Revista de Pedagogie • LXIII • 2015 (1) 135 AGENDA EDUCAŢIEI Scrisoare deschisă Domnului Ministru al Educaţiei şi onoraţilor săi consilieri Sunt un cadru didactic, profesoară de pedagogie-psihologie, pensionară şi foarte bătrână – 97 de ani. Am iubit copiii, i-am educat pentru viaţa cotidiană, pentru viitorul lor. Şi această muncă educativă m-a făcut să am o atitudine benefică pentru societate şi pentru mine personal. O pace în suflet. Azi, Domnule Ministru şi onoraţi consilieri, noi, cadrele didactice vechi, trebuie să ne plecăm capul fiindcă seismele lovesc mereu în şcoală, o dărâmă (a se vedea mass-media zilnic) şi dărâmă şi sufletele noastre. Datorită tehnicii e absolut necesară o schimbare în modul de-a învăţa. La noi în ţară, miniştrii educaţiei, poate şi consilierii, văd că modul de-a învăţa a rămas acelaşi: la ora de lecţie, de la gura profesorului la urechile elevilor, iar mâine, de la gura elevilor la urechile profesorilor – nicio schimbare. Unii miniştri, mulţi la număr, au împrumutat sisteme de învăţământ din UE. N-au cunoscut – sau n-au vrut să cunoască – vorbele înţelepte ale O venerabilă profesoară a trimis redacţiei Revistei de pedagogie un set de trei texte: o scrisoare deschisă către Ministerul Educaţiei; un articol publicat pe vremuri de pedagogul înnoitor Toma Cocişiu în revista Pour l’Ere Nouvelle, în anul 1937; un fragment din revista Ars Discendi, care a apărut între anii 1968-1978 la Blaj. Scrisoarea deschisă şi fragmentul autobiografic readuc în discuţie problema importului masiv de tipare educaţionale, cu ignorarea, suverană, a oricăror contribuţii ale pedagogiei noastre experimentale, oricât de valoroase vor fi fost ele cândva. A devansat/anticipat experimentul pedagogic de la Blaj pedagogia Step by Step? Decide fiecare (dincolo de orice idiosincrazii protocrononiste), dar în cunoştinţă de cauză. În orice caz, sinteticul şi fluentul articol publicat în prestigioasa publicaţie de limbă franceză ne arată anvergura unui educator de altădată, care a cizelat o metodă (având ca motto: „cercetare personală şi reflexiune în comun”), a construit un traseu spre o educaţie mai autentică. * Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, România [email protected]CS Dan Badea*
Transcript
Revista de Pedagogie • LXIII • 2015 (1) 135
AGENDA EDUCAŢIEI
Scrisoare deschisăDomnului Ministru al Educaţiei şi onoraţilor săi consilieri
Sunt un cadru didactic, profesoară de pedagogie-psihologie, pensionarăşi foarte bătrână – 97 de ani.
Am iubit copiii, i-am educat pentru viaţa cotidiană, pentru viitorul lor. Şiaceastă muncă educativă m-a făcut să am o atitudine benefică pentrusocietate şi pentru mine personal. O pace în suflet.
Azi, Domnule Ministru şi onoraţi consilieri, noi, cadrele didactice vechi,trebuie să ne plecăm capul fiindcă seismele lovesc mereu în şcoală, o dărâmă(a se vedea mass-media zilnic) şi dărâmă şi sufletele noastre.
Datorită tehnicii e absolut necesară o schimbare în modul de-a învăţa. Lanoi în ţară, miniştrii educaţiei, poate şi consilierii, văd că modul de-a învăţa arămas acelaşi: la ora de lecţie, de la gura profesorului la urechile elevilor, iarmâine, de la gura elevilor la urechile profesorilor – nicio schimbare.
Unii miniştri, mulţi la număr, au împrumutat sisteme de învăţământ dinUE. N-au cunoscut – sau n-au vrut să cunoască – vorbele înţelepte ale
O venerabilă profesoară a trimis redacţieiRevistei de pedagogieun set de trei texte:o scrisoare deschisă către Ministerul Educaţiei; un articol publicat pe vremuri depedagogul înnoitor Toma Cocişiu în revista Pour l’Ere Nouvelle, în anul 1937; unfragment din revista Ars Discendi, care a apărut între anii 1968-1978 la Blaj.
Scrisoarea deschisă şi fragmentul autobiografic readuc în discuţie problemaimportului masiv de tipare educaţionale, cu ignorarea, suverană, a oricărorcontribuţii ale pedagogiei noastre experimentale, oricât de valoroase vor fifost ele cândva. A devansat/anticipat experimentul pedagogic de la Blajpedagogia Step by Step? Decide fiecare (dincolo de orice idiosincraziiprotocrononiste), dar în cunoştinţă de cauză.
În orice caz, sinteticul şi fluentul articol publicat în prestigioasa publicaţie delimbă franceză ne arată anvergura unui educator de altădată, care a cizelat ometodă (având ca motto: „cercetare personală şi reflexiune în comun”), aconstruit un traseu spre o educaţie mai autentică.
* Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, Româ[email protected]
CS Dan Badea*
136 AGENDA EDUCAŢIEI
academicianului român Berindei, care, la un summit ţinut la Bucureşti, aspus: „De ce vă uitaţi numai la «ograda» vecinului şi de ce nu consultaţi şi nuvă uitaţi şi în «ograda» noastră românească?”
De curând, sociologul american Alvin Toffer, în studiile lui, afirma:„Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu aînvăţat cum să înveţe”.
În clipa de faţă stau şi citesc (la 97 de ani), cu ochii plin de lacrimi, ziarul„Unirea” – Gimnaziul „Vasile Goldiş” a deschis porţile pentru a se vedea oclasă cu sistemul „Step by Step”.
Ochii noştri sunt copleşiţi de lacrimile izvorâte din sufletele lor. Iar cadreledidactice merg gârbovite de greutatea crizei din învăţământ. Şi atunci îmirăsare din unele amintiri o imagine – tânăra dăscăliţă de la munte, dinainteacăreia ţăranul bătrân întâlnind-o pe drum îşi ridica respectuos căciula în faţamea (23 de ani), parcă auzea glasul poetului francez Victor Hugo: „călcaţiîncet, trecătorule – aici e şcoala şi cresc sufletele”.
Acum şcoala este dărâmată de criză, de seism, de mass-media. Ce a rămasdin educaţie? Or se ştie că principalul obiectiv al unui popor constă în educaţie.
Îl mai amintesc şi pe savantul (istoric) român Pîrvan: „Fiecare naţiune să aibămetoda sa proprie de selecţionare a aptitudinilor, capul ţăranului nostru este vioiu şiclar la minte, nu avem nevoie de împrumut de la alte popoare.”Iar filosoful Fichte, în „Cuvântarea către poporul german”, a spus: „educaţia bunăeste onoarea unui popor”. „Un om este om – spunea Kant (filosoful) – prin educaţie.”
Am rămas consternată, nu ştiam că dl. Ministru cel nou, onoraţi consilieri,a binevoit să dea acel ordin, ordinul Ministrului Pricopie este de actualitate.Şi asta se întâmplă tocmai aici unde, cândva, a fost director Toma Cocişiu,primul pedagog român care a prezentat la Congresul Pedagogic de la Paris,în 1939, un nou sistem de învăţământ – activ şi creator. De aceea readuc înatenţia celor interesaţi articolul acestuia „Şcoala de experimentare - Blaj”,publicat în revista internaţională „Pour l’Ere Nouvelle” de către A. Ferrière, nr.130-1937, ca anticipaţie pentru discuţia de la congres (în anexă).
Tot acest dascăl, Toma Cocişiu, a scris şi cartea „Locul faptelor”, autobiografieapărută la editura Aeternitas – 2003, unde, în capitolul XIV, se scrie despre acest„Step by Step”, o imitaţie a Şcolii de experimentare de la Blaj (în anexă).
Domnule Ministru şi domnilor consilieri, nu ştiu dacă mă veţi onora cucititul acestei scrisori, dar istoria pedagogiei o va consemna.
Vă mulţumesc,Fie că o citiţi, fie că o aruncaţi la coşul de gunoi.
