimat suspiciunile asupra magistratuluicare a luat parte la procedura penalã încadrul cãreia parlamentarul a fostcondamnat pentru delicte de naturã fiscalã,iar procedura iniþiatã de magistrat a fostîntreruptã dupã ce Senatul a adoptat odecizie în care se menþiona cã problemelelitigioase privitoare la parlamentari erau«acoperite de imunitatea prevãzutã de art. 68 par. 1 din Constituþia italianã».

În baza unei jurisprudenþe bine conturate,Curtea europeanã a condamnat statulitalian, reþinând cã imunitatea parlamentarã«urmãreºte sã asigure libertatea deexprimare a reprezentanþilor poporului ºi sãîmpiedice ca anchete care nu sunt imparþialesã submineze funcþia parlamentarã», nuintrã în conflict cu exigenþele convenþionale,însã, în speþã, afirmaþiile parlamentarului«nu erau în legãturã cu exerciþiul funcþiei

parlamentare». Mai mult, acestea vizaumodalitatea în care reclamantul îºiexercitase activitatea judiciarã ºi punea subsemnul îndoielii imparþialitatea ºiobiectivitatea magistratului, din cauzapresupuselor convingeri politice. Deputatul«nu a exprimat opinii de naturã politicãreferitoare la raportul dintre putereaexecutivã ºi cea judecãtoreascã, ci a atribuitcomportamente precise ºi abaterireclamantului» ºi, de aceea, Curtea a reþinutcã nu poate fi justificatã negarea accesuluiîn justiþie pe motiv cã disputa putea fi denaturã politicã sau legatã de activitateapoliticã.

Jurisprudenþã relevantã:Cu privire la imunitatea parlamentarã:Kart c. Turciei, nr. 8917/05 (eng); C.G.I.L.

ºi Cofferati c. Italiei, nr. 46967/07; Cordovac. Italiei nr. 1,nr. 40877/98(eng); Cordovac. Italiei nr. 2,nr. 45649/99 (eng).

Cu privire la autonomia instituþionalãa Parlamentului ºi limitele acestei auto-nomii:

Savino ºi alþii c. Italiei, nr. 17214/05,20329/05 ºi 42113/04; Birk-Levy c. Franþei,nr. 39426/06.

Cu privire la organizarea constitu-þionalã ºi standardele de convenþio-nalitate:

Paksas c. Lituaniei, nr. 34932/04;Társaság a Szabadságjogokért c.Ungariei, nr. 37374/05 (eng); Sejdiæ ºi Fincic. Bosniei-Herþegovina, nr. 27996/06 ºi34836/06 (eng); Tãnase c. Moldovei, nr. 7/08 (eng).

27JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Dreptul la divorþ (art. 6, 8 ºi 12 CEDO):Imposibilitatea unei persoane de a se recãsãtori izvorâtã din

refuzul pronunþãrii divorþului pentru prima cãsãtorie

Autor: Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

În cauza CEDO Ivanov ºi Petrova c.Bulgariei, hotãrârea din 14 iunie 2011,cererea nr. 15001/04, Secþia a IV-a aconstatat neîncãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie ºi a respins ca inadmisibilecapetele de cerere privind art. 8, 12 ºi 13din Convenþie.

În fapt, dupã ce s-au cãsãtorit în anul1986, în timpul studenþiei, reclamantul ºisoþia sa s-au separat dupã terminareastudiilor universitare de cãtre soþie. În anul1990, soþia s-a reîntors în oraºul natalTargovishte, situat în estul Bulgariei, însoþitãde cei doi copii nãscuþi în timpul cãsãtoriei;la acea datã, reclamantul nu îºi terminaseîncã studiile. Doi ani mai târziu, acesta dinurmã s-a stabilit într-un alt oraº - Plovdiv, însudul Bulgariei, situat la 270 km deTargovishte.

Soþii au pãstrat legãtura din ce în ce maipuþin ºi diverse proceduri judiciare au fostdeclanºate cu succes de soþie, în vedereaobligãrii soþului sã plãteascã pensiealimentarã. Între timp, în anul 1992, soþul aîntâlnit o altã femeie, împreunã cu care s-amutat în anul 2001, pentru ca în anul 2002sã aibã cu aceasta un copil.

Dorind sã se recãsãtoreascã, soþul aformulat acþiune în desfacerea cãsãtoriei în

contradictoriu cu prima soþie. Soþia a susþinutînsã cã, întrucât ea ºi soþul sãu eraucãsãtoriþi, iar ea nu este responsabilã desepararea lor în fapt, era convinsã cã oreconciliere cu soþul ei era încã posibilã, fiindºi în interesul celor doi copii ai lor sã nu sepronunþe divorþul; instanþa de fond a respinscererea de divorþ. Legislaþia bulgarã învigoare la acea datã prevedea douã cazuriîn care se putea pronunþa divorþul, respectivîn cazul destrãmãrii legãturii conjugale ºidivorþul prin consimþãmântul soþilor.

Or, în cazul de faþã, instanþa de fond aapreciat cã «destrãmarea vieþii conjugale acelor doi soþi a fost cauzatã de compor-tamentul inacceptabil» al soþului. Respin-gerea acþiunii de divorþ de cãtre primainstanþã de fond a fost confirmatã în moddefinitiv de judecãtorii instanþei de apel, careau reþinut cã neînþelegerile dintre cei doi soþicare îi împiedicaserã pânã atunci sãrestabileascã viaþa conjugalã nu erau«insurmontabile». Încercãrile de divorþ princonsimþãmântul soþilor nu au avut succes,astfel cã ºi în prezent subzistã mariajul celordoi soþi.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omuluia fost sesizatã de soþul care dorea sã serecãsãtoreascã ºi de iubita acestuia. Primulreclamant a susþinut cã respingerea de cãtreinstanþele bulgare a cererii sale de divorþ aîncãlcat prevederile art. 6 ºi 13 dinConvenþie, iar Curtea a apreciat cãplângerea trebuie examinatã doar dinperspectiva art. 6 par. 1 din Convenþie.

În analizarea plângerii, Curtea a reamintitprincipiul subsidiaritãþii, respectiv cã «nu sepoate substitui instanþelor naþionale în ceeace priveºte stabilirea situaþiei de fapt ºiinterpretarea dreptului intern» (a se vedea,în acelaºi sens, Lautsi c. Italiei, [M.C.], 18

28 JurisClasor CEDO

martie 2011, nr. 30814/06; J.H. ºi alþi 23 c.Franþei, 24 noiembrie 2009, nr. 49637/09).

Curtea a analizat apoi din perspectiva art.6 din Convenþie dacã hotãrâreajudecãtoreascã a fost motivatã, obligaþia demotivare a hotãrârii presupunând «cainstanþele sã indice motivele pe care ºi-aufundamentat soluþia» (Taxquet c. Belgiei[M.C.], 16 noiembrie 2010, nr. 926/05;Atanasovski c. Fostei Republici Iugoslavea Macedoniei, 14 ianuarie 2010, nr. 36815/03). Dupã examinarea motivelor furnizatede instanþele bulgare, raportat lacircumstanþele particulare ale speþei, Curteaa conchis cã instanþele naþionale aurespectat obligaþia de a motiva corespun-zãtor deciziile pronunþate cu privire laacþiunea de divorþ formulatã de reclamant.Astfel, Curtea a luat act cã, deºi reclamantula susþinut cã relaþia cu soþia sa era profundºi iremediabil alteratã întrucât ei erau demulttimp separaþi în fapt, el având o nouã iubitãcu care convieþuia ºi împreunã cu care aveaun copil, instanþele naþionale au reþinut cãsingura neînþelegere dintre soþi –surmontabilã - era legatã de stabilireadomiciliului comun, cã responsabilitateapentru alterarea legãturii conjugale dintresoþi revenea în mod exclusiv reclamantuluiºi, în motivarea deciziilor lor, au rãspunstuturor susþinerilor reclamantului cuargumente bazate pe probele din dosar.

Curtea a examinat apoi dacã efectelehotãrârii judecãtoreºti prin care a fostrespinsã acþiunea de divorþ erau compatibilecu prevederile art. 8 din Convenþie, caregaranteazã dreptul la viaþã privatã, ºi cu art.12 din Convenþie, care garanteazã dreptulla cãsãtorie, confirmând însã liniajurisprudenþialã bine conturatã în materie dedivorþ.

Astfel, Curtea a reamintit cã nici art. 8 ºinici art. 12 din Convenþie nu garanteazãdreptul la divorþ (Johnston ºi alþii c. Irlandei,cererea nr. 9697/82). Însã, nerecunoaºtereadreptului de a divorþa nu echivaleazã cuabsenþa oricãrei protecþii convenþionale.

Curtea s-a pronunþat în mai multe rânduricu privire la punerea în aplicare a procedurii

de divorþ, putând fi identificate elemente careputeau aduce atingere efectivitãþii dreptuluila cãsãtorie, astfel cã se ajunge la situaþiaîn care, deºi un drept nu este recunoscut ºigarantat de Convenþie, el beneficiazã de oanumitã protecþie în mod indirect (ValérieGas ºi Nathalie Dubois c. Franþei, 31 august2010, nr. 25951/07; R.R. c. Poloniei, 26 mai2011, nr. 27617/04).

În primul rând, cu toate cã legislaþia inter-nã prevede posibilitatea de a divorþa, art.12 din Convenþie garanteazã dreptulpersoanei divorþate de a se recãsãtori, fãrãa suferi restricþii nerezonabile din parteastatului (F. c. Elveþiei, 18 decembrie 1987,nr. 11329/85).

În al doilea rând, durata excesivã aprocedurii de divorþ poate pune problemaîncãlcãrii art. 12 din Convenþie (ArestiCharalambous c. Ciprului, 19 iulie 2007, nr.43151/04; Wildgruber c. Germaniei, cererilenr. 42402/05 ºi 42423/05), însã, în speþã,niciunul din aceste cazuri nu a fostconsiderat ca fiind aplicabil întrucât nu s-aconsiderat a fi vorba de vreo restricþietemporarã de a se recãsãtori dupãpronunþarea divorþului ºi nici de durataexcesivã a procedurii de divorþ.

În consecinþã, Curtea a subliniat cãdispoziþiile Convenþiei nu pot fi interpretateca garantând existenþa dreptului la divorþ ºi,cu atât mai puþin, a unui rezultat favorabil înaceastã procedurã.

În prezenta speþã, Curtea a consideratcã respingerea acþiunii de divorþ nu s-aîntemeiat pe opoziþia soþului care nu avea ovinã în destrãmarea cãsãtoriei, ci pe absenþaconstatãrii unei alterãri profunde ºiiremediabile a legãturii matrimoniale. Curteaa reamintit cã judecãtorii naþionali auconsiderat cã «separarea în fapt a cupluluinu reprezenta un obstacol insurmontabilpentru soþi ºi, deci, cã raporturile dintreaceºtia nu erau iremediabil afectate».

De asemenea, Curtea a reþinut cã impli-caþiile patrimoniale ºi succesorale orirestrângerile în înstrãinarea bunurilorcomune, ca urmare a menþinerii cãsãtoriei,nu sunt altceva decât consecinþele logice

29JurisClasor CEDO

ale respingerii cererii de divorþ ºi cã suntsupuse reglementãrii naþionale în privinþarelaþiilor patrimoniale dintre soþi. Mai multdecât atât, s-a reþinut cã în dreptul bulgareste prevãzutã posibilitatea modificãriiregimului matrimonial, în anumite condiþii,la cererea oricãruia dintre soþi, oferindu-seo protecþie echivalentã intereselor legitimeale celor doi concubini.

Totodatã, a fost respinsã de Curte plân-gerea formulatã de concubina reclamantului,care nu s-a plâns de interdicþia generalã dea se cãsãtori, ci de imposibilitatea încheieriiunei cãsãtorii civile cu primul reclamant, cumotivarea cã împiedicarea cãsãtoriei dintrecei doi reclamanþi nu era rezultatul uneiinterdicþii generale, ci decurgea direct dinrespingerea - bine motivatã - a cererii dedivorþ introduse de primul reclamant ºi deaplicarea în dreptul intern a principiuluimonogamiei, considerat de Curte cafiind «unul din principiile fundamentaleprivitoare la relaþiile de familie în legislaþiastatelor semnatare ale Convenþiei».

Speþa de faþã impune un scurt comen-tariu în ceea ce priveºte dreptul nostruintern.

Conform art. 37 alin. 2 din Codul familiei,astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, divorþul poate avea loc: a) prinacordul soþilor, la cererea ambilor soþi; b)atunci când, din cauza unor motivetemeinice, raporturile dintre soþi sunt gravvãtãmate ºi continuarea cãsãtoriei nu maieste posibilã; c) la cererea aceluia dintre soþia cãrui stare de sãnãtate face imposibilãcontinuarea cãsãtoriei.

Art. 38 din Codul familiei prevede cãdivorþul prin acordul soþilor poate fi pronunþatde cãtre instanþa judecãtoreascã indiferentde durata cãsãtoriei ºi indiferent dacã existãsau nu copii minori rezultaþi din cãsãtorie.

Pe cale jurisprudenþialã, dar cu constantãaplicare, cu referire la dispoziþiile art. 617din Codul de procedurã civilã, în dreptulintern s-a stabilit cã divorþul nu se poatedispune în temeiul art. 37 alin. 2 lit. b dinCodul familiei atunci când deteriorarearelaþiilor dintre soþi s-a produs din vinaexclusivã a reclamantului, care deci nupoate sã invoce în susþinerea acþiunii propriasa culpã.

În aceste condiþii, este de remarcat cãdin hotãrârea Ivanov ºi Petrova c. Bulgarieirezultã raþionamentul Curþii în sensulrecunoaºterii unei protecþii indirecte pentrudreptul de a divorþa, respectiv cã nu esteexclusã constatarea încãlcãrii art. 12 dinConvenþie în situaþia în care se stabileºtealterarea iremediabilã a legãturii conjugale,iar dreptul intern interzice totuºi în modabsolut pronunþarea divorþului în situaþia încare soþul care nu este vinovat dedestrãmarea cãsãtoriei se opune (par. 61,in fine).

Prin urmare, faþã de dispoziþiile dreptuluiintern, analiza instanþelor naþionale ar trebuisã stabileascã dacã alterarea legãturiiconjugale este sau nu iremediabilã, iar lipsaculpei pârâtului ori dorinþa acestuia de acontinua cãsãtoria sã reprezinte unargument în motivarea concluziei finale, iarnu premisa care sã constituie, per se,motivul de respingere al acþiunii.

30 JurisClasor CEDO

Raportul anual pentru 2010 al Agenþiei pentruDrepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Noutãþi drepturile omului

Agenþia pentruDrepturi Funda-mentale a UniuniiEuropene (FRA)anunþã apariþiaRaportului anualce analizeazãsituaþia dreptu-rilor fundamen-tale la nivelul UE,în 2010, prezen-tând în linii mariprincipalele evo-

luþii juridice ºi politice la nivel european ºinaþional.

Raportul redã, totodatã, ºi angajamenteleinternaþionale în materie de drepturifundamentale, ce revin statelor membre UE.Acesta prezintã domeniile în care guverneleau rezultate pozitive, situaþiile în caredrepturile nu sunt puse corespunzãtor înpracticã ºi descrie activitatea Agenþiei.Raportul se bazeazã, în principal, pecercetãrile ºi informaþiile proprii FRA,obþinute de la reþeaua sa de experþi naþionali,dar ºi pe informaþiile publicate de guverne,organisme de cercetare ºi organizaþii

internaþionale. Raportul acoperã aceleaspecte referitoare la drepturi fundamentale,care fac parte din Cadrul Multianual alAgenþiei, precum: situaþia minoritãþii rromeîn UE, azilul, imigraþia ºi integrarea, controlulvamal ºi politica vizelor, drepturile minorilor,egalitatea ºi nediscriminarea, rasismul ºidiscriminarea etnicã, participarea cetãþenilorla funcþionarea democraticã a Uniunii,accesul la o justiþie eficientã ºi inde-pendentã, protecþia victimelor ºi alte obligaþiiinternaþionale.

Disponibile on-line lawww.fra.europa.eu:- Fundamental rights: challenges and

achievements in 2010 (Drepturile funda-mentale: provocãri ºi realizãri în 2010) –Raportul anual FRA (se poate descãrca atâtintegral, cât ºi pe capitole tematice)

- Fundamental rights: key legal and policydevelopments in 2010 (Drepturile funda-mentale: evoluþiile juridice ºi politiceesenþiale din 2010) oferã o sintezã araportului complet (EN, FR)

- Comunicatul de presã- Documentul Întrebãri ºi Rãspunsuri (22

de limbi)

31JurisClasor CEDO

Cauza Maria Atanasiu ºi alþii împotriva RomânieiHotãrârea Secþiei a III-a din 12 octombrie 2010

(Cererile nr. 30767/05 si 33800/06)Hotãrâre-Pilot

1. Situaþia de faptDupã cãderea regimului comunist, statul

a adoptat o serie de legi în scopul reparãriiatingerilor aduse drepturilor de proprietateprin naþionalizarea pe scarã largã aimobilelor ºi a terenurilor agricole.

Legea nr. 112/1995 pentru regle-mentarea situaþiei juridice a unor imobile cudestinaþia de locuinþe, trecute în proprietateastatului ºi Legea nr. 10/2001 privind regimuljuridic al unor imobile preluate în mod abuzivîn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie1989 au consacrat principiul restituiriiimobilelor naþionalizate si al despãgubirii încazurile în care restituirea nu mai eraposibilã. Legea nr. 112/1995 a instauratplafonarea despãgubirii, însã Legea nr. 10/2001 a eliminat-o.

În ceea ce priveºte terenurile agricole,Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legeanr. 169/ 1997 pentru modificarea ºicompletarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 ºi Legea nr. 1/2000 pentru recon-stituirea dreptului de proprietate asupraterenurilor agricole ºi celor forestiere,solicitate potrivit prevederilor Legii fonduluifunciar nr. 18/1991 ºi ale Legii nr. 169/1997au majorat succesiv suprafaþa terenurilorsusceptibile de a fi restituite. Ultima lege

enumeratã a dat dreptul la despãgubirepentru terenurile a cãror restituire nu maiera posibilã.

Legea nr. 247/2005 privind reforma îndomeniile proprietãþii ºi justiþiei, cât ºi unelemãsuri adiacente a unificat procedurileadministrative pentru restituirea bunurilorvizate de legile menþionate mai sus.

Conform unei estimãri parþiale întocmitede Guvern, au fost înregistrate mai mult dedouã milioane de cereri formulate în temeiullegilor de reparaþie, valoarea estimatã pentrufinanþarea despãgubirilor prevãzute deaceste legi ridicându-se la 21 miliarde euro.

Cererea nr. 30767/05 introdusã deMaria Atanasiu ºi Ileana Iuliana Poenaru

În anul 1950, în baza Decretului nr. 92/1950, statul a naþionalizat mai multe imobilece îi aparþineau domnului A., soþul primeireclamante ºi tatãl celei de-a douareclamante. Printre aceste imobile figuraunul situat la nr. 189 din Calea Dorobanþilordin Bucureºti.

a) Demersurile în vederea obþineriirestituirii imobilului situat în Calea Doro-banþilor

La data de 15 mai 1996, invocândprevederile Legii nr. 112/1995, reclamantulA. a solicitat Comisiei Locale însãrcinate cu

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie. Lipsa de rãspuns a autoritãþilor administrative lacererile de restituire introduse în temeiul Legilor nr. 112/1995 ºi nr. 10/2001, la care seadaugã lipsa, în perioada menþionatã mai sus, a unei cãi de atac, le-a fãcut pe doamnele A.ºi P. sã suporte o sarcinã disproporþionatã, aducându-se astfel atingere substanþei înseºi adreptului lor de acces la instanþã.

Încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Faptul cã reclamantele nu auprimit încã o despãgubire ºi nu au nicio garanþie cu privire la data la care o vor putea primi,le-a impus o sarcinã disproporþionatã ºi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectareabunurilor lor.

Aplicarea art. 46 din Convenþie în procedura hotãrârilor-pilot, cu consecinþa suspendãriipentru o perioadã de 18 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri a analizãriituturor cererilor rezultate din aceeaºi problematicã generalã, pânã când statul pârât va luamãsurile care sã garanteze protecþia efectivã a drepturilor enunþate de art. 6 par. 1 dinConvenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

32 JurisClasor CEDO

aplicarea acestei legi sã îi restituie imobilul.Solicitarea sa a rãmas fãrã rãspuns. La datade 25 octombrie 1996, reclamantul a dece-dat, iar reclamantele au fost recunoscute casingurele sale moºtenitoare.

Prin contracte încheiate în temeiul Legiinr. 112/1995, societatea care administraimobilul le-a vândut chiriaºilor cele nouãapartamente situate în imobil.

Printr-o acþiune introdusã la data de 15noiembrie 1999, reclamantele au solicitat înfaþa instanþelor interne restituirea imobilului.Ele invocau prevederile de drept comunprivitoare la respectarea dreptului deproprietate ºi susþineau cã naþionalizareafusese ilegalã în ceea ce îl priveºte pedomnul A. Ulterior, întemeindu-se pe oadresã a Primãriei Bucureºti, prin care sesusþinea cã 3 dintre apartamente nufuseserã vândute, reclamantele ºi-au limitatcererea la aceastã parte a imobilului.

Printr-o sentinþã din data de 24 martie2000, judecãtoria a admis acþiunea ºi adispus restituirea pãrþii menþionate mai susa imobilului. Instanþa a apreciat cã imobilulfusese naþionalizat ilegal din moment cereclamanta A. nu fãcea parte din categoriilesociale vizate de decretul de naþionalizareºi cã, prin urmare, statul nu se putea prevalade un titlu de proprietate valabil. În urmaapelului ºi apoi a recursului primãriei,aceastã sentinþã a fost confirmatã si a rãmasirevocabilã.

Prin acþiuni în justiþie separate, recla-mantele au solicitat restituirea celorlalteapartamente. În total, ele au obþinut 5hotãrâri irevocabile, ºi anume deciziile curþiide apel din data de 1 iunie 2001, 19 mai2004, 1 mai 2005, 5 mai 2005 ºi 30octombrie 2007, care obligau cumpãrãtoriiºi autoritãþile locale sã le restituie 7apartamente. Pentru un alt apartament, elebeneficiazã de o hotãrâre, încã susceptibilãde apel, pronunþatã la data de 30 noiembrie2009 de cãtre tribunal, prin care autoritãþilelocale au fost obligate sã le plãteascã odespãgubire. Ultimul apartament din imobilface obiectul prezentei cereri. Fiecare dintrehotãrârile menþionate mai sus era întemeiatã

pe constatarea nelegalitãþii naþionalizãriiimobilului.

b) Demersurile efectuate în temeiul drep-tului comun în vederea restituiriiapartamentului nr. 1

La data de 6 aprilie 2001, reclamanteleau sesizat tribunalul cu o acþiune în reven-dicare a apartamentului nr. 1 îndreptatãîmpotriva Municipiului Bucureºti, a societãþiicare administra imobilul ºi a soþilor G., carecumpãraserã apartamentul. Ele au cerut ºianularea contractului de vânzare-cumpãrareîncheiat la data de 19 decembrie 1996.

Printr-o sentinþã din data de 4 iunie 2002,instanþa a admis acþiunea, a constatatnulitatea vânzãrii ºi i-a obligat pe pârâþi sãle restituie reclamantelor apartamentul.Instanþa a constatat cã naþionalizareaimobilului fusese nelegalã ºi cã respectivulcontract de vânzare-cumpãrare nu eravalabil.

Printr-o decizie din data de 14 noiembrie2002, curtea de apel a admis apelurileintroduse de municipalitate ºi de soþii G.Astfel, aceasta a respins acþiuneareclamantelor, apreciind cã naþionalizareafusese legalã si cã era valabil contractul devânzare-cumpãrare, în mãsura în carerespectase condiþiile impuse de Legea nr.112/1995.

Printr-o decizie irevocabilã din data de 11martie 2005, înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a reþinut recursul reclamantelor sprejudecare, însã a respins argumenteleacestora ºi a respins acþiunea ca inad-misibilã. Instanþa supremã a considerat cãreclamantele introduseserã acþiunea dupãdata intrãrii în vigoare a Legii nr. 10/2001 ºicã, începând cu aceastã datã, ele nu maiputeau solicita restituirea apartamentului înlitigiu decât în condiþiile si conform proceduriistabilite prin Legea nr. 10/2001.

În ceea ce priveºte cererea de anulare acontractului de vânzare-cumpãrare, ÎnaltaCurte a confirmat motivarea curþii de apel,însã a statuat cã, din cauza respingeriicapãtului de cerere principal referitor larestituirea apartamentului, acest capãt decerere era ºi el inadmisibil.

33JurisClasor CEDO

c) Demersurile efectuate în temeiul Legiinr. 10/2001 în vederea restituirii aparta-mentului nr. 1

La data de 9 august 2001, invocândprevederile Legii nr. 10/2001, reclamanteleau solicitat Primãriei Bucureºti restituireaîntregului imobil situat în Calea Dorobanþilor.

În lipsa unui rãspuns în termenul legalde 60 de zile, ele au introdus, la data de 26iulie 2002, o acþiune împotriva primãriei.Printr-o hotãrâre din data de 10 noiembrie2003, curtea de apel a admis acþiunea si aobligat primãria sã emitã o decizie privindcererea reclamantelor. în urma recursuluiintrodus de primãrie, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie a înlãturat argumentul conformcãruia întârzierea se datora atitudinii recla-mantelor, care omiseserã sã îºi completezedosarul. Prin decizia irevocabilã din data de18 aprilie 2005, aceasta a confirmatobligarea primãriei ºi a statuat cã împotrivareclamantelor nu putea fi reþinutã nicio culpãde naturã sã justifice aceastã întârziere.

Într-o adresã din data de 23 martie 2010trimisã Agentului Guvernamental, primãriaa menþionat cã analiza cererii erasuspendatã în aºteptarea probelor lipsã.

Cererea nr. 33800/06 introdusã deIleana Florica Solon

În anul 1950, a fost naþionalizat un terence le aparþinea pãrinþilor reclamantei, situatîn Craiova. Ulterior, o parte a terenului afost amenajatã ca grãdinã botanicã ºialocatã Universitãþii din Craiova, instituþiepublicã de învãþãmânt superior.

La data de 28 iunie 2001, întemeindu-sepe Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitatUniversitãþii din Craiova sã fie despãgubitãpentru terenul naþionalizat. Ea a arãtat cãgrãdina botanicã a Universitãþii din Craiovaacoperea o suprafaþã de 1.950 mp dinsuprafaþa totalã de 2.140 mp din terenul îndiscuþie.

Prin decizia nr. 600/A/2001 din 10 iulie2001, Universitatea din Craiova a respinscererea reclamantei, pe motiv cã bugetulsãu nu dispunea de fonduri care sã poatã fialocate acestui tip de despãgubiri. Aceastaa trimis cererea reclamantei cãtre PrefecturaJudeþului Dolj.

a) Acþiunea în justiþie introdusã dereclamantã

La data de 18 iulie 2001, reclamanta achemat în judecatã Universitatea dinCraiova ºi a cerut sã fie despãgubitã pentruterenul în suprafaþã de 2.140 mp, pe care îlevalua la 70 USD pe metru pãtrat.

La cererea Universitãþii din Craiova,Tribunalul a dispus, prin încheierea deºedinþã din data de 5 decembrie 2002, castatul, reprezentat de Ministerul Finanþelor,sã fie, de asemenea, introdus în cauzã, încalitate de pârât.

Printr-o sentinþã din data de 13 februarie2003, Tribunalul a respins pretenþiile recla-mantei, ca premature în opinia sa, pe motivcã partea interesatã ar fi trebuit sã aºtepteca Prefectura sã statueze cu privire la cere-rea sa de despãgubire. Cu toate acestea,instanþa a apreciat cã reclamanta dovedisedreptul de proprietate al pãrinþilor sãi,precum ºi naþionalizarea abuzivã.

La data de 21 noiembrie 2003, Curteade apel a admis apelul reclamantei, ainfirmat sentinþa pronunþatã în primã instanþãºi a anulat decizia nr. 600/A/2001. Aceastaa avut în vedere o adresã din data de 13noiembrie 2003 trimisã de Universitatea dinCraiova cãtre Prefectura Judeþului Dolj, princare prima se arãta de acord cu acordareaunei despãgubiri reclamantei. În dispozitivulhotãrârii sale, a fost evaluatã despãgubireadatoratã reclamantei la 70 USD pe metrupãtrat, conform convenþiei încheiate de pãrþiîn timpul procedurii. De asemenea, instanþaa menþionat în considerentele deciziei salecã reclamanta urma sã beneficieze deaceastã reparaþie odatã ce va fi adoptatãlegea specialã care va reglementamodalitãþile, cuantumul ºi procedura dedespãgubire.

Atât reclamanta, cât ºi Universitatea dinCraiova ºi Ministerul Finanþelor au formulatrecurs împotriva acestei hotãrâri pe motivcã între pãrþi nu fusese încheiatã nicioconvenþie. Reclamanta mai susþinea ºi cãhotãrârea atacatã nu menþiona care dintrecele douã pãrþi pârâte - Universitatea dinCraiova sau Statul Român - era debitoareaobligaþiei de platã.

34 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Printr-o decizie irevocabilã din data de 30martie 2006, înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a respins recursurile ºi a confirmathotãrârea Curþii de Apel din 21 noiembrie2003. Aceasta a considerat cã, în temeiulart. 24 din Legea nr. 10/2001, Universitateadin Craiova, care folosea terenul revendicatde reclamantã, avea obligaþia, în cazul încare restituirea terenului nu putea fi fãcutã,sã prezinte o ofertã de despãgubire care sãcorespundã valorii imobilului ºi sã îicomunice decizia sa Prefecturii JudeþuluiDolj.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a maiobservat cã, în timpul procedurii,Universitatea din Craiova trimisese adresadin data de 13 noiembrie 2003, prin careinformase Prefectura Judeþului Dolj desprefaptul cã era de acord cu acordarea uneidespãgubiri în favoarea reclamantei, încuantumul solicitat de aceasta din urmã.Instanþa a apreciat cã, prin conþinutul sãu,aceastã comunicare reprezenta o ofertãfãcutã conform art. 24 si 36 din Legea nr.10/2001, ofertã pe care, de altfel, recla-manta o acceptase. Conform Î.C.C.J., oastfel de ofertã din partea Universitãþii dinCraiova însemna recunoaºterea de cãtrepârâtã a pretenþiilor reclamantei. Prinurmare, Curtea de apel s-a limitat sãconstate faptul cã Universitatea din Craiovaluase, în cadrul procedurii, mãsuri pentrurespectarea obligaþiilor sale decurgând dinlege.

De asemenea, Î.C.C.J. a precizat cã nufusese stabilitã nicio obligaþie concretã însarcina statului român, parte la procedurã,acordarea efectivã a unei reparaþii încuantumul stabilit urmând sã se facã potrivitprocedurii speciale reglementate de Legeanr. 247/2005.

b) Urmãrile administrative ale proceduriijudiciare

Printr-o decizie din data de 27 ianuarie2006, Universitatea din Craiova a propusPrefecturii Judeþului Dolj sã îi acordereclamantei, pentru terenul în suprafaþã de2.140 mp, despãgubirea stabilitã prin deciziadin data de 21 noiembrie 2003 a curþii de

apel. Decizia era întemeiatã pe Legea nr.10/2001.

Fiind invitatã de cãtre Agenþia Naþionalãpentru Restituirea Proprietãþii, printr-oadresã din data de 24 decembrie 2008, sãadopte o decizie întemeiatã pe Legea nr.247/2005, Universitatea din Craiova apropus Prefecturii Judeþului Dolj, la data de24 martie 2009, sã îi acorde reclamanteidespãgubirea în discuþie. Ea a precizat cãdosarul urma sã fie transmis ComisieiCentrale pentru Stabilirea Despãgubirilor.

Comisia Centralã nu a informatreclamanta despre urmãrile acestei decizii.Pânã în prezent, pãrþii interesate nu i-a fostplãtitã nicio despãgubire.

La audierea din data de 8 iunie 2010,Guvernul a precizat cã cererea reclamanteiurmeazã sã fie tratatã cu prioritate.

2. Aprecierile Curþii

2.1. Curtea a considerat cã, în interesulunei mai bune administrãri a justiþiei,aplicând art. 42 par. 1 din regulamentul sãu,se impune conexarea cererilor înregistratesub nr. 30767/05 ºi 33800/ 06, deoarecefaptele ce stau la originea celor douã cauzeprezintã similitudini. Cadrul legislativ ºipracticile administrative fiind similare, Curteaa apreciat cã prin conexarea celor douãcereri s-ar permite o mai bunã analizã a lor.

2.2. Primele douã reclamante, doamneleA. ºi P., au pretins cã respingerea acþiuniilor în revendicarea apartamentului nr. 1 ºiîn anularea contractului de vânzare-cum-pãrare a acestuia le-a încãlcat dreptul deacces la o instanþã.

Cea de-a treia reclamantã, doamna S., asusþinut cã durata procedurii de restituire afost excesivã. Toate trei au invocat art. 6par. 1 din Convenþie.

Reclamantele au mai considerat cãimposibilitatea în care se aflã de a obþinerestituirea bunurilor lor imobile naþionalizatesau de a fi despãgubite constituie o încãl-care a dreptului la respectarea bunurilor,astfel cum acesta este recunoscut de art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

35JurisClasor CEDO – Iunie 2011

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþie

Curtea a observat încã de la început cãprincipalul capãt de cerere al doamnei S.se referã la lipsa de eficienþã a mecanismuluide despãgubire, care ar fi contribuit ºi maimult la prelungirea procedurii dedespãgubire. Problema duratei proceduriifiind subsecventã celei a eficienþeimecanismului de despãgubire, Curtea s-aaplecat asupra acestui capãt de cerere dinperspectiva dreptului la respectareabunurilor.

Curtea a reamintit cã art. 6 par. 1 dinConvenþie garanteazã oricãrei persoanedreptul ca o instanþã sã se pronunþe asupraoricãrei contestaþii referitoare la drepturileºi obligaþiile sale cu caracter civil. Articolulconsfinþeºte astfel “dreptul la o instanþã”, cuprivire la care dreptul de acces, ºi anumedreptul de a sesiza instanþa în materie civilã,nu constituie decât unul dintre aspecte.

Dreptul de acces la instanþã, recunoscutde art. 6 par. 1 din Convenþie, nu esteabsolut el se preteazã la limitãri admiseimplicit, deoarece, prin însãºi natura sa,impune o reglementare de cãtre stat. Statelecontractante se bucurã, în materie, de oanumitã marjã de apreciere. Cu toateacestea, Curþii îi revine obligaþia de a statua,în ultimã instanþã, cu privire la respectareacerinþelor Convenþiei; ea trebuie sã seconvingã cã limitãrile implementate nurestrâng accesul oferit individului într-unasemenea mod sau într-o asemeneamãsurã încât dreptul sã fie încãlcat în însãºisubstanþa lui. în plus, o astfel de limitare nueste conformã cu art. 6 par. 1 decât dacãurmãreºte un scop legitim ºi dacã existã unraport rezonabil de proporþionalitate întremijloacele utilizate ºi scopul urmãrit.

În aceastã privinþã, s-a reamintit faptul cãscopul Convenþiei este sã protejeze nudrepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete ºiefective. Remarca este valabilã în specialpentru dreptul de acces la instanþe,avându-se în vedere locul eminent pe careîl ocupã dreptul la un proces echitabil într-osocietate democraticã (Prinþul Hans-AdamII de Liechtenstein c. Germaniei, par. 43-45).

În ceea ce le priveºte pe doamnele A. siP., Curtea a constatat cã ele au formulat unrecurs întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, însã decizia rãmasã definitivã din datade 18 aprilie 2005 prin care primãria eraobligatã sã le rãspundã nu a fost niciodatãexecutatã, deºi cererea lor data din 2001.Prin urmare, Curtea nu a acceptatargumentul Guvernului constând în afirmaþiacã reclamantele au putut sã beneficieze pedeplin de dreptul de acces la o instanþã încadrul cãilor de recurs prevãzute de legilespeciale de reparaþie.

În ceea ce priveºte acþiunea în reven-dicare întemeiatã pe prevederile civile dedrept comun, Curtea a apreciat cãrespingerea sa, motivatã de necesitatea dea asigura aplicarea coerentã a legilor dereparaþie nu relevã, în sine, o problemã dinperspectiva dreptului de acces la o instanþãgarantat de art. 6 par. 1 din Convenþie, cucondiþia ca procedura prevãzutã de Legeanr. 10/2001 sã fie privitã ca o cale de dreptefectivã (Faimblat, par. 33).

Or, din practica naþionalã reiese cã, ladata evenimentelor, autoritãþile competenteîºi încãlcau în mod repetat obligaþia ce lerevenea de a rãspunde la cererile derestituire sau de despãgubire, în termenullegal de 60 de zile. Problema sistemicã cea împiedicat funcþionarea procedurii instituiteprin Legea nr. 10/2001 le-a pus pe persoa-nele interesate în imposibilitatea de asupune deciziile administrative controluluijurisdicþional prevãzut de lege.

În ceea ce priveºte posibilitatea de asancþiona întârzierea autoritãþilor admi-nistrative în analizarea cererilor, Curtea aobservat cã, prin decizia din data de 19martie 2007, Secþiile Unite ale Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþie au hotãrât ca, în lipsaunui rãspuns din partea autoritãþilor admi-nistrative în termenul legal, instanþele sã fieabilitate sã statueze în locul lor asuprafondului cererilor ºi sã dispunã, dacã estecazul, restituirea bunurilor. Acest recurs adevenit efectiv la data de 12 noiembrie 2007,data publicãrii deciziei susmenþionate înMonitorul Oficial (Faimblat, par. 42).

36 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

În lumina considerentelor de mai sus,Curtea a concluzionat cã, înainte ca recursulintrodus prin decizia din 19 martie 2007 aSecþiilor Unite ale Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie sã devinã efectiv, doamnele A. ºi P.s-au aflat în imposibilitatea de a solicita înfaþa instanþelor interne restituirea aparta-mentului în litigiu.

Curtea a admis cã, în contextul complexºi sensibil din punct de vedere social, însoþitde consecinþele economice serioase aletranziþiei României cãtre un regim demo-cratic ºi ale reparaþiei nedreptãþilor trecutului,este posibil ca implementarea cadruluilegislativ sã fi întâmpinat dificultãþi ºi sã fiînregistrat întârzieri (mutatis mutandis,Broniowski c. Poloniei, par. 162).

Cu toate acestea, lipsa de rãspuns alautoritãþilor administrative la cererile derestituire introduse în temeiul Legilor nr. 112/1995 ºi nr. 10/2001, la care se adaugã lipsa,în perioada menþionatã mai sus, a unei cãide atac, le-a fãcut pe doamnele A. ºi P. sãsufere o sarcinã disproporþionatã, aducândastfel atingere substanþei înseºi a dreptuluilor de acces la o instanþã.

Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par.1 din Convenþie în ceea ce le priveºte pereclamantele A. ºi P.

2.2. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

2.2.1. Asupra excepþiei preliminareîntemeiate pe incompatibilitatea rationemateriae cu prevederile Convenþiei acapãtului de cerere formulat de recla-mantele Atanasiu ºi Poenaru

Guvernul a invocat excepþia deincompatibilitate ratione materiae a cereriiformulatã de reclamantele Atanasiu ºiPoenaru, pe motiv cã acestea nu deþin un„bun” în sensul definit de jurisprudenþa Curþii.

Curtea a reamintit cã un reclamant nupoate pretinde o încãlcare a art. 1 dinProtocolul nr. 1 decât în mãsura în carehotãrârile pe care le criticã se referã la“bunurile” sale în sensul acestei prevederi.Noþiunea de “bunuri” poate cuprinde atât

“bunuri actuale”, cât ºi valori patrimoniale,inclusiv creanþe, în baza cãrora un reclamantpoate pretinde cã are cel puþin o “speranþãlegitimã” de a obþine beneficiul efectiv al unuidrept de proprietate (GratzingerºiGratzingerova c. Republicii Cehe, par. 69).

Curtea a reamintit, de asemenea, cã art.1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretatîn sensul cã ar impune statelor contractanteo obligaþie generalã de a restitui bunurile cele-au fost transferate înainte sã ratificeConvenþia (Jantner c. Slovaciei, 4 martie2003, par. 34).

În schimb, atunci când un stat contrac-tant, dupã ce a ratificat Convenþia, inclusivProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,adoptã o legislaþie care prevede restituireatotalã sau parþialã a bunurilor confiscateîntr-un regim anterior, se poate consideracã acea legislaþie genereazã un nou dreptde proprietate apãrat de art. 1 din Protocolulnr. 1 în beneficiul persoanelor care întrunesccondiþiile de restituire (Kopecky c. Slovaciei,par. 35).

Dacã interesul patrimonial în cauzã estede ordinul creanþei, el nu poate fi considerato “valoare patrimonialã” decât dacã are obazã suficientã în dreptul intern, de exempluatunci când este confirmat printr-ojurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor(Kopecky, par. 52).

Curtea a constatat cã pãrþile au punctede vedere divergente în ceea ce priveºteinterpretarea prevederilor legilor de reparaþieºi, în mod special, în ceea ce priveºtemomentul de la care persoana care s-aprevalat de aceste legi devine titularul unuidrept la restituirea bunului sau la despã-gubire.

Curtea nu a considerat necesar sãsoluþioneze aceastã controversã, care þinede teoria ºi de practica internã, ci i-a fostsuficient sã constate, þinând cont de sensulautonom al noþiunii de “bunuri” ºi de criteriilereþinute în jurisprudenþa Curþii, cã existenþaunui “bun actual”în patrimoniul uneipersoane este în afara oricãrui dubiu dacã,printr-o hotãrâre definitivã ºi executorie,instanþele i-au recunoscut acesteia calitateade proprietar ºi dacã în dispozitivul hotãrârii

37JurisClasor CEDO – Iunie 2011

ele au dispus în mod expres restituireabunului.

În acest context, refuzul administraþiei dea se conforma acestei hotãrâri constituie oingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor,care þine de prima frazã a primului alineat alart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie (mutatis mutandis, Pãduraru, par.65 si 75).

Curtea a constatat cã, de la intrarea învigoare a Legilor nr. 1/2000 ºi nr. 10/2001ºi mai ales a Legii nr. 247/2005, dreptulintern prevede un mecanism care trebuiesã conducã fie la restituirea bunului, fie laacordarea unei despãgubiri.

Prin urmare, Curtea a apreciat cãtransformarea într-o “valoare patrimonialã”,în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ainteresului patrimonial ce rezultã din simplaconstatare a ilegalitãþii naþionalizãrii estecondiþionatã de întrunirea de cãtre parteainteresatã a cerinþelor legale în cadrulprocedurilor prevãzute de legile de reparaþiesi de epuizarea cãilor de atac prevãzute deaceste legi.

În speþã, Curtea a observat cã nicioinstanþã sau autoritate administrativã internãnu le-a recunoscut doamnelor A. ºi P. în moddefinitiv, un drept de a li se restitui aparta-mentul în litigiu. Hotãrârile invocate de recla-mante, deºi toate constatã cã naþionalizareaîntregului imobil a fost ilegalã, nu constituieun titlu executoriu pentru restituirea acestuiapartament.

Rezultã cã acest apartament nu repre-zintã un “bun actual” în sensul art. 1 dinProtocolul nr. 1, de care reclamantele s-arputea prevala.

Totuºi, deºi constatarea judiciarã anaþionalizãrii abuzive a imobilului nu atragedupã sine în mod automat un drept derestituire a bunului, Curtea a observat cã eadã dreptul la o despãgubire, din moment ce,din hotãrârile instanþelor interne ce audobândit autoritate de lucru judecat reiesecã erau întrunite condiþiile legale impusepentru a beneficia de mãsurile de reparaþie,ºi anume naþionalizarea ilegalã a bunului ºidovada calitãþii de moºtenitor a fostului

proprietar. Curtea a acordat importantã sifaptului cã Primãria Bucureºti refuzã încãsã se conformeze deciziei irevocabile aÎ.C.C.J. din data de 18 aprilie 2005, fãrã aoferi o justificare valabilã.

Prin urmare, trebuie concluzionat cã, înciuda faptului cã primãria nu a emis pânã înprezent o decizie, reclamantele sunt celpuþin beneficiarele unui drept de a fidespãgubite. Având în vedere hotãrârilejudecãtoreºti interne, care reprezintã, însensul hotãrârilor anterioare ale Curþii“ojurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor”,aceastã creanþã constituie un “interespatrimonial” suficient de bine stabilit îndreptul intern ºi care þine de noþiunea “bun”la care se referã art. 1 din Protocolul nr. 1(mutatis mutandis, Kopecky, par. 52).Curtea a respins excepþia Guvernului.

2.2.2. Asupra fondului

a) Principiile generale ce decurg dinjurisprudenþa Curþii

Privarea de un drept de proprietate saude un alt drept real constituie, în principiu,un act instantaneu ºi nu creeazã o situaþiecontinuã de “privare de drept” (Malhous c.Republicii Cehe).

Aºa cum art. 1 din Protocolul nr. 1 nugaranteazã un drept de a dobândi bunuri,el nu le impune statelor contractante niciorestricþie cu privire la libertatea lor de a stabilidomeniul de aplicare a legilor pe care le potadopta în materie de restituire a bunurilor ºide a alege condiþiile în care acceptã sãrestituie drepturile de proprietate persoa-nelor deposedate (Van der Musselec.Belgiei, 23 noiembrie 1983, par. 48;Slivenko c.Letoniei, par. 121, si Jantner, par.34).

În schimb, art. 1 din Protocolul nr. 1 cereca ingerinþa autoritãþii publice în exercitareadreptului la respectarea bunurilor sã fielegalã (Fostul rege al Greciei ºi alþii c.Greciei, par. 79, ºi Iatridis c.Greciei, par. 58).Principiul legalitãþii presupune ºi existenþaunor norme de drept intern suficient deaccesibile, precise si previzibile în aplicarealor (Beyeler c. Italiei, par. 109-110).

38 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

În plus, orice ingerinþã în exercitarea unuidrept sau a unei libertãþi recunoscute deConvenþie trebuie sã urmãreascã un scoplegitim. De asemenea, în cauzele carepresupun o obligaþie pozitivã, trebuie sãexiste o justificare legitimã pentru inacþiuneastatului. Principiul “justului echilibru”, inerentdispoziþiilor art. 1 din Protocolul nr. 1,presupune existenþa unui interes general alcomunitãþii. Datoritã unei cunoaºteri directea societãþii lor ºi a nevoilor acesteia,autoritãþile naþionale sunt, în principiu, maibine plasate decât judecãtorul internaþionalpentru a determina ceea ce este de “utilitatepublicã”. în mecanismul de protecþie instituitde Convenþie, acestora le revine, aºadar,obligaþia de a se pronunþa primele asupraexistenþei unei probleme de interes generalce justificã mãsuri aplicabile în domeniulexercitãrii dreptului de proprietate, inclusivmãsuri ce presupun privãri ºi restituiri debunuri. Prin urmare, ele se bucurã aici de oanumitã marjã de apreciere, ca în altedomenii asupra cãrora se extind garanþiileConvenþiei.

În plus, noþiunea “utilitate publicã” esteamplã prin natura sa. În mod special, deciziade a adopta legi referitoare la privarea deproprietate sau care prevãd o despãgubiredin fonduri publice pentru bunuri expropriatepresupune, de obicei, analiza unor chestiunipolitice, economice ºi sociale. Considerândcã este normal ca legislatorul sã dispunãde o largã marjã în politica sa economicã ºisocialã, Curtea a declarat cã respectã modulîn care acesta concepe imperativele “utilitãþiipublice”, cu excepþia cazului în care judecatasa se dovedeºte a fi vãdit lipsitã de temeirezonabil (James ºi alþii c. Regatului Unit,21 februarie 1986, par. 46; Fostul rege alGreciei º.a., par. 87, ºi Broniowski, par. 149).

Atât atingerea adusã respectãriibunurilor, cât ºi abþinerea de la acþiunetrebuie sã pãstreze un just echilibru întrecerinþele interesului general al comunitãþiisi imperativele apãrãrii drepturilorfundamentale ale individului. În mod special,trebuie sã existe un raport rezonabil deproporþionalitate între mijloacele utilizate si

scopul urmãrit prin orice mãsurã aplicatã destat, inclusiv mãsurile care priveazã opersoanã de proprietatea sa. În fiecarecauzã ce presupune pretinsa încãlcare aacestei prevederi, Curtea trebuie sã verificedacã, din cauza acþiunii sau inacþiuniistatului, persoana în cauzã a fost nevoitãsã suporte o sarcinã disproporþionatã ºiexcesivã (Sporrong ºi Lonnroth c.Suediei,23 septembrie 1982, par. 73).

Pentru a aprecia conformitatea conduiteistatului cu art. 1 din Protocolul nr. 1, Curteaa trebuit sã se dedice unei analize globalea diferitelor interese în cauzã, þinând contde faptul cã scopul Convenþiei este sãprotejeze drepturi “concrete ºi efective” ºisã meargã dincolo de aparenþe ºi sãcerceteze realitatea situaþiei litigioase.Aceastã apreciere poate sã se refere nunumai la modalitãþile de despãgubireaplicabile - dacã situaþia este similarã cu oprivare de libertate - ci ºi la conduita pãrþilor,inclusiv la mijloacele utilizate de stat ºi lapunerea lor în aplicare. în acest sens,trebuie subliniat cã incertitudinea - fie ealegislativã, administrativã sau legatã depracticile aplicate de autoritãþi - este unfactor ce trebuie luat în considerare pentrua aprecia conduita statului. într-adevãr,atunci când în cauzã este o chestiune deinteres general, puterile publice sunt obligatesã reacþioneze în timp util, în mod corect ºicu cea mai mare coerenþã (Vasilescu c.României, 22 mai 1998, par. 51).

b) Aplicarea principiilor menþionate maisus în cauzele referitoare la mãsuri dereparaþie într-un context de reformã politicãºi economicã

Curtea a stabilit cã principiile menþionatemai sus sunt valabile, de asemenea, însituaþia unor modificãri fundamentale alesistemului unei þãri, precum cele pe care lereprezintã tranziþia de la un regim totalitarla o formã democraticã de guvernare ºireforma structurii politice, juridice ºieconomice a statului, fenomene ce conducinevitabil la adoptarea unor legi economiceºi sociale pe scarã largã (Broniowski, par.149).

39JurisClasor CEDO – Iunie 2011

În materie de restituire de proprietãþi, olegislaþie de mare anvergurã, mai ales dacãexecutã un program de reformã economicãºi socialã, nu poate asigura o dreptatecompletã în faþa varietãþii de situaþii în carese aflã numeroasele persoane în cauzã.Este în primul rând obligaþia autoritãþilorinterne, în special a Parlamentului, de acântãri avantajele ºi dezavantajele inerentediferitelor soluþii dintre care sã se poatãalege, ºtiut fiind faptul cã este vorba de oalegere politicã (James ºi alþii, par. 68-69,ºi, mutatis mutandis, Olaru ºi alþii c.Moldovei, 28 iulie 2009, par. 55).

Curtea a recunoscut deja cã punerea înbalanþã a drepturilor în cauzã ºi a câºtigurilorºi pierderilor diferitelor persoane afectate deprocesul de transformare a economiei ºi asistemului juridic al statului constituie unexerciþiu de o dificultate deosebitã.

În aceste circumstanþe, autoritãþilenaþionale trebuie sã beneficieze de o largãmarjã de apreciere, nu numai pentru a alegemãsurile care sã reglementeze raporturilede proprietate din þarã, ci ºi pentru a avea ladispoziþie timpul necesar pentru punerea lorîn aplicare.

Totuºi, aceastã marjã, oricât de mare arfi ea, nu este nelimitatã, iar exercitareaputerii discreþionare a statului, chiar ºi încadrul celei mai complexe reforme a statului,nu poate determina consecinþe incompatibilecu normele stabilite prin Convenþie(Broniowski, par. 182).

Conform art. 1 din Protocolul nr. 1, statulare dreptul de a expropria bunuri - inclusivorice drepturi la despãgubire consfinþite delege - ºi de a reduce, chiar foarte mult, niveluldespãgubirilor prin mijloace legislative. Ceeace prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 esteca valoarea despãgubirii acordate pentru oprivare de proprietate operatã de stat sã fie“în mod rezonabil în raport” cu valoareabunului. O lipsã totalã de despãgubire nupoate fi consideratã ca fiind compatibilã cuart. 1 din Protocolul nr. 1 decât în cazuriexcepþionale (Broniowski, par. 186).

Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteazãun drept la o compensaþie integralã în orice

circumstanþe, o compensaþie numai parþialãnefãcând privarea de proprietate nelegitimãeo ipso în toate cazurile. În mod special,niºte obiective legitime “de utilitate publicã”,precum cele care urmãresc mãsuri dereformã economicã sau de dreptate socialãpot milita pentru o rambursare mai micãdecât valoarea de piaþã integralã (James ºialþii, par. 54; Lithgow ºi alþii c. Marii Britanii,8 iulie 1986, par. 120, ºi Scordino c. Italiei,par. 95 ºi urm.).

Astfel, Curtea a admis în mod explicit încauzele Broniowski ºi Wolkenberg, cãreforma radicalã a sistemului politic ºieconomic din Polonia, precum ºi situaþiafinanþelor sale, puteau sã justifice limitãridraconice la despãgubirea repatriaþilor dedincolo de Bug (Broniowski, par. 183, ºiWolkenberg si alþii c. Poloniei, par. 63).

În plus, din jurisprudenþa sa reiese clarcã, în situaþia în care Curtea a putut sãconsidere cã legile de restituire puse înaplicare pentru a atenua consecinþeleîncãlcãrilor masive ale drepturilor deproprietate, cauzate, de exemplu, deregimurile comuniste, urmãreau un scoplegitim, aceasta a considerat totuºi necesarsã facã în aºa fel încât atenuarea încãlcãrilordin trecut sã nu creeze noi nedreptãþidisproporþionate (Pincova ºi Pinc c.Republicii Cehe, par. 58).

c) Aplicarea în speþã a principiilormenþionate mai sus

Curtea a observat In primul rând cã,punând în aplicare o legislaþie specialã derestituire ºi de despãgubire, statul român aoptat - spre deosebire de alte state care ausuferit o schimbare similarã de regimpoliticîn 1989 - pentru principiul despãgubiriiintegrale pentru privãrile de proprietate careau avut loc în perioada regimului comunist.Astfel, pentru privãri de proprietate suferiteacum circa 60 de ani, cum este cazulreclamantelor, legislaþia românã prevede, înlipsa unei posibilitãþi de restituire, acordareaunei despãgubiri într-un cuantum egal cuvaloarea de piaþã pe care bunul naþionalizatar avea-o astãzi.

Curtea a fãcut trimitere la jurisprudenþareferitoare la încãlcãrile dreptului la respec-

40 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

tarea bunurilor persoanelor îndreptãþite sãprimeascã o reparaþie pentru imobilele acãror restituire nu mai este posibilã (Strãin;Matache ºi alþii c. României, 19 octombrie2006; Viaºu ºi Katz).

Curtea a reamintit în mod special faptulcã, în cauza Viaºu, a apreciat cã o decizieadministrativã a autoritãþii locale competenteprin care i se recunoaºte pãrþii interesateun drept la reparaþie este suficientã pentrua crea un “interes patrimonial” apãrat de art.1 din Protocolul nr. 1 ºi cã, prin urmare,neexecutarea unei astfel de deciziiconstituie o ingerinþã în sensul primei frazedin primul alineat al acestui articol (Marin ºiGheorghe Rãdulescu c. României, 27 mai2010, par. 20-22).

De asemenea, neexecutarea unei deciziiadministrative care recunoaºte dreptul la odespãgubire într-un cuantum pe careaceasta îl stabileºte reprezintã o ingerinþãîn sensul primei fraze din primul alineat alacestui articol (Elias c. României, 12 mai2009, par. 21).

Cu atât mai mult, neexecutarea uneihotãrâri judecãtoreºti ce recunoaºte un dreptla despãgubire, chiar dacã suma nu a foststabilitã, constituie o ingerinþã în dreptul deproprietate în sensul primei fraze din primulalineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (Deneººi alþii c. României, 3 martie 2009, par.46-47).

Curtea a ajuns la constatarea încãlcãriidreptului de proprietate al reclamantului încauza Viaºu, þinând cont de ineficientasistemului de restituire ºi, în special, deîntârzierea înregistratã în procedura de platãa despãgubirii.

În mod special, Curtea a constatat cãpãrþilor interesate nu le era oferitã niciogaranþie în ceea ce priveºte durata saurezultatul procedurii în faþa ComisieiCentrale. Ea a observat în plus cã FondulProprietatea nu funcþioneazã într-o manierãcare sã permitã acordarea efectivã a uneidespãgubiri tuturor beneficiarilor legilor dereparaþie care aleseserã sã primeascãacþiuni (Viaºu, par. 71-72, ºi Matache ºi alþii,par. 42). Astfel, aceastã inacþiune a statului

nu era justificatã în mod legitim prinurmãrirea unui scop de interes public, înconformitate cu principiile enunþate mai sus.

În speþã, Curtea a observat în ceea ce lepriveºte pe doamnele A. ºi P. cã, în ciudafaptului cã ele au obþinut, prin mai multehotãrâri judecãtoreºti rãmase irevocabile, oconstatare a ilegalitãþii privãrii lor deproprietate ºi cã, prin decizia rãmasãdefinitivã din data de 18 aprilie 2005,autoritatea administrativã localã a fostobligatã sã pronunþe o decizie asupra cereriilor, aceste hotãrâri nu au fost puse înexecutare nici pânã astãzi.

Curtea a mai observat, în ceea ce opriveºte pe doamna S., cã în ciuda faptuluicã a obþinut, la data de 30 martie 2006, ohotãrâre judecãtoreascã definitivã cestabilea cuantumul despãgubirii ºi cã,ulterior, la data de 24 martie 2009, o decizieadministrativã a confirmat acest drept,aceste decizii nu au fost încã executate.

Guvernul a invocat în principal numãrulmare de cereri de despãgubire similare celorintroduse de reclamante, lucru care acondus la îngreunarea proceduriloradministrative, la prelungirea termenelor desoluþionare ºi de platã, precum ºi la o sarcinãbugetarã importantã.

Curtea a fost confruntatã cu speþe dificile,ce relevã o complexitate politicã, istoricã ºifapticã þinând de o problemã ce ar fi trebuitsã fie rezolvatã de toate autoritãþile care aurãspunderea deplinã de a gãsi o soluþieadecvatã. Aceastã realitate trebuie sãghideze Curtea în interpretarea ºi înaplicarea Convenþiei, care nu trebuie sã fienici rigide, nici opace faþã de circumstanþelefaptice concrete.

Motivele de ordin faptic avansate deGuvern nu pot fi puse la îndoialã. Totuºi,Curtea a apreciat cã aceste constatãri nuau fost în mod suficient însoþite de mãsurilegislative si administrative capabile sã oferetuturor pãrþilor interesate în procesul derestituire o soluþie coerentã, previzibilã ºiproporþionalã cu scopurile de interes publicurmãrite.

În ceea ce priveºte planul de acþiuneprezentat de Guvern, Curtea a observat cã

41JurisClasor CEDO – Iunie 2011

nu a fost trimis Comitetului Miniºtrilor decâtla începutul anului 2010. Deºi acestapropune câteva soluþii interesante, acesteanu sunt însoþite încã de un calendar deadoptare.

Referitor la recentele progrese înre-gistrate în ceea ce priveºte Fondul Proprie-tatea, invocate de Guvern, Curtea a obser-vat cã, la ora actualã, din cei peste 68.000de creditori înregistraþi la Comisia Centralãnumai circa 3.500 au beneficiat detransformarea creanþei în acþiuni la acestfond, a cãror tranzacþionare nu este încãposibilã pe piaþa bursierã.

Dupã ce a analizat în lumina principiilorenunþate în jurisprudenþa sa toateelementele aflate în posesia sa, Curtea aconsiderat cã Guvernul nu a expus niciunfapt sau argument care sã poatã justificalipsa unui drept efectiv al reclamantelor ladespãgubire.

Curtea a apreciat cã, în speþã, faptul cãreclamantele nu au primit încã odespãgubire ºi nu au nicio garanþie cu privirela data la care o vor putea primi, le-a impuso sarcinã disproporþionatã ºi excesivã,incompatibilã cu dreptul la respectareabunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolulnr. 1.

Curtea a constatat încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

2.3. Asupra aplicãrii art. 46 dinConvenþie

2.3.1. Principii generale

Curtea a reamintit cã, în conformitate cuart. 6, înaltele pãrþi contractante seangajeazã sã se conformeze hotãrârilordefinitive pronunþate de Curte în litigiile încare ele sunt parte, Comitetul Miniºtrilor fiindînsãrcinat sã supravegheze executareaacestor hotãrâri. De aici rezultã, în special,cã, atunci când Curtea constatã o încãlcare,statul pârât are obligaþia juridicã nu numaide a le plãti pãrþilor interesate sumelealocate ca reparaþie echitabilã prevãzutã deart. 41, dar si sã aleagã, sub controlulComitetului Miniºtrilor, mãsurile generale ºi/

sau, dacã este cazul, individuale, ce trebuieintegrate în ordinea sa juridicã internã pentrua pune capãt încãlcãrii constatate de Curtesi pentru a-i înlãtura pe cât posibilconsecinþele.

Statul pârât rãmâne liber, sub controlulComitetului Miniºtrilor, sã aleagã mijloaceleprin care sã îndeplineascã obligaþia sajuridicã în privinþa art. 6 din Convenþie, înmãsura în care aceste mijloace suntcompatibile cu concluziile cuprinse înhotãrârea Curþii (Scozzari ºi Giunta c. Italiei,par. 249, Christine Goodwin c. RegatuluiUnit, par. 120; Lukenda c. Sloveniei, par.94, ºi S. ºi Marper c. Regatului Unit, 4decembrie 2008, par. 134).

Hotãrând cã o anumitã cauzã trebuietratatã conform “procedurii hotãrârii-pilot”,Curtea cautã sã faciliteze repararea cea mairapidã si cea mai efectivã posibilã a uneidisfuncþionalitãþi ce afecteazã protecþiadreptului convenþional în cauzã în ordineajuridicã internã. Unul dintre factorii luaþi înconsiderare de Curte atunci când aconceput ºi a implementat aceastãprocedurã este ameninþarea tot mai marepe care o reprezintã pentru sistemulConvenþiei numãrul mare de cauzerepetitive, dintre care unele rezultã dinaceeaºi problemã structuralã sau sistemicã.

Procedura hotãrârii-pilot are, înainte detoate, scopul de a ajuta statele contractantesã îºi îndeplineascã rolul ce le revine însistemul Convenþiei, rezolvând acest tip deprobleme la nivel naþional, recunoscându-leastfel persoanelor în cauzã drepturile ºilibertãþile definite în Convenþie, asa cumprevede art. 1, oferindu-le un remediu mairapid, uºurând în acelaºi timp sarcina Curþii(Broniowski c. Poloniei - soluþionareamiabilã, par. 35, ºi Hutten-Czapska c.Poloniei, par. 231-234).

Procedura hotãrârii-pilot presupune cãaprecierea de cãtre Curte a situaþiei denun-þate într-o astfel de cauzã sã se extindã înmod necesar dincolo de interesele recla-mantului despre care este vorba. Ea îiimpune Curþii sã identifice, pe cât posibil,cauzele problemei structurale ºi sã anali-

42 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

zeze cauza din perspectiva mãsurilor gene-rale ce trebuie luate în interesul celorlaltepersoane eventual afectate (Wolkenberg ºialþii, par. 35, ºi, mutatis mutandis, Olaru ºialþii, par. 54).

2.3.2. Aplicarea principiilor menþionatemai sus în cauza de faþã

a) Aplicarea procedurii hotãrârii pilot încauzã

Curtea a observat cã, spre deosebire decauzele Broniowskiºi Hutten-Czapska,menþionate mai sus, în care deficienþele dinordinea juridicã internã au fost identificatepentru prima datã, Curtea s-a pronunþat încauzele de faþã dupã mai multe hotãrâri încare a constatat deja încãlcarea art. 6 par.1 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1din cauza deficienþelor sistemului român dedespãgubire sau de restituire (Bourdov c.Rusiei, par. 129; Yuriy Nikolayevich Ivanovc. Ucrainei, par. 83).

Curtea a constatat cã din cauzele de faþãrezultã cã ineficienta mecanismului dedespãgubire sau de restituire continuã sãfie o problemã recurentã ºi pe scarã largãîn România. Aceastã situaþie persistã înciuda adoptãrii hotãrârilor Viaºu, FaimblatºiKatz, menþionate mai sus, în care Curteai-a indicat Guvernului cã se impun mãsurigenerale pentru a permite realizarea efectivãºi rapidã a dreptului la restituire.

Dupã adoptarea acestor hotãrâri, nu-mãrul constatãrilor de încãlcare a Convenþieidin acest punct de vedere a crescutneîncetat ºi pe rolul Curþii se aflã alte câtevasute de cereri similare. Ele ar putea danaºtere pe viitor unor noi hotãrâri careconstatã încãlcarea Convenþiei. Acesta nueste numai un factor agravant în ceea cepriveºte rãspunderea statului faþã deConvenþie din cauza unei situaþii trecute sauactuale, ci ºi o ameninþare pentru eficienþaviitoare a dispozitivului de control imple-mentat de Convenþie ‘(mutatis mutandis,Bourdov nr. 2, par. 129-130 ºi YuriyNikolayevich Ivanov, par. 86).

Faþã ce aceastã situaþie, Curtea aapreciat cã prezentele cauze se preteazã

la aplicarea procedurii hotãrârii-pilot, aºacum este definitã în hotãrârile Broniowski,Hutten-Czapska, în hotãrârile Bourdov nr.2, par. 129-130, Yuriy Nikolayevich Ivanov,par. 81, ºi Olaru ºi alþii, par. 59.

b) Existenþa unei practici incompatibile cuprevederile Convenþiei

Hotãrârile deja pronunþate permit iden-tificarea anumitor cauze ale disfuncþio-nalitãþilor din legislaþia ºi din practicaadministrativã care, adãugate la dificultãþileexpuse de Guvern, au afectat ºi pot încã sãafecteze în viitor un numãr mare de per-soane.

Printre aceste cauze, cea mai importantãpare sã fie extinderea treptatã a aplicãriilegilor de reparaþie aproape asupra tuturorbunurilor imobile naþionalizate, la care seadaugã lipsa unei plafonãri a despãgubirilor.

Complexitatea prevederilor legislative ºischimbãrile ce le-au fost aduse s-au tradusprintr-o practicã judiciarã neconstantã ºi augenerat o incertitudine juridicã generalã înceea ce priveºte interpretarea noþiuniloresenþiale referitoare la drepturile foºtilorproprietari, ale statului ºi ale terþilordobânditori ai bunurilor imobile naþionalizate(Pãduraru, par. 94 ºi urm.).

Curtea a observat cã, în faþa multitudiniiprocedurilor de restituire, autoritãþile interneau reacþionat prin adoptarea Legii nr. 247/2005 care a stabilit o procedurã adminis-trativã de despãgubire comunã tuturorbunurilor imobile revendicate.

Aceastã unificare, care merge în direcþiabunã prin faptul cã implementeazã procedurisimplificate, ar fi eficientã dacã autoritãþilecompetente, ºi în special Comisia Centralã,ar fi dotate cu mijloace umane si materialecorespunzãtoare nivelului sarcinilor cetrebuie îndeplinite.

În acest sens, Curtea a luat notã de faptulcã, fiind confruntatã încã de la înfiinþareasa cu un volum important de lucru, ComisiaCentralã a examinat dosarele în ordinealeatorie. Deºi criteriul de examinare a fostmodificat, în luna mai 2010, dintr-un totalde 68.355 de dosare înregistrate la Comisie,numai în 21.260 dintre ele s-au emis decizii

43JurisClasor CEDO – Iunie 2011

de acordare a unui “titlu de despãgubire” ºimai puþin de 4.000 de plãþi au fost efectuate.

Lipsa unor termene pentru analizareadosarelor de cãtre Comisia Centralãconstituie un alt punct slab al mecanismuluiintern de despãgubire, care a fost dejaidentificat de Curte în hotãrârea Faimblat ºia fost recunoscut de înalta Curte de Casaþieºi Justiþie. Aceasta din urmã a criticat lipsade diligentã a Comisiei Centrale ºi aobligat-o pe aceasta sã analizeze dosareleîntr-un “termen rezonabil”’.

Totuºi, în lipsa unui termen legal con-strângãtor, Curtea a apreciat cã obligaþiamenþionatã mai sus riscã sã fie teoreticã siiluzorie si cã dreptul de acces la o instanþãpentru a denunþa întârzierea acumulatã înfata Comisiei Centrale ameninþã sã fie golitde conþinutul sãu.

În fine, Curtea a luat notã de sarcinafoarte importantã pe care legislaþia înmaterie de bunuri imobile naþionalizate oimpune bugetului de stat si referitor la careGuvernul recunoaºte cã este dificil desuportat. Cu toate acestea, Curtea a remar-cat lentoarea cu care înainteazã procedurade cotare la bursã a Fondului Proprietatea,deºi aceastã cotare a fost prevãzutã încãdin anul 2005, iar lansarea tranzacþiilor ar fide naturã sã orienteze o parte dinbeneficiarii “titlurilor de despãgubire” sprepiaþa bursierã, ceea ce ar scãdea presiuneabugetarã.

Având în vedere acumularea de disfunc-þionalitãþi ale mecanismului de restituire saude despãgubire, ce persistã dupã adoptareahotãrârilor Viaºu, Faimblatsi Katz, Curtea aapreciat cã este imperativ ca statul sã ia deurgenþã mãsuri cu caracter general, care sãpoatã conduce la realizarea efectivã adreptului la restituire sau la despãgubire,pãstrând un just echilibru între diferiteleinterese în cauzã.

c) Mãsuri cu caracter generalÎn ceea ce priveºte mãsurile destinate

garantãrii eficienþei mecanismului stabilitprin Convenþie, Curtea a atras atenþia asu-pra Rezoluþiei Res (2004)3 ºi a Reco-mandãrii Rec (2004)6 ale Comitetului

Miniºtrilor al Consiliului Europei, adoptatela data de 12 mai 2004.

Deºi, în principiu, nu îi revine Curþii sãdefineascã remediile adecvate pentru castatul pârât sã se poatã achita de obligaþiilesale decurgând din art. 46 din Convenþie,pentru a acorda sprijinul pe care îl solicitãstatul pârât, ea trebuie sã sugereze, cu titlupur orientativ, tipul de mãsuri pe care statulromân le-ar putea lua pentru a pune capãtsituaþiei structurale constatate.

Aºa cum a arãtat deja Curtea în hotãrâreaViaºu, statul pârât trebuie, înainte de toate,sã înlãture orice obstacol din calea exercitãriiefective a dreptului numeroaselor persoaneafectate de situaþia consideratã de Curte afi contrarã Convenþiei, aºa cum este cazulreclamantelor, sau, în caz contrar, sã ofereun remediu adecvat (mutatis mutandis, YuriyNikolayevich Ivanov, par. 94).

Statul pârât trebuie, aºadar, sã garantezeprin mãsuri legale si administrative adecvaterespectarea dreptului de proprietate altuturor persoanelor aflate într-o situaþiesimilarã celei a reclamantelor, þinând contde principiile enunþate în jurisprudenþa Curþiicu privire la aplicarea art. 1 din Protocolulnr. 1. Aceste obiective ar putea fi atinse, deexemplu, prin modificarea mecanismului derestituire actual, cu privire la care Curtea aconstatat anumite lipsuri, si prin implemen-tarea urgentã a unor proceduri simplificatesi eficiente, întemeiate pe mãsuri legislativesi pe o practicã judiciarã si administrativãcoerentã, care sã poatã menþine un justechilibru între diferitele interese în cauzã(Viaºu, par. 83).

Punerea în balanþã a drepturilor în cauzãsi a câºtigurilor si pierderilor diferitelorpersoane afectate de procesul de transfor-mare a economiei si a sistemului juridic alstatului constituie un exerciþiu de o dificultatedeosebitã, presupunând intervenþia diver-selor autoritãþi interne. Prin urmare, Curteaapreciazã cã statului pârât trebuie sã i selase o marjã largã de apreciere pentru aalege mãsurile destinate sã garantezerespectarea drepturilor patrimoniale sau sãreglementeze raporturile de proprietate dinþarã si pentru punerea lor în aplicare.

44 JurisClasor CEDO – Iunie 2011

Curtea a luat act cu interes de propunereaavansatã de Guvern în planul sãu de acþiunece vizeazã stabilirea unor termene constrân-gãtoare pentru toate etapele administrative.O astfel de mãsurã, cu condiþia sã fie realistãsi dublatã de un control jurisdicþional efectiv,ar putea avea un impact pozitiv asupraeficientei mecanismului de despãgubire.

În acelaºi timp, Curtea a apreciat cã alteexemple de bune practici si de mãsuri demodificare legislativã, ce respectã principiileimpuse de Convenþie si de protocoalelesale, oferite de alte state semnatare aleConvenþiei, ar putea constitui o sursã deinspiraþie pentru guvernul pârât. Astfel,refacerea totalã a legislaþiei, care sãconducã la reguli de procedurã clare sisimplificate, ar face sistemul de despãgubiremai previzibil în aplicarea sa, spre deosebirede sistemul actual, ale cãrui prevederi suntdispersate în mai multe legi, ordonanþe sihotãrâri. Plafonarea despãgubirilor sieºalonarea lor pe o perioadã mai lungã arputea sã reprezinte, de asemenea, mãsuricapabile sã pãstreze un just echilibru întreinteresele foºtilor proprietari si interesulgeneral al colectivitãþii.

Þinând cont de numãrul mare depersoane vizate ºi de consecinþeleimportante ale unui astfel de dispozitiv, alcãrui impact asupra întregii þãri esteconsiderabil, autoritãþile naþionale rãmânsuverane pentru a alege, sub controlulComitetului Miniºtrilor, mãsurile generale cetrebuie integrate în ordinea juridicã internãpentru a pune capãt încãlcãrilor constatatede Curte.

d) Procedura de urmat în cauzele similareCurtea a reamintit cã procedura

hotãrârii-pilot are menirea de a permite caremediul cel mai rapid posibil sã fie oferit lanivel naþional tuturor persoanelor afectatede problema structuralã identificatã prinhotãrârea-pilot. Astfel, în hotãrârea-pilot sepoate decide amânarea tuturor cererilorsimilare în esenþã pentru perioada de timpnecesarã punerii în aplicare a mãsurilor cucaracter general menite sã rezolve respec-

tiva problemã structuralã (Yuriy NikolayevichIvanov, par. 95; Broniowski, par. 198, siXenides-Arestis c. Turciei, par. 50).

În acest sens, Curtea a consideratnecesar, în unele dintre hotãrârile sale pilotanterioare, sã adopte o abordare diferenþiatãîn funcþie de momentul introducerii cererilorîn faþa sa, ºi anume dupã sau înainte depronunþarea acestor hotãrâri (Bourdov nr.2, par. 143-146, ºi Olaru ºi alþii, par. 60).

Pentru prima categorie, Curtea a apreciatcã reclamanþii ar putea fi invitaþi sã formulezecapetele de cerere, în primul rând, în faþaautoritãþilor naþionale. în ceea ce priveºte adoua categorie, aceasta a considerat cã arfi nedrept sã li se cearã reclamanþilor sãsesizeze din nou autoritãþile naþionale cucapetele de cerere respective, þinând contde faptul cã sufereau deja de mai mulþi aniconsecinþele încãlcãrii drepturilor lorgarantate prin Convenþie.

În toate cazurile, analiza cauzelor similarea fost amânatã, în aºteptarea punerii înaplicare a mãsurilor cu caracter general,pentru un an (Bourdov nr. 2, par. 143; YuriyNikolayevich Ivanov, par. 96, ºi Olaru ºi alþii,par. 61) sau pentru 6 luni (Suljagic c.Bosniei-Herþegovina, 3 noiembrie 2009, par.65).

Având în vedere numãrul foarte mare decereri îndreptate împotriva României,referitoare la acelaºi tip de contencios,Curtea a hotãrât sã suspende pentru operioadã de 18 luni, începând de la datarãmânerii definitive a prezentei hotãrâri,analiza tuturor cererilor rezultate din aceeaºiproblematicã generalã, în aºteptareaadoptãrii de cãtre autoritãþile române a unormãsuri capabile sã ofere un remediuadecvat tuturor persoanelor afectate delegile de reparaþie.

Decizia de suspendare nu afecteazãposibilitatea Curþii de a declara inadmisibilãorice cauzã de acest tip sau de a lua act deo soluþionare amiabilã la care vor fi ajunseventual pãrþile, în aplicarea art. 37 sau art.39 din Convenþie (Bourdov nr. 2, par.143-146, ºi Olaru ºi alþii, par. 61).

45JurisClasor CEDO – Iunie 2011

3. Satisfacþia echitabilã

Curtea a hotãrât ca statul pârât sã iamãsurile care sã garanteze protecþiaefectivã a drepturilor enunþate de art. 6 par.1 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1,în contextul tuturor cauzelor similare cucauza de faþã, conform principiilorconsacrate de Convenþie. Aceste mãsuri vortrebui sã fie puse în practicã în termen de18 luni de la data la care prezenta hotãrâreva rãmâne definitivã.

Curtea a mai hotãrât sã suspende pentruo perioadã de 18 luni de la data rãmâneriidefinitive a prezentei hotãrâri analiza tuturorcererilor rezultate din aceeaºi problematicãgeneralã.

Statul pârât trebuie sã le plãteascãîmpreunã reclamantelor A. ºi P., în termende 3 luni de la data rãmânerii definitive aprezentei hotãrâri conform art. 44 par. 2 dinConvenþie, suma de 65.000 EUR, pentrutoate prejudiciile.

Statul pârât trebuie sã îi plãteascãreclamantei S., în termen de 3 luni de la datarãmânerii definitive a prezentei hotãrâriconform art. 44 par. 2 din Convenþie,115.000 EUR, pentru toate prejudiciile ºi3.151,84 EUR pentru cheltuielile dejudecatã.

4. Autoritãþi potenþial responsabile

Puterea legislativã este responsabilã,având în vedere lipsa reglementãrii uneiproceduri clare, eficiente, urgente pentru

rezolvarea situaþiei persoanelor cãrora, înperioada 1945-1989, li s-au preluat bunurilecu titlu sau fãrã titlu. La crearea acesteisituaþii a contribuit în mod semnificativ ºilipsa unei coerenþe legislative între diverseleacte normative care, succesiv, au stabilitcriteriile preluãrii valabile sau nelegale a unuibun în patrimoniul statului, precum ºiabsenþa unor definiþii legale a noþiuniloresenþiale cu care instanþele au operat înaceste litigii, mai ales sub aspectul acordãriiunei anumite relevante bunei-credinþe ladobândirea imobilelor sub imperiul Legii nr.112/ 1995. De asemenea, puterealegislativã este responsabilã, având învedere absenþa unui mecanism legislativ deacordare a despãgubirilor pentru privareade proprietate.

Puterea executivã este responsabilã,întrucât autoritãþile administrative auprocedat la înstrãinarea imobilelor fãrã overificare prealabilã ºi corectã a regimuluijuridic al bunului ºi pentru nepunerea înpracticã a sistemului de despãgubiriprevãzut de Legea nr. 10/2001.

Puterea judecãtoreascã este respon-sabilã pentru modul în care s-a acordatrelevanþã bunei-credinþe a foºtilor chiriaºi ladobândirea unui imobil despre care aceleaºiinstanþe au constatat cã nu a intrat cu titluîn patrimoniului statului, ºi care astfel nu arfi putut face obiectul unei vânzãri în bazaLegii nr. 112/1995 care autoriza doarînstrãinarea imobilelor pentru care statulavea un titlu valabil.

46 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

47JurisClasor CEDO – Iulie 2011

IULIE 2011IULIE 2011IULIE 2011IULIE 2011IULIE 2011

48 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

JurisClasor CEDO – Iulie 2011 49

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Iulie 2011

Acţiunea în evacuare întemeiată pe O.U.G. nr. 40/1999 din prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Interpretarea şi aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999 ............................................................................................................................ 51 Autor: Andreea Vasile, Ionuţ Militaru Probaţiunea în materia infracţiunilor de corupţie. Provocarea. Martorul "denunţător" ...... 73 Autor: Amalia-Cecilia Moleanu

Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului ............................................................................................................ 92 Autor: Iolanda Agafiţei Dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 CEDO): Încălcarea Convenţiei prin condamnarea pentru denunţare calomnioasă rezultată „în mod necesar” dintr-o soluţie de netrimitere în judecată ................................................. 107 Autor: Ionuţ Militaru

50 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

51JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Acþiunea în evacuare întemeiatã pe O.U.G. nr. 40/1999 dinprisma jurisprudenþei Curþii Europene a Drepturilor Omului.

Interpretarea ºi aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999

Autor: Andreea Vasile, Ionuþ MilitaruCategorie: Articole de specialitate

On ne peut pas retenir une inaplicabilité de plano des dispositions de l‘article 6 del‘Ordonnance d‘urgence du Gouvernement no 40/1999, mais on peut apprecier - le cas échéant-, tenant compte des conditions dans lesquelles les parties ont eu ou non la possibilité effectivede négocier, s‘il existe ou non une violation des prérogatives du droit de propriété.

Cela est possible au bout d‘une analyse de chaque cas, soit dans une procédured‘expulsion, soit dans une procédure pour augmenter le loyer fondée sur l‘article 35 del‘Ordonnance d‘urgence du Gouvernement no 40/1999, analyse qui va au delà du problemede l‘aplicabilité de l‘article 6.

C‘est le tribunal qui a la tâche de faire respecter l‘équilibre entre les intérêts antagonistesdes locataires et des propriétaires. Les condamnations antérieures de la Cour Européennedes Droits de l‘Homme et la bonne évolution du fonds immobilier, qui assure en présent deslogements sufisants à prix accessibles nous déterminent à afirmer que – faute d‘une législationcohérente et prévisible, avec un mécanisme effectif qui compense la charge supportée parles propriétaires – les prérogatives du droit de propriété doivent prévoiler, pour qu‘on n‘arrivepas à une violation de l’article 1 du Protocole no 1.

1. Aspecte introductive

Una dintre problemele de drept contro-versate, poate la fel de discutatã ca ºiproblema admisibilitãþii revendicãrii imo-bilelor naþionalizate de cãtre fostul proprietarsau de moºtenitorii acestora, în temeiul art.480 C.civ., este reprezentatã de acþiuneaîn evacuare întemeiatã pe dispoziþiile O.U.G.nr. 40/1999 privind protecþia chiriaºilor ºistabilirea chiriei pentru spaþiile cu destinaþiade locuinþe1.

Prin acþiune în evacuare întemeiatã pedispoziþiile acestui act normativ se înþelegeacþiunea în evacuare formulatã de cei careau redobândit dreptul de proprietate întemeiul Legii nr. 112/1995 pentru regle-mentarea situaþiei juridice a unor imobile cudestinaþia de locuinþe, trecute în proprietatea

statului2, al art. 480 C.civ. sau al Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unorimobile preluate în mod abuziv în perioada6 martie 1945 - 22 decembrie 19893 (fostulproprietar sau moºtenitorii acestuia),împotriva chiriaºilor titulari ai contractului deînchiriere încheiat cu unitatea administrativ-teritorialã, prin care se încearcã de cãtrenoul titular al dreptului de proprietate recu-perarea folosinþei imobilului.

Statul român a trebuit sã moºteneascãdin perioada comunistã o penurie acutã delocuinþe de închiriat la un preþ rezonabil ºi atrebuit, de aceea, sã arbitreze asupraproblemelor extrem de complexe ºi sensibiledin punct de vedere social pe care le puneconcilierea intereselor antagoniste aleproprietarilor ºi locatarilor. El avea deprotejat dreptul de proprietate al primilor, pe

1 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.2 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995.3 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, republicatã în M. Of., Partea I, nr. 279 din 4 aprilie

2005 ºi în M. Of., Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

52 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

de o parte, ºi de respectat drepturile socialeale celorlalþi, pe de altã parte. Totuºi, intere-sele legitime ale colectivitãþii cer într-unasemenea caz o repartiþie echitabilã asarcinii sociale ºi financiare pe care o pre-supun transformarea ºi reforma în domeniullocativ4, aspect pe care îl vom analiza dinprisma jurisprudenþei Curþii Europene aDrepturilor Omului.

2. Prorogãri legale ale efectelor con-tractelor de închiriere (Sedes materiae)

În cadrul studiului de faþã vom analizajurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului cu privire la garanþiile oferiteproprietarilor al cãror drept este restrâns deO.U.G. nr. 40/1999 ºi, în mod special,problemele apãrute în practica judiciarãinternã în legãturã cu interpretarea ºi apli-carea art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999. Pentruaceasta, se impune o scurtã trecere înrevistã a evoluþiei mãsurilor de protecþie dindomeniul legislaþiei locative:

§ Legea nr. 17/1994 pentru prelungireasau reînnoirea contractelor de închiriereprivind unele suprafeþe locative5 a vizatcontractele de închiriere, indiferent deproprietarul suprafeþei locative, aflate în cursde executare la data intrãrii în vigoare a legii(18 aprilie 1994), suprafeþe ocupate dechiriaºi, precum ºi cele folosite de aºezã-mintele social-culturale ºi de învãþãmânt, departide politice, sindicate ºi alte organizaþiineguvernamentale;

Subliniem cã prorogarea legalã dispusãdin Legea nr. 17/1994 nu a operat în cazulcontractelor de închiriere încheiate dechiriaºi cu proprietari particulari dupã 1ianuarie 1990 (art. 5). Aceste contracte,precum ºi cele încheiate în baza Legii nr.114/1996 produceau efecte numai încondiþiile ºi termenul prevãzut în contract (cuexcepþia unor locuinþe cu destinaþie specialã

pentru care opereazã unele reguliderogatorii).

Nu au beneficiat de prorogarea legalã(reînnoirea) contractelor de închiriere,chiriaºii care au schimbat în mod abuzivdestinaþia spaþiului închiriat (de exemplu, înspaþiu comercial). În acest din urmã caz pro-prietarul-locator putea cere în justiþie rezi-lierea contractului ºi evacuarea chiriaºului(art. 6 din Legea nr. 17/1994).

În cauza Georgeta Robitu c. României6Comisia Europeanã a Drepturilor Omului aconstatat cã deciziile Tribunalului ºi a Curþiide Apel Bucureºti prin care s-a respinscererea de evacuare a locatarilor pe motivcã fusese prelungit de drept contractul deînchiriere în baza art. 2 din Legea nr. 17/1994 constituie o ingerinþã în exerciþiuldreptului de proprietate al reclamantei,ingerinþã examinatã din prisma paragrafuluisecund al art. 1 din Protocolul nr. 1.

Comisia a reþinut cã hotãrârile instanþelorinterne nu relevã niciun motiv care sã con-ducã la concluzia cã interpretarea sauaplicarea de cãtre acestea a legislaþiei încauzã ar fi fost arbitrare sau nerezonabile.

În legãturã cu legislaþia românã privindprelungirea efectelor contractelor de închi-riere, Comisia a apreciat cã urmãreºte unscop legitim de politicã socialã, acela de aproteja interesele locatarilor într-o situaþiespecialã caracterizatã de penuria spaþiilorlocative la preþuri accesibile. Examinândjustul echilibru dintre interesul general alcomunitãþii ºi imperativul respectãrii drep-turilor fundamentale ale persoanei (cauzaSporrong ºi Lönnroth c. Suediei7), pentrua determina dacã aplicarea dispoziþiilorlegale era proporþionalã cu scopul urmãrit,Comisia a observat cã aceastã crizã aspaþiilor de locuit constituie un fenomencvasi-general pentru societãþile moderne.Prãbuºirea regimului comunist a accentuat

4 Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cauza Radovici ºi Stãnescu c. României, cererile conexate nr.68479/01, 71351/01 ºi 71352/01, hotãrârea din 2 noiembrie 2006, par. 88.

5 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994.6 CEDO, cauza Georgeta Robitu c. României, cererea nr. 33352/96, decizia de inadmisibilitate din 20 mai

1998, publicatã în Decizii ºi rapoarte (DR) 49, p. 67.7 CEDO, cauza Sporrong ºi Lönnroth c. Suediei, cererile conexate nr. 7151/75 ºi 7152/75, hotãrârea din 23

septembrie 1982, publicatã în Seria A nr. 52, p. 26, par. 69.

53JurisClasor CEDO – Iulie 2011

acest fenomen, legislaþia din 1989 neputândrãspunde noilor realitãþi economice, iarpentru remedierea acestei probleme statulromân a adoptat Legea nr. 17/1994, desti-natã sã permitã locatarilor sã beneficiezede condiþii adecvate de locuire.

În aprecierea Comisiei, interdicþia de aevacua locatarii pentru expirarea contrac-tului de închiriere nu a afectat alte motivece ar fi permis obþinerea aceluiaºi rezultatcu ajutorul forþei publice, cum ar fi nerespec-tarea obligaþiilor contractuale, neplata chirieietc.

În speþã, Comisia a remarcat cã singurulmotiv al cererii de evacuare era expirareasau lipsa unui contract de închiriere privindapartamentul ºi cã, deºi reclamanta a fostnevoitã sã împartã un apartament de treicamere cu alte trei persoane, aplicareadispoziþiilor legale nu a fost disproporþionatã,întrucât s-a urmãrit un scop legitim, avândîn vedere totodatã ºi marja de apreciereacordatã statelor contractante de art. 1 par.2 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatismutandis, cauza Spadea ºi Scalabrino c.Italiei8).

Într-o cauzã mai recentã, Vînãtoru c.României9, Curtea a constatat însã cãLegea nr. 17/1994 prevedea nu numai obli-gaþia proprietarilor de a respecta contractelede închiriere cu foºtii chiriaºi ai statuluipentru o duratã de 5 ani, ci ºi de a menþineaceleaºi condiþii contractuale, în special înlegãturã cu chiria care fusese stabilitã deautoritãþi dupã criteriile din Legea nr. 5/1973,fãrã a lua în considerare inflaþia foarteridicatã din anii ‘90. Din aceastã cauzã,reclamantul, care a fost pus în posesie înmod formal în 7 mai 1996, a primit chirie dela foºtii locatari ai statului, timp de mai multde 3 ani, o sumã lunarã medie de 1.585 lei,care reprezenta 0,41 euro la începutulperioadei în discuþie ºi 0,09 euro la sfârºit.

Curtea a reþinut cã, potrivit concluziilorunui raport de expertizã judiciarã admi-nistratã de Tribunalul Bucureºti, concluziicare nu au fost contestate de MinisterulFinanþelor, chiria lunarã medie practicatã pepiaþa imobiliarã pentru un singur apartamentdin imobil era de 861 de dolari. Chiriaefectivã impusã de Legea nr. 17/1994reprezenta aºadar aproximativ 0,03% dinchiria practicatã pentru un apartamentsimilar ºi 0,25% din salariul lunar mediu netla nivel naþional la acea vreme. Pe de altãparte, Curtea a reliefat cã din decizia din 26februarie 1998 a Consiliului General alMunicipiului Bucureºti rezultã cã impozituldatorat de reclamant ºi de celãlalt copro-prietar se ridica în 1998 la aproximativ53.530 lei, adicã aproape de trei ori valoareachiriei percepute în 1998 pentru apartament.

Curtea a apreciat cã aceste cifre suntrelevante în privinþa nivelului extrem descãzut al chiriei impuse reclamantului decãtre autoritãþi în temeiul Legii nr. 17/1994.Aceastã sumã nu permitea acoperireacheltuielilor de întreþinere ºi reparare sauimpozitul datorat pentru apartament, fãrã ase mai pune problema unui profit pentruproprietar, cãruia i se recunoºtea însã prinart. 31 din Legea nr. 114/1996 dreptul laveniturile din locaþiune (cauza Ghigo c.Maltei10, par. 66, cauza Urbárska ObecTrenèianske Biskupice c. Slovaciei11,par. 143-144).

În fine, s-a considerat cã sistemul creatde autoritãþile naþionale prin Legea nr. 17/1994, care fixa cuantumul chiriei la un nivelfoarte scãzut, nu instituia niciun mecanismcare sã permitã proprietarilor sã obþinã, lanevoie, subvenþii de la stat pentru acompensa ori atenua pierderile suferite cuîntreþinerea bunurilor ºi plata impozitelor,sau sã obþinã finanþãri pentru eventualereparaþii necesare, iar dacã nu, cel puþin sã

8 CEDO, cauza Spadea ºi Scalabrino c. Italiei, cererea nr. 12868/87, hotãrârea din 28 septembrie 1995,publicatã în Seria A nr. 315-B, p. 27, par. 39-41.

9 CEDO, cauza Vînãtoru c. României, cererea nr. 18429/02, hotãrârea din 14 octombrie 2008,www.echr.coe.int.

10 CEDO, cauza Ghigo c. Maltei, cererea nr. 31122/05, hotãrârea din 26 septembrie 2006, www.echr.coe.int.11 CEDO, cauza Urbárska Obec Trenèianske Biskupice c. Slovaciei, cererea nr. 74258/01, hotãrârea din 27

noiembrie 2007, www.echr.coe.int.

54 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

asigure posibilitatea mãririi chiriei pentru aacoperi aceste cheltuieli (a se vedea,mutatis mutandis, cauza Hutten-Czapskac. Poloniei12, par. 224, ºi, a contrario, cauzaMellacher ºi alþii c. Austriei13, par. 55).

În plus, reclamantul a fost obligat sãaccepte o chirie lunarã de circa 3.000 de orimai micã decât cea medie practicatã pepiaþa imobiliarã pentru un imobil similar.Dreptul de a se bucura de bunul sãu a fostrestrâns în diverse feluri, în mod deosebitprin lipsa opþiunii în alegerea locatarului ºia clauzelor contractului, care trebuiarespectat în forma acceptatã anterior deautoritãþi, dar ºi din cauza posibilitãþilorlimitate, chiar incerte, de a rezilia o convenþiepe care nici nu o semnase.

Faþã de aceste considerente, Curtea aconcluzionat cã, dincolo de marja de apre-ciere recunoscutã statului membru, restric-þiile suportate de reclamant în perioada îndiscuþie ºi, în mod deosebit, prin Legea nr.17/1994, în legãturã cu dreptul de folosinþãa bunului sãu, din pricina lipsei unuimecanism care sã compenseze aceastãsarcinã, au fost de naturã sã rupã echilibruljust dintre protecþia dreptului individului larespectarea bunurilor sale ºi cerinþeleinteresului general.

§ Legea nr. 112/1995 pentru reglemen-tarea situaþiei juridice a unor imobile cudestinaþia de locuinþe, trecute înproprietatea statului

Contractele de închiriere pentru aparta-mentele din imobilele vizate de acest actnormativ s-au prelungit, de drept, pe operioadã de 5 ani de la data rãmâneriidefinitive a hotãrârii de restituire în naturã aimobilului fostului proprietar sau altorpersoane îndreptãþite (moºtenitori sau rudepânã la gradul al doilea ale fostului proprietarîn viaþã care locuiau la 22 decembrie 1989cu chirie în imobil). Prorogarea a avutaplicabilitate numai în cazul chiriaºilor carelocuiau în acelaºi apartament cu persoanaîndreptãþitã la restituirea în naturã a

întregului apartament. Aceºti chiriaºi pot fievacuaþi mai devreme numai dupã acor-darea efectivã a unei locuinþe corespun-zãtoare de cãtre autoritãþile publice sau decãtre proprietar (schimb obligatoriu).

Chiriaºii din imobilele ce nu se restituieîn naturã fostului proprietar sau moºteni-torilor lui, care nu dispun de posibilitãþimateriale pentru a cumpãra apartamentulîn care locuiesc, continuã raporturile deînchiriere, plãtind chiria stabilitã prin lege (ase vedea art. 7 alin.1, art. 5 alin. 3 ºi art. 9alin. 7 din Legea nr. 112/1995). Aceastã dinurmã prorogare - fiind fãrã termen - nuurmeazã totuºi regimul juridic al denunþãriiunilaterale a contractului încheiat fãrãtermen. Art. 1436 alin. 2 C.civ. se referã lalipsa termenului hotãrât de cãtre pãrþi sauavut în vedere de pãrþi la încheiereacontractului, iar nu la intervenþii legislativedispuse ulterior încheierii contractului. Dealtfel, imobilul rãmânând în proprietateastatului, problema nu se pune în practicã.

§ O.U.G. nr. 40/1999 privind protecþiachiriaºilor ºi stabilirea chiriei pentruspaþiile cu destinaþia de locuinþe ce areglementat contractele de închiriere privindsuprafeþele locative cu destinaþia delocuinþe, precum ºi cele folosite de aºezã-mintele social-culturale ºi de învãþãmânt, departide politice, de sindicate ºi de alteorganizaþii neguvernamentale, legal înre-gistrate, prelungite sau reînnoite conformLegii nr. 17/1994 ºi aflate în curs de execu-tare la data intrãrii în vigoare a prezenteiordonanþe de urgenþã, cu incidenþã ºi asuprafolosinþei imobilelor dobândite prin contractede vânzare-cumpãrare încheiate cu încãl-carea prevederilor Legii nr. 112/1995 ºidesfiinþate prin hotãrâre judecãtoreascã;

Astfel, durata contractelor de închirierepentru suprafeþele locative deþinute de statsau de unitãþile administrative ale acestuiacu destinaþia de locuinþe sau folosite deunitãþi de învãþãmânt, aºezãminte social-culturale ori ca sedii de partide politice legal

12 CEDO, cauza Hutten-Czapska c. Poloniei, cererea nr. 35014/97, hotãrârea din 22 februarie 2005,www.echr.coe.int.

13 CEDO, cauza Mellacher ºi alþii c. Austriei, cererile nr. 10522/83, 11011/84 ºi 11070/84, hotãrârea din19 decembrie 1989, Seria A nr. 169.

55JurisClasor CEDO – Iulie 2011

înregistrate, de sindicate sau de organizaþiineguvernamentale, aflate în curs deexecutare, s-a prelungit de drept pentru operioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoarea ordonanþei. Aceastã prelungire rãmânevalabilã ºi în cazul redobândirii imobilelorrespective de cãtre foºtii proprietari sau demoºtenitorii acestora dupã intrarea învigoare a ordonanþei (art. l ºi art. 7). Totpentru o perioadã de 5 ani s-a prelungitdurata contractelor de închiriere pentrugarajele proprietate de stat (art. 8).

Printr-o decizie de inadmisibilitate din 7aprilie 2009 pronunþatã în cauza MariusAlbin Marinescu c. României14, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a amintitcã, potrivit unei jurisprudenþe constante,noþiunea de “victimã” este o noþiuneautonomã care trebuie interpretatã indepen-dent de noþiunile din dreptul intern careprivesc, spre exemplu, interesul sau cali-tatea pentru a acþiona. Pentru ca unreclamant sã se poatã pretinde victimã aunei încãlcãri a Convenþiei, trebuie sã fi fostpersonal sau direct afectat (cauza Tauiraºi alþii c. Franþei15). În speþã, Curtea aadmis cã reclamantul, în calitate de fondatorºi asociat al persoanei juridice Biblion ar fifost afectat de interpretarea datã de Curteade Apel Alba Iulia articolului 4 din O.U.G.nr. 40/1999 ºi de efectele hotãrârii pronun-þate de aceasta în 30 octombrie 2000, careau condus la evacuarea Biblion, însã aconstatat cã instanþele interne au decis înurma unei analize atente a statutului acesteiasociaþii cã nu poate fi inclusã în categoriaaºezãmintelor social-culturale la care sereferã art. 4 din O.U.G. nr. 40/1999, fiindavute în vedere scopurile lucrative aleactivitãþii acesteia, iar nu – aºa cum susþineareclamantul -, natura privatã a capitalului sauforma de organizare.

Întrucât în cazul redobândirii proprietãþiiºi a privatizãrii se schimbã persoanalocatorului, între noul proprietar si chiriaº(sau fostul chiriaº, care a cumpãrat locuinþaîn baza Legii nr. 112/1995, cumpãraredesfiinþatã prin hotãrâre judecãtoreascã lacererea fostului proprietar, recunoscut deinstanþã - art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999) seîncheie, la cererea chiriaºului un noucontract de închiriere pe perioada prorogãriilegale, potrivit procedurii prevãzute în art.9-10 din O.U.G. nr. 40/1999.

În legãturã cu prorogarea legalã, art. 13din O.U.G. nr. 40/1999 prevede 12 ipotezeîn care prelungirea (reînnoirea) contractelorde închiriere nu opereazã (de exemplu,chiriaºul sau membrii familiei sale suntproprietari ai unei locuinþe corespunzãtoarenevoilor familiei ori au înstrãinat o asemenealocuinþã dupã 1 ianuarie 1990, în aceeaºilocalitate; chiriaºul refuzã nejustificat sãpreia locuinþa oferitã în cadrul schimbuluiobligatoriu de locuinþã; sãvârºeºte anumitefapte ce contravin obligaþiilor locative etc.).Fãrã a întra în amãnunte, menþionãm cã lalit. a din art. 13 al O.U.G. nr.40/1999 seprecizeazã cã în cazul contractelor deînchiriere având ca obiect locuinþe proprie-tatea persoanelor fizice - altele decât celeprevãzute la art. 2-7 redobândite de foºtiiproprietari sau de moºtenitorii acestora oridobândite prin privatizare - prorogarealegalã nu se aplicã. În cazul acestor locuinþe,la expirarea termenului contractual, devineoperant dreptul chiriaºului la reînnoireacontractului de închiriere.

§ O.U.G. nr. 8/2004 privind prelungireaduratei unor contracte de închiriere16, cea reglementat situaþia juridicã a contractelorde închiriere, aflate în curs de executare ladata intrãrii sale în vigoare, privind

14 CEDO, cauza Marius Albin Marinescu c. României, cererea nr. 4244/02, decizie de inadmisibilitate din 7aprilie 2009, www.echr.coe.int. Reclamantul invocase faptul cã refuzul curþii de apel de a-i recunoaºte persoaneijuridice Biblion calitatea de aºezãmânt social-cultural (ce i-ar fi permis sã beneficieze de dispoziþiile O.U.G. nr.40/1999) ar fi adus o atingere nejustificatã drepturilor asociaþiei pe care o înfiinþase pentru a comunica idei ºiinformaþii privind subiecte de interes general.

15 Comisia Europeanã a Drepturilor Omului, cauza Tauira ºi alþii c. Franþei, cererea nr. 28204/95, decizia din4 decembrie 1995, Décisions et rapports 83, p. 112.

16 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, aprobatã prin Legea nr. 219/2004 publicatã în M.Of., Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004.

56 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

suprafeþele locative cu destinaþia de locuinþe(prelungire de drept pentru o perioadã de 5ani) sau privind garajele din proprietateastatului sau a unitãþilor administrativ-teritoriale (prelungire la cererea chiriaºilorpentru o perioadã de 3 ani);

Cu privire la evacuarea persoanelordintr-o locuinþã a statului ce a fãcut obiectulunui contract de închiriere al cãrui termen aexpirat, Curtea europeanã s-a pronunþat încauza C´osic´ c. Croaþiei17, în sensul cãpierderea locuinþei de cãtre o persoanã esteo formã extremã a ingerinþei în dreptul larespectarea domiciliului. Orice persoanã ceriscã o restrângere atât de gravã trebuie înprincipiu sã poatã cere unui tribunal inde-pendent sã stabileascã proporþionalitatea ºicaracterul rezonabil al mãsurii prin prismaart. 8 din Convenþie (a se vedea mutatismutandis cauza Stanková c. Slovaciei18),chiar dacã, potrivit dreptului intern, dreptulsãu de a folosi un imobil s-a stins. Or, deci-ziile autoritãþilor naþionale au fost întemeiatenumai pe concluzia cã reclamanta nu aveaniciun drept pentru a ocupa apartamentulpotrivit dreptului intern, fãrã a mai analizaproporþionalitatea mãsurii ce urma sã fieaplicatã, motiv pentru care s-a constatatîncãlcarea art. 8 din Convenþie.

§ OUG nr. 44/2009 privind durata unorcontracte de închiriere pentru suprafeþelocative cu destinaþia de locuinþe19, careprevede cã durata contractelor de închiriereprivind suprafeþele locative cu destinaþia delocuinþe, din proprietatea statului sau aunitãþilor administrativ-teritoriale, regle-mentate de O.U.G. nr. 8/2004 privind prelun-girea duratei unor contracte de închiriere,aprobatã prin Legea nr. 219/2004, pentrucare a operat tacita relocaþiune, în condiþiileprevãzute la art. 1437 C.civ., este de 5 anide la data intrãrii în vigoare a prezenteiordonanþe de urgenþã.

Se poate lesne observa cã aceastãprelungire nu priveºte ºi închirierea garajelordin proprietatea statului sau a unitãþilor

administrativ-teritoriale care fãcuse obiectulO.U.G. nr. 8/2004. Pentru a opera trebuieîndeplinite condiþiile art. 1437 C.civ., calocatarul sã rãmânã ºi sã fie lãsat în posesiedupã expirarea termenului stipulat princontractul de locaþiune, considerându-se cãlocaþiunea a fost reînnoitã, efectele sale fiinddeterminate dupã dispoziþiile relative lalocaþiunea fãrã termen.

3. Obligaþia de notificare a chiriaºiloravând în desfãºurare un contract de în-chiriere cu statul

Existã douã raporturi juridice în care statula intervenit prin mãsuri de protecþie: celedintre foºtii proprietari care redobândescdreptul de proprietate asupra imobilelorpreluate anterior de stat ºi chiriaºii care auîncheiat înainte de data restituirii contractede închiriere cu statul, dar ºi cele dintre foºtiiproprietari ºi cumpãrãtorii (în baza Legii nr.112/1995), al cãror titlu este „desfiinþat”.

Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr.40/1999, „(1) în vederea încheierii nouluicontract de închiriere, în termen de 30 dezile de la data intrãrii în vigoare a prezenteiordonanþe de urgenþã sau de la deschiderearolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi vanotifica chiriaºului sau fostului chiriaº, prinexecutorul judecãtoresc, data ºi loculîntâlnirii. Notificarea va fi comunicatã prinscrisoare recomandatã cu confirmare deprimire.

(2) Chiriaºul sau fostul chiriaº esteobligat cã comunice în scris proprietarului,cu confirmare de primire, cererea de aîncheia un nou contract de închiriere, întermen de cel mult 30 de zile de la primireanotificãrii.

(3) În cazul în care chiriaºul sau fostulchiriaº comunicã proprietarului cã nu ceresã încheie un nou contract de închiriere,acesta este obligat sã îi predea proprie-tarului locuinþa pe bazã de proces-verbal,în termen de cel mult 60 de zile de la datanotificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea

17 CEDO, cauza Katarina Æosiæ c. Croaþiei, cererea nr. 28261/06, hotãrârea din 15 ianuarie 2009,www.echr.coe.int.

18 CEDO, cauza Stanková c. Slovaciei, cererea nr. 7205/02, hotãrârea din 9 octombrie 2007, www.echr.coe.int.19 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 330 din 19 mai 2009.

57JurisClasor CEDO – Iulie 2011

locuinþei înãuntrul acestui termen îl îndrep-tãþeºte pe proprietar sã cearã în justiþieevacuarea necondiþionatã a locatarilor, cuplata daunelor-interese, pe calea ordonanþeipreºedinþiale.”

Conform prevederilor art. 11 din acelaºiact normativ, „(1) nerespectarea de cãtreproprietar a dispoziþiilor art. 10 alin. 1 atrageprelungirea de drept a contractului deînchiriere anterior pânã la încheierea unuinou contract de închiriere. Neplata chirieipânã la încheierea noului contract deînchiriere nu poate fi invocatã de proprietarca motiv de evacuare a chiriaºului sau afostului chiriaº.

(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzulnejustificat al chiriaºului sau al fostuluichiriaº de a încheia un nou contract de închi-riere în termen de 60 de zile de la primireanotificãrii îl îndreptãþeºte pe proprietar sãcearã în justiþie evacuarea necondiþionatãa locatarilor, cu plata daunelor-interese, pecalea ordonanþei preºedinþiale.”

În practica judiciarã20, s-a reþinut cã ladata restituirii imobilului (28 septembrie2004), era în vigoare contractul de închiriereîncheiat de Primãria Municipiului Bucureºticu chiriaºii pârâþi, pe o duratã de 5 ani, pânãla data de 18 aprilie 2004 ºi prelungit prinactul adiþional, în baza O.U.G. nr. 8/2004.Astfel, la data de 28 septembrie 2004, datãla care reclamanþii au dobândit dreptul deproprietate asupra apartamentului, con-tractul de închiriere dintre pârâþi ºi stat seafla în desfãºurare, el fiind deja prelungitprin efectele O.U.G. nr. 8/2004. Aceastãprorogare legalã a fost acordatã de drept,în virtutea legii, deoarece la data intrãrii învigoare a ordonanþei de urgenþã menþionate,

raporturile locative contractuale se desfã-ºurau între stat ºi chiriaº, iar reclamantei nui se recunoscuse încã dreptul de proprietateasupra locuinþei, dreptul ei fiind constituitulterior, la data de 28 septembrie 2004, datãla care contractul de închiriere încheiat întrepârâtã ºi Administraþia Fondului Imobiliarºi-a încetat efectele.

Prima problemã care se punea în speþaamintitã era aceea dacã pârâtul are sau nudreptul de a beneficia în continuare defolosinþa locuinþei în calitate de chiriaº, înbaza unui contract de închiriere pe careproprietarul este obligat sã îl încheie cuchiriaºul21.

În opinia noastrã, pârâtul are dreptul laîncheierea unui contract de închiriere cuproprietarul, care este obligat sã încheieacest contract, în condiþiile limitativ prevã-zute de O.U.G. nr. 40/1999, inclusiv dupãdata de 8 aprilie 2004, pentru urmãtoarelemotive.

Reþinem în primul rând faptul cã dispo-ziþiile O.U.G. nr. 8/2004 nu reprezintã un actnou de reglementare a protecþiei juridiceacordate chiriaºilor, aºa cum a fost O.U.G.nr. 40/1999, ci doar un act normativ deprelungire a unora dintre termenele deînchiriere introduse sau prelungite (la rândullor) de O.U.G. nr. 40/1999. Astfel, pentrunerespectarea dispoziþiilor O.U.G. nr. 8/2004, instanþa va apela tot la sancþiunileprevãzute de O.U.G. nr. 40/1999, ca ºi actnormativ-cadru în materie, acesta fiindmotivul pentru care apreciem cã ºi în speþaamintitã, erau aplicabile dispoziþiile O.U.G.nr. 40/1999 dupã data de 8 aprilie 2004.

Prin urmare, dispoziþiile art. 13 din Legeanr. 10/2001, republicatã, fac trimitere la

20 Dec. civ. nr. 2016/R din 11.12.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.21 Printr-o decizie din 10 noiembrie 2006, citatã în cauza Tarik c. României, Curtea de Apel Bucureºti a

statuat cã un chiriaº care dispunea de un contract de închiriere prelungit ope legis pânã la data de 8 aprilie 2004din cauza netrimiterii unei notificãri, în conformitate cu O.U.G. nr. 40/1999, beneficiazã, în lipsa repetatã a uneiastfel de notificãri, de prelungirea contractului sãu de închiriere încã o datã pentru o perioadã de 5 ani, întemeiul art. 14 din ordonanþã, cu excepþia cazului în care renunþa la beneficiul acordat prin O.U.G. nr. 40/1999sau în care ajungea la un acord cu proprietarul sãu în privinþa unei alte durate a contractului de închiriere. Într-oaltã cauzã, printr-o decizie din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureºti a statuat cã, din cauza lipsei notificãriiîn condiþiile de fond ºi formã ale O.U.G. nr. 40/1999, contractul de închiriere respectiv era prelungit încã o datãpentru o perioadã de 5 ani.

58 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

dispoziþiile O.U.G. nr. 40/1999 în sensul cã„în cazul imobilelor restituite prin procedurileadministrative prevãzute de prezenta legesau prin hotãrâre judecãtoreascã suntaplicabile prevederile privind contractele deînchiriere cuprinse în O.U.G. nr. 40/1999privind protecþia chiriaºilor ºi stabilirea chirieipentru spaþiile cu destinaþia de locuinþã,aprobatã cu modificãri ºi completãri prinLegea nr. 241/2001, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare”.

Încãlcarea dreptului de proprietate alreclamantei prin faptul cã nu poate intraimediat în posesia apartamentului estejustificatã legal de O.U.G. nr. 40/1999, curol de protecþie socialã, iar actul normativmenþionat pãstreazã un just echilibru întremodul de exercitare a dreptului deproprietate ºi dreptul chiriaºilor la un traidecent ºi la o locuinþã.

Aceasta deoarece statul are obligaþii atâtfaþã de proprietar, cât ºi faþã de chiriaº ºi alimitat pe o perioadã rezonabilã dreptul defolosinþã al bunului de cãtre proprietar pentruca problema locativã a chiriaºilor sã poatãfi rezolvatã.

Rezultã astfel, în mod neechivoc, faptulcã pârâtul, în calitate de chiriaº într-un imobilce a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001,are dreptul la reînnoirea contractului anteriorîncheiat cu statul în condiþiile generaleprevãzute de O.U.G. nr. 40/1999 ºi, înspecial, în baza art. 9 ºi urmãtoarele dinactul normativ menþionat, care prevãdprocedura încheierii contractului.

În cazul nerespectãrii de cãtre proprietara procedurii prevãzute de lege, contractulde închiriere anterior se prelungeºte dedrept, conform dispoziþiilor art. 11 din O.U.G.nr. 40/1999, astfel cã, în baza acestui textde lege, pârâtul are dreptul de a locui încontinuare în apartament, iar persoanaprejudiciatã pentru refuzul de a încheiacontractul este proprietarul, care nu poate

încasa chiria. În acest context, dispoziþia deîncetare a contractului de închiriere dintrestat ºi chiriaº, cuprinsã în titlul de proprietateal reclamantei emis de unitateaadministrativã, este fireascã, în condiþiile încare, în baza legilor în vigoare, noulproprietar este obligat sã încheie un noucontract cu chiriaºul (a se vedea în acestsens ºi dispoziþiile art. 7 din O.U.G. nr. 40/1999).

Rezultã cã reclamanþii trebuiau sãrespecte prevederile art. 10 din O.U.G. nr.40/1999, potrivit cãrora, în vederea încheieriinoului contract de închiriere, în termen de30 de zile de la data intrãrii în vigoare aprezentei ordonanþe de urgenþã sau de ladeschiderea rolului fiscal, dupã caz,proprietarul îi va notifica chiriaºului saufostului chiriaº, prin executorul judecãtoresc,data ºi locul întâlnirii22. Notificarea va ficomunicatã prin scrisoare recomandatã cuconfirmare de primire. Chiriaºul sau fostulchiriaº este obligat cã comunice în scrisproprietarului, cu confirmare de primire,cererea de a încheia un nou contract deînchiriere, în termen de cel mult 30 de zilede la primirea notificãrii.

A doua problemã care se ridica în speþãera dacã notificarea trimisã de reclamanþirespecta exigenþele cerute de actul normativcu privire la conþinutul notificãrii. Or, prinnotificarea din 13.04.2007 reclamanþii aupus în vedere pârâtului sã elibereze imobilulîn termen de 30 de zile de la primireanotificãrii, având în vedere cã se doreºteîncetarea tacitei relocaþiuni dintre pãrþi.Potrivit dispoziþiilor art. 10 din actul normativmenþionat mai sus, notificarea trebuia fãcutãîn vederea încheierii noului contract deînchiriere, iar nu în vederea eliberãriiimobilului. Astfel, nefiind respectateprevederile art. 10 din O.U.G. nr. 40/1999,s-a reþinut aplicarea sancþiunii din art. 11,respectiv prelungirea de drept a contractului

22 Curtea de Apel Alba Iulia - Secþia civilã, decizia nr. 340 din 14 aprilie 2006, Publicatã în: “BuletinulJurisprudenþei - Culegere de practicã judiciarã pe anul 2006, Curtea de Apel Alba Iulia”.

23 Dec. civ. nr. 2016/R din 11.12.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.

59JurisClasor CEDO – Iulie 2011

de închiriere anterior pânã la încheierea unuinou contract de închiriere23.

3.1. Data naºterii obligaþiei de notifi-care în cazul chiriaºilor-cumpãrãtori

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, încazul contractelor de vânzare-cumpãrareîncheiate cu încãlcarea prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situaþieijuridice a unor imobile cu destinaþia delocuinþe, trecute în proprietatea statului, ºidesfiinþate prin hotãrâre judecãtoreascã,proprietarul recunoscut de justiþie va încheiacu persoanele care au cumpãrat locuinþa înbaza Legii nr. 112/1995 ºi care o ocupãefectiv, la cererea acestora, un contract deînchiriere pentru o perioadã de 5 ani.

Într-o opinie, se apreciazã cã prinfolosirea termenului „desfiinþat” legiuitorul aurmãrit atât cazurile în care contractul devânzare-cumpãrare a fost anulat, cât ºi cazuladmiterii acþiunii în revendicare formulate defostul proprietar, întrucât s-a avut în vedereprotejarea chiriaºului-cumpãrãtor în situaþiaîn care titlul pe care îl deþine nu ar maiproduce efecte juridice care sã-i asigurefolosinþa asupra spaþiului.

În opinia noastrã, prin noþiunea decontract „desfiinþat” se poate avea în vederenumai contractul anulat prin hotãrâre judecã-toreascã irevocabilã, faþã de prevederealegalã expresã ºi faþã de aspectul cãobligarea noului proprietar la respectareaunui drept locativ este o limitare a exerciþiului

dreptului sãu de proprietate, iar limitãriletrebuie sã fie prevãzute în mod expres ºilimitativ de lege.

Astfel, deºi se creeazã o situaþie deinegalitate între cele douã categorii dechiriaºi (pe de o parte, chiriaºul cumpãrãtor,cu contract anulat irevocabil ºi pe de altãparte, chiriaºul cumpãrãtor faþã de care afost admisã în mod irevocabil acþiunea înrevendicare), nu se poate acoperi aceastãinjusteþe legislativã prin extinderea unul textlimitativ, fãrã a fi încãlcate alte principii dedrept24.

În practica judiciarã au apãrut opiniicontradictorii cu privire la aplicabilitatea art.6 din O.U.G. nr. 40/1999 dupã data de 8aprilie 2004, susþinându-se cã în prezent numai produce efecte.

Curtea Constituþionalã s-a pronunþat prindecizia nr. 711 din 24 octombrie 200625

asupra excepþiei de neconstituþionalitate adispoziþiilor art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, înmotivarea cãreia autorii susþineau cãdispoziþiile de lege criticate vin în contradicþiecu prevederile art. 16 alin. 1 din Constituþie,deoarece permit încheierea unui contract deînchiriere pentru o perioadã de 5 ani numaipersoanelor care au cumpãrat locuinþa înbaza Legii nr. 112/1995, nu ºi celor care,deºi nu au figurat drept cumpãrãtori ailocuinþei, au avut totuºi calitatea de membride familie ai celui care a cumpãratrespectivul imobil.

Prin deciziile nr. 742 din 26 octombrie200626, nr. 314 din 29 martie 200727, nr. 357din 17 aprilie 200728, nr. 761 din 18

24 Aceeaºi terminologie este utilizatã de legiuitor ºi în art. 50 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 10/2001, chiar ºi dupãmodificarea intervenitã prin Legea nr. 1/2009, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Cu toateacestea, existã dispoziþii care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 10/2001 ºi care se aplicã încontinuare ca dispoziþii proprii ale Legii nr. 247/2005 (art. 6), potrivit cãrora „imobilele înstrãinate cu încãlcareaprevederilor legale, obiect al unor acte juridice desfiinþate prin hotãrâri judecãtoreºti definitive ºi irevocabile,notificate potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicatã, se restituie în naturã” (s.n.). Or, este evidentcã legiuitorul a avut în vedere numai repunerea în situaþia anterioarã ca urmare a anulãrii („desfiinþãrii”) actului,care ar permite ulterior „restituirea în naturã” de cãtre stat, iar nu revendicarea, care presupune primirea înposesie a imobilului de cãtre proprietar direct de la neproprietar (chiriaº-cumpãrãtor), în baza hotãrârii instanþeide admitere a acþiunii.

25 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 973 din 5 decembrie 2006.26 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006.27 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007.28 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007.

60 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

septembrie 200729, nr. 473 din 6 mai 200830,nr. 90 din 20 ianuarie 200931, nr. 266 din 24februarie 200932 Curtea Constituþionalã apãstrat aceeaºi jurisprudenþã în privinþa art.6 din O.U.G. nr. 40/1999, în sensul cãlegiuitorul a statuat cã dreptul de a cereîncheierea unui contract de închiriere este,în acest caz, un drept personal recunoscutnumai titularilor contractelor de vânzare-cumpãrare în baza Legii nr. 112/1995, iardacã ar fi recunoscut ºi acelor persoane,care, deºi nu au figurat drept cumpãrãtori ailocuinþei, au avut totuºi calitatea de membride familie ai celui care a cumpãratrespectivul imobil, echilibrul dintre cele douãcategorii de persoane ºi dintre drepturile lorconstituþionale ar fi deteriorat, ajungându-sela situaþia în care proprietarul recunoscut dejustiþie nu ar mai putea sã se bucure deatributele dreptului sãu de proprietate.

Curtea a apreciat cã statul, chemat sãmedieze conflictul locativ dintre proprietarulpersoanã fizicã ºi chiriaº, a procedat corect,asigurându-i primului posibilitatea valori-ficãrii atributelor dreptului sãu de proprietate,îngrijindu-se totodatã de protecþia celui de-aldoilea împotriva unor eventuale abuzuri, prininstituirea unor exigenþe rezonabile fãrã acãror satisfacere chiriaºul nu poate fi obligatsã elibereze locuinþa. Instituirea de regimurijuridice diferite în situaþii care impun rezolvãridiferite nu poate fi apreciatã drept oîncãlcare a principiului egalitãþii în faþa legiiºi a prevederilor art. 16 din Constituþie33.

De asemenea, cu trimitere la decizia nr.224 din 7 decembrie 199934, Curtea astatuat cã legiuitorul este îndreptãþit, stabi-lind conþinutul ºi limitele dreptului de proprie-tate, sã þinã seama nu numai de intereseleproprietarilor, ci ºi de cele ale chiriaºilor,cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o

locuinþã, realizând un echilibru între celedouã comandamente constituþionale.

Faþã de claritatea textului în discuþie ºide jurisprudenþa Curþii Constituþionale,apreciem cã norma juridicã produce încãefecte ºi garanteazã chiriaºilor-cumpãrãtorivocaþia la încheierea unui contract deînchiriere pentru spaþiul pentru careîncheiaserã contract de vânzare-cumpãrarecu statul. În cazul în care apar conflicte întrepãrþile implicate, instanþa este cea care vadecide cum trebuie asigurat echilibrul justdintre protecþia dreptului individului larespectarea bunurilor sale ºi cerinþeleinteresului general în domeniul locativ.

Obligaþia de a-i notifica pe chiriaºii-cumpãrãtori se naºte la momentul rãmâneriiirevocabile a hotãrârii judecãtoreºti dedesfiinþare a contractului de vânzare-cum-pãrare, iar nu la data pronunþãrii sentinþeinedefinitive, obligaþia - ca ºi dreptul corelativ- fiind afectatã de o condiþie suspensivã,respectiv desfiinþarea irevocabilã a con-tractului de vânzare-cumpãrare.

Printr-o interpretare sistematicã ºiistorico-teleologicã a art. 6 din O.U.G. nr.40/1999, raportat la art. 15 din Legea nr.10/2001, rezultã cã reactivarea drepturilorlocative ale fostului chiriaº-cumpãrãtor alcãrui contract de vânzare-cumpãrare a fostdesfiinþat irevocabil ulterior intrãrii în vigoarea O.U.G. nr. 40/1999, are loc începând cudata rãmânerii irevocabile a hotãrâriijudecãtoreºti de constatare a nulitãþii abso-lute a contractului de vânzare- cumpãrare.

În consecinþã, s-a stabilit cã în cazul încare proprietarul nu îºi îndeplineºte obligaþialegalã, premisã pentru încheierea contrac-tului de închiriere, impusã de prevederile art.10 raportat la art. 15 din Legea nr. 10/2001,coroborate cu art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999,prelungirea de drept a contractului de

29 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007.30 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008.31 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009.32 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009.33 Cu trimitere la decizia Curþii Constituþionale nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 411

din 12 iunie 2003.34 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000.

61JurisClasor CEDO – Iulie 2011

închiriere opereazã din momentul rãmâneriiirevocabile a hotãrârii judecãtoreºti dedesfiinþare a contractului de vânzare-cum-pãrare, iar nu retroactiv, de la data intrãrii învigoare a ordonanþei, întrucât la acea datãrecurenþii deþineau locuinþa în temeiul con-tractului de vânzare-cumpãrare, desfiinþatulterior.

Într-o cauzã privind desfiinþarea contrac-tului de vânzare-cumpãrare încheiat în bazaLegii nr. 112/1995, Tribunalul Bucureºti, cainstanþã de apel, a reþinut cã art. 2 din O.U.G.nr. 40/1999 prevede într-adevãr cã termenulcurge de la intrarea în vigoare a Ordonanþei,însã art. 6 din aceeaºi ordonanþã regle-menteazã altã situaþie juridicã decât ceaprevãzutã de art. 2, respectiv a persoanelorcãrora le-a fost desfiinþat contractul devânzare-cumpãrare încheiat în baza Legiinr. 112/1995, situaþie pentru care s-amenþionat expres cã “proprietarul recu-noscut de justiþie va încheia cu persoanelecare au cumpãrat locuinþa în baza Legii nr.112/1995 ºi care o ocupã efectiv, la cerereaacestora, un contract de închiriere pentru operioadã de 5 ani”. Faþã de aceastã dispo-ziþie legalã, nu poate fi primitã interpretarea,în sensul cã termenul de 5 ani prevãzut deart. 6 curge de la momentul intrãrii în vigoarea Ordonanþei, întrucât aceastã interpretarear încãlca dispoziþia legalã care vorbeºte de“un contract de închiriere pentru o perioadade 5 ani”.

În recursul împotriva acestei hotãrâri35,Curtea de Apel Bucureºti a considerat cãeste inacceptabil sã se impunã proprietariloro obligaþie atât de grea ca aceea de a pãstralocatarii în imobilul lor, mai mulþi ani, în lipsaunei posibilitãþi concrete ºi reale de a încasao chirie. Esenþa contractului de închiriere oreprezintã plata chiriei, care în prezentacauza nu se regãseºte. Stabilind cã în cauzãau fost greºit aplicate dispoziþiile art. 13 ºiart. 14 din O.U.G. nr. 40/1999, Curtea a

admis recursul ºi, pe cale de consecinþã,acþiunea principalã prin care s-a solicitatevacuarea pârâtei pentru lipsã de titlu.

Cu privire la contradicþia aparentã dintreaceste douã soluþii, diametral opuse, vomface referiri pe larg la argumentele juridiceprin lumina jurisprudenþei CEDO, reþinânddeocamdatã cã nu se poate reþine, în opinianoastrã, o inaplicabilitate de plano a art. 6din O.U.G. nr. 40/1999, instanþa avândsarcina de a aprecia între cele douã categoriide interese ºi între cele douã categorii depatrimonii, pentru a nu se produce o încãl-care a art. 1 din Protocolul 1 al Convenþiei.

3.2. Consecinþele depãºirii termenului(efectuarea notificãrii dupã expirareatermenului legal)

Se aratã în practica judiciarã cã trebuiefãcutã o distincþie: în cazul în care s-arespectat procedura notificãrii, iar pãrþile auajuns la o înþelegere, devin aplicabiledispoziþiile art. 14 ºi urmãtoarele din O.U.G.nr. 40/1999, care reglementeazã expirareatermenului ºi reînnoirea contractului dintreproprietar ºi chiriaº, iar în cazul în care nus-a respectat procedura notificãrii, iarcontractul anterior (cel încheiat de chiriaºcu o altã persoanã decât proprietarul actual)s-a prelungit în sensul art. 11 alin. 1, aceastãprelungire dureazã cel mai târziu pânã la 8aprilie 2004 sau pânã la încheierea unui noucontract de închiriere.

Astfel, s-a reþinut36 cã reclamanþii cumpã-rãtori ai unui imobil restituit în temeiul Legiinr. 10/2001 nu au respectat dispoziþiile art.9 ºi art. 10 din O.U.G. nr. 40/1999 (în vecheanumerotare). Deºi rolul fiscal fusese deschisîncã din 2 septembrie 2003, notificarea afost trimisã chiriaºilor abia la 13 ianuarie2004, deci cu depãºirea termenului de 30de zile. În aceste condiþii, prin nerespectareaart. 10 alin. 1, în temeiul art. 11, contractulde închiriere a fost prelungit de drept, pânã

35 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a III-a civilã ºi pentru cauze cu minori ºi de familie, dec. civ. nr. 5 din 8ianuarie 2007, nepublicatã.

36 Sent. civ. nr. 2855 din 16 februarie 2006, pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, citatã în C.Nica, Protecþia chiriaºilor prin OUG nr. 40/1999 ºi Legea nr. 10/2001, p. 89-90.

62 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

la încheierea unui nou contract de închiriere.Prin urmare, sancþiunea legalã a nerespec-tãrii de cãtre proprietar a procedurii denotificare este prelungirea contractuluianterior, evident, în situaþia în care acestaexpirã, dar numai pânã la încheierea unuinou contract de închiriere.

Se mai aratã, pe de altã parte, cã aceastãprevedere trebuie coroboratã cu principiulstatuat în art. 2 din acelaºi act normativ,astfel cum a fost modificat prin Legea nr.241/2001, care limiteazã protecþia chiriaºilorpe o perioadã de 5 ani de la data intrãrii învigoare a ordonanþei de urgenþã, deci pânãla 8 aprilie 2004. În cazul de faþã, nerespec-tarea de cãtre proprietari a proceduriiprevãzute de art. 10 alin. 1 ar fi avut ca efectmenþinerea efectelor contractului de închi-riere încheiat de pârâþi cu Primãria Muni-cipiului Bucureºti, cu termen pânã la 10aprilie 2005, deci cu depãºirea protecþieilegale oferite chiriaºului.

Nu se poate reþine argumentul pârâþilor,în sensul cã prin nerespectarea proceduriide notificare, contractul anterior ar fi pre-lungit pentru încã 5 ani, pânã la 10 aprilie2009. Astfel, pe de o parte, aceastã inter-pretare ar fi contrarã dispoziþiilor exprese aleart. 11 alin. 1, potrivit cãrora prelungireacontractului anterior se face pânã la înche-ierea unui nou contract, iar pe de altã parte,s-ar da posibilitatea ca din cauza unui viciuprocedural, proprietarul sã fie sancþionat,sine die, cu pierderea unui atribut esenþialal dreptului sãu, usus.

3.3. Conþinutul notificãrii

În situaþia în care persoana juridicãdeþinãtoare a imobilului nu a comunicatchiriaºului în scris cu confirmare de primire,în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuinþei, persoananoului proprietar, iar proprietarul nu a noti-

ficat chiriaºului, prin executorul judecã-toresc, data ºi locul întâlnirii, cererea deevacuare a fost respinsã ca neîntemeiatã.

Astfel, s-a reþinut37 cã, potrivit art. 10 alin.1 din O.U.G. nr. 40/1999, în vedereaîncheierii noului contract de închiriere, întermen de 30 de zile de la data intrãrii învigoare a ordonanþei, proprietarul trebuia sãnotifice chiriaºului, prin executor judecã-toresc, data ºi locul întâlnirii. Aceastã cerinþãa ordonanþei nu a fost respectatã de cãtreproprietar, notificarea emisã la 27 noiembrie2001 nefiind trimisã prin executoruljudecãtoresc. Este adevãrat cã reclamantaa notificat pârâþii prin executorul judecã-toresc la data de 11 octombrie 2001, anterioremiterii celei de-a doua notificãri, numai cãprin aceasta, chiriaºii sunt somaþi în vedereapãrãsirii apartamentului pânã la data de 31octombrie 2001, ºi nu în vederea întâlniriipentru încheierea noului contract deînchiriere. Proprietarul, somându-i pechiriaºi sã pãrãseascã imobilul, nu arespectat procedura specialã instituitã deO.U.G. nr. 40/1999.

Într-o altã speþã38, s-a reþinut cã nu suntîndeplinite cerinþele legii prin notificareachiriaºului doar în ceea ce priveºte schimbulde locuinþe, deoarece lipseºte un elementesenþial, ºi anume intenþia proprietarului dea încheia contract de închiriere. Prin urmare,constatând cã nu au fost respectate toatecerinþele impuse de art. 10 din O.U.G. nr.40/1999, consecinþa este cea prevãzutã deart. 11 din acelaºi act normativ, în sensulcã acþiunea formulatã de reclamanþi pe calede ordonanþã preºedinþialã, privindevacuarea necondiþionatã a pârâþilor, a fostrespinsã ca neîntemeiatã.

Notificarea chiriaºului în vederea înche-ierii contractului de închiriere se face prinexecutorul judecãtoresc, însã prin scrisoarerecomandatã cu confirmare de primire,

37 Dec. civ. nr. 365 din 19 martie 2002, Tribunalul Harghita, în Culegere de practicã judiciarã pe anul 2002,Ministerul Justiþiei, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.

38 Sent. civ. nr. 8364 din 1 noiembrie 2004 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, citatã în C.Nica, Op. cit., p. 99.

63JurisClasor CEDO – Iulie 2011

cerinþa legalã nefiind îndeplinitã dacã notifi-cãrile au fost comunicate prin agent proce-dural39. S-a mai constatat cã prin notificareaadresatã pârâtei, reclamantul nu a stabilitlocul întâlnirii, menþionând domiciliul frateluisãu, fãrã a indica însã adresa exactã undeurma a avea loc întâlnirea pãrþilor.

Contrar acestei opinii (minoritare, aºacum se constatã într-o culegere de practicãrecentã în materie40), se reþine cã efectuareachiar de cãtre executorul judecãtoresc aprocedurii de comunicare a notificãrii este oformalitate mai completã decât cea aexpedierii prin scrisoare recomandatã cuconfirmare de primire.

Într-o altã speþã41, s-a reþinut însã cã, deºinu s-a fãcut dovada comunicãrii notificãriiadresate de reclamant pârâtei prin scrisoarerecomandatã cu confirmare de primire, înraport de faptul cã pârâta a rãspuns chiar laaceastã notificare, în termen util, instanþanu poate reþine nerespectarea sub acestaspect a dispoziþiilor art. 10, acesteprevederi legale instituite pentru protecþiachiriaºilor având ca finalitate siguranþacunoaºterii de cãtre aceºtia a atitudiniiproprietarului, datã fiind ºi sancþiuneaaplicabilã în situaþia necomunicãrii unuirãspuns la notificarea acestuia, în termende cel mult 30 de zile de la primire.

Într-o speþã42, s-a reþinut cã notificareatrimisã de reclamant nu cuprinde cerereapentru încheierea unui nou contract, cufixarea datei ºi locului pentru acestea. Prinaceastã notificare li se pune în vederechiriaºilor faptul cã nu au solicitat încheiereaunui nou contract ºi, drept urmare, sãpãrãseascã imobilul. Aºa fiind, în temeiul art.11 alin. 1, contractul pârâþilor este de dreptprelungit pânã la încheierea noului contract.Legea este cea care instituie sancþiunipentru proprietari ºi chiriaºi, constând înîncheierea unui contract de închiriere,

reglementând expres obligaþiile ºi drepturilecare le revin pentru aceasta, iar încãlcareaacestora atrage prelungirea de drept acontractului, pânã la intrarea în legalitate.

Sub acest aspect, în altã cauzã43, s-areþinut cã din analiza notificãrii emise dereclamantã, rezultã cã aceasta a solicitatpârâþilor comunicarea numelor ºi prenu-melor persoanelor care locuiesc efectiv laadresa în litigiu, calitatea acestora ºiveniturile nete lunare pe membru de familielocatar, în vederea perfectãrii unui contractde închiriere. S-a solicitat comunicareaacestor înscrisuri în termen de 10 zile de ladata primirii notificãrii, aceastã datã fiind ceade 04 septembrie 2006.

Prin notificarea nr. 509 N/13.09.2006,pârâþii au rãspuns cã, în vederea încheieriicontractului de închiriere, îi vor sta ladispoziþie reclamantei cu toate actelesolicitate prin notificare la data ºi locul pecare îl va stabili aceasta, în vederea sem-nãrii acestuia în conformitate cu prevederileO.U.G. nr. 40/1999.

Ulterior, prin notificarea primitã în 23octombrie 2006, reclamanta a solicitattransmiterea documentelor ºi dateloramintite prin notificarea anterioarã, întrucâtacestea nu au fost trimise.

Rezultã cã notificarea a fost trimisã înprimul rând pentru încheierea contractuluide închiriere, iar în subsidiar pentruefectuarea schimbului obligatoriu delocuinþã, astfel încât cererea de evacuarese încadreazã în ipoteza prevãzutã de art.11 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999.

Având în vedere cã termenul de 60 dezile curge de la data de 04 septembrie 2006,fiind împlinit la data introducerii cererii dechemare în judecatã (08 noiembrie 2006),rezultã cã sunt îndeplinite condiþiileprevãzute de art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr.40/1999.

39 C. Nica, Op. cit., p. 99.40 C. Nica, Op. cit., p. 10841 Sent. civ. nr. 8364 din 1 noiembrie 2004, C. Nica, Op. cit., pag. 99.42 Dec. civ. nr. 1289 din 7 iunie 2002 a Curþii de Apel Cluj, cu notã criticã, publicatã în Culegere de practicã

judiciarã pe anul 2002, Ministerul Justiþiei, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.43 Dec. civ. nr. 402 R din 19.03.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a III-a Civilã, nepublicatã.

64 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

4. Jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului ºi raportarea acesteiala problema aplicabilitãþii art. 6 din OUGnr. 40/1999

Prima cauzã în care Curtea Europeanãa Drepturilor Omului s-a pronunþat cu privirela convenþionalitatea prevederilor O.U.G. nr.40/1999 a fost Radovici ºi Stãnescu c.României44, în care reclamantele invocauo atingere adusã dreptului lor de proprietatecontrarã art. 1 al Protocolului nr. 1 din cauzaimposibilitãþii prelungite în care s-au aflat dea dispune de un imobil ce le-a fost retrocedatºi de a încasa o chirie, imposibilitate ce arezultat din aplicarea dispoziþiilor în discuþie.

Curtea a respins în aceastã cauzã oexcepþie de inadmisibilitate a cererilorinvocatã de Guvern din pricina neepuizãriicãilor de atac interne, respectiv neurmareaprocedurii de evacuare bazatã pe art. 24 dinLegea nr. 114/1996, pentru neplata chiriilortimp de trei luni consecutive. Curtea aapreciat cã eficienþa unei astfel de proceduri,care constituie dreptul comun în materie, seloveºte de obstacole majore în faþadispoziþiilor speciale ale ordonanþei deurgenþã a Guvernului în vigoare la vremeafaptelor. A constatat, în aceastã privinþã, cãart. 11 alin. 1 teza finalã din O.U.G. nr. 40/1999 preciza în mod expres cã „neplatachiriei de cãtre locatar pânã la încheiereanoului contract nu poate fi invocatã deproprietar drept motiv de evacuare”. În plus,þinând cont de refuzul locatarilor de aconsidera reclamantele drept noii proprietariºi deci de lipsa oricãrui raport contractualîntre acestea ºi locatari, nu este ilogic sã seconcluzioneze cã reclamantele riscau sã lise respingã o eventualã acþiune bazatã peart. 24 al Legii nr. 114/1996 din cauza lipseicalitãþii de a acþiona.

Pe fondul plângerii, Curtea de la Stras-bourg a reamintit cã art. 1 al Protocolului nr.1 conþine trei norme distincte: prima, careeste exprimatã în prima frazã a primuluialineat ºi are un caracter general, enunþãprincipiul respectãrii proprietãþii; a doua,figurând în a doua frazã a aceluiaºi alineat,vizeazã privarea de proprietate ºi o supuneanumitor condiþii; în privinþa celei de-a treia,consemnatã în al doilea alineat, ea recu-noaºte statelor puterea, între altele, de areglementa folosirea bunurilor în confor-mitate cu interesul general. Nu este vorbade aceea de reguli lipsite de legãturã întreele. A doua ºi a treia s-au inspirat dinexemple deosebite de atingere a dreptuluide proprietate; în consecinþã, ele trebuie sãfie interpretate în lumina principiuluiconsacrat de prima (a se vedea, în special,cauza James ºi alþii c. Regatului Unit alMarii Britanii45).

Aºa cum apreciase anterior în legãturãcu Legea nr. 17/1994 (cauza GeorgetaRobitu c. României46), Curtea a relevat cãO.U.G. nr. 40/1999, a cãrei aplicare de cãtretribunale a condus la menþinerea locatarilorîn apartamentele reclamantelor, se traduceîntr-o reglementare a folosirii bunurilor ºi cãal doilea alineat al art. 1 al Protocolului nr. 1intrã prin urmare în joc. A îmbrãþiºat opiniaGuvernului conform cãreia mãsurile deurgenþã adoptate în 1999 – destinate, pede o parte, sã controleze creºterea chiriilorºi, pe de altã parte, sã prelungeascãvalabilitatea contractelor de închiriere încurs, cu excepþia câtorva situaþii excep-þionale, în special în caz de refuz al loca-tarului de a încheia un contract de închirierecu noul proprietar – urmãreau un scop deinteres general, ºi anume protecþia locata-rilor în faþa crizei de locuinþe.

44 Anterior citatã.45 CEDO, cauza James ºi alþii c. Regatului Unit al Marii Britanii, hotãrârea din 21 februarie 1986, Seria A nr.

98, p. 29-30, par. 37, care reitereazã în parte principiile enunþate de Curte în cauza Sporrong ºi Lönnroth c.Suediei, anterior citatã; a se vedea de asemenea cauza Broniowski contra Poloniei, cererea nr. 31443/96,hotãrârea din 22 iunie 2004, Recueil des arrêts et décisions 2004-V, par. 134, sau cauza Hutten-Czapska c.Poloniei, anterior citatã, par. 157).

46 Anterior citatã.

65JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Sistemul pus astfel la punct de autoritãþilenaþionale nu este criticabil în sine, având învedere în special marea marjã de aprecierepermisã de paragraful 2 al art. 1 din Proto-colul nr. 1. Cu toate acestea, din momentce implica riscul de a impune locatorului osarcinã excesivã în privinþa posibilitãþii de adispune de bunul sãu, autoritãþile erauobligate sã aplice proceduri sau mecanismelegislative previzibile ºi coerente, prevãzândanumite garanþii pentru punerea lor înpracticã ºi incidenþa lor asupra dreptului deproprietate al locatorului sã nu fie niciarbitrare nici imprevizibile (a se vedea,mutatis mutandis, Immobiliare Saffi c.Italiei47 sau Scollo c. Italiei48).

Or, Curtea nu a fost convinsã cã ordo-nanþa de urgenþã a Guvernului a instaurat oasemenea piedicã pentru a evita riscurilede imprevizibilitate sau de arbitrar. Mai multedispoziþii ale ordonanþei de urgenþã aGuvernului au atras în special atenþia sa înaceastã privinþã:

4.1. Asupra art. 11 alin. 1 din O.U.G.nr. 40/1999

În speþa amintitã, Radovici ºi Stãnescuc. României, reclamantele nu au încheiatniciodatã vreun contract de închiriere cuocupanþii imobilului lor, care locuiau acolope baza contractelor de închiriere a locuin-þelor cu statul în 1986, 1968 ºi respectiv1974 ºi prelungite ulterior pânã la 8 aprilie2004 prin efectul legii (a contrario, cauzaHutten-Czapska c. Poloniei, anterior citatã,par. 224).

Reclamantelor, cãrora o sentinþã defi-nitivã din 2 aprilie 1997 le-a retrocedat bunul,li s-a respins prima cerere de evacuare aocupanþilor imobilului din cauza nerespec-tãrii condiþiilor de formã impuse de art. 10alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999. Aceastãdispoziþie prevedea un termen imperativ de

30 de zile începând de la data intrãrii învigoare a ordonanþei de urgenþã aGuvernului, termen în timpul cãruiaproprietarele cãrora li se retrocedaseimobilul erau obligate sã comunicelocatarului – prin intermediul unei scrisorirecomandate cu confirmare de primire ºi prinintermediul unui executor judecãtoresc –data ºi locul stabilite în vederea încheieriiunui nou contract de închiriere. Nerespec-tarea de cãtre proprietar a acestor formalitãþiimplica prelungirea de drept a “contractuluianterior”, contract pe care locatarii, în acestcaz, l-au încheiat cu statul.

Curtea a constatat cã dispoziþia citatãanterior se limiteazã sã indice vag cãaceastã prelungire are loc “pânã la înche-ierea unui nou contract”, fãrã a preciza înce condiþii acest nou contract poate fiîncheiat. Într-adevãr, nicio informaþie nu esteoferitã în privinþa cãii de care ar dispuneproprietarul care a omis, din cauzanecunoaºterii sau neglijenþei, sã respectecondiþiile de formã impuse de articolul 10alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999 pentru aîncheia acest nou contract cu ocupanþiiimobilului sãu sau pentru a înlocui statul învederea încasãrii chiriilor înainte determenul prelungirii legale a contractelor,adicã înainte ca cei cinci ani sã se fi scursîncepând de la intrarea în vigoare aordonanþei de urgenþã.

Or, aceasta a condus la imposibilitateadin partea reclamantelor, timp de mai mulþiani în care ordonanþa intrase în vigoare, sãcearã orice chirie – chiar ºi fiind plafonatãde lege – ocupanþilor imobilului lor. Aceastãsituaþie se diferenþiazã de cea relevatã deCurte în cauza Hutten-Czapska c. Polo-niei, invocatã de Guvern, care privea înprincipal dispozitivul legislativ polonez decontrol al sumei chiriilor ºi lipsa oricãruimecanism juridic care sã permitã proprie-tarilor sã compenseze sau sã atenueze

47 CEDO, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei, cererea nr. 22774/93, hotãrârea din 28 iulie 1999, Recueil desarrêts et décisions 1999-V, par. 49 ºi 54.

48 CEDO, cauza Scollo c. Italiei, cererea nr. 19133/91, hotãrârea din 28 septembrie 1995, Seria A nr. 315-C,p. 55, par. 40.

66 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

pierderile impuse de întreþinerea bunurilorlor.

În cazul în speþã, nu numai cã recla-mantele au fost lipsite de o posibilitateevidentã de a încasa o chirie, dar în plus,având în vedere refuzul locatarilor de a leconsidera drept noii proprietari – ºi deci lipsaoricãrui raport contractual între ei – nu sepoate invoca faptul cã le era permis sãcearã, în temeiul Legii nr. 114/1996 indicatãde Guvern, rambursarea costurilor derefacere a imobilului lor (dupã toateaparenþele degradat în urma proastei utilizãria ocupanþilor), din moment ce respectivalege reglementa în exclusivitate relaþiilejuridice contractuale stabilite între proprietariºi locatari.

În cauzele Tarik c. României49 sauArsenovici c. României50, Curtea a reiteratfaptul cã, în anumite privinþe, Legea nr. 17/1994 era lipsitã de precizie, în special prinaceea cã nu prevedea procedura în bazacãreia foºtii proprietari cãrora li s-au restituitbunurile naþionalizate dupã intrarea învigoare a legii puteau sã încheie contractede închiriere cu foºtii chiriaºi ai statului ºinici nu conþinea vreo prevedere desancþionare în caz de refuz al acestora dea-i recunoaºte pe proprietari ca atare ºi dea încheia contracte de închiriere cu aceºtiadin urmã. Legea nr. 17/1994 nu numai cã aprelungit cu 5 ani contractele de închiriereale foºtilor chiriaºi, dar a ºi menþinut înaceastã perioadã aceleaºi condiþii contrac-tuale precum cele stabilite de Legea nr. 5/1973, inclusiv criteriile de calcul al chiriei,fãrã a lua în considerare inflaþia puternicãcu care se confrunta þara la data respectivã.

Þinând cont de circumstanþele speþei ºide jurisprudenþa sa în materie, Curtea aapreciat cã nu se poate considera cãintrarea în vigoare a OUG nr. 40/1999 aremediat situaþia reclamanþilor. În acestsens, a reamintit cã a statuat deja cã preve-derile defectuoase ºi lacunele constatate în

O.U.G. nr. 40/1999 în cazul proprietarilorcare nu au trimis ocupanþilor apartamentuluilor notificarea necesarã în termenul prevãzutde ordonanþã din cauza unor litigii nesolu-þionate cu aceºtia i-au fãcut pe proprietariirespectivi sã sufere o sarcinã dispropor-þionatã (cauza Radovici ºi Stãnescu c.României, citatã anterior, par. 88).

4.2. Asupra art. 13 lit. d din O.U.G. nr.40/1999

Curtea a constatat51 cã, deºi O.U.G. nr.40/1999 prevedea mai multe excepþii de laprelungirea automatã a contracteloranterioare, în special în caz de litigiu rezultatdin refuzul locatarului de a încheia uncontract de închiriere cu noul proprietar întemeiul Legii nr. 114/1996, dispoziþiilepertinente ale ordonanþei nu precizeazã careeste tipul de “litigiu” vizat de excepþie, ºianume dacã trebuie sã fie vorba despre oacþiune angajatã conform formelor prevã-zute de proprietar în faþa instanþei naþionalesau de un diferend existent la data intrãrii învigoare a O.U.G. nr. 40/1999 ºi apãrut dinrefuzul locatarului – dupã comunicarea înforma bunã ºi potrivitã în temeiul Legii nr.114/1996 – de a încheia un contract deînchiriere cu noul proprietar. Aceastã a douaversiune corespunde ipotezei susþinute dereclamante în faþa tribunalelor naþionale,care – fiind sesizate de reclamante prinacþiuni de evacuare - au interpretat diferitnoþiunea de “litigiu”.

Desigur cã nu Curþii îi revine sarcina dea interpreta termenii folosiþi în legislaþianaþionalã, ci în împrejurãrile descrise maisus nu este iraþional sã se concluzionezecã folosirea noþiunilor vagi sau insuficientcaracterizate, precum aceea de “litigiu”, aputut induce în eroare unii proprietari aibunurilor retrocedate care, la fel careclamantele, au procedat la o comunicareîn condiþiile prevãzute de Legea nr. 114/

49 CEDO, cauza Tarik c. României, cererea nr. 75849/01, hotãrârea din 7 februarie 2008, publicatã în M.Of. nr. 890 din 29 decembrie 2008.

50 CEDO, cauza Arsenovici c. României, cererea nr. 77210/01, hotãrârea din 7 februarie 2008,www.echr.coe.int.

51 CEDO, cauza Radovici ºi Stãnescu c. României, anterior citatã.

67JurisClasor CEDO – Iulie 2011

1996 ºi a putut lãsa loc incertitudinii înprivinþa oportunitãþii ºi necesitãþii de a reînnoiacest demers în temeiul O.U.G. nr. 40/1999.

Având în vedere consecinþele juridiceimportante ale obligaþiei de a respecta cuocazia comunicãrii unele condiþii de formã– din care nerespectarea implica prelungireaautomatã a contractelor de închiriere pe oduratã de cinci ani fãrã a li se permite dupãtoate aparenþele proprietarilor sã cearãocupanþilor plata unei chirii -, dispoziþiilelegale ce indicã situaþiile de excepþie ce facinoperantã regula prelungirii automate ar fitrebuit sã fie în mod deosebit precise sauexplicitate la nevoie de normele de aplicare.Aceasta ar fi permis sã se elimine îndoialaasupra întinderii obligaþiilor care reveneauproprietarilor în materie de forme ºi termenede respectat ºi sã se prevadã consecinþeleîn caz de neexecutare.

Asupra acestui punct trebuie notat cã ºicurþile de apel competente sã soluþionezeîn ultimã instanþã primele proceduri deevacuare demarate de reclamante s-aulimitat la a constata cã avusese loc o prelun-gire automatã a contractelor încheiateanterior, fãrã a explica totuºi motivele pentrucare îndepãrtau excepþia inspiratã de recla-mante din art. 13 lit. d din O.U.G. nr. 40/1999, ba mai mult fãrã a invoca ce cale seoferea acestora, la nevoie, pentru a încheiaun contract de închiriere cu ocupanþiiimobilului lor înainte de expirarea termenuluide trei ani prevãzut de art. 2 al ordonanþeiºi modificat la cinci ani de Legea nr. 241/2001.

În fine, nimic din dosar nu lãsa sã secreadã cã ocupanþii apartamentelor recla-mantelor meritau o protecþie deosebit deîntãritã, cu atât mai mult cu cât – conformspuselor reclamantelor, necontestate deGuvern -, aceºtia deterioraserã grav locuin-þele lor ºi se comportau într-un fel care fãceaimposibilã convieþuirea în imobil, împrejurãricare au condus de altfel, conform noilorproceduri de evacuare demarate dereclamante, la evacuarea ocupanþilor a douãdin apartamentele imobilului.

În lumina celor de mai sus, Curtea aconsiderat cã sancþionarea proprietarilorcare au omis sã se conformeze condiþiilorde formã prevãzute de ordonanþa de urgenþãa Guvernului ºi restricþiile suferite dereclamante în privinþa folosirii bunului lorimobiliar ºi în special imposibilitatea în cares-au aflat, timp de mai mulþi ani, de a obligaocupanþii sã le plãteascã o chirie din cauzadispoziþiilor defectuoase ºi a lipsurilorrelevate în legislaþia de urgenþã asupraimobilelor, au fãcut sã apese asupra lor osarcinã specialã ºi exorbitantã de naturã sãrupã echilibrul just dintre protecþia dreptuluiindividului la respectarea bunurilor sale ºicerinþele interesului general.

Sarcina socialã ºi financiarã pe care opresupun transformarea ºi reforma îndomeniul locativ nu ar putea, aºa cum estecazul în speþã, sã se sprijine pe un anumegrup social, indiferent de importanþa pe careo au interesele unui alt grup sau alecolectivitãþii în ansamblul sãu (a se vedea,mutatis mutandis, cauza Hutten- Czapskac. Poloniei), astfel cã s-a încãlcat articolul1 al Protocolului nr. 1.

4.3. Asupra art. 31 ºi 32 din O.U.G. nr.40/1999

În cauza Burzo c. României52 Curtea aconstatat cã reclamantul a primit, cel puþinpentru perioada cuprinsã între luna aprilie1998 ºi luna iunie 2000, o chirie lunarã decirca 1,35 euro. A remarcat, potrivit sentinþeidefinitive din 30 martie 2004 a JudecãtorieiCluj, cã în special din cauza lipsei întreþineriiºi reparaþiilor periodice precum ºi lipseimijloacelor financiare pentru a investi înmenþinerea în stare bunã a imobilului, casarespectivã, care era în stare bunã înnoiembrie 1997, nu mai era adecvatã locuirii.Fãcând trimitere la dispoziþiile art. 31 dinLegea nr. 114/1996 care precizeazã criteriilede respectat la calculul chiriei, Curtea aconsiderat cã pot exista deci îndoieli cãvaloarea chiriei susmenþionate, ce repre-zenta circa 1% din salariul mediu net lunar

52 CEDO, cauza Burzo c. României, cererea nr. 75240/01, hotãrârea din 4 martie 2008, definitivã la 04 iunie2008.

68 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

pe economie, ar fi putut permite acoperireamãcar a cheltuielilor de întreþinere ºireparaþie precum ºi impozitele datoratepentru apartamentul respectiv, fãrã a discutade obþinerea vreunui profit (a se vedea,mutatis mutandis, cauza Ghigo c. Maltei53).

Ea a constatat cã Guvernul nu a pre-zentat elemente concrete nici pentru ademonstra cã reclamantul dispunea de oposibilitate efectivã de a obþine în cazul înspeþã o chirie mai ridicatã, ce ar putearãspunde în general criteriilor stabilite de art.31 din Legea nr. 114/1996, date fiind dificul-tãþile de a avea informaþii asupra even-tualelor venituri ale chiriaºilor, nici pentru ademonstra eficienþa procedurilor prevãzutede O.U.G. nr. 40/1999 în aceastã privinþã.

4.4. Asupra art. 23 din O.U.G. nr. 40/1999

În cauza Cleja ºi Mihalcea c.României54 respingerea acþiunii recla-mantelor de evacuare a chiriaºilor urmare aschimbului obligatoriu de locuinþe a fostmotivatã în principal de imposibilitateajurisdicþiilor de a impune unui terþ încheierea

unui contract de închiriere cu chiriaºii,deoarece acesta nu ºi-a exprimat voinþa înmod suficient ºi conform articolului 23 alin.3 din O.U.G. nr. 40/1999. Potrivit motivãriiinstanþelor interne ºi susþinerilor Guvernuluiîn faþa Curþii europene, terþul trebuia sãformuleze cerere de intervenþie în interespropriu în procedurã.

Cu privire la articolul 23 alin. 2 dinO.U.G. nr. 40/1999, în forma sa modificatãprin Legea nr. 241/200155, Curtea aobservat cã aplicarea acestei dispoziþii dedrept material apare ca o expresie a princi-piului aplicãrii imediate a legii noi, aplicarecare poate fi consideratã ca «prevãzutã delege», þinând seama de interpretarea datãde doctrinã ºi de jurisdicþiile internearticolului 1 din C.civ. ºi articolului 15 par. 2din Constituþia României, în sensul cã o legenu este retroactivã când modificã pentruviitor o situaþie juridicã deja apãrutã sau cândsuprimã efectele viitoare ale unei situaþiijuridice apãrute anterior intrãrii sale învigoare56. A remarcat totuºi absenþa unifor-mitãþii jurisprudenþei interne pertinente57

(paragrafele 30-32 din hotãrâre).

53 CEDO, cauza Ghigo c. Maltei, cererea nr. 31122/05, hotãrârea din 26 septembrie 2006, par. 66,www.echr.coe.int.

54 CEDO, cauza Cleja ºi Mihalcea c. României, cererea nr. 77217/01, hotãrârea din 8 februarie 2007,www.echr.coe.int.

55 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.56 Curtea Constituþionalã, decizia nr. 210 din 4 mai 2004, publicatã în M. Of., Partea I, nr. 601 din 05 iulie

2004.57 Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a III-a civilã, în decizia nr. 514 din 28 februarie 2001, publicatã în: Revista

Pandectele române, nr. 6/2002, p. 123 – 136 a reþinut cã „o situaþie juridicã produce acele efecte care suntprevãzute de legea civilã în vigoare la data producerii ei. În aceastã situaþie, reclamanta a introdus acþiunea înevacuare la data de 8 septembrie 1998, fiindu-i aplicabile dispoziþiile Legii nr. 17/1994 care prevedeau prelungireacontractelor de închiriere pe o duratã de cinci ani. Faptul cã procesul civil s-a prelungit ºi a intervenit O.U.G. nr.40/1999 nu este de naturã ca dispoziþiile acestei ordonanþe sã se aplice situaþiei juridice nãscute sub imperiulaltei legi.”

În hotãrârea nr. 514 du 28 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureºti a respins o acþiune în evacuare a unuichiriaº, cu aplicarea legii nr. 17/1994, în vigoare la momentul introducerii acþiunii, în ciuda intrãrii în vigoare întimpul procedurii a O.U.G. nr. 40/1999, pertinentã în materie. Aceastã hotãrâre a fost criticatã printr-o parte adoctrinei, sub motiv cã O.U.G. nr. 40/1999 era aplicabilã în acea situaþie, în baza principiului aplicabilitãþiiimediate a unei noi legi civile.

În decizia civilã nr. 5310 din 16 iunie 2005, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a judecat cu privire la o acþiuneîn evacuare a unui chiriaº cã existenþa ºi valabilitatea unui contract de închiriere trebuiau sã fie examinate înfuncþie de momentul introducerii acþiunii ºi nu de situaþia chiriaºului la judecarea recursului. În Hotãrârea sa nr.7017C din 21 octombrie 2002, Tribunalul Judeþean Constanþa a considerat cã acþiunea în justiþie trebuia sã fieexaminatã conform dreptului material în vigoare la momentul introducerii acesteia, chiar dacã pe durata proceduriiintraserã în vigoare alte dispoziþii legale pertinente în materie.

69JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Reiterând faptul cã procedura intervenþieiîn interes propriu a terþului nu este prevãzutãde art. 23 alin. 3 sau de jurisprudenþapertinentã, Curtea a subliniat cã o declaraþieautentificatã de un notar este modul formalde a dovedi veridicitatea faptului cã opersoanã acceptã sã încheie un contract ºicã, în faþa refuzului chiriaºilor de a încheiacontractul de închiriere în cauzã cu terþul,acþiunea în evacuare condiþionatã era proce-dura uzualã pentru a asigura executareaobligaþiilor reciproce ºi interdependente(pãrãsirea apartamentului ºi încheiereanoului contract de închiriere). De altfel,Curtea a observat cã, în declaraþia sa, terþulpromitent exprima fãrã rezervã faptul cãacceptã sã încheie contractul de închiriere«conform dispoziþiilor O.U.G. nr. 40/1999».

Faþã de aceste observaþii, Curtea a reþinutcã interpretarea ºi aplicarea articolului 23alin. 3 din O.U.G. nr. 40/1999 de jurisdicþiileinterne nu ar putea trece drept previzibile ºica asigurând un just echilibru între intereseleprezente, constatând încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1.

Ca o adãugire la aceastã concluzie,Curtea a mai observat cã pânã lapronunþarea hotãrârii Tribunalului Bucureºti,care statua în ultimã instanþã, exigenþele dinarticolul 23 alin. 2 din O.U.G. nr. 40/1999se limitau la a solicita o suprafaþã de 15 m2

locuibili de persoanã pentru apartamentuloferit în schimb. Dupã modificarea acestuiarticol, la 23 mai 2001, condiþiile de îndepliniterau enunþate în anexa nr. 1, care indicacerinþele de calitate cerute la momentul

faptelor pentru ca o locuinþã sã fie calificatãdrept «convenabilã» ºi care erau destinatemai ales noilor imobile de locuinþe (90% dincele vechi neîndeplinind aceste condiþii),ceea ce a condus la restrângerea consi-derabilã a posibilitãþii pentru proprietari dea intra în posesia apartamentelor lor prinschimbul obligatoriu de locuinþe, concre-tizatã într-o protecþie disproporþionatã aintereselor chiriaºilor în detrimentulproprietarilor.

4.5. Asupra art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999

În cauze repetitive precum Popescu ºiToader c. României58, Spanoche c.României59, Oancea ºi alþii c. României60,Marcel Roºca c. României61, MariaDumitrescu ºi Sorin Mugur Dumitrescuc. României62, Kerekeº c. României63,Trifu c. României64, Postolache c.României65 Curtea a considerat cã nimicnu permite îndepãrtarea de jurisprudenþastabilitã în cauza Radovici ºi Stãnescu c.României ºi a constatat încãlcarea art. 1din Protocolul nr. 1.

Cu toate acestea, niciuna din cauzeleanalizate de Curtea de la Strasbourg nu aprivit o ingerinþã datoratã aplicãrii art. 6 dinO.U.G. nr. 40/1999, ceea ce ridicã un semnde întrebare legitim cu privire laprevizibilitatea acestui act normativ ºi lamodul în care instanþele judecãtoreºti artrebui sã încline balanþa între drepturilesociale ale chiriaºilor-cumpãrãtori al cãror

58 CEDO, cauza Popescu ºi Toader c. României, cererea nr. 27086/02, hotãrârea din 8 martie 2007,www.echr.coe.int.

59 CEDO, cauza Spanoche c. României, cererea nr. 3864/03, hotãrârea din 26 iulie 2007, www.echr.coe.int.60 CEDO, cauza Oancea ºi alþii c. României, cererea nr. 5984/02, hotãrârea din 29 iulie 2008, www.echr.coe.int.61 CEDO, cauza Marcel Roºca c. României, cererea nr. 1266/03, hotãrârea din 7 octombrie 2008, definitivã

în 6 aprilie 2009, www.echr.coe.int.62 CEDO, cauza Maria Dumitrescu ºi Sorin Mugur Dumitrescu c. României, cererea nr. 7293/02, hotãrârea

din 14 octombrie 2008, definitivã în 14 ianuarie 2009, www.echr.coe.int.63 CEDO, cauza Kerekeº c. României, cererea nr. 2736/02, hotãrârea din 13 noiembrie 2008, definitivã în 13

februarie 2009, www.echr.coe.int.64 CEDO, cauza Trifu c. României, cererea nr. 1242/02, hotãrârea din 25 noiembrie 2008, definitivã în 25

februarie 2009, www.echr.coe.int.65 CEDO, cauza Postolache c. României, cererea nr. 24171/02, hotãrâre a din 16 décembre 2008,

www.echr.coe.int.

70 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

titlu a fost desfiinþat ºi dreptul de proprietaterecunoscut prin hotãrâre judecãtoreascã alcelui care solicitã evacuarea.

Aºa cum am precizat anterior, apreciemcã norma juridicã produce în continuareefecte în cazul contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcareaprevederilor Legii nr. 112/1995 ºi desfiinþate(anulate) prin hotãrâre judecãtoreascã.

Cu privire la considerentele de neconven-þionalitate prezentate la punctele anterioare,suntem de pãrere cã sintagma “pânã laîncheierea unui nou contract” din art. 11 alin.1 din O.U.G. nr. 40/1999 nu este lipsitã deremediu, deoarece nimic nu îl împiedicã penoul proprietar sa reia procedura denotificare, cu respectarea legii, urmând caîn aceastã situaþie sã fie sancþionaþi chiriaºiide rea credinþã care nu rãspund unei noinotificãri.

Deoarece, din punctul nostru de vedere,ceea ce s-a urmãrit prin legislaþiaprotecþionistã, a fost împiedicarea nouluiproprietar de a evacua în mod arbitrar ºiimediat chiriaºul cumpãrãtor de bunãcredinþã, iar nu perpetuarea unei stãri deîncãlcare a dreptului, având ca sursã chiarºi un comportament reciproc de rea-credinþã(pe de o parte, proprietarul care nu respectãcerinþele minimale prevãzute de lege pentrunotificare, iar, pe de altã parte, chiriaºul careprofitã de vinovãþia proprietarului).

În plus, art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999prevede doar durata contractului ca elementobligatoriu, nu ºi alte elemente (cuantumulchiriei, data ºi modul de platã etc.), acesteaurmând a fi negociate între pãrþi.

Potrivit art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999, pentru locuinþele proprietate parti-cularã a persoanelor fizice ºi juridice prevã-zute la art. 2 - 7, chiria se stabileºte prin

negociere între proprietar ºi chiriaº cu ocaziaîncheierii noului contract de închiriere.

Dispoziþiile art. 32 alin. 2 raportat la art.31, conform cãruia „nivelul maxim al chirieipentru locuinþele prevãzute la art. 26 ºiterenul aferent acestora nu poate depãºi15% din venitul net lunar pe familie în cazulîn care venitul mediu net lunar pe membrude familie nu depãºeºte salariul mediu netlunar pe economie, iar în cazul în carevenitul net lunar pe membru de familie sesitueazã între venitul mediu net lunar peeconomie ºi dublul acestuia, nivelul maximal chiriei lunare nu poate depãºi 25% dinvenitul net lunar pe familie” nu-ºi vor puteagãsi însã aplicarea, având în vederehotãrârile Curþii Europene a DrepturilorOmului pronunþate în cauzele Vînãtoru c.României sau Burzo c. României.

Pentru a asigura un mecanism care sãpermitã proprietarilor sã obþinã, la nevoie,subvenþii de la stat pentru a compensa oriatenua pierderile suferite cu întreþinereabunurilor ºi plata impozitelor, se impune, delege ferenda, extinderea dispoziþiilor art. 34din O.U.G. nr. 40/199966 la toate situaþiileguvernate de acest act, fãrã distincþie.

Astfel, nu se poate reþine o inaplicabilitatede plano a dispoziþiilor art. 6 din O.U.G. nr.40/1999, ci eventual se poate aprecia de lacaz la caz, în funcþie de condiþiile în carepãrþile au avut sau nu posibilitatea efectivãsã negocieze, dacã a existat sau nu oîncãlcare a prerogativelor dreptului deproprietate67.

Acest lucru se poate face numai printr-oanalizã de la caz la caz, fie în cadrul acþiuniiîn evacuare, fie în cadrul unei acþiuni pentrumajorarea chiriei întemeiatã pe art. 35 dinO.U.G. nr. 40/1999, analizã care însãdepãºeºte problema aplicabilitãþii art. 6 dinacest act normativ.

66 Conform acestui text legal, proprietarii ale cãror locuinþe sunt ocupate de chiriaºii prevãzuþi la art. 32 alin.1, care plãtesc o chirie mai micã decât chiria calculatã potrivit art. 26 - 30, sunt scutiþi de impozitul pe clãdire,teren ºi chirie pentru imobilul în cauzã, pe durata contractului de închiriere respectiv. Prin art. 85 lit. r din O.G.nr. 7/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2002, prevederile referitoare la scutirea de impozit pechirie de la art. 34 din O.U.G. nr. 40/1999 au fost însã abrogate.

67 A se vedea o astfel de analizã într-o speþã privind reînnoirea contractului de închiriere, Decizia civilã nr.157/27 martie 2009 a Curþii de Apel Alba, publicatã în Sintezã de practicã judiciarã – trimestrul I 2009, p. 17.

71JurisClasor CEDO – Iulie 2011

5. Invocarea drepturilor izvorâte dinO.U.G. nr. 40/1999 pe calea contestaþieila executare. Inadmisibilitate

O problemã specificã acestei materii aureprezentat-o ºi contestaþiile la executarepornite de chiriaºi împotriva executãrii siliteîncepute de proprietari în temeiul hotãrârilorjudecãtoreºti de revendicare rãmasedefinitive ºi irevocabile.

Astfel, pe aceastã cale, chiriaºii-contestatori au invocat diferite drepturilocative izvorâte din O.U.G. nr. 40/1999, pecalea contestaþiei la executare.

Aºa cum în mod corect s-a reþinut68,potrivit prevederilor art. 399 C.pr.civ., „împo-triva executãrii silite, precum ºi împotrivaoricãrui act de executare se poate facecontestaþie de cãtre cei interesaþi sauvãtãmaþi prin executare. De asemenea,dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã deart. 2811, se poate face contestaþie ºi încazul în care sunt necesare lãmuriri cuprivire la înþelesul, întinderea sau aplicareatitlului executoriu, precum ºi în cazul în careorganul de executare refuzã sã înceapãexecutarea silitã ori sã îndeplineascã un actde executare în condiþiile prevãzute de lege;nerespectarea dispoziþiilor privitoare laexecutarea silitã însãºi sau la efectuareaoricãrui act de executare atrage sancþiuneaanulãrii actului nelegal; Dupã ce a începutexecutarea silitã, cei interesaþi sau vãtãmaþipot cere, pe calea contestaþiei la executare,ºi anularea încheierii prin care s-a dispusînvestirea cu formula executorie, datã fãrãîndeplinirea condiþiilor legale.”

Potrivit prevederilor art. 399 alin. 3C.pr.civ., în cazul în care executarea silitãse face în temeiul unui titlu executoriu carenu este emis de o instanþã judecãtoreascã,se pot invoca în contestaþia la executareapãrãri de fond împotriva titlului executoriu,dacã legea nu prevede în acest scop o altãcale de atac.

Or, titlul executoriu invocat în speþã estereprezentat de sentinþa civilã nr. 1739/

05.02.1998 pronunþatã de JudecãtoriaSectorului 1 în dosarul nr. 16518/1998,rãmasã irevocabilã.

Este evident cã, în aceastã situaþie, nuse mai pot face apãrãri de fond, legate delegalitatea sau temeinicia titlului executoriu.Or, motivul de contestaþie la executare legatde faptul cã intimatul avea obligaþia de aîncheia contract de închiriere cu contestatoriiîn temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999,deoarece contestatorii l-au notificat în acestsens pe intimat, iar acesta refuzã sã seconformeze dispoziþiilor legale menþionate,reprezintã tocmai o criticã de legalitate ºide temeinicie a hotãrârii judecãtoreºti careeste pusã în executare. Ca atare, acesteapãrãri nu pot fi fãcute pe calea contestaþieila executare.

În ipoteza în care contestatorii s-ar aflaîntr-adevãr în situaþia reglementatã de art.6 ºi 9 C.pr.civ. ºi ar avea dreptul laîncheierea unui contract de închiriere cuproprietarul, aceºtia au posibilitatea legalãde a formula o cerere de chemare înjudecatã prin care sã solicite acest lucru;numai dupã obþinerea unei hotãrârijudecãtoreºti definitive ºi irevocabile în acestsens – fie ºi pe calea cererii reconvenþionaleîn litigiul privind desfiinþarea titlului lor -,contestatorii ar putea opune acest aspectintimatului. Cât timp aceºtia au doar un drepteventual, pe calea contestaþiei la executarenu se pot face în mod valabil astfel deapãrãri.

6. Concluzie

Spre deosebire de dreptul comun alacþiunii în evacuare (reglementatã dedispoziþiile Legii nr. 114/1996), rezultã cãaceastã acþiune are un specific determinatîn principal de existenþa unei preeminenþea drepturilor chiriaºului în defavoarea celorale proprietarului, justificate de necesitateaîndreptãrii consecinþelor inechitabile ce ardecurge din exercitarea imediatã de cãtrenoul proprietar a prerogativei sale de a cereintrarea în folosinþa efectivã a bunului.

68 Dec. civ. nr. 1305 din 17.09.2007 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti-Secþia a III-a civilã, nepublicatã.

72 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Revine instanþei obligaþia de a pãstraproporþionalitatea între interesele anta-goniste aflate în discuþie, iar condamnãrileanterioare în faþa Curþii Europene a Dreptu-rilor Omului ºi evoluþia bunã a fonduluiimobiliar din ultimii ani, care asigurã înprezent suficiente spaþii locative la preþuriaccesibile, ne îndeamnã sã afirmãm cã – înlipsa unei legislaþii coerente ºi previzibile,cu un mecanism care sã compenseze

sarcina dificilã a restricþiilor suportate deproprietari – prerogativele dreptului deproprietate ar trebui sã prevaleze, astfelîncât sã nu se mai ajungã la încãlcarea art.1 din Protocolul nr. 1.

Notã: Articolul a fost publicat anteriorîn Revista Forumul Judecãtorilor nr. 2/2009 - www.forumuljudecatorior.ro

73JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Studiul de faþã abordeazã aspecte aleechitabilitãþii procedurii: prezumþia denevinovãþie, principiul egalitãþii armelor,administrarea ºi interpretarea probelor,prezentând evoluþia jurisprudenþei interne ºieuropene ºi exigenþele Convenþiei europenea drepturilor omului.

Jurisprudenþa în materie relevã dificultãþide probare a infracþiunilor de corupþie,dificultãþi explicabile prin natura infracþiunilor,având în vedere cã acestea implicã deregulã doi autori distincþi a douã infracþiunidiferite - dare ºi luare de mitã - persoane,care, de regulã nu au interesul sã divulgefapta, când folosul este transmis pentru unlucru nelegal.

Faptele sunt petrecute în unele cazuri întimp îndelungat, trebuie reconstituite,intervenind ºi problematica valorii probatoriia declaraþiilor martorilor, care în aceastã

materie sunt de regulã probe indirecte, iarîmprejurãrile dovedite cu aceste depoziþiisunt fapte probatorii, ºi nu fapte principale.

Din principiul prezumþiei de nevinovãþierezultã cã interpretarea probelor în materiepenalã se raporteazã la standardul in dubiopro reo, ceea ce implicã ºi condiþiacertitudinii, a convingerii certe a vinovãþiei.

Totodatã, administrarea echitabilã aprobelor, ca parte a dreptului la un procesechitabil ocupã un loc preeminent într-osocietate democraticã ºi nu poate fisacrificatã în favoarea eficienþei lupteiîmpotriva corupþiei.

Particularitãþile probaþiunii în materiainfracþiunilor de corupþie impun analiza:

- Flagrantului/ Provocãrii.- Declaraþiilor martorilor denunþãtori.- Înregistrãrii ºi interceptãrii convorbirilor.- Expertizelor

Probaþiunea în materia infracþiunilor de corupþie.Provocarea. Martorul “denunþãtor”

Autor: Amalia-Cecilia MoleanuCategorie: Articole de specialitate

The following paper deals with certain issues concerning the rights to a fair trial, such aspresumption of innocence, principle of „equality of arms”, assessment of the evidence, andexpose the evolution of national and European caselaw and also the requirements derivedfrom the European Convention on Human Rights.

The relevant caselaw reveals difficulties in assessing the evidence concerning the crimesof corruption, difficulties caused by the nature of the crimes, taking into account those as arule entail two different authors of two separate crimes – active and passive bribery, personsthat usually do not have an interest in disclosing the action, when the benefit is gained froman unlawful activity.

In some cases, the acts committed in a longer period of time have to be established,taking also into account the question of assessing the witnesses’ statements as valid evidence,those being regarded as indirect evidence and the proven actions from those statementsamounted to proved acts but not main actions.

The assessment of evidence in criminal matters stemmed from the presumption ofinnocence principle has to comply with in dubio pro reo standard, entailing also a condition ofcertainty, i.e. of a solid ascertainment the guilt.

Moreover, the fair assessment of evidence, as part of the right to a fair trail, has to play acentral role in a democratic society, so it cannot be disregarded in favor of expediency of thefight against corruption.

74 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

I. Flagrantul. Provocarea.

Aceastã metodã de investigaþie care,anterior pregãtirii organizãrii sale presupuneo serie de mãsuri de supraveghere, intercep-tãri ale comunicaþiilor sau documentelor,obþinerea autorizaþiilor de percheziþie pentrua putea declanºa, dupã caz, imediat perche-ziþia domiciliarã, are ca obiectiv prindereafãptuitorului în momentul comiterii faptei sauimediat dupã consumarea infracþiunii,strângerea ºi ridicarea probelor69.

Constatarea infracþiunii flagrante seconsemneazã într-un proces–verbal,încheiat conform art. 467 C.pr.pen., careconstituie mijloc de probã (art. 90 alin. 1C.pr.pen.)

În privinþa acestei activitãþi tactice deurmãrire trebuie fãcutã delimitarea întreprocedura organizãrii flagrantului ºiprovocarea sãvârºirii infracþiunii de corupþieîn scopul obþinerii de probe.

Conform art. 68 alin. 2 C.pr.pen., “esteoprit a determina o persoanã sã sãvâr-ºeascã sau sã continue sãvârºirea uneifapte penale, în scopul obþinerii de probe.”

Textul de lege, întrucât nu distinge, areîn vedere provocarea poliþieneascã, dinpartea organelor de urmãrire penalã, aagenþilor statului, dar ºi din partea oricãreipersoane private - de exemplu denunþãtor -în scopul obþinerii de probe care sã ducã laincriminarea fãptuitorului.

Sintagma „a determina” presupune oinstigare la comiterea infracþiunii (îndemn,încurajare, în sensul reglementãrii formei departicipaþie a instigãrii prevãzute de art. 25C.pen.), dar considerãm cã intrã subincidenþa textului de lege de mai sus ºiprovocarea sub forma vicleniei, înºelãciunii,în urma cãreia persoanei i se sugereazãîntr-un mod neechivoc sãvârºirea uneiinfracþiuni.

Totodatã, provocarea este reglementatãîn dreptul român ca o formã de con-strângere, aspect care reiese din denumireamarginalã a art. 68 C.pr.pen., “Interzicereamijloacelor de constrângere”, text de legecare interzice în cuprinsul alineatului 1obþinerea de probe prin constrângere înformele prevãzute acolo (prin întrebuinþareade violenþe, ameninþãri ori alte mijloace deconstrângere, promisiuni ºi îndemnuri), iarîn alineatul 2 se referã expres la deter-minarea sãvârºirii sau continuãrii sãvârºiriiunei infracþiuni, în scopul obþinerii de probe.

Provocarea din partea agenþilor statuluipoate avea loc prin desfãºurarea activitãþilorinvestigatorilor sub acoperire sau a investi-gatorilor cu identitate realã, cu depãºirealimitelor cadrului legal (art. 261 din Legeanr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperireaºi sancþionarea faptelor de corupþie, cumodificãrile ulterioare70).

Legea specialã reglementeazã ºi o proce-durã de simulare a comportamentuluiinfracþional, constând în promiterea, oferireasau, dupã caz darea de bani sau alte foloaseunui funcþionar, în condiþiile prevãzute la art.254, art. 256 sau art. 257 C.pen., procedurãcare este supusã autorizaþiei procurorului,conform art. 261 alin. 7 din lege71.

Utilizarea acestor tehnici speciale deinvestigaþie nu sunt incompatibile cu dreptulla un proces echitabil, însã jurisprudenþaCurþii Europene a Drepturilor Omuluisubliniazã cã utilizarea acestor tehniciascunse trebuie sã aibã limite clare, iar cândun inculpat susþine cã a fost instigat seimpune ca instanþele sã verifice atentmaterialul probator de la dosar, aspecte pecare le vom analiza într-o secþiune aparte.

Organizarea flagrantului sau procedurade simulare a comportamentului infracþional- aceasta din urmã fiind un set de acþiunicare întrunesc elementele unei infracþiuni ºi

69 187 T.C. Medeanu, Flagrantul în traficul cu droguri, Revista de drept penal. nr. 4/2007, p. 54170 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.71 Convenþia Consiliului Europei privind corupþia, adoptatã la Strasbourg în 4 noiembrie 1999 ºi Convenþia

O.N.U. împotriva corupþiei, adoptatã la New York în 31 octombrrie 2003, ratificate de Romania, instituie obligaþiafiecarui stat parte de a lua mãsurile necesare, inclusiv folosirea unor tehnici speciale de investigaþie, care pot sãincludã folosirea unor agenþi sub acoperire, pentru a facilita adunarea probelor în materie penalã.

75JurisClasor CEDO – Iulie 2011

care sunt autorizate cu scopul protejãriiintereselor legitime ale statului, societãþii sauale persoanei - reprezintã tehnici specificede investigaþie ce nu pot fi folosite pentru aprovoca sau instiga la sãvârºirea unei faptepenale cãreia nu-i corespunde încã orezoluþie infracþionalã sau a instiga opersoanã care a renunþat la planul de acomite o infracþiune.

Se comite o instigare ori de câte oriorganele de urmãrire penalã nu se limiteazãla a cerceta în mod pasiv activitatea infrac-þionalã, ci exercitã o asemenea influenþãasupra persoanei vizate, încât sã determinesãvârºirea unei fapte penale care fãrãaceasta intervenþie nu ar fi fost sãvârºitã,cu scopul de a constata o infracþiune,respectiv de a obþine probe ºi de a declanºaurmãrirea penalã.

Legislaþia românã nu prevede o definiþiea acestei provocãri, dar pe baza art. 68 alin.2 C.pr.pen. ºi a jurisprudenþei Curþii Euro-pene a Drepturilor Omului se reþine existentaacesteia dacã sunt îndeplinite condiþiile :

1. situaþia presupus infracþionalã tinde sãfie probatã prin solicitarea emanând de la opersoanã ce avea sarcina sã descopereinfracþiunea sau când existã o invitaþiedirectã la comiterea unei infracþiuni dinpartea unui denunþãtor sau a unui martoranonim.

2. lipsa oricãrui indiciu cã fapta ar fi fostsãvârºitã fãrã aceastã intervenþie.

Jurisprudenþa privind provocarea înmateria acestor infracþiuni:

1. Determinarea de cãtre organul deurmãrire penalã a unei persoane, dupã ceaceasta a denunþat autoritãþii cã unfuncþionar îi pretinde o sumã de bani înscopul îndeplinirii unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu sã dea baniacelui funcþionar în scopul constatãrii acþiuniiflagrante de luare de mitã, constituie oîncãlcare a interdicþiei prevãzute de art. 68alin. 2. C.pr.pen., potrivit cãreia este oprit adetermina sã sãvârºeascã sau sã continuesãvârºirea unei fapte penale, în scopulobþinerii unei probe. (Decizia nr. 2934/2002

a Curþii Supreme de Justiþie, nepublicatã)În speþã, expertul judiciar într-o cauzã de

lichidare judiciarã, martor denunþãtor alinfracþiunii de luare de mitã sãvârºitã de unjudecãtor prin pretinderea unei sume de baniîn schimbul aprobãrii unui decont la onorariulde expertizã, a fost cooptat de cãtreorganele de urmãrire penalã sã participe laorganizarea flagrantului, prin încercarea dea preda judecãtorului vizat suma de 100milioane lei.

Prin decizia de mai sus s-a respins însarecursul inculpatei împotriva încheierii primeiinstanþe de respingere a plângerii împotrivamãsurii arestãrii preventive, apreciindu-secã aceasta este justificatã în raport decelelalte date ale cauzei.

2. În soluþionarea pe fond a cauzei demai sus s-a pronunþat sent. pen. nr. 5/F/7februarie 2005 a Curþii de Apel Braºov,dosar nr. 495/P/F/2003, definitivã prinDecizia nr. 4117/7iulie 2005 a I.C.C.J., dosarnr. 1733/2005 (nepublicate)

Inculpata a fost trimisã în judecatã pentrusãvârºirea infracþiunii de luare de mitã,reþinându-se în sarcina sa cã, fiind judecãtorsindic la Tribunalul x., a pretins ºi primit dela expertul evaluator H.C., suma de 100milioane lei, în cursul judecãrii unei cauzede lichidare judiciarã a unei societãþicomerciale, în scopul de a încuviinþa ºi de aaproba plata onorariului de evaluare.

Prima instanþã a dispus achitareainculpatei ºi în temeiul art. 10 lit. a ºi art. 10lit. d C.pr.pen.

Cu privire la înregistrãrile audio în cauzãs-a reþinut cã nu existã autorizaþiile în cauzã,ca atare sunt ilegale ºi nu pot fi folosite înproces, aspect pe care îl vom detalia într-osecþiune a lucrãrii privitoare la înregistrareaconvorbirilor.

Cu privire la aºa-zisul flagrant s-a reþinutcã acest procedeu a contravenit dispoziþiilorart. 68 C.pr.pen., prin determinareadenunþãtorului de a sãvârºi fapta de darede mitã sau sã continue sãvârºirea ei, prinîncercarea de a preda judecãtorului vizatsuma respectivã.

Flagrantul a fost consemnat într-unproces-verbal de pregãtire a unui pachet cu

76 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

suma de bani, ridicatã de procuror de labancã pentru a fi folositã în dosar ºi unproces-verbal de ridicare a acestui pachetde la locuinþa unei rude a inculpatei.

În cursul cercetãrii judecãtoreºti, martoruldenunþãtor a confirmat cã a fost luat deacasã de organele de urmãrire penalã ºisupus unui interogatoriu prelungit pânã cânda consimþit sã predea suma de banirespectivã, deºi nu avea deloc aceastãintenþie.

Mai mult s-a reþinut cã denunþãtorul eracercetat într-un dosar penal pentruinfracþiunea de fals, ceea ce constituia unmijloc important de convingere, iar ulteriorflagrantului a fost scos de sub urmãrirepenalã.

Totodatã predarea sumei era lipsitã desens, întrucât expertul denunþãtor nuîncasase onorariul încuviinþat de inculpatã,care refuzase semnarea actelor, în calitatede judecãtor sindic ºi nici nu dispunea deaceastã sumã de bani “pretinsã”.

Martorul nu a dat suma de bani inculpatei,ci a lãsat-o în bucãtãria imobilului martoreiB.F., nedovedindu-se cã inculpata a primitaceastã sumã sau cã ar fi ºtiut despreaducerea banilor.

Instanþa de recurs a menþinut soluþia deachitare în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen. ºia casat hotãrârea numai cu privire la greºitaaplicare a dispoziþiilor art. 10 lit. d C.pr.pen.,argumentând cã luarea de mitã este oinfracþiune instantanee, achitarea neputândfi pronunþatã atât pentru inexistenþa faptei,cât ºi pentru lipsa unuia din elementeleconstitutive.

3. Organizarea unui flagrant, în lipsaoricãrui indiciu cu privire la sãvârºireaunei infracþiuni, prin utilizarea martoruluidenunþãtor în sensul încercãrii de a predainculpatelor o sumã de bani capcanatãcriminalistic, care nu fusese solicitatã decãtre inculpate ºi înregistrarea convorbirilorcu acest prilej, cu un reportofon pus ladispoziþie de cãtre organele de urmãrire

penalã, fãrã a exista autorizaþia cerutã delege ºi fãrã sã existe vreun indiciu cãinculpatele se pregãtesc sã sãvârºeascãvreo infracþiune echivaleazã cu încercareaprovocãrii unei infracþiuni de luare de mitã(Decizia penalã nr. 4286/18 septembrie2007 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie72)

În speþã, martorul denunþãtor bãnuind dincomportamentul inculpatelor, inspectoare încadrul Direcþiei de Sãnãtate Publicã, careau lãsat la sediul firmei controlate, odatã cuprocesul-verbal de contravenþie, cartea devizita a uneia dintre ele, susþinând cã aºas-a procedat de cãtre acestea ºi într-o altãocazie, când pentru o sumã de bani datãacelor inspectoare, i s-a aplicat doarsancþiunea avertismentului, a formulat undenunþ arãtând cã la o anumitã datã ºi orãva stabili cu una dintre inculpate suma pecare urmeazã sã o ofere drept mitã. Pe bazaacestui denunþ s-a organizat flagrantul, fiindcapcanatã o sumã de 5 milioane de lei ºimartorul dotat cu un reportofon al organelorde urmãrire penalã, fãrã obþinerea uneiautorizaþii prealabile.

Nicio probã nu a demonstrat cã incul-patele au solicitat vreo sumã de bani,denunþul preciza cã martorul urmeazã sãofere mitã, fãrã a indica suma, reieºind cãiniþiativa porneºte de la acest martordenunþãtor care, are de la început o atitudineprovocatoare, bazându-se pe o bãnuialã asa cã inculpatele îi vor pretinde mita fiindpregãtit sã conducã acþiunile înspre acestfinal.

Apoi, niciun probatoriu - martori audiaþiori flagrantul organizat - nu a concluzionatnici pretinderea, nici primirea sauacceptarea promisiunii de cãtre inculpate asumei de bani aduse de martor, cu atât maimult cu cât pe mâinile lor nu s-au gãsiturmele substanþei cu care au fost trataþibanii-capcanã, martorul denunþãtor fiind celcare a introdus banii în geanta inculpatei,înþelegând implicit, „din privirile” acestora cãtrebuie sã procedeze în acest mod ºi cãaceea ar fi suma acceptatã.

72 190 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

77JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Instanþele au reþinut cã activitatea denun-þãtorului s-a plasat în sfera unei provocãripoliþieneºti, întemeiatã pe bãnuiala acestuiacu privire la o posibilã infracþiune ainculpatelor ºi apoi pe colaborarea cuorganele de anchetã în timpul participãrii laorganizarea flagrantului cu scopul de adovedi cã cele douã inculpate îi vor solicitao sumã de bani pentru înlocuirea amenziicontravenþionale.

4. Abordarea iniþialã de cãtre inculpata martorului denunþãtor, poliþist, cuocazia efectuãrii atribuþiilor de serviciu,în sensul rezolvãrii favorabile a cererii saleîn schimbul unei recompense ulterioare ºiorganizarea unui flagrant în aceste condiþii,finalizat cu “acceptarea” ºi primirea sumeide bani oferite de inculpat, nu constituie oprovocare la infracþiunea de dare de mitã,iniþiativa aparþinând chiar inculpatului, faptconfirmat ºi de înregistrãrile audio ºi videodar ºi a celorlalþi martori-organe deconstatare penalã (Decizia penalã nr. 1520/20 martie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie73).

5. Denunþul formulat de martor, dupãînceperea comiterii infracþiunii de traficde influenþã de cãtre unul dintre inculpaþi,în calitate de complice, urmat de interceptãriºi înregistrãri audio-video ºi finalizat cuorganizarea unui flagrant, nu constituie oprovocare, câtã vreme condiþiile pentruexistenþa unei asemenea provocãri, sunt caaceasta sã fie anterioarã comiterii infracþiuniiºi sã existe o legãturã de cauzalitate directãºi imediatã între actul provocator ºiinfracþiunea comisã.(Sentinþa penalã nr.933/8 iulie 2005, Tribunalul Bucureºti,Secþia I Penalã74)

6. Existenþa provocãrii este depen-dentã de poziþia subiectivã a funcþio-narului mituit. Dacã se are în vedere cãprocurorul autodenunþãtor nu a cerut mita

pentru a beneficia de ea, ci pentru a verificacomportamentul inculpaþilor este evident cãfapta comisã de aceºtia prezintã toatetrãsãturile subiective ºi obiective aleinfracþiunii de dare de mitã. Este adevãratcã mita nu a fost datã spontan, cã iniþiativanu a aparþinut mituitorilor, dar aceastãsituaþie nu este specificã “provocãrii’ ºi nupoate fi asimilatã nici unei constrângeri,întrucât nu a exclus libera determinare avoinþei inculpaþilor care au promis banii ºicelelalte foloase pentru a obþine o soluþiefavorabilã pentru coinculpat (Decizia penalãnr. 1911 din 5 aprilie 2007 a Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþie75)

În speþã, inculpatul D.D. era cercetat deC.D., procuror în cadrul Parchetului NaþionalAnticorupþie (P.N.A.) pentru mai multeinfracþiuni ºi se reþine cã acest inculpat înmod indirect - prin intermediul coinculpatuluiB.N. - procuror ºef al acelui birou P.N.A. apromis bani ºi alte foloase procurorului C.D.în scopul obþinerii unei soluþii favorabile încauzã.

În zilele urmãtoare procurorul a înregistratconvorbirea pe reportofon ºi a formulat“autodenunþ” în legãturã cu promisiunea demituire fãcutã de inculpat, în baza cãruia s-aconstituit dosarul penal.

În cadrul actelor premergãtoare efectuateîn cauzã au fost executate interceptãri ºiînregistrãri audio-video :

- ale convorbirilor prin telefon ºiambientale purtate de fãptuitorii D.D., B.N.,D.G.M. ºi procurorul C.D.;

- ale întâlnirilor succesive dintre fãptuitoriºi procurorul C.D.;

- privind surprinderea în flagrant pe timpulnopþii în incinta biroului P.N.A. a fãptuitoruluiD.D. dupã ce a remis procurorului C.D., înbaza promisiunii fãcute anterior, suma de200 milioane lei.

7. Nu existã provocare la sãvârºireainfracþiunii de luare de mitã, în condiþiile în

73 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta74 Publicatã în I. Ciolca, Probele in procesul penal. Practicã judiciarã, Ed.Hamangiu, 2007, p. 275.75 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

78 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

care, din probatoriul administrat, denunþul,declaraþiile denunþãtorului coroborate cuînregistrãrile audio-video autorizate aleconvorbirilor dintre inculpat ºi denunþãtorreiese cu certitudine cã inculpatul a pretinsdenunþãtorului suma de bani, pentru dosarulpe care îl avea în cercetare ºi este organizatun flagrant, finalizat cu surprindereainculpatului, banii descoperindu-se într-ocutie de pe birou. (Decizia penalã nr. 366din 30 ianuarie 2008 a Înaltei Curþi deCasaþie ºi justiþie76)

În speþã, inculpatul a invocat cãprocedura flagrantului a fost viciatã, fiindprovocat de denunþãtor ºi cã nu s-a fãcutdovada cã suma i-ar fi fost remisã personal,putând fi lãsatã pe birou fãrã ºtiinþa sa, iarpe de altã parte cã i s-au respins nejustificatprobele solicitate în apãrare - expertizareauniformei de poliþist ºi a înregistrãriloraudio-video, ce puteau fi alterate de organulde urmãrire penalã în ideea inculpãrii salecu orice preþ.

Jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului privind provocarea ºijurisprudenþa C.E.D.O. a cunoscut oevoluþie, iniþial de la ignorarea problemeiinfracþionalitãþii provocate de cãtre autoritãþipânã la stabilirea unei violãri a art. 6 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului.

În cauza Ludi c. Elveþiei din 15 iunie199277, reclamantul a invocat în faþa Curþii,pe lângã încãlcarea art. 8 si art. 6 par. 3 lit.d. din Convenþie ºi violarea art. 6 par. 1 si 2din Convenþie, datoritã faptului cã infrac-þiunea comisã de el a fost provocatã de statprin intermediul poliþistului.

Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par.3 lit. d din Convenþie, pentru refuzul instanþeide a audia ofiþerul sub acoperire (pentru a-iproteja identitatea, cauza fiind de referinþãpentru mãrturiile anonime), dar chestiunea

provocãrii nu a tranºat-o, precizând cãadministrarea probelor aparþine suveraninstanþei naþionale.

În speþã, autoritãþile elveþiene au fostinformate de cãtre poliþia germanã cãreclamantul, aflat la acea datã în Elveþia, acerut unui fost coleg din penitenciar o sumãde bani pentru a cumpãra droguri. Poliþia atrimis un ofiþer sub acoperire, care l-acontactat pe reclamant, propunându-i sã-ivândã o cantitate de cocainã, lucru acceptatde acesta dupã mai multe întâlniri78.

În cauza Teixeira de Castro c.Portugaliei, hotãrârea din 9 iunie 199879,Curtea a analizat însã dacã activitatea celordoi ofiþeri de poliþie a depãºit sau nuactivitatea caracteristicã unor agenþi subacoperire, reþinând cã aceºtia au provocatcomiterea faptei, neexistând niciun indiciucã aceasta ar fi fost comisã fãrã intervenþialor.

Curtea a reþinut o serie de aspecte:operaþiunea nu a fost ordonatã ºi supra-vegheatã de cãtre un judecãtor, cazierulinculpatului era alb ºi nimic nu sugera cãera tentat sã se implice în traficul cu droguri,pânã când nu a fost abordat de cãtre poliþie;în plus, nu s-au gãsit droguri la domiciliulreclamantului, iar instanþele naþionale s-aubazat în hotãrârile de condamnare pedeclaraþiile celor doi ofiþeri de poliþie.

Similar, în cauza Vanyan c. Rusiei,hotãrârea din 15 decembrie 2005 Curtea aconstatat pe baza aceloraºi criterii, cã ºi ovânzare simulatã de droguri efectuatã de opersoanã privatã ce acþiona însã ca unagent sub acoperire - fiind organizatã efectivºi supervizatã de poliþie - care a provocatsãvârºirea infracþiunii poate fi calificatãinstigare ºi reprezintã o încãlcare a art.6par.1. Poliþia a provocat sãvârºireainfracþiunii de procurare de droguri la cererealui O.Z, persoanã care a fost de acord sã

76 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta77 V. Berger, Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, ediþia a V-a, Institutul Român pentru Drepturile

Omului, Bucureºti, 2005, p. 341.78 R. Chiriþã, Dreptul la un proces echitabil, Ed. Universul Juridic Bucureºti, 2008, p. 346.79 N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurã penalã comentat. Art. 62-135 - Probele ºi mijloacele de probã,

Ed. Hamangiu, 2007, p. 25.

79JurisClasor CEDO – Iulie 2011

participe la o vânzare ”test” de droguri,acþionând potrivit instrucþiunilor poliþieipentru a-l expune pe reclamant.

Condamnarea reclamantului s-a bazat peprobele obþinute ca rezultat al operaþiuniipoliþieneºti, declaraþiile lui O.Z. ºi a doi ofiþeride poliþie, neexistând nicio probã care sãsugereze ca înaintea intervenþiei lui O.Z.poliþia ar fi avut motive sã-l suspecteze catraficant de droguri.

Se reþine ºi aspectul cã simplele susþineriîn instanþã ale poliþiei în sensul cã au existatinformaþii privind implicarea reclamantului întraficul de droguri, care nici nu au fostverificate de instanþã, nu pot fi luate înconsiderare.

Cauza Allan c. Regatul Unit, hotãrâreadin 5 noiembrie 200280, aduce în discuþie ºiprovocarea mãrturisirii.

În speþã, reclamantul, care în timpulaudierilor pãstrase tãcerea, a relevat cãtreinformatorul plasat de poliþie în celulã cuacesta, date despre infracþiunea de omorde care era acuzat, care ulterior au fostutilizate în proces împotriva sa. Curtea euro-peanã a reþinut cã declaraþiile reclamantuluinu au fost spontane ºi neprovocate, ciinduse prin interogatoriul insistent al informa-torului care, fusese pregãtit de poliþie cuscopul precis de a obþine probe.

În cauza Edwards ºi Lewis c. RegatulUnit, hotãrârea din 27 octombrie 200481,sunt enunþate criterii pe baza cãrorajudecãtorul naþional trebuie sã examinezedacã acuzatul a fost sau nu victima uneiprovocãri ilicite din partea poliþiei:

- motivul pentru care operaþiunea poliþieia fost organizatã,

- natura ºi întinderea participãrii poliþieila sãvârºirea de infracþiuni,

- natura determinãrii sau a presiunilorefectuate de poliþie.

În cauza Khudobin c. Rusiei, hotãrâreadin 26 octombrie 200682, s-a reþinut cã

operaþiunea poliþiei nu l-a vizat pe reclamantîn calitate de traficant notoriu de droguri, cia vizat orice persoanã susceptibilã sãaccepte sã procure heroina pentru infor-matoare, Curtea reamintind cã este nece-sarã o procedurã clarã ºi previzibilã deautorizare a mãsurilor de investigaþie ºi oformã de control a acesteia, astfel încât sãasigure buna-credinþã a autoritãþilor.

În speþã, operaþiunea poliþiei a fost auto-rizatã printr-o simplã decizie administrativãa organului care a realizat ulterioroperaþiunea, iar textul deciziei nu conþineadecât câteva observaþii cu privire la motivelece justificau cumpãrarea fictivã de heroinã83.

O cauzã recentã cu privire la condam-narea pentru infracþiunea de luare de mitãcomisã la instigarea poliþiei esteRamanauskas c. Lituaniei, hotãrârea din5 februarie 200884.

În speþã, reclamantul care lucra ca pro-curor este abordat prin intermediul uneicunoºtinþe de cãtre A.Z., pe care nu-lcunoscuse anterior. A.Z îl roagã sã obþinãachitarea unei persoane, în schimbul sumeide 3.000 de dolari SUA. Iniþial acesta refuzã,însã la insistenþele repetate ale lui A.Z.accept cererea acestuia.

În realitate, A.Z. era ofiþer al unuidepartament special de poliþie anticorupþie,care îºi informeazã superiorii, fiind autorizatãprocedura de simulare a comportamentuluiinfracþional ºi înmânarea sumei de banireclamantului, fapt care s-a ºi întâmplat.

Reclamantul a pledat vinovat, dar aprecizat cã a sãvârºit fapta cedând insisten-þelor excesive ale lui A.Z. A fost gãsit vinovatde toate cele trei instanþe ºi condamnat laînchisoare.

Pe parcursul procesului a invocatinstigarea la acceptarea mitei ºi a contestatprocedura de simulare a comportamentuluiinfracþional.

80 N. Volonciu, A. Barbu, op.cit., p. 26.81 G. Antoniu, A. Vlasceanu, A. Barbu, op.cit., p. 384.82 G. Antoniu, A. Vlasceanu, A. Barbu, op.cit., p. 386.83 R. Chirita, op.cit., p. 34884 Buletinul CEDO, nr. 4/2008, Ed. Hamangiu, p. 99.

80 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

În analiza verificãrii instigãrii invocate,Curtea avut în vedere urmãtoareleaspecte85:

- organele de urmãrire penalã sunt celecare au sarcina de a dovedi inexistenþavreunei instigãri, cu excepþia situaþiei în caresusþinerile petentului sunt neverosimile;

- în absenþa unei asemenea dovezi,autoritãþile judecãtoreºti sunt obligate sãanalizeze aspectele de fapt ale cauzei ºi sãia mãsurile necesare pentru a descoperiadevãrul ºi pentru a stabili dacã a existatvreo instigare;

- nu existã nicio probã care sã indice cãpetentul ar fi sãvârºit anterior vreoinfracþiune, mai ales de corupþie;

- toate întâlnirile dintre petent si A.Z. auavut loc din iniþiativa lui A.Z., ceea ceconduce la concluzia cã acþiunile au depãºitnivelul cercetãrii pasive a unei activitãþiinfracþionale;

- autoritãþile nu pot fi exonerate derãspundere pentru acþiunile ofiþerilor depoliþie, prin simpla susþinere cã ei au acþionatîn nume propriu, deºi îndeplineau îndatoriride serviciu ºi chiar prin procedura deautorizare a comportamentului simulat,autoritãþile au legitimat post factum fazapreliminarã ºi s-au folosit de rezultatele ei;

- instanþele nu au analizat în mod seriossusþinerile petentului, motivele pentru cares-a recurs la simularea comportamentuluiinfracþional, gradul de implicare al poliþiei,natura oricãrei instigãri sau presiuni, V.S.care a creat legãtura între petent ºi A.Z. nua fost deloc citat ca martor, neputând filocalizat, nu s-au stabilit nici motiveleiniþiativei personale a lui A.Z. în fazapreliminarã;

- nu existã nici un indiciu cã infracþiuneaar fi fost sãvârºitã fãrã aceastã intervenþie.

În consecinþã art. 6 par. 1 din Convenþiea fost încãlcat, iar plângerea petentuluireferitor la art. 6 par. 3 lit. d din Convenþie

nu poate fi disociatã de invocarea violãriiart. 6 par. 1, deoarece vizeazã un aspect alprocedurilor pe care Curtea le-a apreciatdeja ca fiind inechitabile.

Cauze C.E.D.O. în care s-a constatat cãnu s-a sãvârºit o provocare la sãvârºireaunei infracþiuni:

- Cauza Eurofinacom c. Franþei - gestulpoliþiºtilor de a provoca sã li se ofere lor înºiºiservicii de prostituþie nu a instigat societateapetentã sã comitã infracþiunea de a obþinevenituri imorale, pentru cã la data ofertelorrespective poliþia avea deja informaþii potrivitcãrora serviciul de comunicaþii al societãþiiera folosit de cãtre prostituate pentru acontacta potenþiali clienþi.

- Cauza Sequeira c. Portugaliei –denunþãtorii au început sã colaboreze cuserviciul de cercetãri penale dup ce petentulîl contactase deja pe unul din ei pentru apregãti un transport de cocainã sprePortugalia. Începând cu acea datã, acþiuniledenunþãtorilor au fost supravegheate decãtre serviciul de cercetãri penale, iardepartamentul de urmãrire penalã a fostînºtiinþat cu privire la aceastã operaþiune,ceea ce demonstreazã ca acþiunile lor nule-au depãºit pe cele ale unor agenþi subacoperire ºi nu sunt agenþi provocatori86.

II. Martorul “denunþãtor”

Denunþarea constã în sesizareaorganelor de urmãrire penalã pe calea unuidenunþ care, conform art. 223 C.pr.pen.constã în încunoºtiinþarea fãcutã de cãtre opersoanã fizicã sau juridicã despresãvârºirea unei infracþiuni. Denunþul trebuiesã conþinã aceleaºi date ca ºi plângerea, alcarei conþinut este prevãzut în dispoziþiileart. 222 din C.pr.pen.. Totodatã, potrivit art.223 alin. 3 C.pr.pen. denunþul poate sã fiescris, situaþie în care este semnat dedenunþãtor, sau oral, care se consemneazã

85 Hotãrârea prezentatã integral in D. Olar, Cauzele Jucys c. Lituania ºi Ramanauskas c. Lituania, NouaRevistã de Drepturile Omului, p. 122.

86 C.E.D.O., cauza Sequeira c. Portugaliei, cererea nr. 73557/01, decizie de inadmisibilitate din 06.05.2003,Recueil des arrêts et décisions 2003-VI.

81JurisClasor CEDO – Iulie 2011

într-un proces–verbal de cãtre organul înfaþa cãruia a fost fãcut.

Dispoziþiile art. 255 alin. 3 C.pr.pen.instituie un caz de impunitate a mituitoruluicare denunþã autoritãþii fapta mai înainte caorganul de urmãrire sã fi fost sesizat pentruacea infracþiune.

Dispoziþii similare se gãsesc ºi în art. 61

alin. 2 din Legea nr. 78/2000.Problematica denunþului, denumit uneori

impropriu “autodenunþ” vizeazã urmãtoareleaspecte:

1. Obiectul denunþului:Practica judiciarã confirmã situaþii

frecvente în care mituitorul, cercetat pentrualte fapte, denunþã în faþa organelor deurmãrire penalã atât fapta sa de dare demitã, cât ºi fapta funcþionarului care a primitmita. În aceastã situaþie funcþioneazã pentrumituitor cauza de impunitate specialãprevãzutã de lege, acþiunea penalã nu poatefi pusã în miºcare pentru aceastã infracþiune,existând temeiul art. 10 alin. 1 lit. i1 C.pr.pen.(în altã opinie art. 10 lit. f), iar denunþãtorulmituitor va avea calitatea de martor.

Controversele existente în doctrinã87 cuprivire la fapta vizatã de denunþ, respectivdacã denunþã numai fapta proprie de darede mitã sau dacã trebuie sã denunþe ºi faptacorelativã de luare de mitã, au fost tranºateîn practica judiciarã în sensul cã denunþulproduce efectele prevãzute de art. 255 alin.3 C.pr.pen., dacã denunþã propria faptã,interpretare corectã având în vederesintagma fapta în contextul reglementãriiinfracþiunii de dare de mitã.

În argumentarea acestui punct de vederesunt ºi dispoziþiile art. 255 alin. 4 C.pr.pen.,potrivit cãrora dispoziþiile art. 255 alin. 3C.pr.pen. (confiscarea) se aplicã în modcorespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost

urmatã de acceptare, deci când nici nuexistã infracþiune de luare de mitã.

Cu privire la acest aspect mai trebuiereþinut cã aceastã cauzã de impunitate estereglementatã strict cu privire la infracþiuneade dare de mitã, neputând fi extinsã ºi laalte infracþiuni de corupþie.

2. Momentul formulãrii denunþului.Conform dispoziþiilor art. 255 alin. 3

C.pr.pen., denunþul trebuie sã fie anteriorsesizãrii organului de urmãrire pentru aceainfracþiune, respectiv dare de mitã.

În situaþia în care sesizarea din oficiu ºidenunþul sunt fãcute la aceeaºi datã trebuiestabilit pe bazã de probe succesiuneaintervenirii fiecãrui act. Dacã sunt în cauzãmai multe denunþuri trebuie verificat caredintre mituitori este denunþãtor în sensultextului de lege ºi care va beneficia de cauzade impunitate.

Denunþul trebuie fãcut unei autoritãþi,noþiune în sfera cãreia intrã atât organelejudiciare - competente sau necompetentesã efectueze urmãrirea penalã pentruinfracþiunea de dare de mitã -, cât ºi organelecu atribuþii de conducere sau de control dinorganizaþia din care face parte cel mituit,precum ºi orice funcþionar sau alt salariatdacã infracþiunea s-a comis în legãtura cuserviciul în cadrul cãruia acesta îºiîndeplineºte sarcinile88.

Ca atare, organul de urmãrire sesizat, însensul art. 225 alin. 3 C.pr.pen.., trebuieconsiderat organul de urmãrire sau de cer-cetare penalã competent pentru efectuareaurmãririi penale.

În ceea ce priveºte recunoaºterea fapteiîn faþa organelor de poliþie care, acþionândîn baza art. 213 C.pr.pen., constatãinfracþiunea flagrantã, aceasta nu semnificãun denunþ89.

87 V. Dobrinoiu, Corupþia în dreptul penal românesc, Ed. Atlas Lex, Bucureºti, 1995, p. 236. N. Ciobanu,Consideraþii asupra infracþiunilor de luare de mitã ºi dare de mitã, Buletin Documentar nr. 1/2003 al ParchetuluiNaþional Anticorupþie, p. 8.

88 N. Ciobanu, op.cit., p. 8.89 T.S., Secþia penalã, dec.4171/1970, C.D., pag.411 ºi Tribunalul Constanþa, dec.pen.nr.1362/1984, in

R.R.D.nr.8/1995, pag.71-citate de N.Ciobanu, op.cit, supra, pag.23.

82 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Controverse în doctrinã au fost cu privirela momentul în care se considerã a fi sesizatorganul de urmãrire competent90.

Problema ridicatã ºi cu care s-aconfruntat ºi practica judiciarã este dacãdenunþul formulat în faza actelor premer-gãtoare produce efectele prevãzute de art.255 alin. 3 C.pr.pen., respectiv mituitoruleste apãrat de pedeapsã, cu consecinþeasupra validitãþii ºi viabilitãþii declaraþiilorunui astfel de martor “denunþãtor” în cursulprocesului penal.

Într-o opinie s-a considerat cã mituitorulbeneficiazã de impunitate ºi când denunþulintervine în faza actelor premergãtoareînceperii urmãririi penale, potrivit art. 224C.pr.pen. nu numai în faza actelor de con-statare, conform art. 214 si art. 215C.pr.pen., întrucât aceste douã tipuri de acteprocedurale sunt anterioare sesizãriiorganelor judiciare.

În cea de-a doua opinie, care o apreciemca fiind corectã, se considerã cã pentru abeneficia de impunitate, denunþul trebuie sãintervinã în faza actelor de constatare, darnu ºi în faza actelor premergãtoare, întrucâtsesizarea precede efectuarea actelorpremergãtoare91.

Distincþia prezintã relevanþã, întrucâtdispoziþiile art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002prevãd o cauzã legalã de atenuare a pedep-sei, în sensul cã persoana care a comis unadin infracþiunile prevãzute de Legea nr. 78/2000, în competenþa D.N.A., iar în timpulurmãririi penale denunþã ºi faciliteazãidentificarea ºi tragerea la rãspunderepenalã a altor persoane care au sãvârºitastfel de infracþiuni beneficiazã de reducereala jumãtate a limitelor pedepsei prevãzutede lege.

3. Mituitorul constrânsConform art. 255 alin. 2 C.p., fapta prevã-

zutã la alineatul precedent nu constituie

infracþiune atunci când mituitorul a fostconstrâns prin orice mijloace de cãtre celcare a luat mita.

În aceastã situaþie iniþiativa dãrii de mitãnu aparþine mituitorului, ci celui mituit,constrângerea este anterioarã promisiunii,oferirii sau dãrii mitei, constrângerea esterealizatã prin orice mijloc real sau sã aibãaparenþa realitãþii, respectiv sã fie aptã sãînlãture sau restrângã libertatea persoaneiconstrânse.

Pe parcursul urmãrii penale, dacã seconstatã existenþa unei asemenea cauze,acþiunea penalã nu poate fi pusã în miºcare,temeiul legal al soluþiei de neurmãrire penalãfiind controversat în practica judiciarã: art.10 lit. e C.pr.pen. (cauza care înlãturã carac-terul penal al faptei), art. 10 lit. d C.pr.pen.(faptei îi lipseºte unul din elementeleconstitutive, în speþã elementul subiectiv –intenþia de a promite, oferi sau da mitã), art.10 lit. b C.pr.pen. (fapta mituitorului con-strâns nu constituie o faptã prevãzutã delegea penalã)

Considerãm alãturi de alþi autori92 corectãprima opinie deoarece art.255 al.2 C.p.reglementeazã o cauzã specialã de înlãtu-rare a caracterului penal al infracþiunii dedare de mitã, restrânsã la aceastã infrac-þiune, sintagma nu constituie infracþiune fiindprevãzutã în dispoziþiile art.44-51 din Codulpenal cu privire la cauzele generale careînlãturã caracterul penal al faptei.

În situaþia în care mituitorul constrânsformuleazã ºi denunþ în termenul ºi condiþiileprevãzute de lege, acesta intrã sub incidenþadispoziþiilor art. 255 alin. 2 C.pr.pen., avândprioritate cauza care înlãturã caracterulpenal al faptei ºi nu cauza de impunitate.

ªi mituitorul constrâns, faþã de care s-adat o soluþie de neîncepere a urmãririipenale, sau, dupã caz, de scoatere de subînvinuire, poate fi audiat în calitate de martor.

90 N. Ciobanu, op.cit., p. 9.91 Pentru detalii, a se vedea N. Ciobanu, op.cit., p. 9.92 N. Ciobanu, op.cit., p. 6.

83JurisClasor CEDO – Iulie 2011

4. Denunþãtorul care solicitã restituireabanilor sau foloaselor care au fãcutobiectul infracþiunii.

Iniþial, în practicã, având în vederecererile formulate de denunþãtori în sensulrestituirii banilor sau foloaselor care au fãcutobiectul dãrii-luãrii de mitã, s-a consideratcã acesta este parte civilã în cauzã.

Conform art. 255 alin. 5 C.pr.pen., banii,valorile sau orice alte bunuri se restituiepersoanei care le-a dat în cazurile prevãzutede alin. 2 si 3, respectiv se restituie mitui-torului constrâns sau denunþãtor, în condiþiilelegii.

Ca atare, restituirea este prevãzutã delege ºi se dispune din oficiu, fãrã a mai finecesarã o cerere expresã din parteadenunþãtorului sau mituitorului constrâns ºinu se poate susþine cã acesta are calitateade parte civilã în cauzã.

Restituirea poate fi dispusã ºi în cursulurmãririi penale sau al judecãþii, în temeiulart. 169 alin. 1 teza a II-a si alin. 2 C.pr.pen.,dacã restituirea lucrurilor ridicate nustinghereºte aflarea adevãrului ºi justasoluþionare a cauzei.

Astfel, instanþa de judecatã sesizatã ºi cuo astfel de cerere de restituire a bunurilorcare au fãcut obiectul mitei este oricumobligatã sã dispunã, în funcþie de datelecauzei, fie restituirea - dar nu pe calea uneiacþiuni civile, ci conform art. 255 alin. 5C.pr.pen., fie confiscarea, conform art. 254alin. 3 sau art. 255 alin. 4 C.pr.pen.93

5. Particularitãþile analizei declaraþiilormartorului denunþãtor în cadrul proba-þiunii infracþiunilor de corupþie.

Particularitãþile infracþiunilor de corupþie,care implicã doi autori distincþi aiinfracþiunilor de dare ºi luare de mitã, ºicauzele de impunitate sau de atenuare arãspunderii penale, situaþiile de restituire abunurilor, în anumite condiþii, reglementatetocmai pentru prevenirea ºi represiuneasãvârºirii infracþiunilor, descoperirea lor,

determinã însã ºi o analizã atentã adeclaraþiilor martorului denunþãtor, stabilireabunei sale credinþe, a interesului în cauzã,a legãturilor cu funcþionarul mituit, acazierului sau, a împrejurãrilor formulãriidenunþului, a vechimii faptelor reclamate,dacã se aflã sau nu sub influenþa uneipersoane, dacã a fost determinat de cãtreorganele de urmãrire sã formuleze denunþul,mai ales în situaþia martorului cercetat pentruinfracþiuni ºi în special, chiar arestat sau aflatîn detenþie, dacã a provocat sãvârºireainfracþiunii, în scopul obþinerii de probe,situaþia martorului denunþãtor, intermediar,care este complice atât la infracþiunea deluare de mitã, cât ºi dare de mitã, iar uneoriºi autor al infracþiunii de trafic de influenþã,când pretinde bani ºi foloase ºi pentru sine.

Jurisprudenþa în materie1. Sustragere de probe din dosar de cãtre

organele de urmãrire penalã. Constrângereade cãtre organele de urmãrire penalã amartorului cercetat pentru alte infracþiunisã-ºi retracteze o primã declaraþie ºi sãformuleze denunþ cu privire la infracþiuneade luare de mitã. “Denunþãtor de profesie”.“Obþinerea” denunþului mituitorului înschimbul promisiunii anchetatorilor de a fipus în libertate. Vicii de fond ºi formã a auto-denunþului. Obþinerea nelegalã a “autode-nunþului” fãptuitorului. Persoana cu discer-nãmânt mult diminuat. Incidenþa dispoziþiilorart. 64 alin. 2 ºi art. 68 C.pr.pen. Încãlcareaprincipiului egalitãþii armelor. Soluþie deachitare (Sentinþa penalã nr.64 din 28 iulie2006, Curtea de Apel Cluj,dosar nr. 48/33/2003, definitivã, nepublicatã).

În speþã, inculpaþii, judecãtori au fosttrimiºi în judecatã pentru sãvârºireainfracþiunilor de luare de mitã prevãzutã deart. 254 C.pen. ºi favorizarea infractorului,prevãzutã de art. 264 C.pen., reþinându-seîn sarcina lor cã ar fi pretins ºi primit de laS.V., prin intermediul avocatului N.L., sumade 20.000 USD, pentru a pronunþa o soluþie

93 Pe larg despre confiscarea specialã în cazul infracþiunilor de luare de mitã ºi dare de mitã, N. Ciobanu,op.cit., p. 10.

84 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

favorabilã mituitorului într-un dosar penal ºiprin aceste manopere ar fi zãdãrnicittragerea la rãspundere penalã a lui S.V. îndosarul în care prima instanþã îlcondamnase pe acesta pentru infracþiuneade reþinere de înscrisuri.

În probaþiune Parchetul a invocat:- autodenunþul mituitorului S.V.- denunþul ºi declaraþia martorului, avocat

N.L., intermediar între inculpaþi ºi mituitor,în sensul pretinderii ºi primirii de cãtreinculpaþi prin intermediul sau a sumei de maisus.

- autodenunþul unuia dintre inculpaþi încare recunoaºte cã împreunã cu celãlaltinculpat au primit o sumã de bani, dar multmai micã pentru pronunþarea hotãrârii.

- declaraþii de martori.Instanþa în analizarea probelor a reþinut

cã au fost ascunse ºi sustrase unele probeîn cursul urmãririi penale de cãtre organelede anchetã. S-a dovedit în cursul cercetãriijudecãtoreºti cã într-un alt dosar penal cuprivire la un alt inculpat, procuror, se aflau odeclaraþie a martorului, avocat N.L. ºi unproces-verbal de confruntare între acesta ºimartorul denunþãtor S.V., din care reieºeacã martorul N.L. nu ar fi primit de la S.V.suma de 20.000 USD, pentru a o remiteunuia dintre judecãtori ºi nici nu ar fi avutloc o asemenea discuþie.

În dosarul cauzei de faþã s-a depus doardenunþul martorului N.L., din aceeaºi datãcu actele de mai sus, deºi ambele dosareau fost anchetate de aceeaºi procurori ºi înplus la ataºarea unei copii a dosarului decasã al prezentei cauze, se aflã primadeclaraþie a martorului N.L., care nega cãar fi primit de la denunþãtorul S.V., suma debani pentru a o remite judecãtorului.

În speþã, ºi denunþãtorul N.L. beneficiasede soluþia de neîncepere a urmãririi penale,reþinându-se de cãtre Parchet cã deºi acestdenunþ a intervenit ulterior denunþului luiS.V., între aceste denunþuri nu s-au efectuatacte de cercetare penalã, ca atare vorbeneficia de acelaºi tratament juridic.

Denunþul martorului S.V. a fost fãcut înschimbul promisiunii procurorilor de a-i uºura

situaþia sa penalã, oferindu-i-se libertatea,având pe rolul instanþelor din þarã cincidosare penale de evaziune fiscalã ºi ocerere de revocare a mãsurii arestãriipreventive, acesta devenind “denunþãtor deprofesie”, în aceeaºi perioadã depunânddenunþuri împotriva mai multor judecãtori ºiprocurori.

Instanþa a constatat cã martorul N.L.,cercetat în celãlalt dosar pentru complicitatela o infracþiune de dare de mitã, a fostdeterminat de cãtre organele de urmãrirepenalã sã-ºi retracteze declaraþia iniþialã denerecunoaºtere ºi sã formuleze denunþulîmpotriva inculpaþilor judecãtori princonstrângere, reþinându-se cã acesta aveainteresul de a nu fi trimis în judecatã ºi înalte dosare în care era cercetat.

În plus, martorul avocat mai fusesecercetat pentru fals în înscrisuri oficiale,soluþionat tot prin netrimiterea sa înjudecatã, redeschis de procurori pentru aputea fi ºantajat sã depunã declaraþiicompromiþãtoare împotriva inculpaþilor.

Autodenunþul unuia dintre inculpaþi, retrasulterior de cãtre acesta, este o probã ilegalobþinutã, potrivit art. 64 alin. 2 C.pr.pen. ºinu poate fi utilizat în proces, nici ca mod desesizare a organelor de urmãrire penalã,fiind obþinut în afara cadrului procesual ºiconþine vicii de fond si formã.

În speþã, “denunþul” a fost scris olografde inculpat ºi dat în faþa procurorului, înetapa actelor premergãtoare ºi nu a fostconsemnat într-un proces verbal de cãtreprocurori, nerespectându-se forma impusãde lege, conform art. 223 ºi art. 224C.pr.pen., ca atare fiind un interogatoriu luatîn condiþii nelegale, fãrã a exista avizulministrului justiþiei pentru efectuarea decercetãri ºi fãrã asigurarea dreptului laapãrare, conform art. 6 pct. 1 ºi art. 5C.pr.pen.

Totodatã, deºi s-a depus la dosar camijloc de probã transcrierea înregistrãriidenunþului, acesta nu a fost însoþit de casetaaudio originalã, transcrierea nefiindcertificatã ºi nici autorizaþia efectuãriiînregistrãrilor nu exista în cauzã.

85JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Mai mult, din transcrierea înregistrãriiaudio rezultã cã pentru determinareajudecãtorului la formularea autodenunþului,procurorii au folosit promisiuni ºi îndemnuri,mijloace interzise de art. 68 alin. 2 C.pr.pen.

S-a mai reþinut, pe baza unei expertizemedicale psihiatrice, cã la acel momentinculpatul avea discernãmânt mult diminuat,prezentând o reacþie prevalenþial depresiv-anxioasã, suferinþa psihicã lipsind devaloare probatorie acest autodenunþ, carepentru a fi valabil trebuie sã emane de la opersoanã cu discernãmânt complet.

Parchetul a preluat susþinerile denun-þãtorilor, fãrã sã procedeze în speþã laefectuarea unor percheziþii domiciliare aleinculpaþilor, pentru a identifica banii predaþicu titlu de mitã sau sã verifice conturilepersonale ale inculpaþilor.

2. Împrejurarea cã denunþãtorul estearestat preventiv într-o altã cauzã, având caobiect o altã infracþiune de corupþie ºi deciavea interes în cooperarea cu organelejudiciare în scopul reducerii pedepsei, nualtereazã conþinutul denunþului sau, întrucâtart. 19 din O.U.G.nr.43/2002 aprobatã prinLegea nr. 503/200294 prevede expresaceastã cauzã de reducere a pedepsei învederea scopului licit avut în vedere chiarde legiuitor, respectiv descoperirea infracþiu-nilor de corupþie.

Conferirea eronatã a calitãþii de denun-þãtor ºi celorlalþi martori, care în acest modau fost puºi la adãpost de consecinþelepenale ale propriilor fapte, precum ºifolosirea lor în aceastã calitate pentru acontura învinuirea adusã inculpatului nu aeludat scopul procesului penal, întrucât înraport de data sãvârºirii faptei, la datasesizãrii organului de urmãrire penalãintervenise prescripþia rãspunderii penalepentru infracþiunea de dare/complicitate ladare de mitã ºi deci martorii nu puteau ficointeresaþi sã facã anumite declaraþiineconforme adevãrului, nu mai puteau fiurmãriþi penal.

Atribuirea - chiar eronatã - a calitãþii dedenunþãtor, în faza de urmãrire penalã, nuare drept consecinþã imposibilitateaascultãrii ca martor, întrucât nu este parteîn proces, în sensul art. 23 ºi al art. 24C.pr.pen., iar, pe de altã parte, nu face partedin persoanele exceptate de lege de laîndatorirea de a fi martor - art. 79 ºi art. 80C.pr.pen.

Nu se încalcã autoritatea de lucru judecatde care se bucurã orice hotãrâre judecã-toreascã definitivã, prin analizarea de cãtreinstanþa învestitã cu judecarea cauzei cuprivire la sãvârºirea unei infracþiuni de luarede mitã de cãtre un judecãtor, a nesocotiriidispoziþiilor procedurale pentru admisibi-litatea unei cereri de liberare pe cauþiune,când se constatã cã aceasta reprezintãscopul activitãþii infracþionale, în legaturã cucare subiectul activ calificat a pretins ºi primitun folos ilicit (Decizia penalã nr. 5134/31octombrie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie95)

În speþã, inculpatul a fost trimis înjudecatã pentru sãvârºirea infracþiunii deluare de mitã, prevãzutã de art. 254 alin. 1cu aplicarea art. 13 C.pen., constând înaceea cã, în luna iulie 1998, având funcþiade judecãtor, preºedinte al Secþiei penale,din cadrul Tribunalului B., în scopul de apronunþa o soluþie favorabilã în cauza privindpe inculpatul P.V. - arestat preventiv pentrusãvârºirea infracþiunilor de ºantaj ºi asocierede infracþiuni -, ar fi pretins suma de 150.000mãrci germane ºi ar fi primit în douã tranºesuma de 135.000 mãrci germane.

Prima instanþã, prin sent. pen. nr. 60/Fdin 19 decembrie 2006 pronunþatã deCurtea de Apel Braºov, a achitat pe inculpatpentru infracþiunea pentru care a fost trimisin judecatã, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. araportat la art. 10 lit. c C.pen.

În urma analizãrii probatoriului admi-nistrat, instanþa a înlãturat declaraþiilemartorului denunþãtor M.C., reþinând cã seocupa cu traficul de influenþã, în sensul cã

94 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002.95 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

86 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

promitea diferitelor persoane cã le “rezolvãproblemele” în justiþie, fiind condamnatdefinitiv pentru o astfel de faptã, fiindformulate ºi plângeri de alte persoane, caatare s-a reþinut caracterul profund mincinosal acestui martor. În plus, la momentulefectuãrii denunþului, era arestat preventivºi cercetat în alte douã dosare de corupþie,fiind interesat în obþinerea unor reduceri depedepse ºi totodatã era suspectat de P.V.(“mituitorul”), care era recuperator, cã ºi-aînsuºit o parte din bani, astfel cã era clarinteresul sãu de a demonstra cã banii aufost daþi inculpatului.

În ceea ce priveºte declaraþiile unui altmartor important al acuzãrii, P.V.(“mituitorul”), instanþa le-a apreciat a fisubiective ºi contradictorii. Probatoriul nu adovedit conform considerentelor sentinþeidecât cã banii au fost luaþi de martoruldenunþãtor, nu cã au fost pretinºi sau primiþide inculpat.

Cu privire la soluþia pronunþatã deinculpat, instanþa a reþinut cã a fost adoptatãîn unanimitate, într-un complet colegialcompus din trei judecãtori, specificrecursului. La fel ºi soluþia de admitere aapelului în favoarea lui P.V. ºi suspendareacondiþionatã a executãrii pedepsei aplicateacestuia ºi respingerea apelului Parchetului,soluþie pronunþatã în complet colegial ºimenþinutã în calea de atac a recursului, ceeace demonstreazã legalitatea ºi temeinicia ei,nu confirmã acuzaþia de luare de mitã ºi nupoate, în nici un caz sã constituie nici unindiciu al comiterii acestei infracþiuni,susþinere nepermisã într-un stat de drept.

3. Revenirea martorilor denunþãtori încursul cercetãrii judecãtoreºti asupradeclaraþiilor date în faza de urmãrire penalã.Înlãturarea motivatã de cãtre instanþã adeclaraþiilor date de martorii denunþãtori îninstanþã ºi aprecierea acestor declaraþii cafiind nesincere. Probele administrate încursul urmãririi penale nu au valoareprobantã numai în aceastã fazã a procesului

ºi numai în vederea sesizãrii instanþei,instanþa fiind îndreptãþitã sã reþinã numai peacelea care exprimã adevãrul ºi care secoroboreazã cu celelalte probe administrateîn cauzã. În speþã, în mod corect instanþanu a reþinut declaraþiile date în faza cercetãriijudecãtoreºti decât în parte, având în vederecã atât denunþãtorii, cu o excepþie, cât ºimartorii audiaþi în cauzã, au încercat sãnuanþeze sau chiar sã nege cele declarateîn faza de urmãrire penalã, reveniri care nuau avut la baza motive plauzibile, fiind lesnede observat cã au încercat sã creioneze oimagine favorabilã inculpatului. (Decizianr.1420/14 martie 2007 a Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie96).

În speþã, prima instanþã a condamnat peinculpat pentru sãvârºirea a patru infracþiunide trafic de influenþã în concurs deinfracþiuni, prevãzute de art. 257 alin. 1C.pen. cu aplicarea art. 6 ºi art. 7 alin. 3 dinLegea nr. 78/2000 republicatã, reþinând cãinculpatul, care în calitate de judecãtor, prinmodalitãþi diferite de acceptare, pretindereºi primire a sumelor de bani, bunuri ºi serviciide la denunþãtori, în schimbul promisiunii cãva interveni la colegii sãi judecãtori pentruobþinerea unor hotãrâri judecãtoreºtifavorabile denunþãtorilor, respectivpromisiunea intervenirii la executoruljudecãtoresc pentru punerea în executarea unei hotãrâri judecãtoreºti de evacuare,se face vinovat de sãvârºirea acesteiinfracþiuni.

4. În acelaºi sens ºi sentinþa penalã nr.90/14 martie 2005 a Tribunalului Bihorpronunþatã în dosarul nr. 3857/2004,definitivã prin decizia penalã nr. 5495/29septembrie 2005 a Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie (nepublicate), reþinându-se caveridice declaraþiile date de martoriidenunþãtori în faza de urmãrire penalã,coroborat cu restul probatoriilor (martori,înscrisuri), fiind înlãturate declaraþiile dateîn cursul cercetãrii judecãtoreºti, revenirileasupra declaraþiilor anterioare fiind

96 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

87JurisClasor CEDO – Iulie 2011

nejustificate, argumentate în vreun sens.Schimbarea depoziþiei martorilor în cursulcercetãrii judecãtoreºti a fost analizatãamplu de instanþã.

Cu privire la calitatea de subiect activ alinfracþiunii de luare de mitã, s-a reþinut cãinculpatului i s-a încredinþat, în calitate dereprezentant al unei firme de administrare,conducerea ºi gestionarea întregii activitãþia firmei, în baza unui contract de serviciimanageriale de administrare, încheiat întrecele douã firme. Sub aspectul calitãþii desubiect activ, în speþã este îndeplinitãaceastã condiþie, respectiv are calitatea defuncþionar, orice persoanã care exercitãpermanent sau temporar, cu orice titlu,indiferent cum a fost investitã, o însãrcinarede orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciulunei alte persoane juridice, decât cele lacare se referã art.145 Cp., deci inclusiv înserviciul unei societãþi comerciale. Ca atare,calitatea de administrator al unei societãþicomerciale, cu obligaþii contractuale, secircumscrie noþiunii de funcþionar, conformart. 147 alin. 2 C.pen., fiind irelevantãexistenþa în acest sens a unui contractindividual de muncã intre persoana fizicã ºipersoana juridicã.

5. Reþinerea ca veridice numai în parte adeclaraþiilor martorului denunþãtor, înmãsura în care se coroboreazã cu restulprobatoriului administrat ºi înlãturareamotivatã a declaraþiilor aceluiaºi martor cuprivire ºi la sãvârºirea altor infracþiuni decorupþie sãvârºite de inculpat întrucât nusunt susþinute ºi de alte probe. Soluþie deachitare parþialã.(Sentinþa penalã nr. 103/P/2006 a Tribunalului Bihor, definitivã prindecizia penalã nr. 2345/2 mai 2007 a ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie în dosarul nr.4384/46/2006, nepublicate).

În speþã, instanþa a condamnat peinculpat pentru sãvârºirea unei infracþiuni detrafic de influenþã, prevãzutã de art. 257C.pen. cu referire la art. 1 lit. g si art. 6 dinLegea nr. 78/2000, constând în pretinderea

ºi primirea folosului necuvenit al construcþieicasei sale de la martorul denunþãtor, înschimbul promisiunii de a interveni laconducerea SNP-Petrom pentru atribuireade lucrãri firmei denunþãtorului.

A achitat pe acelaºi inculpat, reþinândtemeiul prevãzut de art. 10 lit. a C.pr.pen.,de sub învinuirea sãvârºirii a douã infracþiunide trafic de influenþã ºi a respins cererea derestituire a 4.000 dolari SUA, formulatã demartorul denunþãtor, dispunând confiscareafolosului necuvenit de mai sus.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie areþinut cã sub aspectul primei fapte denun-þate, declaraþiile martorului se coroboreazãcu probatoriul administrat, martori ºi înscri-suri, dar în ceea ce priveºte pretinderea ºiprimirea de cãtre inculpat în douã rânduride la denunþãtor a câte 2.000 de dolaripentru a interveni pe lângã un inspectorSNP-Petrom SA Bucureºti, în vedereaaprobãrii pentru firma martorului a uneicompensãri, declaraþia martorului nu esteconfirmatã de alte probatorii concludente,care sã excludã orice echivoc, astfel încâtdubiile profitã inculpatului.

Singurul aspect dovedit din declaraþiamartorului era ridicarea de cãtre martor dinbancã, din contul firmei sale a sumelor debani indicate de acesta în denunþ, dar înafara acestui indiciu, restul declaraþiilor nus-au confirmat prin nici un probatoriu.

Astfel, pe baza acestui indiciu nu se poatereþine nici pretinderea, nici primirea de cãtreinculpat a sumelor de bani declarate dedenunþãtor, nici intervenþia promisã marto-rului, nici faptul cã aprobarea compensãriifacturilor în cauzã a avut loc ca urmare aintervenþiei efective a inculpatului.

4. Aplicarea dispoziþiilor art. 19 din Legeanr. 682/2002 privind protecþia martorilor97.Inculpat care a beneficiat de acesteprevederi legale într-un alt dosar în care s-adispus neînceperea urmãririi penale faþã deacesta pentru comiterea infracþiunii de darede mitã prevãzute de art. 255 C.pen., în

97 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002.

88 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

dosarul în care a fost trimis în judecatã ºicondamnat un alt inculpat pentru infrac-þiunea de luare de mitã (Decizia penalã nr.25/13.02.2007 a Curþii de Apel Oradea,definitivã ºi modificatã în parte prin deciziapenalã nr. 3615/5 iulie 2007 a Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþie98).

Potrivit art. 19 din lege, “persoana careare calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. apct. 1 si 2 ºi care a comis o infracþiune gravã,iar înainte sau în timpul urmãririi penale oria judecãþii denunþã sau faciliteazãidentificarea ºi tragerea la rãspunderepenalã a altor persoane care au sãvârºitastfel de infracþiuni beneficiazã de reducereala jumãtate a limitelor pedepselor prevãzutede lege”. În conformitate cu dispoziþiile art.2 lit. a pct. 1 si 2, martorul este persoanacare se aflã în una din urmãtoarele situaþii:

1. are calitatea de martor, potrivit coduluide procedurã penalã ºi prin declaraþiile salefurnizeazã informaþii ºi date cu caracterdeterminant în aflarea adevãrului cu privirela infracþiuni grave sau care contribuie laprevenirea producerii ori la recuperarea unorprejudicii deosebite ce ar putea fi cauzateprin sãvârºirea unor astfel de infracþiuni.

2. fãrã a avea calitate procesualã încauzã, prin informaþii ºi date cu caracterdeterminant contribuie la aflarea adevãruluiîn cauze privind infracþiuni grave sau laprevenirea producerii unor prejudiciideosebite ce ar putea fi cauzate prinsãvârºirea unor astfel de infracþiuni ori larecuperarea acestora; în aceastã categorieeste inclusã ºi persoana care are calitateade inculpat într-o altã cauzã.

Sub aspect procesual, din punct devedere temporal, acest act normativ esteaplicabil ºi în situaþia în care denunþarea ºifacilitarea tragerii la rãspundere penala aunei persoane cercetatã într-un dosar încare autorul denunþului are calitatea demartor, se realizeazã ºi în cursul judecãþiicauzei în care persoana care a cooperat cuorganul judiciar are calitate de inculpat.

Atunci când faþã de denunþãtor se dã osoluþie de neîncepere a urmãririi penalepentru sãvârºirea infracþiunii de dare demitã, cauza de impunitate constând tocmaiîn autodenunþul formulat, iar faþã de autorulinfracþiunii se dispune trimiterea în judecatãpentru sãvârºirea infracþiunii de luare demitã, s-ar putea ridica problema stabiliriifaptului dacã denunþãtorul poate avea saunu calitatea de martor.

Din moment ce darea ºi luarea de mitãsunt infracþiuni distincte, prevãzute în texteincriminatoare diferite, cu autori distincþi -mituitorul neavând calitatea de participantla sãvârºirea infracþiunii de luare de mitã,indiferent de forma participaþiei penale, elpãstrându-ºi doar calitatea de autor alinfracþiunii de dare de mitã – în raport deinfracþiunea de luare de mitã sãvârºitã decel trimis in judecatã, autorul infracþiunii dedare de mitã va avea întotdeauna calitateade martor, pãstrându-ºi în schimb calitateade fãptuitor, dar numai în ceea ce priveºteinfracþiunea de dare de mitã.

În speþã, instanþa de apel a fãcut aplica-rea dispoziþiilor art. 19 din Legea 682/2002ºi a redus pedepsele aplicate inculpatuluipentru infracþiunile de trafic de influenþã ºispãlare de bani.

5. Martor denunþãtor de rea-credinþã(Decizia penalã nr. 1214//6 martie 2007 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie99)

În speþã, inculpatul a fost trimis înjudecatã pentru sãvârºirea infracþiunii deluare de mitã prevãzutã de art. 254 alin. 1C.pen. cu referire la art. 6 si art. 7 din Legeanr. 78/2000 constând în aceea cã, în calitatede ofiþer de poliþie, a pretins de la martoruldenunþãtor, dupã ce l-a audiat ca fãptuitorpentru sustragerea unui banner electoral,suma de 300 euro pentru a nu mai continuacercetãrile în cauzã.

Prima instanþã a dispus achitarea incul-patului pentru sãvârºirea acestei infracþiuniîn temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

98 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta99 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta

89JurisClasor CEDO – Iulie 2011

raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., soluþiemenþinuta de instanþa de recurs.

S-a reþinut cã existã contradicþii întredeclaraþiile martorului denunþãtor ºi cã nupoate fi ignorat faptul, susþinut permanentºi de cãtre inculpat ºi consemnat ºi inraportul scris cãtre conducerea Inspec-toratului de Poliþie Judeþean, cã denunþãtorula încercat sa-l mituiascã, respectiv l-aabordat la staþia Peco sã-i alimentezemaºina cu benzinã ºi a mai încercat sãintervinã la inculpat prin intermediul unui altmartor.

În condiþiile în care denunþãtorul nu areuºit sã intervinã pe lângã inculpat ºi a fostchemat la poliþie, i s-au luat amprente ºi afost fotografiat, iar in ziarul local a apãrut unarticol în legãturã cu sustragerea bannerului,soþia denunþãtorului s-a prezentat la poliþieºi a solicitat repartizarea dosarului unui altpoliþist, afirmând cã este nemulþumitã defelul în care decurge ancheta ºi în final aafirmat cã inculpatul ar fi cerut mitã, fiindevident interesul acesteia ºi al denun-þãtorului ca inculpatul sa nu mai instru-menteze dosarul.

6. Audierea ca martor a avocatului careîl reprezintã pe denunþãtor în cauze civile(Tribunalul Bucureºti, Secþia I penalã,sentinþa penalã nr. 911 din 5 iulie 2005100)

Susþinerile inculpatului, trimis în judecatãpentru sãvârºirea infracþiunii de corupþie, cãdepoziþiile unei asemenea martore nu pot filuate în considerare, sunt nefondate.

Este adevãrat cã aceastã martora nu aasistat în mod direct la discuþiile purtate dedenunþãtor cu inculpatul, însã potrivitdispoziþiilor art. 78 C.pr.pen., depoziþiamartorului poate avea ca obiect oricecunoºtinþe despre vreo faptã sau împre-jurare de naturã sã serveascã la aflareaadevãrului, iar declaraþiile acesteia secoroboreazã cu celelalte probe administrate.

Faptul cã martora a avut ºi are calitateade avocat a denunþãtorului în cauze civile,nu poate conduce la concluzia cã martora

în discuþie ar fi avut interes în prezentareapãrtinitoare a stãrii de fapt ºi de drept, prinrelevarea unor împrejurãri favorabileclientului sãu, întrucât denunþãtorul nuurmãreºte în prezenta cauzã obþinerea unoravantaje personale care ar trebui sã fieaparate ºi protejate de martora în discuþie,ca avocat.

III. Înregistrarea convorbirilor.

Câteva discuþii în materie comportãînregistrãrile efectuate de pãrþi sau de altepersoane.

Conform art. 916 alin. 2 C.pr.pen.înregistrãrile prevãzute în prezenta secþiune,efectuate de pãrþi sau de alte persoane,constituie mijloace de probã când privescpropriile convorbiri ºi comunicãri pe carele-au purtat cu terþii. Orice alte înregistrãripot constitui mijloace de probã daca nu suntinterzise de lege.

Convorbirile sau comunicãrile sunt celepersonale sau adresate pãrþii, neputând fiînregistrate ºi prezentate ca mijloc de probãconvorbirile unor terþi, fiind interzis de legeºi fapta constituind infracþiunea prevãzutãde art. 195 C.pen., violarea secretului cores-pondenþei, constând în interceptarea uneiconvorbiri sau comunicãri efectuate printelefon, telegraf sau alte mijloace detransmitere la distanþã.

Acestea pot fi înregistrãri ale convorbirilor,respectiv a discuþiilor care au loc întrepersoane, în mod direct, fãrã a se apela lamijloace tehnice de comunicare, prinintermediul microfoanelor, reportofonuluisau înregistrãri ale comunicaþiilor efectuateprin telefon, precum ºi orice mijloc electronicde comunicare, spre exemplu mail, dar ºiînregistrãri de imagini.

Textul de lege permite prezentarea depãrþi sau terþi a unor asemenea înregistrãrica mijloace de probã, în situaþia când privescpropriile convorbiri sau comunicãri pe carele-au purtat cu terþii.

Însã, în cazul în care persoana careefectueazã înregistrarea este asistatã de

100 Publicatã în I.Ciolcã, Probele în procesul penal. Practicã judiciarã, Ed. Hamangiu, 2007, p. 228.

90 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

reprezentanþi ai autoritãþilor statului saupublice, mãsura trebuie sã fie conformãgaranþiilor art. 8 din Convenþie, constituindo ingerinþã în viaþa privatã.

Înregistrãrile sunt supuse în aceste cazuriprocedurii autorizãrii din partea judecã-torului, în lipsa acesteia neputând fi folositeca ºi mijloc de probã, fiind incidentedispoziþiile art. 64 alin. 2 C.pr.pen.

Astfel, înregistrarea convorbirilor cu incul-patul, efectuatã de cãtre martorul denunþãtorcu ajutorul unui reportofon pus la dispoziþiaacestuia de organele de urmãrire penalã,fãrã a fi autorizatã conform legii, este lovitãde nulitate.

Totodatã nu sunt incidente dispoziþiile art.916 C.pr.pen. martorul denunþãtor nefiindparte în procesul penal în sensul art. 23-24C.pr.pen., iar înregistrarea s-a efectuat cuaparatura organelor de urmãrire penalã(Decizia penalã nr. 4286 din 18 septem-brie 2007 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie101)

Similar, în sentinþa penalã nr. 5/F/7februarie 2005 pronunþatã de Curtea deApel Braºov, în dosar 495/P/F/2005,rãmasã definitivã prin decizia penalã nr.4177/7 iulie 2005 a Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie, în dosar 1733/2005, prezentatãîn prima secþiune, s-a reþinut cã înregistrãrileîn cauzã, prima o înregistrare a convorbiriitelefonice dintre inculpatã ºi denunþãtor, iara doua o convorbire particularã dintre ace-leaºi persoane înregistratã cu un dispozitivaflat asupra denunþãtorului, nu au avut auto-rizãrile cerute de lege.

Referitor la acestea, P.N.A. a comunicatinstanþei prin adresã cã înregistrãrile s-auefectuat fãrã autorizaþie, întrucât procurorulcare a organizat efectuarea înregistrãrilorera cel desemnat sã emitã autorizaþiile, numai era necesar sã le mai ºi emitã, motivarereþinutã ca fiind contrarã legii, interpretarestrãinã de exigenþele ºi garanþiile proceduriipenale.

Revenind la problematica înregistrãrilorefectuate de pãrþi, arãtãm cã de dispoziþiile

art. 916 C.pr.pen. se poate prevala ºiinculpatul în cauzã care poate fi interesatsã dovedeascã prin asemenea înregistrãrinetemeinicia acuzaþiilor aduse.

Jurisprudenþa C.E.D.O. statueazã cãeste aplicabil art. 8 Convenþie ºi statul esteresponsabil când ingerinþa în dreptul la viaþãprivatã aparþine unei persoane private, darare la bazã un act al statului sau esteconfirmatã ulterior de cãtre stat.

Ca atare, înregistrarea efectuatã de opersoanã privatã a convorbirilor cureclamantul, beneficiind de asistenþã dinpartea procurorului, care i-a sugerat sã efec-tueze înregistrarea convorbirilor telefoniceºi din partea poliþiºtilor care au instalat lalocuinþa sa sistemul de înregistrat, ambeleorgane judiciare acþionând în exercitareaîndatoririlor de serviciu, jucând un roldeterminant în toatã afacerea, angajeazãrãspunderea statului. (Cauza M.M c.Olandei, hotãrârea din 8 aprilie 2003)102.

O altã condamnare recentã pentru încãl-carea art. 8 din Convenþie este hotãrâreadin 25 octombrie 2007 în cauza Van Vondelc. Olandei, cu privire la înregistrarea unorconversaþii realizate de un terþ ºi echipa-mentul tehnic furnizat de cãtre autoritãþilede stat.

Curtea a reþinut rolul statului în efectuareainterceptãrilor, persoana primind din parteaautoritãþilor atât echipamentul tehnic cât ºiinstrucþiunile de folosire, iar legea internãnu stabilea anumite garanþii împotriva unorinterceptãri arbitrare.

Tot o recentã condamnare a Românieide cãtre Curtea Europeanã a DrepturilorOmului este o speþã în materia infracþiunilorde corupþie, cauza Calmanovici c.României, hotãrârea din 1 iulie 2008, dereferinþã pentru jurisprudenþa instanþelorromâne sub aspectul problematicilorabordate pe temeiul încãlcãrii mai multortexte ale Convenþiei: art. 5 par. 1, art. 5 par.3, art. 6 par. 1 ºi 3, art. 8, art. 3 din Protocolulnr. 1 Adiþional la Convenþie.

Reclamantul, ofiþer de politie acuzat defapte de corupþie ºi sustragere de docu-

101 Publicatã pe www.pna.ro/jurisprudenta102 R. Chiriþã, Conventia europeanã a drepturilor omului. Comentarii ºi explicaþii, vol. II, Ed. C.H. Beck,

Bucureºti, 2008, p.72, nota de subsol.

91JurisClasor CEDO – Iulie 2011

mente, a fost achitat de cãtre prima instanþã,considerând cã principalele probe aduse deacuzare evocau contradicþii, aplicândprincipiul in dubio pro reo, reþinând cãpretinsul denunþãtor cetãþean chinez nurecunoºtea cã ar fi fãcut vreun denunþ.

Fãrã a mai audia pãrþile, în recursulformulat de parchet, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie, prin hotãrârea din 18 iunie 2004,a condamnat pe reclamant la 3 ani si 6 luniînchisoare, plus pedepse complementare ºiaccesorii conform art. 64 lit. a-c ºi art. 71C.pen., fãrã a se pronunþa ºi asuprailegalitãþii interceptãrii telefonice, invocate dereclamant.

Cu privire la încãlcarea art. 6 par. 1 ºi 3din Convenþie, reclamantul s-a plâns de lipsade echitate a procedurii penale desfãºurateînaintea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,care nu a audiat martorii ºi l-a condamnatpe baza probelor deja administrate deCurtea de Apel Bucureºti, dar care erauinsuficiente ºi contradictorii ºi mai ales, pebaza denunþului efectuat de cãtre cetãþeanulchinez, fãrã a fi asistat de vreun interpret.

Curtea de la Strasbourg a reamintitjurisprudenþa sa – cauzele Ekbatani c.Suediei, Constantinescu c. României,Mircea c. României - din care rezultã cãjudecarea unei persoane pentru prima datãîn ultimã instanþã de cãtre o jurisdicþie care,fãrã a audia, trebuie sã aprecieze asuprafaptelor ºi dreptul aplicabil ºi sã cercetezedacã persoana este vinovatã sau nevi-novatã pentru sãvârºirea unei fapte penale,încalcã echitabilitatea unei proceduriconforme cu art. 6 par. 1, apreciind cãsituaþia este similarã cu cauzele de mai sus.

Cu privire la interceptãrile ºi înregistrãriletelefonice, C.E.D.O. a fãcut referire la cauzaDumitru Popescu c. României, hotãrâreadin 26 aprilie 2007103, în privinþa impo-sibilitãþii instanþei române de a verifica

temeinicia autorizaþiei de interceptare emisãde cãtre procuror, clasificatã drept secret destat. Curtea a constatat încãlcarea art. 8 dinConvenþie în legãturã cu interceptarea ºiînregistrarea convorbirilor telefonice întemeiul Legii nr. 51/1991 privind siguranþanaþionalã pentru:

- lipsa de independenþã a autoritãþilorcompetente sã autorizeze ingerinþa (statutulprocurorului, care nu era independent);

- lipsa oricãrui control a priori alautorizaþiei date de procuror;

- lipsa oricãrui control a posteriori altemeiniciei interceptãrii din partea uneiautoritãþi independente ºi imparþiale;

- lipsa garanþiilor referitoare la pãstrareacaracterului intact ºi complet al înregistrãrilorºi distrugerea acestora;

- lipsa de independenþã a autoritãþii carear fi putut certifica realitatea ºi fiabilitateaînregistrãrilor;

Totodatã Curtea europeanã a reþinut cãinstanþele interne nu s-au pronunþat asuprailegalitãþii ingerinþei în viaþa privatã.

A constatat încãlcarea garanþiilor subaspectul art. 8 par. 2 din Convenþie, auto-rizaþia de interceptare datã de procurornefiind foarte clar precizatã, în condiþiile încare nu apar menþionate numerele detelefon puse sub ascultare, doar lista lor înprocesul verbal întocmit ulterior interceptãrii.

În plus, C.pr.pen. nu preciza circum-stanþele în care informaþiile obþinute pot fiºterse.

Concluzia Curþii: cadrul legal existent ladata faptelor nu îndeplinea condiþiileminimale necesare pentru a evita abuzuriledin partea autoritãþilor, astfel încât a fostîncãlcat art. 8 din Convenþie.

Articolul a fost publicat în RevistaForumul Judecãtorilor nr. 1/2009 -www.forumuljudecatorilor.ro

103 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 830 din 15 decembrie 2007.

92 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

1. Respectarea dreptului la viaþa defamilie. Reglementare

Convenþia Europeanã pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor funda-mentale104 impune statelor semnatare oobligaþie de a garanta persoanelor care seaflã sub jurisdicþia lor exerciþiul deplin aldrepturilor fundamentale consacrate detextul Convenþiei, acestea fiind extinse de omanierã progresivã printr-o jurisprudenþãconstructivã a Curþii Europene a DrepturilorOmului105 inclusiv în privinþa vieþii private ºide familie.

În acest sens, articolul 8 al Convenþieiprevede în paragraful 1 cã “Orice persoanãare dreptul la respectarea vieþii sale privateºi de familie, a domiciliului sãu ºi a cores-pondenþei sale.” Conform paragrafului 2 alaceluiaºi articol “ Nu este admis amesteculunei autoritãþi publice în exercitarea acestuidrept decât în mãsura în care acest amesteceste prevãzut de lege ºi dacã constituie omãsurã care, într-o societate democraticã,este necesarã pentru securitatea naþionalã,siguranþa publicã, bunãstarea economicã aþãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelorpenale, protejarea sãnãtãþii sau a moralei,ori protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.”

Acest text îºi are originea în art. 12 alDeclaraþiei Universale a Drepturilor Omului,potrivit cu care nimeni nu va fi obiectul unorimixtiuni arbitrare în viaþa sa particularã, înfamilia sa, în domiciliul sãu ori în corespon-denþa sa, nici al unor atingeri ale onoarei

sau a reputaþiei sale; orice persoanã aredreptul la protecþia legii împotriva unorasemenea imixtiuni sau atingeri. O formulareaproape identicã este datã protecþieidreptului la viaþa privatã de art. 17 al PactuluiInternaþional privitor la drepturile civile ºipolitice106.

Domeniul de aplicabilitate al art. 8 dinConvenþie protejeazã o sferã largã deinterese de naturã personalã, cuprinse înnoþiunea generalã de drept la viaþã privatã,viaþã de familie, domiciliu ºi corespon-denþã. Aceste interese nu sunt definite strictde Convenþie, însã sunt strâns legate întreele, în unele situaþii chiar suprapunân-du-se107. Revine aºadar Curþii sarcina de adetermina atât domeniul de aplicare alacestor drepturi, cât ºi condiþiile în careexerciþiul lor poate cunoaºte limitãrileprevãzute de Convenþie.

Noþiunea de “viaþã de familieConvenþia înscrie distinct viaþa de familie

printre drepturile persoanei care se bucurãde protecþia acordatã de art. 8, dar nu odefineºte. Astfel, aceasta devine o noþiuneautonomã în sistemul protecþiei drepturiloromului, fiind interpretatã de Curteindependent de calificarea existentã îndreptul naþional al statelor membre. Cu toateacestea, Curtea a evitat sã ofere o definiþieprecisã a vieþii de familie, având în vedereevoluþia relaþiilor sociale, evoluþie cenecesitã o interpretare flexibilã a acesteinoþiuni.

Mãsurile de protecþie a minorilor din prisma jurisprudenþeiCurþii Europene a Drepturilor Omului

Autor: Iolanda AgafiþeiCategorie: Articole de specialitate

104 În continuare Convenþia;105 În continuare Curtea;106 A se vedea C. Bârsan, Convenþia europeanã a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Ed. C.H.

Beck, Bucureºti, 2005, p. 594;107 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Ed.

Butterworths, London, Dublin, Edinburgh, 1995, p. 303;

93JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Noþiunea de “viaþã de familie” poate fiabordatã din prisma a douã dimensiuni:persoanele care pot invoca acest drept ºiconþinutul vieþii familiale.

Astfel, în privinþa persoanelor care potinvoca acest drept, art. 8 din Convenþiefoloseºte sintagma “orice persoanã”, recu-noscând dreptul la viaþa de familie oricãreipersoane108, fãrã nicio altã distincþie. Însã,Curtea a delimitat pe cale jurisprudenþialãsfera de aplicare a art. 8, statuând cã acestapresupune preexistenþa unei vieþi de fa-milie109. Totodatã, un aspect important alnoþiunii de “viaþã de familie” existentã estefaptul cã aceasta este perceputã de cãtreCurte ca o legãturã biologicã ºi/sau juridicãpeste care se suprapune o relaþie personalã,realã, efectivã110.

În ceea ce priveºte copiii minori este certcã aceºtia intrã în sfera persoanelor carepot invoca dreptul la viaþa de familie, întrucâtinstanþa europeanã a decis cã noþiunea defamilie avutã în vedere de art. 8 din Con-venþie are drept consecinþã faptul cã un copilcare s-a nãscut dintr-o asemenea uniunejuridicã este inserat pe deplin în cadrul ei;aceasta înseamnã cã din momentul ºidatoritã înseºi împrejurãrii naºterii saleexistã între copil ºi pãrinþii sãi o legãturãconstitutivã de viaþã de familie111, indi-ferent cã acesta este nãscut din cãsãtorie

sau în afara acesteia. Prin urmare, viaþafamilialã între pãrinþi ºi copii nu þine cont demodalitatea de stabilire a relaþiilor dintreaceºtia, existând indiferent dacã legãturaeste doar una biologicã sau doar una juri-dicã.

Referitor la legãtura biologicã, Curteaa statuat cã între un pãrinte ºi copilul sãuexistã viaþã familialã, chiar dacã copiluleste nãscut în afara cãsãtoriei112, întrucâtcalitatea de pãrinte nu este acordatã în bazaunei astfel de legãturi. În schimb, pentru ase putea admite existenþa unei vieþi defamilie între un pãrinte biologic ºi copilul sãu,trebuie ca faptul cã acea persoanã estepãrintele copilului sã fie o certitudine113.Opinia Curþii merge mai departe ºi statueazãcã legãtura biologicã nu se pierde prindivorþul pãrinþilor ºi atribuirea copilului unuiadintre aceºtia ºi nici mãcar prin adoptareacopilului, întrucât singurul lucru care s-arpierde ar fi raportul juridic dintre pãrinte ºicopilul sãu ºi nu legãtura biologicã114.

Referitor la legãtura juridicã, instanþaeuropeanã a fost confruntatã cu problemaaplicabilitãþii noþiunii de “viaþã de familie” înmateria adopþiei. Potrivit jurisprudenþei salemai vechi, Curtea a stabilit cã relaþiile dintreadoptator ºi adoptat sunt, în principiu, deaceeaºi naturã cu relaþiile de familie prote-jate de art. 8 din Convenþie115. De ase-

108 CEDO, cauza Phinikaridou c. Ciprului, cererea nr. 23890/02, hotãrârea din 20 martie 2008,www.echr.coe.int;

109 CEDO, cauza Marckx c. Belgiei, cererea nr. 6833/74, hotãrârea din 13 iunie 1979, Series A no. 31;CEDO, cauza Berlin c. Luxemburg, cererea nr. 44978/98, hotãrârea din 15 iulie 2003, www.echr.coe.int; CEDO,cauza Pini ºi Bertani, Manera ºi Atripaldi c. României, cererile nr. 78028/01 ºi nr. 78030/01, hotãrârea din 22iunie 2004, Recueil des arrets et decisions 2004-IV(extraits);

110 CEDO, cauza Lebbink c. Olandei, cererea nr. 45582/99, hotãrârea din 1 iunie 2004, Recueil des arrets etdecisions 2004-IV; CEDO, cauza I. ºi U. c. Norvegiei, cererea nr. 75531/01, decizia de inadmisibilitate din 21octombrie 2004, www.echr.coe.int;

111 A se vedea C. Bârsan, op. cit., p. 627;112 CEDO, cauza Berrehab c. Olandei, cererea nr. 10730/84, hotãrârea din 21 iunie 1989, Series A no. 138

; CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, cererea nr. 16969/90, hotãrârea din 26 mai 1994, Series A no. 290; CEDO,cauza Amanalachioai c. României, cererea nr. 4023/04, hotãrârea din 26.05.2009, www.echr.coe.int;

113 A se vedea R. Chiriþã, Convenþia europeanã a drepturilor omului.Comentarii ºi explicaþii, vol.II, Ed. C.H.Beck, Bucureºti, 2007, p. 54;

114 CEDO, cauza Görgülü c. Germaniei, cererea nr. 74969/01, hotãrârea din 26 februarie 2004,www.echr.coe.int;

115 Comis. EDO, cauza X c. Belgiei, cererea nr. 6482/74, decizia de inadmisibilitate din 10 iulie 1975, D.R.no. 7; Comis. EDO, cauza X c. Franþei, cererea nr. 9993/82, decizia de inadmisibilitate din 5 octombrie 1982,D.R. no. 31, p. 341;

94 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

menea, aceasta a decis cã, în cazul uneiexistenþe a vieþii de familie între un copil ºipãrintele adoptiv, pe lângã existenþa uneivieþi de familie între acelaºi copil ºi pãrintelebiologic, efectivitatea primei legãturi trebuiesã prevaleze filiaþiei biologice116.

Pe de altã parte, pentru a exista o viaþãde familie în sensul Convenþiei care sã seaplice copiilor minori este necesar carac-terul efectiv, de substanþã, al legãturiibiologice sau juridice preexistente. Exis-tenþa sau inexistenþa unei vieþi de familieeste o chestiune de fapt, ce depinde deexistenþa unor legãturi personale reale117.Astfel, în cazul cuplurilor cãsãtorite, dar ºinecãsãtorite care au sau au avut la unmoment dat o relaþie personalã efectivã,copilul minor este considerat cã face partedin aceastã celulã familialã prin simplul faptal naºterii sale, chiar dacã la momentulnaºterii pãrinþii nu mai locuiau împreunã saudacã relaþia acestora luase sfârºit118. Reve-nind la caracterul efectiv al legãturii biologicesau juridice, în ceea ce priveºte relaþia dintrecopilul minor ºi tatãl sãu, Curtea a statuatcã simpla legãturã biologicã, fãrã niciunelement de naturã legalã sau de fapt caresã indice existenþa unei relaþii personaleapropiate, nu este suficientã pentru a atrageincidenþa art. 8 din Convenþie119. Prinurmare, existenþa vieþii de familie în aceastãsituaþie presupune o legãturã constantã caresã denote un angajament între tatã ºi mamãsau între tatã ºi copil. Totodatã, viaþa defamilie poate sã existe ºi între un copil ºi

pãrintele cu care nu a locuit niciodatã îm-preunã atât timp cât se poate dovedi exis-tenþa unor elemente suficiente pentru adefini o legãturã efectivã între aceºtia120.

În privinþa celei de-a doua dimensiuni anoþiunii de “viaþã de familie”, respectivconþinutul acesteia, se poate afirma cãacest articol nu protejeazã o familie ilu-zorie ºi nici nu conferã persoanelor un dreptgeneral de a întemeia o familie, fie princãsãtorie, fie prin naºterea sau adopþiacopiilor121 sau dreptul de a divorþa122. Art. 8din Convenþie implicã în primul rând dreptulla o recunoaºtere juridicã a relaþiilor defamilie123, cu toate consecinþele decurgânddin acest fapt. Astfel, în ceea ce-i priveºtepe copiii minori, desfãºurarea vieþii de familieeste protejatã prin posibilitatea acestora dea trãi împreunã cu pãrinþii sau mãcar de ase vedea cu aceºtia. În consecinþã, art. 8este incident când un copil al unei familii esteplasat într-o instituþie publicã, fãrã acordulpãrinþilor sau este obligat sã se mute lacelãlalt pãrinte, atunci când dupã divorþ unuldintre pãrinþi îºi pierde drepturile pãrinteºtice îi sunt acordate exclusiv celuilalt pãrinteori atunci când un pãrinte ce beneficiazã deun drept de vizitã îºi vede dreptul sus-pendat124. Totodatã, viaþa de familie sereferã ºi la drepturi de naturã patrimo-nialã, acestea cristalizându-se în privinþaminorilor în dreptul de a primi alocaþii saude a beneficia de pensii de întreþinere,dreptul de a a avea vocaþie succesoralã lamoºtenirea unui pãrinte125. Toate aceste

116 CEDO, cauza Söderbäck c. Suediei, cererea nr. 24494/94, hotãrârea din 28 octombrie 1998, Reports1998-VII;

117 Comis. EDO, cauza K. c. Marii Britanii, cererea nr. 11468/85, decizia de admisibilitate din 22 iulie1986,D.R. no 50, p. 199; CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, cererea nr. 34175/05, decizia de inadmisibilitatedin 20 octombrie 2009, www.echr.coe.int;

118 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, Jurisprudenþã CEDO - studii ºi comentarii – , Institutul Naþional alMagistraturii, 2005, p. 206;

119 CEDO, cauza Lebbink c. Olandei, precit.; CEDO, cauza I. ºi U. c. Norvegiei, precit.;120 Comisia EDO, cauza M.B. c. Marii Britanii, cererea nr. 22920/93, decizia de inadmisibilitate din 06 aprilie

1994, D.R. no.77-B, p. 108;121 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick , op.cit., p. 313;122 CEDO, cauza Johnston c. Irlandei, cererea 9697/82, hotãrârea din 18 decembrie 1986, Series A no. 131;

CEDO, cauza Airey c. Irlandei, cererea nr.6289/73, hotãrârea din 9 octombrie 1979, Series A no. 32;123 A se vedea F. Sudre, Droit europeén et international des droits de l’ homme, Ed. PUF, 2003, p. 397;124 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 59;125 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 59;

95JurisClasor CEDO – Iulie 2011

drepturi patrimoniale au fost stabilite pe calejurisprudenþialã de Curte, cu condiþia sã fiestrâns legate de relaþiile de familie.

Obligaþii în sarcina statelor membreÎn primul rând, considerãm cã, în apli-

carea art. 8 din Convenþie, statele membreau obligaþia negativã de a nu întreprindemãsuri de naturã a stânjeni exerciþiuldreptului la viaþa de familie de cãtre titulariicãrora le sunt recunoscute. Astfel, consa-crarea dreptului la viaþa de familie urmãreºteapãrarea atât a copiilor minori, cât ºi apãrinþilor împotriva oricãrei ingerinþearbitrare a autoritãþilor statului în exercitareaprerogativelor conferite de Convenþie, cuexcepþia situaþiei în care aceste ingerinþeîndeplinesc condiþiile impuse de art. 8 par.2 – sã fie prevãzute de lege, sã urmãreascãun scop legitim, sã fie necesare într-osocietate democraticã. Aceste condiþii pecare trebuie sã le îndeplineascã ingerinþastatului în viaþa de familie pentru a fi legitimãse constituie în aºa numita “clauzã justifi-cativã”126 a limitãrii dreptului la respectareavieþii de familie.

În al doilea rând, în sarcina statelormembre se gãsesc ºi o serie de obligaþiipozitive, inerente asigurãrii respectuluiefectiv al vieþii de familie, care impun luareaunor mãsuri de protecþie a titularilor dreptuluiconferit de Convenþie127.

Astfel, în cadrul relaþiei dintre pãrinþi ºicopii, exerciþiul drepturilor pãrinteºti repre-

zintã un element fundamental al vieþii defamilie128. Cu toate acestea, art. 8 nu arputea în niciun caz sã autorizeze un pãrintesã ia mãsuri de naturã sã prejudiciezesãnãtatea sau dezvoltarea copilului sãu129.Prin urmare, copilul are dreptul de a fiprotejat contra relelor tratamente la care arputea fi supus de cãtre pãrinþii sãi, Curteastabilind în sarcina statelor obligaþiapozitivã de a proteja copiii prin retragereaacestora din cãminul familial ºi de a-i da înplasament sau de a lua alte mãsuri cu efectechivalent130. Însã, tot Curtea a stabilit pecale jurisprudenþialã cã pentru un pãrinte ºicopilul sãu a fi împreunã reprezintã unelement fundamental al vieþii de familie131

ºi cã efectivitatea acesteia constã tocmai înprotejarea raporturilor dintre pãrinte ºi copilulsãu. În consecinþã, mãsura plasamentuluicopilului ºi restricþiile pe care le suferãdrepturile pãrinteºti în urma luãrii acesteimãsuri constituie o ingerinþã în viaþa defamilie132. Jurisprudenþa în materia relaþiilorpãrinþi - copii este permanent ghidatã denecesitatea existenþei unui echilibru întreprotecþia copilului ºi drepturile pãrinþilor133.

O altã obligaþie pozitivã impusã stateloreste de naturã proceduralã, în situaþia încare sunt luate mãsuri care reprezintã oingerinþã în viaþa de familie, obligaþie ceconstã în faptul cã procesul decizionaltrebuie sã fie echitabil ºi sã respecte inte-resele protejate de art. 8 din Convenþie134.În acest sens, pãrinþii au dreptul sã participe

126 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 74;127 CEDO, cauza Dickson c. Marii Britanii, cererea nr. 44362/04, hotãrârea din 4 decembrie 2007,

www.echr.coe.int; CEDO, cauza Kaftailova c. Letoniei, cererea nr. 59643/00, hotãrârea din 7 decembrie 2007,www.echr.coe.int; CEDO, cauza Phinikaridou c. Ciprului, precit.;

128 CEDO, cauza R. c. Marii Britanii, cererea nr. 10496/83, hotãrârea din 8 iulie 1987, Series no. 121; CEDO,cauza Nielsen c. Danemarcei, cererea nr. 10929/88, hotãrârea din 28 noiembrie 1928, Series A no. 144;

129 CEDO, cauza Gnahoré c. Franþei, cererea nr. 40031/98, hotãrârea din 19 septembrie 2000, Recueil desarrets et decisions 2000-IX;

130 CEDO, cauza Z. ºi A. c. Marii Britanii, cererea nr. 29392/95, hotãrârea din 10 mai 2001, Recueil desarrets et decisions 2000-V;

131 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, cererea nr. 9749/82, hotãrârea din 8 iulie 1987, Series A no.121; CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, precit.; CEDO, cauza Bronda c. Italiei, cererea nr. 22430/93, hotãrâreadin 9 iunie 1998, Repports 1998-IV;

132 CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, cererea nr. 11057/02, hotãrârea din 8 aprilie 2004, Recueil des arrêtset décisions 2004-III (extraits); CEDO, cauza Venema c. Olandei, cererea nr. 35731/97, hotãrârea din 17decembrie 2002, Recueil des arrêts et décisions 2002-X; CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;

133 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 400;134 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 330;

96 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

la procesul decizional ºi sã fie informaþi, chiarºi din oficiu, cu privire la probele care staula baza luãrii mãsurii plasamentului135. Maimult, respectul pentru viaþa familialã implicã,în materia separaþiei copiilor de pãrinþi,obligaþia pozitivã a statului de a lua toatemãsurile necesare, atât pentru a menþinelegãturile personale, cât ºi pentru a reunicopilul cu pãrintele sãu, þinând cont deinteresul superior al minorului136.

Toate aceste obligaþii pozitive impunstatelor adoptarea unui cadru legal dereglementare a unor proceduri judiciare ºide executare care sã protejeze dreptul la oviaþã familialã efectivã prin implementarea,când este necesar, a unor mãsuri specifice,lãsându-se în acelaºi timp o marjã amplãde apreciere137 în acest domeniu allegiferãrii.

2. Respectarea dreptului la viaþa de

familie în unele situaþii speciale

2.1. Plasamentul minorului în instituþiipublice de ocrotire

În unele situaþii deosebite, creºterea ºidezvoltarea minorului alãturi de pãrinþii sãinu mai este posibilã, astfel încât se impuneluarea de cãtre autoritãþile publice a mãsuriiîncredinþãrii acestuia unor instituþii deocrotire socialã138. Prin urmare, atunci cândviaþa, creºterea ºi dezvoltarea armonioasãa unui copil este pusã în pericol în cadruldesfãºurãrii relaþiilor de familie cu pãrinþii sãi,

statul este competent, chiar are obligaþiapozitivã de a acþiona pentru a-i asiguraacestuia respectarea drepturilor fundamen-tale de care se bucurã în temeiul Convenþieiºi a altor acte internaþionale în materie.

Jurisprudenþa Curþii este constantã în aaprecia cã, pentru un pãrinte ºi copilulsãu, faptul de a fi împreunã reprezintã unelement fundamental al vieþii de familie,iar mãsurile interne care împiedicã acestlucru, respectiv plasamentul acestuia îninstituþii publice de ocrotire, reprezintã oingerinþã în dreptul protejat de art. 8 dinConvenþie139. Cu toate acestea, Curtea lasãstatelor membre posibilitatea intervenþiei înviaþa de familie a copilului cu pãrinþii sãi încondiþiile în care ingerinþa este prevãzutãde lege, urmãreºte un scop legitim ºi estenecesarã într-o societate democraticã, astfelcum reiese din alin. 2 al art. 8 din Convenþie.

Întinderea marjei de apreciere lãsatãastfel autoritãþilor naþionale competente vavaria în funcþie de natura problemelor înlitigiu ºi a gravitãþii intereselor în joc140. Dacãautoritãþile competente se bucurã de o marjãde apreciere mai largã pentru a evaluanecesitatea mãsurii de plasament, mai alesîn situaþii de urgenþã141, statul trebuie sãdovedeascã cã în cauzã existau circum-stanþe de naturã a impune plasamentul,precum ºi cã autoritãþile au evaluat cu grijãatât impactul mãsurii respective asuprapãrinþilor ºi copiilor, cât ºi posibilelealternative la mãsura plasamentului, înaintede a o pune în executare142.

135 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 246;136 CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, cererea nr. 17383/90, hotãrârea din 7 august 1996, Repports

1996-III; CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, cererea nr. 10465/83, hotãrârea din 24 martie 1988, Series A130;

137 CEDO, cauza Monory c. României, cererea nr. 71099/01, hotãrârea din 5 aprilie 2005, www.echr.coe.int.;CEDO, cauza Lafargue c. României, cererea nr. 37284/02, hotãrârea din 13 iulie 2006, www.echr.coe.int.;CEDO, cauza Ignaccolo-Zenide c. României, cererea nr. 31679/96, hotãrârea din 25 ianuarie 2000, Recueil desarrêts et décisions 2000-I;

138 A se vedea C. Bârsan, op. cit., p. 636;139 CEDO, cauza Keegan c. Irlandei, precit.; CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.; CEDO, cauza K. ºi T. c.

Finlandei, cererea nr. 25702/94, hotãrârea din 12 iulie 2001, Recueil des arrêts et décisions 2001-VII; CEDO,cauza Venema c. Olandei, precit.; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;

140 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 228;141 CEDO, 12 iulie 2001, T.P. ºi K. M. c. Marii Britanii;142 CEDO, cauza Kutzner c. Germaniei, cererea nr. 46544/99, hotãrârea din 26 februarie 20002, Recueil des

arrêts et décisions 2002-I; CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, cererea nr. 56547/00, hotãrârea din 16 iulie2002, Recueil des arrêts et décisions 2002-VI;

97JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Plasamentul minorului într-o instituþiepublicã de ocrotire este analizatã separatde cãtre Curte, din perspectiva a douãaspecte. Astfel, este analizatã pe de o parte,mãsura de urgenþã a separãrii minorului depãrinþii sãi ºi plasarea acestuia, temporar,într-un centru de plasament, iar pe de altãparte este analizatã mãsura plasamentuluiluatã ulterior, în continuarea plasamentuluide urgenþã.

În ceea ce priveºte mãsura de urgenþãa plasamentului minorului, acesta trebuiesã se bazeze pe motive suficiente ºipertinente, iar procesul decizional trebuiesã se desfãºoare în faþa autoritãþilornaþionale competente în aºa fel încât deciziafinalã sã fie luatã pe baza unor faptepertinente, sã fie imparþialã ºi sã nu conþinãelemente de arbitrar, nici mãcar în apa-renþã143. Totodatã, aceastã mãsurã trebuiesã aibã caracter temporar, cu posibilitateasuspendãrii atunci când situaþia o impune,având în vedere realizarea reunirii copiluluicu pãrinþii sãi144. Mai mult, interesul supe-rior al copilului trebuie sã fie linia direc-toare pe care se bazeazã mãsura plasa-mentului unor instituþii publice de ocrotire.

Apreciem cã motive suficiente ºi perti-nente care determinã intervenþia autoritãþilornaþionale pot fi ºi cele în care minorii suntsuspectaþi cã ar fi victime ale abuzurilor fiziceºi psihice exercitate de pãrinþi. În acest sens,Curtea a fost confruntatã cu mai multe cereribazate pe mãsurile de separare a copiilorde pãrinþii acestora pentru motivele de genulcelor mai sus enunþate.

Astfel în cauza Venema c. Olandei145,autoritãþile naþionale au considerat cã viaþaminorei era în pericol, întrucât mamaacesteia era suspectatã de sindromulMunchhausen, iar minora fusese dejaspitalizatã de douã ori ºi, în consecinþã, au

dispus mãsura plasãrii acesteia într-uncentru pentru minori, mãsurã care a fostulterior prelungitã.

De asemenea, mãsura plasamentuluiîntr-o instituþie publicã de ocrotire a fost luatãde cãtre autoritãþile naþionale ºi în cauzaK.A. c. Finlandei146, întrucât cei trei copiiai familiei erau supuºi unor violenþe sexualedin partea pãrinþilor, fapt dovedit cucertitudine.

O altã speþã relevantã din punct devedere al motivelor care pot determinanecesitatea luãrii unei astfel de mãsuri esteºi cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii147, încare copilul unei familii a fost dat înplasamentul unei instituþii publice de ocrotiredeoarece fusese victima unui abuz alpãrinþilor, care i-au provocat intenþionat oboalã gravã, fapt pentru care mama acestuiafusese condamnatã. Întrucât mama acestuiaera din nou însãrcinatã, autoritãþile au emisun ordin de protecþie al copilului nenãscutîncã de la naºtere, copilul rãmânând subsupravegherea spitalului, iar ulterior a fostadoptat.

În cauza L. c. Finlandei148, autoritãþileau decis cã se impune plasamentului copiilorîntr-o instituþie publicã, dupã ce anteriorfuseserã luate alte mãsuri de ocrotire socialãalternative, deoarece mama acestorasuferea de o boalã psihicã care le punea înpericol sãnãtatea ºi dezvoltarea, implicitneputându-le oferi mediul necesardezvoltãrii acestora.

Cum a soluþionat Curtea aceste cauze vafi analizat în secþiunea urmãtoare în caresunt prezentate condiþiile impuse deConvenþie pentru ca o ingerinþã în viaþa defamilie sã fie acceptatã de cãtre instanþaeuropeanã.

Pe de altã parte, controlul Curþii asupranecesitãþii plasamentului minorului este

143 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 638;144 CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, cererea nr. 28945/95, hotãrârea din 10 mai 2001, Recueil des

arrêts et décisions 2001-V;145 CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;146 CEDO, cauza K.A. c. Finlandei, cererea nr. 27751/95, hotãrârea din 14 aprilie 2003,www.echr.coe.int;147 CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, precit.;148 CEDO, cauza L. c. Finlandei, cererea nr. 25651/94, hotãrârea din 27 aprilie 2000,www.echr.coe.int;

98 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

exercitat ºi în celãlalt sens, fiind sancþionatfaptul cã autoritãþile competente nu auluat mãsura separãrii copilului de pãrinþiisãi, atunci când se impunea cu precãdereacest lucru. În acest sens, într-o cauzã149,Curtea a constatat încãlcarea art. 3 dinConvenþie, întrucât autoritãþile naþionale nuau luat, timp de mai mulþi ani, mãsuraplasamentului celor patru copii, mãsurã carese impunea pentru a-i proteja de releletratamente la care erau supuºi în familie.

În ceea ce priveºte menþinerea mãsuriiplasamentului minorului, conform uneijurisprudenþe constante a Curþii, aceasta nupune capãt relaþiilor familiale naturale. Statultrebuie sã se comporte de o manierã caresã permitã dezvoltarea legãturilor dintrecopii ºi pãrinþii acestora, menþinerea acestorlegãturi150, mãsura plasamentului trebuinda fi privitã ca având caracter temporar. Prinurmare, atunci când autoritãþile naþionaledecid sã menþinã plasamentul minoruluiîntr-o instituþie de ocrotire socialã, trebuiesã verifice dacã mai persistã motivele careau determinat iniþial luarea mãsurii, þinândcont de interesul superior al minorului. Deasemenea orice act de executare a acesteimãsuri temporare trebuie sã aibã cafinalitate scopul ultim al reunirii pãrintelui cucopilul sãu151.

2.2. Mãsurile de plasament al mino-

rului - ingerinþã în respectarea dreptuluila viaþa de familie

2.2.1. Noþiunea de “ingerinþã”Scopul primordial al art. 8 din Convenþie

este de a proteja individul împotriva unoringerinþe arbitrare din partea autoritãþilor

statelor membre. Întrucât Convenþia nudefineºte noþiunea de “ingerinþã a auto-ritãþilor statale”, ne vom raporta la naturaobligaþiilor impuse statelor, ºi anume, celenegative, care impun abþinerea de la actede naturã a încãlca drepturile protejate deart. 8, precum ºi cele pozitive, care impunluarea unor mãsuri pentru a asiguraexercitarea drepturilor protejate de acelaºiarticol.

În primul rând, pentru a se asiguraaplicabilitatea art. 8 din Convenþie, estenecesar ca ingerinþa alegatã sã fieimputabilã autoritãþilor statale, aºa-numitele autoritãþi publice152. Curtea aacceptat ºi posibilitatea ingerinþei careprovine de la o persoanã de drept privat,dar are la bazã un act al statului sau esteconfirmatã ulterior de cãtre stat153.

În al doilea rând, este necesar ca inge-rinþa sã presupunã o decizie individualãa autoritãþilor statale în privinþa persoaneicare se plânge de existenþa atingerii154.

În al treilea rând, ingerinþa autoritãþilorstatale trebuie sã se concretizeze într-oconstrângere care este impusã titularuluidreptului protejat sau în împiedicareaexerciþiului respectivului drept155.

În ultimul rând, consecinþele atingeriiaduse dreptului protejat trebuie sã fieconcrete, reale pentru cel care le suportã,acestuia revenindu-i sarcina de a dovedi atâtingerinþa, cât ºi consecinþele acesteia156.

Art. 8 din Convenþie, în alin. 2, aduceaºa-numita clauzã justificativã a ingerinþei,care prevede cã aceasta trebuie sã fieprevãzutã de lege, sã urmãreascã un scoplegitim ºi sã fie necesarã într-o societatedemocraticã157.

149 CEDO, cauza Z. ºi A. c. Marii Britanii, precit.;150 CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei, cererea nr. 64796/01, hotãrârea din 1 iulie

2004,www.echr.coe.int;151 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza E. ºi P. c. Italiei, cererea nr. 34558/97, decizia de

admisibilitate parþialã din 07 septembrie 2000;152 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 667;153 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 73;154 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 668;155 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 669;156 A se vedea C. Bârsan, op.cit., p. 670;157 CEDO, cauza Lind c. Rusiei, cererea nr. 25664/05, hotãrârea din 6 decembrie 2007, www.echr.coe.int;

99JurisClasor CEDO – Iulie 2011

În ceea ce priveºte mãsura plasa-mentului minorului într-o instituþie publicãde ocrotire socialã, Curtea a decis pe calejurisprudenþialã încã de la început, men-þinând concluzia sa ºi pe parcursul evoluþieijurisprudenþei, cã aceasta constituie fãrãdubiu o ingerinþã în respectarea dreptuluila viaþa de familie158.

Pentru a putea fi justificatã, mãsura plasa-mentului minorului trebuie, de asemenea,sã fie o ingerinþã care sã fie prevãzutã delege, sã urmãreascã un scop legitim ºi sãfie necesarã într-o societate democraticã.

2.2.2. Ingerinþa trebuie sã fie prevãzutã

de legeAtingerea adusã drepturilor apãrate de

art. 8 din Convenþie trebuie sã aibã o bazãlegalã în dreptul intern ºi sã fie consecinþaaplicãrii normelor care o prevãd.

Pentru a determina dacã o ingerinþã esteprevãzutã de lege, revine în primul rândautoritãþilor naþionale competenþa de ainterpreta normele interne de drept, iarorganele Convenþiei au o putere limitatã decontrol asupra modului cum ºi-au îndeplinitacest rol159. Totodatã, pentru o corectãinterpretare a normelor de drept intern, estenecesar ca legea sã aibã anumite calitãþi,recunoscute jurisprudenþial de cãtre Curte,precum accesibilitatea ºi previzibi-litatea160.

În materia mãsurii de protecþie a plasa-mentului minorului într-o instituþie de ocrotiresocialã, aceastã cerinþã ca mãsura sã fieprevãzutã de lege nu a dat naºtere unor

probleme deosebite, Curtea acceptândutilizarea unor termeni suficient de generaliîn cadrul legii, precum ºi acordarea unei mariputeri de apreciere autoritãþilor naþionale.

În acest sens, au fost cauzele Erikssonc. Suediei161 ºi Olsson c. Suediei162, încare legea suedezã care asigura plasa-mentul minorilor folosea termeni prea gene-rali referitor la puterile oferite autoritãþilorsociale de a lua mãsura separãrii copiilorde pãrinþii lor, precum ºi referitor la deciziileluate cu privire la copii pe durata plasa-mentului. Curtea, deºi a recunoscut carac-terul termenilor generali folosiþi de legeasuedezã, cu toate acestea a admis cã seîncadreazã în noþiunea de lege cerutã deart. 8 ºi a permis interpretarea legii în sensulde se conferi autoritãþilor sociale posibilitatealuãrii copiilor în plasament163.

În acelaºi sens, Curtea a statuat în cauzaBronda c. Italiei164 cã, în domeniul pro-tecþiei copilului, legea nu trebuie sã prezinteo precizie absolutã, fiind suficientã oformulare generalã, care sã lase autoritãþilornaþionale o largã putere de apreciere, maiales a mãsurilor care pot fi luate de autoritãþiîn acest scop165.

2.2.3. Ingerinþa trebuie sã îndepli-

neascã un scop legitimArt. 8 alin. 2 din Convenþie enumerã

limitativ scopurile care pot da un caracterlegitim încãlcãrii drepturilor conferite deprimul par., implicit ºi dreptul la respectareavieþii de familie: “securitatea naþionalã,siguranþa publicã, bunãstarea economicã a

158 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, precit.; CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;CEDO, cauza Buscemi c. Italiei, cererea nr. 29569/95, hotãrârea din 16 septembrie 1999, Recueil des arrêts etdécisions 1999-VI; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;

159 A se vedea C.Bârsan, op. cit., p. 672; CEDO, cauza Emonet ºi alþii c. Elveþiei, cererea nr. 39051/03,hotãrârea din 13 martie 2008, www.echr.coe.int;

160 A se vedea C.Bârsan, op. cit., p. 673;161 CEDO, cauza Eriksson c. Suediei, cererea nr. 11373/85, hotãrârea din 22 iunie 1989, Series A 156;162 CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;163 A se vedea D.J. Harris, M. O’ Boyle, C. Warbrick , op.cit., p. 341;164 CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.;165 CEDO, cauza Iacoponi c. Italiei, cererea nr. 13454/02, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2004,

www.echr.coe.int; CEDO, cauza Lo Presti c. Italiei, cererea nr. 13478/03, decizia de inadmisibilitate din 25noiembrie 2004, www.echr.coe.int; CEDO, cauza Raffaelli c. Italiei, cererea nr. 26010/02, decizia deinadmisibilitate din 28 octombrie 2004, www.echr.coe.int;

100 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

þãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirea faptelorpenale, protejarea sãnãtãþii sau a moralei,ori protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.”

Astfel, scopuri legitime pot fi reprezentatede protejarea drepturilor ºi libertãþiloraltora166, în cazul separãrii copiilor de pãrinþipentru apãrarea drepturilor copiilor ori deprotejarea sãnãtãþii ºi a moralei167, în cazulseparãrii copiilor de pãrinþi pentru apãrareasãnãtãþii sau a moralei copiilor.

În concluzie, scopul legitim ce trebuieurmãrit prin mãsura de plasament a mino-rului este interesul superior al acestuia,încadrându-se la “protecþia moralei” ºi“drepturilor ºi libertãþilor copilului”168.

2.2.4. Ingerinþa sã fie necesarã într-o

societate democraticãÎn conformitate cu jurisprudenþa

constantã a Curþii, noþiunea de necesitateimplicã faptul cã o ingerinþã corespunde uneinevoi sociale imperioase ºi esteproporþionalã cu scopul legitim urmãrit169.

În ceea ce priveºte nevoia socialã impe-rioasã, Curtea nu se limiteazã sã verificedacã statul ºi-a folosit puterea sa deapreciere “cu bunã credinþã, cu grijã ºi de omanierã raþionalã”170, ci controleazã dacãmotivele invocate sunt suficiente ºipertinente171.

Pertinenþa motivelor semnificã fiabili-tatea lor, desemnând acele motive ce impunstatului sã acþioneze pentru protejareascopurilor legitime pe care le vizeazã. Lipsaoricãror astfel de motive echivaleazã cu oîncãlcare a art. 8172.

Pertinenþa motivelor este o chestiunerelativã, apreciatã in concreto, în fiecarecauzã, în funcþie de circumstanþele acesteia.În acest sens, instanþa europeanã aconsiderat cã existã motive pertinentepentru a justifica o ingerinþã în viaþa familialãa unei persoane atunci când legãturilefamiliale au fost rupte din cauza plasãrii unuicopil într-o instituþie pentru minori ca urmarea comportamentului pãrinþilor173.

Suficienþa motivelor este de ordin maiconcret ºi constã în faptul cã mãsura trebuiesã fie corespunzãtoare pentru a atingescopul legitim urmãrit. Astfel, pe de o parte,caracterul corespunzãtor al mãsurii lipseºteatunci când ingerinþa este ineficace în raportcu nevoia socialã imperioasã pe care sepresupune cã o servea. Pe de altã parte,pentru a se decide asupra caracteruluicorespunzãtor al mãsurii, se are în vedereintensitatea ingerinþei, þinând seama deinteresele în joc ºi de natura restricþieisuferite174. În acest sens, suficienþa moti-velor trebuie sã îndeplineascã în anumitesituaþii un nivel mai înalt, Curtea statuândcã, atunci când mãsura plasamentului esteluatã faþã de un nou nãscut imediat dupãnaºtere, trebuie sã existe motive imperioasede naturã extraordinarã pentru a puteadispune separarea de mama sa împotrivavoinþei acesteia. Mãsura fiind extrem dedurã, orice alte motive care nu se înca-dreazã în categoria celor mai sus expuse,nu pot fi considerate corespunzãtoareatingerii scopului legitim ºi, în consecinþã,nu pot fi suficiente175.

166 CEDO, cauza Olsson c. Suediei nr. 1, precit.;167 CEDO, cauza Margareta ºi Roger Andersson c. Suediei, cererea nr. 12963/87, hotãrârea din 25 februarie

1992,Series A226-A;168 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.; CEDO, cauza

Kutzner c. Germaniei, precit.;169 CEDO, cauza Emonet ºi alþii c. Elveþiei, precit.;170 CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, precit.; CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei , precit.;171 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 221;172 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 85;173 CEDO, cauza Rieme c. Suediei, cererea nr. 12366/86, hotãrârea din 22 aprilie 1992, Series A226 -B;

CEDO, cauza L. c. Finlandei, precit.;174 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 221;175 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, precit.;

101JurisClasor CEDO – Iulie 2011

Trebuie subliniat însã faptul cã perti-nenþa motivelor nu semnificã ºi sufi-cienþa lor176.

În cazul mãsurii plasamentului unui copil,un motiv pertinent, dar insuficient esteprezentat în cauza Venema c. Olandei177,în care pãrinþii nu au fost implicaþi în procesuldecizional ce a condus la luarea mãsurii deplasament faþã de copil, deoarece auto-ritãþile se temeau cã aceºtia vor reacþionaimpredictibil.

Totodatã, un alt exemplu de motivpertinent, dar insuficient, este dat în cauzaKutzner c. Germaniei178, ºi anume faptul cãautoritãþile au restricþionat dreptul la vizitareal pãrinþilor pe motiv cã aceºtia nu aveaucapacitatea intelectualã necesarã creºteriicopiilor179. În ceea ce priveºte necesitateaseparãrii copiilor de pãrinþii lor, Curtea aconsiderat în acest caz cã aceasta nu a avutla bazã motive suficiente. Curtea a reamintitcã fetiþele au fost separate radical atât depãrinþii lor, cât ºi între ele, fiind plasate înfamilii diferite ºi anonime, deºi nu a existatnicio probã a lipsei materiale pentru copiiori a supunerii lor la rele tratamente. Dincontrã, copii au beneficiat de susþinerepsihologicã la cererea pãrinþilor. În acestecondiþii instanþa europeanã a considerat cão astfel de rupturã poate conduce un copilde vârstã fragedã la o alienare socialãsemnificativã, astfel încât nu se poate invocainteresul superior al copilului ºi, prin urmare,motivele invocate de autoritãþi, chiar dacãsunt pertinente, nu sunt suficiente180.

De asemenea, boala psihicã a mamei,care nu prezintã o gravitate deosebitã, nu

reprezintã un motiv suficient ºi pertinentpentru a justifica mãsura plasamentului faþãde un nou nãscut181.

În ceea ce priveºte proporþionalitateaingerinþei cu scopul urmãrit, în materiaplasamentului minorului se are în vedereîntotdeauna interesul superior al acestuia.Astfel, prin luarea mãsurii plasamentului caingerinþã în viaþa de familie, trebuie atins unjust echilibru între interesul superior alcopilului de a rãmâne în plasament ºi cel alpãrintelui de a fi reunit cu copilul182. Înaprecierea sa, Curtea atribuie o importanþãdeosebitã interesului superior al copilului,care în funcþie de natura ºi de gravitatea sa,poate sã predomine asupra interesului altorpersoane183.

Instanþa europeanã le recunoaºte stateloro marjã de apreciere a necesitãþii mãsuriiplasamentului minorului, plecând de la ideeasubsidiaritãþii controlului exercitat de cãtreCurte, cât ºi de la faptul cã autoritãþilenaþionale sunt mai bine plasate decâtinstanþa de la Strasbourg pentru a estimaexact starea de fapt ºi implicaþiile mãsurii184.În prezenþa unor principii juridice comunestatelor membre marja de apreciere astatului este mai redusã, în schimb, înabsenþa unor asemenea principii comune,marja de apreciere a statului este maiîntinsã, cum de altfel este cazul mãsurii deplasament a copilului într-o familiesubstitutivã185.

Astfel, în cauza Amanalachioai contraRomâniei186, Curtea a stabilit cã, deºiautoritãþile naþionale au o marjã de aprecieremai largã asupra necesitãþii de încredinþare

176 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 87;177 CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;178 CEDO, cauza Kutzner c. Germaniei, precit.;179 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 221;180 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 87;181 CEDO, cauza P.C. ºi S. c. Marii Britanii, precit.;182 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 400;183 CEDO, cauza Maumousseau ºi Washington c. Franþei, cererea nr. 39388/05, hotãrârae din 6 decembrie

2007, www.echr.coe.int; CEDO, cauza Kearns c. Franþei, cererea nr. 35991/04, hotãrârea din 10 ianuarie 2008,www.echr.coe.int;

184 A se vedea R. Chiriþã, op. cit., p. 89;185 CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, precit.;186 CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;

102 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

a copilului altor persoane decât pãrinþii sãi,trebuie în acelaºi timp exercitat un controlmai riguros asupra restricþiilor suplimentarecare pot pune capãt relaþiilor familiale dintreun pãrinte ºi un copil mic. Interesul superioral minorului trebuie sã prevaleze, ºi sãurmãreascã atât asigurarea unui mediu deviaþã sãnãtos, cât menþinerea relaþiilor cufamilia sa.

În acelaºi timp, statul beneficiazã de oanumitã marjã de apreciere atunci cândautoritãþile sale trebuie sã ia o decizie înlegãturã cu o situaþie complexã, ºi, în pro-cesul decizional au cântãrit toate motivelepertinente. Astfel, soluþia datã de instanþelenaþionale în urma unui examen contra-dictoriu al cauzei se bucurã de o prezumþiede respectare a condiþiei necesitãþii187, maiales în cauzele privind plasamentul copiilorîn instituþii de ocrotire socialã188.

2.3. Dreptul la reunire

În privinþa dreptului la reunire al mino-rului cu pãrinþii sãi, asupra cãruia a fost luatãmãsura plasamentului, este necesar areaminti faptul cã trebuie atins un just echi-libru între interesul superior al copiluluide a rãmâne în plasament ºi cel al pãrin-telui de a fi reunit cu copilul189. În acestsens, Curtea, exercitându-ºi controlulasupra ingerinþelor în dreptul la respectareavieþii de familie, pune în balanþã pe de oparte, interesul copilului de a fi protejat într-oanumitã situaþie care pune în pericolsãnãtatea ºi dezvoltarea sa, iar pe de altãparte, obiectivul de a reuni familia atunci

când circumstanþele o permit190. Astfel, înaprecierea sa, Curtea atribuie o importanþãdeosebitã interesului superior al copilului,care în funcþie de natura ºi de gravitatea sa,poate sã predomine asupra celui alpãrintelui191, cãci art. 8 nu ar putea în niciuncaz sã autorizeze un pãrinte sã ia mãsuride naturã sã prejudicieze sãnãtatea saudezvoltarea copilului sãu192.

Aºadar, statului îi revine obligaþiapozitivã de a lua mãsurile necesare pentrua-l reuni pe copil cu pãrintele sãu, subrezerva luãrii în considerare a interesuluisuperior al minorului, iar ruperea totalã aoricãrei legãturi între pãrinte ºi copil nu poatefi justificatã decât în circumstanþe cu totulexcepþionale.

În ceea ce priveºte mãsurile care trebuieluate de autoritãþile naþionale pentru a facilitareunificarea familiei, în primul rând, acesteatrebuie sã reconsidere chestiunea la diferiteintervale de timp pentru a vedea dacãsituaþia familialã s-a ameliorat. Totodatã,acestea trebuie uneori sã apeleze la o seriede mãsuri pregãtitoare, care implicã ocooperare activã din partea tuturorpersoanelor vizate193. Pe parcursul acesteicooperãri trebuie sã se þinã seama deinteresele, drepturile ºi libertãþile persoa-nelor implicate, ºi mai ales de intereselecopiilor ºi de drepturile care le sunt recu-noscute de art. 8 din Convenþie194. Atuncicând contactele cu pãrinþii biologici ar aduceatingere acestor interese sau drepturi, revineautoritãþilor naþionale obligaþia de a vegheaîn scopul obþinerii unui just echilibru195 întreinteresele copiilor ºi cele ale pãrinþilor.

187 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 224;188 CEDO, cauza Vitters c. Olandei, cererea nr. 23660/02, decizia de inadmisibilitate din 25 noiembrie 2004,

www.echr.coe.int; CEDO, cauza Buscemi c. Italiei, precit.;189 CEDO, cauza Maumousseau ºi Washington c. Franþei, precit.; CEDO, cauza Amanalachioai c. României,

precit.;190 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 400;191 CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, precit.;192 CEDO, cauza Gnahoré c. Franþei, precit.; CEDO, cauza Elsholz c. Germaniei, cererea nr. 25735/94,

hotãrârea din 13 iulie 2000, Recueil des arrêts et décisions 2000-VIII;193 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, cererile nr. 39221/98 ºi 41963/98, hotãrârea din 13 iulie 2000,

Recueil des arrêts et décisions 2000-VIII;194 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 231;195 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, precit.; CEDO, cauza Covezzi ºi Morselli c. Italiei, cererea nr.

52763/99, hotãrârea din 9 mai 2003, www.echr.coe.int;

103JurisClasor CEDO – Iulie 2011

De asemenea, un rol extrem de importantîn asigurarea interesului superior al copiluluiîl are exprimarea fermã a dorinþei acestuiaatunci când este suficient de mare, dorinþãcãreia Curtea îi acordã o importanþãdeosebitã196, putând sã prevaleze intere-sului pãrinþilor.

Apreciem cã mãsurile întreprinse învederea reunificãrii familiei se pot cristalizaîn informarea constantã a pãrinþilor cu privirela situaþia copilului aflat în plasamentul uneiinstituþii publice, asigurarea contactului întrepãrinte ºi copilul sãu prin dreptul la viziteperiodice, prin corespondenþã, efectuareade anchete sociale care sã stabileascã dacãsituaþia în familie s-a ameliorat, acordareade consiliere psihologicã persoanelor vizate.

În acest sens, în cauza Amanalachioaic. României197 privind situaþia unui copilîncredinþat temporar bunicilor sãi, Curtea astabilit cã, deºi tatãl nu ºi-a pierdut drepturilepãrinteºti, iar mãsura plasamentului eratemporarã, minorul nu a beneficiat deconsiliere psihologicã pentru a menþine ºiîmbunãtãþi relaþiile cu tatãl sãu care ar fifãcut posibilã reîncredinþarea sa pãrintelui.O astfel de mãsurã ar fi permis ca intereselecopilului sã fie aceleaºi cu ale pãrintelui, ºinu concurente, astfel cum a fost situaþia înspeþã.

Lipsa de cooperare a pãrinþilor sau acopiilor cu autoritãþile nu le dispenseazã peacestea din urmã de crearea unor mijloacesusceptibile sã permitã reluarea legãturilorfamiliale198.

În realizarea mãsurilor întreprinse pentruasigurarea dreptului la reunire al copiilor cupãrinþii acestora, relaþia dintre instanþelejudecãtoreºti ºi autoritãþile administra-tive de ocrotire socialã joacã un rol extremde important. Astfel, în aprecierea Curþii,

deciziile instanþelor care tind la favorizarea,între pãrinþi ºi copii, a întâlnirilor care vorreînnoda legãturile de familie, trebuie sã fiepuse în executare într-o manierã efectivã ºicoerentã. În acest scop instanþele au odatorie de vigilenþã constantã asupraactivitãþii autoritãþilor de ocrotire socialãpentru ca, prin comportamentul lor, sã nulipseascã de efecte deciziile date în vedereafavorizãrii reunificãrii familiale199.

Cu toate acestea, Curtea a decis cãobligaþia autoritãþilor naþionale de a luamãsuri în scopul reunirii copiilor cu pãrinþiinu este absolutã, mãsurile coercitive carepot fi dispuse în asemenea cazuri de cãtreautoritãþi fiind extrem de limitate. În acestsens, instanþa europeanã exercitã un controlmai riguros asupra restricþiilor suplimentareimpuse de autoritãþi pãrinþilor, dupãsepararea copilului prin luarea faþã deacesta a mãsurii plasamentului, cum ar ficele vizând decãderea din drepturilepãrinteºti, exercitarea drepturilor pãrinteºti,drepturilor la vizitã sau orice alte garanþiilegale destinate sã asigure o protecþieefectivã a drepturilor pãrinþilor ºi copiilor cuprivire la respectarea vieþii lor de familie200.

2.4. Protecþia proceduralã a drepturilor

pãrinþilor

Controlul exercitat de cãtre Curte înprivinþa necesitãþii ingerinþei în viaþa defamilie se rãsfrânge nu numai asupramãsurilor de ordin substanþial întreprinse deautoritãþile naþionale, dar ºi asuprarespectãrii garanþiilor procedurale caredecurg implicit din art. 8 al Convenþiei201.Conform jurisprudenþei instanþei europene,procesul decizional asupra luãrii mãsuriiplasamentului minorului trebuie sã fie

196 CEDO, cauza Bronda c. Italiei, precit.; CEDO, cauza Sommerfeld c. Germaniei, cererea nr. 31871/96,hotãrârea din 8 iulie 2003, Recueil des arrêts et décisions 2003-VIII;

197 CEDO, cauza Amanalachioai c. României, precit.;198 CEDO, cauza Couillard Maugery c. Franþei, precit.;199 CEDO, cauza Scozzari ºi Giunta c. Italiei, precit.;200 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 233;201 CEDO, cauza Hoppe c. Germaniei, cererea nr. 28422/95, hotãrârea din 5 decembrie 2002,

www.echr.coe.int;

104 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

echitabil ºi sã ofere pãrinþilor un rol caresã respecte interesele acestora202. În acestsens, garanþiile procedurale prevãzute deart. 8 al Convenþiei se pot intersecta cu celeprevãzute de art.6, care oferã dreptul la unproces echitabil. Aceastã problemã a fostînsã rezolvatã tot pe cale jurisprudenþialã,Curtea consacrând expres autonomia art.8 ca bazã pentru protecþia proceduralã adrepturilor pãrinþilor203. Totodatã, aceastãprotecþie proceduralã se rãsfrânge atâtasupra procedurilor administrative, cât ºiasupra celor judiciare.

Prin urmare, în spiritul respectãriidrepturilor unui pãrinte conferite de art. 8din Convenþie, este esenþial pentru acestasã aibã acces la informaþiile pe bazacãrora autoritãþile au luat mãsura deprotecþie a plasamentului minorului204. Încaz contrar pãrintele nu va putea participade o manierã efectivã la procesul decizionalsau sã prezinte de o manierã echitabilã ºiconvenabilã argumentele care îi confirmãaptitudinea de a oferi copilului îngrijirea ºiprotecþia adecvate205. Conþinutul acesteiobligaþii procedurale este trasat de Curte înjurisprudenþa sa206, statuând cã nu ar trebuisã incumbe numai pãrintelui obligaþia de asolicita comunicarea probelor ce stau labaza deciziei de luare a mãsurii deplasament a unui minor. Obligaþia pozitivãce incumbã statelor contractante de aproteja interesele familiei impune ca acesteelemente sã fie puse la dispoziþia pãrinteluivizat, chiar dacã el nu a solicitat acestlucru207. Tot în aceastã decizie de speþãCurtea a tranºat problema dreptuluipãrintelui de a fi informat asupra declaraþiilordate de copilul sãu, suspectat de a fi victimaunor abuzuri sexuale în familie. Curtea a

arãtat cã orice pãrinte poate revendica uninteres sã fie informat asupra naturii ºiîntinderii acuzaþiilor de abuz formulate decopilul sãu. Cu toate acestea, este posibilca divulgarea declaraþiilor unui copil sã-lpunã pe acesta în pericol ºi, în consecinþã,un pãrinte nu poate avea un drept absolutde a fi informat asupra declaraþiilor copiluluisãu.

Urmând un raþionament similar, Curteaacceptã cã dreptul pãrinþilor de a fiasociaþi procesului decizional de luare amãsurii plasamentului minorului nu esteabsolut, putând fi justificatã neparti-ciparea pãrinþilor atunci când mãsura deprotecþie este luatã într-o situaþie deurgenþã208. Pentru aceasta însã, trebuiedovedit cã au existat circumstanþe perti-nente care au justificat o separare a copiluluide pãrinþii sãi fãrã niciun contact sau oconsultare prealabilã. Astfel, statul trebuiesã demonstreze cã autoritãþile competenteau efectuat o evaluare atentã a impactuluimãsurii de îngrijire propuse asupra pãrinþilorºi copilului, precum ºi a posibilelor alter-native la îndepãrtarea copilului de familiasa209.

Protecþia proceduralã oferitã pãrinþilor secristalizeazã nu numai în dreptul acestorade a fi informaþi, dar ºi în consultareaacestora înainte de a se dispune mãsuraplasamentului, sã poatã fi reprezentaþi deun avocat în faþa instanþelor judiciare, sãpoatã pune concluzii asupra luãrii acesteimãsuri ºi sã prezinte argumente care leconfirmã aptitudinea de a oferi copiluluiîngrijirea ºi protecþia adecvate, sã le fiecomunicate probele noi apãrute peparcursul desfãºurãrii procesului în faþainstanþelor judiciare, sã fie efectuate

202 CEDO, cauza W., B., H. ºi R. c. Marii Britanii, precit.;203 CEDO, cauza McMichael c. Marii Britanii, cererea nr. 16424/90, hotãrârea din 24 februarie 1995, Series

A 307-B;204 CEDO, cauza Iordache c. României, cererea nr. 6817/02, hotãrârea nr. 14.10.2008, www.echr.coe.int;205 A se vedea D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 246;206 CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, precit.;207 CEDO, cauza T. P. ºi K. M. c. Marii Britanii, precit.;208 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 404;209 CEDO, cauza K. ºi T. c. Finlandei, precit.; CEDO, cauza Venema c. Olandei, precit.;

105JurisClasor CEDO – Iulie 2011

expertize psihologice ºi sã fie audiaþi învederea acordãrii dreptului de vizitã210.

Totodatã, art. 8, din punct de vedere algaranþiilor procedurale, impune ºi o altãobligaþie în sarcina statelor, ºi anume aceeade a soluþiona cauzele cu celeritate,întrucât în relaþia unui pãrinte cu copilul sãutrebuie manifestatã o diligenþã excepþionalã,având în vedere faptul cã trecerea timpuluipoate rezulta într-o soluþionare de facto acauzei211.

Respectarea dreptului la viaþa de

familie în situaþii incidente Convenþiei dela Haga

O atenþie deosebitã o necesitã mãsurilede protecþie conferite minorilor din prismaprincipiilor stabilite pe cale jurisprudenþialãde Curte care trebuie interpretate ºi înlumina Convenþiei de la Haga privindaspectele civile ale rãpirii internaþionale decopii.

În acest sens, Curtea a statuat cã neîn-deplinirea obligaþiilor impuse de Convenþiade la Haga este consideratã o încãlcare aart. 8 din Convenþie, având în vedere cã art.3, 7, 12 ºi 13 prevãd obligativitatea îna-poierii imediate a copiilor care au fost luaþisau reþinuþi într-un alt stat contractant înmod nelegal. Astfel, luarea sau reþinereaunui copil va fi consideratã nelegalã dacãîncalcã drepturile pãrinteºti atribuite uneipersoane conform legii statului în carecopilul avea rezidenþa obiºnuitã imediatînainte de luare sau reþinere, iar autoritãþilestatale trebuie sã coopereze pentru aasigura înapoierea copilului, prin locali-zarea ºi reîncredinþarea acestuia pãrinteluiîndreptãþit. În acest scop, autoritãþile admi-nistrative ºi judiciare din statele contractantetrebuie sã acþioneze cu celeritate, chiar ºidin proprie iniþiativã, urmãrind totodatã sã

fereascã copilul de pericol212.Cu toate acestea, deºi Convenþia de la

Haga este explicitã cu privire la obligaþia deînapoiere a copilului ce revine autoritãþilorstatale, în cauza R.R. c. României213

Curtea a subliniat în ce condiþii anume estesau nu aplicabil art. 3 al acorduluisus-menþionat, apreciind cã o deplasarepoate fi consideratã ilicitã atunci cândaceasta aduce atingere drepturilorpãrinteºti privind încredinþarea copilului,care conferã posibilitatea de a decide cuprivire la îngrijirea acestuia, dar ºi larezidenþa sa. Faþã de aceste aspecte,Curtea a apreciat cã mutarea copilului înS.U.A. împreunã cu mama sa nu poate ficonsideratã o deplasare ilicitã în absenþaconsimþãmântului tatãlui, atâta vreme câtmamei i-a fost încredinþat copilul, iar tatãlnu avea decât dreptul la vizitã, stabilindtotodatã cã un astfel de drept nu poate danaºtere la obligaþii pozitive în sarcinaautoritãþilor naþionale pentru înapoiereacopilului.

În acelaºi sens este ºi cauza Deak c.României ºi Marii Britanii214, asupralegitimitãþii deplasãrii copilului în alt statcontractant decât cel de rezidenþã Curteaapreciind cã un pãrinte cu încredinþare unicãa unui copil nu este împiedicat sã ia copilulîn strãinãtate, având în vedere cã ºi auto-ritãþile naþionale au conchis cã deplasareacopilului nu a fost ilicitã astfel încât sãgenereze obligaþia de înapoire anteriormenþionatã.

Mai mult, atât timp cât autoritãþile naþio-nale depun eforturi ce pot fi considerateadecvate ºi suficiente pentru a asiguraexerciþiul drepturilor pãrinteºti care i-aufost recunoscute pãrintelui în cauzã, precumdreptul la vizitã, atunci acestea nu ºi-auîncãlcat obligaþiile pozitive stabilite de art. 8

210 A se vedea F. Sudre, op. cit. p. 404-406;211 CEDO, cauza Hoppe c. Germaniei, precit.;212 CEDO, cauza Iglesias Gil ºi A.U.I. c. Spaniei, cererea nr.56673/00, hotãrârea din 29 aprilie 2003, Recueil

des arrets et decisions 2003-V;213 CEDO, cauza R.R. c. României, cererea nr. 1188/05, hotãrârea din 10.11.2009, www.echr.coe.int;214 Comis. EDO, cauza Deak c. României ºi Marii Britanii, cererea nr. 19055/05, decizia de inadmisibilitate

din 03.06.2008, www.echr.coe.int;

106 JurisClasor CEDO – Iulie 2011

din Convenþie interpretat în lumina dispo-ziþiilor Convenþiei de la Haga215.

Deºi se referã la un set special de mãsuride protecþie a minorilor, Convenþia de laHaga este subsumatã aceluiaºi principiucare strãbate din întreaga jurisprudenþãCEDO privind respectarea dreptului la viaþade familie a minorilor, respectiv ”interesulsuperior al copilului”. Un exempluelocvent în acest sens îl dã Curtea în cauzaD.J. ºi A.K.R. c. României216, amintind cãaceastã convenþie are ca scop primordialprotejarea copiilor care sunt considerateprimele victime ale deplasãrilor nelegale ºineîntoarcerii acestora în þara de rezidenþã,iar interesul superior al acestora presupunestabilirea unor proceduri care sã împiedicecrearea unor astfel de situaþii ilicite.

Astfel, revine autoritãþilor naþionale obli-gaþia de a dispune mãsuri pozitive necesareºi adecvate în aplicarea art. 7 ºi art. 11 dinConvenþia de la Haga ºi art. 8 din Convenþie,în vederea asigurãrii dreptului pãrintelui dea fi alãturi de copilul sãu.217

În acest sens, interesul superior alcopilului poate avea un dublu obiectiv: pede o parte de a asigura dezvoltareaacestuia într-un mediu sãnãtos, iar unpãrinte nu poate întreprinde nicio mãsurãcare sã îi prejudicieze sãnãtatea ºidezvoltarea, iar pe de altã parte de a sigurapãstrarea legãturilor familiale, întrucât arupe aceastã conexiune însemnã de-l

desprinde pe copil din mediul sãu familialdefinitiv218.

5.ConcluziiCa ºi titulari ai dreptului la viaþa privatã

ºi de familie reglementat de art. 8 dinConvenþie, minorii se bucurã de o serie demãsuri de protecþie implementate legislativde cãtre statele membre ca urmare a liniilordirectoare trasate în acest sens pe calejurisprudenþialã de cãtre Curte.

Astfel, în unele situaþii speciale creºtereaºi dezvoltarea minorilor alãturi de pãrinþii lornu mai este posibilã, impunându-se luareade cãtre autoritãþile publice a mãsuriiîncredinþãrii unor instituþii de ocrotiresocialã.

Pentru situaþii în care sunt luate astfel demãsuri, statul are obligaþia pozitivã de facilitareunirea familiei, luând toate mãsurile nece-sare pentru a menþine relaþiile personale,având în vedere scopul ultim al protecþieioferite minorului, ºi anume, cel al reuniriicu familia sa, atunci când interesul supe-rior al acestuia o impune.

Totodatã, în situaþiile speciale alerãpirilor internaþionale de copii, autori-tãþile publice au obligaþia de a cooperapentru a asigura înapoierea copilului, prinlocalizarea ºi reîncredinþarea acestuiapãrintelui îndreptãþit, astfel încât drepturilepãrinteºti sã fie respectate, iar legãturilefamiliale menþinute.

215 CEDO, cauza R.R. c. României, precit.; Comisia EDO, cauza Deak c. României ºi Marii Britanii, precit.;216 CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, precit.;217 CEDO, cauza Ignaccolo-Zenide c. României, precit.; CEDO, cauza Pini ºi Bertani, Manera ºi Atripaldi c.

României, precit.;218 CEDO, cauza D.J. ºi A.K.R. c. României, precit.;

107JurisClasor CEDO – Iulie 2011

În cauza Klouvi c. Franþei (hotãrârea din30 iunie 2011, nr. 30754/03), CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a statuatcã au fost încãlcate dreptul la un procesechitabil ºi dreptul la prezumþia denevinovãþie (art. 6 par. 1 ºi art. 6 par. 2 dinConvenþie) prin condamnarea unei per-soane pentru denunþare calomnioasã dupãce plângerea sa pentru hãrþuire sexualã afãcut obiectul unei soluþii de netrimitere înjudecatã deoarece condamnarea a fostpronunþatã „în mod automat”.

Reclamanta Agnes Klouvi a depus în anul1994 o plângere pentru hãrþuire sexualã ºiviol împotriva fostului sãu superior ierarhic.O soluþie de netrimitere în judecatã a fostpronunþatã în lipsa unor probe suficiente, iarpersoana acuzatã a formulat la rândul sãuplângere pentru denunþare calomnioasã.

În motivarea soluþiei de condamnare areclamantei ºi de obligare la plata a peste12.000 EUR cu titlu despãgubiri, instanþeleinterne au invocat în special, dispoziþiile

articolului 226-10 din Codul penal francez,în conformitate cu care, la momentulrespectiv, o soluþie de netrimitere în judecatãdispusã pentru cã „realitatea faptei nu a foststabilitã” («déclarant que la réalité du faitn’est pas établie») atrãgea în mod automatconcluzia cã acuzaþiile erau false.

Potrivit Curþii Europene, „reclamanta afost, astfel, confruntatã cu o prezumþiedublã, care i-a redus semnificativ drepturilegarantate de articolul 6 din Convenþie,întrucât instanþa nu putea da aprecia asupradiverselor date aflate în posesia sa, citrebuia sã dea în mod automat relevanþãprezumþiilor legale stabilite de art. 226-10din Codul penal” ºi reclamanta “nu a avut,astfel, nicio posibilitate de a prezenta dovezipe care sã le punã în dezbaterea contra-dictorie în faþa instanþei de judecatã pentrua stabili realitatea faptelor denunþate saulipsa de vinovãþie înainte de a se pronunþasoluþia” (par. 48).

Textul art. 226-10 din Codul penal franceza suferit modificãri înainte de pronunþareahotãrârii CEDO (Legifrance, forma iniþialã ºiforma actualã, care modificã sintagma« déclarant que la réalité du fait n’est pasétablie» în «déclarant que le fait n’a pas étécommis»), iar judecãtorii europeni ºi-aufundamentat soluþia chiar pe opiniileexprimate în faþa Curþii de Casaþie ºi aAdunãrii Naþionale Franceze ºi care au fostsursa acestei evoluþii legislative (a se vedeapar. 49-53 ºi 20-21 din hotãrâre).

Dreptul la un proces echitabil ºi la prezumþia de nevinovãþie(art. 6 CEDO): Încãlcarea Convenþiei prin condamnarea pentru

denunþare calomnioasã rezultatã „în mod necesar” dintr-osoluþie de netrimitere în judecatã

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

108 JurisClasor CEDO – August 2011

109JurisClasor CEDO – August 2011

AUGUST 2011AUGUST 2011AUGUST 2011AUGUST 2011AUGUST 2011

110 JurisClasor CEDO – August 2011

JurisClasor CEDO – August 2011 111

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - August 2011

Dreptul la un recurs efectiv şi termenul rezonabil în dreptul român ................................ 113 Autor: Elena Blidaru Scurte observaţii cu privire la dreptul de acces la instanţă după pronunţarea hotărârii CEDO în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României ............................ 131 Autor: Roxana Lăcătuşu Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO): Imparţialitatea judecătorului cauzei ......... 137 Autor: Ionuţ Militaru Bilanţul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile ....................................... 139 Autor: Ionut Militaru Soare şi alţii c. României ............................................................................................... 141 Culegerea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României” (2010) Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure of ECHR Protection, Oxford University Press, 2006 .......................................................... 158 Autor: Mihai Şandru

112 JurisClasor CEDO – August 2011

113JurisClasor CEDO – August 2011

1. Aspecte introductive

Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului reprezintã un tratat internaþional careare a fi aplicat în ordinea juridicã internã astatelor contractante. Stabilind faptul cãprimul judecãtor al Convenþiei estejudecãtorul naþional, Curtea Europeanã aDrepturilor Omului subliniazã cã rolul sãueste de a interveni numai atunci cândpersoanele nu obþin satisfacþie la nivelnaþional, garantarea drepturilor consacratede Convenþie, care presupune atât respec-tarea lor de cãtre autoritãþile naþionale, câtºi înlãturarea eventualelor încãlcãri fiind osarcinã ce revine, în primul rând fiecãrui statparte.

În atingerea acestui scop, prin con-sacrarea dreptului la un recurs efectiv,Convenþia creeazã o garanþie suplimentarãde punere în valoare efectivã a drepturilorconvenþionale, asigurându-se cã punerea înmiºcare a mecanismului internaþional deprotecþie se face doar în situaþia în caresistemele naþionale ale statelor europene nurãspund în mod corespunzãtor la încãlcãriledrepturilor omului, fãrã a se încerca însãtransformarea instanþei de contencioseuropean într-un substitut al cãilor internede atac.

Pornind de la aceastã idee, prin prezentalucrare ne propunem sã realizãm o analizãa chestiunilor legate de aplicabilitateadreptului la un recurs efectiv, consacrat deart. 13 din Convenþia Europeanã a Drep-turilor Omului, în dreptul român, aple-cându-ne în mod deosebit asupra proble-melor generate de absenþa unui remediuefectiv în dreptul intern în cazul lipsei deceleritate a organelor judiciare în desfã-ºurarea procedurilor.

În acest sens urmeazã sã facem referireîn prima parte a lucrãrii la aplicarea corelatãa art. 6 par. 1 ºi art. 13 din Convenþie, prinprisma jurisprudenþei Curþii, pentru a faceulterior o analizã a modului în care seprezintã problematica remediilor efectiveprivind nerezonabilitatea duratei proce-durilor judiciare în legislaþiile europene ºi asituaþiei sistemului juridic român. Conti-nuând, vom recurge la prezentarea recenteihotãrâri pronunþate în cauza Abramiuc c.României pentru ca în ultima parte a lucrãriisã examinãm cele mai relevante problemepe care neconformitatea sistemului juridicromân cu exigenþele Convenþiei în materiadenunþãrii lipsei de celeritate a durateiprocedurilor judiciare le ridicã.

Dreptul la un recurs efectiv ºi termenul rezonabilîn dreptul român

Autor: Elena BlidaruCategorie: Articole de specialitate

L‘absence d‘une procédure interne conçue à assurer un remède effectif contre le manquede célérité des organes judiciaires dans le déroulement des procédures représente unproblème fondamental du droit roumain tenant compte de l‘article 13 de la ConventionEuropéenne des Droits des Hommes.

Au-delà de l‘évidente nécessité d‘une démarche législative, l‘arrêt Abramiuc c. Roumaniereprésente un premier pas dans le procès d‘atténuation des inconvénients déterminés par lemanque de réglementation, sa principale conséquence étant l‘obligation de la juridictionnationale, saisie avec une requête sur la tergiversation de l‘affaire, de constater l‘admissibilitéet de statuer sur le bien-fondé.

114 JurisClasor CEDO – August 2011

2. Aplicarea corelatã a art. 6 par. 1 ºia art. 13 din Convenþie ºi autonomiadreptului la un recurs efectiv

Încrederea într-o justiþie independentã ºiimparþialã, eficace ºi credibilã se con-struieºte ca rãspuns al respectului pe carezi de zi întregul mecanism judiciar împreunãcu toate celelalte entitãþi angrenate înfuncþionarea lui îl demonstreazã faþã defiecare dintre cei care compar în faþa sa ºifaþã de fiecare dintre drepturile acestora.

Dezideratul creãrii unei societãþi demo-cratice, guvernate de principiul preeminenþeidreptului poate fi atins nu doar prinprevenirea încãlcãrii drepturilor omului ºi prinasigurarea sancþionãrii acestor încãlcãri, darºi prin crearea unui complex de garanþii ºiinstrumente care sã asigure cã funcþiilereparatorie ºi sancþionatorie ale justiþiei suntexercitate într-un cadru de legalitate ºioperativitate, înlãturându-se astfelposibilitatea producerii de noi vãtãmãri înînsuºi demersul de a înfãptui actul de justiþie.

În vederea atingerii acestui scop, Con-venþia Europeanã a Drepturilor Omuluireglementeazã douã drepturi procedurale,care se concretizeazã în garanþii cu privirela punerea în valoare în faþa instanþelorjudiciare a drepturilor ce sunt recunoscutepersoanelor.

În acest context dispoziþiile prevãzute deart. 6 ºi art. 13 din Convenþie, relative ladreptul la un proces echitabil ºi la dreptul laun recurs efectiv, dau expresie unei ideigenerale, potrivit cu care o protecþie eficacea drepturilor omului nu poate fi realizatã prinsimpla consacrare a unor drepturi substan-þiale, ci este necesar ca aceste drepturi sãfie însoþite de garanþii fundamentale de ordinprocedural, care sã asigure mecanismelecorespunzãtoare de punere în valoare.

Analizând sistemele judiciare ale statelormembre, prin prisma jurisprudenþei Curþii,

apare ca evident faptul cã una dintre celemai stringente probleme cu care stateleeuropene se confruntã este legatã de duratadesfãºurãrii procedurilor judiciare, eficien-tizarea actului de justiþie constituind o realãprioritate din perspectiva instanþei euro-pene.219

Subliniind în repetate rânduri obligaþiastatelor semnatare ale Convenþiei de aasigura faptul cã drepturile garantate decãtre aceasta sunt concrete ºi efective, iarnu teoretice ºi iluzorii, Curtea Europeanã aDrepturilor Omului ridicã celeritateaprocedurilor judiciare la rangul de principiu,remarcând de fiecare datã importanþa pecare administrarea actului de justiþie fãrãîntârzieri de naturã a-i compromite eficienþaºi credibilitatea, o prezintã.

În sensul garantãrii dreptului la un procesechitabil sub aspectul rezonabilitãþii proce-durilor, Curtea Europeanã acþioneazã pecalea celor douã drepturi procedurale maisus menþionate, transformând astfel art. 6par. 1 ºi art. 13 atât în resorturi juridice lacare orice persoanã poate recurge învederea apãrãrii drepturilor sale cât ºi înveritabile instrumente de mãsurare a nive-lului de eficienþã a sistemelor judiciare alestatelor parte la Convenþie.

Astfel, învederând faptul cã rezona-bilitatea duratei procedurilor judiciare nupoate fi apreciatã in abstracto, mecanic, citrebuie realizatã în fiecare cauzã în parte,în funcþie de circumstanþele sale concrete,220

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului atrasat pe tãrâmul art. 6 par. 1 din Convenþieo serie de linii directoare, indicând astfelcriteriile ce trebuie avute în vedere înaprecierea caracterului rezonabil al durateiavute în vedere.

În acest sens Curtea aratã cã este nece-sar ca analiza termenului de desfãºurare aprocedurilor judiciare sã se facã prinraportare la criteriile consacrate de jurispru-

219 A se vedea discursul Preºedintelui Curþii Europene a Drepturilor Omului, Luzius Wildhaber, la aniversareaa 50 de ani de la apariþia Convenþiei Europene a Drepturilor Omului, http://www.ena.lu/

220 CEDO, cauza Bartenbach c. Austriei, hotãrâre din 20 martie 2008, cauza Tudorache c. României, hotãrâredin 29 septembrie 2005

115JurisClasor CEDO – August 2011

denþa sa, respectiv complexitatea cauzei înfapt ºi în drept, comportamentul pãrþilor dinproces precum ºi comportamentul autori-tãþilor statale competente, în special aautoritãþilor judecãtoreºti. Stabilind faptul cãstatul este responsabil pentru activitateaansamblului serviciilor sale, nu numai pentrucea a organelor judiciare, instanþa euro-peanã subliniazã faptul cã numai întârzierileimputabile autoritãþilor judiciare competentepot conduce la o eventualã constatare adepãºirii unui termen rezonabil în caretrebuie sã fie soluþionatã orice cauzã,permiþând astfel sã se conchidã cã nu a fostrespectatã cerinþa prevãzutã de art. 6 par.1 din Convenþie.221 Aprecierea trebuie însãsã ia în calcul „justul echilibru” ce trebuiemenþinut între exigenþa celeritãþii proce-durilor judecãtoreºti ºi principiul general alunei bune administrãri a justiþiei, în egalãmãsurã consacrat de art. 6.222

Având în vedere tocmai importanþamajorã pe care o are conduita autoritãþilorimplicate în desfãºurarea procedurilor judi-ciare ºi efectele produse de cãtre perioadelede inactivitate a acestora asupra drepturilorpersoanelor, se impune concluzia necesitãþiireglementãrii de cãtre autoritãþile naþionalea unor remedii pentru depãºirea durateirezonabile a procedurilor.

Sub acest aspect, garantarea dreptuluila un recurs efectiv, potrivit cãruia oricepersoanã, ale cãrei drepturi ºi libertãþirecunoscute de cãtre Convenþie au fostîncãlcate, are dreptul de a se adresa efectivunei instanþe naþionale, chiar ºi atunci cândîncãlcarea s-ar datora unor persoane ce auacþionat în exercitarea atribuþiilor lor oficiale,apare ca fundamentalã.

Art. 13 din Convenþie impune astfelstatelor contractante o obligaþie pozitivã ceare ca obiect reglementarea, în cadrullegislaþiei interne, a unui recurs care sã

permitã înlãturarea eventualelor încãlcãriaduse dispoziþiilor Convenþiei, efectivitateaacestuia constând în aceea cã abiliteazãinstanþa naþionalã competentã sã exa-mineze conþinutul plângerii întemeiate pe odispoziþie a Convenþiei ºi sã ofere o reparaþieadecvatã.223 Absenþa unui asemenea recursîn dreptul intern constituie în opinia instanþeieuropene o încãlcare a acestei obligaþii ºideci a prevederilor Convenþiei.

Consacrând expres caracterul subsidiaral sistemului european de protecþie, art. 13din Convenþie enunþã explicit obligaþiastatelor pãrþi de a apãra drepturile omului,în primul rând, în propria lor ordine juridicã,stabilind astfel în favoarea justiþiabililor ogaranþie suplimentarã de recunoaºtereefectivã a acestor drepturi.

Deºi într-o primã etapã, Curtea a reflectato abordare diferitã cu privire la corelaþiadintre dreptul la un recurs efectiv ºi dreptulla a beneficia de soluþionarea cauzelorîntr-un termen rezonabil, ulterior instanþaeuropeanã a ajuns la concluzia cã ºi în ceeace priveºte rezonabilitatea duratei dedesfãºurare a procedurilor judiciare, estenecesar ca justiþiabilii sã poatã obþine la nivelnaþional înlãturarea încãlcãrii acestui drept,înainte de a pune în miºcare mecanismulinternaþional de protecþie în faþa CurþiiEuropene.

Astfel, pornind de la concurenþa dreptuluila un recurs efectiv cu alte drepturi de naturãechivalentã, în special cu dreptul la unproces echitabil, judecãtorul european amanifestat iniþial tendinþa de a considera art.13 ca instituind o garanþie cu caractergeneral, inaplicabilã în cazurile în care inter-vin garanþiile mai specifice ºi mai stricteprevãzute de art. 6, fiind vorba, cu precã-dere, de chestiunea duratei rezonabile aprocedurilor, instituitã de paragraful 1 alarticolului.

221 CEDO, cauza Lavents c. Letoniei, hotãrâre din 28 februarie 2003.222 CEDO, cauza Boddaert c. Belgiei, hotãrâre din 12 octombrie 1992, cauza C.P. ºi alþii c. Franþei, hotãrâre

din 1 august 2000.223 CEDO, cauza Aydin c. Turciei, hotãrâre din 25 septembrie 1997, cauza Kaya c. Turciei, hotãrâre din 19

februarie 1998, cauza Z ºi alþii c. Regatului Unit, hotãrâre din 10 mai 2001.

116 JurisClasor CEDO – August 2011

Cu toate acestea, problema aplicãriicorelate a dreptului la un recurs efectiv ºi adreptului la un proces echitabil, sub aspectulrezonabilitãþii termenului, a cunoscut oimportantã evoluþie în jurisprudenþa Curþii,marcatã de schimbarea de abordare ainstanþei de contencios european dupãmomentul pronunþãrii hotãrârii în cauzaKudla contra Poloniei, începând cu carestatele pãrþi sunt obligate sã punã ladispoziþia justiþiabililor o cale de recurseficientã pentru a valorifica plângerileprivitoare la depãºirea duratei rezonabile aprocedurii.

În cauza menþionatã reclamantul asusþinut cã nu a avut la îndemânã niciunrecurs efectiv prin intermediul cãruia sãpoatã ridica în faþa unei instanþe naþionaleproblema duratei excesive a procedurii,invocând astfel încãlcarea art. 13 dinConvenþie. Curtea a fost deci chematã sãdetermine întinderea obligaþiei pe care art.13 din Convenþie o impune statelorcontractante de a oferi justiþiabililor un recursefectiv în faþa instanþelor naþionale, dacãdreptul invocat este cel garantat de art. 6par. 1 din Convenþie, respectiv soluþionareacauzei într-un termen rezonabil.

În numeroase cauze anterioare în care aconstatat încãlcarea art. 6 par. 1 din Con-venþie, Curtea nu a considerat necesar, chiardacã s-a invocat, sã se pronunþe asupraîncãlcãrii art. 13, apreciind cã art. 6 par. 1instituia o lex specialis prin raportare la art.13, ale cãrui garanþii erau absorbite de cãtreaceasta, astfel încât, o datã constatãîncãlcarea art. 6 sub aspectul durateirezonabile a procedurii, Curtea considera cainutilã examinarea plângerii sub temeiul art.13, relativ la absenþa unui recurs efectiv îndreptul intern care sã permitã denunþareaduratei excesive a procedurii.224

Revenind asupra acestei jurisprudenþe,hotãrârea datã în cauza Kudla c. Polonieilãrgeºte semnificativ sfera de aplicare a art.13, judecãtorul european apreciind de laacest moment cã art. 13 garanteazã unrecurs efectiv în faþa unei instanþe naþionale,permiþând invocarea unei nesocotiri aobligaþiei impuse de art. 6 par. 1 de a audiacauzele într-un termen rezonabil, exigenþeleart. 13 fiind percepute ca o consolidare aart. 6 par. 1, iar nu ca fiind absorbite de cãtreobligaþia generalã de a nu supune justiþiabiliiun or proceduri neobiºnuit de lungi. Statulsemnatar are astfel obligaþia de a institui însistemul sãu juridic intern o cale de recursspecificã, permiþându-i justiþiabilului sãconteste durata procedurii, în caz contrarconstatându-se încãlcat art. 13 dinConvenþie.225

Revirimentul jurisprudenþei Curþii apareastfel ºi ca un important semnal de alarmãasupra pericolului pe care îl reprezintã„încetineala excesivã a justiþiei”226 în ordineajuridicã a statelor contractante ºi asupranecesitãþii creãrii unor remedii interne caresã confere justiþiabililor posibilitatea de adenunþa vãtãmarea drepturilor lor ºi de aobþine repararea prejudiciilor cauzate caurmare a acestor încãlcãri.

3. Remedii efective în legislaþia

europeanã

Hotãrârea datã de cãtre Curte în cauzaKudla c. Poloniei, dincolo de a recunoaºtepentru prima datã în mod ferm dreptulpersoanelor de a beneficia de o cale internãde atac în materia duratei rezonabile aprocedurilor, a atras atenþia statelor semna-tare asupra obligaþiei corelative ce le revine,de a efectua toate demersurile necesare învederea creãrii în sistemele juridice

224 CEDO, cauza Vasilescu c. României, hotãrârea din 22 mai 1998; cauza Allan Jacobsson c. Suediei,hotãrârea din 25 octombrie 1989; cauza Sporrong ºi Lonnroth c. Suediei, hotãrârea din 23 septembrie 1982;cauza Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei, hotãrârea din 19 decembrie 1997;

225 CEDO, cauza Kudla c. Poloniei, hotãrârea din 26 octombrie 2000;226 CEDO, cauza Ferrari c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie 1999; cauza Botazzi c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie

1999, cauza Di Mauro c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie 1999;

117JurisClasor CEDO – August 2011

naþionale a unor cãi procedurale, concreteºi efective pe care justiþiabilii sã le poatãutiliza în acest sens.

Având în vedere faptul cã încãlcarea art.13 din Convenþie decurge în mod implicitdin simpla absenþã a unui remediu efectivîmpotriva depãºirii duratei rezonabile a uneiproceduri în dreptul intern al unui stat,indiferent de constatarea unei încãlcãri adreptului de a beneficia de soluþionareacauzei într-un termen rezonabil, statelemembre au fost puse în faþa pericolului dea se vedea condamnate în mod constantde cãtre Curte pentru nerespectarea drep-tului la un recurs efectiv. Pentru a preveniacest risc, multe din statele europene s-auconformat noii abordãri a Curþii ºi au inter-venit la nivel legislativ în sensul prevederiiunor sisteme de sancþionare ºi reparare aîncãlcãrii dreptului la un termen rezonabil alprocedurilor.

Fãrã îndoialã, una dintre legislaþiile celmai îndelung discutate este cea introdusãde statul italian ca urmare a numeroaselorcondamnãri pronunþate de Curte pe motivulinexistenþei unei cãi eficiente de contestarea duratei nerezonabile de soluþionare aprocedurilor judiciare. Emisã ca urmare aconsacrãrii constituþionale a dreptului la oduratã rezonabilã a procedurilor, prin legeade revizuire a Constituþiei din 23 noiembrie1999, Legea nr. 89 din 24 martie 2001,cunoscutã sub numele de Legea Pinto(dupã iniþiatorul sãu, senatorul MichelePinto), recunoaºte dreptul oricãrei persoanecare pretinde a fi victimã a încãlcãrii art. 6par. 1 din Convenþie, în ceea ce priveºtedesfãºurarea procedurii într-un termenrezonabil, de a sesiza curtea de apel dinraza teritorialã din care face parte instanþaîn faþa cãreia se aflã cauza sa, fie în timpuldesfãºurãrii acesteia, fie într-un termen de6 luni de la data încheierii sale ºi de a obþine,într-un termen de maxim 4 luni, repararea

prejudiciului material ºi moral suferit caurmare a prelungirii excesive a procedurilor.Potrivit dispoziþiilor legii, hotãrâreapronunþatã de cãtre Curtea de Apel esteexecutorie de drept ºi susceptibilã de recurs,care se soluþioneazã de cãtre Curtea deCasaþie. În vederea evitãrii apariþiei de noicauze în faþa judecãtorilor europeni, legeaPinto a încercat transpunerea tale quale acriteriilor stabilite de cãtre Curte în aprecie-rea duratei rezonabile a procedurilor, actulnormativ prevãzând faptul cã judecãtorul valua în considerare complexitatea cauzei,comportamentul pãrþilor, al judecãtorului,precum ºi comportamentul oricãrei alteautoritãþi implicate în procedurã. Deºi înprimã fazã legislaþia italianã a fost apreciatãde cãtre Curte ca reprezentând un remediueficient ºi accesibil227, ulterior, constatândfaptul cã potrivit jurisprudenþei Curþii deCasaþie Italiene, stabilirea nerezonabilitãþiiduratei procedurilor nu conferea în modnecesar persoanelor prejudiciate dreptul lao reparaþie echitabilã, faþã de nerecu-noaºterea de cãtre aceastã instanþã astatutului de drept fundamental al dreptuluila judecarea cauzei într-un termen rezonabilºi faþã de lipsa aplicãrii directe a Convenþieiºi a jurisprudenþei Curþii în materia satis-facþiei echitabile, instanþa europeanã a ajunsla concluzia cã recursul în faþa Curþii deCasaþie nu este unul efectiv ºi, în conse-cinþã, epuizarea cãilor de recurs interne nueste necesarã.228 Ca urmare a deciziilorinstanþei europene, în anul 2004, Curtea deCasaþie Italianã ºi-a modificat practica, însensul corelãrii jurisprudenþei sale în materiaacordãrii de daune cu aceea a Curþii.229

Consacrând în art. 24 din Constituþiedreptul oricãrei persoane de a fi judecatã încadrul unui proces public ºi având o duratãrezonabilã, sistemul juridic spaniol oferãdouã remedii diferite, dupã cum litigiul seaflã încã pe rolul instanþei sau, dimpotrivã,

227 CEDO, cauza Brusco c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 6 septembrie 2001228 CEDO, cauza Scordino c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 27 martie 2003 ºi hotãrâre din 29 iulie

2004229 CEDO, cauza Di Sante c. Italiei, decizie asupra admisibilitãþii din 24 iunie 2004

118 JurisClasor CEDO – August 2011

procedura s-a finalizat. Astfel, în primasituaþie orice parte poate solicita TribunaluluiConstituþional, pe calea unui recursod’amparo, atât constatarea încãlcãriidreptului constituþional de a fi judecat într-oduratã de timp rezonabilã, precum ºistabilirea de cãtre instanþa constituþionalã aunor mãsuri concrete ºi obligatorii pentruinstanþa de fond în vederea urgentãriiprocedurii. În cazul în care procedura s-aîncheiat, remediul mai sus indicat devineinaccesibil, fiind însã pusã la dispoziþiapãrþilor posibilitatea de a formula într-untermen de un an o cerere cãtre MinisterulJustiþiei, solicitând repararea prejudiciuluisuferit ca urmare a disfuncþionalitãþilorsistemului judiciar230, decizia Ministeruluifiind supusã cãii de atac, pe calea conten-ciosului administrativ

O soluþie similarã se regãseºte ºi înlegislaþia Republicii Cehe, cu menþiunea cãprocedura priveºte doar litigiile în curs, fãrãa exista posibilitatea sancþionãrii proceduriledeja finalizate ºi fãrã posibilitatea de a obþinedaune morale. Reformele iniþiate de cãtrestatul ceh vin ca urmare a constatãrii decãtre instanþa de contencios european231 afaptului cã recursul în faþa Curþii Constitu-þionale nu este unul eficient, motiv pentrucare, prin amendamentele aduse Legiiprivind organizarea judecãtoreascã prinLegea nr. 192/2003, începând cu 1 iulie2004 a fost introdusã posibilitatea solicitãriistabilirii unui termen pentru finalizareaprocedurilor, de cãtre persoana nemulþumitãde durata acestora.

Competenþa instanþei de contenciosconstituþional în materia dreptului lajudecarea cauzelor într-un termen rezonabileste consacratã ºi de cãtre sistemul juridic

croat, care, prin modificãrile aduse la 15martie 2002 legii care reglementeazãactivitatea Curþii Constituþionale, a prevãzutposibilitatea oricãrei persoane ca în timpulsoluþionãrii unui litigiu sã sesizeze instanþaconstituþionalã cu privire la durata excesivãa procedurii la care este parte ºi sã obþinãdin partea acesteia atât reparareaprejudiciului suferit, cât ºi stabilirea unuitermen limitã pânã la care instanþa de fondtrebuie sã se pronunþe asupra soluþiei dinrespectiva cauzã. În acest sens CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a apreciatîn repetate rânduri legislaþia croatã caasigurând un remediu efectiv împotrivaîncãlcãrilor aduse drepturilor garantate deart. 6 par. 1, cu atât mai mult cu cât în urmareformei legislative din anul 2002 s-arecunoscut aplicabilitatea directã ahotãrârilor Curþii în materia termenuluirezonabil al procedurilor.232

Sistemul juridic austriac a consacrat deasemenea, începând cu anul 1999,posibilitatea oricãrei persoane cãreia i s-aîncãlcat dreptul la a beneficia de o judecatãîntr-un termen rezonabil, de a se adresaCurþii Supreme în vederea stabilirii unuitermen în care litigiul sã fie soluþionat. Lanivelul anului 2001, Curtea constata cãremediul prevãzut de legislaþia austriacã eraunul eficient233, noi dispoziþii în sensulsporirii operativitãþii procedurilor judiciarefiind introduse în anul 2004 în Codul deProcedurã Penalã, garantându-se astfelinculpaþilor dreptul la finalizarea judecãþii lorcu celeritate.

La aceeaºi concluzie a ajuns CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului ºi în cazulSlovaciei, care, prin modificãrile aduseConstituþiei la data de 1 ianuarie 2002, a

230 CEDO, cauza Gonzalez Marin c. Spaniei, decizie asupra admisibilitãþii din 27 octombrie 1998 ºi cauzaCaldas Ramirez de Arellano c. Spaniei, decizie asupra admisibilitãþii din 28 ianuarie 2003.

231 CEDO, cauza Hartman c. Republicii Cehe, 10 iulie 2003.232 CEDO, cauzele Rodos ºi alþii c. Croaþiei, hotãrâre din 07 noiembrie 2002, Slavicek c. Croaþiei, decizie de

admisibilitate din 04 iulie 2002, Nogolica c. Croaþiei, 05.09.2002, Plaftk ºi alþii c. Croaþiei, decizie de admisibilitatedin 03 octombrie 2002, Jeftic c. Croaþiei, 03.10.2002, Sahini c. Croaþiei, decizie de admisibilitate din 11 octombrie2002.

233 CEDO, cauza Holzinger c. Austriei, hotãrâre din 30 ianuarie 2001.

119JurisClasor CEDO – August 2011

consacrat dreptul Curþii Constituþionale dea dispune ca autoritãþile implicate însoluþionarea cauzelor sã finalizeze cumaximã urgenþã procedurile introduse înfaþa acestora ºi sã acorde despãgubirifinanciare adecvate pentru durata excesivãde soluþionare.234

Deºi potrivit Legii Fundamentale germanedreptul la soluþionarea cauzelor într-untermen rezonabil este garantat, iar persoa-nele vãtãmate au dreptul de a introduceplângeri în faþa Curþii Constituþionale Fede-rale, la nivelul anului 2005, constatând încãl-carea, aceastã instanþã dispunea doar deposibilitatea de a solicita instanþei de fondsoluþionarea cu celeritate a procedurilor, darnu era competentã sã stabileascã termeneîn sarcina instanþelor inferioare, sã dispunãalte mãsuri de urgentare sau sã acordedespãgubiri. În vederea remedierii acestorinconveniente, statul german a iniþiat lasfârºitul aceluiaºi an un proiect de lege careprevedea, printre altele, obligaþia de intro-ducere a plângerilor chiar la instanþa în faþacãreia se aflã cauza al cãrei termen estecontestat, sau, în cazul în care aceastãinstanþã refuzã sã accelereze procedura, lainstanþa ierarhic superioarã.

În Belgia, modificãrile aduse Codului deProcedurã Penalã la 30 iunie 2000 auconferit instanþelor posibilitatea de apronunþa hotãrâri de condamnare pe bazaunei simple declaraþii de vinovãþie, fãrãaplicarea subsecventã a unei pedepse saude a stabili pedepse sub minimul obligatoriu,în cazul în care procedurile penale s-auprelungit în mod excesiv.

O abordare similarã poate fi regãsitã ºiîn cazul statului finlandez, al cãrui Cod deProcedurã Penalã prevede posibilitateareducerii pedepsei de cãtre instanþã, înipoteza în care a curs un interval deosebitde lung de la data comiterii faptei, iarcuantumul normal al pedepsei ar produceefecte nejustificat de vãtãmãtoare.

Mãsuri legislative în sensul accelerãriiprocedurilor judiciare ºi a sancþionãriitermenelor nerezonabile de soluþionare seregãsesc ºi în sistemul legislativ polonez,unde, începând cu anul 2004, orice parte aunui proces, nemulþumitã de durata exce-sivã a acestuia, poate sesiza instanþasuperioarã celei care judecã cauza pe fond,aceasta având posibilitatea de a stabilimãsuri concrete în vederea accelerãriiprocedurii, mãsuri cu caracter obligatoriupentru instanþa inferioarã. Totodatã esteprevãzutã posibilitatea ca instanþa supe-rioarã sã acorde pãrþii în cauzã despãgubiripentru prejudiciul suferit, al cãror cuantumeste însã plafonat.

Consacrarea pe cale legislativã a drep-tului justiþiabililor de a se plânge de durataexcesivã a procedurilor judiciare nu este perse suficientã pentru a impune concluziaconformitãþii cu art. 13, astfel cum instanþaeuropeanã a învederat în repetate rânduri,atunci când a apreciat remediile introdusede statele membre ca fiind lipsite deeficienþã. În mod similar, trebuie subliniat cãnici lipsa unei legislaþii speciale în materie,în sensul de lege scrisã, emisã de cãtreParlament, nu eliminã de plano posibilitateaexistenþei unui remediu juridic efectiv îndreptul naþional.

În acest sens meritã menþionat cazulCiprului, stat în care, printr-o decizie ainstanþei supreme s-a decis aplicabilitateadirectã a art. 13 din Convenþie, în dreptulintern, fiindu-le astfel recunoscut persoa-nelor dreptul de a formula o acþiune ulteriorfinalizãrii unui litigiu, în vederea reparãriiprejudiciului material suferit ca urmare adepãºirii termenului rezonabil de judecarea cauzei în care au fost parte.

Rolul instanþei supreme în acest domeniua fost decisiv ºi în cazul Portugaliei, care,începând cu anul 1989 a cunoscut ojurisprudenþã constantã, în sensul admiteriiunor acþiuni în rãspundere civilã delictualã,

234 CEDO, cauza Hody c. Slovaciei, decizie asupra admisibilitãþii din 06 mai 2003; Paska c. Slovaciei,decizie asupra admisibilitãþii din 03 decembrie 2002; Andrasik ºi alþii c. Slovaciei, decizie asupra admisibilitãþiidin 22 octombrie 2002.

120 JurisClasor CEDO – August 2011

întemeiate pe depãºirea duratei rezonabilea unor proceduri. Cu toate cã remediul încauzã nu permite accelerarea procedurilor,ci doar obþinerea unei satisfacþii materiale,Curtea a apreciat cã dreptul intern portughezcunoaºte un remediu cu un grad decertitudine suficient pentru a putea constituiun recurs efectiv în sensul art. 13 dinConvenþie.

Aplecându-se asupra problemei rezona-bilitãþii termenului de soluþionare a proce-durilor judiciare, sub aspectul diferitelorremedii pe care statele membre aleg sã leutilizeze în legislaþia internã, ComisiaEuropeanã pentru Eficienþa Justiþiei dincadrul Consiliului Europei atrãgea atenþia lanivelul anului 2004 asupra dezavantajelorpe care însãºi existenþa soluþiilor alternativeo prezintã. În acest sens, într-un raport alComisiei se aratã faptul cã instrumentelejuridice care se limiteazã la o simplãdespãgubire pecuniarã nu sunt suficientepentru a determina statele membre sãaducã modificãri la nivelul modului defuncþionare a justiþiei, ci doar asigurã oreparaþie a posteriori în cazul constatãrii uneiîncãlcãri, stabilirea de soluþii pentrueliminarea duratei excesive a procedurilornefiind în sine o prioritate. Continuând, searatã în acelaºi document faptul cã însituaþia în care sistemul judiciar prezintãdisfuncþionalitãþi sub acest aspect, cea maieficientã cale de remediere este repre-zentatã de posibilitatea de a acceleraprocedurile, prevenindu-se astfel prelun-girea în mod nejustificat ºi nerezonabil aduratei acestora.

În acest context se impune a fi amintitãºi Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetuluide Miniºtri cãtre statele membre privindîmbunãtãþirea recursurilor interne (adoptatãde Comitetul de Miniºtri la data de 12 mai2004, la cea de-a 114-a sesiune):

„Comitetul de Miniºtri, în conformitate cuart. 15 b din Statutul Consiliului Europei,

(...) subliniind cã, potrivit art. 13 dinConvenþie, statele membre s-au angajat sã

asigure cã orice persoanã care are oplângere credibilã privind încãlcareadrepturilor ºi libertãþilor sale garantate decãtre Convenþie, are dreptul la un recursefectiv în faþa unei autoritãþi naþionale;(...)

Recomandã statelor membre:I. sã se asigure, printr-o revizuire

constantã, în lumina jurisprudenþei Curþii, cãexistã recursuri interne pentru oricepersoanã care reclamã într-o manierãcredibilã, o încãlcare a Convenþiei, ºi cãaceste recursuri sunt efective, în mãsura încare pot conduce la o decizie pe fondulplângerii ºi la un remediu adecvat pentrufiecare încãlcare constatatã;

II. sã reexamineze, ca urmare a hotã-rârilor Curþii care relevã deficienþe structuralesau generale în dreptul sau practica statului,eficienþa remediilor interne existente ºi, înmãsura în care este necesar, sã creezeremedii efective pentru a vita prezentareala Curte a cauzelor repetitive;

III. sã acorde o atenþie particularã în legã-turã cu punctele I ºi II de mai sus, existenþeirecursurilor efective în caz de reclamaþiecredibilã privind durata excesivã aprocedurilor jurisdicþionale;(...)”

4. Problema remediului efectiv în

sistemul juridic român

Potrivit art. 21 din Constituþia României,orice persoanã se poate adresa justiþieipentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºia intereselor sale legitime, pãrþile avânddreptul la un proces echitabil ºi la soluþio-narea cauzelor într-un termen rezonabil.Introduse prin legea de revizuire a Con-stituþiei nr. 429/2003,235 prevederile referi-toare la termenul rezonabil de soluþionare acauzelor reprezintã o regulã preluatã în moddirect din Convenþia Europeanã a Drepturilorºi Libertãþilor Fundamentale ale Omului,care, astfel cum înºiºi autorii legii de revi-zuire au învederat la acea vreme, s-a dorita reprezenta o garanþie a „faptului cã justiþia,ca serviciu public, asigurã apãrarea dreptu-

235 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003.

121JurisClasor CEDO – August 2011

rilor ºi libertãþilor cetãþenilor, cu eliminareaoricãror mijloace ºicanatorii ºi tãrãgãneli (...),mijloace prin care se încalcã drepturilejustiþiabilului ºi se compromite calitateaactului de justiþie”.236

Dispoziþii similare sunt prevãzute ºi înLegea nr. 304/2004 privind organizareajudiciarã, care în art. 10 prevede faptul cãtoate persoanele au dreptul la un procesechitabil ºi la soluþionarea cauzelor într-untermen rezonabil, de cãtre o instanþãimparþialã ºi independentã, constituitãpotrivit legii.

Cu toate acestea, nici Codul de procedurãpenalã ºi nici Codul de procedurã civilã nuconþin dispoziþii cu privire la dreptul persoa-nelor de a beneficia de un proces penal,respectiv civil, desfãºurat într-un termenrezonabil, drepturile consacrate la niveldeclarativ de legea fundamentalã ºi deLegea nr. 304/2004, fiind în esenþã lipsitede substanþã. Subliniem cã un proiectlegislativ care prelua câte puþin din legislaþiilestatelor europene a fost redactat în cursulanului 2003, însã acesta nu a fost finalizat.

Prin urmare, absenþa unei proceduriinterne, care sã vizeze asigurarea unuiremediu efectiv în cazul lipsei de celeritatea organelor judiciare în desfãºurarea proce-durilor constituie o problemã fundamentalãa dreptului român, deºi potrivit art. 13 dinConvenþia Europeanã „orice persoanã, alecãrei drepturi ºi libertãþi recunoscute de cãtreConvenþie au fost încãlcate, are dreptul sãse adreseze efectiv unei instanþe naþionale,chiar ºi atunci când încãlcarea s-ar datoraunor persoane care au acþionat în exerci-tarea atribuþiilor lor oficiale”.

Cu toate cã dispoziþiile Convenþiei ºijurisprudenþa Curþii sunt obligatorii pentrustatele membre, astfel încât ºi în absenþaunei reglementãri exprese în materie, opersoanã al cãrei drept la un proces

echitabil, desfãºurat într-un termen rezonabila fost încãlcat, s-ar putea adresa justiþieipentru a obþine un remediu efectiv aldreptului încãlcat, chiar în temeiul art. 13 dinConvenþie, jurisprudenþa instanþelor dejudecatã române demonstreazã cã înrealitate, cel puþin la acest moment, aceastãposibilitate este una cu puþine ºanse dereuºitã.

Se impune subliniat în primul rând faptulcã jurisprudenþa creatã de cãtre instanþeleromâne cu privire la aºa numitele plângeride tergiversare a cauzelor este departe dea fi una bogatã, ea privind doar cereriintroduse pe rolul instanþelor în cursul proce-durilor a cãror duratã de soluþionare estedenunþatã. În al doilea rând, plângerile detergiversare înregistrate pe rolul instanþelorromâne privesc în special durata nerezo-nabilã de soluþionare a cauzelor penale, maiprecis termenul de finalizare a urmãririipenale237, fiind formulate ca regulã întemeiul art. 275 - 278¹ C.pr.pen., referitoarela plângerile împotriva actelor ºi mãsurilorprocurorului.

În acest sens, douã dintre hotãrârilepronunþate de instanþele române apar, înopinia noastrã, ca fiind relevante atât pentruevidenþierea abordãrii pe care instanþelenaþionale o au faþã de chestiunea cererilorprivind durata excesivã de soluþionare acauzelor, dar ºi pentru sublinierea realelorprobleme care apar în practica judecã-toreascã tocmai datoritã absenþei uneireglementãri exprese în materie.

Astfel, într-o plângere formulatã în bazaart. 275 alin. 2 C.pr.pen., criticând tergiver-sarea dosarului penal în care era parte,petenta a solicitat instanþei sã reþinã cauzaspre soluþionare, iar cererea acesteia a fostrespinsã de cãtre instanþa de fond cainadmisibilã, apreciindu-se de cãtre aceastacã o astfel de cerere trebuie adresatã

236 M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan, Revizuirea Constituþiei României – Explicaþii ºi comentarii,Ed. Rosetti, Bucureºti, 2003.

237 Cu privire la durata nerezonabilã a urmãririi penale, a se vedea hotãrârea CEDO din 4 august 2005pronunþatã în cauza Stoianova si Nedelcu c. Romaniei, cererile conexate nr. 77.517/01 si 77.722/01, publicataIn M. Of., Partea I, nr. 562 din 16 august 2007.

122 JurisClasor CEDO – August 2011

procurorului, atâta timp cât cauza se aflã încurs de cercetare penalã.238 Menþinândsoluþia instanþei de fond, instanþa de controljudiciar aratã de asemenea faptul cã, potrivitprevederilor legale în vigoare, pânã lafinalizarea cercetãrilor, instanþa de judecatãnu are competenþa de a verifica direct actelede cercetare penalã întocmite de cãtreorganele judiciare abilitate, aceastãcompetenþã revenind exclusiv procuroruluicare supravegheazã cercetarea penalã. Înconsecinþã, se aratã de cãtre aceeaºiinstanþã, plângerea adresatã instanþei dejudecatã prin care se invocã tergiversareasau lipsa de obiectivitate a lucrãtorilor depoliþie este inadmisibilã.239

Soluþia inadmisibilitãþii apare ºi într-o altãcauzã penalã, formulatã în baza art. 278¹C.pr.pen. ºi având ca obiect lipsa deceleritate a organelor de cercetare penalã,în care petentul, nemulþumit de stadiullucrãrilor efectuate, solicitã analizareaplângerii sale de cãtre instanþa de judecatã,învederând totodatã acesteia faptul cãplângerea sa este admisibilã faþã dedispoziþiile art. 6 ºi 13 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului. Hotãrâreainstanþei prezintã o deosebitã importanþãfaþã de faptul cã atrage atenþia asupraproblemelor reale cu care judecãtorulînvestit cu soluþionarea unei astfel de cauzes-ar vedea confruntat în ipoteza aprecieriisale ca admisibilã.

Deºi petentul a susþinut cã plângerea saar fi admisibilã în raport de jurisprudenþaCEDO, invocând prevederile art. 6 ºi 13 dinConvenþie, în sentinþa penalã pronunþatã„instanþa apreciazã cã, în raport dedispoziþiile Codului de procedurã penalã,instanþelor naþionale nu le este conferitãposibilitatea de a soluþiona astfel deplângeri, întrucât ar trebui reglementate,indicate, atât competenþele judecãtorului,

cât mai ales mãsurile pe care ar putea sã ledispunã în situaþia în care, într-adevãr, arconstata o tergiversare a efectuãrii lucrãrilorde urmãrire penalã. Astfel, în situaþia în carene-am afla în prezenþa unei soluþii deneîncepere a urmãririi penale, de scoaterede sub urmãrire penalã, de încetare aurmãririi penale, de clasare, în ipoteza încare s-ar constata cã soluþia atacatã estenelegalã sau netemeinicã, instanþele auposibilitatea conferitã de art. 278¹ C.pr.pen.de a cenzura soluþia primului procuror, pecând, în speþa de faþã, în lipsa unei prevederiexprese, instanþa nu are posibilitatea de adispune cu privire la actele procurorului.”240

Este de remarcat totodatã faptul cãproblemele semnalate în practica instanþelorca urmare a absenþei unei reglementãriexprese privind durata de soluþionare aprocedurilor sunt amplificate ºi de lipsa decertitudine a jurisprudenþei instanþelorromâne. Astfel, într-o hotãrâre pronunþatãîn cadrul aceleiaºi instanþe regãsim o soluþiediametral opusã cu privire la admisibilitateaplângerilor de tergiversare întemeiate pe art.13 din Convenþie.

Sesizând instanþa cu o cerere având caobiect tergiversarea urmãririi penale,petenta învedereazã cã temeiul juridic alplângerii sale este art. 13 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului, faþã defaptul cã nu existã nicio normã internã caresã permitã soluþionarea tergiversãriicauzelor de cãtre organele statului ºi întrucâtnu are la îndemânã decât o plângereadresatã procurorului ierarhic superior, carenu este o instanþã independentã, în sensulcelor apreciate de cãtre Curte. Analizândadmisibilitatea unei astfel de plângeri,instanþa reþine în hotãrârea sa faptul cã odispoziþie legalã expresã prin care sã sereglementeze posibilitatea petentului,nemulþumit de durata nerezonabilã a unei

238 Judecãtoria Slobozia, sent. pen. nr. 2129 din 8 noiembrie 2004, publicatã în Culegere de practicã judiciarãa Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. Universul Juridic, pag. 295-296.

239 Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec. pen. nr. 819 din 10 mai 2005, în Culegere de practicãjudiciarã a Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. Universul Juridic, pag. 295-296

240 Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent. pen. nr. 225 din 1 aprilie 2008, nepublicatã.

123JurisClasor CEDO – August 2011

cauze de a se adresa instanþei cu o plângerede tergiversare nu este conþinutã în Codulde procedurã penalã, în contextul actualeilegislaþii o astfel de plângere putând fi adre-satã doar procurorului care supravegheazãurmãrirea penalã, în condiþiile art. 275 dinacelaºi Cod. Cu atât mai puþin o asemeneaplângere nu poate fi întemeiatã în drept pedispoziþiile art. 278¹ C.pr.pen., în condiþiileîn care obiect al unei asemenea procedurieste doar soluþia de netrimitere în judecatãdispusã de cãtre procuror. În acest contextînsã, raportat la jurisprudenþa Curþii Euro-pene a Drepturilor Omului, aratã instanþa,este necesar a fi subliniatã admisibilitateaunei astfel de plângeri, în temeiul art. 13 dinConvenþie, învederând totodatã cã, pânã laadoptarea de cãtre legiuitorul naþional a uneidispoziþii legale, instanþa învestitã cu oplângere de tergiversare trebuie sã osoluþioneze pe fond, în baza art. 13 dinConvenþie. În continuare, se aratã cã în lipsaunei proceduri reglementate de lege, asoluþiilor pe care instanþa le poate pronunþaîn aceste cazuri, instanþa va analiza plân-gerea petentei pe baza regulilor procesualpenale ºi având în vedere jurisprudenþaCurþii Europene în materie.241

Hotãrârea meritã menþionatã întrucâtconstituie un prim pas în demersul de acompensa numeroasele inconvenientegenerate de lipsa reglementãrii în materieºi de a da eficienþã dreptului consacrat deart. 13 din Convenþie, cu atât mai mult cucât soluþia instanþei de fond a fost menþinutãîn cãile de atac, admisibilitatea unei astfelde plângeri nefiind contestatã de cãtreinstanþa de control judiciar.242

Cu toate acestea, concluzia care reieseîn mod evident de la o primã analizã aansamblului sistemului judiciar român esteabsenþa unui remediu real ºi efectiv la carejustiþiabilii sã poatã recurge în situaþia în carese vãd victime ale încãlcãrii drepturilorprevãzute de însãºi legislaþia statului român.

5. Apariþia hotãrârii în cauza Abramiucc. României

Dacã pânã la momentul pronunþãriihotãrârii în cauza Abramiuc c.României,243 chestiunea lipsei unui remediuefectiv în privinþa încãlcãrii dreptului lasoluþionarea cauzelor într-un termen rezo-nabil reprezenta un subiect de controversãpentru justiþia românã, generator de realefrustrãri pentru justiþiabili, lipsiþi de oriceposibilitate de a denunþa încãlcareadrepturilor lor în faþa instanþelor naþionale ºide multiple semne de întrebare pentrumagistraþi, o datã cu constatarea pentruprima datã de cãtre Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a încãlcãrii art. 13 dinConvenþie pentru absenþa posibilitãþiicontestãrii nerezonabilitãþii termenelor dedesfãºurare a procedurilor judiciare, îºigãsesc rãspuns o serie de întrebãri, pentruca alte probleme, la fel de stringente sã fiepuse instanþelor de judecatã.

Faþã de relevanþa pe care cauza oprezintã în contextul funcþionãrii sistemuluijudiciar român, apreciem cã o succintãprezentare a acesteia se impune.

În cauzã, reclamantul, care lucra încalitate de inginer chimist la o întreprinderede stat, a fost recunoscut în anul 1984 caautor al unei invenþii, în acest sens fiindu-ieliberat un brevet de cãtre Oficiul Naþionalde Invenþii ºi Mãrci. Invenþia a fost utilizatãîn perioada 1984-1991 de cãtre întreprin-derea la care lucra reclamantul, iar ulteriorde cãtre S.C. Retrom S.A., societatea rezul-tatã în urma reorganizãrii fostei întreprinderisocialiste, fãrã a i se plãti acestuia drepturilede autor. Ca urmare a acestui fapt, recla-mantul a chemat în judecatã S.C. RetromS.A. în vederea obligãrii acestei societãþi laplata drepturilor sale de autor, acþiunea fiindadmisã la data de 12 septembrie 1994 decãtre Tribunalul Iaºi, a cãrui hotãrâre arãmas irevocabilã la data de 21 mai 1995,

241 Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent. pen. nr. 207 din 24 martie 2008, nepublicatã.242 Tribunalul Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec. pen. nr. 790/R din 20 iunie 2008, nepublicatã.243 CEDO, cauza Abramiuc c. României, cererea nr. 37411/02, hotãrârea din 24 februarie 2009,

www.echr.coe.int.

124 JurisClasor CEDO – August 2011

reclamantul procedând ulterior la formulareaunei cereri de executare silitã.

Sesizat cu o contestaþie la executare ladata de 19 decembrie 1996, Tribunalul Iaºia dispus suspendarea executãrii pânã lasoluþionarea contestaþiei, apelul declarat dereclamant împotriva încheierii desuspendare fiind respins ca inadmisibil decãtre instanþa superioarã pe motiv cãîncheierea de suspendare nu poate fiatacatã decât o datã cu fondul, în acelaºisens pronunþându-se la data de 30septembrie 1997 ºi Curtea Supremã deJustiþie, sesizatã cu soluþionarea recursuluiîmpotriva aceleiaºi încheieri de suspendare.

În 23 martie 1998, Tribunalul Iaºi asuspendat soluþionarea contestaþiei laexecutare pânã la momentul soluþionãriicererii de revizuire a sentinþei din 12septembrie 1994 ºi a acþiunii având ca obiectanularea brevetului de invenþie, respingândtotodatã la data de 6 septembrie 1999cererea de repunere pe rol a cauzei, pemotivul nefinalizãrii celor douã proceduri înbaza cãrora s-a dispus suspendarea. Contestaþia la executare a fost soluþionatãla data de 4 martie 2002, în sensul respin-gerii acesteia, soluþia fiind însã modificatãde cãtre Curtea de Apel, motiv pentru carereclamantul a formulat o nouã cerere deexecutare silitã. Procedurile în faþainstanþelor au continuat pânã la data de 7iulie 2005, prin încheierea unei tranzacþii decãtre reclamant, societatea debitoare ºi undebitor al acesteia.

Apreciind cu privire la conformitatea cuart. 6 din Convenþie, Curtea a stabilit maiîntâi existenþa unei încãlcãri a art. 6 alin. 1ºi a art. 1 din Protocolul 1 faþã de neexecu-tarea hotãrârii judecãtoreºti din data de 12septembrie 1994 într-un termen rezonabil,hotãrârea fiind executatã dupã aproximativ11 ani, precum ºi încãlcarea art. 6 alin. 1din Convenþie prin nerespectarea termenuluirezonabil de soluþionare a contestaþiei laexecutare formulate de cãtre societateadebitoare – procedura, deºi urgentã, fiindsuspendatã mai mult de 3 ani ºi 8 luni ºi atermenului de soluþionare a litigiului privind

plata drepturilor de autor, care a fost deasemenea suspendat pe o perioadã de 5ani.

În ceea ce priveºte încãlcarea art. 13 dinConvenþie, reclamantul a invocat lipsa uneicãi de atac împotriva încheierii desuspendare a executãrii, precum ºi absenþaunei acþiuni pentru a contesta durataexcesivã a procedurii judiciare. Înlãturândargumentele Guvernului român în sensul cãreclamantul nemulþumit avea posibilitatea dea face o plângere la Consiliul Superior alMagistraturii, Curtea a arãtat cã proceduradisciplinarã împotriva unui judecãtor poateavea efecte doar cu privire la situaþiapersonalã a magistratului respectiv ºi nupoate fi calificatã drept o cale eficientã deatac cu privire la prelungirea excesivã a uneiproceduri judiciare. Referitor la posibilitateaintroducerii unei acþiuni în faþa instanþelorde judecatã, indicatã de cãtre Guvern,Curtea a învederat faptul cã din practicajudiciarã prezentatã doar o singurã hotãrârese referã explicit la durata procedurii,aceasta nefiind suficientã pentru a facedovada existenþei unei jurisprudenþe internecare sã poatã fi apreciatã ca o cale efectivãde atac. Or, absenþa jurisprudenþei internedovedeºte incertitudinea actualã arezultatului unei asemenea cãi de atac.

Astfel cum învederam anterior, ca urmarea hotãrârii pronunþate de cãtre Curte încauza Abramiuc c. României se rãspundeunei serii de întrebãri legate deadmisibilitatea cererilor privind durataexcesivã a procedurilor judiciare, dar se dãnaºtere unor serioase probleme în ceea cepriveºte modul de gestionare a unor astfelde cauze de cãtre instanþele române peviitor. Întrucât rezolvarea acestora poate fiobþinutã doar ca rezultat al unei reglementãriexprese, în lipsa acþiunii legiuitorului românºi pânã la momentul consacrãrii pe calelegislativã a remediilor efective necesareasigurãrii dreptului prevãzut de art. 6 par. 1din Convenþie, le revine în mod exclusivinstanþelor de judecatã rolul de aprecia ºistabili asupra procedurilor ºi modalitãþilor desoluþionare a unor astfel de cereri.

125JurisClasor CEDO – August 2011

6. Probleme ridicate de cauzaAbramiuc c. României în practicainstanþelor

Deºi posibilitatea oricãrei persoane de ase adresa justiþiei atunci când dreptul sãula un proces echitabil desfãºurat într-untermen rezonabil a fost încãlcat esteconsacratã în mod expres atât de dispoziþiileLegii fundamentale, cât ºi prin Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciarã,hotãrârea pronunþatã de Curtea Europeanãa Drepturilor Omului în cauza Abramiuc c.României scoate în primul rând în evidenþãinexistenþa unei legislaþii care sã deaconþinut acestor prevederi, permiþând astfeljustiþiabililor sã conteste în mod efectivdurata excesivã de soluþionare a cauzelorîn care aceºtia sunt parte. Dincolo de evi-denþierea necesitãþii unui demers legislativîn acest sens, hotãrârea Abramiuc c.României reprezintã un prim pas în procesulde atenuare a inconvenientelor determinatede un astfel de gol de reglementare, însensul creãrii în sarcina magistratuluinaþional a obligaþiei de a analiza pe fond oastfel de cerere. În consecinþã, având învedere efectul obligatoriu al jurisprudenþeiCEDO pentru instanþele naþionale, principalaconsecinþã a acestei hotãrâri trebuie vãzutãîn obligaþia instanþei învestitã cu soluþio-narea unei cereri privind tergiversareasoluþionãrii cauzei de a constata admisi-bilitatea acesteia ºi de a aprecia asupratemeiniciei sale.

Pornind de la ideea admisibilitãþii uneiasemenea cereri de contestare a durateiexcesive a procedurilor judiciare, formulateîn temeiul art. 13 din Convenþie ºi a juris-prudenþei create în baza acestuia, se ridicãîn mod inevitabil o serie de semne de între-bare legate de competenþa de soluþionarea acestora, de soluþiile pe care instanþele lepot pronunþa ºi, poate cel mai importantaspect, de rãspunderea pentru prejudiciilecauzate prin neasigurarea dreptuluipersoanelor la soluþionarea cauzelor lorîntr-un termen rezonabil.

a) Competenþa. În lipsa unei regle-mentãri exprese privind procedura desoluþionare a unei cereri de acest tip, o primãproblemã este ridicatã de determinareainstanþei competente sã se pronunþe asuprarezonabilitãþii duratei de soluþionare acauzei.

Din acest punct de vedere se impune maiîntâi a se stabili dacã instanþa competentãsã soluþioneze cauza ar trebui sã fie aceeaºiinstanþã în cadrul cãreia funcþioneazãcompletul învestit cu soluþionarea speþei acãrei duratã se contestã sau dacã, dincontrã, competenþa de soluþionare ar trebuisã fie atribuitã instanþei imediat superioare,asimilând scopul acestui tip de procedurãcu acela al unei cãi de atac ºi justificândastfel rolul instanþei de control judiciar.

În opinia noastrã tranºarea acesteichestiuni presupune mai întâi a face odistincþie între procedurile a cãror duratã desoluþionare este contestatã, în sensuldemarcãrii în primul rând a procedurii deurmãrire penalã de faza de judecatã, încazul proceselor penale, iar în al doilea rând,prin deosebirea cererilor care privescprocesele în curs de soluþionare de aceleacare au ca obiect durata nerezonabilã desoluþionare a unor cauze deja finalizate.

Astfel, în ceea ce priveºte instanþacompetentã sã aprecieze asupra temeinicieiunei cereri referitoare la tergiversareaurmãririi penale, apreciem cã aceasta artrebui sã fie instanþa competentã sãsoluþioneze cauza în fond, astfel cum seîntâmplã în cazul soluþionãrii plângerilorîndreptate împotriva actelor procurorului,întemeiate pe art. 278¹ C.pr.pen. Soluþia sejustificã pe necesitatea asigurãrii posibilitãþiica orice persoanã nemulþumitã de lipsa deoperativitate în efectuarea actelor ºiîndeplinirea mãsurilor dispuse în timpulurmãririi penale sã facã plângere împotrivaacestora. Faþã de cãile procedurale oferitede art. 275-278¹ din actualul Cod deprocedurã penalã cu privire la actele ºimãsurile de urmãrire penalã, considerãm cão astfel de cerere trebuie sã fie decompetenþa exclusivã a instanþelor de

126 JurisClasor CEDO – August 2011

judecatã, iar nu ºi a procurorului ierarhicsuperior, aceasta fiind singura cale eficientãde a asigura petentului dreptul de a beneficiade un proces echitabil, în sensul soluþionãriicererii sale de cãtre o instanþã independentãºi imparþialã, în condiþiile Convenþiei.

Cu privire la durata de soluþionare acauzelor aflate în faza judecãþii, apreciemcã soluþia este diferitã, în sensul cã o bunãadministrare a actului de justiþie ar putea fiasiguratã în acest caz doar de cãtre instan-þele ierarhic superioare celor care solu-þioneazã cauza. Având în vedere cãtranºarea unei astfel de probleme implicã ojudecatã privind ansamblul chestiunilor defapt ºi de drept ale speþei a cãrei duratã secontestã, precum ºi aprecieri privind mãsu-rile ce se impun a fi luate în vederea eficien-tizãrii cursului judecãþii, apariþia unui elementde control judiciar în aceastã procedurã esteevidentã ºi îndreptãþeºte, în opinia noastrã,atribuirea competenþei în favoarea instanþeiierarhic superioare. Cererea ar urma sã fieadresatã acestei instanþe, indiferent dacãobiectul ei priveºte o cauzã aflatã în primãinstanþã sau dacã aceasta se aflã în cãilede atac.

O soluþie contrarã, în sensul stabiliriicompetenþei în favoarea unui complet diferitdin instanþa în care funcþioneazã judecãtorulînvestit cu soluþionarea cauzei ar duce laapariþia unor situaþii inacceptabile, faþã defaptul cã ar urma ca un judecãtor din cadrulaceleiaºi instanþe sã se pronunþe asuprarezonabilitãþii duratei procedurii într-o cauzãatribuitã unui alt coleg. O astfel de ipotezãpune serioase probleme sub aspectulasigurãrii dreptului la un proces echitabil,fiind de naturã sã afecteze garanþia deimparþialitate a instanþei, având în vederefaptul cã ne aflãm într-un domeniu în careaparenþele au un rol decisiv, iar încredereajustiþiabililor într-o judecatã obiectivã ºinepãrtinitoare este fundamentalã.

În ceea ce priveºte cauzele în care s-apronunþat deja o hotãrâre definitivã sauirevocabilã, considerãm cã argumentelecare pledeazã în favoarea atribuiriicompetenþei de soluþionare a unei astfel de

acþiuni instanþei ierarhic superioare subzistãºi în aceastã ipotezã, cu menþiunea cã înacest caz va fi vorba de instanþa ierarhicsuperioarã celei în faþa cãreia hotãrârea arãmas definitivã sau irevocabilã.

Cu privire la competenþa de soluþionarea unor astfel de cereri care vizeazãasigurarea unui remediu efectiv contra lipseide celeritate a soluþionãrii cauzelor,apreciem cã o ultimã menþiune se impune,în sensul necesitãþii judecãrii acestor cereride cãtre o instanþã specializatã.

Astfel, având în vedere faptul cã exa-minarea ºi evaluarea corectã a termenuluide soluþionare a unei proceduri judiciare,indiferent cã aceasta se aflã în faza deurmãrire penalã, în faza de judecatã sau cãse are în vedere o procedurã finalizatã, presupune o cunoaºtere profundã amodului de funcþionare a acesteia, a tuturoraspectelor pe care le implicã, precum ºi aritmului ei normal de desfãºurare încontextul depunerii tuturor diligenþelornecesare de cãtre organele însãrcinate cusoluþionarea ei, se impune concluzia cã oacþiune având acest obiect nu poate fiadresatã decât unei instanþe care are încompetenþã acelaºi tip de cauze. Prinurmare, instanþele penale ar fi cele compe-tente sã se pronunþe asupra rezonabilitãþiitermenului de desfãºurare a unui procespenal, iar instanþele civile ar aprecia asupraderulãrii cauzelor civile.

Chestiunea meritã menþionatã, în opinianoastrã, faþã de faptul cã astfel de cereriprivind caracterul nerezonabil dedesfãºurare a procedurilor judiciare pot aveaca obiect exclusiv reparaþii pecuniare pentruprejudiciile suferite, ceea ce ar putea induceideea caracterului preponderent civil alacestora ºi prin urmare ar statua competenþainstanþelor civile.

Chiar dacã in abstracto s-ar putea susþineideea caracterului predominant civil al uneiacþiuni în repararea prejudiciului suferit decãtre justiþiabili, o competenþã exclusivã ainstanþelor civile în acest tip de cauze estenejustificatã, din punctul nostru de vedere.Luãm în considerare faptul cã mãsurile ºi

127JurisClasor CEDO – August 2011

sancþiunile pe care instanþele le pot dispuneca urmare a constatãrii unei încãlcãri adreptului de a beneficia de judecarea cauzeiîntr-un termen rezonabil se impun ca efectal aprecierii ca întemeiate a susþinerilorreclamantului, apreciere care, astfel cum amindicat anterior, nu poate fi realizatã în modcorect decât de cãtre o instanþã cu aceeaºicompetenþã. Întrucât problema ar puteaprezenta relevanþã în mod deosebit înipoteza solicitãrii de despãgubiri materialeºi/sau morale ca urmare a duratei nere-zonabile a unui proces penal, meritã subli-niat cã, astfel cum se stabileºte obligaþiainstanþei penale de a se pronunþa asupralaturii civile a procesului penal ºi de a stabilimodul de reparare a vãtãmãrilor suferite decãtre pãrþile civile ca urmare a sãvârºirii unorinfracþiuni, tot astfel trebuie sã recunoaºtemobligaþia acestora de a dispune asuprareparãrii daunelor provocate ca urmare adefectuoasei instrumentãri a unei cauzepenale.

b) Termen. O datã determinatã instanþacompetentã sã se pronunþe asupra cererilorprivind durata nerezonabilã a procedurilorjudiciare, ne punem întrebarea dacã intro-ducerea acestora pe rolul instanþelor artrebui sã fie limitatã în timp, dacã ar trebuideci sã fie supuse termenelor de prescripþieextinctivã, în cazul proceselor civile ºitermenelor de decãdere în cazul proceselorpenale.

În mod evident, problema nu se pune încazul acþiunilor care privesc speþe aflate încurs de soluþionare, fie în faþa organelor deurmãrire penalã, fie pe rolul instanþelorjudecãtoreºti, ci face referire directã la cazulduratei procedurilor finalizate, în care s-apronunþat o hotãrâre definitivã sau irevo-cabilã.

Pentru aceastã din urmã ipotezãapreciem cã stabilirea unui termen pentruintroducerea cererii apare ca necesarã ºioportunã, atât faþã de faptul cã eficacitateaprevenirii ºi combaterii încãlcãrilor drepturilorjustiþiabililor este strâns legatã de prompti-tudinea cu care se rãspunde acestora, câtºi având în vedere cã scopul acestei instituþii

este cu atât mai bine atins cu cât reparareavãtãmãrilor produse se situeazã maiaproape de momentul sãvârºirii faptei ilicite.

c) Soluþii. Examinarea temeiniciei uneiacþiuni privind durata rezonabilã dedesfãºurare a procedurilor judiciare ridicãîn acest moment serioase probleme dinpunct de vedere al soluþiilor pe care le potpronunþa instanþele în ipoteza în care seconstatã caracterul fondat al unei astfel decereri ºi se impune deci admiterea ei.

Pornind de la ideea cã aceste acþiuni potfi promovate atât în cursul procedurilorjudiciare, cât ºi ulterior finalizãrii acestoraprin pronunþarea unei hotãrâri definitive sauirevocabile, apreciem cã scopul acestoratrebuie vãzut atât în prevenirea continuãriivãtãmãrii dreptului de a beneficia de solu-þionarea într-un termen rezonabil a cauzei,cât ºi în repararea încãlcãrilor aduse acestuidrept.

Din punct de vedere al soluþiilor pe careinstanþa le poate pronunþa, credem cã estenecesar a se face o distincþie între cererilededuse judecãþii anterior soluþionãriidefinitive a cauzelor a cãror duratã dedesfãºurare este contestatã ºi celeformulate ulterior acestui moment.

Astfel, în ipoteza în care instanþa,sesizatã cu problema duratei excesive aunei cauze aflate în curs de soluþionare, fieea civilã sau penalã, iar în acest ultim caz,indiferent cã ea se aflã în faza de urmãrirepenalã sau de judecatã, constatã existenþaunor întârzieri nejustificate în activitateaorganelor judiciare, considerãm cã trebuiesã i se recunoascã acesteia dreptul ºi obli-gaþia de dispune mãsuri de urgentare aprocedurilor. În acest sens magistratultrebuie sã aibã posibilitatea de a stabili untermen în care cauza urmeazã sã fiesoluþionatã, indicând totodatã demersurilece urmeazã a fi efectuate în vedereaeficientizãrii procedurilor.

Legat de aceastã chestiune se pune însãproblema temeiurilor în baza cãrora instanþaar putea dispune mãsuri cu caracterobligatoriu pentru procurorul cauzei ºi arputea stabili un termen de soluþionare a

128 JurisClasor CEDO – August 2011

urmãririi penale. În timp ce în cazul fazeijudecãþii dispoziþiile instanþei ierarhicsuperioare se impun în mod firesc instanþeipe rolul cãreia se aflã cauza, obligativitateaacestora nefiind susceptibilã de critici, nuaceeaºi este situaþia pentru cazul cererilorprivind faza urmãririi penale, în privinþacãrora ar trebui sã admitem faptul cã s-arcrea posibilitatea pentru instanþã de adispune mãsuri obligatorii pentru procurorulcauzei, în ciuda inexistenþei unei legãturiierarhice sau a uneia justificate pe ideeaunui control judiciar.

În cazul în care cererea privind nerespec-tarea rezonabilitãþii termenului este dedusãjudecãþii ulterior soluþionãrii cauzei,apreciem cã singurul remediu eficient înacest stadiu îl reprezintã asigurarea drep-tului la repararea prejudiciului suferit de cãtrereclamant ca urmare a încãlcãrii.

În legãturã cu acordarea de despãgubiripentru prejudiciul suferit se pune problemaîn ce mãsurã o asemenea reparaþie poate fiacordatã ºi în cazul cererilor introduse încursul derulãrii procedurilor contestate,însoþind astfel mãsurile dispuse de cãtreinstanþã în vederea urgentãrii soluþionãriicauzelor. La o primã analizã existã tentaþiade a opina cã în aceastã situaþie modalitateaoptimã de remediere a disfuncþionalitãþilorconstatate este reprezentatã de asigurareaaccelerãrii procedurilor, posibilitatea deacordare a despãgubirilor în acest momentnefiind justificatã, din moment ce se punecapãt încãlcãrii prin finalizarea cu celeritatea cauzei.

Din punctul nostru de vedere însã,chestiunea trebuie nuanþatã. Astfel, seimpune sã recunoaºtem faptul cã ºi însituaþia cererilor introduse în cursul soluþio-nãrii cauzelor este necesar sã se constateexistenþa unei vãtãmãri decurgând dinprelungirea excesivã a procedurilor desfã-ºurate în intervalul anterior introduceriicererii de tergiversare. Soluþionareaacesteia, în sensul stabilirii încãlcãrii rezo-nabilitãþii termenului ºi urgentãrii finalizãriicauzei prin dispunerea de mãsuri adecvatede cãtre instanþa competentã, nu este de

naturã a înlãtura încãlcarea deja produsã,ci urmãreºte în principal prevenireacontinuãrii încãlcãrii. O reparare integralã aprejudiciului cauzat nu s-ar putea face deciexclusiv prin mãsuri care produc efectepentru viitor, ci presupune acoperirea tuturordaunelor suferite, orice persoanã fiind înacest caz în mod justificat îndreptãþitã sãobþinã despãgubiri pentru vãtãmareasuferitã. Opinia contrarã ar duce la apariþiaunor situaþii de inegalitate între justiþiabili înfuncþie de singurul criteriu al momentului deintroducere a cererii.

Acordarea de despãgubiri pecuniarepersoanei vãtãmate în drepturile sale punela rândul sãu în discuþie o serie de aspectede ordin practic, aspecte pe care le vom trataîn continuare.

d) Rãspunderea. În lipsa unui temei legalspecial care sã reglementeze modul desoluþionare a unei astfel de cereri, rãmâneca instanþele sã se orienteze dupã principiileprevãzute în materia rãspunderii civiledelictuale, privitoare la existenþa faptei ilicite,a prejudiciului, a legãturii de cauzalitate ºi avinovãþiei, cu anumite particularitãþi, dupãcum urmeazã sã învederãm.

În ceea ce priveºte fapta ilicitã cauzatoarede prejudicii, apare ca evident cã aceastaconstã în încãlcarea dreptului persoanei dea beneficia de soluþionarea cauzei saleîntr-un termen rezonabil. În vederea stabiliriiexistenþei unei astfel de încãlcãri ºi înabsenþa unei reglementãri a materiei, apre-ciem cã magistratul învestit cu soluþionareacererii trebuie sã utilizeze criteriile pe careînsãºi Curtea le-a creat în jurisprudenþa saîn vederea determinãrii caracteruluirezonabil al termenului.

În acest sens urmeazã a se avea învedere în primul rând faptul cã analizacaracterului rezonabil al termenului se facein concreto, în raport de circumstanþelespeciale ale fiecãrei cauze, folosind însãcriteriile reþinute de cãtre Curte, respectiv:natura cauzei, rezultând din importanþa pecare aceasta o prezintã pentru reclamant;complexitatea cauzei, care este atestatã deregulã de numãrul celor acuzaþi ºi al

129JurisClasor CEDO – August 2011

martorilor, de volumul dosarului, dedificultãþile ce þin de administrarea probelor,de investigaþiile ce trebuie desfãºurate ºi deo eventualã dimensiune internaþionalã acauzei; comportamentul reclamantului, caretrebuie sã facã dovada faptului cã a depustoate diligenþele necesare în vedereaderulãrii normale a procedurilor, precum ºicomportamentul autoritãþilor, sub acestaspect urmând a se verifica în principiu dacãîn cursul soluþionãrii cauzei au existatmomente lungi de inacþiune din parteaorganelor judiciare.

Utilitatea criteriilor propuse de cãtre Curteîºi gãseºte relevanþã nu doar în procesulde stabilire a rezonabilitãþii termenului desoluþionare a cauzei, ci ºi în determinareaculpei în producerea prejudiciilor rezultânddin durata excesivã a procedurii.

Sub acest aspect însã, o serie de comen-tarii premergãtoare trebuie fãcute. Astfel,admiþând faptul cã procedurile judiciarepresupun activitatea a numeroºi actori –instanþã, avocaþi, pãrþi, experþi, autoritãþi –fiecare cu rolul sãu ºi cu implicaþii asupramodului de desfãºurare a procedurii ºi aduratei acesteia, trebuie sã recunoaºtemdificultãþile ce se pot ivi în determinareaelementului sau elementelor care în modconcret au determinat întârzieri nejustificateîn soluþionarea unei cauze ºi, în consecinþã,dificultãþile ce apar la momentul determinãriipersoanelor cãrora aceste întârzieri le suntdirect imputabile. Putem oare considera cãvinovãþia aparþine în parte fiecãruia dintrecei care în mod concret au contribuit latergiversare sau ar fi întemeiat sã atribuimo culpã principalã magistratului care ainstrumentat cauza, pornind de la ideea cãacesta este cel care conduce ºi controleazãmodul de desfãºurare a procedurilor carei-au fost supuse atenþiei?

Dacã am avea în vedere o aplicare fidelãa principiilor rãspunderii civile delictuale, arurma sã constatãm cã rãspunsul la proble-ma anterior enunþatã ar trebui sã fie oferitîn fiecare caz în parte de cãtre reclamantul,care, pretinzând repararea vãtãmãrilorsuferite ar fi obligat sã stabileascã ab initio

cadrul procesual al acþiunii formulate,indicând persoanele împotriva cãroraînþelege sã se îndrepte ºi bineînþeles fãcânddovada vinovãþiei fiecãreia dintre ele.

Având în vedere dificultatea unuiasemenea demers, din punctul nostru devedere soluþia este mai mult decât criticabilã,nu doar pentru cã ar crea o sarcinãdisproporþionatã pentru persoana vãtãmatã,care în încercarea de a obþine reparareaunei încãlcãri suferite s-ar vedea confruntatãcu o nouã situaþie inechitabilã, ci mai alesdatoritã efectului în mod vãdit descurajatorpe care o astfel de procedurã l-ar aveaasupra percepþiei publice.

În aceste condiþii credem cã în primã fazãse impune stabilirea unei rãspunderi obiec-tive a statului pentru prejudiciile cauzatejustiþiabililor ca urmare a defectuoaseiorganizãri ºi derulãri a procedurilor judiciare,întemeiatã pe ideea unei garanþii pe carestatul este obligat sã o asigure pentru actelepãgubitoare ale agenþilor sãi. Rãspundereaobiectivã a statului în cazul tergiversãriisoluþionãrii cauzelor corespunde necesitãþiide eficienþã pe care o astfel de instituþie ocere, fiind de asemenea în deplin acord curegulile stabilite de Curtea Europeanã cuprivire la rãspunderea statului pentruprejudiciile cauzate particularilor. Mergândpe linia de raþionament a Curþii trebuie sãsubliniem cã obligaþia de garanþie a statuluisubzistã indiferent de autoritatea saupersoana de la care provine în mod concretvãtãmarea. În acest sens va fi asimilat„comportamentului ilicit” al statului oriceacþiune sau inacþiune a unei autoritãþi destat, precum ºi faptele persoanelor careacþioneazã în altã calitate decât cea deorgane ale statului, în privinþa acestora dinurmã funcþionând obligaþia pozitivã a statuluide a lua toate mãsurile necesare pentru aasigura respectarea drepturilor persoanelor.

Similar instituþiei reparãrii pagubei mate-riale sau a daunei morale în cazulcondamnãrilor pe nedrept sau al privãrii orirestrângerii de libertate în mod nelegal,considerãm cã reparaþia trebuie sã fiesuportatã de cãtre Statul Român prin

130 JurisClasor CEDO – August 2011

Ministerul Finanþelor Publice, bineînþeles, curecunoaºterea dreptului statului de aexercita acþiune în regres împotriva celui saucelor ce în mod concret au provocat situaþiageneratoare de prejudicii.

În legãturã cu acoperirea prejudiciilorcauzate ca urmare a duratei excesive aprocedurilor judiciare, un ultim aspect cemeritã supus atenþiei este legat de modullor de determinare.

Faþã de absenþa reglementãrilor înmaterie, credem cã este oportun a recurgeîncã o datã la soluþiile propuse de cãtreCurte, având în vedere în acest cazprincipiile stabilite de cãtre instanþaeuropeanã în jurisprudenþa creatã petãrâmul art. 41 privitor la reparaþia echitabilã.

Deºi Curtea aratã cã o satisfacþieechitabilã trebuie sã acopere atât prejudiciulmaterial, constând în pierderi de ordinpatrimonial, generate direct sau chiarindirect de încãlcarea constatatã, dar ºi pecel de ordin moral, ce presupune reparareastãrilor de neliniºte, de disconfort ºi deincertitudine ce rezultã din acea încãlcare,în ceea ce priveºte despãgubirile acordatepentru nerespectarea garanþiilor procesualeinstituite de art. 6 din Convenþie, abordareaCurþii este nuanþatã.

În acest sens, stabilind cã vãtãmãriledecurgând din depãºirea „termenuluirezonabil” nu se preteazã decât la acordareaunei satisfacþii echitabile pentru reparareaprejudiciului moral suferit, instanþa euro-peanã învedereazã cã natura intrinsecã aîncãlcãrii acestui drept nu permite repunereapãrþilor în situaþia anterioarã, prejudiciulmaterial într-o asemenea situaþie fiind maigreu de dovedit.

Cu toate acestea, considerãm cãexistenþa unor eventuale prejudicii materialedeterminate de durata nerezonabilã a

soluþionãrii cauzelor nu trebuie negatã abinitio. Deosebirea fundamentalã trebuievãzutã însã în aceea cã, în timp ce acesteadin urmã sunt prezumate ori de câte ori seconstatã existenþa unei vãtãmãri a dreptuluila un proces echitabil, în cazul prejudiciuluimaterial reclamantul va trebui sã facãdovada existenþei lui, a întinderii sale ºi maiales a faptului cã încãlcarea dreptului sãu afost izvorul prejudiciului.

Dacã în privinþa daunelor materialecuantumul acestora va fi cu rigurozitatedeterminat ca urmare a probelor adminis-trate în dovedirea lor, prejudiciul moralsuferit de cãtre persoana vãtãmatã nupermite întotdeauna un calcul valoric exact,urmând ca instanþele, dupã modelul Curþii,sã facã o apreciere globalã, în echitate,beneficiind sub acest aspect de o mai largãputere de apreciere în stabilirea întinderii lor.

7. Concluzii

Ineficienþa aplicabilitãþii directe a preve-derilor convenþionale ºi a jurisprudenþeiCurþii în materia dreptului la un recurs efectivîn absenþa unei reglementãri exprese acãilor procedurale de garantare a unuiremediu efectiv în cazul nerezonabilitãþiiduratei de soluþionare a procedurilor, rezultãîn mod evident din cele expuse anterior.

Faþã de acest fapt, apreciem cã aspectelelegate de acþiunile justiþiabililor în cazulprelungirii excesive a soluþionãrii cauzelorconstituie o problemã fundamentalã a siste-mului juridic român, necesitatea reglemen-tãrii cu maximã prioritate a procedurii deasigurare a unui remediu efectiv în cazullipsei de celeritate în desfãºurarea proce-durilor judiciare, constituind o exigenþãobligatorie în vederea asigurãrii dreptului laun proces echitabil.

131JurisClasor CEDO – August 2011

Prin ho-tãrârea pro-nunþatã ladata de 26iulie 2011 înc a u z aGeorgel ºiG e o r g e t aStoicescu c.R o m â n i e i

(cererea nr. 9718/03), Curtea Europeanã aDrepturilor Omului aduce în discuþie o seriede principii în ceea ce priveºte dreptul deacces la instanþã prevãzut de art. 6 par. 1din Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului, cu o relevanþã deosebitã în dreptulintern, pe care o vom analiza în cele ceurmeazã.

1. Prezentarea pe scurt a situaþiei de

fapt

Dupã ce la data de 24 octombrie 2000reclamantei Georgeta Stoicescu îi estepericlitatã foarte grav starea de sãnãtate caurmare a unui atac al cânilor vagabonzi înfaþa casei sale din municipiul Bucureºti, înurma cãruia a devenit invalidã, aceasta,reprezentatã de soþul sãu, introduce la 10ianuarie 2001 acþiune pentru despãgubiriîmpotriva Primãriei Municipiului Bucureºti.

Acþiunea a fost introdusã împotrivaPrimãriei Municipiului Bucureºti deoarece,în conformitate cu emblema de pe ºtampilautilizatã pe o scrisoare din partea Agenþieide Control al Animalelor (Administraþiapentru Supravegherea Animalelor - ACA),acesta din urmã era un organism subautoritatea Primãriei.

La prima înfãþiºare în justiþie, judecãtoriaa constatat cã d-na Stoicescu nu a plãtit taxade timbru ºi a dispus ca aceasta sã plã-teascã suma de 6.145.000 ROL (250 EUR).Aceastã sumã reprezenta venitul lunar alfamiliei Stoicescu pe patru luni. Reclamantaa plãtit numai 500.000 ROL (20 EUR),împrumutaþi de la diferite cunoºtinþe. La 6martie 2001, instanþa a anulat acþiunea civilãpe motivul neplãþii integrale a taxei detimbru. Hotãrârea a fost atacatã cu apel decãtre reclamantã.

La 19 iunie 2001, Tribunalul Bucureºti aadmis apelul formulat de reclamantãîmpotriva hotãrârii din 6 martie 2001.Tribunalul a considerat cã prima instanþãtrebuia sã soluþioneze cauza în limitele taxeijudiciare plãtite ºi cã, în orice caz, parteaera scutitã, prin lege, de plata taxei pentruacest tip de acþiune. Pe fondul cauzei,instanþa a apreciat cã ACA, un organismpublic aflat în subordinea PrimãrieiMunicipiului Bucureºti, nu a luat toatemãsurile necesare pentru a evita punereaîn pericol a vieþii a populaþiei ºi pentru aproteja sãnãtatea ºi integritatea lor fizicã,încãlcând, astfel, dispoziþiile DecizieiConsiliului General al Municipiului Bucureºtinr. 38/1996. Potrivit acestei decizii, ACAavea obligaþia de a captura, controla ºisteriliza toþi câinii fãrã stãpân în scopul de apreveni orice pericol cu privire la viaþa,sãnãtatea ºi integritatea fizicã a populaþiei.Tribunalul a dispus obligarea PrimãrieiMunicipiului Bucureºti sã plãteascãreclamantei daune morale.

La 17 decembrie 2001, Curtea de ApelBucureºti a admis recursul ºi a respinsacþiunea reclamantei pe motiv cã aceasta a

Scurte observaþii cu privire la dreptul de acces la instanþãdupã pronunþarea hotãrârii CEDO în cauza

Georgel ºi Georgeta Stoicescu împotriva României

Autor: Roxana LãcãtuºuCategorie: Articole de specialitate

132 JurisClasor CEDO – August 2011

fost depusã împotriva unei pãrþi care nuavea calitate procesualã pasivã. Instanþa aconstatat cã ACA a fost creatã prin Decizianr. 38/1996 a Consiliului General al Muni-cipiului Bucureºti ºi cã, în consecinþã,împotriva acestei din urmã instituþiireclamanta ar fi trebuit sã introducãacþiunea.

La 28 iunie 2002, reclamanta, repre-zentatã de soþul ei, a depus o nouã acþiunecivilã, solicitând daune de 50.000.000 ROL(2.000 EUR) de la ACA ºi Consiliul Generalal Municipiului Bucureºti.

La 3 decembrie 2002, judecãtoria arespins acþiunea, considerând cã pârâtulConsiliul General al Municipiului Bucureºtinu avea calitate procesualã pasivã. În ceeace priveºte pârâta ACA, instanþa a constatatcã, la data de 31 octombrie 2001, ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureºti a adoptatDecizia nr. 287/2001, prin care ACA a fostînchisã ºi competenþa de control a câinilorfãrã stãpân a fost transferatã cãtre primãriilede sector.

Printr-o hotãrâre irevocabilã din 13 martie2003, Curtea de Apel Bucureºti a respinsrecursul reclamantei ºi a menþinut sentinþaprimei instanþe.

2. Incapacitatea instanþelor de a sta-

bili concret calitatea procesualã pasivã

Cauza Stoicescu c. României relevã oproblemã generatoare atât de încãlcãri aledreptului de acces la instanþã, cât ºi depracticã unitarã. Se observã cã, deºi Curteade Apel din speþã a statuat, ca instanþã derecurs, cã era necesar a figura ca pârâtConsiliul General al Municipiului Bucureºti,la rejudecarea cauzei, prima instanþã areapreciat aceastã statuare pe motiv cã întretimp (dar dupã pronunþarea deciziei instanþeide recurs), organizaþia direct responsabilãde cãinii fãrã stãpân, ACA, a fost desfiinþatãdin subordinea Consiliului General alMunicipiului Bucureºti ºi problematica atrecut în administrarea primãriilor de sector.

Curtea a reþinut în par. 70 al deciziei cãatunci când o entitate publicã este rãspun-

zãtoare pentru pagube, obligaþia pozitivã astatului pentru a facilita identificarea corectãa persoanei rãspunzãtoare este cu atât maiimportantã (a se vedea Plechanow c.Poloniei, 7 iulie 2009, nr. 22279/04, par.109).

Curtea a notat în continuare în par. 73cã, ºi dupã depãºirea parþialã a obstacoluluiprivind taxele judiciare, reclamanta nu aobþinut o hotãrâre finalã care sã examinezefondul cererii sale civile, deoarece acþiuneaa fost, în mod repetat, respinsã fãrã oexaminare pe fond, pe motiv cã nu a reuºitsã identifice în mod corect autoritatea localãînsãrcinatã cu supravegherea câinilor fãrãstãpân: în primul ciclu procesual ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureºti, nu ºiPrimãria Municipiului Bucureºti, iar în aldoilea ciclu procesual nu Consiliul Generalal Municipiului Bucureºti sau ACA.

Curtea a observat cã faptul de a aveaacces la cãile de atac interne doar pentruca acþiunea sã fie respinsã ca urmare ainterpretãrii calitãþii procesuale pasive a uneiautoritãþi pârâte, prin raportare la cea a unuiadintre departamentele sale sau a organelorexecutive, poate ridica o problemã dinperspectiva articolului 6 par. 1 din Con-venþie. Gradul de acces oferit de legislaþianaþionalã ºi interpretarea acesteia de cãtreinstanþele naþionale trebuie sã fie, deasemenea, suficiente pentru a asiguraindividului “dreptul la un tribunal”, având învedere principiul preeminenþei statului dedrept într-o societate democraticã. Pentruca dreptul de acces sã fie eficient, opersoanã trebuie sã aibã posibilitateaevidentã, efectivã, de a contesta un act careîi încalcã drepturile sale (a se vedea, mutatismutandis, Bellet c. Franþei, 4 decembrie1995, par. 36, ºi FE c. Franþei, 30 octombrie1998, par. 46 ºi 47).

În practicã se observã cã, de cele maimulte ori, problematica stabilirii calitãþiiprocesuale pasive poate conduce la respin-gerea unor acþiuni ori la practicã neunitarã.Astfel, stabilirea calitãþii procesuale pasiveîn cazul acþiunilor având drept obiectuzucapiune în cadrul cãrora nu se identificã

133JurisClasor CEDO – August 2011

o persoanã fizicã care ar fi avut proprietateaasupra imobilului ºi moºtenitorii acesteia oriîn evidenþele primãriilor figureazã înregistratstatul ca posesor, prin consiliile locale (lanivelul anilor 1940-1986).

În aceste cauze, se înregistreazã opracticã majoritarã care recunoaºte calitateaprocesualã pasivã a unitãþilor administrativteritoriale. Aceastã recunoaºtere sebazeazã pe dispoziþiile art. 36 din Legea nr.18/1991 care stabileºte cã terenurile aflateîn proprietatea statului, situate în intravilanullocalitãþilor ºi care sunt în administrareaprimãriilor, la data prezentei legi, trec înproprietatea comunelor, oraºelor sau amunicipiilor, urmând regimul juridic alterenurilor prevãzute la art. 26 din aceeaºilege, care la rându-i prevede cã terenurilesituate în intravilanul localitãþii, care auaparþinut cooperatorilor sau altor persoanecare au decedat, în ambele cazuri fãrãmoºtenitori, trec în proprietatea comunei,oraºului sau a municipiului, dupã caz, ºi înadministrarea primãriilor, pentru a fi vândute,concesionate ori date în folosinþa celor caresolicitã sã îºi construiascã locuinþe ºi nu auteren, ori pentru amplasarea de obiectivesocial-culturale sau cu caracter productiv,potrivit legii, ori pentru compensãrile prevã-zute la art. 24.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile pot face obiectul dreptuluide proprietate privatã sau al altor drepturireale, având ca titulari persoane fizice saujuridice, ori pot aparþine domeniului publicsau domeniului privat, iar bunurile fãrãstãpân intrã, potrivit art. 477 C.civ. coroboratcu art. 25 din Legea nr. 213/1998, îndomeniul privat al statului sau unitãþii admi-nistrativ-teritoriale.

Legea fondului funciar stabileºte definiþiafondului funciar al României în art. 1, ca fiindalcãtuit din terenurile de orice fel indiferentde destinaþie, de titlul pe baza cãrora suntdeþinute sau de domeniul public ori privatdin care fac parte. Acest articol asigurãaplicabilitatea generalã a legii fonduluifunciar privind situaþia juridicã a tuturorterenurilor.

O altã practicã, minoritarã, contrazicecalitatea procesualã pasivã a unitãþiloradministrativ teritoriale, cu opinia cã Statul,prin Ministerul Finanþelor Publice, arecalitate procesualã pasivã în baza O.G. nr.14/2007 privind reglementarea modului ºicondiþiilor de valorificare a bunurilor intrate,potrivit legii, în proprietatea privatã a statului.În acest caz, se invocã art. 1 din ordonanþãcare prevede cã bunurile de orice fel intrate,potrivit legii, în proprietatea privatã a statuluise valorificã în condiþiile prezentei ordonanþede cãtre Ministerul Finanþelor Publice prinorganele de valorificare abilitate. Criticabilãdin punct de vedere al temeiului, opinia acondus în practicã la respingerea unoracþiuni având ca obiect uzucapiune, instanþainvocând din oficiu excepþia lipsei calitãþiiprocesuale pasive, ori la trimiterea sprerejudecare a cauzelor.

Or, o astfel de practicã neunitarã, poatepune probleme similare concluziilor CurþiiEuropene a Drepturilor Omului din cauzaStoicescu c. României, câtã vremeinstanþele române nu vor ajunge la o sta-tuare unitarã asupra calitãþii procesualepasive în exemplul de practicã prezentat.

În unele cauze deduse judecãþii sale,Curtea Europeanã a reþinut existenta unuidrept protejat de Convenþie din situaþii defapt, cu mare persistenþã în timp. Având ase pronunþa cu privire la existenþa dreptuluide proprietate asupra unor terenuri, instanþaeuropeanã a arãtat cã „ea acordã o deose-bitã importanþã dobândirii dreptului de pro-prietate prin uzucapiune, datoritã absenþei(…) unor planuri cadastrale ºi imposibilitãþiiînscrierii proprietãþii în registrele de pu-blicitate imobiliarã” (a se vedea, spreexemplu, cauza Sfintele Mãnãstiri c. Greciei,hotãrârea din 9 decembrie 1994).

Dat fiind cã niciun alt proprietar nu a pututfi identificat, reclamanþii s-ar afla înimposibilitate de valorificare a drepturilor lorrezultând dintr-o îndelungatã stãpânire aunui teren din cauza lipsei unei activitãþicoerente a statului privind publicitateaimobiliarã referitoare la înscrierea dreptuluide proprietate. Or, apãrarea efectivã a

134 JurisClasor CEDO – August 2011

dreptului de proprietate impune ºi adoptareaunor mãsuri pozitive de protecþie, cesemnificã existenþa unor obligaþii pozitive însarcina autoritãþilor statale competente,acolo unde existã o legãturã între mãsurilepe care un reclamant le-ar putea aºtepta înmod legitim de la acestea, raportate laexercitarea prerogativelor conferite destãpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnatinclusiv obligaþia de a reglementa ºiimplementa activitatea privind publicitateaimobiliarã în aºa fel încât sã permitãinstanþelor naþionale sã soluþioneze în modeficace ºi echitabil orice eventual litigiureferitor la un teren cu privire la carereclamanþii au cel puþin o speranþã legitimãde a obþine dreptul de proprietate cu privirela un teren (speranþã legitimã decurgânddintr-o îndelungatã stãpânire, de care legealeagã producerea unor efecte juridice).

Prin urmare, nu rãmâne decât ca instanþasã constate cã, atunci când reclamantuldintr-o acþiune în constatarea dobândiriidreptului de proprietate prin uzucapiunedepune diligenþe rezonabile pentru identifi-carea adevãratului proprietar ºi, cu toateacestea, nu reuºeºte sã-l identifice, intrã înaplicare prezumþia simplã cã bunul respectivnu a avut niciodatã un proprietar ºi, ca atare,unitatea administrativ-teritorialã în circum-scripþia cãreia se aflã situat ar fi singura carear putea invoca un drept asupra acestuia(art. 1199 C.civ.).

Aceastã calitate procesualã pasivãatribuitã în mod forþat statului, chiar atuncicând acesta neagã prezumþia de proprietateridicatã împotriva sa, are susþinere îndispoziþiile legale anterior citate.244

3. Anularea acþiunii introduse de

reclamantã

La 24 mai 2006 CEDO a pronunþat primacondamnare a statului român, în cauzaWeissman c. României245, pentru încãl-

carea dreptului de acces la instanþã caurmare a anulãrii unei cereri a reclamanþilor(introdusã în anul 1998) pentru neplata taxeide timbru, nefiind pãstrat un just echilibruîntre, pe de o parte interesul statului de apercepe cheltuieli de judecatã ºi pe de altãparte, interesul reclamanþilor de a li seevalua pretenþiile în acord cu posibilitãþilelor de platã.

Cauza este urmatã de alte condamnãrisimilare: Iorga c. României (25 ianuarie2007 – anularea apelului formulat în anul2000), Larco ºi alþii împotriva României(11 octombrie 2007 – acþiune în despãgubiriintrodusã la 29 martie 2002), Beian nr. 2 c.României (7 februarie 2008 – acþiune înpretenþii contra CEC introdusã la 25 aprilie2001), S.C. Maroluy S.R.L. ºi Jacobs c.României (21 februarie 2008 – acþiune înpretenþii introdusã la 19 octombrie 1994,impusã taxa de timbru în anul 2000), Nemetic. României (1 aprilie 2008 – acþiune înanulare titluri de proprietate introdusã în anul2001), Iordache c. României (14 octombrie2008 – acþiune program de vizitã introdusãde reclamant aflat în executarea pedepseicu închisoarea, fiind stabilitã taxa de timbrupentru apel formulat la 29 ianuarie 2000 ºianulat apelul pentru neplata acesteia),Rusen c. României (8 ianuarie 2009 –acþiune în pretenþii introdusã în anul 2005),Ilic c. României (31 martie 2009 – anulareaapelului ºi a recursului introduse în anii 2001,2002 pentru neplata taxei de timbru), DanielIonel Constantin c. României (30 iunie2009 – anulare acþiune în pretenþii pentruneplata taxei de timbru, acþiune introdusãla 22 ianuarie 2002), Brezeanu c. României(21 iulie 2009 – acþiune în pretenþii introdusãîn februarie 2004), Adam c. României (3noiembrie 2009 – acþiune în pretenþiiintrodusã la 29 aprilie 2004).

Observãm o jurisprudenþã constantã ainstanþelor naþionale de anulare a acþiunilorpentru neplata taxei de timbru, pânã la

244 A se vedea în acest sens, sentinþa civilã nr. 8146/06.11.2009 a Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureºti-Secþia civilã, definitivã, nepublicatã.

245 Weissman ºi alþii c. României, cererea nr. 63945/2000, publicatã în M.Of. Partea I, nr. 588 din 27august 2007.

135JurisClasor CEDO – August 2011

nivelul perioadei 2004-2005. Aceasta asurvenit în lipsa unui cadru legal care sãpermitã instanþelor a aprecia asupraposibilitãþilor de platã ale reclamanþilor ºi dea stabili taxe de timbru în concordanþã cuaceste posibilitãþi. Legea nr. 146/1997 nu aprevãzut în forma sa iniþialã posibilitateascutirii, reducerii, eºalonãrii ori amânãrii plãþiitaxelor de timbru.

Sarcina de a dispune în ce priveºtescutirea de la plata taxelor de timbrurevenea organelor administrative financiare– direcþiile generale ale finanþelor publice,ce se aflau în subordinea MinisteruluiFinanþelor, decizia acestora fiind exclusãcontrolului instanþelor.

În cauza Larco ºi alþii c. Românieidirecþia generalã a finanþelor din speþã, latrimiterea solicitãrii reclamanþilor de scutirede la plata taxelor de timbru, a arãtat, lanivelul anului 2002, cã scutirile, reducerile,eºalonãrile ºi amânãrile de la achitareataxelor se realizeazã în condiþiile stabilite deOrdin al ministrului finanþelor care nu existala acea datã, nefiind publicat un asemeneaOrdin în Monitorul Oficial. Totuºi, Curtea asancþionat refuzul instanþelor de analizarefuzul direcþiilor generale de scutire,reducere, eºalonare a plãþii taxelor detimbru. Curtea a amintit jurisprudenþa sa,anume: Kreuz c. Poloniei, par. 60246 ºicauza Tolstoy-Miloslavsky c. RegatuluiUnit247. Însã, hotãrârea Kreuz a fost

pronunþatã în anul 2001, iar cauzaTolstoy-Miloslavsky a survenit în contextulunei proceduri reglementate de dreptulanglo-saxon privind obligarea petentului laplata unei cauþiuni, platã ce era lãsatã lalatitudinea instanþei care analizafundamentul pretenþiilor sale. De asemenea,în cauza Airey c. Irlandei, hotãrârea din 9octombrie 1979, adesea citatã relativ ladreptul de acces la instanþã prin prismacondiþiilor stabilite de legislaþia naþionalã,Curtea a analizat situaþia concretã a speþei,situaþie ce privea un obstacol de fapt careînfrângea Convenþia ºi care, potrivitjurisprudenþei Curþii, era egal cu un obstacoljuridic. Cauza se referea la imposibilitateareclamantei de a beneficia de asistenþãjudiciarã gratuitã în materie civilã, înlegislaþia irlandezã nefiind prevãzutã, iar întoate cererile de separaþie de corp (analizateîn perioada 1972-1978) similare cu cerereareclamantei care se judecau la Înalta Curtea Irlandei, reclamanþii au fost asistaþi deavocaþi. Cum asistenþa furnizatã de unavocat ales, presupunea cheltuieli mari faþãde situaþia materialã a reclamantei, aceastanu a beneficiat de un drept de acces efectivla aceastã instanþã pentru a solicita oseparaþie de corp.

Aºadar, din anul 2001, autoritãþile româneau avut la dispoziþie o cauzã, relativ la oprocedurã apropiatã de procedura civilã

246 În par. 60 din cauza Kreuz c. Poloniei, cererea nr. 28249/95, decizia din 19 iunie 2001, Curtea a reþinut:„Toutefois, elle réitère que le montant des frais, apprécié à la lumière des circonstances particulières d’uneaffaire donnée, y compris la solvabilité du requérant et la phase de la procédure à laquelle la restriction enquestion est imposée, sont des facteurs à prendre en compte pour déterminer si l’intéressé a bénéficié de sondroit d’accès et si sa cause a été « (...) entendue par un tribunal »”

247 În cauza Tolstoy-Miloslavsky c. Regatului Unit, în decizia din 23 iunie 1995, Curtea a analizat plângereaprivind încãlcarea dreptului sãu de acces la instanþã prin impunerea de a plãti o cauþiune (garanþie) pentrucosturile adversarului sãu: par: 29: „(...) invoking Article 13 (art. 13) of the Convention (right to an effectiveremedy) initially, but subsequently relying on Article 6 para. 1 (art. 6-1), the applicant further alleged that theCourt of Appeal’s order making his right to appeal conditional upon his paying £124,900 as security for LordAldington’s costs gave rise to a breach of his right of access to court”; Curtea a analizat modalitatea în careCurtea de Apel englezã a stabilit garanþia impusã reclamantului, statuând cã nu s-a încãlcat accesul la instanþãprin fixarea unui cuantum al garanþiei la un cuantum foarte ridicat: par. 61: “Like the Government and theCommission, the Court is unable to share the applicant’s view that the security for costs order impaired the veryessence of his right of access to court and was disproportionate for the purposes of Article 6”. Curtea a reþinutcã respectiva garanþie nu era fixatã de Curtea de Apel decât dupã ce constata cã cererea petentului prezentatemeiuri reale ºi substanþiale, temeiuri a cãror analizã revenea în sarcina instanþei naþionale. Or, în analizaacestor temeiuri, CEDO nu a identificat o modalitate de aplicare a regulilor naþionale care sã fi fost arbitrarã.

136 JurisClasor CEDO – August 2011

românã, anume cauza Kreuz c. Polonieiprivind necesitatea analizei echilibrului dintreinteresul unei persoane de a avea acces lainstanþã ºi interesul statului de a percepetaxã pentru cheltuielile desfãºurate, cuprecizarea criteriilor de analizat: cuantumulcheltuielilor apreciat în lumina circum-stanþelor particulare ale cauzei, inclusivsolvabilitatea reclamantului ºi faza proce-durii în care restricþia este impusã.

Abia prin art. 18 din Legea nr. 195/2004de modificare a Legii nr. 146/1997 s-areglementat cererea de reexaminare împo-triva modului de stabilire a taxei de timbru.Cadrul legal instituit în anul 2004 a oferit

posibilitatea unei aprecieri din parteainstanþelor referitor la posibilitãþile de platãprivind taxele de timbru în raport cusolvabilitatea fiecãrui solicitant.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 51/2008248, a fostreglementat un cadru suficient pentru ana-liza cererilor de scutire, reducere, eºalonare,amânare a taxelor de timbru. A fost regle-mentatã totodatã, pentru prima datã, asis-tenþa juridicã gratuitã prin avocat din oficiuîn procedura civilã ºi posibilitatea scutirii deplatã a onorariului expertului care ar urmasã fie suportat din fondurile alocate de Minis-terul Justiþiei cãtre ordonatorii secundari/principali de credite.

248 O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în M.Of. Partea I nr. 327/25.04.2008.

137JurisClasor CEDO – August 2011

În hotãrârea CEDO pronunþatã în data de26 aprilie 2011 în cauza Steulet c. Elveþiei(cererea nr. 31351/06), Curtea s-a pronunþatcu privire la imparþialitatea unui judecãtorcare a calificat în cadrul unei deciziijurisdicþionale drept „ºicanatoare” plângereapenalã introdusã de o persoanã. Curtea astatuat cã soluþia datã de acelaºi judecãtorîntr-un alt proces ce îl privea pe acelaºireclamant nu poate fi consideratã, ipsofacto, ca fiind afectatã de parþialitate.

Pentru a reþine cã art. 6 par. 1 din Con-venþie nu a fost încãlcat, Curtea a constatat,în primul rând, cã adjectivul „ºicanator” esteîntâlnit atât în jurisprudenþa tribunalelorelveþiene, cât ºi în doctrinã, ºi nu reprezintãun termen utilizat exclusiv cu scopul de aevidenþia o judecatã de valoare depreciativãcu privire la personalitatea reclamantului, cimai degrabã un concept juridic ce prezintão semnificaþie tehnicã.

În al doilea rând, în ceea ce priveºteparticiparea aceluiaºi judecãtor în procesediferite ale aceluiaºi reclamant, s-a reþinutcã nu este de naturã a pune sub semnulîndoielii imparþialitatea judecãþii, din momentce era vorba despre un proces total distinct,judecãtorul neavând a statua de mai multeori asupra aceloraºi chestiuni.

Cu titlu de principiu, Curtea a amintit, cureferire la cauza Padovani c. Italiei (26

februarie 1993, par 27), cã este fundamentalca într-o societate democraticã tribunalelesã inspire încredere justiþiabililor, art. 6 par.1 din Convenþie impunând ca fiecareinstanþã sã fie imparþialã (par. 35-38).

Imparþialitatea poate fi apreciatã subdiverse aspecte, distingându-se un demerssubiectiv, ce tinde a determina ceea cejudecãtorul gândeºte în forul sãu interiorîntr-o cauzã anume, ºi un demers obiectiv,cu scopul de a cerceta dacã acesta a oferitgaranþii suficiente pentru a exclude oriceîndoialã legitimã în privinþa sa (Piersackc. Belgiei, 1 octombrie 1982, par. 30, ºiGrieves c. Regatului Unit [MC], 16 decem-brie 2003, nr. 57067/00, par. 69).

Graniþa dintre cele douã noþiuni nu esteînsã ermeticã, din moment ce nu numaiconduita unui judecãtor poate, din punct devedere al unui observator exterior, sã atragãîndoieli obiectiv justificate cu privire laimparþialitatea sa, ci poate fi vorba ºi despreconvingerea sa personalã (Kyprianouc. Ciprului [MC], nr.. 73797/01, par. 119).

Analiza jurisprudenþei Curþii permite a sedistinge între douã tipuri de situaþii suscep-tibile a reprezenta o lipsã de imparþialitate ajudecãtorului.

Primul, de ordin funcþional, priveºte cazu-rile în care conduita personalã a judecã-torului nu este deloc discutabilã, ci – spreexemplu – exercitarea de cãtre aceeaºipersoanã a unor funcþii diferite în cadrulprocesului judiciar (Piersack, citatã anterior),suscitã dubii obiectiv justificate cu privire laimparþialitatea instanþei.

Al doilea tip de situaþii este de ordinpersonal, raportându-se la conduitajudecãtorilor într-o cauzã anume. O astfelde conduitã poate fi suficientã pentru a ridicaunele temeri legitime ºi obiectiv justificate

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO):Imparþialitatea judecãtorului cauzei

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

138 JurisClasor CEDO – August 2011

(a se vedea cauza Buscemi c. Italiei, nr.29569/95, par. 67), dar ea poate ridica oproblemã în egalã mãsurã ºi în cadruldemersului subiectiv (Lavents c. Letoniei,28 noiembrie 2002, nr. 58442/00, par.118-119). Din aceastã perspectivã, depindede circumstanþele conduitei litigioase modulîn care se recurge la testul obiectiv sausubiectiv.

Curtea a subliniat în mai multe rânduricã imparþialitatea personalã a unui magistratse prezumã pânã la proba contrarã(Hauschildt c. Danemarcei, 24 mai 1989,par. 47).

Simpla circumstanþã ca un magistrat sã

se fi pronunþat deja în cadrul unui alt procesprivindu-l pe acelaºi reclamant nu poateaduce, prin ea însãºi, atingere imparþialitãþiijudecãtorului (a contrario, cauza Indra c.Slovaciei, 1 februarie 2005, nr. 46845/99,par. 51-53). Alta este situaþia, însã, în cazulîn care hotãrârile anterioare conþin referinþesau anticipãri cu privire la litigii ce urmeazãa fi tranºate (Craxi III c. Italiei, decizie din14 iunie 2001, nr. 63226/00) sau dacãchestiunile abordate în cursul celei de-adoua proceduri sunt analoage celor cuprivire la care judecãtorul s-a pronunþatanterior (Mancel ºi Branquart c. Franþei, 24iunie 2010, nr. 22349/06, par. 37).249

249 A se vedea pe aceeaºi temã ºi cauzele Vernes c. France, nr. 30183/06; Dubus S.A. c. Franþei, nr. 5242/04; Previti (nr .2) c. Italiei, nr. 45291/06; Chesne c. Franþei, nr. 29808/06; Mérigaud c. Franþei, nr. 32976/04.

139JurisClasor CEDO – August 2011

Una dintre prin-cipalele provocãricu care se con-fruntã Curtea de laStrasbourg esteeficienta filtrare anumãrului foartemare de plângeriinadmisibile cu

care este sesizatã în fiecare an.Potrivit unui comunicat de presã din

21.07.2011 (FR, EN), se estimeazã cã pânãla 90% din cererile înregistrate la grefa Curþiisunt declarate inadmisibile. De-a lungulanilor, Curtea a raþionalizat în mod progresivacest stadiu al procedurii sale, dar un impulsremarcabil a fost dat acestui proces deintrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 ºide înfiinþarea completurilor cu judecãtorunic. Acest lucru a însemnat cã un singurjudecãtor, asistat de un raportor fãrã atribuþiijudiciare, ar putea declara inadmisibilecererile, anterior fiind necesari trei jude-cãtori.

Cu scopul de a valorifica din ce în ce maimult aceastã procedurã ºi încurajatã delucrãrile Conferinþei Inter-Guvernamentalede la Interlaken din februarie 2010 sãinoveze în acest domeniu, Curtea a stabilito nouã Secþie de Filtrare pentru centra-lizarea administrativã a cererilor primite dela cinci state cu cel mai mare numãr deplângeri: Rusia, Turcia, România, Ucrainaºi Polonia. Acestea însumeazã mai mult dejumãtate din cauzele pendinte în faþa Curþii.

Secþia de Filtrare a funcþionat de laînceputul anului 2011. Funcþia sa principalãeste sã efectueze o selecþie aprofundatã,precisã ºi imediatã a cauzelor pentru a seasigura cã toate cererile urmeazã un traseu

procedural corespunzãtor, respectiv dacãsunt prezentate unui judecãtor unic pentruo decizie promptã sau sunt trimise spre aaºtepta o analizã din partea unui completde trei judecãtori sau a Camerei, înconformitate cu politica de prioritate Curþii.Prin centralizarea resurselor ºi raþionalizareametodelor de lucru se urmãreºte reducereatimpului necesar pentru a rãspunde plân-gerilor reclamanþilor ºi pentru a reduceîntârzierile pentru cazurile ce aºteaptãexaminarea.

Potrivit comunicatului Curþii, dupã ºaseluni este deja clar cã înfiinþarea Secþiei deFiltrare a permis dezvoltarea ºi schimbul debune practici, care au contribuit laaccelerarea prelucrãrii administrative ºilegale a cererilor primite.

Pânã la sfârºitul lunii iunie 2011, Secþiade Filtrare a înregistrat 21.859 de cereri noi.În aceeaºi perioadã, 11.369 de cereriîmpotriva a cinci state au fost tratate de unsingur judecãtor, ceea ce reprezintã ocreºtere cu 42% comparativ cu anul 2010.

Secþia de Filtrare este în mãsurã de aselecta ºi înainta pe cãile procedurale potri-vite toate cererile primite. Pentru Ucraina siPolonia, toate cauzele identificate pentru afi soluþionate de cãtre judecãtor unic sunttratate imediat. Pentru România, procentulcauzelor deferite unui singur judecãtor cesunt tratate imediat este mai mare de 90%.Pentru Rusia ºi Turcia, Secþia de Filtrareeste aptã sã se ocupe de aproximativ 75%din cauzele de competenþa judecãtoruluiunic.

Modificãri suplimentare de organizare ºide procedurã sunt prevãzute în a douajumãtate a anului 2011 pentru a îmbunãtãþiºi mai mult eficienþa.

Bilanþul procedurii CEDO de filtrare a plângerilor inadmisibile

Autor: Ionut MilitaruCategorie: Noutãþi drepturile omului

140 JurisClasor CEDO – August 2011

Din toate aceste cifre rezultã cã numãrulmare al cererilor adresate Curþii de laStrasbourg împotriva României denotã, pelângã neîncrederea justiþiabililor în soluþiileinstanþelor interne ori simpla nemulþumire

faþã de rezultatul litigiului, ºi necunoaºtereacondiþiilor de admisibilitate a plângerii,efectul negativ fiind suportat de instanþaeuropeanã, ce se vede nevoitã sã poartepovara bunului sãu renume.

141JurisClasor CEDO – August 2011

1. Situaþia de fapt

1.1. Relele tratamente pretins aplicateprimului reclamant ºi consecinþeleacestora asupra sãnãtãþii sale

a) Versiunea asupra faptelor furnizatãde primul reclamant, confirmatã de cãtreal doilea ºi al treilea reclamant

La data de 19 mai 2000, în jurul orei 19,primul reclamant ºi fratele sãu (V.S.) seîndreptau spre Spitalul Caritas din Bucureºti,intenþionând sã o viziteze pe mama lor, carefusese spitalizatã în acest loc. Singurul lorbagaj era o pungã de plastic care conþineao sticlã de suc, de fructe ºi prãjituri.

Observându-l pe fostul lor cumnat S.C.,au încercat sã îl ajungã; de teamã cã va fiagresat de aceºtia, S.C. a luat-o la fugã,strigând dupã ajutor. Primul reclamant ºifratele sãu l-au urmãrit.

S.C. a trecut pe lângã o maºinãneinscripþionatã cu vreun însemn, deculoare albastrã, în care se aflau trei poliþiºtiîmbrãcaþi în civil (N.B., L.N.D. ºi C.M.). Datefiind strigãtele de ajutor ale lui S.C., aceºtiaau coborât din maºinã.

Unul dintre ei l-a imobilizat pe V.S. ºi i-aaplicat lovituri în regiunea capului. Primulreclamant a fost imobilizat la rândul sãu decãtre al doilea poliþist (L.N.D.), care l-a presat

de peretele Spitalului Caritas ºi i-a aplicat oloviturã cu pumnul în faþã ºi în cap înaintede a-l izbi de mai multe ori de perete.Durerea resimþitã la nivelul capului ºi aspatelui l-a forþat pe primul reclamant sã steaghemuit de perete. În timp ce acesta dinurmã era încã în aceastã poziþie, L.N.D. ascos pistolul ºi l-a împuºcat în cap, primulreclamant cãzând la pãmânt.

Potrivit susþinerilor celui de-al doilea ºial treilea reclamant, A.V. ºi D.B., martorioculari ai acestor evenimente, autorul foculuide armã i-a spus unuia din colegii sãi cã l-aîmpuºcat pe primul reclamant, iar acesta l-aîntrebat «Ce ai fãcut? De ce ai tras?».

Ulterior, a doua reclamantã a încercatsã-l imobilizeze pe L.N.D., însã acesta areuºit sã scape, ea observând cã poliþistulnu a fost rãnit ºi cã hainele lui nu erau pãtatede sânge.

Pentru a conserva urmele de la faþalocului, a doua reclamantã a desenat cucretã pe sol poziþia corpului primuluireclamant ºi a înconjurat urma lãsatã deglonþ în zidul spitalului precum ºi urmele desânge ºi de materie cerebralã.

Al treilea reclamant, martor ocular laincident, a reþinut parþial numãrul deînmatriculare de la maºina poliþiei.

În afarã de al doilea ºi al treileareclamant, patruzeci de oameni au asistat

Cauza Soare ºi alþii împotriva României Hotãrârea Secþiei a III-adin 22 februarie 2011 Cererea nr. 24329/02

Încãlcarea art. 2 sub aspect material, întrucât nu s-a demonstrat cã forþa potenþial letalãutilizatã împotriva primului reclamant de cãtre poliþiºti a fost «absolut necesarã», strict«proporþionalã» ºi cã a urmãrit unul din scopurile prevãzute de art. 2 par. 2.

Încãlcarea art. 2 din Convenþie, în dimensiunea sa proceduralã, având în vedere cãautoritãþile române nu ºi-au îndeplinit obligaþia proceduralã privind efectuarea unei ancheteaprofundate ºi eficiente în privinþa primului reclamant.

Încãlcarea art. 13 din Convenþie coroborat cu art. 2 din Convenþie în privinþa primuluireclamant, întrucât acestuia i s-a refuzat o cale de atac eficientã în privinþa pretinselor reletratamente la care a fost supus de cãtre poliþie.

Încãlcarea art. 3 din Convenþie în privinþa celorlalþi doi reclamanþi, care au fost þinuþi lasecþia de poliþie, în vederea audierii în calitate de martori, pânã târziu în noapte, fãrã hranãºi fãrã apã.

142 JurisClasor CEDO – August 2011

la finalul incidentului; de asemenea, douãechipe de televiziune au ajuns la faþa loculuila puþin timp dupã incident; dupã consu-marea conflictului, au sosit la locul faptei maimulte echipaje de poliþie.

Primul reclamant ºi fratele sãu au fostconduºi cu o maºinã de poliþie la Spitalul deUrgenþã Floreasca.

Potrivit lui A.S., unchiul primuluireclamant, în momentul în care a dorit sãafle informaþii cu privire la starea de sãnãtatea nepotului sãu, a observat cã uºa camereiîn care acesta a fost plasat era pãzitã demai mulþi poliþiºti înarmaþi ºi mascaþi.

În timpul unei discuþii avute la spital, A.S.a aflat numele poliþistului care l-a împuºcatpe nepotul sãu ºi unitatea de poliþie undelucra; el a reuºit sã vorbeascã cu acestpoliþist la spital, aflând de la acesta cã a trasfocul de armã întrucât primul reclamant l-arãnit grav pe unul dintre colegii sãi, care deasemenea a fost spitalizat, în aceeaºiunitate.

A.S. a întrebat la serviciul de urgenþãdacã un poliþist rãnit a fost internat sau tratatîn aceeaºi zi cu nepotul sãu, rãspunsul fiindnegativ.

b) Versiunea asupra evenimentelorfurnizatã de Guvern

Guvernul a prezentat versiunea eveni-mentelor potrivit situaþiei de fapt descrise însoluþia procurorului de netrimitere înjudecatã.

La 19 mai 2000, o echipã de poliþiºti încivil aparþinând serviciului de anchetã cuprivire la furturile de vehicule ale PoliþieiMunicipiului Bucureºti, L.N.D., C.M. ºi N.B.,patrula cu maºina când a observat un tânãr(S.C.) care alerga, strigând dupã ajutor,urmãrit de alte douã persoane (primulreclamant ºi V.S.), înarmate cu cuþite.

Poliþiºtii au oprit maºina. N.B. ºi C.M. aupornit în urmãrirea lui S.C., în timp ce L.N.D.încerca sã îi opreascã pe primul reclamantºi pe V.S., dupã ce le-a prezentat legitimaþiade poliþist. Cei doi bãrbaþi au refuzat sã seopreascã, iar primul reclamant l-a lovit cucuþitul pe L.N.D. Acesta din urmã ºi-a scosarma cu intenþia de a trage un foc de

avertisment, însã ºi-a pierdut echilibrul, iarglonþul l-a atins pe primul reclamant la cap.

Poliþiºtii au confiscat cuþitele de la primulreclamant ºi de la fratele acestuia ºi le-audepus în maºina lor. L.N.D ºi C.M. le-aucondus pe persoanele în cauzã ºi pe S.C.la urgenþe. Acesta din urmã a fugit dupã ceau sosit la spital.

1.2. Starea de sãnãtate a primuluireclamant ºi a poliþistului L.N.D.

Primul reclamant a fost internat la urgenþãîntr-o comã profundã. El a fost diagnosticatcu traumatism cranio-cerebral grav, provo-cat de glonþ, o ranã cranio-duro-cere-bralã-temporo-parietalã stânga ºi parietalsuperior ºi fracturã înfundatã fronto-parietalstânga.

A rezultat din fiºa medicalã întocmitã laprimirea sa în spital cã primul reclamant aprezentat o plagã temporo-parietal stângade trei centimetri în diametru, din carecurgea sânge ºi þesut cerebral ºi o plagãfrontalã stânga de un centimetru în diametrudin care curgea sânge ºi þesut cerebral; deasemenea, s-a consemnat cã acesta aveaun abdomen moale, ficat în limite normaleºi rinichi nepalpabili.

Primul reclamant a suferit o operaþie înaceeaºi searã a internãrii sale. Examinareatomograficã efectuatã la acel moment arelevat zone hemoragice ºi mai multefragmente osoase în substanþa cerebralã aregiunii temporale stânga, unde se aflaorificiul de intrare a proiectilului. Orificiul deieºire a fost localizat în peretele superiorparietal stânga, în apropiere de vertex.

O nouã examinare tomograficã efectuatãla data de 22 mai 2000 a relevat mici aºchiide oase în zona vertex-ului.

La data de 11 iunie 2000, primulreclamant a fost operat pentru a douaoarã. La data de 3 august 2000, el a fosttransferat la spitalul “D. Bagdasar”, dupã cea fost diagnosticat cu o semi-paralizie pepartea dreaptã a corpului ºi afazie. La datade 1 septembrie 2000, el a pãrãsit spitalul,pe jumãtate paralizat.

143JurisClasor CEDO – August 2011

Agentul de poliþie L.N.D. a fost examinat,de asemenea, la spitalul Floreasca, fiinddiagnosticat cu rãni superficiale în regiuneaepigastrului, cauzate de un obiect ascuþit.

1.3. Ancheta penalã privind releletratamente pretins a fi fost aplicateprimului reclamant ºi actele comise deacesta împotriva poliþiºtilor

1.3.1. Audierea martorilorPotrivit declaraþiei celui de-al treilea

reclamant, agenþii de poliþie care au sosit lalocul incidentului dupã consumarea acestuiaau identificat persoanele prezente ºi le-aucerut sã-i însoþeascã la secþia de poliþie,unde au ajuns în jurul orei 19:30.

Al doilea ºi al treilea reclamant, precumºi A.S. ºi V.S. au fost audiaþi de cãtre poliþie,pentru prima datã la ora 21. Motivând cãerau obosiþi, iar familiile lor nu ºtiau undese aflã, aceºtia au cerut permisiunea sã seîntoarcã acasã; agentul de poliþie careefectua interogatoriul le-a interzis sã plece.

A.S. ºi V.S., care au fost plasaþi în acelaºibirou, nu au primit nici apã ºi nici alimente;ei au susþinut cã s-au simþit foarte rãu, aufost tensionaþi, obosiþi ºi derutaþi de duratacât au fost nevoiþi sã rãmânã în secþia depoliþie.

În jurul orei 22:25, un procuror militar,însoþit de trei poliþiºti, a efectuat cercetareala faþa locului faptei; el a gãsit într-un tufiº opereche de papuci, o barã de protecþie aunui autoturism marca Dacia ºi pete desânge pe sol. Au fost executate fotografii ºia fost filmat locul faptei. În procesul verbalîntocmit cu aceastã ocazie, procurorul amenþionat cã L.N.D. a afirmat cã a fostagresat de un þigan, al cãrui nume l-a aflatmai târziu.

Familia primului reclamant a depus oplângere penalã la poliþie, în aceeaºi searã.

Dupã miezul nopþii, procurorul militar aajuns la secþia de poliþie, martorii fiind dinnou chemaþi pentru a fi audiaþi. Fiecaremartor a fost interogat individual într-un birouîn care s-a aflat procurorul militar în uniformãºi un bãrbat în haine civile.

a) Versiunea reclamanþilor cu privirela desfãºurarea interogatoriilor

i) Interogatoriul celui de-al treileareclamant

Al treilea reclamant a fost audiat pentruprima datã, în intervalul 00:00 - 02:00; el asusþinut cã situaþia dramaticã la care aasistat, timpul petrecut la poliþie ºi lipsahranei ºi a apei l-au epuizat fizic ºi psihic.

El a fost întrerupt de mai multe ori dinrelatare de cãtre bãrbatul în haine civile, carede fiecare datã l-a întrebat dacã era sigurcã primul reclamant S.M. nu era înarmat cuun cuþit, ºi a afirmat “noi consemnãm cã ela avut un cuþit ºi nimic nu se va întâmpla cutine. ”În momentul când al treilea reclamanta întrebat despre motivul pentru care i s-acerut sã spunã cã primul reclamant avea uncuþit asupra lui, bãrbatul în civil l-a ameninþatcã va dezvãlui “þiganilor” cã a depus mãrturieîmpotriva lor pentru ca ei sã-l linºeze. El afost întrebat dacã nu îi era teamã sã depunãmãrturie împotriva unui poliþist care i-arputea provoca probleme mai târziu.

Dupã terminarea audierii, bãrbatul în civili-a solicitat celui de-al treilea reclamant sãsemneze declaraþia pe care el o scrisese;cel de-al treilea reclamant a încercat sãciteascã rapid declaraþia, dar nu a putut sãdescifreze scrisul ºi a semnat în cele dinurmã declaraþia.

În jurul orei 02:00, a doua reclamantã aintrat în biroul unde al treilea reclamantfusese audiat ºi a cerut permisiunea de amerge acasã. Dorind sã ºtie de ce martoriiau fost forþaþi sã rãmânã la dispoziþia poliþiei,ea a cerut agenþilor de poliþie sã îi prezintedocumentele care îi autorizau sã reþinãmartorii la secþia de poliþie în vedereaaudierii. Din actele dosarului nu a rezultatdacã aceasta a primit vreun rãspuns laprotestul sãu.

Celui de-al treilea reclamant i s-a interzissã iasã din secþia de poliþie înainte deaudierea tuturor martorilor prezenþi.

ii) Interogatoriul lui V.S. (fratele primuluireclamant)

Audierea acestui martor a început în jurulorei 02:00; V.S. a fost întrerupt de mai multe

144 JurisClasor CEDO – August 2011

ori din relatarea evenimentelor de cãtreprocurorul militar, care de fiecare datã l-aîntrebat dacã era sigur cã el ºi fratele sãu -primul reclamant - nu aveau cuþite asupralor la momentul conflictului. V.S. a rãspunsnegativ de fiecare datã.

Dupã ce a scris declaraþia, procurorul i-acerut lui V.S. sã o semneze; deºi nu a pututsã o citeascã, el s-a conformat ºi asemnat-o.

iii) Audierea lui A.S. (unchiul primuluireclamant)

A.S. a fost audiat în jurul orei03:00. Procurorul militar l-a informat cãnepotul sãu, primul reclamant, a înjunghiatun agent de poliþie, care au ripostat ºi i-aprovocat o ranã superficialã la nivelulscalpului; A.S. i-a rãspuns cã a aflat de laspital cã nepotul sãu a fost împuºcat decãtre un poliþist.

Procurorul nu a consemnat declaraþia luiA.S. ºi l-a informat pe acesta cã va fi audiatulterior de parchetul militar. Ulterior, A.S. s-aprezentat voluntar la procuror în vedereaaudierii sale. Procurorul militar a refuzat sãîl audieze.

iv) Audierea celei de-a doua reclamanteAscultarea celei de-a doua reclamante a

început în jurul orei 4 dimineaþa. Ea a fostîntreruptã de mai multe ori de cãtreprocurorul militar din relatarea faptelor, carede fiecare datã a întrebat-o dacã era sigurãcã primul reclamant nu era înarmat cu uncuþit la momentul respectiv. Ea a rãspunsde fiecare datã negativ. Ea a obiectat înmomentul în care procurorul a afirmat cãprimul reclamant a rãnit un poliþist în abdo-men cu un cuþit, spunând cã ea l-a imobilizatpe acel poliþist ºi nu a observat ca acestasã fi prezentat vreo leziune. Reclamanta asubliniat cã, dacã poliþistul ar fi fost rãnit,sângele lui i-ar fi pãtat bluza albã pe care opurta, înfãþiºând aceastã bluzã procurorului.

Procurorul militar a ameninþat-o, spu-nându-i cã ar putea avea probleme în cazulîn care ea depune mãrturie împotriva poliþieiºi i-a cerut sã semneze declaraþia pe careel o scrisese. Deºi reclamanta nu a pututciti declaraþia din cauza vederii slabe ºi a

oboselii, ea a semnat-o. Dupã finalizareaaudierilor, în jurul orei 05:00, tuturormartorilor li s-a permis sã plece acasã.

1.3.2. Ancheta efectuatãLa data de 26 mai 2000, parchetul a

dispus efectuarea unei expertize balisticeasupra armei utilizate de L.N.D. La data de29 mai 2000, Direcþia Generalã de Poliþie atrimis un raport în care a arãtat cã arma afost folositã recent, dar cã, în absenþafotografiilor orificiului de intrare ºi a celui deieºire a glonþului, distanþa, direcþia ºi unghiulde tragere nu puteau fi determinate.

La data de 20 iunie 2000, procurorulmilitar a dispus efectuarea unei expertizemedico-legale cu privire la rãnile lui L.N.D.ºi a unei expertize tehnico-ºtiinþifice pentrudeterminarea traiectoriei obiectului care le-acauzat.

La data de 15 septembrie 2000, InstitutulNaþional de Medicinã Legalã Bucureºti(I.N.M.L.) a întocmit un raport de expertizãmedico-legalã în care s-a precizat cãpoliþistul a prezentat douã leziuni la nivelulabdomenului, care au fost produse cu unobiect ascuþit (probabil o sabie, cuþit etc.) ºicare puteau data din 19 mai 2000 ºi carenu i-au pus viaþa în pericol. S-a precizat cãnicio concluzie nu putea fi trasã în privinþaunei posibile auto-vãtãmãri.

La data de 31 octombrie 2000, I.N.M.L.a întocmit raportul tehnico-ºtiinþific realizatpentru stabilirea traiectoriei obiectului carea provocat leziunile poliþistului; s-a con-cluzionat cã forma ºi direcþia produceriileziunilor au fost în concordanþã cu rupereabluzei pe care poliþistul o purta, cã acesteleziuni puteau fi cauzate de cuþitul care afost confiscat, ºi, având în vedere ampla-sarea lor ºi forma, leziunile ar fi putut fi pro-vocate în timpul unui atac. Raportul a con-cluzionat cã probabilitatea de producere arãnilor prin auto-vãtãmare era redusã.

La data de 26 septembrie 2000, parchetula dispus efectuarea unui raport de expertizãîn vederea determinãrii modului în care afost afectatã starea de sãnãtate a primuluireclamant.

145JurisClasor CEDO – August 2011

La data de 24 octombrie 2000, N.S., tatãlprimului reclamant, a adresat o scrisoareprocurorului, în care a reiterat cererea sapentru efectuarea unei anchete asuprapoliþiºtilor, astfel încât ofiþerii de poliþievinovaþi sã fie pedepsiþi ºi a solicitatrepararea prejudiciului moral. În decembrie2000, procurorul l-a citat pe tatãl primuluireclamant pentru data de 14 decembrie2000; citaþia a fost trimisã la vechea adresã,astfel cã tatãl primului reclamant nu a luatcunoºtinþã de ea, mai ales cã nu a fostreexpediatã.

La data de 14 decembrie 2000, S.C.,gardian la Spitalul Caritas, aproape de loculunde faptele în cauzã au avut loc, a dat odeclaraþie la parchet; acesta a afirmat cãdupã ce a auzit un foc de armã, în jurul orei19:00, a ieºit în stradã ºi a vãzut mai multepersoane care se certau; a auzit când cinevaa spus cã cel care a tras focul de armã afost un poliþist, iar un altul a menþionat cãpoliþistul a tras cu arma dupã ce a fostagresat.

La data de 28 februarie 2001, I.N.M.L. aînaintat parchetului raportul de expertizãmedico-legalã a primului reclamant, întocmitde Dr. A.P. Acesta a arãtat cã, la momentulinternãrii în regim de urgenþã la SpitalulFloreasca, primul reclamant a prezentat oplagã temporal stânga cauzatã de un glonþ,din care curgeau sânge ºi þesuturi cerebrale,cã aceastã ranã avea un diametru de treicentimetri ºi era înconjuratã de o zonãnecroticã, gãsindu-se la orificiul de intrare aglonþului; s-a menþionat, de asemenea, cãpacientul prezenta ºi o altã plagã de doicentimetri în diametru în partea stângã afrunþii, prin care curgea þesut cerebral ºisânge ºi care reprezenta orificiul de ieºire aglonþului.

Potrivit raportului, faptul cã orificiul deieºire era mai mic decât orificiul de intrareputea fi explicat prin faptul cã focul de armãa fost tras din apropierea victimei, astfel cãexplozia gazelor a contribuit la formareaorificiului de intrare. Raportul conþineaurmãtoarea concluzie: “Nu este posibilãformularea unei concluzii certe cu privire la

poziþia victimei astfel cum a fost filmatã dupãmomentul împuºcãrii, deoarece persoanele[implicate în incident] s-au aflat în miºcare,la acel moment. S-a stabilit cã glonþul aurmat o traiectorie de sus în jos ºi de lastânga la dreapta. Leziunile suferite deprimul reclamant S.M. i-au cauzat oinvaliditate permanentã fizicã ºi psihicã,punându-i viaþa în pericol”.

La data de 2 martie 2001, procurorul decaz a întocmit un raport în care a menþionatcã a vizionat o casetã pusã la dispoziþie decãtre un post privat de televiziune, în careau fost înregistrate declaraþiile fãcute deanumite persoane cu privire la evenimenteledin 19 mai 2000; a rezultat cã L.N.D. s-aprezentat primului reclamant, dar a tras fãrãavertisment. La data de 11 iulie 2001,L.N.D. a fost interogat de procuror,confirmând declaraþiile fãcute în raportul sãuîntocmit la data de 19 mai 2000.

La data de 24 iulie 2001, parchetul adispus o soluþie de netrimitere în judecatãcu privire la L.N.D. sub aspectul comiteriiinfracþiunii de tentativã de omor, întrucât aacþionat în legitimã apãrare. De asemenea,a dispus o soluþie de netrimitere în judecatãºi faþã de primul reclamant ºi fratele acestuiasub aspectul comiterii infracþiunii de ultraj,raportat la lipsa plângerii penale din parteavictimei, care la acea vreme reprezenta ocondiþie prevãzutã de lege pentrudeclanºarea urmãririi penale. În aceeaºi zi,dispozitivul soluþiei de netrimitere în judecatãa fost comunicat Parchetului Militar de pelângã Curtea Supremã de Justiþie, precumºi primului reclamant ºi reprezentantului sãu,APADOR-CH. Nici reclamantul ºi niciAPADOR-CH nu au fost informaþi cu privirela motivele acestei decizii.

La data de 14 septembrie 2001, ParchetulMilitar de pe lângã Curtea Supremã deJustiþie a infirmat soluþiile de netrimitere înjudecatã ºi a dispus trimiterea cauzei laParchetul de pe lângã Tribunalul MilitarBucureºti în vederea continuãrii cercetãrilor,constatându-se cã martorii nu au fost audiaþide procurorul militar, ci de cãtre poliþiºti; s-astabilit ca ancheta sã fie finalizatã la data

146 JurisClasor CEDO – August 2011

de 15 octombrie 2001. La data de 10octombrie 2001, primul reclamant acontestat decizia din 24 iulie 2001 ºi asolicitat sã îi fie comunicatã o copiecompletã a acesteia. El a reafirmat cã nu afost înarmat cu un cuþit în timpulevenimentelor din 19 mai 2000. La data de12 octombrie 2001, APADOR-CH a atacataceastã decizie ºi a cerut de asemeneaeliberarea unei copii integrale a acesteia.

La data de 6 decembrie 2001, al doileaºi al treilea reclamant au fost audiaþi laparchet, ocazie cu care au precizat cã îºimenþin declaraþiile date la 19 mai 2000. Adoua reclamantã a menþionat cã atât ea, câtºi al treilea reclamant au dorit sã depunãmãrturie în absenþa membrilor familieiprimului reclamant, întrucât le era teamã. Eaa explicat cã era membru al unui alt grup derromi - “Argintari” – în timp ce primulreclamant aparþinea grupului «Spoitori».

La data de 10 decembrie 2001, primulprocuror al Parchetului de pe lângã Tribu-nalul Militar Bucureºti a infirmat rezoluþia din24 iulie 2001 ºi a dispus redeschidereaurmãririi penale, arãtând ºi actele ce trebuiasã fie efectuate: solicitarea avizului Comisieide Avizare ºi Control din cadrul I.N.M.L.pentru expertiza medico- legalã efectuatãîn faza urmãririi penale, reaudiereamartorilor ºi a poliþiºtilor implicaþi, audiereaaltor martori, stabilirea provenienþei cuþituluigãsit în maºina de poliþie ºi administrareaoricãror alte mijloace de probã utile pentruaflarea adevãrului.

Deºi în aceeaºi zi parchetul a solicitatavizul Comisiei de Avizare ºi Control dincadrul I.N.M.L. pentru expertiza medico-legalã efectuatã în faza urmãririi penale, nua achitat taxa de expertizã decât la data de28 februarie 2002.

La data de 7 martie 2002, avocataprimului reclamant s-a deplasat la parchetºi a solicitat comunicarea rezoluþiei din 24iulie 2001, însã a fost refuzatã. Cu toateacestea, ea a putut consulta aceastãrezoluþie la sediul parchetului, precum ºi altedocumente care încã nu se aflau la dosarulde urmãrire penalã întrucât dosarul fusese

înaintat la I.N.M.L. pentru avizarea raportuluide expertizã. În aceeaºi zi, avocata asolicitat în scris parchetului o copie adosarului penal, arãtând cã reclamantuldorea sã se adreseze Curþii. La data de 27martie 2002, parchetul militar i-a comunicatcã era imposibil sã-i trimitã o copie adosarului, pe motiv cã ancheta penalã eraîn curs de desfãºurare, dar i-a adus lacunoºtinþã cã putea consulta dosarul lasediul parchetului.

La data de 15 mai 2002, Comisia deAvizare ºi Control din cadrul I.N.M.L. aînaintat parchetului avizul cu privire laraportul de expertizã medico-legalã din 28februarie 2001 întocmit de dr. A.P. Comisiaa rectificat concluziile raportului, arãtând cãglonþul care a cauzat rana primuluireclamant a avut o traiectorie de jos în sus.

La data de 13 iunie 2003, în urma uneireforme legislative a statutului poliþistului,cauza a fost trimisã la un parchet civil -Parchetul de pe lângã Tribunalul Bucureºti.La data de 17 iulie 2003, L.N.D. a dat o altãdeclaraþie în care a precizat cã îºi menþinedeclaraþiile sale anterioare.

La data de 23 iulie 2003, Parchetul depe lângã Tribunalul Bucureºti a dat o soluþiede netrimitere în judecatã faþã de L.N.D. subaspectul comiterii infracþiunii de tentativã deomor, motivând cã acesta a acþionat înlegitimã apãrare, precum ºi o soluþie denetrimitere în judecatã faþã de primulreclamant ºi fratele sãu pentru infracþiuneade ultraj întrucât cei doi nu au cunoscut cãau fost urmãriþi de poliþiºti, fiind îmbrãcaþi înhaine civile ºi coborând dintr-o maºinã carenu avea însemnele poliþiei; s-a reþinut, deasemenea, cã pentru infracþiunea de lovirevictima L.N.D. nu a formulat plângerepenalã.

1.4. Plângerea penalã depusã de cãtreal doilea ºi al treilea reclamant

La sfârºitul lunii iunie 2000, al doilea ºi altreilea reclamant au contactat o organizaþielocalã non-guvernamentalã «Asociaþiapentru Apãrarea Drepturilor Omului în

147JurisClasor CEDO – August 2011

România - Comitetul Helsinki» (APADOR-CH), cerându-i sã depunã o plângere înnumele lor împotriva poliþiei în care sãdenunþe relele tratamente la care au fostsupuºi în noaptea de 19/20 mai, pe care einu îndrãzneau sã o facã.

La data de 4 iulie 2000, APADOR-CH aîntocmit un raport, intitulat “Raport privindcazul S.M. Bucureºti” ºi a solicitatParchetului de pe lângã Curtea Supremã deJustiþie declanºarea unei anchete cu privirela privarea de libertate din sediul secþiei depoliþie ºi tratamentul inuman ºi degradantsuferit de cei doi reclamanþi cãrora nu li s-adat apã ºi nici mâncare ºi au fost þinuþi într-otensiune greu de suportat ca urmare aameninþãrilor din partea autoritãþilor. Deasemenea, a fost solicitatã deschiderea uneianchete în raport de faptele în care primulreclamant a avut calitatea de victimã.Parchetul a trimis aceste cereri Parchetuluide pe lângã Tribunalul Militar Bucureºti.

În aceeaºi zi, APADOR-CH a trimis osolicitare similarã Direcþiei Generale aPoliþiei. La data de 10 iulie 2000, acesta arãspuns cã cei doi reclamanþi s-au prezentatºi au rãmas în mod voluntar la secþia depoliþie în noaptea de 19/20 mai 2000, iar înceea ce priveºte situaþia primului reclamantdoar parchetul militar era competent sãefectueze urmãrirea penalã, arãtând cã adeja a trimis raportul elaborat de cãtreorganizaþie acestei instituþii.

La data de 15 mai 2001, APADOR-CH atrimis la Parchetul de pe lângã CurteaSupremã de Justiþie cererea privindfurnizarea de informaþii în legãturã cu stareaanchetei, însã nu a primit rãspuns.

La data de 12 octombrie 2001,APADOR-CH a trimis o cerere identicãParchetului Militar de pe lângã TribunalulMilitar Bucureºti, care, de asemenea, arãmas fãrã rãspuns.

Printr-o scrisoare din data de 21 iulie 2005adresatã Agentului Guvernamental în faþaCurþii Europene a Drepturilor Omului,Parchetul de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a comunicat cã s-a datcurs sesizãrii celor doi reclamanþi privindincidentul din 19 mai 2000.

1.5. Avizul emis la data de 4 noiembrie2005 de cãtre directorul I.N.M.L.

La data de 4 noiembrie 2005, ca rãspunsla o cerere a Agentului Guvernamental înfaþa Curþii, profesorul Dan Dermengiu,directorul I.N.M.L., a emis un aviz cu privirela rapoartele medicale aflate în dosarul deurmãrire penalã în care s-a menþionat cãdescrierea traiectoriei glonþului “de jos însus” este corectã numai dacã este raportatãla axa ºi segmentele corpului uman. Deexemplu, dacã persoana este în poziþieanatomicã standard, adicã ortostaticã (înpicioare), la momentul împuºcãrii, traiectoriaglonþului va fi “de jos în sus”, iar în cazul încare persoana se aflã cu faþa la soltraiectoria glonþului va fi “de sus în jos”.Proiectilul a lovit craniul victimei în zonatemporalã stânga ºi a ieºit afarã prin zonaparietalã anterior stânga (în apropiere desutura coronalã ºi aproximativ la 1 cm delinia medianã)”.

2. Aprecierile Curþii

2.1. Cu privire la cererile formulate deprimul reclamant

Primul reclamant s-a plâns, invocândîncãlcarea art. 2 din Convenþie, cã poliþia afãcut uz excesiv de foc de armã împotrivasa, fapt care i-a pus viaþa în pericol ºi cãautoritãþile naþionale nu au efectuat oinvestigaþie adecvatã ºi eficientã în aceastãprivinþã.

2.1.1. Asupra art. 2 din ConvenþieA. Cu privire la aplicabilitatea art. 2 din

ConvenþieExaminându-ºi din oficiu competenþa

ratione materiae, Curtea a reamintit cã, încauzele asemãnãtoare în privinþa cãrora s-apronunþat, a hotãrât cã art. 2 din Convenþiese aplicã chiar ºi atunci când victimasupravieþuise, din moment ce forþa utilizatãîmpotriva acesteia fusese potenþial letalã,iar viaþa acesteia fusese salvatã din purãîntâmplare (Makaratzis c. Greciei, nr. 50385/99, par. 49-55).

148 JurisClasor CEDO – August 2011

În speþã, este evident cã reclamantul afost rãnit grav la cap cu o armã de foc cucare s-a tras de la o distanþã micã ºi cãacesta suferã în prezent de afazie, precumºi de o infirmitate fizicã ºi psihicãpermanentã. În aceste condiþii, Curtea aconsiderat cã persoana în cauzã a fostvictima unui comportament care, prin însãºinatura sa, a pus în pericol viaþa acestuia,chiar dacã, în cele din urmã, acesta asupravieþuit (Makaratzis, citatã anterior,par. 55, Karagiannopoulos c. Greciei,nr. 27850/03, par. 39, 21 iunie 2007).

Prin urmare, art. 2 se aplicã în speþã.B. Pretinsa omisiune a autoritãþilor în

a respecta obligaþia lor de a protejadreptul la viaþã al reclamantului

i) Principiile generaleCurtea a reamintit cã art. 2 al Convenþiei,

care protejeazã dreptul la viaþã ºimenþioneazã condiþiile în care poate fijustificatã uciderea unei persoane, senumãrã printre prevederile fundamentale aleConvenþiei (Velikova c. Bulgariei, nr. 41488/98, par. 68) ºi nu suferã nicio dero-gare. Alãturi de art. 3, el consacrã una dintrevalorile fundamentale a unei societãþidemocratice; circumstanþele în care poatefi privitã ca fiind justificatã provocarea morþiiunei persoane trebuie interpretate în modrestrictiv (Salman c. Turciei, nr. 21986/93,par. 97). Obiectul ºi scopul Convenþiei,gândite ca instrument de protecþie a fiinþelorumane, prevãd, de asemenea, ca art. 2 sãfie interpretat ºi aplicat astfel încât sã facãgaranþiile sale practice ºi efective (McCannºi alþii c. Regatului Unit, 27 septembrie1995).

În continuare, Curtea a reamintit cã art. 2prima tezã, care se numãrã printre articoleleprimordiale ale Convenþiei, obligã statul nunumai sã nu provoace „intenþionat” moarteaunei persoane, ci ºi sã ia mãsurile necesarepentru a proteja viaþa persoanelor aflate subjurisdicþia sa (Kýlýç c. Turciei, nr. 22492/93).

Obligaþia statului în aceastã privinþãimplicã în primul rând îndatorirea asigurãriidreptului la viaþã prin instituirea unui cadrujuridic ºi administrativ adecvat menit sã

descurajeze comiterea de infracþiuni contrapersoanelor bazat pe un mecanism astfelconstruit încât sã previnã, suprime ºi sãsancþioneze încãlcãrile.

Astfel cum reiese din textul art. 2 dinConvenþie, recurgerea din partea poliþiºtilorla forþã care poate duce la moartea uneipersoane poate fi justificatã în anumitecircumstanþe, însã trebuie subliniat cã art. 2nu acordã undã verde în acest sens.Nerespectarea legii ºi existenþa arbitrariuluiîn modul de acþiune a agenþilor statului suntincompatibile cu respectarea efectivã adrepturilor omului. Operaþiunile poliþiei ºi alecelorlalte autoritãþi abilitate de legeanaþionalã trebuie sã fie bine reglementateîn dreptul naþional, prin instituirea unuisistem de garanþii adecvate ºi suficientecontra arbitrariului ºi utilizãrii excesive aforþei ºi chiar contra accidentelor evitabile(Makaratzis c. Greciei, 20 decembrie 2004,nr. 50385/99).

Datã fiind importanþa art. 2 din Convenþie,Curtea trebuie sã examineze în mod atentacuzaþiile de încãlcare a acestui articol,luând în considerare nu numai actele deagresiune în care agenþii statului au recursefectiv la forþã, ci ºi circumstanþele din carerezultã modul lor de pregãtire ºi controlulstatului asupra agenþilor sãi (McCann ºi alþiic. Marii Britanii). Curtea a reamintit cãpoliþiºtii nu îºi pot exercita funcþia în absenþaunei reglementãri a situaþiei când estepregãtitã o operaþiune sau când suntangrenaþi într-o urmãrire spontanã a uneipersoane considerate ca fiind periculoase:un cadru juridic ºi administrativ trebuie sãstabileascã acele condiþii limitate în care ceiresponsabili în aplicarea legii pot recurge laforþã ºi pot face uz de armã, þinând cont ºide normele internaþionale elaborate înmaterie (Hamiyet Kaplan ºi alþii c. Turciei,13 septembrie 2005, nr. 36749/97, par. 49).

De asemenea, trebuie reamintit cã, privitîn ansamblu, textul art. 2 par. 2 nu defineºtetoate situaþiile în care este permisãprovocarea morþii unei persoane în modintenþionat, ci descrie acele împrejurãri încare se poate recurge la forþã ºi în care se

149JurisClasor CEDO – August 2011

poate produce moartea involuntarã a uneipersoane. Folosirea termenului «absolutnecesar» implicã folosirea criteriuluinecesitãþii într-un mod mai strict ºi imperativdecât cel folosit în mod normal pentru adetermina dacã acþiunea din partea statuluia fost «necesarã într-o societate demo-craticã» potrivit par. 2 din art. 8-11 dinConvenþie.

Recurgerea la forþã trebuie sã fie strictproporþionalã cu realizarea scopurilorenumerate de alineatele 2 a), b) ºi c) aleart. 2. Cadrul juridic naþional care stabileºteoperaþiunile de arestare a persoanelortrebuie subordonat unei aprecieri minuþioaseîn privinþa uzului de armã de foc ºi uneievaluãri asupra naturii infracþiunii comise decãtre suspectul care este urmãrit ºi asuprapericolului pe care acesta îl reprezintã(Natchova ºi alþii c. Bulgariei, nr. 43577/98ºi 43579/98, par. 96).

ii) Situaþia de faptÎnainte de a examina dacã utilizarea forþei

împotriva reclamantului a fost justificatã înceea ce priveºte art. 2 par. 2 al Convenþiei,Curtea a examinat mai întâi dacã legisla-þia românã în materia utilizãrii armelor de focîn acest domeniu constituia un cadru juridicºi administrativ adecvat, din perspectiva art.2 par. 1.

a) Cu privire la cadrul juridic ºi admi-nistrativ

Curtea a constatat cã la momentulsãvârºirii faptelor, în materia regimuluiarmelor de foc era în vigoare Legea nr. 17/1996, completatã de Legea nr. 26/1994 cuprivire la organizarea ºi funcþionarea poliþiei.În aceste legi erau enumerate mai multesituaþii care abilitau poliþiºtii sã facã uz dearma de foc din dotare, fãrã a fi prevãzutecondiþiile în care era antrenatã rãspundereaacestora pentru consecinþele utilizãrii în modabuziv. Legea acorda posibilitatea utilizãriiarmei de foc doar în caz de necesitateabsolutã ºi de imposibilitate în folosirea altormijloace de constrângere sau imobilizare,dupã formularea unei somaþii. Dininformaþiile furnizate de Guvern a rezultatcã în dreptul român nu exista nicio dispoziþie

care sã reglementeze detaliat modul deutilizare a armelor de foc în cadruloperaþiunilor desfãºurate de poliþie ºi nici nuera prevãzutã modalitatea de pregãtire ºicontrol a operaþiunilor poliþiei (mutatismutandis, Hamiyet Kaplan ºi alþii).

Rezultã cã acest cadru juridic descris maisus nu poate fi acceptat ca fiind suficientpentru a oferi un nivel de protecþie a vieþii«conform legii».

Curtea a luat act de faptul cã operaþiuneapoliþiei în prezenta cauzã nu a fost una pro-gramatã (a contrario, Rehbock c. Sloveniei,nr. 29462/95, par.71-72 ºi Karagianno-poulos), ci a fost o operaþiune spontanã,improvizatã, susceptibilã de consecinþeimprevizibile în care poliþiºtii au acþionat fãrão pregãtire adecvatã. Având în vederedificultãþile întâlnite în misiunile poliþiei însocietãþile contemporane, cu luarea înconsiderare a imprevizibilitãþii comporta-mentului uman ºi inevitabilitãþii opþiunilor -în termeni de prioritãþi ºi resurse - în opera-þiunile respective, este necesarã interpre-tarea obligaþiei pozitive ce incumbã autori-tãþilor naþionale într-o manierã care sã nu leimpunã o povarã insuportabilã (mutatismutandis, Mahmut Kaya c. Turciei, nr.22535/93, par. 86). Aºadar, reacþiile spon-tane ale poliþiºtilor trebuie sã fie compatibilecu instrucþia primitã în procesul de pregãtireîn materia intervenþiilor poliþiei.

Chiar admiþând cã agenþii de poliþieimplicaþi în incident nu au avut timpulnecesar pentru a aprecia toþi parametrii ºisã-ºi organizeze minuþios intervenþia, Curteaa considerat cã situaþia de fapt astfel cum adegenerat a fost consecinþa faptului cãoperaþiunile poliþiei la acea vreme nu aubeneficiat de o structurã adecvatã ce ar fitrebuit datã de cadrul legal ºi practicainternã.

Absenþa unor reglementãri clare rezultãºi din faptul cã un singur poliþist a încercatsã îi prindã pe primul reclamant ºi pe fratelelui care, potrivit declaraþiilor poliþiºtilor, erauînarmaþi cu cuþite, iar ceilalþi doi poliþiºti auîncercat sã îl prindã pe cel care alerga ºistriga dupã ajutor ºi care nu era în mod vizibil

150 JurisClasor CEDO – August 2011

înarmat. Reacþia poliþistului a fost probabilde a trage un foc de avertisment, însã doardupã ce a încercat sã-l imobilizeze pe primulreclamant care, potrivit susþinerilorpoliþistului, era înarmat cu un cuþit; poliþistulîn cauzã a putut acþiona cu o mai mareautonomie decât colegii lui ºi sã aibãiniþiative omise, situaþie care probabil nu arfi fost posibilã dacã ar fi fost supus uneiformãri ºi instrucþii adecvate (mutatismutandis, Makaratzis, par. 70).

Urmãrirea penalã declanºatã în cauzã nua cuprins nicio menþiune cu privire lacompatibilitatea comportamentului lui L.N.Dcu reglementarea legalã sau cu practicainternã. Mai mult decât atât, Guvernul nu afãcut dovada cã o eventualã acþiunedisciplinarã ar fi avut loc faþã de poliþistulrespectiv.

Curtea a apreciat cã în ceea ce priveºteobligaþia pozitivã de a institui un cadrulegislativ ºi administrativ adecvat, impusã deart. 2 par. 1 din Convenþie, autoritãþileromâne nu au fãcut tot ce se putea în modrezonabil aºtepta de la ele pentru a ofericetãþenilor nivelul necesar de protecþie, înspecial în cazuri precum cel din prezentaspeþã, ºi pentru a evita riscurile concrete ºiimediate ce pot rezulta, chiar în modexcepþional, din operaþiunile poliþiei.

b) Cu privire la responsabilitatea agenþilorstatului, necesitatea ºi proporþionalitateautilizãrii forþei în acest caz

Curtea a luat act cã se confruntã cuversiuni diferite asupra faptelor petrecute ºicã acestea sunt strâns legate de responsa-bilitatea statului pentru evenimentele careaproape l-au costat viaþa pe reclamant. Deasemenea, Curtea a reamintit cã, în general,ea nu este þinutã de constatãrile instanþelorºi are libertatea sã facã propria sa evaluareîn funcþie de toate dovezile disponibile (ase vedea Iambor c. României nr. 1, 24 iunie2008, nr. 64536/01, par. 166). Pentru aevalua probele, Curtea adoptã, în general,standardul probei “dincolo de orice îndoialãrezonabilã”. Cu toate acestea, astfel deprobe ar putea rezulta dintr-un corp de indiciisau din prezumþii irefutabile suficient degrave, precise ºi concordante.

În cazul în care evenimentele în cauzãsunt cunoscute în întregime, sau în maremãsurã, exclusiv de cãtre autoritãþi, ca, deexemplu, în cazul persoanelor aflate subcontrolul lor pe durata detenþiei sau în timpulunei operaþiuni a poliþiei, orice vãtãmarecorporalã sau deces ce s-au produs înaceastã perioadã dau naºtere uneisuspiciuni puternice de fapt. În acest caz seobservã cã sarcina probei revineautoritãþilor, care trebuie sã furnizeze oexplicaþie satisfãcãtoare ºi convingãtoareprivind modul de derulare a faptelor ºi sãfurnizeze informaþii solide de naturã sã ducãla respingerea acuzaþiilor reclamanþilor(Salman c. Turciei; Mansuroglu c. Turciei,26 februarie 2008, nr. 43443/98, par. 78).

Rezultã deci cã atunci când agenþilorstatului li se reproºeazã cã au utilizat forþapotenþial letalã asupra persoanelor care seaflau sub controlul lor, cu încãlcarea art. 2par. 2, revine Guvernului sarcina de a probacã forþa utilizatã nu a depãºit standardul de«absolut necesarã» ºi cã a fost în mod«strict proporþionalã» cu unul din scopurileutilizate de aceastã dispoziþie.

În speþã, primul reclamant, a susþinut cãnu a fost înarmat ºi cã un agent de poliþiel-a lovit înainte de a-l împuºca. Ceilalþi doireclamanþi care la vremea respectivã nici nuîl cunoºteau, ci doar au fost martori ocularila incident, au confirmat aceste susþineri. Înacest context, Curtea a apreciat cãreclamantul a fãcut tot ce era în puterea sapentru a-ºi susþine plângerea; el nu era þinutºi nici nu era în mãsurã sã ofere probe maitangibile ºi, dacã acestea existau, ele segãseau doar în posesia autoritãþilornaþionale (mutatis mutandis, Mansuroglu).Revenea, deci, Guvernului sarcina de a oferio explicaþie plauzibilã cu privire la modul deproducere a leziunilor reclamantului,cauzate de un glonþ tras de la micã distantã.

Guvernul a susþinut cã intenþia poliþistuluia fost, la momentul executãrii focului, de atrage un foc de avertizare, însã poliþistul afost nevoit sã riposteze la atacul recla-mantului care l-a rãnit cu un cuþit ºi, deci, aacþionat în legitimã apãrare.

151JurisClasor CEDO – August 2011

Curtea a constatat cã varianta prezentatãde Guvern se încadra în art. 2 par. 2 lit. a) ºib) din Convenþie.

În ceea ce priveºte modul de desfãºurarea faptelor, Curtea a observat cã, potrivitGuvernului, reclamantul a fost împuºcat depoliþist, care însã a intenþionat sã executeun foc de avertisment; aceastã tezã implicãun act involuntar din partea autoruluiîmpuºcãturii ºi nu se conciliazã cu rezoluþiaprocurorului care la data de 23 iulie 2003 areþinut cã poliþistul a acþionat în legitimãapãrare, care prin definiþie presupune un actvoluntar de ripostã împotriva unui atac.

În consecinþã, Curtea a luat act cã tezapotrivit cãreia reclamantul ºi fratele lui aufost înarmaþi cu cuþite în timpul incidentuluiºi cã l-au atacat pe poliþistul L.N.D. s-afundamentat pe rapoartele cvasi-identiceîntocmite de cei trei poliþiºti implicaþi înincident, pe care parchetul le-a acceptat fãrãrezerve precum ºi pe declaraþiile fostuluicumnat al primului reclamant ºi alegardianului de la Spitalul Caritas, care nu afost martor ocular ºi s-a limitat la a repetaceea ce a auzit cu privire la modul dederulare a conflictului.

Cu toate acestea, parchetul nu a explicatmotivele pentru care a îndepãrtat dinansamblul probator declaraþiile celorlalþi doireclamanþi, care au fost martori oculari laconflict, cu atât mai mult cu cât cea de-adoua reclamantã a declarat cã a încercatsã-l imobilizeze pe poliþistul L.N.D. ºi cãîmbrãcãmintea acestuia nu a fost pãtatã desânge. Curtea ºi-a exprimat surprinderea cãnu au fãcut obiectul preocupãrii parchetuluiexaminarea contradicþiilor constatate întredeclaraþiile din dosar (mutatis mutandis,Cobzaru c. României).

Autoritãþile nu au considerat utilãstabilirea provenienþei unicului cuþit gãsit înmaºina cu care s-au deplasat poliþiºtii, astfelcã medicul legist nu s-a putut pronunþaasupra ipotezei autovãtãmãrii din parteapoliþistului sau asupra obiectului ascuþitpretins a fi fost folosit de cãtre primulreclamant.

Curtea a constatat lipsa de profesio-nalism cu care au acþionat poliþiºtii la

momentul când au confiscat în condiþiineadecvate cuþitul pretins a fi fost folosit deprimul reclamant (fãrã a descrie detaliilecuþitului, fãrã a indica ora gãsirii acestuiobiect ºi fãrã a-l etanºa corespunzãtor),fãcând astfel inutilã orice expertizãdactiloscopicã; aceasta în condiþiile în carele revenea obligaþia de a lua toate mãsurilenecesare pentru a asigura corecta ridicarea probelor de la locul faptei (Celniku c.Greciei, 5 iulie 2007, nr. 21449/04, par.66-67). De altfel, inutilitatea administrãriiunei expertize dactiloscopice a figurat doarîn observaþiile Guvernului, nicio autoritatenepronunþându-se asupra acestui aspect.

Concluzia este cã autoritãþile nu au depusdiligenþe pentru a afla dacã primul reclamanta fost sau nu înarmat cu un cuþit ºi dacã l-aînjunghiat pe poliþistul L.N.D. Insuficienþaelementelor de fapt ºi de probã atragerespingerea tezei Guvernului potrivit cãreiarana primului reclamant a fost provocatã deriposta poliþistului care a fost agresat cu uncuþit ºi care deci a acþionat în legitimãapãrare. O concluzie contrarã ar permiteautoritãþilor sã beneficieze de propriile loreºecuri ºi sã le exonereze de consecinþelealtor acte potenþial fatale.

Curtea a observat ºi alte omisiuni ºicontradicþii în urmãrirea penalã desfãºuratãde autoritãþile naþionale. In ceea ce priveºtemijlocul de probã administrat pentrustabilirea traiectoriei glonþului tras de L.N.D.,Curtea a constatat cã raportul de expertizãdin 28 februarie 2001 întocmit de medicullegist A.P. a fost în contradicþie cu concluziilesale; or, pe acest raport s-a bazat primarezoluþie de neîncepere a urmãririi penaledin 24 iulie 2001. Abia un an mai târziu, ladata de 15 mai 2002, aceastã contradicþiea fost rectificatã de cãtre Comisia de Avizareºi Control din cadrul I.N.M.L. De asemenea,s-a luat act cã L.N.D. a fost audiat abia ladata de 11 iulie 2001, adicã dupã 1 an ºidouã luni de la declanºarea urmãririi penale.

De altfel, prim-procurorul ParchetuluiMilitar de pe lângã Tribunalul Militar TeritorialBucureºti a infirmat prima rezoluþie deneîncepere a urmãririi penale, pe motiv cã

152 JurisClasor CEDO – August 2011

ancheta efectuatã era incompletã ºi cã ar fitrebuit sã fie efectuatã personal de cãtreprocuror, enumerând actele ºi mãsurile caretrebuiau efectuate în continuare.

De asemenea, nu a rezultat din acteledosarului comunicate de Guvern cãparchetul militar ºi civil ar fi administrat altemijloace de probã suplimentare decât celeindicate; ele s-au mulþumit sã solicite avizulComisiei de Avizare ºi Control din cadrulI.N.M.L. ºi sã-l reaudieze pe L.N.D., dupãcare parchetul civil a dat o altã rezoluþie deneîncepere a urmãririi penale la data de 23iulie 2003. Curtea ºi-a exprimat surprindereacã nici parchetul militar ºi nici parchetul civilnu au respectat ºi nu au efectuat actele ºimãsurile indicate de ºeful parchetului militar(Barbu Anghelescu c. României, 5 octom-brie 2004, nr. 46430/99, par. 68-69).

Raportat la cele analizate mai sus, Curteaa concluzionat în sensul cã, întrucât nu ademonstrat cã forþa potenþial letalã utilizatãîmpotriva primului reclamant a fost «absolutnecesarã», cã a fost strict «proporþional㻺i cã a urmãrit unul din scopurile prevãzutede art. 2 par. 2, responsabilitatea statuluieste angajatã în prezenta speþã.

În consecinþã, Curtea a constatat cã a fostîncãlcat art. 2 din Convenþie, în partea samaterialã .

C. În ceea ce priveºte pretinsulcaracter inadecvat al anchetei

i) Principii generaleCurtea a reamintit cã obligaþia de a

proteja dreptul la viaþã în conformitate cuart. 2, combinatã cu obligaþia generalã astatelor ce le revine în conformitate cusecþiunea 1 din Convenþie de a “recunoaºtetuturor persoanelor aflate sub jurisdicþia lordrepturile ºi libertãþile definite în (...)Convenþie”, impune implicit necesitateaefectuãrii unei anchete oficiale efectivepentru situaþiile în care folosirea forþei a dusla moartea unei persoane (a se vedeamutatis mutandis, McCann ºi alþii ºi Kaya c.Turciei, 19 februarie 1998). O astfel deanchetã ar trebui sã aibã loc în fiecare cazîn care a survenit moartea unei persoane înurma utilizãrii forþei, indiferent dacã

presupuºii autori ai crimelor au fost agenþiai statului sau terþi (Tahsin Acar c. Turciei,nr. 26307/95). Ancheta trebuie sã fieaprofundatã, imparþialã ºi minuþioasã (Cakicic. Turciei, nr. 23657/94). Autoritãþile trebuiesã acþioneze din oficiu, din momentul în carecazul a ajuns în atenþia lor; ele nu pot lãsala iniþiativa apropiaþilor victimei depunereaunei plângeri pentru declanºarea ancheteiori ca acestea sã îºi asume responsa-bilitatea unei anchete (mutatis mutandis,Ilhan c. Turciei, nr. 22277/93, par. 63 ºiFinucane c. Marii Britanii, nr. 29178/95, par.67).

De asemenea, ancheta trebuie sã fieefectivã, în sensul cã trebuie sã conducã laidentificarea ºi eventual pedepsirea celorresponsabili (Ramsahai ºi alþii c. Spaniei,nr. 52391/99, par. 324); aceastã obligaþieeste una de mijloace, iar nu de rezultat.Autoritãþilor le revine îndatorirea de a luamãsurile ce le sunt în mod rezonabil acce-sibile pentru a conserva ºi ridica probele dela locul faptei (Tanrikulu, nr. 23763/94, par.101-110 ºi Salman c. Turciei, nr. 21986/93,par. 106).

Desigur, natura ºi amploarea ancheteicorespunzãtoare unui standard minim deeficacitate depind de circumstanþeleparticulare ale cauzei, care sunt apreciateîn raport de ansamblul faptelor pertinenteºi de realitatea practicã a urmãririi penale;nu este posibilã reducerea varietãþiisituaþiilor care pot apãrea la o simplã listãde acte de investigaþie sau de alte criteriisimplificate (cauzele Tanrikulu; Kaya; Güleçc. Turciei, 27 iulie 1998 ºi Velikova, par. 80).

Exigenþa celeritãþii ºi a unei diligenþerezonabile este implicitã în acest context;desigur, pot exista obstacole sau dificultãþicare împiedicã progresul în cadrul ancheteiîn anumite situaþii. Cu toate acestea, unrãspuns rapid al autoritãþilor prin efectuareaunei anchete în privinþa recurgerii la forþaletalã poate fi în general consideratã caavând un caracter esenþial pentru prezer-varea încrederii publicului cu privire la modulde respectare a principiului legalitãþii ºipentru evitarea creãrii unei aparenþe de

153JurisClasor CEDO – August 2011

complicitate ori toleranþã a actelor nelegale(McKerr c. Marii Britani, nr. 28883/95, par.114).

Pentru aceste motive, publicul trebuie sãaibã un cuvânt de spus cu privire la anchetãsau concluziile sale, astfel încât sã poatã fipusã în discuþie, atât teoretic, cât ºi practic.Nivelul controlului din partea publicului poatevaria de la o situaþie la alta; cu toate acestea,rudele victimei trebuie sã fie implicate înprocedurã de o manierã încât sã fieasigurate interesele lor legitime (Güleç, par.82 ºi McKerr, par. 148).

În consecinþã, Curtea a considerat cã,raportat la principiile expuse mai sus, forþautilizatã de poliþie a pus în pericol viaþaprimului reclamant.

ii) Situaþia de fapt concretãCurtea a constatat cã o anchetã a fost

declanºatã în cauzã, iniþial urmãrirea penalãfiind efectuatã de Parchetul de pe lângãTribunal Militar Teritorial Bucureºti, care ainvestigat atât acuzaþiile aduse lui L.N.D.privind împuºcarea reclamantului, cât ºiacuzaþia de ultraj adusã reclamantului.Normele de competenþã au fost modificate,astfel cã a fost încredinþatã continuareaanchetei parchetului civil. Acesta din urmãa dat o soluþie de netrimitere în judecatãpentru infracþiunea de tentativã de omor,raportat la rana provocatã primuluireclamant de cãtre poliþistul L.ND., reþinândcã acesta a acþionat în legitimã apãrare.

În ceea ce priveºte caracterul efectiv,Curtea a reamintit cã, pentru ca o anchetãdeclanºatã pentru lãmurirea unor acuzaþiide omor sau rele tratamente aduse agenþilorstatului sã poatã fi consideratã eficientã,este necesar ca cei responsabili de efectu-area urmãririi penale sã fie independenþi depersoanele implicate în evenimente (a sevedea, de exemplu, Güleç c. Turciei, 27 iulie1998, par. 81-82; Öður c. Turciei, nr. 21954/93, par. 91-92), în sensul asigurãrii uneiindependenþe practice ºi absenþei oricãreiconexiuni ierarhice sau instituþionale (a sevedea, de exemplu, Ergi c. Turciei, 28 iulie1998, par. 83-84; Kelly ºi alþii c. Marii Britanii,4 mai 2001, nr. 30054/96, par. 114).

Curtea a reþinut cã independenþa procu-rorilor militari care au efectuat ancheta estediscutabilã, având în vedere legislaþianaþionalã în vigoare la momentul faptelor;de altfel, în mai multe cauze Curtea aconstatat o încãlcare sub aspect procedurala art. 3 din cauza lipsei de independenþã aprocurorilor militari care au efectuaturmãrirea penalã în cazul sesizãrilor cuacuzaþii de rele tratamente comise depoliþiºti (Barbu Anghelescu, par. 67 ºiBursuc, par. 107). În aceste cauze, Curteaa reþinut cã, la momentul faptelor, agenþiide poliþie erau ofiþeri militari activi, la fel caºi procurorii militari, astfel încât au beneficiatde grade militare, cã se bucurau de toateprivilegiile inerente funcþiilor lor, cãrãspundeau de încãlcarea disciplinei militareºi erau parte a structurii militare bazate peprincipiul subordonãrii ierarhice (BarbuAnghelescu).

Curtea a reiterat constatãrile sale înaceste speþe ºi a precizat cã nu existã niciunmotiv pentru a se îndepãrta de acestea (ase vedea, de asemenea, Melinte c.României, 9 noiembrie 2006, nr. 43247/02,par. 27).

În plus, Curtea a notat cã, deºi cauza afost declinatã în favoarea Parchetului de pelângã Tribunalul Bucureºti la data de 13iunie 2003, aceastã instituþie s-a limitat laa-l audia pe poliþistul acuzat de reletratamente, pentru ca o lunã mai târziu sãdea o soluþie de netrimitere în judecatã.Acest act efectuat de procurorul civil nupoate fi considerat ca suficient, în opiniaCurþii, pentru a rezolva problema lipsei deindependenþã a procurorilor militari care auadunat cele mai multe ºi mai importanteprobe în primele etape ale anchetei (a sevedea, mutatis mutandis, ºi Velcea ºiMazãre c. României, 1 decembrie 2009, nr.64301/01, par. 112).

În continuare, Curtea a observat cã lipsade independenþã a procurorilor militari arezultat din legãtura instituþionalã, care, înacest caz, constituie o lipsã de imparþialitateîn efectuarea urmãririi penale împotriva luiL.N.D.

154 JurisClasor CEDO – August 2011

Curtea a luat act cã, în loc sã procedezela audierea poliþiºtilor implicaþi în incidentuldin 19 mai 2000, procurorul s-a limitat la adispune ca aceºtia sã întocmeascã rapoartecu privire la modul de desfãºurare aincidentului. Fãrã a nega utilitatea unor astfelde rapoarte, Curtea a constatat cã acesteanu puteau, din punct de vedere probator,sã înlocuiascã audierea poliþiºtilor; s-aobservat cã L.N.D. a fost audiat de procurorabia la data de 11 iulie 2001, deci dupã unan ºi douã luni de la declanºarea anchetei(a se vedea, dimpotrivã, pentru o perioadãde trei zile consideratã rezonabilã de cãtreCurte, Kelly ºi alþii, par. 113).

În plus, Curtea a observat cãdesfãºurarea anchetei a fost tergiversatã înmod evident. Astfel, expertiza medico-legalãprivitoare la reclamant a fost dispusã decãtre procuror abia la data de 26 septembrie2000, dupã mai mult de patru luni de ladeclanºarea anchetei. Expertiza în cauzã afost întocmitã cinci luni mai târziu, la datade 28 februarie 2001, fiind avizatã deComisia de Avizare ºi Control din cadrulI.N.M.L. la data de 15 mai 2002, adicã dupãun an ºi trei luni, în ciuda contradicþiilorevidente între observaþiile ºi concluziileraportului de expertizã. La aceasta seadaugã ºi faptul cã dosarul de urmãrirepenalã a fost trimis la I.N.M.L., aspect carea provocat o întrerupere de câteva luni îndesfãºurarea anchetei.

În sfârºit, în ceea ce priveºte asociereareclamanþilor în cadrul procedurii, Curtea areamintit cã divulgarea sau publicarearapoartelor poliþiei ºi a dovezilor poate puneprobleme dificile ºi pot crea prejudiciipersoanelor fizice sau investigaþiei. Aºadar,nu poate fi consideratã ca o cerinþãautomatã decurgând din art. 2 ca rudele uneivictime sã poatã avea acces la anchetã petot parcursul derulãrii acesteia. Accesul decare trebuie sã beneficieze publicul saurudele victimei poate fi acordat în anumitestadii ale procedurii (a se vedea, printrealtele, McKerr, par. 129). Curtea amenþionat, în continuare, cã art. 2 nu impuneautoritãþilor care efectueazã urmãrirea

penalã obligaþia de a da curs oricãrei cereriprovenind de la apropiaþii victimei pe careaceºtia ar putea-o formula în timpul anchetei(Ramsahai).

În prezenta cauzã, Curtea a constatat cãdecizia de netrimitere în judecatã din 24 iulie2001 nu a fost comunicatã reclamantuluiintegral, ci printr-o adresã i-a fost înaintatacestuia doar dispozitivul rezoluþiei, care dealtfel nu i-a parvenit reclamantului. O cereredin partea reclamantului în vedereacomunicãrii unei copii integrale a rezoluþieia fost formulatã la data de 10 octombrie2001 de cãtre acesta, dar a rãmas fãrãrãspuns. Avocatul reclamantului a formulato cerere identicã, dar cererea sa a fostrefuzatã, acesta putând consulta rezoluþiarespectivã, precum ºi întregul dosar, lasediul parchetului la data de 7 martie 2002.

Lipsa unei motivãri adecvate în rezoluþiade netrimitere în judecatã într-un cazcontroversat este prin ea însãºi de naturãsã afecteze încrederea publicului ºi riscã sãpriveze victimele ºi familiile acestora deaccesul la informaþii într-o problemã crucialãpentru ei ºi sã le împiedice sã conteste înmod efectiv rezoluþia respectivã (a se vedea,de asemenea, Velcea ºi Mazãre, par. 114).Controlul public ºi accesul familiei în dosarulde anchetã, care sunt obligatorii, au lipsit înacest caz.

Curtea a considerat cã elementele de maisus au fost suficiente pentru a concluzionacã procedura desfãºuratã cu privire laincidentul din 19 mai 2000 nu a avut uncaracter rapid ºi eficient.

În consecinþã, Curtea a reþinut cãautoritãþile române nu ºi-au îndeplinitobligaþia proceduralã decurgând din art. 2din Convenþie, fiind încãlcatã aceastãprevedere.

2.1.2. Alte pretinse încãlcãriInvocând încãlcarea art. 3 din Convenþie,

primul reclamant a susþinut cã leziunilegrave, care i-au fost cauzate în timpulimobilizãrii sale de cãtre poliþie - fiind lovitcu pumnii în cap ºi în faþã ºi izbit în modrepetat de zidul peretelui spitalului - ºi

155JurisClasor CEDO – August 2011

împuºcãtura a cãrui victimã a fost, trebuiecalificate ca fiind torturã. În plus, repetândargumentele în ceea ce priveºte art. 2 dinConvenþie, aceasta a susþinut cã acesteacuzaþii aduse de el poliþiºtilor nu au fostinvestigate prompt, imparþial ºi eficient.

Curtea a reþinut cã, având în vedereconstatãrile sale în sensul încãlcãrii art. 2din Convenþie, nu este necesarã exami-narea acestor susþineri ºi din perspectiva art.3 din Convenþie .

Reclamantul a arãtat cã a fost încãlcat ºiart. 14 coroborat cu art. 2 ºi 3 din Convenþie,susþinând cã punerea în pericol a vieþii sale,supunerea sa la rele tratamente ºideficienþele anchetei au fost consecinþaatitudinii discriminatorii din parteaautoritãþilor faþã de persoanele de originerromã. Curtea a constatat cã din elementeledosarului nu a rezultat cã în actele suferitede reclamant a jucat vreun rol atitudinearasistã a poliþiºtilor, concluzia fiind cã nu aexistat o încãlcare a art. 14 din Convenþiecoroborat cu art. 2 ºi 3.

Curtea a respins ca nefondatã ºi cerereareclamantului privind încãlcarea art. 34 dinConvenþie.

În ceea ce priveºte încãlcãrile art. 5 par.1, 2, 4 ºi 5, privit singur ºi coroborat cu art.13 din Convenþie, invocate de cãtrereclamant, Curtea a respins aceste capetede cerere în conformitate cu art. 35 par. 3 ºi4 din Convenþie.

2.1.3. Asupra art. 6 par. 1 ºi a art. 13din Convenþie coroborate cu art. 2 ºi art.3 din Convenþie

Reclamantul a invocat ºi încãlcarea art.6 par. 1 ºi a art. 13 din Convenþie coroboratecu art. 2 ºi 3, arãtând cã absenþa uneiinvestigaþii efective asupra leziunilor salecauzate de împuºcãturã ºi asupra acuzaþiilorsale cã a fost supus unor rele tratamentede poliþie l-a împiedicat sã sesizeze instanþacu o cerere de despãgubire.

Curtea a reamintit cã întotdeauna aapreciat cã este oportun sã examinezeplângerea reclamantului vizând inexistenþa,ineficienta sau neregularitatea procedurii de

acordare de despãgubiri din perspectiva art.13 din Convenþie, care prevede garanþii mailargi decât cele rezultate din art. 6, în cazulîn care sunt invocate încãlcãri ale art. 2 ºi 3(a se vedea, în ceea ce priveºte art. 2 dinConvenþie, Kaya c. Turciei ºi, cu referire laart. 3, Aydin c. Turciei, 25 septembrie 1997).

În consecinþã, Curtea a analizatplângerea reclamantului în ceea ce priveºteîncãlcarea art. 13 din Convenþie.

Curtea a reiterat cã art. 13 din Convenþiegaranteazã existenþa, la nivel naþional, aunui remediu pentru a asigura substanþadrepturilor ºi libertãþilor Convenþiei în oriceformã ar fi implementatã în ordinea juridicãinternã. Aceastã dispoziþie impune decireglementarea unei cãi de atac în faþa unei“autoritãþi naþionale competente” care sãexamineze orice cerere întemeiatã pedispoziþiile Convenþiei, dar care sã ofere ºio reparaþie adecvatã, chiar dacã statelecontractante se bucurã de o anume marjãde apreciere în ceea ce priveºte modalitateade a se conforma obligaþiilor impuse deaceastã dispoziþie. Calea de atac la care art.13 face referire trebuie sã fie “efectivã” atâtdin punct de vedere al reglementãrii, cât ºial rezultatului practic. Totuºi, în anumitesituaþii, Convenþia impune sã se asigure ocale de atac specialã. Aºadar, în cazuri dedeces suspect sau de rele tratamente, datãfiind importanþa fundamentalã a drepturilorprotejate de art. 2 ºi 3, art. 13 cere, în afarãde plata unei despãgubiri acolo unde estecazul, o cercetare profundã ºi efectivãcapabilã sã ducã la identificarea ºipedepsirea celor responsabili de acele fapte(Aydin c. Turciei; Cobzaru).

Curtea a reamintit cã a constatatîncãlcarea art. 2 din Convenþie sub aspectmaterial ºi procedural, urmând sã evaluezedacã o acþiune civilã în despãgubiriîndreptatã împotriva autorului formulatã dereclamant ar fi constituit un remediu eficientîn sensul art. 13.

În cauza de faþã, autoritãþile aveauobligaþia de a efectua o cercetare eficientãa afirmaþiilor reclamantului îndreptateîmpotriva ofiþerilor de poliþie. În speþã, însã,

156 JurisClasor CEDO – August 2011

nu s-a întreprins o cercetare penalã eficientãconform art. 13 din Convenþie, ale cãruicerinþe sunt mai ample decât obligaþia decercetare impusã de art. 3. Ca urmare, oricealte cãi de atac disponibile pentru reclamantinclusiv o cerere de despãgubiri, au avutºanse de succes limitate ºi ar putea ficonsiderate teoretice ºi iluzorii, ºi incapabilesã ofere reparaþii reclamantului (Cobzaru,Rupa ºi Carabulea c. României). Deºiinstanþele de judecatã civile au capacitateade a face o apreciere independentã afaptelor, în practicã greutatea pe care o areancheta penalã precedentã este atât deimportantã, încât chiar cele mai convin-gãtoare dovezi contrarii prezentate de unreclamant ar fi adesea respinse ºi o astfelde cale de atac s-ar dovedi doar teoreticã.

Astfel, Curtea a constatat cã recla-mantului i s-a refuzat o cale de atac eficientãîn privinþa pretinselor rele tratamente la carea fost supus de cãtre poliþie, fiind încãlcatart. 13 din Convenþie coroborat cu art. 2 ºi,din aceste considerente, nu a consideratnecesarã ºi examinarea încãlcãrii art. 13coroborat cu art. 3 din Convenþie.

2.2. Cu privire la plângerile formulatede al doilea ºi al treilea reclamant

2.2.1. Asupra art. 3 din ConvenþieReclamanþii au invocat încãlcarea art. 3

al Convenþiei, arãtând cã au suferit untratament degradant în timpul privãrii ilegalede libertate din noaptea de 19/20 mai 2000.

Curtea a luat act cã Guvernul nu acontestat faptul cã reclamanþii au fost þinuþila secþia de poliþie pânã târziu în noapte,fãrã hranã ºi fãrã apã. În plus, Guvernul nua prezentat Curþii niciun document cuprin-zând reglementarea statutului martorilor, încazurile penale din care sã rezulte modul încare aceºtia ar trebui trataþi atunci când suntchemaþi, la fel ca în prezenta cauzã, sã steapentru mai multe ore la dispoziþie a organelorde anchetã.

Având în vedere cele de mai sus,circumstanþele particulare ale cauzei -

durata interogatoriului pânã la finalizareacãruia reclamanþii s-au aflat la dispoziþiapoliþiei, sentimentele de tensiune ºiinferioritate pe care le-au trãit reclamanþii dincauza tratamentului la care au fost supuºi -au impus concluzia în sensul cã reclamanþiiau fost victimele unui tratament degradant.

În concluzie, a fost încãlcat art. 3 dinConvenþie.

3. Satisfacþia echitabilã

Curtea a dispus ca statul pârât sã achite,într-un interval de 3 luni de la data rãmâneriidefinitive a hotãrârii: 90.000 EUR primuluireclamant, cu titlu de daune materiale;40.000 EUR primului reclamant cu titlu dedaune morale; 10.000 EUR pentru cel de-aldoilea ºi al treilea reclamant cu titlu de daunemorale; 8.291 EUR pentru costuri ºicheltuieli.

4. Autoritãþi potenþial responsabile

Responsabilitatea aparþine puteriiexecutive, pentru neinstruireacorespunzãtoare a agenþilor de poliþieprivind împrejurãrile în care se poate faceuz de armã, ceea ce a dus la punerea înpericol a vieþii unei persoane. De asemenea,puterea executivã este responsabilã,deoarece cei doi reclamanþi, care au fostchemaþi sã depunã mãrturie, au fost þinuþila secþia de poliþie pânã târziu în noapte,fãrã hranã ºi fãrã apã, tratament ce a atinslimite interzise de art. 3 din Convenþie.

Puterea legislativã este responsabilã,având în vedere cã, în primul rând, nu aasigurat decât cu întârziere un cadru legaladecvat privind uzul de armã ori care sãreformeze statutul cadrelor de poliþie, astfelîncât sã garanteze independenþa funcþionalãa procurorilor, precum ºi independenþaprocurorilor care instrumenteazã eventua-lele plângeri penale împotriva acestora. Înal doilea rând, deºi Curtea se pronunþaseîn cauza Vasilescu împotriva României încãdin mai 1998, abia prin Legea nr. 281/2003

157JurisClasor CEDO – August 2011

a fost legiferatã plângerea împotrivadispoziþiilor procurorului de neurmãrire saude netrimitere în judecatã, adresatã depersoana interesatã judecãtorului.

Ministerul Public este responsabil,având în vedere cã, pe de o parte, nu arealizat o anchetã rapidã ºi eficientã asupraafirmaþiilor reclamantului cã a fost supusunor rele tratamente din partea poliþiºtilor,iar, pe de altã parte, deoarece decizia denetrimitere în judecatã din 24 iulie 2001 nua fost comunicatã reclamantului integral ºinici nu a fost motivatã în mod corespunzãtor.

5. Consecinþele hotãrârii

Legea nr. 295/2004 privind regimularmelor ºi muniþiilor a suferit modificãriimportante, ultima fiind cea din 27 iulie 2011,prin Legea nr. 117/2011 publicatã în M.Of.nr. 446/2011. În M.Of. nr. 426 din 17 iunie2011 a fost publicatã Legea nr. 122/2011privind regimul armelor, dispozitivelormilitare ºi muniþiilor deþinute de M.Ap.N. ºide forþele armate strãine pe teritoriulRomâniei, ce cuprinde definiþii ale unortermeni specifici, reguli detaliate privind uzulde armã, interdicþii de folosire a arma-mentului, proceduri de control ºi sancþiuni.

158 JurisClasor CEDO – August 2011

Scopul prin-cipal al lucrãriieste analiza juris-prudenþei ºi adoctrinei CurþiiEuropene a Drep-turilor Omului înacþiunile intro-duse de cãtre/împotriva socie-tãþilor comerciale.Autorul250 se în-treabã dacã nusuntem în pre-

zenþa unui paradox: societãþile comercialesub protecþia drepturilor omului. Paradoxulprincipal provine din aceastã provocare:Curtea Europeanã a Drepturilor Omului(CEDO) are instrumente potrivite pentru apromova drepturile societãþilor comerciale?În ce condiþii pot utiliza societãþile comercialecalea de atac la CEDO?

Cartea are ºase capitole (239 pagini), daracestea se înscriu – tematic – în trei pãrþi:partea întâi care cuprinde primele douãcapitole, se evidenþiazã printr-o introducereîn subiect ºi descrierea fundamentelorstructurii Convenþiei Europene a DrepturilorOmului, urmate de o analizã aprofundatã înurmãtoarele capitole; în partea a doua (capi-tolele 3, 4 ºi 5) sunt analizate rãspunsurile

Curþii în materia litigiilor referitoare lasocietãþi comerciale în trei situaþii distincte(respectarea domiciliului; libertatea deexpresie/libertatea comunicãrilor comer-ciale; prejudiciile morale acordate socie-tãþilor comerciale); ultima parte (capitolul 6)este dedicatã discuþiilor, observaþiilor ºiconcluziilor.

Obiectivele cercetãrii au fost: analizaraporturilor juridice comerciale ºi adrepturilor ºi libertãþilor fundamentale,sintetizarea raporturilor dintre Convenþiaeuropeanã ºi drepturile corporatiste ºianaliza structurii Convenþiei Europene aDrepturilor Omului aplicabilã societãþilorcomerciale.

În „Introducere” autorul subliniazã cã pro-tecþia societãþilor comerciale se realizeazãîn dreptul internaþional sub diferite aspecte;de exemplu, protecþia investiþiilor strãinerealizatã prin Convenþia pentru reglemen-tarea diferendelor referitoare la investiþii întrestate ºi resortisanþii altor state, protecþiasocietãþilor din perspectiva drepturilor funda-mentale în faþa Curþii Europene de Justiþie(CJUE)251.

În ultima secþiune a introducerii autorulanalizeazã pe larg raportul dintre CEDO ºisocietãþi, subliniind cã „este general admisastãzi cã societãþile sunt o instituþie socialã

Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploringthe Structure of ECHR Protection, Oxford University Press,

2006

Autor: Mihai ªandruCategorie: Recenzii

250 Marius Emberlad (n. 1970) este cadru didactic la Universitatea din Oslo (Norvegia), iar prezenta lucrareeste teza de doctorat susþinutã la Universitatea Oxford. Dintre studiile generale asupra problemei, amintim:Véronique Allegaert, Le droit des sociétés et les libertés et droits fondamentaux, Presses universitairesd’Aix-Marseille, 2005.

251 TPI, camera a treia, hotãrârea din 21 iunie 2006 în cauza T-47/02, Manfred Danzer ºi Hannelore Danzer/Consiliu, traducere ºi comentariu Mihai Banu, în „Revista Românã de Drept Comunitar”, nr. 1/2007; a se vedeaºi: Frédéric Sudre, Droit communautaire et liberté d’information au sens de la Convention européenne desdroits de l’homme, European Journal of International Law, 1991, nr. 2.

159JurisClasor CEDO – August 2011

complexã cu participanþi diferiþi ºi, înconsecinþã, cu obiective ºi interese diferite”(p. 11); elementele precedente se reflectãîn responsabilitatea societãþii, dar ºi îninteresele asociaþilor/acþionarilor, a obliga-tarilor, creditorilor, furnizorilor sau consu-matorilor, deºi esenþa societãþii comercialerãmâne obþinerea de profit. În context searatã cã societãþile transnaþionale suntrareori implicate în procese la Strasbourgdeºi, în legãturã cu acestea, apar multeprobleme privind protecþia internaþionalã adrepturilor omului.

Aºa cum s-a subliniat în doctrinã252

problema tratãrii societãþilor comerciale ca„fiinþe” trebuie sã nu fie distorsionatã (înprivinþa protecþiei acordate de instanþelenaþionale sau internaþionale), având învedere trei posibile premise (ascendenþadrepturilor omului în contemporaneitate;problemele ridicate de entitãþile natural-non-umane (protecþia animalelor); ambigui-tatea în relaþia dintre subiectul de drept ºifiinþele umane).

Partea întâi a lucrãrii are douã capitole:

„Societãþile ºi structura Convenþiei” (cap. 2)ºi „Punctul de vedere al Curþii referitor lapersonalitatea societãþilor” (cap. 3).

Capitolul 2 se deschide prin enunþarea ºianaliza controversei britanice asupra protec-þiei drepturilor omului în cazul societãþilor;existã o serie de critici care au în vederepersonalitatea moralã a societãþilor ºi pro-tecþia „umanã” a acestora, dar se reamin-teºte cã primul litigiu care a implicat societãþia fost Sunday Times c. Marii Britanii (1980).Autorul interpreteazã, din perspectiva caredominã cartea, textul Convenþiei, precum ºial lucrãrilor preparatorii. În analiza structuriiConvenþiei sunt evidenþiate valorile siste-mului, respectiv demnitatea individualã,democraþia („protecþia proprietãþii privateeste esenþialã pentru societãþile comerciale”,

p. 43), statul de drept ºi liberalismul euro-pean (sunt realizate conexiunile cu dreptulUniunii Europene precum ºi cu procesulintegrãrii europene).

Autorul ridicã problema semnificaþiei„«drepturilor omului ºi a libertãþilor funda-mentale» în contextul CEDO?”. Astfel,autorul deceleazã, în primul rând, aspectede protecþie juridicã de naturã individualãsau colectivã în Convenþie, pornind de ladistincþiile doctrinare ºi interpretãrileDeclaraþiei Universale a Drepturilor Omului(adoptatã de cãtre O.N.U la 10 decembrie1948) ºi Declaraþia Drepturilor Omului ºiCetãþeanului (1789), care consacrãlibertatea de asociere. În mai multe cazuri,Curtea a subliniat cã reglementareaConsiliului Europei se aplicã persoanelorfizice ºi nu persoanelor juridice (p. 53-54)sau în anumite cazuri (cel mai cunoscut esteChurch of Scientology of Paris c. Franþei,1995)253 s-a subliniat cã individualulprimeazã în faþa unei organizãri juridice. Înal doilea rând se au în vedere aspecteleeconomice ale drepturilor civile ºi politice,precizându-se cã, prin deciziile sale, Curtea,a evitat o actio popularis, fiind necesar cacererea sã fie semnatã de o „victimã” (p.57).

Capitolul al treilea analizeazã opiniajudecãtorilor Curþii privind personalitateajuridicã a societãþii comerciale. Autorulinvestigheazã cazurile în care existã iden-titate între asociat/asociaþi ºi societateprecum ºi una dintre cele mai importantecondiþii de admisibilitate a unei cereri,respectiv petentul sã fie „victimã” în sensulart. 34 din Convenþie. În deciziaSovtransavto c. Ucrainei254 (2003), Curteaa reþinut douã aspecte referitoare la asociaþi,ambele implicând protecþia acordatã deConvenþie: dreptul de proprietate ºidrepturile sociale (ale asociatului). În cauzaAgrotexim ºi alþii c. Greciei255 (1994) Curtea

252 Anna Grear, Human rights – human bodies? Some reflections on corporate human rights distortion, thelegal subject, embodiment and human rights theory, „Law Critique”, 2006, 17: 171-199.

253 Cererea nr. 19509/92, soluþionatã la 9 ianuarie 1995, prin care cererea a fost declaratã inadmisibilã.254 Cererea nr. 48553/99, soluþionatã la 2 octombrie 2003.255 Cererea nr. 14807/89, soluþionatã la 18 mai 1994.

160 JurisClasor CEDO – August 2011

a subliniat cã acþionarii nu pot beneficia deprevederile Convenþiei (nu sunt victime însensul art. 34) dacã litigiul priveºte în moddirect societatea comercialã ºi nu implicã înmod direct drepturi ale acestora (p. 76). Încontinuare, Curtea a statuat ºi cine poatereprezenta o societate la Strasbourg,respectiv organele de conducere, în prin-cipiu, administratorii (p. 81).

În partea a doua, autorul puncteazã unele

dintre cele mai importante decizii în materie.Capitolul 4 („Rãspunsul Curþii la cazurile

dificile”) analizeazã cu acribie deciziile Curþiiatât din perspectiva competenþei rationepersonae cât ºi ratione materiae.

O primã criticã se ridicã în privinþa aplicãriiîn cazul societãþilor comerciale a art. 8 dinConvenþie (Orice persoanã are dreptul larespectarea vieþii sale private ºi de familie,a domiciliului ºi a corespondenþei sale.) Înacest sens sunt analizate o serie de hotãrâriîn care sediul societãþii comerciale esteasimilat domiciliului256.

A doua criticã se referã la aplicarea, înraport cu societãþile comerciale, a dispo-ziþiilor art. 10 alin. 1 (libertatea de ex-presie)257. Autorul comenteazã amplu odecizie, Autronic AG c. Elveþiei (p. 129-130),reþinând cã aceastã hotãrâre a marcatsemnificativ aplicarea art. 10 în cazulsocietãþilor.

O ultimã analizã se referã la aplicarea art.50 (41), respectiv reparaþia echitabilã pentruprejudicii morale (non-pecuniare)258,

inclusiv un comentariu asupra speþeiComingersoll SA c. Portugaliei (p. 130).

În concluziile la acest capitol (p. 134 ºiurm.) se subliniazã rolul interpretãriiteleologice care a fost aplicatã de cãtreCurte, pragmatismul („Convenþia garan-teazã drepturi nu din punct de vedereteoretic si iluzoriu ci practic si efectiv” – Aireyc. Irlandei, 1980), securizarea obiectivelorºi protecþia crescândã a societãþilorcomerciale în sistemul CEDO.

Capitolul 5 este dedicat, în cea mai mareparte, capacitãþii Curþii de a interpretateleologic, precum ºi „îngãduinþa” mani-festatã de Curte în interpretarea Convenþiei.

Ultima parte – dedicatã concluziilor –

intitulatã „retrospectivã ºi perspectivã”urmãreºte reconsiderarea rolului societãþilorîn faþa Curþii Europene a Drepturilor Omului,prin interpretarea teleologicã.

The Human Rights of Companies este o

carte care se adreseazã, deopotrivã,practicienilor ºi doctrinarilor, studenþilor,precum ºi celor cu studii aprofundate înmateria drepturilor omului ºi a societãþilorcomerciale259.

Volumul recenzat este important atâtpentru practicienii cât ºi pentru teoreticieniidin România având în vedere ºi recentacondamnare a României în faþa instanþelorde la Strasbourg, la solicitarea unei societãþicomerciale260.

256 Maniffattura FL c. Italiei, 2000; News Verlag GmbH&Co KG c. Austriei, 2000; cauza Colas Est SA ºi alþiic. Franþei este amplu comentatã la paginile 132-134.

257 1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie ºilibertatea de a primi sau de a comunica informaþii ori idei fãrã amestecul autoritãþilor publice ºi fãrã a þine seamade frontiere. Prezentul articol nu împiedicã statele sã supunã societãþile de radiodifuziune, de cinematografiesau de televiziune unui regim de autorizare.

Bruggeman and Scheuten c. Germaniei, 1975.258 Union Alimentaria Sanders SA c. Spaniei, 1989; VDSO und Gubi c. Austriei, 1994; Academy Trading Ltd

ºi alþii c. Greciei, 2001259 Prezentarea cãrþii: http://www.oup.com/uk/catalogue/?ci=9780199289837260 S.C. Ruxandra Trading S.R.L. c. României, cererea nr. 28333/02, hotãrârea din 12 iulie 2007.

161JurisClasor CEDO – August 2011

septseptseptseptseptembrembrembrembrembrie 2011ie 2011ie 2011ie 2011ie 2011

JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

162 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

JurisClasor CEDO – Septembrie 2011 163

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Septembrie 2011

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza Zelca şi alţii împotriva României .................................................................................... 165 Autor: Alexandra Neagu

Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispozițiile dreptului comun - decizia de inadmisibilitate în cauza Gladkvist şi Bucur împotriva României .................. 168 Autor: Alexandra Neagu Controversa aplicabilităţii art. 6 CEDO în materia contravenţiilor rutiere tranşată în decizia de inadmisibilitate din cauza Ioan Pop împotriva României ............................... 171 Autor: Alexandra Neagu Dreptul la viaţă privată (art. 8 CEDO): Refuzul nejustificat în mod corespunzător de a recunoaşte tatălui biologic legături personale cu copilul său ......................................... 174 Autor: Alexandra Neagu

164 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

165JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

Prin decizia de

inadmisibilitate pro-nunþatã la data de 6septembrie 2011 încauza Zelca ºi alþiiîmpotriva Româ-niei (cererea nr.65161/10, 415 re-clamanþi), Curtea

Europeanã a constat neîncãlcarea de cãtreStatul român a dispoziþiilor articolului 6 par.1 din Convenþie, sub aspectul respectãriiprincipiului securitãþii raporturilor juridice prinprisma jurisprudenþei pretins divergente.

Potrivit situaþiei de fapt reþinute de cãtreCurte pe baza informaþiilor prezentate decãtre reclamanþi, la data de 19 noiembrie2008, sindicatul din care aceºtia fãceauparte a adresat în numele membrilor sãi opetiþie angajatorului, respectiv DirecþieiGenerale de Finanþe Publice Constanþa, princare solicita plata în favoarea celor repre-zentaþi a sporurilor prevãzute de articolul 31alineat 1 litera c ºi d din Legea nr. 188/1999.

Faþã de respingerea cererii de cãtreangajator, reclamanþii au formulat o acþiuneîn justiþie având acelaºi obiect. În motivarea

cererii lor, reclamanþii au precizat cã alteinstanþe din þarã au admis cereri similare.Au indicat, în acest sens, hotãrâri pronunþatede Tribunalele Botoºani, Suceava ºi CaraºSeverin.

Prin sentinþa pronunþatã la data de 14aprilie 2009, Tribunalul Constanþa a respinscererea reclamanþilor, apreciind cã, deºitextele legale prevãd acordarea celor douãsporuri, în absenþa unor criterii clare decuantificare a lor, ele nu pot fi acordate înfapt. S-a mai reþinut de cãtre instanþã cã oeventualã admitere a acþiunii, în absenþaunor criterii clare de calculare a cuantumuluiacestor sporuri, ar însemna pronunþareaunei hotãrâri imposibil de pus în executare.Pe de altã parte,o eventualã calculare asumelor cuvenite, direct de cãtre instanþã,ar însemna o încãlcare a principiuluiseparaþiei puterilor în stat.

Recursul promovat împotriva acesteihotãrâri a fost respins ca nefondat de cãtreCurtea de Apel Constanþa. Instanþa decontrol judiciar a reþinut prin decizia sa din27 ianuarie 2010 cã soluþia primei instanþeeste legalã ºi temeinicã ºi în deplin acordcu recursul în interesul legii pronunþat în

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329din Codul de procedurã civilã reprezintã o cale eficientã deunificare a practicii judiciare naþionale – cauza Zelca ºi alþii

împotriva României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Instanþa europeanã nu are rolul de a corija pretinsele erori de fapt sau de interpretare adreptului naþional, imputate instanþelor naþionale, cu excepþia situaþiei în care astfel de eroriduc la încãlcarea drepturilor protejate de Convenþie.

Analizând dacã sistemul juridic naþional prevede un mecanism intern apt sã regleze odivergenþã de jurisprudenþã, Curtea admite cã procesul de unificare a practicii judiciare impuneo anumitã perioadã de timp, nefiind posibilã o remediere imediatã în acest sens.

Curtea a reþinut cã mecanismul intern prevãzut de articolul 329 C.pr.civ. drept cale deunificare a practicii judiciare ºi-a dovedit eficienþa, având în vedere cã, într-o perioadã relativscurtã de timp, a pus capãt soluþiilor divergente pronunþate la nivelul þãrii în materia drepturilorsalariale cuvenite funcþionarilor publici.

166 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

materie de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie (respectiv cel din data de 21septembrie 2009).261

Având în vedere aceastã situaþie de fapt,cei 415 reclamanþi s-au plâns în faþa CurþiiEuropene de încãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor articolului 6 par. 1 dinConvenþie ºi a articolului 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie, din cauza unei pre-tinse divergenþe de jurisprudenþã existentela nivelul instanþelor interne în privinþaacordãrii celor douã sporuri prevãzute deLegea nr. 188/1999.

Prin decizia pronunþatã în cauzã la datade 6 septembrie 2011, Curtea Europeanã areþinut în primul când cã, potrivit jurispru-denþei sale constante, instanþa europeanãnu are rolul de a corija pretinsele erori defapt sau de interpretare a dreptului naþional,imputate instanþelor naþionale, cu excepþiasituaþiei în care astfel de erori duc la încãl-carea drepturilor protejate de Convenþie.Revine, în primul rând, instanþelor naþionalerolul de a interpreta ºi aplica legislaþianaþionalã.

Tot în acord cu jurisprudenþa sa, refe-rindu-se de aceastã datã la cauza TudorTudor împotriva României (cererea nr.21911/03), Curtea a reþinut cã existenþa uneiprofunde ºi persistente divergenþe dejurisprudenþã la nivel naþional cu privire lainterpretarea unei dispoziþii legale, poate fide naturã a priva reclamanþii de un procesechitabil, în principal cu privire la respec-tarea principiului securitãþii raporturilorjuridice. În aceastã situaþie, Curtea anali-zeazã dacã sistemul juridic naþional prevedeun mecanism intern apt sã regleze o astfelde divergenþã. În acest context, referindu-sela principiile derivate din hotãrâreaSchwarzkopf ºi Taussik împotriva Cehiei(cerere nr. 42162/02), Curtea admite,totodatã, cã procesul de unificare a practiciijudiciare impune o anumitã perioadã detimp, nefiind posibilã o remediere imediatãîn acest sens.

În ceea ce priveºte jurisprudenþa Curþiiîn materia principiului securitãþii raporturilorjuridice din perspectiva pretinsei jurispru-denþe divergente, reþinem cã în cauzaªtefãnicã ºi alþii împotriva României(cererea nr. 38155/02) instanþa europeanãa statuat cã „anumite divergenþe în inter-pretare pot fi acceptate ca fiind caracteristiciinerente ale oricãrui sistem judiciar care,asemenea celui din România, se bazeazãpe o reþea de instanþe de fond ºi de recurscompetente în domeniul lor de jurisdicþieteritorialã (a se vedea Zielinski ºi Pradal ºiGonzalez ºi alþii împotriva Franþei [GC], nr.24846/94 ºi 34165/96 - 34173/96, par. 59)”.

Prin urmare, în opinia Curþii, însãºi exis-tenþa unei jurisprudenþe divergente la nivelintern nu este în sine contrarã Convenþiei,nefiind decât în anumite condiþii aptã sãlezeze principiul securitãþii juridice. Ceea ceintereseazã este, pe de o parte, absenþaunui caracter „profund” ºi „persistent” alacesteia ºi, pe de altã parte, existenþa lanivel intern a unui mecanism apt sã reme-dieze interpretãrile divergente.

Mai mult, Curtea a recunoscut cã apre-cierea faptelor unei cauze de cãtre o instanþãinferioarã ºi evaluarea fãcutã de aceasta cuprivire la dovezile existente pot conduce larezultate diferite pentru pãrþi cu plângerifoarte asemãnãtoare. Aceastã realitate nuîncalcã, în sine, principiul certitudinii juridice.

În cauza Iordan ºi Iordanov împotrivaBulgariei (cererea nr. 23530/02), Curtea astatuat cã pentru a analiza dacã într-o speþãdatã principiul securitãþii raporturilor juridicea fost sau nu respectat se impune o triplãevaluare. Astfel, într-o primã fazã, Curteaanalizeazã dacã la nivel intern existãdivergenþe „profunde” ºi „persistente” dejurisprudenþã. Ulterior, instanþa europeanãverificã dacã legislaþia internã prevede unmecanism juridic apt sã remedieze astfel deincoerenþe ºi, în final, dacã în speþa datã,acel mecanism a funcþionat eficient.

Aplecându-se asupra speþei dedusejudecãþii, Curtea a reþinut cã reclamanþii au

261 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009

167JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

beneficiat de garanþiile unui proces echitabil,fiind parte la un proces þinut pe bazã deoralitate, publicitate ºi contradictorialitate,pãrþile fiind în mãsurã sã îºi expunãargumentele apreciate ca fiind pertinente ºiconcludente de pe poziþii de egalitate cupartea adversã.

În ceea ce priveºte divergenþa dejurisprudenþã invocatã, Curtea a reþinut cã,începând cu anul 2008, instanþele naþionaleau pronunþat mai multe soluþii divergente.Însã, la un an diferenþã, respectiv la data de21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie a pronunþat un recurs în interesullegii apt sã unifice practica naþionalã înmaterie. Mai mult, soluþia adoptatã deInstanþa Supremã era în acord cu soluþiapronunþatã în cauza reclamanþilor.

Sub acest ultim aspect, Curtea Euro-peanã a reþinut cã mecanismul intern prevã-zut de articolul 329 C.pr.civ. drept cale de

unificare a practicii judiciare ºi-a dovediteficienþa, având în vedere cã, într-o perioadãrelativ scurtã de timp, a pus capãt soluþiilordivergente pronunþate la nivelul þãrii în mate-ria drepturilor salariale cuvenite funcþio-narilor publici.

Astfel, Curtea a decis cã plângereareclamanþilor întemeiatã pe dispoziþiilearticolului 6 par. 1 din Convenþie nu esteadmisibilã.

În ceea ce priveºte cererea reclamanþilorsub aspectul pretinsei încãlcãri a dreptuluide proprietate, Curte a reiterat jurisprudenþasa expusã în cauza Pentia ºi Pentiaîmpotriva României (cererea nr. 57539/00), potrivit cãreia reclamanþii nu pot susþinecã sunt titularii unui „bun” în sensul Con-venþiei, respectiv cã au o speranþã legitimãîn condiþiile absenþei unei baze suficient declare a dreptului pretins la nivelul dreptuluiintern.

168 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

Curtea Europeanã a apreciat în cauzaGladkvist ºi Bucur c. României (cerereanr. 39789/03), referindu-se la aspectelereþinute în cauza Faimblat c. României, cã,date fiind particularitãþile de fapt ale cereriiþi modalitatea concretã în care instanþeles-au raportat la cadrul legal general aplicabil,prin respingerea acþiunii formulate dereclamanþi în temeiul finelor de neprimireinterpretate ºi impuse de Legea 10/2001,nu s-a adus atingere dreptului reclamanþilorde acces la instanþã, prevãzut de art.6 dinCEDO.

Rezumând situaþia de fapt reþinutã deCurte, precizãm cã în luna iulie 2001, recla-manþii au solicitat autoritãþilor administrativelocale, în virtutea Legii nr. 10/2001, acor-darea de despãgubiri pentru apartamentulconfiscat în temeiul Decretului nr. 223/1974,ca urmare a plecãrii lor strãinãtate. În con-secinþã, dupã aproximativ 6 ani, la data dede 27 decembrie 2007, primãria Cluj a emiso decizie privind acordarea dreptului la

despãgubire, fãrã valoare precizatã, pentruimobilul în litigiu.

Totodatã, în timp ce cererea lor eraanalizatã în cadrul procedurii speciale, înluna februarie 2002, reclamanþii au sesizatinstanþele judecãtoreºti cu o acþiune avândca obiect constatarea nulitãþii deciziei denaþionalizare, a vânzãrii bunului cãtre foºtiichiriaºi ºi rectificarea cãrþii funciare.

Prin hotãrârea din 30 august 2002,judecãtoria a stabilit cã statul dobândise înmod legal proprietatea asupra bunului înlitigiu ºi cã, în momentul vânzãrii bunului,cumpãrãtorii erau de bunã-credinþã.

Hotãrârea primei instanþe a analizat pefond cererea reclamanþilor, apreciind-o înfinal ca nefondatã, soluþie menþinutã în cãilede atac.

Astfel, Tribunalul Cluj a confirmat hotã-rârea iniþialã motivând, în plus faþã deaspectele reþinute de prima instanþã, cãreclamanþii nu puteau sesiza directinstanþele cu o acþiune de drept comun, cicã erau obligaþi sã urmeze proceduraprealabilã prevãzutã de Legea nr. 10/2001.Astfel, Tribunalul a constatat cã pãrþileinteresate prezentaserã o cerere în temeiullegii respective, dar cã se limitaserã la asolicita o despãgubire corespunzãtoarevalorii bunului, fãrã a reclama ºi restituireaîn naturã a imobilului. În consecinþã, instanþaa apreciat cã aceºtia nu mai justificau uninteres actual în obþinerea restituirii în naturã

Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 10/2001 în raport de dispoziþiiledreptului comun - decizia de inadmisibilitate în cauza

Gladkvist ºi Bucur împotriva României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Conform deciziei Curþii, aplicarea cu prioritate a dispoziþiilor Legii nr. 10/2001 nu încalcãdreptul de acces la instanþã al reclamanþilor în mãsura în care hotãrârea este rezultatul uneianalize temeinice a circumstanþelor pertinente ale cauzei, ºi nu al unei aplicãri automate aexcepþiei de inadmisibilitate în temeiul legii speciale.

169JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

prin anularea contractului de vânzare.262 Demenþionat este ºi faptul cã prin întâmpinareadepusã la dosar, intimaþii au invocat în cauzãexcepþia inadmisibilitãþii acþiunii, în raport deconþinutul notificãrii ºi dispoziþiile legiispeciale.

Prin hotãrârea definitivã din 16 aprilie2003, Curtea de Apel Cluj a confirmat hotã-rârea tribunalului, reluând aceeaºi motivareºi adugând cã legea specialã avea ca scopinstituirea unui climat de securitate juridicãîn cazul bunurilor preluate în mod abuziv decãtre stat între 1945 ºi 1989. Curtea de apela hotãrât, totodatã, cã respingerea acþiuniireclamanþilor nu contravenea dispoziþiilorart. 6 din Convenþie, pãrþile interesate fiindsancþionate pentru lipsa de diligenþã lasolicitarea restituirii în naturã a bunului înlitigiu.

De reþinut este ºi faptul cã decizia din 27decembrie 2007 emisã de Primãria Cluj-Napoca a fost contestatã în faþa instanþeide cãtre reclamanþi, aceºtia solicitândanularea acesteia ºi restituirea în naturã aapartamentului. Prin hotãrârea din 9 mai2008, Tribunalul Cluj a respins acþiunea, pemotiv cã acþiunea lor de anulare a con-tractului de vânzare fiind respinsã, aceºtianu puteau obþine, în temeiul Legii nr. 10/2001 ºi al Legii nr. 247/2005, decât odespãgubire. Hotãrârea a fost confirmatãprin decizia din 18 septembrie 2008 a Curþiide Apel Cluj.

Reclamanþii s-au plâns în faþa Curþii,invocând art. 6 par. 1 din Convenþie, cãdreptul lor de acces la justiþie ar fi fost încãl-cat în urma respingerii acþiunii lor în reven-dicare pe motiv cã ar fi trebuit sã urmezeprocedura prevãzutã de Legea nr. 10/2001.

Totodatã, reclamanþii au invocat ºi o atingereadusã dreptului lor la respectarea bunurilor(art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-venþie), prin faptul cã instanþele naþionalele-au respins acþiunea în revendicare.

În esenþã, sub aspectul primei încãlcãriinvocate, Curtea a statuat cã respingereacererii reclamanþilor de constatare a nulitãþiidecretului de naþionalizare ºi a acþiunii înanularea contractului de vânzare a imobiluluicãtre terþi, deºi motivatã de instanþelesuperioare prin prisma existenþei ºi nece-sitãþii parcurgerii legi speciale, se raporta la„circumstanþe exacte ºi þinea seama deconsecinþele procedurii administrativeprevãzute de legea specialã asupra acþiuniicivile a reclamanþilor”.

Chiar dacã instanþa europeanã a precizatcã ar fi fost de dorit niºte argumente supli-mentare din partea instanþelor referitoare lastadiul ºi efectul procedurii prevãzute delegea specialã, în final a apreciat cã respin-gerea acþiunii reclamanþilor pe motivul lipseilor de interes era rezultatul unei analize ainstanþelor, atât asupra temeiniciei cererii dechemare în judecatã, cât ºi asuprapretenþiilor formulate de aceºtia în temeiullegii speciale, iar nu al aplicãrii automate aexcepþiei de inadmisibilitate în baza Legii nr.10/2001 (a se vedea, a contrario, cauzaFaimblat c. României, nr. 23066/02, par. 33).

Astfel, Curtea a remarcat cã instanþelenaþionale, chiar dând prioritate proceduriiadministrative demarate de reclamanþi, auanalizat acþiunea de drept comun introdusãde aceºtia, tocmai din perspectivaaplicabilitãþii ºi finalitãþii legii speciale, luândîn considerare chiar manifestarea de voinþãiniþialã a pãrþilor.

262 Partea relevantã a deciziei respective apreciem cã este urmãtoarea: „(…) din cuprinsul acestei notificãri,rezultã cã ea a fost adresatã doar Prefectului Judeþului Cluj ºi prin aceasta se solicitã doar acordarea unormãsuri reparatorii prin echivalent. Întrucât reclamanþii nu au formulat o notificare adresatã Primarului MunicipiuluiCluj Napoca pentru ca acesta sã emitã o dispoziþie de restituire în naturã a imobilului, în temeiul art. 9 ºi 20 alin3 din Legea nr. 10/2001, aceºtia nu-ºi justificã interesul în constatrea nulitã?ii absolute a contractului devânzare-cumpãrare încheiat între pârâþi, care este o condiþie prealabilã pentru restituirea în naturã a imobiluluiîn temeiul legii speciale (…) Prin urmare, acþiunea de drept comun fiind inadmisibilã, raportat la momentulexercitãrii ei, respectiv sub imperiul legii speciale, iar raportat la dispoziþiile legii speciale nr. 10/2001, reclamanþiinejustificând un interes, câtã vreme în temeiul ei nu au solicitat restituirea în naturã a imobilului, ei nu justificãcalitatea procesualã activã în exercitarea acþiunii de constatare a nulitãþii absolute, aceasta putând fi promovatãde orice persoanã interesatã”.

170 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

Aplecarea atentã a instanþelor asupraparticularitãþii cauzei deduse judecãþii,respectiv analiza corespondenþei dintrelegea specialã ºi cãile legale oferite dedreptul comun, fãrã o aplicare automatã aunui fine de neprimire, au condus Curtea laconcluzia cã dispoziþiile art. 6 CEDO nu aufost încãlcate.

Un alt argument care a condus Curtea larespingerea prezentei cereri este ºi faptulcã, spre deosebire de precedentul judiciaravut în vedere, în prezenta cauzã, primainstanþã sesizatã de reclamanþi, respectivJudecãtoria Cluj-Napoca, a analizat în fondcererea dedusã judecãþii, apreciind ca fiindlegale atât actul naþionalizãrii, cât ºi cel alvânzãrii subsecvente a bunului cãtre foºtiichiriaºi. Aceastã soluþie a fost menþinutã înambele cãi de atac, jurisdicþiile superioareadãugând aprecierii fãcute de cãtre primainstanþã ºi perspectiva aplicãrii legii specialela cazul concret al reclamanþilor.

În ceea ce priveºte cea de-a douaîncãlcare invocatã de reclamanþi, având învedere jurisprudenþa din cauza Penþia ºiPenþia c. României (decizia din 23 martie2006, nr. 57539/00), precum ºi faptul cãinstanþele naþionale au ajuns la concluziacã naþionalizarea bunului era conformã legiiºi cã abia la 27 decembrie 2007, ulteriorintroducerii cererii în faþa Curþii, aceºtia auobþinut dreptul la o despãgubire printr-odecizie administrativã, Curtea a admisexcepþia invocatã de Guvern, apreciind cãpretenþiile reclamanþilor nu erau compatibileratione materiae cu dispoziþiile Convenþiei,în sensul art. 35 par. 3.

S-a notat cã, în mãsura în care recla-manþii intenþioneazã sã se plângã de impo-sibilitatea recuperãrii efective a compen-saþiei respective ori a restituirii în naturã abunului lor, aceºtia se pot adresa Curþii cuo nouã cerere în acest sens.

171JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

În cauzaIoan Pop c.R o m â n i e i(cererea nr.4 0 3 0 1 / 0 4 ,decizia deinadmisibilitatedin 28 iunie2011), CurteaEuropeanã aavut din nou

ocazia de a analiza aplicabilitatea garanþiilorspecifice materiei penale, prevãzute de art.6 din Convenþie, în domeniul contraven-þional, precum ºi modalitatea concretã încare instanþele naþionale au respectatprezumþia de nevinovãþie a petentului.

Rezumând situaþia de fapt, amintim faptulcã în aprilie 2004 reclamantul a fost sanc-þionat contravenþional cu o amendã de2.000.000 ROL ºi suspendarea permisuluide conducere pe o perioadã de 90 de zilepentru cã nu a oprit, conform semnaleloragentului de poliþie, la trecerea unei coloaneoficiale. La momentul încheierii procesului-verbal, petentul a refuzat sã semneze,indicând faptul cã s-ar fi conformatsemnalelor ofiþerului de poliþie. Actul a fostîncheiat în prezenþa unui martor asistent,

neexistând indicii conform cãrora aceastãpersoanã ar fi fost prezentã ºi la momentulsãvârºirii contravenþiei însãºi.

În plângerea contravenþionalã formulatã,petentul a invocat faptul cã planºele fotodepuse la dosar de agentul constatator nusunt clare, numãrul maºinii neputându-sedistinge, precum ºi faptul cã acestea nu ausurprins autovehiculul condus de el, acestadin urmã având montat la data eveni-mentelor un portbagaj, aspect ce nu reiesedin poze. Reclamantul nu a solicitat audiereamartorului asistent ºi nici administrareavreunei alte probe în sprijinul afirmaþiilorsale.

Prima instanþã sesizatã a admis plân-gerea contravenþionalã, apreciind cã dinplanºele foto depuse la dosar de agentulconstatator nu reiese sãvârºirea contra-venþiei, acestea confirmând prezenþa uneisingure maºini, fãrã a se putea observacoloana oficialã. De menþionat este ºi faptulcã instanþa nu a citat din oficiu martorulasistent, iar pãrþile nu au solicitat audiereaacestuia.

Ulterior, recursul promovat de intimatã afost admis ºi plângerea contravenþionalã afost respinsã ca nefondatã, instanþa decontrol judiciar apreciind cã reclamantul nu

Controversa aplicabilitãþii art. 6 CEDO în materiacontravenþiilor rutiere tranºatã în decizia de inadmisibilitate

din cauza Ioan Pop împotriva României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Amenda aplicatã în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 ºi suspendarea dreptului de a conducese includ în sfera acuzaþiei în materie penalã.

Scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum ºi caracterul general al normei deincriminare, au fost cele douã elemente determinante care au permis Curþii sã aprecieze cãîn cauzã sunt aplicabile garanþiile specifice materiei penale.

Curtea nu înlãturã prezumþia de legalitate a procesului-verbal din proceduracontravenþionalã românã, ci impune echilibrul ce trebuie sã existe între prezumþia denevinovãþie specificã materiei ºi prezumþia de legalitate ºi validitate a procesului-verbal decontravenþie.

172 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

ºi-a dovedit apãrarea conform cãreia maºinasa era diferitã de cea din fotografii, întrucâtar fi avut montat la data faptelor un port-bagaj. Mai mult, Tribunalul Satu Mare areþinut cã planºele foto depuse la dosar deorganele de poliþie atestau sãvârºireacontravenþiei, respectiv deplasarea autotu-rismului petentului în timpul trecerii coloaneioficiale.

Reclamantul s-a plâns în faþa Curþii Euro-pene de inechitatea procedurii naþionale, înparticular de faptul cã instanþele naþionalear fi inversat sarcina probei în defavoareasa, solicitându-i sã îºi dovedeascã nevi-novãþia.

Guvernul nu a putut transmite Curþii copiaintegralã a dosarului format în faþa instan-þelor naþionale, dat fiind faptul cã la datacomunicãrii cauzei acesta fusese distrus,expirând perioada legalã de pãstrare.

Cu titlu preliminar, plecând de la criteriiledeja expuse în cauza Escoubet c. Belgiei(cererea nr. 26780/95, [MC], par. 32), Curteaa statuat cã mãsura impusã de autoritãþireclamantului, respectiv aplicarea uneiamenzi contravenþionale în cuantum de 200RON ºi suspendarea permisului de con-ducere pentru o perioadã de 90 de zilepentru încãlcarea prevederilor art. 89 lit. fdin O.U.G. nr. 195/2002, respectiv necon-formarea la semnalele ofiþerului de poliþie latrecerea coloanei oficiale, se include în sfera„acuzaþiei în materie penalã” (a se vedea ºiGaryfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr.73053/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei,nr. 65022/01, par. 31) .

Reþinând faptul cã legiuitorul român a alessã depenalizeze anumite fapte relative lacirculaþia rutierã, Curtea a apreciat cã pentrudeterminarea aplicabilitãþii în cauzã aprevederilor art. 6 din Convenþie, în laturasa penalã, esenþialã este analiza naturiifaptei imputate precum ºi a sancþiunii cores-punzãtoare, conform legislaþiei naþionale în

vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie1984, par. 52; Jussila, citatã anterior,par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie2008, nr. 11529/02, par. 18).

Astfel, Curtea a constatat cã recla-mantului i s-a aplicat o amendã ºi suspen-darea permisului de conducere în baza uneidispoziþii legale cu caracter general, adre-sate tuturor cetãþenilor în calitatea lor deutilizatori ai drumurilor publice. Mai mult,norma legalã incidentã prescrie un anumitcomportament ºi stabileºte o sancþiune încazul încãlcãrii sale.

În esenþã, scopul pur punitiv al amenziiaplicabile, precum ºi caracterul general alnormei de incriminare au fost cele douãelemente determinante care au permis Curþiisã aprecieze cã în cauzã sunt aplicabilegaranþiile specifice materiei penale,prevãzute de art. 6 din Convenþie.

Potrivit raþionamentului Curþii, lipsa deseveritate sau absenþa unor consecinþeimportante a sancþiunilor aplicabile, nu suntsuficiente pentru a deroba prezentacontravenþie de caracterul sãu de acuzaþiecu caracter penal (a se vedea Öztürk, par.54, ºi Huseyin Turan, par. 20).

În cea de a doua parte a deciziei sale,Curtea a analizat modalitatea concretã încare instanþele naþionale au respectatgaranþiile prevãzute de art. 6 din Convenþie,aplecându-se îndeosebi asupra echilibruluice trebuie sã existe între prezumþia denevinovãþie specificã materiei ºi prezumþiade legalitate ºi validitate a procesului-verbalde contravenþie, existentã în dreptulnaþional.

Astfel, Curtea a apreciat cã invocarea decãtre instanþe a acestei din urmã prezumþii,cu consecinþa obligãrii reclamantului larãsturnarea sa, nu putea avea un caracterneaºteptat pentru acesta, având în vederedispoziþiile naþionale incidente în materiacontravenþionalã (Anghel, par. 58 ºi 59). 263

263 Este vorba despre dispoziþiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã („Partile au indatorirea ca, înconditiile legii [...] sã-ºi probeze pretenþiile ºi apãrãrile”) ºi art. 1169 din Codul civil („Cel ce face o propunereînaintea judecãtii trebuie sã o dovedeascã”).

173JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

Mai mult, s-a reiterat ºi faptul cãprezumþiile de fapt ºi de drept sunt comunetuturor sistemelor judiciare, Convenþianeinterzicându-le în principiu. Ceea ceConvenþia impune însã, din perspectivaparagrafului 2 al art. 6 din Convenþie, estetocmai ca o anumitã proporþie între acesteaºi prezumþia de nevinovãþie instituitã înfavoarea acuzatului, sã fie respectatã, fiindnecesar a se þine cont în analiza proporþio-nalitãþii, pe de o parte, de miza concretã aprocesului pentru individ ºi, pe de altã parte,de dreptul sãu la apãrare (a se veeda,Salabiaku c. Franþei, 7 octombrie 1988, par.28; Anghel, par. 60).

Aplicând acest raþionament în cauzã,Curtea a constat cã implicaþiile concrete aleprocedurii asupra reclamantului se rezumaula obligativitatea achitãrii unei amenzi într-uncuantum redus, de aproximativ 50 Euro, fãrãa exista posibilitatea de a fi înlocuitã cu osentinþã privativã de libertate în caz deneplatã (Anghel, par. 52). Totodatã, Curteaa apreciat cã nu existã niciun indiciu cãsuspendarea dreptului de a conduceautoturismul ar fi avut vreo consecinþãdeosebitã asupra petentului.

În ceea ce priveºte dreptul sãu laapãrare, analizând exclusiv datele cuprinseîn hotãrârile judecãtoreºti pronunþate,Curtea a observat cã instanþele i-au datocazia de a-ºi prezenta punctul de vedere,în special în ce priveºte declaraþia privindfaptul cã maºina sa este diferitã de cea dinpoze, de a depune la dosar memorii sau dea solicita administrarea probelor pe care leaprecia pertinente. Cu toate acestea, Curteaa observat cã reclamantul s-a limitat laexpunerea unor motive de netemeinicie aprocesului-verbal ºi afirmarea absenþeiidentitãþii dintre maºina sa ºi cea dinplanºele foto, fãrã a solicita administrareavreunei probe în acest sens.

Curtea a reamintit cã admisibilitateaprobelor constituie în primul rând ochestiune reglementatã de dreptul intern ºi,ca regulã generalã, cade în competenþainstanþelor naþionale sã se pronunþe asupraprobelor pe care le administreazã. Potrivit

Convenþiei, rolul Curþii nu este de a decidedacã declaraþiile de martori au fost admiseîn mod corect ca probe, ci dacã întreagaprocedurã, incluzând modul în care probaa fost obþinutã, este echitabilã (a se vedeaDoorson c. Þãrilor de Jos, 26 martie 1996,par. 67; Van Mechelen ºi alþii c. Þãrilor deJos, 23 aprilie 1997, par. 50).

Prin urmare, ceea ce apare ca fiindesenþial din punctul de vedere al instanþeieuropene este faptul cã instanþele naþionalei-au oferit petentului cadrul necesar pentrua-ºi expune cauza în condiþii de egalitatecu partea adversã, cãzând exclusiv însarcina pãrþii responsabilitatea modalitãþiiefective în care a înþeles sã uzeze dedrepturile sale procedurale.

Referitor la martorul asistent - care separe cã nu a asistat la sãvârºirea contra-venþiei, ci putea cel mult sã ofere informaþiipentru descrierea vehiculului -, Curtea areþinut cã, în timp ce instanþele naþionale nuau apreciat necesarã citarea acestuia, nicireclamantul nu a solicitat audierea acestuiasau a oricãrui alt martor, în sprijinul versiuniisale.

Prin urmare, Curtea a constat cãsingurele probe pe baza cãrora instanþelenaþionale puteau pronunþa o hotãrâre eraucele depuse de agentul constatator,reclamantului dându-i-se pe tot parcursulprocesului posibilitatea de a-ºi dovediafirmaþiile, în special cele referitoare la lipsade identitate dintre maºina condusã de el ºicea din planºele foto.

În acest context, simplul fapt cã proce-dura contravenþionalã urmatã de instanþelenaþionale era diferitã de cea prevãzutã delege pentru infracþiuni, nu a fost de naturãde a-l plasa pe reclamant într-o situaþiedesavantajoasã faþã de autoritatea care aformulat acuzaþia.

Astfel, Curtea a concluzionat cã, în pre-zenta cauzã, autoritãþile naþionale ºi-auexercitat competenþa de aprecierepronunþând hotãrâri motivate, pe bazadovezilor înfãþiºate de pãrþi, respectândgaranþiile art. 6 din Convenþie.

174 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

În cauzaSchneider îm-potriva Ger-maniei (cere-rea nr. 17080/07), Curtea Eu-ropeanã a pro-nunþat la datade 15 septem-brie 2011 o

hotãrâre nedefinitivã de constatare aîncãlcãrii art. 8 din Convenþie.264 Potrivitsituaþiei de fapt reþinute de Curte, în urmaunei relaþii de scurtã duratã dintre reclamantºi o femeie cãsãtoritã, în luna iunie a anului2003 aceasta a rãmas însãrcinatã. Atât înfaþa instanþelor naþionale, cât ºi în faþa Curþii,reclamantul a pretins cã este tatãl biological copilului ºi cã mama planifica sã sedespartã de soþul sãu ºi sã punã bazele uneifamilii împreunã cu el.

În realitate însã, la scurt timp dupã ce arãmas însãrcinatã, mama s-a întors lângãsoþul sãu, pãrãsind teritoriul Germaniei ºimutându-se în Anglia.

Astfel, reclamantul nu a apucat sã îºivadã niciodatã fiul, acesta fiind crescut demama sa ºi de soþul acesteia. Deºi aceºtiaau recunoscut cã existã posibilitatea careclamantul sã fie tatãl biologic al copilului,nu au exclus nici posibilitatea ca soþul sãaibã aceastã calitate, având în vedere cãsoþii au avut relaþii intime în perioadaconcepþiei. În fine, soþii au apreciat cã esteîn interesul familiei lor sã nu efectuezetestele medicale pertinente pentru a aflapaternitatea copilului nãscut în luna martie2004.

Reclamantul, rãmas în Germania, la scurttimp dupã naºterea minorului, a solicitatinstanþelor naþionale sã îi recunoascã undrept de vizitã a acestuia, de douã ori pelunã ºi dreptul de a fi informat cu privire laaspecte legate de creºterea ºi educarea sa.În motivarea cererii sale, reclamantul aarãtat cã este tatãl biologic al minorului ºicã el împreunã cu mama acestuia auintenþionat sã aibã un copil, el însoþind-o demai multe ori la consultaþiile medicaleprenatale. În cadrul acestei acþiuni, mama

Dreptul la viaþã privatã (art. 8 CEDO):Refuzul nejustificat în mod corespunzãtor de a recunoaºte

tatãlui biologic legãturi personale cu copilul sãu

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Hotãrâri relevante

Refuzul instanþelor naþionale de a recunoaºte tatãlui biologic legãturi personale cu copilulsãu, fãrã a analiza în concret dacã stabilirea acestora ar afecta interesul superior al minorului,contravine dispoziþiilor art. 8 CEDO.

Stabilirea unor legãturi personale între pretinsul tatã biologic ºi copilul sãu, chiar în absenþaunei istorii familiale în acest sens sau a unei paternitãþi legal recunoscute, þine de domeniulvieþii private a reclamantului, fiind un aspect esenþial al identitãþii sale personale.

În analiza unei astfel de cereri, instanþele sunt obligate, din perspectiva garanþiilor articolului8 din Convenþie, sã cerceteze dacã, în concret, faþã de circumstanþele faptice ale cauzei,stabilirea unor astfel de legãturi personale, este în interesul minorului, interes care prevaleazãîntotdeauna faþã de cel al pãrintelui.

264 Hotãrârea Secþiei a V-a poate deveni definitivã în condiþiile art. 44 par. 2 din Convenþie.

175JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

copilului s-a apãrat, precizând cã nu aintenþionat niciodatã sã se despartã de soþulsãu ºi nici nu a planificat sã facã un copilîmpreunã cu reclamantul, din punctul sãude vedere nefiind exclus ca soþul sãu sã fiechiar tatãl biologic al acestuia.

Instanþele naþionale germane au respinscererea reclamantului, apreciind, chiar înipoteza în care s-ar fi dovedit cã el este tatãlbiologic al copilului, cã nu se aflã în sferapersoanelor prevãzute de lege pentru aavea legãturi personale cu minorul. În acestsens, instanþele au precizat cã reclamantuluinu i se pot aplica nici dispoziþiile articolului1684 din Codul civil german, întrucât el nueste tatãl legal al copilului, neinvestindinstanþele cu o acþiune în tãgada paternitãþii,ºi nici cele ale articolului 1685 Cod civil,având în vedere cã nu este o persoanã cucare minorul a dezvoltat legãturi strânse,sociale sau familiale. Chiar de la momentulnaºterii sale, copilul a locuit cu mama sa ºisoþul sãu, reclamantul nevãzându-lniciodatã. Instanþa de control judiciar a maireþinut cã dreptul reclamantului, în calitatede tatã biologic, nu poate prevala faþã deinteresul protejãrii familiei. În acest context,orice ar clãtina încrederea copilului în familiasa trebuie evitat. Din punctul de vedere alinstanþelor, era preferabil ca minorul cãcreascã în familia în care s-a nãscut, fãrãsã cunoascã circumstanþele problematiceale originii sale.

Reclamantul s-a plâns în faþa CurþiiEuropene de faptul cã decizia instanþelornaþionale de a-i refuza dreptul de vizitã aminorului sau de informare asupra creºteriiºi educaþiei sale, reprezintã o violare adispoziþiilor articolului 8 din Convenþie,respectiv o ingerinþã neadmisã în viaþa sade familie ºi privatã.

Analizând fondul cererii reclamantului,Curtea a reiterat principul conform cãruianoþiunea de „viaþã de familie” inclusã în textul

articolului 8 din Convenþie, nu se referãexclusiv la o familie legitimã, ci se extindeºi în privinþa relaþiilor de familiei de facto,existente între persoane care nu au oficia-lizat relaþia.265 Astfel, un copil nãscut într-ofamilie de facto sau legitimã, este ipso iureparte a acelei familii, prin simplul fapt alnaºterii.

Cu toate acestea, a mai arãtat Curtea, osimplã legãturã biologicã dintre un pãrinteºi copil, fãrã nicio altã implicaþie legalã saufapticã care sã indice existenþa unei relaþiipersonale apropiate, este insuficientã pentrua atrage protecþia articolului 8 dinConvenþie.266 Evident, coabitarea este unprim indiciu în constatarea existenþei acestorlegãturi personale, însã - în mod excepþional- ºi alþi factori pot demonstra existenþa uneifamilii de facto.

În cauza Pini ºi alþii împotrivaRomâniei267, Curtea a mai statuat cã ºi oviaþã de familie proiectatã, doritã, ar putea,în circumstanþe speciale, sã cadã subprotecþia articolului 8 din Convenþie, mai alesatunci când imposibilitatea stabilirii relaþiilorde familie nu se poate imputa reclamantului.Astfel, Curtea a extins protecþia oferitã dearticolul 8 CEDO ºi asupra potenþialelorrelaþii de familie care se pot dezvolta întreun copil nãscut în afara cãsãtoriei ºi pãrintelesãu biologic. Factori relevanþi în determi-narea existenþei reale a unor relaþii perso-nale între aceºtia sunt, pe de o parte, naturarelaþiei dintre pãrinþii biologici ºi, pe de alta,interesul vãdit ºi angajamentul pãrinteluibiologic faþã de copil, atât înainte, cât ºi dupãnaºterea acestuia.

Mai mult, garanþiile articolului 8 dinConvenþie se aplicã nu numai sferei vieþiide familie ci ºi vieþii private. Conformjurisprudenþei constante a Curþii, relaþiilecare nu se pot califica ca intrând în modindubitabil în sfera vieþii de familie, se potregãsi în sfera mai largã a vieþii private. În

265 Keegan c. Iralndei, hotãrârea din 26 mai 1994; Lebbink c. Olandei, nr. 45582/99, ECHR 2004-IV;Znamenskaya c. Rusiei, nr. 77785/01.

266 Kroon ºi alþii c. Olandei, hotãrârea din 27 octombrie 1994, Seria A nr. 297-C.267 Cererile nr. 78028/01 ºi 78030/01.

176 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

contextul unor proceduri legate de stabilireasau contestarea paternitãþii unui copil,Curtea a statuat cã determinarea relaþieilegale dintre un bãrbat ºi copilul sãu poateprivi viaþa sa de „familie”, însã, în mãsura încare aceasta nu este bine conturatã, în modcert, clarificarea situaþiei priveºte viaþa sa„privatã” care înglobeazã ºi aspecte legatede identitatea personalã268.

Revenind la circumstanþele speþei, Curteaa apreciat cã deciziile instanþelor naþionalegermane nu au intervenit în contextul uneivieþi de familie existente, reclamantulneavând relaþii personale apropiate faþã deminor ºi nici o paternitate cert stabilitã.Totodatã, Curtea a statuat cã reclamantulnu se regãseºte în mod evident nici însituaþia unei „vieþi de familie proiectate”,având în vedere cã, deºi absenþa coabitãriicu fiul sãu nu îi poate fi imputabilã, interesulreclamantului, atât înainte, cât ºi dupãnaºterea copilului, cu privire la constituireaunei familii a fost limitat. În fapt, din punctulde vedere al reclamantului, acesta a susþinutcã ºi-ar fi planificat sã aibã un copil împreunãcu partenera sa, a însoþit-o pe aceasta ladouã examinãri medicale, a fãcut odeclaraþie de recunoaºtere a paternitãþiiînainte de naºterea copilului ºi a primit oserie de fotografii ale acestuia dupãnaºterea sa. Evident, procedurile civiledemarate la nivel intern, la o scurtã perioadãdupã naºterea minorului, sunt de naturã ademonstra interesul reclamantului înconstituirea unor viitoare relaþii de familie.

În mod cert, însã, având în vederejurisprudenþa Curþii indicatã anterior,stabilirea unui cadru legal pentru derularearelaþiilor dintre reclamant ºi copilul al cãruitatã biologic se pretinde, pot fi incluse însfera vieþii sale private, reprezentând unimportant element al identitãþii salepersonale.

Prin urmare, Curtea a concluzionat cãdeciziile instanþelor naþionale prin care i s-a

refuzat reclamantului dreptul de vizitã aminorului ºi obþinerea unor informaþii desprecreºterea ºi educarea sa, în condiþiileabsenþei unei vieþi de familie bine definitesau mãcar proiectate ori a unei legãturibiologice clar stabilite între aceºtia,reprezintã o ingerinþã în viaþa sa privatã.

Examinând argumentele pentru careinstanþele naþionale au respins cerereareclamantului, Curtea a remarcat faptul cãacestea nu s-au axat pe un element esenþialal cauzei: identificarea ºi evaluarea, încontextul faptic dat, a interesului superior alminorului.

Astfel, Curtea a remarcat faptul cãinstanþele naþionale nu au fãcut decât sãobserve cã reclamantul, în calitate de pretinstatã biologic, nu se încadra în nicio dispoziþielegalã care sã îi permitã sã aibã legãturipersonale cu copilul a cãrui tatã sepretindea. Potrivit instanþelor naþionale,acesta nu era nici tatãl legal al copilului,nepromovând nicio acþiune în tãgadapaternitãþii deja existente ºi nici nudezvoltase o relaþie personalã cu minorul.Or, Curtea Europeanã a remarcat cãinstanþele naþionale nu au fost nici unmoment preocupate sã examineze dacã uneventual contact între reclamant ºi minor,în circumstanþele particulare ale cauzei, arfi fost sau nu în interesul copilului. Sub acestaspect, este binecunoscutã jurisprudenþaCurþii conform cãreia interesul minoruluiprevaleazã asupra celui al pãrinþilor,cercetarea conþinutului acestuia fiind vitalãîn orice cauzã care are ca obiect relaþiadintre acesta ºi lumea exterioarã.269

Reþinerea argumentului potrivit cãruiareclamantul nu a dezvoltat încã relaþiipersonale cu copilul, precum ºi prezentareaacestei realitãþi ca un motiv de respingere aacþiunii, fãrã însã a da importanþã motivelorpentru care o astfel de relaþie nu s-a stabilitîncã, nu corespunde exigenþelor garanþiilorprevãzute de articolul 8 din Convenþie ºi nu

268 Rasmussen c. Danemarcei, hotãrâre din 28 noiembrie 1984; Yldirim c. Austriei, decizie din 19 octombrie1999; Backlund c. Finlandei, hotãrâre din 6 iulie 2010.

269 Sommerfeld c. Germaniei, [MC], cerere nr. 31871/1996, ECHR 2003-VIII.

177JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

reprezintã o analizã judicioasã din parteainstanþelor. Astfel, în opinia Curþii, jude-cãtorul naþional nu a apreciat asupra faptuluicã absenþa unor relaþii de familie între tatãlbiologic ºi minor a intervenit tocmai dincauza atitudinii membrilor familiei legale acopilului care au împiedicat stabilireaacestora.

În concluzie, în absenþa unor motivetemeinice care sã vizeze protejarea saupromovarea interesului superior al minorului,interzicerea unor legãturi personale întreacesta ºi tatãl sãu biologic, nu poate fijustificatã prin prisma paragrafului 2 alarticolului 8 din Convenþie.

Notã:Într-o altã speþã împotriva Germaniei270

în care s-a pus o problemã similarã cu ceadin cauza anterior rezumatã, Curtea aapreciat faptul cã instanþele naþionale aumotivat respingerea acþiunii reclamantului devizitare a minorului faþã de care pretindea afi tatãl biologic, tocmai pe neadecvareaacestui demers faþã de interesul concret alminorului în cauzã.

Astfel, în speþa din 2008, instanþelenaþionale au constat, în urma unei proceduriechitabile în care reclamantul a avut ocaziade a participa activ în procesul decizional,cã prin vizitele sale sporadice la domiciliulcopilului faþã de care pretindea a fi tatãlbiologic, reclamantul nu a stabilit suficienterelaþii personale cu minorul, în aºa fel încâteventuala stabilire pe cale judecãtoreascãa unui program de vizitã a acestuia sã fie îninteresul minorului. În fapt, reclamantul înacea cauzã ºi-a manifestat interesul faþã deminor prin patru vizite la spital, cu ocazianaºterii sale ºi imediat dupã acest moment,pe parcursul a trei luni, la domiciliul acestuia.La un interval de doi ani, dupã naºtereacopilului, reclamantul a mai efectuat câtevavizite la domiciliul acestuia, respectiv almamei sale care locuia cu actualul sãu soþ.

Prezentarea acestei speþe recente dinjurisprudenþa CEDO are relevanþã din

perspectiva faptului cã legislaþia româ-neascã în materie, respectiv dispoziþiile art.14 din Legea nr. 272 din 2004 cu modificãrileulterioare ºi dispoziþiile pertinente aleCodului familiei în vigoare, sunt similarecelor din legislaþia germanã, o cauzãromâneascã în materie nefiind exclusã.

Reþinem în contextul acestei prezentãriºi dispoziþiile articolelor 429 ºi urmãtoareledin Noul Cod civil, care permit ºi tatãluibiologic sã formuleze o acþiune în tãgadapaternitãþii, aceste dispoziþii fiind rodul uneipreocupãri a legiuitorului român pentruextinderea mijloacelor de protecþie a sfereivieþii private ºi o adaptare a legii la realitãþilesocietãþii contemporane.

În legislaþia româneascã actualã, conformart. 14 din Legea nr. 272/2004: „Copilul aredreptul de a menþine relaþii personale ºicontacte directe cu pãrinþii, rudele, precumºi cu alte persoane faþã de care copilul adezvoltat legãturi de ataºament. Copilulare dreptul de a-ºi cunoaºte rudele ºi de aîntreþine relaþii personale cu acestea,precum ºi cu alte persoane alãturi de carecopilul s-a bucurat de viaþa de familie, înmãsura în care acest lucru nu contravineinteresului sãu superior. Pãrinþii sau un altreprezentant legal al copilului nu potîmpiedica relaþiile personale ale acestuia cubunicii, fraþii ºi surorile ori cu alte persoanealãturi de care copilul s-a bucurat de viaþade familie, decât în cazurile în care instanþadecide în acest sens, apreciind cã existãmotive temeinice de naturã a primejduidezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualãsau moralã a copilului.”

Prin urmare, legiuitorul român, în deplinacord cu jurisprudenþa CEDO în materie,obligã instanþa naþionalã sã aibã drept reperesenþial al analizei sale dacã stabilirea unorrelaþii între o persoanã din afara familiei ºiminor corespunde sau nu interesuluisuperior al acestuia. Desigur, imperativulconservãrii celulei familiale legale se aflã ºiel în atenþia ambelor jurisdicþii, însã ceeace Curtea Europeanã apreciazã cã trebuie

270 Hans Gerd Hulsmann c. Germaniei, decizie de inadmisibilitate din 18 martie 2008, cererea nr. 33375/03.

178 JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

sã prevaleze este tocmai conþinutul concretal interesului minorului.

Concluzionând, ceea ce jurisprudenþaCEDO mai adaugã textului de lege, esteîndemnul adresat instanþelor de a verificamotivele concrete care au împiedicatreclamantul sã dezvolte, pânã în momentulformulãrii acþiunii în justiþie, legãturi deataºament cu minorul. În concret, în cazulîn care absenþa ab initio a acestor relaþii

personale nu poate fi imputatã recla-mantului, fiind de cele mai multe ori rezultatulatitudinii pãtimaºe a familiei legale a mino-rului, iar acesta a dat dovadã de un interesreal în privinþa stabilirii unei relaþii cu copilulnãscut în afara unui mariaj, instanþele artrebui sã analizeze fondul pretenþiei,respectiv dacã stabilirea în concret a acestorrelaþii personale este sau nu conformãinteresului minorului.

179JurisClasor CEDO – Septembrie 2011

OCTOCTOCTOCTOCTOMBRIE 2011OMBRIE 2011OMBRIE 2011OMBRIE 2011OMBRIE 2011

JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

180 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

JurisClasor CEDO – Octombrie 2011 181

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Octombrie 2011

Regula unanimităţii în materia acţiunii în revendicare a unui bun aflat în coproprietate. Jurisprudenţa CEDO şi reglementarea noului Cod civil ................................................. 183 Autor: Carla Alexandra Anghelescu Principiul publicităţii procesului civil ca garanţie a dreptului fundamental la un proces echitabil – cauza AGVPS Bacău împotriva României .................................................... 187 Autor: Alexandra Neagu Statistici recente privind situaţia României la CEDO. Prezentare selectivă a cauzelor pendinte ......................................................................................................................... 190 Autor: Ionut Militaru Protocol de colaborare privind promovarea drepturilor omului ....................................... 194 Redacţia JurisClasor CEDO

182 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

183JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Anter io rh o t ã r â r i iCEDO pro-nunþate încauza Lu-paº ºi alþiic. României(cererile nr.1 4 3 4 / 0 2 ,

35370/02 ºi 1385/03), practica instanþelorromâne era covârºitor majoritarã în sensulrespingerii acþiunilor în revendicarea unuibun proprietate comunã pe cote-pãrþi dacãnu figurau ca reclamanþi toþi coproprietarii.271

În urma acestei hotãrâri în care CurteaEuropeanã a statuat cã, prin raportare lacircumstanþele specifice cazului (existenþaunui numãr însemnat de succesori, precumºi refuzul unora de a participa la judecatã),impunerea respectãrii regulii unanimitãþiireprezintã un obstacol insurmontabil pentruorice tentativã viitoare de revendicare a

bunurilor indivize, unele instanþe au înlãturatîn totalitate aplicarea regulii unanimitãþii, întimp ce altele au aplicat fiecãrui litigiucriteriile stabilite de Curte în cauza Lupaº,ajungând astfel la soluþii diferite de la caz lacaz. Astfel, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþiea stabilit în jurisprudenþa sa faptul cãinstanþele învestite cu astfel de cereri nutrebuie sã înlãture de plano aplicarea reguliiunanimitãþii, ci trebuie sã dispunã admi-nistrarea probelor necesare stabiliriiîmprejurãrii dacã reclamantul a fost în impo-sibilitate sã identifice restul coproprietarilorimobilului ºi sã obþinã acceptul acestora dea i se alãtura în acþiunea în revendicare,numai o astfel de soluþionare fiind conformãinterpretãrii nuanþate date de Curtea Euro-peanã regulii unanimitãþii, care impuneanalizarea tuturor circumstanþelor cauzei272.

În ceea ce priveºte jurisprudenþa CEDO,trebuie avute în vedere atât cauzele în cares-a stabilit o încãlcare a dreptului la un

Regula unanimitãþii în materia acþiunii în revendicare a unuibun aflat în coproprietate. Jurisprudenþa CEDO

ºi reglementarea noului Cod civil

Autor: Carla Alexandra AnghelescuCategorie: Articole de specialitate

Regula unanimitãþii în materia acþiunii în revendicare a unui bun aflat în coproprietate nuîncalcã art. 6 alin. 1 din Convenþie decât în mãsura în care se dovedeºte a fi aplicatã automat,strict ºi fãrã o analizã a circumstanþelor concrete ale cauzei.

Jurisprudenþa Curþii de la Strasbourg a determinat modificarea concepþiei în aceastã materie,reglementându-se în mod expres situaþia coproprietarilor în noul Codul civil, intrat în vigoarela 1 octombrie 2011, în sensul cã fiecare coproprietar poate sta singur în justiþie, indiferentde calitatea procesualã, în orice acþiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acþiuniiîn revendicare.

271 Pentru opinia contrarã, a se vedea D. Chiricã, Posibilitatea exercitãrii acþiunii în revendicare de cãtre unsingur coproprietar coindivizar, în Dreptul nr. 11/1998, p. 23-30; I. Lulã, Opinii privitoare la posibilitatea exercitãriiacþiunii în revendicare de cãtre un singur coproprietar, în Dreptul, nr. 4/2002, p. 75 ºi urm. Autorii afirmã cãacþiunea în revendicare trebuie consideratã ca un act de conservare a bunului la dispoziþia oricãruia dintrecoproprietari ºi care profitã tuturor.

272 Î.C.C.J., Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã, decizia nr. 4442 din 2 aprilie 2009, www.scj.ro, în G.Boroi, M.M. Pivniceru, T.Vl. Rãdulescu, C.Al. Anghelescu, Drept civil. Drepturile reale principale. Note de curs,jurisprudenþã relevantã, speþe, teste grilã, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2011, p. 53-55.

184 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

proces echitabil ca urmare a imposibilitãþiireclamantului de a avea acces efectiv la oinstanþã, cât ºi acele situaþii în care cererilesunt declarate inadmisibile, cazuri în carenu este vorba despre o imposibilitateabsolutã a reclamantului de a-i identifica perestul coproprietarilor ºi nici de vreun refuzneîndoielnic din partea acestora.

Astfel, prin decizia de inadmisibilitatepronunþatã în cauza Derscariu ºi alþii c.României din 26 august 2008 (cererea nr.35788/03), Curtea a reþinut cã reclamanþiii-au chemat în judecatã pe ceilalþi copro-prietari ai imobilului, precum ºi pe cei doiterþi, solicitând instanþei sã le lase subsolulclãdirii în paºnicã ºi liniºtitã folosinþã. Prindecizia datã în recurs, Curtea de Apel aestimat cã acþiunea iniþialã este o acþiuneposesorie care urmeazã a fi respinsã dincauza neîndeplinirii condiþiilor cerute decãtre lege. Mai mult, ea a statuat cã recla-manþii pot introduce împotriva celorlalþicoproprietari o acþiune în partajarea folo-sinþei subsolului, iar împotriva terþilor oacþiune în revendicare, cu respectarearegulii unanimitãþii.

În urma analizãrii unei eventuale aplicãria regulii unanimitãþii în cazul de faþã, Curteaa observat faptul cã nu exista nicio dificultateîn identificarea celorlalþi coproprietari. Înceea ce priveºte al doilea motiv care a statla baza nerespectãrii art. 6 par. 1 în cauzaLupaº ºi alþii, Curtea a constatat cã, în ciudaconflictului aparent dintre reclamanþi ºiceilalþi coproprietari, nimic nu permitestabilirea cu certitudine a unui refuz alacestora din urmã de a se alãtura recla-manþilor în vederea introducerii unei acþiuniîn revendicare.

În concluzie, Curtea a apreciat cãcircumstanþele speþei nu confirmã existenþaunei imposibilitãþi a reclamanþilor de a-ºivalorifica drepturile în cadrul unei acþiuni înrevendicare273.

În decizia de inadmisibilitate din 31 martie2009 pronunþatã în cauza Costea ºi alþii c.României (cererea nr. 4113/04), Curtea a

stabilit cã o parte dintre reclamanþi intro-duseserã o acþiune în revendicarea unuiteren proprietate comunã împotriva uneisocietãþi comerciale care le ocupa terenul,însã cererea lor a fost respinsã în primãinstanþã deoarece nu fusese introdusã decãtre toþi coproprietarii. Pe lângã reclamanþiidin primã instanþã, introduc apel încã doicoproprietari, calea de atac fiind respinsãcu aceeaºi motivare. Recursul introdus decãtre toþi coproprietarii care formulaserãapel, în care au devenit intervenienþiaccesorii ºi restul coproprietarilor, a fost larândul sãu respins, instanþa naþionalãstabilind cã regula unanimitãþii nu fuseserespectatã la momentul formulãrii cererii, iaro astfel de soluþie nu ar fi dus la impo-sibilitatea recurenþilor ºi a intervenienþilor dea intenta o nouã acþiune.

Faþã de situaþia de fapt reþinutã, Curteaa statuat cã, spre deosebire de situaþia defapt din cauza Lupaº, reclamanþii nu s-auaflat în imposibilitatea de a-i identifica perestul coproprietarilor ºi de a obþine acordulacestora pentru introducerea acþiunii înrevendicare. De asemenea, regula unani-mitãþii se bucura la momentul introduceriicererii reclamanþilor de o aplicare jurispru-denþialã constantã, iar instanþa naþionalã lepusese în vedere consecinþa respingeriiacþiunii ca urmare a nerespectãrii acesteireguli. Prin urmare, asemãnãtor situaþiei dinDerscariu, reclamanþii au fost în mãsurã sãevalueze soluþia posibil a fi datã acþiunii lorîn revendicare prin aplicarea acestei reguli(par. 21).

Similar, în decizia de inadmisibilitatepronunþatã în cauza Comãnescu ºi alþii c.României din 22 septembrie 2009 (cerereanr. 1916/05), Curtea a reþinut cã, în fapt,reclamanþilor le-a fost respinsã acþiunea înrevendicare atât în primã instanþã, cât ºi încãile de atac deoarece cererea nu fuseseintrodusã de cãtre toþi coproprietarii. Astfel,din actele depuse la dosar a rezultat cã uniidintre reclamanþi aveau o sorã vitregã, carelocuia în Germania. De asemenea,

273 G. Boroi et alii, op. cit., p. 53.

185JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

reclamanþii au învederat instanþelornaþionale cã au acordul acesteia pentru aformula o acþiune în revendicare, furnizândºi datele de contact ale acesteia, dar nu auadus nicio dovadã în ceea ce priveºteacordul menþionat ºi nici nu au probat faptulcã sora lor vitregã ar fi renunþat la moºtenireaautorului comun, fostul proprietar al imo-bilului revendicat. Prin urmare, Curtea areþinut cã reclamanþii nu s-au aflat înimposibilitate de a identifica toþi coproprietariiºi de a obþine acordul acestora, nejustificândniciun interes legitim ce ar fi putut înlãturaaplicarea regulii unanimitãþii în aceastãsituaþie.

O situaþie de fapt asemãnãtoare a con-stituit ºi motivul de respingere ca inad-misibilã a cauzei Sobieschi c. Românieidin 2 martie 2010 (cererea nr. 29844/02),Curtea reiterând faptul cã reclamantul nu afãcut dovada unei imposibilitãþi absolute dea afla identitatea celuilalt coproprietar (overiºoarã stabilitã în Columbia) ºi nicidovada existenþei unui refuz al acestuia faþãde formularea acþiunii în revendicare.

În consecinþã, ori de câte ori Curtea aconstatat lipsa îndeplinirii condiþiilor statuateîn cauza Lupaº prin raportare la situaþia defapt din cauza analizatã, a dispuns respin-gerea acesteia ca urmare a neepuizãriicãilor de atac interne, reclamanþii avândposibilitatea de a introduce o nouã acþiuneîn revendicare cu respectarea reguliiunanimitãþii.

Cu toate acestea, trebuie avut în vederefaptul cã jurisprudenþa Curþii a determinatmodificarea concepþiei în aceastã materie,reþinându-se în mod expres în Codul civil,intrat în vigoare la 1 octombrie 2011274,situaþia coproprietarilor care au calitatea dereclamanþi.

Astfel, potrivit art. 643 alin. 1 C.civ.,fiecare coproprietar poate sta singur înjustiþie, indiferent de calitatea procesualã,în orice acþiune privitoare la coproprietate,inclusiv în cazul acþiunii în revendicare.

Alineatul doi al aceluiaºi articol stabileºte înce mãsurã hotãrârile pronunþate în materiacoproprietãþii au autoritate de lucru judecat,reglementându-se cã hotãrârile judecã-toreºti pronunþate în folosul coproprietãþiiprofitã tuturor coproprietarilor, în timp cehotãrârile judecãtoreºti potrivnice unuicoproprietar nu sunt opozabile celorlalþicoproprietari. Rezultã cã orice hotãrâre princare se recunoaºte un drept de copro-prietate reclamantului are autoritate de lucrujudecat, putându-se prevala de efectul sãurestul persoanelor care ar pretinde existenþaunei stãri de coproprietate asupra bunuluiaflat în stãpânirea pârâtului.

Aceastã soluþie legislativã pare excesivãprin raportare la situaþia procesualã apârâtului (cel care se aflã în stãpânireabunului la momentul introducerii cererii înrevendicare), deoarece - pentru a dobândiautoritate de lucru judecat soluþia potrivitcãreia niciunul dintre cei care se pretindcoproprietari nu deþine o cotã-parte din bun- pârâtul urmeazã a se judeca, chiar ºi perând, cu toþi aceºtia.

O soluþie care pare a veni în sprijinulpârâtului o constituie cea reglementatã deart. 643 alin. 3 C.civ. conform cãruia, atuncicând acþiunea nu este introdusã de toþicoproprietarii, pârâtul poate cere instanþeide judecatã introducerea în cauzã a celorlalþicoproprietari în calitate de reclamanþi, întermenul ºi condiþiile prevãzute în Codul deprocedurã civilã pentru chemarea înjudecatã a altor persoane, însã aceastãposibilitate va trebui raportatã la circum-stanþele cauzei, pârâtul neputând cunoaºteîntotdeauna identitatea celorlalte persoanecare ar putea pretinde, alãturi de reclamant,un drept de proprietate asupra bunului pecare îl stãpâneºte.

În ceea ce priveºte aplicarea acestordispoziþii litigiilor înregistrate înainte deintrarea în vigoare a Noului Cod civil, potrivitart. 63 din Legea nr. 71/2011 pentru punereaîn aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codulcivil, dispoziþiile art. 643 alin. 1 ºi 2 din Codul

274 Noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Noul cod civil, republicatã în M. Of. nr. 505/2011.

186 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

civil se aplicã ºi în cazurile în care hotãrâreajudecãtoreascã nu a rãmas definitivã pânãla data intrãrii în vigoare a Codului civil, iarcele ale art. 643 alin. 3 se aplicã ºi însituaþiile în care pricina nu a fost soluþionatãîn primã instanþã pânã la data intrãrii învigoare a Codului civil.

În consecinþã, normele privind calitateaprocesualã activã în cazul cererilor înrevendicarea unui bun aflat în proprietatecomunã pe cote-pãrþi existente în art. 643

C.civ. sunt de imediatã aplicare, înlã-turându-se astfel regula unanimitãþii pentrulitigiile în care hotãrârea judecãtoreascã nua rãmas definitivã pânã la 1 octombrie 2011,în timp ce posibilitatea pârâtului de a recurgela chemarea în judecatã a altor persoanese aplicã în ipoteza în care cauza nu a fostsoluþionatã în primã instanþã pânã la datamenþionatã, o altfel de soluþie permiþândformularea de noi cereri în apel, interzisãde art. 294 alin. 1 teza I C.pr.civ.

187JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

În esenþã, încauza anterior in-dicatã, Curtea Eu-ropeanã a constatprin hotãrârea pro-nunþatã la data de9 noiembrie 2010încãlcarea de cãtre

Statul român a dispoziþiilor art. 6 par. 1 dinConvenþie, reþinând cã cererea de dizolvarea persoanei juridice, federaþie de asociaþiiale vânãtorilor ºi pescarilor din România, afost soluþionatã în cadrul unor ºedinþe þinuteîn camera de consiliu, încãlcându-se astfelregula publicitãþii ºedinþelor de judecatã.Fãrã nicio justificare pertinentã, instanþanaþionalã a aplicat prin analogie o dispoziþielegalã proprie înfiinþãrii asociaþiei saumodificãrii actului sãu constitutiv.

Rezumând hotãrârea în partea sa rele-vantã pentru expunerea de faþã, precizãmcã reclamanta AGVPS Bacãu era o fede-raþie, persoanã juridicã de drept privat,formatã din mai multe asociaþii de vânãtoareºi pescuit. Astfel, la 16 iunie 2000, patruasociaþii de vânãtoare ºi pescuit au decissã înfiinþeze federaþia AGVPS-Bacãu,deoarece, potrivit reclamantei, AGVPS-Bucureºti a refuzat sã îºi aducã statutul înconformitate cu Legea nr. 103/1996 ºi sã

permitã buna gestionare a vânãtorii. La29 iunie 2000, alte 27 de asociaþii au aderatla federaþia nou înfiinþatã. În statutul sãu,federaþia îºi propunea, printre altele, sãreprezinte interesele asociaþiilor de vânã-toare ºi pescuit membre pe plan naþional ºiinternaþional. De asemenea, aceasta îºipropunea sã elibereze permise ºi autorizaþiide vânãtoare ºi pescuit, în temeiul regle-mentãrilor adoptate de autoritãþile publice.La cererea federaþiei ºi dupã examinareaactelor constitutive, prin douã hotãrâri din20 iunie ºi 10 iulie 2000, Tribunalul Bacãui-a acordat personalitate juridicã ºi a dispusînscrierea acesteia în registrul federaþiilor.

Ulterior, la 11 septembrie 2001, Minis-terul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor i-asolicitat reclamantei sã facã dovadaactivitãþii sale în domeniul vânãtorii, infor-mând-o cã, în caz contrar, va cere dizol-varea acesteia. De asemenea, ministerul i-asolicitat reclamantei sã nu mai utilizezeacelaºi nume ca AGVPS-Bucureºti pentrua evita confuziile ºi pentru a nu cauzaprejudicii ordinii publice.

În absenþa unui rãspuns din parteareclamantei, la 8 august 2001, AGVPS-Bucureºti a solicitat instanþei radiereaasociaþiei reclamante din registrul fede-raþiilor, pe motiv cã utiliza în mod abuziv

Principiul publicitãþii procesului civil ca garanþie a dreptuluifundamental la un proces echitabil – cauza AGVPS Bacãu

împotriva României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Hotãrâri importante

Absenþa publicitãþii ºedinþei de judecatã a cererii având ca obiect dizolvarea unei persoanejuridice, în lipsa unei dispoziþii legale în acest sens sau a unei justificãri pertinente, încalcãdreptul pãrþilor la un proces echitabil.

Importanþa principiului publicitãþii ºedinþei de judecatã, ca garanþie a dreptului la un procesechitabil, ºi multitudinea situaþiilor în care legea internã este neclarã ne-au determinat sãreaducem în discuþie aceastã hotãrâre, ce va fi avutã în vedere atunci când trebuie fãcutãaplicarea normei generale de procedurã civilã prevãzute de art. 121 C.pr.civ.: „ªedinþele vorfi publice, afarã de cazurile când legea dispune altfel”.

188 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

denumirea de „Asociaþia Generalã a Vâ-nãtorilor ºi Pescarilor Sportivi din România”,pe care reclamanta o avea din 1953. Prinhotãrârea din 25 septembrie 2001, Tribu-nalul Bacãu a respins cererea, considerândcã cele douã structuri fuseserã înfiinþate înmod legal. În urma recursului formulat deAGVPS-Bucureºti, prin hotãrârea din19 decembrie 2001, Curtea de Apel Bacãua casat hotãrârea menþionatã anterior ºi aretrimis dosarul la prima instanþã.

Întreaga procedurã ulterioarã s-a derulatîn camera de consiliu în prezenþa pãrþilor,inclusiv a preºedintelui asociaþiei recla-mante. Pronunþarea hotãrârilor a avut locîn ºedinþã publicã. S-a mai reþinut cã la datade 13 martie 2002, AGVPS-Bucureºti amodificat obiectul acþiunii sale solicitânddizolvarea judiciarã a asociaþiei reclamanteºi lichidarea acesteia, pe motiv cã, în lipsarecunoaºterii statutului de utilitate publicã,dispoziþiile statutare ale reclamantei privindreprezentarea asociaþiilor de vânãtoare ºipescuit ºi acordarea de permise ºi autorizaþiide vânãtoare ºi pescuit erau contrare Legiinr. 103/1996. De asemenea, aceasta ainvocat faptul cã, la 25 mai 1999, Curtea deApel Braºov acordase personalitate juridicãunei noi AGVPS, dar cã, în urma recursuluiformulat de AGVPS-Bucureºti, la 23februarie 2001 Curtea Supremã de Justiþiecasase aceastã hotãrâre, refuzând astfel sãrecunoascã o altã AGVPS.

La data de 10 aprilie 2002, ministerul aformulat o cerere de intervenþie voluntarãpentru a se alãtura acþiunii introduse deAGVPS-Bucureºti. Acesta a invocat faptulcã reclamanta nu îºi adusese statutul înconformitate cu Legea nr. 103/1996 întermenul de trei luni acordat de art. 58 dinO.G. nr. 26/2000, astfel cum i se solicitasela 9 ianuarie 2002.

Prin hotãrârea din 22 mai 2002, instanþaa pronunþat dizolvarea ºi lichidarea recla-mantei. Tribunalul a reþinut cã singura aso-ciaþie care a obþinut recunoaºterea privindutilitatea publicã era AGVPS- Bucureºti. Prinurmare, s-a considerat cã statutul AGVPS-Bacãu era contrar dispoziþiilor art. 5 din

Legea nr. 103/1996. În plus, instanþa aobservat cã reclamanta eliberase autorizaþiiºi permise de vânãtoare, deºi numaipersoanele juridice de utilitate publicãbeneficiau de acest drept în temeiul Legiinr. 103/1996. Constatând cã, prin hotãrâreapronunþatã la 26 februarie 2002 într-oprocedurã încã pendinte, Curtea de ApelBacãu confirmase anularea acestordocumente instanþa a concluzionat cãactivitatea reclamantei încãlcase dispoziþiileart. 14 din O.G. nr. 26/2000.

Reclamanta a formulat recurs, reiterândopoziþia sa faþã de cererile de modificare aobiectului acþiunii ºi de intervenþie voluntarãa ministerului. Pe fond, pe lângã alte motivede nelegalitate a hotãrârii iniþiale, reclamantaa denunþat ºi lipsa de publicitate a procedurii,considerând cã decizia de examinare acauzei în camera de consiliu se datora uneierori de interpretare a Ordonanþei nr. 26/2000. Prin încheierea din 18 noiembrie2002, curtea de apel a statuat cã, având învedere cã pentru înregistrarea persoanelorjuridice O.G. nr. 26/2000 prevãzuse oprocedurã în camera de consiliu, aceeaºiprocedurã trebuie sã se aplice ºi în cazuldizolvãrii judiciare. Astfel, prin hotãrâreadefinitivã din 9 decembrie 2002, curtea deapel a respins recursul, confirmând temei-nicia hotãrârii pronunþate în primã instanþã.

Faþã de aceastã situaþie de fapt, recla-manta s-a plâns în faþa Curþii Europene deîncãlcarea dispoziþiilor articolului 6 par. 1 dinConvenþie, având în vedere absenþacaracterului public al ºedinþelor de judecatã.

În hotãrârea pronunþatã, Curtea a reiteratcã prin respectarea publicitãþii proceduriiorganele judiciare protejeazã justiþiabiliiîmpotriva unei justiþii secrete care scapãcontrolului public. De asemenea, aceastaconstituie unul dintre mijloacele necesarepentru a pãstra încrederea în curþi ºi tribu-nale. Prin transparenþa pe care o conferãadministrãrii justiþiei, aceasta contribuie larealizarea scopului articolului 6 din Con-venþie, respectiv respectarea procesuluiechitabil, a cãrui garantare se numãrã printreprincipiile fundamentale ale oricãrei societãþidemocratice în sensul Convenþiei.

189JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Aplecându-se asupra particularitãþilorspeþei, Curtea a observat cã prin interpre-tarea dispoziþiilor O.G. nr. 26/2000, instan-þele interne au considerat cã examinareacererii de dizolvare a federaþiei reclamantetrebuia sã aibã loc în camera de consiliu.

Or, ordonanþa respectivã ºi regulamentulde punere în aplicare nu prevãd, în modexplicit, acest tip de procedurã decât pentruînscrierea persoanelor juridice în registrulasociaþiilor, fundaþiilor ºi federaþiilor saupentru modificarea menþiunilor din acestregistru. Prin urmare, pentru procedura dedizolvare judiciarã la cererea unui terþ, eranecesar sã se facã referire la art. 121C.pr.civ., care consacrã publicitatea tuturorprocedurilor contencioase cu excepþiasituaþiei în care legea prevede în modexplicit contrariul sau atunci când motivelede ordin public sau interesul pãrþilor solicitãdesfãºurarea cu uºile închise.

În opinia Curþii, instanþele interne nu auoferit nicio explicaþie privind motivul pentrucare au preferat aplicarea prin analogie aprocedurii prevãzute prin O.G. nr. 26/2000pentru alte acþiuni, mai degrabã decât sãurmeze Codul de procedurã civilã carereprezintã dreptul comun în materie. Pelângã faptul cã absenþa publicitãþii proceduriipare astfel a fi contrarã chiar normelor deprocedurã internã, Curtea a mai observat

cã reclamanta solicitase în mod explicitdesfãºurarea unei ºedinþe publice (a sevedea, mutatis mutandis, Guisset c. Franþei,nr. 33933/96, par. 74).

S-a mai reþinut în cuprinsul hotãrârii cãinstanþele au asigurat prezenþa reprezen-tantului reclamantei cu ocazia dezbaterilor,iar pronunþarea hotãrârilor a avut loc înºedinþã publicã. Totuºi, Curtea a observatcã miza litigiului era dizolvarea federaþieireclamante, formatã din mai multe zeci deasociaþii ºi ai cãrei membri aveau interesullegitim de a asista la dezbateri. În aceastãordine de idei, Curtea a distins cu claritateun prejudiciu real adus reclamantei dincauza lipsei ºedinþelor publice. Astfel,asociaþiile membre nu au putut fi informatecu privire la desfãºurarea dezbaterilor. Deºireclamanta i-a putut informa pe aceºtia cuprivire la desfãºurarea procedurii, Curtea aconsiderat cã aceastã opþiune nu înlocuieºteposibilitatea realã a membrilor de a participala ºedinþe ºi, cu siguranþã, nu poate contribuila pãstrarea încrederii în sistemul juridic.

Reþinând particularitãþile speþei, Curtea aconsiderat cã federaþia reclamantã a suferitun prejudiciu real ca urmare a lipseiºedinþelor publice ºi cã, hotãrând sã urmezeo procedurã confidenþialã, instanþele internei-au încãlcat acesteia dreptul la judecareacauzei sale în mod public.

190 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Pentru anul 2011 bugetul Curþii se ridicãla peste 58,5 milioane de euro, fiind finanþatdin contribuþia celor 47 de state aleConsiliului Europei, în funcþie de criteriibazate pe populaþie ºi puterea de cumpãrarea banilor. Pentru anul 2011, contribuþiaRomâniei la Consiliul Europei a fost de

La data de 11.10.2011 numãrul cererilorîndreptate împotriva României a crescut la15.140, conform unei informãri recente.

Statistici recente privind situaþia României la CEDO.Prezentare selectivã a cauzelor pendinte

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Noutãþi drepturile omului

2.384.936 EUR din totalul de 211,4 milioane.La Grefa Curþii sunt angajaþi 36 de

români, din totalul de 640 de membri (juriºti,personal administrativ ºi tehnic sautranslatori).

Conform unui comunicat al Curþii, dintotalul de 155.500 de cereri aflate pe rolulCurþii de la Strasbourg la data de30.09.2011, 12.950 erau îndreptate împo-triva României (aproximativ 8,3%). Româniaocupã locul 3 în clasament, dupã Rusia(43.050 de cereri – 27,7%) ºi Turcia (17.250de cereri – 11,1%).

191JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Cereri în curs de soluþionare la data de 11.10.2011Total 15140Pendinte pe rolul unei formaþiuni de judecatã 12956Cereri analizate în perioada 2008 2009 2010 2011Cereri atribuite unui complet de judecatã 5220 5227 5950 4271Cereri comunicate Guvernului 442 627 422 719Cereri soluþionate: 4667 4298 3800 3071- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 0 0 2134 2802rol (judecãtor unic)- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 4376 3947 1441 126 5442rol (complet)- Declarate inadmisibile sau radiate de pe 90 146 75 47rol (Camerã)- Soluþionate prin hotãrâre 201 205 150 96Mãsuri provizorii: 9 7 2 10- Admise 0 1 1 0- Respinse (inclusiv ca inadmisibile) 9 6 1 10Pe rolul unui judecãtor unicComplet format din 3 judecãtori 924Camerã (7 judecãtori) 6589Marea Camerã (17 judecãtori) 1Sunt incluse cererile pentru care formalitãþile finale nu au fost încã recepþionate

Majoritatea plângerilor au ca obiectpretinsa încãlcare a art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie - dreptul larespectarea proprietãþii (38%), a art. 6 dinConvenþie – dreptul la un proces echitabil(30%) sau durata procedurii (7%) ori a art.5- dreptul la libertate ºi siguranþã (6%).

În ceea ce priveºte modul de soluþionare,se remarcã faptul cã aproximativ 97% dincereri sunt respinse ca inadmisibile orisunt radiate de pe rol, fãrã pronunþareaunei hotãrâri.

192 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Conform statisticilor, în cazurile în cares-a pronunþat o hotãrâre (pentru 3% dincererile adresate Curþii), majoritatea soluþiilorau fost de constatare a încãlcãrii a cel puþinunui drept fundamental (91%), iar soluþii deneîncãlcare a dispoziþiilor Convenþiei s-au

pronunþat în 3% din cauzele soluþionate pefond. Înþelegerile amiabile ºi radierile de perol au fost în proporþie de 3%. Restul de 3%reprezintã revizuiri, hotãrâri privindsatisfacþia echitabilã ori soluþii pe baza unorexcepþii preliminare ºi de necompetenþã.

Concluziile anuale ale culegerii „Hotã-rârile CEDO în cauzele împotriva României.Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþialresponsabile” cuprind analize asemã-nãtoare, inclusiv cu privire la sumele totale

de platã în urma condamnãrilor ºi repartiþiarãspunderii autoritãþilor interne, pe bazacalculelor ºi argumentelor autorilor acesteilucrãri.

193JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

Dintre cererile comunicate pânã înprezent Guvernului ºi pentru care urmeazãa se pronunþa o soluþie se remarcã urmã-toarele:

Cauza Naidin c. României (cerere co-municatã Guvernului în septembrie 2010,dupã o decizie din 31.08.2010) priveºteImposibilitatea reclamantului de a se înscriepe listele de rezervã pentru subprefecþi,dupã ce a fost cercetat din oficiu de ConsiliulNaþional pentru Studierea Arhivelor Secu-ritãþii (CNSAS) cu ocazia candidaturii laalegerile pentru Parlament. Curtea a notificatGuvernului cererea cu privire la pretinsaîncãlcare a art. 8 din Convenþie (dreptul larespectarea vieþii private ºi viaþa de familie),coroborat cu articolul 14 (interzicereadiscriminãrii).

Cauza Mihai Parascineti c. Românieipriveºte plasarea reclamantului într-o clinicãde psihiatrie. A fost comunicatã Guvernuluiîn septembrie 2010).

Cauza Bretean ºi alþii c. Românieipriveºte acþiunile forþelor speciale împotrivareclamanþilor în timpul unei operaþiuni deamploare ce viza Asociaþia “Miºcarea pentruIntegrare Spiritualã în Absolut (MISA)”, dincare aceºtia fãceau parte (comunicare diniunie 2010).

Cauza Bucur ºi Toma c. României areca obiect plângerea unui agent al serviciilorde informaþii (SRI) condamnat penal pentrucã a comunicat cãtre mass-media înre-gistrãri audio conþinând conversaþii tele-fonice ale unor politicieni ºi jurnaliºti (comu-nicare din septembrie 2007).

Cauza Knecht c. României priveºtepierderea accesului reclamantei la embrioniiridicaþi de la o clinicã ºi transferaþi la Institutulde Medicinã Legalã în cadrul unor inves-tigaþii penale. Statutul legal ºi medical alembrionilor este incert, iar Curtea Euro-peanã a pus în vedere Guvernului în bazaart. 39 din Regulament ca pe timpul judecãriiplângerii embrionii sã nu fie distruºi (comu-nicare din septembrie 2007).

194 JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

În cadrul conferinþei „Cultura dreptuluieuropean: drept ºi politicã în UniuneaEuropeanã” organizate la sediul AcademieiRomâne la data de 12 octombrie 2011(detalii ºi foto Agerpress) a fost semnat unProtocol de colaborare între AgentulGuvernamental pentru CEDO (MinisterulAfacerilor Externe), Institutul de CercetãriJuridice „Acad. Andrei Rãdulescu” alAcademiei Române – Centrul de Studii deDrept European, Editura Universitarã,Asociaþia Forumul Judecãtorilor dinRomânia ºi Asociaþia Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, având ca obiectrealizarea unor activitãþi comune de analizãa evoluþiei jurisprudenþei instanþelor naþio-nale, de cercetare a modului de aplicare îndreptul intern a dispoziþiilor convenþiilor ºi atratatelor internaþionale, respectiv a juris-prudenþei Curþii Europene a DrepturilorOmului, care sã contribuie la aplicareaunitarã a dispoziþiilor legale.

În general, activitãþile comune vorconsta în colaborarea în privinþa organizãriide dezbateri publice, seminarii, conferinþe,mese rotunde, cursuri de perfecþionare sauspecializare, în realizarea de studii, analize,sondaje de opinie, informãri publice ºi oricealte materiale privind domeniul drepturiloromului.

Un punct concretal colaborãrii estereprezentat de pro-iectul „JurisClasorCEDO” (Clasor dejurisprudenþã CEDO

online) disponibil la adresa webwww.hotararicedo.ro, ce reprezintã oiniþiativã a autorilor culegerii de jurisprudenþã„Hotãrârile CEDO în cauzele împotrivaRomâniei. Analizã, consecinþe, autoritãþipotenþial responsabile”, iniþiativã pusã înpracticã de Editura Universitarã, care deþinedrepturile de autor asupra lucrãrii, protejate

de legislaþia internã ºi internaþionalã(copyright).

Proiectul cuprinde douã secþiuni distincte,respectiv o revistã online în care suntpublicate articole de specialitate, hotãrâriimportante pronunþate de CEDO împotrivaRomâniei, hotãrâri relevante pentru dreptulintern, pronunþate ºi împotriva altor state,decizii de inadmisibilitate, noutãþi privinddrepturile omului, recenzii º.a.m.d., precumºi o bazã de date cu motor de cãutare înfuncþie de diverse criterii.

Scopul bazei de date este reprezentatde publicarea online a jurisprudenþei CurþiiEuropene a Drepturilor Omului în limbaromânã. În principal, vor fi introdusehotãrârile în cauzele împotriva României, iarpe mãsura dezvoltãrii proiectului, vor fiintroduse ºi cauze împotriva altor state,traduse în limba românã.

Utilitatea practicã a clasorului de jurispru-denþã online rezidã în faptul cã sunt tratatetoate hotãrârile de condamnare pronunþatede Curtea europeanã în cauzele împotrivaRomâniei, astfel cum au fost tratate înculegerile tipãrite de Editurã, inclusiv celenepublicate în Monitorul Oficial al Românieiºi cele pentru care nu s-a realizat o traducereneoficialã la care cei interesaþi sã poatã aveaacces. Baza de date conþine ºi hotãrâripronunþate în anul 2011, iar pe viitorjurisprudenþa va fi actualizatã la câteva zilede la pronunþarea de noi hotãrâri de cãtreCurtea Europeanã a Drepturilor Omului.

Reprezentanþii entitãþilor semnatare auinsistat în alocuþiunile þinute în cadrulconferinþei asupra importanþei diseminãrii deinformaþii juridice pertinente atât cãtrepublicul specializat, cât ºi cãtre cel general,pentru sensibilizarea opiniei publice ºi aautoritãþilor publice cu privire la importanþarespectãrii ºi garantãrii drepturilor omului.

Protocol de colaborareprivind promovarea drepturilor omului

Autor: Redacþia JurisClasor CEDOCategorie: Noutãþi drepturile omului

195JurisClasor CEDO – Octombrie 2011

NOIEMBRIE 2011NOIEMBRIE 2011NOIEMBRIE 2011NOIEMBRIE 2011NOIEMBRIE 2011

JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

196 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011 197

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2011

Cauza Andrei Iulian Roşca împotriva României – Renunţarea inculpatului la cererea de ascultare a unor martori şi înlăturarea motivată de către instanţă a depoziţiei unor martori ce şi-au schimbat declaraţiile nu au încălcat dreptul la un proces echitabil ....... 199 Autor: Victor Constantinescu Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fi informat asupra

acuzației în materie penală implică nu numai faptele materiale, ci şi calificarea juridică ........................................................................................................................... 203 Autor: Victor Constantinescu

Jurisprudenţa CEDO privind stocarea datelor cu caracter personal. Evidențele poliției

judiciare și Sistemul Informatic Schengen (SIS) ............................................................ 206 Autor: Victor Constantinescu

198 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

199JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Etapa urmãrii penaleÎn data de 9

ianuarie 2002,mai multe echipeale poliþiei s-auprezentat inopi-nat la domiciliulr ec laman tu lu ipentru efectuareaunei percheziþii.

În urma acesteia, poliþia a descoperit într-unºifonier 37 de sãculeþe care conþineauheroinã ºi 4.500.000 ROL. Conformdeclaraþiilor reclamantului, cele 37 desãculeþe gãsite de cãtre poliþie eraudestinate pentru uzul sãu propriu. Poliþiºtiiar mai fi rãmas la locuinþa reclamantului, unimobil de mai mult etaje, ºi au fãcut zgomot,atrãgând diverºi curioºi din cartier. Totodatã,un ofiþer de poliþie ar fi rãspuns la apelurile

primite de cãtre reclamant pe telefonulmobil, ºi, sub diferite pretexte, ar fi cerutinterlocutorilor sã vinã de urgenþã la imobilulrespectiv. La venirea acestora, ar fi fostaduºi cu forþa la postul de poliþie, unde, subameninþarea urmãririi penale pentruconsumul de droguri, ar fi fost obligaþi sãdeclare cã reclamantul le-ar fi vândutdroguri. Poliþiºtii ar fi dictat depoziþiile princare se admitea cã martorii îl cunoºteau pereclamant ca traficant ºi consumator dedroguri în cartier.

Conform Guvernului, în timp ce poliþiºtipercheziþionau domiciliul reclamantului,acesta a fost apelat pe telefonul mobil demai multe persoane care ar fi vorbit cupoliþiºtii ºi cu care s-au întâlnit ulterior.Aceste persoane ar fi indicat cã suntconsumatori de droguri ºi cã s-au întâlnit cureclamantul pentru a obþine droguri.

Cauza Andrei Iulian Roºca împotriva României – Renunþareainculpatului la cererea de ascultare a unor martori ºi

înlãturarea motivatã de cãtre instanþã a depoziþiei unor martorice ºi-au schimbat declaraþiile nu au încãlcat dreptul la un

proces echitabil

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Hotãrâri importante

Curtea a apreciat în hotãrârea din 3 mai 2011275 pronunþatã în cauza Andrei Iulian Roºcaîmpotriva României cã prin declaraþia fãcutã de cãtre reclamant, prin intermediul avocatuluisãu, în faþa jurisdicþiei competente, cã nu înþelege sã îºi menþinã cererea de audiere a celordoi martori, acesta s-a expus în mod conºtient riscului unei condamnãri întemeiate pedeclaraþiile celor doi martori.

Curtea a observat, de asemenea, cã instanþele naþionale au înlãturat într-o manierã motivatãdeclaraþiile prin care unii martori au revenit asupra depoziþiilor anterioare. Trebuie subliniatcã nimic nu probeazã cã martorii au fost constrânºi de cãtre organele de cercetare penalãpentru a da declaraþiile respective. În special, Curtea noteazã cã niciunul dintre martoriirespectivi nu a depus plângere penalã la parchet pentru utilizarea violenþelor, ameninþãrilorsau a oricãror alte metode de constrângere în scopul strângerii probelor, infracþiunea fiindprevãzutã de dispoziþiile interne.

275 CEDO, Andrei Iulian Roºca c. României, nr. 37433/03 , hotãrârea din 3 mai 2011, cu cerere de trimitereîn faþa Marii Camere în curs.

200 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Tot în aceeaºi zi, 9 ianuarie 2002,organele de urmãrire penalã i-au audiat pereclamant, pe mama sa ºi pe alþi 9 martori.

În declaraþia sa din ziua respectivã,reclamantul a precizat cã banii care au fostdescoperiþi de cãtre organele de poliþie aufost obþinuþi de cãtre reclamant prinvânzarea neautorizatã de petarde în cursulsãrbãtorilor de iarnã; a precizat, de ase-menea, cã nu avea ocupaþie în perioadarespectivã ºi cã era consumator de droguri,dar nu se ocupa de trafic, dozele de heroinãfiind destinate consumului propriu.

Mama reclamantului a declarat cã nucunoaºte dacã fiul sãu era consumator sautraficant de droguri.

Martorul D.R. a indicat cã reclamantul i-avândut heroinã anterior; martorul a refuzatsã fie confruntat cu reclamantul, dar l-aidentificat pe acesta de pe planºele foto.Chemat la parchet ºi pe data de 15 februarie2002, ºi-a menþinut declaraþiile date anterior.

Martorii N.J., C.M., S.M., T.M., F.G., G.A.,M.F. ºi S.I. au declarat cã au cumpãratdroguri de la reclamant sau ºtiau cã acestavindea droguri în cartier. Mai mulþi dintremartori, refuzând confruntarea cu recla-mantul, l-au identificat pe reclamant dinplanºele foto.

Reclamantul, asistat de cãtre un avocat,a fost confruntat cu martorul S.I. La între-barea cu privire la cine era furnizorulmartorului de droguri, S.I. a rãspuns cã îidãdea bani reclamantului pentru a-i procuradroguri. Reclamantul a negat.

Pe baza tuturor acestor declaraþii, precumºi a probelor materiale adunate cu prilejulpercheziþiei, parchetul l-a trimis pe reclamantîn judecatã pentru consum ºi trafic dedroguri.

Procedura în faþa instanþelor dejudecatã

La Tribunalului Bucureþti au fost chemaþitoºi cei 9 martori, dintre care s-au prezentatdoar patru. S.I., S.M., T.M. ºi D.R. audeclarat cã îl cunoºteau pe reclamant cafiind consumator de droguri, ºi nu traficantde droguri. S.M., T.M. ºi D.R. au declarat

cã au fost constrânºi de organele decercetare penalã sã dea anumite declaraþii.

Avocatul reclamantului a declarat cã nuinsistã în audierea celorlalþi martori, care,deºi legali citaþi de cãtre instanþã, nu s-auprezentat. Acesta a solicitat numai admi-nistrarea probei cu înscrisuri ºi martoripentru a demonstra buna reputaþie areclamantului în societate, cerere admisã decãtre instanþã.

Tribunalul l-a condamnat pe reclamantpentru sãvârºirea infracþiunii de consum dedroguri, precum ºi pentru infracþiunea detrafic de droguri. Soluþia s-a fundamentat peprobele materiale, precum ºi pe declaraþiiledin timpul urmãririi penale, considerând cãretractarea ulterioarã a acestor declaraþii decãtre unii martori nu a fost justificatã.

Reclamantul, solicitând achitarea pentruinfracþiunea de trafic de droguri, a cerut Curþiide Apel audierea celor 5 martori ale cãrormãrturii au fost luate de cãtre organele decercetare penalã ºi care au servit la condam-narea sa de cãtre Tribunalul Bucureºti, fãrãca acesta din urmã sã-i audieze în moddirect pe cei 5 martori. Curtea de Apel i-acitat pe aceºtia ºi a refuzat audierea unuinou martor pentru a dovedi cã reclamantulera numai consumator. C.M., N.J. ºi G.A.au fost audiaþi, în prezenþa reclamantului ºiavocatului. Ei au negat cã ar fi cunoscutcalitatea de traficant al reclamantului ºi auretractat declaraþiile iniþiale. Doi dintremartori au susþinut cã poliþiºtii i-au bãtutpentru obþinerea declaraþiilor, iar unul a spuscã nu a scris el declaraþia, ci i-a fost datãdoar pentru a semna. Martorii F.G. ºi M.F.nu s-au prezentat ºi au fost citaþi cu mandatde aducere. Nici la termenul urmãtor nu s-auprezentat, iar avocatul reclamantului adeclarat cã nu insistã în audierea celor doimartori, însã a solicitat ca doi noi martori sãfie audiaþi de cãtre instanþã. Curtea de Apela respins aceastã cerere ca nefiindpertinentã, întrucât reclamantul nu aformulat-o în faþa tribunalului.

Curtea de Apel a reþinut vinovãþiareclamantului ºi cu privire la acuzaþia detrafic de droguri, având în vedere probele

201JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

materiale, dar ºi declaraþiile martorilor dateîn faþa organelor de cercetare penalã.Curtea de Apel a reþinut cã retractarea unormãrturii nu a fost justificatã ºi cã depoziþiileacestora în faþa Tribunalului nu eraupertinente, întrucât aceºtia nu au depusplângeri penale împotriva organelor decercetare penalã. Totodatã, a reþinut cã ladosar existã alte mãrturii, administrate întimpul urmãririi penale, ºi despre care aapreciat cã erau câºtigate cauzei.

Instanþa de recurs a confirmat deciziainstanºelor inferioare cu privire ladeclaraºiile martorilor. A mai adãugat cãcele 37 de sãculeºe de heroinã gãsite ladomiciliul reclamantului probeazã faptul cãse ocupa cu traficul de droguri, iar având învedere cã reclamantul nu avea ocupaþie lamomentul efectuãrii percheziþiei, banii gãsiþinu puteau proveni decât din traficul dedroguri.

Aprecierile Curþii europeneCurtea de la Strasbourg a reiterat faptul

cã mijloacele de probã trebuie administrate,în principiu, în faþa acuzatului în ºedinþãpublicã, în vedere dezbaterii contradictorii.Acest principiu suportã unele excepþii, darcare nu pot fi acceptate decât cu respec-tarea dreptului la apãrare; ca regulã gene-ralã, paragrafele 1 ºi 3 lit. d ale art. 6 impuna se acorda acuzatului posibilitateacorespunzãtoare ºi suficientã de a contestao mãrturie în acuzare ºi de a interogamartorul, la momentul luãrii mãrturiei sau laun moment ulterior.276

În speþã, Curtea a observat cã sentinþade condamnare se fundamenteazã de omanierã determinantã pe declaraþiilemartorilor date în timpul urmãririi penale.Curtea a mai precizat cu alte ocazii cã, înanumite circumstanþe, poate fi necesarpentru autoritãþile judiciare sã utilizezedeclaraþii din timpul instrucþiei preparatorii.În cazul în care acuzatul a avut posibilitateacorespunzãtoare ºi suficientã de a le

contesta, la momentul în care au fost fãcute,sau ulterior, utilizarea acestor declaraþii nuîncalcã prin ea însãºi art. 6 par. 1 ºi 3 lit. d.

Trebuie constatat cã în timpul urmãririipenale reclamantul nu a fost confruntatdecât cu unul dintre cei 9 martori a cãrormãrturie a fost folositã de cãtre tribunalpentru a-ºi fundamenta acuzaþia. Pe de altãparte, acest martor, precum ºi alþi ºase aufost audiaþi în ºedinþã publicã, în prezenþareclamantului ºi a avocatului, aceºtia avândposibilitatea de a adresa întrebãri martorilor.Simplul fapt cã martorii respectivi au revenitasupra declaraþiilor date în timpul urmãririipenale nu schimbã cu nimic faptul cã recla-mantul a avut posibilitatea corespunzãtoareºi suficientã de a interoga sau de a cereavocatului sã interogheze martorii în timpuldezbaterilor.

Cu privire la cei doi martori care au fostaudiaþi în timpul urmãririi penale, dar nu aufost audiaþi ºi în ºedinþã publicã, Curtea asubliniat cã avocatul reclamantului arenunþat în faþa Curþii de Apel la audierealor.

Sub acest aspect, Curtea a reiterat cã art.6 par. 1 ºi 3 nu împiedicã o persoanã sãrenunþe dupã bunul sãu plac, de o manierãtacitã sau expresã, la garanþiile consacratede aceste texte, între care ºi dreptul deobþine ascultarea unui martor; în egalãmãsurã, renunþarea trebuie sã fie, în oricecaz, neechivocã ºi sã nu atingã niciuninteres public important.277

În cauza de faþã, Curtea a apreciat cã prindeclaraþia fãcutã de cãtre reclamant, prinintermediul avocatului sãu, în faþa jurisdicþieicompetente, cã nu înþelege sã îºi menþinãcererea de audiere a celor doi martori,reclamantul s-a expus în mod conºtientriscului unei condamnãri întemeiate pedeclaraþiile celor doi martori. De altfel, avândîn vedere plenitudinea de jurisdicþie pe careo au instanþele de apel în materie penalã înRomânia, Curtea de Apel a fost pusã însituaþia de a rejudeca dosarul sub toate

276 CEDO, Lüdi c. Elveþiei, nr. 12433/86, hotãrârea din data de 15 iunie 1992.277 CEDO, Håkanssont ºi Sturesson c. Suediei, hotãrârea din 21 februarie 1990.

202 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

aspectele de fapt ºi de drept. Curtea arelevat cã declaraþiile celor doi martori erauataºate la dosarul cauzei de la primainstanþã, astfel cã atât reclamantul, cât ºiavocatul acestuia aveau cunoºtinþã de ele.Curtea deduce cã reclamantul, reprezentatîn faþa tribunalului de cãtre un avocat ales,era în mãsurã evalueze riscul care rezultadin decizia de a renunþa la citarea ºiaudierea martorilor despre care s-a fãcutvorbire.

Cu privire la decizia instanþelor de arespinge cererea avocatului de a audia doimartori suplimentari, Curtea nu a consideratcã se gãseºte într-o situaþie excepþionalã încare sã analizeze modul în care o instanþã

naþionalã a apreciat asupra admisibilitãþiiunei probe.278

Curtea a observat, de asemenea, cãinstanþele naþionale au înlãturat într-omanierã motivatã declaraþiile prin care uniimartori au revenit asupra depoziþiiloranterioare. Trebuie subliniat cã nimic nuprobeazã cã martorii au fost constrânºi decãtre organele de cercetare penalã pentru ada declaraþiile respective. În special, Curteaa notat cã niciunul dintre martorii respectivinu a depus plângere penalã la parchet pentruutilizarea violenþelor, ameninþãrilor sau aoricãror alte metode de constrângere înscopul strângerii probelor, infracþiunea fiindprevãzutã de dispoziþiile interne.

278 CEDO, Bricmont c. Belgiei, hotãrârea din 7 iulie 1989.

203JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

În hotãrârea pronun-þatã în cauza AdrianConstantin c. Ro-mâniei279, s-a reþinut cãprin rechizitoriul din 24aprilie 2000 al Parche-tului de pe lângã Tribu-nalul Brãila, recla-mantul a fost trimis în

judecatã pentru abuz în serviciu contraintereselor publice în formã calificatã. Eraacuzat cã ar fi transferat suma de 15.000$cãtre o societate canadianã în baza unuicontract încheiat între societatea admi-nistratã de cãtre reclamant din România ºisocietatea canadianã, fãrã ca acest contractsã fie definitiv. Tribunalul Brãila l-a achitatpe inculpat, soluþie menþinutã ºi în apel.

Curtea Supremã de Justiþie a casathotãrârile anterioare, apreciind cã sumeleau fost într-adevãr transferate în mod ilegal.În deliberãri, Curtea Supremã a apreciat cãnu a existat vinovãþie sub forma intenþiei dinpartea reclamantului, cã acesta a fãcutnumai o interpretare eronatã a documentelor

trimise de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat.În consecinþã, a decis sã schimbe înca-drarea juridicã în infracþiunea prevãzutã deart. 249 C.pen. - neglijenþa în serviciu. Înconsecinþã, l-a condamnat pe reclamant la1 an de închisoare cu suspendare ºi la platasumei de 15.000$ societãþii C. ºi a cheltuie-lilor de judecatã de 4 milioane de lei.

Analizând dacã procedura a fost echita-bilã, Curtea a reamintit cã echitatea uneiproceduri se apreciazã luând în considerareansamblul acesteia. Dispoziþiile paragrafului3 din art. 6 demonstreazã necesitatea de aavea o grijã deosebitã în notificarea acu-zaþiei persoanei interesate. Actul de acuzarejoacã un rol determinant în cadrul urmãririipenale: având în vedere semnificaþia sa,persoana vizatã este oficial informatã înscris de temeiul juridic ºi factual alinfracþiunilor care îi sunt imputate. Art. 6 par.3 recunoaºte acuzatului dreptul de a fiinformat nu numai asupra cauzei, adicã afaptelor materiale care îi sunt imputate ºi pecare se fundamenteazã acuzaþia, ci ºi acalificãrii juridice care a fost datã acestorfapte într-o manierã detaliatã.280

Cauza Adrian Constantin împotriva României - Dreptul de a fiinformat asupra acuzaþiei în materie penalã implicã nu numai

faptele materiale, ci ºi calificarea juridicã

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Hotãrâri importante

Actul de acuzare joacã un rol determinat în cadrul urmãririi penale: având în vederesemnificaþia sa, persoana vizatã este oficial informatã în scris de temeiul juridic ºi factual alinfracþiunilor care îi sunt imputate. Art. 6 par. 3 recunoaºte acuzatului dreptul de a fi informatnu numai asupra cauzei acuzaþiei, adicã în privinþa faptelor materiale care îi sunt imputate ºipe care se fundamenteazã acuzaþia, ci ºi a calificãrii juridice care a fost datã acestor fapteîntr-o manierã detaliatã.

Curtea nu trebuie sã aprecieze mijloacele pe care reclamantul le-ar fi folosit dacã ar fi avutposibilitatea sã dezbatã schimbarea încadrãrii juridice. Ea remarcã simplul fapt cã este plauzibilde susþinut cã aceste mijloace ar fi fost diferite celor folosite pentru contestarea încadrãriiiniþiale.

279 CEDO, Adrian Constantin c. României, nr. 21175/03, hotãrârea din 12 aprilie 2011.280 CEDO, Pélissier ºi Sassi c. Franþei, nr. 25444/94, CEDH 1999-II.

204 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Importanþa acestei dispoziþii trebuie sã fieapreciatã mai ales împreunã cu un drept maigeneral, acela al procesului echitabil careeste garantat de cãtre paragraful 1 al art. 6din Convenþie. În materie penalã, oinformare precisã ºi completã în privinþaacuzaþiilor aduse împotriva inculpatului ºi,prin urmare, calificarea juridicã pe carejurisdicþia ar putea sã o reþinã împotriva lui,este o condiþie esenþialã a unei proceduriechitabile.

Dispoziþiile art. 6 par. 3 lit. a din Convenþienu impun o formã particularã privind manieraîn care acuzatul trebuie sã fie notificat cuprivire la natura ºi cauza acuzaþiei ce-i esteadusã. În concluzie, existã o legãturã întretextele lit. a) ºi b) ale art. 6 par. 3 ºi dreptulde a fi informat despre natura ºi cauzaacuzaþiei, care trebuie privite în luminadreptului acuzatului de a-ºi pregãti propriaapãrare.

Cu privire la prima parte a plângeriireclamantului, Curtea a reamintit jurispru-denþa sa constatã în materia aprecieriiprobelor ºi a aspectelor de fapt, statuândcã acestea cad în competenþa jurisdicþiilorinterne, mai puþin în cazul în care erorile înaprecierea probelor ºi a aspectelor de faptar aduce atingere drepturilor ºi libertãþilorfundamentale garantate de Convenþie.281 Înspeþã, Curtea a apreciat cã evaluarea datãfaptelor de cãtre instanþa supremã nu estede naturã a atrage o încãlcare a art. 6 par.1 al Convenþiei.

Sub cel de-al doilea aspect al plângerii,Curtea nu a contestat dreptul pe care CurteaSupremã de Justiþie îl avea în temeiul art.334 C.pr.pen., de a schimba încadrareajuridicã cu care fusese sesizatã. Totuºi,trebuie observat cã acest drept era însoþitde garanþii procedurale în favoarea incul-patului. Potrivit dreptului intern, tribunalulcare apreciazã cã încadrarea juridicã datãfaptelor prin actul de trimitere în judecatãtrebuie sã fie schimbatã, trebuie sã invitepãrþile din proces sã-ºi prezinte observaþiilecu privire la acest subiect ºi sã indice

inculpatului faptul cã are dreptul sã cearãlãsarea la urmã a cauzei sau chiar sã cearãacordarea unui termen pentru a-ºi puteapregãti apãrarea.

În speþã, însã, numai dupã ce a intrat îndeliberãri - deci dupã închiderea dezbaterilor-, Curtea Supremã a procedat la schimbareaîncadrãrii juridice. Astfel, este evident cã eramult prea târziu pentru exercitarea dreptuluila apãrare.

Curtea a mai observat cã pentruinfracþiunea de abuz în serviciu contraintereselor publice în formã calificatã eranecesarã forma de vinovãþie a intenþiei. Or,pentru infracþiunea reþinutã ulterior, cea deneglijenþã în serviciu, era suficientã culpa.Curtea a notat cã forma vinovãþiei cu care aacþionat reclamantul nu a fost dezbãtutãniciodatã de pãrþile implicate; prin urmare,schimbarea încadrãrii juridice realizatã decãtre Curtea Supremã de Justiþie poate fiperceputã ca fiind o surprizã pentrureclamant.

Curtea a respins argumentul Guvernuluipotrivit cãruia eventuala încãlcare a dreptuluila apãrare a reclamantului a fost estompatãpentru cã schimbarea încadrãrii juridice avizat numai forma vinovãþiei. Curtea a maisubliniat cã nu trebuie sã apreciezemijloacele pe care reclamantul le-ar fi folositdacã ar fi avut posibilitatea sã dezbatãschimbarea încadrãrii juridice. Ea a remarcatsimplul fapt cã este plauzibil de susþinut cãaceste mijloace ar fi fost diferite celor folositepentru contestarea încadrãrii iniþiale.

Curtea a respins ºi argumentul Guver-nului potrivit cãruia schimbarea încadrãriijuridice realizatã de cãtre Curtea Supremãde Justiþie ar fi profitat reclamantului, pemotiv cã pedeapsa prevãzutã pentruinfracþiunea de neglijenþã în serviciu estemai micã. Curtea a constatat cu privire laacest aspect cã numai ca efect al decizieiCurþii Supreme reclamantul a fost condam-nat pentru prima oarã.

În concluzie, Curtea a constatat cã a fostadusã atingere dreptului reclamantul de a fi

281 CEDO, García Ruiz c. Spaniei, nr. 30544/96, CEDH 1999-I.

205JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

informat de o manierã detaliatã cu privire lanatura ºi cauza acuzaþiei ce-i era adusã, câtºi o atingere a dreptului de a dispune detimpul necesar pentru a-ºi pregãti apãrarea.

Notã:Art. 334 C.pr.pen. prevede obligaþia

instanþei sã punã în discuþie noua încadrarejuridicã ºi sã atragã atenþia inculpatului cãare dreptul sã cearã lãsarea cauzei mai laurmã sau eventual amânarea judecãþii,pentru a-ºi pregãti apãrarea.

Cu toate acestea, legiuitorul nu aprevãzut o sancþiune pentru nerespectareaobligaþiei de punere în discuþie a noiiîncadrãri, fiind în sarcina jurisprudenþei dea gãsi o sancþiune adecvatã acestei încãlcãria dreptului la apãrare.

Instanþa supremã282, împreunã cu alteinstanþe283, s-au oprit la sancþiunea nulitãþiirelative, reþinând cã existã o vãtãmare îndrepturile procesuale ale inculpatului numaiatunci când noua încadrare agraveazãrãspunderea penalã a inculpatului. Prinurmare, s-a apreciat cã, atunci cândschimbarea s-a fãcut din forma departicipaþie de autor în cea de complice,noua încadrare nu îi deschide noi cãi deapãrare ºi, ca atare, nu i-a putut cauza niciovãtãmare.284

Dupã pronunþarea hotãrârii rezumate maisus, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi-aschimbat jurisprudenþa sa anterioarã,statuând cã obligaþiile impuse de art. 334C.pr.pen. se referã la obligaþia instanþei dea pune în discuþia pãrþilor noua încadrare,procurorul ºi pãrþile urmând sã-ºi expunãconcluziile cu privire la necesitatea ºitemeiurile schimbãrii încadrãrii juridice,însãºi instanþa fiind datoare sã atragã atenþiaasupra consecinþelor acestei schimbãri ºi sãexplice drepturile inculpatului, ºi anume dea cere lãsarea cauzei mai la urmã sauamânarea judecãþii, pentru a-ºi pregãtiapãrarea în raport cu noua încadrare. Nuare relevanþã dacã schimbarea încadrãriijuridice priveºte o infracþiune mai uºoarã saumai gravã, deoarece în ambele cazuriinculpaþii sunt privaþi de posibilitatea de aformula o apãrare în raport cu noua eiîncadrare juridicã.285 Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie apreciazã cã dreptul inculpaþilorde a fi informaþi în detaliu cu privire la naturaºi cauza acuzaþiilor ce le erau aduse ºidreptul lor de a beneficia de suficient timpºi de facilitãþile necesare pregãtirii apãrãriilor au fost încãlcate, subzistând astfel încauzã nulitatea prevãzutã în art. 197 alin. 1ºi 4 C.pr.pen.

282 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia Penalã, decizia nr. 1778 din 14 martie 2005, www.scj.ro.283 Tribunalul Bucureºti – Secþia I-a Penalã, decizia nr. 987/R/2004 în Culegere de practicã judiciarã în

materie penalã 2000-2004, p. 918 – 923.284 Idem.285 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia Penalã, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011, www.scj.ro.

206 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Potrivit si-tuaþiei de faptreþinute deCurtea Euro-peanã a Drep-turilor Omuluiîn cauza

Khelili c. Elveþiei286, reclamanta, în urmaunui control al poliþiei efectuat în 1993, afost descoperitã având asupra sa o cartede vizitã care conþinea urmãtorul text:„Femeie frumoasã, rafinatã, în vârstã de 30de ani, aºteaptã un prieten pentru a ieºi laun pahar de vin din când în când sau pentrua ieºi în oraº. Telefon (…)”.

Potrivit reclamantei, dupã acest control,a fost înregistratã în evidenþele poliþiei dinGeneva ca fiind prostituatã. În noiembrie1993, Autoritatea Federalã pentru strãini apronunþat împotriva sa o interdicþie de arãmâne pe teritoriul Elveþiei. Aceasta a durattimp de 2 ani, pânã în 1995. Reclamanta acontestat întotdeauna cã s-ar fi prostituat.

Pe 26 mai 2005, într-o altã cauzã, recla-manta a fost condamnatã la o pedeapsã de20 de zile de închisoare, cu un termen deîncercare de 5 ani. Infracþiunile reþinute însarcina reclamantei au fost insulta ºi folo-sirea abuzivã a unei instalaþii de comunicaþii.

Deºi pe 15 iulie 2005, evidenþeleprivitoare la reclamantã au fost modificate,profesia acesteia fiind schimbatã în cea de„croitoreasã”, iar menþiunile de „servicii deescorting” ºi „racolaj” au fost ºterse,reclamanta a aflat la o datã ulterioarã cã

unele dintre aceste menþiuni au fost pãstrateîn baza de date, fiind ataºate dosarelor careau fost constituite de-a lungul timpului.Autoritãþile au refuzat ºtergerea acestor datedin motive de prevenþie a viitoarelor infrac-þiuni, menþionând cã cererea reclamantei deradiere a menþiunilor putea fi reexaminatãla expirarea termenului de încercare de 5ani.

Reclamanta s-a adresat ulterior instan-þelor, care au respins cererile acesteia,motivând cã este imposibil de a suprimaaceastã menþiune care a fost alãturatãdiferitelor dosare de anchetã, având învedere cã este chiar profesia reclamanteicare a generat acele anchete.

Curtea, amintind jurisprudenþa sa con-stantã în materie, a statuat cã stocarea decãtre o autoritate a datelor legate de viaþaprivatã a unui individ poate constitui o inge-rinþã în sensul art. 8 CEDO287, indiferentdacã datele sunt sau nu utilizate.288 Curteaa apreciat cã stocarea datelor cu privire laprofesia reclamantei constituie o ingerinþãîn viaþa privatã a acesteia, întrucât estevorba de o informaþie cu caracter personalraportatã la o persoanã determinatã saudeterminabilã.

Ulterior, Curtea a analizat ingerinþa,constatând cã existã o bazã legalã pentrustocarea datelor respective, precum ºi unscop legitim, ordinea publicã ºi prevenireasãvârºirii infracþiunilor.

Cu privire la analiza necesitãþii ingerinþei,Curtea a amintit principiile statuate în cauza

Jurisprudenþa CEDO privind stocarea datelor cu caracterpersonal. Evidenþele poliþiei judiciare ºi Sistemul Informatic

Schengen (SIS)

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Hotãrâri relevante

286 CEDO, Khelili c. Elveþiei, nr. 16188/07, hotãrârea din 18 octombrie 2011.287 CEDO, Leander c. Suediei, nr. 9248/81, hotãrârea din 26 martie 1987.288 CEDO, Amann c. Elveþiei, nr. 27798/95, hotãrârea din 16 februarie 2000.

207JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

S. ºi Marper c. Marii Britanii289, conformcãrora legislaþia internã trebuie sã prevadãgaranþii efective pentru a împiedica utilizareadatelor cu caracter personal care nu suntconforme cu exigenþele art. 8 din Convenþie.Necesitatea unor asemenea garanþii este cuatât mai pregnantã cu cât datele cu caracterpersonal sunt suspuse unei administrãriautomate, în special atunci când suntfolosite în scopuri poliþieneºti. Dreptul interntrebuie sã asigure cã astfel de date suntpertinente ºi neexcesive raportat lafinalitatea pentru care au fost înregistrate,ºi cã ele sunt conservate sub o formã carepermite identificarea persoanei atât timp câteste necesar pentru asigura finalitateapentru care au fost înregistrate.

Interesul persoanelor implicate ºi acolectivitãþii în ansamblu de a proteja datelecu caracter personal, ºi în special datelelegate de amprentele digitale ºi genetice,poate sã fie estompat de interesul legitimcare îl constituie prevenirea infracþiunilor.Totuºi, având în vedere caracterul intrinsecprivat al acestor informaþii, Curtea va trebuisã facã un examen riguros al tuturor mãsu-rilor luate de cãtre stat pentru a autorizaconservarea ºi utilizarea unor astfel de date,fãrã consimþãmântul persoanei interesate.

Dupã aceastã analizã generalã a princi-piilor aplicabile în cauzã, Curtea a subliniatcã înregistrarea ca „prostituatã” a recla-mantei în evidenþele poliþiei, în anul 1993,ridicã o problemã serioasã, întrucât aceastãmenþiune a fost pãstratã pe o perioadã înde-lungatã de timp. Astfel, aceastã ingerinþã îndreptul protejat de art. 8 nu poate fi justificatãdecât de existenþa unor circumstanþe parti-culare ºi susþinute de argumente convin-gãtoare.

Având în vedere cã menþiunea privindprofesia reclamantei poate vãtãma reputaþiaacesteia, Curtea a considerat cã aceastaavea interes de a cere suprimarea ei.

Curtea a observat cã reclamanta a fostînregistratã ca prostituatã numai în temeiulcãrþilor de vizitã gãsite de cãtre poliþie cuocazia controlului. Chiar instanþele naþionaleau constatat cã aceastã menþiune a fost înmod corect ºtearsã, întrucât reclamanta afost numai suspectatã de practicareaprostituþiei, nefiind niciodatã stabilit în modclar cã reclamanta ar fi sãvârºit aceastãinfracþiune. Curtea, deºi a admis în principiucã o mãsurã de conservare a datelor legatede viaþa privatã pe motiv cã persoana poaterecidiva este proporþionalã, în speþã,acuzaþia de prostituþie este consideratã vagãºi generalã ºi nu este susþinutã de fapteconcrete.

Curtea a considerat cã simplul fapt alcondamnãrii reclamantei pentru insultã ºifolosirea abuzivã a unei instalaþii de comu-nicaþii nu creeazã o legãturã de cauzalitatepentru pãstrarea în continuare a menþiunii.

Curtea, deºi a declarat cã nu subesti-meazã importanþa prevenirii eficace a crimi-nalitãþii, a acordat o importanþã deosebitãprezumþiei de nevinovãþie într-o societatedemocraticã ºi nu ar putea accepta cãmenþinerea informaþiei de „prostituatã” caprofesie a reclamantei rãspunde unei nevoisociale imperioase, atâta timp cât recla-manta nu a fost niciodatã condamnatãpentru practicarea prostituþiei.

Din cauza rezumatã mai sus, dar ºi dinhotãrârea Marii Camere în cauza S. ºiMarper c. Marii Britanii, putem extrageelementele pe care Curtea le analizeazãpentru a decide dacã existenþa unui anumitregistru de stocare a datelor cu caracterpersonal atrage o încãlcare a art. 8 dinConvenþie.

În primul rând, Curtea va determina dacãinformaþia stocatã aduce vreo atingere vieþiiprivate a individului. S-a statuat cã informaþiicum ar fi cele legate de nume, sex, orientaresexualã, starea de sãnãtate, identitateaetnicã, amprentele ºi profilul ADN intrã încadrul noþiunii de „viaþã privatã” ºi, prinurmare, sub protecþia art. 8 din Convenþie.

289 CEDO, S. ºi Marper c. Marii Britanii, cererile nr. 30562/04 ?i 30566/04, hotãrârea din 4 decembrie 2008[MC].

208 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Analiza proporþionalitãþii vizeazã înspecial aspecte legate de durata de stocarea acestor date, temeiul care a dus laînregistrarea acelor date (hotãrâre decondamnare, anchetã a poliþiei finalizatã cuo achitare etc.), caracterul automat deprocesare a datelor, persoanele sauautoritãþile care au acces la baza de date,precum ºi posibilitatea individului de a cereînlãturarea din baza de date a informaþiilorstocate. O atenþie deosebitã o acordãCurtea prezumþiei de nevinovãþie, amintindcã o asemenea înregistrare existentã dupãdata achitãrii definitive poate exprima undubiu asupra vinovãþiei persoaneirespective, ceea ce ar aduce o încãlcare aart. 6 parag. 2 din Convenþie.

Cu privire la durata de stocare a datelor,Curtea a considerat cã o perioadã de 30 deani de stocare a datelor reclamatului într-unregistru naþional al celor care au comisinfracþiuni sexuale este conformã cu art. 8din Convenþie, atâta timp cât reclamantul areposibilitatea efectivã de a accede la oprocedurã judiciarã independentã care sãanalizeze justificarea stocãrii datelor, analizãcare se realizeazã conform unor criteriiprecise.290

Schema care a fost creatã de Curte esteobservatã ºi prin reglementarea SistemuluiInformatic Schengen (SIS), care permiteautoritãþilor sã aibã acces, printr-o procedurãde cãutare automatã, la alertãrile realizateîn legãturã cu persoane ºi mãrfuri, în scopulcontroalelor la frontierã ºi al altor controalede poliþie ºi vamale.291

Datele care pot fi stocate în SIS sunt292:(a) numele ºi prenumele, orice alte numede împrumut eventual înregistrate separat;(b) semne fizice particulare, obiective ºi carenu se schimbã;(c) iniþiala celui de-al doileaprenume; (d) data ºi locul naºterii; (e) sexul;(f) cetãþenia; (g) dacã persoanele respective

sunt înarmate; (h) dacã persoanelerespective sunt violente; (i) motivul pentrucare s-a fãcut alertarea; (j) mãsurile caretrebuie adoptate. Aceste date sunt introdusede cãtre una dintre pãrþile contractante laconvenþie, iar rãspunderea pentrucorectitudinea datelor este purtatã de statulcare introduce datele. Mai mult, numaipartea contractantã care a introdus datelepoate sã le modifice sau sã le ºteargã dinsistem.

Cu privire la modalitatea de pãstrare adatelor, acestea sunt pãstrate numai atâttimp cât este necesar pentru atingereascopului pentru care au fost furnizate.293

Statul care a introdus respectivele date esteobligat sã revizuiascã necesitatea stocãriidatelor cu caracter personal, însã fãrãdepãºirea termenului de 3 ani sau de 1 an,în funcþie de datele introduse.

În ceea ce priveºte posibilitateapersoanelor interesate de a cere ºtergereadatelor, art. 111 alin. 1 din ConvenþiaSchengen prevede cã orice persoanã poateintroduce o acþiune în instanþele judecã-toreºti sau la autoritatea competentãconform legislaþiei interne pentru corectarea,ºtergerea sau obþinerea de informaþii saupentru obþinerea de compensaþii în legãturãcu o alertã care o priveºte.

În legãturã cu acest ultim aspect s-apronunþat Curtea Europeanã a DrepturilorOmului în cauza Dalea c. Franþei294.Reclamantului, cetãþean român, i-a fostinterzisã intrarea în Germania pe motiv cãexista din partea Franþei o înregistrare în SIScu privire la refuzul de intrare pe teritoriulSchengen. Înregistrarea a fost realizatã dinmotive de siguranþã publicã, reclamantulavând acces la o procedurã administrativãºi ulterior la o instanþã administrativã, carei-a respins solicitarea de ºtergere ainformaþiei, fãrã însã a preciza motivulconcret pentru care a fost înregistrat.

290 CEDO, Bouchacourt c. Franþei, nr. 5335/06, hotãrârea din 17 decembrie 2009.291 Art. 92 alin. 1 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985.292 Art. 94 alin. 3 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen.293 Art. 112 din Convenþia de punere în aplicare a acordului Schengen.294 CEDO, Dalea c. Franþei, nr. 965/07, decizia din data de 2 februarie 2010.

209JurisClasor CEDO – Noiembrie 2011

Curtea a reafirmat jurisprudenþa sa con-stantã conform cãreia deciziile privitoare laintrarea strãinilor, sejurul acestora precumºi expulzarea lor nu intrã sub noþiunea decontestaþie asupra drepturilor sau obligaþiilorcu caracter civil ºi nici în spectrul acuzaþieipenale. Prin urmare, Curtea nu a analizatprocedura pe tãrâmul art. 6 par. 1, ci dinperspectiva proporþionalitãþii mãsurii cu art.8 din Convenþie.

Curtea a ajuns la concluzia cã recla-mantul a beneficiat de un control al mãsuriiîn litigiu295, în primul rând la autoritateaadministrativã ºi ulterior la instanþa decontencios administrativ, în cadrul unuirecurs pentru exces de putere. Instanþaeuropeanã a considerat cã, deºi recla-mantului nu i s-a oferit posibilitatea de acombate motivele concrete ale înregistrãriilui în baza de date, a luat la cunoºtinþã detoate celelalte date care îl priveau ºi careerau înregistrate, precum ºi de autoritateacare a solicitat înscrierea ori de faptul cãaceastã înscriere se fundamenta pe motivece þineau de siguranþa naþionalã.

Faþã de aceastã concluzie a Curþii de laStrasbourg, în condiþiile în care niciautoritatea administrativã ºi nici instanþa de

contencios nu au putut lua cunoºtinþã demotivele concrete pentru care a fost creatãacea înregistrare, ne putem întreba undesunt garanþiile împotriva arbitrariuluirecunoscute de cãtre Curte când vine vorbade mãsurile luate în vederea asigurãriisiguranþei naþionale. În definitiv, deºi existão autoritate judiciarã independentã, nuexistã în opinia noastrã o analizã asuprajustificãrii înregistrãrii, pentru cã o asemeneaanalizã implicã tocmai cunoaºtereamotivelor concrete pentru care aceaînregistrare a fost fãcutã.

În cauza citatã, Curtea a amintit cã statelese bucurã de o importantã marjã deapreciere în ceea ce priveºte mijloacele princare se asigurã garanþiile împotriva arbi-trariului la care ar putea fi supusã o persoanã(a contrario, C.G. ºi alþii c. Bulgariei, 24aprilie 2008, nr. 1365/07, par. 45 ºiurmãtoarele), iar imposibilitatea recla-mantului de a avea acces personal laintegralitatea informaþiilor pe care le solicitanu ar putea, per se, sã dovedeascã faptulcã ingerinþa nu era justificatã din perspectivacerinþelor securitãþii naþionale (mutatismutandis, Leander c. Suediei, par. 66).

295 A contrario, a se vedea cauza Rotaru c. României, nr. 28341/95, hotãrârea din 4 mai 2000, par. 60.

210 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

211JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

DECEMBRIE 2011DECEMBRIE 2011DECEMBRIE 2011DECEMBRIE 2011DECEMBRIE 2011

212 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

JurisClasor CEDO – Decembrie 2011 213

Cuprins

Anul I (2011)

JurisClasor CEDO - Decembrie 2011

Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011 – Motivarea corespunzătoare a prelungirii sau menţinerii arestării preventive ............... 215 Autor: Victor Constantinescu Obligaţia statului de a proteja dreptul la viaţă al persoanei aflate în custodia sa - cauza Predică împotriva României ................................................................................ 218 Autor: Cristina Bunea

214 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

215JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

În cadrul situaþiei de fapt296, Curtea areþinut cã reclamantul, un fost director devânzãri la o societate de furnizare a energieielectrice cu capital de stat, a fost urmãritpenal împreunã cu alte 20 de persoane înlegãturã cu sãvârºirea de infracþiuni denaturã economicã privind procedura deachiziþii publice desfãºurate în mod nelegal.

În data de 8 aprilie 2005, acesta împreunãcu alþi 4 acuzaþi au fost aduºi în faþaTribunalului Timiº cu propunere de arestarepreventivã. Procurorul a precizat cã recla-mantul a încercat sã compromitã uneleprobe, dupã demararea urmãririi penaleîmpotriva directorului general al societãþii.

Toþi cei aduºi în faþa instanþei au fostinformaþi cu privire la acuzaþiile care le erau

aduse ºi le-au fost luate declaraþii care aufost consemnate. De asemenea, avocaþiiacestora au avut cuvântul, prezentândfiecare argumentele apãrãrii, fiecare inculpatavând ulterior ultimul cuvânt.

Dupã analiza tuturor probelor ºi argu-mentelor, Tribunalul a admis printr-o înche-iere propunerea procurorului de arestarepreventivã. Motivele pentru care a fostadmisã propunerea au fost urmãtoarele:faptul cã pedeapsa prevãzutã de lege pentruinfracþiunile presupuse a fi sãvârºite era maimare de 4 ani, inculpaþii au abuzat de funcþiapublicã în care fuseserã învestiþi, valoareamare a daunelor pecuniare ºi faptul cãinculpaþii încercaserã sã contrafacã mijloacede probã. Sub acest ultim aspect, Tribunalula reþinut cã, dupã începerea urmãririi penale,inculpaþii au încercat sã contrafacã minuteale întâlnirilor comisiei de evaluare aofertelor de achiziþii publice. Curtea de Apela menþinut decizia cu aceleaºi argumente.

Starea de arest preventiv a fost prelungitãîn mod succesiv pânã la data de 20 iulie2005. În data de 8 august 2005, procurorula emis un rechizitoriu pe cuprinsul a 190 de

Cauza Erimescu împotriva României, decizie de inadmisibilitatedin 18 ianuarie 2011 – Motivarea corespunzãtoare a prelungirii

sau menþinerii arestãrii preventive

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Chiar ºi în condiþiile care unele dintre deciziile care au menþinut arestarea preventivã areclamantului au repetat motivele deciziilor anterioare, Curtea a observat cã aceste deciziiau fost pronunþate într-un interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni. Nu poate fi consideratcã motivarea iniþialã ar fi devenit lipsitã de relevanþã în aceastã perioadã de timp.

Cu privire la diligenþa manifestatã de cãtre autoritãþi, Curtea a observat cã ancheta a fostde o complexitate considerabilã, având în vedere natura infracþiunilor, numãrul persoaneloracuzate, procedura complexã de strângere a probelor ºi mãsurile speciale legate decriminalitatea organizatã. Mai mult, ancheta a devenit din ce în ce mai complexã pe parcursulei, fiind necesare noi audieri, confruntãri între inculpaþi ºi adunarea de informaþii de la toatesocietãþile private implicate în furnizarea de bunuri.

296 CEDO, Erimescu c. României, nr. 33762/05, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011.

216 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

pagini, bazat pe probele conþinute în 29 dedosare, având fiecare în jur de 400 depagini, care priveau urmãrirea penalã a 44de persoane, angajaþi ai societãþii publice,precum ºi ai altor 4 societãþi private, furnizoride bunuri care se presupune cã au fostcumpãrate cu nerespectarea legislaþieiachiziþiilor publice.

Arestarea preventivã a durat ºi dupãtrimiterea în judecatã, pânã în data de 18octombrie 2005, când Curtea de Apel acasat încheierea de menþinere a stãrii dearest din cauza unei neregularitãþi proce-durale. Reclamantul a fost eliberat în ziuarespectivã.

În cauzã, detenþia provizorie a recla-mantului a durat din data de 7 aprilie pânãpe 8 octombrie 2005, prin urmare un totalde 6 luni ºi 11 zile. Având în vedere com-plexitatea cauzei, durata nu a pãrut la primavedere excesivã.297 În orice caz, Curtea averificat dacã instanþele naþionale au pre-zentat motive relevante ºi suficiente pentrujustifica detenþia provizorie a reclamantuluipentru întreaga perioadã.

Curtea a notat cã detenþia provizorie areclamantului a fost dispusã de cãtreautoritãþile legal competente ºi în cadrulintervalelor prescrise de lege, pentruurmãtoarele motive: (i) bãnuiala legitimã cãreclamantul a sãvârºit infracþiunile de carea fost acuzat; (ii) reclamantul a încercat sãcompromitã probele, dupã începereaurmãririi penale. Prin urmare, în luminapropriilor declaraþii ale reclamantului în faþaorganelor de urmãrire penalã, Curtea aacceptat cã instanþele naþionale aveaumotive suficiente sã creadã cã exista un riscreal, ca, dacã era eliberat, reclamantul sã fiîncercat din nou sã compromitã probele sausã influenþeze martorii.

Chiar ºi în condiþiile care unele dintredeciziile care au menþinut arestarea preven-tivã a reclamantului au repetat motiveledeciziilor anterioare, Curtea a observat cãaceste decizii au fost pronunþate într-un

interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni.Nu poate fi considerat cã motivarea iniþialãar fi devenit lipsitã de relevanþã în aceastãperioadã de timp.

În continuare, Curtea s-a declarat mulþu-mitã de modul în care instanþele naþionaleau analizat necesitatea menþinerii arestãriipreventive, acestea nu s-au folosit demotivãri stereotipe.298 Deciziile menþionateanalizeazã în detaliu suspiciunile existentefaþã de fiecare inculpat cu privire la infracþiu-nile imputate, incluzând ºi încercãrile de acompromite probele, precum ºi referiri laprobele pe care se bazeazã suspiciunile.

Prin urmare, Curtea a considerat cãmotivele oferite pentru arestarea preventivãa reclamantului au fost relevante ºi sufi-ciente.

Cu privire la diligenþa manifestatã de cãtreautoritãþi, Curtea a observat cã ancheta afost de o complexitate considerabilã, avândîn vedere natura infracþiunilor, numãrulpersoanelor acuzate, procedura complexãde strângere a probelor ºi mãsurile specialelegate de criminalitatea organizatã. Mai mult,ancheta a devenit din ce în ce mai complexãpe parcursul ei, fiind necesare noi audieri,confruntãri între inculpaþi, adunarea deinformaþii de la toate societãþile privateimplicate în furnizarea de bunuri.

Aºadar, Curtea a ajuns la concluzia cãautoritãþile au acþionat cu diligenþa necesarãîn instrumentarea dosarului. Astfel, rechizi-toriul a fost întocmit la 4 luni de la momentularestãrii preventive a reclamantului, iar dupãce a fost trimis în judecatã, audierile au avutloc la intervale rezonabile.

Notã:Decizia rezumatã mai sus aduce în

discuþie o problemã actualã din practicajudiciarã românã, respectiv motivareaîncheierilor de menþinere sau de prelungirea arestãrii preventive ºi tiparul care seobservã de la o încheiere la urmãtoarea. Înacord cu opinia practicienilor299, ºi în

297 În sens contrar, a se vedea Tiron c. României, cererea nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009.298 În sens contrar, a se vedea Calmanovici c. României, cererea nr. 42250/02, hotãrârea din 1 iulie 2008.299 Cristina Rotaru, Jurisprudenþa CEDO ºi arestarea preventivã, în Curierul Judiciar nr. 9/2010.

217JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

dezacord cu opinia teoreticienilor300, con-siderãm cã aceste repetiþii sunt inevitabile,din cauza timpului relativ scurt dintreîncheieri precum ºi a obligaþiei de rezervãce incumbã judecãtorului anterior sentinþeipe fond.

Din decizia Curþii de mai sus am puteaextrage cã problema nu este reprezentatãde repetarea în sine a motivãrilor, ci de aanaliza dacã ele cu adevãrat mai subzistãde la o menþinere la urmãtoarea, dacã maisunt relevante. Altfel spus, repetarea moti-velor nu echivaleazã în mod necesar cu lipsaunei motivãri în concret a prelungirii arestãriipreventive, mai ales atunci când momentuldispunerii arestãrii preventive este relativapropiat cu cel al prelungirii/menþinerii.

Cauza de faþã se distinge de hotãrârilepronunþate în cauzele Calmanovici c.României ºi Jiga c. României301 întrucâtîn cauzele respective jurisdicþiile interne s-aumulþumit cu reluarea motivelor din Codul deprocedurã penalã ºi cu adãugarea în modgeneric a motivului care þinea de bunadesfãºurare a anchetei penale. În hotãrârearedatã mai sus instanþele naþionale au fãcutreferiri concrete la funcþia inculpatului,prejudiciul mare generat de sãvârºireainfracþiunii, precum ºi la o încercare de

alterare a mijloacelor de probã care poatenaºte prezumþia cã, în ipoteza punerii înlibertate, inculpatul ar încerca din nou sãcompromitã probele sau sã influenþezemartorii.

Cu privire la durata arestãrii preventive,cauza trebuie pusã în antitezã cu Tiron c.României302 unde reclamantul a fost arestatpreventiv timp de 1 an, 5 luni ºi 3 sãptãmânipentru infracþiuni fals, delapidare ºi evaziunefiscalã. Curtea a reproºat atunci cã in-stanþele naþionale nu au motivat în ce ma-nierã, odatã cu trecerea timpului, recla-mantul ar mai constitui un pericol pentruordinea publicã sau pentru ancheta penalã.Mai mult, Curtea a fost uimitã în modparticular cã refuzul instanþelor naþionale dea a-l elibera pe inculpat s-a întemeiat pemotivarea cã acesta nu ar fi recunoscutanumite fapte în timpul urmãrii penale.Curtea a apreciat cã asemenea motive nunumai cã nu pot justifica privarea delibertate, ci aduc atingere dreptului la tãcereºi de a nu contribui la propria incriminare.Aºadar, concluzia Curþii a fost cã instanþelenaþionale nu au prezentat motive pertinenteºi suficiente pentru a justifica necesitateamenþinerii reclamantului în arest preventiv.

300 Radu Chiriþã, Notã la decizia Jiga c. României în Curierul Judiciar, nr. 4/ 2010.301 CEDO, Jiga c. României, nr. 14352/04, hotãrârea din 16 martie 2010.302 CEDO, Tiron c. României, nr. 17689/03, hotãrârea din 7 aprilie 2009.

218 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

Rezumândhotãrârea pro-nunþatã îndata de 7iunie 2011 încauza Pre-dicã împo-triva Româ-

niei303, arãtãm cã plângerea a fost formulatãde dl. Ion Predicã în numele fiului sãu,Marian Predicã, decedat la data de 5 octom-brie 2003, în timp ce se afla în penitenciar.

Astfel, la data de 20 martie 2000, MarianPredicã a fost arestat preventiv pentrusãvârºirea infracþiunii de furt calificat, iar ladata de 11 septembrie 2003 a fost transferatla Penitenciarul Rahova. Investigaþiilemedicale au concluzionat cã acesta eraclinic sãnãtos ºi nu prezenta simptomele

vreunei boli cronice sau acute la dataîncarcerãrii sau pe parcursul detenþiei.

În dimineaþa zilei de 1 octombrie 2003,ora 10:15, gardienii au fost anunþaþi decolegii din camera de deþinere ai fiului recla-mantului despre faptul cã acesta începusebrusc sã tremure ºi îºi pierduse cunoºtinþa.Marian Predicã a fost dus imediat, ora 10:27,la cabinetul medical al penitenciarului, iarapoi la ora 10:40, la Penitenciarul - SpitalBucureºti - Rahova. La ora 11:15, acesta afost internat în stare de comã la SpitalulUniversitar de Urgenþã Bucureºti. La inter-nare, doctorii nu au identificat urme de trau-matism cranian sau vertebral. Fiul recla-mantului nu a mai ieºit din comã, iar la datade 5 octombrie 2003, ora 13:30, a decedat.

Certificatul constatator al morþii ºi raportulde necropsie preliminar au stabilit cã

Obligaþia statului de a proteja dreptul la viaþã al persoaneiaflate în custodia sa - cauza Predicã împotriva României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Hotãrâri importante

Lipsa unei anchete efective ºi aprofundate capabile sã ducã la lãmurirea circumstanþelordecesului unei persoane aflate în custodia statului, la identificarea ºi, dacã se impune, lapedepsirea celor responsabili, încalcã prevederile articolului 2 (dreptul la viaþã) sub aspectmaterial ºi procedural ºi ale articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenþia Europeanãa Drepturilor Omului.

În esenþã, Curtea a constatat încãlcarea de cãtre statul român a articolului 2, sub aspectmaterial ºi procedural, ºi a articolului 13 din Convenþie. Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre,Curtea a apreciat cã nu poate fi consideratã ca fiind efectivã o anchetã care a durat ºapteani, procedura internã fiind încã pendinte, iar împrejurãrile decesului fiului reclamantului,deþinut în penitenciar, nu au fost clarificate, persoanele responsabile nu au fost identificate ºiautoritãþile nu au oferit un remediu cu privire la deces, fiind împiedicat accesul reclamantuluila instanþa civilã pentru a obþine eventuale despãgubiri.

Importanþa desfãºurãrii unei anchete efective în cazul decesului unei persoane aflate încustodia statului rezidã din obligaþia statelor de a proteja dreptul la viaþã al persoanelor aflatesub jurisdicþia lor prin stabilirea cadrului legal pentru a preveni, respectiv a sancþiona, comitereade infracþiuni contra vieþii. Organele de urmãrire penalã au obligaþia de a stabili din oficiufaptele ºi împrejurãrile cauzei, precum ºi persoana fãptuitorului, potrivit principiilor statuateîn articolele 1 – 4, respectiv în articolele 200 ºi 202 din Codul de procedurã penalã.

303 CEDO, cauza Predicã c. României, hotãrârea din data de 7 iunie 2011, cererea nr. 42344/07.

219JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

moartea lui Marian Predicã a fost violentãºi s-a datorat hemoragiei, consecinþa unuitraumatism cranio–cerebral ºi facial, cufractura oaselor nazale, echimoze ºiexcoriaþii. Leziunile traumatice au putut fiproduse cu una pânã la trei zile anterior dateiinternãrii în spital, prin lovire cu corp dur înregiunea facialã urmatã de cãdere ºi lovirede plan dur. Între leziunile traumaticecerebrale ºi deces existã o legãturã directãde cauzalitate. Aceste concluzii au fostconfirmate de raportul medico-legal final,menþionându-se în plus cã leziunile cere-brale necesitau tratament de specialitateaplicat precoce.

Din concluziile completãrii raportuluimedico-legal, a rezultat cã Marian Predicãa prezentat la data decesului multiple leziunitraumatice, fracturã de oase nazalã cuînfundare ºi hemoragie. Având în vederemorfologia ºi topografia leziunilor trauma-tice, s-a apreciat cã nu se poate excludeproducerea tuturor leziunilor în acelaºicontext, printr-un mecanism de cãdere ºilovire de plan dur, cu câteva zile anteriordatei decesului, posibil prin lovire de un patmetalic în cadrul unei crize comiþiale deetiologie epilepticã, aºa cum a rezultat dindatele de anchetã. Din documentaþia avutãla dispoziþie nu au rezultat deficienþe înacordarea asistenþei medicale.

Comisia de Avizare ºi Control a INMLBucureºti a avizat raportul de autopsie, darnu a aprobat completarea la raport, fãrã aoferi explicaþii.

Comisia Superioarã Medico - Legalã aaprobat raportul de autopsie, precizând cãse exclude producerea leziunilor traumaticenumai prin cãdere în timpul unei crizeepileptice.

În vederea stabilirii circumstanþelor dece-sului lui Marian Predicã, parchetul militar aefectuat acte premergãtoare cu privire lacomiterea de infracþiuni de cãtre gardieniide penitenciar însãrcinaþi cu supraveghereadeþinuþilor. Au fost audiaþi gardienii care aufost de serviciu în perioada deþinerii fiuluireclamantului la Penitenciarul Rahova,precum ºi colegii din camera de deþinere ai

acestuia, care au declarat cã nu au existatincidente care sã necesite luarea unormãsuri de imobilizare ºi nici nu au observaturme de violenþã pe faþa deþinutului. Doarunul dintre colegii de camerã ai lui MarianPredicã a declarat cã a auzit cã acesta ar fifost bãtut de “mascaþi”.

Procurorul militar a dispus neîncepereaurmãririi penale faþã de gardienii depenitenciar ºi a dispus trimiterea cauzei laprocurorul civil spre competentã soluþionarecu privire la colegii din camera de deþinereai fiului reclamantului. Rezoluþia a fostconfirmatã de procurorul ierarhic superior.

Tribunalul Bucureºti a admis plângereaîmpotriva rezoluþiei, formulatã de reclamant,ºi a dispus trimiterea cauzei la procuror învederea efectuãrii de cercetãri sub aspectulinfracþiunii prevãzute de articolul 174 C.pen.,considerând cercetarea penalã ca fiindincompletã. Sentinþa a fost menþinutã înrecurs.

În ceea ce priveºte cercetãrile privindcolegii din camera de deþinere ai fiuluireclamantului, procurorul a dispusneînceperea urmãririi penale. Rezoluþia afost infirmatã de procurorul ierarhic superior,iar cercetãrile au fost continuate. Au fostaudiaþi deþinuþii, colegi de camerã ai fiuluireclamantului, precum ºi alte persoane.Aceºtia au declarat cã Marian Predicã nu afost supus violenþelor. O parte din cei audiaþiau arãtat cã fiul reclamantului a suferit ocrizã de epilepsie în urma cãreia s-a lovitde patul metalic. Drept urmare, s-a dispusneînceperea urmãririi penale, concluzio-nându-se cã decesul a fost consecinþa uneiautoaccidentãri produse în condiþiile uneicrize comiþiale de etiologie epilepticã.Rezoluþia a fost menþinutã de procurorulierarhic superior.

Tribunalul Bucureºti a admis plângereaîmpotriva rezoluþiei formulatã de reclamant,a desfiinþat rezoluþia ºi a dispus trimitereacauzei la procuror în vederea completãriiprobatoriului cu vizionarea înregistrãrilorvideo din incinta penitenciarului, audiereaaltor persoane indicate în raportul AmnestyInternational cu privire la decesul lui Marian

220 JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

Predicã, precum ºi pentru identificarea altordocumente medicale anterioare încarcerãriiºi din timpul perioadei de deþinere. Sentinþaa fost menþinutã în recurs.

Procurorul a dispus începerea urmãririipenale in rem sub aspectul sãvârºiriiinfracþiunii prevãzute de articolul 183 C.pen.La momentul pronunþãrii hotãrârii Curþii,urmãrirea penalã nu era finalizatã.

Faþã de situaþia de fapt expusã, recla-mantul s-a adresat Curþii invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin articolul 2 ºiarticolul 13 din Convenþie.

În hotãrârea pronunþatã, având în vedereprevederile art. 2 din Convenþie, Curtea areiterat principiile consacrate în juris-prudenþa anterioarã, reamintind cã simplulfapt cã o persoanã a decedat în condiþiisuspecte în timp ce se afla în custodiastatului ridicã întrebãri asupra modului deîndeplinire de cãtre stat a obligaþiei de aproteja dreptul la viaþã al persoanei (cauzaSlimani c. Franþei304, par. 27). Mai mult,când o persoanã este luatã în custodieavând o stare bunã de sãnãtate, iar apoidecedeazã, revine statului obligaþia sã ofereo explicaþie plauzibilã asupracircumstanþelor de fapt (mutatis mutandis,Selmouni c. Franþei305, par. 87; Salman c.Turciei [MC], nr. 21986/93, par. 97) ºi sãaducã probe care sã combatã susþinerilevictimei, îndeosebi când sunt bazate perapoarte medicale (Abdülsamet Yaman c.Turciei306, par. 43).

De asemenea, Curtea a reþinut cã, pentrua fi consideratã ca fiind efectivã, o anchetãpenalã trebuie:

• sã fie realizatã din oficiu (Paul ºiAudrey Edwards c. Marii Britanii[5], par.74; Tsintsabadze c. Georgiei307, par. 85);

• sã fie realizatã de un organ indepen-dent faþã de autoritãþile acuzate cã ar fi

responsabile, ceea ce presupune inexis-tenþa unor legãturi ierarhice sau instituþio-nale ºi independenþã din punct de vederepractic (McKerr c. Marii Britanii308, par.112; Paul ºi Audrey Edwards, par. 70);

• sã fie efectivã: sã fie aptã sã stabi-leascã cauzele morþii ºi sã conducã laidentificarea ºi pedepsirea persoanelorresponsabile, respectiv a agenþilor statuluiresponsabili, dacã este cazul. Efectivitateaanchetei presupune ºi obligaþia autoritãþilorjudiciare de a conserva mijloacele de probãºi de a administra toate probele care potduce la aflarea adevãrului;

• sã fie realizatã cu diligenþã ºi celeritate;• ancheta ºi rezultatele ei sã poatã fi

supuse unui examen critic din partea socie-tãþii; este esenþialã implicarea victimelor saurudelor acestora, într-o manierã de naturãa le asigura apãrarea intereselor legitime(Carabulea c. României, par. 131; McKerr,par. 111-15).

Totodatã, din perspectiva art. 13 dinConvenþie, Curtea a reamintit cã, în situaþiaîn care se invocã încãlcarea unui dreptrecunoscut de Convenþie, partea care sepretinde victimã trebuie sã aibã la dispoziþieun mecanism în vederea stabilirii respon-sabilitãþii agenþilor statului pentru încãlcarearespectivã. În cazul drepturilor protejate prinart. 2 din Convenþie, pe lângã acordareaunor eventuale despãgubiri, este necesar ase desfãºura o anchetã efectivã ºi apro-fundatã capabilã sã ducã la identificarea ºi,dacã se impune, la pedepsirea celor respon-sabili de actele imputate (Süheyla Aydýnc. Turciei, 24 mai 2005, nr. 25660/94, par.208).

În cauza de faþã, în ceea ce priveºtearticolul 2 din Convenþie sub aspect material,Curtea a observat cã moartea fiuluireclamantului a fost violentã.

304 CEDO, cauza Slimani c. Franþei, 27 iulie 2007, nr. 57671/00, par. 27305 CEDO, cauza Selmouni c. Franþei [MC], 28 iulie 1999, nr. 25803/94, par. 87.306 CEDO, cauza Abdülsamet Yaman c. Turciei, 2 noiembrie 2004, nr. 32446/96, par. 43.307 CEDO, cauza Tsintsabadze c. Georgiei, 15 februarie 2011, nr. 35403/06, par. 85.308 CEDO, cauza McKerr c. Marii Britanii, 4 mai 2001, nr. 28883/95, par. 112.

221JurisClasor CEDO – Decembrie 2011

În acest context, Curtea a apreciat cãexplicaþia oferitã de Guvern asupra cauzeidecesului întemeiatã pe actele dosarului deurmãrire penalã, în sensul cã fiulreclamantului s-ar fi autoaccidentat în timpulunei crize de epilepsie, nu este susþinutãde actele medicale, care dovedeau stareasa bunã de sãnãtate. Curtea a analizatrapoartele medico-legale expuse mai sus,raportul Amnesty International cu privire ladecesul lui Marian Predicã, precum ºideclaraþia deþinutului G.I. de la PenitenciarulRahova, ataºatã la dosar de reclamant.Deþinutul respectiv nu a fost audiat deprocuror.

Curtea a luat în considerare ºi faptul cãprocedura internã este pendinte, iar dupãmai bine de ºapte ani, autoritãþile au omissã ofere o explicaþie plauzibilã pentrudecesul fiului reclamantului.

În ceea ce priveºte articolul 2 dinConvenþie sub aspect procedural, Curtea asubliniat faptul cã cercetarea penalãefectuatã în cauzã a relevat deficienþeserioase.

Curtea a observat faptul cã rezoluþiileprocurorului de neîncepere a urmãririipenale au fost desfiinþate de instanþeleinterne ºi s-a dispus continuarea cerce-tãrilor. Totuºi, hotãrârile instanþelor dejudecatã nu au fost respectate întocmai decãtre organele de urmãrire penalã.

Mai mult, s-a reþinut cã o parte aprocedurii penale nu a satisfãcut cerinþa deindependenþã ºi obiectivitate, întrucât o

parte a anchetei a fost efectuatã deprocurorul militar.

În plus, Curtea a notat faptul cã recla-mantul nu a fost implicat în desfãºurareacercetãrilor, nu a fost informat despre mersulanchetei ºi nu a fost întrebat dacã are probede propus sau cereri de formulat.

Curtea a constatat cã pânã în prezentnicio persoanã nu a fost identificatã ca fiindresponsabilã pentru decesul fiuluireclamantului ºi nici nu au fost lãmuriteîmprejurãrile decesului, în ciuda actelormedicale care atestã moartea sa violentã ºia indicaþiilor instanþelor naþionale.

Referitor la articolul 13 din Convenþie,Curtea a constatat cã autoritãþile statuluierau responsabile pentru decesul fiuluireclamantului în timp ce se afla în custodialor. Astfel, autoritãþile aveau obligaþia de adesfãºura o anchetã efectivã în privinþaplângerilor depuse de reclamant.

Vãzând modalitatea de efectuare aurmãririi penale, Curtea a concluzionat cãautoritãþile nu ºi-au îndeplinit obligaþia de aconduce o anchetã efectivã cu privire ladecesul fiului reclamantului ºi nu a fost oferitniciun remediu cu privire la decesul acestuia,fiind împiedicat accesul reclamantului lainstanþa civilã pentru a obþine eventualedespãgubiri.

În acest context, Curtea a decis cã art. 2din Convenþie, sub aspect material ºiprocedural, ºi art. 13 din Convenþie au fostîncãlcate.

222 JurisClasor CEDO

Scopul proiectului JurisClasor CEDO (www.hotararicedo.ro)

Proiectul reprezintã o iniþiativã a autorilor culegerii de jurisprudenþã „Hotãrârile CEDO în cauzele împotrivaRomâniei. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile”, pusã în practicã de Editura Universitarã,care deþine drepturile de autor asupra lucrãrii, protejate de legislaþia internã ºi internaþionalã (copyright).

Proiectul JurisClasor CEDO cuprinde douã secþiuni distincte, respectiv o revistã online (http://www.hotararicedo.ro/index.php/revistajurisclasorcedo) în care sunt publicate articole de specialitate, hotãrâriimportante pronunþate de CEDO împotriva României, hotãrâri relevante pentru dreptul intern, pronunþate ºiîmpotriva altor state, decizii de inadmisibilitate, noutãþi privind drepturile omului, recenzii º.a.m.d., precum ºi obazã de date (http://hotararicedo.ro/index. php/search) cu motor de cãutare în funcþie de diverse criterii.

Scopul bazei de date este reprezentat de publicarea online a jurisprudenþei Curþii Europene a DrepturilorOmului în limba românã. În principal, vor fi introduse hotãrârile în cauzele împotriva României, iar pe mãsuradezvoltãrii proiectului, vor fi introduse ºi cauze împotriva altor state, traduse în limba românã.

Conþinutul bazei de date

Iniþial, au fost introduse hotãrârile din perioada 1994-2010 în forma sintetizatã din culegerile „HotãrârileCEDO în cauzele împotriva României. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile” (vol. I-VI),publicate de Editura Universitarã, însoþite de forma publicatã în Monitorul Oficial al României ºi de formaoriginalã, în limba englezã sau francezã.

Utilitatea practicã a clasorului de jurisprudenþã online rezidã în faptul cã sunt tratate toate hotãrârile decondamnare pronunþate de Curtea europeanã în cauzele împotriva României, astfel cum au fost tratate înculegerile tipãrite de Editurã, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României ºi cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficialã la care cei interesaþi sã poatã avea acces. Baza de date conþine ºi hotãrârilepronunþate în anul 2011, iar pe viitor jurisprudenþa va fi actualizatã la câteva zile de la pronunþarea de noihotãrâri de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.

Formatul hotãrârilor

Fiecare cauzã în care România a fost condamnatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a fostanalizatã ºi rezumatã, fiind indicate autoritãþile potenþial responsabile, cu observaþii în ceea ce priveºte modulîn care acestea sau conformat ºi au reacþionat concret, dupã pronunþarea hotãrârilor.

Rezumarea hotãrârilor ºi extragerea argumentelor relevante din motivarea Curþii, cu riscul asumat de aafecta - câtuºi de puþin - acurateþea textului original, constituie totuºi un avantaj, deoarece este posibilãparcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudenþe CEDO ºi baza de date devine un instrument util oricãruiteoretician sau practician al dreptului, deziderat cãruia îi serveºte ºi modul în care a fost conceput motorul decãutare.

Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecãrei speþe privind autoritãþile potenþial responsabile,deºi emanã de la autori, dar pe baza aprecierilor Curþii europene, constituie un punct de reper pentru activitateacelor obligaþi, în virtutea funcþiei sau profesiei, sã respecte sau sã garanteze exerciþiul drepturilor ºi libertãþilorfundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisã nici evoluþia dreptului intern, pozitivã sau negativã, autoriiindicând – acolo unde au fost identificate – consecinþele hotãrârii, care ar trebui sã foloseascã celor interesaþipentru a descoperi remediile interne actuale.

223JurisClasor CEDO

Metodologia aleasã au plecat tocmai de la o analizã foarte atentã a situaþiei de fapt, a motivãrii fiecãreihotãrâri pronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care acondus în final la încãlcarea drepturilor fundamentale.

Abonament pentru cont profesional

Contul profesional asigurã accesul la toate opþiunile bazei de date ºi la toate hotãrârile existente în aceasta.

Avantajul constã în utilizarea motorului de cãutare ºi accesul imediat ºi complet la hotãrârile nou-introduseîn baza de date.

Dupã exemplul site-urilor dedicate exclusiv revistelor online, hotãrârile pot fi lecturate online, de pe oricemijloace electronice care permit afiºarea paginilor în format html ºi logarea securizatã.

Abonaþii deþinãtori ai contului profesional vor beneficia de oferte promoþionale din partea Editurii Universitare,precum reduceri substanþiale la achiziþionarea volumului urmãtor al culegerii de jurisprudenþã CEDO (subcondiþia valabilitãþii abonamentului de tip anual la data lansãrii), dar ºi alte gratuitãþi sau reduceri la achiziþia decãrþi, potrivit promoþiilor ce vor fi comunicate la adresa de contact.

Contul profesional se poate înregistra accesând link-ul http://hotararicedo.ro/index.php/subscription

Contul profesional se adreseazã profesioniºtilor (magistraþi, avocaþi, consilieri juridici, mediatori, cadredidactice, jurnaliºti etc.), persoanelor fizice autorizate, societãþilor comerciale sau oricãror persoane juridicecare în activitatea lor au contact cu jurisprudenþa CEDO ºi doresc sã se informeze în timp util sau sãfoloseascã resursele pentru identificarea hotãrârilor relevante.

Tip abonament anual – 100 de lei (TVA inclus)

Validarea contului profesional se face dupã confirmarea de cãtre bancã a plãþii abonamentului în contulEditura Universitarã deschis la Banca Comercialã Româna

224 JurisClasor CEDO

SA - Sucursala Unic RO31RNCB0285004668690002Pe ordinul de plata se va menþiona “Jurisclasor CEDO - cont profesional”.Factura fiscalã va fi transmisã prin poºtã, la adresa indicatã în formular. Pentru informaþii suplimentare,

contactaþiEDITURA UNIVERSITARÃSediu social: Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti, cod poºtal 010045J40/29211/1994, CUI RO 7726230www.editurauniversitara.roSecretariat:Tel: 021-315.32.47

021-319.67.270744 EDITOR

0724 EDITORFax: 0372876458@vodafonefax.roMail: comenzi@editurauniversitara.ro

redactia@editurauniversitara.rosecretariat@editurauniversitara.ro

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

225JurisClasor CEDO

Editura Universitarã s-a impus pe piaþa de carte din România prin înalta þinutã academicãa apariþiilor sale dedicate învãþãmântului, ºtiinþei, culturii în ansamblul sãu. Unul dintre principiileactivitãþii noastre a fost reprezentat, încã de la început, de orientarea permanentã cãtrecadrele didactice, cãtre comunitatea oamenilor de ºtiinþã ce asigurã, prin efortul lor, creºtereavizibilitãþii cercetãrii româneºti în þarã ºi în lume.

Rezultatele de excepþie la care au condus toate aceste preocupãri sunt demonstrate,printre altele, de faptul cã editura noastrã se bucurã, deja de mulþi ani, de recunoaºtereaConsiliului Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.)

În acelaºi timp, deþinem ºi calitatea de membru al Asociaþiei Editorilor din România(A.E.R.), cea mai prestigioasã organizaþie de profil naþionalã.

Amploarea ºi diversitatea ofertei noastre se reflectã atât în cele peste 300 de titluripublicate anual, cât ºi în cele 34 colecþii corespunzãtoare unor domenii dintre cele mai diverse:

1. ECONOMIE2. MANAGEMENT3. MARKETING4. FINANÞE / BUGET / MONEDÃ5. CONTABILITATE6. DREPT7. MEDICINÃ8. GEOGRAFIE9. FILOSOFIE / ISTORIE / RELIGIE10. PSIHOLOGIE11. AGRICULTURÃ12. LIMBI STRÃINE13. ARTE / MEDIA14. MATEMATICà / INFORMATICà / CHIMIE15. VOLUME OMAGIALE16. EUROATLASE17. CARTE PREUNIVERSITARÃ18. ªTIINÞE TEHNICE19. COLECÞIA “CARTEA PENTRU ªCOALÔ20. COLECÞIA “TEZAUR BIBLIOGRAFIC ªCOLAR”21. COLECÞIA “TIMP LIBER”22. COLECÞIA “ADOLESCENÞA”23. COLECÞIA “CÃRÞILE CRISTIANEI”

226 JurisClasor CEDO

24. COLECÞIA “PAIANJEN”25. COLECÞIA “MYSTERY”26. COLECÞIA EUROLEXICON27. PROCEEDINGS28. REVISTA “JOURNAL OF TOURISM CHALLENGES AND TRENDS”29. COLECÞIA STUDII DE DREPT EUROPEAN30. COLECÞIA GHID JURIDIC PRACTIC31. REVISTA “FORUMUL JUDECÃTORILOR”32. REVISTA “MEDIEREA233. REVISTA “PROTECÞIA SOCIALÃ A COPILULUI”34. REVISTA “GEOGRAFUL”

Activitatea noastrã nu se rezumã, însã, doar la procesul de editare propriu-zis. În fiecarean organizãm lansãri de carte ºi concursuri cu premii, inclusiv în parteneriat cu alte societãþi,ºi participãm, de asemenea, la târguri ºi expoziþii de specialitate atât în capitalã cât ºi în þarã:

• Bookfest (Bucureºti)• Târgul Internaþional Gaudeamus (Bucureºti)• Caravana Gaudeamus (Craiova, Cluj-Napoca, Sibiu, Timiºoara)• Târgul Naþional de Carte Librex (Iaºi)• Târgul Educaþiei (Bucureºti)

Pentru valoarea modului de prezentare ºi a activitãþilor desfãºurate cu ocazia acestormanifestãri, editura a fost distinsã cu numeroase premii, cele mai recente dintre acesteafiind:

• Premiul „Mihail Kogãlniceanu” pentru editarea cãrþii ºtiinþifice ºi de specialitate(Târgul Naþional de Carte Librex, ediþia a XIV-a, Iaºi)

• Premiul „Victor Slãvescu” pentru lucrarea „Tratat de management comercial”,coordonator Dumitru Patriche, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei dedecernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.

• Premiul „Dimitrie Gusti” pentru lucrarea „Industria publicitãþii. O abordareorganizaþionalã”, autor Cristina Leovaridis, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrulCeremoniei de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.

• Premiul „Grigore Moisil” pentru lucrarea „Many-sorted languages”, autor RaduGramatovici, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei de decernare a PremiilorAcademiei Române pentru anul 2007.

• Diplomã de Excelenþã - pentru calitatea deosebitã a activitãþilor (Târgul Educaþiei,ediþia a XI-a, Universitatea din Bucureºti, 16-17 aprilie 2010)

Toate acestea – ºi încã multe altele – contribuie, credem noi, la interpretarea cât maifidelã a rolului pe care ni l-am asumat – acela de partener ºi de consilier al Dumneavoastrã,cititorii sau colaboratorii noºtri.

www.editurauniversitara.ro

227JurisClasor CEDO

OFERTÃ PROMOÞIONALÃ!7 VOLUME la preþul de 250 lei!

Peste 3 mii de pagini de jurisprudenþã, analize, concluzii ºi datestatistice!

Cumpãraþi acum toate hotãrârile de condamnare a Statului Românla Curtea Europeanã a Drepturilor Omului într-o colecþie unicã

Primiþi CADOUVolumul de concluzii ºi statistici în limba francezã

CADOU

228 JurisClasor CEDO

229JurisClasor CEDO

-sau