+ All Categories
Home > Documents > Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Date post: 01-Dec-2015
Category:
Upload: lordofdeath
View: 86 times
Download: 10 times
Share this document with a friend
19
Publica ţ ie ilustrat ă de analiz ă , cultur ă , opinie ş i informare Publica ţ ie ilustrat ă de analiz ă , cultur ă , opinie ş i informare Serie nou ă / Anul VI / Numă rul 22 / Aprilie 2013 Serie nou ă / Anul VI / Numă rul 22 / Aprilie 2013 Membr ă a re ţ elei ELEMENT
Transcript
Page 1: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Pub

licaţi

e il

ustr

ată

de a

nali

ză,

cult

ură,

opi

nie şi

inf

orm

are

Pub

licaţi

e il

ustr

ată

de a

nali

ză,

cult

ură,

opi

nie şi

inf

orm

are

Seri

e no

uă /

Anu

l V

I /

Num

ărul

22

/ Apr

ilie

201

3Se

rie

nouă

/ A

nul

VI

/ N

umăr

ul 2

2 / A

pril

ie 2

013

Membrăa reţeleiELEMENT

Page 2: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Lansarea proiectului „Consolidarea capacităţilor Jandarmeriei Române”

Ambasadorul Chinei, primit de inspectorul general al Jandarmeriei

Vizita comisiei ARACIP, în vederea acreditării

4-54-5

Din

sum

ar

Co lec t i vu l de redac ţ i e mu l ţumeş t e co labo ra to r i l o r ca re au con t r i bu i t l a rea l i za rea aces tu i numă r a l Rev is te i “ Jandarmer ia Română ” !

Data închideri i edi ţ iei :21 mart ie 2013

Inspectoratul General al Jandarmeriei RomâneRevista “Jandarmeria Română”

ISSN 1843 - 388XAdresa: Strada Jandarmeriei nr. 9-11

Sector 1, BucureştiTelefon: 021 409.65.01

Fax: 021 319.80.52

E-mail: [email protected]

Redactor-şef: col. Romică MOISERedactori: mr. Sorin DESPINA slt. Casandra ILIETehnoredactor: plt.adj. Florian GRIGOREFotoreporter: plt.adj. şef Cristian DUMITRUAdministrator: plt.adj. Nicoleta SANDU

Revista “Jandarmeria Română”poate fi consultatăşi pe site-ul w w w. j a n d a r m e r i a ro m a n a . ro

- fondată la 15 decembrie 1922, sub titlul “Revista Jandarmeriei“ -Revistă editată de Inspectoratul General al Jandarmeriei RomâneRevistă editată de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române

AgendăAgendă

ReportajReportajO misiune de mare anvergură - Festivalul Olimpic

al Tineretului European - ediţia de iarnă 20136-76-7

"Pierderi planifi cate"... sau eroi?10-1110-11Jandarmeria Harghita - misiune într-o zonă

multietnică14-1514-15

O istorie a scurgerii timpului20-2120-21

Din misiuniDin misiuniÎn difi cultate pe munte, salvaţi de jandarmiComerţ ilegal, sancţiuni pe măsurăAutotren depistat cu 50 de tone de produs petrolier furat

8-98-9

Dezbateri, opinii, analizeDezbateri, opinii, analize"Profeţii" despre viitorul Jandarmeriei Române12-1312-13

Dincolo de graniţăDincolo de graniţăJandarmeria Română - prima structură care

a derulat un proiect de înfrăţire instituţională, în calitate de furnizor de asistenţă

O mare provocare - Misiunea de instruire NATO (NTM-A)

16-1716-17

SportSportJandarmul clujean Adrian Petre este recordmen

naţional la fl otăriLocul I la Campionatul de schi al M.A.I.Antrenori de campioni

22-2322-23

Cu faţa la pereteCu faţa la pereteSlalom printre tentaţii24-2524-25

Pasiuni bleu-jandarmPasiuni bleu-jandarmColecţionar pasionat de istorie - Nelu AldeaMeşteşugar în arta olăritului - Mihai Butilă

26-2726-27

CulturăCulturăPremiul Nobel - distincţie "summa cum laude"Apariţii editoriale recente

28-2928-29

Magazin culturalMagazin culturalVorbe de duh... din înţelepciunea lumiiDin presa noastră interbelicăCe reprezintă şi de unde provin unele expresii

celebre

30-3430-34

Destinaţii de vacanţăDestinaţii de vacanţăBucovina, ţinutul mănăstirilor3535

4455

77

1414 2020

2323 2727

3535

3

Edi

tori

al

Ca în fiecare an, la început de aprilie, Jandarmeria Română aduce un omagiu istoriei şi înaintaşilor săi, sărbătorind un moment cu semnificaţii aparte de la mijlocul secolului XIX: 3 aprilie 1850, ziua în care Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a semnat Ofisul de constituire a Jandarmeriei moderne, organizată după un model de inspiraţie europeană.

Deşi la asemenea evenimente aniversare se trec în revistă principalele etape din evoluţia socială a instituţiei, anul acesta aş dori să acord mai multă atenţie prezentului şi viitorului Jandarmeriei.

Prezentul este provocarea cea mai mare. Problemele sociale generate de dificultăţile economice resimţite în ultimii ani în lume şi, implicit, în societatea românească, impun intensificarea eforturilor noastre pentru creşterea siguranţei cetăţenilor şi întărirea

nivelului general de ordine publică. Aportul din ce în ce mai consistent al jandarmilor la combaterea micii criminalităţi, la asigurarea desfăşurării în normalitate a adunărilor publice, a manifestărilor revendicative, sportive, culturale sau de orice altă natură, sporirea competenţelor în unele domenii de activitate, dezvoltarea jandarmeriei montane, atenţia specială acordată persoanelor vulnerabile, acestea sunt doar câteva dintre premisele ce ne confirmă complexitatea problemelor pe care trebuie să le rezolvăm în perioada imediat următoare.

În plan extern, Jandarmeria s-a înscris pe un drum ascendent, iar pasul înapoi nu mai este posibil. Aderarea la Forţa de Jandarmerie Europeană, care va fi statuată prin lege, odată cu ratificarea Tratatului FJE de către Parlamentul României, va însemna o participare mai activă la misiunile încredinţate de Uniunea Europeană acestei structuri, concomitent cu implicarea noastră în Afghanistan, sub egida NTM-A.

Se poate concluziona că şi anul 2013 va fi presărat cu provocări diverse, iar noi va trebui să dovedim că suntem foarte bine pregătiţi, devotaţi legii şi comunităţii, loiali valorilor fundamentale ale Armei şi ataşaţi spiritului lăsat moştenire de bravii veterani, pe care azi îi avem lângă noi.

Dragi camarazi,Avem nevoie, ca întotdeauna, de oameni cu integritate profesională şi morală, capabili

să-şi îndeplinescă atribuţiile la nivelul standardelor consacrate, pentru ca Jandarmeria, în ansamblu, să-şi exercite cu succes misiunea principală – aceea de forţă de poliţie cu statut militar, sigură, stabilă şi credibilă, echidistantă politic, aflată permanent în serviciul public, aptă oricând să contribuie la îndeplinirea rolului de furnizor de securitate pe care România îl are în calitate de membru al Uniunii Europene şi al NATO.

Îmi exprim speranţa, pe această cale, că vom confirma încrederea societăţii pe care o slujim, că drumul Jandarmeriei este ireversibil, iar greutăţile anului 2013 vor fi doar etape de călire a voinţei, care nu ne vor abate de la îndeplinirea obiectivelor propuse!

La mulţi ani cu ocazia Zilei Armei

şi Dumnezeu să binecuvânteze Jandarmeria Română!

Colonel dr. Mircea OLARU

Drumul Jandarmeriei Drumul Jandarmeriei este ireversibileste ireversibil

O misiune de mare anvergurăFestivalul Olimpic al Tineretului European – ediţia de iarnă 2013

pag. 6-7

Page 3: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

4

18 martie – C.P.P.C.J. OchiuriAmbasadorul Franţei, în vizită la Centrul Ochiuri

Luni, 18 martie a.c., Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri a avut onoarea de a-l avea ca oaspete pe Excelenţa Sa, domnul Philippe Gustin, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Franceze la Bucureşti. Acesta a fost însoţit de către colonelul

Frederic Bayard, ataşat de securitate internă în cadrul ambasadei şi maiorul Etienne Peltier, consilier al inspectorului general al Jandarmeriei Române. Din partea I.G.J.R., la această activitate au participat domnul general de brigadă dr. Alexandru Ioan Giurgiu, adjunct al inspectorului general, şi căpitanul Dorin Luţă, ofi ţer specialist în cadrul SAERIS.

Vizita se înscrie în contextul bunei colaborări dintre Jandarmeria Naţională Franceză şi Jandarmeria Română, marcată simbolic, în data de 07.06.2007, prin ceremonialul de înfrăţire dintre Centrul de Antrenament al Forţelor Jandarmeriei Naţionale Franceze din Saint Astier şi Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri.

Cu această ocazie, comandantul Centrului, maiorul Constantin Teodor Cernat, a prezentat facilităţile oferite de instituţia noastră, rezultatele obţinute în cei aproape opt ani de existenţă, proiectele de viitor, precum şi corpul de instructori.

locotenent colonel Sorin TOMA

13 martie - I.G.J.R.Lansarea proiectului „Consolidarea capacităţilor Jandarmeriei Române”

În ziua de 13 martie, la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei, în prezenţa ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al Elveţiei la Bucureşti, Excelenţa Sa domnul Jean-Hubert Lebet, a inspectorului general al Jandarmeriei Române, colonel dr. Mircea Olaru, dar şi a şefului Departamentului Schengen, Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale (M.A.I.), domnul chestor şef de poliţie dr. Marian Tutilescu, s-a desfăşurat conferinţa de deschidere a proiectului „Consolidarea capacităţilor Jandarmeriei Române”, fi nanţat prin Programul de cooperare elveţiano-român.

Proiectul, al cărui buget este de 1.882.352,94 franci elveţieni, cuprinde atât activităţi de schimb de experienţă cu autorităţile de profi l elveţiene (ateliere de lucru, studii şi vizite de evaluare în România, precum şi vizite de studiu în Elveţia), elaborarea unor module de pregătire, seminarii internaţionale în ţara noastră, precum şi o componentă de dotare în benefi ciul Jandarmeriei Române.

sublocotenent Casandra ILIE

19 martie – I.G.J.R.Ambasadorul Chinei, primit de inspectorul general al Jandarmeriei

La sediul I.G.J.R. a fost primită o delegaţie condusă de E.S. Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al R.P. Chineze în România, doamna Huo Yuzhen, din care au mai făcut parte domnul colonel superior Kui Yanwei - ataşat militar, aero şi naval şi adjunctul acestuia, domnul locotenent-colonel Liu Jianyu. Jandarmeria Română a fost reprezentată de către colonelul dr. Mircea Olaru - inspector general, generalul-maior dr. Neculai Bontic - adjunct, colonelul Valentin Indrieş - şeful Serviciului Afaceri Europene, Relaţii Internaţionale şi Schengen şi locotenent-colonel Rodica Lecu - ofi ţer specialist relaţii internaţionale.

Inspectorul general a transmis invitaţia ca ofi ţeri din cadrul Trupelor Poliţiei Înarmate Populare Chineze să participe la Cursul Superior Internaţional 2013, organizat la Şcoala de Aplicaţie pentru Ofi ţeri ,,Mihai Viteazul’’, precum şi la Exerciţiul Internaţional de Stat Major, cu tema „Activitatea Comandamentului Forţei Multinaţionale pentru gestionarea unei situaţii de criză în domeniul ordinii publice”, care va fi organizat în toamnă la Centrul Ochiuri.

Prin prisma provocărilor internaţionale, partea chineză s-a mai arătat foarte interesată de cooperare cu Jandarmeria Română, în domenii precum: lupta împotriva terorismului, paza şi protecţia obiectivelor de importanţă deosebită şi a transporturilor speciale. În cadrul întâlnirii s-a convenit ca activitatea de pregătire a jandarmilor în domeniul artelor marţiale, cu sprijinul unor instructori chinezi, să continuie şi în acest an.

locotenent colonel Rodica LECU11 martie - I.J.J. Satu MareFără violenţă în şcoli!

Cadre ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare au desfăşurat o acţiune de prevenire a delincvenţei juvenile la Colegiul Naţional „Ioan Slavici” (clasa a V-a) din Municipiul Satu Mare. Jandarmii sătmăreni i-au instruit pe elevi cu privire la formele violenţei, cauzele generatoare ale acesteia şi efectele pe termen scurt, mediu şi lung asupra personalităţii copilului. Colegii noştri au dorit să-i sensibilizeze pe elevi cu privire la respectarea normelor de conduită, dar şi a legii, atât pe timpul cât sunt la şcoală, cât şi în timpul lor liber, acasă sau pe stradă.

După prezentarea aspectelor teoretice, oamenii legii au urmărit atragerea audienţei spre dialog şi expunerea propriei păreri în legătură cu subiectul discutat.

căpitan Camelia LUCUŢ

foto

: I.J

.J. S

atu

Mar

eAgendăAgendă

18 martie - I.J.J. HarghitaPrima participare - prima victorie!

Un echipaj format din plt. Marian Benone Pop - şeful Postului de Jandarmi Montan Lacu Roşu, plt. maj. Radu Ioan Nuţiu, plt. Doru Lucian Marcu şi plt. Constantin Florin Vaman au participat şi au şi câştigat primul loc la un concurs de prim-ajutor organizat cu sprijinul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie- Filiala Harghita şi Serviciul de Ambulanţă Harghita. Cele cinci echipe formate din câte patru membri au avut de trecut prin opt probe, cinci pe timp de zi şi trei pe timp de noapte.

Începând cu acest an, peste 70 de jandarmi harghiteni au ales să devină voluntari ai Crucii Roşii, lista fi ind deschisă de către inspectorul şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Harghita, domnul locotenent-colonel Dan Iamandi.

plutonier adjutant Gheorghe SUCIU foto

: I.J

.J. H

argh

ita

5

18 februarieAntrenament internaţional

În perioada 18 februarie-1 martie a.c., o echipă a Jandarmeriei Române, formată din 10 militari, sub comanda generalului de brigadă Zoltan Balint, comandantul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, a participat la sesiunea de pregătire din cadrul proiectului Antrenamentul Serviciilor de Poliţie din Uniunea Europeană - EUPST, care s-a desfăşurat în Spania, la Logrono. La această sesiunen au mai participat delegaţii din: Franţa, Italia, Malta, Ucraina, Austria, Ungaria, Bulgaria, Portugalia, Lituania, Turcia, Algeria, Tunisia, Mali, Senegal, Nigeria şi Canada.

Pe parcursul celor două săptămâni de antrenament, au fost organizate mai multe lecţii teoretice şi şedinţe practice de pregătire, reprezentanţii Jandarmeriei Române ocupând următoarele poziţii: Comandant Unitate de Poliţie Specială (SPU) - căpitan Costea Bogdan; Ofi ţer Presă şi Informare Publică (PPIO) - căpitan Colceriu Vlad; membri ai echipelor de intervenţie pentru controlul mulţimilor (Crowd and Riot Control) - locotenent Ciupitu Laurenţiu, plutonier major Joiţoiu Mihai Dragoş, plutonier major Niţescu Liviu Gabriel, plutonier major Vasilov Sandu, plutonier Bâscoveanu Emilian - Paul, plutonier Andrei George, plutonier adjutant Bănescu Cristian, plutonier

Turnescu Cosmin-Florin.Sesiunea de antrenament s-a fi nalizat în data de 01.03.2013, cu o ceremonie de închidere, la care au participat câteva ofi cialităţi,

respectiv domnul Arsenio Fernandez De Mesa – directorul General al Gărzii Civile din Spania, generalul de brigadă Umberto Rocca – directorul CoESPU şi director de proiect al EUPST, generalul de brigadă Zoltan Balint – comandantul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei Române, colonelul Didier Chipoy – subdirector adjunct al Subdirecţiei de cooperare multilaterală şi partenerială din cadrul Direcţiei de Cooperare Internaţională a Ministerului Francez de Interne.

maior Sorin DESPINA

12 februarie - S.M.S.J. DrăgăşaniO picătură de sânge donată – o viaţă salvată!

O echipă a Centrului de Transfuzie Sanguină al Ministerului Apărării Naţionale, coordonată de colonelul dr. Adrian Stanciu, s-a deplasat la sediul Şcolii Militare de Subofi ţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani, unde a avut loc o acţiune de donare de sânge, cu participarea voluntară a cadrelor unităţii şi a elevilor anului I. La nivelul elevilor acţiunea a fost pregătită în cadrul orelor de dirigenţie, pe parcursul cărora viitorilor jandarmi li s-au prezentat semnifi caţia acestui gest umanitar, dar şi informaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile donatorilor. Astfel, elevii au putut să înţeleagă una dintre multiplele ipostaze în care se concretizează crezul fi ecărui jandarm: „Jandarmeria este o stare de spirit, în care ajutarea semenului este asumată întotdeauna ca o datorie de onoare!”.

maior Sorin DRĂGUŞIN

1 martie - S.M.S.J. FălticeniAcreditată de comisia ARACIP

În perioada 28 februarie-1 martie, Şcoala Militară de Subofi ţeri Jandarmi Fălticeni a fost vizitată de o comisie din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), în vederea evaluării pentru acordarea acreditării, în conformitate cu H.G. nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie.

Experţii evaluatori externi au verifi cat standardele de acreditare aprobate prin H.G. nr. 21/2007 (pentru aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar) şi împreună cu observatorii din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava şi a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, au concluzionat că nu există indicatori neîndepliniţi.

În data de 13 martie a.c., Consiliul ARACIP a publicat Hotărârea de acreditare, urmând a fi emis şi ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale prin care S.M.S.J. Fălticeni este acreditată.

căpitan Irina AIRINEI

foto

: S.M

.S.J

. Dră

găşa

ni

foto

: S.M

.S.J

. Făl

ticen

i

23 martieSolidari în acţiunea „Ora Pământului”

În acest an, pe 23 martie, Jandarmeria Română, alături de alte instituţii importante din ţară, s-a solidarizat cu acţiunea Earth Hour – „Ora Pământului”, renunţând astfel la folosirea energiei electrice, între orele 20.30-21.30.

Considerată a fi cea mai mare acţiune voluntară în sprijinul mediului, aceasta constă în stingerea luminilor exterioare sau interioare, ce nu sunt esenţiale funcţionării, şi deconectarea echipamentelor electronice afl ate în stand-by. Evenimentul atrage atenţia asupra măsurilor ce trebuie luate împotriva încălzirii globale, dar şi pentru protejarea mediului înconjurător. Ora Pământului a fost organizată prima dată la Sydney, în Australia, în anul 2007. În urma desfăşurării campaniei s-a observat o reducere a consumului de energie cu 10,2%, echivalent cu scoaterea de pe şosele a peste 48.000 de autovehicule, aceasta atrăgând tot mai mulţi adepţi în fi ecare an.

Cu această ocazie, jandarmii din toată ţara s-au alăturat mapamondului, „lăsând Pământul să respire”, fi ind astfel în asentimentul campaniei!

plutonier adjutant Nicoleta SANDU

foto

: ww

w.g

uard

iaci

vil.e

s

Page 4: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

6

ReportajReportaj

M.A.I. - coordonatorul misiunilorîn sistem integrat

Misiunile forţelor de ordine publică, derulate sub coordonarea şefului Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică din Ministerul Afacerilor Interne, domnul secretar de stat Anghel Andreescu, au vizat, în principal: protecţia flăcării olimpice, asigurarea securităţii participanţilor şi a spectatorilor, asigurarea ordinii publice pe timpul afluirii/defluirii delegaţiilor, staff-urilor şi participanţilor la manifestări; asigurarea fluenţei traficului rutier pe traseele de deplasare a delegaţiilor de la aeroporturi către unităţile de cazare, precum şi de la acestea către locurile de desfăşurare a competiţiilor

sportive, în zona locurilor de cazare şi a obiectivelor unde au avut loc activităţi, executarea unor controale tehnice de securitate, menţinerea ordinii publice pe pârtiile de schi, unde s-au desfăşurat probele, asigurarea ordinii şi siguranţei publice în Satul Olimpic, organizarea unor puncte de informare, acordarea primului ajutor calificat şi a asistenţei medicale de urgenţă.

Jandarmeria – „vioara întâi”

Jandarmeria Română a fost „vioara întâi” în asigurarea măsurilor specifice de ordine publică la acest important eveniment sportiv european, găzduit de către România, coordonarea unitară realizându-se de către inspectorul general, colonelul dr. Mircea Olaru, care s-a aflat în Judeţul Braşov pe toată perioada respectivă, ajutat de generalul de brigadă Eugen Pop – inspector şef al I.J.J. Braşov şi colonelul Alexandru Marc - comandant al G.J.M. Braşov.

S-au organizat Puncte de comandă la I.J.J. Braşov şi în Poiana Braşov, iar ofiţeri cu importante funcţii de conducere în Inspectoratul General (generalul de brigadă Adrian Romanică şi colonelul Aurel Moise) au fost dislocaţi şi în celelalte locaţii, unde au avut loc competiţiile, comunicând permanent cu conducerea Jandarmeriei şi Centrul operaţional al M.A.I.. Fiecare structură a Ministerului Afacerilor Interne participantă la misiune a asigurat permanent, pe cele două schimburi, câte un reprezentant pentru coordonarea misiunilor proprii. De asemenea, organizatorii şi celelalte instituţii cu atribuţii în materie au avut câte un reprezentant în Punctul de Comandă Înaintat. Din punctul de comandă de bază au făcut parte ofiţeri şi subofiţeri din cadrul I.J.J. Braşov şi G.J.Mb. Braşov.

FOTE 2013 – statistici de referinţă

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, la o competiţie olimpică inedită pentru ţara noastră, au fost folosiţi aproximativ 2.975 jandarmi, cu o medie zilnică de 432; 1.125 poliţişti, cu o medie zilnică de 160; 1.302 lucrători I.S.U., cu o medie zilnică de 162 şi 8 cadre de la I.G.Av. Pentru asigurarea măsurilor de ordine

publică pe perioada festivalului, I.J.J. Braşov a primit în sprijin 319 jandarmi de la 22 de unităţi.

S-au realizat 15 rezerve tactice, dispuse în imediata apropiere a locaţiilor unde s-au desfăşurat activităţile; totodată au fost constituite 3 rezerve operative: 100 jandarmi la sediul G.J.M. Ploieşti; 100 jandarmi la sediul G.J.M. Târgu Mureş; 50 jandarmi la sediul I.J.J. Covasna.

Iată câteva dintre misiunile forţelor MAI, prentru pregătirea şi derularea evenimentului:

• În data de 17.02.2013, pe timpul Festivităţii de deschidere, G.J.M. Braşov a acţionat cu un efectiv de 182 jandarmi pentru asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă publică pe Arenele Ţiriac, fiind constituite 4 baraje de blocare, 11 baraje de filtrare, 6 patrule de ordine publică şi 8 rezerve de intervenţie;

• În data de 17.02.2013, pe timpul Festivităţii de deschidere, I.J.J. Braşov a acţionat cu 79 jandarmi în Piaţa Sfatului din mun. Braşov, cu ocazia transmiterii în direct a activităţilor de pe Arenele Ţiriac, pe timpul misiunii fiind constituite 7 dispozitive de filtrare, 2 patrule de ordine publică, 2 posturi de ordine publică şi 7 rezerve de intervenţie;

• S-a asigurat ordinea publică pe timpul transportului Flăcării Olimpice pe teritoriul judeţului Braşov, paza acesteia pe timpul expunerii acesteia la Primăria Braşov şi în Satul Olimpic, cu un efectiv de

108 jandarmi, precum şi pe timpul vizitelor Familiei Olimpice şi a delegaţiilor oficiale în zona de responsabilitate;

• În data de 23.02.2013, pe timpul Festivităţii de închidere, au acţionat 79 jandarmi din cadrul G.J.M. Braşov şi 46 jandarmi din cadrul I.J.J. Braşov, fiind constituite următoarele dispozitive: 3 baraje de filtrare, 3 posturi de supraveghere şi ordine publică, 7 patrule de ordine publică, 5 rezerve de intervenţie.

• S-a acţionat cu 1 post de ordine publică pe trei schimburi, la Cheile Grădiştei, pentru asigurarea protecţiei locului de depozitare a muniţiei pentru proba de biatlon, asigurându-se totodată şi transportul muniţiei din Poiana Braşov până la locul de depozitare şi retur.

• În data de 23.01.2013 s-a desfăşurat convocarea de pregătire a responsabililor din cadrul hotelurilor angrenate în Festivalul Olimpic pe linia situaţiilor de urgenţă şi modul de întocmire a planurilor de evacuare în situaţii de urgenţă. La această activitate au participat şi şefii serviciilor voluntare din localităţile Braşov, Predeal, Râşnov, Moieciu, Fundata.

O misiune de mare anvergurăFestivalul Olimpic al Tineretului European – ediţia de iarnă 2013

I.J.J.de

iul diul diul

Împreună cu partenerii din celula de coordonare a misiunii

Deschiderea Festivalului

7

• S-au avizat un număr de 14 planuri de evacuare în situaţii de urgenţă la hotelurile din Satul Olimpic, Patinoarul Olimpic din Braşov şi două hoteluri din Predeal.

• S-a avizat Planul de evacuare în situaţii de urgenţă al municipiului Braşov pentru Satul Olimpic, iar celelalte patru localităţi au actualizat planul de evacuare în situaţii de urgenţă al localităţii, cu probleme specifice festivalului.

• S-a întocmit Concepţia de evacuare în situaţii de urgenţă a Satului Olimpic Poiana Braşov pe timpul desfăşurării Festivalului Olimpic de către Serviciul Protecţie, Pregătire şi Educaţie Preventivă a Populaţiei din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Braşov.

• În ziua de 15.02.2013 s-a desfăşurat instruirea voluntarilor angrenaţi în activităţile prilejuite de Festivalul Olimpic al Tineretului European.

• În perioada 16-23.02.2013, pe întreaga durată a zilelor de desfăşurare a festivalului, echipe de inspectori ai I.S.U. au desfăşurat activităţi de verificare a modului de respectare a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor

la unităţile de cazare şi alimentaţie publică din satul olimpic Poiana Braşov precum şi la Patinoarul Olimpic Braşov.

Comunicaţiile: prompte, eficiente, operative

Pe timpul festivalului, nu au apărut probleme deosebite pe linie de comunicaţii şi tehnologia informaţiei. Ca şi rezultate obţinute, la încheierea activităţii se poate aprecia că asigurarea comunicaţiilor operative înainte şi pe timpul evenimentului menţionat a fost de succes, nefiind înregistrate incidente sau probleme deosebite pe această linie. Schimbul informaţional a fost foarte bun între forţele participante la misiune. Nu au fost întâmpinate dificultăţi, întreaga activitate putând fi considerată a fi îndeplinită cu succes.

Rezultatul cel mai important:niciun eveniment deosebit

Activităţile desfăşurate premergător şi pe timpul competiţiei de către structurile de ordine şi siguranţă publică, au condus la asigurarea unui climat de normalitate, respectarea legalităţii, prevenirea şi descurajarea unor acţiuni sau manifestări antisociale, rezultate apreciate de organizatori şi participanţi.

S-au aplicat 2 sancţiuni contravenţionale, la Legea 61/1991, şi au fost constatate două infracţiuni cu pericol social redus. Pe timpul controalelor efectuate de către lucrătorii I.S.U., au fost constatate 553 deficienţe, aplicându-se 289 avertismente şi 30 amenzi contravenţionale sancţionându-se 319 nereguli. S-au efectuat 17 exerciţii de evacuare, neconstatându-se probleme deosebite; de asemenea, pe timpul controalelor, s-au executat 72 de activităţi în domeniul informării preventive.

Cinstea jandarmilor şi respectul faţă de lege s-au manifestat şi de această dată: în ziua de 21.02.2013, cpt. Nistor Dragoi şi plt. Cristea Valerică, aflaţi în patrulare, au găsit un portofel. Au identificat persoana care l-a pierdut şi i l-au predat pe bază de proces-verbal. O zi mai târziu, plt. maj. Palamariu Gheorghe a găsit o borsetă, aparţinând

unei concurente din lotul francez, care a fost predată căpitanului de echipă al Franţei.

Având în vedere caracterul inedit, amploarea evenimentului, diversitatea tipurilor de misiuni executate, implicarea tuturor structurilor aparţinând M.A.I. şi nu numai, necesitatea suplimentării forţelor şi mijloacelor cu tehnică şi personal

aparţinând altor structuri din cadrul M.A.I., precum şi faptul că pe timpul competiţiei nu au fost înregistrate dificultăţi în executarea misiunilor specifice, se poate spune că întreaga activitate a fost coordonată şi s-a desfăşurat în condiţii foarte bune, acest lucru rezultând şi din aprecierile ulterioare ale organizatorilor şi autorităţilor locale.

De altfel, ministrul Afacerilor Interne, domnul Radu Stroe, i-a adresat mulţumiri şi felicitări inspectorului general al Jandarmeriei Române pentru implicarea specială în reuşita acestui eveniment de o importanţă aparte în lumea sportivă olimpică, dar şi pentru imaginea României pe plan internaţional.

locotenent colonel Marian MĂLUŞELU,

foto: căpitan Ciprian ALDEA

• S-aude urgenţădin Braşov

•mupatsitfe

ddPdB

Debriefi ng la încheierea misiunii

În dispozitiv la concursul de schi

Evaluare în teren a situaţiei operative

Page 5: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

8

I.J.J. AlbaPrevenţie şi descurajare: 19 persoane, surprinse fără drept într-o fostă fabrică

Mai multe persoane au fost depistate de către jandarmi în incinta unei foste fabrici, în timp ce încercau să sustragă fi er, pe care ulterior îl valorifi cau la un centru de colectare a materialelor refolosibile. Cei 19, între care şi doi minori, au fost sancţionaţi contravenţional.

maior Cosmin JURCOVEŢ

* * *G.J.M. BacăuPrejudiciu de peste 10.000 lei, recuperat

Jandarmii din cadrul Grupării Mobile Bacău au identifi cat un bărbat, care transporta cu ajutorul unei biciclete mai multe componente metalice provenite de la două motoare electrice. Întrebat despre provenienţa bunurilor, acesta a spus că le-a sustras din curtea unei societăţi comerciale, profi tând de neatenţia paznicului.

maior Marius ŢĂRANU

* * *I.J.J. VâlceaÎn difi cultate pe munte, salvaţi de jandarmi

Doi bărbaţi au fost salvaţi de către jandarmii vâlceni după ce rămăseseră înzăpeziţi în Zona Cabanei Cozia. Pentru profesionalismul de care au dat dovadă pe timpul intervenţiei, dar şi pentru sprijinul acordat celor doi turişti afl aţi în difi cultate, unul dintre turişti a transmis pe adresa unităţii o scrisoare de mulţumire.

căpitan Cosmin IORDACHE

* * *I.J.J. Maramureş

Furt de ţevi,prejudiciu de aproximativ 10 mii de lei

Doi tineri din Maramureş au fost prinşi de jandarmi după ce au încercat să sustragă mai multe ţevi de cupru, în valoare totală de aproximativ 10.000 de lei. Aceştia au pătruns în curtea unei societăţi comerciale, dar în timp ce tăiau o conductă, au fost surprinşi de paznicul unităţii, care a anunţat imediat jandarmii.

sublocotenent Codruţa TOMOIAGĂ

* * *

G.J.M. TimişoaraComerţ ilegal, sancţiuni pe măsură

Bunuri scoase ilicit la vânzare, în valoare de 26 de mii de lei, confi scate şi sancţiuni însumând 20 de mii de lei. Acesta este rezultatul unei acţiuni desfăşurate de către jandarmii din cadrul Grupării Mobile Timişoara şi lucrătorii ai D.R.A.O.V. Timişoara, scopul fi ind comercializarea produselor accizabile - cafea, tutun şi alcool, comerţul pe domeniul public a mărfurilor fără documente de provenienţă, dar şi verifi carea documentelor de deţinere şi transport a acestora.

locotenent colonel Daniela STANCIU

* * *I.J.J. IalomiţaUite conducta…nu mai e conducta!

Jandarmii ialomiţeni ai prins şase bărbaţi care încărcau într-o maşină mai multe ţevi secţionate dintr-o conductă metalică. Acestea, în lungime totală de aproximativ 250 de metri, urmau să fi e transportate la un centru de colectare a materialelor feroase.

locotenent colonel Alexandru COSNTANTINESCU

* * *I.J.J. TulceaPoşetă găsită de jandarmi,înapoiată proprietarei

O femeie din Municipiul Tulcea şi-a recăpătat, cu ajutorul jandarmilor, geanta în care avea mai multe bunuri personale, printre care şi o sumă de bani. Colegii noştri au găsit o poşetă agăţată de gardul ce separă carosabilul de trotuarul principal, iar în scurt timp, pe baza obiectelor găsite în interiorul acesteia, a fost identifi cată şi proprietara.

plutonier major Marian CIOBOTARU

Din misiuniDin misiuni

foto

: G.J

.M. B

acău

foto

: G.J

.M. T

imiş

oara

foto

: I.J

.J. T

ulce

a

9

I.J.J. BuzăuTâlhar prins de jandarmi

Autorul unei tâlhării petrecute pe raza Municipiului Râmnicu Sărat, a fost depistat în scurt timp de la producerea faptei de către jandarmii buzoieni. Aceştia au fost sesizaţi de către victimă, o vânzătoare într-un centru comercial, care le-a spus că un bărbat a deposedat-o de o geantă sub ameninţarea unei arme.

locotenent Adrian CRISTIAN

* * *I.J.J. SuceavaTurişti salvaţi de jandarmii montani

Trei tineri din Iaşi, Bacău şi Botoşani au fost salvaţi de către jandarmii montani din cadrul I.J.J. Suceava, după ce din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a oboselii nu şi-au mai putut continua deplasarea pe traseul montan spre Vârful Giumalău. Aceştia au fost găsiţi de jandarmi după cinci ore de căutări, la aproximativ 12 kilometri de localitatea Pojorâta.

maior Bogdan CORNACI

* * *

I.J.J. ConstanţaAu vrut să taie conducta de irigaţiişi au intrat… la apă

Jandarmii afl aţi în patrulare pe Drumul Judeţean 223, între localităţile Cernavodă şi Cochirleni, au observat trei persoane, care încercau să taie, cu ajutorul unui aparat tip autogen, bucăţi dintr-o conductă metalică, folosită la irigaţii. Până la sosirea echipajului, pământul fusese decopertat, cu ajutorul unui utilaj tip Caterpillar, pe o distanţă de 19 metri. La vederea militarilor, bărbaţii au încercat să ascundă uneltele folosite la tăierea conductei şi au fugit. Jandarmii au executat somaţii prin voce şi au trecut la urmărirea celor trei, care au fost prinşi după aproximativ 50 de metri.

maior Sorin TRANCĂ

* * *I.J.J. Satu MareJandarmul salvator

Un subofi ţer din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare, deşi se afl a în concediu, a intervenit şi a intrat într-o casă cuprinsă de fl ăcări, în localitatea Sărăuad, de unde a scos o fetiţă de 7 ani, care dormea. Până la sosirea echipajelor de intervenţie, plutonierul Gheorghe Toth, împreună cu alţi oameni din zonă, a încercat stingerea incendiului. Prin intervenţia sa, jandarmul sătmărean a contribuit la salvarea unor bunuri materiale, dar mai ales la salvarea unei vieţi.

preot militar Cristian Nicolae SILAGHI

I.J.J. Bistriţa NăsăudDemontau minele, că tot erau părăsite

Jandarmii din cadrul Postului Montan Rodna au descoperit în mina din Valea Vinului (care este dezafectată de câţiva ani), nouă persoane care intenţionau să sustragă fi er vechi. În urma verifi cărilor efectuate de jandarmi la faţa locului s-a constatat că în locul respectiv erau „pregătite” pentru a fi transportate 40 de ţevi, a câte 8-10 metri lungime fi ecare, cu diametrul de 160 mm şi 5 vagoane de mină.

căpitan Georgeta CĂŞVAN

* * *

I.J.J. DâmboviţaAutotren depistat cu 50 de tonede produs petrolier furat

Mai multe persoane au fost surprinse în timp ce sustrăgeau produs petrolier dintr-o conductă afl ată pe raza localităţii Brezoaele. Jandarmii au observat, în zonă, un autotren, care în scurt timp a părăsit locul respectiv, fără a se supune somaţiilor. Ulterior acesta a fost oprit de colegii noştri în localitatea Drăgăneasca din Judeţul Giurgiu, cu sprijinul unui echipaj al Poliţiei Dâmboviţa. În interiorul autovehiculului a fost găsit un recipient din metal cu o capacitate de aproximativ 50 tone, plin cu produs petrolier.

căpitan Ciprian VĂTĂŞELU

foto

: I.J

.J. S

ucea

va

foto

: I.J

.J. D

âmbo

viţa

foto

: I.J

.J. B

istriţa

Năsău

d

Page 6: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

10

ReportajReportaj

“PIERDERI PLANIFICATE”... SAU EROI ?

Descindem la sediul Batalionului 3 al Direcţiei de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, într-o zi umedă şi mohorâtă. Suntem primiţi, în schimb, cu căldură de comandatul batalionului, colonelul Cătălin Mocanu şi discuţia se leagă repede. Amintirile sunt încă puternice, iar dorinţa de a spune şi altceva despre evenimentele din ianuarie 2012 îmi uşurează „misiunea” de jurnalist:

„În primul rând, cred că trebuie, într-un fel sau altul, modifi cată Legea 60 (din 1991, privind adunările publice, n.r.). După acţiunile din ianuarie-februarie şi cele care au urmat, chiar şi cele care sunt acum, pentru că în Piaţa Universităţii sunt în continuare proteste, această lege nu mai are credibilitate, iar reglementarea modului de exercitare a dreptului de a protesta şi de a exprima opinii trebuie să capete o formă nouă cât mai curând. Pentru că mergem pe stradă şi le spunem cetăţenilor că nu pot organiza proteste fi ecare după cum vrea, asta e legea, nu pentru că nu vreau eu, jandarm, iar ei răspund că în Constituţie scrie că e dreptul lor la liberă exprimare. Şi atunci se creează percepţia că jandarmii sunt de vină, că le îngrădesc drepturile.

Noi doar aplicăm o lege care stabileşte condiţiile de exercitare a acestui drept, iar legile sunt făcute de reprezentanţii cetăţenilor din Parlament.

- În acea perioadă , măsurile de ordine publică erau prioritatea numărul zero ...

- Stăteam câte 10-12 ore în dispozitiv, chiar şi mai mult câteodată, în funcţie de formele de manifestare. Programul a fost cu totul altul, a fost o misiune de anduranţă. Nu e deloc uşor să stai 10 ore în cordon (cordonul de ordine publică, n.r.), oricât de îmbrăcat ai fi , frigul îţi intră în oase, ploua, ningea. Dar în acele momente grele, ca în toate misiunile de acest tip, băieţii s-au mobilizat, au ştiut să fi e uniţi şi nu s-au plâns de nimic.

- V-a fost teamă de empatia unor jandarmi cu manifestanţii?- Este un subiect care s-a discutat intens atunci. Chiar şi în familie,

cu soţia, cu părinţi, îmi spuneau: „oamenii ăia strigă şi pentru voi”, dar noi am fost acolo pentru a ne face datoria. Nu să judecăm cine are sau nu dreptate. E o muncă ingrată, în care nu întotdeauna acţionezi conform convingerilor intime, dar era o manifestare, ilegală conform reglementărilor aplicabile, legitimă din punct de vedere al drepturilor omului, iar noi trebuia să asigurăm ordinea. Nu pentru cei cinstiţi şi educaţi, care s-au şi delimitat în acele zile de manifestările violente, ci pentru cei veniţi să incite, să distrugă şi să provoace dezordine.

Şi noi aveam aceleaşi probleme ca şi cei care protestau, vorbeam constant cu cei de dincolo de gard, le spuneam că şi noi suntem bugetari şi cetăţeni ai aceleaşi ţări, că le înţelegem motivele pentru care protestează, dar şi ei trebuie să înţeleagă de ce suntem noi acolo. Cei mai mulţi înţelegeau că aceasta este meseria noastră, că nu le suntem noi adversarii şi nici vinovaţi pentru nedreptăţile împotriva cărora protestau. Şi un lucru mult mai important, după primele confruntări, cei mai mulţi au înţeles că fără prezenţa jandarmilor, acolo ar fi fost o anarhie, că fără o ripostă fermă, distrugerile, spargerile şi furturile din magazine s-ar fi înmulţit şi scopul protestelor ar fi fost deturnat.”

„Când violenţa limbajului se transformă în violenţă fi zică, oprim aceste manifestări, şi o facem întotdeauna cu fermitate şi fără a da înapoi.”

Simt o oarecare tristeţe şi un regret în vocea comandantului. Continuă simplu, cu un „of” pe care nu a putut să-l spună până acum:

„ Nu e chiar aşa cum vor să ne prezinte unii din mass-media, că nu ştim

decât să batem. Au fost şi mulţi cetăţeni pe care i-am ajutat acolo, nu se văd şi părţile bune, îmi amintesc de jurnalistul care luase foc,...

- ????- În 15 (15 ianuaire 2012, n.r.) s-a aruncat cu un molotov, sticla s-a

lovit de un fi r aerian şi s-a spart, iar benzina a ricoşat pe un jurnalist. A luat foc instantaneu, norocul lui a fost un jandarm din cordon, care s-a dezbrăcat de scurtă şi la stins, cu mâinile goale. Şi sunt nenumărate cazuri de oameni care puteau fi călcaţi în picioare şi răniţi în timpul acelor busculade, pe care jandarmii i-au protejat şi ajutat.

Îmi amintesc că în momentul în care au început să arunce cu bucăţi de pavaj, s-a produs o delimitare clară între cei care vroiau violenţă şi cei care protestau paşnic. Nu erau mai mult de 100 de tineri şi foarte tineri, care aveau ceva de împărţit cu noi. Dacă vă uitaţi şi pe înregistrări, s-a format un culoar, noi am intervenit pentru a opri atacul, deja mulţi colegi fuseseră răniţi, grupul de aşa-zişi protestatari s-a regrupat spre Colţea şi au urmat distrugerile cunoscute. Dar în Piaţă au rămas mulţi protestatari, cei care s-au delimitat de violenţe, lor nu li s-a întâmplat nimic .....

Cinci jandarmi din Batalionul meu au fost înregistraţi ca răniţi, au avut răni ce au necesitat îngrijiri medicale sau internări, dar nu am contabilizat toate loviturile şi vânătăile.

- Cât de pregătiţi eraţi pentru intervenţie?

- Întotdeauna când plecăm într-o misiune, luăm în calcul posibilitatea ca ordinea să fi e tulburată şi să fi e nevoie să o restabilim, dar nu ne dorim niciodată acest lucru. În nici un caz nu e aşa cum o prezintă mulţi „analişti” pe la televiziuni, că abia aşteptăm să intervenim. Suntem cei care ne dorim mai puţin ca oricare alţii să fi e linişte. Aceasta este meseria noastră şi luăm aceleaşi solde şi

dacă e linişte la o manifestaţie, şi dacă intervenim. Vrem să ne facem treaba, nu ne impune fi şa postului să intervenim, dacă nu e nevoie, de ce am dori să ne „batem” cu manifestanţii. Vrem şi noi să ajungem la familii teferi, să nu fi m anchetaţi, să nu ni se aducă acuze. Niciodată nu ne va interesa să producem noi incidente şi de multe ori lăsăm de la noi. Colegii din dispozitiv nu mai reacţionează de mult la înjurături sau la un scuipat, pentru că sunt dese astfel de manifestări din partea cetăţenilor. Suntem acuzaţi noi de toate nemulţumirile lor, întru-un limbaj ..... Dar când violenţa limbajului se transformă în violenţă fi zică, oprim aceste manifestări, şi o facem întotdeauna cu fermitate şi fără a da înapoi.”

Discuţia ar fi putut continua, dar trafi cul în staţia de serviciu era intens, pentru că Batalionul urma să plece în misiune, aşa că i-am mulţumit domnului colonel pentru timpul acordat şi am cerut permisiunea de a vorbi şi cu cei cinci colegi care fuseseră răniţi.

Întâlnirea a fost programată în clubul unităţii, unde am fost primit cu o oarecare reticenţă. Simţeam neîcrederea celor cinci camarazi, în încercarea mea de a prezenta „cazul” lor, şi mă întrebam: ce rezultat ar putea avea discuţia noastră? Sigur, nu la fel ca al unei dezbateri televizate, dar ....adevărul se compune, uneori, din fr ânturi de viaţă.

Interlocutorii mei sunt: plutonier Marius Achim, plutonier major Claudiu Turcan, plutonier major George Eremia, plutonier major Marius Velea şi plutonier major Laurenţiu Răducu (foto sus, de la stânga la dreapta), iar discuţia este colegială, în sensul că vorbitorii povestesc ori se completează unii pe alţii:

„Eram în cordon, în jurul orei 19.30, situaţia părea calmă, dar dintr-o dată protestatarii au început să arunce cu bucăţi smulse din pavaj. Pentru protecţie nu aveam decât căştile, nu ştim cine a luat această decizie, şi, mai mult, acestea erau la şold. Le-am pus pe cap într-un timp record. Era prima zi în care manifestarea a degenerat, a fost cea mai violentă zi din acea perioadă.

- Eraţi pregătiţi pentru o astfel de formă de protest?- La pregătirea misiuni am luat în considerare şi această posibilitate,

dar nu credeam, sau, mai bine-zis, speram să nu se ajungă aici. Vorbeam cu oamenii, cei mai mulţi înţelegeau, dar mulţi ne vedeau ca duşmani,

Debutul anului trecut a fost efervescent pentru jandarmii bucureşteni. Protestele spontane din Piaţa Universităţii au lăsat urme adânci, iar acum, la un an de la primele manifestări, am vrut să vorbesc şi cu oamenii din spatele scuturilor, într-o încercare timidă de a normaliza o polemică exagerată şi unidirecţională, prin aplicarea unui principiu, „audiatur et altera pars”, corect şi necesar acum 2000 de ani, dar desuet în foamea de audienţă de astăzi.

11

erau înverşunaţi pentru că noi „apăram regimul”. Am fost înjuraţi, făcuţi în toate felurile. Erau fel de fel de revendicări, unul cu taxa auto, unul cu demolările, unul că l-au evacuat din locuinţă, fi ecare cerea altceva şi jandarmii erau consideraţi vinovaţi.

- Violenţi au fost doar o parte, precizează plt. maj. Claudiu Turcan, cei din spatele refl ectoarelor de la televiziuni. Refl ectoarele erau îndreptate către noi, iar din spatele lor au început să zboare pietre, nu am putut vedea cine aruncă şi nici momentul când se pregăteau.

- A fost ceva care a declanşat violenţele, vreo acţiune a voastră?- Nu, la un moment dat au început să tragă de garduri, apoi să arunce

cu bucăţi de pavaj. Atunci i-a fracturat lui (plutonierului major George Eremia, n.r.) piramida nazală, lui i-a fracturat mână (plutonierului major Marius Velea, n.r.) şi mai au probleme şi acum, la un an după evenimente.

- Eu nici acum nu sunt refăcut, intervine plt. maj. Marius Velea, nu pot să folosesc normal degetul, trebuie să reiau intervenţia chirurgicală. Dar ceea ce este mai supărător este că nimeni de la noi nu ne ia apărarea; poate au fost şi abuzuri, dar cei mai mulţi dintre noi am acţionat corect. Avem vecini, prieteni şi se întreabă dacă suntem, chiar aşa, brute, aşa cum ne etichetează la televizor. Nu suntem toţi la fel, iar dacă unul greşeşte sau face abuzuri, nu înseamnă că toţi suntem aşa.

- Cum vedeţi acum, după un an, acele zile?- Suntem obişnuiţi cu asemenea manifestări, faţă de altele, faţă de

mineriade .... Rău a fost că s-a întâmplat să fi m noi răniţi; pe mine (plt. maj. Claudiu Turcan , n.r.) m-au lovit la picior, s-a umfl at şi nu am mai putut să-l pun în pământ, m-au luat cu SMURD-ul şi m-au dus la spital. Şi ceilalţi doi colegi au fost duşi cu ambulanţa la spital.

- Rezolvarea multor revendicări din piaţă v-ar fi avantajat şi pe voi ...- Toţi avem probleme, fi ecare dintre noi are nemulţumiri, nici noi nu o

ducem prea bine, dar contează modul cum îţi exprimi aceste nemulţumiri. Dezinformarea a funcţionat bine, acolo; protestatarii ne spuneau că îi apărăm ( pe guvernanţi, n.r.) pentru că nouă ne-au dat banii înapoi (cei 25% din soldă, n.r.), că ne-au dat toate restanţele la echipament şi că ne-au dotat cu maşini, arme, câte şi mai câte. O dezinformare totală, întreţinută şi la televizor, care sporea gratuit înverşunarea şi adversitatea faţă de jandarmi.

- Credeţi că puteau fi evitate violenţele?- Din partea noastră, da! Niciodată nu au provocat jandarmii, ci doar

am încercat să oprim atacurile. Au fost şi numeroase zile în care nu s-a întâmplat nimic, dar când apăreau la proteste anumite grupuri, apăreau şi incidentele. Cum se însera, în jurul orei 19,00, începeau problemele.

Dar aste este meseria noastră, suntem conştienţi de riscul că poţi oricând să iei un par sau o piatră în cap. Când eram în spital, asistentele îmi spuneau: „Lasă, că o să iei o grămadă de bani din asigurare”. Care asigurare .... Ce bine ar fi să avem asigurare pentru accidente!!!

Avem asistenţă medicală gratuită, pe o hârtie cu titlul de Lege, dar realitatea este că trebuie să plătim din buzunar analizele, recuperarea .... Noroc cu colegii, care au pus mână de la mână şi ne-au mai ajutat.

Mai sunt doi colegi, de la Batalionul 4, cu lovituri serioase la cap, la care a venit prim- ministru la spital, le-a promis că li se vor face toate analizele gratuit.... şi nu le-a făcut nimeni RMN sau ceva, deşi fi gurează că le-a făcut..... (declaraţii şi acţiuni doar pentru imagine, ca în comunism, n.r.)

Iar acum, la un an de la evenimente, nimeni nu se mai interesează de starea noastră, că mai trebuie să mă operez odată, dar nu mă ajută nimeni.

De Ziua Jandarmeriei, au luat alţii medalii, noi nici măcar mulţumiri nu am primit, deşi nu costau nimic. Şi noi lăsăm de la noi, că suntem „bătrâni”, dar cei mai tineri, care văd că după ce ai luat un pietroi în cap nu te apreciază nimeni .... Discuţia se opreşte un moment, de refl ecţie pentru toţi, dar tăcerea este întreruptă de Claudiu Turcan:

- Indiferent cum ar fi , dacă s-ar mai întâmpla odată, noi la fel vom face; dacă nu ne apăram şi nu ne ajutăm noi, dacă nu suntem ca o familie, nu reuşim pe stradă. Nici unul de aici nu ar renunţa la Jandarmerie, avem o pasiune, o nebunie, dacă nu ne-ar fi plăcut, n-am mai fi fost aici.

- Şi ai sentimentul că faci ceva corect, îl completează Marius Velea, ăsta e cel mai important lucru. Dar pentru ce facem bun, pe stradă, am dori să fi m şi noi protejaţi, nu să iasă un ofi cial şi să lase impresia că suntem, toţi, nişte brute. Dacă ministerul, care ne reprezintă pe toţi, şi pe pompier, şi pe poliţist, nu ne apără pe noi, cei corecţi.... atunci ne simţim abandonaţi. Am fi dorit să auzim că au fost dispuse măsuri, la fel de energice, ca mâine să fi e identifi caţi şi cei care ne-au lovit pe noi, cei care au aruncat cu bordurele.

La Universitate nu au fost „agresaţi”, cum este la modă să acuze, unii, cei care s-au delimitat de violenţe. A fost grupul acela, de 100-150 de tineri, care a dorit o confruntare cu noi. Toţi oamenii corecţi s-au dat în stânga şi în dreapta, confruntarea s-a mutat în piaţa Unirii, dar la Universitate protestul a

continuat şi nimeni nu a fost bătut.- Care a fost reacţia familiilor, când aţi ajuns acasă?- Au fost îngrijoraţi.....Nevasta mea a leşinat (plt. maj Marius Velea,

n.red.). Când m-a văzut, la 3 dimineaţa - pentru că pe moment nu am simţit durerea, am rămas în dispozitiv, dar mâna s-a umfl at şi a trebuit să merg la spital - , deci, când m-a văzut cu mâna în ghips, bandajat tot, s-a înmuiat. În cazurile acestea, familia suferă mai mult, noi suntem pregătiţi, dar ei... Copilul mi-a zis: „Tata, să nu te mai duci la jandarmi...”.

- V-aţi gândit vreodată să renunţaţi?- Nu! Toţi răspund la unison.- De ce ? - A trecut, ne-am simţit trecuţi la pierderi planifi cate, dar o luăm de la

capăt. O să mai fi e situaţii din acestea, precedentul există, suntem şi noi mai pregătiţi.

Poate a fost şi o greşeală a noastră, eram acolo fără scut şi echipament de protecţie, vezi Doamne, să nu îi incităm. Dar astea sunt ca să ne protejeze, de ce să nu le purtăm. Unii dintre noi am avut căştile pe cap, dar am primit ordin să le dăm jos şi credem că acesta a fost dat de cineva care nu a fost niciodată în stradă. Era clar, după ce se petrecuse cu o seară înainte, că nu va fi o demonstraţie paşnică, şi ne-au trimis fără protecţie....

Vedeam cum vin bordurile, una, două, trei, colegul de lângă mine a căzut cu nasul spart. Casca mea era distrusă, aşa că, după ce l-a luat ambulanţa, am luat casca lui, cu urme de sânge pe vizor ... şi am intervenit pentru a opri violenţa. Fără echipamente speciale, dar cu casca şi bastonul.

Am vrea să înţeleagă toată lumea că nu suntem două cete de huligani, care se bat. Intervenţia în forţă se face doar în anumite condiţii, după reguli: se fac somaţii, li se oferă timp să înceteze violenţele, celor care nu doresc să se manifeste aşa li se oferă timp să părăsească zona, se anunţă începerea intervenţie printr-un cartuş cu stea luminoasă. După toate acestea, cei care rămân sunt consideraţi adversari, sunt cei care continuă comportamentul ilegal, se opun cu violenţă forţelor de ordine şi trebuie opriţi.

Şi Jandarmeria nu este un pension de domnişoare, aş completa eu; se aplică proceduri de intervenţie standard în ţări „mai europene” ca noi, în Germania, Franţa, Italia, Grecia, vedeţi acolo ce lupte de stradă au fost! Am devenit membru în Forţa de Jandarmerie Europeană, încă înainte de a fi primită România în UE, pentru că jandarmeriile europene ne-au recunoscut capacitatea de a „gestiona euroconform”, ca să folosesc o expresie la modă, domeniul ordinii publice şi au apreciat că procedăm conform normelor europene.

- O concluzie?- Cetăţenii pot protesta cât vor, dar este bine să o facă fără violenţă

îndreptată împotriva noastră, pentru că nu se obţine nimic prin agresarea jandarmilor.

Sperăm că nu vor mai fi asemenea situaţii, pentru că şi noi trebuie să ajungem teferi acasă, la familii.

maior Sorin DESPINA

foto: AGERPRES

Page 7: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

12

„PROFEŢII” DESPRE„PROFEŢII” DESPREVIITORUL JANDARMERIEI ROMÂNEVIITORUL JANDARMERIEI ROMÂNEJandarmeria Română,

forţă de poliţie cu statut militar, componentă a sistemului dual poliţienesc, singurul în măsură să garanteze democraţia şi stabilitatea unui stat, a avut pe parcursul istoriei sale o evoluţie marcată, fi e de infl uenţa politică, economică şi socială, fi e de nevoia de participare la menţinerea stabilităţii statului sau apărarea teritoriului şi a populaţiei.

Înfi inţată după modelul Jandarmeriei din Franţa, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea forţelor de poliţie de tip jandarmerie din Europa, Jandarmeria Română s-a dezvoltat, la nivel naţional, ca o forţă cu atribuţii principale în domeniul ordinii şi siguranţei publice, cu competenţă teritorială generală.

Competenţele de poliţie generală s-au exercitat, cu preponderenţă, pe toată perioada existenţei sale, până în anul 1949, în mediul rural, unde „... a vegheat la siguranţa de stat, la menţinerea ordinii publice, la executarea legilor şi regulamentelor, ... jandarmii fi ind ofi ţeri de poliţie judiciară, cu atribuţii de prindere a infractorilor, adunarea şi păstrarea probelor, cercetare şi urmărire a tuturor infracţiunilor prevăzute de legi, precum şi de adunare a informaţiilor referitoare la ordinea şi siguranţa statului”. (Legea nr. 912 din 23.03.1929 pentru organizarea jandarmeriei rurale).

La o analiză a rolului şi importanţei acestor structuri, de-a lungul a peste 160 de ani de existenţă, rezultă că au fost şi sunt interpretări partizane determinate de infl uenţa politică asupra celor care participă la analiză şi acceptă o poliţie sub control şi autoritate politică, fără o disciplină impusă, în locul unei forţe de poliţie cu statut militar, independentă politic, disciplinată, cu capacităţi şi abilităţi speciale, cu o mare mobilitate şi disponibilitate, în care singura putere care dictează este puterea onoarei, a legii adevărului şi dreptăţii.

Pentru a putea fi pe deplin efi cientă, o forţă de poliţie trebuie să benefi cieze de echidistanţă politică, independenţă faţă de factorul politic şi obiectivitate în analiza evoluţiei structurale, acţionale, în strictă conformitate cu evoluţia societăţii şi nevoile acesteia. Singura care poate aprecia efi cienţa muncii poliţieneşti într-un stat, este societatea, a cărei siguranţă creşte sau scade în funcţie de calitatea serviciului poliţienesc prestat de structurile cu atribuţii specifi ce ale statului - poliţie sau jandarmerie.

Atunci când sunt ignorate anumite legi, cu valoare de principii, care acţionează în orice societate, cum ar fi legea proporţionalităţii dintre cerinţe şi posibilităţi, legea concordanţei dintre calitatea serviciului prestat şi condiţiile asigurate pentru exercitarea acestor servicii, efi cienţa serviciului poliţienesc este îndoielnică.

Făcând parte din categoria forţelor principale aparţinând sistemului de ordine publică, Jandarmeria este un model românesc, care şi-a dovedit viabilitatea de-a lungul existenţei sale; ea face parte din istora şi tradiţiile statului şi constituie o soluţie efi cientă pentru consolidarea climatului de ordine şi siguranţă în România.

Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din ţările membre ale Uniunii Europene, generează căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic şi acţional efi cient, care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate a se realiza în plan structural şi funcţional, prin asigurarea resurselor umane şi fi nanciare necesare materializării acestora.

Uniunea Europeană este interesată ca atât poliţia, cât şi forţele de tip jandarmerie să reprezinte instrumente efi ciente de luptă

împotriva fenomenului infracţional. Comunitatea europeană nu a impus niciodată conferirea de competenţe judiciare numai poliţiei civile, ci dimpotrivă, modelul poliţienesc dual este destul de răspândit la nivel comunitar. Astfel, în mai multe state membre ale uniunii funcţionează modelul dualismului poliţienesc (ex.: Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Turcia, Bulgaria, Serbia, Letonia etc.), suprafaţa totală acoperită la nivel comunitar de acest sistem fi ind de peste 58%.

În ţările care agrează sistemul poliţienesc dual, cele două instituţii, Poliţia şi Jandarmeria, au competenţe materiale identice, diferenţierea fi ind făcută de competenţa teritorială, în sensul că, de regulă, Poliţia gestionează problematica specifi că aglomerărilor urbane, iar Jandarmeria, mediul rural. Apartenenţa jandarmilor români la o structură militară care se afl ă în serviciul cetăţeanului 24 de ore zilnic, conferă acestuia avantaje în relaţia cu o structură de putere, căreia i se poate adresa fără teamă de a-i fi încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale.

În acest cadru, sprijinul acordat Jandarmeriei Române de către Uniunea Europeană, prin mai multe programe PHARE, pentru modernizarea structurilor şi adaptarea practicilor la modelul comunitar, refl ectă locul pe care această instituţie trebuie să-l ocupe în marea familie a forţelor de poliţie care compun spaţiul de justiţie, de securitate şi libertate de care trebuie să benefi cieze cetăţenii Uniunii Europene.

Contextul actual, existent în România, pe linia asigurării ordinii publice şi siguranţei cetăţenilor în mediul rural, impune o revizuire a strategiei de ordine publică, o revizuire a competenţelor poliţieneşti atribuite Poliţiei, Jandarmeriei şi Poliţiei Locale, în scopul acoperirii, din punct de vedere operativ, a întregului teritoriu naţional şi a rezolvării cu competenţă şi operativitate a problematicii ridicate de criminalitatea din sate şi comune.

Că este alarmantă sau nu situaţia siguranţei cetăţenilor din mediul rural, numai acesta o poate aprecia, iar dacă e nevoie de o forţă de tip jandarmerie, pentru a gestiona menţinerea şi restabilirea ordinii publice în această zonă, ce reprezintă un procent de 48,7% din totalul populaţiei şi aproximativ 97% din teritoriul naţional, tot numai cetăţeanul poate face evaluări precise.

Este cunoscut faptul că, în prezent, Jandarmeria reprezintă o forţă principală de poliţie a statului, care acţionează pe linia menţinerii ordinii publice, în complementaritate cu structurile de poliţie existente la nivel administrativ teritorial.

Necesitatea îmbunătăţirii climatului de ordine şi siguranţă publică în mediul rural şi în localităţile cu până la 10.000 de locuitori s-a exprimat, mai ales în ultimii ani, cu destulă vehemenţă de către majoritatea primarilor din localităţi, de preşedinţii de consilii judeţene sau de prefecţi, care au cerut cu insistenţă constituirea de secţii şi posturi de jandarmi, în acest mediu, care să preia atribuţiile actualelor posturi de poliţie.

Poate că a sosit momentul să abordăm analiza acestui subiect, fără patimă şi orgolii, dar în concordanţă cu cerinţa cetăţenilor, bazându-ne pe calitatea serviciului prestat de Jandarmerie şi având la bază tradiţia existentă în această ţară, în cei aproape 100 de ani de funcţionare după modelul descris.

În acest context, soluţia care ar viza preluarea de către Jandarmeria Română a misiunii de menţinere şi restabilire a ordinii publice în mediul rural şi în localităţile cu până la 10.000 de locuitori, fi ind una viabilă, s-ar concretiza astfel: structurile Jandarmeriei ar putea să acţioneze, asigurând servicii de ordine şi siguranţă publică, în peste 2.900 de localităţi care includ peste 10.200.000 cetăţeni ai României.

Putem aprecia că Jandarmeria Română ar putea reprezenta o soluţie optimă, prin preluarea, în exclusivitate, a misiunii de menţinere a ordinii publice, precum şi a atribuţiilor de poliţie judiciară în mediul rural, bineînţeles în condiţiile în care mediul politic şi-ar asuma responsabilitatea unor analize, dezbateri şi decizii politice favorabile acestei iniţiative.

Dezbateri, opinii, analizeDezbateri, opinii, analize

13

În eventualitatea susţinerii politice a acestui demers, se impune proiectarea unui nou concept de întrebuinţare a structurilor de jandarmi.

Susţinerea desemnării Jandarmeriei Române ca instituţie responsabilă cu menţinerea ordinii publice în mediul rural şi în localităţile cu până la 10.000 locuitori, are la bază o serie de argumente, astfel:

• Jandarmeria reprezintă instrumentul principal al statului în acţiunea de asigurare a protecţiei şi siguranţei cetăţenilor, lucru ce este asigurat de statutul militar al personalului acestei instituţii, care garantează aplicatibilitatea principiului disponibilităţii şi operativităţii, asigurând totodată accesul egal al oricărui cetăţean la serviciul public poliţienesc, personalul său acţionând fără întrerupere în cadrul structurilor de tip secţie sau post rural de jandarmi;

• constituirea structurilor rurale de ordine publică ar contribui la reducerea manevrelor repetate de forţe şi mijloace de la centru spre localităţile din zona de responsabilitate şi la scurtarea timpului de intervenţie la evenimentele produse pe linie de ordine publică, sprijinind organele administraţiei publice în rezolvarea operativă a tuturor problemelor ce apar în cadrul comunităţilor locale;

• revenirea la un model care şi-a demonstrat efi cienţa, în trecut, pe deplin armonizat cu tradiţia istorică europeană şi românească a Jandarmeriei rurale;

• realizarea unui sistem gradual de intervenţie profesională, care să preîntâmpine solicitările diverse ale cetăţenilor, autorităţilor administraţiei publice locale, parchetului şi a altor structuri cu competenţe şi abilităţi specifi ce, în raport cu situaţiile apărute în mediul rural, în mod deosebit;

• prin preluarea atribuţiilor şi competenţelor poliţieneşti în mediul rural, Jandarmeria ar asigura o acoperire efi cientă a teritoriului naţional, determinând creşterea siguranţei cetăţenilor, ca urmare a caracteristicilor acţionale ale acestei Arme: mobilitate, operativitate în intervenţie, disponibilitate, o mare capacitate de adaptabilitate, profesionalism determinat de o permanentă continuitate în pregătire;

• se creează posibilitatea creşterii calităţii serviciului poliţienesc în mediul rural, unde locuiesc aproape 50% din cetăţenii ţării;

• se va realiza determinarea Poliţiei de a-şi concentra efortul în direcţia menţinerii ordinii publice în mediul urban şi pentru combaterea marii criminalităţi;

• calitatea şi continuitatea pregătirii fi zice, psihice, juridice şi profesionale, menţinută şi perfecţionată în centrele speciale de pregătire ale Jandarmeriei - singura instituţie care mai dispune de sedii, centre, baze şi poligoane de pregătire asigurate cu instructori sau formatori specializaţi după modelul şi procedurile europene, majoritatea atestaţi în acest sens ar diminua fenomenul infracţional specifi c mediului rural (furtul de animale, păsări, unelte, furtul de echipamente şi instrumente agricole, sau din culturile agricole ale cetăţenilor, asociaţiilor, fermelor, distrugerea fondului forestier, piscicol etc.);

• nu în ultimul rând, credem că o componentă poliţienească militarizată ar întării spiritul de ordine şi ar dezvolta sentimentul de respectare a legii de către toate categoriile de cetăţeni din mediul rural, cu prioritate în sensul garantării respectării drepturilor fundamentale şi constituţionale ale acestora.

O asemenea abordare previzională în schimbarea destinului Jandarmeriei nu ar trebui să deranjeze interesele sau orgoliile unor anumite grupuri de interese sau persoane.

Este necesară o analiză la nivel politico-strategic, care să pună în balanţă, cu prioritate, interesele cetăţenilor din mediul rural, furnizorii reali de forţă de muncă pentru toate domeniile din economie, generatorii de natalitate pentru naţiunea română, în măsură să asigure stabilitatea genealogică românească, izvorul nesecat de sănătate şi vigoare al spiritului românesc.

De fapt, prima lansare de iniţiativă, la invitaţia spre refl ecţie, cu privire la renaşterea Jandarmeriei rurale, a fost în perioada 1999-2002, fi ind apoi dezvoltată şi relansată ca iniţiativă instituţională

în februarie 2009. Factorul politic din acea perioadă, însă, nu a considerat oportună preluarea iniţiativei supunerii acestei propuneri dezbaterii politice pentru transformarea ei în obiectiv al programului de guvernare sau al strategiei în domeniul ordinii publice, pentru liniştea şi siguranţa cetăţenilor.

Prin urmare, o asemenea idee ar avea succes, în punerea ei în aplicare, numai dacă ar fi însuşită de un partid politic, ar fi transformată în obiectiv strategic de guvernare şi ar fi promovată, urmând ca specialiştii-jandarmi să găsească formele şi metodele de materializare. Poate că o consultare a cetăţenilor ar asigura respectarea principiului transparenţei decizionale şi ar fundamenta necesitatea înfi inţării Jandarmeriei rurale.

Cu siguranţă, în viitorul apropiat, în condiţiile în care criminalitatea tinde să ameninţe din ce în ce mai mult siguranţa cetăţenilor, aceştia vor prelua iniţiativa deciziei cu privire la soarta lor, iar politicul va fi obligat să-şi însuşească dorinţa cetăţenilor din mediul rural, accea de a benefi cia de un serviciu poliţienesc de forţă, credibil şi efi cient, cu posibilităţi mai mari de garanţie a unei prestaţii corespunzătoare.

Bineînţeles că, în ideea realizării unei Jandarmerii rurale, moderne, actuala Jandarmerie ar trebui să suporte o serie de cosmetizări, atât în domeniul atribuţiilor şi competenţelor, cât şi în cel al organizării, care, cu o gândire economică, bine fundamentată, ar deveni viabilă.

Jandarmeria rurală ar putea avea o serie de atribuţii, dintre care mai importante ar fi :

• menţinerea ordinii publice în mediul rural şi în localităţile cu o populaţie de până la 10.000 de locuitori;

• asigurarea ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor, manifestaţiilor cultural-artistice şi sportive, religioase, comemorative, care se desfăşoară în spaţiul public şi la care participă un număr mare de persoane; în acelaşi context, competenţa de a asigura ordinea publică în mediul urban ar trebui să revină Poliţiei, care ar prelua în totalitate atât menţinerea, cât şi asigurarea ordinii publice în acest areal;

• restabilirea ordinii publice în mediul rural şi sprijinirea Poliţiei în această misiune pentru mediul urban;

• asigurarea intervenţiei antiteroriste şi contrateroriste în toate locurile şi mediile din zona rurală;

• constatarea faptelor de natură penală şi contravenţională, în domenii precum: ordine publică, circulaţie, silvic, piscicol, comerţ etc.;

• educarea antiinfracţională a populaţiei din mediul rural;• participarea, la solicitarea organelor de justiţie, la activităţi

în sprijinul şi sub autoritatea acestora, în mediul rural;• participarea specializată la acţiuni comune cu organele

administraţiei publice locale sau alte instituţii ale statului (Garda de Mediu, Ofi ciul Român pentru Dreptul de Autor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului etc.), pentru combaterea faptelor de încălcare a normelor de convieţuire socială şi a fenomenului infracţional;

• menţinerea, asigurarea sau restabilirea ordinii publice în orice alte situaţii de natură a o tulbura şi de a afecta siguranţa cetăţenilor în mediul rural.

În concluzie, Jandarmeria Română, instituţie care şi-a consolidat statutul de forţă de ordine şi siguranţă publică a statului român, care şi-a păstrat şi întărit reputaţia de probitate, de neutralitate, de apropiere faţă de cetăţeni şi efi cienţă, fondată pe virtuţile militare, va constitui o variantă viabilă de preluare a misiunii de menţinere a ordinii publice, precum şi a atribuţiilor generale de poliţie judiciară în mediul rural, iar „profeţia” ar putea deveni o realitate care să contureze viitorul acestei Arme.

Chestor general de poliţie,conf.univ.dr. Costică SILION

Page 8: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

14

ReportajReportaj

Jandarmeria Harghita - misiune într-o zonă multietnicăJandarmeria Harghita - misiune într-o zonă multietnicăJudeţul Harghita are o suprafaţă totală de 6.610 kilometri pătraţi, reprezentând 2,8 la sută din teritoriul ţării. Zona de munte

a judeţului cuprinde Munţii Călimani, Gurghiu, Harghitei, pe partea de vest şi Munţii Budacului, Giurgeului, Hăşmaş, Ciucului şi Perşani, pe partea de est. De asemenea, judeţul are parte şi de zone deluroase (Dealurile Târnavei Mici şi ale Odorheiului), dar şi de zone depresionare: Depresiunile Giurgeului, Ciucului şi Caşin. De-a lungul şi de-a latul său, Judeţul Harghita este străbătut de nouă râuri: Mureş, Olt, Târnava Mică, Trotuş, Uz, Vârghiş, Homorod, Caşin şi Bicaz. Mai mult, zona este cunoscută şi pentru cele două lacuri: Lacul Sfânta Ana – format în craterul unui fost vulcan şi Lacul Roşu – lac de baraj natural format în urma prăbuşirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.

Drumul nu a fost atât de lung şi anevoios pe cât părea pe hartă. Plecaţi din Capitală după ora 08.00, am ajuns la sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Harghita în jurul prânzului. Ne-a întâmpinat plutonierul adjutant Gheorghe Suciu, responsabil cu relaţiile publice, un activ colaborator al revistei noastre, pasionat de munca sa şi îndrăgostit de meleagurile harghitene.

Primeşti un salut din partea oricărui om pe care îl întâlneşti pe holurile poate prea înguste, dar care păstrează în fi ecare colţ amintiri, dar şi imagini care povestesc, aşa cum pot ele, istoria unităţii. Încă de la intrare poţi observa o vitrină mare, dar totuşi neîncăpătoare pentru cupele, diplomele şi trofeele, obţinute atât de inspectorat, ca instituţie, cât şi de oamenii care lucrează acolo, la diferite competiţii sportive, şi nu numai. Noi am numărat 62 de astfel de distincţii, dar am fost informaţi că ele sunt mult mai multe. „ Atât am putut expune aici. Dar trebuie puse la socoteală şi cele care sunt în biroul meu, dar şi prin alte birouri. Aici nu am mai avut loc şi am decis să ducem şi prin alte părţi. Suntem mândri de ele, pentru că simbolizează eforturile noastre, ale tuturor, de a fi nu numai oameni de arme, ci şi performeri”, spunea, plin de mândrie justifi cată, domnul locotenent colonel Iamandi.

Început de an în forţă Am pus la punct ultimele detalii ale documentării, iar discuţiile au

continuat în biroul inspectorului şef, locotenent colonelul Dan Iamandi. Domnia sa a încercat să ne introducă, pe scurt, în atmosfera de lucru a unităţii: „Începutul de an a fost unul foarte aglomerat, iar numărul de acţiuni la care am participat a fost mare, comparativ cu anii trecuţi. Dar ne descurcăm, spunem noi – dar şi alţii - foarte bine!”, afi rma comandantul unităţii.

Fie că au asigurat ordinea publică cu ocazia desfăşurării unor manifestări cu caracter religios, cultural – artistice sau sportive, fi e că au fost parte integrantă a misiunii de menţinere a ordinii publice, ori au acordat sprijinul unor instituţii de interes public, în atenţia jandarmilor harghiteni a fost în permanenţă protejarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi a bunurilor cetăţenilor în a căror slujbă ne afl ăm în permanenţă.

Patrulele mixte, formate din jandarm şi poliţist, au acţionat pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi contravenţional, executând 146 misiuni în mediul urban, ceea ce reprezintă o creştere cu 97%, şi 19 în mediul rural. Şi cele 59 misiuni executate de patrule de jandarmerie, au contribuit efectiv la menţinerea ordinii publice, iar posturile de jandarmi montane au executat 77 misiuni în staţiuni montane şi pe trasee turistice, în creştere cu 30,5%.

Jandarmeria şi Prefectura, colaborare şi încredere

Am plecat spre Prefectură însoţiţi de gazdele noastre. Aici, cu un zâmbet larg, am fost primiţi de către prefectul Adrian Jean Andrei. Prima întrebare care mi-a venit în minte, în acel moment, a fost una simplă, dar care confi gurează un punct de vedere ofi cial din partea întâiului reprezentant al Guvernului României în judeţ: „Care este relaţia cu Jandarmeria ?”. Răspunsul a fost unul prompt: „Una din atribuţiile Jandarmeriei este aceea de menţinere a păcii sociale şi a ordinii publice în Judeţul Harghita. De aceea nu am cum să nu dezvolt o conlucrare şi o relaţie specială cu Inspectoratul de Jandarmi Judeţean, cu inspectorul şef, dar şi cu toţi lucrătorii.

Domnia sa a ţinut să precizeze că, deşi judeţul este unul „cosmopolit”, unde ponderea etnică este de 78 la sută cetăţeni maghiari şi 13 la sută cetăţeni români, instituţiile statului îşi fac datoria, relaţia creată fi ind una specială.

Prezenţa jandarmilor, o necesitate

Ziua a doua a debutat cu o vizită scurtă la sediul Detaşamentului 1 Jandarmi Mobil Miercurea Ciuc. Comandantul, locotenent colonelul Ion Vişan, şi plutonierul adjutant Andrei Răzvan Onuţ (cel desemnat să ne ofere cât mai multe informaţii), au încercat şi au reuşit să facă o radiografi e a misiunilor îndeplinite de unitate. „Jandarm în I.J.J. Harghita, în Miercurea Ciuc şi implicit în cadrul Detaşamentului Mobil este un lucru frumos. Poate nu atât de interesant ca în alte inspectorate, dar când ne gândim la colectiv şi la cei alături de care ne petrecem cel mai mult timp, lucrurile se schimbă”. Plt. adj. Răzvan Onuţ a participat până acum la două misiuni în străinătate (Kosovo) şi în prezent se pregăteşte pentru o nouă provocare în cariera sa de militar. Îşi doreşte să plece în Afganistan, ca instructor în cadrul Misiunii NATO Trainning, pentru a împărtăşi şi altora din cunoştinţele sale. Deşi părea puţin sceptic în ceea ce priveşte reuşita, colegul nostru, plt. adj. Gheorghe Suciu, l-a încurajat: „Aşa zicea şi când se pregătea pentru Kosovo. El este un băiat bun, care munceşte, şi sunt sigur că va reuşi!”.

Harghita Băi, o staţiune supravegheatăde oamenii în bleu-jandarm

După un drum parcurs în aproximativ 30 de minute, cu zăpadă pe carosabil şi păduri pline de omăt, care ne duceau cu gândul la poveştile copilăriei, am ajuns în Staţiunea Harghita Băi. Din când în când, domnul

15

locotenent colonel Iamandi încerca să ne trezească şi mai mult interesul cu informaţii şi date diverse despre locurile prin care treceam. Aşa am afl at că în staţiune a început uşor, uşor, să se dezvolte din nou turismul, activitate care ani buni a fost vitregită. Aceasta este o staţiune montană, situată sub Vârful Harghita Ciceu, la o altitudine de aproximativ 1.350 metri, la 21 km Miercurea Ciuc şi 45 km de Odorheiul Secuiesc, fondată la începutul secolului XIX, pe o suprafaţă de 34 de hectare.

Discuţiile despre activitatea Postului de Jandarmi Montan Ordine Publică Harghita Băi le-am purtat cu plt. adj. Cornel

Platon, cel care ne-a spus că această structură a fost înfi inţată în vara anului 2008, aici fi ind încadraţi 9 subofi ţeri. Dintre aceştia, trei subofi ţeri îşi desfăşoară activitatea mai mult în zona Parcului Naţional Hăşmaş – Cheile Bicazului şi au locaţia la Izvorul Mureşului. Ceilalţi ... „stăm aici şi acţionăm pentru combaterea fenomenului infracţional pe linie silvică. Aceasta este problema cea mai grea căreia trebuie să îi facem faţă. De asemenea, avem de-a face şi cu acţiuni pentru salvarea de persoane, deoarece suntem într-o zonă montană, unde periodic apare ceaţa şi de foarte multe ori turiştii se rătăcesc”.

Totuşi o problemă de care se lovesc de fi ecare dată atunci când au de executat o misiune este aceea a tehnicii, care ... „ ne pune la pământ”. Este vorba de mijloacele de deplasare, care sunt vechi şi trebuie reparate din ce în ce mai des. „Până nu demult, am avut un ARO, care a fost dus la casat şi acum ne-au dat o Dacie papuc. Merge, dar am avea nevoie şi de altceva. Mai folosim şi un ATV, bunicel şi el, dar care se defectează destul de des.

Una din misiunile, care îi solicită destul de mult este aceea de combatere a fenomenului infracţional pe linie de silvic. „Cei care încalcă legea în acest domeniu nu o fac pentru că au nevoie de lemne pentru foc, ci pentru comercializare, materie primă pentru construcţii. Pe ei scândura îi interesează, nu lemnul de foc”. Având în vedere că oamenii certaţi cu legea sunt din ce în ce mai inventivi, colegii noştri s-au văzut „obligaţi” să contracareze la aceleaşi „standarde”.

Jandarm în Praid

Ultima escală din ziua respectivă am făcut-o în Staţiunea Balneoclimaterică Praid, împreună cu locotenent colonelul Dan Iamandi, plutonierul adjutant Gheorghe Suciu, locotenent colonelul Silviu Stratulat, comandantul Detaşamentului de Jandarmi Odorheiu Secuiesc, şi căpitanul Ion Dumitrescu, comandat de pluton şi

plutonierul major Călin Asztalîs, şeful de post din localitate.

Praidul este vestită pentru mina de sare comestibilă, care se exploatează aici din timpuri străvechi. În urma exploatării sării s-au format goluri subterane de mari dimensiuni, cu umiditate scăzută şi presiune atmosferică mai mare decât la suprafaţă. Aerul este puternic ionizat, deosebit de efi cient în tratarea afecţiunilor respiratorii.

O noutate pentru noi a fost capela, amenajată în interior, ”în care se pot ofi cia slujbe pentru trei culte: ortodoxă, romano-catolică şi reformată”, după cum ne-a spus şeful de post, plutonierul major Călin Asztalîs. Jandarmii din cadrul postului din localitate nu au competenţă în interiorul salinei, dar în cazul în care li se solicită prezenţa, aceştia nu întârzie să ofere sprijinul necesar.

Din declaraţiile muzeografului Eszter Ambrus am afl at că perioada cea mai aglomerată este vara, când intră aproximativ 3-4 mii de

persoane, în 11 ore. „Mulţi sunt în trecere, turişti, dar sunt multe persoane care vin aici pentru tratament, iar alţii sosesc aici preventiv.

Turiştii moldoveni au ales Borsec

A treia zi în Judeţul Harghita a debutat cu vizita pe care am făcut-o în Oraşul Borsec, acolo unde din luna septembrie a anului trecut funcţionează Postul de Jandarmi Montan Ordine Publică Borsec. Colegii noştri acţionează în Staţiune Borsec, dar şi în zona cuprinsă între Comuna Tulgheş, Municipiul Topliţa, Munţii Călimani şi Comuna Sărmaş. Pe timpul misiunilor aceştia au în atenţie şi Parcul Naţional Călimani, Zona Carstică „Scaunul Rotund” - cel mai mare depozit de travertin cuaternar din România, precum şi Rezervaţia Botanică Borsec - „Hármasliget”.

„În zona noastră vin foarte mulţi turişti din Republica Moldova, care sunt cam neatenţi şi încă de la început au fost probleme” ne-a spus şeful de post, plutonierul major Lucian Iliescu. La fel ca şi colegii din Harghita Băi şi cei de aici au primit echipament pentru zona în care acţionează, numai că le lipseşte uniforma. Momentan poartă uniforma de serviciu, aşa cum este cunoscută de noi, dar din păcate ea nu este adecvată pentru zona de munte.

Ordine publică în Cheile Bicazului

Postul de jandarmi Lacul Roşu a fost înfi inţat în anul 2008, iar de atunci şi până în prezent colegii noştri care îşi desfăşoară activitatea în zona respectivă s-au confruntat cu diferite probleme. Afl aţi pentru prima dată în aria lor de responsabilitate, am afl at că zona Lacu Roşu - Cheile Bicazului reprezintă una dintre cele mai complexe rezervaţii naturale ale României.

„La noi predomină furtul de material lemnos, mai ales că este o zonă cu pădure şi este şi la limita de judeţ cu Neamţul, iar majoritatea celor pe care îi găsim sunt din zona respectivă. Avem probleme cu identifi carea lor pentru că vin fără documente, iar lor acest lucru li se pare normal, dar nouă nu”, spunea plutonierul Benone Pop, şeful de post. „ Avem, de asemenea, de lucru pe linia combaterii infracţiunilor la fondul cinegetic. Lacu Roşu este o zonă protejată a Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, care se întinde până în Judeţul Neamţ şi avem o legătură foarte strânsă cu cei de acolo”.

Chiar dacă este o zonă unde nu sunt pârtii care să poată fi folosite pentru practicarea sporturilor de iarnă, accidente montane sunt frecvent. De asemenea, sunt foarte multe acţiuni de salvare evacuare de persoane. „Una dintre acţiuni, care mi-a rămas în minte, este cea în care în zonă a sosit un grup de elevi, cu vârste cuprinse între 9 şi 12 ani, care s-au cazat în staţiune. Într-una din zile, neascultând indicaţiile noastre, au plecat în drumeţie şi au fost surprinşi de o ploaie torenţială, cu vânt şi ceaţă, fi ind nevoiţi să se adăpostească sub o stâncă. Noi am fost solicitaţi prin 112 să mergem să îi căutăm. Când am ajuns la ei, unul dintre copii se simţea rău şi în lipsă de altceva i-am dat geaca mea, pentru a nu intra în şoc hipotermic”, a încheiat plutonierul Benone Pop.

Cu acest ultim popas, am încheiat scurta noastră vizită în Judeţul Harghita. Ne-am îndreptat spre Miercurea Ciuc şi apoi spre Bucureşti. Cu gândul de a ne reîntoarce într-o bună zi....

sublocotenent Casandra ILIE

Page 9: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Premieră în Ministerul Afacerilor InternePremieră în Ministerul Afacerilor InterneJandarmeria Română – prima structură care a derulat un proiect

de înfrăţire instituţională, în calitate de furnizor de asistenţă

Câteva detalii despre proiectInspectoratul General al Jandarmeriei Române a făcut parte,

alături de Ministerul de Interne din Franţa, din consorţiul selectat de Delegaţia Uniunii Europene la Kiev să implementeze proiectul de înfrăţire instituţională (twinning) de mai sus. Proiectul s-a derulat în perioada februarie 2012 – ianuarie 2013, în cadrul Programului european Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (European Neighborhood and Partnership Instrument), având un buget în valoare de 1.550.000 euro. Scopul proiectului a constat în consolidarea capacităţii instituţionale a Trupelor de Interne ucrainene (TIU), pentru alinierea la normele şi standardele forţelor similare de aplicare a legii din Statele membre ale Uniunii Europene în domeniul protecţiei ordinii publice.

Activităţile proiectului s-au derulat în cadrul a patru componente tematice, astfel:

Componenta 1: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a TIU; Componenta 2: Perfecţionarea tacticilor şi modalităţilor

operaţionale ale TIU;Componenta 3: Îmbunătăţirea capacităţii de pregătire a TIU în

domeniul protecţiei şi menţinerii ordinii publice;Componenta 4: Dezvoltarea dislocării rapide şi a sistemelor

logistice ale TIU la standardele instituţiilor similare de aplicare a legii din UE.

În cadrul proiectului de twinning, Jandarmeria Română a furnizat experţi pe termen scurt şi a organizat o vizită de studiu în România. Reprezentarea şi îndeplinirea atribuţiilor instituţiei noastre în acest proiect a fost asigurată de un coordonator de proiect, în persoana maiorului Raul Vasilache. Practic, Jandarmeria Română a participat la furnizarea asistenţei în benefi ciul Trupelor de Interne din Ucraina în cadrul a 7 activităţi, dintr-un total de 36 derulate, contribuind în acest sens cu 9 experţi pe termen scurt (n.r. din totalul de 54 experţi europeni). În cadrul acestora, peste 60 ofi ţeri din instituţia similară ucraineană au benefi ciat de transferul de cunoştinţe şi deprinderi, realizat pe durata activităţilor derulate în Ucraina, iar alţi 5 ofi ţeri au participat la schimbul de experienţă asigurat pe durata vizitei de studiu şi informare în România.

Cum s-a obţinut acest rezultat de excepţieÎn luna mai 2011, după primirea fi şei de proiect elaborată de

autorităţile din Ucraina, Jandarmeria Română a formulat oferta de participare la furnizarea asistenţei în proiectul de mai sus, în calitate de Partener junior şi a transmis-o la Delegaţia Uniunii Europene la Kiev. Potrivit prevederilor europene în domeniu, la data de 20 iunie 2011, la sediul Delegaţiei U.E. a avut loc reuniunea de selecţie a ofertelor de furnizare a asistenţei în proiectul menţionat, în cadrul căreia oferta instituţiei noastre a fost susţinută de coordonatorul de proiect.

Calitatea şi seriozitatea deopotrivă a ofertei şi modului de prezentare a acesteia, precum şi experienţa anterioară a instituţiei noastre în implementarea proiectelor de twinning, au condus la selectarea de către Delegaţia U.E. a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în calitate de Partener junior, pentru implementarea proiectului alături de Ministerul francez de Interne, desemnat în calitate de Partener senior. Trebuie subliniat faptul că, reuşita Jandarmeriei Române este cu atât mai importantă cu cât, la selecţie, instituţia noastră a concurat cu un consorţiu bulgaro-ungar pe de o parte, precum şi cu instituţia franceză de mai sus, pe de altă parte, aceasta din urmă refuzându-ne în mod ofi cial, înainte de reuniune, propunerea de constituire a unui consorţiu.

În loc de încheiere

După ce timp de 6 ani a benefi ciat de asistenţa comunitară de preaderare prin intermediul proiectelor de twinning şi după ce, în ultimii trei ani a acordat asistenţă punctuală unor instituţii similare din Belarus, Republica Moldova şi Regatul Haşemit al Iordaniei, cu fi nanţare europeană, Jandarmeria Română dovedeşte că a acumulat capitalul de experienţă necesară evoluţiei depline la statutul de furnizor de asistenţă în benefi ciul altor structuri de aplicare a legii.

maior Raul VASILACHE

16

Dincolo de graniţăDincolo de graniţă

În ziua de 31 ianuarie 2013, la sediul Comandamentului General al Trupelor de Interne ucrainene din Kiev, a avut loc ceremonia de închidere a proiectului de înfrăţire instituţională UA 10/ENP-PCA/JH/28 „Contribuţia la îmbunătăţirea sistemului de protecţie a ordinii publice de către Trupele de Interne ale Ministerului Afacerilor Interne din Ucraina”. La acest eveniment au participat reprezentanţi ai instituţiilor din cele 3 ţări partenere în proiect, respectiv din Ucraina, Franţa şi România, din partea Ministerului ucrainean al Afacerilor Interne, Delegaţiei Uniunii Europene la Kiev, Ofi ciului de Administrare a Programelor de Twinning şi Trupelor de Interne, precum şi numeroşi jurnalişti.

Ţara noastră a fost reprezentată de Excelenţa Sa, domnul Cornel Ionescu, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Ucraina şi domnul Gabriel Nicola, consilier diplomatic în cadrul Ambasadei

României la Kiev. Din partea Jandarmeriei Române au participat domnul colonel dr. Ovidiu Vasilică, împuternicit prim-adjunct al inspectorului general şi şeful Statului Major şi maiorul Raul Vasilache, şeful Unităţii de Implementare a Proiectelor din cadrul Serviciului Afaceri Europene, Relaţii Internaţionale şi Schengen al IGJR, desemnat coordonator de proiect.

În discursul din debutul ceremoniei, domnul general-locotenent de miliţie Viktor Ratushnyak – vice-ministru al Afacerilor Interne, care a prezidat evenimentul, a evidenţiat succesul deplin al înfrăţirii şi a adresat mulţumiri partenerilor europeni, între care şi Jandarmeria Română, pentru asistenţa furnizată instituţiei benefi ciare şi care au contribuit la întărirea democraţiei, aplicării legii şi respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului în Ucraina, sprijin important al demersurilor naţionale de apropiere de Uniunea Europeană şi, ulterior, de integrare comunitară. La rândul său, comandantul Trupelor de Interne din Ucraina – general-locotenent Stanislav Shulyak, a ţinut să sublinieze, printre altele, faptul că expertiza şi recomandările experţilor români în proiect au contribuit la îmbunătăţirea tehnicilor şi practicilor instituţiei, exprimându-şi interesul în dezvoltarea relaţiilor de cooperare bilaterală în viitorul apropiat.

În marja ceremoniei de închidere a proiectului, pentru contribuţia la reuşita înfrăţirii şi susţinerea modernizării Trupelor de Interne din Ucraina, comandantul acestei instituţii a decernat, într-un cadru festiv, domnului colonel dr. Ovidiu Vasilică şi maiorului Raul Vasilache, medalia comună a Trupelor de Interne şi Academiei Ucrainei.

a

17

Corespondenţă din AfghanistanCorespondenţă din AfghanistanO mare provocare - Misiunea de instruire NATO (NTM-A)

Afganistan, ţara păşunilor, este un tărâm arid, nemilos, marcat de numeroase războaie, dar pe care nimic nu l-a sculptat mai mult decât războiul contra terorismului, declanşat după 11 septembrie 2001. Văzută prin ochii unui străin, este o ţară care te înspăimântă, dar în acelaşi timp te fascinează, ai cărei localnici, cunoscuţi ca membrii celei mai ospitaliere comunităţi din lume, vizibil marcaţi de istorie, sunt încă reticenţi la ”oaspeţii” străini veniţi să îi ajute în această luptă: militarii forţelor NATO.

Aceasta este prima impresie pe care am avut-o noi, jandarmii români, membrii ai contingentului IV, când, după un zbor de aproape 4.000 km, am păşit pentru prima dată pe pământ afgan. Înarmaţi cu un nume de străveche cohortă romană - „ULPIA DACORUM” şi cu o deviză onorabilă - „CONSILIO ET ANIMIS” (prin înţelepciune şi curaj), am acceptat provocarea întinsă de misiunea NATO de instruire şi mentorare a poliţiei afgane, ştiind că va fi un drum greu, plin de necunoscut, dar care fusese deja pavat de colegii noştri din contingentele precedente. Moştenirea lăsată de aceştia ne obliga de la început să dăm dovadă de mult curaj, profesionalism şi spirit de camaraderie, confi rmând astfel, încă odată, locul de onoare ocupat de Jandarmeria Română între forţele de poliţie cu statut militar ale lumii.

După câteva zile petrecute împreună pe Aeroportul Kandahar, am plecat către Centrul Regional de Pregătire Kandahar (RTC-K), noua noastră casă pentru următoarele 6 luni, despărţindu-ne, nu fără regret, de colegii noştri care fuseseră repartizaţi în capitala Kabul, centrele Spin Boldak şi Wardak.

Primul contact cu RTC-K, cel mai mare centru de pregătire din sud, îţi lasă impresia mai degrabă a unui fort puternic înarmat decât a unei şcoli, dovadă că războiul este încă prezent. Păşind cu emoţia necunoscutului pe „porţile blindate” ale şcolii, am găsit aici o mare familie multinaţională, care ne-a acceptat în sânul ei, dar nu înainte de a-i câştiga respectul şi încrederea prin profesionalismul şi naturaleţea de care am dat dovadă.

În cadrul centrului am fost repartizaţi 10 jandarmi, misiunea bazându-se pe consilierea şi îndrumarea personalului centrului pe diverse linii, după cum urmează:

• Mr. Mitu Leontin – Comandantul Centrului din partea Coaliţiei şi mentorul Gen.Brig. Nasarullah Zarifi ;

• Cpt. Chiaburu Marius şi plt.maj. Pop-Vaida Bogdan, mentori pe linie de planifi care şi pregătire;

• Lt. Paşcu Ovidiu şi plt.maj. Rusu Paul, mentori pe linie de logistică;• Lt. Vălăreanu Ionuţ, mentor pe linie de personal;• Plt.maj.Martin Ionuţ şi plt. Nicolae Ştefan, mentori pe linie de instrucţia tragerii

cu armamentul din dotare;• Plt.maj. Chiscop Marius, mentor pe linie de intervenţie profesională şi tactică de intervenţie;• Plt.maj. Siminiceanu Adrian, mentor pe linie de „Police and Leadership”.Misiunea NATO încredinţată jandarmilor români este una dinamică, într-o continuă mişcare, la care însă ne-am adaptat rapid, datorită

experienţei acumulate în ţară şi a pregătirii specifi ce primite înainte de plecare, acest lucru permiţându-ne să acoperim şi celelalte categorii de pregătire cuprinse în programa afgană de instruire a cursanţilor.

Lucrând zi de zi cu aceştia se observă amprenta lăsată de jandarmii români şi de coaliţie asupra procesului de perfecţionare atât de necesar consolidării Poliţiei Naţionale Afgane, într-un stat afl at într-o continuă tranziţie, cum este Afganistanul (foto 1).

Relaţiile cu partea afgană nu se limitează doar pe plan profesional. În spiritul creării unor relaţii de prietenie şi bună cooperare între naţiuni s-au organizat, frecvent, jocuri sportive între instructorii afgani şi instructorii români (foto 2).

Chiar dacă bariera lingvistică este foarte mare se pot întâlni unele cuvinte comune în ambele limbi, parte a infl uenţei turceşti (ceai, ciubuc, duşman, maidan, habar n-am, zig-zag), cât şi cuvinte româneşti învăţate de afgani (salut, bună dimineaţa, ce faci?, la ce clasa eşti?, ce muncim azi), semn că prezenţa noastră aici nu a trecut neobservată.

Cu toate că ne afl ăm departe de familie şi de ţară, am încercat să aducem cu noi o parte din tradiţiile, cultura şi obiceiurile noastre creştine într-o ţară total islamică. Astfel Ziua Naţională a României ne-a găsit aici într-o zi de sărbătoare în care am încercat să prezentăm prietenilor străini o fi lă din istoria noastră naţională, fi ind mândrii că suntem români într-o ţară străină.

Deoarece Sărbătoare Naşterii Domnului ne-a găsit departe de casă, la peste 20 grade Celsius, fără zăpadă, Moş Crăciun a fost nevoit să-şi schimbe tradiţionala sanie cu o maşină blindată, însă tot a reuşit să aducă o pată de culoare în acest peisaj alb-negru (foto 3).

Acum, când am depăşit jumătatea misiunii, am înţeles cu adevărat semnifi caţia devizei NTM-A „shoulder by shoulder” (umăr lângă umăr), aceea că numai împreună putem duce la bun sfârşit misiunea încredinţată, prietenia şi ajutorul reciproc făcând diferenţa într-o ţară greu încercată.

plutonier major Marius CHISCOP, plutonier major Paul RUSU

12

3

Page 10: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

FotoreportajFotoreportaj

Page 11: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

O istorie a scurgerii timpuluiO istorie a scurgerii timpului

Pentru debutul acestei rubrici, am ales Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti (foto stânga). Da, există aşa ceva în România! În oraşul lui Caragiale, un ambiţios om de cultură, Nicolae Simache (de numele căruia se leagă existenţa a peste 18 muzee în Prahova, Buzău şi Dâmboviţa - n.a.), numit directorul Muzeului Regional Ploieşti, în 1953, a decis să aloce o parte din fondurile de achiziţii pentru a cumpăra ceasuri. Astfel, în 1963, avea deja peste 300 de ceasuri, iar împreună cu un ceasornicar şi colecţionar local, Sebastian Şapşa, a deschis o expoziţie în cadrul Muzeului de Istorie Ploieşti.

Întrucât spaţiul expoziţional nu era foarte generos, profesorul Nicolae Simache a căutat o clădire emblematică, reuşind, în 1971, să obţină de la autorităţile locale o casă, monument istoric, construită în jurul anului 1890, ce devine sediul Muzeului Ceasului. Singurul din România. Iar în lume nu există peste tot asemenea aşezăminte culturale.

De multe ori, în călătorii, trecem indiferenţi şi nepăsători pe lângă locuri ce păstrează întâmplări, memorii şi obiecte care ar merita măcar un pic din atenţia noastră, mult prea absorbită de prezentul vibrant, mereu în mişcare.

Prin intermediul acestor pagini, în scurtul răgaz pe care îl acordaţi spiritului, ne propunem să lansăm o provocare intelectuală şi de imaginaţie, prin prezentarea unor locuri unice, minunate – pentru că sunt binecuvântate de Dumnezeu, şi mai puţin notorii, în speranţa că acest lucru ne va oferi alternative la viscerala imagine vândută zi de zi de mass-media.

20

ReportajReportaj

INGENIOZITATE ŞI RĂBDARE

Încercam să-mi amintesc data când a fost inventat ceasul, dar nu reuşeam. Citisem undeva că egiptenii au inventat în antichitate obeliscul, pentru a se orienta în timp, pe parcursul unei zile, după umbrele lăsate de acesta pe sol. Alte date nu prea găseam în sertarul cu amintiri, referitoare la instrumentele de măsurat...trecera timpului. Curiozitatea creştea în timp ce mă îndreptam spre muzeu, întrebându-mă care ar putea fi punctul central al acestei prezentări. Cel mai vechi, cel mai mare sau „cel mai deosebit”? Şi cum nu puteam găsi un răspuns, am ales să mă hotărăsc după ce voi ajunge la muzeu şi voi afl a mai multe despre el.

Ca să fi u sincer, eram oarecum sceptic în privinţa curiozităţilor demne de consemnat adăpostite de muzeu, probabil la fel ca mulţi alţi trecători prin centrul urbei noastre, celebre pentru aspiraţiile de Republică, manifestate la 1870 (a se vedea piesa de teatru „D`ale carnavalului”), dar surprizele au venit în valuri. Şi încă de la începutul vizitei!

Expoziţia de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute instrumente de măsurat timpul şi a tipurilor de ceasuri: cadrane solare, clepsidre, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie.

Prin amabilitatea doamnei Tatiana Ristea, restauratoare, am afl at că cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic, datând din anii 1544 (foto dreapta sus) şi 1562. O altă piesă deosebită, ca mod de funcţionare, dar şi ca vechime, este ceasul cu apă, realizat în anul 1654, la Londra. Poveştile acestor ceasuri impresionează şi prin ştiinţa pe care o înglobează. În era ciberneticii, pare greu de crezut că, acum aproape jumătate de mileniu, oamenii puteau crea dispozitive, extrem de complicate, ce măsurau nu numai timpul, dar şi mişcarea stelelor, distanţa de la Pământ până la diferiţi aştri, oferind informaţii despre zodii şi multe altele, pe care uneori nici azi nu ştim să le descifrăm. Şi toate acestea, pe cadranul unui.....ceas!

Prima vitrină mai adăposteşte un alt exponat deosebit: ceasul orizontal cu tun (foto stânga). Întrebarea „de ce este deosebit?” a primit un răspuns ce fascinează: „printr-un sistem de lentile,

la ora 12.00, razele de lumină erau concentrate pe o mică încărcătură de pulbere explozivă, care iniţia lovitura de ghiulea, zgomotul acesteia marcând miezul zilei în oraş. Acest tip de ceas a avut, în anii 1840, un „frate” mult mai mare, pe Dealul Mitropoliei, tunul anunţând locuitorii Capitalei că s-a făcut ora 12.00.

Ingeniozitatea ceasornicarilor este prezentă în aproape fi ecare exponat; ceasurile giroscopice (ce se întorc o dată la 400 de zile), ceasurile-curiozităţi, cu antifurt, unic fi ind şi „ceasul celor trei graţii” (foto dreapta), degetul uneia dintre ele marcând ora şi minutul, pe cadranele mobile. Oricât de captivantă ar fi descrierea, ele trebuie admirate la faţa locului, pentru că sunt martore ale istoriei noastre şi se lasă cu greu „povestite”.

u

or

Cel mai vechi ceas din muzeu - 1544

21

AM PRIVIT CEASUL LUIALEXANDRU IOAN CUZA

Ceasurile de mobilier, cu dimensiuni mari, impresionează prin performanţele tehnice (unele indică, alături de oră, fazele lunii - satelitul pamântului, ziua şi luna din an!), dar mai ales prin eleganţa şi designul carcaselor. Create de manufacturi recunoscute pe bătrânul continent, majoritatea ceasurilor din secolelor trecute îndeplineau, pe lângă funcţia practică, şi pe aceea de obiect de artă sau de bijuterie, în cazul celor de buzunar. Cât despre precizia şi fi abilitatea mecanismului, faptul că sunt funcţionale, după mai mult de 150-200 de ani, spune totul despre calitatea lor.

În patrimoniul muzeului se găsesc ceasuri de masă şi de perete care au aparţinut unor fi guri emblematice: istoricului Nicolae Iorga, domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, scriitorilor George Coşbuc şi Duiliu Zamfi rescu, pictorului Theodor Amann ş.a.

Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare, este reprezentată de ceasurile de buzunar, produse ale unor celebri orologieri francezi şi englezi din secolele XVIII – XIX. Este o încântare să priveşti aceste bijuterii, imaginaţia purtându-ne spre locuri şi evenimente la care au fost martore, mai ales că printre ele sunt şi ceasurile regelui Carol I, regelui Mihai, ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, scriitorului Vasile Alecsandri...., dar, dacă vreţi să afl aţi mai multe, treceţi prin Ploieşti şi opriţi-vă pentru o oră la muzeu!

CEASURI ROMÂNEŞTI?

În ceea ce priveşte ceasurile produse în România, din păcate nu există o tradiţie în domeniul orologeriei. Primele ceasuri „Made in România” sunt ceasurile deşteptătoare, produse de Fabrica de Ceasuri Victoria Arad, care iniţial a purtat denumirea de ,,Cooperativa Metalul”, iar mai târziu ,,Precizia”.

Cu toate acestea, primele menţiuni despre ceasornicari cu magazine apar începând cu secolul al XVIII-lea, în 1763 – ceasornicarul Aron din Orhei şi în 1774 – ceasornicarul Moisăi în Iaşi. Dar se pare că aceştia doar vindeau ceasuri, sau asamblau mecanisme produse în vestul Europei. Aceasta este una dintre preocupările actuale ale muzeului, de a aduce la lumină dovezi ale meşteşugului ceasornicarilor pe teritoriul Ţărilor Române.

Muzeul adăposteşte peste 200 de ceasuri şi tot atâtea componente diferite, precum şi o secţiune dedicată automatelor şi ceasurilor

muzicale – cutii muzicale cu cilindri, fonografe, păsări şi păpuşi mecanice, gramofoane etc.

maior Sorin DESPINA

Ceas de perete, care a aparţinutscriitorului George Coşbuc

Ceas de masă, care a aparţinutdomnitorului Alexandru Ioan Cuza

Ceas de buzunar, care a aparţinut regelui Carol I

Ceas de buzunar, care a aparţinut ţarului

Alexandru al II-lea al RusieiCeas de buzunar, care a aparţinut

scriitorului Vasile Alecsandri

Page 12: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

22

SportSport

Obiectiv atins!Jandarmul clujean Adrian Petre este recordmen naţional la fl otări

Despre isprava colegului nostru Adrian Petre, care a depăşit recordul naţional la fl otări, s-au scris multe, ba chiar şi televiziunile au acordat un spaţiu generos acestei reuşite, dar parcă doar cu titlu informativ şi fără să surprindă atmosfera în care a avut loc întrecerea.

Am dorit să prezentăm acest eveniment prin ochii unui martor direct, aşa că am stat de vorbă cu Mariana Tecar, purtătoarea de cuvânt a unităţii, colegă şi susţinătoare a lui Adrian, dar şi o constantă colaboratoare a revistei noastre:

"Pot spune că "entuziasmul" a caracterizat întreaga atmosferă din ceainăria La Port, unde a avut loc încercarea. Cu toţii aşteptam un fi nal fericit, dar gândul că ceva imprevizibil poate interveni sporea emoţiile şi făcea aşteptarea grea. Parcă toţi doream să facem cumva să îl ajutăm, măcar vreo câteva fl otări să le preluăm noi printr-un .... prin ceva magic, cumva, dar nu prea se putea. Momentul începerii a descătuşat optimismul, minutele şi fl otările se succedau în ritmul care trebuia. Pentru noi, cei de pe margine, era parcă mai uşor, mai un ceai, o bere. Dar tot aveam inima strânsă, cum se spune, stăteam lângă Nicoleta, soţia sa, care nu putea să spună nimic, doar murmura 201, 202, 203 ..... În minutul 31 avea 1040 şi forţele nu-l părăsiseră. Erau şi chibiţii - un red-bull i-ar da aripi- dar toate temerile au dispărut când a ajuns la 1300 de fl otări – vechiul record, în minutul 41. Era clar că îl va depăşi, dar cu cât?Şi au fost 119!

Bucuria de după cele 49 de minute a fost extraordinară ! Îmbrăţişări, felicitări, colegii din detaşament i-au făcut o surpriză şi au participat, alături de artiştii locali Ionuţ Mangu şi Roxana Zăpârtean, la programul artistic ce a urmat. A fost o adevărată sărbătoare!

Dar dincolo de aceste împrejurări, cred că reuşita aceasta are o semnifi caţie deosebită. A arătat că indiferent de greutăţi (cu doar câteva luni în urmă Adrian Petre nu putea să meargă, având piciorul rupt), dacă avem suportul şi voinţa necesare, putem depăşi praguri, limite ce ni se par inaccesibile. Sunt convinsă că familia şi colegii, care l-au susţinut permanent, au mica lor parte de „vină” în acest succes, alături de imensa dorinţă a colegului nostru jandarmul, Adrian Petre.

Suntem mândri de el şi îi urăm mult succes în continuare!"Se mai pot povesti multe despre această încercare, dar cred că instantaneele surprinse de Dan Ciulea, şi el un suporter

al colegului nostru, vorbesc mai bine decât cuvintele!

a consemnat maior Sorin DESPINA,foto: Dan CIULEA

23

Locul I la Campionatul de schial Ministerului Afacerilor Interne

În ziua de 28 februarie, pe pârtia „Roata” din Staţiunea Cavnic-Maramureş, a avut loc festivitatea de premiere a câştigătorilor Campionatului de Schi al Ministerului Afacerilor Interne. Cea de-a 22-a ediţie a Campionatului de Schi al MAI s-a desfăşurat în perioada 26 – 28 februarie, competiţia adresându-se angajaţilor din toate structurile Ministerului Afacerilor Interne, primii clasaţi urmând a reprezenta România la Campionatul European de Schi al Poliţiştilor, care se desfăşoară în Elveţia.

Pe parcursul a două zile de întrecere, aproximativ 180 de concurenţi, reprezentând Aparatul Central şi structurile subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne, şi-au disputat primele locuri în probele de slalom, slalom uriaş şi fond pe distanţa de 5 kilometri.

În clasamentul general pe echipe, primul loc a fost ocupat de echipa reprezentativă a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. În cadrul clasamentului pe categorii de vârstă, jandarmii au ocupat următoarele poziţii:

Slalom uriaş – bărbaţi peste 35 de ani: locul I - Cătălin Benasich, C.P.P.C.J.M Sinaia; locul III - Cristian Bănică, I.J.J. Braşov;

Slalom uriaş – bărbaţi sub 35 de ani: locul I - Lucian Frăţilă, I.J.J. Braşov;

Slalom special – bărbaţi peste 35 de ani: locul I - Cătălin Benasich, C.P.P.C.J.M Sinaia; locul II - Cristian Bănică, I.J.J. Braşov; locul III - Florin Vintilă, C.P.P.C.J.M Sinaia;

Slalom special – bărbaţi sub 35 de ani: locul I - Lucian Frăţilă, I.J.J. Braşov;

Schi fond – bărbaţi peste 35 de ani: locul III - Cosmin Bucşa, I.J.J. Braşov.

La activitatea de premiere au participat subprefectul Judeţului Maramureş, Pamfi l Bercean, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Zamfi r Ciceu, şeful IPJ Maramureş, comisar şef de poliţie dr. Viorica Marincaş, adjunctul şefului ISU Maramureş, colonel Ioniţă Sârb, adjunctul şefului IJJ Maramureş, colonel Ioan Hossu, adjunctul şefului Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, subcomisar Florin Coman şi directorul Direcţiei pentru Sport a Judeţului Maramureş, Cornel Săvoiu.

sublocotenent Codruţa TOMOIAGĂ

P.S.: La Campionatul European de Schi al Poliţiştilor, desfăşurat în perioada 17-22 martie, colegul nostru Lucian Frăţilă s-a clasat pe locul 17 din 60 de participanţi.

Antrenori de campioniDupă ce în anii 2008 şi 2010 a realizat performanţa de a deveni dublu campion la Kick boxing, fi ind totodată, primul

antrenor care, în anul 2010, a adus Cupa României la kick boxing în zona Moldovei, plt. maj. Dorinel Mardare, împreună cu fostul său antrenor, plt. maj. Gabriel Muntenaşu, ambii subofi ţeri operativi în cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău, au reuşit să aducă, la Bacău, în acest an, un nou braţ de medalii obţinute la Campionatul Naţional de Kick Boxing (thay box, kick light, light contact).

La competiţia desfăşurată în perioada 28 februarie - 2 martie, la Sala Polivalentă din Bucureşti, au participat 130 sportivi din 23 de cluburi din ţară, S.C.M. Bacău fi ind reprezentat de un lot format din 13 luptători antrenaţi de Mardare Dorinel (antrenor la Sala Letea) şi Gabriel Muntenaşu (antrenor la Sala Atletism).

Clubul bacăuan a obţinut, la fi nalul competiţiei, 8 medalii, după cum urmează:

Campionatul Naţional Light Contact (6 medalii):- două medalii de aur: Florin Rusu (Sala Kick boxing

Letea) - categoria – 79 kg, Bogdan Munteanu (Sala Kick boxing Atletism) categoria – 69 kg;

- o medalie de argint: Lucian Jitaru (Sala Kick boxing Atletism) – 84 kg;

- 3 medalii de bronz: Bobi Lacatuşu (Sala Kick boxing Letea) – 89 kg, Iulian Şaran (Sala Letea) – 63 kg, Loren Pupăză (Sala Kick boxing Atletism) – 52 kg

Campionatul Naţional Kick Light (două medalii):- o medalie de argint: Lucian Jitaru (Sala Kick boxing

Atletism) - 84 kg; - o medalie de bronz: Iulian Şaran (Sala Kick boxing

Letea) - 63 kg.Ambii antrenori sunt mulţumiţi de rezultatele obţinute

de către sportivii lor, mai ales că efortul a fost maxim, datorită numărului mare de participanţi şi a frecvenţei meciurilor desfăşurate într-o singură zi; sportivii au fost

nevoiţi să susţină şi câte patru-cinci meciuri, diferenţa de timp dintre lupte fi ind de 40 de minute, competiţia încheindu-se seara târziu, la ora 23.00.

”Menţionez că sportivii sunt la început de drum în arta competiţiilor, dar, după cum se vede, Secţia Kick boxing Letea va da mulţi campioni clubului S.C.M. Bacău”, ne-a declarat antrenorul Dorinel Mardare.

plutonier Lăcrămioara MANEA

Page 13: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

24

Cu faţa la pereteCu faţa la perete

- mic pamflet

de uz extern, care nu va fi citit

în vecii vecilor la Cenaclul Devoratorilor de

Publicitate -Moto:

„ Ba n i i n u ad u c f e r i c i rea . Daţ i - n i - i n o u ă .”

Vă plac reclamele ? Răspuns improbabil: „Da, suntem ahtiaţi, le devorăm, pierdem ore întregi în faţa televizorului, ca să nu ne scape niciun minut de publicitate din lungul drum al zilei către noapte!! Iar emisiunile gen teleshopping sunt un deliciu spiritual. Artă dramatică modernă, ce mai încolo şi încoace...”.

Ne-am obişnuit însă, cu ele, precum şoarecii cu otrava. Convieţuim prin intoleranţă. Oricum, nu

p r e a avem de ales. Unii, chiar şi la serviciu, când deschid calculatorul, sunt loviţi drept între ochi de un slogan instituţional: ”Fii integru! Nu te lăsa corupt!”. Durează până când i se "dă cu X" şi le reaminteşte deschizătorilor de calculatoare, subliminal, că banii (altora) nu aduc fericirea. De aproape doi ani.

* * *Experienţele cele mai presante, cele mai agresive şi

mai neiertătoare cu echilibrul psiho-emoţional au loc, indiscutabil, în mediul urban. Oraşul e plin de panouri publicitare: pe blocuri, pe clădiri abandonate sau în lucru, în pasaje şi în gări, în interiorul şi pe pereţii magazinelor, pe stâlpi sau direct pe sol, în autobuze, troleibuze/firobuze, tramvaie, oriunde este un loc cu vad, acolo este şi o reclamă, în forme, culori şi poziţii care de care mai incisive.

Orăşeanul care iese din casă dimineaţa, fi xându-şi drept azimut locul de muncă, sau alte locuri dragi lui, începe, încă din scara blocului, războiul psihologic cu biţii informaţionali ai publicităţii, care-l împing cu disperare să achiziţioneze – aproape gratis, sau la preţuri de doi lei: maşini indestructibile, cu consum de 0.5 litri la mia de kilometri şi rezervorul gata umplut pe viaţă; ciocolată, bere, pâine fără E-uri, cu multe fibre; cafea cu arome terapeutice; ciment pentru tencuieli care nu cad 1.000 de ani; chiloţi şi blugi gata rupţi; săpunuri care vindecă pielea de bube; televizoare cu ceas şi ceasuri cu televizor; telefoane din secolul viitor, cu milioane de minute, mms-uri şi sms-uri incluse într-un preţ de rahat. Dacă i-au mai rămas bani pe card, are ocazia să intre

într-un fast-food cu ştaif, unde se găseşte cel mai ieftin, mai mare şi mai bun hamburgher cu carne de colecţie, sau în magazinele de fiţe, din centru, care lichidează stocurile de ţoale, la preţuri fără concurenţă. Unele au reduceri de peste 100% (şi nu pentru că au mărit preţurile tot cu atât, înainte de promoţie, cum zice lumea pe la colţuri). Altele, chiar şi mai mult. În sfârşit, nici farmaciile nu sunt de ocolit: eliberează, pe reţete compensate de tot, pilule fermecate, fericire bărbătească şi chiar elixirul tinereţii fără bătrâneţe; criogenia încă nu este la ofertă, deşi o promoţie la „viaţă veşnică”, cu o sticlă de aghiasmă bonus, ar atrage mulţimile pe Dealul Mitropoliei mai ceva ca la moaştele unei cuvioase (Doamne, iartă-mă!).

Din fericire, extazul provocat de ofertele generoase ale corporaţiilor nu-i afectează total capacitatea locomotorie, iar cetăţeanul îşi continuă cursa printre tentaţiile citadine. Din mers, studiază ultimele promoţii la salam şi caşcaval, primite sub formă de pliante, în cutia poştală, de la supermarketul din cartier. Pentru o clipă, rămâne perplex: „Ăştia vând în pierdere. Ce creştini, ce filantropi! Domnul fie cu voi!” - zice în gând consumatorul, făcându-şi semnul crucii, dar hotărât să nu încurajeze asemenea samavolnicii anti-productive, care descurajează o economie de piaţă echilibrată. Se trezeşte la timp din reveria super-ofertelor, evitând la milimetru impactul, pe zebră, cu un bolid X 6, roşu metalizat, două uşi, condus cu gingăşie de o blondină cârlionţată şi grăbită, după aparenţe brand-manager la o multinaţională. „Nu vezi pe unde mergi, era să-i zgârii maşina domnişoarei! ” – se apostrofă singur contribuabilul nostru şi îşi mai făcu odată semnul crucii.

* * *Urmează staţia pentru transportul în comun. Abia

urcat în troleibuz, după ce a citit şi anunţurile lipite pe un stâlp de telegraf, din care a mai reţinut numărul de telefon al celei mai mari şi mai dotate şcoli de şoferi din cetate, bietul orăşean serveşte din picioare spoturile video şi audio, ce-l capacitează suav din ecranul mătuit, plasat pe spatele cabinei şoferului şi din difuzoarele mascate în acoperişul vehicolului, care rulează zi de zi de vreo doi ani. Dar viaţa merge mai departe, odată cu troleibuzul!

Coboară după câteva staţii şi dă să intre la metrou (acum e clar: ăsta, agresatu de reclame, e din Capitală, dar nu-şi permite să meargă cu maşina la serviciu. Mai stă şi la bloc. Miroase a bugetar.). Se strecoară printre chioşcurile, tarabele şi florăresele de la intrare, care oferă, cu graţie, lalele româneşti importate luna trecută din Olanda, îşi ocupă locul pe peron şi, în aşteptarea garniturii de tren, reîncepe să privească, plictisit, spre panourile de ieri, de alaltăieri şi dintotdeauna, care sunt parte integrantă a vieţii din subteran. Nu are căşti muzicale în urechi, pentru a asculta la nesfârşit "Balada" lui Ciprian Porumbescu, aşa cum fac zi de zi majoritatea partenerilor săi de drum, şi nici tabletă android, pentru răsfoi o carte veche, reeditată pe un ecran de 10 inch. În lipsă de ocupaţie, mai trage cu coada ochiului la o doamnă-bine, care ţine strâns, sub braţ, o poşetă originală Louis Vuitton şi studiază un tabloid de prestigiu, interesată,

Slalom printre tentaţiitentaţii

de care nu

în vecii Cenaclul Devora

Pu

„ Ba n i i n u ad u c Daţ i - n

Vă plac reclRăspuns improbabssuntem ahtiaţi, le pip erdem ore întregtet levizorului, ca să nniciun minut de pdin lungul drum al noapte!! Iar emisiteleshopping sunt uspiritual. Artă dmom dernă, ce mai încoace...”.

Ne-am obişncu ele, precum şotrava. Convieţintoleranţă. Ori

p r e a avem de ales. Uniila serviciu când deschid calculatorul sunt lo

25

realmente, de operaţia de liposucţie a unei vedete lansate acum o săptămână, descendentă a unei familii nobiliare de spiţă veche din Pantelimon. O fată harnică, deşteaptă foc şi cuminţică, sărăcuţa, plecată în viaţă de jos ... în sus, iniţial - cu un domn mai în vârstă, ulterior - cu un alt domn mai în viaţă; mă rog, povestea e celebră în lumea bună de la Bamboo; fata a terminat chiar şi 10 clase, la seral, e fană a lui Lady Gugu..., nu, nu aia care a fost la noi pe stadion, ci o altă divă din Colentina, care o imită cu talent (sic!) pe renumita artistă cu păr multicolor şi rochie din hălci de vacă. O tradiţionalistă, în felul ei, şi asta!

Ameţit de ştirea-bombă că operaţia de liposucţie a fost un succes, iar acum starleta s-a retras din viaţa publică, la Clermond-Ferrand, în Franţa, pentru meditaţie şi convalescenţă, undeva la două străzi de celebra şcoală a Jandarmeriei Naţionale, într-un castel donat de un admirator care i-a căzut cu tronc pe o reţea de socializare pentru bărbaţi, devoratorul de publicitate se pierde, cu paşi mici, în mulţimea apatică, policromă şi răbdătoare. „Noroc cu ziarele astea, mai afli una-alta, că altfel te-ai tâmpi de-atâtea reclame la produse comerciale!”, exclamă, în gând, omul de la metrou.

Dar Minerva, zeiţa cărţilor - care acum se pot downloada prin scanarea codului de bare, făcuse, peste noapte, o minune culturală: mai la capătul peronului, în penumbra neoanelor prăfuite, un poster firav, format A3, fixat în pioneze ruginite, anunţa că o editură de la periferie a publicat o carte! Autorul e autohton. „Cultura a învins şaorma!!” – reflectă, la prima mână, abonatul Metrorex. Are şi motive: preţul afişat nu frige, ba chiar este accesibil şi unui cadru militar sau didactic, cu peste 25 de ani vechime. Gheaţa a fost spartă şi, de acum, nu-i exclus să apară şi cărţi accesibile absolvenţilor care aşteaptă repartiţia! Până una-alta, anticariatul în aer liber, de la poalele Universităţii, peste drum de statui, cu volume editate în epoca de aur, acum la 1 leu bucata, nu-i de ocolit, mai ales că se redeschide la 1 aprilie. Serios, nu-i păcăleală!

* * *Metroul porneşte agale şi ia viteză în întuneric.

„Urmează staţia Centrală, cu peronul pe dreapta” - anunţă o voce feminină, metalică şi impasibilă. Aceeaşi în fiecare zi. Călătorii cu căşti şi tablete sunt fericiţi şi indiferenţi. Au lumea lor şi nu se combină cu visătorii. Unul este de-a dreptul absorbit de lectură: citeşte „Cel mai iubit dintre pământeni”. La 10 metri sub pământ, romanul lui Marin Preda îi oferă o altă viziune asupra efemerităţii existenţiale. Ceilalţi, care stau atârnaţi de curelele galbene şi năclăite, prinse de barele superioare, reîncep, resemnaţi, lecturarea textelor lipite la începutul săptămânii pe pereţii garniturii de tren, care invită la ciocolată cu gust de lapte şi la napolitane cu vagi urme de alune. Reclamele de săptămâna asta sunt captivante şi stârnesc discuţii între pasageri. Mai mulţi tineri cu smartphone şi iphone 5 intră rapid pe facebook şi dau like ciocolatei fabricate undeva în munţi. Altă viaţă! Afişele de săptămâna trecută au fost insipide: făceau

reclamă doar la nişte biscuiţi dietetici, cu ovăz.Extazul auditiv, vizual şi gustativ este atins în staţia

din buricu târgului, intersecţie de magistrale, unde o recalmă nouă şi ciudată - la berea cea mai cea de pe mapamond, desigur - se întinde pe vreo 30 de metri. Ţevi şi conducte care fac gălăgie, imitând ceva nedefinit - probabil fermentaţia malţului de import în combinaţie cu orzul autohton - sunt plasate în relief, pe un perete imens, ca într-un decor de teatru suprarealist; din trei în trei metri, sunt amplasaţi paznici de la o firmă de securitate, ca să dea greutate şi siguranţă reclamei. Un avertisment tipărit cu litere cât faianţa, postat din loc în loc, pe pardoseală, la un metru în faţa pereteţilor care susţin butaforia, avertizează intruşii: Nu vă apropiaţi! Da nici vorbă să-ndrăzneşti: paznicii sunt blânzi, dar înalţi. Au instrucţiuni să combată orice violenţă tactilă exercitată asupra decorului de către potenţialii consumatori de bere.

Scăpat cu bine din tenebrele publicităţii subpământene, orăşeanul iese la lumina zilei, dar aventura super-ofertelor şi a produselor-miraculoase încă nu s-a încheiat. Mai are de trecut un hop şi, dacă e un tip călit, cu psihic de jandarm-negociator, obişnuit să se afle faţă în faţă cu mulţimi furibunde, are toate şansele să înceapă munca la ora 08,00.

* * *Pe ultimele sute de metri, de la staţie la poarta fabricii,

este linişte. Strada desfundată, cu tranşee longitudinale şi mormane de pământ, din loc în loc, provenind de la lucrările de înlocuire a conductei de apă caldă, nu a mai atras, în ultima vreme, vânzătorii de iluzii comerciale. Doar nişte muncitori, de la un antreprenor care a construit puzderie de autostrăzi, de-a lungul şi de-a latul ţării, îşi schimbă costumele cu care au venit de acasă şi se echipează cu salopete scoase din ţiplă.

La o poartă privată, înaltă şi semi-opace, cu schelet din fier forjat şi blazon heraldic plasat central, prevăzută cu deschidere-închidere prin telecomandă, un banner - în limbile română şi engleză, agăţat între doi plopi maiestuoşi, care tremură alene în bătaia vântului, anunţă o promoţie la servicii funerare pentru (fostele) persoane cu venituri medii: „Cavou de familie, gata mobilat, dotat cu camere alb-negru de luat vederi, slujbă comemorativă şi cosmetică post mortem, totul la jumătate de preţ, exclusiv în următorii doi ani. Florile de plastic şi lumânările sunt din partea casei. Transportul – numai dus – se efectuează cu automobile străine, de ultimă generaţie, culoare negru metalizat, dotate cu targă multifuncţională, climă bi-zonă, GPS cu ecran mare, hartă şi navigaţie, cinci locuri pe scaune de piele, pentru priveghi, dar şi multe alte facilităţi, pentru toţi participanţii”.

Sună atractiv, dar cetăţeanul cu miros de bugetar n-are nicio şansă să prindă oferta: venitul lui este cu 50 de lei peste cel mediu pe economie şi-apoi, oricum, în următorii doi ani nu are de gând să spună adio atâtor tentaţii, promoţii şi oferte gratuite pe care viaţa i le-a scos în cale doar într-o dimineaţă!

Romică MOISE

Page 14: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

26

Pasiuni bleu-jandarmPasiuni bleu-jandarm

Colecţionar pasionat de istorie - Nelu ALDEA(S.M.S.J. Fălticeni)

Aşa cum v-am obişnuit deja, în paginile revistei noastre de Armă, am încercat să prezentăm, atât jandarmi care s-au distins prin acte de curaj, devotament şi profesionalism, dar şi pe aceia care au dezvoltat o pasiune care le-a adus de-a lungul timpului, numeroase satisfacţii.

Acesta este şi cazul colegului nostru, plt. adj. Nelu Aldea din cadrul Şcolii Militare de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni, care a făcut o pasiune pentru colecţionarea de medalii, monede şi bancnote. Ca o scurtă prezentare a sa, vă putem spune că s-a născut în urmă cu 43 de ani, pe 1 februarie 1970, în Fălticeni. A urmat cursurile Şcolii cu clasele I-VIII, în Satul Băişeşti, Comuna Cornu – Luncii şi ale Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni. După efectuarea stagiului militar la Centrul de Instrucţie Fălticeni (actuala S.M.S.J. Fălticeni), a rămas jandarm angajat pe bază de contract, până în 1994. Începând cu 3 ianuarie 1994 şi până pe 30 iunie 1994 a urmat şi absolvit Şcoala de Subofiţeri „Vasile Lascăr” Câmpina – Arma Jandarmi, iar de atunci şi până în prezent este subofiţer în cadrul unităţii de învăţământ.

O pasiune rar întâlnită: colecţionarea de monede sau medalii de război. De ce ?Colecţionez monede, bancnote, monede romane, medalii şi decoraţii de război de nouă ani. Acum şapte ani am fost şi eu decorat cu „Medalia Bărbăţie şi Credinţă”, clasa a III-a, cu însemne pentru militari, ca urmare a participării mele împreună cu subordonaţii din acea perioadă la limitarea calamităţilor naturale în Judeţul Bacău. De atunci m-am dedicat colecţionării de decoraţii, în simbolurile cărora mă regăsesc şi eu, ca militar.

Care piesă din colecţie vă este cea mai dragă şi de ce?Îmi îndrăgesc întreaga colecţie, dar e adevărat că cea primită de mine, în anul 2006, este cea mai importantă, profesional vorbind. Mă mândresc cu o piesă în colecţie, care are o istorie mai aparte: „Ordinul Mihai Viteazul” cl. a III-a, cu spade, model 1944. Prin Înaltul Decret nr.2968/26.09.1916, Regele Ferdinand instituie Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, organizat pe trei clase, ordin care devenea astfel cea mai importantă distincţie, ce se putea conferi ofi ţerilor combatanţi pentru fapte de bravură sau eroism pe câmpurile de luptă. Modelul 1944 a primit şi sintagma „cu spade”. Aceasta se datora celor două săbii care au fost adăugate crucii. De asemenea, a fost încrustat anul 1944, în locul anului 1941. Modelul „cu spade” a fost adoptat pe 18 octombrie 1944; el trebuia să înlocuiască modelul 1941, care fusese acordat aliaţilor germani, cât timp România a făcut parte din Axă şi astfel, trebuia făcută o diferenţă între noii şi vechii aliaţi. Au existat, în mai multe cazuri, ofi ţeri care au primit, atât modelul 1941, cât şi modelul 1944. Mai mult, trei generali au primit clasa a III-a a modelului 1944 după ce primiseră deja clasa a II-a a modelului 1941. Acest ordin militar este deosebit între toate decoraţiile, are o formă de o simplitate specială, aproape de sobrietate şi conferă purtătorului o bravură şi o aură aparte.

Câte obiecte numără colecţia şi de unde aţi reuşit să le strângeţi?La ora actuală, colecţia de medalii şi ordine numără peste 150 de piese, iar colecţia de bancnote româneşti din perioada 1877 până în prezent, peste 450 de piese. Am de asemenea, peste 130 de monede romane şi bizantine şi peste 250 monede româneşti emise din perioada medievală şi până în zilele noastre. Toate decoraţiile şi medaliile din colecţie provin din târguri cu profi l numismatic organizate în toată ţara, dar şi de la colecţionari mai în vârstă, care au avut dubluri, sau de la unii veterani de război, care nu vor ca odată cu ei să se stingă ideea de sacrifi ciu pentru neamul românesc sau să fi e uitată în negura vremii. O altă modalitate prin care se poate procura o decoraţie, o monedă sau bancnotă o reprezintă site-urile de licitaţii pe internet - bani să ai!

Meşteşugar în arta olăritului - Mihai BUTILĂ(I.J.J. Suceava)

Rândurile următoare sunt dedicate unui jandarm, care ştie să împletească foarte bine meseria cu pasiunea pentru olărit. Îmbrăcat în costum popular specific zonei sale, jandarmul demonstrează, de fiecare dată, că tradiţia poate fi păstrată chiar şi atunci când trăim într-o lume aproape mecanizată, aşa cum se întâmplă în prezent, frământând lutul în picioarele goale, sub privirile pline de uimire ale celor aflaţi în public.

Plutonierul Mihai Butilă este născut pe 7 noiembrie 1974, fiind şeful Grupei de Supraveghere din Liteni, Judeţul Suceava. Acesta face oale din argilă şi nu din ceramică. Munca nu este deloc uşoară, şi nici nu aduce câştiguri mari, însă nimic nu contează când vine vorba despre pasiune.

De unde această pasiune pentru olărit?Am moştenit pasiunea şi - pot să spun eu, talentul, de la bunicul meu, Wagner Constantin, care era un pasionat al acestei arte străvechi. Crescând alături de el, şi văzând zi de zi ceea ce făcea, dar şi pasiunea pe care o depunea atunci când lucra, am început să îndrăgesc această artă. Iniţial îl ajutam să fabrice lutul, deşi aveam doar 9-10 ani, iar apoi, uşor, uşor, puţin câte puţin, am început să lucrez şi eu. Lucram amândoi, la un moment dat îi pregăteam eu tot lutul, iar el doar îl prelucra. Am un atelier acolo, la bunicul, dar este foarte vechi, cred că are peste 100 de ani.

Nu sunt o cunoscătoare, aşa că vă întreb: cât durează de când începeţi prelucrarea lutului şi până când produsul este fi nalizat?Ideea este că astăzi foarte mulţi dintre cei care se ocupă cu astfel de lucruri încearcă să forţeze şi nu mai aşteaptă, aşa cum se făcea înainte. Eu încerc însă să păstrez tradiţia Se separă argila, se pune pe un fund de

lemn şi se udă, dar nu foarte tare. Trebuie lăsată trei zile, după care se ia la mână, apoi la picior, iar la fi nal lutul trebuie să ajungă ca o plastilină. Cu materialul astfel pregătit, se începe lucrul la roată, care este acţionată manual, fără curent. Obiectul produs se scoate afară, dar nu pentru mult timp, pentru că altfel crapă şi în fi nal se dă la cuptor, care este încălzit cu lemn moale, pentru ca oala din interior să nu crape. Apoi se scoate. Totul durează cam o săptămână.

Încă sunteţi un păstrător al tradiţiilor. Nu v-a tentat niciodată să folosiţi maşini, utilaje care să vă uşureze munca?Nu, niciodată. Dar acum această pasiune a rămas doar pentru timpul liber. În ultima vreme nu prea s-au mai căutat astfel de obiecte. Totul se rezumă la kitch. Cele pe care le mai fac le ţin pentru mine, sau le dau prietenilor şi cunoscuţilor. Obiectele din lut pe care eu le fac nu sunt pictate. Am văzut că în alte locuri acestea au diverse modele, dar eu nu am

27

Benefi ciaţi de sprijinul familiei?Bună întrebare. Dacă nu m-aş bucura de sprijinul soţiei şi al băiatului, în vârstă de 16 ani, nu aş putea să fac achiziţii în colecţie. În acelaşi timp sunt om chibzuit, care reuşeşte să renunţe la anumite lucruri în favoarea pasiunii sale. Mă bucur că am reuşit să-i molipsesc şi pe ei şi au acum plăcerea de a colecţiona şi în acelaşi timp de a studia istoria şi povestea fi ecărei medalii şi ordin obţinute de bravii militari români pe câmpurile de luptă.

Există vreun membru al familiei care vă urmează în această pasiune? Poate fi ul...Fiul meu, Iulian Constantin, de altfel singurul meu copil, îmi moşteneşte pasiunea şi mi-ar plăcea dacă m-ar urma şi în privinţa carierei militare în Jandarmeria Romană. Pe lângă sport, calculatoare, istorie şi limba engleză, unde participă la olimpiade, a făcut o pasiune şi pentru decoraţii de război, monede romane şi bizantine. De multe ori renunţă la unele lucruri, absolut normale pentru un copil obişnuit doar pentru a adăuga în colecţie o piesă care-i lipseşte. Întotdeauna am gândit că un copil învaţă de la părinţi ce este frumos şi bine atât pentru el, cât şi pentru apropiaţii lui, îşi formează caracterul în funcţie de educaţia primită. Investiţia în copil se va refl ecta în potenţialul lui peste ani şi sunt convins că bogăţia sufl etească este de nepreţuit în comparaţie cu orice valoare materială. Ştiu că prin această colecţie de decoraţii am deschis în inima copilului meu o fereastră spre cunoaşterea istoriei neamului nostru, credinţa şi năzuinţa că oriunde am fi în lume nu trebuie şi nu putem să uităm că am fost şi suntem un popor unic prin istorie şi cultură.

Dacă într-o zi ar veni cineva şi v-ar oferi o importantă sumă de bani pentru colecţie aţi fi dispus să o vindeţi? Nu m-am gândit la acest lucru, însă nu cred că aş putea trăi cu gândul că am înstrăinat ceva ce, foarte interesat şi pasionat, am construit împreună cu soţia şi copilul meu. Aş vrea ca fi ul meu să mă poarte în gândurile lui pentru ce îi las moştenire, pentru paginile de istorie care se regăsesc în fi ecare ordin şi decoraţie.

Piesele colecţionate de către dumneavoastră reprezintă o parte din istorie. Care este sentimentul ce vă încearcă atunci când le priviţi şi ştiţi că vă aparţin?Studiind istoria ţării noastre şi evenimentele importante la care au participat militarii Armatei Române, în special faptele de arme la care au luat parte şi pentru care au fost decoraţi cu ordine şi medalii, chiar şi postmortem, tinerii de astăzi ar putea învăţa foarte mult şi i-ar putea lua ca modele pe bunicii şi străbunicii lor. Cred că nu este târziu să trezim în conştiinţa tinerilor sentimentul de mândrie naţională, sentimentul inspirat de sacrifi ciul înaintaşilor care şi-au jertfi t propria viaţă considerând că aceasta este neînsemnată faţă de un ideal: „nemurirea neamului românesc”. De asemenea, cred că, deţinând şi transmiţând mai departe decoraţiile, contribui

la păstrarea şi la diseminarea unei mici părţi a istoriei acestei ţări.

Vă amintiţi ziua în care v-aţi decis să vă dedicaţi acestei pasiuni? Ce v-a determinat să faceţi acest lucru?Aşa ceva nu se uită. Era în vara anului 2005, când împreună cu soţia şi copilul participam la târgul organizat în Fălticeni de Sfântul Ilie şi unde veneau oameni, care vindeau obiecte din argint, monede şi alte obiecte mai mult sau mai puţin interesante. După o trecere în revistă a tarabelor, la o privire mai atentă, am observat printre alte obiecte o cruce, care părea din argint, dar totuşi murdară de pământ uscat. Am insistat să văd ce este cu ea şi mi s-a răspuns că provine de la o bătrână din zona Judeţului Iaşi. Era vorba despre medalia Virtutea Militară de război, clasa a II-a. De la această decoraţie a început totul, am început sa caut cataloage, sa mă documentez cu pasiune şi iată-mă unde sunt acum.

Există o legătură între pasiune şi carieră?Consider că sunt strâns legate una de alta, nu numai pentru că sunt militar jandarm de 23 de ani. Dacă ne gândim doar la decoraţii, şi acum, ca şi în trecut, militarii erau răsplătiţi atât cu medalii, cât şi cu alte recompense morale şi materiale pentru faptele lor de arme. După 15 ani de activitate, am primit alături de colegii mei însemnul onorifi c „În serviciul patriei”, acordat pentru activitatea desfăşurată. Momentul m-a făcut să retrăiesc solemnitatea evenimentelor din trecut în care erau decoraţi militarii.

Cum vă vedeţi peste 10 ani?Îmi doresc să fi u sănătos, atât eu cât şi familia mea, pentru a cultiva în continuare această pasiune, deşi în ultima vreme anumite piese de colecţie, care îmi lipsesc, sunt tot mai rare, mai greu de găsit şi la preţuri tot mai mari.

Nota redacţiei: adresăm rugămintea cititorilor noştri, jandarmi în activitate, cadre în rezervă sau veterani de război, ori pur şi simplu prieteni ai Jandarmeriei, să-l încurajeze pe colegul Nelu Aldea în cultivarea pasiunii sale, donându-i, dacă au această posibilitate, exponate care să-i îmbogăţească colecţia.

sublocotenent Casandra ILIE

făcut aşa ceva. Încerc să păstrez tradiţia moştenită de la bunicul meu, care pentru a le da acea culoare roşie amesteca plumb cu argilă.

Este o pasiune costisitoare?Nu, deloc. Îţi trebuie doar o roată, un banc de lucru făcut din câteva scânduri, lut şi un cuptor. Dar ai nevoie de multă, multă răbdare pentru a duce la bun sfârşit un lucru. Sunt mândru de ceea ce reuşesc să realizez cu propriile mâini. Fac oale din lut, exact ca acum câteva sute de ani, fără nimic mecanizat. Munca nu este deloc uşoară! Ca să o practici, trebuie muncă fi zică brută şi multă pasiune.

Înainte de toate, sunteţi jandarm, militar. Există vreo legătură între cele două meserii: armată şi olărit?Poate este greu de crezut, dar da, există. Pentru amândouă lucrurile ai nevoie de forţă şi atenţie la detalii. Îmi place ceea ce fac, pentru că ştiu că sunt util societăţii, pentru că în acest fel pot ajuta oamenii şi societatea.

Aţi participat la târguri, expoziţii?Cu ajutorul Primăriei din Dolhasca şi a conducerii I.J.J. Suceava, am participat la târguri de promovare a turismului local, dar şi la emisiuni televizate. Îmbin utilul cu plăcutul...

C.I.

Page 15: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

28

CulturăCultură

Ce este premiul Nobel?Premiul Nobel pentru literatură recompensează un scriitor care a creat, “în domeniul literaturii, cea mai remarcabilă operă din punct de vedere ideal”

(conform dorinţei testamentare a savantului suedez Alfred Nobel, fondatorul acestei distincţii de mare prestigiu, care a trăit între anii 1833-1896). Dorinţa chimistului suedez este pusă în practică de un juriu, care, nu de multe ori, a fost criticat, nu atât pentru alegerile făcute, cât pentru omisiunile în a decerna premiul unor scriitori celebrii ( Lev Tolstoi, Anton Cehov, Henrik Ibsen, Émile Zola, August Strindberg, Henry James, Mark Twain, Lucian Blaga, Julio Cortázar, Graham Greene, James Joyce, Franz Kafka, , D.H. Lawrence, Arthur Miller, Henry Miller, Yukio Mishima, George Orwell, Marcel Proust, Nichita Stănescu sau Jules Verne au fost nominalizaţi, dar nu au primit acest premiu).

Procedura nominalizărilorMembrii Academiei Suedeză desemnează nominalizările, pe baza recomandărilor a aproximativ 600 de persoane, instituţii, asociaţii sau organizaţii de

profi l. Aceştia propun o listă cu mai multe nume, pe care le pot detalia şi explica, şi o transmit Comitetului Nobel, format din 5 academicieni. Aceştia sunt aleşi pentru trei ani şi cunosc 13 limbi.

Aproape 350 de nume sunt propuse anual membrilor comitetului. Acesta le selectează, păstrând doar 15-20 candidaturi. Nimeni nu poate primi premiul, daca nu a fost pe listă de cel puţin două ori. În luna mai, academicienii stabilesc o listă fi nală de cinci nume. Candidatul care obţine mai mult de jumătate din voturi este desemnat câştigător al premiului. Următorii patru candidaţi sunt reînscrişi din ofi ciu pentru selecţiile din anul următor. Juriul poate face, de asemenea, derogări de la regulă, în urma unei decizii excepţionale, în rarele cazuri de atribuire a unui premiu dublu sau în comun. Identitatea laureatului este dezvăluită de către secretarul permanent al Academiei, în octombrie, în timpul unei conferinţe de presă, în clădirea Börshuset, situată în centrul vechi al oraşului Stockholm.

Premiul Nobel – distincţie „summa cum laude”În şedinţa de sumar, discuţiile despre subiectele paginilor culturale au fost lungi, opiniile înclinând când spre prezentarea

autorilor care au legătură cu Arma noastră, când spre „clasicii în viaţă”, autori contemporani apreciaţi de critica de specialitate.

Aşteptând şi opiniile cititorilor, în acest număr am ales să lansăm o provocare, prin deschiderea unei serii de prezentări a câştigătorilor celei mai importante distincţii literare mondiale, premiul Nobel.

Bineînţeles că nu am renunţat la trăirile spirituale bleu-jandarm, aşa că am rezervat un spaţiu şi izbânzilor literare ale jandarmilor, indiferent dacă mai slujesc sub arme sau doar sunt alături de cei încă „activi”.

2012 – anul literaturii chinezeMo Yan este ultimul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Mo

Yan („Nu vorbi“) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Născut în 1955, în provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan trăieşte liber în China ( nu a fost nevoit să se auto-exileze, ca Gao Xingijan, celălalt câştigător chinez al premiului), iar romanele sale sunt publicate şi vândute bine în patria lui - toate în afară de unul singur, intitulat "Sâni frumoşi, fese frumoase". Morala proletară l-a socotit indecent şi l-a supus cenzurii.

A publicat prima povestire în 1981 („Potopul din noaptea de primăvară”), începând să atragă atenţia asupra sa, doi ani mai tîrziu, cu un alt text scurt – „Muzică populară”(1983). În 1985 îi apare prima operă de dimensiuni mai mari, „Ridichea străvezie”, care se bucură de un real succes. Devine celebru în China prin „Sorgul roşu”, publicat în 1987, după ce capitolele textului au apărut separat, în diverse reviste, de-a lungul anului 1986. La notorietatea autorului contribuie cunoscutul fi lm omonim, din 1987, al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de aur de la Berlin, în 1988, care se bazează pe primele două capitole din textul lui Mo Yan. Autor prolifi c, Mo Yan a publicat, în ultimii douăzeci de ani, peste optzeci de povestiri şi în jur de zece romane, printre cele mai cunoscute texte ale sale numărându-se: „Cîntecele usturoiului din Paradis” (1988), „Treisprezece paşi” (1989), „Ţara băuturii” (1993), „Sîni bogaţi şi fese mari” (1995), „Meşteru-i din ce în ce mai amuzat” (1999), „Patruzeci şi una de bombe”(2003), „Oboseală de viaţă, oboseală de moarte” (2006). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a fost recompensat cu numeroase premii naţionale şi internaţionale, dintre care amintim: „Visul din pavilionul roşu“, al Universităţii Baptiste din Hong-Kong, în august 2008, şi „Newman Prize for Chinese Fiction”, în septembrie 2008, fi ind unul dintre cei mai apreciaţi scriitori chinezi contemporani. Romanul „Sorgul roşu” care stă la baza ecranizării din 1987, a lui Zhang Yimou, câştigătoare a Ursului de aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988 (notă biografi că ce a însoţit apariţia în româneşte a romanul Sorgul roşu, Editura Humanitas Fiction, 2008)

„Dacă ar trebui să aleg un scriitor care merită Nobelul, acela ar fi Mo

Yan.”Kenzaburo Oe, câştigător al premiului Nobel pentru literatură

în 1994

„Universul lui Mo Yan este uluitor, senzual şi visceral. Nu cunosc nici un autor chinez care să se poată compara cu el.”

Amy Tan, scriitoare americană Fragment din introducerea romanului „Sorgul roşu” (Editura

Humanitas Fiction, 2008, traducere din limba chineză de Dinu Luca): Care este cea mai mare cruzime faţă de victimele unei istorii atroce?

Uitarea. Împotriva ei luptă naratorul poveştii tragice a trei generaţii ale unei familii chineze, din anii ’30 până în deceniul al optulea. În ţinutul Gaomi, patria sorgului roşu, viaţa îşi iese din matcă odată cu invazia japoneză şi nu se va mai reaşeza nicicând; îi urmează războiul civil, instaurarea comunismului şi Revoluţia Culturală. Tânăra Dai Fenglian, moştenitoarea unei averi neaşteptate, şi comandantul Yu, iubitul ei, care organizează rezistenţa împotriva japonezilor, sunt cuplul originar în jurul căruia va gravita istoria „clanului sorgului roşu“. O istorie plină de patimă şi de cruzime, în care roşul pasiunii şi al sîngelui vărsat se împletesc, la fel ca trecutul recent şi trecutul mitic al ţinutului Gaomi. Cartea lui Mo Yan este o saga violentă şi pătimaşă, transfi gurînd realitatea, abjectă şi măreaţă în acelaşi timp, în legendă.

29

Ştiaţi că:- Premiul Nobel se acordă din anul 1901?

- Organizaţiile ce stabilesc câştigătorii anuali sunt : . Academia Regală de Ştiinţă din Suedia - premiul pentru

Fizică, Chimie şi Economie ?. Institutul Carolina din Stockholm - premiul pentru

Medicină ?. Academia Suedeză: - premiul pentru Literatură ?. Un comitet alcătuit din 5 persoane alese din Parlamentul

Norvegiei: premiul pentru Pace ?

- Premiul Nobel pentru Economie nu era prevăzut în testamentul lui Alfred Nobel, dar a fost instituit în anul 1969, fi ind subvenţionat de Banca Naţională a Suediei ?

- Informaţiile cu privire la cei nominalizaţi, la cei care au nominalizat, cercetările şi opiniile din timpul deliberărilor sunt ţinute secret timp de 50 de ani ?

- Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură primesc o Medalie de aur, o Diplomă Nobel şi o sumă de bani a cărei valoare depinde de veniturile Fundaţiei Nobel în acel an ?

- Medaliile Premiului Nobel sunt realizate de Monetăria Norvegiei, pe faţă fi ind imprimată o imagine în profi l a lui Alfred Nobel ?

- Fiecare diplomă are un design unic ?

- Suma lăsată moştenire pentru premii este de 31 de milioane de coroane suedeze (186 milioane dolari SUA/ 135 milioane de euro, la valoarea din anul 2008) ?

- Valoarea premiului anual este de 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1 milion euro) ?

- Cel mai vârstnic câştigător al premiului Nobel pentru literatură este scriitoarea britanica Doris Lessing (născută în 1919) şi recompensată în 2007, la vârsta de 88 de ani, iar cel mai tânăr laureat este Rudyard Kipling (născut în 1865), care a primit premiul la 42 de ani ?

- 12 femei-scriitoare au obţinut această distincţie ?

Apariţii editoriale recenteSalutăm două noi apariţii sub semnătura poetului şi cercetătorului

Ilie Gorjan, pe care le-am primit la redacţie spre a îmbogăţii rezerva de spiritualitate şi cunoştinţe, păstrată în biblioteca Inspectoratului General al Jandarmeriei. Nu credem că mai este nevoie să-l prezentăm pe generalul dr. Ilie Gorjan, aşa că ne vom apleca asupra omului de cultură şi cercetătorului, pentru că volumul „Sărutul de pâine” ne dezvăluie, încă o dată, că, deşi „obişnuit cu mersul cadenţat şi rigoarea cazărmii, poetul e capabil de evadări în efl uvii lirice meandrate şi molcome, ca nişte odihne repezi în bivuacuri menite să reia atacurile altei ofensive a muzelor, a căror victorie o aşteptăm cu îndreptăţire”, după cum spunea poetul Ion Machidon, în rândurile de prezentare.

Şi pentru că nu suntem critici literari, ci doar mijlocitori ai versurilor care merg spre public, cred că nota distinctivă a acestui volum, care alătură

creaţii noi unora mai vechi, este surprinsă de poetul şi publicistul Florentin Popescu:

„Într-o vreme în care cvasi totalitatea mass-media, orbite de teoriile globalizării, aproape se ruşinează să mai transcrie cuvântul patriotism, Ilie Gorjan scrie cu sinceritate, dezinvoltură şi simţire adâncă despre valorile de ieri şi de azi ale ţării, închinând poeme lui Eminescu, dar şi munţilor României, soldaţilor ei şi, în general, celor ce s-au evidenţiat prin fapte remarcabile.”

Chiar dacă viaţa l-a purtat peste 30 de ani departe de meleagurile de obârşie (prin Constanţa, Craiova, Târgu Jiu şi Bucureşti), la întoarcerea în Vâlcea natală, omul de catedră Ilie Gorjan a dorit să contribuie la patrimoniul ştiinţifi c al judeţului, prin lucrarea „Din istoria autorităţilor administraţiei publice a judeţului Vâlcea”. Această cercetare istorică se adresează specialiştilor în domeniu, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în ştiinţa juridică, dar şi iubitorilor de istorie, care vor avea ocazia să ia contact cu parfumul arhaic al epocilor ce s-au succedat pe teritoriul judeţului Vâlcea, în perioada cuprinsă între secolul XIV şi data de 23 august 1944.

Este o lectură interesantă, lucrarea putând fi găsită la biblioteca I.G.J.R., prin grija autorului, care a donat un exemplar pentru fondul de carte.

maior Sorin DESPINA

Viaţa cu aripi de sânge Actorului Jean Constantin

Viaţa este un joc cu aripi de sânge,Rămâi fără ele când îţi este mai bine,Nimeni nu vrea şi nimeni nu ştie când,Simţi doar cum inima-ţi tace şi plânge.

Marea înoată-ntr-un şir de lacrimi sărateStrigând: Izmail, toate pânzele sus mai departe!Ochiul ei magic îi caută zborul prin unde,Dar Patraulea se-ndreaptă senin către moarte.Am rămas cu un zâmbet mai puţinŞi un hohot de râs mai săraci,Poate că Dumnezeu a vrut să se distreze şi ElŞi-a lăsat pe scenă doar un buchet de maci.

27 octombrie 2010

Page 16: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

30

Magazin culturalMagazin cultural

Moto: „Majoritatea cuvintelor de spirit sînt spuse

pentru a doua oară” (Voltaire)

La unii oameni aroganţa ţine loc de măreţie a caracterului; inumanitatea, de tărie sufl etească, şi viclenia, de spirit. (La Bruyere)

* * *

Arta este mîna dreaptă a naturii. Aceasta a făcut numai creaturi, cealaltă oameni. (F.Schiller)

* * *

Numai o limbă şi două urechi ţi-a dat natura, pentru ca să asculţi de două ori mai mult decât vorbeşti. (Epictet)

* * *

Banii adunaţi te slujesc ca un sclav sau îţi poruncesc ca un domn. (Horatius) (Averea este un mijloc, dar ea poate deveni şi o sclavie)

* * *

Nu eşti bun de nimic, dacă nu eşti bun decît pentru tine. (Voltaire) (Valoarea are totdeauna un sens social)

* * *

Dacă omul va începe cu certitudinile, va sfîrşi prin a se îndoi; dar dacă se va mulţumi a începe cu îndoielile, va sfârşi prin a avea certitudini. (F.Bacon) (Îndoiala metodică este prima regulă a metodei)

* * *

Cu cît cetăţenii răi sînt mai nevrednici să ocupe posturile înalte, cu atât devin mai lăsători şi cu atît se umfl ă mai mult în prostie şi insolenţă. (Democrit)

Dacă ai învăţat să asculţi, te vei pricepe să comanzi. (Solon) (În orice post de comandă se cuvine să te gândeşti la acei care vor executa comenzile tale, aşa cum, altădată, ai executat şi tu comenzile altora)

* * *

Copiii au mai multă nevoie de modele decât de critici. ( J.Joubert) (Deci, educatorule, are mai multă importanţă cine eşti, decît ce spui)

* * *

Gîndurile bune, chiar dacă sînt uitate, nu pier. (Publilius Syrus)

* * *

Cel care cucereşte pe alţii, e tare; cel care se cucereşte pe sine, e puternic. (Lao Tse)

* * *

Cunoaşte-te pe tine însuţi. (Nosce te ipsum; traducerea latină a unei vorbe atribuite primului fi lozof grec, lui Th ales, gravată pe fr ontispiciul templului lui Apolo din Delphi. În acest loc poate să fi avut înţelesul: „cunoaşte că eşti numai un om şi deci se cade să respecţi zeii”, dar mai tîrziu a devenit maxima fundamentală a înţelepciunii în viaţă, pe care n-o putem bine conduce decît dacă ne cunoaştem felul, puterile şi limitele)

* * *

Nu avem atît nevoie de ajutorul prietenilor, cît mai ales de încrederea în ajutorul lor. (Epicur) (Este bine şi necesar să ştim că avem prieteni în lume)

Nu sunt pierdute decât acele bătălii care nu le începi niciodată. (M.Eliade)

* * *

Cuvîntul este umbra faptei. (Democrit) (Deci are atâta valoare cît posedă orice umbră inconsistentă, orice simplă aparenţă. Maxima conţine o înaltă preţuire a faptei, a acţiunii. Un alt înţeles al maximei este că orice cuvânt este o refl ectare)

* * *

Cuvîntul este ca vîntul şi pleacă şi nu-l puteţi opri după ce a ieşit din gura voastră, ci veţi fi căindu-vă pentru cuvîntul acela. (Învăţăturile lui Neagoe Basarab)

* * *

Mulţumeşte fl ăcării pentru lumina ei, dar nu uita piciorul lămpii, care aşteaptă cu răbdare şi credinţă în umbră. (R.Tagore) (Nu uita pe acei care susţin strălucirea lumii, pe lucrătorii ei modeşti şi neştiuţi)

* * *

Să fi mândru că stai sus numai atunci când nu ţi-e ruşine să-ţi aduci aminte cum ai ajuns acolo. (N.Iorga)

* * *

Un mare defect: să te închipui mai mult decît eşti şi să te preţuieşti mai puţin decît valorezi. ( J.W.Goethe) (Goethe revine de mai multe ori asupra acestei idei; într-o altă maximă numeşte înţelepţi pe oamenii care îşi cunosc puterile şi le întrebuinţează cu măsură şi îndemînare)

* * *

Faima este ca un rîu, care ţine la suprafaţă lucrurile uşoare şi umfl ate şi îneacă lucrurile grele şi solide. (F.Bacon)

* * *

Vorbirea nobilă nu ascunde fapta urîtă şi nici fapta frumoasă nu poate fi murdărită prin vorba de ocară. (Democrit) (Fapta este mai puternică decât vorba; dar cum şi vorba este o faptă, nu putem rămîne indiferenţi şi toleranţi nici faţă de frazeologi, nici faţă de calomniatori)

Vorbe de duh

31

...din înţelepciunea lumiiOmul este iraţional, confuz şi egocentric. Nu are importanţă, tu

iubeşte-l!* * *

Dacă faci bine, vor spune că ai scopuri ascunse, egoiste. N-are importanţă, tu fă bine!

* * *Dacă-ţi atingi propriile ţeluri, vei găsi prieteni falşi şi duşmani

adevăraţi. Nu are importanţă, tu realizează-le!* * *

Binele pe care îl faci azi, mâine poate fi uitat. Nu are importanţă, tu să-l faci!

* * *Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Nu are importanţă, tu fii

deschis şi sincer întotdeauna!* * *

Ceea ce ai construit ani în şir, poate fi distrus într-o clipă. Nu are importanţă, tu să zideşti!

* * *Dacă-i ajuţi pe oameni, ei te vor blama. Nu are importanţă, tu să-i ajuţi!

* * *Dă lumii ce-i mai bun în tine, şi lumea te va ignora. Nu are importanţă, tu fii altruist!

Altruismele Maicii TEREZA

Nimic nu este mai înspăimîntător ca ignoranţa activă. ( J.W.Goethe) (Tot aşa de groaznică este şi prostia harnică)

* * *

Un om fără înălţime de sufl et nu poate fi bun; poate fi numai bonom. (N.Chamfort) (Bunătatea este o vocaţie înaltă; bonomia este superfi cială, nu urcă din adînc, nu coboară asupra ei raze de sus)

* * *

E o mare mîngîiere la contrarietăţi dacă ne-nchipuim a fi cu cîţiva ani mai bătrîni. Cine cunoaşte lumea ştie ce multă schimbare aduc anii. (M.Eminescu)

Începutul înţelepciunii este sfîrşitul nebuniei. Îndrăzneşte să fi i înţelept. (Horatius) (Înţelepciunea presupune nu numai actul de a te deschide ei, uneori cu sacrifi ciul prejudecăţilor tale, dar şi pe acela de a lupta cu ea, de a o opune erorii şi nedreptăţii. Marii înţelepţi au arătat totdeauna măreţie a caracterului)

* * *

Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte. (B.Pascal) (Nu poţi dovedi că trebuie să fi i iubit, expunînd cauzele iubirii; lucrul ar fi ridicol)

* * *

Arhitectura este muzica solidifi cată. (F.Schelling)

* * *

Ce este un om inteligent? Este un om care nu este în permanenţă prost. (Al.Paleologu)

* * *

A susţine că nu există destin, e totuna cu a susţine că individul e nesemnifi cativ şi viaţa omului e o întâmplare fără rost. (A.Pleşu)

Citeşte! Citind mereu, creierul tău va devenii un laborator de imagini şi idei, din care vei întocmi înţelesul şi f i lozofia vieţii. (M.Eminescu)

* * *Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui

să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caractere mai arareori. (M.Eminescu)

* * *

Înţelepciunea e a ta numai când o dai altora. Altfel, ea este numai în tine şi nu are nici o valoare. (N.Iorga)

Pagini realizate de colonel Romică MOISE

Page 17: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

32

Magazin culturalMagazin cultural

Asiluri pentru... ploşniţe.E ciudată superstiţia care face pe Hinduşi să sfi nţească ploşniţele roşii,

aceste îngrozitoare insecte cari pustiesc acolo casele, trenurile şi chiar automobilele.

Un bogat bancher din Sihori a murit şi a lăsat o sumă de 500.000 dolari pentru a se construi trei „asiluri pentru ploşniţe”, din care există până peste 200 în India.

Călătorii sărmani cari vor voi să doarmă aci, vor fi plătiţi cu doi dolari ora, cu condiţia să se lase răbdători, devoraţi de ploşniţe. Dacă ei însă se mişcă sub muşcăturile lor sau comit crimă de a omorî una singură din aceste bestiale, vor trebui să înapoieze banii... (1927, nr.1-2 pag. 92)

* * *Un ceasornic din pai împletit.Un ceasornicar din Goslar (Hanovra) a terminat după doi ani, un ceas

înalt de doi metri din pai împletit.Cutia, limbele şi greutăţile sunt din pai, ca şi acele, cadranul şi restul.Se afi rmă că ceasornicul merge foarte exact. (1927, nr.3 pag. 144)

* * *Originea cuvântului „Ura!”Ura pare să fi fost după unii etimologişti, strigătul de bucurie şi strigătul

de răsboi, de asalt al mongolilor şi el ar deriva dela două vorbe „hu şi ra” (iată apa!). Acest termen a fost întrebuinţat uneori în limba franceză pentru a arăta un atac, o sarjă a trupelor uşoare.

Cuvântul a fost introdus în Europa de popoarele slave şi adoptat de naţiunile scandinave şi britanice. Englejii întrebuinţează hurreh ca un fel de vivat, de câteori vor să onoreze pe cineva cu admiraţia lor spontană. (1927 – nr. 9, pag. 431)

* * *Reclame pe cer.O casă din Jena încearcă acum să producă pe cerul nocturn, cu

ajutorul unui aparat proiector, tablouri destinate serviciului reclamei. Până acum s`a stabilit că nu se pot realiza tablouri pe cer cu o claritate desăvârşită, decât cu condiţiunea existenţii norilor cari să îndeplinească rolul ecranului, indiferent de distanţa dintre aparat şi nori, fi e că aceştia s`ar afl a la 200 de metri sau la 2 kilometri. (1927, nr. 10, pag 480)

Numărul câinilor în Ţara Românească.Câte şi câte nu se mai fac! S`a făcut şi statistica câinilor din România

Mare. Dela Nistru pân`la Tisa, sunt, 2.000.000 de câini. Din acest număr 800.000 sunt câini de pază ai sătenilor, restul sunt câini de oraş, boereşti şi de cucoane, cari trăesc mai bine şi în mai mare lăfăială decât mulţi târgoveţi săraci.

Acest mare număr de câini consumă ca hrană, între altele, vre-o 20.000 vagoane de porumb pe an, sub formă de mămăligă. (1929 – nr. 3, pag 143)

* * *Hârtia sugătoareIn Berkesire s`a confecţionat prima hârtie de uscat cerneala, graţie unei

uitări, care avea nevoe să scoată din uz nisipul fi n şi colorat întrebuinţat de atâtea secole.

Un lucrător uitase să pună în massa care avea să devină hârtie ordinară, cantitatea de gumă necesară şi, din cauza aceasta, fu concediat. Or, după câtva timp patronul constată, din întâmplare, că hârtia confecţionată fără gumă avea proprietatea de a absorbi cerneala, fără a face să dispară caracterele scrise; se găsise sugativa. (1929 – nr. 3, pag 145)

* * *Ce nu ştie ori cine.Din sânge închegat, Germanii fabrică nasturi. (1929 - nr. 3, pag. 144)

* * *Şcoli de pickpokeţi.(hoţi de buzunare – n.red.)S`ar putea crede că aceste şcoli nu existau decât în romane pentru

tineret. Nici decum. Poliţia germană a descoperit una la Hamburg care era foarte prosperă. Întemeiatorul ei a fost un vechiu escroc polonez, azi retras din afaceri şi trăind liniştit din câştigurile lui într`o mahala din Lwow.

De 22 de ani de când există şcoala, se crede că a frunizat vre`o 1900 de diplome, căci din şcoala pungaşilor de buzunare nu ieşi fără pergament.

În 1923 s`a deschis o sucursală la Praga, dar afacerile nu prea rentau şi a trebuit să fi e închisă la începutul anului 1925.(1929 – nr. 7-8, pag. 380-381)

Din presa noastră interbelicăDorinţa de a cunoaşte, de a cerceta sau pur şi simplu

curiozitatea sunt trăsături umane care au marcat evoluţia societăţii încă din cele mai vechi timpuri, iar în secolul XX, considerat de către sociologi şi istorici „secolul ştiinţei”, acestea au căpătat dimensiuni aproape globale, graţie avântului pe care l-a luat mass-media după dezvoltarea unor mijloace de comunicare, cu sau fără fi r, care apăruseră spre sfârşitul secolului anterior şi s-au răspândit pe scară largă după anul 1900. Comunicaţiile prin telex, telefon sau radio au impulsionat societatea; rapiditatea transmiterii informaţiei, în interiorul graniţelor unei ţări, între comunităţi şi persoane, dar mai ales peste frontiere şi continente, a generat un progres tehnologic fără precedent până atunci. Oamenii au benefi ciat de noi şi noi produse tehnice, care le-au simplifi cat munca şi au generat, simultan, locuri de muncă, aşa încât societatea a făcut paşi mai rapizi spre urbanizare şi modernism.

Perioada interbelică, deşi pare primitivă din punct de vedere tehnologic, în raport cu avântul luat după anul 2000, a însemnat şi pentru jandarmi o etapă de progres general, iar apariţia revistei (15 dec. 1922 - n.a.) a contribuit la „culturalizarea” lor generală şi profesională, dar a fost benefi că şi familiilor, prietenilor, vecinilor etc., pentru că în mediul rural, acolo unde jandarmii aveau pe atunci locul de muncă (vorbim de Jandarmeria Rurală – n.a.), presa internă şi, mai ales, cea internaţională, ajungea cu difi cultate.

Redacţia de atunci a „Revistei Jandarmeriei” a găsit o soluţie de a oferi cititorilor noutăţi din ţară şi de pe mapamond: s-a abonat la multe publicaţii generaliste sau culturale, a achiziţionat cărţi şi a inventat rubrica „Ştiri mărunte”, alcătuită cu materiale din cele mai diverse domenii, utile sau de divertisment. Iată cam ce se publica atunci în această rubrică (redare mot a mot):

33

Varză fenomenală.La Vichy, d. Coillau, cantonier termal, a recoltat în grădina sa o varză,

măsurând 4 metri în circonferinţă, adică 1 m. 27 diametru şi cântărind 40 livre. Mai mulţi martori au asistat la măsurare pentru a afi rma exactitatea faptului. (1929 – nr. 10-11, pag 507)

* * *Sticle de hârtie.La New – York s`au făcut încercări cu un nou sistem de sticle fabricate

din hârtie. Sunt şi mai higienice decât cele de sticlă; nu e nevoie să fi e spălate, pentru că nu se întrebuinţează de cât o singură dată. (1929 – nr. 10-11, pag 509)

* * *Brânză de 150 de ani.Un fel de caşcaval a fost arătat la Expoziţia de brânzeturi ce a avut loc

în Elveţia.Caşul acesta cântărea 7 kgr. şi a fost Fabricat în anul 1778 luna Iunie;

a fost lăsat ca zestre din tată în fi u, pentru ca membrii familiei să-şi aducă aminte că din acel an şi din fabricarea acestui fel de brânză, le-a venit norocul. (1929 – nr. 10-11, pag 510)

* * *Cum se lipesc sticle şi porţelanuri

sparte.Fierbeţi în apă o bucată de sticlă albă,

apoi muiaţi-o brusc în apă rece pentru a o face fărămicioasă. Pisaţi-o într`o piuliţă de fontă; cerneţi praful de sticlă printr`o sită fi nă şi amestecaţi cu albuş de ouă. Părţile obiectului lipit cu acest ciment nu se mai desfac niciodată.(1929 – nr. 4, pag. 193)

* * *Reţete.Petele de tutun, iarbă, bere şi cireşi se

depărtează astfel. Ţesătura se spală bine cu săpun, pe urmă se ia la un pahar cu apă 12 picături de acid sulfuric, şi cu această soluţie se freacă pata; după această operaţie obiectul se spală în apă curată.

Petele roşii de vin sau cireşi se depărtează astfel:

Ţesătura vopsită se pune în lapte fi erbinte şi se freacă câtva timp, pe urmă să spală cu apă curată.

Cum se poate depărta cerneala depe rufe:Se dizolvă 40 gr. Borax (B4 O7 N2) şi 10

gr. săpun în 70 gr. alcool şi 30 gr. în această soluţie adăogăm 2 gălbenuşe de ouă şi 10 gr. magnezie carbonică. Pata se freacă cu acest amestec, pe urmă se spală cu apă caldă.

Cum putem îndepărta o pată despre care nu ştim din ce cauză s`a ivit pe ţesătură.

Dizolvăm puţină cretă în 20 gr. apă caldă: în această soluţie adăogăm amoniac ½ linguriţă de ciai; în aceasta muem ţesătura unde e pata şi frecăm cu o pierie până ce pata dispare; după această operaţie spălăm bine postavul cu apă curată. (1929 . nr. 10-11, pag. 511)

* * *Origina apei de Colonia.Colonia este un oraş german, situat pe malurile Rinului.Apa de colonia, cunoscută de toată lumea, a fost preparată pentru

prima oară de italianul Paolo Feminis, născut în anul 1676, la Saint Marie Majeure (Franţa) şi care a emigrat mai târziu la Colonia, unde a murit în 1735 fără a lăsa urmaşi. Un nepot al său a continuat fabricaţia şi a desvoltat-o până în 1787, anul când i-a succedat fi ul său Jean-Marie-Farina.

Astăzi mai mulţi compatrioţi anonimi ai lui Jean Marie Farina fabrică această apă-celebră. (1932, nr. 4, pag. 348)

Un mare bine făcător.Tânărul Raymond Brien, din Paris, în vârstă de 29 ani, şi unul dintre cei

mai buni Foot-Balişti din «Cercle Francais» deţine recordul unui ... sport mult mai folositor pentru semenii săi.

În ultimii 2 ani, a dat de 81 ori sângele său, pentru a se face transfuzie la bolnavii în primejdie de moarte.

Cantitatea de sânge ce i s'a scos astfel este de 45 litri. În 6 luni din anul trecut, i s'a luat sângele de 21 ori. «Corpul meu» declară Brien unui ziarist este un ciudat producător de sânge.

«Se pare că organismul meu fabrică sânge precum alţii fabrică versuri».

«Recordul l'am ţinut într'o zi, când cu sângele meu s'a făcut transfuziuni la 3 bolnavi». (1932, nr. 4, pag. 348)

* * *Obiceiuri curioase de căsătorie.În vechime la unele din popoarele Asiei, era îngăduită căsătoria între

rudele consângene, cum ar fi : tatăl cu fi ca, fi ul cu mama, fratele cu sora etc.

La vechii Greci, legile interziceau căsătoriile între copiii din aceiaş mamă, fi ind însă permise atunci când copiii erau din acelaş tată.

La Hindustani, există un obiceiu curios: Celebrarea căsătoriei dăinueşte la ei mai multe zile, după care nevasta se reîntoarce la părinţi, de unde revine după un an la bărbatul ei.

La negrii din Congo şi Kalmuki există un alt obiceiu: Dacă după trecerea unui an dela căsătorie nu rămâne însărcinată femeia, ea este retrimisă părinţilor, ca un obiect fără valoare.

La Tătari când ambele părţi sunt de acord cu privire la căsătorie, se încinge o luptă corp la corp între bărbat şi femee, şi numai dacă cel dintâiu este învingător, căsătoria se poate face.

Un obiceiu foarte ciudat îl găsim la Groenlandezi. După terminarea căsătoriei, femeia fuge în munţi şi bărbatul are datoria să fugă după ea şi s'o «vâneze»; o leagă apoi într'un sac şi o aduce în spinare acasă. La Bretoni la fel numai că bărbatul dacă a prins-o într'un sfert de ceas, rupe un baston pe ea bătând-o.

În unele provincii din Rusia de miază noapte, femeea cu ocazia căsătoriei aduce bărbatului nişte nuele destinate eventualelor bătăi la care va fi supusă în caz de necredinţă, sau răceală în dragoste.

Dealtfel la rutence şi o mare parte din rusoaice, bătaea e considerată ca un semn de dragoste. Ele zic «cine bate bine iubeşte bine». (1932, nr. 4, pag. 348-349)

* * *Cum s'au hrănit unii oameni

mari.Newton, în zilele când a făcut marile

lui descoperiri, nu se hrănia decât cu pâine neagră, muiată în puţin vin.Buff on, timp de 40 de ani, nu sa hrănit decât cu pâine cu apă şi cu vin.Plato, marele fi losof grec, nu se hrănia decât cu ceapă şi cu măsline.Filosoful Seneca, ducea o viaţă foarte cumpătată.Horaţiu se hrănia cu legume şi cu fructe. El scria: «Mie mi-ajung

măslinele din curte şi cicoarea din grădină. În totdeauna mi-am dorit o viaţă simplă, cumpătată; o casă la ţară, un isvor lângă casă şi câţiva pomi în curte şi zeii mi-au acordat mai mult decât mi-am dorit». (1932, nr. 4, pag. 350)

sublocotenent Casandra ILIE

Page 18: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

34

Magazin culturalMagazin cultural

Ce reprezintă şi de unde provin unele expresii celebre

„Războiul de 100 de ani”Conflictul a izbucnit la începutul secolului al XIV-lea, între Franţa şiAnglia, ambele monarhii, iar istoricii scriu că la mijloc au fost pretenţiile teritoriale ale

Franţei, faţă de care regii Angliei erau vasali, dar îşi nesocoteau uneori obligaţiile. Între cauzele de început, ar fi fost refuzul regelui Eduard al III-lea al Angliei de a da ascultare regelui Franţei pentru ducatul Guyenne (din sud-vestul Franţei). O altă cauză privea rivalitatea pentru comitatul Flandrei, foarte prosper din punct de vedere economic, care depindea politic de Franţa, dar era favorabil economiei engleze.

Cauza principală a războiului a fost însă reprezentată de criza pentru succesiunea la tronul Franţei, deschisă prin moartea, în 1328, a ultimului urmaş direct al regelui Filip al IV-lea cel Frumos. Cei trei fi i ai regelui muriseră, fără a lăsa urmaşi de sex masculin, şi se punea problema alegerii unui nou rege. Fiica lui Filip al IV-lea fusese căsătorită cu Eduard al II-lea, regele Angliei, şi fiul său, Eduard al III-lea, invoca dreptul de a ocupa tronul. Dar nobilii francezi nu acceptă un rege englez, pe care îl percepeau ca străin şi care devenea şi prea puternic în raport cu ei dacă reunea cele două coroane.

1337 este anul începerii efective a războiului, care părea mai puţin favorabil englezilor, inferiori din punct de vedere numeric şi siliţi să lupte departe de ţara lor, înfruntând astfel difi cultăţi de aprovizionare şi recrutare. Acestea erau însă relative, căci regele Angliei avea numeroase posesiuni pe continent, care serveau ca bază de operaţiuni, sursă de provizii şi chiar de luptători. Pe de altă parte, existau elemente de superioritate foarte importante în cazul Angliei. Arcaşii englezi, recrutaţi dintre ţăranii liberi şi pricepuţi în mânuirea celor mai ucigătoare arme la distanţă, existente pe vremea aceea, s-au dovedit superiori în faţa cavaleriei greu înarmate franceze. Cavalerii francezi în armuri erau aproape neputincioşi, ei fiind obişnuiţi cu lupta de aproape, în care scopul nu era uciderea adversarului, ci capturarea lui pentru a obţine o răscumpărare.

În faza a doua a războiului, Carol al V-lea (1364-1380) a reuşit să pună capăt seriei de victorii engleze. Treptat-treptat, englezii au fost obligaţi să se retragă din Franţa, unde spre 1380 mai stăpâneau doar câteva oraşe (Calais, Bordeaux, Bayonne). Anglia preia din nou iniţiativa, spre sfârşitul secolului, deşi se confrunta cu problemele generate de răscoalele ţărăneşti şi de efectele ciumei din 1348-1349. Tratatul de la Troyes din 1420 oferea conflictului o rezolvare extrem de favorabilă Angliei. Fiica regelui Carol al VI-lea, Caterina, se căsătorea cu Henric al V-lea, regele Angliei, şi fi ul ce urma să se nască din acestă căsătorie trebuia să domnească peste ambele regate. Se preconiza astfel crearea unui mare regat situat pe ambele maluri ale canalului Mânecii, în care rolul Franţei era incert.

Se pierduse însă din vedere puterea sentimentelor populare antiengleze, cristalizate în timpul deceniilor de război, şi patriotismul care se închega în jurul ideii de Franţa. Acestea au făcut posibil succesul uluitor al acţiunii Ioanei d’Arc, o ţărancă de 19 ani din Lorena, care afi rmând că aude vocea Domnului, ce o sfătuieşte, reuşeşte să-l determine pe prinţul Carol (delfinul), înlăturat de la moştenirea regatului, şi care mai stăpânea doar sudul Franţei, să-i pună la dispoziţie o armată. În fruntea acesteia, într-o atmosferă de entuziasm religios, Ioana reuşeşte, în 1429, să elibereze oraşul Orleans, asediat de englezi, şi a cărui cucerire le-ar fi permis acestora să inainteze spre teritoriile sudice, aflate încă sub control francez. De asemenea, ea reuşeşte să determine ungerea ca rege a lui Carol la Reims, locul tradiţional de încoronare, care conferea legitimitate. Reacţia favorabilă regelui, pe care ea o declanşase, a prins contur şi Franţa prelua defi nitiv iniţiativa în conflictul care părea că nu se va mai termina. Carol al VII-lea reuşea, până la 1453, să elibereze toate teritoriile aflate sub control englez, cu excepţia portului Calais (redobândit de Franţa abia în 1558). „Războiul de 100 de ani” a durat, de fapt, 116 ani, contribuind la criza de la mijlocul mileniului II, reprezentată de regresul economic şi demografi c.

„Turnul Babel”Prima referire la Turnul Babel se găseşte în Vechiul Testament (Facerea

11, 1-9). Cuvântul "babel" provine de la akkadianul "bab-ilim", care înseamnă "poarta spre Dumnezeu". De asemenea, "babel" ar putea să mai însemne şi "confuzie", "amestecare". Conform scripturii, hotărârea de a ridica un turn, care "să ajungă până la cer", a fost motivată de mândria şi setea de faimă a oamenilor. Dumnezeu le-a pedepsit însă mândria, făcând ca fi ecare să vorbească o alta limbă; din cauza mulţimii limbilor vorbite, constructorii nu s-au mai putut înţelege între ei, iar edifi ciul a rămas neterminat. Mai departe, se spune că oamenii s-au grupat în funcţie de limba vorbită şi s-au împrăştiat pe tot pământul.

Turnul Babel apare desenat încă din epoca romană, in picturile murale din Saint-Savin, în mozaicurile Catedralei din Monreale, în sculpturile de la Palatul Dogilor din Veneţia, dar şi în lucrarea semnată de Bruegel cel Batran şi Rafael, în ansamblul decorativ al unei încăperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament.

Uniunea Europeană a creat un afi ş, spre a puncta misiunea ei în lume. Cele 12 stele ale UE sunt aşezate deasupra Turnului Babel, avand drept moto: "Multe limbi, o singură voce."

Documentar realizat de colonel Romică MOISE

Ioana d”Arc, în fruntea oştirii- pictură medievală -

Des

tina

ţii

de v

acan

ţăD

esti

naţi

i de

vac

anţă

Vă invităm, în continuare, să ne însoţiţi în "Ţara fagilor" - Buchenland, cum sugestiv este numită în germană, bucurându-ne împreună ochii şi sufl etele cu privelişti de o rară frumuseţe, străbătând kilometrii şoselelor, prin secole de istorie şi civilizaţie, care ne scot în cale staturile impresionante ale mănăstirilor construite de mari domnitori şi boieri moldoveni: Muşatinii, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Ştefan Tomşa, Alexandru Lăpuşneanu, Familia Movileştilor etc...

În călătoria noastră, ne este ghid Mihai Vlasie, prozator şi eseist, care reface traseul spiritual al monahismului autohton şi oferă, atât pentru vizitatorul ocazional, cât şi pentru cel avizat, informaţii istorice, culturale, turistice despre cele peste cinci sute de mănăstiri şi schituri monahale ortodoxe, cuprinse în monumentala lucrare „Ghidul aşezămintelor monahale din România”.

Am selectat pentru dumneavoastră prezentarea câtorva ctitorii sugestive:

Cine nu a auzit de ţinutul încântător al mănăstirilor din ţara noastră, Bucovina? Dar câţi dintre dumneavoastră v-aţi făcut un obiectiv din a le vizita, în concediu, printre alte destinaţii de interes, cum ar fi o plajă însorită sau o staţiune montană?

Meleagurile bucovinene sunt nu doar potenţiale locuri de vacanţă, ci ne oferă autentice lecţii de viaţă, de cultură şi simţire românească, pe care nu le putem „învăţa” decât străbătându-le de la nord la sud şi de la est la vest, înarmaţi doar cu dorinţa de a ne cunoaşte mai bine plaiurile natale.

MĂNĂSTIREA PUTNAEste mănăstire de călugări (aprox. 60 de vieţuitori), are viaţă de obşte şi se afl ă în comuna Putna, judeţul

Suceava. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”. Este una dintre cele mai de seamă ctitorii ale Binecredinciosului Domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt: zidirea a început în luna iulie 1466, iar sfi nţirea s-a făcut în ziua de 8 septembrie 1470. În interior biserica este împărţită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos şi altar. În biserică se afl ă mormântul ctitorului. Mănăstirea Putna a fost un important centru cultural, aici se afl ă cel mai bogat muzeu monastic. În luna iunie 1992, Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române l-a canonizat pe Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, înscriindu-l în calendar şi sinaxar pentru data de 2 iulie. În zonă există posibilităţi de cazare.

MĂNĂSTIREA VORONEŢEste ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt, în anul 1488, şi construită în trei luni şi 21 de zile (24 mai-14

septembrie). Celebră este prin pictura sa, executată atât în interior, cât şi în exterior, între anii 1534-1535 în timpul lui Petru Rareş. Picturile, realizate pe un fond albastru închis (intrat în circuitul internaţional ca „albastru de Voroneţ”), se caracterizează prin monumentalitate, claritate şi vigoare compoziţională. După ultimele cercetări, pictura ar fi fost realizată de către Ionaşcu Chiril. Mănăstirea a fost desfi inţată, iar chiliile distruse în 1786. Voroneţul este cunoscut în istoria poporului român şi prin textele Codicele Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană, texte copiate în sec. al XVI-lea. În biserica mănăstirii se afl ă mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, prăznuit la data de 18 decembrie. În anul 1989, a fost reînfi inţată ca mănăstire. Este mănăstire de maici, cu viaţă de obşte, iar hramul bisericii este Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe. A fost inclusă în patrimoniul monumentelor UNESCO.

MĂNĂSTIREA SUCEVIŢAEste mănăstire de maici, cu 60 de vieţuitoare şi viaţă de obşte. Se afl ă în comuna Suceviţa, judeţul

Suceava. Hramul bisericii este „Învierea Domnului”. Mănăstirea Suceviţa este ctitoria Movileştilor. Gheorghe Movilă, în vremea în care era episcop de Rădăuţi, a zidit (1581) şi sfi nţit (1584) biserica mănăstirii. Fratele său, domnitorul Ieremia Movilă, a adăugat bisericii câte un pridvor deschis, la nord şi sud, case impunătoare, zidurile masive ale incintei şi turnurile de apărare. Ca foarte multe biserici moldoveneşti, ctitoria Movileştilor este în plan trilobat şi are în interior următoarele încăperi: pridvor, pronaus, încăperea mormintelor, naos şi altar. Pictura interioară şi exterioară, într-o cromatică variată, pe un fond predominant de verde, a fost executată de doi moldoveni: Ioan Zugravul şi fratele său, Sofronie, între anii 1595 şi 1596. În 1801 a fost executată actuala catapeteasmă.

Mănăstirea are un muzeu de obiecte donate de familia Movileştilor: broderii, manuscrise, ferecături în argint aurit, obiecte de cult etc. De asemenea, aici se afl ă depozitul de icoane vechi din judeţul Suceava. Este monument UNESCO. Are posibilităţi de cazare.

MĂNĂSTIREA „SF. IOAN CEL NOU”Este mănăstire de călugări, cu 8 vieţuitori şi viaţă de obşte, are hramul „Sfântul Gheorghe” şi se afl ă în

municipiul Suceava. A fost ctitorită de Bogdan al III-lea, fi ul binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, la 1514, şi terminată de Ştefăniţă Vodă, nepotul marelui domnitor, la 1522. Singura modifi care a bisericii, în decursul veacurilor, o găsim la acoperiş, care iniţial era din plumb, iar acum este din ţiglă multicoloră, de o deosebită frumuseţe.

Sfântul locaş are formă de navă cu un pridvor lateral cu intrare. Pictura interioară, restaurată, este din timpul lui Ştefăniţă Vodă, iar pictura exterioară, care s-a păstrat numai pe partea de sud a bisericii, este din timpul lui Petru Rareş. În biserica mănăstirii se afl ă moaştele Sfântului Ioan cel Nou, aduse la Suceava în anul 1402 de către Alexandru cel Bun. Sfântul Ioan ce Nou era din Trapezunt şi a fost martirizat la anul 1303 în Cetatea Albă. La această mănăstire se afl ă depozitul de carte veche românească din judeţul Suceava.

Aşezământul are rânduială adecvată catedralelor mitropolitane, fi ind considerată cea de-a doua reşedinţă a Mitropoliei Moldovei. Începând din 1991, aici se afl ă reşedinţa nou înfi inţatei Arhiepiscopii a Sucevei şi Rădăuţilor, avându-l titular pe Î.P.S. Pimen Suceveanul.

MĂNĂSTIREA RÂŞCAMănăstirea Râşca (comuna Râşca, judeţul Suceava) datează din anul 1542 şi este ctitoria lui Petru

Rareş. Aşa cum se prezintă astăzi, este rezultatul mai multor etape de construcţie. Turnul clopotniţă, arhondaricul şi unele chilii datează din secolul XVII. Actualele chilii au fost construite între anii 1821-1841. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1972-1991, prin grija Mitropoliţilor Iustin şi Teoctist. Din ordinul lui Mihail Sturdza, aici a fost surghiunit timp de şase luni, în 1844, Mihail Kogălniceanu.

Este mănăstire de călugări cu aproximativ 30 de vieţuitori, viaţă de obşte, posibilităţi de cazare. Hramul bisericii este „Sfântul Ierarh Nicolae”. Arhimandritul Mihail Bălan este stareţul mănăstirii.

rubrică realizată de căpitan Irina AIRINEI, S.M.S.J. Fălticeni

Page 19: Revista Jandarmeria Romana Nr 22

Recommended