REVISTA ISTORICĂ ANUL al X-lea ; N-le 4-6. April-Iunie 1924.

DĂRI DE SAMĂ DOCUMENTE Şl

NOTIŢE PUBLICATE

DE

N. IORGA CU CONCURSUL

MAI MULTOR SPECIALIŞTI.

....... SUMARIUL:

N. /orga: Fraţii pagini ai lui Radu Mihnea. N. lor ga : Lucruri nouă despre Şincai. Coriolan Petranu : Contribuţiuni privitoare la înstrăi­

narea şi distrugerea comorilor de artă ardelean,!. N. lorga: Mezzofanti şi Romînii. N. lorga : Actul lui Mohammed al 11-lea pentru ne­

gustorii din Cetatea-Albă (1456.) N. lorga : Romîni şi lupta de la Lepanto. T. G. Bulat: Un cronicar sas despre noi. DOCUMENTE de: A'. lorga, Victor Motogna, Cons­

tantin I. Karadja, T. S. Bulat şi Ar. Bulat. N. lorga: O R Ţ I VECHI.

„ D i R I D E SAMĂ.

C « O M C . i .

Í

1 9 2 4

T I P O O i î A F I A ,,< C Í . T C B A X K A M V ¡.VI R O M Â X K S C

P R E Ţ U L : 15 L I I

Anul al X-lea n-le 4-6. April-Iunie 1924

R E V I S T A I S T O R I C A — DĂRI DE SAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —

PUBLICATĂ de N. IORG-A, CU CONCURSUL MÂI MULTOR SPECIALIŞTI

Fraţii pagini ai lui Radu Mihnea

D Sever Zotta, atît de fericit în găsirea de amănunte noi privitoare la istoria Romînilor, a găsit 1 , într'un document din 20 Novembre 1628, privitor la cei cari fără voie se aşezaseră pe Bistriţa fără voia călugărilor de Ia Slatina, Rîşca şi Neamţ şi cărora deci li se „aprindeau casele" pentru a-i goni, men­ţiunea la Ghindânari (Ghindăuani ?) a unui hotar cu „două bi­serici răsip te de Domnii cei bâtrioi" In care se aşezaseră „doi călugări fraţii Radului-Vodă" pe cari nu i-au putut scoate tri-meşii Domniei, pîrcălabul de Neamţ şi un Vornic de Poartă, aşa încît „oamenii săraci" de acolo au rămas supăraţi de dtnşii.

Cunoscător perfect al literaturii noastre istorice, d. Zotta i-a identificat îmadiat cu Ibrtaoim-bag şi Mustafâ-beg, fiii pomeniţi la 1595, ai lui Mihnea Turcitul.

Pentru aceasta, d-sa citează scrisorile pe care le am publi­cat la „Contribuţii la istoria Munteniei", din „Analele Acade­miei Romîne", XVIII. .

Aceste scrisori le-am reluat şi în volumul XIV din colecţia Hurmuzaki.

Din ele se veda că. în 1591, Octombre, Mohammed-Mihtiea era acum beg dunărean la NicopOl, mergînd, şi pe la Severin, dar lîogă dînsul se găsia tot vechea lai tovarăşăT-„Doamna" Vişa, şi acea Ruxandă, pe care o cred fiica lui,„ de şi ea zice „Turcului" nomai pe numele cel nou, păgîn 2. în ciirînd însă, la 1595, după neizbîoda aşezării în scaun a copilului, Vişa şi Rada erau tri­mis la Veneţia, pe lingă, călugăriţa Mărioara, mătuşa fostului Domn, şi, rămas ca haremul săa, Mohammed înştiinţa câ are acum cei doi fii şi cele două mici cadîne, Huma şi Caise 3 .

1 Revista Arhivelor, 1, pp. 136-7. 1 Hurmuzaki, XIV, pp. 89-90, no. CLX'. 4 ' • 3 Ibid., pp. 102-4, no. CLXXXV. Cf. şi pp. 104-105, no. CLXXXVI.

Corespondenţa renegatului cu atît de iubitul fiu, câruia-i poartă o continuă grijă serioasă, se opreşte aici. în Octombre 1601 Mihnea îşi isprăvia, înnainte de vreme, viaţa neasemenea cu o alta. Şi tinerii Turci rămîneau fără sprij'm.

îa acel timp, Rada era în Ţara-Românească şi se lupta pentru Scaunul părintelui- său. în Mart 1602 el era să fugă la Constan-tinopol \ Dar până atnnci va fi strîns de milă pe aceia cari-i fuseseră recomandaţi ca o căldură amestecată cu jenă de ne­norocitul Voevod.

Cînd el ajunse a domni definitiv, după înlăturarea lui Radu Şerban, boierii îl acusară, la "1614, într'o scrisoare către fostul stăpînitor, că turceşte ţara: „întâi u în ţara noastră acum strigă h o g e a c ă - ş i ţine acest Domn fraţii şi surorile in casă cu-el, şi sînt Turci. Şi robii cari au scăpat de prin catarge şi de printr'alte roBii", asigură ei, „măcar de la Mihai-Vodă—, Domnul cine este în ţară, el îl dă T u r c i l o r Ş i se temeau ca nu cumva „să rămîie în ţara, noastră Paşă .şi mănăstirile şi bisericile noa-tte să fie meceturi Turcilor, şi coconii noştri să-i tacă ieniceri, şi fetele noastre să le iea Turcii lor muieri, cum fac într'alte teri ce'sînt supase lor 2 ". .

Ceia ce suferiseră, ptîngîndu-se, boierii munteni, nu răbdară ai Moldovei, şi astfel fraţii păgîoi ai lui Radu trebuiră să se creştineze şi să se ascundă fn munţii Neamţului de urgu Tur­cilor.

Astfel renegarea lor la creştinism ispăşia renegarea la islam a părintelui lor nenorocit. < ,

N. Iorga

Lucruri nouă despre Şincai • l

In Revista Arhivelor 6. Z. Pâclişanu se ocupă de opera is­torică a Iui Şincai. întrebuinţează ineditele din Arhivele episco­piei unite din Orădea-Mare. La 25 Mart 1804 Şincai arată Iui Corneli că lucrează Ia „istoria romanească", pe care o numia ceva mai tărziu, pe aceiaşi basă de pan-romînism, „Analele întregii naţii romaneşti" sau „daco-romane".

1 Contribuţii, pp. 107-8. * Iorga, în „Convorbiri Literare", anul 1900, pp. 272-3, de unde în Scrisori

de boieri, pp. 46-7.

în Iulie credea s'o mîntuie pană la sfîrşitul anului. în 1807 n'o făcuse, şi se gîndia să-i zică : „Magazin annalium dacfcorum seu, valachicorum" ; o scrisoare a lui spune că un negustor al Com­paniei din Beiuş, Dumitru Meciu, Macedonean, cerea un résu­mât romanesc, ideie cu care se învoieşte, Meciu oferind-pentru acesia 200 de florini (pentru întreg tiparul 'cheltuiala ar fi fust de 12.000), De cel mai mare interes e faptul că opera inte­grală, în patru volume, dintre care numai unul era gata la .1808, oferia s'o tipărească, atunci, boierul Ştefan „Marcella" din Mol­dova. Dar acesta nu e dectt Ştefan Margela, granwttcu£J)g§g-rabean. în August 1811 Şincai ajunsese la anul 1721 din re­dacţia romanească, pe care voia s'o traducă latineşte. în 1812 avea voie de tipar pentru Ungaria, dar pentru Ardeal abia după doi ani, în Maiu 1914, censorul Mértonffy a răspuns printr'o res­pingere, al carii text, de mare interes* se publică.

E vorba de volumul I, mergînd pană la 1183. Lucrarea apare cri­ticului ca „periculoasă ordinii publice" şi „ineptă, ridiculă, plină de păreri false, de conjecturi caraghioase" şi întrecînd iitlul, căci îmbrătişază istoria „împăraţilor romani şi din Apus şi din Ră­sărit cari au purtat războaie în Dacia sau pentru Dacia".

Romînii, în loc să se laude cu originea romana, mai bine s'ar ruşina, tn haluf unde au ajuns, o „plebs ex colluvie nata" (pp. 23-4). „Roman" nu înseamnă nimic alt decît cetăţean roman şi Bizantinii în „România" for tot Romani se ziceau. Şi legiunile erau bar-barisate. Cu dreptate — căci critica e pătimaşă, dar " pătrunză­toare —. observă eruditul ungur că Dacii n'au putut peri. înţelege ş i el că ţeranii, plebs 'agrestis, au trebuit să Vămîie în Dacia ş f după măsjra lui Aurelian (asupra căreia vezi Revue historique du Sud-Est européen, I, 1). După acte, necunoscute nouă, pe care le a publicat un anume Aranka, tatăl lui loan Corvin ar fi fost „loan Secuiul" ; nu se tăgăduieşte 1nsă caracterul roma­nesc al mamei, Elisaveta Marsinaî, Mărgineanca (p. 26). în Ro­mînii legendei Anonimului notar, Mârtonffy, care cunoaşte pe Valahii din Croatja, vede nişte simpli „harambaşi" de ciobani (ibid.).Pmă la 1721 Romînii n'ar fi avut decît „Vlădici nomazi" prin mănăstiri (p. 28).

Textul e interesant şi frebuia redat cu exactitate şi punctuat •aşa încît să fie deplin inteligibil.

N. Iorga.

Contribuţiuni privitoare la înstrăinarea şi distrugerea, comorilor de artă ardeleană

Cu ocasia fundării Museului Asociajiunii din Sibiu s'a făcut constatarea că cele mai valoroase obiecte de artă şi de museu ale Transilvaniei au ajuns la Viena şi Budapesta 1. Nici înnaihte, nici după aceia însă nu s'a pus problema: cum au ajuns ele acolo? Această problemă a devenita actuală pentru neamul şi Statul nostru după desmembrarea Imperiului austro-ungar, ea devine actuală mai ales azi, în ajunul unor convenţiuni privitoare la obiectele de artă ale Transilvaniei care se află în Austria şi Ungaria. Se crede, în general, că aceste comori au ajuns pe cale cu totul dreaptă la museele mari din Viena şi Budapesta, pe cînd nu este tocmai aşa. în cele ce urmează se vor da cîteva indicafii, cîteva date concrete, din care reiese că în rea­litate Transilvania şi ţinuturile mărginaşe au fost despoiate de comorile lor. Aceste date şi ele vor justifica dreptatea reven­dicărilor noastre artistice şi pretenţiilor noastre indiscutabile faţă cu Austria şi Ungaria. t

Transilvania a fost considerată din timpurile cele mai vechi ca patria aurului şi a comorilor. In trecut, ca şi azi, aici s'a produs incomparabil mai mult aur decît în alte teri. Dacă luăm în considerare părerea specialiştilor 2, că Ardealul produce anual trei mii kgr. aur, adecă mai mult decît toate celelalte {eri din Europa în afară de Rusia, apoi faptul că s'ar putea exploata pe an de şase ori mai mult aur şi argint, ni vom putea "forma o părere aproximativă, de şi unilaterală, despre bogăţia provin­ciei noastre. Sf. Bernard 3 numeşte Ardealul de-a-dreptul „tara aurului" ; Benko 4 ni relatează că la Abrud un teran a găsit un bulgăre de aur în valoare de 1.600 de galbeni. In 1591 s'a găsit un bulgăre de aur în formă de coif în valoare de de 800 galbeni 3. La museele de istoria naturală din Viena şi Graz cei mai numeroşi

. 1 „Transilvania", 1905. ; ' Această informaţie o datoresc d-lui V. Stanciu, profesor de mineralogie

la Universitatea din Cluj. » De consideratione, liber IV. 4 BenkO, în Transilvania, Viena (fără an), p. 93. l.Ibid., 92.

şi mari bulgări de aur sînt din Transilvania \ în afară de le­gende păstrate în popor 2, există şi păreri emise de specialişti, că Dariu din causa minelor de aur din Ardealul de azi ar fi început războiul cu Sciţii 3, că Grecii din causa aurului» au susfinut legături comerciale cu provincia noastră*, iar Romanii atraşi de aurul Daciei ar fi ocupat acest pămînt 5. Pentru noi este indiferent dacă aceste păreri sînt acceptabile ori nu; în iot caşul ele dovedesc indirect bogăţia în aur a Transilvaniei.

Nu numai bogăţia în aur, dar şi bogăţia artistică a Transilva­niei este. lăudată. Arta preistorică în puţine \eri a lăsat urme atît de numeroase pe un teritoriu relativ mic ca aici. Epoca neolitică şi a bronzului în această provincie au dat dovezi de o desvoltată artă cu caracter lpcal. După Hoernes, dintre toate terile citraegeice Banatul de azi merită premiul în ce pri­veşte ceramica din epoca bronzului °. Dacia nu a fost lipsită de comori de artă înnainie de stăpînirea romană. O parte a comorilor regelui Decebal o vedem represintată într'un relief al columnei lui Traian din Roma; ele constau din obiecte de artă industrială de o înaintată tehnică 7 . Stăpînirea romană a lăsat în Transilvania extraordinar de multe rămăşiţe culturale şi artistice, care, de şi în majoritate represintă o artă provincială, pentru noi ca urmaşi ai Romanilor au deosebită importantă. Epoca migraţiunii popoarelor a lăsat monumente de aur şi argint unice, de valoare incomensurabilă, în Transilvania şi Banat, cum sînt tesaurele de la Sîn-Nicolaul-mare Şimlăul Silvaniei, Cioara, Apahida. Secolele prime ale dominajiunii maghiare dacă au lăsat prea puţine urme artistice, ele devin mai numeroase după colonisarea Saşilor. Supt Ludovic-cel-Mare se începe o înflorire a aurăriei în jumătatea a doua a secolului XlV-lea, care a lăsat opere de artă remarcabile, nu nuritai din punct de vedere al

"\ Miksa, Magyar tortenelmi emlekek kiilfoldon, Cluj, 1868, p. 21. 1 Ibi±.

5 Kropf, Dărius kirăly Erdelyben, în "„Szâzadok" 1899 şi în „Classical Revue", 1897 ; N. Togan, Comoara regelui dac Decebal, în „Transilvania", 1898.

* Mârki, Arad vărmegye tortenete, Arad, 1892, p. 19. * Teglăs G., Dacia oskori aranybănyăszatănak forgalmi_ oszekdttetesei,

în „Foldrajz. kozlemenyek" 1892, II şi urm. s Hoernes, Urgeschichte dez bild. Kunst in Europa, Viena, 1915, pp. 302,395." 7 Teglăs G., Decebal dâk kirăly kinise, în „A Hunyadm. tort. es reg. târs., IX

evkOnyve, Deva., 189S. V. şi N. Togan, în „Transilvania", 1898.

provinciei, ci şi dintr'unul mai general, de exemplu lucrările fra­ţilor Martin şi Gheorgfre din Cluj (Klussenberch). Ludovic-cel-Mare ridică comerţul artei industriale ardelene prin aceia că-i deschide în 1379 drum liber spre Occident şi Orient. înflorirea artelor industriale continuă în şcoala care urmează şi-şi ajunge apogeul în secolele XVI—XVII. Agrafe, biîuri, cupe, îbricuri, cane, pahare, lavoare, farfurii şi bijuterii de aur şi argint s'au fabricat într'un număr şi cu o varietate extraordinară; ele erau răspîndite de Ia familiile princiare pană în familiile burghese, în catedrală, precum şi în bisericile de la fără. La Cluj cunoaştem în două secole patru sute de giuvaiergii, în Sibiiu, în zece ani, nouăzeci

,de giuvaiergii l. în afară de aceasta două centre, Braşovul, Silful, Oradea, Sighişoara şi Alba-Iulia au o viaţă artistică înfloritoare* Bogăţia în«urărie o putem constata şi din numeroasele testamente, foi de dotă, inventării2. Gavril Bethlen avea de exemplu 450 de pahare de aur şi alte metale, Mihail Apaffy a lăsat cincizeci de lăzi cu comori de artă industrială. Comorile ce le-a dus din Ardeal Castaido au ocupat cincizeci de camioarfe8. Căuşele acestei înfloriri deosebite a artei industriale şi a aurăriei în special sînt mul­tiple : în afară de bogăţia în metale preţioase a provinciei, iscu­sinţa meşterilor saşi, iubirea luxului de la principe pană la burghes, bună-starea şi dărnicia faimoasă a Ardelenilor, cause practice, cum este recompensarea serviciilor^aduse prin cadouri, care formau o avere sigură în cas de nevoie, uşor de transportat şi de topit pentru a bate monedă. Ca argument istoric, se poate aduce separarea şi independenţa Ardealului, de la 1542 pană la 1690, ca principat, după ce mai înnainte, prin „Uniunea" de la 1437, se întărise ideia separatismului. Separarea aceasta de Ungaria a creat o viaţă politică, intelectuală şi artistică arde­leană 4 , în care ca artişti concetăţenii noştri ^aşi au avut partea principală. Din timpurile mai vechi smalţul combinat cu filigrane este considerat ca „smalţ ardelean", întrebuinţînd numai motive

1 Radisics, Magyar Mükincsek, III, p. 80. ' Torténelmi tär, 1878, 1880, 1881, 1885, 1887,1888; V. Roth, Geschichte

d. deutschen Kunstgewerbes in Siebenbürgen, Strasbourg, 1908, p. 69 ; Szäza-dok, 1877, 1883 si Koncz J., Bethlen Gabor fejed. végrendelete, Târgul-Mura-sului, 1878. ' , '

3 Szendrei, qprdély mükincsei, pp. 88—91. * Catalogue de l'Exposition Historique... de la Hongrie, Paris, 1900.

vegetale. De şi în uliimele decenii ale secolului trecut s'au adus dovezi că aceasta nu este o invenţie a artei ardelene, tofuşi el formează o notă caracteristică a aurăriei ardelene şi a fost în Ardeal mai răspîndit decît oriunde.

Este dureros a constata cit de pufin s'a păstrat pană acuma în Ardeal -din comorile de artă ale trecutului. Ceia ce vedem azi în museele ardelene nu ni poate oferi decît o prea palidă icoană şi în unele caşuri ne poate induce în eroare în privinţa bogă--fiei artistice ale trecutului. Cea mai mare parte a comorilor de artă găsite ori lucrate în Ardeal a fost distrusă ori înstrăinată, în timpurile mai vechi chiar pană în secolul al XlX-lea, nu a existat pietatea ce-o avem azi pentru monumentele de artă şi cele istorice. Comorile de metal preţios adese ori au fost sfă-rîmate şi topite pertru a fi transformate în monedă. Cea mai mare crimă a comis-o în privinţa aceasta Ferdinand al Austriei, care după desastrul de la Mohâcs a bătut monedă din o în­semnată parte a tesaurului regal ungar de la Buda l , în care se găsiau şi comori de origine ardeleană. Cele şaptezeci de nave încărcate cu tesaurul ungar, pe care regina Măria le-a dus de la Buda,au fost spoliate în parte pe drum; două au fost scufundate2. Ca instructiv exemplu al devastării comoarelor de artă ni ser­veşte soarta tesaurului catedralei din Alba-Iulia. Tătarii şi Saşii au despoiat biserica de obiectele sale preţioase în secolul al XHI-lea, Turcii în secolul al XV-lea, protestanţii în secolul al XVI-lea, devastînd altarele, sculpturile şi tablourile; trupele lui Gheorghe Râcz, ale lui Bethlen şi Szekely Moise, unite cu cele turceşti, şi incendiul între 1600-1603, la 1658 iarăşi Turcii. Soldaţii lui Râcz au spoliat chiar şi mormintele princiare de bijuterii şi podoabe, aruncînd osemintele 3 . Multe obiecte de artă au căzut jertfă vremurilor neliniştite: Tătarilor, Turcilor, volniciilor princiare, inovaţiunilor reformaţiei şi numeroaselor incendii mari. Astfel de incendii mari au fost, de exemplu, cele diii 1556, 1570

1 Siklossy L., L. Miikincseink văndorutja Becsbe, Budapesta, 1919, p. 66.— Această lucrare, precum şi a lui Miksa. sînt unicele monografii; prima s'a scris în vederea lucrărilor Conferinţei Păcii: drept aceia va fi consultată din cas în cas. Ceia ce pare curios la Siklossy este faptul că el reclamă pentru Ungaria şi obiectele ardelene şi chiar şi cele romaneşti din Ardeal.

' Siklossy, o. c, pp. 67-78. * Szendrei, o. c, p. 58, Magyarorszăg muemlekei, I pp. 51, 79, 80.

la Sibiiu, în 1689 la Braşov, în 1438 la Sebeşul Săsesc Prin introducerea reformaţiunii se îndepărtează aranjamentul bisericilor catolice, altarele, sculpturile, icoanele, cum s'a făcut, de exemplu la Mediaş în 1545 s . Oraşul Oradea şi-a topit în 1609 pentru scopuri războinice cele patru statui de bronz celebre ale fraţilor Narlin şi Gheorghe din Klussenberch (Cluj) 3 . Cînd Sigismund Bâthory a părăsit Ardealul, el a nimicit teate obiectele ce nu le-a putut duce eu sine. Multe comori de artă au dispărut şi prin obiceiul no­bilimii şi burghesimii ardelene de a pune în mormînt bijuteriile defunctului. Aşa cînd fu îngropată la 1559 regina Isabela în Alba-Iulia, cancelariul Mihail Csâky îi pune în sicriu sigiliul şi coroana de argint aurită, cu pietre scumpe, lucrată la Braşov. Murind în 1648, Ia Braşov, Margit Schaecer, ea a |osi îngro­pată în brocart de aur, pe braţe cu cîte două rînduri de perle-şi brăfări de aur, decorată cu lanţ şi coroană virginală în afară de alte bijuterii cu pietre scumpe, care au fost aşezate lîngă e a 4 . Multe bijuterii au fost descoparite în cripta Sofiei Kendi în Cetatea-de-Balta: brăţări cu smalţ şi coliere, vre-o sută de agrafe, cercei, etc 5 . In 1786 împăratul Iosif II-lea ordonă topirea comorilor de aur şi argint ale bisericilor şi înănăstirilorl ceiace a însemnat o mare pierdere din punctul de vedere a-, istoriei artelor ardelene 6 . Cum vom vedea mai la vale multe obiecte de artă şi culturale au fost transportate de către Habs-burgi la Viena. S'au păstrat însemnări că nu toate din acestea au ajuns la Viena, ci au dispărut ori, s'au nimicit pe drum. Aşa. cu ocasia unui transport Ja Viena o corabie în care se găsiau obiecte antice din Ardeal, colecţionate de contele Ariosti 7 , s'au scufundat în 1723 Ia SegJiedin. Cu prilejul unui alt trans­port din Banat, s'a scufundat în Dunăre în 1755 în apropierea Budei colecţia adunaiă de baronul Engelshofen 8 . în iimpul re-

1 V. Roth, Geschichte d. deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strasbourg, 1905, p. 113.

* V. Roth, Siebenbürgische Altäre, Strasbourg, 1916, p. 23. 3 Siklössy, o. c, p. 132, 140. 4 O. c, pp. 80. 6 Ibid. • Siklössy, pp, 193-5. 7 L. Köväry, Erdely regisegel, Pesta, 1852, p. 13. 8 Griselini, Geschichte d. temesvärer Banats, I, 279 ; III, 2.

volufiei din 1848-49 au dispărut şi s'au distrus obiecte de artă. •Contele Kemeny 1 aminteşte Ia 1855 distrugerea colecţiei sale particulare din Grind şi a colecţiei de museu de la liceul din Aiud, ceia ce ni confirmă şi Kovari 2.

Ieşirea de pe teritoriul provinciei şi înstrăinarea comorilor de artă ale Transilvaniei se începe de curînd şi supt diferite forme. Valori de interes artistic şi şiinţific în totdeauna s'au descoperit Ia noi. Aceasta reiese dintr'un document de la 1229, în care se ieau disposiţii în privinţa comorilor găsite: ele sînt, nu ale află-orului, ci aie regelui Ungariei 3. Cum în vremea aceasta sediul

regilor unguri era la Buda, reiese că înstrăinarea pentru noi se începe. Un libellus dela finea secolului al XV-lea din Laurenziana ni relatează că regele Mateiuş Corvinul a adus din Ardeal Ia Buda pietre romane cu inscripţii, dintre care învăţatul Bart. Fonlius a văzut trei pe malul Dunării în Buda"*.

Tesaurul regal din Buda a ajuns în posesiunea numeroaselor cadouri oferite de oraşele ardelene. Cadourile acestea, dacă une ori erau benevole, erau şi cerute 'ori forţate. Cînd judecă­torul regal al Saşilor din Sibiiu, Laurenţiu Hann, a fost la Curtea lui Vladislav al II-lea din Buda, din însărcinarea Consiliului, curtenii i-au dat să înţeleagă că regele nu va refusa a primi cu ocasia audienţei un vas de argint în valoare de treizeci şi cinci mărci. Lau­renţiu a adus la cunoştinţa celor de acasă ştirea cu observaţia că şi lui Jacob din Moşna i s'a comunicat pentru Mediaş aceiaşi do­rinţă a regelui şi că şi cei din Braşov şi Bistriţa s'ar fi declarat gata a comanda cîte ceva pentru rege. In urmă Laurenţiu face observaţia: „Und unseres Herrn Gnod ist etwas pegerund" 5. Concentrarea comorilor la Buda în vremea acesta, cînd Ardealul era 'una cu Ungaria, apare naturală, ea înseamnă însă azi pentru noi înstrăinarea lor. Luxul regilor unguri şi dărnicia lor în afară era proverbială. Ludovic-cel-Mare, de exemplu, a edificat capelele

1 „Transilvania", periodische Zeitschrift für Landeskunde, Sibiiu, 1855, p. 99.

' Kövari, o. c, p. 14. 8 Br. I. Forster, A müemlekek vedelme, etc., Budapesta, 1906, p. 5, in basa

unui document publicat în Fejer, Codex Diplomaticus. * „Corpus Inscriptionum Latinarum", Suplement, voi. Iii. 5 V. Roth, Geschichte des deutchen Kunstgewerbes in Siebenbürgen, Stras­

bourg, 1908, p. 62, basîndu-se pe G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbür­gen Sachsen, ed. a 3-a, 1899, p. 139.

din Aachen şi Maria-Zell înzestrîndu-le, cu comori. Dintre acestea o parte s'a păstrat pană azi: aşa două blasoane de argint de o incontestabilă valoare artistică, care sînt atribuite de învăţaţii unguri artiştilor Martin şi Gheorghe din C l u j C e l e b r a statuie a Sf. Ghe-orghe, executată de aceşti doi Ardeleni, a ajuns după părerea unui învăţat ungur 2 ca şi un cadou al lui Ludovic-cel-Mare la Praga, unde de altcum se mai găsesc şase relicvarii3 donate lui Carol al lV-lea de către regele, nobilii ori oraşele Ungariei. în 1528 depu-taţiunea oraşului Braşov a presintat reginei în Praga cadouri, o cană de argint şi covoare. Vremurile neliniştite ale lui Ludovic al II-lea. hotărăsc concentrarea comorilor bisericeşti şi între-" buinjarea lor pentru [scopuri războinice. Ludovic trimeie c o ­misari ca să adune vase de aur şi argint, bani, precum şi alte lucruri preţioase *. De la diecesa Oradiei s'a cerut jumătate din comori.

Cercetătorii viitori vor puiea aduna mai multe date decît cele înşirate mai sus. Este învederat însă că Transilvania în vremea aceasta înainte de desastrul de la Mohâcs nu avea tesaurul său, ci îmbogăjia prin comorile ei tesaurul regal ungar din Buda. Unde este acest tesaur din Buda, în care întră în mod natural ceia ce avea Ardealul mai preţios ? După înfrîngerea Ungariei de la 1526 din partea Turcilor, Regina Măria a Ungariei (sora îm­păratului Ferdinand al Austriei) pleacă din Buda cu şaptezeci de co­răbii încărcate cu comori, ca şi cînd tesaurul ar fi proprietatea sa particulară. Comorile au fost inventariate de delegaţii lui Fer­dinand ; o parte, care era din aur şi argint, a fost topită, ceia-laltă împărţită între Ferdinand şi Măria 5. Astfel s'a înstrăinat tesaurul regal din Buda, la care a contribuit şi Ardealul prin cota lui.

După desastrul de la Mohăcs şi ocuparea Budei de Turct (1541), precum este cunoscut, Transilvania se separă de Un­garia. Descoperirile de comori a trebuit să fie la ordinea zilei, de oare ce „ Approbatae Consiituiiones", III, § 54, din 1578 reclamă

1 Hampel, Otvosmuvek Na&y Lajos korăbol es az erdelyi dtvos-iskola, in „Archaeologiai eriesito", 1888.

2 E. Czâki, Kolozsvări Martori es Gydrgy, Budapesta, 1904, p. 19. s Roth, o. c, p. 218. ,* Siklossy, p. 58. "•Ibid. p. 89.

a ireia parie a tesaurelor găsite pentru fisc. Unde au rătăcit acestea? Probabil au avut aceiaş soartă ca şi celelalte, care, precum vom vedea, ajung la Viena. In 1541 tesaurul familiei Zâpolya ajunge în Ardeal, adus de către regina IsabelaJ. Acest tesaur a mai fost îmbogăţii în Ardeal prin cadouri, de exemplu al oraşului Bistriţa 2, în 1449: o cană mare de argint, o orgă mică, o altă cană şi linguri de argint. Tesaurul .a ajuns înmîna rudelor polone, iar obiectele mai valoroase le-a rîştigat împăratul Maxi-milian şi soţia sa. între acestea era o ceaşcă de aur cu monede anlice, sceptrul ce 1-a primit Ioan Sigismund de la Sultan şi sa­bia donată acestuia de către Francis»al Franciei 3. Călugărul Gheorghe Martinuzzi, căruia i se atribuie un rol în fundarea principatului ardelean, a avut asemenea un tesaur, preţuit Ia 300.000 galbeni, în care se găsiau cadouri ce prirnia un bărbat de Siat vase de aur şi argint, pietre scumpe, inele, obiecte de cristal, documente şi galbeni 4. Fratele Gheorghe a fost ucis de unealta lui Ferdinan'd, averea lui a sechestrat-o Castaldo, o parte şi-a reţinut-o pentru sine, o altă parte a primit-o regina Ana la Viena cu nilul „Frater Georgens Verlassung", despre care s'a luai inventariu în 1553. Caslaldo a plecat din Ardeal cu cinzeci de camioane cu comori 5.Familia Habsburgilor, care a ajuns cu cea mai mare uşurinţă în posesia iesaurului regal din-Buda şi a iesaurelor lui Zâpolya şi Martinuzzi din Ardeal, a primit şi nume­roase cadouri din Ardeal. Ele veniau an de an. In 1552 Ardelenii oferă două cupe aurite, fiecare de cîie treisprezece mărci, un lighian şi o cană, în 1555 o delegaţie ardeleană aduce o lavă de argint decorată cu o rosă în interior, iar în exterior cu isto­rioare, o cană, cinci cupe şi cincisprezece vase de argint Ardealul încă din vremea aceasta a fost exploatat pentru colec­ţiile de monede vechi, care supt influenţa Renaşterii italiene erau foarte la- modă. Ferdinand trimete Măriei la Bruxelles o cutie cu monede vechi, observînd că nu a găsii mai mult în Ungaria şi

1 Ibid., p. 151. * Fr. Krämer, Biitritz um die Mitte des XVI. Jahrhunderts., in „Archiv d. Ver^

f. Siebenbürg. Landeskunde", XX, p. 4 8 ; reprodusä de V. Roth, o.e., p. 59. 8 Siklössy, pp. 152—3. 1 Ibid., p. 98. 3 Szendrei, o. c., p. 91. -c Siklössy, p. 104.

Ardeal *. Despre Castaldo ştim că a colecţionat' pentru Ferdi­nand antichităţi şi monede. După Lazius, locuitorii au găsit în 1540 lîngă S. Măria Orlea (jud. Inidoara), în apropierea Stre-iului 40.000 de lisimahi de aur, cari, ajunşi în posesia lui Marti­nuzzi, au fost în parte (10.000) expediaJi la Viena de Castaldo. După Miles ( f 1686) pe la 1551 s'a găsit o comoară lîngă Streiu: un şarpe de aur, care după moartea lui Martinuzzi a ajuns la Viena, nenumăraţi lisimahi, trimeşi* asemenea la Viena, -şi două busturi de aur ale lui Ninus şi Semiramidei, destinate lui Carol al Vl- lea 2 . Ferdinand, care atît de uşor a ajuns în pose­sia comorilor şi care e#te considerat ca întemeietorul colecţiilor Habsburgilor, nu odată a donat mai departe cadourile primite din Ardeal. Aşa, de exemplu, o cupă cîştigată odată cu comorile Iui Martinuzzi a donat-o medicului Lazius în loc de onorar. Dintre cele cinci cupe oferite de Ardeleni, în 1555 patru sînt donate mai departe: tava de argint şi cana le-a cinstit Sultanului. Două cupe ardelene donate de Martinuzzi şi patru de regina Isabela "' au fost duse în Polonia de fiica lui Ferdinand, Elisabeta, regina Poloniei 3 .

Dintre moştenitorii Iui Ferdinand, să amintim pe ,> Ferdinand de Tirol, celebru colecţionator, care a cîştigat armătura principelui Ştefan Bathory, şi pe împăratul Maximilian, în ale cărui inventării figurează două decoruri de masă de aur donate de Waederi (pro­babil Bâthory) şi al le două de episcopul Ardealului, Paul Bor-nemissza, apoi pumnalul Voevodului din Ardeal şi o cupă înaltă ardeleană. Maximilian moşteneşte chiar şi obiecte romaneşti. Mi­tropolitul de Strigonia, Nicolae Olachus, care era Romîn de ori­gine, scrie între altele astfel în testamentul său: „Inelul mieucel mare de aur cu chipul vulturului, care odinioară era al unchiului mieu Mihnea, Voevod al Munteniei, asemenea şi pumnalul mieu de războiu, în care se găseşte întreg calendarul, le las arhidu­celui Max" 4.

Alături de Ferdinand ca exploatator al comorilor ardelene stă urmaşul lui Maximilian, Rudolf a II-lea, mare colecţionar şi amator.

1 Ibid., p. 99. 1 G. Teglâs, Decebăl dăk kirâly kincse, în „Hunyadmegyei reg. es tort.

târsulat, IX 6vk0nyve l i. » Siklossy, p. 105.

4 Ibid., p. 111.

Rudolf îşi avea agenfii, cari operau în Ardeal şi Ungaria. Aşa Melyth a cumpărat jumătate din coroana Si. Ladislau de la cas­telanul G. Szokoly iînărul în cetatea Ecsed (jud. Sătmar), de unde aceasta a fost transpoitată, împreună cu multe alte comori ale catedralei din Orade, pentru a nu ajunge în posesiunea Turcilor ].. Comorile catedralei din Orade au ajuns fără voinţa acesteia în ce­tatea Ecsed. Intre acestea se găsia şi elicvia Sf. Ladislau, care este într'un relicvariu de argint aurit din secolele XIV—XV şi constă din o bucăţică din craniul sfîntului, — una din cele mai distinse opere ale aurăriei ardelene decorate cu smalţ ardelean, atribuită fraţilor din Cluj. Probabil pentru a fi salvată de invasiunea turcească, ori prin episcopul ardelean gonit Dimitrie Naprâgy, moaştele Sf. Ladislau au ajuns la Gyor. De atunci episcopii şi capitolul din Orade au făcut repepte încercări pentru recîştigarea relicviei, dar nu au izbutit a primi decît o bucăţică din osul craniului la 1775 a . Comisarul lui Rodolf, Paul Krausenegh, a adunat în Ar­deal bani, obiecte de valoare şi antichităţi pentru împărat. între comorile adunate în 1604 se găsiau, după contemporanul Sza-moskozy, şi opere de artă populară romanească: doi boi de aur, în cari erau aşezaţi vre-o 1.200 de galbeni. Nu erau antichităţi, ci „opere făcute de ţeranî valahi", ajunse probabil dintr'o biserică din Muntenia. „Careva Voevod valah, vrînd să cinstească naş­terea Domnului, a comandat aceşti doi boi de aur pentru cinstea altarului ^i mîntuirea sufletului său". Aceşti doi boi au fost pre­daţi comisarului Krausenegh prin Kelemen Kasza 3. In afară de obiectele de artă colecţionate prin agenţii' săi, Rudolf a ciştigat mult şi prin cadourile ce i s e făceau şi mai ales prin confiscări. Nu este fără interes din punctul nostru de vedere raportul său cu Sigismund Bâthory. Acesta a moştenit multe argintării de la Cristofor Bâthory, dar a cî^tigat şi el însuşi prin confiscări şi volnicii timp cît a fost principe al Ardealului. Pe această cale a cîştigat în 1594 douăzeci şi cinci de camioane cu argint, în greu­tate de 220 demăji. El îl cinsti pe împărat cu un steag imperial primit de la Sultan şi cu un cal admirabil echipat. Comorile ce e-a putut transporta le-a dus cu sine la Austria; din acestea

1 Ibid., p. 132. ' Czobor, în „Magyarorszag torténeti emlékei", I, p. 164. » Siklóssy, p. 136.

fără îndoială a primit o parte Rudolf însuşi'. în inventariul din 20 Maiu 1619 al Arhivei imperiale aflăm sabia lui Sigismund Bâlhory, sabia lui Moise Szekely (cîştigată prin comisarul Krausenegh), un echipament turcesc de cal (cadoul lui Basta), o sabie şi o şea de lux, oferite de delegaţia ardeleană 2. Principele Andrei Bâthory a destinat lui, Rudolf un ceasornic în va­loare de 15.000 de taleri, care însă a dispărut în Moravia. Probabil nu pe cale directă au ajuns în colecţiunile imperiale două şele -ale lui Bocskai, sabia, paloşul şi coroana, primite de la Sultan.. Coroana lui Bocskai, principe al Transilvaniei, a fost comandată de Vizirul Mohammed din ordinul Sultanului; Avea atunci o valoare •de 3.000 de galbeni; are 32 turcoase* 64 smaragde, 89 + 22 rubine, 281 perle şi de-asupra un smaragd mare^ Această coroană din 1605 se găseşle azi în tesaurul imperial din Viena. In acelaşi Kmp Bocskai a mai primit o coroană, cea a despotului ^ Ioan Heraclid, care însă a dispărut. Urmaşul lui Bocskai, Oavril Beth­len, considerat drept cel mai mare amator de artă după regele Matiaş Corvinul, avea agenji chiar şi în străinătate. De şi avem inventariu şi testament 4, nu ştim unde au dispărut comorile sa'e. în basa testamentului, regele ungar Ferdinand al III-Iea a moşteni două paloşe de lux decorate cu aur şi pietre scumpe şi un echi­pament luxos pentru împăratul. Ferdinand al IHJea asemenea a moştenit obiecte de 'mai mare valoare. Nu este cunoscut dacă s'a executat testamentul ori nu, cu greu se poate însă închipui că Habsburgii şi-ar fi lăsat moştenirea în Ardeal. Cea mai mare parte a moşjenit-o soţia germană a lui Gavril Bethlen, Eca-terina de Brandenburg5. Supt Rudolf se jncepe darea în jude-pentru necredinţă a nobi imii ardelene şi ungare şi în legătură cu aceasta confiscarea averilor. Comorile de artă confiscate Ie-a primit dinastia austriacă. Perioada aceasta, care ţine vre-o o sută cincizeci de ani, este numită de istoricii maghiari „epoca con~ fiscărilor". Membrii familiiloracusate adeseori au.trebuit să plă­tească sume fabuloase pentru a salva pe cei acusaţi. Numărul como-

' Ibid., p. 140. 1 Sikl6ssy, p. 141. 3 Ibid., pp. 140, 145.

4 Koncz I., Bethlen Găbor fejedelem vegrendelete, 1878, Despre acelaş -subiect, Deâk FarkaăJ în „Szazadok", 1878.

5 Sikl6ssy, pp. i:4—6.

rilor confiscate era deosebit de mare, comorile lui Nadasdi, de exemplu, se cuprindeau într'un inventarul de opt cărţi, în care figurează şi obiecte de interes ardelean: inelul lui Ştefan Bâ-thory, sabia Iui, sabia de lux a lui Gavril Bethlen, decorată cu pietre scumpe. La majoritatea obiectelor de artă confiscate nu se arată provenienţa în inventariile casei imperiale, dar se poate în parte stabili prin cercetări de stil şi însemnări istorice ] .

-Devenind la 1690 Transilvania o provincie a Imperiului aus­triac, legăturile ei cu Austria devin în mod natural mai intensive, ceia ce nu este în favorul rămînerii în Ardeal a comorilor de artă. în lipsa unui museu ardelean şi pentru a-şi asigura graţia împărătească, cetăţenii ardeleni au început a îmbogăţi „benevol" museele vienese. Mai mult s'a făcut în modul acesta supt Măria Teresa 2 , care avea în persoana baronului Hohenhausen un agent pentru colecţionarea de obiecte antice şi artistice. înainte de Măria Teresa Carol al Vl-lea a încredinţat în 1723 colecţio­narea şi descrierea inscripţiilor roman», precum şi transportul lor a Viena, contelui Ariosti 3. O nouă lovitură primeşte Ardealul prin Iosif al H-Iea. Comorile de artă care au mai rămas în biserici şi mănăstiri după aiîtea războaie, exploatări şi confiscări din partea Habsburgilor, au fost distruse ori înstrăinate prin desfiinţarea ordinelor călugăreşti şi prin utilisarea tesaurelor bisericeşti pentru scopuri publice. în 1786 Iosif al H-Iea dispune ca obiectele de aur şi de argint să fie topite, perlele şi pietrele scumpe să fie vîn-dute Ia licitaţie, iar obiectele defectuoase să fie încredinţate anticarilor. O sumă de obiecte de artă au ajuns în modul acesta, cumpărate de locuitorii vienesi în capitala Austriei4.

După ce familia imperială prin diferite mijloace nedrepte ori forţate a ajuns în posesiunea atîtor comori ardelene, în 1771 şi mai tărziu, prin decrete imperiale a început a-şi asigura iesau-rele de artă care au fost descoperite în Ardeal 5 , iar prin decre-"" iele din 1776 şi 1777 pe cele care au fost descoperite în păr-

• Siklossy, pp. 159—170. * Romer FI, A regeszet, în Magyarorszăg a becsi 1873 kozkiâllităson,

Budapesta, 1873, p. 160. 8 Kovâri^ o. c, p. 13. 4 Siktossy, p. 194. 5 Decretul aulic din 25 Octombre 1771.

tue ungurene'. După ce legile austriace, începînd cu anul 1690 au intrat în vigoare în Transilvania, disposijiile din 1771 referi­toare la comorile găsite ale codului civil austriac se aplică şi în Transilvania. In basa acestor disposiţiuni o treime a comorii găsite se ataşează patrimoniului Statului, iar din celelalte două treimi una o primeşte aflătorul, ceialaltă proprietarul imobilului 2 . Descoperirea trebuie să fie adusă la cunoştinţa autorităţilor; în cas dacă aflătorul a tăinuit descoperirea, partea lui revine de*-nunţătorului, în lipsa acestuia Statului3. în modul acesta o sumă de comori artistice şi arheologice au ajuns la Vfena, în primul rînd tesaurul din Şimlăul Silvaniei, descoperit in 1797, şi tesaurul din Sîn-Nicolaul-Mare, descoperit în 1799, merită a fi aminiite. Descoperirile arheologice ale părţilor ungurene au ajuns chiar şi înnainte de 1776—71a museele vieneze, aşa de exemplu co­roana reginei Maria şi alte obiecte preţioase din seojplul al XlV-lea,. găsite în 1755 la Oradea-Mare4. Decretul cancelariei aulice din 1846 renunţă, la reţinerea unei treimi pe sama Statului, comorile însă şi mai departe trebuiesc anunţate autorităţilor, care rapor­tează Guvernului austriac, pa acesta să înşiiinţeze museele im­periale. In realitate procedeul a rămas acelaşi: descoperirile au fost expediate pe cale oficială Ia Viena B, iar museele imperiale au reţinut şi răscumpărat ceia ce li-a convenit, în cele mai multe caşuri plătind preţuri ridicole 6. Pană Ia 1867 comorile noastre au ajuns astfel la Viena, ba autorităţile militare chiar pănădupă 1885 au trimes descoperirile Ia Viena 7. în părţile ungurene pănS la 1867 se petrece un lucru mai ciudat din punct de vedere juridic: aici chiar după introducerea codului civil austriac în

1 Datele cuprinse în acest alineat le datoresc bunăvoinţei d-lui C. Negrea, profesor de drept civil la Universitatea din Cluj, altele se basează pe Forster, •o, c. — Ex actis arch. cam. aulici, n-le 102-1776 şi 111-1777.

s Art. 399 din Codul civil austriac. 3 Art. 39S şi 400 ale Codului civil austriac şi decretul Cancelariei aulicede la

15 Iunie 1846. 4 W. Böheim, A Habsburghăz nmkincszi, Budapesta, 1898 p. 49. 6 Decretul Cancelariei aulice de la 15 Iunie 1846. — Job. Gabr. Seid, Beiträge

zu.einer Chronik der archäologischen Funde in d. oesterreichischen Monarchie (din „Archiv für Kunde oesterreichischer Geschichtquellen"), vol. I-XXVIII şi Miksa, o. c, pp., 2 / -54. . 6 Miksa, o. c . , p . 27.

1 Forster, o. c, p. xvi.

1852, deşi acesta în 1846 renunţă la reţinerea unei treimi, Viena reţine mai departe o treime 1.

După ce în 1802 contele Ştefan Szechenyi fundează Museul Naţional maghiar 2, din partea maghiară se depun insistenţe ca descoperirile Ungariei, prin urmare şi ale părţilor noastre^măr-ginaşe, să poată întră în Museul naţional ungur. Austria face în această privinţă unele concesii. Decretul imperial "din 1812 dis­pune ca obiectele care nu au fost reţinute de museele imperiale din Viena să poată fi selecţionate şi cumpărate de Museul Na­ţional ungar şi Universitatea din Budapesta 3. în 1816 Museului Naţional ungar şi Universităţii din Budapesta li se dă favorul de a anexa un conspect al obiectelor dorite înnainte de trimeterea descoperirii la Viena: cele cuprinse în conspectul ungar se respectă însă numai după ce museul vienes şi-a reţinut ceia ce-i convenia din descoperiri*. O nouă ocasie fu pentru Viena ca să cîşfige obiecte de museu anul 1849, cînd Guvernul absolu-tistis austriac a răpit .pentru museele vienese cea mai însemnată parle a colecţiei de arme -din Museul Naţional ungarr>, în care se găsiau şi arme ardelene. Ştim că Transilvania a avut în trecut importante cenire de fabricare a armelor.

, După unirea Ardealului cu Ungaria şi după 1867, locul Vienei în privinţa concentrării comorilor de artă îl iea Ungaria, în lipsă de legi ungare speciale, practica constantă se razimă pe vechi decrete regale în părţile ungurene. în aceste părţi o treime se cuvine Statului, comoara, dacă are valoare artistică ori ştiinţifica, o poate răscumpăra în primul rînd Museul Naţional din Budapesta, în al doilea rînd Universitatea din Budapesta, în al treirea- rînd Universitatea din Cluj, iar în al patrulea rînd, instituţiile de provincie u. în Ardeal disposijiile legale în pri­vinţa descoperirilor se deosebesc pană în ziua de azi de cele din părţile ungurene. în Ardeal codul civil austriac este şi azi în vigoare, cu deosebirea însă că de la 1867 drepturile ce le aveau mai înnainte museele vienese au trecut asupra Museului

1 Ibid, pp. 31 şi xv. ' A Magyar Nemzeti Muzeuin multja es jelcne, Budapcst, 19<i2. s Decretul imperial de la l-iu Novembre 1812. 4 Hotărîrea recelui Francisc, nr. 37668/1843 din lOSeptembre 1816. s Siklossy, pp. 205 13. 6 Forster, p. 66.

Nafional ungar din -Budapesta care avea pană în 1918 „dreptul incontestabil şi nelimitat de a alege şi reţinea", răscumpărînd în întregime obiectele ţinute de cei în drept l . Astfel au ajuns des­coperiri de extremă importanţă, cum sînt: al doilea fesaur din Şimljpil Silvaniei (1889), vasele de aur din Crasna (1892) şi multe altele Ia Museul Naţional din Budapesta, de şi din 1859 există un Museu Naţional al Transilvaniei. în ce mod se îmbogăţeşte Museul din Budapesta prin descoperiri arată o comunicare oficială din 1893, cînd se constată că jumătate din noile achisiţii se datoreşte descoperirilor intrate pe calea oficială 8. Directorii Musenlui Naţional al Transilvaniei, precum şi directorii museelor ardelene din provincie, adese ori se plîng că descoperirile mai importante ajung la Budapesta şi că nu mai au mijloace de a cum­păra descoperiri de valoare 3 . Museele din Budapesta în repeţite rînduri deleagă experţi dîndu-li mijloacele necesare, ca să colec­ţioneze obiecte de mu? eu în Ardeal. Nu numai obiecte de artă şi istorico-arheologiee se colecţionează, dar şi cele etnografice romaneşti. Nu lipsesc nici musee de provincie în Ungaria de azi, de exemplu cel din- Debreţin 4, Bichiş-Ciăba 5 ori Siimeg ( i , care au achisiţionat obiecte ardelene Să^nu ne mirăm dacă Museul Naţional al Transilvaniei şi museele de provincie arde­lene nu au putut progresa aşa cum a dorii. Directorul celui mai mare museu ardelean constată în 1902, în raportul său 7 , că museul este mai sărac în ceia ce Ardealul era odinioară mai bogat: în aurărie şi lucrări în smalţ. Acestea în mod natural au ajuns la museele din Budapesla şi Ia particularii din Ungaria şi străinătate, cari dispuneau de mijloace, nemai vorbind de aristocraţia din Ungaria de azi, care, parte prin moştenire*, parte prin cumpărări, a ajuns la un număr considerabil de obiecte de veche artă ardeleană.

• 1 Forster, p. 15. ^ 1 "Archaeotogiai Ertesito", 1893, p 373. 8 „Erdelyi Muzeum", 1888, 1892, 1893. 4 Muzeum es konyvtări Ertesito, III, p. 134. 5 Mârki S., Aradvărmegye tbrtenete, Arad, 1892, pp. 3—16. 8 Darnay K., Hallstatthori lovassir egy maros-csapor halom'ban, în „Ar-

chaeologlai Ertesito", 1909, p. 165. în Vac, în posesiunea piariştilor, asemenea se găsesc obiecte de artă ardeleană. V. „Akademiai Ertesito", 1847, p. 234.

1 Erdily Muzeum, 1902.

Situafia azi este aceia că museele şi particularii din Ungaria şi străinătate posedă mai multe comori de artă ardeleană decît museele din Ardeal. Expositia de amatori 1 aranjată în 1907 la Museul de artă industrială din Budapesta, expositia de la Stein-am-Anger (Szombathely), din 1913 ni-au documentat ce comori ardelene d^ nepreţuită valoare se găsesc în posesiunea aristo­craţiei ungare 2 . Ardealul secolului al XlX-lea a fost un teren fecund şi pentru anticarii străini. In parte aşa se explică de ce la exposifia de aurărie din Viena la 1907 douăzeci de pro­prietari austriaci 3 au participat cu obiecte ardelene. Contele Ioan

' Kemeny se plînge, la 1855, că antichităţile ardelene sînt vîn-dute"călătorilor străini pricepuţi 4. Din causa inexistentei unei legi ungare referitoare la monumentele istorice mobile, care să împiedece ieşirea lor din tară, foarte mult s'a înstrăinat5. Să a-ducem cîteva exemple concrete, relevate de reviste. Cîie s'au înstrăinat fără să se fi luat notă în publicitate l în 1879 o ta-bulâ cerată romană .a Colegiului reformat din Aiud ajunge la Berlin 6, în 1882 o colecţie numismatică din Trapold*se vinde la Viena 7 , în 1890 sute de obiecte preistorice* ardelene sînt do­nate de Sofia Torma Museului etnologic din Berlin V în 1902 se vinde pentru destinaţia Berlin colecţia romană a învăţătorului Bo»^_ târ 9 . Aceasta din urmă colecţie a ocupat o cameră întreagă şi a conţinut, între altele, reliefuri în marmură de deosebită valoare

1 Muzeumi es konyvtări Ertesito, I. Szendrei: Amateur klăllitâs, pp. 206-213 şi catalogul exposiţiei de Csânyi.

2 Korespondenzblatt d. Vereins f. siebenbur gische Landeskunde, XXXV Roth, Gesch. d. Kunstgewerbes., pp, 131-2: Magyarors. tort. eml, II, 40.

8 Korrespondenzblatt,XXX; Sigerus, Goldschmiede Ausstellung in Wien, precum şi catalogul exposiţiei.

/ Transilvania (germană), 1855, p. 99. 5 Sâgi, Muzeumok es regisegkereskeddk. Muz", es konyvt. £rf., VII, în „Ma-

gyarorszâg", 1911, Nov. 5 ; „Peşti Naplo" din 24 Nov. 1912 vorbeşte despre agenţij strTmi, cari, supt pretextul că achisiţionează antichităţi pentru colecţia Morgan în realitate cumpără obiecte pentru anticariatele din Berlin şi Viena. Exportul anual ar fi fost de 200.000 de coroane.

8 „Szâzadok", 1879, p. 448. 7 Korrespondenzblatt, V. . 8 „Der Sammler", XII, n-1 90 şi Korrespondentblatt, XIII, apoi „Weg-~

weiser fur Sammler", II, 20 djn 1890. 8 Teglâs G., Văslat Botâr Imre kiilfdldre vândorolt potaissai gyiijteme-

nyir'ol, Mâz. es konyvt. irt., 1912.

arheologică, de ex. relieful cu Esculap şi şi Hygieia cu Tele-phorus, care-după G. Teglâs este cea mai frumoasă şi com­plectă represintare în Dacia. în decursul războiului s'a înstră­inat prin vinzare o parte djn cea mai mare şi importantă co­lecţie ardeleană particulară, a d-lui Emil Sigerus.

Războiul mondial a lăsat urme dureroase şi fn privinţa depla­sării şi înstrăinării obiectelor de artă. Circulajia mare" a ofiţe-rimii germane şi austro-ungare, precum şi scumpetea crescîndă, nu au fost favorabile rămînerii în provincie a colectiunilor de artă şi a obiectelor singulare. întrarea în acţiune a regatului romîn în 1916 a pricinuit noi şi însemnate pierderi din punct de vedere al deplasării obiectelor de museu. Nu pentru c î ar­mata romînă ar fi devastat ori înstrăinat ceva. Cu mîndrie putem afirma, sprijiniţi chiar pe declaraţiile oficiale ungare, că trupele romîne nicăiri nu au rechisiţionat ori jaf uit pbiec'e de rhuseu ci s'au jnirtat aşa cum se cuvine unei armate civilisate. Guver­nul romîn s'a îngrijit ca monumentele şi museele să nu fie atinse. Totuşi, la ordinul şi la insistentele guvernului ungar, mu­seele, instituţiile şl particularii ardeleni au expediat la Budapesta cele mai de valcţare comori de artă şi obiecte de museu *. în urma acestui ordin Ardealul are şi azi de suferit^Retrăgîndu-se trupele romîne, unele musee şi unii particulari şi-au readus lăzile cu obiecte de la' Budapesta, alţii le-au mai lăsat acolo, în 1918, cu ocasia revolutei şi a întrării trupelor, mai multe in­stituţii şi musee şi-au trimes din nou comorile la Budapesta. In 1919 vre-osută de lăzi cu obiecte de artă din Ardeal—în afară de colecţia Ipolyi — se găsiau în lapidariul Museului National din Budapesta. La celelalte musee şi instituţii asemenea erau depo-sitate lăzi şi colete ale Ardelenilor. Colecţia Ipolyi din, Museul de la Oradea-Mare şi colecţiile particularilor ardeleni se mai găsesc în parte şi azi în Ungaria; aşa colecţia contelui Bânffi, a baronului Bâlintift, etc. Colectiunile de museu ale instituţiilor ardelene au fost readuse în 1922 de subsemnatul în calitate de delegat al Guvernului romîn 8 . în decursul războiului s'au înstră-

1 Mikalik l.,Erdelyi muzeumaink es az olăh betores, în „Muz. es konyvt. ErtesitO", 1916, X, 4 şi XI, 1.

' Petranu, Museele din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Bu­cureşti, 1922, pp. 190-192.

3 Petranu, Recuperarea obiectelor de museu ale Transilvaniei de la Budapesta, în „Viaţa Nouă"1, XVIII, n-la 5-6.

inat şi distrus în parie obiectele de artă ale Transilvaniei prin rechisi|ionarea obiectelor de metal pentru scopurile războiului. De şi o comisiune ungară compusă din specialişti a selecţionat obiectele de interes istoric ori artstic, ele nu au mai revenit în Ardeal. In 1915-16 s'a aranjat o exposiţie din aceste obiecte de artă la V i e n a d a r , din vre o 5.000 de obiecie, numai 109 au ajuns înapoi la Budapesta, unde au fost scoase la licitaţie: museele ungare cu uşurinţă au ajuns în posesia lor 2 . Ardealul nu a reprimit nimic. în 1917-18 s'au rechisiţionat din nou obiecte de metal, iar proprietarii ardeleni au rămas,din nou cu bonuri, în 1919 chiar din partea aliaţilor noştri sîrbi a fosf spoliet Mu-seul din Timişoara. Locotenentul sîrb Vlastimir Ivanovici la finea lui Maiu şi începutul lui Iunie a dus 403 obiecte de niuseu: tablouri, gravuri, obiecte istorice şi etnografice, colecţiunea museului regimentului n-1 61 de infanterie, reproduceri galvano-plastice, etc. Dintre tablouri trebuie să amintim un Tiziano, un Teniers, doi Padovanino, un Carlo Dolce şi mai multe tablouri ale artiştilor bănăţeni s. După intrarea trupelor romîne în Ardeal în 1918-19 se încep emigrările Ungurilor ardeleni în Ungaria, iar, după ce trataiul de Trianon fu iscălit, se încep repatrierile, în ambele caşuri s'au înstrăinat o sumă de comori de artă. In basa tratatului din Trianon repatriaţii au dreptul de a duce cu ei toată averea mobilă, deci şi obiectele de artă» iar noi sîniem prin forţa lucrurilor necesitaţi a privi această înstrăinare fără a a o putea împiedeca 4 .

Din cele expuse mai sus reiese că, astfel, comorile de artă ale Transilvaniei nu au ajuns în Austria şi Ungaria pe cale aiît de dreaptă precum se crede în general. Transilvania a fost con­secvent exploatată de Austria, apoi de Ungaria, şi această ex­ploatare nu este identică cu principiile de achisifionare a mu» seelor moderne din Apus. Presiunea, constrîngerea, persuasiunea şi, în cas de nevoie, chiar forţa au jucat rolul principal. Politica, consecventă, de exploatare, lipsa de scrupul şi principiul cen-fralisării comorilor sînt caracteristicele sale.

'• Sikl6ssy, op. cit. p. 220. 8 „A Gjiijto", 1916, pp. 17-2; 1917, pp. 217-9. 3 V. procesele-verbale respective în arhiva Museului Bănăţean din Timişoara. 4 Art. 63.

De şi majoritatea comorilor de artă ardeleană au fost con­centrate la Viena şi Budapesta, expunerea noastră ar suferi lacune de neiertat, dacă nu am aminti cel puţin şi alte feri în care au întrat în cursul vremurilor obiecte de artă ardeleană într'un număr mai mare. Am relevat mai sus cîteva caşuri cînd ele au ajuns în Boemia, Germania şi Serbia. La aceste mai trebuie să adăugăm înnainte de toate Turcia şi Polonia. Relaţiu-nile politice ale Transilvaniei cu aceste teri explică în de ajuns posibilitatea unei înstrăinări ori emigrări a operelor ardelene. Dar" cunoaştem şi caşuri concrete. De exemplu, cînd Ioan Si-gismund s'a dus la Belgrad la Sultan, a dus cu sine cadouri, între altele farfurii de aur \ Despre comorile duse de Gheorghe Râkoczy I-iu- şi fiul său Ia Sultan avem liste 2 . în 1545 solul Sul­tanului primeşte de la oraşul Braşov un pahar de arginta în 1660, cînd Paşa Aii a întrat în Ardeal, în Sibiiu nu erau în stare a bate aşa de mulţi taleri: atîţia nobili şi-au sfărmat bijuteriile de aur şi argint, atîţia ţerani şi burghesi brîul şi agrafele soţi­i lor 4 . Solii Iui Gabriel Bethlen duc Sultanului în 1614, între alte cadouri: 40 de vase şi un bufet cu 12 blide, 12 farfurii, un lighian, 1 cană, 12 cupe, 12 cuţite, 24 linguri, 4 clondire, 4 solniţe, 4 felinare, 4 stîngătoare de lumînări, o tigaie pentru cărbuni, 4 blide mai mici, un lighian mare şi o cană, toate din argint5. Solii Sultanului au primit din partea oraşului Braşov o cană de cinci funţi, 5 pahare, 6 cai, o trăsură în valoare de 300 fl., două ciocane şi o scatulcă 6 . Aceste comori degeaba le căutăm azi în museele din Constentinopol. Cupele şi canele trimese atît de des de principii şi oraşele ardelene ori sînt alt­undeva păstrate ori poate, ceia ce verosimil, au fost topite, luînd în considerare şi faptul că Turcii nu beau vin 7 . Aurăria ar­deleană era apreciată şi de Poloni 8 . Delegaţia polonă din

1 Miksa, o, c, p. 57. * Visegrâdi J., Az /. Răkoczi Gyorgy es fia alt al a tordk fâtisztekhez

kiilddtt ajăndekok jegyzike, în „Muz. es konyvt. Ertesito", VII. s Roth, o. c.,p. 59, în basa lucrării „Quellen zur Geschichte der StadtKron-

stadt, II, p. 362. *-Szendrei, o. c, p. 91.

v

5 Ibid., p. 81. • Ibid. I Szâdeczky L., Konstantindpoly es magyar emlekei, Budapesta, 1903. 8 Korrespondenblatt, XXXVIII, două articole de E. S.

Constantinopol a presintat în 1577 cadouri care erau produse ale aurăriei ardelene. „Lucrările ardelene" erau apreciate, în secolul al XVI-lea pană la al XVII-lea, la Curtea polonă, mai ales după ce Ştefan Bâthory devine în 1575 rege al Poloniei. Museul Czartoryski din Cracovia conţine o serie de arme ardelene. Din tesaurul Iui Ioan Sigismund cea mai mare parte a ajuns în posesiunea ru­delor regale po lone l . Fiica Iui Ferdinand, regina Elisabeta a Poloniei, a dus ca zestre în Polonia şi obiecte de artă ardeleană, care au rămas acolo 2 . Aprecierea artei industriale ardelene se poate constata şi prin aceia că ni s'a păstrat numele unor artişti ardeleni cari au lucrat în Polonia. Astfel găsim la 1542 pe Martin Siebenbiirger sau Siedmiogrodzski în "Cracovia, pe Petru şi Samuel Siebenbiirger vel Siedmiogrodzki Ia Lemberg, în jumătatea primă a secolului al XVII-lea 3. Cupe decorate şi cane de argint trimete în repeţite rînduri "şi Apaffy în Polonia *.

Coriolan Petranu

Mezzofanti şi Romînii

D. Carlo Tagliavini, a cărui cunoştinţă a limbii şi literaturii romaneşti e de a dreptul uimitoare, ne surprinde publicînd în l'Archiginnasio din Bologna paginile unui discurs ţinut de veătitul poliglot şi lingvist abatele Giuseppe Mezzofanti la Aca­demia din aceiaşi Bologna, în ziua de 13 Iulie 1815.

Abatele începe arătîndu-şi mulţămirea că în depărtate locuri dunărene, unde aştepta să audă ccuvinte tătăreşti», urechea-i e desmierdată, prin graiul romanesc, de dulci cuvinte latine, «de-i pare că a sosit în Ţinut italian, unde prea-frumoasa limbă ar fi luat înfăţişări severe». Numele de Romîni îl incìnta, ca şi €felul mîndru şi nobil cu care se rosteşte măreţul nume», po-

• Siklóssy, o.c, p. 152. ' Ibid., p. 105.

* Szádeczky L. ( Magyar ótvOsók Krakkóban,m „Archaeologiai Értesitó", 1889. 4 Lepszy L., Magyar sodronyos z-omán Lengyelországban, în „Archaeolo-

gitÚ Értesito", 1890, p. 46.

trivit cu «vechea demnitate», dar şi cu „o graţie deosebită". Ca „oaspete vechiu" „e privit în Ţara-Romanească Italianul, şi în el se onorează sîngele ales (geniile) latin" de către urmaşii* vechilor colonişti. Urme antice, monede, inscripţii răsar pretu­tindeni, şi ele se potrivesc cu datinele.

O limbă ca aceasta nu merită numai un interes de curiositate şi o transmitere scilciată. Au fost Romîni — aş ceti: Iordachi Golescu — cari i-au arătat-o în toată puritatea ei. Şi prin astfel de iniţiatori a putut afla învăţatul italian ce plină de ritm şi de amploare e traducerea în româneşte a originalelor elenice.

Cuvintele latine nu sînt singure în limbă, dar pentru nevoile esenţiale ele ajung. Ele au suferit schimbări de accent şi de desinenţă, a căror explicare se încearcă, nu aşa de naiv. Se trece la modificările fonetice : ar fi o asimilare cu împrumutu­rile barbare. Nu se uită nici schimbările semasiologice.

în materie de literatură Mezzofanti apreciază nu numai traduce­rile menţionate mai sus, dar şi a Bibliei, care toate-i par a vădi «o nobilă simplicitate şi o demnitate aproape romană. Nu e cuge­tare, nu e concepţie, nu e icoană să nu fie deplin rostită, şi fără silă, ci în chip firesc şi spontaneu, care de minune se po­triveşte cu frumusefa originală şi se ridică pană la sublim».

Chiar vorbele slave folosesc, îmbogăţind. „Şi din unirea celor două limbi se naşte una compusă care leagă elegant (accon-ciamente) însuşirile ambelor, şi, dacă admirăm limba englesă, în care pe fondul principal saxon s'au adaus atîtea cuvinte trán­cese sau latine, cu ce drept vom numi barbară limba româ­nească pentru un astfel de amestec care aduce bogăţie, varietate şi armonie?". Si în acest amestec nu e o juxtapunere, ci o con­fundare armonică.

Nu lipsesc nici vederi istorice. Şi abatele crede în întemeierea întâiului principat încă din secolul al XIII-lea (el zice : al XII-lea), cu „Negru-Vodă", venit din Ardeal. Unii Domni ulteriori fac din graiul popular o „lingua cortigiănesca" şi-i adaugă şi termini italieni. Ba el crede că, progresînd aqeastă limbă, ea-şi va căuta îmbogăţirea în tesaurul italian. *

N. lorga

Actul lui'Mohammed al II-lea pentru negustorii din Cetatea-Albä (1456).

In culegerea sa „Osmanische Urkunden in türkischer Sprache aus der zweiten Hälfte des 14. Jahrhunderts" (Memoriile Aca­demiei din Viena, vol. 197 al secţiei filosofico-istorice), d. Friedrich Kraelitz publică, după o fotografie trimeasă de răposatul mieu prieten I. Bogdan (originalul e în arhivele ruseşti din Moscova), privilegiul lui Mohammed al II-lea pentru negustorii moldoveni.

Acest document extraordinar de important, care se leagă cu scrisoarea cunoscută, în limba slavonă, şi aceia limbă de Stal la Turci, către Petru-Vodă Aron, scrisoare pe care am comen­tat-o în studiul mieu asupra privilegiului Iui Mohammed al II-lea către oraşul Pera (în „Analele Academiei Romîne" pe anul 191), are următorul cuprins. '* ^ »

„El (Dumnezeu). (Turaua:) Mehmed, fiul lui Murad-Han, totdeauna învingător. Porunca iscăliturii împărăteşti e aceasta: Am încheiat acum

pace cu luminatul prinţ, alesul Domn al Moldovei, Voevodul Pitir (Petru), şi de atunci am ridicat de-asupra lui duşmănia şi am poruncit ca negustorii ce locuiesc în ţara lui la Acherman să poată veni cu corăbiile lor şi încheia la Adrianopol, Brusa şi Constantinopol cu populaţia cumpărături şi afaceri şi să facă negoţ. Nimeni dintre beii, subaşii, spahiii şi ostaşii miei să nu li aducă nicio pagubă şi neajuns la venii şi la plecare, în suflet, trup şi avere. Dacă însă ar lucra împotriva poruncii mele > şi li-ar aduce în orice chip pagubă, voiu trimele, cum voiu afla, oaste şi voiu face să cadă o grea nenorocire asupra lor. S'o ştie, să ţie scrisoarea ca adevărată şi să-i acorde încredere.

Scris Ia 5 ale preţuitei luni Regeb din anul 860. în tabăra cetăţii Rudnic." Cetatea unde se afla Mohammed în acea zi de 9 Iunie 1456

e în Serbia. Expediţia contra Belgradului, vestită prin pregătiri şi neizbîndă, începuse.

Privilegiul se poate pune alături cu al negustorilor poloni, dat în traducere latină în cartea mea Studii istorice asupra Chiliei şi CetafU-Albe1. - N. Iorga

1 Actul din 1456, 5 Decembre, nu e din cele găsite de I. Bogdan, cum spune editorul (p. 5 nota 4), ci face parte din adausele slavone la colecţia Hurmuzaki.

Romînii şi lupta de la Lepanto

în numărul de la 31 Mart 1924 al revistei Neoc ,.EXX-/jvofj,VYJ-

U.WV se tipăreşte, din copiile lui Sp. Lambros, o scrisoare din Varşovia, 15 Mart 1572 care cuprinde şi o parte direct pri­vitoare la noj

Mitropolitul Timoteiu (de unde?) scria unui alt cleric, pe care-1 întitulează ÎRATTJP îraxspwv, ÎIYJJAYJV ÎRTJJJIVTOV, xprjaxaiSsxaxoc xwv

ârcoatoXiov xa i îcaayjc TYJC 7]XOOUIVRJ<; âY^OXÂXTJ XOPOCPTJ, deci Papa — se vorbeşte şi de Filîp al Spaniei—.pentru a-i spune ce turbat e Sultanul după înfrîngerea de la Lepanto: se ieau la Ieniceri jumătate din copiii creştinilor ; se fac trei sute de corăbii nouă» creştinii din „Sciţia" şi Bulgaria, la Dunăre, fiind datori fiecare «un lemn pătrat» (sva SrjXo xsxpâYovo), ceia ce pare a fi o barcă (it. tegnd) în Marea Neagră. Evreii âu ajutat bucuroşi la flota care va fi gata îh Maiu. S'au vîndut biserici şi mănăstiri pentru bani. Pasagiu 1 privitor la Alexandru-Vodă Munteanul e acesta:

K a i ÂJI^VTJOEY xai xoo rcpivrC'/jot) XTJEJ BXa)(7jac o t o » xoâ SîSi .6 0,57«c Toupxoc XTJV I£OOAIAV toi axexi SLŢ xr)v BXa^ela â<pevxvjc; U I TO 8sXv]|XA

to5 Toopxoo xa i Kve ^PIAXTJAVOC B X â / o c xa i s'vs TO 6'vou.â xou 'AXs£av8poş» V xoo So'at Scaxoata au,â£ia, XnjvâpTj xa i xavâSi xa i axofjjnja, xa i xâ l'Soae,

'Ax6u,7j X O O . sfj/r|vrjae VÂ xoo §6a^ o ao toc 'AXs'£av5poc eîxoot ^XYjd&c

âvOpoTcooc xo;roXdxaic Stâ XÂ xâxepYa xa i sT7)U,aCev xa i t o o ţ &v8pd7:ooc

vâ TOI>c âdain. Adecă: «Şi a poruncit Domnului Ţerii-Romăneşti. căruia-i dă Turcul cîrmuirea şi stă Domn In Ţara-Românească cu voia Turcului şi este creştin, Romîn, şi are nume Alexandru,' ca sâ-i dea două sute de cară, in şi cînepă şi cîltj, şi t le-a dat. încă i-a poruncit să-i dea acelaşi Alexandru douăzeci de mii de oameni vîslaşi pentru corăbii, şi a gătit şi oamenii ca să-i dea.»

Dar iată că principatul muntean e pus în legătură şi cu luarea Ciprului de Turci. Acest pasagiu are următorul cuprins:

"ExC^ svs zep\ xcov xaxepYtov XOO juapoo â'fevxoc; xoo Toupxoo. ' H 8s

jrpoxspa XOU 6O>XTJ TJTOV exCr] : °oâv ijc^ps TYJV Korcpo xa i l)(u.aX6x7jae xouc /PTOXY]avouc, sxaţj.ev U,sYaXrj / A P Â , xa i SUŢ XSV xa i •rjXOev SI<; XTJV 'ASpiavoîio'iX'rj (texâ / a p â e u-sfâXirjc; xa i TJ OGYJV COC xâc xâvSpqpc XOO At-

6'âvo'j xai samjXev opiojxbv eic TOV cw6svn BXa^i jac , xov 'AXs£av§pov,

xa i Ypd'f 7] xio xoupxtxa Ypâu.u.axa xa i XsY'/j xov : I la ioi [AOD, i> ©soc ioorj-

6/jas^... Adecă: «Aşa e cu privire la corăbiile ticălosului domn

Turcul. Iar cel d'întăiu gînd al lui era aşa: cînd a luat Ciprul şi a robit pe creştini, a făcut mare bucurie, şi a ieşit de a venit la Adriânopol cu bucurie mare şi s'a înnălţat ca şi chedrii Li­banului şi a trimes poruncă Domnului Ţerii-Romăneşti Ale­xandru, şi-i scrise scrisori turceşti, ş i i spune: „Copilul mieu, Dumnezeu a ajutat." .

Editorul spune că aici s'a pierdut fotografia unei foi întregi, (64 V°). Voiu căuta s'o capăt, originalul fiind ms. 74 al Bi-bliotecei Ottoboniene din Roma, fol. 64 şi urm.

Mai departe e vorba de o cruciată ce se găteşte prin Ger­mania şi Ungaria sr)re Dunăre către Constantinopol, prădînd pe Turci şi Evrei şi făcind pe creştini «Frînci liberi» ($p&rt.0Qz Xify,7cepoo<;), înarmîndu-i contra Sultanului. Altă oaste de cruciată ar veni la Durazzo, la Dulcigno şi Chimara pe mare, în număr de 30.000, aţîţîndu-se şi creştinii, cari aici la RT]?^*, la Epir, sînt Albanesi şi ţin TY]V p_u,ava, legea catolică, cu episcop „latin" hirotonisit la Roma, pe lîngă cei de lege grecească, cu arhie­piscop de la Ohrida, şi unii şi alţii fiind gata de o luptă de care csă se sperie lumea» (OJWD 6SXT) (ppifrjj 6 %6ou,oc). Ar putea ajuta şi Albanesii din regatul de Neapole. Al treilea corp ar veni la Zante şi ar trece. în Moreia la Chlomutz», locuri rodi­toare. Al patrulea ar putea merge la Maina, s i ţ TY]V MSYÄXTJV Mâvir], care, cu Albanesii săi, «puţin se închină Turcului».

Albanesii din Epir ar merge la Ianina, Ia Castoria, la Valona şt Salonic, unde ar fi adunarea generală pentru a se porni apoi spre Cons.tantinopoI. Cei din Ungaria ar veni pe la Sîrbi ^i Bulgari, prin Sofia. S'ar putea întrebuinţa şi Albanesii din Nea­pole, Messina, Palermo, cari sînt de loc Moraiţi, de la Coron şi Modon.

_______ N. Iorga

Un cronicar sas despre noi în 1917, s'a tipărit la Braşov cronica fostului judecător şi

orator al comunităţii în acelaşi oraş, Simon Christoph Gaitzer K Ea conţine evenimente petrecute dela 11 Mart 1712 pană la 17 Februar. Cum socotesc că ya fi scăpat multora din cercetă-

1 Aus dem Tagebuch des Simon Christophori, 'alias Gaizer, veröffentlicht von Julius Gross din coleţia ^„Quellen zur Greschichte der Stadt Brassö-Kronstadt, VII.

torii noştri istorici, am crezut că nu este fără interes să dau cele cîteva mai interesante ştiri ce Ie aflăm aici referitor la noi. Nu este neînsemnat faptul că în aceiaşi cronică se găsesc bo­gate informaţii despre Carol al XH-lea, în timpul poposirii sale la Bender.

Ştirile, presintate cu o mare dosă de naivitate, într'o formă însoţită de nenumărate versuri, cu conţinut religios, sînt pline de interes şi de pitoresc. Asupra vieţii şi scrierilor autorului se dau desluşiri în introducerile la volumele VI şi VII din „Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö (Kronstadt)".

1714 \

Die 24 lunii. Aus der Wallachei von dem Cempelunger Jahr­markt bringt man uns Cronern solche Post, der wir uns billig ins Herz schämen und darüber erröten müssen. Zumalen unsere Weiber, derer diesmal so viel hinein gereiset sind als sonst niemals, durch ihre ungünstige Gebärden und unkeuschen Wan­del auf öffentlichen Gassen auch noch den Türken Anlass ge­ben Gottes Name und die christliche Religion schändlich zu lästern und dawider ecklend auszuspeisen.

II a . Von denen so bei Inventierung des'Schatzes gewesen wel­

chen der wallachische Vaida Costandin Bronkovân vor etlichen Jahren H. Georgio Czacko zu bewahren hieher geschickt hatte, wird verlässlich berichtet dass man in Gold 42.000 Dukatea auserlesener Münze daselbst gefunden habe. Von geprägtem Silber und andren Kleinodien kann man zur Zeit noch nichts erfahren. Was man auch weiter damit vornehmen werde, möchte der commendierende General Graf Stephanus von Steinville nebst dem Ober-Commissario Hahn, als welche diesmal des­wegen nach Cronstadt gekommen, am besten wissen. Inzwischen ist alles dem hiesigen Generalen Baron de Tige zur Gewahrsam überlassen worden „Lieber. Was ist nu alles dieses?" Ja, auch, der fast unerhörte Reichtum so dieser elende Mensch an Goldi Silber, Perlen, Edelgesteinen, Vieh, Getreid und Wein, Grund­stücken und|Jobadjen in der Walachei hinter sich gelassen hat,

1 P . ' 125. 1 P . 138.

geschweige was ihme die Venediger und Amsterdamer Kauf-Handels-Banquen beides an Kapital und Intresse ewig schuldig bleiben werden. Wäre dieser Bronkovän sein Leben lang Schaf-hirte in der Walachei gewesen, wie Philippus II. König in Spa­nien auf seinem Tod-Bette wünschte, er hätte nimmermehr solches elenden Tode9 sterben müssen.

III 1

L I S T A derjenigen Walachen denen erlaubet wird, Vieh zu schlachten und Fleisch zu verkaufen.

Erstlich die, welche sowohl Rinder als Schweine, item Ham­mel und Lämmer schlachten und feil haben mögen:

1. Thodoran Ho.dse, 2. Vassi Orgidan, 3. Velikan'Mucse, 4. Jene Erbesz, 5. Dumitre Szekerojul, 6. Thodor Czapul, 7. Mittre Bogyme, 8. Vlad Göcze, 9.. Thodor al Velikan, 10. Potlocse, 11. Krecsnne Mucse, 12. Opere Macs.

Folgen diejenigen welche Schweine, Hammel und Lämmer schlachten und verkaufen mögen:

1. Bukar Suszajka, 2. Dumittre Bodgjne, 3. Dumittre Fulge, 4. Radul Herba, 5. Thodoran Szekerojul, 6. Barbul Kattane, 7. Stinge Oltän, 8. Dumittre Munjtän, 9. Stancsul Furnik, 10. Joon Sussajkul, 11. Radul Drakul, 12. Nekulle Veveritze, 13. Radul Czincsoj, 14. Vaszi Kakacse.

Endlich welche nur Hammel und Lämmer zu schlachten und feil zu haben befüget seind:

1. Bukur Velikan, 2. Gabrille Chertull, 3. Inon Tigaje, 4. Vassi Fiskott, 5. Petru Stan Jene.

Wie nun diesen oben benannten erlaubet wird Fleisch zu machen und feil zu haben, also soll dieser Numerus bleiben, und, so oft Ein oder Andere eutweder ausstehen oder abkommen möchten, sollen deren Stelle mit anderen besetzet werdeu, con-sensu inciyti senatus. Sign. Cronstadt, den 7 Junii Anno 1712.

T. G. Bulat

' în text pagina 122.

CĂRŢI VECHI1

„ L a s t o r i a de l l ' a n n o " , o p u b l i c a ţ i e i s t o r i c ă p r i v i t o a r e , l a f i e c a r e a n d in to t c u r s u l s eco lu lu i al XVII I - l ea , i n a c c e s i b i l ă p a n ă a c u m la no i , p r e s i n t ă o a r e c a r e i n t e r e s p r i n i n f o r m a ţ i i l e , d o c u m e n t e l e şi s c r i s o r i l e ce c u p r i n d e .

Co lec ţ i a m e a , i n c o m p l e c t ă , n u m ă r ă n u m a i 29 d e v o l u m e , ' p e an i i 1732—3 (1 vo i , ) , 1734—1741 (c î te 1 vo i . ) , 1746— 1756 ( c î t e 1 vo i . ) , 1757 (2 vo i . ) , 1770, 1 7 7 2 , 1 7 7 3 , 1779, 1780, 1781 (c î t e 1 vo i . ) . Au fos t t i p ă r i t e , u n e l e la A m s t e r d a m , altele; la V e n e ţ i a , t o a t e î n s ă „ a s p e s e di F r a n c e s c o P i t t e r i , l i b r a jo î n V e n e z i a " . Din a c e s t e a s p i c u i e s c c î t e v a ş t i r i p r i v i t o a r e l a P r i n c i p a t e l e r o m î n e . \

1737. L a î n c e p u t u l lui A u g u s t , a j u n s e l a V i e n a u n c u r i e r a l c o n t e l u i F r a n c i s c W a l l i s , g e n e r a l d e a r t i l e r i e , c o m a n d a n t î n A r ­dea l , cu ş t i r i d e s p r e v i c t o r i i a u s t r i a c e în Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă şi M o l d o v a , „ p r o v i n c i i s u p u s e m o n a r h i e i o t o m a n e , d a r c î r m u i t e d e do i p r i n c i p i g r e c i , a leş i d u p ă p l a c u l S u l t a n u l u i " . W a l l i s t r i m i s e s e în Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă p e g e n e r a l u l m a i o r G h i l a n i , i a r î n M o l d o v a p e m a r e ş a l u l m a r c h i s G u a d a g n i 2 . Cel d ' i n t ă i u î n t r ă în M u n t e n i a p r i n d r u m u l „ s t r i m t ş i p e r i c u l o s d e la T e r z b u r g o 3 , u n d e o m î n â d e T u r c i a r fi p u t u t să-1 o p r e a s c ă " . L o c o t e n e n t u l - g e n e r a l B a r k o k i 4

fu d e s e m n a t p e n t r u o c u p a r e a m ă n ă s t i r i i C î m p u l u n g , î n t ă r i t ă c a o c e t a t e . U n s i n g u r N e a m ţ m u r i în a c e a s t ă î n t r e p r i n d e r e . G u a d a g n i , î n s o ţ i t d e g e n e r a l i i M o l c h 5 şi Czernin,- î n t r ă ş i el t o t a t î t d e u ş o r in M o l d o v a . A c e s t p r i n c i p a t fu i m p u s cu 20.000 ţ e c h i n i 6

; , i a r M u n t e n i a cu 30.000 (pp . 9 0 — 1 ) . Iesu i ţ i i c a r i î n s o ţ i a u t r u ­p e l e i m p e r i a l e ca m i s i o n a r i i n s i n u a r ă lui W a l l i s c ă a r t r e b u i s ă s i l e a s c ă la c o n v e r t i r e p e c ă l u g ă r i i d e l a C î m p u l u n g . A c e ş t i a , c a r i

1 Cf. revista Spicuitor în ogor, vecin 1 • (.1920» p. 129) (Descrierea Prin­cipatelor de către un Olandes la 1688); p. 136 (note din memoriile cavalerului de Beaujeu, 1698); p. 138 (Călătoria lui D. Banraş-Camenschi în Principate la 1808).

2 La cronicari, Vădani; Letopisiţe, ed. Kogălniceanu, II *, 394. 3 Vechea cetate ungurească de la pasul Bran (lorga, Carpaţii in luptele

dintre Romîni şi Unguri, 1915, p. 8). La 12 Iulie, Austriacii sînt la Rîmnic. 1 Contele Bargozzi. Cf. Daponte, Efemeride dace, ed. Legrand, II, pp. 15, 17,

24,26. Cronica lui Depasta, în Erbiceanu, Cronicarii greci, pp. 308 —9; lorga, Acte şi fragmente, I, p. 345.

5 Mdlk (Hurmuzaki, Fragmente, V, p. 77). 6 Galbeni.

t r ă i a u c o n f o r m c a n o a n e l o r Sf. V a s i l e , s e s f ă t u i r ă cu p r i n c i p a l i i t î r -g o v e ţ i şi a p o i , p r e s e n t î n d u - s e g e n e r a l u l u i , unul d i n ei , c a r e ş t i a n e m ţ e ş t e ş i c e v a l a t i n e ş t e , r o s t i o c u v î n t a r e :

„ B u c u r i a c e a m a r e c e c u p r i n s e s e ţ a r a l a g î n d u l c ă v a t r ă i s u p t s t ă p î n i r ;a C a s e i d e A u s t r i a a fos t d e - o d a t ă m i c ş o r a t ă p r i n p r o ­p u n e r e a cu t o t u l n e a ş t e p t a t ă s ă n i p ă r ă s i m c r e d i n ţ a î n c a r e n e - a m n ă s c u t ş i a m c r e s c u t ş i p e c a r e î n a i n t a ş i i n o ş t r i a u p r i m i t - o î n c ă d e c î n d ai i a s c u l t a t î n t ă i a o a r ă c u v î n t u l E v a n g h e l i e i . N ' a m fi c r e ­z u t n i c i o d a t ă c ă î m p ă r a t u l R o m a n i l o r , în . S t a t e l e c ă r u i a t r ă i e s c li­b e r e re l ig i i l e l u t e r a n i l o r şi ca lv in i lo r , s e v a î n g r i j o r a d e a n o a s ­t r ă , c a r e în s u b s t a n ţ ă n u s e d e o s e b e ş t e de c e a r o m a n ă d e c k î n t r u cî t v n e a s ă o b s e r v e s c r u p u l o s r i t u r i l e u r m a t e de ' c r e ş t i n i i B i se r i c i i p r i m i t i v e ş i r e f u s ă d e a p r i m i u n e l e l u c r u r i i n t r o d u s e d e P a p i , în s e c o l e l e u r m ă t o a r e . Ca T u r c i i s ă n i d i s t r u g ă Biser ica^ n u n i s ' a r p ă r e a c i u d a t , d e o a r e c e s î n t d u ş m a n i a i n u m e l u i de; c r e ş t i n , d a r a c e a s t a s ă v r e ţ i s ' o f a c e ţ i v o i , p e c a r i v ă p r iv im ' c a f r a ţ i , n i p a r e f o a r t e a s p r u ş i p u t e m z ice şi n o i cu a c e s t p r i l e j c e i a ce z i ce p r o f e t u l D a v i d în unu l d i n p s a l m i i s ă i : S i i n j m i c u s m e u s m a l e d i x i s s e t mih i , s u s t i n u i s s e m u l t i que . T u v e r o , h o m o u n a -n i m i s , d u x m e u s e t n o t u s m e u s ? V e d e ţ i R e p u b l i c a V e n e ţ i e i c u m s e p o a r t ă cu s u p u ş i i e i d e r i t g r e c e s c . E a p a r e a fi s i n g u r a pu te r te c a r e ş t i e a r t a d e a c î r m u i t e r i o r t o d o x e ; d u p ă c u m n e a s igu ră ; n e g u s t o r i i n o ş t r i p e c a r i t r e b u r i l e lo r îi d u c p e a c o l o : n u n u m a i c ă n u t u r b u r ă p o p o a r e l e în r i t u l l o r , d a r v o i e ş t e c h i a r c a f u n c ţ i o n a r i i pub l i c i p e car i - i t r i m i t e s ă c î r m u i a s c ă o r a ş e l e s ă s e a d a p t e în m u l t e p r i v i n ţ i la o b i c e i u r i l e s u p u ş i l o r ş i s ă a s i s t e a d e s e a î m p r e u n ă c u a c e ş t i a l a s f in t e l e s lu jbe î n b i s e r i c i l e g r e c e ş t i . D e a c e i a ş i t o a t ă G r e c i a r o a g ă n e c o n t e n i t p e Cel P r e a î n a l t s ' o f a c ă s ă î n c a p ă s u p t o s t ă p î n i r e a t î t d e f e r i c i t ă , ş t i i nd d i n e x p e r i e n ţ ă c ă C ip ru l , ^ N e g r o p o n t e , C a n d i a ş i M o r e i a a u în f lo r i t m a i b i n e î n pu ţ in i i a n i c î t a u t r ă i t s u p t Leui v e n e ţ i a n d e c î t î n l u n g i l e v e a c u r i cî t a u f o s t c î r m u i t e d e v u l t u r i i î m p ă r a ţ i l o r g r e c i c h i a r . Noi , c e l e d o u ă p r o v i n c i i M o l d o v a ş i V a l a h i a , a m fos t f ă r ă î n d o i a l ă ce l e m a i f e r i c i t e d i n c î t e a u fos t s u p u s e s t â p î n i r i i Case i o t o m a n e , p e n t r u c ă s î n t e m s i n g u r e l e c ă r o r a li s ' a a c o r d a t d e la î n c e p u t şi li s ' a m e n ţ i n u t p r i v i l eg iu l d e a fi c î r m u i t e d e p r i n c i p i d in n e a m u l n o s t r u ş i d e r i tu l n o s t r u . Cu t o a t e a c e s t e a , n u p ü t e m e x p l i c a b u c u ­r i a c e a m r e s i m ţ i t v ă z î n d u - n e d a ţ i a c u m d e c e r e a s c a P r o n i e î n

m î n i l e C h e s a r u l u i , p r i v i n d d r e p t c e a m a i m a r e f e r i c i r e s ă a v e m d e s t ă p î n d e s ă v î r ş i t u n p r i n c i p e c a r e c r e d e c a n o i în E v a n g h e l i e , s e î n c h i n ă c a n o i la C r u c e , e h i a m ă c a n o i în a j u t o r p r e a s f î n t u l n u m e al lu i I su s H r i s t o s . A ş a d a r , p r e a - s l ă v i t e g e n e r a l , b i n e v o i ţ i a s u p u n e , cu r a p o r t f a v o r a b i l , c l e m e n ţ e i C h e s a r u l u i a c e s t e p r e a ­p l e c a t e î n t î m p i n ă r i , c a s ă n u î n g ă d u i e c a no i i s u p u ş i p e c a r i C e r u l i-a d a t s ă fie s u p ă r a ţ i a s u p r a u n u i p u n c t a t î t d e de l i ca t c u m e ace l a l c o n ş t i i n ţ e i 1 . "

P a n ă s ă c e a r ă W a l l i s i n s t r u c ţ i i d e l a V i e n a , a fos t p r e a t î r z i u , . z i ce „ S t o r i a " . P r o p u n e r e a s ă - ş i s c h i m b e c r e d i n ţ a a in­d i s p u s p e R o m î n i . D o m n u l lo r , C o n s t a n t i n M a v r o c o r d a t , c a r e d a t o r a P o r ţ i i î n n ă l ţ a r e a fami l ie i s a l e , o b ţ i n u d e fa M a r e l e Viz i r u n c o r p de 30—40.000 i e n i c e r i , l a ca r? s e a d ă u g a r ă 10.000 d e R o ­m î n i , s u p t c o m a n d a lu i Ion M a v r o c o r d a t , f r a t e l e D o m n u l u i . A-c e a s t ă a r m a t ă în t î l n i m a i î n t ă i u p e c o l o n e l u l c o n t e B a r g o z z i , c a r e s e a f la la P i l i e ş t i 1 cu un d e t a ş a m e n t d e 500 d e h u s a r i şi c a r e fu a t a c a t cu fur ie de a v a n g a r d a r o m a n e a s c ă . Co lone lu l n e a m ţ în uc i s , i a r R o m î n i i v i c t o r i o ş i s e î n d r e p t a r ă s p r e C î m p u l u n g . G e n e ­r a lu l Gh i l an i , a v î n d t r u p e p u ţ i n e , s o c o t i m a i n e m e r i t s ă s e r e ­t r a g ă ş i la 21 O c t o m b r e s e î n n a p o i e în T r a n s i l v a n i a . L a . C r a i o v a , co lone lu l S a f h a u s e n 2 e r a a p r o a p e î n c u n j u r a t . Ieşi d in o r a ş cu 2.000 da o a m e n i în a j u t o r u l lui G h i l a n i , d a r fu l ov i t în d r u m d e R o - , m î n i . Co lone lu l fugi şi t r u p e l e lu i f u r ă z d r o b i t e d e R o m î n i , c a r i i n t r a r ă t r i u m f ă t o r i în C r a i o v a . Co lone lu l fu d a t a p o i în j u d e c a t a C o n s i l i u b i de r ă z b o i u , - l a V i e n a . „ V a l a h i i n u s e m u l ţ ă m i r ă — c o n t i n u ă „ S t o r i a " — a fi i z g o n i t p e I m p e r i a l i i d in V a l a h i a t u r c e a s c ă , d a r v o i r ă s ă p ă t r u n z ă ş i în V a l a h i a n e m ţ e a s c ă 3 , s p r e a o un i cu p r i n c i p a t u l lo r , c u m f u s e s e a l t ă d a t ă " . B a r o n u l H a g e n -b a c k î n v i n s a î n s ă u n c o r p d e v r e o 2.000 d e T u r c i . A c e ş t i a îl a-t a c a s e r â c r e z î n d c ă n u d i s p u n e d e c î t d e 400 d e o a m e n i şi n e ş t i i n d că p r i m i s e de c u r î n d un a j u t o r d e a l ţ i 400 d e so lda ţ i . D a r v i c t o r i a b a r o n u l u i n u a v u u r m ă r i . M a v r o c o r d a t , so s i t cu r e s t u l t r u p e l o r , îl

1 Ar fi interesant să se poată identifica acest călugăr cu oarecare cultură şi curagios.

' Piteşti. 1 Cf. Iorga, Acte şi fragmente, I, p. 350. 3 Adecă Oltenia. Cf. proclamaţia lui C. Mavrocordat către Olteni, în lorga,

Studii şi doc, XVI, pp. 3 - 6. f

1 Hagenbach. Cf. Hurmuzaki, VI, p. 557.

sili s ă p ă r ă s e a s c ă O l t e n i a . D o m n u l f ă g ă d u i l o c u i t o r i l o r s c u t i r e d e d ă r i p e u n a n . F a ţ ă cu a c e s t e i n f r i n g e n d in Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă , Aust rL-ci i s o r e t r a s e r ă şi d in M o l d o v a , a m e n i n ţ a ţ i d e d e t a ş a m e n ­te le t u r c e ş t i d e la H o t i n şi B e n d e r (p . 118 ş i u r m . ) .

1739. In d i m i n e a ţ a zi lei d e 30 Iul ie , c o n t e l e M i i n n i c h ş i g e n e r a l u l G u s t a v d e B i r o n t r e c u r ă cei d ' î n t ă i u N i s t r u l 1 , cu g a r d a î m p ă r ă ­t e a s c ă . D u p ă e i u r m a r ă g e n e r a l u l C a r o l d e B i r o n Cu g r e n a d i r i i ş i b a r o n u l d î L ó v e n d a l cu a r t i l e r i a . P a t r u l e l e l o r p r i n s e r ă î n c u r î n d ş a s î R o m î n i cu c ă p i t a n u l l o r , c a r i m ă r t u r i s i r ă c ă fuse ­s e r ă î n s ă r c i n a ţ i d e D o m n u l M o l d o v e i s ă o b s e r v e m i ş c ă r i l e oş t i i r u s e ş t i ( pp . 128—9) . L a 3 S e p t e m b r e , M i i n n i c h p o r n i d i n H o t i n ş i a j u n s e s e a r a la T a r b u s ^ n 3 , u n d e m u l ţ i R o m î n i v e n i r ă s ă f acă a c t d e s u p u n e r e c ă t r e î m p ă r ă t e a s a , b a un i i se¡ şi î n r o l a r ă în a r m a t ă . L a 5 S e p t e m b r e p r i n c i p e l e C a n t e m i r 3 e t r i m i s s ă o c u p e m a l u l P r u t u l u i cu 200 d e g r e n a d i r i c ă l ă r i , 1000 d e d r a g o n i , 500 d e h u ­s a r i şi 1.000 d a R o m î n i . E i t r e c u r ă P r u t u l p é la s a t u l S c h w e z i 4 . L a 10 S e p t e m b r e M i i n n i c h c u C a r o l de* B i r o n , în f r u n t e a t u t u r o r r e g i m e n t e l o r d e d r a g o n i şi a e î t o r v a C a z a c i , î n n a i n t a r ă s p r e I a ş i şi s e o p r i r ă l a , T z b e r b a c h i •">. P u ţ i n p e u r m ă , s e p u s e r ă î n m i ş c a r e ş i g e n e r a l i i R u m i a n ţ e v ş i L ó v e n d a l . L a 11 S e p t e m b r e M i i n n i c h p r i m i s c r i s o r i d e la p r i n c i p e l e C a n t e m i r v e s t i n d c ă s e af lă l a d o u ă l e g h i n u m a i d e Iaş i şi c ă D o m n u l «Gr igo re G h i c a p ă r ă s i s e o r a ş u l p e n t r u a p o r n i s p r e D u n ă r e , în î n t î m p i n a r e a M a r e l u i V i z i r 6 . L a 12 S e p t e m b r e b a r o n u l L ó v e n d a l a j u n s e Ia s a u t l Ş t e f a n o f z e 7 . I n a c e i a ş i zi m a r e ş a l u l M i i n n i c h p r i m i o d e p u t ă ţ i e d e p a t r u M o l ­d o v e n i , c o n t e l e C a n t a c u z i n o , fos tu l s e c r e t a r d o m n e s c , A l e x a n d r u D u e a s R , un a r h i e r e u şi u n al p a t r u l e a b o i e r , c a r i a v e a u rhi-

1 Generalul Manstein, Mémoires sur la Russie, Lyon, 1772, voi. II, p. 6, pune trecerea la 29 luiie pe la Sinkowza, mai jos Hotin. Cf. Neculce, în Leto-pisife, 112. 406—7.

' Această localitate nu este arătată nici de Manstein, nici de Neculce. Figu­rează la jumătate druriix între Hotin şi Prut, într'o hartă a Ungariei de Ha-sius, 1744.

3 Constantin, fiul lui Antioh-Vodă. 1 Işnovăţ; Letopisiţe; I. c. 5 Serbaşi în harta lui Bauer. Azi Şerbaca, ruseşte Scerbachi. s Cf. Daponte, Efemeride, 11, p. 290. 7 ţtefăneşti. 8 Treti logofăt, Sîrb, om de casa lui Grigore-Vodă (Letopisiţe, II, p. 39G;

Hurmuzáki, Fragmente, V, p. 85.

s i u n e a d e a f a c e , în n u m e l e M o l d o v e i , a c t d e s u p u n e r e c ă t r e î m p ă ­r ă t e a s ă . T o t la 12 S e p t e m b r e , C a n t e m i r , î n t r ă în Iaş i . C î n d M ü n n i c h , î n f ine , la 14 S e p t e m b r e , s e află în v e d e r e a c a p i t a l e i M o l d o v e i , fu î n t î m p i n a t d i n n o u d e o d e l e g a ţ i e , în f r u n t e cu Mi­t r o p o l i t u l care, î m b r ă c a t în odă jd i i , ţ i n u u n d i s c u r s s p r e l a u d a Ţ a r i n e i A n e i . Apo i cu to ţ i i , c ă l ă r i , î n s o ţ i r ă p e m a r e ş a l l a p a l a ­tu l d o m n e s c , u n d e fu p r i m i t cu a c l a m a ţ i i , în s u n e t u l t r î m b i ţ i l o r ş i t o b e l o r . D e o p a r t e şi del a l t a a u l i ţe i e r a u î n ş i r a t e t r u p e l e lu i C a n t e m i r . L a 15 S e p t e m b r e , M ü n n i c h o f e r i o m a s ă , i a r z i u a ur ­m ă t o a r e se î n ţ e l e s e cu b o i e r i i s ă a l e a g ă u n D o m n c a r e v a fi c o n ­f i r m a t a p o i d e î m p ă r ă t e a s a . R u s i a a r fi v r u t p e C a n t e m i r , c a s c o b o r î t o r d in foş t i i D o m n i . L a 17 S e p t e m b r e m a r e ş a l u l e x a m i n a s i t u a ţ i a m i l i t a r ă a I a ş i lo r . L a 18 o fe r i încă? u n p r î n z . L a 19 p r o ­m u l g ă d e c r e t e 1 p e n t r u c î r m u i r e a p r i n c i p a t u l u i . L a 20, t r i m i s e la P e t e r s b u r g p e b a r o n u l M e n g d e n , s ă a n u n ţ e , o c u p a r e a M o l d o v e i . S ' a u g ă s i t l a Iaş i t r e i z e c i d e s t e a g u r i , m o l d o v e n e ş t i şi t u r c e ş t i , în a f a r ă d e 'Steagul d o m n e s c . A p o i t u n u l d o m n e s c ş i a l u n u i a g ă t u r c ; „il m a z z o di p i u m e " 2 cu c a r e S u l t a n u l c i n s t i s e p e D o m n ; m e t e r h a -n ë a u a d o m n e a s c ă ; c e v a t u n u r i d e f ier ş i d o u ă s p r e z e c e b u t o a i e de p u l b e r e / î n f ine , o r z , f ă i n ă ş i v i n b u n r o m a n e s c . P e a t u n c i 3

c h i a r e r a u E v r e i în I a ş i . U r m e a z ă n u m e l e , c u n o s c u t e d e a i u r e a 4 , a l e b o i e r i l o r c a r i î n t î m p i n a s e r ă p e M u n i c h l a p o r ţ i l e I a ş i l o r (pp . 140—146) . C î n d m a r e ş a l u l p ă r ă s i M o l d o v a , m u l t e fami l i i r o m a n e ş t i , d e t e a m a r ă z b u n ă r i i t u r c e ş t i , îl u r m a r ă ş i f u r ă c o l o -n i s a t e î n U c r a i n a (p . 159) .

1741 . P a r t i d a r ă z b o i n i c ă î m p o t r i v a A u s t r i e i i z b u t i n d s ă p r o v o a c e * o r ă s c o a l ă l a C o n s t a n t i n o p o l , M a r e l e - V i z i r , s p r e a o p o t o l i , d e ­

s e m n ă fur ie i p o p u l a r e 'pe m a r e l e d r a g o m a n a l P o r ţ i i . A c e s t a e r a „ p r i n c i p e l e A l e x a n d r u G h i c a , o m ç u d e o s e b i t t a l e n t , e x p e r i m e n ­t a t în t r e b i l e p u b l i c e şi f o l o s i t o r P o r ţ i i p r i n c u n o a ş t e r e a m a i m u l ­t o r l i m b i " . M a r e l e Vizi r îl î n v i n o v ă ţ i c ă în a l c ă t u i r e a a r t i c o l e l o r t r a t a t u l u i d e la B e l g r a d f u s e s e c î ş t i g a t d e I m p e r i a l i p e n t r u c a s ă li l a s e p o s i b i l i t ă ţ i d e i n t e r p r e t ă r i a v a n t a g i o a s e . Spre , s f î r ş i tu l lui I a -

1 Ponturile lui Münnich, în Letopisiţe, II, p. 408. 1 Surguciul de la calpacul domnesc. ' Cf. Memoriile (lagebuch) lui Münnich, publicate de Ernst Hermartn, Bei*

trage zur Geschichte des russischen Reichs ; Manstein, o. c. ; L C. Filitti, Lettres et extraits concernant ¡es relations des Principautés roumaines avec la France, p. 257.

n u a r 1741, G h i c a fu a r e s t a t ş i d u p ă d o u ă s p r e z e c e z i le d e t e m n i ţ ă i s e t ă i e c a p u ' n f a ţ a S u l t a n u l u i . C a s a lui fu p r ă d a t ă î n a c e i a ş i z i . S e g ă s i r ă v r e - o 200 d e p u n g i , a d e c ă , z i ce „ S t o r i a " , v r e - o 100.000 de 1

g a l b e n i v e n e ţ i e n i x . M a r e l e - V i z i r l ă s ă î n s ă î n S c a u n p e f r a t e l e lui A l e x a n d r u 2 , p e G r i g o r e - V o d ă a l M o l d o v e i , p a n ă p e l a mi j locu l lu i A u g u s t , c î n d fu r e c h e m a t l a C o n s t a n t i n o p o l şi n u m i t s e c r e ­t a r a l A f a c e r i l o r S t r ă i n e , „ s a r c i n ă d e m a r e c i n s t e , d a r f o a r t e p e ­r i c u l o a s ă , m a i a l e s p e n t r u u n c r e ş t i n " . C o n s t a n t i n M a v r o c o r d a t e t r a n s p o r t a t d i n Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă î n M o l d o v a , i a r î n locu l lu i fu n u m i t M i h a i R a c o v i ţ ă (pp . 278—9) .

1752. D u p ă c e r e r e a m i n i s t r u l u i s u e d e s d e l a Ţ a r i g r a d , C e l s i n g 3 , S u l t a n u l p e r m i t e r i d i c a r e a l a B u c u r e ş t i a u n e i b i s e r i c i l u t e r a n e p e n t r u usu l n e g u s t o r i l o r s u e d e s i .

A r fi fos t d e d o r i t c a v o l u m e l e p e a n i i 1772 ş i 1773 s ă fi a d u s l u m i n i n o i a s u p r a c o n g r e s e l o r d e l a F o c ş a n i şi B u c u r e ş t i . D in n e n o r o c i r e , p î n ă l a c e r c e t a r e a a r h i v e l o r r u s e ş t i , t r e b u e s ă n e m u l -ţ ă m i m t o t c u i n f o r m a ţ i i l e d e p a n ă a c u m a s u p r a a c e s t e i e p o c e p r e m e r g ă t o a r e r e n a ş t e r i i n a ţ i o n a l e .

P e n t r u e v e n i m e n t e l e i m e d i a t p r e c e d e n t e , a v e m c e v a l ă m u r i r i în v o l u m u l p e a n u l 1770. R e s u l t a t u l c a m p a n i e i d e l a 1769 fu­s e s e o c u p a r e a c e l o r d o u ă c a p i t a l e , I a ş i ş i B u c u r e ş t i (p . 10) . Co­lone lu l F a b r i c i u s 4 , u r m ă r i n d r ă m ă ş i ţ i t u r c e ş t i s p r e G a l a ţ i , o c u p ă a c e a s t ă c e t a t e ş i f ă c u p r i s o n i e r p e D o m n u l M o l d o v e i . C o n s t a n ­t in M a v r o c o r d a t (p . 13) fu d u s l a I a ş i , u n d e m u r i d e o s t e n e l i ş i b ă t r â n e ţ e . F u î n g r o p a t „ c o n p o m p a e co l l e v e s t i e l a b e r e t t a " 5 . Ruş i i t r i m i s e r ă a p o i un d e t a ş a m e n t d e 400 d e o a m e n i s p r e B u c u r e ş t i , s ă p r i n z ă -şi p e D o m n u l Ţ e r i i - R o m ă n e ş t i 6 . P a l a t u l f i ind i n c u n -j u r a t , D o m n u l c ă u t ă s ă s c a p e p e f e r e a s t r ă , p r i n s , , t r i m i s l a I a ş i , cu u n f r a t e ş i u n fiu, i a r d e a c o l o la P e t e r s b u r g , u n d e î m p ă r ă ­t e a s a îl p r i m i c u c i n s t e . O î n c e r c a r e t u r c e a s c ă d e a r e l u a Bucţu-

1 Punga avea 500 de taleri, deci galbenul=taler". ' Cf. pentru uciderea lui Alexandru Ghica, Daponte, în Erbiceanu, Cronicarii

greci, p. 190 ; Hammer, Histoire de l'Empire ottoman, XV, p. 28; Iorga, Doc, Callimachi, I, pp. u i — L U I .

3 (justav Celsing (Filitti, Lettres et extraits, tabla), 4- Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, pp. 168, 178; Filitti, Din arhivele

Vaticanului, II, p. 156. 5 (Juca domnească. 0 Grigore Ghica, cel ucis la 1777 ; Geneal, Cantac., p, 175,

»

r e ş t i i n u i zbu t i d i n c a u s a z v o n u l u i r ă s p î n d i t d e c o m a n d a n t u l r u s C a r a z i n 1 d e s p r e a p r o p i e r e a u n e i a r m a t e r u s e ş t i . Af l î ndu - se la C o n s t a n t i n o p o l c ă l ocu i t o r i i P r i n c i p a t e l o r n u o p u s e s e r ă n ic io r e - ¿

s i s t e n ţ ă R u ş i l o r , fu p r o m u l g a t ă o f e t v ă (p . 23), în c a r e R o m î n i i e r a u d e c l a r a ţ i r e b e l i f a ţ ă d e P o a r t ă . T r e i P a ş i a v e a u s ă t r e a c ă D u n ă r e a şi s ă n u c r u ţ e n i c i f e m e i , n ic i copi i . T r u p e t u r c e ş t i , p o r n i n d d i n S i l i s t r a în to iu l i e r n e i , î n c e r c a r ă s ă s u r p r i n d ă c a ­p i t a l a . D a r g e n e r a l u l P o d h o r i c z a n y 2 , p r i n z î n d d e v e s t e , p l e c ă cu g r o s u l t r u p e l o r s p r e B e l g r a d , l ă s î n d Ia B u c u r e ş t i p e m a i o r u l A n r e p cu v re -o 1.500 d e T u r c i . A j u t a t şi d e u n a l t c o r p c a r e p o ­ci t cu v re -o 1.500 d e T u r c i . A j u t a t şi d e u n al t c o : p c a r e p o -p o s i a în î m p r e j u r i m i l e o r a ş u l u i , el ieş i î n n a i n t e a d u ş m a n u l u i , d a r r e s i s t e n ţ a d e c inc i c e a s u r i p e c a r e o o p u s e , nu-1 s c ă p ă : r ă m a s e m o r t p e c î m p u l d e l u p t ă , cu t o ţ i a i s ă i . In v r e m e a a c e a s t a M o l -d o v a n g i - P a ş a f u s e s e în locu i t cu M a r e l e - V i z i r a t p r i n H a l i l - P a ş a c a r e - ş i f ixă c a r t i e r u l g e n e r a l l a B a b a d a g . A c e s t a î n c e r c ă î n d a t ă t r e c e r e a M i l c o v u l u i . P o d h o r i c z a n y şi P o t e m c h i n i e ş i r ă d i n F o c ş a n i î n t r u î n t î m p i n a r e a lui , la 15 I a n u a r . Ar ip i l e e r a u c o m a n d a t e d e b r i g a d i e r i i T e k e l i 3 şi R i c h e v s c h i 4 . In t o t a l d i s p u n e a u d e vre -o 2.500 d e o a m e n i

U r m e a z ă o d e s c r i e r e f o a r t e a m ă n u n ţ i t ă a l u p t e i , d u p ă r e l a ţ i a of ic ia lă r u s e a s c ă (p . 25 ş i u r m . ) . B ă t u ţ i la F o c ş a n i , T u r c i i a t a ­c a r ă d i n n o u B u c u r e ş t i i . L a 25 I a n u a r 1770, a r m a t a t u r c e a s c ă s e u r c a la 15—2,0.000 d e o a m e n i , c o m a n d a ţ i , î n t r e al ţ i i , ş i d e n o u l D o m n 5 . D a r nic i d e a s t ă d a t ă Turc ' i n u f u r ă m a i n o r o ­coş i . In a c e l a ş i t i m p , g e n e r a l u l S to f f e ln 6 , c a r e c o m a n d a în M o l ­d o v a , p o r n i c o n t r a T u r c i l o r a d u n a ţ i la B r ă i l a .

U r m e a z ă iarăşi d e s c r i e r e a of ic ia lă r u s e s c ă a b ă t ă l i e i (p . 29). L a 3 F e b r u a r , S to f fe ln a j u n s e a p o i la B u c u r e ş t i , u n d e - ş i o d i h n i t r u p e l e p a n ă în z i u a d e 12, c î n d p o r n i d i n n o u î m p o t r i v a T u r c i l o r s p r e G i u r g i u , p e n t r u a d e g a j a cu d e s ă v î r ş i r e B u c u r e ş t i i 7 .

1 Nazarie Carazin ; ibid., pp. 154, 157, 177. * Cf. Iorga, Acte şi fragm., II, p. 25. 8 Andreh, în Geneal. Cantac.,p. 178. * Hurmuzaki, Fragmente, V, p. 290. * 5 Brigadierul Rievsccoi, ibid. p. 311. * Manóle Gian.-rRosetti, Geneal. Cantac, p. 186; Iorga, Acti si fragm \\;

•p. 29. ' ' 7 Geneal. Cantac, pp. 167, 442, 444; Filitti, /. c, II, p. 158.

V o l u m u l p e a n u l 1780 v o r b e ş t e d e i n s i s t e n ţ e l e r u s e ş t i la P o a r t ă p e n t r u i n s t a l a r e a unu i c o n s u l la B u c u r e ş t i . P o a r t a s"â p e g î n d u r i , a r ă l î n d c ă t r a t a t e l e a : o r d a u R u s i e i d r e p t u l d e a a v e a c o n s u l i n u ­m a i a c o l o u n d j a v e a u şi a l t e S t a t e , i a r l a B u c u r e ş t i n u e r a n i c iunu l (p . 25). L a 1781 , c u m m i n i s t r u l r u s d e l a C o n s t a n t i -n o p o l , S t a c h i e v , i n s i s t a d in n o u , P o a r t a s e a d r e s ă d i r e c t c o n t e ­lui P a n i n , c e r î n d u - i c a R u s i a s ă c o n s i m t ă la i n s t a l a r e a c o n s u -lului Ja S i l i s t r a , în loc d e B u c u r e ş t i 1 (p . 232).

DOCUMENTE

Din co'ecţia d-rei Elena Donici (Mortcerf).

1. Suceava, 15 Mart 6993 (1490). Ştefan-Vodă pentru „Manciulu ODieanu'u" şi urmaşii (plemeniţi) Ion Loga şi surorile Itinca şi Mara, nepotovi Giuli, cari dau jumătate de sat Ofiiciani pe Şomuz lui Ayram Diiacul (diiacu) de Vistierie (vistearea) pentru 110 de zloţi tătăreşti şi 70 lui Jarja Onicianul şi urma­şului lui, Ion (mai departe: Ion Onic*nul). Fiii Alexandru şi Bogdan-Viad, Neagu, Dama, Grangar, Dragoş Vornio, Hrămar, Iaţco Hidici, Dajbog, Şteful pîrcălab de Hotin, Micotă şi Rea-ţeş plrcălabi de Neamţ, Andreica Ciortorovschi, Grozea pîrcâ-labi de Orhsiu, Ion Sâcară pîrcălab de Novograd, Clănâîi Spătar, Bîldor Vistiernic, Eremiia Postelnic, Ion Frunteş Stolnic, Şan-dru Comis. Tăutul Logofăt pune pecetea. Scrie Tedoru diiac.

' (Pecete atîrnată) 2 7 i l 7 (1609), 23 Septembre. Mihail Movilă pentruZaiceni, de

la Necoară Donici. 3. Iaşi, 22 Ianuar7171 (1663). Sava Mitropolitul, Răcoviţă Cehan

Mare-Logofăt, Toma Catacozino Vel Vornic de Ţira-de-jos, Solo-mon Bărlădeanul de Ţ<tra-de-sus,NecolaURăcoviţă Hatman şi pîr­călab de Suceava, Stămatie Hiotie vel Postelnic, Costan'in J ra Vel „Orâjoic", Contăş al doilea Logofăt, Necula al doilea Vis­tiernic, Pătraşco Danovici al treilea Logofăt, Dumitraşco Roşea şi Beldeman şi Toader Viatreş şi Postolachie şi Ursulu şi Ena-chie Vornici de gloată, pentru egumenul Theofan şi soborul

1 I. C. Filitti, Romtnii faţă de capiiulaţiile Turciei, extras din „An. Acad. Rom.", 1915. ~

de la Agapia, cari vî^d Şercanii, „la Nistru, înti Ţănutuîil Or-heiulur, „pentru multă lipsă c-au avut staa mănăstire şi aii rămasă staa mănăstire descoperit!, pentru să-şi facă staa mă­năstire bucate şi să să şi şindilească. Deci aii stătuţii dânşii, părinteli Sărafimu i episcopulti de Huşi, şi cu. mare nevoinţă aii nevoită şi au silita cu malta plecare la dumnialoi fratele nostru laa Ducaa Marile-Vistiarnicii, şi au făcuta ei tocmală cu dumnialui Vistiarniculu Ducaa, şi dumnealui Vistiarnicu!ă.li-aă făcuţii loiu plată deplină pre ace'ă saată carile scrie mai susă, sătulă Şărcaniî, ce-să pre Nistru, la Ţănutulă Orheiului, cu vecini şi cu locui! de hălâştiae şi cu siadnişte într' apa Nistrului şi cu totfi hotarulfi şi vinitulu, direptu optu sute de lei bătuţi, toţi bani gata, şi călugării i-aii făcută dumisali fratelui nostru Ducâi Vistiarniculu şi zapisu cu peciatia stil mănăstiri, şi toţi călugării săntu scrişila zapisulti lor ti, cineşi pre numele lor său, anume: ermonahă Theofanu egumănulu, i ermonahă Ghelasie, i er-monahu Ioachimu, i ermonahu Ghiadionu, i ermonahu Dionisie, i ermonahu Dosofteiă, i ermonahu Sălioană, i ermonahu Daniilu, i ermonahu Theodoră, i ermonahu Onichie, i ermonahu Sele-vestru şl cinci diiaconi a stii mănăstiri, anume Theofilă şi Mi-trofanu şi Rafailu şt Sava şi Athănasie, şi s'aă prilej ită şi dum­nealor fraţii noştri căndu s'aă făcută ac asta tocmală, i Ghior-ghie Ursachie Marile Cluciară şi Ghina ală triilea Vistiarnicii şi Gligoraşco c-aă fosta Pâharnicu ală doilia."

[Pe dos: „S'au scrisă la condică".] [Pe dos:] Zapisu de mărturie de la boiaril cel mari pre saatu

pre Şârcani ce-sti la Ţânutul Oiheiă pre Nistru. 4. Iaşi, 7 Mart 7175 (1667). Neculai Buhuş Vel Logofăt, Solomon

Bărlădianul Vel Vornic, Miron Costln Vel Vornic de Ţara-de-sus, Neculaiu Răcoviţă Hatmanul, pîrcâlab de Suceava, Stamatie Vel Postelnic, Toderaşco Iurgachi Vel Spătar, Apostolachi Vel Ceaşnic, Gligorie Hăbăşescul Vel Stolnic, Alexandrachi Vel Comis, Mi-halcea Hîncul Vel Medelnicer, Staţie Vel Clucer, Lucachi Ba­tiste Vel Jitnicer, Draco Vel Pitar, Iorgachi Vel Armaş, Lupaşco Buhuş Vel Şatrar, Toader Viatreş, Dumitraşco Roşea, Ghiorghle şi Toader Ciocârlie, Vornici de gloată, arată că a venit „Andonie egurcenulă şi cu totu săborulu de la svntaa mănăstire de la Trei Sfetitele de aicia dinu tărgu dinu Iaşi" şi vînd, cu două heleştee, satul „Voxotiaţu, înu Ţinutulă Orheiului pre apa —"

„frate'ui nostru Ursachi Vistiarnicalii celii Mare" pentru „—sute de Iei bătuţi", „care satu li-aii fosta lorii driaptă danie şi mi­luire svintel mănăstiri de la răpăosata Măricuţa Vămăşoaia, fata răpăosatulul Gheorghie Hatmanulii, cănd au răpăosatu ia, cu limbă de moarte, pentru sufletulu el şi a părinţiloru săi, căci şi oasăle ci s'au astrucatu la acastă mănăstire, precumii s'au poftiţii iaa la moartea el." Scrie Iftimie.

[Dată lui Ilie Sturza, în 7175.] 5. Iaşi, 20 April 7175 (1667). „Ursachiie VeM Vistiarnicu" face

„schimbii cu dumnealui Ilie Sturdzea ce ati foştii Cluciaiu-Maare" pentru „Voroteaţele de la O/hei, cu vecini, şi caarii sântu înu saatu şi caarii săntu pe de laturi şi voiii hi fo3tu vecini bătrâni din saatu şi cu hălăştae şi toţii hotarulu saatului.., şi încă preste acesta saatu i amii mai daatti dumisaale. şi o sutî şi cinzecî de lei bătuţi", în schimb pentru „Culiceaniî de la Hotiru, ce iaste pre apa Drabiştiî cu douo hăleşteae, însă unii hăleşteu iaste cu apă şi cu moară şi unii hăleşteii iaste fără apî, însă tără a treia pavte nu-i sătulii deplinii, ce iaste partea II Tâbănease, iaru la|hăleşteae n'are triabă Tăbăniasa, şi iaiii cu vechoi, şi cu căţî săntu şi cu căţi vorii hi fostu vecini batrăni, caare saatu i- a_ fostu dumisaale de pre gupăniasa dumisaali... Şi înu tosmala noastră aii fostu dumnealorii bo-iaril cei mari şi ai doilea, pre nume dumnealui Solomonii Bărlă-dianuîii Maarele Logf. i Mironii Cosţînii Velii Dvornicii doineai zemll i Vasilie Velu Dvornicii gorneai zemli i Necula Raacoviţă Hatmanii i părcălabu suceavschii i Stamate Ve)u Postelnicii i Toaderii Iordachie VefJu Spătarii i Gavrilaşii Neaniulii vtorii logft. i Enaachie vtorii Spătarii i Contîşii tretii logft, i Dumitraşco Roşea i in [alt] Dumitraşco i Enachie i' Ghermaanu dvornici glotnii şi mulţi f cori de boiarî". Ssrie Andrei Mihul uricar.

[Pe dos:] Zapisii pre Voroteţe otu Ursaciia 1. 6. Iaşi, 20 Maiu 7176 (1668). Iliaş Alexandru-Vodă, pentru „Ne­

cula Racoviţă Hatmanulii" „ca să fie tare şi putiamicii cu carta Domnii Miale a căuta şi a cerca a dumisale drepţi vecini ţărani ce au fugita dinii satii dinii Şărcani, anume pre Albuliî şi pre

> Irimicia şi pre Tănasăe şi pre Vasale fratele lui Tănasăs şi pre Ionii şi pre Şteftnii, cumnata Albului, şi pre alţii Ionii şi pre

1 Ilie Sturza-1 lasă lui Sandu Sturza, car-1 dă fetei, după Manolachi Donicl.

Ursiaî şi pre G*vrilu şi pre Stratulii şi pre Dumitraşco şi pre Negralu şi pre Ionii şi pre ginerele luî Dumitraşco şi pre Iri-micia şi Pahomie şi Andonie şi pre Ea'co (sic) şi pre Iicovîi şi pre Ion ti şi pre Fădoiu şi Vlasăe şi pre Gora, 01 lande-î va afla pre aceşti oameni înu ţara Domnii Misie, fie înti ce satii, oii în* sătulii Domnii Miale, ori înu satu boerescu orî în slobo­zie, pre toţî să aibă a-î lua şi a-I duce la satii la Şărcanî, şi nime să nu cutiadză a ţene înnaintea cărţii Domnii Meale."

(Pecete cu chino rar.) 7.16 S 9 p t e m b r e 7177 (1668) Solomon Bîrlâdeanu Mare Logofăt,

„Lupaşco biv Vel Jitnicer, Postolachie fiul lui Gheorghe Catar-giul biv Postelnic, Nica i Dumitraaşco şi Gh;arghe!€ vornici de gloată, Ştefan Popâscul căpitan za curtiânî otu vlost orheiu-scomu, Pâtraşco biv Căpitan" dau mărturie lui H.loh'e din Sus-leani şi femeii Irina, fa*a lui Mihaiu, nepoata Grozii, pentru un ştert debătiîn din Şercani „care sălii îablă înu trei bătrâni toţii sătulii", „cu pămănturi în ţxrinâ", vîndut „luî Necula'u Răco-viţă Hatman ...Pentru căci l-aii scutiţii şi 1-ail apăraţii de toate nevoile şi greutăţile şi dăiî de carile au fostu pre altă ţarî". Scrie Tiron Diiacnl.

8 I*şi, 17Dd3embre7179 (1-570). Daja Vodă Pentru pîra Şer-canilor cu Ionaşco şi cu Giigoriţă şi cu Ion fratele luî Gligo-riţă. „Dzicăndu sătulii Şsrcanil că iai săntu veciil dinţi satii şi s'ail pusii călăraşi la Iyănuţn hotnoguhl... Domnria Meai amu daţii rămaşî, să-I ia de grumadzî de la călărăşie, să-î ducă la satii Ia Şercanî, de unde Eil fugiţii, să fie cu dînş'I de preună la toate nevoile satului precurmi aii fostu înainte, şi ac istă pară să nu să mai părascî".

(Pecete cu chino var) 9. 9 August 7265 (1757). „idecă eil, G igoraşii Hodoroge, fico-

rulti lui Vasale Hodoroge", dă „preotului Ipatit" partea din Ciohorăni (Orheiu) „şi diriu RădeDî". „Şi l-amu priimitu pe preu-tu'u Ipate ît.îl !ocu de ficorti, ca să stâpăniască înpreunâ cu icoriî mei şi tic ril luî şi nepoţ ;î luî îmi veci."

Confirmă şi cu fiii, „tiindu Ia ace vreme slugă Stolnicului Pă­unii Velil Sărdaril".

10. 9 Augjst 7270 (1762). Preţăluire de oi „a dum. Zmaragda Med. Răcoviţi", după „<?arte legată gpd." cu „Lupulii Hidăm-bulil Vorc. de poartă". Oile s trimise la Iaşi cu ciobani. Iea pe „Ene starostele de mesărciî şi cu Vasiîe jrtîficip şi glţî n e

săreiî.. căte 50 de parale oe cn capre i cu berbeci însă funda oile mulsă şi tunsă slabe". „ 3 0 de berbeci cu anii terţii " ,01 mes-tragance şi ţurcance de mijlocii,"

11 24 Novembre 7274 (1765). Hotărnicie: „Drept peste Cobolta pîn zătoane".

12 Chtombre 1778. „Toniţă Poclitarî" dă act Paharnicului Darii Donici:„ dinii Bohc) ucu bătrână întregu, ci să numeşte Poclitarî". „Şi la aci î tă învoială s'ati tămplatii mulţi oameni de ispravă că­pitani " ,

13. 26 April 1796. Pentru doi Ţigani ai lai Vasile CarpŞătran 14. 31 Ootombre 1797. Alexandru loan Calimahi către Iordach'

Negre biv Vel Post. Sărdar de O heio, pentru Manolachi Donici biv Vel Spătar că stăpînitorii Chiperctnilor încalcă la moşia lui, Voroteţ'le. Pentru hotar să puie „dinţi mazilii acelui ţinuta oameni cu ştiinţă de hotărătu moşii", „fiindîi faţă toţi răzăşil şi megieşii", „pajrte dumisale Spat. de cătră părţile răzăşăştî„' iscălind .răzăşil şi megieş'I şi toţi alţii căţl sâ voiîi afla faţă la hotă.Tătu\" îşi reservă hotărîrea: „<tecă la botărîtu va naşte vre o pricină între răzăşl şi meg'eşl", „itunce petri hotară la locuia de pricină să na pue". S i adacă şi „hartă. închipuită întocma- dapă stare locului, cu arătare locului de pricină".

(Pecete roşie mare din 1795) 10 Fobruar 1797. Lui „Costin Sofronie vătavulti de Vts-

terie", pentru „shrjbile ce cu necruţare încă dinu crudă vîrsta sa au jâriftu": să fie scutit de goştină cu toate oile, porcii, ple­cam şi de desiatină şi de vădrârit pentro vin: „aceste bucate fiindîi drepţi a'sale, nimărua să nu dee nimica". Scuteşte şi 20 de liude, „nefiindu din cel strămutaţi de la anii locri la altulu, nici dinu cel fugiţi la baltă, adeveriţi fim iu şi prinu mărturiia dum-nealorîi dregătoriloiiî de margine că săntu drepţi streini" Aceasta pe un an „Iar, dapă treceria acelui anii aşăzăndu-să şi el cu osăbita dara între ruptele Visteriel, căte opta lei de nume pe fieştecare anu dinpreună cu răsurele lor, câte cinsprezăci parale Ja leu şi, plătindu aceş 4 ! bani în doî vadeli, adecă gin-matate la Svănta Dimitrie şi g'umatate Svănt. Gheorghie, voiîi rămăue înu de apururl apărare şi scutire de spre întămplâtoa-riie havaleli i aite o ine acgăril vorii fi asupra altoru lăcaitoil birnicl t i ţării spre a pate căuta de slujbele şi trebainţăle casiî numitului". ,„ , , „ . «

(Resumate de N Iorga)

Un document privitor la Laiotă Basarab

După moartea lui Mircea-cel-Bătrîu, în Ţara-Romanească s'a deslănţuit un şir de lnpte pentru tron, în urma cărora ţara slăbită a ajuns o jucărie în mînile vecinilor. Ştirile rieşpre fap­tele şi oamenii acestei epoce tulburi sînt sărace şiatît deobscnre, încît nici seria Domnilor n'a putut fi stabilită cu deplină certitudine.

între 1421 — 1480 întîlnim de mai4 multe ori numele lui Laiotă Basarab, care a stat în Scaunul Munteniei, mai pe urmă, între 1473- si 1477. Viaţa plină de peripeţii a acestui Domn şi preten­dent la tronul Munteniei, aproape o jumătate de secol, este puţin cunoscută.

Se ştie că a fost fiul lai Dan al 11-lea nepotul lui Mircea. într'un hrisov de la 10 Septembre 1421, Dan aminteşte pe doi fii ai

i să i : Danciul şi Basarab 1. Cind Dan dispăru în lupte'interne, necunoscute, la 1431 2 ,

Laiotă Basarab moşteni pentru puţină vreme tronul părintelui său 3 . împăratul Sigismund însă trimise în ţară pe alt preten­dent, fiu natural al Iui Mircea-cel-Bătrîn, pe Viad numit Dracul. Iar Alexandru-cel-Bun, Domnul Moldovei, sprijini pe un al treilea, boierul Aldea, care şi zicea fia al aceluiaşi Mircea. El izbuti sâ-şi înlăture rivalii şi luă ca Domn numele protectorului său, nu-mindu-se Alexandru Aldea.

Atunci Laiotă Basarab fu silit să pribegească In Ardeal, unde trăi prin oraşele săseşti. Din vremea pribegiei lui, înainte de 1473, cînd recîştigă, cum se ştie, tronul cu ajutorul lui Ştefan-cel-Mare, se cunoşteau pană acum numai trei ştiri.

într'o scrisoare din 1460 el se oferă să apere Braşovullmpo-triva lui Vlad Ţepeş cu 500—600 de oameni *.

Două scrisori ale lui Radu-cel-Frumos, ambele din 1472 vorbesc despre pretendentul Laiotă Basarab, care se pregătia să năvălească în Ţara Romanească cu ajutorul lui Ştefan-cel Mare 6

Un document, semnalat aici pentru întîia oară, aruncă puţină

T Brezoianu, Vechile inst. ale României, p. 233, citat la Lâpedatu, Radu cel Frumos, în „Transilvania", 1903, p. 207.

1 lorga, Gesch. des rum. Volkes, 1, p. 307. ! Ibid., p. 413. 3 1. Bogdan, Relaţiile Ţerii-Romăneşti, p. 330. 4 Idem, pp. 110 şi 329.

• ' • : ' • %

lumină asupra frămlntărilor iscate din luptele pentru tron ce s'au d„t intre numeroşii, fii şi nepoţi ai lui Mircea-cel-Bătrîn.

Actu', datat în Zond, la 9 Octombre 1439, a fost publicat în Zichyokmânytâr (VIII la această dată) şi are următorul cuprins :

„Nos Albertas, Dei gratia Romanorum rex semper aogustus ac H ungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie, etc., rex et dux Aus­trie, tibi fideli nostro magnifico Ladislao Thythews de Bathmo-nostra; sammo thesaurario Nostre Maiestatis, tirmissime preci-pimus et mandamus quatenus, visis presentibus, de pecuniis Comanorum et Philisteorum nostrorum erga te habitis, fideli nostro Basarad, filio condam Dan wayvode Transalpino, sexin-gentos florenos auri dare et assignare ac ipsum de eisdem realiter expedire debeas ad rationem Nostre Maiestatis, et aliud facere non aasuras, presentes autem, taota prescriptorom flore-norum auri ass'gnatione, pro toi erga te reserves expedicione. Datum în Zond, in festo beati Dionisii martiris, anno Domini MCCCCXXX nono."

întrucît contribuie acest document la cunoaşterea evenimen­telor din aceia vreme?

Cît timp a stat Alexandru Aldea în Scaunul Ţerii-Romăneşti, Laiotă Basarab, ca pretendent, a avnt un rol secundar în com­binaţiile diplomatice ungureşti, faţă de Vlad Dracul, care era de mult la Cartea lui Sigismund. Cînd însă Vlad ajunse Domn, atunci Iui Laiotă Basarab îi veni rîndal să slujească drept sperietoare care să asigure credinţa Voevodului muntean faţă de vecinii de la Nord.'

Vlad Dracul, ca o dibăcie vrednică de porecla ce purta, ştiu cîtva timp să îmbuneze pe Turci şi în aceiaşi vreme să con­vingă pe Unguri despre sentimentele sale creştineşti, în a căror sinceritate vechiul său patron, regele Sigismund, de bună samă credea.

Cel puţin nu avem ştire despre vre-o încercare ungurească de a-1 înlocui. In 9 Decembre 1437 muri Sigismund, puternicul sprijinitor al lui Vlad. Na peste mult Vlad fa chemat Ia Poartă şi aruncat în închisoare împreună cu cei doi fii: Vlad şi Radul-

In legătură cu aceasta, Seaddedin, istoricul turc, spune : „Cînd Voevodul Ţerii-Romăneşti, Dracula, cu cei doi fii ai săi, a fost închis şi astfel Ţara-Romăneascâ a rămas fără Domn,

regele Ungariei, împotriva voinţii Padişahului, a numit guver­nator al aceleia, pe unul dintre moştenitorii romtni l u .

S'a pus la îndoială exactitatea acestei ştiri, dar documentul nostru o confirmă.

Regele Albert, cînd Vlad fu prins, temîndu-se ca nu cumva ţara să fie prefăcută în paşalîc şi astfel să ajungă In vecinătate primejdioasă cu Turcii, se grăbi să trimită Domn în Muntenia pe Laiotă Basarab, pe care îl avea la îndămînâ.

Sultanul, văzînd că măsura luată a produs un iesultat chiar contrar, ieşirea Ţerii-Romăneşti din sfera influenţei turceşti, a devenit mai conciliant: a redat lui Viad libertatea şi tronul, cu condiţia ca acei doi fii ai săi să rămîaă ostateci Ia Poartă şi el, Voevodulu, să călăuzească armata turcească în Ungaria.

Cînd hordele turceşti, în frunte cu Sultanul însuşi veniră în Muntenia, Vlad trebui să-şi împl-nească angajamentul luat de a fi călăuza necredincioşilor2.

Laiotă Basarab tugi iar în Ungaria. Viad găsi din nou prilejul să-şi arate mila faţă de suferinţile

creştinilor şi în felul acesta să recîştige încrederea diploma­ţiei ungureşti.

Astfel izbuti să-şi întărească din nou Domnia. La 4 Ssptembre 1439 îl vedem dînd un act solemn din Argeş.

Ungurii n'au încercat sâ-1 înlăture din/Domnie. Regele Albert însă trebuia să-şi arate solicitudinea faţă de

Laiotă Basarab („Wayvoda Transalpinus") ale cărui servicii puteau să-i fie încă de folos în viitor.

A'tfel înţelegem rostul actului de la 9 Octombre 1439. Victor M o t o g n a

Amintirile Contelui de Marcellus

în întâia jumătate al secolului trecut, cînd elenismul renăscut era «â !a mode» în Franţa romantismului, fiecare călător sau di­plomat în Orient trebuia să lese vre-o carte despre impresiile şi amintirile sale din partea exotică a Europei. Astfel avem pe Pou-queville, Lamartine, Edmond Texier, Villemain, Buchón, pentru a cita numai pe cîţiva dintre ei. La această pleiadă de prieteni ai Grecilor treb.iie să adăugim şi pe ministrul plen'potenţiar francés

' Thúry, Torok tóriénetirók, I, p. 132. * ' Iorga, Gescli. des osm. Reiches, I, p. 419.

contele de Marcellus. Şi el ni-a lăsat amintirile sale din hevant 1. Turcia, Siria Palestina şi Grecia sînt descrise pe larg de el în afară de poesia populară grecească, despre care ni-a lăsat un volum întreg 2 .

Pentru noi Romînii, amintirile Iui Marcellus mai aa şi un in­teres personal, fiindcă trebuiesc adause la şirul descrieiilor lăsate de călătorii cari au trecut pe la noi.

Din timpul cînd Marcellus făcea parte din corpul diplomatic la Constantinopol, el venise în contact intim cn această socie­tate grecească, jumătate romanească, ce avuse o înrîurire atît de semnată asupra terii noastre şi care era să fie nimicită în 1821.

în Octombre 1820 ni povesteşte .între altele despre nunta Hatmanului moldovean Constantin Bogdan Paladi cu Domnita Ralu Callimachi. Avu loc pe Bosfor la Terapia în presenţi în­tregii aristocraţii fanariote de atuncea, membri ai familiilor Mo-ruzi, Suţu, Callimachi, Spătari, Postelnici, şi însuşi Patriarh Grigorie, cel ce era să devie după scurt timp unul din marii martiri ai elenismulu'.

în timpul ospăţului de şeizeci de tacîmuri se auziră de-odatâ bu-buind tunurile staţionarului frances: se anunţa naşterea unui fiu al ducelui de Berry, viitorul conte de Chambord.

Această scbare este poate ultima rază de soare asupra unei societăţi condamnate să dispară. O lume care, cu toate păca­tele ei, represinta totuşi timp de nfţi bine de un veac tot ce Orientul avea mai strălucit, mai cult şi mai rafinat.

Marcellus nu era însă să asiste h scfrmbârile radicale în struc­tura socială ce erau să fie aduse de Eterie. Plecă spre Franţa, luînd drumul, obişnuit pe acest timp, prin Muntenia.

La Bucureşti avu o lungă audienţă la Alexandru Sulu, „bătrin deştept, care cunoaştea Europa aproape tot aşa de bine ca mis­terele Porţii Otomane sau interioarele Fanarului".

Marctllus se bucură de ocasia ce-o are de-a regăsi pe fru­moasele „coconite", vecinele sale de pe Bosfor. Nu mai vorbiau greceşte îns5: bîlbîiau franţuzeşt*.

La Curte asistă la un ospăţ de două sute de tacîmuri peniru a serbători patru nunţi înlr'aceiaşi z \ între mirese era şi tînăra,

1 Chants populaires de la Grece, Paris 183'. in 18'. 2 Comte de Marcellus, Sonvenirs d'Orient, Paris 1839, 2 voi. ti'. Ed. a doua ;

1853, a treia 1861.

frumoasa Domniţă Ruxandra, care era să moară după doi ani, măritată cu EmanoiI Arghiropulo. Musică multă—orchestră ita­liană şi lăutari ţigani. La sfirşitul me,ei toţi artiştii se unesc într'o .armonie grozavă". Se bea la sănătatea tinerilor căsăto­riţi. Arnăuţii se aruncă cu iataganele spre cetăţile de zahăr la capetele mesei. Sute de păsări, canari şi sticleţi, scapă .din a-ceste prăjituri uriaşe, zboară prin sală şi se coboară pe oaspeţi, împrăştiind versuri greceşti scrise pe panglici de hîrtie, ce le purtau legate la gît.

Peste două luni bătrînul Domn era să fie condus la lăcaşul său de veci la Sfîntul Spiridon, şi ţara era să treacă prin fră-mîntările Eteriei. . Marcellus cumpără la Bucureşti o caleaşca nemţească. Pre­cedat de un Arnăut şi tras de opt cai minaţi de doi poştalioni, plecă pe drumul obişnuit prin Bolintin, Floreşti, Cîrcinov, Piteşti. Era toamna; din drumul tiist şi plin de noroiu, Francesul nu vrea

| să-şi aducă aminte decît de ţerăricuţa atît de drăgălaşă în zdren­ţele ei cu picioarele goale care-i arătă o cădere de apă pe Argeş, ruşinîndu-se frumos cînd străinul nu-i pricepu limba.

La Sălătrucmai trebuiesc şase boi, în afară de cei opt cai, şi zece oameni cu fringhii pentru a trage trăsura pest stinci. Doi Romîni cu topoare merg înnainte pentru scoaterea trunchiurilor de copaci căzuţi peste drum. Trece Oltul pe pod umblător şi doarme la vătavul dela Cîiheni.

După cinci zile dela plecarea din capitală, soseşte la Turnul Roş. Face o carantină de trei zile. Fiecare haină sau chiar hîrtie trebuiau fumigate.

Se plimbă de-a lungul văii Turnului Roş, păzit de un sanitari şi, seara, cînd vîntul şi ploile bat spre fereastra cu zăbrele, se gîndeşte la ţara pe care-o iubeşte: la Grecia.

Constantin I. Karadja.

D O C U M E N T E

Fragment din diata Mitropolitului Veniamin Costachi

Precumu şi acumu—, şi afară de veşmintele arhiereşti cu trichelile, cîrja cea de argintii şi crucea cea mare, cealealalţe ce s'a'u fă­cuţii pentru paraclisu să nu să ia gîosti la bisearica cea mare.

Rogii şi pre iubitultl mieii frate Şerbano şi pe prea-iubiţii mîeî nepoţi să nu să mâhnească că nu i-amii inpărtăşitâ dinii rămăşiţurile jneale, ci mai vârtoşii să să bucure, ştiindii că săntii părtaşi veacnicil pomeniri, şi erezii Dumnezeului mieii că elii îi va milut încătii a nu avea trebuinţă a moşteni pre alţii. larii, (să nu dea Dumnezeu), de să va întâmpla a să iua acareturile mănăstireşti de cătră stăpânire, atuncea părinţii cei ce vorii fi în mănăstire, să dea scrisorile viilorii şi viile la stăpânirea celorii mai de aproape rudenii ale meale ce să vorii afla la acea vreme, ca ei să le stăpânească, şi să fie datori a da pe toţii anulii la sfânta mănăstire câte cinci sute vedre de vinii dintr'ănsăle, iarii carele va căuta să surpe aşezemăntuiii miefl acesta, să fie neertatu de mine smerituiii, şi să aibă a da seamă la înfri-coşatulii judeţii a lui Hs. Şi peniru încredinţarea celorii mal susu scrisă amti întărilii acestfl alii miefl aşezemântii cu a mea iscălitură, puindii şi peceatea ; 181O, Ghenariii 4.

f Smerituiii Veniaminii proinii Moldavias. (Pecete cu V. M. M.) loanii arhimandriţii şi stareţii s. m. Niamţulul şi Seculil. Ioanti eroshimonahii proinii igumenii Niamţuluij Ieroshimonahri Silive-stru duhovnicii din s. m. Neamţului. Chesarie iconomii sf. mă­năstiri Niamţului.

Comunicat de N. I o r g a

Circulară tipărită din 1824. (Din colecţia Helder, Galaţi.)

CIRCULARE

Die Aus und Durchfuhr des Bleyes in die Fürstenthümer Moldau und Wallachey betreffend.

Da in den beiden Fürstenthümern Moldau und Wallachey die Ruhe wieder hergestellt ist, so entfället der Grund, aus welchem die Aus und Durchfuhr des Bleyes dahin mittest Cir-culars vom 16. May 19M Z. 9223/1542 verbothen wurde.

Es wird demnach zu Folge, hohen Hofkammer-Präsidial-Er-lasses vom 27 Dezember v. J. Z. 5i38u/5416 hiemit öffentlich

bekannt gemacht dass die Aus und Durchfuhr des Bleyes in die Fürstenthümer Moldau und Wallachey unter Beobachtung der Zollvorschriften wieder gestattet ist.

Innsbruck, den 12 Februar i824. K K. Landes Gubernium für Tirol und Vorarlberg.

Karl Graf von Chotek Gouverneur.

Joseph Edler v. Fölsen k. k. Gubernalrath.

VT 2 , 8 9

N r ° 1 1 9 (Dupä un exemplar mäsurind 3 4 X 2 0 cm. in bibliofeca mea).

(Comunicat de C. I. Karadja).

Două documente privitoare la Ţinutul Cuca 1

(judeţul Argeş)"

Cu mila lui Dumnezeu Io Radu Vvd. şi Domn a toată Ţara Rumănească, feciorul răposatului Mihnei Vvd., dat-am Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele aceştii fămeii pre nume Slavna şi bărbată-său Stoicăi gineri'e Naniei ,de la Cuca, şi cu fec'orii lor câţi Dumnezeu le va da ca să le fie lor moşie la Cuca, însă toată partea tătăne-său Naniei, şi de moştenire şi de cumpărătoare. Pentru că această moşie ce s'au zis mai sus toată i-aau fost batrînă şi dreapta, şi moşie şi de baştină, a Naniei tatăl Slavnii. Apoi alt fecior din trupul lui nu au avut, fără numai această fată a lui de mai sus zis?. Ci singur Nania de a sa bună voe au venit înainte Domniei Mţale, de au dat fie-sei Slavnei şi gineri-său Stoicăi ce s'au zis mai sus : toată partea de moşie den Cuca ce s'au zis mai sus: şi moştenire şi cumpărătoare, oricîtă să va alege duprettre tot hotarul, din cîmp şi din pădure, şi din apă, şi din silişte, şi dupretutin-denea, ca să le fie moştenire şi ca să-1 pomeneas:ă după moartea lui. Şi au pus şi blestem, după mo:rtea lui orice om

1 Sat sărac, aşezat pe vîrful unui deal, ridiculisat de spiritul popular: „De unde eşti ? De la Cuca, unde-i mămăliga cît nuca, şi o păzesc douăsprece cu măciuca, ca să nu li-o 'nghită curca".

să va ispiti să strice acest aşezămînt al iui, acela să fie pro­clet şi afurisit de 318 sfinţi părinţi dela Nichea. Şi au pus Nania şi mărturii mulţi megiaşi pre nume: Burice, şi Drâgan, şi Hri-zan, şi Manea din sat. Drept aceia şi Domnia Mea am dat Slavnel şi bărbată-său Stoîcăt ca & le fie lor moşie de baştină şi ohavnică, lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor-Şi de către nimenea să nu se clătească, după zisa Domniei Meăle. iată şl mărturie am pus Domnia Mea pe jupan Vintilă Vel Dvor. i jupan Nica Vel Log. i Datco Vfst. i Cîrstea Spat. i Panait-Stol. i Efraiul Com. i Lupul Pâh. i jupan Foti Vel Post. Is-prav. Nica Vel Log. Şi eu Neagoe am scris la Ocnele Mari, Fevr. (?) 25„ şi de la Adam pană acum văleat 7120 [1627].

(în colţ:) acest izvod s'au tălmăcit după uricu sărbescde Cos-tandin dascălu şlov. la şcoala slov. la Sf. Gheorghe cel Vechiu ot Bucureşti. . -

f Eu Costandin dascălu slov. pisah; 1792, Apr. 14.

f Adică eu-jupăneasa Neacşa Bereasca dat-am zapisul meu la mîna jupanului Loji şi la*a jupanului Lămoti-şî la a frate-său VJad precum să să ştie că le-am vînduţ hotarul de moşie Cuca, de a mea bună voe, pe bani gata zloţi 400, adică patru sute, ca să le fie lor moşie în veci, şi lor, şi nepoţilor şi strănepoţilor lor, câţi Dumnezeu îi va prăsi din în neamul lor pană în veci-Şi, cînd le-am vîndut acel hotar de moşie, au fost mulţi boieri martori şi megiaşi care mai jos şe vor iscăli anume. Şi le-am dat şi ocolnică cît şi până unde să stăpînească. Le-arh dat-o din izvorul Mitrii drept în gura Babii în rugitură pe dîn jos., pe părâu şi ese în deal în gărniţa vă.ruită şi coboară drept în Voiniceasa şi pe apa Voinicesii pănă'n obîfşie pe scursura de spre răsărit şi merge dreftt în pădure în stejarul văruit; de la 'stejar drept. îrţ obîrşia Rogojinei şi merge în colnecul hâl mare, şi den partea dreaptă în stejarul din Gogeănul şi ese în deal în muchia Blatorulu', muchia la vale 'pană, îrt Iacul Cărbuni, şi apucă dealuL în jos până... (rupt) apucă dialul la vale până în frasin; şi de la frasin ese în deal drept - spre râsărif şi coboară în^ stau (sic) unde se împreună cu Cuca şi iesă în deal în stejari şi apucă pă. Gogfomanu drept in vale, unde să împreună Băjenia cu Chiţoriştii şi iese în deal pe Ştirblnă

şi merge drept în movilite în coada Bâlţatei şi de îmmovilite merge drept în furcitura Radii în "vale şi ese drept în deal spre răsărit şi trage iară îrl zăvorul (sic PJMitrii. Acest hotar l-am vîndut eu, jupăneasa Neacşa Bereasca. şi am pus şi degetul în loc de pecete. Iunie 15, 7241.

t Eu, Preda Buzescul, martor f Eu, Vintilă Buicescul» martor -f Eu, Radu ot Calomfireşti, martor f Eu, Barbu Coforogeanu, martor %

f Eu, Stanciu pîrcălabtil ot Longeşti, martor f Eu, Vlad Soitaş (?),. martor Şi am scris eu, popa Stoica ot Fârcaşi, cu zisa. lor.

comunicate de T. G. Bulat

Inventa du de acte relative la familia lui • Alexandru-Vodă $uţu 1

1755. O declaraţie a lui Alexandru JDracu Suţu .pentru un loc. de casă din Terapia, cumpărat delà Mărita şt Elena Chiriazi.

1779. Două înscrisuri ale Ruxandei Suţu pentru un loc la Chalke.

1796. O chitanţă a lui Alexandru-Vodă Callimachi, cu care se împrumută delà Alexandru Sut,u cu 1.500 de lei.

1797. Două acte pentru proprietatea lui Alexandru Sufu pe două strane din biserica Sfintului Ion din Constantinopol, date de Catinca Karafiola.

1779. Actul bisericii Sfinţilor Voevozi delà Mega Rheuma, pentru vînzarea unei strane cu 1.000 rie lei Domniţei Eufrosina Callimachi.

1803. Un act prin care Alexandru Suţu dăruieşte, din locul său delà Constantinopol cinci coti bisericii Sfinţilor Voevozi, pentru drum.

1818. O scrisoare a Iui Gh. Logios pentru o datorie a Pos-telnicesei Soltana Suţu şi Dimitrie Paparigopulo.

1813. Un înscris al Iui Paparigopulo pentru amanetarea unei case delà Terapia a Iui Alexandru Suţu. \ —, , ., «

i Găsesc fără altă indicaţie, deomînă străină, acest act în hîrtiile mele. (N. 1.).

1817. Actul lui Alexandru Suţu, cu care asigură o parte din zestrea soliei sale Domniţa Eufrosina CaHimachi, în sumă de 100.000 de lei turceşti, în mai multe proprietăţi ale sale.

1822. O declaraţie a lui Vasile Paparigopulo, fiul lui'Dimi-trie Paparigopulo, prin care arată că 4atăl său a primit 190.984 de lei daţi de Domniţa Eufrosina Callimachî şi că ipoteca fă­cută într'o casă rămîne stinsă.

1822. O declaraţie a Doamnei Eufrosina CaHimachi, cu care asigură în proprietăţile sale pe creditorul soţului său, Alexandru Suţu, cu suma de 190.984 lei.

1822. O scrisoare a lui Gheorghe Zosimas pentru banii ce are . la Domniţa Eufrosina CaHimachi.

1823. înscrisul Eufrosinei CaHimachi, care, fiind în Braşov, după fuga delà 1821, pune mai multe lucruri amanet, cu clausa penală.

1823. Un înscris al beizadelelor Mihail şi Nicblae Ghica cu care vînd o casă delà Terapia lui Alexandru Suţu.

1823 .0 copie după. o anaforà a proprietăţilor familiei CaHimachi. 1833. Un tablou de veniturile moşiilor. „ O disposiţie a lui Alexandru Callimach'.

1833. Un act légalisât de Divanul Ţerii-Romăneşti, dat de Domniţa Eufrosina CaHimachi lui Ştefan Moscu, prin care vinde cu drept de anticresă trei moşii din judeţul Dîmboviţa, anunţe : Brezoiul, Deduleasca şi Slobozia pentru 9 938galbeni şi 40.000 de lei. • _ - v

1833. O procură a lui Scarlat Paparigopulo, fiul lui Djmitrie Paparigopulo, legalisată de Ministeriul de Justiţie al Ţerii-Ro­măneşti, cu care împuterniceşte pe Domniţa Eufrosina Suţu a vinde proprietăţile de la Constantinopol, amanetate la tatăl său, •findcă a plătit banii. . '

1833. Una sută treizeci de bucăţi de hîrtii, diferită corespon­denţă a Eufrosinei CaHimachi cu mai multe persoane, din timpul refugiului la Braşov.

Testamentul lui Dimitrie Eustatievici 1

In c u r s u l c e r c e t ă r i l o r m e l e , în c o l e c ţ i a d-lui M a r ţ i a n d i n N ă -s ă u d , a m d a t p e s t e t e s t a m e n t u l o r i g i n a l , s u b s c r i s d e a c e s t î n t ă i u a u t o r d e g r a m a t i c ă r o m a n e a s c ă , p e c a r e o „ a f i e r o s e ş t e " lui

V. N. lorga, Ist. lit., rom., 11, pp. 272 - 4 ; Sextil Puşcariu, Ist. lit. rom., epoca veche, I, Sibiiu, 1921 p. 169.

C o n s t a n t i n M a v r o c o r d a t . „ D i a t a " , c a r e e s t e o a u t o b i o g r a f i e , s c r i s a c u e v i d e n t ă i n f l u e n ţ ă o r t o g r a f i c ă r u s e a s c ă , s o c o t e s c c ă v a a d ă u g a c e v a d e s l u ş i r i l a « e l e c e s ' a u s p u s a s u p r a Iui ş i l a c e i a c e m a i

' a l e s s ' a p r e s u p u s d e un i i , c ă , a d e c ă , n ' a r fi f o s t R o m î n . „ I n n u m e l e Sf in ţ i T r o i ţ i , T a t ă l u i , F iu lu i şi a S f î n t u l u i D u h , A m i n ! Din t i n e r e ţ i l e m e a l e a m c u n o s c u t ş i p r i c e p u t ş i c r e z c ă t o t

o m u l , d u p ă p o v ă ţ u i r e a S f i n t e i S c r i p t u r i , a ş a t r e b u i e s ă s e r o a g e lui D u m n e z ă u c a c â n d în t o t c e a s u l a r t r e b u i s ă s t e a î n j u d e c a t a D o m n u l u i s ă u ; d e a l t ă p a r t e , a ş a t r e b u i e s ă s e s i l e a s c ă , s ă s ă n e -v o i a s c ă ş i s ă s ă o s t e n e a s c ă d u p ă ce l e c e s î n t s p r e t r a i u l v ie ţ i i o -m u l u i c a c î n d n i c i o d a t ă n ' a r î n c e t a a v i e ţu i t r u p e ş t e , m a i c u s e a m ă a c e i a c a r i a u c r e s c u t d i n t r u p u l s ă u ş i n i ş t e o d r a s l e , a d e c ă f ec io r i ş i f e t e , p e n t r u c ă a ş a n e î n v a ţ ă î n ţ e l e p c i u n e a firii , a d e c ă : P ă r i n ţ i i s î n t d a t o r i s p r e f i i l o r c u t o a t e d a r u r i l e fe r ic i r i i a-i f a c e b u n i , n o r o c o ş i ş i î n t r u t o a t e p o r u n c i l e c e l e d u m n e z e e ş t i ş i î m p ă ­r ă t e ş t i a-i l u m i n a şi, a- i î n d r e p t a . . ' . *

Ş i , p e n t r u că , v ă z î n d u - m ă şi a f l î n d u - m ă , c ă l c a t d e u n b e t e ş u g c u m p l i t , d i n t r u c a r e . ş i m o a r t e l e s n e îmi p o a t e u r m a , Ia c a r e t o a t ă l u m e a i a s t e supusa", f i ind c u m i n t e î n t r e a g ă şi c u p r i c e p e r e , a m h o t ă r î t în m i n e a c e a s t ă u r m ă t o a r e d i a t ă s a u r î n d u i a l ă p e n t r u o d r a s l e l e m e a i e î n c ă în v i a ţ a m e a a o f a c e şi a «o a ş e z a , c a r e a ş a u r m e a z ă : - I n t î i u . R u g î n d u - m ă lu i D u m n e z e u ce lu i m i l o s t i v şi m u l t p u t e r n i c ş i î n d u r a t c a s ă - ş i v a r s e m i l a s a c e a n e c u p r i n s ă p r e s t e m i n e ş i p r e s t e s o ţ u ! m i e u cel iub i t ş i m u l t p ă t i m i t o r , c ă r u i a n u e u r î t d e b o a l a m e a , şi p r e s t e i u b i t e l e cop i l e l e m e a l e L i n ţ a ş i F i c a , l a s cu g u r a m e a c e a n e z m i n t i t ă t o a t ă a v u ţ i a m e a , c e a m i ş c ă t o a r e şi c e a n e m i ş c ă t o a r e , c a r e s ă af lă în c a t a s t i f ur i le , m e a l e d e m i n e i s c ă l i t e , s o ţ u l u i m i e u , cu c a r e t o a t ă a v u ţ i a m e a o a m c â ş t i g a t ş i p î n ă a c u m c h i v e r n i s i t . P e n t r u c ă m ' a m î n c r e d i n ţ a t c ă a c e s t so ţu l m i e u p a r t e a c e a ^dreaptă d i n b u n u m u l m i e u , a d e c ă d i n b a n i g a t a , n e î n ţ e l e g î n d a i c e a u n e l t e l e a cas i i mealei, c a r e n u m a i l a i a s ă c u v i n e , va_ d a f i ce lor m e a l e ; c a r e p a r t e p e n t r u m a i m a r e î n t ă r i r e s o ţ u l m i e u a i c e a o şi h o t ă r ă s c , a d e c ă ; l a L i n ţ a t r e i mi i u n g u r e ş t i şi l a F i c a a ş i ş d e r e a t r e i m i i u n g u r e ş t i , p e n t r u m a i m a r e f e t e l o r m e a l e f e r i c i r e ş i î n t ă r i r e : d î n d u - l e D u m n e z e u n o r o c d e c ă s ă t o r i e p a r t e a lo r , a i c e a î r i s ă m n a t ă ş i h o t ă r î t ă , a ş a s ă o d e a b ă r b a ţ i l o r l o r a f a r ă c a o ( ? ) a l ă t u r ă p ă r i n t e a s c ă , f ă c î n d d e s p r e p a r t e a a c e a s t a s a u a l ă t u r a b u n ă s l i g u r a n ţ i e , c a s ă n u r ă m î i e f e a t e l e m e a l e d e d r a g u l p ă r i n -

t e s s l ips i t e , p e n t r u că , a l t m i n t r e l e a f ă c î n d , n u v o r fi î n d e s t u l a t e l ea -g i l e ce l e d e o b ş t e ş i n ic i n i m e n e a / s a u d i n r u d e l e m e a l e , s a u d i n ai s o ţ u l u i m i e u , c ă r o r a c u n ic i cu u n c r a i ţ a r n u s î n t l e g a t , s ă n ' a i b ă p u t e r e , p a r t e a c e a î n s e m n a t ă ş i f i ce io r m e a l e d ă r u i t ă d i n m î i n u e ei a c e r e s a u a sili sp re ; d a r e a f a r ă . Şi , c ă s ă t o r i n d u - I e , a ş a s ă l e î n z e s t r e z e c u d a r u r i l e ce l e d i n a f a r ă , c î t n ic i e a l e s ă n u fie l i p s i t e , n ic i m a i c a l o r , s o ţ i a m e a , c a r e t o t d e a u n a le v a î m b r ă ţ i ş a c u m i l a / ş i c u d r a g o s t e , s ă n u s ă s c a z a n ic i m a i p u ţ i n în a v e r e a s a . Ş i , al do i l e a , c e s e a t i n g e d e r u d e l e m e a l e , a d e c ă s o r o r i l e d i n B r a ­ş o v (că f ra ţ i i d i n t r ' u n s î n g e n ' a m ) , c u c a r e eu , d u p ă m O a r t e a r e -po .usa tu lu i p ă r i n t e l u i m i e u E s t a t i e , d e s p r e to t b u n u m u l p ă r i n t e s c m ' a m î m p ă r ţ i t şi d e s p ă r ţ i t ş i în v i a ţ a m e a d u p ă p u t i n ţ a m e a l e - a m mi lu i t , n ' a m m o d r u l a l e î m p ă r t ă ş i d i n a v e r e a m e a cu s o ţ u l m i e u c î ş t i g a t ă , şi s p r e s e a m a cop i i l o r m e i a d u n a t ă , c e , m i l u i n d u - l e D u m n e z e u , s ă fie î n d e s t u l a t e c u d a r u r i l e m e a l e c a r e l e - a m d a t în v i a ţ a m e a . - -

fll t r e i l e a . P a r t e a s a u a l ă t u r a a so ţ i i m e a l e c e i i u b i t e , d e l a p ă r i n ţ i i s ă i a d u s ă ş i Ia f ra ţ i i d u m n e a i î n a i n t e d a t ă , a c e i a s ă n u s ă î n s t r ă i n e a z ă , p e a t r u c ă d e s p r e a l ă t u r a s a , d u p ă î n d r e p t a r e p r a v i l e ­lor ^ i iub i r i i n o a s t r e , n u m a i a c e l a p o a t e f a c e r î n n d u i a l a al cui i a s t e , m ă c a r că ş t iu b i n e c ă m a i c a b u n ă i u b e a ş t e p r e copi i i s ă i , şi n i m i c n u î n s t r e i n e a z ă d e la d înş i i .

fll p a t r u l e a . I n t î m p l î n d u - s e e a ' să s c h i m b e c e v a p r i n n e n o r o c i r e d a t o r a ş i l o r d i n b u n u l m i e u cel m i ş c ă t o r , a d e c ă d i n c a p i t a l , în c a ­tas t i fu l m a i s u s p o m e n i t î n s ă m n a t , a t u n c e a , la o î n t î m p l a r e c a a c e a s t a , n u v o e s c c a s ă s ă î n p l i n e a s c ă s c ă z ă m î n t u l c a p i t a l u l u i diri a l ă t u r a s o ţ u l u i m i e u , ce s ă n g u r c a p i t a l u l m i e u s ă r a b d e s c ă z ă m î n t ; ^ î n s ă cop i le le m e a l e a l ă t u r a c e a h o t ă r î t ă d e p l i n s ă o c a p e t e ; î n s â

fll c inc i l ea . D e a c a s c a d e , s u p t î n d e l u n g a r e a b e t e ş u g u l u i m i e u , c e v a d i n c a p i t a l u l m i e u în c a t a s t i f î n s e m n a t , , a t u n c e a , d u p ă s t a r e a c a p i t a l u l u i şi a l a t u r i l e ce le r î n d u i t e , d i n f i r ea s a v o r s c a d e , şi a p o i eu a l t ă r î n d u i a l ă v o i u f a c e şi î m p ă r ţ a l n i ş t e .

fll ş a s e l e a . Moş i i l e m e a l e c a r e s e af lă în Ţ a r a - R o m î n e a s e ă şi B r a ş o v , d i n p r e u n ă c u ca i i c ă r o r a s o ţ i a m e a n u p o a t e p u r t a g r i j a , s ă s ă v î n z ă ş i c a p i t a l u l u i m i e u s ă s e a d a u g e ş i s ă c a z ă s u p t s t ă p î -n i r e a so ţu lu i m i e u , c ă f ră ţ i i le m e a l e nici î n t r u a c e s t e n ' a u nici o p a r t e , s ă s e ş t i e : a ) v i a c e a d in Ţ a r a - R o m î n e a s c ă m a r e e a s t e j u m ă ­t a t e a m e a , j u m ă t a t e a ş o g o r u l u i R a d u C a t a n a ; b ) v i a c e a m i c ă e a s t e t o a t ă a m e a , c ă e u o a m c u m p ă r a t ; c) g r ă d i n a d i n B r a ş o v

î n c ă e a s t e a m e a ; cai i s î n t l a p o p a N i c o l a e d in C e r n a t u , c ă r o r a n u m ă r u l e a s t e s c r i s în ca tas t i f .

fll ş a p t M e a . F i i n d c ă t o t o m u l e a s : e m u r i t o r , d i n t r e c a r e ş i eu s î n t umi l , p o f t e s c ca , cu p r i l e ju l a c e l a , c i a d v a fi v o i a D u m n e z e u l u i m i e u s ă î n ă c h e a m e , c u c u v i b a s a c i n s t e a , c a p r e u n i u b i t o r d e l e â g e , s ă m ă m u t a iub i tu l m i e u so ţ Sof i a , cu s fa tu l p i t r o p i l o r şi a j u t o r u l s ă u , a i c e a î n s e m n a ţ i , d i n s ă l a ş u l a c e s t v r e m e l n i c Ia cel veciniei, î n s ă n u eu m o d r u i m î n d r i e i , c e n u m a i d u p ă v r e d n i c i a h a r a c t e r u M m i e u . P o m e n i r e a d u p ă o b i c e a i u l B i se r i c i i m e a l e , p r e c a r e e u » d i n v i a ţ a m e a o a m p ă z i t şi dogmele» e i n e a m u l u i m i e u n e î n c e t a t p r i n s c r i s o r i şi p r i n f a p t e l e c e a l e v ă z u t e şi n e v ă z u t e c a u n o m p ă c ă t o s o a m p r o p t i t şi î n t ă r i t , ş i , p e n t r u c ă e u d a - o p a r t e s î n t m o ş t e a n d in B r a ş o v , u n d e şi p ă r i n ţ i i mie i s î n t î n t r u D o m n u l r e p o u s a ţ i , d e a l t ă p a r t e , d u p ă c u v î n t u l A p o s t o l u l u i , m ' a m făcu t p r i n l e a g e cu s o ţ u l m i e u un t r u p , p o f t e s c c a s ă a i b ă n u m a i s o ţ u l m i e u cel i ub i t S o f i a a t î t a d r a g o a s t e c î t s ă n u s ă l a p e d e a -mi f a c e şi în b i s e r i c a B r a ­ş o v u l u i în v r e m e a c e a m a i b u n ă o p o m e n i r e . I n s ă nu cu m a r e , s c ă d e r e c a p i t a l u l u i m i e u , c e n u m a i d u p ă - o r î n d u i a l ă m a i b u n ă , şi: a f a r ă d e d î n s a p e n u m e l e ei s a u al m i e u n i m e n e a a l t u i a , măcar*-şi d in r u d e l e m e a l e s a u a l e i , 'să n u î n d r ă z n e a s c ă â f a c e c h e l t u i a l ă , ş i s p r e p l ă t i r e a a c e s t e i a a o s i l i - s ă n u î n d r ă z n e a s c ă .

Al o p t i l e a . S t î n d a c e a s t a a ş a , ş i ş t i n d e u că^ s lu jba m e a n u s t ă s u p t s o c o t e a l ă , ş i e u nef i ind nici la o t a r i z d i n ţ i a (s ic) m a g i ş t r a t u r i i -for s u p t n i c iunu i c r ă e s c u l u i , g u v e r n , d u p ă î n d r e p t a r e a l e a g i l o r , las ; SCTia s t ă p î n ă b u n u ' x u l u i m i e u şi t u t o r f ice lor m e a ' e , d o a m n a şi s t ă ­p î n ă , î n s ă aşa c î t n i m e n e a n ic i din, r u d e l e m e a l e , n ic i d i n a l e e i , s ă n ' a i b ă nic i î n t r ' u n c h i p s a u în l u c r u m a i m i c a-i p o r u n c i şi la c e v a ş i a o s i ui. Şi , p e n t r u c ă şi î n : u ş i H r h t o s l i n g ă m a i c a s a a a v u t şi u n p u r t ă t o r d e g r i j e , a ş a şi e u , l u î n d p i l d ă d e a c o l o şi d in J e a g i l e ţ ă r i i , s p r ^ p a z a , p o v ă ţ u i r e ş i s p r e a p ă r a r e a ei şi a cop i i l o r m ie i î n t r u t o a t e l u c r u r i l e , l a s p r e iub i tu l m i e u ş o g o r G h e o r g h e M a r c o şi p r e du l ce l e f r a t e l e m i e u D i m i t r i e E r c o v i c i c a s ă n e fie c u r a t o r şi p ă z i t o r , cu a c e a s t ă î n z e s t r a r e şi l e g ă t u r ă c a t o t d e a u n a s ă s e si­l e a s c ă s u p t m a r e j u r ă m î n t a ş a a î n d r e p t a l ipse le l o r ş i a p ă z i d e t o a t ă a s u p r e a l a p r e a c e s t e t r e i al t r u p u l u r o d r a s l e ca n ic io r ă u t a t e p i z m o a s ă s ă n u c a z ă a s u p r a lo r ş i s ă n u le c a l c e . B u n u m u l lo r c a al s ă u sâ-1 d e f e n d e l u i a s c ă , l i p se l e l o r c u s f a t u r i b u n e s ă le î m p l i n e a s c ă , şi la a v u ţ i a l o r s ă n u s e a t i n g ă s a u s ă o î n s t r ă i n e a z ă . A s c u l t i n d d e a c e s t e cu b u n ă s e a m a v e ţ i înp l in i d a t o r i a c e a p ă r i n -

t e a s c ă ş i d e la D u m n e z e u v e ţ i p r i m i p l a t a c a cei c e c a u t ă p r e

s ă r a c i . - I

M a i p e u r m ă zic ţ i e iub i t so ţu l m i e u şi r u g î n d u - t e c u n u m e l e lu i D u m n e z e u s ă p a z e a ş t i p r e f i icele m e a l e c e l e i u b i t e , ş i d e d i a t a m e a , şi s ă fii m a i c a c e a d r e a p t ă , n u m e l e m i e u şi p r e m i n e s ă n u m ă uiţi , ci să- i c i n s t e ş t i şi î n v e a c i s ă - i p o m e n e ş t i . Ş i d o m n i i l e v o a s t r e ţ ie , i ub i t ş o g o r e , şi f r a t e l e m i e u ce l d u l c e , p u h î n d u - v ă î n a i n t e d r a ­g o s t e a j^ r f i i şi a p ă r i n ţ i l o r , v ă d a u îh p a z ă p r e a - i u b i t e l e m e a l e o d r a z l e , a ş a c a n u m a i d i n m î n i l e v o a s t r e s ă c e a r ă D u m n e z e u s e a m a p e n t r u e le , ş i T a s d r a g o s t e a ş i p o m e n i r e a m e a v o u ă .

S ' a u d a t în Sib i i , î n l u n a lui F e v r u a r i e în 12 zi le , a n u l D o m ­nulu i 1794.

Dimitrie Eustatievici

Vidi P o p p , L i e u t e n a n t , u n d d e s E r b l a s s e r s S c h w i e g e r s o h n .

comunicat de T. G. Btilat

Acte de la Matei Başarab

f Cu mila Iui Dmnzeu Io Matei Voevod şi Domn a toată Ţara-Rumănească, nepotul marelui şi prea-bunului bătrînului răposatului Bas arab Voevod, dat-am Domniea Mea această porun­că a Domnii Meale slugii Domniei meale Jipei, fet ioiul lui Lorinţ din Verneşti, ,şi cu feciorii lui cîţi Dumnezeu îi vk da, ca să fie lui moşie la Verneşti sud 'Buzău, Insă din partea unchi-său Dobromir tatăl Dobromirii a treia parte din cîmp şi din pă­dure şi din apă şi din dealul cu viile şi din siliştea satului dupretutindenea, oricît s'ar alege du preste tot hotarul. Pen­tru că această mai su* zisă moşie i-au fost dată de Dobromir fii-si Dobromiri zeastre încă din zilile Mihni-Vodg. După aceia» cînd au fost în zilele răposatului Şărban-Vodă, la leat 7118, iar jupăneasa Dobromira, mătuşa Jipei, ea singură de voia ei an fost mers înaintea lui Şărban-Vodă şi înaintea răposatului pă­rintelui Vladicăi Lucăi şi înaintea părintelui episcopului Chirii ot. Buzău şi înaintea lui Gavriil-Vodă la leat 7112, şi au mers jupăneasa Dobromira şi acum în zilele Domnii Meale la leat 7124 înaintea părintelui Efrem ce au fost episcop la Buzău, de au dat toată partea de moşie din Verneşti şi ca viile din deal, încă şi dint'ralte părţi de moşie pe unde ar avea moşii şi moş-

teniri şi ţigani să fie toate pe mina nepotu său Jipei. Pentru că le-au daţ ea de bună voea ei pentru pomeană şi pentru su­fletul ei, cu mare blestem, că alţi feciori din trupul ei n'au avut, ci le au dat ca să-i fie Jipei moşie de baştină şi ohav-nice în veaci. Iar alţi nepoţi sau alte rudenii cari ar fi nime­nea treaba şi amestec să nu aibă, cum am văzut însumi Domnia Mea cartea Iui Şărban.-Vodă şi cartea Viădicăi Lucăi şi a episcopului Chirii si cartea lui Gavriii-Vodă şi cartea părin­telui Efrem otepiscopia Buzăului ot leat 7124, făcută cu marea-furisanie şi ce mulţi boiari, şi oameni buni marturi scrişi în carte, anume: de la Brăila Badea, cupiţ şi din Bade ani Barbul iuzbaşa de roşii şi din Săpata Drago mir stol. şi din Verneşti popa Jipa şi Dragomir Sorescul şi Dragomir diaconul şi Stan­dul şi k Avram şi Iacov şi Radul Simei şi Vălcul sin Cernaţ şi delà şfînta Episcopie Anastasie ieromonah şi Onofrie şi Patru diiaconi şi din Potoceani popa Stoica şi din Buzău popa Minai. Drept acea am dat şi Domnia Mea însumi Jipei ca să-i fie moşie de baştină şi ohavnică. Şi iar să fie slugii Domniei Meale Jipei şi jupâneàsii lui Nastasii un vad de două roate de moară în apa Buzăului. însă din partea sârbească, însă din vadurile dupreste apà, de spre satul Mateeşti, şi grădinile împrejur pen­tru, că au cumpărat Jipa aceasta doaă roate de moară delà

, Şarba şi de la.,Călin şi de la Barbuca si de la Saful şi de la Badi o roată şi trei cetvărţi şi- de ia Ştefut şi de la Vasiiie monah a treia parte dintr'o roata, preţu tot drept... aspri cu zapis de vîazare, şi cil mărturii scrişi în zapis cînd aij fost curgerea anilor a 7138. Şi iar au cumpărat Jipa delà Dragomir din Zoreşti, însă din partea Creţului, o jumătate de roată de moară şi cu locul împrejur de lingă satul Mateeşti, drept 8 0 0 aspri gata cu zapis şi cu mulţi oameni aldamaşari scrişi în z a p i v i t . 7138. Şi iar au cumpărat Jipa moşie la Zoreşti de la Vlad Momolan, feciorul lui Dragomir Momolan din Zoreşti, 5 sj. de moşia din cîmp şi din pădure şi din apă şi din deal din cap până în cap dupretutindenea şi dupreste" tot hotarul din apa Buzăului păn la locul cu zalogiile drept 2 aspri gata. Iar Dragomir Momulan, tatăl lui Vlad Momolan, el încă au fost cumpărat acei sj. de moşie de la Crăiţă din Zoreşti îa zilele lui Şărban-Vodă. Şi am văzut Domnia Mea şi zapisul de vln-zare, cu mulţi oameni buni mărturii scrişi în zapis de la lt.

7139- Şi iar au comparat Jipa delà Vasilie din Zoreşti 7 pă-mînturi şt oa doi sj de moşie, însă On pămînt de cite 24 de paşi de pe moşia Sârbeasca drept 1.200 aspri. Şi iar au comparat Jipa delà Dumitra Armaşul două pogoane de vie şi ca doi sj. de moşie pe moşia Tadosiei din partea albulească drept 2 aspri gata şi de la Dobra Tunar ea sa un pogon şi jumă­tate de vie şi ca ua sj. de moşie, iarăşi de pe moşia Tiidosiei din partea albească, drept 2 aspri gata, ca zapis şi ca alda­măşari scrişi toţi în zapis, lt. 7140. Şi iar au cumpărat Jipa de la Dragomir şi de la Stoica, nepoţii Ştefului Pietrariul,'două pămînturi In cîmp, un pămînt de cîte 24 de paşi pe moşia Zorească pe partea sârbească, din partea Zori şj a Vladului, drept 90 aspri gata cu zapis âi ca mărturii scrişi .în zapis, lt. 7140. Şi iar au cumpărat Jipa de la Muşat feciorul Muşetoaei din Zoreşti doi stînj, dè moşie la Zoreşti din partea zorească* din hotar pan în hotar, de la lacul cu zalogiile pàn la matca Buzăului şi pân la Săpatul, drept 800 aspri gata cu zapis de vînzare şi cu mărturii scrişi în zapis, lt. 7140. Şi iar au cum­părat Jipa delà Gavfiil şi delà fii-său Vladul din Mateşti par­tea lor toată dupreste tot hotarul, din'capul moşiei,?de la Săpatul preste apa Buzăului păn la matca veache lîngă Verneşti, însă partea lui Gavriil sj. 22 şi cu viile. Şi iar de la Gavril 7 sj. de moşie şi cu vie din partea Neagului. din Mateşti dupreste tot hotarul, drept 20 aspri gâta. Iar Gavril el încă au fost cumpărat delà Neaoşul din Mateşti. Şi iar au cumpărat Jipa delà Radul feciorul Balii din Mateşti 7 sj. de moşie şi eu vie preste apa Buzăului din hotar păn în hotar şi cu ştirea tutui or fraţilor lui drept 12 aspri gata, cu zapis de vîneâre şi cu aldamăşari scrişi în zapis ; lt. 7140. Şi iar au cumpărat Jipa de la Neiea şi de la Vladffll şi de la Partea şi delà Radul, feciorii lui Vintilà din Zo-° reşti doi sj de moşie din partea lui Dragoş .Sterpul şi alt sj. din partea zorească, delà Muşat al Muşătoai, drept 11 aspri gata, din lacul cu zăloagele păn la Săpatul, cu vii şi cu vad de moară ce l-au fost cumpărat aceşti oameni ce s'au scris, mai sus de la Dragoş şi de là Muşat in zilele lui Şărban-Vodă pe foametea cea rea. Şi am văzut Domnia Mea zapisul de vînzare din zilele Leon-Vodă, cu mărturii şi cu aldamăşari scrişi în zapis la curgerea anilor lt. 7140. Şi iar au cumpărat. Jipa de la Bogdana, fata lui Mareş din Bistrâ, trei sj. de moşie

la Zoreşti din partea lai Dragoş cel sterp, din săpatul păn la lacul cu zalogiile drept 1 fcspri gata, ce au fost cumpăraţi de Fota şi de sorn-sa Irina de la Dragoş în zilele rai Şerban-Vodâ-Şi iar au cumpărat Jipa. de la Vladul feciorul lui Momolan 3 sj. de moşie la Zoreşti din apa Buzăului păn la lacul cu zalegile* din partea lui Crăiţa drept 1 aspri gata. Şi iar au cumpărat Jipa dela Dragomir Dancea din Zoreşti 5 sj. de moşie, însă din partea Anii fata Basobii, din apa Buzăului păn la lacul cu zalogiile drept 2 aspri gata, ce au fost cumpăraţi de Dra­gomir dela Bia, fata Basobii, în zilele lui Şărban-Vodă. Şi am văzut Domuia Mea şi zapişul de vînzare cu multe marturi scrişi şi în zapis tot pă nume, cînd au fost curgerea anilor 7141. Şi iar au cumpărat Jipa de la Gherghe- şi de la Hina şi de la Dobra, nepoţii lui Banco din Verneşti, 12. sj.- de moşie la Ver-rîeşti. însă din partea .unchiu-său Banco din cap pan în cap dupreste tot hotarul, din matca Buzăului păn la lacul cu zalo-gile, şi cp viile la deal, cît ar fi pre acei stănj. drept .ug. 24 bani gata, şi cu zapis dela mîna lor de vînzare, şi cu oameni buni marturi şi aldămăşari scrişi în zapis tot anume, la cur­gerea anilor 7142.. Şi iar să fie Jipei moşie la Zoreşti sj. 4 din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vii şi dupretutindenea orieît s'ar alege, din apa Buzăului, păn la locul cu răchitele. Pentru câ au cumpărat Jipa aceşti sj, de moşie de la Oprica, fata Vladului, însă din partea Dragolui i a tii-sau Dragomir drept.18 aspri gata. Iar Vladul el încă au fost cumpărat aceşti mai sus zişi sj. de la Dragolea şi de la fii-său Dragomir din Zoreşti de multă vreame, din zilele Mihnii Vod, ot lt. 7003, iar Jipa şi soţia }

lui Nastasia ei au fost cumpărat acum, în zilele Domnii Meale Şi am văzut Domnia Mea şi cartea Mihnii-Vodă de faţă în mîna Jipei Şi au vîndut aceşti mai sus numiţi oameni ale lor moşii şi părţi de moară şi viile ce s'au zis mai sus ei de a lor bună voe cu ştirea tuturor megiaşilor din sus şi din jos şi din prejurul loeului şi dinaintea Domnii Meale. Drept aceia am dat însumi şi Domnia Mea slugii Dom. Meale Jipei şi jupaneas. lui Nastasii ca să le fie lor moşie de baştină şi ohavnică, lor şi feciorilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor, şi de nimenea să nu şă clătească depe*zisa Domnii Meale. IaÂ^şi marturi punem Dom. Mea pe jupan Hrizea VI. Ban, i jupan Tudosie VI. Ban de la Craiova4 i jupan (lipsă în text) VI. Dvor. i jupan Grigorie

Bevista Istorică 139-

Log. i jupan Radul VI. Vist, i jupan ţ>reia TJ. Spat. i jupan Buzinca VI. CIuc. i jupan Vssilie VI. Stol. i jupan Buziaca TI. Pan. i jupan Costandin VI. Post. ispravnic Grigorie vi. Log. Şi am scris eu Lepădat log. In oraşul Bucureşti, fn luna Âp. 10, It. 7147.

Floru ierei dasc. slov. izpisat . Publicat de N. Bulat

DĂRI DE SAMĂ •

Dimitrie Dan, Mănăstirea Suceviţa, ca anexe de documente ale Suceviţei şi Schitului celui Mare, Bucureşti 1923.

In partea istorică se notează vechiul schit de la Suceviţa, care ar fi pomenit Intr'o scrisoare .bistriţeană ia 24 (nu 10} Iunie 1564 (Hurmuzaki, XIV, pp." 561—2, No. MXX-XIV). Dar aici nu e vorba de un călugăr, ci de un „prndens Zawa de Zwchawyza", deci MovileştiJor li revine tot meritul iniţial al clădirii. Menţiunea daniei lui Ioan Sturdza Hatmanul la l-iu- * Septembre 1551 e ulterioară (v. p. 65), dar, de fapt, Sturdza ocupa atunci această dregătorie. ^Nici n'aş crede că Ieremia Movilă a murit la Hadeşti^ în Dorohoiu (p. 9 nota 4). Vederea care dă întâia formă, p. 23, e de folos. Moise Movilă cel din 1534 al lui Laurian e de fapt Domnul de la 1634 (p. 36). Genea­logia tşmiliei e făcută cu cea mai mare rîvnă. De ce nume'e de familie Rareş al mamei lui Ieremia şi Simion(p. 37)? Gheorghe-de Lozna (Lozonachi), tatăl Doamnei lui Ieremia, nu e «de Le-zini» şi nu înţeleg de ce e poreclit în pecete Kataratos („blâstă-matul") (p. 39) Păr. Dan citează Arhiva genealogică pe 1913, pp. 178-80; cf. ibid., p. 231. La tetele lui Ieremia se adaugă, după „creşterea colecţiilor Academiei Romîne" pe 1906, p. 97 şi Urechiă, ed. lui Miron Costin, pp. 305, 691, 706, Gatiţa soţia lui Ştefan Brăiescu. In adevăr, contra unei păreri ale mele mai vechi, Regina trebuie să fie doamna Irina. Alexie şi Alexandru (p. 43 nota 5) sînt nume deosebite. - Cronica mănăstirii e făcută cu multă îngrijire (p..44 şi urm ). Urmează descripţia amănunţită a zestrei ei (dar nr. se dau textele slavone ale inscripţiilor). Aieiul£din 7100 are o dată care rămîne să fie întregită (pp. 49-50). Este şi un aier de la Ştefan-cel-Mare, dat Moldoviţei în 1497 (pp. 50-1; Bogdan-Vlad e ori singur nume). La icoane se culege numele pictorului Iov

din 1698 (p. 58). Interesantă e cea dăruită Ia 1587 de Ioachim Patriarhul Antiohiei (pp. 58-9). Pe un chivot menţiunea cori­gentului lui Petru Şchiopul, fiul Ştefan, Ia 9 luaie 1591 (p. 66) Şi un „văzduh" de mătasâ e de la Ştefan-cel-Mare, din 1493 <P. 73). . .

Lista egumenilor şi a moşiilor urmează. Resumatul documen­telor, urmat de unele reproduceri integrale, se dă pentru Întâia oară. Cele mai vechi sînt din 4 Ianuar 1432 şi 17 Mart 1492-

__Ici şi colo unele greşeli de lectură se îndreaptă uşor. Pomel­nicul e nou. N. I.

* Silviu Drâgomir, Fragmente din cronica sîrbească a lui

Oeorge Brancovici (din „Anuarul Iostitutului de istorie naţională" Cluj, 1924). ' -

După originalul păstrat îa Biblioteca Patriarhiei sîrbeşti din Carlovăţ. d. Silviu Dragomir dă partea privitoare la Romîni din cronica m u e a „despotului" Gaorge Brancovici (cea mică, re­dactată anume pentru Romîni, a fost scrisă de-a dreptul româ­neşte de autor; zis şi Brîacoveanul).

Innainte de această ediţie, ca traducere, a textului slavon, în care se afirmă că trupul lui Mihai Viteazul a fost astracat în Mitropolia Bâlgradului (p. 8 nota 1), se dau unele păreri cu privire la alcătuirea şi valoarea lucrării. Nu se spune însă ni­mic despre izvorul, atît de asămănător cu aşa-numita Cronică a Iui Neator, din care şi-a luat ştirile despre începuturile slave =ş\ întăiele timpuri ruseşti.

Oricare ar ti greşeala titlulai dat Mitropolitului muntean ŞtefaD, nu e îndoială că textul romanesc e autentic (v. pp. 20 şi urm.; cf. părerea contrară a editorului la p. 9). Forme ca „munteneştii Romîni" şi „Erdelia" pot veni dintr'o greşeală de copie sau, mai cartnd, din traducerea nedibace a unui text slavon, nefiind •trecută încă vremea slavonismului bisericesc. De altfel privile­giile ungureşti şi latine pentru Mitropolitul Sava, cuprinse în aceiaşi cronică, nu sufăr nicio îndoială. '

Interesantă e şi menţiunea că Sava a comandat în Muntenia „crucile de fier cu globuri da arami aurite" pentru Mitropolia

«a din Bălgrad, că ţigla a trebuit adusă de aiurea, că arseseră „cinstitele icoane cu multe alte scule bisericeşti, împreună cu •un steag al lui Mihai-Vodă, Domnul Terii Ardealului şi al amîn-

duror terilor slavo-romăneşti" (p. 89). Petrecerea lai Gheorghe la Banal Craiovei Radu Năsturel, p. 67 şi urm.

Cronica era cunoscută din traducerea germană a lui Engel

N. I. *

. . * . . * • • • '

G. Bogdan Duică, Gheorghe Lazăf"(ăm „Memoriile Academiei Romîne" secţia literară), Bacureşti, 1924.

D. Bogdan-Daică, a cărui intormaţie e totdeauna extraordi­nară, sorie peste 150 de pagini despre Lazăr şi mai ales în­jur ul lui. Asupra studiilor la gimnasiul Piariştilor din Cluj (de la 1798) se dau preţioase ştiri nouă. Tot aşa asupra profesorilor de la Viena (după d. Georgescu). Catalogul căiţilor permite con­jecturi asupra influenţei' literaturii de atunci. La trecerea in ţară se înşiră predecesorii (şi un Toanichie episcop de Strato-nichia, un unchiu al lui Dimitrie Romand, un Gheorghe Arde-leanu., tatăl lui, P. S. Aurelian, tin Alexe Popovici). Pentru pe­trecerea la Bărcăneşti era de cules ceva din.articolul mieu din Neamul Românesc de la 1919: biserica există, cu o inscripţie în stilul lui Lazăr, vorbind de Bărcan, boierul lui Mihai Viteazul. Pentru elevii şcolii, greceşti în Revista istorică pe 1917 8 s e d a catagrafia elevilor săi. La sfîrşit arăt şi aici că n'am vorbit ni-căiri de ignorarea îaptei lui Lazăr, ci a plecării lui în triste împrejurări (resumatul unei conferinţe a mele). Multe docu­mente Ia urmă. - •' * • N. J.

* * *

Preotul Al. H. Simionescu, Mănăstirea Vorona, Botoşani 1922. Lucrare clară, cu dîteva ilustraţii. Vorona despre care am

vorbit acum cîţiva ani- la 1909 în „Calendarul Neamului Roma­nesc", are o cjădire de la J 600, refăcută în veacul al XlX-lea şi avîntl, pănâ la războiu, frumoase odoare de argint recente, apoi o alta din r l793-1803 şi două achituri. Cea mai veche î n ­

demnare pe cărţi'e din 1717: vorbeşte de răscumpărarea unei Evanghelii de la Tafari în 1717. Se dau şi documente, unul de la Bogdan Orbul (traducere târzie): menţiune a unui „Dănilă. protopop Hărţega", de pe vremea lui Alexandru-cel Bun şi a nepotului său loan diaconul, altul de la Alexandru Lăpuşneanul (Huşi, 1555, 17 Maiu) către Moldoviţa. Ilie „Zmulţilă" din'1764 trebuie să fie Zmuncilă. Un act din 1793 pomeneşte la Botoşani.

pe negastorii Hagi-Ciulei şi Iosif J.do val, Aaania Vornicul ora­şului fiiod atunci mort.

N'avem la îndemîaă, lucrarea ace'uiaşi cleric despre biserica Popăuţi lîogă. Botoşani. N. I.

* * < Gh. Ghibinescu, Dorohoiul, Stadiu şi documente, Iaşi, 1924.

Prefaţa începe cu Mihai din Dorohoiu, supt Alexandru ce-Bun -şi cu Şandru, Şîndrea sau Ssnlricà de acolo. Biserica e din 1494. D. Qhbănescu se ocupă apoi de dregătorii de acolo; şol-tuzul sau voitul, vătaful, căpitanul cel mare, dregătorul, uread-nicul, vornicii (acesta în secolul al-XVIII-lea). Cu acest prilej află bine să dea şi lista, utilă, a Vornicilor Terii de-sus.

Actele încep delà 1656. De relevat „drumul Verbiei" (pp. 1, 15, 25). Serdarul Alecu Chinexul (o. 5). Postelnicul Drăghici de la hotarnica din 1834 e Manolachi istoricul (p. 23; v. şi p. 27). Gheorghe Holban, „baş-capioglanul" (o. 70, 83) mort la Con-stantinopol e pomenit şi în Stadiile şt documenteie mele, -Mai multe „mortasipii": şi a Chişinăului („Chişnovului"), p»79 şi urm. Un tîrg Stroie'ştii la 1795, p. 80. Asupra Harţei, Do­cumentele Callimachl I. N. I.

» * * •

I q r g u G. T o m a , Monumentul „StîlpuMui-Vodă" din Vamă, Ce r ­n ă u ţ i 1923. ' •

A c e a s t ă c e r c e t a r e e în l e g ă t u r ă cu r e s t a u r a r e a m o n u m e n t u l u i d i n V a m ă al t r e c e r i i lui M i h a i - V o d ă R a e o v i ţ ă în 1717, cu o a s t e p r o p r i e şi cu T ă t a r i , în A r d e a l . L a î n c e p u t , "nota a s u p r a t r e c u t u l u i l oca l i t ă ţ i i ( m e n ţ i u n e în a c t d o m n e s c la 1409). S e a r a t ă t o a t e m ă r t u r i i l e c e s p r e „s t ' . lp" . F r u m o a s e p l a n ş e î m p o d o b e s c b r o ş u r a . Ur;a-1 d ă s u p t a c o p e r i ş u l f ă c u t a c u m a . N ' a r fi b i n e s ă s e p u i e u n m e d a l i o n c u ch ipu l lui V o d ă o s t a ş i c a r e ş t i a s ă c r u ţ e p e a i să i d i n A r d e a l ? ' N. I.

C R O N I C Ă

D. Victor Mologna publică un act austriac de iertare de „pardon" sau „graţie" a desertorilor, a „fugiforilor" (germ. Flüchtlinge),

Idin anul 1797.

în Revista Arhivelor, d. N. A. Bogdan, vorbind de broşurile contra lui Mihai Sturdza, citează una necunoscută, „îniîmplările din Moldova în luna lui Martie 1748" ( i2 foi), o ediţie ca pam­flet a poesiei lui Alecsandri „Către Rornîni" (cu variante) şi traducerea ei germană („An die Romanen"), de sigur datorită lui C. Hurmuzaki, pentru Bucovina.

E b revelaţie-Dosarul de porunci al lui Ioan Sandu Sturza, ,din care se publică acte de D. C. I. Karadja. Se vede toată noua orînduire după 1821 a mecanismului administrativ: judecată zilnică şi răpăie, refacere a monumentelor distruse (mănăstirea Secu), urmărirea, cu Turci ai beşlegii, a hoţilor, dregerea fi­nanţelor, supravegherea funcţionarilor abusivi.

D. Iuliu Tuducescu dă ştiri despre "vechiul Bucureşti (biserica Foişorul e clădită, spune d-sa, de Smaranda, soţia lui Nicolae Mavrocordât, şi terminată la 1745 supt Constantin Mavrocordat; şi alte date despre biserici) şi publică un curios act dirî 1796 privitor la o comoară falşă<

D. Sever Zotta analisează datele . din „Viaţa lui Constantin-Vodă Cantemir" de fiul său Dimitrie. Cantemir, evident după rebelul tătăresc, din Bugeac la începutul secolului al XVII-lea, nu e, cum crede d-sa, un nume de botez, ci un nom de guerre, luat de soldatul de aventură care a fost Constantin (asupra schimbării de nume la Vasile fde repeţite ori am atras atenţia). Ciudat numele soţiei a patra a viitorului Domn, „Cubăe".

Păr. I. Lupaş presintă un conspect al materialelor de arhive din Ardeal, de care se ocupă apoi păr. Ştefan Meteş (se de­nunţă arderea în 1919 de soldaţi a arhivei din Alba-Iulia şi cea din 1920 a Devei). Iar D. Gh. Nicolăiasa a strîns acte cu privire lă întăia organisare a Arhivelor muntene supt ocupaţia rusească, la 1832. Ofiţerul Fonfon de Verrayon cere şi adunarea materialului istoric, prin pisanii şi tradiţia orală, prin portretele murale, ba chiar prin manuscripte, ca al „învăţăturilor" Iui Nea-goe-Vodă. Se notează la 13 Iulie 1832 calendarul, azi pierdut, al Brîncoveauului şi un manuscript complect din lucrarea cri­tică a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul: o carte scrisă româneşte: „Istoria Valahii pînă la descălicătoarea Domnilor"' ambele în acea bibliotecă de Ia Hurezi, din care au rămas nu­mai rîndurile elenice, de un înnalt stil, de-asupra unei uşi (pp. 93-4 şi 96-7). Egumenul Hrisant (nu trebuie semn de întrebare)

răspunde la 25 Iulie că a pus să copie calendarul, „fiind vre-o patru cinci trupuri/ din filadie, iar nu unul singur", iar despre manuscriptul celalt, pe care de sigur că însuşi Cantacuzino+l oa fi depus la Hurezi (despre forma complectă pană pe la 130© v., ce spun în „Istoria literaturii în sec. al XVIII-lea" iată ce spune e-gumenulcătre Mitropolit: „îmi arătă părintele proigumen chir Ioa-nichiie că această carte încă din zilele răposatului arhimandritului Dorothei să află dată Ia Preasfinţiile Voastre şi ca nu s'au mai trimis înnapoi, pentru care, în anu trecut, cînd m'am orînduit aici, la cercetarea ce am făcut hîrtiilor părintelui. Dorom ei, s'au găsit şi dooă sineturi ale .Preasfinţiilor Voastre, unul adică dă cerere şi altul că s'au primit acea carte acolo, ci aceasta să va da acum unde să cere, şi, după săvîrşire, să va luo iarăşi înnapoi, precum făgăduieşte, ca să nu să răpuie." De bună samă o cerea', dacă nu Naum Rîmniceanu care a întrebuinţat-o,. Fltf-rian Aaron, pentru Istoria. principatului, în care poate s'ar afla urme din ideile Stolnicului. Alexandru Ceanoglu Lesvodax, care Umbla cu actele Mitropoliei, avea alte preocupaţii.

D. Alex. Băleanu dă o scrisoare a lui Niforf Bălăşescu des­pre Dicţionariul Iui latin, preţioasă operă, din care spun încă odată că am văzut coli întregi între hîrtiile tatălui mieu. Bălă­şescu, care tipăria cartea la Hochmeister în Sibiiu (şi .tiparul era în adevăr occidental), cere şi sprijinul Domnului Moldovei," Grigore Ghica. Trei Domni munteni» Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu şi Ştirbei, au ajutat lucrarea. în Arhivele din Sibiiu s'ar putea, cred, găsi ceva despre această operă, poate şi .foile pe care le-am avut eu în mînă. * >

în- articolul d-lui Mototolescu despre herîie se citează falş definiţia mea: eu nu vorbesc de birsâgul unguresc, ci de birşagul documentelor romaneşti din Ardeal, unde are sensul de heriie. D e ce nu se introduc odată şi la noi obiceiuri de bnnă credinţă în discuţie?

între documente, de la dd. Ghibănescy şi Cosiăchescu, — plus unul scos din arhivele Muntelui Athos şi publicat fără autori-sarea cuvenită a organisatorului expediţiei ştiinţifice — unul al lui Ştefan-cel-Mare, din Bîrlad, 30 Iunie 1467 (pentru satul Ur-deşti; numele de Sinat pare inadmisibil), unul de la Petru Rareş, din Vasluiu, 13 .Mart 1531, pentru aceiaşi moşie (nume Barbu, Tatul, Jurj, Mara, Neaga), al treilea de la Ştefan Rareş, din

HîrJău, 6 Maiu 7060 (din greşeală în text: 7007 şi în traducere 1522), pentru sălişiea Iui Micotă nu „Micotovă") (nume: Odochia), al patrulea de la Petru Şchiopul, din laşi, 17 Novembre 1583 (nu 1584), pentru Drăgan Tarifă (nume: Nasta, Rusub, Văscan), al cincilea de la Ieremia Movilă, din Iaşi, l-iu April 1603 (nume: Gliga, Ihhat, Hilimon; e vorba de „oastea şi Leşii cari au prădat pană în Ţara Muntenească", supt Mihai Viteazul, fireşte). D. M. Stăncescu presintă o hotărnicie de la 1764 în regiunea Giurgiului. •

Cronica dă multe lucruri nouă. Păr. Mefeş, sprijinit pe o măr­turie a Iui Constantin Căpitanul (îngroparea lui Ştefăniţă Lupu), pe a Grecului Daponte şi pe însemnările Iul Ştefan Ghindă, plus o notiţă contemporană din April (?) 1661 privitoare Ia moartea lui Vasile Lupu, dovedeşte că, în ciuda tăcerii cronicelor, trupul lui Vasile a fost adus de la Constantinopol şi înmormîntat la Trei Ierarhi. D. Zotta notează că un act din 1692 face din lo­gofătul Gavrilaş Hîva „moşul" lui Moîse Movilă şi riscă ipotesa că Doamna Marghita a lui Sîmion ar fi fost fiica lui Gavrilaş, de şi un act frances face din Gavril „nepotul lui Zolkiewski". Toi d-sa presintă trei surori, moarte mici, ale lui V. Alecsandri: Profira, Smaranda şi Teodosia; Cozoni, bunicul poetului, apare ca Grec din Bucureşti; el ţinea pe Antiţa, fiica Iui Spiridon gră­măticul de la Ocna, a cărui mamă era fata lui Mihale Delariu. D. V. Zaborovschi înseamnă lipsuri î i colecţia Hurmuzaki.

N. I. *

* * în România Viitoare d. D. Munteanu-Rîmnic relevează cu

dreptate ro ul Bărcăneştei în cariera Iui Gheorghe Lazăr şi a-trage atenţia asupra faptului că Ecaterina Băfcănescu, mama copiilor Scarlat şi Raliţa, era sora unuia din eforii cari înte-meiară şcolile naţionale înnalnte de Lazăr. D. Munteanu-Rîmnic înseamnă şi icoanele, lucrate de zugravul Nicolae, pe care Elena le-a dat la 1809 schitului Ghighiu de lîngă Ploeşti. Bo­ierii Ploeştilor, singurii, sînt Bârcâneşiii.şi începuiurile tîrgului ar putea fi puse în legătură, cred, cu ro'ul, alît de important, pe care 1-a jucat, la începutul veacului al XVI-lea, pornind din casa lui de ţară, Bărcan, începătorul neamului. I.

De mare interes pentru ideia Romaniilor, generatoare ale între-gu ui ev mediu, sînt constatările şcolii istorice noi din Elvejia cu privire la începuturile confederaţiei.

Wilhelm Tell e regăsit în legendele scandinave. Amănuntele luptei cu Casa de Austria sînt o născocire modernă, cu nume cu toi. Ceia ce se constată e că „ideia comunală care în se ­colul al Xl-lea se desvoltă în oraşele italiene străbătuse ceva mai tărziu Ia ţară (deci simultan: Romanii rurale şi urbane?). Din veacul al Xll-lea, pe versanul sudic al Alpiior, comune rurale devin organisme politice independente. Acest fapt n'a

/putuf trece neobservat în ochii locuitorilor văilor de s u s 1 „(sau, mai curînd, fenomenul, cu juzi foarte vechi, e aici ca şi în Alpii italieni primordial ?). Se afirmă că motive economice, ob­ştile muntene (alpagiul) ar fi fosi la origine; eu cred: motive tradiţionale. Iar importanţa pasagiului Gotthardului pentru con­centrarea politică e absolut analog cu al pasagiului Carpatilor pentru comerţul spre Orient al Europei centrale în secolul al XlV-lea, ca factor de creaţiune al vieţii noastre politice. Lucră­rile lui Oechsli, Durrer, Hausler, K. Mayer, ar trebui cercetate pentru un paralelism istoric interesani. N. I.

* * *

„Primim aceste ştiri: 1. în apropierea satului mieu, pe zarea ce desparte comuna

Vultureni de comuna Găiceana dîn judeţul Tecuciu, este un loc căruia îi zice „Ia Ceîăţuie". Se zice că aici ar fi fost în vremea veche o cetate turcească. Adevărul nu-1 ştiu oamenii de pe aici. Are şanţ de jur împrejur şi nu-i decît o movilită pe un bot de deal, căci în acest punct zarea are o curmătură ca o trecătoare. La Răsărit de zare este pădurea Sohodor, iar la Apus cîmp arabil.

In partea opusă, adecă pe celalt boi de deal, peste curmăiură iarăşi este un fel de întăritură la fel cu cealaltă, o movilă cu şanţ de jur împrejur, ca şi cam ar fi fost făcute pentru a apăra această trecătoare.

M'am gîndit mult de cînd să fie şi ce rost au avut prin acesie înfundături. Presupun că n'au prea fost oşti străine în timpurile vechi, şi mai ales de-a curmezişul zării, intenţionînd a trece spre Sascui.

1 Gilliard, în Rzvue helge de philologie el d'histoire, HI, p. 111.

Se zice că înăuntrul aceslor movile ar fi arme vechi, suîiji, vase, etc. Cum s'ar putea afla adevărul?

2. Am fost vara treculă la Lisa, în judeţul Făgăraş, .şi auziiu vorbindu-se că pe teritoriul comunei Breaza este qetatea lui Negru-Vodă. . J. P e t r e a,

învăţător, com. Vultureni, jud. Tecuciiu"

* *

In Anthologies illustrées, les Provinces françaises, d. Louis Biéhier dă un adevărat model în frumosul său volum L' Au­vergne. Toate laturile vieţii acestei arhaice provincii, de la geologie pană Ia obiceiurile populare, sînt înfăţişate.

Relevăm, pentru interesul nostru special, nota de la pagina 80 despre şezătoare, la Veillée,

«OJin oară, după masa de sară, se ţineau lungile şezători de iarnă la lumina vechilor lămpi cu untdelemn, întreţinute cu contribuţia mai multor gospodării. Femeile ţeseau turca lor sau mişcau fusele războiului de horbotă; bărbaţii dejghiocau cânepa ori castanele, şi adesea vre-un povestitor improvisât spunea în dialectul său plin de haz vre-o legendă locală ori punea gîcitori pe care cei de faţă se siliau sâ le deslege. Ru­găciunea împreuna mîntuia mai totdeauna seara.» Afară de a-mestecul Bisericii catolice, totul e absolut ca la noi. Poetul dialectal Veimenouze a publicat la 1912 un volum frances de Dernières Veillées. ,

Tot aşa de interesantă e menţiunea obşti'or de ţerani, avînd şi sîugiie în alcătuirea lor, cu «părţi egale în proprietatea co­mună» şi, în frunte, un «monistre-, hotâiînd operaţiile comer­ciale şi chiar căsătoriile, şi o imonistresse", şi ea aleasă, pen­tru lucrul femeilor (pp. 80-1). E de pus în legătură cu străve­chile „Romanii" rurale. v

Şi în Auvergne e sistemul ¿ 1 transhumantă, şi anume se merge la munte de la 20 Maiu la 15 Octombre (p. 81); Plugul se zice „araire", din aratram, nume care pentru Romîni s'a păstrat în Balcani.

Ca superstiţii se ziçe „drac" (sau „diey") „un drăcuşor. cu forma diatano cu trup fin, care doarme ziua în pădure, supt o tufă şi scapă noaptea ca să joace mii de renghiuri cio­banilor şi plugarilor; rătăceşte pe călător, străbate în grajduri

şi destace caii, ascunde hainele păstorilor": i se întinde stra­china cu lapte, îl lasă să între în casă cînd bate crivăţul (p. 92). Şi aici se aud clopotele oraşelor înPecate (pp. 92-93), ca

.în iezerul Dorohoiului. în munţii Auvergnei-de-Sus mirele e adus de călăreţi (p. 101). L i danţ (bouiee), se chiuie (p. 102).

Jumătate din volum e ocupată de o antologie de bucăţi bine alese privitoare la această provincie. Un pasagiu din Sidonius Apollinaris (scrisoarea XC) arată pe patriciul Ecdicius luptîndu-se cu Goţii în fruntea unei armate pe care el însuşi o adunase.

l'ustraţia e deosebit de bogată. De observat, la p. 136, m o ­neda vechiului „rege" celt Bituit, urmaş el îrjsuşi şi fiu al lui Luern (—Luerios, „Vulpea" (sec. II înn. de H r . ) , moneda cu quadriga şi capul cu coif ( p . 136), a lui Vercingetorix, cu vulpea, se pare (p. 34), „regi" capabili de a arunca în jurul lor bani de aur şi de argint (Strabon, Atenei!) şi hrănind pe oricine la ospeţe zilnice. i

Lucrarea se termină cu o bibliografie, o tablă a numelor geografice şi o hartă, N. Iorga

* * *

î m p o t r i v a p ă r e r i l o r lui X e n o p o l , r e g r e t a t u l u i N. D o b r e s c u . ş i » p ă r e r i l o r m e l e , d. C. M a r i n e s c u s t u d i a z ă d in n o u „ î n f i i n ţ a r e a M i t r o p o l i i l o r în Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă ş i în M o l d o v a " ( „ A n a l e l e A-e a d e m i e i R o m î n e " p e 1924) .

D a c ă op in i i a l e m e l e s î n t a p r o b a t e p e n t r u c ă le af lă şi l a G e l z e r ş i , d u p ă m i n e , la i s t o r i c u l b u l g a r Z l a t a r s c h î , d. M a r i n e s c u n u a d m i t e că î n t r e 1351 ş i 1359 u n D o m n s ă r a c , la î n c e p u t u l u n e i d i n a s t i i , c a B a s a r a b s a u A l e x a n d r u , fiul s ă u , n u p u t e a c l ăd i în-t r ' u n t î r g u ş o r c a A r g e ş d o u ă m a r i b i s e r i c i a r t i s t i c e u n a l i n g ă a l t a , şi — a d a u g — nici N e a g o e n ' a r fi d i s t r u s u ş o r o c l ă d i r e v e c h e d e a b i a o s u t ă c inc izec i d e a n i ş i c a r e a r fi r i v a l i s a t c u s p l e n d i d a b i s e r i c ă d o m n e a s c ă . Nu p o t o p u n e d o c u m e n t e , c u m n u m i s e a d u c î n n a i n t e d o c u m e n t e ; l o g i c a l u c r u r i l o r e î n s ă p e n t r u m i n e . %

S c r i s o a r e a lui I a c h i n t M i t r o p o l i t u l d i n H u r m u z a k i , XIV, n o . vr a r a t ă o n e m u l ţ u m i r e cu „ a n u m e o a m e n i " , şi ce u r m e a z ă p a r e s ă î n s e m n e c ă M a r e l e V o e v o d n u r e c u n o a ş t e nici' e l s e rv ic i i l e ce l e - a a d u s f a ţ ă d e B i s e r i c a d in C o n s t a n t i n o p o l a c e s t p r e l a t . O p r i r e a d e V o e v o d , s u p t p r e t e x t d e l u n g i m e a d r u m u l u i ş i d e c i u m ă , nu

a r a t ă d e loc m u l ţ ă m i r e eu D o m n u l m u n t e a n . î n v o i r e a d e a s e n u m i d i c h e o f l a x u l A n t i m c a M i t r o p o l i t r e v e l e a z ă o c o n c e s i e s m u l s ă , i a r n u o h o t ă r î r e d e b u n ă v o i e . N ' a m s p u s c ă I a c h i n t vo rbeş t e i d e „ su fe r in ţ i l e . . . ş i p î r i l e c e î n d u r a s e M i t r o p o l i t u l d e la D o m n " , c u m s c r i e d. M a r i n e s c u (p . 3 , n o t a 3) , c i d e „ s u f e r i n ţ i l e s a l e ş i p î r i l e c e a î n d u r a t la D o m n " . C i t a ţ i a n u e • e x a c t ă . Mî t rop ţo l i tu i s p u n e c ă e b o l n a v şi b ă t r î n , i a r n u c ă de aceia n ' a v e n i t la C o n -s t a n t i n o p o l , ci p e n t r u c ă 1-a o p r i t Vodă, i a r după aceia s'a a d a u s ş i s l ă b i c i u n e a .

D. M a r i n e s c u c r e d e că , d a c ă I a c h i n t n u ' e r a c a p a b i l , c u m a m p r e s u p u s , s ă c o m b a t ă c a t o l i c i s m u l în O l t e n i a , P a t r i a r c h i a îl p u t e a în locu i p u r si s i m p l u . L u c r u l n u s e p u t e a p e t r e c e a ş a d e u ş o r . Ş i n u î n ţ e l e g d e c e d u b l a r e a e p i s c o p i e i e ra . „ a p r o a p e 1 i n u t i l ă " (p . 5 ) ,

T o t a ş a n u aflu n i c i u n a r g u m e n t p e n t r u p r e s u p u n e r e a d-lui M a r i n e s c u c ă Dan i i l a r fi fos t n u m i t p e n t r u A m l a ş ş i F ă g ă r a ş ş i c ă a r fi s t a t în S e v e r i n , c e t a t e a u n g u r e a s c ă a ca r i i s t ă p î n i r e d e D o m n u l m u n t e a n e r a a ş a d e n e s i g u r ă .

A c t u l c i t a t m a i s u s s p u n e n u m a i c ă P a t r i a r h u l p o a t e af la ş i d e la M i t r o p o l i t u l V id inu lu i c ă I a c h i n t e b o l n a v , d a r c î t u ş i d e p u ţ i n c ă a c e s t a a r fi î n t o v ă r ă ş i t în m i s i u n e a l a C o n s t a n t i n o p b l p e Dani i l . T o a t e d e d u c ţ i i l e t r a s e d e d. M a r i n e s c u d in a c e a s t ă a-f i r m a ţ i e n e e x i s t e n t ă c a d dec i .

A m p r o p u s s ă s e a d m i t ă c ă M i t r o p o l i a d e V id in e r a în l e g ă t u r ă c u o c u p a ţ i a t r e c ă t o a r e a lui V l a d i s l a v ş i c ă a u t o r i t a t e a e i s e în­t i n d e a , c u m e t o t d e a u n a c a ş u l p e n t r u Vlăd ic i i d e p e m a l u l d r e p t a l D u n ă r i i , ş i a s u p r a p ă r ţ i l o r s e v e r i n e n e . D. M a r i n e s c u af lă c ă e „ i m p o s i b i l " p e n t r u c ă V l a d i s l a v a v e a S e v e r i n u l . D a r m i s e p a r e c ă e pos ib i l t o c m a i d e a c e i a . E u a d m i t a c e s t s u f r a g a n al M i ­t r o p o l i t u l u i m u n t e a n p e n t r u t i m p u l cî t V id inu l a fos t r o m a n e s c (Condiţiile de politică generală în care s'au întemeiat bisericile romaneşti, p . 397) . Şi-1 p u n în l e g ă t u r ă cu c o n c e p ţ i a g e o g r a f i c ă a B a n a t u l u i v i d i n e a n c r e a t d e r e g e l e L u d o v i c . A - m i a d u c e î n n a i n t e p ă r e r i a s u p r a c ă r o r a a m r e v e n i t , î m i p a r e s t r a n i u . C ă M i t r o p o l i t u l d e V id in a r fi fos t a d m i s a f u n c ţ i o n a în ţ a r ă l a 1373 a ş admî te - jo , d a c ă r e f e r i n ţ a a r i n s p i r a m a i m u l t ă î n c r e d e r e .

Că e r a o d u ş m ă n i e î n t r e I a c h i n t ş i A n t i m , î n t r e D o m n şi I a c h i n t s e v e d e d i n ac tu l V în< v o l u m u l c i t a t a l co lec ţ i e i H u r m u -z a k i . Dani i l o d a t ă n u m i t s e î n d a t o r e ş t e f o r m a l s ă n u „ a d u c ă v r e - o s u p ă r a r e " M i t r o p o l i t u l u i p ă r î n d c ă a r v r e a să- i i e a t o a t ă

d i e c e s a , şi s ă n u „ m i ş t e c u m v a î m p o t r i v a lui p e M a r e l e - V o e v o d " . D a r el p r e v e d e / c a ş u l c î n d I a c h i n t a r fi j u d e c a t şi n ' a r m a i fi î n g ă d u i t i a r ă ş i în s c a u n . Că a c t u l s i n o d a l v o r b e ş t e d e a l t M i ­t r o p o l i t c e r u t c a a t a r e d e b o i e r i şi p o p o r ( n o . VI I ) , e a c o p e r i r e a d e f o r m ă a conf l ic tu lu i e x i s t e n t . F o r m u l a e d e al t fe l c e a î n d ă ­t i n a t ă p e n t r u a s e m e n e a c r e a ţ i u n i .

M i t r o p o l i t u l C h a r i t o n a p a r e l a 1378, n u în a c t e l e P a t r i a r h i e i , ci în a l e Z o g r a f u l u i ; în ce l e l a l t e a b i a la 1380 ( ibid , p p . 10—11) .

Nu m ă în şe l „ î n H i s t o i r e d e s R o u m a i n s " , l u c r a t ă - în p r i b e g i e Ia I a ş i , f ă r ă c ă r ţ i a d e s e a , ci î n ţ e l e g a c o l o numai ; c ă C h a r i t o n a f o s t n u m i t d u p ă I a c h i n t şi A n t i m , ce i a c e e a d e v ă r a t . D in p o t r i v ă n i m i c n u a r a t ă p e n e r e s i d e n t u l C h a r i t o n , p r o t o s la M u n t e l e S f î n t , c a e p i s c o p l a S e v e r i n : p ă r e r e a d-lui M a r i n e s c u e c e a nesp r i j i n i t ă ; p e v r e - o d o v a d ă . C h a r i t o n s e i n t i t u l e a z ă n u m a i „ a l U n g r o v l a h i e i " , b a c h i a r c a uirspitu-oc, t o c m a i c a I a c h i n t . O d a t ă c h i a r , in 1 3 7 9 C h a r i t o n t r e c e î n n a i n t e a lui A n t i m ( n o . X I I ) , d e c i î i e s u p e r i o r . D e - a r fi f o s t a l t fe l , i s ' a r fi z i s : c e l a l t a l U n g r o v l a h i e i (i 'rspoc), c a lui A n a s t a s i e .

In c e p r i v e ş t e M o l d o v a , d. M a r i n e s c u n ' a r e n ic io d o v a d ă c ă M a r a m u r e ş u l a t î r n î n d d e Ha l i c iu a v e a o a d e v ă r a t ă o r g a n i s a ţ i e i e r a r h i c ă r o m a n e a s c ă ş i n u u r m a c a M o l d o v a c o l o n i s a t ă d e M a -r a m u r ă ş e n i s ă a i b ă a t î r n a r e a i e r a r h i c ă a lui B o g d a n - V o d ă (p . 9 ) . U n i r e a c o r o a n e l o r U n g a r i e i ş i P o l o n i e i , în 1370, n u p u t e a s ă î m ­p i e d e c e p e L a ţ c o d e a p r i v i l e g ă t u r a i e r a r h i c ă a c a t o l i c i l o r să i cu P o l o n i a ca p r e f e r a b i l ă ce le i c u U n g a r i a şi s t ă r u i n ţ i l e lui L a ţ c o la R o m a e r a u e v i d e n t a n t e r i o a r e n u m i r i i în M a r t 1371 a e p i s ­c o p u l u i . D e al t fe l d. M a r i n e s c u î n s u ş i r e c u n o a ş t e că r e g e e r a C a s i m i r , „ c î n d L a ţ c o u r m ă r i a d e s f a c e r e a M o l d o v e i d e H a l i c i u " (p . 10) . C u n o s c î n d t o a t e i z v o a r e l e c i t a t e d e d. M a r i n e s c u , n u p u t e a m să c o n f u n d e p i s c o p i a o r t o d o x ă ş i c e a c a t o l i c ă d e Ha l i c iu , d a r n i m e n i n u v a a d m i t e p r e s e n ţ a e f e c t i v ă a c e l o r do i e p i s c o p i r i v a l i în a c e l a ş i o r a ş . Nu e o d e s c o p e r i n e p e n t r u m i n e n ic i n u ­m i r e a d e P a t r i a r h a t a lui A n t o n i e d e Ha l i c iu , d a r n u m i r e a lui n u s e a r a t ă p r i n n i m i c a fi c e r u t ă d e r e g e , o r i c e e x p l i c a ţ i i P a t r i a r h u l a r c ă t a s ă d e i e . Ce ia c e u r m e a z ă s e af lă şi î n s t u d i u l m i e u d e a c u m z e c e an i . D e m o n s t r a ţ i a d e az i e a c e i a ş i , ş i p e b a s a a c e ­lu i a ş i m a t e r i a l .

T o t a ş a p e n t r u î n c e r c a r e a lui T e o d o s i e în M o l d o v a şi n u m i r e a . Iui I e r e m i a . P e n t r u Iosif a m f ă c u t o b i e c ţ i a c ă , n u m i t d e la H a -

l iciu, el t r e b u i a s ă fie d e u n e p i s c o p în f u n c ţ i u n e . O b s e r v a ţ i a m e a c ă j u r ă m î n t u l lui P e t r u - V o d ă în m î n a V lăd i că i d e Ch iev a r a t ă c ă n u e r a e p i s c o p în M o l d o v a ş i n ic i la Ha l i c îu , n u p o a t e fi î n l ă t u ­r a t ă : e p i s c o p u l d e C h i e v nu e r a s u p t c î r m u i r e a lui J a g e l l o . P e n t r u o r i g i n e a lui Iosif n u e r a n e c e s a r s ă m i s e c e t e z e p ă r e r i v e c h i î n l ă t u r a t e d e m i n e î n s u m i . D a c ă el n ' a r fi fos t t i t u l a r d e C e t a t e a -A l b ă — d. M a r i n e s c u s i n g u r r e c u n o a ş t e c ă n u l - am a d m i s ca r e s i -d e n t —, c e r o s t a v e a P a t r i a r h u l s ă s p u i e în 1401 c ă „e l a f o s t t r i m e s . . . Ia M i t r o p o l i t u l Hai ie iu lu i , c a r e l u a s e v o i e s i n o d i c e a s c ă a h i r o t o n i s i e p i s c o p i în ep i scop i i l e R u s i e i ce le i m i c i , î n t r e c a r e ş i C e t a t e a A l b ă " ? P e n t r u c e S c a u n n e a t î r n ă t o r d e e l , n e e x i s t e n t c h i a r , p u t e a s f in ţ i V l ă d i c a d e Ha l i c îu p e I o s i f ? I n t e r p r e t a r e a d u b l ă a c a l i f i c a t i v u l u i deoîpSosrîay.ojroc o d a s e m d e m u l t şi n u e r a l o c s ă s e r e v i e a s u p r a e i cu o n u a n ţ ă d e c r i t i c ă . Ş i n u m ă v o i u c o n v i n g e c ă , a t u n c i c î n d A l e x a n d r u - c e l - B u n v o r b e ş t e l a 1403 d e o s i n g u r ă „ e p i s c o p i e " , a c e a s t a î n s e a m n ă c ă p u t e a u s ă fie m a i m u l t e , i a r t i t lu l d e „ a r h i e p i s c o p " s ' a d a t n u o d a t ă în i s t o r i a B i s e r i c i l o r n o a s t r e u n u i s i n g u r e p i s c o p . N . I o r g a .

* *

In A r h i v a p e n t r u ş t i i n ţ ă şi r e f o r m a s o c i a l ă , d. I o a n C. F i l i t t i t i p ă r e ş t e u n l u n g s t u d i u a s u p r a „ E v o l u ţ i e i c l a s e l o r s o c i a l e în t r e ­c u t u l P r i n c i p a t e l o r r o m î n e " .

U n e l e def ini ţ i i d e ia î n c e p u t , c a a ' m o ş i e i , n u p a r nici p r e a c l a r e , n ic i p r e a e x a c t e . S i s t e m u l î n s u ş i d e a î n c e p e p r i n def in i ţ i i în loc d e a le l ă s a s ă s e d e s f a c ă d in a n a l i s a n e p r e o c u p a t ă a d o ­c u m e n t e l o r , n u e d e l ă u d a t . E c h i v a l e n ţ a „ b o i e r i s a u s l u g i " v e ­n i n d d i n m e n ţ i u n e a „ s l u g i l o r d o m n e ş t i " c a r e s î n t în a d e v ă r b o i e r i în d o c u m e n t e n u e d e r e ţ i n u t . „ L a o r i g i n e " c n e a z u l n u e r a „ o m l i b e r " şi n ic i „ p r o p r i e t a r " (p . 73) . N u m e l e d e c n e a g h i n ă , n u c n e a z ( u n c a s , Ia G r ă d i ş t e , n u d o v e d e ş t e n i m i c ) e d e î m p r u m u t : n ' a r e a f a c e cu v e c h i i c n e z i . C o m p a r a ţ i a c u f e u d a l i t a t e a a p u s e a n ă n u s e r v e ş t e la n i m i c , cu v e c h i i G e r m a n i şi m a i p u ţ i n . In g e n e r a l s e î m b r ă ţ i ş e a z ă p r o b l e m e p r e a v a s t e d e ins t i tu ţ i i g e n e r a l e , a c ă r o r r e s o l v i r e c e r e a l t ă i n f o r m a ţ i e şi ,al tă a t e n ţ i e . O r i g i n e a f e u d a l i s m u l u i i n A p u s n u s e p o a t e e x p u n e în c î t e v a l ini i .

O b s e r v a ţ i i l e r ă z l e ţ e n u s e î n c h i a g ă în s i s t e m . Autorul) ,ş i-a c î ş -t i g a t m e r i t e r e a l e î n a l t e d o m e n i i .

R ă s c o l i r e a unu i v a s t m a t e r i a l p o a t e fi î n s ă d e f o l o s p e n t r u

c i n e a r r e l u a p r o b l e m a . N. I .

In Prietenul nostru d e la C i m p u l u n g ( l a n u a r - F e b r u a r 1924) t r a ­d u c e r e a u n u i a c t d i n T î r g o v i ş t e , 7006 (1497—8) al lui R a d u - c e l -M a r e , c a r e p o a r t ă şi t i t lul f e o d e l o r a r d e l e n e . E o d o n a ţ i e p e n t r u m ă n ă s t i r e a R î n c ă c i o v u l : e v o r b a d e „judeţul Pădureţilor", d e „ v e ­n i t u l d o m n e s c d i n g r î u şi d in o r z " , d e v i n ă r i e i u l d o m n e s c d e a c o l o , d e „ c ă ş e r l a d o m n e a s c ă " , d e ş u g u b i n e l e , t r e i la n u m ă r , p l ă t i t e d e s a t e u n d e s ' a s ă v î r ş i t un o m o r , d e c o n f i s c a r e a m o ş i i l o r u n u i u c i g a ş d e f r a t e ş i d e l u a r e a c ă t r e D o m n i e a p ă m î n t u l u i ce lu i uc i s . M a r t u r : B a n u l B a r b u , fo s tu l M a r e V o r n i c B a d e a , V o r n i c u l M a r e P î r v u , L o g o f ă t u l S t a n e h i , V i s t i e ru l T u d o r , C o m i s u l D a n c i u , P a h a r ­n icu l R a d u al lui Vin t i l ă , S t o l n i c u l D r a g o m i r , A r m a ş i i R a d u şi D r a g o m i r ( locul d e S p ă t a r e l i b e r ) . S c r i e g r ă m ă t i c u l O a n c e a .

I.

O p a g i n ă d i n i s t o r i a î n v ă ţ ă m î n t u l u i n o s t r u s e c u n d a r s e d ă în c ă r t i c i c a „ A n i v e r s a r e a d e 25 a n i a l iceulu i M î r c e a - c e l - B ă i r î n d i n C o n s t a n ţ a " .

»

D. L e c a M o r a r i u p u b l i c ă în b r o ş u r ă s t u d i u l s ă u d e s p r e un m a ­n u s c r i p t d e „ I s t o r i a T r o i i " d i n 1796. C o p i s t u l , C o n s t a n t i n P o -p o v i c i , e jutn „ c l e r i c d i n c l a su l V, a l t r i i l e " d e la C e r n ă u ţ i . Z u g r ă ­v i n d m e d i u l a r t i s t i c d e a t u n c i , a u t o r u l a m i n t e ş t e , d u p ă S t r z y g o w s k i , Die bildende Kunst des Westens (1916), p . 58, c ă u n M a c a r i e d i n G a l a ţ i l u c r a la 1788 la f r e s c e l e m ă n î s t i r i i D o e h i a r i u d e la A t h o s . L a p p . 22—3 l i s t a m a n u s c r i p t e l o r p o p u l a r e s c r i s e în a d o u a j u m ă ­t a t e a s eco lu lu i a l XVII I - l ea în B u c o v i n a .

A s ă m ă n a r e a s t i lu lu i cu a l t r a d u c e r i i lui H a r o d o t a r p u n e ş i p r o ­to t i pu l p o v e s t i r i i a c e s t e i a în seco lu l a l XVII - lea , î n t ă i a j u m ă t a t e . A r a j u n g e f o r m e c a : „nu-1 v r e a a g i u n g e * ' — nu- î a j u n g e a (p . 57) . U n s c r i i t o r d in s eco lu l al XVII I - l ea a r fi z i s „ e l i f a n t i l o r " (p . 58) t u r ­c e ş t e : fil i^ Vez i şi „ s ă t ă e d a m ă n ă " (p . 58) şi „ d u m n e z ă u l E l i ­n i l o r " (p . 59) , „ c a t a r g e " p e n t r u c o r ă b i i . F o r m e c a „ P a r i j " p e n ­t r u P a r i s a r a r ă t a î n s ă u n A r d e l e a n . I.

»

. D. I. B i a n u o b s e r v ă c ă „ m o a r a f ă c ă t o a r e d e h î r t i e " a lui M a t e i B a s a r a b e p o m e n i t ă şi în „ A n t o l o g h i o n u l " d in 1643, d a r a c o l o n u se a r a t ă u n d e f u n c ţ i o n a ; m e ş t e r i r u ş i n u s î n t d e a d m i s , ci, d e b u n ă s a m ă , e r a u S a ş i . — D. K a r a d j a d ă î n f ă ţ i ş ă r i d e o s t a ş i

r o m î n i . Cel d e l à 1575 în c a r t e a lui A b r a h a m d e B r u y n (Divrsarum g?ntium armatură equestris) e î n a d e v ă r d e m a r e i n t e r e s ( d a r leul d e p e .s«cut p u n e p e g î n d u r i ) . „ B o i e r u l " d in m a n u s c r i s u l d e la S t o c k h o l m p a r e a fi u n D o m n ( a r fi f o s t b i n e s ă s e n o t e z e şi c o l o r i l e ) . — Din „ C ă l ă t o r i a " , l a 1837—8, a „ e r n i t u l u i d e la G a u t i n g " , d. B o g d a n - D u i c ă i e a o d e s c r i e r e a C r a i o v e i ( s e î n f i e r e a z ă n e g l i g e n ţ a în o p e r e l e d e u t i l i t a t e p u b l i c ă şi l i p sa d e u m a n i t a t e : „ ţ a r ă b i n e e u v î n t a t ă d e D u m n e z e u ş i p u s t i i t ă d e o a m e n i " ) . — C o n s i ­d e r a ţ i i a s u p r a ro lu lu i O l t e n i e i l a a ş e z a r e a F a n a r i o ţ i l o r , d e d. C. V. O b e d e a n u . — O v e r s i u n e a b a l a d e i M i h a i V i t e a z u l şi D o b r i c é a n u d i n S to i e r . e ş t i . — N o t e d e s p r e p r e i s t o r i a O l t en i e i d e N . P l o p ş o r .

1. •

• « In Sbornicul d e l a B e l g r a d d. L i u b o m i r S t o i a n o v i c i t i p ă r e ş t e (Ca r -

. l ovă f 1923) o n o u ă s e r i e d e „ S t ă r i s r p s c h i z a p i s i i n a t p i s i " . O i n s c r i p ţ i e d e m ă n ă s t i r e d i n 1307 d ă lu i Ş t e f a n U r o ş t i t lu r i l e

d e c r a i u s i r b e s c ş i a l p ă r ţ i l o r d e la m a r e " ( p o m o r s c h i h ù , maritima), „ s t r ă n e p o t u l s f în tu lu i S i m i o n N e m a n i a şi g i n e r e l e î m p ă r a t u l u i g r e -g e s c ch i r A n d r o n i c P a l e o l o g " (p . 4 ) . A c t e c u p r i v i r e l a d e s p o t u l O l i v e r (pp : 7—8) . P e u n m a n u s c r i p t s e p o m e n e ş t e C a r o l T o p i a ( p p . 1 3 — 4 ; cf. p . 16). V i t o s l a v a , f a t a lui Ugldeşa , e „ s e s t r i c i n a " lu i O l iv i e r (p . 15). Balş iz i i l a 1378, p . 16. O î n s e m n a r e d in 1392 p o m e n e ş t e p e „ Ţ a r u l P a i a z i t " ( B a i e z i d ) , s u p t c a r e s c r i e d i a c o n u l N i c o l a (p . 18). A p r o a p e în a c e l a ş i m o m e n t „ Ţ a r u l . C i a l a p i a " (So l i ­m a n ) . L a 1462 i a r m e n ţ i u n e a „ Ţ a r u l u i B a i a z i t " (p . 10) . O „ s l u g ă a Ţ a r u l u i t u r c e s c I ld i r im B a i a z i t " c a m t o t a t u n c i , p . 21 . H r v o e e in ­t i t u l a t la 1404 c a „ m a r e , s l ăv i t V o e v o d a l B o s n i e i " (p . 201) . S e r e p r o d u c e i n s c r i p ţ i a d e p e E v a n g h e l i a lui N i c o d i m , p . 2 1 . L a 1435 „ î n î m p ă r ă ţ i a lui M u r a t , n e c u r a t u l I s m a e l i t e a n " , p . 27. I n t r ' o i n s c r i p ţ i e G h e o r g h e B r a n c o v i c i a p a r e c a „ î n t r u H r i s t o s D u m n e z e u b i n e - c r e d i n c i o s u l şi p r e a - î n ă l ţ a t u l d e s p o t G h e o r g h e , a u t o c r a t a l S î r b i l o r şi a m a r i n e i z e t s i " (p . 19) . L a m o a r t e a lui , r e g e l e L a -d i s l a s P o s t u m u l a p a r e c a V l a d i s l a v Alber tovLci , p . 32. „ Ţ a r u l M e h -m e d c e l e b i " la 1476, p . 33 . M o a r t e a M a r e i B r a n c o v i c i în c î m p u l d e la S e r e " , în s a t u l E z e r o (1479).

O i n s c r i p ţ i e r o m a n e a s c ă p e u n m a n u s c r i s d e l a A t h o s ( H i l a n d a r )

e a c e a s t a : „ S l a v a g o s p o d u b o g u v ă v e a e h i , a m i n u . N a p i s a s iu p r a x i i m n o -

g o g r e a ş n i i r a b u boji i M i r c i a t a h a d i a c u p o v e l e a n e m v ă d n i b i a g o c e s t i v a g o g o s p u d a r a S t e f a n V o e v o d a v ă l e a t o 6971 . ( I n t r u s l a v a D o m n u l u i D u m n e z e u în v e c i , a m i n . A s c r i s a c e s t P r a x i u m u i t - g r e ş i t u l r o b u l lui D u m n e z e u M i r c e a ca l ig ra fu l , d i a c , c u î n v ă ţ ă t u r a I u i . . . ' ( ? ) , în z i le le b i n e - c r e d i n c i o s u l u i D o m n Ş t e f a n V o e ­v o d , în a n u l 6971).

L a 1488 m e n ţ i u n e a b i ru inf i i A r a b i l o r ( A r a p i ) a s u p r a „oş t i i A-n a t o i i e i " „ î n e î m p i a C i u u r o v a " (p . 35) . Ş i a l ţ i S u l t a n i t u r c i a p a r c a Ţ a r i .

î n b i b l i o t e c a d i n P e t r o g r a d e r a o Pravilă din vremea la Ştefan cel-Mare, c u a c e a s t ă i n s c r i p ţ e :

« I z v o l i e n i e o i u o t ţ a i p o s p e a ş e n i e m u [ s n a ] i s ă v r ă ş e n i t [ m ] s v e -t a g o duhUj p o v e l e a n i e m i d e a l a n i e m v s e b i a g c c u s t i v a g o i h r i s -t o h u b i v a g o g o s p o d i n a I o a n n a Ş t e f a n a V o i v o d i , ş i n a B o g d a n a V o i [ v o ] i i , n a p i s a s e s i a c n i g a P r a v i l i a v ă i m e s v e t a g o a r h i e r e a i c i a d o t v o r ţ a N i c o ' i . I j e u I a s e h i s p i s a j e s e r u c o i u m n o g o g r e a ş -n a g o m o n a h g r a m a t i c a D a m i a n u v ă l e a t 7 0 0 3 » .

„ C a v o i a T a t ă l u i ş i a j u t o r u l F i u l u i ş i s ă v î r ş i r e a S f î n t a l a i D u h , c u î n v ă ţ ă t u r a ş i î m p ă r t ă ş i r e a a t o t b i n e c r e d i n c i o s u l u i ş i d e H r i s t o s i u b i t o r o l u i D o m n l o a n Ş t e f a n V o e v o d , fiul l a i B o g d a n V o e v o d , s ' a s"îriş a c e a s t ă c a r t e P r a v i l a i a n u m e l e s f î n t u l u i a r ­h i e r e u ş i f ă c ă t o r d e m i n u n i N i c o l a e . C a r e î n I a ş i s ' a s c r i s d e m u l t - g r e ş i t u l m o n a h g r ă m ă t i c u l D a m i a n , î n a n u l 7 0 0 3 " (p. 3 6 ) ,

S e c u n o ş t e a n u m a i d i n t r ' o s c u r t ă d e s c r i e r e a l u i C a r a t a e v O s t o i h u l s l a v o n e s c d e l a 1 5 1 0 . Aici se dă prefaţa întreagă după un exemplar tot de la Hilandar. î n t r ' u n s t i l î n f l o r i t , c e l „ î n t r u H r i s t o s D u m n e z e u b i n e c r e d i n c i o s ş i d e D u m n e z e u h r ă n i t ş i a u ­t o c r a t D o m n Io V l a d , M a r e l e V o e v o d ş i D o m n a t o a t ă ţ a r a U n g r o v l a h i e i şi a P o d u n a v i e i , fiul m a r e l u i ş i p r e a - b u n u l u i ş i m i ­l o s t i v u l u i D o m n Io V i a d Voevod",-» d e c l a r ă c ă , d i n d r s g c s t e p e n ­t r u „ s f i n t e l e b i s e r i c i " , a scris a c e a s t ă c a r t e O s m o g l a s n i c u i . C e l c a r e „ c u î n v ă ţ ă t u r a D o m n u l u i I o V l a d M a T e l e - V o e v o d * a f ă c u t l u c r a r e a e M a c a r i e , c a i e „ a i s p r ă v i t - o î n a t u l 7 0 1 8 , c r u g u l s o a ­r e l u i . . . , a l l u n i i 7, i n d i c t i o n u l 1 2 , l u n a lu i A u g u s t 2 7 " .

„ Ţ a r u l " S e l i m , „ S e l i m . b e g " , a p a r e c a d o m n a l „ Ţ a r i g r a d u l u i ş i E g i p t u l u i şi a t o a t ă ţ a r a s î i b e a s c â ş i a V e r b o z a n i e i ş i a l P o -d u n a v i e i " ( p . 4 4 ) .

D i n 7 0 5 2 , — a l t e c o o r d o n a t e c r o n o ! o g i c e s î n t a c e s t e a : c r u g u l s o a r e l u i 2 4 , a l l u n i i 3 , t e m e l i a 7, e p a c t a 2 — , e î n s e m n a r e a p a

Tetravanghelul lui Ioan Marele Vistier «dia locul anume Rîmnic», scris pentru mănăstirea Bistriţa, «de supt muntele Păpuşa»» supt egumenul Onufrie, «în z lele biue-credinciosului şi de HJstos iubitorului Domn Io Petru Voevod şi fiul său Ioan Vlad Voevod», în vremea cînd începea să domnească «în sîăvitul oraş Noul Rîm, Ţarigradul», cmarele emir Sultanul Suileman (sic)-beg*. Manuscrisul e la mănăstirea Zografului.

Un Vlad fiul lui Radu Paisie (Petru de la Argeş) nu era cu­noscut pană acum.

Se dă şi prefaţa întreagă a Praxiului din 1547, tipărit pen­tru Ilia$ (Iliaşco) Rareş (p. 52). Data e 7055 şi în cealaltă cronologie 1547, crugul soarelui 27, al lunii 7, numărul de aur 9, indicţia 7, temelia 19, epacta 5. începerea lucrului e la 18 August, slîrşitul la 18 Mart, casele ltî Dumitra ulesuhccum" (criptogramă). Cf. Bibliografia romântască, I pp. 515-6.

Dăm numai în traducere această însemnare din 1563 pe un manuscript de Ia Zograf: „Această carte, anume Sfîntul Tetra­vanghel, a cumpârat-o jupan Neagoe, Mare-Ban de Craiova, şi jupăniţa luî Anca, şi a dat-o la hramul sfîntului arhiereu şi fă­cător de minuni părintele nostru Nicolae în satul Coieni, unde a lucrat (iacoje da robotit), pentru sunetul lui şi pentru sufletul părinţilor lui şi al nepoţilor lui, Ia sfîntul hram, în zilele bine-credinciosului şi de Hristos iubitorului Domn al nostru Io Petru Voevod, fiul prea-bunului Io Mircea Voevod, în anul 7071, luna lui Ianuar 11 zile" (p. 63). .

Pe o icoană de la Hilandar din 1643 se pomeneşte „cneazul şi domnul" Matei Basarab şi soţia Elena, apoi Mitropolitul Teo-fan, Mitropolitul de Ioanopole (Inâîi) Loghin Corenici, care a «trudit» la dînsa şi boierii Stroa Marele Vistier, Udrişte al doilea logofăt, Ş-srban al doilea vistier. S'a isprăvit la 7151 sail 1643, la 15 August (crugul soareliil 11, al lunii 7, temelia 20, numărul de aur 10, epacta 7) (pp. 149-50).

La 1676 un grămătic Iancul la Belgrad (o. 187). Paul ZorchiKh se intitulează la 1682 <episcopus svidnicenşis

et piatea (sic?) Valachorum» (p. 195; şi p. 199).

D-r.a A n e t a B e l c r u g ă ţ e a n u d ă u n b u n Curs de istorie a litera­turii italiene ( B u c u r e ş t i 1923) . S e a r a t ă ce le d ' i n t ă i u u r m e d e l im-

b ă (960 ; C a p u a ; 963-4, a p o i 1135, 1158 şi 1 2 1 1 : la F e r r a r a ş i î n T o s c a n a , p l u s c î t e v a î n c e r c ă r i d e p o e s i e d i n s e c o l u l a l XH- l ea ş i a l X l I I - l e a ) . I n f o r m a ţ i a e s i g u r ă ş i r e c e n t ă ; f o r m a c l a r ă . S e p u t e a c i ta , d i n l i t e r a t u r a r o m a n e a s c ă , s t u d i u l d-lui R. O r t i z a p ă r u t , a c u m d o i a n i , în fo i l e tonu l „ N e a m u l u i R o m a n e s c " . In l o c d e „d i s c ip l i -n a n ţ i " s e z i ce o b i ş n u i t , ^ f l a g e l a n ţ i " (p^. 15) . T r a d u c e r i l e d e v e r s u r i s î n t s l a b e .

E x p u n e r e r e l a t i v l a r g ă a s u p r a î n n a i n t a ş i l o r lui D a n t e . L a , a c e s t a i a r ă ş i e r a d e î n s e m n a t , f ie ş i n u m a i p e n t r u a-1 a p r o p i a d e o s t e ­ne l i le ş i s i m p a t i i l e n o a s t r e , c e s ' a s c r i s l a h o i , î n n a i n t e ş i d u p ă c o m e m o r a ţ i e . Nu se a r a t ă m ă c a r d e c î t e o r i ş i c u m a f o s t t r a d u s în r o m â n e ş t e . Nu î n ţ e l e g c u m a c e a s t ă o p e r ă a ş a d e actuală p o a t e fi c a l i f i ca t ă c a „ u m a n ă " î n n a i n t e d e t o a t e : a u t o a r e a ' e . p r e a m u l t s t ă p î n i t ă d e m e t a f i s i c a , în c h i n u r i d e i n t e r p r e t ă r i n o u ă , a c o ­m e n t a t o r i l o r . I n f l u e n ţ a f r a n c i s c a n ă e cu t o t u l i g n o r a t ă ş i n u s e d a u ce l e m a i dulc i v e r s u r i a l e p o e t u l u i . L a P e t r a r c a v e r s u r i t r a d u s e . . . î n p r o s ă , cu „ m i c u l s ă u p a t " , e t c . O r i c e i s t o r i c c u s i m ţ c r i t i c ş i f ă r ă l e g ă t u r i cu F l o r e n ţ a v a c r e d e şi a c u m c ă în c r o n i c a lu i D i n o C a m p a g n i a v e m - a f a c e cu u n f a l s (cf. p . 107) . In s c h i m b de l i ­c i o a s a c r o n i c ă a Vi l l an i lo r m e r i t a m a i m u l t ă a t e n ţ i e : e a mu e „ m e d i o c r ă c a o p e r ă d e a r t ă " (p . 108) .

L a R e n a ş t e r e m e r i t a p o m e n i t ă m ă c a r c a r t e a r e c e n t ă a d-lui O r i t z . Şi d e s p r e o p e r a lu i M a c c h i a v e l l i a u fos t d i s cu ţ i i în l i t e r a ­t u r a n o a s t r ă şi n u î n ţ e l e g c e i n t e r e s e r a s ă fie i g n o r a t e . L a i s t o r i c i i d i n a c e s t t i m p n u p u t e a u l ips i c a r a c t e r i s ă r i l e lu i R a n k e . C î n d e loc p e n t r u m a n u a l u l lui H â u v e t t e , p u t e a fi şi p e n t r u ce s ' a l u c r a t a ic i . D e c e a r fi T a s s o u n „ g e n i u p o e t i c p l in d e nuanţe», d e f ior i , d e g e m e t e " ? C r i t i c a i t a l i a n ă a r e şi u n e l e v e r b o s i t ă ţ i c a r e n u s e p o t r i v e s c cu felul n o s t r u m a i s o b r u d e j u d e c a t ă ş i d e e x p r e s i e . In „ G e r u s a l e m m e l i b e r a t e " n u s e v e d e d e l o c c ă „ p o e t u l a fos t ca u n i n s t r u m e n t f ăcu t î n a d i n s p e n t r u d u r e r e " (p . 185) . P o e m a lui p o a t e fi p r i v i t ă şi d i n t r ' u n p u n c t d e v e d e r e c r i t i c , c ă c i e a c o b o a r ă u n i m e n s s u b i e c t c a al c r u c i a t e l o r . Ş i , i a r ă ş i , c e ide ie -ş i p o a t e f a c e c i n e v a d e v a l o a r e a lui T a s s o d u p ă v e r s u r i c a :

„ I z v o r a ş i p o t i n d u n m i c i z v o r a ş ? "

L a T a s s o n i s s p u t e a v o r b i d e i m i t a t o r u l s ă u r o m î n , B u d a i D e -l e a n u . L i t e r a t u r a i s t o r i c ă d i n ace l t i m p , e a s i n g u r ă c u a d e v ă r a t s ă n ă t o a s ă , e r a . v r edn i că d e a f i g u r a ş i a l t fe l d e c î t î n t r ' u n m e ­m e n t o b i b l i o g r a f i c . I a r ă ş i „ a r t a " n u p o a t e s a l v ă d u l c e g ă r i i l e d e

l i b r e t d e o p e r ă a l e lui M e t a s t a s i o ( p p . 27-8). G o l d o n i şi Alf ier i a u în s c h i m b p r e ţ u i r e a m e r i t a t ă .

E n e v o i e s ă m a i s p u n c ă p e n t r u s e c o l u l al X l X - l e a s ' a r c r e d e că n u s ' a s c r i s u n r î n d a i c i l a n o i ? P o a t e d i n d o r i n ţ a d e a n e e v i t a p e to ţ i , n i c i u n r î n d d e t r a d u c e r e n u a j u t ă a î n ţ e l e g e p e m a r i i r o m a n t i c i şi p e u r m a ş i i lo r . N. Iorga,

• In B r o ş u r a d-Iui M . R o s k a . (Un vechiu cimitir romanesc în

fostul sat Vărarea din jud. Bistriţa-Năsăud (Cluj 1924)) s e d a u c î t e v a m o r m i n t e , u n u l a v î n d şi o i n s c r i p ţ i e s l a v o n ă f ă r ă v a l o a r e , ( a s e c e t i : p o m e n i g f o s p o d j i d [ u ] ş e r a b a s v o i , n u „dşc i e r " ) s p e l î n g ă d e o s e b i t e o b i e c t e şi c o s t u m e p o p u l a r e i n t e r e s a n t e (fote, , s î r b e ) . S ' a u g ă s i t şi o b i e c t e . I .

* * «

In „ B u l e t i n u l S o c i e t ă ţ i i r e g a l e r o m î n e d e g e o g r a f i e " , 1922, d. K a r a d j a a n a l i s e a z ă o c ă l ă t o r i e d i n 1835 a u n u i E n g l e s a l c ă r u i n u m e se a d a u g ă Ia a le lui Q u i n şi, a l e a l t o r d r u m e ţ i în O r i e n t p e l in ia D u n ă r i i . U n p r e o t a n g l i c a n , EUio t t , v e d e la C e r n e ţ i p e i s ­p r a v n i c u l D i m i t r i e C h i n e z u , t a t ă l c u n o s c u t u l u i scri i tor; po l i t i c c r a -i o v e a n ; o m r ă u p l ă t i t ş i s ă r a c . V o r b e ş t e d e Ţ i g a n i , d e p r o d u c ţ i a e ţ r i i , d e l oca l i t ă ţ i l e d o b r o g e n e , d e h a n u l n e m ţ e s c d e la B r ă i l a , u n d e d ă i n u i a u a r c u r i l e d e t r i umf p e n t r u v i s i t a r e a o r a ş u l u i d e c ă t r e V o r o n ţ o v , g u v e r n a t o r u l B a s a r a b i e i . Ş t i r i a s u p r a c o m e r ţ u ­lui b r ă i l e a n . L a G a l a ţ i i s p r a v n i c v o r b i n d f r a n ţ u z e ş t e , c u n e v a s t a c a r e c ă l ă t o r i a în A n g l i a . Ş i a i c i . ş t i r i d e s p r e c o m e r ţ Şi p r e ţ u r i . S t r ă z i cu b u t u c i d e l e m n . 5.000 d e l o c u i t o r i . De a ic i . m e r g e l a M a c i n ş i t r e f e în B a s a r a b i a , u n d e v a m a e s t r a ş n i c ă . In s a t u l „ S ă r ă c i a " a f l ă f r u m o a s e c o v o a r e . C h i ş i n ă u l îi p a r e u n o r ă ş e l p r o s t , d a r c u 30—40.000 d e l o c u i t o r i (10.000 d e E v r e i ) . G u v e r ­n a t o r u l r u s , l e n e ş , nu-1 p r i m e ş t e .

* - ^ * *

In m e m o r i i l e lui Ar tge lo d e G u b e r n a t i s , Fibra, p a g i n e di ri-cordi ( R o m a 1900) , s e m e n ţ i o n e a z ă l e g ă t u r i l e a u t o r u l u i cu D o r a d ' I s t r i a , c a r e , la V e n e ţ i a , c o l a b o r a s e l a Revista Orientale (p . 341) . E a r e c o m a n d ă f i lo logulu i i t a l i a n p e U n g u r u l G e z a K u e n , e d i t o r u l „ C o d i c e l u i C u m a n i c " . T o t a c o l o ş i „ m a r e l e p r i e t e n " U r e c h i a . D e s p r e D o r a d ' I s t r i a v o r b e ş t e p e l a r g (p . 349 ş i u r m . ) . C ă s ă t o -

r i a eu C o i ţ o v - M a s a l s c h i a a c e s t e i G h i c u l e s e a fos t f ă r ă v o i a p ă ­r i n ţ i l o r . L a P e t e r s b u r g , v i a ţ a e i „ î n d r ă c i t ă " u i m i a . O l o v i t u r ă d a t ă d in g r e ş e a l ă , d e c i n e v a , s o ţ u l u i îl n e b u n e ş t e şi-1 f ace r i s i ­p i t o r . E l e n a G h i c a s e g ă t e ş t e d e d i v o r ţ , c î n d e e x i l a t ă p e n t r u m o t i v e po l i t i ce . S c r i e la Revue des deux mondes. La Rivista Orientale o f e r ă c e v a d e s p r e E l i a d . S c r i i t o r u l , c a r e o v e d e l a V e n e ţ i a în 1869, d u p ă ce-i c î n t a s e f r u m u s e ţ e a , o g ă s e ş t e s c u r t ă ş i e u m î n i m a r i . E a t r e c e la T u r i n ş i f a c e p e n t r u S o c i e t a t e a A r ­h e o l o g i c ă u n a r t i c o l d e s p r e s tud i i l e i n d i e n e în I t a l i a . Şi î n „ R e v u e " l a u d ă c e r c e t ă r i a le lu i d e G u b e r n a t i s . In c a s a c u m p ă r a t ă d e l a el s e m u t ă e a la F l o r e n ţ a , u n d e ţ i n e o a d e v ă r a t ă c u r t e , cu M a n t e -g a z z a şi d o m P e d r o al Bras i l i e i . A r e c a p r i e t e n i p e b a r o n e a s a d e K n o r r . El îi p u b l i c ă une l e s c r i s o r i în v o l u m u l fitincelles. Vo ia s ă m e a r g ă în I n d i a cu G u b e r n a t i s , c a r e - i d e s c h i s e s e r e v i s t e l e lui , Rivista E u r o p e a şi Revue Internationale. M o a r e c î t v a t i m p d u p ă a c e i a . I n t r e p r i e t e n i , şi E x a r c u (p . 356) . I .

*

* , *

U n a c t d in 1512 c i t a t în Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde, X L V I , p . 62, a r a t ă că A r d e a l u l s e s o c o t i a ca ' d e o s e b i t d e Ţ a r a B î r s e i .

* *

F o l o s i t o a r e n o t e d e c a m p a n i e în c a r t e a c ă p i t a n u l u i D. L o c u s -t e a n u „ S u b a r i p a m o r ţ i i " (Cluj, 1924) . L a p . 59, p r o p r i e t a r u l d e l î n g ă Go le ş t i c a r e l ă s a s e o r d i n a n u ş e d a n i m i c , n ic i p e b a n i , l a „ d e r b e d e i i ă ş t i a c a r i a u p l e c a t s ă f a c ă R o m â n i a M a r e " . L a R o m a n „ d o a m n e d in e l i t ă " c a r e s p u n c ă „ N e m ţ i i ş t i u s ă f a c ă războ iu l" ' . . . M o a r t e a o f i ţ e ru lu i G o l e s c u , p . 131—2. î.

*

L a l u c r a r e a d-lui R. C î n d s a d e s p r e C o n c o r d a t . s e a d a u g ă c e r ­c e t a r e a a t e n t ă a d-lui N. G r . P o p e s c u - P r a h o v a , Raportul dintre Stat şi B i s e r i c ă în F r a n ţ a ( B u c u r e ş t i , 1923).

» *

In c a r t e a d-lui O n i s i f o r G h i b u d e s p r e Catolicismul unguresc în T r a n s i l v a n i a şi po l i t i ca religioasă a Statului romin (Cluj 1924), la p . 154, n o t a 3, l i s ta l e s u i ţ i l o r u n g u r i d e n a ţ i a n o a s t r ă (Illi;a A n d r e a s , Vas i l e D o b r a , Ş t e f a n I m r e , G h e o r g h e Bu i tu l , M i h a i l

L e ş t i a n , A n t o n i e M u s c a , p o e t l a t i n , — d e la a c e s t a a r t r e b u i ce r ­c e t a t {.oemul d in 1744, „ F e l i c e s d u o r u m D a c i a e V o i v o d â r u m a d -v e r s u s b a r b a r o s e x p e d i t i o n e s " . S e a r a t ă m a r e l e r o l a l R o m î -n i lo r , m a i a l e s a l lui I a c o b M u r e ş a n u , l a î n t e m e i e r e a l i ceu lu i c a t o l i c d i n B r a ş o v . R o m î h i şi R o m î n c e î n o r d i n e l e r e l i g i o a s e c a ­to l i ce , p . 207. I.

* *

„ Ţ a r a - d e - j o s " (I, N o . 2) d ă o s c r i s o a r e a lui V i c t o r H u g o c ă t r e pub l i c i s t u l f r a n c e s , d e o r i g i n e r o m a n e a s c ă , G r i g o r e G ă n e s c u , c a r e s e a f l a a t u n c i , s u p t a l d o i l e a I m p e r i u , r e f u g i a t l a F r a n k -î u r t - p e - M a i n , u n d e s c o t e a f o a i a d e p r o t e s t a r e l ' E u r o p e . D e s p r e G ă n e s c u a m v o r b i t d e c u r î n d î n „ A n a l e l e A c a d e m i e i R o m î n e " .

I. * #

D. P . P . P a n a i t e s e u p u b l i c ă în î n t r e g i m e l u c r a r e a sa , d e p a c i e n t ă a n a l i s ă , cu f o a r t e m u l t e r e s u l t a t e n o i , C o n t r i b u ţ i i ia o b i o g r a ­fie a lui N. B ă l c e s c u ( B u c u r e ş t i 1924) . N u se p o a t e u n l u c r u m a i c u i u b i r e îngr i j i t . D. P a n a i t e s e u a d m i t e , ş i cu d r e p t a t e , c u r i o s u l p r o i e c t d in 1840 d e a r ă s c u l a B a s a r a b i a (p . 16 şi u r m . ) . D- sa o b ­s e r v ă c ă p l a n u l r e a p a r e în 1848 (p. 18) . L a 1840 e r a v o r b a d e a f ace M i t r o p o l i t p e C h e s a r i e d e B u z ă u l î n g ă C î m p i n e a n u D o m n (p . 20) s a u r e p u b l i c ă . P e n t r u î n t î i a o a r ă s e r e c u r g e la b i o g r a f i a lui A l e x a n d r u Cr i s t o î i , p u b l i c a t ă l a C r a i o v a în 1877. P ă c a t n u m a i c ă o c a r t e d e a t î t a m u n c ă a p a r e î n t r ' o f o r m ă t i p o g r a f i c ă în­g r o z i t o a r e ! I .

* *

N o t e d e s p r e a c t u a l e l e s t ă r i d e l u c r u r i în B a s a r a b i a în b r o ş u r a d- lu i O n i s i f o r G h i b u , C ă l ă t o r i n d p r i n B a s a r a b i a , C h i ş i n ă u 1923. A m ă r ă c i u n e a ce r e s p i r ă d in e le s ă fie e a î n t e m e i a t ă ? I .

*

* *

I n n - l e d e la 26 ş i 27 Apr i l B u k a r e s t e r D e u t s c h e T a g s s p o s t d ă r e s u m a t u l c ă l ă t o r i e i p r i n ţ a r ă , la 1837, a u n u i . u c e n i c d e e a r e -t a ş s a s . S t ă la u n c o n a ţ i o n a l î n F o c ş a n i , t r e c e la T e c u c i u , u n d e a f lă Ţ i g a n i m î n c î n d d i n t r ' u n c a l m o r t , s e a n g a j e a z ă în B î r l a d la c o n s u l u l A n d r i k o M a m a k i , c a r e f a c e ş i t r ă s u r i . Aici d ă d e c i u m a c e a m a r e , p e c a r e o d e s c r i e . L a G a l a ţ i v o i a s ă f a c ă o f a b r i c ă d e t r ă s u r i "cu u n N e a m ţ , d a r e î n ş e l a t . De a ic i m e r g e la C o n s t a n -t i n o p o l . E x p u n e r e a e t r i v i a l ă . î .

In Progresul d e Ia O r ă ş t i e s e a r a t ă a c t i v i t a t e a d e d a s c ă l a Iui I a n o ş fiul lui I a n c u G a b o r d i n T i c v a n i u l M a r e (1704—1778) .

* •

In „ G a z e t a d e D u m i n e c ă " , 1 6 ^ 7 , o s c r i s o a r e a Iui I o a n B u t e a n u ; d a t a t ă d i n A b r u d , 19 A u g u s t 1848, d e s p r e l u p t e l e R o m î n i l o r c u r e v o l u ţ i o n a r i i u n g u r i .

* « «

U n „ B ă s ă r a b u " d i n P o d o b i ţ i în s t u d i u l d-lui M . C o s t ă c h e s c u d e s ­p r e „ S a t u l G ă n e ş t i " ( e x t r a s d i n „ I o n N e c u l c e " , IV) . T o t a c o l o l a 1766, I o a n Z u g r a v u l . U n a c t al lu i Ş t e f a n - e e l - M a r e p o m e n e ş t e p e N e g r i ' ă B ă l ă r e s c u l fiul Iui V î l cea , c a r e t r ă i a s u p t A l e x a n d r u - c e l - B u n . L a 7 M a r t 1493 Ş t e f a n p o m e n e ş t e p i e r d e r e a u n u i a c t d e p r o p r i e ­t a t e „ c î n d a u v e n i t T u r c i i a s u p r a t e r i i n o a s t r e , la V a l e a A l b ă " . A p a r în s eco lu l al XVII I - l ea Ion i fă şi T o a d e r N a c u l . I .

• * *

D. G. I. B r ă t i a n u a f ă c u t f o a r t e b i n e t i p ă r i n d u - ş i l ec ţ i a d e d e s c h i d e r e Ia U n i v e r s i t a t e a d i n Iaş i ; C o n c e p ţ i u n e a a c t u a l ă a i s t o r i e i m e d i e v a l e ( B u c u r e ş t i 1924). E o e x p u n e r e a f o r m ă r i i i s ­t o r i e i m e d i e v a l e şi o a p ă r a r e c ă l d u r o a s ă , e l o c v e n t ă , a e v u l u i m e d i u d e u n t î n ă r c a r e a ce t i t m u l t şi a a v u t c u m şi u n d e c e t i . Ide i g e n e r a l e l a r g i şi j u s t e î n s u f l e ţ e s c a c e s t e p a g i n i . B i b l i o g r a ­fia, b o g a t ă şi d e ce l m a i m a r e fo los , f a c e d i n a c e a s t ă b r o ş u r ă u n a j u t o r d e l u c r u i n d i s p e n s a b i l o r i c u i . I.

#

* * In D e p a y s s m e n t s d e R o b e r t d e T r a z ( P a r i s 1923) n u l i p s e s c

î n v i n u i r i l e u n g u r e ş t i c o n t r a n o a s t r ă , c a r i a m fi p r ă d a t p î n ă l a t e l e f o a n e , d e p a t r u s p r e z e c e m i l i a r d e . „ F ă r ă i n t e r v e n ţ i a genera lu - j lui a m e r i c a n B a n d h o l z R o m î n i i a r fi f ă c u t s ă s a r ă m o n u m e n t u l S f î n t u l u i Ş t e f a n " . . . (p . 65) . I.

*

* * P ă r . G h e o r g h e L e u d ă î n A n u a r u l i s t o r i e al S e m i n a r u l u i „ M e l -P ă r . G e h o r g h e L e u d ă în A n u a r u l i s t o r i c al S e m i n a r u l u i „ M e l -

h i s e d e c e p i s c o p u l " d i n I s m a i l ( C e r n i c a 1923) i s t o r i a a c e s t e i i n ­t e r e s a n t e şco l i , u n d e a î n c e p u t c a r i e r a d e p r o f e s o r a u n u i M u s i -c e s c u .

In Bulîtiniil Societăţi Numismatice romine (XVIII , n o . 47} d. C. Mois i l s e o c u p ă d e p e c e t e a lui C o n s t a n t i n M a v r o c o r d a t a ş a c u m o d ă L i o t a r d s u p t p o r t r e t u l a c e s t u i a . S c e n a c o r b u l u i s ă g e t a t şi (

a ine lu lu i e în l e g ă t u r ă cu p o v e s t e a d a t ă î n t r ' o m i c ă e x p u n e r e i s t o r i c ă d e s p r e î n c e p u t u r i l e m u n t e n e , p e c a r e a m p u b l i c a t - o în Studii şi documente, III . I.

*

In Năzuinţa d e la C r a i o v a (II, 6—7) , d. I. B . G e o r g e s c u d e s c r i e m î n ă s t i r e a S t r e h a i a , c u b u n e r e p r o d u c e r i .

* * •

In b r o ş u r a s a O pagină a s u p r a evenimentelor de la 1854 ( B u c u ­r e ş t i 1923) d. C o n s t . T . O b e d e a n u a m i n t e ş t e c u m V a s i l e O b e d e a -n u a p r o p u s lui Ş t i r b e i - V o d ă s ă d e v i e „ r e g e al R o m â n i e i U n i t e " , o r g a n i s î n d p a r t i c i p a r e a R o m î n i l o r la răzorul C r ime i i . R e f u s î n -d u - s e d e T u r c i la Ş u m l a a l c ă t u i r e a f ă r ă a m e s t e c u l D o m n u l u i m u n ­t e a n a a c e s t u i c o r p , O b e d e a n u î n t r ă în o a s t e a o t o m a n ă cu g r a ­du l d e c ă p i t a n d e c a v a l e r i e şi c u t i t lul d e S a i d - b e i u . G r t g o r e S t u r d z a e r a g e n e r a l d e d iv i s i e , şef d e s t a t - m a j o r şi al g e n i u ­lui , P a ş ă . Al ţ i R o m î n i în a c e a s t ă a r m a t ă e r a u C r e f u l e s c u ş i G r i g o r e B e r i n d e i u , D e i v o s , L ă z u r e a n u , Z a l i c , m a i o r i V. Măl i* n e s c u , P . A s a c h i , Ni ţu M a g h e r u , C o n s t a n t i n e s c u , B î r s e s c u , P u i c ă , C. P r u n c u ( p p . 12—3) . D u p ă "memor i i l e lui O b e d e a n u s e «arata c u m el a j u n s e a fi, cu O m e r - P a ş a , c o m a n d a n t aL pieţ i i B u c u r e ş t i ­lo r . U n c h i u l s ă u R a l e t îi s c r i e d i n P a r i s l a 1854 r e c o m a n d î n d ' c a D o m n s t r ă i n p e d u c e l e d e N a s s a u (p . 19). I.

* • • #

In „ F o a i a d i e c e s a n ă ' ' d in M a r t , s e p u b l i c ă î n s e m n ă r i d e p e c â r d b i s e r i c e ş t i d e p ă r . C o r i o l a n B u r a c u . S e v e d e c ă în s e c o l u l a l XVII I - l ea l ocu i t o r i i ţ i nu tu lu i M e h a d i e i s e z i c e a u M e h e d i n ţ i ( „1771 , i a P a ş t i , M e h e d i n ţ i i d e m i i : t ă r i e f u g i r ă " ; cf. D u n ă r i n ţ i a i u r e a ) . In „ ţ a r ă " s î n t „ ţ ă r a n i " („1775 . . ; ţ ă r a m i d in ţ a r ă v e n i r ă 1 ' ) . L a 1792 s e o r d o n ă p ă r ă s i r e a v e c h i l o r să l i ş t i şi i e ş i r e a oameni le - r la „ d r u m " ; e i c e r v e c h e a s i t u a ţ i e . E c l i p s a d e l u n ă s e z ice „ p e i -r e a l u n i i " . D e mi l i ţ i a f u g o a m e n i i în „ ţ a r ă " „şi h o ţ i s e f ăcu ră* ' .

A c t e d i n 1719. a r a t ă o „ e p i s c o p i e a M e h a d i e i " , u n „ e p i s c o p u s m e h e d i e n s i s " .

In A n a l e l e D o b r o g e i , ( c a r e e s i l i tă a a p ă r e a a n u a l ) , -IV, 24, d. D. B r ă t e s c u a n a l i z e a z ă t e x t u l lui P t o l o m e u d e s p r e D a c i a ş i Moes ia^ I n t r e P r e d a c e n s i ş i P r e d e n e e e n ţ i i i z v o a r e l o r c a r o l i n g i e n e s ă n u fie v r e - o l e g ă t u r ă ? C a u c o e n s i i t r e b u i e s ă fie M u n t e n i i , „ C a u e a -s i e n i i " (cf. C a u c a l a n d u l lui A m i a n M a r c e l i n ) . N u m e l e B u r i d a -v e n s i l o r , a l B u r i l o r e d e p u s în l e g ă t u r ă cu al lui B u r e b i s t a , d a c . T o t a ş a î n t r e C o t e n s i ş i j e g i i C o t y s , C o t y s o e o l e g ă t u r ă . I n t r e A l b o c e n s i şi A l b a ş u i d e az i s ă n u fie n i m i c c o m u n ? T o t m a i m u l t i n c l i n ă m a g ă s i şi c e v a a r h a i c în n o m e n c l a t u r a n o a s t r ă g e o g r a f i c ă . _ N u m e l e în — issus, issa au c o r e s p o n d e n ţ e î n ce l e

^ „ p e l a s g i c e " a d u n a t e d e F i ck . In C a r s i d a v a , „ C a r s t u l " , „ C a r e u l " ce l t i c . A r c o b a d a r a n ' a r fi A r c o b a d a v a ş i D o c i d a v a o D a c i d a v ă ? D e c o m p a r a t ş i S i n g i d a v a cu S i n g i d u n u m , f i na l a t r a c ă şi f ina la ce l t ă . T i r i s c u m ş i T i b i s c u m n u p o t fi l o c u r i d e o s e b i t e . — O d e s c r i e r e a s c r i s o r i l o r - t r i m e s e d i n p ă r ţ i l e n o a s t r e d e C o l o m a n M i k e s î n t r e 1738~şi 1470. L a C e r n a v o d a , e l af lă „ p e j u m ă t a t e R o m î n i , p e ju­m ă t a t e B u l g a r i , i a r T u r c i p u ţ i n i " ; n e g u s t o r i i a u r e l a ţ i i cu A r d e a l u l .

D e s c r i e r e a g r ă d i n i i d o m n e ş t i d u p ă C l a u d e F l o c h e t ; a r t r e b u i s ă n i -o d e a t o t d. K a r a d j a . A c e l a ş i d ă c e v a d i n c ă l ă t o r i a d e l a 1865 a d-ne i O l y m p e A u d o u a r d (l'Orient et ses peuplades). I.

\ • •

C a r t e a d- lui V i c t o r G i r a u d d e s p r e P a s c a l ^La vie héroïque de Biaise Pascal) e d e s i g u r c e a m a i b u n ă c a r e a i eş i t cu pr i le ju l c o ­m e m o r ă r i i m a r e l u i g î n d i t o r . E o o p e r ă d e m e d i u , în c a r e s e v ă d i n f l u e n ţ e i ? c a r e l -au s c h i m b a t u n e o r i , c a a Iui d e M é r é , c a r e 1-a s m u l s m a t e m a t i c e l o r , î n c h i p cu to tu l e s e n ţ i a l . In mi j locu l e x a g e ­r ă r i l o r ş i a v î n ă t o r i i d e o r i g i n a l i t a t e , e o e x p u n e r e l i n i ş t i t ă şi p l i n ă e a î n s ă ş i d e o b l i n d a î n ţ e l e p c i u n e . I.

• *

P e n t r u în t î i a o a r ă o p e r a f i losof ică a lui C o n t a e d e l i m i t a t ă e x a c t c a v a l o a r e I n s c u r t a p r e f a ţ ă p e c a r e d. N i c o l a e P e t r e s c u o p u n e la e d i ţ i a d a t ă d e „ C a r t e a R o m a n e a s c ă " a Operelor Filosofice. N ' a i c r e d e c ă în r o m â n e ş t e , l i m b ă în c a r e o r i c e d o c t r i n ă e î n t u ­n e c a t ă d e o p r e t e n ţ i e n e n o r o c i t ă , s e p o a t e s c r i e a ş a d e c l a r a s u p r a u n u i s u b i e c t a b s t r a c t . C l a r el î n s u ş i , C o n t a m e r i t a s ă fie t r a t a t a s t f e l . D e r e l e v a t f o r m a g r e ş i t ă A n a x i m a n d e r p e n t r u A n a x i -m a n d r o s (p , 25). I.

In Daco-romania p e 1924, d. C. L a e e a î n c e a r c ă a f ixa c i n e s î n t cop i ş t i i P s a l t i r i i Ş c h e i e n e , c a r i a r fi t r e i la n u m ă r . Ide ia , e m i s ă d e d. P r o c o p o v i c i , a c o p i ş t i l o r s e c u i e neadmis ib i lă , , , d a r t o ţ a ş a şi a c e i a a c o p i s t u l u i s a s , p e c a r e d. L a c e a v r e a s ă i'-o subs t i t l u i e : nu v e d e m în c e a r fi s t a t i n t e r e s u l a c e s t u i a . G r e ş e l i l e f o n e t i c e a r t r e b u i e x p l i c a t e al t fel . N u p o a t e fi S a s , i s t o r i c e ş t e , n i c i s c r i i t o ­ru l r ă v a ş u l u i c ă t r e P e t r u Ş c h i o p u l , d i n H u r m u z a k i , IX, p p . 3 4 9 — 5 0 : n u p u t e a u fi in i ţ i a ţ i în t a i n e l e lui V o d ă , la C o n s t a n t i n o p o l , S a ş i , U n g u r i sau . . . P o l o n i . S e d ă şi o c r i t i c ă a ed i ţ i e i P s a l t i r i i d e d. C a n d r e a

P e n t r u d a t ă , o b s e r v a ţ i i l e d-lui Sex t i l P u ş c a r i u t r e b u i e d i s c u t a t e in p a r a l e l c u ale d-lui M a c u r e k , d i n Revue historique du Sud-Est leuropéen, I. I.

• * •

In Cronica numismatică şi arheologică, IV, 7—8, un a r t i c o l a l d-lui G h e o r g h e O l s z e j v s k i d e s p r e u n f r u m o s d i s c d e a r g i n t , l u c r u a r d e l e n e s c , cu v u l t u r u l C a n t a c u z i n i l o r , f lori ş i p ă s ă r i , a v î n d o in^ sc r ip f i e care-1 a r a t ă d ă r u i t la T r e i s f e t i t e l e d i n Iaş i , în 24 D e c e m b r e 1699, d e Ş e r b a n C a n t a c u z i n o M a r e l e - V o r n i c , fiul lui D r ă g h i c i , ş i d e s o ţ i a s a , A d r i a n a , c a r e e c t i t o r a m ă n ă s t i r i i B a n u d i n B u z ă u . L e ­g ă t u r i l e cu M o l d o v a a l e t u t u r o r C a n t a c u z i n i l o r e r a u f o a r t e d e s e p e a t u n c i . I.

* ••

* . *

P e la 1913 s ' a t i p ă r i t la P a r i s o c u r i o a s ă c a r t e , Pensées et sou­venirs de l'ex-Sultan flbdul-Hamid, d e A l i - V a h b i - b e i u . S î n t lu­c r u r i a u z i t e d e in t imi i lui . V o r b i n d d e R o m ă n i a , l a 1903, el s e t e m e d e o a l i a n ţ ă cu R u s i a , c a r e a ţ î ţ ă „ p a n - r o m î n i s m u l " , şi ţ i n e d e r ă u p e U n g u r i că m a g h i a r i s e a z ă . R e c o m a n d ă A u s t r i e c i l o r s ă c o n s i d e r e c a d e b u ş e u a l c o m e r ţ u l u i l o r C o n s t a n ţ a , ş i n u S a l o n i c u l ( pp . 140-2) . El s e m n a l a că „ B u l g a r i i u r ă s c p e R o m î n i " , c a ş i p e Grec i (p . 149).

I.

In Land. Reform in Czehoslovakia ( L o n d r a [1923]), d*na L u c y E l i s a b e t h T e x t o r , o A m e r i c a n ă , d ă to t ce t r e b u i e p e n t r u a în ­ţ e l e g e şi l e g i s l a ţ i a c e h o s l o v a c ă a s u p r a p ă m î n t u l u i şi p i e d e c i l e p o -l i l ice p e c a r e l e -a î n t î m p i n a t .

D a t e p r e c i s e d e s p r e p a r t i c i p a r e a R o m î n i l o r la l u a r e a P l e v n e t în 1877, la Dick d e L o n l a y , A travers la Bulgarie, P a r i s , 1885, p . 137 şi u r m .

• • In c a r t e a lui E r n e s t D a u d e t , La F r a n c e et l'Allemagne après le

congrès de B e r in. La mission du comte de Saint-Valîier (décembre 1877—décembre 1881), P a n s 1918, p . 177 ş i u r m . , e v o r b a d e a t i ­t u d i n e a G u v e r n u l u i f r a n c e s f a ţ ă ' d e R o m â n i a în c h e s t i a e v r e i a s c ă . R e c u n o a ş t e r e a i n d e p e n d e n ţ e i * r o m a n e ş t i d e F r a n ţ a , s p u n e d e F r e y -c ine t , n u p u t e a z ă b o v i f ă r ă r i scu l „ d ' a m e n e r à s e m é p r e n d r e s u r n o s d i s p o s i t i o n s v é r i t a b l e s une nation qui nous a toujours inspiré la sympathie la plus sincère". I.

•

Nu se p o t d e a j u n s r e c o m a n d a , şi n u n u m a i s t u d e n ţ i l o r , c e l e d o u ă v o l u m e în c a r e d d . G. G u é n i n ş i J . N o u a i l l a c a u a d u n a t p e n t r u t o a t e e p o c e l e i s t o r i e i u n i v e r s a l e d e l a 1715 î n n a i n t e m ă r t u r i i d e c o n t e m p o r a n i f r a n c e s i (L'hist'oire d'après les témoignages

des contemporains, L'ancien régime et la révolution, I, 1715—1800;

If, 1800—1830, P a r i s , P i o n ) .

4

* •

In c o r e s p o n d e n ţ a d i p l o m a t i c ă e n g l e s ă t i p ă r i t ă în Spomenicul s î r -b e s c (LIV, 4 6 ; a n . 1922) d e d. C e d a Mi j a tov i c i , g ă s i m la 1804 r a p o r t u l d in B u c u r e ş t i a l c o n s u l u l u i S u m m e r e r d e s p r e i n t r i g i l e a g e n ţ i l o r r u ş i , L a ş c a r o v şi F a z z a r i . A c e s t a d i n u r m ă v i n e la n o i în A u g u s t ş i a r e î n t r e v e d e r i cu V o d ă - I p s i l a n t i , c ă r u i a i -ar fi a d u s o s c r i s o a r e . A r fi p r e g ă t i t p e n t r u un c o n s u l a t la Vid in , R u s c i u c , S i l i s t r a , e t c . In D e c e m b r e s e v o r b e ş t e d e Be l l eva l , c a r e , î n n a i n t e d e a fi l u a t la Iaş i , s t a Ia C o n s t a n t i n o p o l , v i s î n d u - s e „ p r i m - m i n i s -t r u " al „ g e n e r a l u l u i Dev i t z , c a r e t r e b u i a s ă fie v i c e - r e g e al M u n -t e n e g r u l u i " ( S u m m e r e r , 5 D e c e m b r e ; p . 45) .

I n t e r v e n ţ i a D o m n u l u i a d u c e t r i m e t e r e a , î n M a i u 1805, a u n e i soli i d e c inci , cu un p r o t o p o p în f r u n t e la B u c u r e ş t i , cu m e m o r i u c ă t r e P o a r t ă ^ p . 45) . Soli i a u r a p o r t u r i c u c o n s u l u l r u s : e vorba de î n c ă u n p r i n c i p a t ; S î rb i i , v r e a u u n i n d i g e n , P o a r t a u n G r e c (p . 46) . Şi in 1806 sa c e r e a p r i n c i p a t u l (p . 49) . In A u g u s t d in a-c e s t a n S é b a s t i a n i a p a r e la B u c u r e ş t i şi s f ă t u i e ş t e p e b o i e r i s ă r ă m î i e c r e d i n c i o ş i P o r ţ i i ; M i t r o p o l i t u l u i DOsoftei , l ă u d î n d u - i c u l t u r a

şi t a l e n t u l , îi r e c o m a n d ă s ă n u u r m e z e p e al M u n t e n e g r u l u i , r e b e l , c a r e a s t î r n i t m î n i a lui N a p o l e o n (p . 56 ) .

L a 26 I a n u a r 1808, d in M a i t a , S u m m e r e r v o r b e ş t e d e so l i a lui C a r a g h e o r g h e ( t r e i e m i s a r i ) la M i c h e l s o n , p e n t r u b a n i şi a r m e (ban i i " s e ^ e r c o n s u l u l u i , c a şi 2.000 d e s ăb i i şi t o t a t î t e a p i s t o a l e şi p u ş t i ; el r e t u s ă ) , (p . 66) . O s c r i s o a r e a lui S u m m e r e r c ă t r e şeful s î r b , d in S ib i iu , 26 Iun ie 1807, p p . 66—7, îi c e r e a o p r i p e g e n e r a l u l G a r d a n n e c a r e m e r g e în P e n s i a , c o n t r a R u ş i l o r . T o t e l s c r i e la 10 N o v e m b r e , d in B u c u r e ş t i , c ă P r o z o r o v s c h i a p l e c a t în z iua d e 4 la C r a i o v a s ă s e î n ţ e l e a g ă cu C a r a g h e o r g h e (p. 67). L a 1.1 D e c e m b r e v e s t e c ă a c e l a ş i a p l e c a t la I a ş i (p . 68). î n c ă d i n 1805, M a ' u , e v o r b a d e S p ă t a r u l V a s i l a c h i , t r i m e s d in M o l d o v a , d e V o d ă - M o r u z i , la S î r b i (p . 74) . N. I.

*

In Cugetul romanesc p e 1923, d. I. C. F i l i t t i r e v i n e a s u p r a a l ­

c ă t u i r i i R e g u l a m e n t u l u i O r g a n i c .

* *

In Bnlelinul societăţii numismatice romîne (XVIII , No : 98), d. d r . S e v e r e a n u a r i r m ă d i n n o u c ă p e m o n e d e l e lui R a d u - V o d ă e î n s u ş i p o r t r e t u l 1 lui f ă r ă coif, şi s e m n a l e a z ă no i f o r m e a l e m o n e d e l o r lui D a b i j a - V o d ă şi lui M i h n e a R a d u : e v o r b a d e a l t e fe lur i d e „ ş a l ă i " s u e d e s i ş i c h i a r d e n o u ă s p r e z e c e t i p u r i n e c u n o s c u t e d i n b a n u l cu ch ipu l D o m n u l u i m o l d o v e n e s c , c ă l a r e , c u . m a n t i a p e u m e r i . D. S e v e r e a n u , a f l înd b a n i m u n t e n i la S u c e a v a , s e î n t r e a b ă d a c ă n u s e b ă t e a u a c o l o . — D . C. Mois i l r e p r o d u c e p r o i e c t u l m o n e d e i lui C u z a - V o d ă , d e c a r e n e o c u p a s e m în n - r u l p r e c e d e n t al „ B u l e t i n u l u i " : t i p u r i l e s î n t în a d e v ă r f r u m o a s e . . — D. N. D r ă -g a n u a r e o n o t ă d e s p r e m o n e d a a r d e l e a n ă h o r g o ş u l . — D. S t ă n e s c u v o r b e ş t e d e s p r e c e r e r e a d e B a n c ă N a ţ i o n a l ă f ă c u t ă la 1832 Iui C h i s e l e v d e A d u n a r e a m u n t e a n ă ; i d e i a e r e l u a t ă d e C. B ă l c e s c u la 1845, şi r e v o l u ţ i o n a r i i d in 1848 p r o m i t r e a l i s a r e a ei . E l i a d o s u s ţ i n e în 1861 şi 1866. L a 18S6 încă o f i r m ă a u s t r i a c ă d o b î n d i a — C a z a f i ind D o m n — p r i v i l e g i u l d e „ B a n c ă a R o m â n i e i " , Ideia u n u i î m p r u m u t i n t e r n , g a r a n t a t cu d o m e n i i l e Bră i l e i , G iu r ­g iu lu i şi T u r n u l u i , fu r ă s p i n s ă d u p ă o e u v î n t a r e a Iui S t r a t .

. ' . *•. N. L 1 R^Cvăm că e fără barbă. Domnul a murit însă tînăj. Mortul din Argeş

era însă bărbos.

P r i m i m :

„ C e t a t e a A l b ă , 25 M a r t , 1924

S t i m a t e D o m n u l e p r o f e s o r , <

A l ă t u r a t v ă t r i m e t c inc i c ă r ţ i , d e p r e o t u l V. C iach i r , şi u n d o ­c u m e n t . P r i m u l v o l u m i n t i t u l a t : „ R u s e s c ş i m o l d o v e n e s c c u v î n t e l -n i c " , C h i ş i n ă u 1909, ed i ţ i a p a r o h i a l ă , v ă r o g , d u p ă oe-1 v e ţ i c e t i şi u t i i i sa , a-1 d o n a A c a d e m i e i R o m î n e , în caşul , c i n d nu-1 a r e .

P e l î n g ă i m p o r t a n ţ a lui f i lo logică , d e o a r e c e a u t o r u l s ' a silit a î n t r e b u i n ţ a c u v i n t e şi e x p r e s i u n i p u r m o l d o v e n e ş t i , a c e s t v o l u m a r e ş i o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă în c h e s t i u n e a d e m a r e a c t u a l i t a t e a B a s a r a b i e i ; In p r e f a ţ a a c e s t u i d i c ţ i o n a r , t i p ă r i t în e d i ţ i u n e a of i -

' c i a lă şi în a n u l 1909, dec i în u l t i m e l e v r e m u r i a l e stăipiriirii r u s e ş t i , a u t o r u l f a c e m ă r t u r i s i r i şi r e c u n o a ş t e r i d e o p r e c i s i u n e u i m i t o a r e . T r a d u c t e x t u a l d i n a c e a s t ă p r e f a ţ ă u r m ă t o a r e l e d o u ă f r a s e :

„ T i m p d e d o u ă z e c i ş i ' c i n c i d e a n i s t î n d a p r o a p e d e a c t i v i t a t e a ş c o l a r ă , ca p r o f e s o r , c a p r e ş e d i n t e - a l s e c ţ i u n i i j u d e ţ e n e d i n Chi ­ş i n ă u a Cons i l iu lu i ş c o l a r e p a r h i a l ş i c a fos t m e m b r u al C o n ­sil iului ş c o l a r a l M i n i s t e r u l u i da I n s t r u c ţ i e p u b l i c ă , e u în f i e c a r e d in a c e ş t i d o u ă z e c i şi c inc i d e a n i a m v i s i t a t şco l i le j u d e ţ u l u i C h i ş i n ă u , u n d e î n v a ţ ă exclusiv M o l d o v e n i , şi n u o s i n g u r ă d a t ă a m o b s e r v a t cî t d e g r e u e s t e s ă exp l i c i e l ev i l o r une l e s a u a l t e l e d in c u v i n t e , une l e s a u a l t e l e d i n n o ţ i u n i n u m a i p e n t r u m o t i v u l c ă p r o f e s o r i i n u p o t s ă f a c ă t r a d u c e r e a c o m p l e t ă a u n u i s a u a l t u i c u v î n t d in l i m b a r u s ă în c e a m o l d o v e n e a s c ă d in c a u s a l ipse i î n , şcol i a unu i d i c ţ i o n a r r u s o - m o l d o v e n e s c . . .

„ N e c e s i t a t e a u n u i d i e ţ i o n a r r u s o - m o l d o v e n e s c se s i m t e şi d e o a m e n i i r u ş i c a r i l o c u i e s c î n s a t e l e şi c ă t u n e l e b a s a r a b i e i , d e o a r e c e u n d i c ţ i o n a r r u s o - m o l d o v e n e s c l i -ar î n l e sn i c o n v e r s a ţ i i l e c u M o l d o v e n i i şi l i -a r d a p o s i b i l i t a t e a s ă î n v e ţ e m a i u ş o r l i m b a m o l d o v e n e a s c ă . "

O r i c e c o m e n t a r i i la a c e s t e m ă r t u r i s i r i i z b i t o a r e , d in p a r t e a u n e i p e r s o a n e c o m p e t e n t e şi of ic ia le , s î n t d e p r i s o s .

Ce le l a l t e p a t r u v o l u m e , J u c r ă r i t o t a l e p r e o t u l u i C iach i r , şi a-n u m e : 1) Noul T e s t a m e n t ; 2) P o v e ş t i d in Nou l T e s t a m e n t ; 3) V e ­ch iu l T e s t a m e n t , şi 4) L i t u r g h i a G ă g ă u ţ i l o r , m a i t o a t e t i p ă r i t e p e d o u ă c o l o a n e , u n a în l i m b a r u s ă , a l t a în l i m b a g ă g ă u ţ ă cu l i t e r e r u s e ş t i , d u p ă s p u s e l e d-lnl Gr . A v a k i a n , a u o m a r e i m p o r t a n ţ ă f i lo log ică , î n t r u ci t l i m b a g ă g ă u ţ ă as te c e a m a i c u r a t ă l i m b ă t u r c ă , p ă s t r a t ă în v e c h i u l v iu g r a i u . N a t u r a l că a c e s t e l u c r ă r i , c o n s t i t u i n d s i n g u r e l e s c r i e r i c u n o s c u t e în l i m b a g ă g ă u ţ ă , au i m p o r t a n ţ ă c u

Revistă Istorica 167

a t î t m a i m a r e , c u ci t G ă g ă u z i , a s t ă z i , n u s e g ă s e s c d e c î t în D o -b r b g e a , B a s a r a b i a şi p e m a l u l M ă r i i d e A z o v .

D a c ă dv . , c ă b ib l iog ra f , g ă s i ţ i c ă î n t r ' a d e v ă r a c e s t e l u c r ă r i a u i m p o r t a n ţ ă p e n t r u i n s t i ţ u ţ i u n i l e d i n ţ a r ă s a u s t r ă i n ă t a t e , v ă in for ­m e z c ă a c e s t e l u c r ă r i s e m a i p o t g ă s i l a b ă t r î n u l p r e o t V. C i a c h i r , g ă g ă u ţ d e o r i g i n e , c a r e m a i t r ă i e ş t e în C h i ş i n ă u , S t r . A r m e n e a s c ă .

P e n t r u m i n e î n s ă a c e s t e c ă r ţ i a u a l t ă i m p o r t a n ţ ă , ş i a n u m e c ă e l e s u b l i n i a z ă ce le a r ă t a t e d e m i n e în a r t i c o i u j ' „ R u s i f i c a r e a T u r ­c i lor în B a s a r a b i a " , p u b l i c a t î n „ U n i v e r s u l " d i n 12 F e b p u a r 1924, a r t i c o l în c a r e a r ă t a m că 10.000 d e T u r e i - G ă g ă u ţ i , c a r î n u a u fos t r u s i f i c a ţ i s u p t s ţ ă p î n i r e a r u s e a s c ă , s e r u s t i f i c ă a s t ă z i s u p t o b l ă ­d u i r e a r o m a n e a s c ă din* c a u s a i n c o n ş t i e n ţ i i şi n e p ă s ă r i i a u t o r i t ă ; ţ i lo r n o a s t r e .

D o c u m e n t u l a l ă t u r a t e s t e unu l d i n ce l e a t î t d e s t u p i d v î n d u ţ e cu c h i l o g r a m u l d i n a r h i v a fo s t e i v ă m i r u s e d i n O v i d i o p o l ş i p e u r m ă C e t a t e a - A l b ă ( n u ş t iu d a c ă Vă e s t e c u n o s c u t ă p r ă p ă d i r e a p r e ţ i o a ­s e l o r v e c h i a r h i v e d i n C e t a t e a - A l b ă ş i a c t i v i t a t e a d-lui Gr . A v a k i a n p e n t r u s a l v a r e a v l o r ) ş i p e . c a r e d o c u m e n t v ă r o g a-1 t r a n s m i t e A c a d e m i e i R o m î n e .

A c e s t d o c u m e n t e s t e m e m o r i u l s t a t - p e r s o n a l ai. ş t a b - c ă p i t a n u t u i N i c o l a e P a v e l V i z i r e a n u , in e t a t e d e t r e i z e c i ş i p a t r u d e a n i , fiu al

J u i P a v e l V i z i r e a n u , n o b i l c i n c o m u n a Viz i r en i , jud . T i r a s p o l , g u b e r n i a C h e r s o m i l u i , c a r e a v e a t r e i z e c i ş i ş a s e suŞete b ă r b a ţ i r o b i . Din a c e s t m e m o r i u s t a t - p e r s o n a l a î l ă m c ă fiul b o i e r u l u i m o l d o v a n d e d i n c o l o d e N i s t r u , i n t r a t în a r m a t ă l a 1801, c a sub-p lu ' ton ie r , l u p t ă p e n t r u g l o r i a ţ a r i s m u l u i î n c o n t i n u u , l u î n d p a r t e , d e ş i t î n ă r , l a l u p t e l e ş i a s e d i i l e d e l a P a l a n c a , Ţ i g h i n a , B r ă i l a , R u s c i u c , T u r t u c a i a , . T u -c i cov ş i a l t e l e . In 1812, N o v e m b r e , e s t e n u m i t , p r i n i n t e r v e n ţ i a Cons i l i e ru lu i d e S t a t , c a p o l i ţ a i u l a c e t a t e a , Chil iei şi p e u r m ă în a c e i a ş i c a l i t a t e la H o t i n , I s m a i l T u d i c o v ş i î n s f î rş i t a j u t o r a l v a ­m e ş u l u i la C e t a t e a - A l b ă , în 1821 . A fos t c ă s ă t o r i t cu f ica l o c o t e ­n e n t u l u i C i c i a g o v ( p r o b a b i l a m i r a l u l de m a i t î r z iu Cic iagOv, c o ­m a n d a n t u l f lo te i M ă r i i N e g r e ) .

A m ă n u n t e l e , a c e s t u i d o c u m e n t p o t da. c o m e n t a t a i la c u n o a ş t e r e a vie ţ i i R p m î n i l o r în s lu jba R u ş i l o r .

Anton Georgescu

. A d v o c a t , C e t a t e a - A l b ă ,

S t r . D a c i a , 19.

' Cîteva'idei expuse limpede în discursul de la Academia Romînă al d-lui Nistor, despre-Cantemir (seria III, tomul II, No. 3). Se răspingî ideia „trădări" tînărului Domn în 1711. Soţia a doua a lui Cantemir era o princesă Galiţin, nu Trubeţcoi (p. 23).

D. Şt. Berechet traduce lucrarea lui Casso despre Petru Manega (Petru Manega, ua codificator uitat al Basarabiei, Bucureşti 1923). Juristul basarabean era fiul hii Vasile Manega din Arta, probabil Romîn. Casso-i ştia legăturile cu Capodistria.

In Erdélyi irodalmi Szemle din Cluj, LVI, 2, dd. Bitay, Sever Pop, Şle.'an Borbély informează despre - bibliografia istorică ro­manească.

* *

In Şezătoarea, XXXI, 11—2, d. A. Gorovei relevă „rochia mol­dovenească" pe care, după Waliszevski (Le roman d*nne impé­ratrice, Catherine II da Russie), o purta obişnuit Ecatsrina a 11-a; „une robe ouverte et flottante dite à te moldave, avec les doubles manches; celle de dessous en étoffe légère, plissées jusqu'au poi­gnet, et celles de dessus fort longues, en étoffe pareffle à la jupe et relevées au bas du dos". Haina jupînesefor romînce dei pe la 1780. Din Souvenirs d* la comtesse Goiovin* publicate de acelaşi, tot în 1910, d. Gorovei culege apoi menţiunea petrecerii date de Potemchin, la 1790, pentru luarea Ismailului, în „sala mofdove-nească" a Palatului Taurtdei, numită aşa pentru stupit dè cerdac, îndoiţi, cari o încunjurau, poate şi pentru „cele două portice drn mijloc".

• • •

D. Adolf Schullerus tratează într'o lucrare întinsă, din care avem partea întăia (Sibiiu 1923) despre, reforma luterană în Ardeal (Luthers Sprache in Siebenbürgen, Forschungen zor siefeen-bßräischen Geistes — und Sprachgeschlichte im Zeltalter der He-formation).