Revista Ecologica 2015 draft - fsnitti.ro · Revista Ecologica nr. 7‐8 septembrie 2014 –...

RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015

ECOlogica

Revistă de ecologie – geografie Revistă bianuală

Revistă școlară editată de colectivele de elevi și de profesori de la Colegiul Național Bănățean Timișoara și de la Colegiul Economic F.S. Nitti Timișoara

Numărul 7 - 8 septembrie 2014 – aprilie 2015

ISSN 2247 – 1154 ISSN-L = 2247 – 1154



ECOlogica

Revistă de ecologie – geografie Revistă bianuală

Revistă școlară editată de colectivele de elevi și de profesori de la Colegiul Național Bănățean Timișoara și de la Colegiul Economic F.S. Nitti Timișoara

Numărul 7 - 8 septembrie 2014 – aprilie 2015

ISSN 2247 – 1154 ISSN-L = 2247 – 1154


Coordonatorul revistei: profesor Dana Felicia Ghelbere

COLECTIVUL DE REDACȚIE

Redactor șef: Barbu Andrada, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean

Redactor șef adjunct: Iulia Preda, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean

Secretar de redacție: Ioana Valea, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean

Adelina Fometescu, clasa a XIa B, Colegiul Economic F.S. Nitti

Redactori: Sanella Scholl, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean

Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean

Larisa Gavra, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean

Cristina Lele, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean

Raul Moroșanu, clasa a XIa B, Colegiul Economic F.S. Nitti

Bianca Ghelbere, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean

Au colaborat:

Prof. Carmen Jurcău, Colegiul Național Bănățean

Prof. dr. Aura Dudaș, Colegiul Economic F.S. Nitti

Prof. Desanca Bugarschi, Colegiul Economic F.S. Nitti

Prof. Milivoi Bugarschi, Colegiul Economic F.S. Nitti

Prof. Răzvan Ciprian Popovici, Colegiul Național Bănățean

Prof. Ramona Stoichescu, Colegiul Național Bănățean

Prof. Codruța Călin, Colegiul Național Bănățean

Ec. Maria Vasiloni, Colegiul Național Bănățean

Tehnoredactare computerizată și design: Bianca Maria Ghelbere, clasa a Xa SSG


CUPRINS

Capitolul I 1. Cuvânt introductiv pagina 5 2. Interviu cu vicepreședintele C.J. Timiș pagina 6 3. Interviu cu subprefectul Zoltan Marossy pagina 9 4. Interviu cu directorul Colegiului Economic F.S.Nitti pagina 11 5. Interviu cu domnul Marin Popescu, UVT pagina 15

Capitolul II. Prietenii revistei. 1. Combaterea focului cu mijloace ecologice pagina 21 2. Cunoașterea și respectarea normelor de protecție a mediului

înconjurător pagina 23 3. Grija Bisericii față de natura înconjurătoare pagina 25 4. The Wish pagina 33

Capitolul III. Excursii. Călătoriile noastre. 1. Tainele Munților Banatului - Cheile Nerei pagina 34 2. Munții Apuseni pagina 35 3. Ungaria și comorile sale pagina 37 4. Delta Dunării pagina 41 5. Marea Neagră pagina 42 6. Insula Thassos – Un vis împlinit pagina 45 7. Giola – Piscina sirenelor pagina 46

Capitolul IV. Undeva în lume. 1. Monte Grappa pagina 47 2. Paradisul trandafirilor de la Mândruloc pagina 49 3. Pico de Teide pagina 53

Capitolul V. Curiozități. Știați că? Poezie. Rebus 1. Ecologia. Știați că? pagina 55 2. Poezii pagina 62 3. Rebus pagina 66

Capitolul VI – Mediul înconjurător 1. Geografia – ramură a științei pagina 67 2. Cum ar arăta lumea fără România pagina 69 3. Planșele copiilor de la Mincu pagina 72

Capitolul VII – Concursuri și activități 2014-2015 1. O experiență deosebită pagina 73 2. Diplome pagina 74 3. Activități 2014-2015 pagina 76

pagina 5


CUPRINS CD REVISTĂ

1. Revista Ecologica pdf 2. Insula Thassos pptx

3. Comună sau oraș – Lucrare premiată la Sesiunea Națională de Comunicări Științifice pentru elevi 2014 Cristina Lele

pdf

4. Poze concurs Ecologica 2014 jpg

pagina 6


CAPITOLUL I. PRIETENII REVISTEI I.1. CUVÂNT INTRODUCTIV

A mai trecut un an, iar colectivul de profesori şi elevi ai Colegiului Naţional Bănăţean şi ai

Colegiului Economic F.S. Nitti şi-a propus să împărtăsească cu Dvs., stimaţi cititori, activităţi, excursii,

proiecte ce s-au desfăşurat în unităţile noastre de învăţământ.

Pe această cale, mulţumim tuturor colaboratorilor pentru sprijinul acordat, autorităţilor locale şi nu

în ultimul rând, directorilor unităţilor respective, dl. director prof. dr. Sorin Ionescu şi dnei. director prof.

ec. ing. Spălăţelu Florina fără de care această revistă nu ar fi văzut lumina tiparului.

Vă mulţumim şi vă dorim lectură plăcută!

Profesor coordonator,

Dana Felicia Ghelbere

pagina 7


I.2. INTERVIU CU VICEPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN TIMIȘ

Vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, domnul Călin Dobra ne răspunde:

Bună ziua,

Întrebare: Vă revedeți cu echipa de la Revista Ecologica după un an. Ce a făcut Consiliul Judetean Timiș

în anul scurs de la interviul anterior?

Răspuns: În primul rând mă bucur de revederea cu Revista Ecologica. Dacă e să vorbim ce a făcut

Consiliul Județean de la ultima întâlnire, fiind aproximativ un an de zile, cred că am avea câteva ore bune

de vorbit, sunt foarte multe pentru că activitatea Consiliului Județean este pe mai multe domenii de

activitate, iar una dintre cele mai importante cred că e ceea ce numim noi infrastructura rutieră,

dezvoltarea infrastructurii rutiere, care cred eu că la nivelul județului Timiș, stăm foarte bine, chiar ne-am

asumat responsabilitatea de a prelua un număr de 17 drumuri județene, drumuri comunale de la nivelul

comunelor să le transformăm în drumuri județene, pentru a investi în ele și pentru a veni în sprijinul

infrastructurii rutiere.

Dar cel mai important, cred că ați văzut că se pune întotdeauna cel mai mult accent și cel mai mai

mare proiect este Sistemul Integral de Management al Deșeurilor, proiect care este gestionat de Consiliul

Județean împreună cu cele 99 de primării din județul Timiș, proiect care se apropie de sfârșit, 31

Decembrie 2015 este termenul de închidere a acestui proiect, urmând încă 5 ani de monitorizare a

pagina 8


proiectului, fiind vorba de fonduri europene, un proiect în care suntem în ultima fază a lui, în ultima etapă

și anume obținerea de operatori, demararea procedurii de licitație pentru a încheia contractul cu

operatorii pentru cele 5 zone în care este împărțit județul Timiș. La ora aceasta chiar suntem în perioada

în care preluăm containere, compostoare, clopote speciale pentru colectarea de deșeuri, pentru că s-a

încheiat acest contract și a fost câstigatoare o asociere de firme și au deja termenul să le livreze. Au

început deja să livreze la nivelul județului Timiș aproximativ 40 000 de pubele, 40 000 de compostoare

individuale care vor merge spre mediul rural pentru deșeurile verzi și clopote speciale pentru sticlă și alte

deșeuri care se regăsesc la nivelul județului.

Întrebare: Anul acesta sunt anunțate proiecte noi pe tema turismului?

Răspuns: Pe tema turismului, categoric, pentru că anul trecut am reușit să înființăm la nivelul județului

Timiș împreună cu 33 de primării Asociația de Promovare și Dezvoltare Turistică a județului Timiș,

asociație care chiar săptămâna trecută a avut o primă conferință pe tema turismului, conferință cu

tematica așteptărilor și provocărilor din turismul din județul Timiș, o conferință unde spre surprinderea

mea plăcută au fost participanți aproximativ 70 de oameni reprezentanți ai instituțiilor publice, a

primăriilor, reprezentanți ai agențiilor de turism, adică mediul privat și mediul public. Cred eu că la

nivelul turismului, un prim proiect pe care îl vom lansa undeva într-o lună și jumătate, este participarea la

Bruxelles, la Primăvara Românească la Bruxelles, este vorba de 5 zile în care județul Timiș prin Asociația

de turism, va merge să promoveze obiectivele turistice și ceea ce poate arăta județul Timiș în Europa,

pentru a putea atrage turiști europeni în județul nostru. Ne-am propus să mergem împreună cu maestrul

Ștefan Popa-Popas, care cât de curând va primi și titlul de cetățean de onoare al județului Timiș, vom lua

cu noi un olar din Țara Făgetului, pentru a prezenta meșteșugurile din zona Țării Făgetului, olaritul în

mod special, vom promova concertul din Peștera de la Românești, unde avem un film foarte frumos de

prezentare, cu sprijinul Filarmonicii și al domnului director Gârboni și cred că acest eveniment deosebit și

unicat în zona de Est a Europei merită să fie promovat. Vom mai promova regiunea DCMT (Dunăre-

Criș-Mureș-Tisa), regiunea de cooperare transfrontalieră din care județul Timiș face parte.

Întrebare: Știm că se construiește o pistă de-a lungul canalului Bega spre Serbia. Când se va termina

acest proiect?

Răspuns: Da, pista este construită, acest proiect a fost realizat de către Direcția Apelor Române Banat,

Consiliul Județean este partener în cadrul proiectului; din păcate s-a facut o recepție să zicem cu mai

multe amendamente în cadrul acestei recepții, pentru că nu s-a realizat lucrarea în totalitate, așa cum ar

trebui să admită probema, dar din păcate cea mai mare și cea mai mare problemă, este, să o spun pe cea

dreaptă “idioțenia” unora, pentru că nu conștientizează că nu au voie să circule cu mașina pe pista de

biciclete. Bineînțeles, tipic românului de a face lucruri ce nu au voie să le pună în practică, întrând de mai

pagina 9


multe ori cu mașina pe pista de biciclete au stricat mai multe trasee, ținând cont de greutatea mașinii,

acele diguri care susțin pista vor trebui remediate.

Întrebare: Știm că se vorbește despre realizarea transportului cu vaporașe pe Bega. Ce se va întâmpla cu

canotajul?

Răspuns: Cu canotajul, ce se poate întâmpla decât de-a fi susținut în continuare, nu va fi afectat de nimic,

din contră să știți că la nivelul județului Timiș am facut o asociere cu Asociația Județeană de Canotaj

Timiș unde președinte este domnul Titi Stancu, consilier județean, tocmai pentru a susține activitatea

sportivilor la canotaj și am avut și vizita doamnei Lipa, președinta Federației Române de Canotaj în

judetul Timiș. În urma discuțiilor avute cu dânsa, a lansat ideea pe care noi o susținem cu tărie și sperăm

să o și realizăm, la lacul Surduc, construirea unui centru

preolimpic de canotaj, pentru că lacul Surduc are toate

componentele sprijinirii sportului de performanță pe acest

domeniu de activitate și credem noi că ar putea sprijini

pentru dezvoltarea acestei zone construirea acestui centru,

împreună cu Federația Română de specialitate.

Întrebare: Credeți că această realizare a transporturilor pe

Bega va ajuta la dezvoltarea turismului?

Răspuns: Da, acesta este un proiect al Primăriei

Timișoara, cred că va fi un aspect pozitiv în ceea ce

privește canalul Bega. Noi am preluat acum, la nivelul

Asociației de turism strategia de dezvoltare turistică și

valorificare turistică a potențialului canalului Bega.

Canalul Bega are mai multe linii directoare de dezvoltare

din punct de vedere turistic, nu este ușor de realizat pentru

că sunt investiții foarte mari, dar treptat fiecare pas care se

poate realiza pe canalul Bega va duce la îmbunătățirea

turismului în județul Timiș.

Întrebare: Vă mulțumim!

Răspuns: Vă mulțumesc și eu!

Interviu realizat de Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1

și Ioana Valea, clasa aXa SN1, Colegiul Național Bănățean

pagina 10


I.3 INTERVIU CU DOMNUL SUBPREFECT ZOLTAN MAROSSY

Întrebare: Care este rolul Instituției Prefectului?

Răspuns: Din punct de vedere legislativ, rolul prefecturii este de a reprezenta guvernul în teritoriu;

practic tot ceea ce prevede guvernul a realiza în programul de guvernare este transmis prin ministere la

așa numitele “unități deconcentrate”, care pe plan local trebuie conduse de cineva ori aceasta este

prefectura. O altă sarcină este de a veghea ca legislația României să se aplice uniform în toată țara. Ca

atare, ea aparține Ministerului de Interne, iar fiecare prefectură face un control normativ, adică verifică

dacă autoritățile alese - locale și județene aplică în mod consecvent legislația țării. Din punct de vedere

istoric, aceasta este inspirată/creată după/de modelul francez, însă diferența este ca în Franța Instituția

Prefectului este a țării iar în România a guvernului. Astfel, în Franța prefectul este numit de președintele

republicii și nu este dependent de guvern în timp ce la noi este numit de primul-ministru, depinzând de

acesta.

Întrebare: Care este rolul subprefectului?

Răspuns: Subprefectul este cel care înlocuiește prefectul când cel din urmă nu poate îndeplini una dintre

sarcini. De asemenea, există anumite acte normative care prevăd sarcini specifice subprefectului. Făcând

o altă paralelă cu francezii, putem remarca faptul că la ei în țară subprefectul are atribuții separate

legislative, pe când la noi cei 2 se află într-o relativă dependență.

pagina 11


Întrebare: Care sunt conexiunile dintre prefectură și învățământ?

Răspuns: Ministerul Educației are în teritoriu Inspectoratul Școlar Județean, care este un deconcentrat,

fiind astfel coordonat de către prefect. În ceea ce privește universitățiile, acestea beneficiază de o anumită

independență, numită “autonomie universitară”, însă între prefectură și universități există colaborare,

deoarece sunt programe județene în care este nevoie de expertiza profesorilor universitari.

Interviu realizat de Andrada Barbu, clasa aXa SSG,

Iulia Preda, clasa aXa SSG și

Bianca Ghelbere, clasa aXa SSG Colegiul Național Bănățean

pagina 12


I.4 INTERVIU CU DIRECTORUL COLEGIULUI ECONOMIC F.S. NITTI PROF. ING. FLORINA SPĂLĂȚELU

Întrebare: Doamna director, din ce an ocupați această

funcție în cadrul Colegiului Economic „Francesco

Saverio Nitti” din Timișoara?

Răspuns: Funcția de director în cadrul uneia dintre

cele mai prestigioase colegii din Timișoara, Colegiul

Economic „Francesco Saverio Nitti”, o exercit

începând cu luna decembrie a anului 2012, însă sunt

dascăl în această instituție de învățământ din anul

1997, legătura de suflet fiind astfel una trainică,

puternică. Din 1997 până astăzi am participat la tot ce

înseamnă viața școlii, considerând că aici este o a

doua mea casă și familie.

Întrebare: Ce îmbunătățiri ați adus în cadrul școlii pe

care o conduceți?

Răspuns: Bineînțeles că încă de la început am avut

obiective bine stabilite, scopul acestora fiind creșterea

calității actului educațional în cadrul școlii și asigurarea unor condiții optime de predare-învățare pentru

cei aproape 1000 elevi și cadre didactice. Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” este o școală

mare, cu tradiție în zona de vest, un liceu tehnologic cu o ofertă educațională solicitată pe piața muncii și

cu legături și colaborări cu agenții economici locali. Este un colegiu în care părinții și elevii, beneficiari ai

serviciilor de educație oferite de această școală, au încredere și se bucură de o pregătire temeinică și de

siguranță nu numai în cadrul școlii, dar și în cadrul internatului și a cantinei. Obiectivele pe care mi le-am

stabilit și pe ce m-am străduit să le aduc la îndeplinre au avut toate aceste aspecte în vedere. Am

continuat activitățile, parteneriate și proiectele aflate în derulare, dar am inițiat o multitudine de alte

proiecte și noi colaborări. Pentru că majoritatea dintre acestea se desfășoară în cadrul școlii, îmbunătățirea

bazei materiale a școlii s-a aflat și este în continuare una dintre priorități. Astfel , am reușit cu forțele

proprii ale școlii și cu sprijinul Primăriei să oferim elevilor si cadrelor didactice un confort necesar aici în

școală : s-au amenajat noi cabinete și săli de clasă în vederea derulării cursurilor doar într-un singur

schimb, de la ora 8 la 15, s-au igienizat treptat spațiile din toate corpurile de clădire, s-a realizat

pagina 13


reabilitarea termică și a instalatiiilor sanitare, s-au echipat toate sălile de curs cu video-proiectoare, s-a

instalat un sistem de supraveghere video în cadrul școlii pentru a spori siguranța și securitatea elevilor și

cadrelor didactice, s-au montat încă două table SMART și aparate de aer condițonat în sala profesorală și

internat, s-au achiziționat 25 de calculatoare noi pentru a se reînoi echipamentul informatic din cadrul

laboratorului TIC, s-a refăcut site-ul școlii, s-au achiziționat pentru camerele din internat lenjerii de pat

noi și mobilier nou, ce urmează a fi montat în camerele elevelor. Pentru că elevii școlii noastre au dorit ca

pe perioada pauzelor dintre orele de curs pe coridorul școlii să răsune muzica, printr-un proiect derulat in

colaborare cu Consiliul Județean Timiș am achiziționat și pus în funcțiune o stație radio, o stație care

transmite în corpurile de clădire A și B și de care se ocupă elevii. S-a editat în continuare revista școlii,

„Interferențe”, care a și fost premiată în anul acesta la nivel județean, iar de doi ani, în luna aprilie, elevi,

absolvenți, profesori și foști profesori sărbătoresc Ziua Școlii. Un alt eveniment al școlii, care se bucură

de succes și care are participanți din țară și străinătate este Târgul de Primăvară al Firmelor de Exercițiu.

Și oferta educațională a școlii s-a îmbogățit cu un nou nivel de învățământ, postliceal, cu două specializări

noi, Asistent de gestiune și Tehnician în activități comerciale, dar și cu Centrul ECDL acreditat din cadrul

școlii. Tot ca și realizări consider cele peste o sută de parteneriate și colaborări încheiate cu instituții de

învățământ, agenți economici și alte organisme locale, activitățile extracurriculare deosebit de numeroase

și diverse derulate anual, proiectele europene în care școala este partener și ale căror beneficiari sunt

elevii, în primul rând. Sunt realizări frumoase, în spatele cărora stă multă muncă și perseverență, atât din

partea noastră, a dascălilor, cât și din partea elevilor. O recunoaștere a lucrurilor deosebite petrecute aici,

la Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti”, o constituie acordarea în doi ani, consecutiv, a Titlului

de Excelență CRIOVEST, precum și regăsirea școlii noastre în topul opțiunilor elevilor de clasa a VIII-a.

Întrebare: Ce vă propuneți pentru acest an școlar?

Răspuns: Când lucrezi cu oameni pe care îi simți aproape, când ești înconjurat de entuziasm și dăruire,

când realizezi ceea ce ți-ai propus, binențeles că te gândești cu încredere la viitor și îți faci alte planuri, îți

stabilești alte obiective, poate chiar mai îndrăznețe. În acest an școlar doresc să continui munca de

schimbare și modernizare a aspectului școlii, să ofer colegilor mei oportunitatea implicării în proiecte care

să conducă la dezvoltarea lor profesională, la formarea și perfecționarea lor, să asigur accesul elevilor la

informații noi, la consiliere și orientare profesională, precum și formarea, pregătirea lor pentru piața

muncii. Proiectul la care mă gîndesc și pe care doresc să îl pun în practică, inspirată fiind din numeroasele

schimburi de experiență cu școli de profil din Europa, este Hotelul-școală, o oportunitate pentru

pregătirea temeinică a elevilor de la specializarea turism și alimentație publică. În acest sens ne gândim

chiar la acreditarea unei noi specializări în cadrul școlii. Pentru că din anul 2012 școala a fost recunoscută

ca Școală Europeană, îmi doresc să reînoiesc această recunoaștere și pentru perioada următoare,2015-

2018, mai ales că se poate observa, din cele prezentate, că suntem o școală cu deschidere către nou,

pagina 14


modern,interdisciplinaritate, centrată pe nevoile și interesele elevilor, pe pregătirea temeinică pentru viață

și pentru piața muncii a acestora, o școală implicată în viața comunității, apreciată și recunoscută la nivel

local, național și internațional.

Întrebare: Care sunt prioritățile dumneavoastră privind pregătirea elevilor?

Răspuns: Toate activitățile școlare și extrașcolare derulate în cadrul Colegiului Economic „Francesco

Saverio Nitti” au în centru elevii școlii, pregătirea lor temeinică pentru viață, pentru piața muncii și pentru

a putea studia în continuare, în învățământul universitar. Colegii mei asigură la clasă o pregătire

permanentă a acestora și chiar și în afara orelor de curs, potrivit graficelor de pregătire, la disciplinele

Limba și literatura română, Matematică, Geografie, Economie. Deasemenea, pentru elevii selectați pentru

concursurile și olimpiadele școlare se asigură pregătire diferențiată, în afara orelor de curs, de către

profesorii școlii. Venim astfel în sprijinul elevilor și părinților, iar în acest an școlar, în calitate de

parteneri în proiectul inițat de Inspectoratul Școlar Județean Timiș, COMPERFORM, oferim gratuit la

școală, în mod regulat, pentru elevii de clasa a XII-a, meditații la disciplinele de bacalaureat. Ne dorim

astfel să culegem în scurt timp roadele eforului depus prin obținerea de rezultate foarte bune la examenul

de bacalaureat. Nu vom neglija nici participările la competițiile școlare. În anul școlar precedent am avut

8 participări la fazele naționale și peste 30 de premii la fazele județene. Elevii noștri s-au remarcat prin

buna pregătire, cunoștințe solide și prin seriozitate.

Întrebare: Considerați Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” din Timișoara o opțiune pentru

realizarea profesională a elevilor, viitori adulți?

Răspuns: Noi, dascălii, suntem conștienți că pregătim viitorul. Acești tineri minunați de azi, cu care

lucrăm la clasă și cărora le împărtășim experiența noastră și cunoștințe noi, ne vor confirma cu siguranță

că munca, răbdarea și dedicarea unui dascăl nu a fost în zadar. Colegiul Economic „Francesco Saverio

Nitti” este liceul unde au finalizat studiile de nivel liceeal oameni cu care astăzi de mândrim: profesori ,

oameni de afaceri, specialiști în domenii precum marketing, contabilitate, management. De aceea, da,

Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” reprezintă o alegere foarte bună pentru acei elevi care

ulterior doresc să activeze în aceste domenii, să descopere tainele antreprenoriatului de succes, să aibă un

contact cu viața economică încă de pe băncile școlii. Școala noastră își propune să faciliteze tranziția

elevilor de la școală la viața activă, iar prin buna pregătire de specialitate a elevilor să se realizeze o mai

ușoară inserție a absolvenților pe piața muncii.

Întrebare: Un cuvânt de încheiere...

Răspuns: Cuvintele de încheiere nu pot să fie decât mulțumirile și felicitările pe care le aduc colegilor

mei, dascăli adevărați, de la toate instituțiile de învățământ, care reușesc, prin munca depusă, să

construiască viitorul. Inițiative de acest fel, precum scrierea unei reviste, sunt din nou dovezi că elevii

sunt pregătiți pentru viață, că sunt încurajați să fie creativi, originali, să lucreze în echipă, să folosească

pagina 15


cunoștințele dobândite pe băncile școlii, să se raporteze la realitățile înconjurătoare și să dea dovadă de

responsabilitate și respect pentru semeni.

Interviu realizat de Adela Fometescu, clasa a XIa B

și Raul Moroșanu, clasa a XIaB,

Colegiul Economic F.S.Nitti

pagina 16


I.5. INTERVIU CU DIRECTORUL DEPARTAMENTULUI PENTRU RELAȚIA CU MEDIUL PREUNIVERSITAR AL UNIVERSITĂȚII DE VEST TIMIȘOARA,

PROF. MARIN POPESCU

Întrebare: UVT dorește ca absolvenții de liceu din Timișoara să devină studenți ai facultăților din cadrul

Universității. Ce face UVT pentru promovare, la concurență cu Universitățile din străinătate? De ce

student la UVT și nu în altă parte?

Răspuns: Bună întrebarea și e una pertinentă într-un context în care numărul de elevi este același. Același

să zicem an de an, în sensul că, pentru toată lumea, pentru că dacă este să discutăm pentru o perioadă mai

lungă de timp, în ultimii 10 ani sau în ultimii 7 ani avem o scădere demografică extraordinar de mare,

adică din ce în ce mai puțini elevi și Universitățile au rămas aceleași, adică nu s-au desființat. Da, de ce

student la UVT? Pentru că, nu vreau să mă joc cu cuvintele, dar le oferim o educație de calitate. Sigur,

vorbesc de un context intern sau regional. Vorbind de educație de calitate, asta înseamnă mai multe

lucruri, înseamnă un proces didactic de calitate, cu dascăli deosebiți, dascăli care au ajuns la titluri

stiințifice și academice

deosebite, obținute în afara

țării și s-au întors în

România. Ne putem lăuda cu

astfel de dascăli care s-au

întors în România și au

studiat în afara țării. Asta

înseamnă un proces didactic

de calitate. Ne putem mândri

sau lăuda și cu siguranță

putem spune că studenții vin

la UVT și datorită performanțelor obținute în timp. Ne dorim cu toții să ajungem în topul internațional.

UVT este una dintre ele, cel puțin în zona de vest este singura și cred că unica la nivel național în acest

context. Anul trecut Facultatea de Litere, Istorie și Teologie s-a aflat în top 200 mondial. Nicio altă

facultate din România de la o altă Universitate nu s-a aflat în astfel de top. Ne găsim în majoritatea

topurilor mondiale. Sigur, ne gîsim în top 800 la nivel mondial, dar noi dorim să urcăm, să mergem spre

top 500, top 100, dar este greu. Adevărul este că încercăm să creem o concurență pentru, nu neaparat

internă, ci pentru studenții care vor să studieze din afară la UVT sau cei care vor sa plece afară, sa aleagă

UVT. De fapt, strategia UVT-ului este aceea de a ne externaliza și în perspectiva aceasta a

internaționalizării, adică să ne regăsim foarte mult în afara granițelor țării. Proiectele în care suntem

pagina 17


implicați, mobilitățile studenților, foarte mulți studenți de la UVT studiază prin ERASMUS PLUS în

Universități similiare din Europa sau din America pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, dupa

care, sigur, se întorc la UVT, fiind studenții noștri.

Vorbeam de alegerea UVT. Sigur, am putea spune ca beneficiem și de un punct și acela că suntem plasați

foarte bine. Suntem undeva în centrul Timișoarei. Mai avem și câteva chestiuni, care, sigur, ne

dezavantajează și aici este vorba de infrastuctură. Ne-am dori cămine mai multe, spații în căminele

studențești, însă din pacate acest lucru pentru noi este un deziderat. Am debutat cu refacerea și inovarea

infrastructurii, dar nu suntem la parametrii la care ne dorim. Din acest punct de vedere, sigur că nu ne

putem lăuda foarte mult. Sunt alte Universități care au suficiente locuri pentru studenții lor, dar nu e un

impediment pentru noi. De ce la UVT? Pentru că avem foarte mare grijă de excelența în educație și mă

refer aici la elevii olimpici. Suntem singura Universitate din România care am ofertat elevi olimpici

internaționali și naționali. Asta înseamnă că le-am trimis acasă la fiecare o ofertă din partea UVT-ului, iar

această ofertă vizează dezvoltarea personală, cât și facilitățile pentru a se simți bine în mediul universitar.

Dacă aleg UVT-ul sunt preocupați de colectivul de cercetare. Asta înseamnă că o să câstige bani foarte

repede. Mai departe îi ajutăm și îi sprijinim în a obține burse internaționale, în afară de bursele pe care le

oferă UVT. De asemenea facilități pentru studiu, facilități pentru participarea la conferințe internaționale,

plătite de către UVT. În baza contractelor pe care le avem cu alte instituții, le oferim gratuitate la

Filarmonică, la Operă, la Teatru, abonamente gratuite la Bibloteca Centrală Universitară, abonamente

gratuite la bazinele de înot cu care noi avem parteneriat, la terenurile de sport. Deci, suntem focusați pe

excelența în educație și ne dorim ca cei care pleaca afară să aleagă UVT. Suntem singura Universitate din

Romania care a ofertat olimpici naționali. Anul trecut am avut cel mai mare numar de olimpici naționali

și internaționali din Timișoara, 50 aproape. Anul acesta o să îmbunătațim oferta, pentru că este un demers

pozitiv pentru noi.

Întrebare: Legat de

promovabilitatea la

bacalaureat, întreprinde

UVT ceva pentru

creșterea

promovabilității sau se

preocupă doar de

atragerea elevilor ce

promovează

bacalaureatul?

pagina 18


Răspuns: Nu. Elevi de calitate în preuniversitar înseamnă studenți de calitate pentru Universitate. Ne

dorim foarte mult să avem un rezultat bun la examenul de bacalaureat, pentru că asta înseamnă și elevi de

calitate, care au învățat și cu siguranță îi regăsim în mediul universitar ca și studenți. Elevii care depun o

anumită muncă sunt importanți și pentru noi. Sigur că Universitatea nu se ocupă numai de promovarea

ofertei, ci încearcă să sprijine eforturile făcute de către părinți, de către școală, chiar și de către elevi

pentru aceste examene naționale. În acest context Universitatea organizează anumite stagii de pregătire.

Anul acesta vom debuta și cu un stagiu de pregatire la BAC, mai exact vom debuta în luna martie cu

această pregătire. Anul trecut am debutat undeva prin luna aprilie, dupa Școala Altfel. Ne dorim să mărim

această perioadă de pregătire, în contextul în care am avut solicitări din partea elevilor pentru a începe

mai devreme pregătirea. Deci îi sprijinim în acest context, prin abordările de la examene, abordări care se

fac împreună cu profesorii de la UVT, pe specializarile de care sunt interesați elevii. Evident corelat cu

examenele naționale și cu disciplina la care ei susțin aceste probe. Ce este important este că avem o

disponibilitate foarte mare de a-i sprijini. Indiferent de disciplină, mai mult decât atat cred că UVT vine și

către școli, în sensul în care își dorește să intre în unitațile de învățământ pentru a sprijini elevi care susțin

probe de BAC. Deci, prin programe focusate și specializate, dar evident care vin in sprijinul elevilor, în

sensul în care dacă nu doresc să vină la UVT, Universitatea vine la ei “acasă”, adică vine la școala lor sau

la liceul lor pentru a discuta un program individualizat pentru fiecare elev care dorește acest lucru,

individualizat de acumulare de cunostinte. Individualizat inseamna o discuție cu profesorul de la catedră,

pentru că și colegii noștrii din preuniversitar au un volum foarte mare de lucru, sunt preocupați de

dezvoltarea propriei discipline și dezvoltarea personală și numai dacă facem o echipă putem să îl

sprijinim pe elev pentru un examen de calitate, pe viitorul nostru student.

Întrebare: Credeți că privatizarea învățământului superior va îmbunătăți calitatea educației? Cum se

compară Universitățile publice cu cele private astăzi?

Răspuns: Destul de delicată situația într-un context în care se vorbește foarte mult la nivel european de o

liberarizare sau privatizarea universităților, ca urmare a negocierilor Tratatului de Liber-schimb între

Europa și America. Eu cred că pentru România anului 2015 nu ar fi benefică o astfel de privatizare. Nu că

aș fi împotriva unei zone private sau de business, vorbim de zona privată, zona de business. Școliile

private din afara României, undeva în țările dezvoltate, în Occident sau în civilizațiile unde au trecut sute

de ani de educație, sigur că acolo s-au arătat efecte. Nu suntem încă în acel stadiu. Învățământul privat sau

particular din România în zona universitară și-a arătat efectele. Sunt ceea ce noi numim fabrici de

diplome. Sigur, sunt câteva Universități care au rezistat pe piață, dar au facut eforturi extraordinare din

perspectiva bugetară pentru a rezista. Sunt altele, sau majoritatea, care și-au arătat efectele și voi știți sau

ați auzit de diverse Universități care fie au fost călcate de structuri ale statului ca urmare a ceea ce s-a

întâmplat acolo, din perspectiva procesului de învățământ și din perspectiva eliberării de diplome și cred

pagina 19


că în acest moment, această perspectivă ar coborî și ștacheta și cu siguranță nu suntem pregătiți ca și

cultură a nației să avem un astfel de învățământ, pentru că repet, un astfel de învățământ înseamnă o

cultură a calităților oamenilor deosebită, corelată cu o finanțare de calitate. Asta nu înseamnă ca noi nu ne

dorim Universități particulare de calitate, cumva o concurență la zona aceasta, dar după anii 1990, în

ultimii 20 de ani, s-au înființat foarte multe centre universitare cu bani publici. Nu există reședințe de

județ din România care să nu aibă o Universitate, în contextul în care, înainte de 1990 existau 5,6,7 centre

universitare în România. Acest lucru ne-a dus deja la o inflație, foarte multe Universități și oamenii au

avut de unde alege elevi, numai calitatea procesului a lăsat de dorit, calitate care s-a răsfrânt mai târziu

asupra procesului de producție, în contextul în care vorbim de economie. O pregătire de calitate

înseamnă, evident, și un proces economic de calitate. Aș putea spune că o soluție la ce se întâmplă aici ar

fi o investiție masivă în zona preuniversitară. Când vorbesc de o investiție masivă, vorbesc de motivarea

cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, asta înseamnă salarii mai bune în zona preuniversitară,

pentru ca în zona universitară acestea au fost cumva corelate cu cele de la nivel internațional, în mare la

nivelul anilor 2000-2002, au fost corelate la nivelul de învățămant superior, pe când la nivel de

învățământ preuniversitar nu. O investiție masivă în zona de învățământ preșcolar (creșe, grădinițe),

creșterea ponderei acestei zone, de învățământ preșcolar, pentru că achizițiile de bază aici se dezvoltă.

Investiții în zona construirii carierei, care este foarte importantă, pregătirea cadrelor didactice care se face

și acum prin proiecte, dar nu există o strategie națională, există frânturi la nivel de regiuni în care se

organizează cursuri de formare. Nimeni nu urmărește ce se întâmplă în timp cu efectele acestor formări.

De fapt, această privatizare se dorește pentru că statul în general nu e un administrator extraordinar și

atunci se aduce management privat din zona business-ului, în zona publică. Așa este “prevazută”

privatizarea, deci un manager de calitate. Asta înseamnă că avem o problemă în zona învățământului

preuniversitar, în perspectiva managementului, deci iar o investiție în zona managementului este

importantă pentru că dacă avem manager de calitate, cu siguranță avem și resurse de calitate, adică

inovative. Concluzionând, la această oră nu este benefic pentru România o astfel de privatizare în acest

context, foarte multe Universități din România vor dispărea.

Întrebare: Ca fost inspector general școlar și părinte de copii care încă sunt în învățământul

preuniversitar, credeți că elevii și părinții sunt reprezentați corespunzător în procesul de decizie în

educație?

Răspuns: Nu. Nu, dar se fac multe eforturi din partea unităților de învățământ, din păcate există nu

neapărat un recurs, un dezinteres din partea părinților vizavi de acest proces. Ar fi interesant ca în

procesul deciziei să fie implicați părinți și nu mă uit acum neaparat la școlile bune sau la liceele teoretice

în care exista un interes din partea părinților pentru că au o cultură și au o educație de calitate și cu

siguranță își doresc ca și copii lor să aibă acest lucru și sunt preocupați de educație ci vorbesc la modul

pagina 20


general, pentru că dacă privim în zona rurală sau în zona periferica urbană, unde avem unități de

învățământ nu tocmai așa cum ar trebui sau învățământul tehologic, acolo sunt probleme mari. S-a

demonstrat că există un interes al părinților față de proprii lor copii la vârste fragede, asta înseamnă

grădinița, învățământul primar, după care dezinteresul crește sau scade interesul părinților față de educația

propiilor copii spre final de ciclu gimnazial sau de liceal nu mai vorbim. Eforturile sunt, legea prevede o

prezență mult mai activă a părinților în zona educației. E clar că nu poți să faci nimic fără parteneriatul cu

familia, adică școală-elev-familie; este foarte importantă această troică (este un termen care vine din zona

finanțelor), dar cred că nici nu poți să impui acest lucru părinților, adică să îi constrângi să vină la școală,

nu neaparat de frică, ci că mă împinge cineva sau legea. Legea a creat un cadru pentru a participa la

procesul de decizie. Sunt reprezentați de către părinții participanți în Consiliul de Administrație. Am

putea cumva să ne rupem puțin de zona legislativă și să vedem cum am putea să îmbunătățim procesul de

intervenție a părinților în decizia școlii. Numai în momentul în care s-ar da la nivelul unității de

învățământ, fără intervenția autorităților, gen inspectorat sau minister, adică părinții și profesorii să își

decidă managementul, cumva mai responsabil. Este adevărat că resursei necesare, timpul, nu îi mai dăm

importanța cuvenită, ci dăm vina pe timp, dar de fapt nu avem o prioritizare a tuturor sarcinilor noastre

zilnice, părinții dau vina pe timp, că trebuie să meargă la serviciu sau așa mai departe, dar nu realizăm că

educația copilului este decisivă, este ceea ce rămâne în viața asta, după ce părinții nu vor mai fi. Ei nu vor

rămâne cu un bagaj de haine, ci vor rămâne cu un bagaj de cunoștințe ce îi va face să se adapteze oricând

la provocările vieții. În contextul globarizării, educația îți dă soluție la orice problemă. Un om educat

găsește soluții mai repede decât un om needucat, dar din păcate lucrurile acestea nu vin decât în contextul

în care vorbim de părinți educați și iarăși ajungem în cascadă; înainte de anii 1990, zona de educație era

singura țintă a familiilor, pentru că era o vorbă “Dacă nu înveți, ajungi la strung sau ajungi la sapă”.

Atunci, cei care spuneau acest lucru, erau și ei educați la rândul lor, dar marea masă, înainte de 1990 nu

existau repetenți, pentru a demonstra cât este de performant sistemul comunist. Nu lăsau repetenți, dar îi

făceau meseriași. După 1990

s-a rupt acest sistem, părinții

au fost preocupați să obtină

finanțe și finanțare pentru

propria familie sau pentru ei.

Soluții nu știu dacă se vor

găsi, decizia aparține

autorităților de a-i implica

mai mult sau de a

responsabiliza.

pagina 21


Întrebare: Ca membru în comisia de cultură a CJT, cum ajutați proiectele depuse de școli și elevi pentru

finanțare?

Răspuns: Mă bat cu cei din Comisia Județeană să dea cât mai mulți bani în zona de educație. Sigur că

sunt întrebat despre ce este vorba în acest proiect sau ce se discută aici, pentru că am fost inspector

general și am lucrat 10 ani în inspectorat la nivel județean și știu cam fiecare școala cam ce are, ce calitate

are, cât de implicate sunt în zona asta, dar sunt unități de învățământ care ar trebui să primeasca bani mai

mulți pentru că au activități și proiecte de calitate și nu se întâmplă acest lucru și sunt școli care nu au o

calitate în proiecte și primesc bani suficienți. E o chestiune care ține de politică aș putea spune. E o

meteahnă a României în ultimii 20 de ani și din păcate nici acum nu ne rupem de ea. Cu siguranță susțin

foarte mult proiectele pentru că fac parte din comisie. Sigur, poate background-ul meu ca și profesor, ca

inspector sau ca director mă aduce în această comisie, altfel poate nu aș fi ajuns aici în această comisie,

dar este foarte păcat că nu suntem atenți sau mult mai atenți la ce înseamnă proiecte din zona educației.

Ar trebui să fim preocupați mai mult de această zonă. Da, se poate spune că este și vina mea, dar este o

voce împotriva mai multor voci. Repet, banul public trebuie să fie responsabilizat, să se ducă acolo unde

este nevoie și nu să fie discreționar împărțit. Este un lucru bun că se depun proiecte, poate agenda

culturală ar trebui riguros aplicată, pentru că asta ne lipsește nouă: proceduri foarte bune, criterii foarte

clare și cu siguranță dacă sunt criterii foarte clare și procedurate, cu un proces foarte elaborat de selecție,

cu siguranță și cei care ar depune nu ar fi așa de relaxați, adică depun un proiect pe agenda culturală și ar

fi chiar preocupați să facă lucruri de calitate. La această ora, încă suntem în acest proiect de elaborare a

unei selecții riguroase, dar este o îmbunatățire a selecției de la an la an.

Interviu realizat de Larisa Gavra, clasa aXa SN1,

și Sanella Scholl, clasa aXa SN1

Colegiul Național Bănățean

pagina 22


I.6. COMBATEREA FOCULUI CU MATERIALE ECOLOGICE

Prof. Carmen Jurcău, Colegiul Naţional Bănăţean

Cercetătorii ce studiază știința materialelor din Texas au dezvoltat acoperiri flexibile cu grosimi de

miliardimi de metru grosime, care inhibă aprinderea unei îmbrăcăminți din bumbac și topirea unei spume

din material plastic. Spre deosebire de substanțele ignifuge utilizate pe scară largă, dar cu potențial toxic,

aceste nano-acoperiri au fost concepute pentru a fi relativ sigure. O imagine obținută la microscopul

electronic ne

arată o țesătură

de bumbac,

acoperită cu 20

de straturi de

produse

chimice, înainte

(coloana din

stânga) și după

(coloana din

dreapta) ardere.

Bulele din poza

din dreapta jos

arată spumarea

declanșată de

căldură.

Deoarece fibrele

textile sunt atât

de subțiri, "a fi capabili să le facem rezistente la foc este o afacere mare", observă chimistul Charles

Wilkie de la Universitatea Marquette din Milwaukee, un specialist în ignifugări care nu este implicat cu

noua cercetare. Echipa Grunlan a căutat alternative mai sigure, la ignifugii pe bază de brom, dintre care

unii au fost interziși datorită efectelor lor potențial toxice. Prototipurile de ignifugi considerate inițial de

cercetători au constat din straturi alternative de un anumit lut de grădină și un polimer comercial. Dar

polimerul, o substanță chimică de sinteză, nu se bazează pe elementele constitutive regenerabile, verzi.

Deci, cercetătorii l-au schimbat cu un material ieftin deșeu: chitosan, un compus natural extras din creveți

și scoici.

pagina 23


Noua formulă de ignifug s-a dovedit dezamăgitoare pe țesătura de bumbac, dar a fost bună pentru

spuma de material plastic, cum ar fi cea de tipul celor utilizate la mobilier. Spuma netratată ținută pe o

flacără de propan timp de 10 secunde s-a aprins, topit și ars. Dar, după aplicarea de 10 straturi duble de lut

și de chitosan pe o bucată de spumă identică, o flacără de 10 secunde a creat o peliculă subțire de cărbune,

dar a păstrat interiorul neatins. Păstrând intenția de a găsi substanțe protectoare pentru un material textil,

echipa a apelat la materiale care produc intumescență, se produce o reacție chimică de spumare, la

temperaturi ridicate. În construcții, vopsele intumescente groase de un milimetru aplicate pe grinzi de

oțel, protejează scheletul unui zgârie-nori.

Grupul Grunlan a încercat să ducă tehnologia la straturi alternative cu grosimi de nanometri de

fosfat de polisodiu și poli alilamină.

Când țesătura de bumbac tratată cu 10 straturi alternative din fiecare produs chimic a fost expusă la

o flacără de 10 secunde, țesătura s-a carbonizat, dar nu a ars, a spus Grunlan. Singurul semn de

deteriorare a fost o carbonizare minoră, localizată acolo unde flacăra a atins țesătura.

Aceste date "sună foarte bine", spune Wilkie, în cazul în care există preocupări pentru prevenirea

aprinderii materialelor inflamabile. Dar în lumea reală, flacăra arde considerabil mai mult de 10 secunde,

subliniază el, astfel încât aceste materiale ar putea intarzia arderea sau vor limita răspândirea ei, dar nu

vor rezista unui infern.

Vince Baranauskas de la NanoSonic Inc în Pembroke, Virginia, o firma care produce materiale

diverse, inclusiv materiale ignifuge, avertizează că nano-straturi ignifuge nu pot fi fezabile pe o scară

comercială. Aplicarea acestor straturi alternative ar costa mult mai mult decât materialul în sine, spune el.

Dar Serge Bourbigot de la Universitatea din Lille, în Villeneuve d'Ascq, Franța, rămâne optimist.

Noile nanostraturi de ignifuganți, cu sau fără intumescență, sunt noi și au un potentialul mare, spune el,

chiar dacă s-ar putea să fie nevoie de îmbunătățiri înainte de a fi comercializate.

pagina 24


I.7. CUNOAȘTEREA ȘI RESPECTAREA NORMELOR DE PROTECȚIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR –

OBLIGAȚIE A BENEFICIARILOR PRIMARI AI EDUCAȚIEI

prof.dr.Dudaș Aura, responsabil C.E.A.C. Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara prof. Bugarschi Desanca, Consilier educativ Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara

prof.dr.Bugarschi Milivoi, responsabil Comisia diriginților Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara

Anul 2015 aduce în sistemul de învățământ preuniversitar, prin Ordinul ministrului educației

naționale nr.5 115/2014 din 15.12.2014 (intrat în vigoare la 13.02.2015) un nou Regulament de

organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. Actul normativ prezintă o deosebită

importanță pentru unitățile școlare, prevăzând o serie întreagă de reguli aplicabile atât directorilor de

unități, cadrelor didactice, personalului didactic auxiliar și nedidactic, cât și beneficiarilor primari ai

învățământului preuniversitar și partenerilor educaționali.

Foarte importante pentru elevi, ca beneficiari primari ai educației, sunt îndatoririle ce le revin.

Acestea se regăsesc în Titlul VII, capitolul II, secțiunea 2, articolele 137-149 din Reulament, una dintre

obligațiile importante fiind aceea referitoare la protejarea mediului înconjurător. Astfel, elevii , în funcție

de nivelul de înțelegere și de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora vor fi stimulați și

încurajați să cunoască și să respecte normele de protecție a mediului. Aceste norme se regăsesc într-o

serie de acte de normative armonizate cu legislația europeană în domeniu, iar cadrele didactice, profesorii

diriginți și profesorii de specialitate pot derula fie în cadrul școlii, fie prin activități extrașcolare, în

parteneriat cu organisme locale sau agenți economici, activități prin care elevii să poată cunoaște aceste

norme legale, să poată conștientiza nevoia unor astfel de reglementări în societate, să cunoască

consecințele nerespectării normelor de protejarea mediului înconjurător și să identifice modalități prin

care să își poată aduce contribuția la protejarea mediului. Se poate începe o astfel de educație încă din

grădiniță, pentru ca treptat, în invățământul primar și gimnazial cunoștințele și informațiile furnizate

despre mediul înconjurător și modalitățile de protejare a acestuia să fie mult mai bogate, mai ample, iar în

învățământul liceal să ne așteptăm chiar la identificarea de către liceeni a unor soluții concrete, viabile de

protejare a mediului înconjurător. La liceele tehnologice, profil Servicii, elevii claselor a X-a abordează la

clasă, pe parcursul studierii unui modul, teme precum: Protejarea mediului, Sortarea ambalajelor,

Deșeuri reciclabile, Agenții economici și mediul înconjurător sau Gestionarea deșeurilor. Temele acestea

se bucură de atenția lor pentru că sunt utile, se referă la o probleme de actualitate, iar viața într-un mediu

sigur, sănătos trebuie să fie o preocupare pentru fiecare cetățean responsabil. Elevii vin cu idei, propuneri,

foarte mulți solicitând ca la nivel de școală, și nu numai, să se organizeze competiții pe teme ecologice.

Sunt dispuși să facă voluntariat, să stea peste orele de curs și chiar să organizeze evenimente, campanii.

pagina 25


Precuparea lor pentru un mediu sigur, sănătos, grija pentru natură și frumusețile ei, dorința de implicare și

de a fi utili, impresionează. Și aici intervine satisfacția noastă, a dascălilor, care am reușit să îi facem să

conștientizeze că de depinde de noi să avem un mediu curat, sănătos, sigur, că am reușit să le transmitem

informațiile necesare cunoașterii normelor de protecție a mediului, că am contribuit la formarea lor ca

cetățeni responsabili. În cadrul temelor de consiliere pe care profesorul diriginte le abordează planificat la

clasă, este necesar ca, în vederea atingerii obiectivului de a respecta prevederile Regulamentului de

organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar , a obligațiilor elevilor, să fie abordate

teme precum poluarea, gestionarea deseurilor, selectare ambalajelor sau amenjarea spatiilor verzi. Foarte

utile pentru elevi, dar si pentru cadrele didactice sunt informațiile prezentate pe situ-rile oficiale ale

Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor http://www.mmediu.ro/ și Agenției Naționale pentru Protecția

Mediului http://www.anpm.ro/. Aici pot fi găsite, pe lângă legislația actuală, o serie de anunțuri

referitoare la campanii derulate atât în țară (spre exemplu, "Patrula de reciclare"), cât și în lume

(campanii precum "Let's Clean Up Europe" sau "No more plastic bags polluting our

environment",campanii derulate de Comisia Europeană și Parlamentul European).

Și pentru că elevilor le plac competițiile, binevenite ar fi campaniile de colectare a hârtiei

sau a PET-urilor la nivel de clasă, concursuri-expoziție cu obiecte din materiale reciclabile sau

cu fotografii/desene pe tema protejării mediului, concurs de cunoștințe cu ocazia Zilei

Pământului – 22 aprilie. Lecțiile-vizită sunt deosebit de educative, pe marginea lor putându-se

organiza ulterior dezbateri la nivel de clasă sau școală și chiar redacta eseuri tematice.

Deasemenea, amenajarea și păstrarea spațiilor verzi din incinta școlilor și cu ajutorul

elevilor sau amenajarea în clasă a unui colț verde , ar fi doar alte câteva modalități de a implica

elevii în activitatea de protejare a mediului, de a-i face conștienți de efectele dunătoare pe care

acțiunile lor uneori le produc asupra mediului, de a-i determina să ia măsuri urgente de reducere

a poluării și a efectelor negative a acțiunilor lor sau a colegilor lor.

Elevii trebuie să-și cunoască obligațiile ce le revin, să cunoască și să respecte normele de

protecție a mediului, iar Regulamentele de organizare și funcționare ale unităților de învățământ ce

urmează a fi elaborate pot să cuprindă obligații specifice referitoare și la acest aspect și, binențeles,

sancțiuni pentru nerespectarea lor.

pagina 26


II.3. GRIJA BISERICII FAȚĂ DE NATURA ÎNCONJURĂTOARE

Prof. Răzvan Ciprian Popovici, Colegiul Naţional Bănăţean

Nevoia dezbaterilor pe seama unui astfel de subiect, ca ecologia, sau protecția mediului reprezintă

o datorie de conştiinţă a fiecărui indivivid, indiferent de apartenenţa religioasă. Aceasta pentru că, mai

mult ca niciodată, poluăm totul în jur într-un ritm care nu va mai permite vreodată revenirea la starea de

la care am plecat. Într-un studiu recent, se estimează că dacă ritmul accelerat de poluare şi de alterare a

mediului înconjurător se va menţine la nivelul actual, în mai puţin de un secol, peste 40% din speciile de

vieţuitoare de pe Pământ vor dispărea.

Termenul de ecologie s-a impus în atenţia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, fiind

generat de o serie de evenimente cu un puternic impact social, precum celebrele maree negre ori

accidentele nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (Aprilie 1986). A fost construit pe baza a două

cuvinte greceşti: oikos şi logos (cuvânt, discurs, rațiune). Deci etimologic, ecologia reprezintă ştiinţa

habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre fiinţele vii şi mediul lor.

Studiind echilibrele naturale, ecologiştii au prevăzut degradarea lor treptată; după câteva decenii de

modernitate, dezvoltarea societăţilor industriale a modificat, de multe ori grav, mediul planetar. Apariţia

şi amplificarea poluărilor, dispariţia unor specii de animale sau plante și chiar a unor triburi umane, ş.a.,

au fost deja semnele unei crize ecologice. Concluzia dată de ecologie este importantă: omul nu poate să

acţioneze la nesfârşit asupra mediului său fãră a pune în discuţie ruperea absolută a echilibrelor ecologice

esenţiale.

De fapt, problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut odată cu cele

dintâi colectivităţi omeneşti, deoarece omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a

mulţumit cu natura din starea sa incipientă ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei

potrivit nevoilor sale. Oamenii au adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini şi ţinuturi

aride, au creat noi soiuri de plante de cultură şi au domesticit animale sălbatice. Pana aici, echilibrul

natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.

Cotitura a intervenit odată cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnico-

ştiinţifică. Ştiinţa şi tehnica modernă sporind nemăsurat puterea omului, au ridicat nivelul de viaţă în

zonele lor de manifestare continuă. Dar reversul civilizatiei industriale a fost şi este înrăutăţirea mediului

natural. Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult sau mai putin grav, solul, apa şi

aerul, au disparut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale, iar omul este confruntat

la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările şi continentele.

Cum bine au observat biologii, omul este singura fiinţă care îşi distruge mediul în care trăieşte. De ce?

pagina 27


Răspunsuri ar fi multe: nepăsarea, lipsa educaţiei, incultura, inconştienţa, necredinţa, fac din om cel mai

mare inamic natural al planetei. Omul încă nu a învăţat, sau mai bine spus a uitat cum să trăiască în

armonie cu natura.

Poluarea ca problema globală este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor patru decenii,

timp în care populaţia lumii a crescut de la 5 la aproape 7 miliarde de locuitori. Omul modern trăieşte rupt

de natură şi de fenomenele fireşti care altădată îi ordonau viaţa şi ofereau sens muncii sale. Pentru omul

de odinioară natura era încărcată de semnificaţie şi el întotdeauna ştia, citind semnele şi manifestările ei,

când să cultive pământul pentru a avea recoltă bună, cât şi cum să ia de la ce-i oferea natura, astfel încât

aceasta să nu fie secătuită. Noaptea avea semnificaţia odihnei şi a repaosului nu numai pentru om, dar şi

pentru natură.

Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai prețios de care omul dispune pentru satisfacerea

nevoilor şi ambiţiilor sale. Or, unul din marile paradoxuri este acela că omul tinde să-şi pericliteze izvorul

vieţii şi al forţei din neştiinţă, lăcomie, neglijenţă sau din alte cauze.

De când s-a început “prelucrarea naturii”, suprafaţa deşerturilor a crescut şi procesul avansează

într-un ritm accelerat. Se cuvine să adaugăm că, în fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri

productive sunt “devorate” de drumuri, de uzine şi de oraşe. Pădurile au pierdut jumătate din întinderea

lor, fapt ce a produs dereglări majore privind stabilitatea şi calitatea a trei elemente fundamentale: solul,

aerul şi apa.

Dacă aerul mai poate fi încă respirat pe gratis, nu acelaşi lucru se întâmplă cu apa potabilă, care

are de mai multă vreme un anume preţ. Fără îndoială că exemplele pot continua neîncetat însă, ceea ce ne

interesează este atitudinea creştină faţă de asemenea manifestări degradante, învăţătura care, alături de

demersurile autorităților laice, le poate stopa.

Problemele ecologice și creștinismul

La început de nou mileniu, asistăm la o confruntare între două concepţii despre lume, cu influenţe

mari pentru viitorul omului contemporan. Pe de o parte, este vorba de o concepţie autonomă a lumii, care

s-a afirmat începând din veacul al XVIII-lea şi care elimină pe Dumnezeu din lumea văzută, pentru a-L

izola într-o transcendenţă inaccesibilă. Dumnezeu a fost necesar doar ca să creeze şi apoi s-a retras,

creaţia funcţionând independent de Cel care i-a dat viaţă. Lumea actuală, în marea ei majoritate, trăieşte

astăzi cu sentimentul că universul nostru este lipsit de prezenţa lui Dumnezeu. Dintr-o astfel de

convingere a izvorât şi procesul de secularizare a lumii, care tinde să transforme omul în prizonierul

realităţilor pamânteşti, pierzând relaţia cu Dumnezeu. Se produce o răsturnare de valori, omul e interesat

de grija celor trecătoare însă mai mult în sens distructiv decât constructiv. Pe de altă parte teologia

pagina 28


ortodoxă afirmă transcendenţa şi imanenţa Creatorului în lume ceea ce readuce în discuţie problema

ecologică. Dumnezeu rămâne transcendent după fiinţa Sa, dar totuși prezent între noi prin energiile Sale

divine [1]. Pentru a vedea mai bine concepția Bisericii să amintim câteva aspecte din referatul biblic cu

privire la creaţie:

"Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să

stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate

târâtoarele care se mişcă pe pământ" (Geneza 1:26-28). Aceste cuvinte nu înseamnă, în nici un caz, - aşa

cum a fost transpus în practică - că omul îşi poate permite să trateze mediul înconjurător cu lipsă de

responsabilitate. Era vorba de autoritatea naturală a omului care putea "denumi" celelalte fiinţe şi le putea

trata foarte bine. Mai departe ni sw arată și această responsabilitate: "Domnul Dumnezeu a luat pe om şi

l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească/păstreze" (Geneza 2:15). Această "păstrare"

se referă la o creaţie vie care se dezvoltă continuu. Mai târziu, prin căderea în păcat, s-a deteriorat această

unitate cu Dumnezeu şi cu creaţia.

Dar și în această stare căzută în care ne aflăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem chemați şi acum să

readucem creaţia la valoarea de dar nepreţuit, oferit nouă de Creator. Cine nu-şi însuşeşte această realitate

este greu să aibă vreun interes sincer, pentru îngrijirea naturii sau pentru succesul ecologiei. Respectul

faţă de lume trebuie să se nască din respectul şi dragostea faţă de Cel care a dăruit-o necondiţionat. Toate

aceste idei sunt legate însă și de o teologie a persoanei, o înțelegere a rostului omului pe lume, o teologie

a armoniei şi a echilibrului.

Lumea ca dar

Așadar, Dumnezeu este un dar făcut omului. Persoana umană este un dar divin, fiind făcută după

”chipul și asemănarea” lui Dumnezeu. Lumea este dar dumnezeiesc. Omul trebuie să perceapă relaţia sa

cu cei din jur tot ca un dar. Darul conţine în natura sa, un scop şi o destinatie precisă. De aceea, cel care

primeşte darul trebuie ca, dincolo de bucuria imediată a primirii lui, să-şi îndrepte mintea şi inima spre

dăruitor. Numai atunci darul îşi îndeplinește cu adevărat menirea. Referindu-se la lume, Părintele

Stăniloae explică astfel ideea de dar: "În esenţă, prin darul lumii, Dumnezeu vrea să se facă cunoscut

omului în iubirea Sa. De aceea şi omul trebuie să se ridice peste darurile primite, la Dumnezeu însuşi care

le-a dat. Într-un fel, darul e lucrul la care renunţă persoana care l-a dăruit de dragul persoanei căreia i-l

dăruieşte".[2]

Scopul darului deci este legat în mod strict de relaţia iubitoare intre două persoane. Ceea ce

primim de la El este semnul iubirii Lui pentru a provoca iubirea noastra, pentru ca prin dar, să se

instaureze între noi şi Dumnezeu un dialog al dăruirii reciproce din iubire.[3] Înţelegând aceste aspecte şi

pagina 29


trăindu-le în deplinătatea lor, omul nu ar trebui să-şi mai pună problema îngrijirii naturii pentru că aceasta

s-ar rezolva de la sine. El ar conştientiza mai uşor că toate lucrurile pe care le cuprinde lumea sunt oferite

de Dumnezeu pentru a fi folosite ca daruri în relaţiile interumane, daruri ce poartă marca iubirii lui

Dumnezeu pentru om.[4]

În acest sens, exemplul de dăruire reciprocă, de comunicare activă îl reprezintă, Sfânta Treime ca

sursă primară a persoanei. Hristos s-a dăruit total lui Dumnezeu dar şi nouă, şi noi trebuie să ne dăm, să

ne predăm total lui Dumnezeu în Hristos, precum şi unii altora. Acestea nu se pot face ignorând creaţia şi

mersul ei, deoarece totul a fost oferit în deplină comunicabilitate şi nu în izolare.

Apoi, Sfânta Euharistie (Împărtășanie) se dovedește a fi modul culminant în care se actualizează

circuitul darului. De la Dumnezeu spre om, de la om prin oameni şi în Hristos înapoi la Dumnezeu. În

felul acesta circulația darului nu se încheie niciodată, deoarece el merge înapoi la Dumnezeu, dar numai

pentru a pleca iar, mai bogat. Toate Sfintele Taine (Apa Botezului, uleiul la Sf. Mir, pâinea și vinul la

Împărtășanie) nu fac decât să actualizeze continuu importanţa creaţiei, a ceea ce ne înconjoară. Ele sunt

mijloace alese din creaţie de Domnul Hristos prin care ni se transmite energia Sa, harul Său, necesare

înaintării spre mântuire. Astfel că ignorând natura, ne îndepărtăm de comuniunea cu Dumnezeu.

Nimic nu se săvârşeşte în Biserica lui Hristos fără implicarea relaţiei material – spiritual.

Amândouă contribuie la conducerea lumii spre mântuire. Mai precis, omul nu poate întoarce lui

Dumnezeu un dar neprelucrat, neîmbogățit, nefructificat, neinmulţit, într-un fel sau altul. Acest lucru se

desprinde din Pilda Talanţilor. Şi acesta, pentru că darul este expresia nemijlocită a iubirii, şi cand iubeşti

cu adevarat nu dai doar ce ai primit, ci vrei să dai ceva şi de la tine. De aceea, munca jertfelnică din iubire

a omului trebuie să se răsfrângă şi asupra naturii, de la care ne provin aceste daruri.

Apoi lumea ne mijloceşte cunoaşterea lui Dumnezeu, este calea noastra spre Dumnezeu, în

consecinţă, grija iubitoare a omului trebuie să se îndrepte în mod egal asupra ei.[5] Acest lucru devine

posibil prin energiile divine sau energiile necreate. Prin cuvintele "energii necreate ale lui Dumnezeu" se

înţeleg lucrările felurite prin care El lucrează şi a lucrat din veac la facerea şi conducerea lumii văzute şi a

celei nevăzute. Prin aceste energii sau lucrări necreate, Dumnezeu mişcă creaţia Sa şi Se mişca El însuşi,

rămânând totuşi nemişcat şi neschimbat. Prin ele se împărtăşeşte omul de harul, de puterea lui Dumnezeu.

În teologia ortodoxă întâlnim un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el, îl umple de

energiile Sale, rămânând totuși incomunicabil în fiinţa Sa, de necuprins. Teologia occidental, dimpotrivă

a lăsat impresia predicării unei divinităţi care se izolează şi care nu mai dă curs comunicării începută prin

creaţie.

Diferenţa fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, unul care Îl vede pe

Dumnezeu coborând spre om și altul care închide pe Dumnezeu, constă în prezența unui fundament

spiritual la primul mod şi absența lui în cel de-al doilea. Paradoxal, însă este faptul că mediul înconjurător

pagina 30


se bucură de mai multă atenţie în Occident decât în Orientul orthodox, care ar avea o concepție mai

integratoare, iar aceasta se întâmplă, din păcate, pentru că mai este mult de luptat ca preceptele ortodoxe

să devină faptă, iar nu doar teorie.

Totuși unii telologi occidentali protestanţi şi catolilici - Pannenberg, Moltmann, Rahner - au

început să perceapă şi o relaţie între divin şi uman care ar putea să explice interesul pentru ceea ce ne

înconjoară. Trebuie să conştientizăm că Dumnezeu a creat lumea cu ţesătura ei raţională în vederea

omului, pentru ca acesta să lucreze împreună cu Dumnezeu la desăvârşirea ei. "Raţionalitatea lumii îşi

descoperă un sens prin faptul că se completează cu raţionalitatea omului, care e conştient şi de o bogăţie

inepuizabilă."[6]

Podoaba lumii este ordinea ei, de unde provine și cuvântul cosmos, din limba greacă, care

înseamnă – ordine, fiind opusul lui haos. Și pentru că a întipărit în ea orânduiala, spunem că Dumnezeu a

împodobit lumea, sau că i-a făcut o podoabă, o frumuseţe.

Efortul nostru pentru comuniunea cu Dumnezeu în Sfintele Taine nu poate ignora lumea cu tot ce

este în ea. În acest sens, Părintele Stăniloae afirma: "Omul nu se poate concepe în afara naturii cosmice.

Prin coruperea, sterilizarea şi otrăvirea naturii, omul face imposibilă existenţa sa şi a semenilor săi. Astfel

natura nu este numai condiţia existenţei omului singular, ci a solidarităţii umane. Natura apare într-un

mod clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se

el însuşi din punct de vedere etic şi spiritual. Imposibilitatea separării persoanei umane de natura cosmică,

face ca mântuirea şi desăvârşirea persoanei să se proiecteze asupra întregii naturi. Natura întreagă este

destinată slavei de care se vor împărtăşi oamenii în Împărăţia cerurilor şi încă de pe acum ea se resimte de

liniştea şi de lumina ce iradiază din omul (care a ajuns) sfânt."[7]

Aceasta legătură dintre Biserică şi cosmos în Hristos, prin Duhul cel Sfânt, se descoperă, în mod

plastic, și în pictura interioară sau exterioară a bisericilor din Nordul Moldovei, care vrea să arate că nu

numai omul dar şi cosmosul sunt chemate să facă parte din Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Natura nu

este menită să fie pângărită, ci purificată şi sfinţită pentru că tot ce există reprezintă daruri ale lui

Dumnezeu către noi şi întreaga creaţie este o sfântă taină în sensmai larg, adică un vehicul al iubirii şi

puterii lui Dumnezeu.[8]

Înrăutăţirea legăturilor omului cu mediul înconjurător ia de acum dimensiuni de coşmar. Toți

aceia care încredințează această chestiune doar intervenției lui Dumnezeu, subestimează şi trec cu vederea

însemnătatea libertăţii şi a răspunderii umane. Dumnezeu va cere de la oameni socoteală pentru soarta

lumii materiale, pe care le-a predat-o ,,ca să o lucreze şi să o păzească" (Fac. 2, 15). Când noi, oamenii,

fie din neştiinţă, fie din indiferenţă şi ,,sfântă nepăsare", distrugem sau îngăduim să fie distrusă creaţia lui

Dumnezeu ÎI ofensăm pe Creatorul ei, Care nu numai că a plăsmuit-o ,,bună foarte", dar a şi hărăzit-o să

devină, prin om în Hristos, participantă la viaţa şi slava Lui.[9]

pagina 31


Biserica Ortodoxa a suținut mentalitatea unui profund respect pentru materia zidită şi tocmai acest

lucru ne obligă măcar pe toți câți aparţinem acestei Biserici să ne aplecăm asupra tradiţiei noastre şi să

învăţăm din ea atitudinea corectă faţă de creatia materială, pe care ne-o impun vremurile dificile de astăzi.

Respectul faţă de ceea ce ne înconjoară este arătat de credincioşi inclusive prin aducerea de jertfe, daruri

în sfânta biserică. Nimic nu se face fără darurile creaţiei: vin, pâine, untdelemn.

Societatea apuseană, în căutarea soluţiilor posibile la problema ecologică, au imaginat o întoarcere

la morală, care, să fie impusă de legislaţia statală, sau predată de Biserică sau de instituții de învățământ.

Dacă ne-am putea comporta mai bine! Daca am putea folosi mai puțină energie coborând puţin nivelul de

trai! Dacă... Daca...! Însă, oamenii nu renunţă uşor la nivelul lor de viaţă doar pentru că acest lucru este

,,raţional" şi ,,moral". De aceea părintele grec Ionnis Zizioulas, propunea altceva: “Dacă încercăm să

soluţionăm problema ecologică propunând noi valori morale sau angajându-le din nou pe cele

tradiţionale, mă tem că nu vom face nici un pas substanţial înspre soluţia pe care o căutam. Avem nevoie

de o civilizaţie nouă, în care dimensiunea liturgică să deţină un loc central şi să determine, probabil,

principiile morale. Dacă ar fi să dăm un titlu general acestui efort, titlul acesta ar fi: Omul ca preot al

creaţiei.”[11]

Astfel, Omul si Natura nu se află în antiteză ci în relație concretă. Acest lucru nu poate reuşi altfel,

decât numai înăuntrul actului liturgic, pentru că numai în acest act natura însăşi ia parte la evenimentul

acestei legături concrete. În această relație concretă, omul, dacă vrea să depășească criza ecologica,

trebuie să devină o ființă liturgică.[12] Liturghiile, îndeosebi în Răsărit, includ sfinţirea materiei şi a

spaţiului. Mai mult, rugăciunile ,,pentru buna întocmire a văzduhului, pentru bunăstarea "roadelor

pământului... etc." aşează Liturghia în inima creaţiei.

Se pare ca criza ecologica este o criza a civilizaţiei. Este o criza care are de-a face cu pierderea

sacralităţii naturii în civilizaţia noastră. Pentru a depaşi aceasta criză Ioannis Zizioulas, vede două

posibilităţi: una este calea idolatriei; idolatrul consideră lumea sacră pentru că o vede îmbibată de

prezenţa divină. Ca urmare, o respectă şi nu o distruge dar nu vede necesitatea transformării naturii sau a

depăşirii limitelor ei. Cealaltă e cea creştină prin care se respectă lumea nu pentru că are în natura ei

prezenţa lui Dumnezeu, ci pentru că aceasta se află în relaţie cu Dumnezeu.[13]

Din păcate, omul modern nu se mai intereseaza de valorile spirituale ale împărăţiei lui Dumnezeu,

ci caută să se ataşeze de valorile materiale şi trecătoare ale acestei lumi. Lucrul cel mai important pentru o

cultură secularizata este edificarea unui paradis pământesc, prin ştiinta şi tehnologie, fără Dumnezeu.

Trebuie să știm că lumea nu este autonomă, ci teonomă, fiindcă vine de la Dumnezeu şi se întoarce la

Dumnezeu, care păstrează o legatura internă cu creaţia, prin energiile necreate, fiindca altfel lumea s-ar

întoarce în neantul din care a fost scoasă la lumina de către Creator.[14]

pagina 32


Natura poate fi o bază a solidarităţii umane

Astăzi se poate vedea că pe măsură ce oamenii se adună în mari concentrări urbane, în

megalopolisuri de milioane de locuitori, zonele pustii şi deşertul arid se extind până lângă casele noastre,

semn că dezvoltarea noastră înseamnă secătuirea mediului înconjurător. Omul s-a rupt de natură şi nu o

mai poate înţelege. Petrecem ore întregi în faţa televizorului sau a calculatorului fără să mai luăm aminte

la spectacolul naturii care încă se mai petrece. Într-un experiment recent, unor elevi de 16-17 ani din

America li s-a arătat în primă fază imagini cu logourile unor firme şi produse. În proporţie de peste 90%,

copiii au recunoscut 2.000 de logouri, toate obiectul publicităţii televizate. În a doua parte a

experimentului, tinerilor le-au fost arătate imagini cu animale, legume şi fructe, specifice spaţiului sau

habitatului natural din vecinătatea caselor lor. Foarte puţini dintre ei au recunoscut şi au numit corect

elementele din poze. Ceea ce odinioară era cunoscut firesc şi natural de toţi, astăzi nu mai face parte din

viaţa noastră. Ignoranţa şi neştiinţa ne-au făcut să nu mai fim conştienţi de extraordinarele legături de

viaţă care există între fenomenele naturii şi noi înşine. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că solidaritatea

umană se manifestă prin faptul că toţi oamenii întrupează în ei natura, nu separat, ci fiecare în totalitate, şi

de aceea ea primeşte manifestările şi intenţiile fiecăruia. Dacă cineva o alterează şi o poluează, lucrarea

lui rea şi intenţia negativă se răsfrâng asupra tuturor, de aceea omul trebuie să se raporteze cu

responsabilitate şi grijă la natură.[15]

Teologul Georgios Mantzaridis spunea că ştiinţele nu pot rezolva această criză deoarece ele

consideră că ea ţine numai de planul fenomenelor naturale sau istorice, iar combaterea ei se încearcă

numai prin mijloacele ştiinţei şi tehnologiei. Această abordare nu permite nici descoperirea cauzei crizei

ecologice şi nici combaterea ei, deoarece se folosesc aceleaşi principii care au dus la criză. În acest fel

este firesc nu numai să nu se rezolve nimic, dar să se întâmple şi reproducerea ei la o scară şi mai mare.

"Criza ecologică este legată de întregul vieţii personale şi sociale a omului. Cultul comodităţii, lipsa de

respect faţă de lucruri, risipa iraţională, lipsa măsurii, iresponsabilitatea, nedreptatea, exploatarea, câştigul

murdar, eudemonismul, care se manifestă pe toate planurile vieţii şi activităţii umane, sunt factori care o

provoacă. Criza ecologică dă la iveală criza ştiinţei, a tehnologiei, a economiei, a politicii, a justiţiei, a

moralei, a religiei. Este expresia cea mai de pe urmă a crizei interioare a omului, precum şi a tuturor

formelor de activitate şi manifestare a lui. Ea poate fi caracterizată drept metastază în creaţie a crizei

spirituale şi morale a omului", explica teologul grec[16].

În acest context, Biserica este chemată să facă mărturia "creaţiei celei noi", a lumii restabilite de

Mântuitorul Iisus Hristos, a lumii înviate, care deşi este aşteptată, este în acelaşi timp prezentă prin

lucrarea Bisericii în viaţa cotidiană. Prin credinţa în Dumnezeu şi păstrarea poruncilor, omul îşi află

adevărul şi raporturile corecte cu aproapele şi lumea materială. Avva Dorotei, vorbind despre poziţia

pagina 33


credinciosului faţă de lucruri, spunea: "Păzirea conştiinţei faţă de lucruri stă în a nu se folosi cineva rău de

un lucru, în a nu strica vreun lucru sau a-l arunca, ci chiar de vede vreunul aruncat, să nu-l treacă cu

vederea, fie el cât de neînsemnat, ci să-l adune şi să-l pună la locul lui". Cuviosul Isaac Sirul definea

astfel "inima milostivă": "Arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni, pentru păsări, pentru

dobitoace, pentru toată făptura"17. Rezolvarea problemei se face deci, la nivel mai mult personal și nu

atât instituţional.

Note Bibliografice

1 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996, pp. 169-170.

2 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, Ed. I. B. M. B. O. R., Bucuresti, 1996, p.

236.

3 Idem, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. II, p. 31

4 Idem, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, p. 237

5 Idem, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. I, p. 32, şi vol. II, pp. 16-20

6 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucuresti, vol. I, p. 241.

7 Ibidem, p. 223.

8 Pr Prof Dr D. Stăniloae, Creaţia ca dar şi tainele Bisericii, Ortodoxia, nr. 1, an 1976, p. 10.

9 Ioannis Zizioulas, Creaţia ca Euharistie, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1999, p. 6.

10 Ibidem, p. 30.

11 Ibidem, p. 32.

12 Ibidem, p. 33.

13 Ibidem, p. 91.

14 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996, p. 202

15 Marius Nedelcu, Societatea în perspectivă creştină, Articol din Ziarul Lumina Joi, 6 octombrie 2011

16 Ibidem.

17 Ibidem.

Bibliografie

Popescu, Dumitru, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996.

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. I, II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti.

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Creaţia ca dar şi tainele Bisericii, Ortodoxia, nr. 1, an 1976

Zizioulas, Ioannis Creaţia ca Euharistie, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1999

Info

Pr. Nădejde George-Daniel, din Episcopia Romanului, Protopopiat Bacău Sud în www.parohiaorbeni.ro –Articol din

Septembrie 2004

Marius Nedelcu, Societatea în perspectivă creştină, Articol Lupta omului cu natura. Criza ecologică. din Ziarul

Lumina, Joi, 6 octombrie 2011

pagina 34


II.4. THE WISH

Prof. Ramona Stoicănescu, Colegiul Naţional Bănăţean

Elephants, giraffes and tigers,

Chimps and lions live in danger.

One more day in dust and rubbish,

Lots of animals will wish,

Out of the world creation

“Great”, full of confusion and illusion

Yet to stay alive with no… intrusion.

pagina 35


CAPITOLUL III. EXCURSII. CĂLĂTORIILE NOASTRE III.1. Tainele Munților Banatului – Cheile Nerei

Una dintre comorile de la noi din țară se află în tainele Munților Banatului.

Colțul de paradis românesc pe care doresc să îl scot în evidență poartă denumirea de Chei ale

Nerei din județul Caraș-Severin.

De-a lungul râului Nera între

Sasca Montana și Șopotu Nou, apa

Nerei și a afluenților săi a săpat și a

format în roca calcaroasă lacuri,

canioane, peșteri și cascade

impresionante precum Lacul Ochiul

Beiului, Lacul Dracului și Cascada

Beiușița.

Nera străbate un defileu cu

aspect de chei îngust, spectaculos și

absolut sălbatic care se pierde apoi în

albastrul cerului, făcându-te să te

întrebi unde e granița dintre real și ireal; toate acestea fac ca expediția în această zonă să lase urme

adânci în cutia cu amintiri.

Eu v-aș recomanda cu cea mai mare plăcere acest loc

mirific și ar fi păcat să ratați frumusețea naturii care acum în zilele

noastre devine din ce în ce mai rară mai ales la noi în țară.

Ramona Pop, clasa a XIa D, Colegiul Economic F.S.Nitti

pagina 36


III.2. MUNȚII APUSENI

Caracterizat prin peisajul carstic remarcabil şi moştenirea naturală, lanţul muntos Apuseni este

una din cele mai frumoase regiuni din România.

Diversitatea geologică a Munţilor Apuseni

Localizate în centru, cele mai înalte masive din Apuseni,

Vlădeasa, Gilău şi Bihor sunt formate din roci dure

cristaline. Zonele mai joase sunt formate din roci

sedimentare şi vulcanice. Zona Padiş face parte din

masivul Bihor şi este faimoasă pentru formaţiunile ei

carstice şi peisaje. Aici găsiţi văi oarbe( unde apa se

infiltrează în rocile de calcar prin canale sau

doline),platouri carstice, văi seci, lapiezuri, polii

(depresiuni hidrografice închise şi plate, cu scurgere

subterană) şi cheiuri.

Munţii Vlădeasa şi Platoul carstic Padiş sunt cele mai pitoreşti porţiuni ale Munţilor Apuseni, fiind foarte căutate şi apreciate de excursionişti.

5 lucruri fascinante

1. Îngheţata favorită în România şi-a luat numele de la peştera cu gheaţă Scărişoara.2. Peştera cu gheaţă Scărişoara găzduieşte un gheţar subteran cu un volum de 75.000 m³, fiind al doileagheţar de acest tip din Europa ca mărime. 3. În cadrul Parcului Naţional trăiesc 20 de urşi si 4 haite de lupi.4. Datorită locaţiei, la poalele muntelui Piatra Secuiului, satul tradiţional Rimetea este cunoscut ca

pagina 37


locul unde soarele răsare de două ori. Privind dintr-un anumit unghi şi doar cateva săptămâni pe an,soarele răsare iniţial din stânga muntelui iar apoi mai apare încă o dată în golul montan. 5. Până acum, cea mai adâncă peşteră din România a fost explorată până la o adâncime de 653 m. Nuse cunoaşte adâncimea totală a acesteia.

Peștera Scărișoara

Ştiaţi că ?

Cea mai lungă peşteră din Apuseni, Peştera Vântului, se întinde pe 50 de km. Este comparabilă cu distanţa dintre Cluj-Napoca şi satul Rimetea aflat la poalele muntelui Piatra Secuiului.

Flavia Jecan, clasa a XIIa SN1, Colegiul Național Bănățean

pagina 38


III.3. UNGARIA ȘI COMORILE SALE

Ungaria este un stat situat în Centrul Europei și se învecinează cu Serbia la sud, Croația

și Slovenia la sud-vest, Austria la vest, Slovacia la nord, România la est și cu Ucraina la nord-est.

Date generale:

Suprafața: 93.030 km²

Pozitie geografică: latitudine

nordică 45°48"-48°35" și

longitudine estică 16°7" - 22°58"

Populația: 10.174.000 locuitori

Densitatea populației: 109

locuitori/ km²

Capitala și orasul cel mai mare: Budapesta (1.886.000 locuitori)

Limba oficială: maghiara

Produse importante: mașini, vehicule, fier și oțel, țiței, produse din prelucrarea țițeiului, alte produse

chimice.

Produse exportate: mațini, vehicule, legume și fructe, alte produse agricole, fier și oțel, medicamente.

Moneda națională: forint (1 forint = 100 filler)

Produs intern brut (PIB): 44.600 milioane USD

Forma de stat: republică.

pagina 39


Budapesta s-a nființat în 1873 prin unirea a trei orașe aflate pe cele două maluri ale Dunării:

Buda, Pesta și Obuda. Astăzi este un centru economic și cultural, fiind vizitat de numeroși turiști.

Lungimea totală a rețelei feroviare a Ungariei este de 7715 km, din care 2353 km sunt linii

electrificate. Transportul de marfă se efectuează și astăzi pe cale feroviară, dar reteaua de drumuri

publice de 30.123 km are un rol din ce în ce mai important în transportul de persoane și produse, mai

ales dupa formarea unei relații stranse între Ungaria și Uniunea Europeana. Cel mai mare port fluvial

este în Csepel. Aeroportul național este Ferihegy, lângă Budapesta.

pagina 40


Clima Ungariei este continentală, cu veri călduroase. Aversele sunt frecvente vara, dar în a

doua jumătate a anotimpului adesea pământurile sunt afectate de secetă. La Budapesta temperatura

medie a lunii iulie este de 22°C , cea a lunii ianuarie este de -1°C, cantitatea de precipitații anuale este

de cca. 600 mm. Frigul iernii este rareori întrerupt de mase de aer mai calde, șsi se întamplă ca zăpada

căzută să se mențină fără să se topească 30-40 zile.

A fost o excursie superbă ! Totul este curat, frumos, oameni sunt primitori, au o cultură bogată

în tradiții și obiceiuri și o bogată tradiție culinară ! Aș mai repeta excursia pentru că mi-a plăcut foarte

mult!

pagina 41


Sper că v-a plăcut !

Bibliografie :

http://www.tourismguide.ro/x/ungaria/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria

pozele sunt din arhiva personala + internet.

Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1,


pagina 42


III.4. DELTA DUNĂRII

Dunărea izvorăște din Munții Poiana Neagră,

din Germania, și traversează zece țări și patru

capital, traseul având peste 2000 km și vărsându-se

în Marea Neagră.

Delta Dunării s-a format în urma a doua faze

distincte. Prima fază a fost regresiunea marină când

țărmul a fost mult retras iar brațele Dunării au lăsat

canioane vizibile în actuala platformă continentală.

Cea de a doua este numită faza de golf, care a urmat

unei transgresiuni. Grigore Antipa si V.P. Zencovici admit prezența unui golf, barată de curenți

maritimi prin grinduri tranversale și transformat în

liman. În cazul în care privim Dunărea de pe Dealurile

Tulcei, aceasta pare o întindere de verdeață străbatută

de suvițe aurii. În prezent Delta Dunării este vazută ca

o campie în formare cu o altitudine medie de 50 cm;

aceasta este alcatuită atât din relief pozitiv (grinduri și

ostroave) cât și din relief negativ (Brațele Dunării,

canalele, mlaștinile, etc.).

În Deltă se regăsește o faună și floră bogată - 5137 de specii cum ar fi: specii de floră, specii

de faună, moluște, insecte, pești, amfibieni, reptile, păsări sălbatice, mamifere. Aici se regăsesc și

specii protejate de păsări : Stârc de noapte, Țigănuș, dar și de plante: Centaurea pontica, Aldrovanda

vesiculosa, Trapa natans.

Aldrovanda vesiculosa Țigănuș

Costolaș Mariana Loredana, Clasa a XIIa D,


pagina 43


III.5. MAREA NEAGRĂ – LITORALUL ROMÂNESC

Litoralul Marii Negre este

cea mai importantă zonă turistică,

având în vedere numărul de turiști

care își petrec vacanțele de vară aici,

turiști atât români, cât și străini.

Dupa părerea mea, iesirea la

Marea Neagră a României aduce un

beneficiu țării noastre pe plan

economic.

Marea Neagra este cunoscută

în lume ca fiind a 3a mare europeană ca întindere și a 2a ca adâncime.

Eu îmi petrec de 6 ani fiecare vacanță de vară la noi la mare, bineînțeles cu familia mea și

prietenii de familie. Niciodată nu am fost cu mașina, pentru a evita cozile de mașini de pe autostrăzi și

alte întâmplări, mereu mergem cu trenul, având bilete la cușetă și sincer acesta e cel mai bun mod de

transport până la mare. În primul rând, seara pleci din oraș (Timișoara la mine ca și exemplu) și

dimineața când te trezești ești direct la Constanța, nu mai esti stresat cu mașina ca nu găsești loc de

parcare sau îți strici roțile cu drumurile noastre “minunate” și așa mai departe. În fiecare vară mergem

în altă stațiune, pentru că vrem să vedem totul, dar niciodată nu ne-am întors nemultumiți și

posomorâți, din contră plini de energie și cu spor ne întorceam mereu.

Clima litoralului este blânda și uscată, cu veri lungi și călduroase.

pagina 44


Durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10-12 ore pe zi. Temperatura medie a aceleași luni

fiind de 24 grade C. În sezonul cald, temperatura la

suprafața plajei urcă pana la 45 grade C, însă brizele

marine, bogate în aerosoli, atenuează arșița zilelor

toride.

De-alungul verilor am vizitat următoarele stațiuni:

Eforie Nord, Eforie Sud, Saturn, Jupiter, Neptun,

Costinești, Mangalia.

Toate mi-au facut o impresie foarte bună, condițiile

de cazare au fost bune, nu am avut probleme cu

plajele, magazinele de pe plajă aveau tot ce îți

puteai dori iar comercianți erau foarte primitori.

Vara care tocmai a trecut am petrecut-o

în Jupiter, o mică stațiune din sudul

Litoralului. Când am ajuns și am văzut

cât de mică e stațiunea, sincer, nu am

crezut că mă voi distra, dar ceea ce a

urmat a fost exact invers. Hotelul la care

am fost cazată a fost foarte curat, bine

dotat, cu o poziție central în stațiune și ieșire direct pe plajă. Plaja era extrem de curată dimineața,

chiar puteai să vezi nisipul de pe fund, dar după ora 1, începeau să apara și algele, pentru care nu s-a

luat nici o masură de stopare, asta a fost singura problemă pe care am întâmpinat-o. Salvamarii își

fșceau foarte bine treaba, chiar în timp ce eram acolo, din cauza valurilor mari și a curenților, 4

persoane erau să-și piardă viața, dar au fost salvați la timp. Magazinele erau în număr mic, dar găseai

orice. Restaurantele ofereau un meniu variat de mâncaruri alese. Totul a fost perfect, exact ca în fiecare

an!

pagina 45


Pentru mine Marea Neagră înseamnă a doua casă, aici e locul unde mă regasesc și unde mă

simt cel mai bine.

Unii români nu apreciază deloc faptul că țara lor natală are ieșire la mare și își petrec vacanțele

la străini, nerealizând că de fapt și la noi e frumos.

Avem locuri frumoase, iar acesta este unul dintre ele,

dar păcat că unii nu știu să aprecize asta!

Pentru fiecare turist, fie el dornic de odihnă și

relaxare, fie dornic de aventură, distracție, viață activă

și sport, litoralul Mării Negre îl intâmpină, de fiecare

dată, cu acel ceva, pe gustul sufletului lui.

Bibliografie:

http://www.mareea.ro/mareea-index-cPath-41_1-n-

Litoral_Romania_2015.html

pozele din arhiva personala.

Pentru a urmari proiectul si mai bine, ascultati asta : http://www.youtube.com/watch?v=r7jIGg1EAXo

Ioana Alexandra Valea, Clasa a Xa SN1,


pagina 46


III.6. INSULA THASSOS – UN VIS ÎMPLINIT

Numele meu este Fometescu Adelina, am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a B în cadrul

Colegiului Economic Francesco Saverio Nitti din orașul Timișoara. În acest articol am să vă relatez

puțin despre minunata excursie în insula Thassos din Grecia, pe care am primit-o ca și premiu din

partea conducerii Colegiului în colaborare cu Primăria Municipiului Timișoara și cu Agenția de

Turism AS TOUR, datorită rezultatelor bune pe care le-am obținut în cadrul unor concursuri la care

am participat.

Am fost foarte fericită și entuziasmată încă din prima clipă în care am aflat că o să am șansa de

a petrece două săptămâni în afara granițelor României. În bagajul care îmi părea tot mai neîncăpător,

am păstrat un loc special fericirii și spiritului de cunoaștere.

Pentru a putea ajunge pe insulă am mers cu autocarul, după care am luat ferry-boat-ul.

Priveliștea de pe acesta a fost de-a dreptul încântătoare; pescărușii veneau să mănânce firimiturile de

pâine pe care le întindeam , apa mării strălucea încet sub privirile noastre formând mii de cristale, cerul

era de un albastru intens iar muzica grecească de pe fundal a completat realizarea unui peisaj cu

adevărat mirific…eram într-un vis din care nu îmi mai

doream să mă trezesc!

Au urmat mai apoi cele mai frumoase două săptămâni din

viața mea! Am făcut turul insulei cu autocarul, am vizitat

minunatele golfuri cu vaporul, am luat câteva lecții de

navigație, am degustat o sumedenie de specialități culinare

specifice locului, am văzut peisaje cu adevărat superbe, dar

cel mai important am cunoscut oameni noi, persoane cu

adevărat speciale care m-au primit într-un mod călduros și m-au făcut să mă simt ca într-o familie în

care aveam un loc important.

A fost o experiență unică care cu siguranță va rămâne întipărită undeva în sufletul meu pentru

totdeauna! O experiență în care am avut ocazia să vizitez locuri extraordinar de frumoase, să cunosc

oameni sensibili și deosebiți care m-au făcut să realizez încă o dată că bunătatea nu ține de

naționalitatea din care faci parte, de culoarea pe care o ai sau de felul în care arăți, ci constă în esența și

adevăratele valori pe care le ai la baza sufletului tău.

Adelina Fometescu, Clasa a XIa B,


Pe CD-ul revistei se găsește o prezentare în PowerPoint a experienței trăite.

pagina 47


III.7. GIOLA – PISCINA SIRENELOR

În vara anului 2014 am avut deosebita plăcere de a vizita Giola,

cunoscută și sub numele de “Groapa Sirenelor” de pe insula

Thassos, Grecia.

Giola este o piscină naturală de mici dimensiuni săpată în stâncă

de valurile mării. Forma piscinei este ovaloidă și diametrul nu

are mai mult de 10 metri. Adâncimea apei este cuprinsă între 4-

8 metri. Fenomenul e ciudat, apa din piscină fiind

reaprovizionată la fiecare val mai puternic. Apa din piscină e foarte caldă pentru că stă toata ziua la

soare și nu comunică cu apa din mare, doar valurile mai aduc un strop de apă rece. Pe fundul piscinei

se văd mulți bolovani și stânci însă e greu de ajuns la ei apa fiind adâncă. Apa e de culoare verzuie din

cauza algelor monocelulare formate în timp aici. Piscina e plină de

arici de mare lipiți de orice zonă acoperită de apă. Deși poate pare

surprinzător, apa din piscină comunicând cu apa din mare doar în

anumite momente, în această piscină se găsesc și câțiva pești de mici

dimensiuni care stau la o adâncime destul de mare dar pot fi observați

prin folosirea ochelarilor pentru scufundări.

Locul acesta este foarte frumos și pașnic, însă e destul de greu de

ajuns acolo, fiind și o

distanță destul de mare de

parcurs pe jos. Cu toate

acestea sunt mândră ca am reușit să vizitez această minune

a naturii. Mediul din jurul piscinei este unul stâncos. Dacă

ne îndepărtăm puțin de Giola putem vedea stânci imense și

abrupte care se contopesc cu apa mării.

A fost o experiență deosebită și recomand oricui are

ocazia să viziteze acest loc nu doar pentru peisajul excepțional dar și pentru sentimentele pe care le ai

atunci când privești marea de pe acele stânci sau atunci când faci sărituri în “Piscina sirenelor”.

Silvia Kluch, Clasa a XIa C,


pagina 48


CAPITOLUL IV. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

IV.1. MONTE GRAPPA

Italia, oficial Republica Italiană este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte pe

Peninsula Italică și cuprinzând și câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia

și Sardinia. Se învecinează cu Franța la nord-vest, Elveția și Austria la nord și Slovenia la nord-est. De

asemenea înconjoară două enclave independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă înconjurată

de Elveția numită Campione d'Italia, capitala Italiei este Roma.

Este divizată în 20 de regiuni, dintre care cinci se bucură de o stare autonomă specială.

Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-estul

Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Alpii formează un

arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de cca

200.000 km.

Monte Grappa este un munte cu o

altitudine de 1775m, unul dintre cei mai

înalți munți din Alpii vicențini. Monte

Grappa este situat în apropiere de Câmpia

Venețiană. Versantul sudic al Monte Grappa

se extinde de la râul Brenta la vest de râul

Piave la est, cu mici centre și o regiune care

coboară, înăbușit de dealuri, la Câmpia

Venețiană.

Aici găsim Municipiile: Pederobba, Crespano del Grappa, Borso del Grappa Paderno del Grappa,

Tomb Possagno Cavasolui, Roman Ezzelino și

Bassano Del Grappa. Orașele învecinate

importante, în special în obiectivele turistice, sunt

Bassano, Castelfranco Veneto, Valdobbiadene,

Marostica.

Originea de circa zece milioane de ani în urmă,

este atribuită ciocnirii încă în curs de desfășurare

între placa continentului african și cel european.

Rocile care alcătuiesc masivului sunt, de fapt, de

origine marină. Aceste sedimente au fost supuse în timp geologic, prin intermediul erogenezei, o

pagina 49


explozie semnificativă și mai târziu ele au fost ridicate, ca urmare a acestor forțe care au dus la

creșterea Alpilor.

Principalele tipuri de roci pe care le găsim

astăzi în del Grappa sunt: amonitul roșu,

calcarul gri, calcar, lut. Formarea de calcar a

creat un fenomen carstic, fiind atât de larg

răspândit, astfel încât să conducă la

descoperirea unei serii de peșteri pline de

stalactite, puțuri adânci și galerii de mare.

Din punct de vedere al faunei sălbatice,

există o anumită bogăție. Speciile prezente sunt:

cerbi, capre negre, mufloni; puteți vedea păsări

de pradă, cum ar fi șorecarul, șoimul călător,

acvila de munte și bufnița, dar si veverita,

vulpea, bursucul, șopârlă și libelule.

Clima sa este adesea influențată de

condițiile meteorologice, acestea fiind extrem de

variabile. Precipitațiile sunt abundente pe tot

parcursul anului, în special în timpul toamnei, iarna și primăvara.

Monte Grappa este un loc minunat, liniștit, cu o faună bogată, dar totodată liniștit !

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org

Denisa – Larisa Mangel, clasa a XIa C,


pagina 50


IV.2. PARADISUL TRANDAFIRILOR DE LA MÂNDRULOC

Mândruloc este o localitate în județul Arad, situatǎ la 13km de județ, pe drumul naṭional DN7,

în spre Deva. Locuitorii acestuia se ocupă cu agricultura, floricultura, legumicultura și creșterea

animalelor, iar o importantă parte din aceștia lucrează în cadrul intreprinderilor industriale din

municipiul Arad.

Trandafirii sunt cele mai iubite flori, însă puţini sunt specialişti în acest domeniu. Rozariul de

la Mândruloc găzduieşte aproape 3.000 de soiuri de trandafiri, aduse din toate colţurile lumii. De la

trandafirii parfumaţi, până la cei mai puţini mirositori, dar care au un aspect deosebit, culori vii sau

pale, toţi pot fi admiraţi în acest rozariu, care este cel mai mare din România. Porţile parcului sunt

deschise vizitatorilor, care vin şi admiră soiuri rare de flori, despre care au citit doar în revistele de

specialitate.

pagina 51


ZEIȚA CHLORIS Și astfel,Dionis i-a

dăruit parfumul

amețitor, cele trei

Grații i-au dat

strălucirea, veselia și

farmecul, Ares, zeul

războiului, i-a dăruit

drept arme, spinii,

pentru a-și putea apăra

frumusețea, iar vântul

de primăvară, Zephyr

a dat la o parte norii

pentru ca Apollo să-l

lumineze și să-l

înflorească.

Despre trandafir și

apariția lui pe pământ

ca fiind cea mai

frumoasă floare,

circulă multe

legende.Una dintre

ele povestește că

trandafirul ar fi fost

creat de Chloris, zeița

florilor,din trupul unei

nimfe pe care o răpise

moartea.Pentru ca

această floare să nu

aibă pereche pe

lume,Chloris a apelat

și la ceilali zei să-i

dăruiască fiecare câte

ceva din harul lui.

Fir de trandafir

Trandafir, frumoasã floare

Când apari tu parcã-i sãrbãtoare!

Sufletul a mii de tineri înflorești,

Iar în inedite buchete nu eziți sã te daruiești.

Inimilor nostalgice bucurii redându-le,

Pustiilor câmpuri mireasma aducându-le

Spinii tãi durere ațintesc,

Dar fãrã pãsare continui îndelung sã te privesc!

Eleganța ta ne-mbracã-n fiori

Și zilele amare se transformã-n comori.

pagina 52


SĂRBĂTOAREA TRANDAFIRUULUI

Mai exact la cea de-a 7-a ediţie, participanţii au avut parte de o surpriză, pentru că un grup de

studente de la Cluj au fost invitate să defileze în rochii din trandafiri, printre trandafiri. Rochiile

îmbogăţite cu trandafiri, au fost create special pentru acest eveniment. Durata lor de viaţă este, însă,

scurtă. Fetele au purtat o ţinută tip balerină, care avea la mijloc aplicaţii de trandafiri. Această rochie a

fost creată special pentru eveniment. Trandafirii sunt proveniţi din grădină. Rochițele se pot folosi şi în

viaţa de zi cu zi. O floare vie aduce o personalitate şi o viaţă interioara celei care o poartă.

De asemenea participanții au avut ocazia de a vedea si fotografia o expoziție de artă

impresionanta în care trandafirii au fost in centrul atenției.Toate aceste surprize au fost dedicate

sărbatorii trandafirului inaugurate cu un program artistic format din poezie și cântec. La acest

eveniment au participat și elevii de clasa a X-a a Colegiului Economic “F.S. Nitti” coordonati de

doamna Toma Eugenia prin intermediul caruia ținem să îi mulțumim că ne-a dat ocazia să intram în

“paradisul trandafirilor” și abia așteptăm ediția a VIII-a.

pagina 53


„Trandafirul Shakespeare", trandafir romantic

În parc, florile de toate culorile încântă privirea. Alei cu bolţi de trandafiri, trandafiri agăţători,

tufe. Vizitatorul nu poate să treacă fără să viziteze aleile cu trandafiri englezeşti, trandafiri romantici

care au un aspect deosebit, iar mirosul lor aminteşte de trandafirul clasic. „Trandafirul Shakespeare",

cu flori roşii, este foarte căutat. Este un soi ferit de boli. O altă specie deosebită este trandafirul tip

tufă. Nu trebuie stropiţi, iar dacă sunt tunşi, se dezvoltă şi devin o tufă masivă, care poate ajunge la o

lungime de cinci metri şi o lăţime de doi-trei metri.

ȘTIATI CA?

În rozariul de la Mândruloc pot fi admirate şi soiurile create de specialiştii români? Pe actualul

teritoriu al României, primul soi de trandafir a fost creat în anul 1888, la Timişoara de către Wilhelm

Muhle. Era un trandafir cu petale arămii, cu pete albe şi a primit numele soţiei domnului Muhle. Unii

specialişti spun că strămoşul trandafirului este măcieşul.

Delia Pânzaru, clasa a XIa C, Colegiul Economic F.S.Nitti

pagina 54


IV.3. PICO DE TEIDE

Văzut dinspre mare, Pico de Teide este învăluit în culori izbitoare. Albul vârfului său acoperit

de zăpadă lasă loc treptat purpuriului - închis al versanţilor vulcanici, sub care se întinde verdele

intens al vegetaţiei, mărginit de albastrul - ultramarin al oceanului.

În ghidurile de călătorie, Insula Tenerife – cea mai mare dintre Insulele Canare, aproape cât

jumătate din Olanda – este descrisă că o insulă muntoasă, de formă triunghiulară, dominată de piscul

Teide. În realitate însă, insula nu este altceva decât o prelungire a acestui munte impunător. Sub

vârful său de 3718 m, cel mai înalt din Spania, pantele împădurite coboară spre văile din nord şi

plajele din sud.

Pico de Teide nu este doar un fundal pitoresc pentru staţiunile maritimie din Tenerife, ci

şi principala atracţie a unui peisaj extraordinar, creat de o serie de violente explozii vulcanice.

Vârful sau conic se înalță în craterul unui

vulcan mai vechi, aflat la 2000 m deasupra

nivelului mării – un amfiteatru natural de

nisip şi piatră ponce. Vechiul crater, mărginit de un

perete de rocă lung de 74 km, este înţesat cu stranii

fragmente de stâncă. Canale şiravene (cañadas)

sufocate de lavă topită îl străbat. Regiunea

este inclusă astăzi în Parcul Naţional Las Cañadas

del Teide.

Piscul este şi el la fel de frământat. În versanţii săi abrupţi se cască guri adânci, întunecate,

în care lava s-a scurs dintr-un mic crater aflat în vârf. Gaze sufloroase încă mai emană din acest

crater adânc de 30 m, vulcanul fiind activ de sute de ani.

pagina 55


Ştiaţi că…

Dominând Insula Tenerife, vulcanul Pico de

Teide aruncă cea mai lungă umbră de pe pământ?

În 1705, lava a acoperit cea mai mare

parte a oraşului - port Garachico?

În 1909, cea mai recentă erupţie, un râu de lavă,

lung de 5 km, s-a scurs pe versantul nord-vestic?

Vechii locuitori ai insulei, o populaţie numită

guanche, cu părul deschis la culoare, au botezat

vulcanul Piscul Iadului, deoarece credeau că pe această culme sălăşluieşte zeul Iadului, numit

Guayota?

Umbra vulcanului – o uriaşă piramidă neagră, se întinde pe 200 km în apele

mării, fiind cea mai lungă umbră din lume?

Denisa Cătălina Ciurel, clasa a XIIa SN1, Colegiul Național Bănățean

pagina 56


CAPITOLUL V. CURIOZITĂȚI.ȘTIAȚI CĂ? POEZIE. REBUS

V.1. ECOLOGIA. ȘTIAȚI CĂ?

Secolul XX a trecut sub lozinca: "Noi nu putem aştepta

favoruri de la natură. Scopul nostru este de a le lua de la

ea". Oamenii au folosit cunoaşterea legilor naturii

pentru exploatarea ei barbară, care le-a asigurat un

confort material fără precedent. Dar toate în viaţă

trebuie să fie plătite şi umanitatea plăteşte un preţ mare

pentru uciderea naturii. Situaţia ecologică din lume se

înrăutăţeşte în fiecare zi şi fiecare dintre noi este implicat

în aceasta.

Poluarea aerului

Un autoturism mediu emite pe an în atmosferă atîta dioxid de carbon, cât cântăreşte el însuşi.

280 de denumiri de substanţe nocive sunt conţinute în emisii provenite de la autovehicule. 225 de mii

de oameni în Europa anual mor din cauza maladiilor asociate cu gazele de evacuare. Ecologiştii şi

medicii sunt de aceeaşi părere: la noi victimele sunt cel puţin de 2 ori mai multe.

Păduri

Anual de pe Pământ dispar 11 milioane de hectare de păduri tropicale - este cu 10 ori mai mult

decît rata de reîmpădurire. Aproape jumătate din toate pădurile din Marea Britanie au dispărut în

ultimii 80 de ani. Jumătate din pădurea amazoniană va dispărea în 2030.

Metropole

Numărul de oraşe care au depăşit indicatorii admisibili de poluare, stabiliţi de către Organizaţia

Mondială a Sănătăţii, este mai mult de 50%. 36 milioane de ruşi locuiesc în oraşe în care poluarea

aerului este de 10 ori mai mare decît standardele sanitare. Un locuitor de metropolă pe an inhalează

48 kg de diverse substanţe cancerigene. Un rezident al metropolei în medie trăieşte cu 4 ani mai

puţin, comparativ cu cei care locuiesc în zonele rurale. Numărul de "oraşe-milionare": la mijlocul

secolului al 19-lea – 4, în 1920 - 25, în 1960 - 140, în prezent - circa 300. Zona de asfalt şi de

acoperişuri ocupă 1% din suprafaţa Pământului.

pagina 57


Oceane

Începând cu anul 2000, aciditatea apelor în oceanele lumii a crescut cu 10 ori. 19% din recifele

de corali ale Pămîntului au dispărut în ultimii 20 de ani. În fiecare an, în Oceanul Pacific se devarsă 9

milioane de tone de deşeuri, în Oceanul Atlantic - mai mult de 30 de milioane de tone. Poluatorul

principal al oceanelor lumii este petrolul. Numai din rezultatul transportului maritim şi curăţării

vaselor petroliere în oceane nimereşte pe an de la 5 pînă la 10 milioane de tone de petrol. Marea

Caspică este acoperită cu o peliculă de petrol.

Apa dulce

În ultimii 40 de ani, cantitatea apelor dulci pentru fiecare persoană din lume, a scăzut cu 60%.

În următorii 25 de ani se aşteaptă o scădere ulterioară cu 2 ori. 70-80% din consumul uman total de

apă dulce se utilizează în agricultură. 884 milioane de oameni, adică fiecare al optulea om nu are

acces la apa potabilă sigură. Omul poate utiliza mai puţin de 1% din apa dulce (sau aproximativ

0.007% din toată apa de pe Pământ), fără o purificare suplimentară. Maladiile transmise prin apă ucid

3 milioane de persoane pe an. Pe 60% din cele mai mari râuri din lume au fost construite baraje sau

modificate artificial albiile. În Ucraina, apa potabilă este examinată după 28 de parametri, în timp ce

în Suedia după de cel puţin 40 (acolo durata vieţii este 82 de ani) şi în Statele Unite ale Americii –

după 300 de parametri! Din anii 80 populaţia peştilor care vieţuiesc în apa dulce a fost redusă la o

jumătate.

Creşterea populaţiei mondiale

În secolul al 19-lea a fost marcat un miliard de oameni, la sfârşitul anilor 20 din sec.20 – 2

miliarde (aproximativ cu 110 de ani mai tîrziu), 3 2 miliarde - la sfârşitul anilor 50 (peste 32 de ani),

4 miliarde - în 1974 (peste 14 ani) 5 miliarde - în 1987 (peste 19 ani), în 1992 populaţia a fost de

peste 5.4 miliarde de oameni. Până la începutul sec. 21 populaţia a ajuns la 6 miliarde de oameni,

până în 2020 populaţia lumii va creşte la 7,8 miliarde, pînă în 2030 ea va creşte la 8,5 miliarde de

oameni. În lume în fiecare secundă se nasc 21 şi mor 18 persoane, populaţia lumii zilnic creşte cu

250. 000 de persoane sau 90 de milioane pe an.

Agricultura

Suprafaţa terenurilor noi cu destinaţie agricolă creşte anual cu 3,9 milioane ha, dar în acelaşi

timp, din cauza eroziunii se pierd 6 milioane de hectare. Rezerva terenurilor adecvate pentru utilizare

agricolă care constituie 2,5 miliarde de hectare, se reduce anual cu 6 - 7 milioane ha. Terenurile

rămase în rezervă sunt caracterizate de o fertilitate joasă şi necesită o investiţie semnificativă în

vederea îmbunătăţirii acesteia. 1000 de litri de apă sunt necesare pentru a creşte un kilogram de grâu.

15 000 de litri de apă sunt necesare pentru a obţine un kilogram de carne de vită. 70-80% din

pagina 58


consumul uman total de apă dulce sunt utilizate în agricultură. În ultimii 100 de ani conţinutul de

vitamine şi minerale în fructe şi legume s-a redus cu 70%. Cauza: epuizarea solului, poluarea şi

OMG-uri.

Gunoi

Potrivit ecologiştilor, un rezident al Ucrainei lasă în medie 0,5 kg de gunoi pe zi, 182.5 kg pe an.

46 milioane de ucraineni lasă anual 8 milioane de tone de gunoaie! Avem 11 milioane de depozite de

deşeuri, care ocupă 260 000 de hectare - mai mult decât Luxemburg! Ca trei capitale ale Ucrainei.

Pentru descompunerea în mediul natural hârtia necesită pînă la 10 ani, cutia de conserve - până la 90

de ani, filtru de la ţigară - până la 100 de ani, punga de plastic - până la 200 de ani, plasticul - până la

500 de ani, sticla - pâna la 1000 de ani. Pentru descompunerea unui filtru de ţigaretă sunt necesari de la

cinci pînă la 15 ani. În acest răstimp, acestea pot nimeri în stomacuri de peşti, păsări şi mamifere

marine.

Încălzirea globală

Pe parcursul întregului secol al XIX-lea creşterea temperaturii a constituit aproximativ 0,1º. În

ultimul deceniu al secolului XX, creşterea a atins în medie 0.3 de grade pe an. La începutul secolului

XXI, creşterea s-a accelerat. În 2004, temperatura medie a crescut cu 0,5º, pe continentul european - cu

0,73º. În ultimii 15 ani, temperatura medie anuală a crescut cu 0,8º. În toamna anului 2008 în Europa

de Est temperatura din octombrie a depăşit norma cu 10-12 grade. În Europa de Vest, situată într-o

zonă mai caldă, dimpotrivă, temperatura a scăzut la zero, s-au observat zăpezile. Temperatura în

creştere a planetei nu numai că topeşte gheţarii imenşi, dar se pare că decongelează tot mai mult stratul

de sol. Aceasta conduce la faptul că solul devine mai moale şi poate fi periculos pentru clădirile şi

infrastructura existentă. Topirea îngheţurilor veşnice ar putea duce la alunecări de teren şi aluviuni.

Unii cercetători susţin că există o posibilitate de revenire la maladiile uitate, în cazul de contact al

oamenilor moderni cu morminte din trecut topite. În vara anului 2003 în Franţa căldura anormală, mai

sus de 40 de grade C, a cauzat moartea a 12 000 de vieţi.

Topirea gheţarilor

La Tien Shan numărul gheţarilor în 1955 - 1999 a scăzut cu 33%. Gheţarii din Alpi s-au topit la

o treime, provocînd în vara anului 2005 inundaţii neobişnuit de severe în regiunea muntoasă din

Austria, Carinthia. În Africa, pentru prima dată s-au topit complet zăpezile de pe muntele Kilimanjaro.

Animale şi plante

În 50 de ani, s-a redus cu o treime lista speciilor de plante şi de animale de pe planetă. În

Europa, în ultimii 20 de ani au dispărut aproximativ 17 000 de specii. Pămîntul pierde 30 000 de specii

de organisme vii anual. Marea Mediterană a pierdut aproape o treime din floră şi faună.

pagina 59


Din 1970, numărul animalelor şi păsărilor sălbatice de pe planetă s-a redus cu 25-30%. În fiecare an,

omul ucide aproximativ 1% din toate animalele. Ecologiştii nu ne sfătuiesc să mîncăm peşte, deoarece

din cauza poluării oceanelor organismele marine sunt saturate cu multe substanţe toxice, în special,

metale grele şi mercur. În lume peste tot mor insectele: ţînţarii, albinele.

În concluzie:

Spre deosebire de animale, omul este capabil să ucidă semenii săi cu o cruzime incredibilă.

Oamenii de ştiinţă estimează că în ultimii şase mii de ani, oamenii au retrăit 14 513 de războaie, în

care au fost ucise 3.64 miliarde de oameni. Costul războiul este în creştere constantă. Dacă costul

Primul Război Mondial a constituit 50 de miliarde de ruble, al Doilea a costat cu zece ori mai scump.

La sfîrşitul anilor 80 costul armamentelor în lume a constituit deja un trilion de dolari! Această sumă

depăşeşte investiţiile tuturor ţărilor din lume în sănătate, educaţie şi construcţie rezidenţială, să nu mai

vorbim de mediul înconjurător. Se pare că se adevereşte sumbra profeţie lui Niels Bohr: "Omenirea nu

va pieri într-un coşmar nuclear, ci se va sufoca în propriile deşeuri".

Zece curiozităţi despre mediu şi ecologie

1. Statisticile spun ca 84% din deșeurile din casă pot fi reciclate;

2. Sticla realizată din sticlă reciclată produce cu 20% mai puțină poluare în aer și cu 50% mai

puțină poluare în apă, decat cea facută de la zero;

3. În urmă cu 20 de ani s-a inventat trenul magnetic, care nu are un motor propriu zis.

Vagoanele levitează cu ajutorul unor magneți permanenți care interacționează cu câmpul

electromagnetic generat de calea ferată. De aceea, poluarea pe care o produce este minimă. Din

păcate, un astfel de tren circula momentan doar in… China;

4. Un laptop este mai eco friendly decât un calculator clasic. Consumă de 5 ori mai puțină

energie;

5. Reciclarea unei tone de hârtie salveaza 17 copaci și 4.100 KW de energie;

6. Doar 1% din energia geotermală a Australiei ar fi de ajuns pentru a alimenta țara pentru

următorii 26.000 de ani. Însă momentan nu există tehnologii pentru a folosi aceasta energie;

7. În România există peste 250.000 de hectare de păduri virgine. Acestea reprezintă 65% din

pădurile virgine ramase în Europa;

8. Reciclarea unei doze de aluminiu salvează energia necesară pentru ca un televizor să

mearga 3 ore;

9. La Muzeul Antipa se află singurul schelet întreg din lume al speciei de dinozaur

Deinotherium (animal îngrozitor). Acesta este înalt de 4,5 metri și a fost descoperit în 1894 , în

pagina 60


apropiere de Vaslui;

10. În țara noastră se află cea mai mare concentrație de carnivore de talie mare din Europa:

urși, lupi și râși. Alături de Bulgaria, adăpostim aproape jumătate din populația totală din UE a

acestor trei specii;

11. Aproximativ 19% din populația din mediul urban românesc susține că obișnuiește să

cumpere alimente ecologice din comerț cel puțin o dată pe lună. Nu este rău să ştim aceste

curiozităţi. Dacă mai şi ţinem seama de ele e şi mai bine!

Știați că… ?

Pentru fabricarea unei tone de hârtie, se folosesc între 2 şi 3,5 tone de copaci, adică sunt tăiaţi

aproximativ 20 de copaci?

Prin reciclarea unei tone de hârtie, sunt salvaţi 17 copaci?

Prin reciclarea unei tone de hârtie se economisesc 30.000 l apă, se foloseşte între 28 şi 80 %

mai puţină energie electrică faţă de fabricarea hârtiei obişnuite şi se reduce poluarea aerului cu

95%?

40% din deşeurile aruncate de oameni anual sunt reprezentate numai de hârtie?

În Statele Unite ale Americii, hârtia aruncată anual ar putea asigura căldură pentru 5 milioane

de locuinţe timp de 200 de ani?

Fiecare tonă de hârtie recuperată eliberează aproximativ 2,5 m3 din spaţiul destinat depozitarii

deşeurilor?

Din 100 t hârtie colectată se pot replanta 30 ha de pădure?

Considerăm utilizarea hârtiei un lucru atât de normal, încât uităm ce presupune aceasta: tăierea

unui copac, extragerea celulozei, producerea hârtiei, folosirea şi aruncarea acesteia, tăierea unui alt

copac pentru producerea unei alte cantităţi de hârtie după ce o aruncăm pe cea dinainte. Însă ignorăm

o etapă esenţială: reciclarea hârtiei şi salvarea copacilor.

Din punct de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este

mai avantajoasă decât hârtia obişnuită. Prin reciclarea unei tone de deşeuri de hârtie se economisesc

30.000 l apă, se foloseşte între 28% şi 80% mai puţină energie electrică şi se reduce poluarea aerului

cu 95%.

pagina 61


CELE MAI GRAVE DEZASTRE ECOLOGICE

pagina 62


Ecologică

Se sting copacii din picioare Şi zarzavatul pe răzoare,

Ozonul piere-n stratosferă E aer greu în atmosferă;

Mâncăm şi respirăm chimie Am şi uitat de veselie;

Cugetu-i gol de meditaţii, Ne frigem toţi la radiaţii.

Plouă tehnicolor, acid, Ne sinucidem? Ce stupid!

Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni, Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...

Dacă dispar, Echilibrul ecologic se surpă –

Ei sunt Singurele insecte din lume

Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

Ecologia în suferinţă

E codrul cu românul frate, De când se ştie, cu mult dor,

Dar de o vreme, sfidător, Frăţia nu vrea s-o arate

Fidel chemărilor ingrate, El defrişează cu mult spor

Căci lăcomiei i-e dator Şi îl ucide-ncet, în rate

Pădurea pleacă a ei frunte, De-aşa un frate-nfricoşată...

Cristiana Indrea, clasa a XII D Colegiul Economic F.S.Nitti

pagina 63


V.2. POEZII

CUVÂNTUL...

Ca un Luceafăr el strălucește,

Pe bolta cereasca el grăiește.

Cu un singur cuvânt

Poți aduce pacea pe pământ,

Poți recupera o iubire,

Să fi aproape de orice trăire.

Să spui ,,te iubesc" oricui,

Cum nu ai mai spus nimănui,

Cuvântul vorbește pentru tine,

Și totul vine de la sine.

O magie ce nu va fi explicată

Și crezută vreodată.

Noi vom înainta,

Doar dacă el va exista.

Cuvântul te face să iubești,

Te învață să trăiești...

DOUĂ REGULI ARE VIAȚA ...

Viața este oare vreo întrebare...

Fără nici o urmă de răspuns?

Fără nici un loc unde ai putea să găsești liniștea.

Sau o fi un răspuns, fără de întrebare?

Fără acea culoare, cu care ai picta pânza ,

Ce aseamănă o viață și pe paleta ta

O mie de culori cu care poți picta!

Ți-o poți modela după bunul plac!

Ți-o poți cânta, cu nota ta.

O poți dansa pe ritmul tău.

O poți schimba oricât dorești.

pagina 64


Dar două reguli trebuie să respecți

Odată ce ai scris în carte vieții tale

Stiloul se va usca și nu vei mai putea derula!

Și a doua ta regulă e fără intebări,

Căci le vei afla pe toate când le vine rândul în carte.

VREI SA TE SIMȚI PUTERNIC, SCRIE!

Simțul cuvintelor, puterea lor când ști că în viața umană dacă vei scăpa pixul pe jos lumea

continuă, dar lumea ta, cea scrisă, în care dacă pixul pică ea se oprește...Când ști că cu un singur

cuvânt poți distruge orice , să te simți liber și puternic , să te simiți important.

E o lume în care dacă nu ști să o înțelegi și dacă nu-i cunoști limitele te poți pierde în propriile

gânduri, să nu mai poți ieși la suprafață .

Dacă tu vrei poți crea, poți privi totul diferit, dacă viața te doboară eu te sfătuiesc să te apuci de

scris, să te ridici singur din cenușă și să renaști cu un cuvânt pe hârtie, poate voi credeți că exagerez,

dar pentru mine scrisul este cel mai bun medicament, care plângând mă face să râd, care din nimic

creează totul. Căci e prea simplu de complicat să creezi o lume căruia să-i aparții, căruia să-i fii

creator!

POEZIE

Flori de patimi curgătoare,

mii de ani fără suflare,

dorul dulce al vieții

și ploaia dimineții.

Trece-o zi cu sânge rece,

mii de ani ce înc-or trece...

Cu nepăsare toate

trec ca adierile prin noapte.

Când luna răsare

și soarele apune,

atunci el se-nalță

peste o alta lume.

pagina 65


Luceafărul fermecător cu raza ce-i scânteie

și peste a lumii nemurire

norocul și-l împrăștie.

Știai de aceea poveste fără de destin

în care Cătălina si cu Cătălin

se îndrăgostesc, fără ca noi să știm?

Și de acea uimire din ochii lui

ce încă răsare din necunoscut

și de multe pasiuni de mult uitate

ca acea iubire ce răsare-n noapte?

Și de acea sfântă dragoste

cu care el s-a dus

să ceară viață cu moarte

Domnului de sus?

Iar când se întoarse...

cred că v-am mai spus

atunci Ei de Luceafăr iubirea a apus.

Vroiau iubire , dar n-aveau de unde

și vroiau înțelegere ca să-i asculte

și vroiau iubire cu care să se îmbete.

și atunci... viața pentru ei a apus,

căci doar focul nemuririi nu era deajuns.

Și de mii de ani încoace tot nu am lamurit...

de ce Hyperion a renunțat

și fără luptă a plecat?

A lăsat iubirea să își urmeze destinul

chiar dacă cu o vrajă putea să-i schimbe cursul,

iar el a suferit de dor o vesnicie

căci ea a murit ,iar el a mai trăit încă înzecit.

Și acum privesc spre cer

și-l văd suparat,

caci marea iubire l-a abandonat

si a fost o problemă fără rezolvare

pagina 66


în care tot ce puteai face e ...

să treci cu nepăsare!

Andrada Sferle, clasa a VIIa D,


WORDS

As the years go by

My body grows old,

My mind gets weak

But my soul stays bold.

The nature left it s mark,

Deep down inside me,

Sometimes, I may found myself in the dark,

But I will always think of a tree,

That keeps on living, no matter what weather it will be,

Cause that s the nature,

Our special, priceless nature.

Bianca Maria Ghelbere, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean

BEEDUD

There once was a man from Beedud

Who liked rain and the storms and the flood

And so he cut down the trees

With such calmness and ease,

Just to play like a pig in the mud.

Feline Filip, clasa a XIIa SS1, Colegiul Național Bănățean

pagina 67


V.3. REBUS

1. Împreună cu curgerile de noroi, se produc în urma îmbibării cu apă a depozitelor de alterare de pe versanţii despăduriţi din regiunile montane afectate de precipitaţii abundente

2. Deplasarea rapidă a zăpezii pe versanţii abrupţi acoperiţi cu zapadă, favorizată de ninsorile abundente şi schimbările rapide de temperatură care favorizează topirea bruscă a stratului de zapadă şi perturbarea echilibrului zăpezii prin trepidaţii.

3. ... de gheaţă a cărei grosime poate să ajungă la 3-4 m devine un hazard pentru navigaţie atunci când se extinde rapid şi pune în dificultate, datorită pericolului de blocare, navele de cercetări sau de pescuit oceanic.

4. Procese de mişcare ale unor mase de pământ sub acţiunea gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separa de partea stabilă a versantului.

5. Mişcări bruşte ale scoaţei tereste, care produc unde elastice reflectate în trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezarilor umane

6. Hazarde climatice foarte periculoase datorită forţei deosebite a vânturilor care au un caracter turbionar (sub formă de vârtej)

7. Sunt datorate energiilor acumulate în rezervorul subteran care conţine lave şi presiunilor exercitate de forţele tectonice, care determină ascensiunea materiilor incandescente spre suprafaţă

8. ... extratropicale sunt caracteristice regiunilor din zona temperată şi se formează la contactul dintre masele de aer polar şi cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafeţe uriaşe.

9. Hazarde hidrografice cu o largă răspândire pe Terra care produc mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, acoperirea temporară cu apă a unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă

10. Hazard climatic cu perioadă lungă de instalare, este caracterizată prin scăderea precipitaţiilor sub nivelul mediu, prin micşorarea debitului râurilor şi a rezervelor subterane de apă care determină un deficit mare de umezeală în aer şi sol, cu efecte directe asupra mediului şi mai ales asupra culturilor agricole.

11. Undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau și a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice

12. Numite şi cicolane tropicale, sunt furtuni foarte puternice, în spirală, în care vântul, cu caracter turbionar, poate atinge o viteză de până la 300 km/h. E o combinaţie de vânt foarte puternic şi ploaie torenţială care poate produce inundaţii pe suprafeţe întinse şi avarierea clădirilor

13. Fragmente uriaşe de gheaţă, desprinse din calotele glaciare sau din gheţarii polari, care plutesc împinse de vânturi ori de curenţii oceanici.

14. Vânt foarte puternic, cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale, din bazinul Oceanului Indian

15. Hazarde periculoase pentru mediu şi pentru activităţile umane şi determină distrugeri ale recoltelor. Pot fi declanşate de cauze naturale cum sunt fulgerele, erupţiile vulcanice, fenomene de autoaprindere a vegetaţiei şi de activitîţile omului

A-B. Manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, tornate, erupţii, cicloni, avalanşe, care au o influenta directa asupra vieţii oamenilor, asupra societatii şi a mediului inconjurator, în ansamblu

Denisa Larisa Mangel, clasa a XIa C, Colegiul Economic F.S.Nitti

A 1 2 3 4 5 6 7

8 9

10 11 12 13 14 15

B

pagina 68


CAPITOLUL VI. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

VI.1. GEOGRAFIA - RAMURĂ A ȘTIINȚEI

Geografia este știința care studiază învelișurile Pământului

și relațiile care se stabilesc între acestea.

Termenul de geografie provine din limba greacă: geea

=pământ și graphein = a descrie.

Așadar, geografia este știinta care descrie Pământul. Primul

învățat care a dat o definiție a geografiei a fost filosoful grec

Eratostene (240 î.Hr.). În antichitate, cea mai completă lucrare de

geografie a fost scrisă de Strabon (18 î.Hr.-25 d.Hr.) și poartă titlul

de 'Geographya'.

În Evul Mediu au fost acumulate tot mai multe cunoștințe în acest domeniu. Cei mai mari

geografi ai perioadei medievale au fost arabii, care au descris regiuni întinse din Asia, Africa și

Europa.

Întemeitorul geografiei moderne este omul de știință și exploratorul german Alexander von

Homboldt (1769-1859). Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în lucrarea 'Kosmos'.

În România, începuturile geografiei moderne sunt legate de cărturarul Dimitrie Cantemir și de

opera sa 'Descrierea Moldovei'. Întemeietorul școlii românești de geografie este însă Simion Mehedinți

(1868-1962). În lucrarea sa 'Terra. Introducere în geografie ca știință', Simion Mehedinti definește

geografia și delimitează obiectul său de studiu.

Obiectul de studiu al geografiei este Pământul.

Geografia este știința care studiază Pământul ca

planetă, dar și învelișurile Pământului, legăturile care se

stabilesc între ele și procesele și fenomenele produse în

zona de contact a învelișurilor.

Ramurile geografiei. Deoarece geografia studiază atât mediul natural, cât și efectele activității

omului asupra naturii, această știință are două mari ramuri: geografia fizică și geografia umană.

pagina 69


Geografia fizică studiază mediul natural. Fiecare dintre învelișurile Pământului constituie

obiect de studiu pentru ramurile geografiei fizice. Astfel:

geomorfologia studiază formele de relief, adică înfățișarea scoarței terestre;

hidrologia studiază apele continentale;

oceanografia studiază mările și oceanele;

meteorologia și climatologia studiază atmosfera și

fenomenele care se produc în atmosferă;

biogeografia se ocupă cu studiul răspândirii

viețuitoarelor pe Pământ;

pedologia studiază formarea și răspândirea solurilor.

Geografia umană are în vedere răspândirea omului pe Terra, principalele lui activități

(agricultura, industria, transporturile, turismul etc.), precum și efectele acestor activități asupra naturii.

Prin faptul ca studiază natura, geografia este înrudită cu biologia și geologia.

Paul Manole, clasa aVa A,

pagina 70


VI.2. CUM AR ARĂTA LUMEA FĂRĂ ROMÂNIA?

Oare am mai fi avut ore de caligrafie la şcoală dacă stiloul nu ar fi fost niciodată inventat? Am

mai fi putut opri îmbătrânirea tenului sau am fi reuşit să călătorim într-un timp relativ scurt către alte

ţări şi continente? Acestea sunt câteva întrebări la care nimeni nu trebuie să găsească un răspuns,

pentru că noi, românii, am dat lumii invenţii fără de care nu ne-am mai putea imagina prezentul. Dar,

totuşi, dacă ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie, cam aşa ar fi fost lumea dacă ţara noastră nu ar fi

existat.

Zborul cu avionul, aşa cum îl ştim azi, ar fi rămas un

vis frumos fără Henri Coandă, născut pe 7 iunie 1886, nici

Boeing sau Airbus n-ar mai fi avut profituri uriaşe, iar

zborurile dintre ţările lumii nu ar mai fi durat cât drumul cu

maşina, la o oră de vârf, de la intrarea până în centrul unei

metropole. În 1910, după ce a absolvit ca şef de promoţie

Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii de la Paris, romanul a construit primul avion cu

reacţie, pe care l-a numit Coandă-1910. La invenţia geniului român a contribuit şi la fel de celebrul

Gustave Eiffel, care l-a ajutat pe Henri Coandă să obţină aprobările necesare construirii avionului cu

propulsie reactivă.

Tinereţea n-ar mai fi fost fără bătrâneţe vedete şi oameni politici din toată lumea au obţinut o

imagine care i-a transformat în idoli şi au sfidat bătrâneţea datorită Anei Aslan. Brăileanca s-a născut

pe 1 ianuarie 1897 şi a fost o luptătoare şi o deschizătoare de drumuri încă de mică. La 16 ani, îşi dorea

să devină pilot şi a reuşit să zboare cu un avion Bristol-Coanda, proiectat de inginerul roman la uzinele

din Marea Britanie. În cele din urmă, pasiunea pentru medicină şi-a spus cuvântul şi a intrat în greva

foamei pentru ca mama ei să o lase să urmeze o facultate de profil. A devenit specialistă în

gerontologie şi a inventat produsul-minune Aslavital, folosit de personalităţi precum Charles de

Gaulle, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charlie

Chaplin sau Salvador Dali.

Americanii nu s-ar mai fi bucurat de home run-uri şi nu ar

mai fi făcut milioane de dolari din baseball sportul tradiţional al

americanilor a fost, de fapt, inventat tot de romani. Oina, sportul

predecesor baseball-ului, a fost atestată documentar, pentru prima

dată, în 1596, în lucrarea Sistemul Universal al Lumii. Prin acest volum, cosmograful italian Gian

Lorenzo de Anania descria Valahia superioară. În timp ce americanii obişnuiesc să invite vedete să

pagina 71


deschidă meciurile de baseball, pe plaiurile mioritice, personalităţi precum Nicolae Iorga, I.L.

Caragiale, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu sau Marin Preda au jucat bătrânul sport românesc.

Am fi scris în continuare cu peniţă şi creion. Petrache Poenaru a dat lumii o invenţie

istorică încă din studenţie. Romanul a realizat primul stilou cu pompiţă, invenţie pe care a denumit-o

„Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Guvernul francez, însă, i-a luat-o

înainte şi a patentat invenţia în 1827. Poenaru a mai înregistrat o premieră şi a fost primul roman care a

mers cu trenul. În 1831, romanul a mers pe prima rută de cale ferată din lume, care făcea legătura între

Liverpool şi Manchester. Inventatorul spunea, la acea vreme: „Am făcut această călătorie cu un nou

mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate

unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi”.

Suferinţa diabeticilor s-ar fi prelungit Nicolae Constantin Paulescu s-a născut pe 6

noiembrie 1869, la Bucureşti. A studiat la Paris şi a devenit părintele unei descoperiri care a schimbat

viaţa a milioane de bolnavi. Romanul s-a concentrat pe studiul pancreasului şi aşa a descoperit

hormonul antidiabetic eliberat de acest organ. Numit mai târziu insulina, hormonul le-a adus premiul

Nobel canadienilor Grant Banting şi Herbert Best. La aproximativ 10 luni după descoperirea lui

Paulescu, cei doi cercetători au anunţat că au identificat insulina şi ar fi negat rezultatele romanului din

cauza unei traduceri incorecte a rezultatelor studiului sau.

Cibernetica ar fi rămas un mister. Ştefan Odobleja a fost filozof, medic militar, scriitor şi, mai

presus de toate, precursorul mondial al ciberneticii generalizate. Aceasta se ocupa de modul în care un

sistem, fie el digital, mecanic său biologic, prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea.

Odobleja a numit-o psihologie consonantista. Realizările romanului nu au fost remarcate în timpul

vieţii şi a fost ales post-mortem membru al Academiei Romane. Ca o recunoaştere a meritelor sale în

domeniul ciberneticii, în Elveţia a fost înfiinţată Academia de

Cibernetică.

Un tânăr pasionat de aviaţie, Anastase Dragomir, s-a axat

pe siguranța aeronavelor. A studiat în Franța și-a perfecționat

propriul său sistem pentru salvarea piloților și a pasagerilor în caz

de accidente. În 1930 a obținut un brevet pentru “cabină de

ejecţie.”

Nadia Comăneci, o gimnastă română, a primit medalia de aur la

Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, după ce a obținut

primul 10 perfect din istoria gimnasticii. Afișajele de la Jocurile

Olimpice au fost doar în măsură să prezinte un grad de până la

pagina 72


9,99, deci, după câteva minute de dezbatere în rândul judecătorilor, pe ecran scria “1,00”.

Prima lucrare completă despre istoria religiilor a fost

scrisă de scriitorul şi filozoful Mircea Eliade. Eliade este

recunoscut a fi unul dintre fondatorii “Școlii de la Chicago”,

care de fapt defineşte studiul religiilor pentru a doua jumătate a

secolului 20.

Săpânța, un sat în județul Maramureș, este

binecunoscut pentru “Cimitirul Vesel”. Românii sunt prima națiune

care au văzut moartea ca un moment

plin de bucurie și fericire.

Sculpturile lui Constantin

Brâncuși sunt considerate adevărate

opere de artă, datorită stilului său

abstract, care lasă o impresie elegantă. El a fost un sculptor român cu

contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în

sculptură contemporană.

Splendidul “albastru de Voroneț”,

este considerat a fi cea mai

frumoasă nuanţă de albastru din

lume şi continuă să rămână o

enigmă. Chiar dacă este de renume

mondial, compoziția exactă a

culorii, care îi conferă o strălucire

proaspătă a fost pierdută o dată cu moartea autorului ei.

Porțile din Maramureș au câștigat o binemeritată reputaţie datorită arhitecturii lor, adevărate opere

de artă create de țărani simpli, cu un mare simţ al esteticii.

Bibliografie:

http://sharethis.ro/2014/09/11/lumea-fara-romania-nu-ar-mai-fi-fost-la-fel-cum-influentat-tara-noastra-istoria

http://a1.ro/news/inedit/cum-ar-fi-aratat-lumea-fara-romania-id240695.html

http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-lumea-romanian-8_529b0c45c7b855ff565d902f/index.html

http://euforia.tv/lifestyle/video-cum-ar-arata-lumea-fara-romania-id28073.html

Adriana Șimon, clasa aXIIa SN1, Colegiul Național Bănățean

pagina 73


VI.3. PĂMÂNTUL – PLANETA NOASTRĂ. PLANȘE

Anca Hegheș, Clasa a Va A

Neve Magnanni, Clasa a Va A

Karina Grigore, Clasa a Va A

pagina 74


CAPITOLUL VII. CONCURSURI ȘI ACTIVITĂȚI 2014-2015 VII.1. O EXPERIENȚĂ INEDITĂ

În luna iulie, am participat la etapa naţională a Sesiunii de Comunicări, disciplina geografie –

desfăşurată la Sinaia. Pot să spun ca a fost o experienţă deosebită, la acest concurs au participat elevi

din toate judeȚele ţării, lucrarea mea „ Comună sau oraș – Premisele dezvoltării unor așezări din judetul

Timiș „ – a fost apreciată de întreg juriul.

Am obţinut un onorant premiu special

pentru judeţul Timiş, dar şi pentru şcoala pe care o

reprezint, Colegiul Naţional Bănăţean.

Pregătirea a fost una intensă, alături de

doamna profesoară Ghelbere Dana și de domnul

inspector Kiss Francisc, care m-au susţinut și

îndrumat, am mers pe teren, am făcut analize și

am purtat discuții cu locuitorii din așezările

studiate în lucrarea mea.

La Sinaia, emoţiile au fost mari, dar

stimulante, m-au ambitionat şi, deşi eram printre

cei mai tineri dintre elevii participanți, am reusit

să mă calific pe locurile fruntaşe.

Excursia în oraşul Sinaia mi s-a părut

deosebită, condițiile desfăşurării concursului au

fost bune, iar anul viitor sper să mă calific din nou

la faza națională și de ce nu, să aduc un premiu onorant Colegiului Naţional Bănăţean, pe care îl

reprezint.

Cristina Lele, clasa a Xa SN1 Colegiul Național Bănățean

pagina 75


VII.2. DIPLOME

pagina 76

RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015pagina 77


VII.3. ACTIVITĂȚI 2014-2015

GALA COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN : PREMIERE ŞI MESAJ

“Invităm toţi absolvenţii Colegiului Naţional Bănăţean să participle la decernarea premiilor

pentru elevii cu rezultate deosebite la concursurile şcolare, în cadrul Galei de excelenţă – ediţia a II-a,

care va avea loc în data de 28 ianuarie 2015 începând cu ora 11:30 în sala Teatrului Naţional.”

Aşa suna invitaţia adresată tuturor absolvenţilor liceului. M-a cuprins un sentiment unic atunci

când am văzut că nu am fost uitaţi. Amintirile anilor de liceu au început să revină, m-a cuprins un dor

pentru profesori, colegi, prieteni, oameni

fără de care eu nu aş fi fost ce sunt acum.

Evident, am pus mâna pe telefon şi

am început să îmi sun colegii şi să îi îndemn

să vină la gală. Eram foarte entuziasmat şi

nu ştiam de ce. Am fost la prima ediţie, iar

atunci nu am avut sentimente la fel de

puternice ca acum. În fine m-am pus în pat

şi am adormit cu gândul la reîntâlnirea care

avea să fie.

În dimineaţa zilei de 28 ianuarie, am fost trezit de o scumpă colegă, care voia să ne vedem la o

ciocolată caldă şi la o “bârfă” înainte de marele eveniment. Am acceptat invitaţia. În timp ce mâncam,

mă gândeam cum să mă îmbrac. Era o gală,

un eveniment la care nu poţi merge îmbrăcat

aşa cum te îmbraci zilnic. Am hotărât deci,

că e nevoie de o îmbrăcăminte mai formală.

După ce m-am îmbrăcat, am plecat,

nerăbdător fiind să-mi revăd familia. După

întâlnirea cu draga mea colegă, am ieşit din

cafenea, iar în faţa Teatrului Naţional erau

numai „CNB-iști”. Am conversat puţin cu

fostul meu profesor de matematică, după

care am intrat în sală. Ca de obicei, fosta mea dirigintă m-a surprins, păstrând câteva locuri pentru

pagina 78


foştii ei copii.

Gala a început! Domnul director a ţinut un mic discurs. La fiecare final de propoziţie mă

treceau fiorii, iar inima îmi sărea din piept. Festivitatea de premiere a debutat cu înmânarea de către

domnul director, a distincţiei “Mihai Gafencu” unei persone excepţionale, o mamă a tuturor elevilor

care au păşit în acest liceu, o persoană căreia este necesar să-i spun numele, căreia îi mulţumesc din

nou pentru tot sprijinul şi ajutorul pe care mi l-a acordat şi căreia îi dedic în totalitate acest articol:

Florica-Maria Puşcaş. După ce a primit distincţia, a spus câteva cuvinte, care nu au încetat în a-mi

provoca fiori.

În continuare, a fost o combinaţie plăcută de momente artistice şi premieri.Din nou mi s-a

confirmat faptul că noi, generaţia tânără, beneficiem de un intelect puternic dezvoltat.Totul ţine de

pregătirea noastră şi de cât efort suntem dispuşi să depunem pentru propria evoluţie.Succesul este

direct proporţional cu efortul depus.

Stăteam pe scaun şi mă gândeam la toate astea. Pot spune că visam cu ochii deschişi, până

când diriginta mi-a dat un cot ca să-mi

spună ceva şi m-a readus cu picioarele

pe pământ.Înainte de a-mi da seama,

gala a luat sfârşit.Toţi elevii liceului se

agitau şi se înghesuiau spre ieşire.Am

aşteptat să se elibereze puţin sala, după

care am mers la unii din foştii mei

profesori ca să vorbim...Ciudat era că

nu prea conta ce vorbeam. Ce conta cu

adevărat era să mai stau câteva minute

cu fiecare.I-am îmbrăţişat, le-am urat un

an cât mai bun şi am plecat.

În ziua aceea s-a declanşat în mine dorinţa şi ambiţia de a atinge excelenţa, de a performa în

domeniul meu de activitate, de a fi cel mai bun.Vă încurajez şi în acelaşi timp vă provoc dragi cititori

să vă demonstraţi vouă înşivă că sunteţi cei mai buni.Începeţi din şcoală să faceţi asta. Eu am ales

echerul şi compasul, am ales arhitectura şi sincer am rămas şocat de faptul că pentru a proiecta clădiri,

trebuie să cunoşti muzică, filosofie, economie, istorie, politică, mai pe scurt, trebuie să ai cunoştiinţe în

orice domeniu. Liceul este o perioadă în care dacă ştii să combini utilul cu plăcutul, poţi progresa mai

rapid in domeniul pe care ţi-l alegi.

Închei prin a-i felicita pe cei premiaţi la Gala de Excelenţă a Colegiului Naţional Bănăţean şi

pagina 79


pe cei care au întreţinut atmosfera: cele două perechi de dans, trupa de muzică, trupa de teatru şi

doamna Alina Medelean. Iar pentru tine cititorule, am o întrebare la care aş vrea să te gândeşti bine şi

care sper să declanşeze în tine acel “ceva”: Ce anume preferi? Să fii oaia din turmă sau ciobanul care

arată turmei unde să pască?

Răzvan Popescu,

Absolvent 2014 Colegiul Național Bănățean

pagina 80


ȘCOALA ALTFEL

pagina 81


CONCURSUL ECOLOGICA 2014

pagina 82

RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015pagina 83


ECOlogica

Concurs şcolar judeţean pe teme ecologice

Ediţia a VIII-a – 13 iunie 2015

Colegiul Economic F.S.Nitti - Colegiul Naţional Bănăţean

Vă aşteptăm cu drag!

Date post:	10-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	9 times
Download:	0 times

Revista Ecologica 2015 draft - fsnitti.ro · Revista Ecologica nr. 7‐8 septembrie 2014 –...

Documents