+ All Categories
Home > Art & Photos > Revista de fotografie - Erika Ivoniac

Revista de fotografie - Erika Ivoniac

Date post: 28-Nov-2014
Category:
Upload: erika-ivoniac
View: 601 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
Acesta este un prototip de revista de nisa. Am realizat proiectul grafic al acestei reviste de fotografie. Textele nu imi apartin.
36
F F O O T T O O G G R R A A F F I I A A Î Î N N D D E E T T A A L L I I U U SORIN ONIȘOR SORIN ONIȘOR F F o o t t o o g g r r a a f f u u l l d d e e d d i i c c a a t t 1 1 0 0 0 0 % % s s p p a a ț ț i i u u l l u u i i r r o o m m â â n n e e s s c c VLAD IFTENE VLAD IFTENE F F o o t t o o g g r r a a f f i i a a d d e e s s t t r r a a d d ă ă A A t t h h o o s s M M u u n n t t e e l l e e S S f f â â n n t t F F o o t t o o g g r r a a f f i i i i ș ș i i i i m m p p r r e e s s i i i i d d e e c c ă ă l l ă ă t t o o r r i i e e O O l l y y m m p p u u s s E E - - P P 5 5 î î n n R R o o m m â â n n i i a a U U n n n n o o u u g g h h i i d d p p e e n n t t r r u u f f o o t t o o g g r r a a f f i i a a c c u u t t e e l l e e f f o o n n u u l l m m o o b b i i l l NR. 6 NR. 6 = = IULIE 2013 IULIE 2013 P P r r i i n n F F r r a a n n k k f f u u r r t t c c u u u u n n F F i i s s h h e e y y e e
Transcript
Page 1: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

FF OO TT OO GG RR AA FF II AA ÎÎ NN DD EE TT AA LL II UU

SORIN ONIȘORSORIN ONIȘORFFoo tt oo gg rr aa ff uu ll dd ee dd ii cc aa tt 11 00 00 %%ss pp aa țț ii uu ll uu ii rr oo mm ââ nn ee ss cc

VLAD IFTENEVLAD IFTENEFFoottooggrraaff iiaa ddeessttrraaddăă

AAtthhooss –– MMuunntteellee SSffâânnttFFoottooggrraaff ii ii șș ii iimmpprreessii iiddee ccăăllăăttoorr iiee

OOllyymmppuuss EE--PP55 îînn RRoommâânniiaa

UUnn nnoouu gghhiidd ppeennttrruuffoottooggrraaff iiaa ccuutteelleeffoonnuull mmoobbii ll

NR. 6NR. 6 = = IULIE 2013IULIE 2013

PPrriinn FFrraannkkffuurrtt ccuu uunn FFiisshheeyyee

Page 2: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 3: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

Fotografiatul de plăcere e ca și scrisul de plăcere: începi timid, îți cauți unghiul de abordare, privești în ansambluși, în final, declanșezi. O persoană poate fi fotografiată în sute de ipostaze,din unghiuri diferite, la fel cum și un articol într-un ziar/o postare pe un blogpoate fi abordat în zeci de feluri. Nicio fotografie nu seamănă cu alta, la fel cumniciun text nu seamănă cu altul. Ori de câte ori ai încerca să le refaci, ele capătăsensuri diferite. Involuntar.Fotografiatul, precum scrisul, trebuie făcut cu plăcere, cu pasiune. Cei fotografiațitrebuie tratați cu respect, cu răbdare, au nevoie de timp pentru a te lăsa să lepătrunzi în minte și în simțiri, să se acomodeze cu tine, să scape de crispare.A fotografia o persoană e asemănător cu a o desena: cauți să scoți în evidențăcele mai frumoase trăsături, expresii (nu neapărat zâmbete) și stări de spirit aleacelei ființe.Ador să fotografiez oameni și să-i privesc prin vizorul aparatului. E o lume în caretoți sunt egali, indiferent de îmbrăcăminte, stilul de a umbla/sta, povesti, zâmbiori a se bucura. Nu e vorba de bani, e vorba de povești create pe pietonale, înparc, în natură sau într-o cameră amărâtă și, după, de inspirație, deoarece oumbră conturată într-o culoare diferită poate schimba complet imaginea scrisă înmegapixeli.Cea mai mare bucurie pe care am avut-o până acum, legat de fotografie, nu s-adatorat câștigului, nici puținelor concursuri la care am participat, ci în urma feed-backului. Cel mai mult mă motivează când văd că zeci de persoane pe care le-amfotografiat, prieteni sau nu, se bucură încă de acele ilustrate. O persoană apre-ciază serviciul pe care i l-ai oferit nu atunci când îți spune că e mulțumită saufericită, ci atunci când le arată și altora asta. Fotografia care îmi place mie e de-spre oameni, povești, bucurie, frumusețe, sentimente.

editorial

editorial

Sony World PhotographySony World PhotographyAwards 2014 a începutAwards 2014 a început

Un nou ghid pentruUn nou ghid pentrufotografifia cu telefonul mobilfotografifia cu telefonul mobil

Prin Frankfurt cu un FisheyePrin Frankfurt cu un Fisheye

Olympus E-P5 în RomâniaOlympus E-P5 în România

Două obiective noi de la SamyangDouă obiective noi de la Samyang

Fuji X-M1 schimbă regulile jocului?Fuji X-M1 schimbă regulile jocului?

Athos – Muntele Sfânt:Athos – Muntele Sfânt:Fotografii și impresii de călătorieFotografii și impresii de călătorie

Fotografia de stradă cu VLAD IFTENEFotografia de stradă cu VLAD IFTENE

Fotograful dedicat 100%Fotograful dedicat 100%spațiului românescspațiului românescSORIN ONIȘORSORIN ONIȘOR

4

6

10

12

13

16

26

34

SUMARSUMAR

NewsNews

PersonajPersonaj

curiozitățicuriozități

Page 4: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

44

Sony World PhotographySony World PhotographyAwards 2014 a începutAwards 2014 a început

Ediția din 2014 a competiției internaționale de fotografie

aflată sub patronajul Sony și-a deschis porțile începândde la 1 Iunie. Astfel, până pe 31 Decembrie 2013 fotografiidin toate țările sunt asteptați să se înscrie în competiție,într-una din cele patru grupe. Competiția este deschisăatât fotografilor profesioniști cât și celor entuziaști.

NEWS

Competiția se desfășoară de la 1 Iunie 2013 până la 30 Aprilie

2014, data la care va fi anunțat câștigătorul premiului cel mare,în valoare de 25.000 USD.Inca de la prima editie, din 2007, peste 550.000 de imagini auajuns în fața juriului Sony World Photography Awards. În 2013,în competiție s-au înscris fotografi din 170 de țări. La categoriaYouth (Youth Photographer of the Year 2013), competiția a fostcâștigată de un fotograf din România, Alecsanda Drăgoi.

FOTOAlecsandra

Drăgoi

Un nou ghid pentru Un nou ghid pentru fotografia cu telefonul mobilfotografia cu telefonul mobil

Un ghid inedit despre o tema controversata: fo-

tografia cu telefonul mobil. Un e-book despre un tipde fotografie complementar fotografiei tradiționale.Despre limitări văzute ca provocări, nu ca obstacole.Despre a fi „obligați” să stăruim pe stări și pe mesaj,fără ca echipamentul să ne deturneze din starea deconcentrare, de la ideile ce ne-au venit. Despre im-portanța de a ne juca și de a fi creativi. Pentru că „ceamai bună cameră de fotografiat este cea pe care o aicu tine” (Chase Jarvis). Iar camera încorporată în tele-fonul mobil este mereu cu noi, fie că suntem conș-tienți sau nu de asta. Și pentru că artele vizuale suntîn primul rând despre emoțiile și mesajele pe care letransmit, nu despre echipamentul pe care îl deținem.

Page 5: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

55

Spiritul ÎnăltimilorSpiritul Înăltimilorexpozitie foto la Brașovexpozitie foto la Brașov

Photolife și Libraria Okian din Brașov, va invită din 4 au-

gust să descoperiși alături de Dorin Bofan, Laurențiu Pavelși Șerban Simbotelecan, spiritul înălțimilor într-o expoz-iție foto dedicată în întregime muntelui. Cei trei prietenis-au cunoscut prin intermediul pasiunii comune pentrumunte și fotografie, și au călătorit prin munții din Roma-nia, strabătând potecile din Retezat, Fagaras, Cernei,Bucegi, Ciucas, Apuseni sau Ceahlau. De asemenea, auvizitat munții din Italia, Elvetia sau Norvegia. Călătoria lorabia a început și aventuri cel putin la fel de frumoase pre-cum cele pe care le-au trăit până acum îi așteaptă și încontinuare. Alături de cei trei autori, gazdă la acest eveni-ment va fi și fotograful Dan Dinu, cel care a făcut selecțiacelor șase expoziții din acest proiect, demarat în 2013 dePhotolife și Okian.Expoziția face parte dintr-o serie începuta în 2013 la Li-braria Okian, la care vor participa atat autori consacrașicât și fotografi mai putin cunoscuși, însă nu mai puțin tal-entați. Am început cu o expoziție de portrete a TatianeiVolontir, au urmat peisajele spectaculoase din indepărtatalume a nordului, în viziunea lui Alexandru Bobeica, VladPopescu, Lucian Brandus și Dan Dinu, iar în lunile ceurmează continuam cu: Horia Bogdan, Cristian Goga șimulți alții.

NEWS

,,,,

Page 6: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

66

Athos – Muntele Sfânt:Athos – Muntele Sfânt:Fotografii și impresii de călătorieFotografii și impresii de călătorie

Un ghid inedit despre o tema controversata: fotografia

cu telefonul mobil. Un e-book despre un tip de fotografiecomplementar fotografiei tradiționale. Despre limitărivăzute ca provocări, nu ca obstacole. Despre a fi „oblig-ați” să stăruim pe stări și pe mesaj, fără ca echipamentulsă ne deturneze din starea de concentrare, de la ideile cene-au venit. Despre importanța de a ne juca și de a fi cre-ativi. Pentru că „cea mai bună cameră de fotografiat estecea pe care o ai cu tine” (Chase Jarvis). Iar camera încor-porată în telefonul mobil este mereu cu noi, fie că suntemconștienți sau nu de asta. Și pentru că artele vizuale suntîn primul rând despre emoțiile și mesajele pe care letransmit, nu despre echipamentul pe care îl deținem.

Povestea lui LiviuPovestea lui Liviu

„Prima dată am fost la Athos în 2009, pentru că îmi

place să călătoresc și să fotografiez în locații deosebite șimai putin accesibile. Pentru ca nu am reușit să realizeztot ce mi-am propus în materie de fotografie din cauzatimpului scurt și al restricțiilor am hotarât că voi reveni.Asta am făcut în aprilie 2012, hotărât și cu mai multă ex-perientă am încercat din nou să aduc prin intermediulimaginilor povestea Athosului, mai ales pentru cei carenu pot ajunge acolo.

Pentru că „Muntele Sfânt” (Agion Oros) nu este foarte

accesibil, pe baza unui permis special barbații ortodocsipot sta 4 zile iar cei de alte religii doar o zi. Pentru femei,lumea Athosului este chiar interzisă nici macar încer-cările reprezentanților Uniunii Europene nu au reușit săsensibilzeze în nici un fel conducerea micii regiuniautonome. Chiar dacă este o peninsulă și există graniță,la Athos poți ajunge doar cu feribotul. Nu am aflat o ex-plicație oficială dar presupun că pentru un control maistrict asupra persoanelor care intră.

Feribotul merge liniștit și pare că nu se grăbește deloc,

iți permite astfel să admiri o priveliște splendidă, in-diferent de starea vremii. Astfel poți observa de pe mare,fără grabă, mănăstirile imense ca niște fortărețe aflatepe marginea peninsulei, unele cladite chiar sus pe stânci.

Treptat, pe măsură ce feribotul înainteză, pe țărm apar noi

și noi mănăstiri. Te poate curpinde astfel senzația că ai călă-torit în timp. Odată ce ai pus piciorul pe țărm, te afli însfârșit în Republica Monahală Autonoma Muntele Athos!Astfel a început aventura noastră pe munte, în prima searăam dormit la Manastirea Sf. Pavel urmând ca a doua zi sămergem spre Schitul Sf. Ana unde speram să fim primți,pentru că aflasem încă din prima călătorie că nu poți fi sigurcă o mănăstire sau un schit te vor găzdui. Am fost foartefericiți și mulțumiți: ne-au primit și am avut parte de oședere foarte placută și – mai mult – am primit și aprobaresă fotografiem în interiorul mănăstirii.

Am plecat apoi spre schitul românesc Prodromu, unde

știam că ne așteptă un drum lung pentru că urma să tra-versăm capătul peninsulei să ajungem de pe partea de vestpe cea de est. Pare a fi și dificil de străbătut: porțiuni dedrum cu pietriș, urcuș abrupt și – în plus – din cauza indi-catoarelor care sunt rare sau prost orientate am mai adău-gat niste kilometri la un traseu dificil. E greu să spun încuvinte ce am trăit atunci cand mi s-au dezlipit talpile bo-cancilor, când din pricina oboselii începusem să mă gân-desc că pot chiar abandona călătoria. După ce ne-amodihnit la schitul românesc mi-au revenit gândurile pozitiveiar ajutorul prietenului Cristina Badescu a fost de neprețuit:aveam din nou încălțăminte! Am simțit atunci cel mai multîn această expediție cât poate însemna o echipă pentru aatinge un obiectiv.

NEWS

Page 7: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

77NEWS

După Prodromu am ajuns la Marea Lavra unde am fost

primiți pentru două zile, ne-am bucurat că putem petrecePaștele la prima mănăstire intemeiată în Sfantul Muntele înjurul anului 963. Am rămas impresionat de acest loc: slujbeleși atmosfera de la aceasta mănăstire sunt deosebite singurulregret a fost ca fotografierea este în mare parte restricțio-nată. Am plecat mai departe spre următoarea mănăstireînsă din cauza oboselii și a greutății mari pe care o aveam înspate am rămas la Schitul Românesc Lacu.

Am ales apoi să continuam drumul spre Mănăstirea

Stavronichita, unde nu am primit găzduire pentru că este omănăstire mica, nu are multe locuri iar noi am ajuns tarziu.A fost încă un moment în care gândurile negative iși pot faceloc, mai ales după o zi de mers intens. Le-am alungat rapidși am decis să încercăm și la Mănăstirea Pantocrator. Avan-tajul a fost că distanța dintre cele cele două mănăstiri estefoarte mica (aproximativ o ora) și astfel am reușit să nudormim sub cerul liber. Pe drum ne-am susținut reciproc șiîncă odată spiritul de echipă a contribuit la depășirea unuimoment dificil.

Ultimele zile le-am petrcut în capitala Careias la schitul

Sf. Andrei unde am stat 3 zile pentru că nu puteam părăsipenisula din pricina furtunii. Când în sfârșit am urcat pe feri-bot spre Ouranopolis am simțit un amalgam de sentimente:tristețe că părăsim un loc minunat încarcat de spiritualitateîn care ne-am regăsit liniștea interioară și bucuria că după11 zile putem porni spre casa, la civilizatie, la cele lumești …

Despre echipamentDespre echipament

În afară de un DSLR, cu două zile înainte de plecare am

cumparat un Fuji X100 special pentru aceasta călătorie. Laaceastă alegere a contribuit și Alina Marin de la magazinulF64 eu fiind puțin nehotărât între un mirrorles Olympus șiX100. S-a doveidit a fi o alegere inspirată pentru ca maimult de 50% din fotografii le-am facut cu aceasta, și acumpot chiar să afirm că pe parcursul călătoriei m-am îndrăgos-tit de această cameră. Marea surpriză a venit atunci cândam ales fotografiile pentru expoziție: am constatat ca 9 din10 sunt realizate cu Fuji, și astfel mi-am amintit o zicalăatribuită lui Confucius: “Ca să omori un țânțar nu ai nevoiede un tun”!

Page 8: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 9: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 10: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

1010

Prin Frankfurt cu un FisheyePrin Frankfurt cu un FisheyeCe ar fi să schimbăm puțin viziunea fotografică și să

trecem de la linii drepte la ceva mai curbate, la o altă

perspectivă? Cum putem face asta cel mai simplu? Cu

un obiectiv “Fisheye” (“ochi de peste”). Obiectivele

“fisheye” acoperă un câmp de aproximativ 180 grade

și deformează foarte vizibil redarea liniilor verticale și

orizontale. Au o distanță focală foarte mică și un unghi de

cuprindere mare. Denumirea lor vine, în primul rând,

de la aspectul lentilei frontale (ochi de pește).

Despre experiența Despre experiența lui Ștefan Chiriclui Ștefan Chiric

Destinația: Frankfurt, orașul denumit de către

poporul german “Mainhattan” datorită clădirilor de tip“zgârie-nori” care, de la o zi la alta devin mai multe șicu forme din ce în ce mai interesante. Cum am plecatde acasa spre Frankfurt, am avut ocazia să mă bucurde un peisaj “cu mult verde” mangâiat de soare, tipicnemțesc. Încet, încet ne apropiem de ieșirea de pe au-tostradă și ne întâmpină orașul. Primele bulevarde maisunt denumite și “bulevardele băncilor” datoritănumărului mare de sucursale bancare care își au sediulacolo.

Oprim la “Opera Veche” din centrul orașului și în-

cepem “traseul la pas”. O zi de duminică liniștită cutoate magazinele închise, dar nici vremea nu mai esteatat de prietenoasă ca la plecare… Am început tip-tilsaămergem printre straduțele pavate și încet încet fo-tografiatul prin “ochiul de pește” devine din ce în cemai interesant.

Centrul orașului aduce aminte de vremurile de altă

dată, construcțiile având aspectul “tipic nemțesc”, cupereți și grinzi din lemn și geamuri cu perdele mici.Decidem să facem o plimbare pe râul Main cu micilevase de croazieră destinate tururilor de cateva ore.Cumparăm bilete, ne îmbarcăm și remarcăm pe parteadreaptă catedrala Epiphany construită în jurul anilor1200, acum aflat în plin proces de restaurare.

Plimbarea cu vasul de croazieră dezvaluie și latura in-

dustrială a orașului, cu numeroasele lui hale metalice,poduri rulante pentru încărcare și descarcare de con-tainere, dar și depozite de balast și nisip folosite pentruconstruirea sau restaurarea clădirilor. Aproape de fi-nalul turului, pe partea dreaptă avem viitorul sediu alBăncii Central Europene din Frankfurt, o clădire cu 41de etaje, aflată încă în construcție.

În încheierea unei zile în care am privit realitatea

“altfel”, voi spune o concluzie legată de fotografiatulcu obiectivul Samyang 8mm f/3.5: dezvăluie o altăviziune asupra lucrurilor din jurul nostru, alte linii șialte orizonturi. Recomand tuturor achizitionarea unuiastfel de obiectiv pentru a încerca o altă perspectivă!

Stefan Chiric

NEWS

,

Page 11: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

1111NEWS

Page 12: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

1212 NEWS

Olympus E-P5 Olympus E-P5 în Româniaîn RomâniaOlympus a lansat în România noul varf

de gamă în categoria PEN, modelul E-P5. Prezentat pentru prima data la mi-jlocul lunii aprilie, iată că acumprimul mirrorless Olympus cuWiFi a ajuns și în România șia putut fi testată in premiera încadrul evenimentului de astazidimineața. Olympus E-P5 se laudăcu un senzor CMOS Micro 4/3 de16 megapixeli, un sistem AF nou, rafala 9 fps, sistemde stabilizare pe 5 axe (cu detectarea automatăa panning-ului), ISO între 100 și 25.600 (extins pânăla ISO 100) și timp minim de expunere 1/8000.

Olympus PEN E-P5 preia o parte din specificațiile

tehnice ale lui Olympus OM-D, printre care senzorulCMOS de 16 megapixeli, sistemul de stabilizare șiecranul LCD rabatabil touch screen. Totusi, toate

aceste elemente au fost actualizate pentru a obțineperformanțe mai bune și/sau functionalități noi. De

exemplu, sistemul de stabilizare detectează acumautomat panningul și poate fi oprit din meniupentru a utiliza stabilizarea integrata înobiective (cu modelele Panasonic O.I.S.).Timpul minim de expunere a scăzut, de la1/4000 la 1/8000 și este – în prezent – sin-

gurul mirrorless capabil să atingă astfel deperformante. Viteza de fotografiere ăn rafală, de 9

cadre pe secundă, depașește performanțele lui OM-Dși același lucru poate fi spus și despre sistemul AF carea devenit acum mai precis și mai rapid (și includefuncția Superspot-AF).

Două obiective noi de la SamyangDouă obiective noi de la SamyangSamyang va lansa în această vară două noi obiective, unul pentru aparatele foto DSLR și unul pentru mir-

rorless. După succesul obiectivului Samyang 14mm f/2.8 acum vine rândul unui nou grandangular – Samyang16mm f/2.0, un obiectiv cu care koreeni speră să îi atragă pe fotografii pasionați de peisaje. Al doilea obiec-tiv este un catadioptru, Samyang 300mm f/6.3, un teleobiectiv cu distanța focală fixă care se alatură celor-lalte două catadioptre din oferta companiei dar care va fi disponibil doar pentru monturi Sony E, Fuji X siCanon M.

Samyang 16mm f/2.0 are o formulă

optică compusă din 13 elemente dispuse în 11grupe, care include trei elemente ED

(Extra Low Dispersion), o lentilăasferică și una “hibrid”.

Tratamentul antire-flex multi-strat vaasigura o calitate

foarte bună a imag-inilor indiferent de situație. Obiectivul este con-struit din metal, la standardele cu care suntem dejaobișnuiți de la Samyang (și unde nu avem ce să lereproșăm) și va fi disponibil pentru DSLR-uriCanon, Nikon, Sony și Pentax dar și pentruaparatele foto mirrorless cu senzori APS-C CanonM, Nikon F, Sony E, Samsung NX și Fuji X.Samyang 16mm f/2.0 va fi disponibil la un pretaproximativ de 395 de Euro.

Samyang 300mm f/6.3 este un teleobiectiv

care va fi disponibil doar pentru aparatele foto mirror-less cu senzori APS-C, având dimensiuni foarte reduseși o greutate scazută grație sistemului de transmisieal luminii de tip reflex (catadioptric). Samyang 300mmf/6.3 va costa aproximativ 259 de Euro. Ambele obiec-tive vor fi disponibile comercial începând cu luna Iulie.

Page 13: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

1313NEWS

Fuji X-M1 schimbă regulile jocului?Fuji X-M1 schimbă regulile jocului?

Fuji a lansat acum câteva zile al

treilea aparat foto mirrorless din catalogul său: X-M1 sau mirror-less-ul “entry-level” cu senzorAPS-C X-Trans vine cu un body șiun mod de utilizare diferit de cel cucare ne-am obișnuit în gama FujiX dar păstrează celebrul senzorCMOS de 16 megapixeli pe care l-am întâlnit la X-Pro1 și X-E1.

Noul Fuji X-M1 seamană izbitor cu

un compact – Fuji X20 – de la care se parecă a preluat liniile de design dar și modul de operare.Astfel, Fuji X-M1 înlocuiește rotița de selecție a timpu-lui de expunere de pe X-Pro1/X-E1 cu selectorul con-vențional de moduri (P/A/S/M) și îmbrățișează modultradițional de utilizare al unui aparat DSLR: acum se-lecția diafragmei se va face exclusiv utilizând rotița deselecție de pe spatele apratului și nu de pe obiectiv, așacum ne-am obișnuit la gama Fuji X.

Lui Fuji X-M1 îi lipsește vizorul electronic dar vine cu

un ecran LCD pivotant, o caracteristică pe care as fivrut să o întâlnesc și la X-E1. Aparatul vine cu conec-tivitate WiFi integrată și permite transferul imaginilorpe orice smartphone cu iOS sau Android, grație apli-cației Fuji Image App disponibilă gratuit pentru acestedispozitve. Fuji X-M1 va fi comercializat împreună cunoul obiectiv de kit 16-50mm f/3.5-5.6 OIS, cu stabi-lizare de imagine integrată și o distanța focală echiva-lentă 24-75mm (o noutate în categoria obiectivelor dekit pentru aparate APS-C și cu siguranță o focalăfoarte utilă).

Fuji X-M1 ar putea schimba “regulile jocului” pe

piața aparatelor foto mirorrless. Include poate cel maiperformant senzor CMOS existent la ora actuală peun aparat foto mirrorless dar va costa aproximativ750 de Euro, un preț mai mic cu aproape 50% față deFuji X-E1 (5.899 lei acum) lansat în vara anului trecut.Fuji face un pas înapoi și “atacă” un segment de piațadominat în prezent de Sony și Olympus – camerelefoto mirrorless accesibile dar vine cu două avantajemajore: senzorul mai performant și designul îm-bunătățit, care i-ar putea atrage pe criticii sistemuluiNEX, din acest punct de vedere. Este clar că Fujidorește o cotă de piață mai mare în categoria mirror-less și, odată cu X-M1, strategia sa s-ar putea să dearoade.

Fuji X-M1 va fi cu siguranță un aparat mirrorless in-

teresant. Modul de utilizare de la Fuji X10/X20 a fosttestat și retestat de Fuji în ultimii doi ani și nu mainecesită îmbunătățiri. Ecranul LCD rabatabil este cusiguranță un plus remarcabil iar lipsa vizorului elec-tronic nu cred că va afecta prea mult decizia decumpărare date fiind specificațiile tehnice aleaparatului și categoria de preș din care face parte. Ră-mane de văzut cum se prezintă X-E1 la teste dar, pânăatunci, vara abia a început și urmatoarele lansări încategoria mirrorless se anunță cel puțin la fel de in-teresante.

Page 14: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 15: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 16: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

1166

De vorbă cuDe vorbă cu Vlad IfteneVlad Iftene

Vlad Eftenie este arhitect, asistent laUniversitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu din București”. Fotografiază strada, privește oamenii și parcurge locurile pe care ei le trăiesc cu o privire sensibilă care caută detalii dincolo de aparențe. Echipamentul Nikon estepartenerul sau de drum și de expediție în cele mai multe din incursiunile sale. Oamenii și locurile sunt purtătoare de povești, povești de trecători, emoții cărora le caută un nume. Astfel, ocaziile de a găsi un popas, de a afla un om,zâmbete sau tristeți conferă demersului său fotografic o tentă social-umanistă la care aderă neconditionat. Ceea ce devine un proiect fotograficnecesită timp, aceasta presupunând în accepțiunea sa o constantă relație de feedback cusubiectul și potențialul public, prin fotograf și fotografie.

ZOOM: Domnule Eftenie, când ați realizat că pasiuneapentru fotografie va deveni mijloc de exprimare artis-tică? Care au fost primele încercări în acest sens?

Vlad Eftenie: Pasiunea mea pentru fotografie a apărutrelativ tarziu în preocupările mele însă s-a instalat subitși fără cale de întoarcere. Student arhitect fiind amfolosit aparatul foto ca unealtă în documentariletehnice. Fie ca pozăm o biserică de lemn din MuzeulSatului careia urma să-i realizez un releveu, fie că pozămColosseum-ul roman în excursiile de studii, gestulfotografierii era relativ rece: fotografiam așa cum citeamo revista de arhitectură. Crescând într-o familie dearhitecți, încă de mic am avut acces la ceea ce potdenumi generic imagine - reproduceri de arta saufotografia din publicațiile de arhitectură. Aveam un micaparat pe film made în China pe care îl foloseamocazional și într-o manieră destul de cenzurată pentrua folosi optim cele cateva filme pe care le aveam ladispoziție.

Fotografia de stradă

În anul 6 de studii (odată cu evoluția tehnicii, cum îmiplace să spun) am pus mâna pe primul aparat digital, lafel de mic ca și cel pe film și nu mai depindeam însă deun suport foto limitat. Așa a început ceea ce am denumitjoaca de-a fotografia. Alături de câtiva prieteni carefotografiau și ei doar ocazional am început să observamca ceea ce fac eu nu mai semănă cu ce știam înainte,unele imagini păreau acum să spună povești și nu doarsă descrie ceea ce vedeam.

ZOOM: Ați realizat numeroase serii de fotografii cutentă umanistă. Ce anume va stimulează să surprindețipoveștile pe care le poartă oamenii? De ce vi se pareaceastă parte din arta fotografică atât de atractivă?

VE: Pornind de la a fotografia mai tot ce se întâmplă îm-prejur - evoluând în „joaca” mea cu focusul de la macrola infinit, mi-am delimitat în timp subiectele de interespredilect.

InterviuInterviu

Page 17: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 18: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 19: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

1919Curiozitatea în fața lumii se constituie în motorulcautărilor mele. Fotografia pleacă astfel inițial ca odescoperire a lumii prin interogarea apriorică a sinelui,ca un sistem deschis și adaptabil. Poveștile pe care lepoartă oamenii sunt un subiect sensibil pentru mine, eleajutandu-mă să descopăr și să acumulez învățături deviață. Se poate demonstra astfel încă o dată flexibilitateași diversitatea domeniului fotografic, fotografia reușindîn opinia mea să se plieze subtil pe exigentele și perso-nalitatea artistului. Cred că subiectul se află „simbolic“concomitent de ambele părți ale obiectivului, prinprezenta fotografului care înregistrează și prin realitateaexterioară, interpretată artistic. Sunt momente în carefotografia te descrie și altele, magice, în care te dedici in-tegral subiectului, uitând să mai respiri. Acest balansîntre cele două limite “între tine și subiect este în măsurăsă definească un demers artistic care poate comunicaprivitorilor“ întrucât ecuația fotografiei nu este alcatuitădoar din autor și subiect ci ea capată sens în inter-pretarea pe care i-o acordă privitorul; a comunica larândul tău ține de insăși arta la nivelul căreia să ajungiîntr-un demers complet.

ZOOM: în ce fel v-a influențat din punct de vedere artis-tic feedback-ul subiectelor sau al publicului de-a lungultimpului?

Vlad Eftenie: Există multe locuri descoperite îndrumurile mele și în care am revenit - fie pentru aîncerca o încădrare mai bună, fie cu speranța să aflu unmoment mai darnic, fie să revad oameni cu care amreușit să leg punți de comunicare. Oamenii nu sunt doarsimple subiecte foto, fiecare poveste merge mai departeși după declanșare. Fotografierea oamenilor este poateunul din cele mai dificile capitole ale fotografiei, poatede aceea îl găsesc atât de pasionant, pentru mine. Existăcazuri în care pot fotografia fără să fiu văzut și altele încare nu pot fotografia fără a fi stabilit cel puțin uncontact verbal cu subiectul. Am întâlnit astfel fel și felde oameni, reacții diferite, diverse moduri decomunicare cultural modelate. În acest context, feed-back-ul este descris de reacția lor din momentul decisiv“reacție definitorie și pentru deciziile mele de declansaresau ne-declansare (ceea ce numesc eu negocierea cadru-lui) din momentul respectiv sau de reacția de dupăprivirea imaginilor în care sunt protagonisti. Deseorirevin pentru a dărui fotografii, bucuria oamenilorfăcându-mi la rândul ei o mare bucurie. Sintetizând, potafirma că relația cu subiectul și reacțiile lui sunt defini-torii în toate momentele de evoluție ale gestului fo-tografic, determinand-se și condiționându-se reciproc.

ZOOM: Ca orice formă de comunicare, fotografia poatefi înțeleasă greșit de către receptor. Au existat cazuri încare sa fiți criticat pentru mesaje pe care nu ați vrut săle transmiteți sau pur și simplu să fiți prost înțeles?

Vlad Eftenie: Există câteva reguli minime pentru ca unmesaj să-și atingă ținta „să fie concis, clar, exprimatîntr-o formă cât mai lizibilă“ pentu a numi câtevacaracteristici care sunt strans legate și de mesajulfotografic. Mai știm că interpretarea unui mesaj artisticdepinde de fiecare privitor în parte, este subiectivă : uniipot găsi acolo ceea ce căutau de-o viață alții pot rămâneindiferenși. Din punctul meu de vedere o imagine estegreșită atunci când nu reușește să exprime, să comunice.Există și cazuri în care ea evocă cu totul altceva decât avrut autorul să spună. Nu întotdeauna înțelegereagreșită a unei fotografii este un fapt negativ, putând ast-fel apărea sensuri noi pe care nici autorul nu le-a sesizat,îmbogățind astfel sensul imaginii. Atâta timp cât ai în-credere în privitor și îi asumi acuitatea înțelegerii, celputin egală cu a autorului, relația cu privitorul este con-structivă. Dacă mergi în fața privitorului ca un deținătorde secrete pe care i le împărtășesti sau nu în funcție deputerea să de înțelegere relația se deteriorează în de-favoarea artistului. Pentru o comunicare eficiența tre-buie utilizat un limbaj comun. Vorbind la scara uneiperioade mai lungi pe care arta îl necesită pentru a sedecanta, ceea ce poate fi astazi considerat greșit, altegenerații pot descoperi ca pe o valoare inestimabilă.Eficiența mijloacelor artistice în a comunica intențiacreatorului și timpul stabilesc valoarea de adevar a unei„greșeli” artistice.

ZOOM: Exista o scenă sau o poveste pe care atiimortalizat-o si care v-a emotionat cel mai mult?

Vlad Eftinie:Impulsul meu de a fotografia este determi-nat de emotie. Atunci când fotografiez registrul sensibilal lumii înconjrătoare încerc să fiu receptiv încontinuu,prin toți porii. Este o stare la care se ajunge și care estestrans legată de personalitatea fotografului. Emoția estecea care declansează mecanismul fotografierii. Esta ostare anume pe care încerc să o curăț de o gândirerațională și să o extrag din registrul sensibilului, a emo-tivității, a intuiției. Faptul că împlicit totul trece prin fil-trul unei viziuni care definește intenția artistică viziunedeterminată la rândul ei de formarea profesională, derepere culturale, de anumite aptitudini sau vreun talentanume și totul conlucrează în ceea ce se cheamă gestulfotografic complet.

Page 20: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 21: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 22: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

2222ZOOM: Care sunt temele pe care le utilizați cel mai desîn fotografia dumneavoastră? Urmatț anumite structuricompoziționale în construirea imaginilor? Vă inspiră șialți artiști fotografi în realizarea acestor structuri?

Vlad Eftenie: Inițial, cănd aparatul foto nu-mi sopteanimic fotografiam locuri, monumente. Siluetele trecă-torilor existau în cadru doar pentru a conferi scaraumană, de cele mai multe ori așteptând chiar să disparăde tot din cadru pentru a declanșa. Din momentul de-scoperirii fotografiei ca pe un mijloc de comunicare, oa-menii au început să se apropie și apoi să aibă nume.Rămân în același timp strans legat de locul în care iden-tific situațiile fotografiabile , de stările mele determinatede atmosfera, olfactiv, vizual, auditiv. Încerc să descriulocurile cât mai sensibil prin oamenii care le locuiesc saule parcurg și prin datele de tema definitorii (geometrie,spatialitate, materialitate, repere, etc.), prin prismatrăirilor pe care le trezesc în mine. Tema trecerii, a con-templării, a liniătii aparente, a gestului neterminat, asituației care evoluează spațial determinat, a momentu-lui decisiv, a reacției spontane, a gesturilor mici, a sem-nificațiilor multiple definesc universul fotografic pe careîncerc să-l conturez printr-o viziune proprie careevoluează la rândul ei odată cu mine. Singurele lucruripe care le las să mă inspire se află în fața obiectivului șiîn emoția pe care o resimt în momentul unei declanșăriinspirate. Cultura vizuală e evident esențială pentru uncreator. Privesc cu interes și plăcere operele lui H.C.Bresson de exemplu, pentru simplul motiv (printre al-tele) că îmi aduc aminte mereu că se poate.

ZOOM: în fotografiile dumneavoastră folosiți mai alesmonocromia. Pe lângă faptul ca este mai simplu pentruprivitor să descifreze o fotografie alb-negru decât unacolor, aveți și o altă motivatțe pentru a fotografia alb-negru?

Vlad Eftenie: Culoarea, aportul cromatic nu pot fi igno-rate, ochiul uman percepând mediul înconjurător în cu-lori. Este esential sa poti discerne potentialul unei sceneprin rezolvarea cromatică a cadrului, sarcina pe care fo-tograful trebuie să și-o asume. Nu pot afirma că preferun anumit mediu cromatic: am început fotografia avândconvingerea culorii, am studiat și practicat în paraleltehnica alb negru, am continuat să lucrez predominantcolor dintr-un motiv relativ simplu: parcurgând stradaeminamente gri, punctele de culoare, accentele devinrepere care deshid mai usor calea gestului fotografic.Avansând în timp - prezența culorilor a

permis minții să discearnă într-un alt registrupotențialul unei scene, tratarea ei în alb negru veninddoar în întâmpinarea esențializării cadrului. Altcevadevine important în acel moment, ceva ce ține de des-fășurarea intrinsecă a cadrului, interpretarea alb-negruputând să conducă mai usor spre esența situațieiîntâmpinate. Nu cred în rezolvări cromatice duale: uncadru poate fi eminamente produs ori doar color, oridoar alb-negru nu în suprafața ci în esența sa.

ZOOM: Ce obiective folosiți pentru cadrele pe care le re-alizați pe stradă? Aveți în general la dumneavoastră unarsenal optic mai vast sau va incredeți într-un singurobiectiv versatil?

Vlad Eftenie: Momentul alegerii aparatelor, obiectivelorși filmelor în momentul în care ies pe strada poate fi elînsuși o poveste. Îmi mărturisesc pasiunea pentrutehnica fotografică, având opțiunea să lucrez pe film atâtîn format 35 mm cât și format mediu 6x6, panoramicsau half frame. În timp mi-am definit un kit de expedițiecare și-a dovedit mereu flexibilitatea și robustețea în uti-lizare în condiții diverse, alcătuit din Nikon F5, NikonN80, Nikkor af-d 20/2.8, Nikkor af-d 85/1.8 si Nikkoraf-d 80-200/2.8. cărora li s-a lăturat apoi Nikon F3 șiun Nikkor 35/1.4. Plecând de la necesitatea de a lucradoar în lumina ambientală prefer obiective luminoase.Când nu știu ce voi intalni acolo unde merg măpregătesc să adopt o abordare flexibilă. Sunt locuri carepresupun o apropiere dificilă de subiect (atât la propriu,cât și la figurat) și atunci poate fi necesar un obiectiv cufocala lungă. Sunt momente când doar de la apropierepoți transmite mai departe senzația imersiunii în cadruprintr-o focală scurtă ce conferă dinamism cadrului.Este esențial să îți adaptezi tehnica de lucru la condițiilede lucru și la subiectele întâlnite la fața locului. Desigur,îți poți impune și mai evident punctul de vedere folosindfocale unice în multe situații personal cred însă înputerea de adaptare a fotografului și într-o maniera sen-sibilă de interpretare adecvată a subiectelor. Deseoriavem impresia că fotografierea oamenilor e riscantă, căpoți fi vazut, că trebuie să te camuflezi sau să privești înaltă parte pentru a putea fotografia pe strada. Nu trebuiesă porți neaparat aparate mici pentru a trece nevazut,cheia invizibilității stă în felul în care te porți și știi să fiicât mai natural în ceea ce faci, indiferent de marimeaaparatelor pe care le folosești.

Page 23: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 24: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 25: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 26: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

2626

De vorbă cuDe vorbă cu Sorin OnișorSorin Onișor

Fotograful dedicat 100% satului românesc

Sorin Onisor calcă pământul românesc înfiecare dimineaţă aşteptând răsăritul, întâlnind oa-meni, stând de vorbă, iubind tot ceea ce-l încon-joară. Fotografia pentru el este mai mult o stare, nuo profesie. Un meşteşug ce se poate traduce simplu,în câteva cuvinte: a picta cu lumină. Este recunoscutîn toată lumea pentru frumuseţea fotografiilor lui,pentru poveştile pe care acestea le spun. Curaj,tenacitate, perseverenţă, motiv de inspiraţie pentruunii, de invidie pentru alţii, o bucurie permanentă dea explora, de a descoperi.

„România este extremde fotogenică“

Sorin Onișor are o dragoste puternică pentru satulromânesc. O împărtăşeşte cu cei din jur în fiecare zişi-şi doreşte ca prin fotografiile sale să atragă atenţiacătre viaţa de acolo, aşa cum este ea, nefardată,neprimenită, şi oamenii lui minunaţi. Fotografia afost o pură întâmplare, una fericită, acum zece ani,în 2003. „Un prieten bun al meu, care locuieşte înBudapesta, a avut inspiraţia ca într-o perioadă cândnu mă regăseam să-mi dea un aparat foto mic, com-pact, pe film, un Kodak. Mi-a spus să încerc să facfotografii. Pe vremea aceea eram profesor la ţară,într-un sat de lângă Timişoara. Am făcut câteva filmecu acel aparat şi fotografia a venit aşa ca un fel demănuşă. Mi s-a potrivit perfect. După două luni mi-am luat un aparat foto mai bun, un Zenit. După încăo lună nu am rezistat, pentru că Zenitul are nişte lim-ite legate de timp de expunere, de performanţe, şi amluat un Nikon tot pe film, care nu avea nici măcarautofocus. După încă două luni am mai luat unul, casă am tot timpul două aparate, să pot lucra cu obiec-tive diferite şi cu filme de sensibilităţi diferite în ace-laşi timp.

Am tot mers aşa trei ani, până am ajuns la 1.000 de filme fă-cute. Le developam la un laborator foto din Timişoara, FotoVioleta, care şi acum există. Erau acolo două doamne în vârstă,aproape de pensie, care m-au îndrăgit imediat văzând ce pa-siune am eu pentru fotografie. În cei trei ani m-au ajutatenorm, mi-au dat şi filme când plecam în vacanţe, fiind profe-sor, în Maramureş, în Deltă sau în alte locuri. Mi-au făcut gra-tuit toate printurile de la primele mele expoziţii din Timişoara.Doamna Ica şi doamna Doina m-au simţit, le-am simţit, ne-am apropiat. Altminteri nu puteam înainta atât de repede,pentru că filmele sunt scumpe, la fel şi developarea. Acesta afost începutul“, spune Sorin Onişor.

„Îmi plac satele. Acolo respir“

A studiat enorm. În tot ceea ce face se simte apropierea faţă deoameni, faţă de pământ. A făcut Facultatea de Istorie Arheolo-gie din Timişoara şi a cochetat cu arheologia o perioadă detimp. „Puteam să rămân la Muzeul Banatului din Tim-işoara, însă nu mi-a plăcut mediul, nu mi-au plăcut şefii.

PersonajPersonaj

,

Page 27: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 28: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 29: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

2929Nu mă simt bine în oraşe. M-am născut la sat, am crescutla sat până în clasa a VIII-a şi îmi plac satele. Acolo respir.E un alt ritm al vieţii, apropiat de natură, de anotimpuri, dezi şi noapte. Viaţa de oraş mi se pare mai mult decât gri.Lumea merge la serviciu 11 luni pe an, dar la ţară e altfel.Fiecare anotimp are riturile lui. Lumea stă iarna, toamnaculege, primăvara seamănă, vara stă la umbră, mai lu-crează. E cu totul şi cu totul altfel. E legat totul de natură,de soare, de răsărit, de apus. Lumea încă are o altă noimăla ţară“, continuă Sorin.

„Toată viaţa mea, în ultimii zece ani, a fost o poveste“...

Numai cine a crescut la ţară poate înţelege câte amintiri seadună în suflet. Numai cine a cunoscut libertatea picioarelordesculţe poate să discearnă între astăzi şi ieri. „Copilăriamea este una diametral opusă de cea a copiilor de astăzi, dela oraş. Eram desculţ. Cu undiţe rudimentare în spate,colindând canalele din jurul râuleţului din satul meu natal,din Câmpia de Vest, din Banat. Ţin minte că toată ziua eramcu o napolitană sau cu o eugenie în buzunar şi în apă pânăla genunchi, pescuiam, umpleam câte o pungă de plastic cupeşti. Ţin minte că la venire, la apusul soarelui, bunica măaştepta în faţa porţii cu o nuia de alun, simbolic, pentru cănu avea ea inima să mă altoiască. Dar ţin minte că respiramliber, miroseam câmpul, arăturile, bălegarul, doar de acoloîmi scoteam râmele pentru pescuit. E o amintire fantastică,este o comoară. Mama a fost profesoară de desen şi de acolocred că mi se trage o anumită înclinaţie artistică. Nu am fosttalentat la desen, dar am avut multe albume pe care le-ampăstrat în suflet şi în minte. Atât de multă pictură am stu-diat, încât am simţit armonia, estetica şi compoziţia şifolosirea luminii fără să fac o facultate de profil sau studiide specialitate. M-a bucurat şi m-a mirat în acelaşi timp.M-a făcut să mă gândesc cât de bine a fost să trăiesc în pe-rioada comunistă, pentru că citeam şi studiam neavând preamulte de văzut la televizor. Acel bagaj de cunoştinţe a fostextrem de folositor mai târziu. Puteam să fiu fotograf defashion, de eveniment, fotoreporter de oraş mare. Am statîn Bucureşti, am avut legături cu oameni importanţi. Dar nuam rezistat decât un an şi apoi m-am îndreptat spre loculmeu.

Fotografie... Asta fac din toate puterile, în ultimii zece ani.Am renunţat la şcoala mea din acel sat de lângă Timişoarapentru că nu mai pridideam. Descoperirea soţiei mele Alinaşi apariţia Marei le numesc minuni. Am mers la Iaşi, pentruprima oară în viaţă, acum trei ani, să ţin un workshop custudenţii de la Arhitectură de acolo.

Am mers pentru cinci zile cu toate lucrurile importantela mine în maşină, cum merg de obicei, şi în timpul work-shopului am întâlnit-o pe Alina. A fost dragoste la primavedere. Am rămas împreună şi s-a vădit că a fost totulscris. Cineva acolo sus ne-a iubit şi ne-a dăruit acestcadou, întâlnirea noastră. Dintr-un profesor care nuputea să facă nimic cu viaţa lui pentru că era mărginit deaspectul material, am ajuns un fel de Robin Hood. Suntinvitat la tot felul de conferinţe. La Timişoara, de exem-plu, am avut o prezentare la Facultatea de RelaţiiInternaţionale, unde am fost dat ca exemplu de om carea reuşit în viaţă. A trebuit să le spun studenţilor cum amreuşit. Minunea aceasta însă a venit după mulţi ani desacrificiu şi efort. Oricine vede rezultatul îşi poate închipuicât de greu a fost. Am avut o Dacie veche, o reparammereu pe la fierari, lipeam furtunele de benzină, te mirice făceam la ea. Mâncam o bucată de pâine, brânză şislănină împreună cu ei. A fost greu şi nu mulţi pot faceasta. Trebuie să laşi tot deoparte şi să crezi într-un idealşi să mergi înainte orice ar fi. Scopul unei fotografii buneeste să impresioneze suflete, şi nu poţi impresiona un su-flet dacă imaginea respectivă nu are o anumităcomplexitate, o anumită densitate de elemente care săcreeze o poveste“, crede Sorin Onişor.

„Tradiţia trebuie adusăla lumină”

Sorin le reaminteşte tuturor că există frumuseţe înaceastă viaţă simplă de la ţară. Oamenii ar trebui să seîntoarcă la ceea ce e cu adevărat important. „Am cererifoarte mari să fac workshopuri, am oameni în ţară caremă solicită permanent. Din străinătate, de pe toate con-tinentele lumii. Am avut cursanţi din Chile, Argentina,din Statele Unite, din Canada, Australia, din Israel, dinMaroc, Europa nu mai vorbesc. Oameni care în perma-nenţă mă contactează şi vor să vadă şi ei lumea pe careo arăt eu prin fotografiile mele. România este extrem defotogenică. Nu ştiu câte ţări din Europa mai au o lume asatului atât de bine conservată şi cu atât de frumoasetradiţii. Poate Ucraina sau Bulgaria, dar în rest nu maiexistă aşa ceva. Este o comoară de nepreţuit. De aceeamă tot chinuiesc să o tot scot la iveală, poate se maideşteaptă cineva şi mai face ceva pentru satul româ-nesc. Ne îndepărtăm de rădăcini, ne îndepărtăm denatură, de credinţa adevărată, de divinitate. Este unlucru foarte rău. Nu ştiu spre ce mergem“, explică Sorin Onişor.

Page 30: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

3030„Un om nou înseamnă

un univers nou”

Fotografiile lui Sorin se împart în două zone. Cea apeisajului, în care există un sat, o biserică, o căpiţă defân, iar cealaltă, a oamenilor. „Ambele au poveste, am-bele au ceva care se apropie şi frizează miracolul. Atâtaşteptările de dinainte de răsărit, cât şi întâlnirile cu oa-meni noi sunt clipe minunate. Peisajele sunt mai uşor deînţeles, dar întâlnirea cu oamenii înseamnă mult maimult. Aici mulţi cercetători sau fotografi se descurcămult mai greu pentru că una este să mergi pe un deal,pe un munte şi să fotografiezi un peisaj, şi alta este săintri în casa unui om necunoscut. Pentru asta trebuie săai un anumit har, o anumită deschidere, o anumităinimă, altfel nu poţi să convieţuieşti cu ei. Am aceastădeschidere, am crescut la ţară, am fost profesor zece ani.Adoram să merg în vizite la domiciliu, ceea ce astăzi nuse mai întâmplă. Mergeam să văd cum trăiesc copiii pecare-i educam. M-a format şi latura aceasta de a comu-nica, de la cel mai umil ţăran, până la un academiciansau ministru. Mi-a fost uşor. E un miracol, ceva denespus, descoperirea unui om nou, pentru că un om nouînseamnă un univers nou. Fiecare om pe care-l găseam,fiecare meşter, mai ales fierarii pe care-i găseam, aveauo sumedenie de istorii, erau un fel de vraci ai satelorromâneşti. Prin atelierul lor trec toţi oamenii în timp demai mulţi ani să repare diverse lucruri, apoi povestesc.

Tinerii de acum sunt tot mai departe de natură. Din pă-cate, nici conducătorii noştri, în ultimii 20 de ani, s-auîndepărtat foarte mult de lumea satului. Nu i-a mai in-teresat. Fiind tot timpul în sate, eu ţin pulsul acestuia,culeg informaţii. Satul a fost lăsat de izbelişte. Au fostcâteva proiecte în zona agroturismului, dar mult preapuţin. Noi suntem o ţară cu potenţial agricol sau agro-turistic fantastic. Doar din fotografiile mele străinii carevăd ce sate avem şi ce meşteri, ce locaţii, vin înnebuniţica să petreacă şi ei câteva zile în ateliere, în gospodăriitradiţionale. Un Crăciun sau un Paşti în sateleromâneşti. Lucrul acesta, dacă ar fi exploatat la maxi-mum de cei care au pârghiile în mână, ar ridica ţaraenorm de mult, pentru că în ultimul timp a decăzut şisuntem undeva la coada Europei. O ţară atât de fru-moasă, cu atât de mulţi oameni, cu atâtea comori aajuns de râsul Europei. Nu ştim de ce. De fapt ştim. Ni-meni nu vrea o Românie puternică la nivel mondial,pentru că o Românie puternică ar fi competitivă, ar ficoncurentă. Ţările dezvoltate ne-au transformat într-opiaţă de desfacere.

În supermarketuri sunt aproape tot timpul anului legumeşi fructe din tot felul de ţari, iar la noi putrezesc pentrucă oamenii nu au unde să le vândă, nu mai sunt depoziteca să le vândă apoi iarna. Ştiu multe cazuri de oamenisărmani care dau laptele la porci pentru că nu e nimenicare să-l colecteze. E un fel de complot la nivel mondialde a domina ţările mărunte pentru că altele au nevoie deconsumatori“, spune aproape fără pauză Sorin Onişor.

Marea hoinăreală

Mulţi tineri, mai ales în ultima perioadă de când fo-

tografia a explodat datorită aparatelor foto digitale, îl

caută. Cu toţii vor să înveţe fotografie de la el. „Pentru

că am multe workshopuri, toţi oamenii din jurul meu au

aparate foto şi probabil sunt destul de expresiv, aşa că

aceştia mă tot fotografiază. M-am obişnuit. În multe

cadre ale mele sunt cu ţigara, pentru că fumul potentat

cu lumina sporeşte expresivitatea corpului, atmosfera

generală a unei imagini. Fumul, ceaţa, praful, cu soarele

prin el creează o imagine mult mai frumoasă. Am orga-

nizat expoziţii colective pentru aceşti tineri, pe care le-

am botezat «Marea hoinăreală». Una a fost acum doi

ani, alta anul acesta, timp de o lună la Muzeul Satului din

Bucureşti. Este o adevărată hoinăreală ce facem noi.

Colindăm toate zonele ţării, Bucovina, Maramureş, Tran-

silvania, Delta Dunării, Buzău, multe zone minunate ale

ţării, pe care mulţi dintre români nici nu le cunosc. Delta

a fost prezentată ca un loc cosmetizat, un loc pentru

turişti, cu peisaje frumoase, cu păsări numeroase, dar nu

prea s-a pus accent pe locuitorii Deltei, mai importanţi,

cred eu, decât orice altceva. Eu am avut norocul să fiu

cooptat acum patru sau cinci ani, de Televiziunea

Română, de către doamna Elena Dinu, care a promovat

un proiect care continuă, cu sincope şi perioade inerente

de criză prin care trecem, numit «Oamenii Deltei», care

avea ca scop strângerea de imagini şi de poveşti ale oa-

menilor Deltei. Acestea au fost expuse apoi în cadrul

unor teledonuri în direct, sâmbăta şi duminica, la ore de

maximă audienţă. La trei am participat şi eu. Astfel am

reuşit să adunăm de la diverşi oameni din ţară şi din

străinătate fonduri pe care le-am îndreptat spre Deltă,

spre oamenii săraci, spre reparaţii de dispensare, de şcoli,

ceea ce a fost un lucru bun care continuă încă“.

Page 31: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 32: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

ZOOM =iulie 2013

3232

Page 33: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

iulie 2013 =ZOOM

3333

Ce anume face un om să fie om? O întrebare la care

ţineam enorm să răspundă Sorin, pentru că oamenii

sunt specialitatea lui. „Iubirea de oameni în primul

rând. Este pe primul loc. Omul trebuie să-şi iubească

aproapele. Eu nu sunt un om foarte credincios, pentru

că am crescut într-o perioadă în care nu se punea ac-

cent pe această latură. Nu m-au dus la biserică, erau

anii '70 - '80. Aşa era politica de atunci. Şi totuşi con-

sider că iubirea faţă de aproapele tău este cel mai im-

portant lucru. Adică nu trebuie să strângi averi, să îndeşi

toate în traista ta când vezi că lângă tine sunt atât de

mulţi oameni necăjiţi, şi în special copii şi bătrâni. Sunt

milioane în ţara asta care suferă îngrozitor şi cu foarte

puţin îi putem bucura. Sunt lucruri mărunte pe care

dacă le-ar face mai multă lume s-ar mai schimba ceva

în ţara asta. Cunosc multă lume, mă doare când văd

cum toţi strâng numai pentru ei. Oraşul e o capcană.

Nimeni nu mai are timp pentru nimic. Viaţa e altfel

decât ni se dă pe tavă nouă. Felul în care este promovat

satul pare o cerşetorie. Viaţa oamenilor pe care-i

prezint eu este frumoasă. Au nişte lipsuri, dar ei sunt

fericiţi. Copiii aceia cresc într-o libertate şi într-o

curăţenie a mediului fantastică. Ei nu suferă, nu simt

lipsurile respective, dar au nevoie de ajutor. Ni s-a indus

modelul societăţii occidentale, urbane, industrializate,

care nu are nimic de a face cu natura, cu satul. Ei nu mai

au sate. Nu mai au demult. Cine mai are fierării şi ce

avem noi în Franţa, Germania, Anglia? Noi mai avem şi

încă putem să conservăm. Asta trebuie făcut. E nevoie

de proiecte. Fotografiile mele, dacă ar fi fost expuse în

ambasadele lumii, ar fi schimbat radical percepţia pe

care străinii o au asupra României. În particular, câţiva

s-au deşteptat. După atâţia ani de muncă, fără week-

enduri sau sărbători, se pare că rezultatul este, la o an-

umită scară, extrem de fast. Nu mai este meserie, deja

este menirea mea sfântă“, povesteşte Sorin.

Viaţa e altfel decât ni se dăpe tavă nouă

Page 34: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

Cine a realizat cea mai cunoscută Cine a realizat cea mai cunoscută fotografie a lui Mihai Eminescufotografie a lui Mihai Eminescu

CURIOZITĂȚI

Conștient de personalitatea sa, Mihai Eminescu s-a lasăt greu fotografiat. Doar patru fotografii portret cu bustul său și douăde grup sunt recunoscute astazi ca aparținând poetului. Prima imagine este, însă, și cea mai cunoscută: fotografia care il prezintăpe Mihai Eminescu a facut înconjurul lumii și a fost asociată de cele mai multe ori cu operele marelui artist. Se estimează că fo-tografia a fost multiplicată în peste 1 miliard de exemplare și, fără a cita o statistică oficială, imaginea lui Eminescu reprezintăun reper chiar și pentru fotografiile moderne, în ceea ce privește numărul de reproduceri oficiale.

Fotografia a fost realizată în anul 1869 de către fotograful Jan Tomas, dar nu în Romania ci la Praga,acolo unde Eminescu se pregătea să urmeze cursurile Universității Caroline, a doua ca reputație dinimperiul Austro-Ungar, după ce de la Viena. Pentru a se putea înscrie, poetul avea nevoie deo fotografie la dosar. Universitatea de la Praga l-a respins, iar poetul a plecat la universitatea dinViena. La Praga, Eminescu a facut șase fotografii de tip portret, toate în studioul lui Jan Tomas: treiovale și trei dreptunghiulare, toate în sepia, de dimensiunile unei cărti poștale. Din cele șase exem-plare s-au mai păstrat doar trei, în arhiva personală a poetului sau la apropiați. Nu se știe cu exac-titate soarta celorlalte trei fotografii, dar probabil au rămas la dosarele de înscriere de la facultateadin Praga și cea din Viena. Jan Tomas a fost un fotograf de origine cehă care a trăit între anii1841—1912. A lucrat ca fotograf între anii 1867 și 1904 și a realizat mai multe portrete ale unor per-sonalități ale acelor vremuri. Totuși, cea mai cunoscută fotografie a sa rămâne cea a poetului MihaiEminescu.

Cea mai mare fotografie din lume: 272 GigapixeliCea mai mare fotografie din lume: 272 Gigapixeli

Fotografia realiză în anul 2010 de Alfred Zhao deține în prezent titlul de “cea mai mare fotografie din lume“. Imaginea are numai putin de 272 gigapixeli și reprezintă o vedere panoramică asupra unui cartier al orașului Shanghai. Fotografia are o lățimede 887.276px și o înălțime de 306.908px și este formată din 12 000 de cadre alăturate, înregistrate cu un Canon 7D cuajutorul unui dispozitiv pentru panoramare GigaPan EPIC Pro.

Cea mai cunoscută Cea mai cunoscută fotografie din lumefotografie din lume

Wallpaper-ul implicit din Windows XP este considerat a fi cea mai vizualizată imaginea tuturor timpurilor. Imaginea este opera fotografului american Charles O’Rear, carea realizat imaginea utilizând un aparat pe format mediu. Conform estimărilor,imaginea intitulată “Bliss” a fost vizualizată de peste un miliard de persoane dinanul 2002, atunci când a fost distribuită prima dată ca imagine de desktop înWindows XP.Nici până în ziua de azi nu sunt cunoscute detaliile contractului lui Charles O’Rearcu Microsoft în ceea ce privește această imagine, dar fotograful a declarat că prețulplătit de Microsoft pentru drepturile de utilizare ale imaginii a fost extraordinar.

Locația unde a fost realizată fotografia este lângă un sat din Statele Unite. În toatăaceastă perioadă mai mulți fotografi au revenit la locul celebrei fotografii pentru adocumenta zona.

DDiinn nnuummăărruulluurrmmăăttoorr

Totul despre Totul despre fotografia fotografia

subacvatică subacvatică

Ghidul Ghidul cumpărătorului cumpărătorului

Page 35: Revista de fotografie - Erika Ivoniac
Page 36: Revista de fotografie - Erika Ivoniac

Recommended