1926. Anul X V . Octomvr ie . N r . 10.
CULTURA CREŞTINĂ REVISTĂ LUNARĂ.
S U M A R :
D R . I O A N C O L T O R Preoţ i i . Dr . C O R I O L A N S U C I D . . . . Bărnuţiu, c a n d i d a t d e e p i s c o p . I C N !*~1?efrînuî sf intei cruci în ritul r o m â n . D r . I. C O L T O R Jstoria unui Suflet . A R I T O N M. P O P A A d o r a r e a sf. Euharis t i i . J O A N C R I Ş A N Din Medi ta ţ i i l e asupra E v a n g h e l i e i . D r . N I C O L A E B R Î N Z E U . . . Minorităţ i le re]jgipa»se>/ip Trans i lvan ia .
Î N S E M N Ă R I : Ofici i le p u b l i c e de p lasare . — A s o c i a ţ i u n e a patrona lă în R o m â n i a . — B ă n c i l e populare din R o m â n i a . — A s i g u r a r e a contra a c c i d e n t e l o r d e muncă . — O s ta t i s t i că asupra avorturi lor din Moscva . — Mes ian i sm B o l ş e v i c .
M I S C E L L A N E A : Al X - l e a c o n g r e s al «Uniunii in ternaţ iona le p e n t r u Liga Naţiuni lor*. — Izbăvirea Europe i . — U n cuvânt al lui F o e r s t e r . — S u e d i a şi reg imul beuturi lor a l c o o l i c e . — Minor i tă ţ i l e la G e n e v a . — Criminal i streini în S. U. A. — Reforma agrară în Jugos lav ia . — Moravuri or ienta le : târguri le d e copi i . — Bahaismul , o re l ig ie universa lă .
C Ă R Ţ I , R E V I S T E , Z I A R E .
C R O N I C Ă .
B L A ) Tipograf ia Seminaru lu i t e o l o g i c .
C u l t u r a C r e ş t i n ă r e v i s t ă l u n a r ă .
ABONAMENTUL: \ Pe un an . . . . 160 lei. I, Redac|ia şi Administraţia Pe ş e a s e luni . . . 8 0 lei . !i B L A J . Penlru A m e r i c a . . 3 dolari '
Director şi redactor r e sponsab i l : Dr. loan Col tor
Colaboratori: Ioan Agâ rb i ceanu , Dr. Ioan Bălan , Dr. Victor Bîrlea, Dr . G e o r g e Bob , loan Boroş , Dr. N i -co lae Brînzeu, Dr. A lexandru Ciplea , Ioan Cr işan , Dr Elie Dă i anu , Dr. loan Ferenţ , Ovidiu Hulea , Dr. Anton G a b o r , Dr. Ioan G e o r g e s c u , A l e x a n d r u L u p e a n u , Dr. Nico lae Lupu , Dr. Victor M a c a v e i u , Dr. Ti t Mala iu , Dr . Dumi t ru M â n u , Dr . Ioan M a r i a n e s c u , Dr. G h e o r -g h e Micu laş , Dumi t ru Neda , E p i s c o p Dr. A l e x a n d r u Nico le scu , Dr. Z e n o v i e P â c l i ş a n u , Dr. Gr igor ie P o p , Dr . Augus t in P o p a , Sep t imiu P o p a , Dr l a c o b R a d u , Ştefan Roşianu, Dr. Ioan S â m p ă l e a n u , Dr. Cor io l an Suc iu , Dr . Augus t in T ă t a r , Dr. Aloisiu T ă u t u .
1926. Anul X V . Octomvrie Nr. 10.
CULTURA CREŞTINĂ rev is tă l u n a r ă
R e d a c | i a ş i A d m i n i A b o n a m e n t u l : Director: straţia :
B L A ] . Pe an . . . 1 6 0 U i . Pe ş a s e l u n i . 8 0 lei . Dr. IOAN COLTOR.
Preoţii. In vara aceasta a doua oră s'au adunat sutele de
preoţi la Blaj la sfinte exerciţii spirituale. Caş i anul trecut prepozitul capitular dela Gherla P . S . Dr . Octav ian O o m i d e , lesa condus cu pricepere şi cu multă dragoste. Mângâiaţ i , preoţii mitropolitului V a -sile, binecuvântau în suflet şi cu vorba, acest p i o s gând al I. P . S . Sale , de a-i strânge, din când în când, în jurul aşezămintelor Blajului, la altarul c a t e dralei, în care au primit hirotonirea, să se primenească sufleteşte, să se cureţe de păcate şi să soarbă un n o u avânt, o nouă încurajare, pentru sbuciumata lor viaţă.
A u veni t cei chemaţi până la unul şi s'au d e ' părtat, cutremurându 'Se de bunătate şi de mângâiere , — toţi până la unul. In ochii lor umeziţ i de fiorul apropierii de D o m n u l se citia focul tinereţelor nepriV h i n i t e , proaspet, ca acum sunt douăzeci, treizeci ori cincizeci de ani, când părăsiră, pentru turma lui H r i ' stos, bucuriile spirituale ale seminarului .
T o a t e amintiri le hvse îmbulziau în m i n l e , a m i n ' tiri din copilăria sufletească, din anii începuturilor în via D o m n u l u i , amintiri de iluzii pierdute, de lupte în cari au învins , în cari au căzut, amintiri de multă obidă, de multă jale pentru sămânţa căzută din mâna lor pe peatră, între spini, pe cale, toate amintirile torturatei vieţi de preot român unit dela sate îşi adu' nau drojdiile ori spuma albă în orele de meditaţ ie
Pag. 290. C U L T U R A CREST1JNA ¡Nr. 10.
profundă a eternelor adevăruri evanghelice, în orele de adâncire în spintecatele răni, în cele cinci răni ale învăţătorului.
Cuvintele cari le^au spus ei de atâtea ori altora hvse predicau lor şi li se păreau nouă, îngemănate cu viaţa, cu activitatea, cu lâncezeala, cu entuziasmul, cu :pustiul din inimile lor. Comparaţiunile instinctive între adevărul predicat acasă, ascultat aici, între pagi' nile elocvente din pilduirea lui Isus în umilinţă, în blândeţă, în iertare, în râvnă şi între propria conduită, aduceau cute adânci printre sbârciturile frunţii şi un tremur uşor pe buzele strânse şi nu de puţine ori, în tăcerea singurătăţii, scăpa, ca dintr'un piept sfâşiat, câte/un necontrolat suspin de durere, de regret, de întoarcere.
Era examenul de conştiinţă al apostolilor, exa-» menul din Vinerea mare.
Căci oare nu e şi astăzi răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu? Oare nu-i batjocurit şi astăzi de po' porul neînţelegător pentru care murise între tâlhari? Şiroaele de sânge dumnezeesc, nu curg şi acum din vinele deschise de piroane ruginite? Nu /1 sbiciuesc peste obraz toate spurcăciunile brutelor, cari se numesc oameni? Căsâtoriilcs uşor desfăcute, familia sdrobitâ, copiii răzvrătiţi, bărbaţii blasfemi, învăţaţii necredin^ cioşi, cârmuitorii nedrepţi şi lacomi, tinerii senzuali, femeile fără ruşine, orfanii părăsiţi, văduvele lipsite de ajutor, altarele uitate, iar apostolii lui Dumnezeu fără virtute şi fâră curaj! Este un caz izolat necredinţa cu toate alaiurile ei de patimi nepotolite? Este o ară' tare mai mult ghicită, ori doar' şi-a imprimat stig' matul nelegiuit peste mulţime multă de creştini, multă foarte ?
Iar vina a cui este? Preoţii s'au adunat la Blaj în reculegere J u m n c
zeească şi au aflat — răspunsul. Acasă îl vor tălmăci în fapte, ştiind că încreştinarea deplină a României şi fericirea ei, dela ei va veni.
Dr. I O A N C O L T O R .
Bărnufiu, candidat de episcop. In 29 Iunie 1863 muria Ioan Alexi, cel dintâi episcop a
diecezei de Gherla, înfiinţată prin bula „Ecclesiam Christi" de dto 26 Noemvrie 1853, a papei Piu IX.
Precum era şi firesc, alegerea noului episcop avea să ţină în agitaţie întreagă opinia publică românească, şi mai ales a Românilor din de curând creata dieceză a Gherlei.
Din corespondenta lui Bărnuţiu cu nepotul său Ioan Maniu— (tatâl dlui luliu Maniu) —, păstrată la Biblioteca centrală din Blaj, aflăm informaţii preţioase asupra frământărilor cari au stăpânit mai ales pătura intelectuală din nordul Ardealului, In ce priveşte persoana, care ar fi avut să complinească văduvitul scaun episcopesc dela Gherla.
Ioan Maniu din Bădăcin, începând din ultimile clase de liceu, când devenise orfan şi de mamă (pe tatăl său nici nu apucase să-l cunoască), a fost susţinut la liceu, teelogie şi în urmă la Universitatea din Pet>ta şi Viena, până ce şi-a luat cenzura de advocat, de către unchiul său Simion Bărnutiu, ajuns (dela 1854) profesor universitar la Iaşi.
Nepotul, care aproape lunar primea banii cari i-se trimiteau din capitala Moldovei, sta într'o continuă şi intimă corespondenţă cu unchiul său.
In 1863 pe când s'a produs amintita sedisvacanţă a scaunului episcopesc dela Gherla, Ioan Maniu terminase deja drepturile, primise „diregătorie publică" în Şimleu, şi şi-a fost propus să fie „un apărător a Românilor în acest comitat, nu numai ca advoeat, ci ţi ca om politic"1).
Era deci un om isprăvit, bărbat cu frumoase cunoştinţe, cu multă dragoste şi interes pentru binele poporului şi chestiunile mari ale neamului său. Iar alegerea unui episcop, il.lo tempore, era o chestiune vitală pentru poporul românesc. Episcopul era să fie nu numai co ducătorul sufletesc a turmei
') S c r i s o a r e a d e d to Ş i m l e u 3 Aug . 1863 a lui Ioan Maniu către S, iBărnuţ iu la Iaşi.
1*
P a g . 292 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
încredinţate păstoririi lui, ci era totodată un conducător politic, un luptător in parlamentul ţârii pentru drepturile neamului său.
Nu era deci indiferent, că cine va ajunge in acea funcţie înaltă, împreunată cu o atât de mare responsabilitate.
Această problemă 1-a frământat şi pe tinărul şi însufle-ţitul advocat Ioan Mantu, şi preocupările sale în această direcţiune se reoglindesc în câteva din scrisorile trimise unchiului său la Iaşi.
Bărnuţiu în Septemvrie 1863, la stăruinţele repetate ale nepotului său şi ale rudeniilor cari il ştiau suferind şi cari de 8 ani, de când plecase la Iaşi. nu-1 mai văzuseră, s'a reîntors la casa părintească şi apoi prin Cluj, „Belgrad" ') şi alte centre a luat contact cu cei mai de seamă bărbaţi ai Românilor. Cu acest prilej se va fi interesat pe lângă situaţia politică a Românilor din Ardeal şi despre complinirea scaunului episcopesc a Gherlei. — Ce păcat că lipsesc unele scrisori ale lui, despre cari face amintire nepotul său căci din acele s'ar putea culege informaţii privitoare la punctul de vedere a lui Bărnuţiu.
Cunoaştem însă părerile nepotului său în această chestiune.
In 18 Noemvrie 1863 acesta scrie din Şiu leu ca răspuns la o scrisoare a Iui Bărnuţiu din 20 Oct. acelaş an, între altele: „...Mult St. Unchiule! Vocea DVoastre a făcut pe D. Siulutz (sic) fostul vicar iu a Silvaniei de episcop a Făgăra-şiului; Românilor li s'ar face un mare bine, când la episcopia asta vacantă (a Gherlei) ar veni un om cu cap şi cu inimă de român; noi mulţi acest om îl aflăm în D. COROIANU actualul vicariu al Silvaniei. Causa dreptului de alegere se desbate acum la cancelaria dela Guvernul din Cluj (Clusiu); a mers foarte bine lucrul la Cancelarie. D. Metropolit (Şuluţiu) scrie la un amic al său, că are speranţă de-a dobândi acest drept pentru care toţi Românii din dieceza Gherlei au suplicat, că-pătându-l acesta; deci dară ştiind că vocea DVoastre şi acum e destul de tare, scrieţi Metropoliiului Siulutz precum şi altor bărbaţi ca să mijlocească alegerea lui Coroianu, cel mai demn
») In 18 N o e m . 1863 I. Maniu scr ie din Ş i m l e u , lui Bărnuţiu: «...Măi rog să -mi scrieţ i c u m aţi u m b l a t p e la Be lgrad şi c i n e d intre români i brav i v -au c e r c e t a t ? *
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 293.
preot a Românilor din monarchie. D. Coroian nici vrea s i ştie de a fire episcop, el s'a supărat când i-am propus acest lucru, însă eu mă aflu Îndatorat precum şi alţi oameni cu minte ca să mişcăm toate petrile pentru venirea dânsului la Episcopie, pentrucă la aceea concurg oameni de aceia care nici nu se pot amăsura cu Domnul Coroian. De va veni lucrul la alegere, ştiu că dtnsul va fi ales pentru că are mare popularitate pre tot locul unde tl cunosc, iară de nu, nevrând a face dânsul nici un pas pentru sine pre la locurile mai nalte, nu ştiu cum va fi eşitul; în toată întâmplarea vă rog scrieţi Domnului Metropolit — care acum e în Viena la Reichs-rath, cumcd să lucre cu toate puterile spre alegerea sau denumirea lui Corâianu, preotului celui mai modest a naţiunii uoastre". La sfârşitul scrisorii se adresează din nou către unchiul său zicând: „...spuneţi-mi de veţi putea face ceva paşi pentru Domnul Coroianu, şi şi aceea, că la cari români aţi scris în respectul aces ta?"
Bărnuţiu a răspuns prin două scrisori, de ddto 27 şi 30 Novemb. 1863. Scrisorile lui tnsă nu ni s'au păstrat, dar avem scrisoarea lui I. Maniu din Şimleu de dto 20 Decern. 1863, din care deducem părerea profesorului delà Iaşi. Se spune anume în aceasta: „...Relaţiunea DVoastre cu D. Siulutiu fi cu alţii mari, nici de cât nu o am uitat, am cugetat însă, că în cauza naţională unde nu e vorba de principii de stat, ci numai de un individ, care are cap şi inimă de a fi părinte a unui cler, se poate scrie la unul ca acele, care demnitatea de astăzi numai singur DVoastre o datoreste! Aveţi drept când ziceţi, că prin scrisoarea către el sau alţii, aţi compromite numai pe D. Vicariu, io incă mi-am adus aminte de aceasta. Sum convins că nici unul în clerul nostru nu are atâtea însuşiri bune spre a conduce clerul şi a apăra drepturile Be-sericei şi a naţiunei ca D. Vicariu, pentru aceea am şi firma speranţă, că dînsul cu toate că nu-şi sfarmă capul nici are voie de a fi ales, clerul va fi inspirat de îl va recunoaşte pre dânsul de cel mai demn; cred vei şti că mulţi aspiranţi sunt, ' dintre care io pre Dnul Macedon Pop1) îl ţin mai demn ex-
l) Macedón Pep (1809 - J 8 7 3 ) p r e o t cé l ibe , fos t pro fesor la Blaj (1834 —1838), c a p e l a n , apoi admin i s tra tor vicarial la N ă s ă u d (1838—1867) . In 1857 n u m i t p r e p o i i t capitular la Gherla , în care ca l i t a t e a şi murit . In t impul s e d i o v a c a n ţ e i a fos t v icar capitular. A d e s v o l t a t şi a c t i v i t a t e l i t e rară (Cf. Dr. I. Raţ iu , Dască l i i noş tr i pp . 73—74) .
Pag. 294, C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
cepto D. Vicariu: io cunosc pre toţi cei eligibili foarte bine, nu se pot măsura însă nice unul cu D. Vicariu, aceasta atât pentru talentele şi învăţătura sa cea frumoasă, cât şi pentru principiile lui în toate căuşele noastre naţionale".
Stăruinţele Iui Maniu pentru viitorul său socru, se vede că nu aveau asentimentul deplin a lui Bărnuţiu, ori cel puţin, nu în forma cum o contempla acesta.
•De altfel nici candidatul nu-şi prea „sfărma capul" cu episcopia, deşi vorba veche: qui episcopaturh desiderat bo-num opus desiderat.
Din parte-i vicariul Coroian nu făcea altceva de cât caprin nepot se închina de sănătate unchiului „şi se roagă să nu uitaţi a-i împlini rugarea DSale în privinţa portretului D Voastre"i).
De odată în s i atenţiunea lui Ioan Maniu nu se mai concentrează, în ce priveşte candidatul Ia episcopia Gherlei — asupra vicariului Coroian, ci direct asupra unchiului său.
Ni s'a păstrat scrisoarea lui de dto Şimleu, 2 Ianuarie 1864, pe care, prezentând un interes deosebit, o dau în întregime. 5)
Mult Stimate Unchiule!
„îmi scrie D. Dragomir3) protopopul Lupusului cumcă dânşii-s determinaţi a Vă chiema acasă din străinătate şi a Vă alege episcop în dieceza Gherlei. Trimiţindu Vă salutare profundă prin mine, vă roagă ca să aveţi bunătate a Vă de-dechiara, că în cazul acela primi-veţi dignitatea oferită ? La aceasta provocare a DM Dragomir, amic sincer a D Voastre, am să adaug, că nu numai ei, ci şi Silvanenii noştri şi cu ei dimpreună toţi românii sunt gata unanimiter a Vă esclama de Epp. decumva ar şti că DVoastră acceptaţi acea dignitate. Gând e vorba de DVoastră se umbresc numele tuturor şi toţi ar fi prompţi a se retrage din candidaţiune, când ar auzi saw înţelege că DVoastră aţi primi pastoralul acesta.
' ) In scr i soarea d e d to Ş i m l e u , 18 N o e m . 1863. Iar în scr i soarea d e d t o Ş i m l e u 20 D e c . 1863 s c r i e : »Vi s e î n c h i n ă d e s ă n ă t a t e D . Vicar iu şi s e roagă foarte să MU{1) fâtăliţi cu netrimiterca portretului'.
2 ) O dau c u ortografia curentă . ') Ioan Dragomir , fost pro fesor şi c o l e g a lui Bărnuţiu la Blaj ;
a d i c t al a c e s t u i a în procesu l cu e p i s c o p u l L e m e n i .
>'r. 10 C U L T U R A C R E S T 1 K A Pag. 295.
„După aceste iertaţi-mă să-mi exprim şi io a mea umilită părere, care se reduc la aceea, că aţ fi de dorit pentru Români, ma (ba chiar) o necesitate ca să aibă în patria lor Transilvania un om în persoana Eppului, care nu e numai popă ') ci şi bărbat de stat, bărbat care e în stare a guverna, nu o dieceză, ci o patrie întreagă. DVoastră ştiţi bine cât de săracă e Transilvania de bărbaţi de stat, ar avea op (lipsă) sărmana de un fiu să o iubească şi să o conducă la limanul fericirei; această circumstare (împrejurare) o cunosc românii prea bine şi nici Vă miraţi dară Unchiule că dânşii voesc a Vă mai vedea în fruntea lor, archipăstorul lor, diplomatul lor şi reprezentantele lor. Veţi zice la aceasta, că indivizii români cari poartă astăzi de nas pre naţiunea română, nu vreau să ştie nimic de asta, şi că poate Vă urăsc; la acestea observ, că ei amuţesc dinaintea vocei poporului, precum bine aţi văzut în 1848.
„Mi-am ţinut de o strinsâ şi prea plăcută datorinţă a Vi le însemna aceste, şi pentru aceea sper, că nu veţi lua în nume de rău nici decât. Mă rog umilit a Vă dechiara că pri-mi-veţi sau ba ca să ştiu ce scrie DM Dragomir.
„Optându-Vă sănătate şi viaţă senină, pre lângă sărutare de mâni rămâiu
Al M. St. DVoastre nepot obediente
Ioan (Ioane) m. p.
Că ce va fi răspuns Bărnuţiu Ia această ofertă, nu ştim. Probabil starea miserabilă a sănătăţ i i 2 ) nu-i îngăduia să-şi facă iluzii prea mari. Şi de altfel, în urma procesului leme-nian el fusese şters, dimpreună cu alţi colegi prefesori, din albul clerului (1845).
Istovit de munca cerebrală prea încordată, Bărnuţiu su-feria cu nervii şi avea insomnii. El nu mai putea să-şi ţie nici cel puţin cursurile la Universitate, ceeace se vede şi din faptul, că în 2/14 Februarie 1864, rectoratul Universităţii din Iaşi, cu iscălitura lui Titu Maiorescu îi aducea la cunoştinţă, următoarele: 3)
') Cuvântul e subtras în scr i soare . 8 ) In u l t ima scr i soare p e care o a v e m d e l a I. Maniu d e d to Ş i m l e n ,
29 Febr . 1864, a c e s t a scria unchiului s ă u : »...Nu mi-aţ i scr is d e aveţ i c e v a fo los d e cura c e o faceţ i? îmi pare foarte râu că suferiţ i atâta!» Ii d o r e ş t e î n s ă n ă t o ş a r e , dar nu mai a m i n t e ş t e n i m i c d e cand idarea la e p i s c o p i e .
*) N o 42 a Cancelar ie i Rec toratu lu i Univers i tă ţ i i din Iaşi. S u b nr. e m e n ţ i o n a t în p a r a n t e i : «trimiterea întârziată».
P a g . 296. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
„Domnule Profesor,
„La cererea ce aţi făcut Consiliului Universităţii, de a se primi Dnii Latesiu şi Busnea ca suplinitorii DVoastre, sum autorizat a Vă răspunde, că Consiliul încuviinţează întreruperea prelegerilor până la deplina DVoastre însănatoşiare. Iar cât pentru suplinirea DVoastră, Consiliul îşi rezervă decl-siunea pe mai târziu, luând de acum tnainte asupra-şi res-ponzabilitatea pentru curmarea cursului DVoastre juridic.
„Primiţi, Domnule Profesor, încredinţarea distinsei mele consideraţiuni colegiale
Rectorul Universităţii T. Maiorescu" m. p.
Simţindu-şi sfârşitul apropiat, S Bărnuţiu, ca un al doilea Qheorghe Lazăr, se reîntorcea spre casă. Nu mai avu Insă nici cel puţin norocul de a-şi revedea satul natal, ci pe drum în Valea Almaşului, îşi dădu nobilul său suflet, în 28 Maiu 1864, în braţele nepotului său Ioan Maniu, care il însoţea pe acest drum de katabasis 1 ) .
La Bocşa-Romănă îşi doarme somnul de veci acela, care dacă s'ar fi împărtăşit din partea provedinţei de o sănătate mai robustă şi de zile mai îndelungate, ar fi ajuns poate să devină după dorinţa nepotului său şi dacă nu un archipăstor, dar la tot cazul, un bărbat de stat, un diplomat şi un reprezentat al Românilor din Ardeal.
Asociaţiunea a avut norocoasa inspiraţie de-a cinsti din prilejul adunării sale generale delà Zălau, din acest an, şi a-mintirea aceluia, care a fost: Simion Bărnuţiu.— Blajul, între zidurile căruia marele şi svăpăiatul dascăl a trăit şi muncit 20 de ani (1825—1845) îi zice: Odihnească în pace şi aibă parte cu drepţii.
Dr CORIOLAN SUC1U profesor .
*) Scaunul vacant d e e p i s c o p al Gher le i , fu compl in i t abia la 5 Iulie 1865 prin Ioan V a n c e a , mitropol i tu l d e mai târziu.
Semnul sfintei cruci în ritul român.
Sub acest titlu a publicat Pâr. Dr. Nicolae Lupu un articol în nr. 1—3 al acestei reviste, în care citând din ritul latin, siro-caldaic, siro-maronit, armean şi siro-bizantin, ajunge la concluzia, că noi ar trebui, să rostim cuvintele împreunate cu semnul sf. cruci aşa: In numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Spirit, Amin.
Argumentul, ce-1 aduce în favorul propunerii sale e, că „în toate riturile la umărul drept vine pronunţat cuvântul «sfânt*. Această motivare însă nu-i sprijineşte teza, deoarece ori vom zice „sfântului Spirit", ori „Spiritului sfânt", cuvântul „sfânt" tot la umărul drept vine rostit. — De nu cumva autorul face propunerea — ceeace nu reiesă limpede din numitul articol — ca noi să abandonăm semnul sfintei cruci întrebuinţat până acum, după cum l-am adoptat din ritul siro-bizantin şi să creiem unul de tot original, şi anume: punând cele trei degete împreunate pe umărul drept, să zic-em „sfântului", iar pe umărul stâng: „Spirit". — In acest caz s'ar combina ritul latin e tc , — din care am lua potrivirea aceluiaş cuvânt pe acelaş umăr — cu ritul bizantin — din care am reţinea semnul sf. cruci în direcţia dela dreapta la stânga. — O astfel de inovaţie însă ar fi fără de rost, şi totodată dăunătoare unităţii şi purităţii ritului oriental, ba poate chiar o armă în mâna confraţilor noştri de acelaş rit şi de altă credinţă.
Rămânem dară pe lângă părerea că Autorul pomenitului articol propune ca ambele cuvinte să se rostească punând degetele pe umărul drept. In acest caz, după cum am zis, motivarea topicei inverse „sfântului Spirit" nu are nici o bază, dupăce cuvântul „sfânt" vine rostit punând degetele pe umărul drept, fie că zicem, „sfântului Spirit", fie „Spiritului sfânt".
Modul de argumentare întrebuinţat în acel articol, înşirând adecă texte din diferitele versiuni, are rost numai când vrem să lămurim sensul unui text obscur. In cazul nostru H?5 r.u e vorba de înţelesul textului, care e limpede, ci de
faţ;. 298 C U L T U R A C R E Ş T I N A .Ni. 10.
exprimarea cea mai corectă, după cum pretinde spiritul limbei noastre. Deaeeea nu avem dară să ne orientăm după siri, copţi, caldei, maroniţi, armeni etc , ci avem să ne întrebăm simplu: cum e mai româneşte? — In ce priveşte poziţia ce o ocupă atributul faţă de substantivul, la care se refereşte',. avem topică directă: „Spiritului sfânt", şi topică inversă „sfântului Spirit". Cea directă se întrebuinţează în vorbirea de toate zilele, iar topica inversă, când vrem să accentuăm cu un aplomb deosebit calitatea exprimată prin atribut.
La semnul sf. cruci topica inversă nu are nici un rosf,. deoarece prin atributul „sfânt" nu vrem să facem deosebire de opoziţie între Spiritu) sfânt şi celelalte persoare dumne-zeeşti, căci toate posedă această perfecţiune pe o formă, şi nici nu vrem să preîntâmpinăm noţiunea contrară Spiritului sfânt, deoarece avem conştiinţa că după rostirea celor două persoane dumnezeeşti numai a treia poate să urmeze. Aşa-dară după ce nu sunt motive nici cu privire la sens, şi nici de natură poetică sau oratorică de a întebuinţa forma inversă, părerea mea e să rămânem pe lângă topica directă, carea să se consacre de oficialitatea bisericească în cărţile liturgice.
înţeleg mai departe propunerea de a Întrebuinţa termi-nul „Spirit" pentru a treia persoană dumnezeeascâ, dar nu înţeleg vădita părere de rău a autorului, că nu-i putem zice şi noi „Suflare" ca în limba grecească, ebraică, arama'că etc. în care scop şi face o probă: „In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfintei Suflări, Amin, dar ajunge la convingerea că aşa totus nu ar iesi bine, deci se resemnează.
„Spirit!", înseşi sunetele acestui cuvânt — abstrsgând dela originea lui latină — exprimă o fiinţă pură, ideală, sublimă, iar cuvântul „duh" ceva întunecat, ca vremile de beznă în cari acela s'a furişat în limba noastră, ceva straniu, e un sunet surd produs spontan în imensul unei suterane, impresia aceasta mi-o face. De aceea ar fi bine ca pentru a treia persoană dumnezeeascâ, toată suflarea românească să întrebuinţeze cuvântul spirit, dar pentru aceea nici cuvântul duh să nu-1 eliminăm din limba noastră şi din cărţile bisericeşti, căci e foarte potrivit a zice „duh necurat".
Cu păreri de felul acesta s'a ocupat şi în trecut „Cultura Creştină" şi cred că nu ar strica să ţină cont de ele editorii cărţilor bisericeşti, fiind vorbă de unificarea limbii.
Icn.
Istoria unui Suflet*). După consacrarea noastră la Inima Domnului, din basi-
lica depe Montmantre plecarăm din Paris la 7 Noemvrie. Cum se tracta de a pune fiecare compartiment din vagon sub patronagiul numelui unui sfânt, am convenit să oferim onoarea aceasta unuia dintre preoţii cari erau în compartimentul nostru: fie luând numele patronului său ori al acelui al parohiei sale.
Dar iată că în prezenţa tuturor pelerinilor, auzirăm nu-mindu-1 pe al nostru: Sfântul Martin. Tata, foarte simţitor la delicateţa aceasta, merse imediat să mulţumească Monsigno-rului Degoux, Vicarul general din Coutances şi directorul pelerinajului. De atunci, mai multe persoane nu 1 numiau altcum decât Domnul sfânt Martin.
Abatele Reverony îmi examina atent toate acţiunile; îl vedeam de departe că mă observa... La masă, când nu eram faţă în faţă cu el, afla vreun mijloc să se plece ca să mă observe şi să mă asculte. Cred că eră satisfăcut de examenul acesta; pentrucă la sfârşitul călătoriei părea bine dispus în favorul meu. Eu zic la sfârşit, pentrucă în Roma fu departe de a-mi servi de advocat, cum am să spun îndată.
înainte de a ajunge la ţinta pelerinajului nostru traversarăm Elveţia cu munţii săi înalţi ai căror creştet neguros se pierde în nouri, cu cascadele sale, cu văile sale adânci pline de gigantici şi de neguri roze,
Preaiubita mea Maică, cât bine făcură sufletului meu a-ceste frumuseţi ale naturii, împrăştiate cu atâta bogăţie! Cum l-au făcut să se înalţe spre Acela care cu bunăvoinţă a împrăştiat astfel de capdeopere pt un pământ de exil, ce nu are să dureze decât o zi!
Eram purtaţi uneori până în vârful munţilor; la picioarele noastre păreau că voiesc să ne înghită prăpăstii a căror adâncime nu le-o putea pătrunde privirea. Mai departe treceam pe
*) Din A u t o b i o g r a f i a Sf inte i T e r e s a d e Pruncul I«us, a c u m s u b t i p a r .
f a g 300 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
lângă un sat drăguţ cu casele sale şi cu turnul său graţios, peste care se legănau moale norii uşori. Aici eră un lac mare cu valurile calme şi curate, a căror suprafaţă azurie se mesteca cu focul din soarele în asfinţit.
Cum să-mi spun impr.'siila avute înaintea acestui spectacol atât de poetic şi atât de grandios? Presimţiam oarecum minunile cerului.. . Viaţa de Mănăstire îmi apărea aşa cum este cu actele sale de supunere, cu micile salo jertfe suferite în umbră, zilnic. înţelegeam arunci cât e de uşor să te pleci peste tine însuţi, să uiţi scopjl sublim al vocaţiunii tale; şi îmi ziceam: „Mâi târziu, în ceasul de încercare, când prisonieră în Cârmei, nu voiu mai putea vedea decât un mic colţ de cer; am să-mi aduc aminte de ziua aceasta, tabloul acesta îmi va da curaj . . . Nu voiu mai face nici un caz din micile mele interese, gândindu-mă la mărimea şi la puterea lui Dumnezeu; îl voiu iubi numai pe El şi nu voiu avea nefericirea să mă alipesc de nişte fire de paie, acum când inima mea intrevede ceeace rezervă El pentru cei cari îl iubesc."
Dupăce am contemplat operele lui Dumnazeu, putui admira şi pe acelea ale făpturilor sale. întâiul oraş din Italia pe care l-am vizitat fu Milanul. Catedrala sa din marmură albă, cu statuile sale destul de numeroase ca să facă un popor •întreg, deveni pentru noi obiectul unui studiu particular.
Lăsând pe Doamnele fricoase să-şi ascundă faţa în mâni, dupăce au urcat cele dintâi scări ale edificiului, noi urmarăm, Celina şi eu, pe peregrinii cei mai îndrăzneţi şi am ajuns până la cel din urmă turnuleţ, având pe urmă plăcerea să vedem la picioarele noastre întreg oraşul Milano, ai cărui locuitori păreau nişte mici furnici. Coborîte depe pedestalul nostru, ne începurăm plimbările în trăsură, cari păreau, că durează o lună întreaga, aşa că mă lipsiră pentru totdeauna de dorinţa de a mai călători fără oboseală.
Campo Santo ne fermeca. Statuile sale de marmoră albă, însufleţite pare de un scalpel de geniu, sunt sămănate pe vastul câmp al morţilor, cu un fel de negligenţă nelipsite de farmec, eşti aproape ispitit să mângăi personagiile alegorice ce te încunjoară, expresia lor e plină de durere calmă şi creştinească! Şi ce capdeoperă! Aici veni un copil ce aruncă flori pe mormântul tatălui său; uiţi greutatea marmorei; petalele delicate par a-i lunecă printre degete. Colo par'că flutură în vânt
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 801 .
vălul uşor al văduvelor ori fundele cu cari este împodobit părul copilelor.
Noi nu găsiam cuvinte să ne exprimăm admirarea; un bătrân domn francez ce ne urmă pretutindeni, regretând fără îndoială, că nu poate să împărtăşască sentimentele noastre,, zise oarecum disgustat: O, ce entuziaşti sunt Francezii! — Cred, că Domnul acesta, săracul, ar fi făcut mai bine să rămână acasă. Departe de a fi mulţumit de călătorie, încontinu îi ieşiau din gură plângeri: Era nemulţumit cu oraşele, cu hotelele, cu persoanele, cu totul.
Tata, care se simţia bine ori unde, — fiind de un caracter diametral opus celui al vecinului său deobligant — încerca de multeori să-1 înveselească, îi oferiâ locul său în trăsură, îi arăta, cu generozitatea sa abituală, partea bună a lucrurilor: nimic nu-1 făcea să se bucure ! Câte şi cât de deosebite caractere n'am văzut noi! Ce interesant este studiul lumei, când eşti în preziua de a o părăsi!
In Veneţia scena se schimbă complect. In loc de sgomotul marilor oraşe, nu se aude în mijlocul tăcerii, decât strigătul gondolierilor şi murmurul undelor agitate de lopeţi. Oraşul acesta îşi are şi el farmecele sale. Insă e trist. Palatul Dogilor cu toate splendorile sale e trist şi el. De mult timp, ecoul boltiturilor sonore nu mai repetă vocea guvernorilor,. pronunţând, în sălile prin cari treceam noi, arestarea pe viaţă ori moartea. Au încetat să mai sufere nenorociţii condamnaţi, îngropaţi de vii în temniţele întunecoase,
Vizitând închisorile aceste înfiorătoare, mă credeam pe timpul martirilor. Mi-aşi fi ales bucuros de locuinţă azilul acesta întunecos, dacă s'ar fi tractat de a-şi mărturisi credinţa; însă curând vocea călăuzei mă scoase din visările mele, trecui peste puntea suspinelor, astfel numită pentru suspinele de uşurare ale sermanilor prisoneri, văzându-se scăpaţi din oroarea subteranelor, în locul cărora prefereau moartea.
Dupăce am zis rămas bun Veneţiei, venerarăm în Padua limba sfântului Antoniu; pe urmă în Bologna trupul sfintei Ecaterina, pe faţa căreia se vede încă urma sărutării Pruncului Isus.
Mă văzui pe urmă, fericită, pe drumul la Loretto. Cât şi-a ales de bine sfânta Fecioară ţinutul acesta, ca să-şi aşeze casa sa binecuvântată!
Nr. 10
Totul e sărac, simplu şi primitiv; Femeile şi-au. păstrat graţiosul costum italian, n'au împrumutat ca cele din alte oraşe moda dela Paris: In sfârşit, Loretto m'a fermecat.
Ce să spun despre sfânta Casă? Mă simţii adânc emoţionată, găsindu-tnă sub acelaşi acoperemânt cu sfânta Famile, . contemplând pereţii, pe cari se opriau cândva privirile dumne-zeeşti ale Mântuitorului, călcând pământul, pe . care sfântul losif 1-a înrourat cu sudorile sale, unde Măria purtase în braţe pe Isus, dupăce îl purtase mai înainte în sânnl său virginal. Am văzut mica cameră a Buneivestiri. Mi-am introdus rozarul în farfurioara Pruncului Isus. Cât sunt de încântăroare amintirile acestea!
Insă cea mai mare mângâiere a noastră a fost că am primit pe Isus întru noi în casa sa devenind astfel un templu viu al lui în locul, pe care îl onorase cu prezenţa sa divină. Conform obiceiului roman, sfânta Euharistie se păstrează în fiecare biserică la un singur altar şi numai ,acolo o împărtăşesc preoţii credincioşilor. In Loretto, altarul acesta din bazilică acolo e unde este închisă sfânta Casă, ca un diamant preţios într'un scrin de marmoră albă. Aceasta nu făcea pentru noi. Noi voiam să primim Pânea îngerilor înlăuntrul diamantului nu în scrin. Tata, cu delicateţa sa obişnuită urmă pe peregrini, însă ficele sale, mai puţin, ascultătoare, se îndreptară spre sfânta Casă.
Primr'un privilegiu special, un preot se pregătiâ să servească sf. Liturghie acolo; îi descoperirăm dorinţa noastră. Preotul acesta cucernic cerii imediat două oştii mici, pe cari le aşeză pe disc, şi Dumniata poţi să-ţi închipui, Maică, fericirea nespusă a cuminecării acesteia! Cuvintele nu sunt în stare a o redă. Cum va fi atunci când ne vom împărtăşi de veci în locaşul împăratului Cerurilor? Atunci nu vom mai vedea terminându-ni-se bucuria, întristarea despărţirii nu va veni să ne-o mai întunece, nu va mai fi nevoie să sgăriem pe furiş, cum făcurăm noi cu zidurile sfinţite prin prezenţa divină, pentrucă a noastră va fi pentru toate veacurile casa sa.
El nu vrea să ni-o dăruească pe cea depe pământ. Să mulţumeşte numai să ni-o arete, ca să ne facă să iubim să-răcia şi viaţa ascunsă, ne rezervă însă palatul gloriei sale, nu-1 vom mai vedea învălit sub aparenţe de copil ori de puţină pâne, ci aşa cum este, în strălucirea splendorilor sale nemărginite!
Nr. 10 C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag, 303
Acum să vorbesc despre Roma, despre Roma unde credeam să-mi aflu mângâierea, dar unde, vai, am întâlnit crucea încercării! La sosirea noastră, era noapte şi fiindcă adormisem în vagon, fui deşteptată de strigătul funcţionarilor de gară, repetat cu entuziasm de peregrini: Roma! Roma! Nu era un vis, eram în Roma!
Ziuă dintâiu, poate cea mai plăcută, o petrecurăm afară de zidurile cetăţii. Aici toate monumentele şi-au păstrat tiparul lor antic, până când, în centrul Romei, în faţa otelurilor şi a magazinelor, te-ai putea crede la Paris.
Plimbarea aceasta prin câmpia romană, mi-a lăsat o deosebită amintire balsamată. Cum aşi putea redă în cuvinte impresia ce mă făcu să tresar înaintea Coloseului. Vedeam prin urmare în sfârşit a r t n a aceasta, unde atâţia martiri şi-au vărsat sângele pentru Isus! Mă pregătiam deja să sărut pământul sfinţit de luptele lor glorioase. Insă ce decepţie! Ridicându-se solul, veritabila arenă este îngropată Ia o adâncime de vreo opt metri. Pe urma excavărilor, centrul nu este decât o grămadă de ruine; o barieră, peste care nu e voie să se treacă, opreşte intrarea. De altmintreni, nimeni nu cutează să străbată în mijlocul acestor ruine periculoase.
Se putea însă oare să fi venit la Roma fără sâ mă cobor în Coloseu? — nu, era imposibil! Nici nu mai ascultam explicările călăuzei; un singur gând mă preocupa: să mă cobor în arenă!
Să spune în sfânta Evanghelie, că Magdalena rămânând mereu lângă Mormânt şi plecându-se în mai multe rânduri să privească înlăuntru, sfârşi prin a vedea doi îngeri. Caşi ea, plecându-mă în conţinu, văzui şi eu, nu doi îngeri, ci ceace căutam; scoţind atunci un strigăt de bucurie, zisei către Celina: „Vino! urmează-mă, vom putea trece!" Ne repezirăm îndată, trecând peste ruinele ce se dărâmau sub paşii noştri; în restimp ce tata, uimit de îndrăzneala noastră, ne chemă de departe. Insă noi nu mai auziam nimic.
Cum simt luptătorii mărinduli-se curajul în mijlocul primejdiei, astfel ni-se măria bucuria în proporţia oboselii şi a pericolului înfruntat spre a ajunge la ţinta dorinţelor noastre.
Celina, mai prevăzătoare decât mine, ascultase pe călăuză. Aducându-şi aminte, că el ne semnalase un anumit mic pavaj însemnat cu cruce, care era adevăratul loc, unde se luptau martirii, se pune să-1 caute. Aflându-1 în curând şi îngenun-
f a g , 304. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
chind pe pământul acesta binecuvântat, sufletele noastre se topiră în aceeaşi rugăciune... Inima bătea repede, când îmi apropiai buzele de ţărâna împurpurată cu sângele celor dintâi creştini. Ceream darul să fiu şi eu martiră pentru Isus şt simţiam în fundul sufletului, că eram ascultată.
Totul dură foarte ruţin. Luând apoi câteva pietri, ne îndepărtarăm spre ziduri, ca să reîncepem periculoasa întreprindere. Tata văzându-ne atât de fericite nu putu să ne înfrunte: ba observai, că eră chiar mândru de curajul nostru.
După Coloseu vizitarăm Catacombele. Aici, Celina şi Teresa găsiră mijlocul de a se aşeză împreună în fundul vechiului mormânt al sfintei Cecilia şi luară din pământul sfinţit de moaştele sale binecuvântate.
înainte de călătoria aceasta nu aveam pentru sfânta a-ceasta nici o devoţiune particulară; însă vizitându-i casa, locul martirajului, auzind-o proclamată de „Regină a armoniei", din cauza cântecului său virginal, pe care î-1 auzi mirele său ceresc în adâncul inimii ei, simţii pentru ea mai mult decât o devoţiune: o adevărată gingăşie de prietenă. Ea deveni sfânta mea predilectă, confidenta mea intimă. Ceace mai mult mă fermeca într'însa era abandonarea ei, încrederea ei nemărginită,, care o făcură capabilă să virgineze suflete de acelea cari n» doriseră niciodată decât bucuriile vieţii prezente. Sfânta Cecilia se aseamănă cu mireasa din Cântarea Cântărilor. Într'însa văd un cor armonios pe un câmp de\bdtaie.x) Viaţa nu i-a fost decât un cântec melodios, chiar în mijlocul celor mai grele încercări; nici nu mă surprinde de loc, pentrucă pe inima ei odihniă totdeauna sfânta Evanghelie') iar în inima ei îşi află odihna Mirele Fecioarelor.
Vizita făcută la biserica sfintei Agnes îmi fu deasemeni foarte dulce. Regăsiam o prietenă din copilărie. încercai, însă fără succes, să am o moaşte de a ei, ca s'o aduc micei mele mame Agnes de Isus. Refuzându-mă oamenii se puse Dumnezeu de partea mea: desfăcându-se fără veste o pietricică de marmoră roşie dintr'un bogat mozaic, a cărui origine se urcă până la timpurile dulcelui său martiraj, căzu la picioarele mele. Nu eră încântător? Sfânta Agnes îmi dăruia însăşi o amintire din casa sa.
DR. I. COLTOR.
M C a n t , V i i , l . *; Ol ic tatura sf intei Cec i l ia .
Adorarea sf. Euharistii*). I . O b i e c t u l şi s c o p u l a d o r ă r i i .
Ca să înţelegem bine natura unei virtuţi, şi să ştim ce sarcini ne impune, Ia ce fapte ne împintenă şi cu ce avânt trebue s'o deprindem, Sntăi trebue să cunoaştem obiectul şi ţinta virtuţii.
Aşadară care-i obiectul adorării st. Euharistii? Şi ce ţintă are acest fapt distins al credinţei vii? La întrebările aceste ne vom nizui a concipia răspunsul în mod simplu şi practic în spiritul părintelui Eymard, fundatorul «Congregaţiei sf. Euharistii*. Cartea aceasta s'a pregătit întâi şi întăi pe seama acelor aleşi, pe cari Spiritul Sfânt cu suflarea gingaşă a harului său i-a înduplecat, ca să-şi dedice viaţa în mod deosebit adorării acestui mister miraculos şi sublim; vrea însă să mai fie şi călăuză chiemată a «Asociaţiei sf. Euharistii», a membrilor • Adorării lunare a sf. Euharistii*, asemenea şi a multor preoţi de mir, cari formează o familie euharistică în «Reuniunea de rugăciuni a preoţilor*, ori în «Societatea euharistică*. (— Durere, toate încă abia cunoscute până aci în clerul şi poporul nostru românesc!). Intr'acest nobil arbor euharistie pătrunde aceeaşi putere vivificătoare prin toate ramurile, toate crenguţele, toate florile, adecă puterea pusă In ele de Întemeietorul, şi care singură poate produce iubirea, însutitele roade ale preamăririi şi împăcării, cari dumnezeescul împărat al sacramentului pe dreptul le aşteaptă şi le pofteşte dela noi după aruncarea sămânţei celei bune.
Adorarea are obiect întreit şi o putem examina din trei conaiderante: 1., trebue să grijim, ca Domnul nostru Isus Hri-stos să fie onorat Iri mod cuviincios sub vălul euharistie; 2., ca să se sfinţească sufletul adoratorului; 3., ca din adorare să se reverse binecuvântare şi har peste împărtăşirea sfinţilor şi peste aproapele nostru.
*) Cf. Cultura Creşt ină VIU, N o 1 3 - 2 0 , pag . 289 nota . 2
Pag. 306. C U L T U K A C R E Ş T I N A JNr. 10
1. Adorarea sacramentală şi mărirea lui Isus.
1. Isus e de faţa în preasfânta Euharistie! Iată baza de drept a adorării sacramentale, care pretinde omajul înaintea acestui Sacrament. Aci sunt toate perfecţiunile dumnezeirii. Aci e începutul şi sfârşitul. Aci e Dumnezeu ziditorul şi îngrijitorul. Aci e scopul cel din urmă al tuturor, carele va veni să judece viii şi morţii. Aci aşteaptă la închinare domnul suveran peste viaţă şi moarte.
Aci stă şi ne primeşte reverinţele natura omenească, unită Intr'o persoană cu Cuvântul lui Dumnezeu, fructul binecuvântat al pântecelui Fecioarei Măria, acea natură omenească, care şade acum deadreapta Tatălui; aceea, carea, drept răsplată pentru umilirea şi moartea sa, a ajuns doamnă peste toate.
Prezenţa reală e cauza pipăită a adorării sf. Euharistii. Pe cum e de faţă dumnezeirea şi omenirea sa în ceruri, în mod real, veşnic şi pretutindeni, aşa-i de faţă şi aci în realitate, până în capet şi eât îi lumea de largă. Şi precum stă acolo mai pe sus de îngeri şi e obiectul închinării veşnice, aşa i-se cade şi aci neîncetată închinare în toată una vreme şi în tot locul. Acesta-i triumful lui Hristos în cer şi pe pământ.
Iată baza de drept a adoraţiei: Isus Hristos însuşi, Dum-nezeu-omul, El e autorul şi esenţa acestui sacrament.
2. Pentru aceia, cari au primit chemarea euharistică, trebue să mai amintim şi o cauză deosebită.
Dupăce Isus Domnul grăise deja 20 de ani către inima păr. Eymard, într'o zi îi adresă aceste cuvinte dulci prin Preasf. Fecioară Măria: »Toate misterele vieţii Fiului meu au câte-o societate religioasă, care le onorează, numai sf. Euharistie n'are încă: trebue făcută». — Pe urma acestui apel a întemeiat păr. Eymard: «Societatea preasf. Euharistii», ai cărei membri îşi ţin de problemă principală serviciul sf. Euharistii, adorarea ei veşnică şi solemnă.
Un lueru e necesar! Inehină-te Domnului şi Dumnezeului tău, şi singur Lui slugeşte-I. Aceasta o pofteşte dumnezeescul nostru Mântuitor nu numai dela membrii asociaţiei, ci dela toţi preoţii. Pe lucru dar! Cel puţin tu, preotul lui Hristos, dă cu neschimbată fidelitate şi fără nici o scădere onoare şi închinare veşnicului Dumnezeu, carele este suprema problemă a vieţii tale şi centrul gândirilor tale; doar El de aceea s'a făcut om, de aceea e de faţă în sf. Euharistie, fiindcă te caută pe tine şi aşteaptă omajul tău.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 307 .
Aceasta-i gândirea fundamentală, din care s'a conceput asociaţia sf. Euharistii. Din asta porneşte apelul de a adora sf. Euharistie către toţi, pe cari graţia dumnezeească îi aiege în scopul acesta. De tot hotărlt zice păr. Eymard: scopul de căpetenie al asociaţiei sf. Euharistii este; să deie Euha-risticului Isus mereu închinători adevăraţi şi credincioşi, cari să răspândească adoraţia până când se va întinde peste toată lumea. De aceea tot insul, care simte chiemare, să-şi lege de inimă, că s'a dedicat numai problemei acesteia, adecă de a slugi adorabilei persoane a Domnului nostru Isus Hristos în acest mister al iubirii sale. »Aşa trebue să-şi îndrepte puterile, darul graţiei, toată isteţimea, cu un cuvânt întreagă persoana lor In slujba aceasta, încât să jertfească tot, ce-i proprietatea lor personală: Absque sui proprio.
3. Din cele spuse urmează două deducţii importante: 1., cu privire la adevărata valoare a adorării, şi 2., cu privire la felul adorării.
Prima deducţie se referă la adevărata valoare a adorării. Adorarea e cu adevărat un serviciu sfânt, misiunea îngerilor şi în ea zace cu adevărat ceva caracter divin, pentrucă nemijlocitul ei obiect e însuşi Dumnezeu, care stă oarecum faţă la faţă, când îl mărim prin omaj prompt. Adorarea e totodată şi serviciu împărătesc, căci aci î-L adorăm pe tronul său împărătesc, de unde stăpâneşte cu putere nelimitată şi ne primeşte omagiile, ca un fel de satisfacere pentru toate vătămările şi durerile suferite în amarele sale patimi, şi ca împăcare pentru necuviinţele, ce-L ajung în sf. Euharistie. Personalitatea şi prerogativele Domnului Hristos întrec mult tot, la ce îşi poate formula drept în general încă şi un om de o aşa poziţie înaltă, pentrucă acesta în urmă totuşi e numai făptură: partea cea mai bună alui* Isus!
E de tot just, ca să preţuim adorarea Domnului Hristos mai mult decât orice ocupaţiune. De cumva alte acţiuni de ale noastre ar veni în conflict cu aceasta, să subordinăm toate adorării şi toate să le jertfim pentru ea. Cel ce se poartă aşa cu adorabilul nostru Mântuitor acela — simplu — e consecvent credinţei sale şi adevărului, din care pricină nu poate suferi scădere.
A doua deducţie se refereşte la starea sufletească de lipsă la rugăciune, adecă priveşte curăţenia sufletului şi sfinţenia vieţii. Nime nu s'apropie în haine rele, ca să servească înaintea
Pag. 308. C U L T U R A C R E Ş T I N A Mr. 10.
împăratului, când şade pe tron. îngerii în cer, în jurul tronului dumnezeesc, sunt de tot curaţi, ba şi sufletele mutate de pe pământ numai atunci ajung la închinarea veşnică alui Dumnezeu, când s'au curăţit de tot păcatul. Şi oare nu pe acelaşi Dumnezeu î-L adorăm şi noi sub forma sacramentală? Mai departe trebue să ne pregătim de adorare nemijlocit şi cu puterile noastre sufleteşti. Dumnezeu e fiinţă spirituala, care deşi nu caută excluziv adoratori spirituali, totuşi pofteşte, să ne închinăm sufleteşte, în spirit şi in adevăr. Iar asta se face aşa, că deşteptam în sufletul nostru credinţa şi iubirea, asemenea, că în inimile noastre stârnim virtuţile măririi şi a omajului faţă de Dumnezeu, pe cum şi alte virtuţi ale umilinţei şi ale vieţii interne. Decât că sufietul nostru e aşa de cuprins cu lucrurile zilnice şi cu grijile vieţii, şi îl îniluin-ţeazâ aşa de mult simţurile şi trupul, încât nu-i capabil a se ridica în regiunile credinţei şi a conversa cu preacuratul Dumnezeu, de nu se va ridica cumva peste viaţa de toate zilele prin o reculegere serioasă. In urmă. sub durata adoraţiei mai» mult trebue să stăruim a-L împăca pe Isus Hristos, decât a ne sfinţi pe noi, ori a căuta în orice ch.p folosul nostru propriu. Scopul principal e adorarea lui Isus, iar binele nostru propriu să iie numai secundar, aşa apoi mai perfect îl dobândim şi pe acesta, cum vom mai vedea îndată. Adorarea e isbucnirea iubirii, carea numai atunci se linişteşte şi se gată, când ne-a succes a-1 îndestuli pe acela, pe care-1 iubim iar nu atunci,, când numai pe noi înşi-ne ne îndestulim. Ori Hristos în sf. Euharistie nu e Dumnezeu? Şi nu cu aceea începem a-i servi,. că-L recunoaştem de Dumnezeu? A-L preamări pe El e mai pe sus de interesele noastre proprii. înainte de toate asta trebue s'o avem în vedere, mai mult asta, decât mijloacele necesari întru promovarea acestei preamăriri. De aceea şi dumne-zeescul nostru Mântuitor ne îndrumă în „Tatăl nostru*, ca,, înainte de a cere: »pânea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi*, — »şi ne iartă nouă păcatele noastre», — »şi nu ne duce pe noi în ispită*, — >ci ne mântueşte de cel rău«, — să cerem: »sfinţească-se numele tău«, — »viie împărăţia ta«, — »fie voia ta!<
Aşadar trebue să folosim partea cea dintâi şi cea mai însemnată a adoraţiei spre a cunoaşte şi preamări pe dumne-zeescul nostru Mântuitor, perfecţiunile Lui şi tainele vieţii Sale..
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 309 .
Trebue să ne niziiim, a avea tot mai limpede înaintea ochilor noştri frumseţa individualităţii lui Hristos şi vrednicia de a fi iubit, pe cum se manifestează aceste în vorbele şi în faptele Sale, apoi mărimea iubirii Sale — în deosebi în s. Euharistie —, gingăşia şi devotamentul său pană la a se jertfi pe sine şi delicateţa mişcătoare de inimi. In scopul acesta trebue să le studiem toate acestea cu credinţă adevărată, umilită, să le scrutăm şi rescrutăm, ca aproape să le vedem oarecum cu ochii; prin asta in locul întâi ne închinăm Domnului cu intelectul şi acesta îl jertfim. In9ă atâta încă nu i destul! Noi trebue să şi iubim toate însuşirile aceste răpitoare ale Mântuitorului, să le iubim cu bucuria sinceră a inimei noastre, trebue să-L lăudăm şi preaînălţăm pe El, şi, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, tot mai mult trebue să progresăm, aşa, că să-L admirăm ca muţi; -acesta va H omajul şi tributul inimei. In sfârşit să ne predăm cu totul gloriosului şi iubitului nostru Mântuitor, pe cât numai ne-ajută puterile noastre a ne preda bunătăţii infinite: fără nici o rezervă şi cu dorul fierbinte, ca El să străbată întreagă fiinţa noastră, s'o deştepte la viaţă nouă şi să ne facă viaţa total asemeni cu a Sa, aşa, ca să ne cufundăm cu totul în El, ca în viaţa şi în conducătorul nostru.
Acesta e primul scop al adoraţiei; cel mai mult timp spre asta să-1 folosim. întreg eul nostru intern să se prefacă într'o jertfă şi omaj arzător faţă de Isus Hristos. Motivul cel mai acomodat şi deplin mulţămitor este: Domnul Hristos le merită toate peste măsură. Suntem datori a-L iubi şi onora mai pe sus de toate şi încă pentru Sine însu-şi. Ce se întâmplă în cer? Nimic alta, decât, că î-L văd pe Dumnezeu faţă la faţă, î-L iubesc şi-L laudă, I-se predau Lui şi astfel se cufundă cu totul în El. Aceasta e cea mai măreaţă preamărire, ce o poate primi dela făptură. Acelaşi maiestos Dumnezeu e şi in sf. Euharistie. C e i dară mai just, decât ca — după putinţă — şi aci să aibă parte de acelaşi omaj, unde în locul vederii faţă la faţă e numai credinţa noastră, în locul iubirii perfect în repaus e numai iubirea noastră luptătoare, în locul posesiunii faptice alui Dumnezeu numai speranţa noastră, unde, în ciuda tuturor acestora, credinţa, speranţa şi iubirea ne uneşte aievea cu El în preasf. Euharistie! Viie împărăţia ta... pe cum în cer, aşa şi pe pământ!
P a g . 310 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
2. Adoraţia, cât ne priveşte pe noi înşine.
Ce ne priveşte pe noi înşi-ne, adorarea e cea mai de frunte datorinţă a statului nostru şi deodată şi mijlocul cel mai bun al sfinţirii noastre. De aceea şi datorinţele noastre se împart în două grupe; e foarte de importanţă, ca pe fiecare s'o cunoaştem fundamental.
1. E datorinţă noastră principală. (Să nu se uite, că cartea e scrisă în primul rând pentru membrii asociaţiei. Nota traduc). Păr. Eymard a declarat de tot hotărît, că scopul principal al societăţii îufiinţate de el e adoraţia si că membru societăţii să nu se oprească în zelul lor -apostolic până când nu vor fi făcut din fiecare om de pe lume un «adorator al sf. Euharistii. S'auzim numai eu ce vorbe puternice leagă această mare datorinţă de inima alor săi. >Serviciul luat asupra de a adora sf. Euharistie •să premeargă pe ori care altul. Nimărui nu-i este permis a lăsa? a scurta, ori a amâna oara sa de adoraţie*. Apoi continuă cu o plăcere fără păreche: »Aşa să-ţi socoteşti oara de adoraţie, ca viaţa de un ceas din raiu. Aşa te uită către ea, ca şi cum ai fi în mod oficios la un ospăţ în cer. Doreşte cu dorul plin de dragoste al inimei tale, ca să sosească acest ospăţ şi, când a sosit, salută-1 cu bucurie. De a căzut asupra ta un ceas, ce naturii îi cade greu, bucură-te cu atât mai vârtos, pentrucă, cu cât suferi mai mult, cu atât va fi mai mare şi iubirea ta. De-cumva nu-ţi poţi ţinea oara de adoraţie din pricina boalei, ori pentru altă piedecă adevărată, întristează-te un moment din inimă, apoi începe-ţi ora adorării în suflet, aşa: cufundându-te după putinţă în tine însuţi, te uneşti cu aceia, cari atunci îşi ţin ora*.
Aceste cuvinte spun doar destul de pe înţeles, că adoraţia e una dintre cele dintâi datorinţe ale noastre, aşa, că tângeşte întreagă viaţa noastră de ord, ori de preot, dacă n'o împlinim de fel, ori numai defectuos. In mod practic însă aşa-i poţi arăta aleasa importanţă: pune pe ea mai mult preţ, decât pe învăţătură, mai mult decât pe orice pietate privată, ba mai mult şi decât pe viaţă şi pe grijile traiului. Să ai grijea cea mai mare de asta: pregăteşte-ţi sufletul, statorind punctuos obiectul meditării; inima, cufundânâu-te în tine însu-ţi şi stârnind sentimente de iubire faţă de Isus Hristor; »Rămâneţi întru mine — întru dragostea mea*, voinţa, dându-te voii lui Dum-
Nr. 10 . C U L T U R A CREŞTINA Pag . 311 .
nezeu cu devotament gata de jertfă; conştiinţa, curăţind'o prin deasă examinare amănunţită; ba şi trupul tău, reţinându-te dela muncă prea multă, pentrucă va fi prea încordat şi obosit, devenind astfel incapabil de a sprijini după felul său propriu sufletul în adoraţie. In sfârşit, cât numai putem, să ne aranjăm toate în viaţă aşa, ca să ne fie de ajutor la împlinirea acestei măreţe chemări. In scopul acesta să ne servească învăţarea, ruga, orele canonice, sf. liturghie, cuminecarea, munca, recrearea, bucuria, suferinţele şi toate deprinderile noastre de virtuţi. Cu o vorbă, întreagă viaţa noastră să se învârtă în jurul adoraţiei şi cătră ea, să tindă ca cătră un centru.
2. E cel mai bun mijloc de a ne sfinţi. Adoraţia noastră n'ar fi desăvârşită, dace prin ea numai L'am preamări pe Dumnezeu şi n'ar servi totodată şi la promovarea propriei noastre perfect onări sufleteşti. Altfel aceea e deja în natura adoraţiei, că influinţează puternic asupra străformării sufletului, prin ce îndoit î-L preamărim pe Dumnezeu, aşa adecă, că cu prilejul adorării î-L preaînălţăm cu toate facultăţile noastre sufleteşti; mai departe prin cultivarea acelor virtuţi şi fapte bune, cari isvoresc din această deprindere pie ea roade ale închinării. Şi adoraţia va fi atunci cu adevărat desăvârşită, când atâta sporim în virtuţi şi în fapte bune, încât viaţa noastră întreagă s'a prefăcut într'un imn de neîncetată laudă alui Dumnezeu, cu alte vorbe, dacă prin o cât mai desăvârşită sfinţenie a vieţii ne facem de tot asemeni Domnului şi Ziditorului nostru. Şi rugăciunea e pregătirea întru ajungerea acestui scop minunat de măreţ. In mijlocul tăcerii şi a cufundării în sine însu-şi se desvoaltă acele schintei de virtuţi, ce le-a plantat în noi sf. botez, atuncia îşi aruncă primele rădăcini, şi acolo în faptele cele bune se desvoaltă trunchiul, crengile şi la urmă fructele. Prin rugăciune ajung în suflet clarificări şi îndemnuri sfinte, acolo se coc propusurile tari şi urmează apoi faptele corăspun-zătoare şi viaţa sfântă. De aceea magistrii vieţii sufleteşti sunt unanimi în a învăţa, că rugăciunea e mijloc neapărat de lipsă spre sfinţirea omului, în deosebi pentru preoţi şi monahi, fiindcă fără ea niciodată n'ajungem la propria noastră cunoaştere şi astfel nici nu ne întoarcem cu adevărat.
Rugăciunea noastră însă, adecă rugăciunea societăţii păr. Eymard, e adoraţia. Altceva n'avem. Şi poate fi rugăciune mai bună, decât cea împlinită la picioarele lui Isus, autorul a toată rugăciunea cea bună şi măiestrul şi modelul? Şi se mai
Pag . 312. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
adauge, că ne rugăm uniţi cu El şi într'un loc, anume destinat pentru rugăciune, fiind oarecum şi aerul Iui plin de haruri. Astfel adoraţia, ca ori şi care altă rugăciune statornică, va produce sfinţire adevărată şi virtuţi adevărate, tari, presupunând — fireşte —, că intr'aceea ne silim şi noi a-ne cunoaşte pe noi înşi-ne şi a ne îndrepta mereu moravurile. Despre asta şi mai pe larg:
1. O parte din timpul menit pentru adoraţie să-o folosim spre a ne examina starea interiora a sufletului, cum şi singuraticele noastre fapte. Din obiectul meditării să tragem concluzii întru adevăr practice pentru viaţa noastră de toate zilele. Asta o putem face chiar şi la cele mai abstracte adevăruri. Va fi bine însă, ca din timp»în timp să ne alegem adevăruri, cari în deosebi corăspund lipselor noastre. Aci înţelegem de acele, cari se referesc la datorinţele, ce chiar se îngrămădesc pe noi, ale stării noastre, la ispitele şi slăbiciunile noastre.
2. In vremea meditărilor noastre să ne ocupăm cu îndreptarea vieţii noastre. Să ne cercăm conştiinţa, ca prin aceasta să învăţăm a ne cunoaşte greşelile şi pasiunile după cauzele şi manifestările lor. Apoi să deşteptăm în noi adevărată părere de rău şi dispreţ şi în urmă să facem propus tare aşa de acurat, care să se referească la ocazii cu totul hotărîte, prevăzute.
3. Pe lângă asta trebue să mai împlinim sârguincios şi deprinderea interiora a virtuţilor. Atât înţelegerea cât şi voinţa îşi au fiecare propria sa capacitate naturală spre virtuţi. De o cultivăm aceasta cuviincios prin deprindere carăspunzătoare de virtuţi, şi amintitele facultăţi sufleteşti se sfinţesc tot mai bine, se bucură pentru ele împăratul lor, Isus Hristos, şi totodată se sporesc după număr şi putere şi deprinderile noastre externe de virtuţi. Trebue, dreptaceea, să grijim bine, la ce virtuţi ne îndreaptă obiectul meditaţiei, şi să le punem deodată în practică prin fapte hotărîte. Dacă am cunoaşte d. ex. în vr'un mister de al vieţii lui Isus Hristos oricât de curat umilinţa, blân-deţa şi răbdarea Lui, însă n'am deştepta în voinţa noastră numai decât practicare de virtuţi corăspunzătoare, meditaţia noastră ar rămânea nedesăvârşită şi mancă. Aceste impulzuri interne să fie cât mai număroase şi din adâncul inimii; ba abia le putem împrumuta destulă intimitate. Aşa s'adună în sufletul nostru însemnată putere întru practicarea virtuţilor şi se va manifesta în asemeni raport şi înafară.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag 3 1 3 .
Practicarea interioră a virtuţii trebue pusă în legătură şi cu cele externe, iar aci să f i m cu deosebită conziderare la împlinirea datorinţelor împreunate cu statul nostru. Aceasta se face aşa: sub meditaţie scrutăm adânG starea şi împrejurările, în cari — pe cât se prevede — putem ajunge, pe cum şi datorinţele statului nostru, măcar cele mai grabnice; apoi ne propunem cu tărie şi hotărît, că d. ex. aci şi aci mă voiu purta aşa şi aşa, ocazional mă voiu feri de cutare necumpăt, ori ne-orândueală, aşa şi aşa voiu înfrânge pofta mea disordinată.
Ce priveşte timpul, cât îl putem întrebuinţa în scopul propriei noastre sfinţiri, poate fi jumătatea orei de meditaţie. Căci, corăspuzător împătritului scop ai jertfei, cealaltă jumătate d e oră o întrebuinţăm pentru împăcare şi cerere. împăcarea, ori ispăşirea, ne duce dela sine la examinarea vieţii şi la satisfacere prin părere de rău şi îndreptarea vieţii. Şi cererea numai aşa e bună, dacă ne cunoaştem cu deamăruntul lipsele sufleteşti şi ne propunem tare, că — după putinţă — ne ajutăm în ele şi apoi implorăm harurile corăspunzătoare.
Încă un sfat. De vrem, ca opera sfinţirii noastre individuale să aibă succes, trebue să ne întoarcem în meditaţia noastră iară şi iară la acelaşi obiect, până nu ne lăpădăm cu adevărat de acele scăderi anumite, ori până nu ajungem la posesiunea virtuţilor dorite. Stinţirea e problema vieţii noastre întregi. Şi orice îndepărtare de piedeci, ba orice pas înainte, cere muncă continuă şi îndelungată. Cu răbdare insă toate se pot. A tot schimba mereu obiectul meditaţiei nu-i, decât curiozitate şi uşurătate. Opera sfinţirii cere seriozitate şi multă perseveranţă.
3. Acestea ar fi regulele practice ale adoraţiei cu privire la noi. De le negligăm, cădem cu siguranţă în vr'una din greşelile următoare.
Adoraţia devine curat exerciţiu mental, studiu, lucrare seacă sufletească, tot lucruri, cari, puse în locul rugăciunii, ,con-stitue hrana superbiei sufleteşti. Şi chiar s'avem pe lângă asta oricât de frumoase, ba chiar sublime gândiri şi închipuiri asupra unor adevăruri singuratice religioase, totuşi însăşi viaţa noastră va fi numai lângedă, mereu mai disordinată, ba pe urmă pătată de păcat. Ori cade omul în sentimentalism, pietatea îi devine sentimentală, egoistă, rămâne fără virtute, nu-i gata de jertfă, e mai mult, ori mai puţin frumos visătoare. Chiar de deşteptăm în noi ici-colo propusuri bune, ele n'au
P a g . 314. C U L T U R A C R E Ş T I N A . -Nr. 10
nici o constanţă. In sfârşit urmează trândăvia şi somnoroşia sufletească, care-şi pune stăpânirea peste toate facultăţile sufletului nostru. Mehanismul putred astfel nimiceşte adorarea, încât n'are nici o valoare nici pentru mărirea lui Dumnezeu, nici pentru sfinţirea noastră. De aci nu mai este decât un pas până la arirea acestei lucrări sfinte, ba nu stăm departe nici de a fi nerecunoscători cătră Principele nostru durnnezeesc şi cătră misiunea noastră cerească şi de a ne despărţi de preasf. Euharistie.
3. Adorarea, privitor la aproapele nostru.
1. Adoraţia în mod necesar trebue să ne îndemne şi la iubirea aproapelui, fiindcă îşi ia începutul din adevărata iubire către Isus Hristos, ca din obiectul său primar şi mai de frunte. Iar cu iubirea faţă de Dumnezeu e legată în mod nedespărţ t iubirea faţă de aproapele; aceeaşi putere de viaţă le nutreşte pe amândouă; ele constitue numai două ramuri ale aceluiaşi trunchiu, cari în acelaşi timp cresc, înfloresc şi dau roadă: pe cum de altă parte chiar aşa în aceeaşi formă rămân fără rod şi se uscă; »ce!ce zice, că-L iub şte pe Dumne-zeu, iară pe deaproapele său nu-l iubeşte, mincinos estei- — zice apostolul iubirii. Deprinderea iubirii cătră deaproapele se manifestează în diferite forme, ba pot fi, cari au o astfel de poziţie, încât rar l i se dă prilejul de a face fapte externe. Atâta însă cel puţin e de lipsă, ca să existe iubirea inimii şi bunăvoinţa către aproapele şi să se înmulţească în noi mereu în proporţie cu iubirea lui Dumnezeu.
Iubirea către aproapele e cât se poate de restrânsă in manifestarea ei exterioară în societatea părinţilor preasf. Euharistii. Lucrul stă cu totul altfel la preoţimea de mir, a cărei chemare îmbrăţişează deprinderea exterioară a iubirii către aproapele şi faptele îndurării sufleteşti, ba adese şi ale celei trupeşti. Dato-rinţa primă şi cea mai de frunte a societăţii adoratorilor este a-L adora pe dumnezeescul nostru Mântuitor, pe împăratul nostru, pe care suntem obligaţi a-L preaînălţa cu reverinţă solemnă şi cu preamărire personală. Apoi adoraţia ne ofere — natural — şi cea mai bună ocaziune, ca prin rugăciunea noastră de împăcare şi mijlocire să deprindem şi dragostea către aproapele chiar în aşa grad mare şi bogat în binecuvântare. A o face aceasta noi avem datorinţă hotărîtă după chemarea noastră,.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 315.
pentrucă societatea sf. Euharistii s'a înfiinţat-şi de aceea, caprin rugăciunile ei să desvoalte muncă de apostolié şi să aducă satisfacere şi expiare pentru lumea întreagă. Altmintrelea cum s'ar şi putea astaf Doar membrii ordului trebue să petreacă în rugăciuni înaintea tronului harului. Şi pe Isus Hristos, pe care-L oferim noi implorând, până când suntem ţinuţi încă între cer şi pământ, sf. Ioan î-L numeşte mijlocitorul nostru, Dreptul, împăcarea păcatelor noastre, şi nu-L numeşte numai expiarea păcatului nostru, ci a toată lumea.
Mai aproape stă de noi biserica catolică. Ea are cel dintâi drept la iubirea şi ruga noastră. însuşi Domnul nostru Isus Hristos pentru ea şi-a vărsat tot sângele său, ca să-i fie Lui mireasă sfântă şi nepătată, Jără pată şi sbârceală. Din dragoste cătră ea a ordinat şi preasf. Euharistie, ca să fie pururea cu ea, s'o conducă, să vegheze asupra ei, s'o apere şi s'o nutrească cu propria Sa fiinţă. Din care cauză şi suntem îndatoraţi a ne ruga pentru biserică şi pentru capul ei, în care oarecum se întrupează biserica; să ne' rugăm cu zelul cel mai plin de iubire şi înflăcărat. Apoi urmează ceilalţi membri ai bisericii, şi încă în ordine cu atât mai nemijlocită, cu cât ei se împărtăşesc mai mult in autoritatea bisericii şi în viaţa ei internă, cum sunt episcopii, preoţii şi alţi membri, cari fac apostolié, iar dintre credincioşi drepţii şi apoi păcătoşii. Din rugăciunile noastre nu trebue să lăsăm încă nici pe lăpădaţii de credinţă, pe eretici şi pe schismatici, pentrucă faţă de ei rămân pururea în valoare drepturile bisericii, dobândite dela împărătescul ei mire, întru cât ei i-s'au dat ca moştenire toate neamurile. In sfârşit ne mai aducem aminte de Iudei şi de păgâni.
Dragostea noastră rugătoare să străbată şi dincolo de lumea asta, în întunecoasele tainiţe ale purgatorului. Acolo aflăm biserica suferitoare, legată de noi cu atâtea fire. Cât de mult merită şi ea compătimirea noastră plină de iubire!
E dela sine înţeles, că sub meditaţie trebue să ne achităm şi de îndatoririle personale faţă de rudeniile şi binefăcătorii noştri trupeşti şi sufleteşti. Intre toate legăturile produse de harul sfânt însă cea mai sfântă şi totodată şi mai tare e legată, cu care ne leagă societatea noastră. Ca membri aceleiaşi familii monahale recunoscute din partea bisericii suntem fraţi împreună şi neîncetat părtaşi în bunuri, de cari avem lipsă în împlinirea misiunii noastre. Ce-ar fi dar mai just, decât să ne sârguim în interesul ei cu împrumutată iubire recunoscătoare.
P a g . 316. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
*(La preoţii de mir e parohia, la profesori ceata elevilor, la eon-fesari penitenţii lor. S'ascultăm însă, ce ne spune părintele şi •întemeietorul societăţii despre adoraţie cu privire la aproapele:
2. >Adoralorul aşa să se sfinţească pe sine pentru slujba •sa sublimă, cu solul societăţii şi al bisericii*.
Rugăciunea de cerere, conform împătritului scop al jertfei, * parte esenţială a adoraţiei şi de regulă cuprinde un pătrar de oră din meditaţie.
»Rugăciunea d e cerere — continuă păr. Eymard — să fie încununarea întregului. In ea să te încarci cu pradă bogată. In asta se desfăşură puterea mare a rugăciunii euharistice. Nu-i tot omul în starea d e a putea vesti de pe amvon numele Iui -Isus Hristos, ori de a putea lua nemijlocit parte în întoarcerea păcătoşilor şi în sfinţirea sufletelor. Dar fieşte-cârui membru al societăţii îi ajunge ceva din partea Măriei, carea sta Ia picioarele Domnului Isus, adecă, ca prin rugăciunea sa înaintea tronului strălucitor al harului şi al îndurării să săvârşească o misiune apostolică, Rugăciunea aceasta euharistică străbate în inima Domnului Isus ca o săgeată aprinsă şi, deslegând atotputernicia legată a dumnezeescului nostru Răscumpărător, o înduplecă Ia activitate plină d e viaţă. Ba şi mai mult! Cel ce împlineşte adoraţia aceasta, se roagă prin Isus Hristos, care şede ca pe tronul mijlocirii şi îşi împlineşte faptic rolul de •mijlocitor pentru fraţii săi răscumpăraţi.
»Ai deci datorinţa, ca unit cu El să implori haruri pentru toţi păcătoşii. Tu plăteşti pentru ei preţul răscumpărării milostivirii dumnezeeşti însetate după inimile mijlocitoare. Fii împreună cu Isus Hristos jertfă de expirare, ca El, care în starea sa glorificată nu mai poate pătimi, să poată pătimi în tine şi prin tine*.
«Deviza: Vină împărăţia ta! s'o aibă adoratorii ca cinozură şi regulă. Oferească-şi adoraţia pentru preasfinţitul nostru părinte şi conform intenţiei lui pentru preaînălţarea bisericii; mai departe, ca să imploare bogata binecuvântare dumnezeească asupra societăţii şi asupra fiecăruia membru al ei"; ofereasc'o pentru toţi, câţi poartă ceva oficiu bisericesc, or de stat, în deosebi pentru preoţi, ca să trăească în ei Isus Hristos cu sfinţirea şi dradostea sa; pentru stârpirea ereziilar şi desbinărilor, pentru Ovrei şi păgâni ca să ajungă la cunoştinţa de Dumnezeu; în sfârşit pentru toţi oameni din toată lumea ca să înveţe a-L adora şi iubi pe Domnul şi Mântuitorul nostru şi să grăbească la acest sacrament, în curele este viaţa cea adevărată.*
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 317.
3. Din cuvintele aceste şi din cumpănirea celor zise urmează neîndoios, că deprinderea iubirii către aproapele la<. împlinirea adoraţiei noastre e o datorinţă legată de chemarea noastră. Trebuie să fim mijlocitori şi apostoli. Nu-i destul, dacă, în vremea adoraţiei ne gândim numai ia noi şi Ia afacerile noastre proprii, ori cât ar fi acelea de salutare, ci trebuie să fim cu adevărat marinimoşi şi altruişti, să fim oameni, a căror inimă îmbrăţişează toată cauza lui Isus Hrs tos şi lipsele lumii întregi. Sa se umplă inimile noastre de dorinţe măreţe, de zel înflăcărat pentru suflete, şi de durere sfântă şi îngrijorare pentru biserică, şi aceasta să împintentze puterile noastre. Cât de mare ba neţermurită e munca răscumpărării lumii, pe care duranezeescul nostru Mântuitor o continuă fără încetare în rugăciunea sa sacrificială euharistică. Ziua noaptea cu ea se ocupă. Ce muncă gigantică şi totuşi cât de des zădărnicită de răutatea omenească! De câteori întîmpină josnică infidelitate-la aceia, care ar fi datori să-i ajute! De câteori se luptă duşmanii săi cu ură necruţătoare contra tuturor lucrurilor iniţiate de Mântuitorul nostru! Deci la lucru! Ş i pe noi ne cheamă Domnul Hristos, să luăm parte la opera Lui. Şi, pe cum el îşi promovează marea sa operă întâi şi întâi prin rugăciune şi jertfire de sine, aşa aşteaptă si dela noi neobosită cerece, rugare, ba lacrimi chiar, iar pe deasupra, toate suferinţele ascunse şi chinurile sufleteşti, cari ne ajung, toate faptele ascunse de căinţă, câte noi le săvârşim şi de cari numai El are cunoştinţă. O, pentru un scop aşa de sublim cine n'ar primi bucuros umiliri, părăsire, calumnii, judecăţi nedrepte! Cine n'ar abzice în rugăciune bucuros de orice mângâiere simţită, de orice îndestulire individuală, ce o simte omul după o muncă cinstit săvârşită, sumai, ca să poată ajuta la întregirea patimei lui Isus şi la întemeiarea împărăţiei sale euharistice! In felul acesta lucrăm acum întru preaînălţarea sf. maice biserici, acum întru liberarea sf. părinte, acum întru întoarcerea vre-unei ţări păgâne, după cum şi în-cătrău o îndreaptă dumnezeescul Mântuitor, prin ce iarăşi noi ne alăturăm la meritele sale prin mijlocirea şi jertfele noastre. Asigurăm supravieţuirea societăţii noastre cu misiune măreaţă, iar unor întreprinderi individuale le asigurăm succesul şi bogata binecuvântare alui Dumnezeu. Acesta-i mijloc puternic în mâna noastră, ca prin el să exoperăm renoirea vr'unei parohii, întoarcerea ori sfinţirea vr'unui suflet, poate a unui tată, ori mamă, ori copil. De cunoaştem pe cineva, care până azi mai
Pag. 318. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10
puţin a corăspuns darurilor alese primite dela Dumnezeu, să ne oferim pentru el mijlocirea noastră, că va suplini o asta bogat în viitor cu o viaţă plină de zel.
Atâta despre adoraţie cu conziderare la deaproapele nostru. Cu adevărat ea e opera iubirii desăvârşite şi a zelului apostolic; acopere orice lipsă şi nici când nu se oboseşte în a căuta unde să aplice mijloacele sale, adecă rugăciunea şi devotamentul intim. Singur asta nu e permis s'o trecem cu vederea: de vrea mijlocitorul, ca să fie ascultat, are lipsă neîncun-jurată de curăţenie sufletească si de sfinţenia vieţii. Cel puţin sf. Pavel îmbrăcat cu astfel de însuşiri ni-L prezintă pe Domnul Hristos, ca arhiereu şi închinător desăvârşit; şi rugăciunea noastră numai aşa se va uni cu a Lui şi va fi plăcută lui Dumnezeu: talis enirn decebat, ut esset nobis pontifex: sanctus, innocens, impollutu?, segregatus a peccatonbus et excelsior coelis factus — pentrucă se cuvine s'avem noi astfel de arhiereu: sfânt, nevinovat, fără prihană, înafară de păcătoşi şi mai pe sus decât cerurile.
ARITON M. POPA.
„Eu sunt pâinea cea vie, carea s'a pogortt din ceriu; de va mânca cineva din pâinea aceasta va trăi în veci; şi pâinea carea o voiu da eu, trupul meu este; pe care îl voiu da pentru viaţa lumii"'.
Ioan 6, 51.
Din Meditaţiile asupra Evangheliei
de Ofocar Prohaszka Şi Isus creştea în înţelepciune şi vrăstă şi dar înaintea lui
Dumnezeu şi a oamenilor (Luca 2, 52). Viaţa supranaturală e modul de gândire, de simţire, de voinţă şi de lucrare luat din credinţă; în casa din Nazaret văd trei suflete înflăcărate, însufleţite, mişcate în acest chip: e dumnezeescul Mântuitor, Preasfânta Fecioară şi sf. losif. Să cumpănim acum, că în ce s'a manifestat viaţa lor supranaturală?
a) In concepţia vieţii. In modesta casă din Nazaret afară de lumina zilei e o altă strălucire în lumina căreia în fiul Preacuratei Vergure, a sf. losif, a teslarului vedem înainte de toate pe adevăratul Fiu al lui Dumnezeu care în lucrările sale chiar si în celea mai comune întretese virtuţile celea mai tai-nice şi sublime; serviciile lui şi celea mai mărunte au merite veşnice; când merge la fântână după apă, când îi ajută tatălui său la munca sa cu barda, în toate lucrurile ascunde preţ nemărginit. Pe acest copil pretutindeni îl însoţeşte majestatea sa dumnezească; orice face, de orice se atinge, toate primesc valoarea muncii Fiului lui Dumnezeu. Nu doară că face eeva lucruri mari; dar findcă le săvârşeşte el, aceasta e nervul dătător de viaţă al meritului. E ştiut doară, că în lucrările morale principalul factor al preţului lor e individualitatea celui ce execută lucrarea Lângă copil vedem pe scumpa sa mamă. In ce strălucire ne reliefează credinţa pe această mamă?! Credinţa adecă vede în ea nu numai pe soţia teslarului, ci pe mama lui Dumnezeu, care în vremea aceea nici nu se putea pune alăturea de Augusta împărăteasă din Roma, şi totuş virtutea, viaţa, meritul acesteia sunt eclipsate de modestia şi simplitatea soţiei unui teslar. Ar fi o barbarie ea preţul moral să-1 identifici cu poziţia sociala.
b) Să privim mai departe soartea şi întâmplările acestei familii. Dumnezeu a iubit această casă ca nimic altceva în
P a g . 320. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10
cer şi pe pământ, dar pentru aceea nu a ferit-o de muncă şi îngrijorare; Pronia veghiază într'un chip deosebit peste ea şi totuş membrii ei au trebuit să-şi încoarde vinele la muncă grea, să se refugieze, să poarte apriga luptă a vieţii. Aceştia nu trăiesc ca sf. Anton în pustie, căruia un corb îi aducea pâne, trebuia ca ei să-şi câştige pânea; Dumnezeu nu opreşte Nilul dinaintea acestor fugari, dacă voiau să treacă au trebuit să-şi caute corabie ori pod. In pustie nisipul galben, cărămiziu e impertinent, nu se schimbă în raiu pământesc. Viaţa lor întreagă e atât de mohorîtă şi de comună şi în această viaţă mohorîtă şi atăt de comună stă ascunsă lângă lumea credinţii viaţa supranaturală, care în statul graţiei sfinţitoare lucrează după motive scoase din credinţă: ori de mâncaţi, ori de beţi, zice sf. Pavel, toate să le faceţi pentru Dumnezeu. Aceasta trebue să o deşteptăm mai adeseori în sufletele noastre!
c) Astfel de inimi sunt calde. Stând în faţa lui Dumnezeu, a sfinţilor, a bisericii, a consoţilor noştri, începem a fi pătrunşi de alte sentimente. Sufletul omenesc, a cărui credinţă e caldă, se topeşte de simţiri fierbinţi, se contopeşte cu Dumnezeirea, se simte caşi copilul la pieptul mamei sale. Necazurile lui, gândurile, luptele lui află linişte deplină în Dumnezeu. Când stă cu el de vorbă, îl simte aproape; se gândeşte la el adesea şi cu multă uşurinţă, îl imploară, cu el se mângâie, se inspiră şi însufleţeşte de el; starea această se numeşte spiritul rugăciunii. Această dispoziţie sufetească oferă tărie şi mângâiere. Afară de aceea e plin de o neîntreruptă stimă şi frică de Dumnezeu, şi atunci înţelegem ce citim în viaţa Margaretei Alacoque, că îi plăcea ca toate să le facă stând în genunchi, simţia că Dumnezeu e în apropiere, oriunde era ea. Deci să nu ne oprim la natură; în natură e mult bine, dar munai iniţiator, de ea e legată o grozăvenie de lupte şi sbucium, natura e o rădăcină sălbatecă, în ea trebue să altuim; să nu ne mulţumim cu fructul pădureţ, să producem poame nobili-tate!
* Să trăim ca fiii unei mari familii având acelaş tată. Nu
putem să fim copii pentru totdeauna, dar trebue să păstrăm câteva trăsături din fizionomia de copil; numai câteva, cari nu ne fac debili, ci delicaţi, nu simpliculi, ci simpli, nu nevoiaşi, ci supuşi ascultători. Psihologia copilului e: un suflet intim, încrezător, care se alipeşte cu drag, fără să ştie ce e îndoiala.
-i 10 C U L T U R A f K E Ş l ' L U A fd-a 321
a) Acesta e spiritul religiunii creştine. Sufletul meu şopteşte plin de dragoste: „Tatăl nostru", şi mă bucur că nici când nu-mi ridică vreo obiecţiune în contra acestei încrederi depline, ci o aprobă cu drag: „de nu veţi fi ca aceşti prunci. . ." Cât de mult se deosebesc sanctuarele idolilor, ba chiar şi templul lui lehoval Acolo „Domnul" se arată cu o înfăţişare aspră, cu trăsături severe; acolo e multă asprime, puţină gingăşie, şi inimile stau frapate în faţa majestosului. Dintre creştini încă mulţi şi-au uitat de inima lui Isus; aceia simt o răceală în .Dumnezeu, Hristos e o idee orbitoare, iar sfinţii nişte eroi. O, nu aşa a simţit Magdalena.. . Pietatea adie pluti-d 'in Şi în biserică, în adevărata casă a lui Dumnezeu. Aceasta se revarsă peste adevărurile ei de credinţă ea nu are dogme seci, peste sacramentele ei (Dumnezeu e cu noi), pe->te templele ei (sanctuare de locuit, cu covoare şt flori), peste aspiraţiile ei (Inima lui Isus, mângâiere) peste căminurile credincioşilor ei (cu icoane sfinte cu candele, cu aghiazmă, cu rami de finici), peste sărbătorile ei (viaţa lui Isus o trăesc ei). O, ce bine e să fim aicil
b) Avantagiile mari ale acestui sentiment sunt: 1. Cu el onorăm pe Dumnezeu cum se cuvine. Căci
altcum inima noastră e plină de simţeminte de neîncredere, de timiditate, de bănuială, şi pe Dumnezeu îl considerăm ca pe un egoist şi fără milă faţă de noi. Despre Dumnezeu nu avem o concepţie corectă, şi pentru aceea inima noastră nu e plăpândă, nu e ravânâ, nu e pământ productiv; nu ne ştim milui din adâncul inimii şi să ne încredinţăm lui toate gândurile, toate grijile noastre. Cu aceasta apoi ni se pierde însufleţirea şi bunătatea inimii totodată. Palpitarea caldă a pietăţii le pune toate aceastea în lumină vie.
2) E folositoare pietatea noastră şi pentru prietenii noştri, căci în ei vedem pe fraţii noştri, ne împărtăşim de bucuria şi de întristarea lor deopotrivă, putem atunci nu numai să ne întristăm, ci ce e mai greu să ne şi bucurăm cu ei împreună.
3) Pentru noi e nespus de binefăcătoare, căci cu ea nu ne simţim orfani, ci cuprinşi în braţele celei mai mari şi mai iubitoare puteri. Comunicăm cu acea putere şi-i trăim viaţa. Avem încredere deplină că ne fericim şi că corespundem chemării noastre. Răsplata jertfelor noastre o primim chiar din mâna lui Dumnezeu şi foarte uşor ne uităm de păsurile noastre. O suflet dulce, care alungi orice teamă şi mă asiguri
3
f a g 322 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10,
că sunt fiul lui Dumnezeu, suflete al meu, fii puterea mea, fii mândria mea, din tine trăiesc eu.
* „Şi au locuit în oraşul acela, care se numeşte Nazaret."
(Mateiu 2, 23). Mulţi nu înţeleg ce a făcut Isus peste 30 de ani în Nazaret, cred că a trăit în India şi a studiat înţelepciunea brahminilor. Sf. scriptură ne spune ce-a făcut: a trăit o viaţă dumnezeească, a arătat ce rost are viaţa în întreg cuprinsul şi adâncimea ei.
*a) Viaţa liniştită, curată, muncitoare e plină cu Dumnezeu. E liniştită noaptea şi e plină de armonia tăcerii şi de flori ce dorm învăluite; liniştită e iarna şi plină de energii amorţite, e liniştită şi biserica în decursul prefacerii la sf. liturgie şi e plină de simţire. Isus a trăit într'o astfel de simplitate, care e plină de viaţă intensivă, de conştiinţa existinţei şi de simţemintele celea mai nobile. Să o credem aceasta cu tărie şi să deşteptăm în noi râvna neadormită pentru alipirea noastră faţă de Dumnezeu, lumea e plină cu Dumnezeu, tot ce-ţi atrage privirile, tot sufletul frumos e caşi înlăturarea unei perdele de pe faţa lui Dumnezeu. Rugăciunea, gândurile şi dorinţele sufletului nostru, curăţenia şi liniştirea noastră sunt oglindirile Dumnezeirii în noi. Doar Dumnezeu e spirit şi viaţă şi noi suntem ca şi rupţi dintr'însul, şi dacă ne întoarcem din inimă la el, nesmintit că îl ajungem. Aceste adâncimi le-a străbătut Isus- 30 de ani, şi le-ar fi putut umbla până în vecie.
b) A trăit îfldeletnicindu-se cu o măiestrie, dar nescăpând nici un moment din vedere chemarea veşniciei. „Sub specie aeternitatis", sub vălul veşniciei a făcut lucruri de un moment: a umblat în sus şi 'n jos, a tăiat cu firezul, a cioplit cu dalta, deasupra lui boltitura cerului senin, de unde privirea Tatălui său se odihnea peste dânsul, reflectându-şi voinţa, pe care o împlinia cu scumpătate. Peste sufletul său deschis nicicând nu s'a aşezat ceaţa unor vederi liberale, a păcatului, a vreunor simţiri josnice; a plutit totdeauna în atmosfera conştiinţii planurilor sale curate. Pentru el viaţa nu a fost un târg gălăgios, unde se înşală unii pe alţii, nici cerc, unde-şi arată puterile; muncă, agoniseală, dexteritatea, exercitare continuă, toatt acestea s'au pus în serviciul unui singur scop: formarea timpului de copil dumnezeesc: „a erescut în înţelepciune, în vârstă şi în har". Să punem şi noi ştiinţa, învăţătura, lupta vieţii, agoniseala, cariera noastră în serviciul unui scop: formarea,
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 3 2 3 .
unui suflet mai frumos, mai curat, mai emancipat. „Nu cariere ci caractere să formăm".
c) Viaţa aceasta In stil mare e cea mai dulce şi cea mai intimă. Căminul ei e sfânt, ca şi casa lui Dumnezeu şi e plin de căldură ca sinul familiei; are parte de intimitate, de o dulce familiaritate, de o adevărată iubire de mamă. El are tată, un tată muncitor străduitor, Ia a cărui muncă îşi face ucenicia „Domnului" iar ostenelele şi grijile amândurora le alină Preacurata, logodnica unuia şi mama celuilalt. Stilul vieţii sufleteşti nu a strivit calităţile fiinţei omeneşti. Toate acestea trebuie bine fixate în viaţa dumnezească. Omenirea are lipsă de acest Nazaret. Cei treizeci de ani din viaţa lui Isus le dă acestora o importanţă deosebită. „Magna erxit nihil dixit" Viaţă mare şi cuvinte puţine! „Assides nato pia mater almo, Assides sponso bona nupta. Felix, si potest curas revelare fessis, Munere amico. — Preasfânta Fecioară veghiăză lângă dnlcele şi dumnezeescul sau Fiu, veghează ca logodnică bună lângă graţiosul său mire, şi-i cade atât de bine că poate să le aline oboseala prin delicatele sale servicii."
IOAN CRIŞAN.
Cea mai uşoara cale spre Dumnezeu este aceea a copilăriei sufleteşti.
S. T e r e s a d e P . I.
3*
Minorităţile religiose în Transilvania *).
Par tea IV. Reclamaţii făcute cu privire la tratamentul distinct al minorităţilor dovedit la exproprierea pământului şi la
împroprietărire. R e c l a m a ţ i e .
Comisiunea este informată, că legea română admite pentru toate bisericile minoritare şi majoritare la fel 50 jug. pământ, iar bisericilor, cari susţin şcoală confesională, 66 jug.
1. R ă s p u n s u l g u v e r n u l u i r o m â n
In c o m u n a San (? T. Ar.^ b is . uni- la 1-24.
tară a v e a 67 jug. , i-s'au luat 8, cari M i n i s t e r u l d e Agricul tură a e x a m i -cupr indeau un lac, n e c e s a r la topirea n a t c u a t e n t i u n e r e c i a m a t i i i e c u p r i n s e inului . S'a rec lamat înzadar. i n p 1 L a m e m o r i u l u i ş i a g â s i t )
2, că intre ace l ea , substratul rec lamaţ ie i r c , , m . . . . , la m u l t e p u n c t e e a c e l a s , d in care L a buptac (Tarn mica) unitarilor ,
, . „ „ . i i *. i D I cauza a c e l e a au i o s t grupate p r e c u m din 23 jug. s a luat I. R e c l a m a ţ i e . . . . , % ,
. . . ' urmează şi re ativ la f iecare grupa s e zadarnica . * , , , . s v
dă răspunsul genera l d e mai jos . 3 In l egă tură cu e x e c u t a r e a d i spoz i -
La Şaroşul unguresc (Târn m i c ă i ţ i i lor legi i agrare în Ardeal , r e c l a m a -unitari lor din 53 j . l i-s'au luat 29 şi ţ i i le v e n i t e d c l a b i ser ic i si d e l a ins t i -s'au dat biseric i i româneş t i tuţiuni d e p e n d e n t e d e a c e l e a s e po t
rezuma î n chipul următor : 4 .
La Ceheţel ( O d o r h e i u ) unitari lor R e c l a m a ţ i e . l i - s 'a luat din 52 i. pământ bis . s i , , . .
, ... r- x - Proprietăţ i le d e p ă m â n t a le b i s e n -sco lar , 22 i. R e c l a m a ţ i e iară r ă s p u n s . Y • ,
c i lor minor i tare , nu au fost lăsate n e -5 a t i n s e d e e x p r o p i e r e , fie parţială, fie
La Tarceşti (pl. Cristur) unitarii a- integrală; v e a u 150 j . , l i-s'au luat 128. R e c l a - p e lângă t o a t e rec lamaţ i i l e a supra m a ţ i e fără răspuns expropier i i , n'au primit despăgubire ; .
*) Cf. Cultura Creşt ină Nr. 4 6 cor.
Mr. 10. C U L T U R A CREŞTINA Pag 3 2 * .
6.
La Turdăteşti (pl Cristur) unitarilor d in 66 j . p ă m . bis şi ş co l . H-s'au luat 37 j . R e c l a m a ţ i e fără răspuns .
7.
La Aita mare (Tre i S c . ) unitarii a v e a u 65 j . p ă m â n t b i s şi şco lar , l i -s 'a l u a t 30 j . R e c l a m a ţ i e fără răspuns .
8
La Racoşul de sus (Târn . mare ) din 170 j p ă m . c o m u n a l , 32 j . s'au dat b i ser ic i i r o m â n e ş t i , care abia numără 100 suf lete . B iser ic i lor uni tare şi ref o r m a t e , cari s u n t mai n u m e r o a s e , n u l i-s'a dat n imic . Pământul rămas în c o m u n ă , afară d e 4 j . , s'a da t numai români lor .
9 .
L a Belini v Tr. Sc . ) b is . unit. a v e a -46 j . , i-s'au expropr ia t 15.
10.
La Braşov î n c ă în 1917 s'a aprobat un ter i tor î n c o m u n ă pentru b i s . unitară , care in 1922 a fost as igurat prin cons i l iu l c o m u n a l c u cond i ţ i a ca până la 1927 să-şi c o n s t r u i a s c ă b i ser i că . Prefectul i-a s c h i m b a t d e s t i n a ţ i a (p C a s a Cult .) . Alt t e ren n u e s t e . R e c l a m a ţ i e fără răspuns .
11. La Dopca (Târn . mare ) d in 13 j .
a le b is . uni tare s'au luat 5, d â n d u - s e 3 b iser ic i i r o m â n e ş t i , care are d e j a 50 jug .
12.
L a Hărănglab (Târn . m i c ă ) b i s . ref. $i unitară n'au primit n imic la împroprietărire .
13.
La Seuca (Târn. m i c ă ) bi« unit. n'a primit n i m i c la împropr . , c e a român e a s c ă a primit 42 j .
n u au avut parte d e t ra tament e g a l la împărţ irea pământur i lor b i s e r i c e ş t i ;
în u n e l e locuri e x p r o p i e r e a s'a făcut fără d e s p ă g u b i r e b ă n e a s c ă .
A c e a s t a s e re fere la p u n c t e l e 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11 . 12. 13 . 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. J3 . 24 . 29. 30. 31. 32. 33 . 35 . 36 . 37. 3 8 . 39 . şi 41 .
R f t s p u n g :
B i s e r i c i l e şi inst i tuţ i i le ţ ină toare d e e l e , în baza art. 5. d in l e g e a agrară, c e - i drept , au fost s u p u s e exproprier i i , dar e x p r o p r i e r e a n u a fost i n t e g r a l i , ci numai parţială, ş i t o t d e a u n a a f o s t cu cons iderare la c a n t i t a t e a d e pământ , prevăzuta în §. 4. al p o m e n i t e i leg i pentru reforma agrară din Ardea l , cant i ta te a d m i s ă d e l e g e p e s e a m a biser ic i lor .
T o a t e b i s e r i c i l e a r d e l e n e , fără d e o seb ire , au fost s u p u s e a c e s t e i p r o c e duri. Ş i d a c ă s'a da t ape l împotr iva une ia d intre a c e s t e expropr ier i ş i d a c ă n u s'a da t răspuns , a s ta s e p o a t e atribui numai faptului , că p r o c e d u r a e î n c ă în curs . Dar răspunsuri le s e trimit, câ t c e s e a u d d e c i s e l e .
T o t aşa g u v e r n u l a luat măsuri , in baza preveder i lor leg i i agrare , că d a c ă u n d e v a o b i s e r i c ă (fie chiar b i ser i că minor i tară) , nu are p ă m â n t d e loc , între marg in i l e pos ib i l i tă ţ i i s ă a jungă la cant i ta t ea n e c e s a r ă d e pământ , prin d o n a ţ i e .
Pag. 326. CULTURA CREŞTINA Nr. 10
14. La Darjin (Odorh.) s'au luat din
70 j. ale bis. unit, 36- Apel fără răspuns.
15.
La Mereşti (Odorh.) s'au luat din 230 j . ale bis. unit, 193. Apel fără răspuns.
16.
La Petreni (Odorh.) unitarii având numai 24 j . , au cerut cota integrală, înzadar.
17.
La Dicio-S. M. (Târn. mică) bis. unitară, având numai 12 j , a cerut cota întreagă. Românilor li-s'a dat 182 j . , bis. nici răspuns nu a primit.
18.
La Făgăraş bis ref. susţine doi preoţi şi învăţător. I-s'au luat pământul, cu excepţia alor 32 j . , i-s'a luat şi venitul bis. dela târg. Apel fără răspuns.
19. La Corneşti (S. Dob.) bis. unitară
avea 42 j . , i-s'au luat 4 pentru bis. românească, dar fără otice despăgubire.
20.
La Santandreiu (M. Turda) s'a luat */i din pământ bis. ref. şi s'a dat bisericii româneşti, care atunci şi-a vândut pământul propriu la licitaţie publică (!!), luând în posesiune pământul reformaţilor.
2 1 .
La Mezâmadaras din 320 j . pământ al şcolii ref. s'au luat 294. Şcoala are 120 elevi.
22 .
La Lisnău din 32 j . ale bis. unitare s'au luat 10 j . pentru bi». română, care a mai primit în 2 comune vecine, câte 10 j . In aceeat comună din 248 } .
C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 327. Nr. 10.
pădure a b i s . ref. s'au luat 2 ) 8 j . şi s'au împărţ i t între b is . r o m â n e ş t i .
23 .
L a Braşov b i s . ref. a v e a 2 ^ j , şi a c e l e a s'au luat , abia după p r o c e s c o s t i s i t o r s'au primit înapoi .
24 .
L a Dicio-Sân-Martin bis . cato l ică , a v â n d numai 21 j , înzadar a pe t i ţ io -na t s ă p r i m e a s c ă c o t a î n t r e a g ă ; b i s . română, cons t i tu i tă abia a c u m , a primi t 56 j .
25.
In c o m u n a R a c o ş u l d e s u s ( O d o r -he iu ) s'a luat b iser ic i i uni tare o pădure d e stejar, a cărei preţ e 50,000 L e i , dar nici a c e e a nu s'a plăt i t .
26 .
S e rec lamă, că e p i s c o p i l o r minor i tari l i-s'au luat proprietăţ i c o n s i d e r a bi le , dar nu li-s'au lă sa t c e l e 100 jug . p r o v ă z u t e d e l e g e .
C o m i s i u n e a o b s e r v ă , că a c e a s t a d e fapt c o n s t i t u e o d o l e a n ţ ă ş i o d e o seb i re .
27.
Pământul expropr ia t s'a distribuit
25.
Reclamaţie: preţul d e e x p r o p r i e r e stabi l i t pentru pământur i l e e x p r o p r i a t e e prea m i c şi e mul t s u b preţul s ta bil i t pentru expropr i er i l e d in v e c h i u l r e g a t ( p u n c t e l e 25. 28. 34 şi 44 a l e m e m o r i u l u i ) .
Răspuns: Preţul d e e x p r o p i e r e s'a stabi l i t in conformi ta te cu r e g u l e l e s tabi l i te în art. 50 al l eg i i agrare d in Ardea l , c a r e e una şi a c e e a ş p e n t r u toţ i proprietari i d e p ă m â n t supuş i e x proprieri i , fără d e o s e b i r e d e n a ţ i o n a l i tate ori l e g e . Pr inc ip iu l f u n d a m e n t a l al legi i e, ca preţuri le să s i s tab i l e a s c ă în baza valori i din anii c e au p r e c e d a t m a r e l e răsboiu (1908 —1913) . A c e l a ş pr inc ipiu regu lează s tabi l irea preţului pământur i lor expropr ia te în regatul v e c h i u , ca şi în c e l e a l a l t e ţ i nuturi , în B a n a t ş i Bucov ina . Prin urmare proprietari i din Ardea l nici î n privinţa a c e a s t a nu au avut parte d e un t ra tament mai rău.
26.
F i i n d c ă opera ţ i i l e î n c ă n u s'au terminat , c h e s t i a r ă m â n e d e s c h i s ă şi n u mai mai târziu s e va rezolv i , conform p r e v e d e r i l o r legi i .
27.
Sunt 530,964 îndreptăţ i ţ i între cari
fag. 328. C U L T U R A C R E Ş T I N A Mr. 10.
•W/o la români 4e altă limbă.
şi numai 10% la cei
28. Pentru pământurile luate dela re
formaţi preţurile de expropriere sunt mai mici, ca arânda pe un an. .sici acelea nu s'au plătir. Pagubele sunt enorme (Colegiul-Bethlen, Aiud, peste 25 milioane).
29. Contra prevederilor legii agrare,
•'au luat nu numai pământurile, ci şi edificiile bisericii ref. în Ciceu Mihi-eşti, Ţaga, Brad, Sântandreiu (Nia-rad), Bocşiţa, Ser, Sieu-Odorheiu, Chintiu, Gâlgău, Sântimbru.
30. Comisiunea observă cu onoare, că
Tratatul de pace a garantat tuturor bisericilor minoritare nu numai deplina libertate şi prolecţiune, şi faţă de acestea şi deplina libertate de evoluţiune. In temeiul acestora deci comisiunea cu onoare pune întrebarea: dacă măsura reclamată a guvernului român, că numai acelor comunităţi bisericeşti le dă ajutor din partea Statului, cari au cel puţin 300 membrii, se poate acorda cu prevederile Tratatului de pace? Mai departe comisiunea pune întrebarea şi în privinţa aceea, dacă e în conformitate cu con-diţiunile tratatului de pace măsura guvernului român, după care precum se reclamă — confesiunilor minoritare nu le permite organizarea de noui comunităţi bisericeşti şi nu le
396,342 rom., celealalte neamuri 134,352 (calculul e greşit!). Dintre aceştia vor primi pământ 177,113 români şi 64,173 neromâni. Că numărul românilor e mai mare, se atribue faptului, că populaţia română e de trei ori cât celelalte, apoi că ocupaţia ei e plugăritul şi că până aci n'au avut pământ.
înainte de răsboiu, 3 316,345 români au avut 3.598,000 jug. cad , iar 1 891,000 alte ..eamuri au avut ll.i83,000 jug. cad pământ.
28. Vezi răspunsul la p. 25
29. Răspunsul vezi în răspunsul dat la
pp. 1 24.
30. Răspunsul vezi In răspunsul dat la
pp 1 24.
Nr. 10. CULTURA CREŞTINA P a g . »29 .
acordă protecţiunea Statului, dacă la înfiinţare au mai puţin de 300 membrii. Presupunând că faptele sunt aşa, cum se reclamă, Comisiunea declară, că luarea pământului dela Comunităţile bisericeşti, cari au mai puţin de 300 suflete, nu se poate acorda cu prevederile tratatului de pace. Se reelamă, că următoarele comunităţi bisericeşti, cu mai puţin de 300 sunete, li-s'a luat tot pământul: Ribiţa, Deuş, Râu-alb, Aştileu, Sântimbru.
31.
In legătură cu aceasta se reclamă, că în urma complectei deposedări de pământuri, următoarele comunităţi bisericeşti cu mai puţin de 300 suflete s'au ruinat materialiceşte:
Clopodia, Bunea ung., Sânta Elena, Caransebeş, Ciavoş, Nădlac, Cacuciul mare, Leş, Suplac, Cristur, Livada nouă, Târna mare, Bocşoni, Ciumeşti, Diudeşti, Sânmiclăuş, Negru.
32.
Se reclamă raai departe, că proprietăţile acestor comunităţi bisericeşti reformate, cu mai puţin de 300 membrii, au fost expropriate fără a se plăti orice despăgubire.
33.
Se reclamă, că în comunele Reti, Marco» şi Şimleul-Sil. pământurile luate dela reformaţi s'au dat pentru întemeiarea de biserici ortodoxe române.
34.
Se reclamă, că in comuna Bocşiţa pământul şi edificiul şcolar luate dela biserica ref. s'au dat bisericii româneşti; preţul s'a stabilit în 3000 Lei, deşi preţul cinstit al proprietăţii luate nu ar fi putut să fie mai puţin de 15,000 Lei.
Răspunsul vezi în răspunsul dat la p. 26.
32.
Răspunsul vezi în răspunsul dat la p. 25.
3 3 .
Răspunsul vezi in răspunsul dat la p. 25.
34 .
Răspunsul vezi in răspunsul dat la p. 25.
35. 3 5 - 3 9 .
Se reclamă, că tn comuna Suplac Răspunsul vezi în răspunsul dat la bisericii reformate i-s'au luat clopo- pp. 1—24.
P a g . 330. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
t e l e d e l a b i s e r i c ă şi s'au dat d e c ins te . B i s er i ca ref n u are terenul c u v e n i t d e pământ , iar biseric i i româneş t i , care î n c ă nici nu e x i s t ă , i -s 'au dat 50 jug . , l u â n d u - s e şi pământu l c a n t o rului reformat. Pământul d e s t i n a t pentru biser ica r o m â n ă s'a dat în a-rândă, dar biseric i i ref. nici nu i-s'a dat pământu l cuven i t , nici n u s'a plătit, c e i-s'a luat.
36.
In c o m u n a Lisnău b iseric i i ref., care a v e a numai 32 j u g , i-s'au luat 10 şi s'au da t b iser ic i i r o m â n e ş t i .
37.
In c o m . Naşfăl&u bis . ref., care are 1800 suflete, nu i-s'a dat pământu l cerut, iar b i ser ica r o m â n e a s c ă , încă i n e x i s t e n t ă , a primit 140 jug .
38.
P e teri torul p r o t o p o p i a t u l u i reformat al Murăşului, s'a expropr ia t d e l a c o m u n e l e b is . ref. 1224 j , dar o s i n gură b i s . a primit 18 jug , p e s t e ' / 2 an şi a c e s t e a s'au luat.
39.
S e rec lamă, că în a c e s t pro topop ia t b i s e r i c e l e r o m â n e ş t i în t o a t e cazuri le au primit c o t a in tegra lă d e p ă m â n t .
40- 40.
In c o m u n a Zagou s'a luat orfel ina- L a a c e s t punc t guvernul român nu: tului ref. t o t pământu l . C o m i t e t u l a- a dat nici un răspuns , grar a d e c i s să s e d e e înapoi 30 j u g , dar cons i l i eru l agr ico l j u d e ţ e a n şi a-c e s t e a l e -a dat români lor . Ast fe l orfel inatul s'a ruinat total . S'a luat şi pământu l cantorului r e f , pentru b is . r o m â n e a s c ă , d e ş i c o m u n a a oferit alt pământ pentru b i ser i că .
41. La Satulcioc ( j . Murăş) b is . unitară
nu a primit c o t a cuveni tă , iar b i s . r o m â n ă din vec in i , având numai 97 s u flete, a primit 42 jug .
41. R ă s p u n s u l vez i la p p . 1 - 24 .
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 331.
42.
L e g e a agrară d in Ardea l e d e o s e bită d e c e a din regat ( a c o l o h e c t a r e , aici jugăre , a c o l o proprietarul îşi p o a t e re ţ ine c o t a c u v e n i t ă în fiecare
• propr ie ta te , aici numai una într'un loc).
43.
Preţul d e răscumpărare e mai m a r e în regat ca în Ardea l .
44.
Proprietari i d in A r d e a l abia p r i m e s c 1 % din p i e ţ u l pământu lu i expropr ia t (bonuri le au scăzut la 50° / 0 =» 250 Le i = 6 franci aur, iar va loarea ace luiaşi pământ era 500 fr. auri.
45.
Pentru păduri le e x p r o p r i a t e în re gat s e p l ă t e ş t e preţul curent , în Ardea l m e d i a ani lor 1908 - 13.
In regat s'au expropr ia t numai m a rile proprietăţ i , aici şi aver i l e d e 5 — 16 jug.
46.
In baza legi i a r d e l e n e , s'au luat şi grădin i l e d e l e g u m i a l e multor proprietari mic i d e l a s a t e .
47.
Fe lu l , c u m s e apl ică reforma agrară în Ardeal , s e d e o s e b e ş t e mult d e c e a din regat , nic i nu s e p lă t e ş t e pământul expropr ia t .
>Deş i c o m i s i u n e a nu are pre tenţ ia să facă cunoş t in ţă cu încurcături le l eg i lor r o m â n e ar c o m i t e o negl i j inţă , dacă n'ar face a t en t g u v e r n u l r o m â n la d o l e a n ţ e l e în legătură cu ap l icarea a c e s t e i l eg i« .
42.
Vez i răspunsul la p . 47.
4 3 - 4 4 .
Vez i răspunsul la p . 25.
45.
Inexac t . După pădur i l e e x p r o p r i a t e s e s t a b i l e ş t e preţul după a c e l e a ş i n o r m e ca în regat . Nu e adevărat că s e p l ă t e ş t e preţul curent
46.
L a a c e s t punc t guvernu l român n u a răspuns .
47. (şi 42)
L e g e a agrară din Ardea l nu e mai r iguroasă, ca c e a din regat , d i m p o trivă: e mai m o d e r a t ă .
In vech iu l regat s e e x p r o p i a z ă in tegral pământur i l e străini lor şi a b s e n -te i ş t i lor , apo i c e l e arândate p e s t e 10 ani şi c e l e d e m â n ă moar tă (art 7). F a ţ ă d e a c e s t e a în Ardea l străini i s e tratează ca ce tă ţen i i români , a b s e n -te i ş t i lor nu l i -se i ea , numai c e e p e s t e 50 jug. , c e l e arândate , n u m a i p e s t e 30 j u g , c e l e d e m â n ă moartă n u m a i de la anumită e x t e n z i u n e în sus.
In vech iu l regat s e po t e x p r o p r i a pădur i l e integral , în Ardea l s e la să l a ş e s 100, la dea l 200 jug. pădure .
Pag . 332 C U L T U R A C R E Ş T I N A .Nr. 1 O
Par tea V.
Reclamaţii neclasificate, referitoare la ilegalităţile comise faţă de drepturile minoritarilor.
Reclamaţie. 1.
Se reclamă tratamentul inegal faţă •de episcopii minoritari în chestia •dreptului de membru la senat
Nu li-s'a acordat acest drept, numai dacă au 200,000 credincioşi (jar Românilor tuturor, fără considerare la numărul credincioşilor), nici nu pot avea mai tnult de un reprezentant in senat, măcar să aibă de multe oii 0̂0,000 Ireformaţii au 1.000,000 credincioşi, au luat măsuri pentru a doua episcopie, •dar n'ar avea diept 1* senat).
Comisiunea califică chestia de gravă! 2.
La Trăscău (1'. Ar.) ortodocşii a-vând capela în imediata ve.inâtate a bisericii unitare (în edificiul şcolii unitare), mereu conturbau serviciul divin al unitarilor cu clopotul şi cu »toaca«. (Comisia a măsurat distanţa!)
3.
La Târgul Săcuesc soldaţii pe timpul serviciului divin trec fac marşuri înaintea bisericilor maghiare cântând şi aşa conturbând serviciul divin, spre marea amărăciune a populaţiei!
4. La Braşoo nu se permite ca aso
ciaţiile de cânt să-şi ocupe localurile construite la 1916. S'a dat apel, fără răspuns.
5.
Furaturi mai mici comit înşişi jandarmii, luând lucruri mai mici dela populaţie. Cauza e insuficienţa sălajului.
Răspuns 1.
Biserica ref în toată ţara nu e 1 milion, ci 650.000. Episcopii bisericilor reforma'e nici în Ungaria nu erau toţi membri ai Casei Magnaţilor, numai catolicii şi ortodocşii.
Chestia episcopiei a 2-a a reformaţilor se va aranja în legătură cu organizarea bis. ref. după noua lege a cultelor.
Cazul s'a anchetat şi capela ort. s'a mutat în alt edificiu, din care au fost evacuate oficii de stat.
3.
Soldaţii fac marşuri pe străzile o-bişnuite, şi dacă în acest scurt timp se conturbă serviciul divin, acelaş lucru se poate zice şi despre biserica română şi despre celealalte servicii publice.
4.
Cauza e la tribunal, statul n'are a face cu aceasta cauză.
5. Jandarmii confiscă obiecte mai mici,
lucruri, cu cari se bat săcuii, ori lucruri luate dela armata duşmană, — dar de furt nu poate fi vorba.
Ar. 10 C U L T U R A C R h - Ş l I N A . Pag . 333.
6 6.
Nu s e p e r m i t e a d u c e r e a cărţi lor Fură opr i te într'un t imp din cauza». maghiare (şt i inţif ice, r e l i g ioase , chiar "că, s iguranţa a găs i t , că e l e (ch iar şi bibl ia) , d e l a Budapes ta . şi bibl ia s e în trebuinţează spre ag i
taţii i r e d e n t i s t e . % -
7. 7.
T e o l o g i l o r unitari d in Ungar ia nu A fost n e v o i e d e măsuri provizori i , l i - se permi te f recventarea t e o l o g i e i d in cauza agitaţ i i lor i r e d e n t i s t e d e l a d e l a Cluj, d e ş i ei n'au alta, nici nu-şi noi . po t d e s c h i d e , fiind puţini unitari în Ungar ia .
In toată l u m e a p r i m e s c b u c u r o s e lev i i d in s t ră ină ta te ! C o m i s i u n e a inzistă în d irec ţ ia aceas ta .
8.
J o n e s Tudor preo t în Pristol (Anglia) la 1922 v iz i tând Ardealul , toţ i , cari au făcut mărturisiri î n a i n t e a lui, au fost citaţi la po l i ţ i e şi ameninţaţ i . A c u m nu l i -se mai po t c o m u n i c a nici n u m e l e , nici domic i l iu l .
8.
R e c l a m a ţ i i l e nu s e p o t contro la ; e-sigur, că a s e m e n e a retorziuni nu s 'au aprobat d e către autori tăţ i le cu r ă s pundere , nici nu s e p o t acorda c u caractt rul to lerant al poporului nos lru .
9. 9.
La forurile j u d e c ă t o r e ş t i în Ardeal La a c e s t punc t nu s a dat răspuns , s e d e s b a t e e x c l u z i v în l imba română, fără a s e da neromâni lor pos ib i l i t a t ea d e a-ş i folosi l imba îna in tea tribunale lor cu graiul v iu şi scris (art. 8. al Tratatului) .
Judecător i i români din Ardeal nu c u n o s c b i n e l eg i l e , p e cari l e apl ică.
10. 10
La Martinus ( O d o r h e i u ) , c o m a n d a n - Conform informaţ i i lor c u l e s e d e dl tul jandarmi lor s i l e ş t e populaţ i» , să prefect , cazuri le r e c l a m a t e nu par a fi lucreze la pământu l jandarmilor , D u - adevărate , m i n e c a . Mai p e urmă s'a în tâmpla t la 29 Iunie 1924. T o a t e rec lamaţ i i l e sunt z a d a r n i c e * ) .
1 1 . 11.
La Tg.-Săcuesc l u m e a e ob l iga tă Primarul maghiar al oraşului d e -(mai a l e s c o m e r c i a n ţ i i ) , s ă part ic ipe clară, că in formaţ ia e i n e x a c t ă , d in la to t felul d e b a n c h e t e c o s t i s i t o a r e , contră, l u m e a s e supără, dacă n u e
inv i ta tă !
*) V. şi partea I. Nr. 13.
Pag. 334 L.U1.TUKA CREŞTINA îNr. 10.
12. 12 Şcol i , asoc ia ţ i i industr ia le şi c o r p o - «Rapoarte l e Intrate d o v e d e s c , că
Taţiuni sunt silite să part ic ipe la ser- rec lamaţ i i l e sunt i n e x a c t e * , v ic iu l divin o r t o d o x şi la proces iun i .
13. 13 Spitalul din Tg.-Sâcuesc, î n t e m e i a t Spi ta lu l s'a luat d e cătră s ta t în
şi sus ţ inut din contr ibuţ iuni le publ i - urma cereri i s p e c i a l e a c o m i t e t u l u i cului , a fos t stat i f icat şi na ţ iona l i za t ace lu ia , între cari şi c o n t e s a Mikes . c u forţa. Nu a v e a u cu c e să-1 sus ţ ină
14. 14. In judeţu l Târnava mare, jandar C o m a n d a n t u l c o m p a n i e i d e jandarmi
«neria a to lerat d o u ă s ă p t ă m â n i n i ş t e d in S i g h i ş o a r a cons ta tă , că a s e m e n e a afişe , prin cari români i erau îndero- p l a c a t e n'au fost af işate in judeţ , naţ i să i e e a v e r e a minoritarilor.
15. 15. învăţătorului F i l ip D o m o k o s din A s e m e n e a afirmaţie nu s e p o a t e
Mujna ( O d o r h e i u ) i-s'a propus , să s e lua în c o n s i d e r a r e , r o m a n i z e z e , ca să i - se r e d u c e servi c iul mil i tar cu 1 an .
16. 16. învăţător i i ş c o a l e l o r de stat şi preoţ i i In l ipsa d e d a t e p r e c i s e nu p u t e m
români p e mot ivul , că nume f o l o s i t e a v e a dovez i d e lucruri, d e s p r e cari d i n v e c h i m e d e către unguri, ar fi ro- n 'avem până a c u m nic i -o cunoş t in ţă , m â n e ş t i , au si l i t să între în s e c ţ i a r o m â n ă a şco l i i , d e ş i xiu ş t iu a l tă l imbă d e c â t c e a maghiară . E o v io l a r e a dreptului de l iberă a l e g e r e a credinţ i i . D a t e l e c o n c r e t e s'au d e n e -g a t d e t e a m a retorziunei .
17. 17. S e r e c l a m ă c h e s t i a fonduri lor d e C h e s t i a ţ i n e d e p r e v e d e r i l e art. 249
p e n s i e a b i ser ic i lor lu terane , ref., şi resp . 356 din Tratatul d e l a Tr ianon . un i tare d in Ardea l , cari ar trebui s ă E a t r e b u e s ă s e facă c u part ic ipa-l i c h i d e z e c u Ungaria . rea tuturor s ta te lor i n t e r e s a t e .
Or ice in i ţ iat ivă din partea g u v e r - Guvernul român are c e l e mai b u n e n u l u i r o m â n — z i c e c o m i s i u n e a — ar intenţ i i , a v e a ca urmare l in iş t irea b iser ic i lor minor i tare din Ardea l .
* Relativ la memoriul d. 1 August 1924 în acestea dăm
răspunsul nostru bazat pe realitatea indiscutabilă a faptelor, care dovedeşte că:
1. In ce priveşte principiile fundamentale, cari conduc politica României faţă de minorităţi, statul român e inspirat
Nr. 10. C U L T U H A CKEŞT1MA f a g . 335
numai şi numai de spiritul cel mai concesiv al liberalismului şi al toleranţei.
2. Cea mai mare parte a reclamaţiilor pomenite în memoriu (trebue să o spunem) are caracterul unor epizoade proaste, fiind numai cazuri neînsemnate.
Putem încheia cu constatarea, că în opera de consolidare a României zi de zi se poate constata un progres; aşa d. ex. în ce priveşte şcolile confesionale, o nouă lege aşteaptă votare din partea Parlamentului, o nouă lege, pregătită de domnul Ministru al Instrucţiunii cu concursul persoanelor reprezentante ale şcolilor confesionale şi a cărei text s'a formulat în spiritul cel mai liberal, precum a recunoscut în publicitate, presa minoritară din România.
Dr. NICOLAE BRÎNZEU.
Prin nedreptate şi tiranie se sfarmă imperiile şi se sdror besc tronurile.
M o n t a l a m b e r t .
ÎNSEMNĂRI Oficiile publice de plasare. Legea plasării alcătuită cu
rând după crearea miqisteru ui muncii şi promulgată la 30 Septemvrie 1921 nu s'a putut pune în aplicare decât prin bugetul întocm t pe exerciţiul 1922-1923.
Dela început, cum e şi firesc la orice instituţie nouă, s'au ivit numeroase dificultăţi.
In primul rând greutăţile financiare n'au îngăduit înfiinţarea de oficii publice de plasare în toate capitalele de. judeţe, ci numai în 25.
In al doilea loc, lipsa unui personal format pentru a i-se încred nţa conducerea oficiilor de plasare.
Apoi nedeprinderea atât a patroni or cât şi a lucrătorilor cu această nouă instituţiune.
Unde au funcţionat nouile oficii. Primele 25 ofici' publice de plasare, au fost: T.-Severin, Craiova, Târgovişte, Ploeşti, Constanţa, Brăila, Galaţi, Bacău. Iaşi, Botoşani, Chişinău, Bălţi, Cetatea Albă, Cernăuţi, Rădăuţi, Braşov, Sibu, Lugoş, Timişoara, Arad, Tg. Mureş, Cluj, Oadea Mare şi Satu Mare.
In anul următor s'a mai înfiinţat un oficiu la Tighina. In anul 1924 s'au înfiinţat la Piteşti, Bazargic, Aiud, Deva,
Dej, Zalău. Sighet, C.-Lung (Bucovina) şi Hotin. In anul 1925 s'a înfiinţat un singur oficiu la Focşani. Comitetele de conducere. Conform articolului 20 din legea
din 30 Septemvrie 1921, în fruntea fiecărui oficiu public de plasare este un comitet format dintr'un număr egal de patroni şi lucrători, tar ca preşedinte, având pe o persoană desemnată de ambele categorii din afară lor. Membrii acestor comitete sunt desemnaţi de către organizaţiile patronale şi -muncitoreşti.
Cererile şi ofertele pentru lucru. Prin modul cum oficiile* publice de plasare îşi îndeplinesc obligaţiunile, au ajuns să se bucure de un mare credit moral, încât activitatea lor a mers progresând, din an în an.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A r*ag. 337.
In anul 1922 au lost: 45,228 oferte de lucru, 39,171 cereri de lucru şi s'au efectuat 26.128 plasări.
In anul 1913, au fost: 130,435 oferte de lucru, 102,267 cereri de lucru şi s'au efectuat 78,827 plasări.
In anul 1924 au fost: 143,594 oferte de lucru, 128,460 cereri de lucru şi 99,716 plasări.
In anul 1925 numărul plasărilor efectuate a trecut cu două zeci de mii faţă de anul precedent ajungând la 120 mii.
Din datele de mai sus, se poate constata că mai uşor se adresează patronii decât lucrătorii oficiilor publice de plasare; că difereny in minus a plasă-ilor efectuate, laţă de ofertele şi cererile de lucru, este datorită următoarelor fapte:
Mulţi lucrători se plasează singuri, după ce s'au Înscris la ofici, iar alţii nu vor să se angajeze a lucra în alte localităţi de cât acolo unde îşi au reşedinţa.
Organizaţiile muncitoreşti şi oficiile de plasare. Organiza-ţiunile muncitoreşti — cu deosebire cele din Ardeal — care vedeau în plasare o armă de lupta contra patronilor (au biu-rouri de plasare pe lângă sindicate), n'au văzut cu ochi buni înfiinţarea oficiilor publice de plasare.
Muncitorimea organizată îndeamnă pe muncitorii cari oferă lucru să evite aceste oficii şi să se plaseze prin biurourile sale.
O lacună a legii plasării, este lipsa de o dispoziţiune precisă, în cazul când fie patronul, fie lucrătorul, nu respectă con-diţiunile angajamentului.
Tablourile săptămânala între oficiu şi consulate. Dat fiindcă plasarea bine organizată, este un remediu apreciat în combaterea samajului, oficiile comunică intre ele săptămânal tablouri de ofertele şi cererile de lucru după profesiuni.
De asemenea, se trimit tablouri tuturor legaţiunilor şi consulatelor noastre din străinătate, arătându-se profesiunile în cari avem lucrători indigeni fără ocupaţie, pentru ca să au li-se acorde străinilor cari au aceleaşi profesiuni, viza de intrare în ţară, pentru angajamente.
* Asociaţiunea patronală în România. »Asociaţiunea pa
tronala* a fost creată în Rbmânia prin legea de organizare a meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1912. Este prin urmare de dată recentă, şi luată după alte legislaţiuni străine.
4
Fag . 338. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
Scopul pentru care a fost creată această asociaţiune profesională, este asigurarea muncitorilor contra accidentelor de muncă.
Ideea organizării profesionale e veche ca însăşi munca, dar nu totdeauna dreptul de asociaţie a fost recunoscut ca astăzi.
In trecut, am avut corporaţiile de meseriaşi (breslele). Acestea au fost însă desfiinţate sub influenţa revoluţiei franceze. Oamenii de stat, îmbibaţi de spiritul secolului, al 18-lea idolatrizau individualismul absolut, care-i împedeca să vadă realitatea evidentă, interesele comune între indivizii cari exercită acelaş meşteşug sau profesiune.
Legile au fost însă neputincioase să împedice tendinţa naturală de asociaţie profesională. Spiritul cooperativ a sub-sistat în lipsa corporaţiilor şi dacă ele nu s'au organizat mai curând, aşa cum sunt astăzi, aceasta e datorită faptului că partizanii asociaţiunilor profesionale le concepeau, . în vechea lor formă, care nu mai corespundea condiţiunilor materiale şi morale ale societăţii.
Obligaţiunea impusă de lege. Legea din 1912 la articolul 148 spune: «Patronii întreprinderilor prevăzute la articolul 140 sunt obligaţi a participa la Asociaţiunea patronală în scopul d e a asigura împreună pe lucrătorii lor, contra riscurilor provenite din accidente de muncă în marginile fixate prin leg. a d e faţa«.
întreprinderile enumărate ia art. 140, sunt următoarele: a) Industriile şi meseriile cari întrebuinţează maşini cu
motoare de tot felul: cu aburi, cu gaz, cu electricitate, prin explozie sau hidraulice;
b) Întreprinderile de construcţie, săpături de pământ, mine, cariere, cherestele, exploatările prin maşini agricole, exploatările de păduri, de mori, exploatările de tramway, şi de căi ferate de tot felul, de navigaţie fluvială şi maritimă precum şi întreprinderile de transport în ceeace priveşte pe încărcătorii şi descărcătorii de mărfuri.
Conform acestei legi, Asociaţiunea patronală este obligată să dea ajutor muncitorilor accidentaţi. Iar aceştia primesc: îngrijire în spital, ajutoare băneşti, ajutoare de înmormântare şi pensiuni pentru ei şi pentru familiile lor.
Care e situaţia înainte de 1912. înainte de 1912 situaţia în general era rea, atât pentru patroni cât şi pentru muncitori.
Nr. 10. CULTURA CREŞTINA Pag . 339.
S e d ă d e a u ş i a t u n c i a j u t o a r e d e c ă t r e p a t r o n i , m u n c i t o r i
l o r a c c i d e n t a ţ i , d a r a j u t o a r e l e a c e s t e a e r a u d a t e fie d e bună v o e d e c ă t r e p a t r o n i ş i a t u n c i e r a u s o c o t i t e c a o b i n e f a c e r e n u
c a o o b l i g a ţ i u n e , î n c â t p a t r o n u l d a c â t v o i a ; s a u , s e o b ţ i n e a u
p e c a l e a j u s t i ţ i e i , ş i a t u n c i a j u n g e a u d e m u l t e o r i p r e a t â r z i u .
L e g e a d i n 1 9 1 2 a f o s t o b i n e f a c e r e a t â t p e n t r u p a t r o n i
c â t şi p e n t r u l u c r ă t o r i P e d e o p a r t e , p a t r o n i i a u s c ă p a t d e p r o
c e s e şi d e i n s i s t e n ţ e l e a c c i d e n t a ţ i l o r , p e d e a l t ă p a r t e l u c r ă t o r i i
a u p r i m i t g a r a n ţ i i p e n t r u v i i t o r , n ' a u m a i f o s t s p o l i a ţ i d e d r e p
t u r i l e l o r d e u n i i p a t r o n i n e o m e n o ş i .
Legea din 1912. L e g e a d i n 1 9 1 2 d ă g a r a n ţ i e ş i p a t r o n u l u i :
» N i m e n i n u a r e d r e p t ş i n u p o a t e c e r e d e s p ă g u b i r i p e n t r u
p r e j u d i c i i , fie m o r a l e , fie m a t e r i a l e , p a t r o n u l u i m e m b r u al A s o -
c i a ţ i u n e i p a t r o n a l e p e n t r u a c c i d e n t e l e î n t â m p l a t e î n l u c r u l s ă u .
P e n t r u a s e m e n e a a c c i d e n t e n u s e p o t d o b â n d i d e c â t r e n t e l e ş i
p e n s i i l e ce se p l ă t e s c d e A s o c i a ţ i a p a t r o n a l ă * .
Contribuţia patronilor în administrarea Asociaţiei. L e g e a
N e n i ţ e s c u d i n 1 9 1 2 , p u n e a c c i d e n t e l e d e m u n c ă î n s a r c i n a e x
c l u s i v a p a t r o n i l o r . N u m a i e i coi t n b u e la a s i g u r a r e a a c c i d e n
t e l o r d a r î n a c e l a ş t i m p , A s o c i a ţ i a p a t r o n a l ă a d m i n i s t r e a z ă ş i
f o n d u r i l e , l ă s â n d C a s e i C e n t r a l e ( C o n s i l i u l u i d e A d m i n i s t r a ţ i e )
c o n t r o l u l .
C h e l t u e l i l e fiecărui a n se r e p a r t i z e a z ă a s u p r a t u t u r o r p a
t r o n i l o r î n s c r i ş i c a m e m b r i î n a c e s t a n d u p ă c l a s a d e r i s c ş i
s a l a r i i l e p e c a r e l e p l ă t e s c .
A c e s t a e s t e s i s t e m u l d i n v e c h i u l r e g a t u n d e s e a p l i c a
l e g e a d i n 1 9 1 2 . I n A r d e a l , u n d e s e a p l i c ă l e g e a u n g a r ă d i n
1 9 0 7 , a d m i n i s t r a r e a f o n d u l u i şi d i s t r i b u i r e a a j u t o a r e l o r s e f a c e
d e C a s a C e n t r a l ă p r i n o r g a n e l e e i ( C a s e l e C e r c u a l e ) .
C o n t r i b u ţ i a p a t r o n i l o r a d m i n i s t r a t a a n u l a c e s t a d e A s o c i a -
ţ i u n e a p a t r o n a l ă s e u r c ă la s u m a d e 20 m i l i o a n e l e i n u m a i în
v e c h i u l r e g a t .
Construirea a două, spitale pentru lucrătorii accidentaţi. A s o c i a ţ i u n e a p a t r o n a l ă , p e n t r u a v e n i î n m o d m a i e f i c a c e î n
a j u t o r u l m u n c i t o r i l o r a c c i d e n t a ţ i , a î n c e p u t c l ă d i r e a u n u i s p i t a l
d e o r t o p e d i e î n s t r a d a H a t m a n u l A r b o r e ( F l o r e a s c a ) ş i a o b ţ i
n u t p e p r e ţ u l d e e x p r o p r i e r e u n al d o i l e a t e r e n d e 4 h a . l a
Ş o s e a d e l à m i n i s t e r u l a g r i c u l t u r e i p e n t r u c o n s t r u i r e a u n u i s p i t a l
m a r e
S p i t a l u l d i n s t r a d a H a t m a n u l A r b o r e , c a r e v a a v e a 50 d e
p a t u r i ş i t o a t e a p a r a t e l e n e c e s a r e c h i r u r g i e i m e c a n i c e v a c o s t a
Pag, 340. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
25—30 milioane lei; şi aceasta numai fiindcă cele mai multe aparate s'au cumpărat şi adus în ţară înainte de război.
După cum spunea domnul inginer D. Matak, administratorul delegat al Asociaţiei patronale: «patronii, din primul an al înfiinţărei Asociaţiunei lor, pătrunşi de datoria de a feri pe tovarăşii lor de muncă cât mai mult posibil de accidente, au căutat şi caută să ia toate măsurile posibile, pentru atingf-rea acestui principal scop, dela care depinde abundenţa braţelor de muncă, deci a unei producţii abundente şi mai presus de toate, a prosperităţii marei familii a muncitorilor industriali, fie ei patroni sau salariaţi*.
• Dacă înainte de războiu când toate magaziile erau pline de rezerve era nevoe de o muncă şi producţie mult mai mare decât nevoile consumaţiei zilnice, pentru ca ţara să poată prospera, astăzi când totul este gol şi sleit din cauză că atâţ'a ani Europa a consumat şi a distrus fără a produce nimic, astăzi, când trebue să producem, nu numai pentru a putea preîntâmpina r.<!vn:! zilnice dar încă pentru a reface rezervele dispărute, tr \ u e cu toţii, să ne dăm seama de efortul pe care trebue s r 1 impunem pentru a ne reface. Acest lucru nu e posibil de cât numai dacă cei d H tovarăşi, patron şi muncitor vor înţeiege fiecare, că singur nu însemnează nimic, pe când amândoi in frăţească conlucrare înse^ i.nă prosperitate şi mulţumire nu numai pentru ei şi familiile ;ar, dar încă pentru ţara întreagă.
D. Ministru Chirculescu, a mers şi mai departe cu prilejul solemnităţii punerii pietrei fundamentale a spitalului de Ortopedie, d-sa a felicitat şi a îndemnat pe patroni să facă muncitorilor totdeauna ia vreme concesiunile pe cari spiritul timpului le impune in interesul păcii interne şi a progresului social.
Cu patroni, cari vor înţelege să acorde de bună voe, ceea ce muncitorii au dreptul să obţie dela ei, şi cu muncitori cari vor înţelege, că progresul şi civilizaţia se bazează pe muncă şi armonie socială, Statul român, va fi ferit de zguduiri zadarnice şi păgubitoare. C. A.
* Băncile populare din România. Mişcarea cooperativă a
început la noi în ţară, odată cu înfinţarea primelor bănci populare, la anul 1893 din iniţiativa unor cooperatori distinşi ca: P. S. Aurelian, dr. C. I Istrati, Emil Coitinescu, D. Butcu-lescu şi Spiru Halet.
Vr 10 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 341.
Cuvântul plin de entuziasm pentru mişcarea cooperativă pornit dela un bărbat d e stat cu autoritatea lui Spiru Halet, a găsit un răsunet puternic în clerul şi corpul didactic rural.
La 28 Martie 1903 s'a promulgat legea băncilor populare, pe baza căreia funcţionează şi astăzi cooperativele de credit din ţara noastră.
Sub direcţiunea d-lor: I. G. Duca, G. Cipăianu, Fotin Enescu şi Titus Axente, «Centrala Băncilor Populare* a desfăşurat o activitate intensivă, atât în ce priveşte propagarea ideei, cât mai cu seamă, în ceeace priveşte organizarea mişcării cooperative.
Primele bănci populare în România. Primele bănci populare d'n vechiul regat sunt: «Malul de Răsuna* în comuna Voineşti, «Ţăranul* în comuna Şerbăneşti-Poduri, toate în jugeţul Dâmbo-viţa şi «Caraimanu « în comuna Breaza-de-Sus în judeţul Prahova.
L Î finea anului 1902, în ajunul votării legii băncilor Populare, în interval deci, numai de IC ani, s'au întemeiat în vechiul regat 708 bănci populare. Aceste frumoase rezultate, se da-toresc în primul rând activivităţii preoţilor şi învăţătorilor.
Casa Centrală a Băncilor Populare. La 1903 s'a întemeiat Casa Centrală a Băncilor Populare şi Cooperativelor Rurale, dotată cu un fond de 20 milioane lei, şi cu misiunea de a face oficiu de bancă centrală. Mulţumită activităţii acestei instituţiuni se găseau în vechiul regat la 1 Iulie 1904, un număr de 1422 bănci populare, cu un capital d e aproape 7 milioane lei.
La finele anului 1918 erau 2966 bănci populare, cu 630.738 membri 186 milioane lei capital vărsat, 60 milioane depozite şi 18 milioane lei fonduri de rezervă; iar la finele anului 1924, situaţia era următoarea: aproape 4000 bănci populare, cu 850 mii membri, 600 milioane lei capital, 500 milioane lei depozite şi peste 50 milioane fond de rozervă.
Situaţia de astăzi. La 31 Decemvrie 1925 aveam 4235 bănci populare, cu peste 700 milioane capital aproape 600 milioane depozite spre fructificare, 63 milioane lei fond de rezervă: iar bilanţul, s'a încheiat cu 2 miliarde 320 milioane lei.
Băncile populare din Bucovina. In acelaş timp cu apariţia primelor bănci populare în vechiul regat şi pornind dela aceeaşi idee: combaterea cămătăriei, s'ău înfiinţat şi în Bucovina primele «însoţiri de credit* tip Reiffeisen: câteva de tip Schultze-De-litzsch, cu garanţie limitată şi foarte puţine cooperative agricole.
In raporturile cu statul, mişcarea cooperativă bucuvineană a fost autonomă.
Pag . 342 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
Altă caracteristică a cooperaţiei în Bucovina: atât însoţirile cât şi centralele lor, s'au înfiinţat pe naţionalităţi.
La 31 Decembrie 1925 funcţionau în Bucovina: 83 bănci populare constituite după legea din 1903, 32 însoţiri de credit după legea austriacă, 65 însoţiri germane, 13 însoţiri rutene, şi 9 însoţiri polone.
Situaţia în Ardeal. In Ardeal cooperaţia de credit s'a des-voltat până la anul 1920 în cadrul dispoziţiunilor vechilor legiuiri ungare din 1875 şi 1898, abrogate prin extinderea legii băncilor populare din vechiul regat în tot cuprinsul ţârii.
La unire, se găseau în Ardeal 700 cooperative de credit cu responsabilitate limitată (tip Schultze-Delitzsth) şi 182 însoţiri de credit tip Reiffeisen, iar în Banat, iuncţionau 17 însoţiri de credit tip Reiffeisen şi vre-o 40 însoţiri de credit româneşti. Prin acţiunea băncii Agrara din Cli'j s'au înfiinţat vre o 50 bănci populare româneşti.
Astăii, cooperativele de credit din Ardeal, sunt grupate astfel:
330 cooperative, sunt afiliate la «Alianţa cooperativelor de credit» din Cluj;
182 însoţitori de credit şi păstrare tip Reiffeisen afiliate pe lângă Casa de economie din Sibiu şi
550 bănci populare create în baza legii din 1903 grupate în 6 federale: «înfrăţirea*, «Andrei Mureşanu*, «Zorile* din Arad şi „Zorile« din Ludoşul de Mureş.
Cooperativele de credit din Basarabia. Cooperativele de credit s'au dezvoltat In Basarabia, pe baza legilor ruseşti, sub numele de «tovărăşii împrumut şi păstrare«. «Legea instituţiilor de credit mărunt* datează din anul 1904. Tovărăşiile de credit, au luat mare avânt în Basarabia după anul 1905.
Congresul din Kiev, ţinut în 1912 a elaborat un proiect de lege prin care cooperativele se puteau constitui fără apro barea statului, care nu-şi lua nici obligaţiunea de a le sprijini sau controla. Acest proect s'a votat de către Dumă în 1914, dar depus în Senat, a ţămas nevotat până în Martie 1917, când guvernul Kerensky i a dat putere de lege.
In Martie s'a extins şi în Basarabia, legea băncilor popu lare şi a caselor centrale, după care, tovărăşiile de credit .s'au transformat în bănci populare iar uniunile în federale.
La 1 Mai 1926, erau în Basarabia 557 bănci populare şi 45 tovărăşii de credit, cari încă n'au întrat în lege. Din cele
_Nr. 10. C U L T U R A CREŞTINA Pag. 343.
557 bănci populare 214 sunt înfiinţate după 1923 iar 343 sunt vechile tovărăşii de credit.
înainte de război, când există marea proprietate, şi trebuinţele sătenilor erau limitate, băncile populare, care serveau mai mult ca instituţiuni de credit personal la sate, şi-au putut îndeplini rolul lor satisfăcând nevoile de credit prin mijioace proprii.
Situaţia de după război, creată pe deoparte de reforma a-grară, pe de altă parte de deprecierea monetară a.u pus băncile populare în nevoia de a face apel la creditul străin prin intermediul centralei băncilor populare.
Conducătorii cooperaţiei speră ca în scurt timp cooperaţia să ia în ţara noastră un nou şi puternic avânt.
* Asigurarea contra accidentelor de munca. Asigurarea
contra accidentelor de muncă, a devenit obligatoare în România, prin legea din 25 Ianuarie 1912 pusă în aplicare la 1 Aprilie 1912.
Până în acest an, asigurările muncitoreşti în ţara noastră, nu aveau caracter obligator. Un început se făcuse în 1902 câad s'au întemeiat casele ds ,ajutor pentru boală ataşate corporaţiilor de meseriaş. A;este case, nu au adus însă meseriaşilor foloase însemnate, de oarece le lipsea o bază tehnică de funcţionare care ar fi garantat un echilibru între sarcinile asigurării şi veniturile ei.
Legea din 1912 a aşezat asigurările muncitoreşti pe baze ştiinţifice, pe deoparte introducând asigurarea obligatoare, iar pe de alta, lărgind mult câmpul asigurărilor.
Dela tncheerea păcii generale sta ul român a continuat să aplice legile de asigurări sociale moştenite dela statele c» cari am fost în război, încât astăzi asigurările muncitoreşti funcţionează sub regimul a trei legislaţii diferite:
In vechiul regat se aplică legea din 1912 care în 1921 a fost extinsă şi în Basarabia.
In Ardeal se aplică legea ,XIX ungară din 1907 modificată de consiliul dirigent în 1919 şi prin legile ulterioare.
In Bucovina se aplică trei legi: din 1887, 1888 şi 1907. In vechiul regat şi Basarabia. Legea din '1912, lasă în
treaga sarcină a asigurării contra accidentelor de muncă pe seama patronilor, cari pentru a o îndeplini sunt grupaţi în «Asociaţia patronală*, al cărei sediu este la casa centrală a
fag 344 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
asigurărilor sociale. Statul ca patron nu întră în asociaţia patronală, el singur fiind asigurătorul lucrătorilor din întreprinderile sale.
Sunt supuse asigurării contra accidentelor următoarele întreprinderi, fie ale statului, fie particulare:
Industriile şi meseriile cari întrebuinţează motoare de tot felul.
întreprinderile de construcţie, săpături de pământ, mine, cariere, cherestele, exploatări prin maşini agiicole, exploatări de păduri, mori, tramvaie, căi ferate, navigaţie şi transport. Numărul acestor întreprinderi, poate fi mărit de casa centrală.
Toate întreprinderile supuse asigurării de accidente, sunt încadrate în clase de risc, fiecare clasă, având exprimat gradul de pericol printr'un coeficient de risc. Cotizaţia se stabileşte având în vedere coeficientul de risc şi suma salariilor plătite anual de patron, ori suma maşinilor, cum este la exploatărilor cu maşini agricole.
Acoperirea cheltuelilor asigurării (medic, spital, proteze, rente de invaliditate, ajutor de înmormântare, pensiuni, se face prin asociaţia patronală.
Cotizaţiile patronilor se stabilesc la sfârşitul fiecărui an dar sunt obligaţi să plătească aconturi asupra cotizaţiei definitive; chiar în cursul anului.
De această asigurare pot beneficia lucrătorii, şefii de echipe, supraveghetorii, meşterii sondori, contra-meşterii şi toţi acei ce au ocupaţiuni similare, oricare ar fi denumirea lor.
Legea din 1912 se aplică şi în Basarabia încă din 1921, complectată astfel, încât sarcinele datorite de patronii basara-beni sunt calculate de casa centrală, trebuind să acopere şi cheltuelile făcute cu aplicarea legii.
Situaţia în Ardeal. In Ardeal, ca şi în vechiul regat, sarcina asigurării de accidente o supoartă numai patronii. Asigurarea se face prin casele cercuale, cari ţin de casa centrală a asigurărilor sociale.
Spre deosebire de legea din 1912 care se aplică în vechiul regat, legea XIX-a ungară din 1907 cuprinde un vast câmp de extensiune al asigurărilor contra accidentelor enumă-rând 26 de categorii de asiguraţi, cuprinzând şi personalul întrebuinţat în întreprinderile statului, judeţelor şi comunelor.
La aceste numeroase categorii de asiguraţi decretul din 1919 al consiliului dirigent a adăogat pe lucrătorii şi servitorii agricoli.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 345
Legea din Ardeal admite şi asigurarea facultativă contra accidentelor.
Cei asiguraţi obligator, trebuesc înştiinţaţi la casa ceicualâ. Acoperirea cheltuelilor asigurării, se face prin sistemul re
partiţiei, proporţional cu gradul de risc şi suma salariilor p'ă-tite anual. La cotizaţii se adaogă şi sumele destnate construi-rei fondului de rezervă. încadrarea întreprinderilor în clase de risc se face de către casele cercuale. Tabelele de riscuri sunt revizuite de casa centrală a asigurărilor din cinci în cinci ani. Calculul impunerii se comunică la timp patronu'ui, iar patronii cari întrebuinţează mai puţin de cinci lucrători plătesc în loc de cotizaţie o taxă de asigurare fixă, stabilită de casa centrală. Ca şi în vechiul regat, patronii pot fi obligaţi a plăti avansuri asupra cotizaţiei definitive.
In Decemvrie 1924 rentele de accidente acordate invalizilor şi urmaşilor, au fost sporite cu aproximativ de 4 jum. quantumul rentei de bază.
Asigurarea contra accidentelor în Bucovina In Austria, asigurarea contra accidentelor se realiza prin mutualităţi, cuprinzând fiecare întreprinderile industriale dintr'o provincie. Pentru Galiţia şi Bucovina s'a instituit un institut de asigurare unic, cu sediul la Lemberg.
In Mai 1919 s'a creat un «Institut provizoriu pentru asigurarea muncitorilor contra accidentelor* cu sediul la Cernăuţi care avea să aplice legea austriacă din 1887.
Lucrătorii dela căile ferate erau asiguraţi de un institut special cu sediul la Viena (aceşti asiguraţi au trecut după unire la Casa Muncii căilor ferate) iar lucrătorii minieri asiguraţi la un institut profesional special au trecut la un loc cu celelalte categorii de asiguraţi la institutul provizoriu din Cernăuţi.
Sarcinile asigurării, sunt suportate în întregime de patroni, sistemul financiar, este acela al primelor fixe. Tabela clasificării riscurilor se stabileşte de Casa Centrală a asigurărilor şi se revizueşte la fiecare cinci ani.
Institutul de asigurare este administrat de un consiliu format din reprezentanţi ai patronilor, lucrătorilor şi ai statului în proporţie de o treime fiecare.
Rentele se stabilesc de un tribunal arbitrai cu sediul la Cernăuţi.
Din expunerea de mai sus se vede că legile în vigoare astăzi sunt prea diferite pe tot cuprinsul ţării, şi nevoia unifi-
Pag . 346. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
carii regimului asigurărilor este din ce în ce mai mult simţită.
D. N. D. Chirculescu, a întocmit un proiect de unificarea asigurărilor sociale. (V.)
* O statistică asupra avorturilor din Moscva. Fizicatul
comunal din Moscova a certificat zile.'e acestea vre-o 17.000 de cartetece cari au fost eliberate femeilor tinere în 1925, permi-ţându-li-se avorturi artificiale. Din acest vast material s'a putut constata că cea mai mare parte a femeilor care au obţinut autorizaţia din partea fizicatului, este în vârstă de 20—29 ani, iar o mieă parte în vârsta de 16—19 ani. Peste 18 la sută din aceste petiţionare nu se aflau în căsătorie legală, adică fără ca să fie înregistrate. Acest fapt a contribuit foarte mult pentru ca să se admită de autorităţile în drept avortul cerut. Multe femei din această categorie au motivat cererea lor, aducând ca indiciu că legăturile lor conjugale nu sunt atât de solide ca să poată spera la un sprijin în viitor a copilului din partea tatălui său. Cea mai mare parte din aceste femei nici nu împlinise 20 ani.
Cel mai mare număr de permisiuni a fost eliberat soţiilor funcţionarilor sovietici (24 la sută). Apoi urmează soţiile de lucrători (21 la sută), funcţionare sovietice (15 la sută) şi muncitoare (14). Cam la fel este numărul avorturilor între lucrătoarele şi femeile fără lucru. Din materialul cercetat s'a putut deasemenea constata că cel mai mic număr dintre cele ce au recurs la avort artificial, îl formează studentele soţiile studenţilor. Deasemenea şi numărul avorturilor celor cu profesiune liberă este mic (doctoriţe, artis fe, scriitoare).
Peste o jumătate din femei au obţinut permisiune pentru avort din motive că au deja mai mulţi copii. Pentru provocarea unui avort în prima sarcină au fost eliberate foarte puţine permise. Acest fenomen variază în diferite pături sociale. Avortul în primul caz de sarcină se admite în special studentelor, având ca motive lipsa de surse materiale pentru creşterea copilului. Starea sănătăţii, dorinţa de a masca sarcina şi alte cauze nu destul de clare, sunt şi ele motivul pentru permiterea avortului. După "statistica fizicatului comunal din Moscova din 1925, la fiecare 100 copii revine 30 de avorturi permise. Acest număr este şi mai mare dacă se va lua în consideraţie că el cuprinde numai avorturile permise sub îngrijirea instituţiilor
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 347 .
Statului. In multe cazuri comisiunea sanitară nu permite a-vortul şi atunci femeile n'au decât să recurgă la un ajutor privat ceeace se practică pe larg în Rusia.
Pe când în Europa occidentală naşterea obişnuită a unui copil în clinicile obstretricale nu cere mari che'tueli, iar un a-vort artificial se ridică !a mari sume, în Rus>a sovietică este tocmai contrarul. Aci un mamoj privat trăeşte ca în raiu, cu toate că pretinde pentru un avort o sumă minimală faţă de ceeace se plăteşte în streinătate. Ajunge numai de amintit că pentru un avort se plăteşte în mediu 50 ruble faţă de plata pentru o facere normală de 350 ruble. Deşi organele sanitare luptă contra călcării legii avorturilor, totuş chestiunea în această privinţă este departe de a fi rezolvită şi legea pierde mereu valoarea ei. • Aceeaşi situaţie ce domneşte în oraşe se prezintă şi la sate.
Mesianism Bolşevic. K^ut.-.ky analizând perspectivele revoluţiei ruse a spus:
»Dacă Ruşii încetează de a fi poporul ales al revoluţiei, atunci revoluţia mondială va trebui să fie confesiunea care să salveze poporul rus«.
Această ideie vrea să cuprindă o judecată sintetică asupra raporturilor dintre regimul sovietic şi istorie.
Rusia a încetat de a fi poporul ales al revoluţiei. Era un moment, când istoria (ca totdeauna) a urmat linia
celei mai mici rezistenţe. «Atunci — susţine Trotzki — epoca revoluţionară a făcut erupţie pe poarta care a fost mai puţin baricadată. «Revoluţia însă este punctul de plecare al unei epoci revoluţionare care va angaja lumea «întreagă*.
S'a întâmplat însă ca bolşevismul să nu poată fi definitiv fixat nici în Rusia.
Sovietele care au început prin a fi apologiştii Adunării Naţionale alcătuită pe baza de sufragiu universal, au înlăturat această instituţie după prima încercare de a ş i exercita oficiul-
Sovietele au preconzat şi au aplicat cu rigurozitate exproprierea capitalului. După doi ani au oferit americanilor şi germanilor bogăţiile naturale imense ale Rusiei întregi, readucând capitalismul pe cale de contract după ce l-au desfiinţat pe cale de lege.
Bolşevicii au dobândit puterea distrugând armata şi au
Pag. 348. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 10.
fost nevoiţi s'o reconstitue pe bazele unei discipline infinit mai riguroase, decât sub regimul ţarist.
Au vrut să întrodaică democraţia de stat şi s'au mulţumit să se oprească la formula dictaturei personale.
Erau gata să desfinţeze clasele şi s'au trezit în afară de proletariatul aşezat în locul burgheziei, cu alte clase suplimentare, unele mai puternice decât proletariatu', altele interioare lui.
Trotzki şi-a dat seama că revoluţia rusă se îndreaptă vertiginos spre dreapta.
Poporul slav nu s'a dovedit a fi «poporul ales al revoluţiei» — după cum s'a exprimat Kautzki.
Pentru ca să se poată menţine, sovietele sunt gata să facă toate concesiile militarismului, capitalismului birocraţiei. Ele refuză însă orice concesie democraţiei, având sentimentul că pe această cale se prăbuşeşte accelerat revoluţia.
Trotzki preconizează tocmai această soluţiune. El este convins că revoluţia mondială va salva poporul
rus, care a inaugurat cu jertfe imense epoca revoluţionară a istoriei (!?)
In acest scop însă se impune sovietelor o politică de lungă durată, de răbdare şi de îndărătnică acţiune.
Realizarea ei trebuie să înceapă prin democratizarea treptată a statului bolşevic.
Revoluţia mondială nu se poate pregăti de către o Rusie izolată.
Trotzki reclamă un contact statornic social şi politic cu omenirea întreagă, pentru a putea activa foiţele revoluţionare ale proletariatului de pretutindeni.
Opera aceasta nu poate fi realizată decât de muncitorimea rusă, militarizată. Trotzki preconizează deci naţiunea armată.
Militarizarea muncii nu este după dânsul invenţiunea câtorva oameni politici dintr'un departament militar. Ea apare ca o metodă inventabilă de organizare şi disciplină a muncii fun
damentale necesară succesului revoluţiei. Cu un stat democrat, şi o armată puternică, Trotzki vrea
să iasă în întâmpinarea revoluţiei mondiale, singura salvare a revoluţiei ruse.
fír. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag , 849.
Fireşte, concepţia mesianică bolşevică nu putea fi reprezentantă în lumea scytă decât de un vizionar semit, care a trecut prin toate peripeţiile revoluţiei ruse, şi fie că se află în fruntea armatei sau a producţiei, a manifestat singură şi constantă obsesie: transformarea lumei, o nouă ordine universală.
La originea evenimentelor recente despre care se ocupă întreaga presă, trebue căutat microbul frigurilor pe.care le-a inoculat poporului rus. Trotzki ajuns în ultimul timp conducătorul armatei muncitorilor, a producţiei, în vederea aceluiaşi scop uriaş: intensificarea maximă a producţiei, a disciplinei şi voinţei proletare, în vederea cuceririi lumei.
B. Am. — P.
Eu iubesc Biserica, ea e Mama mea... Voiu veni într'aju-torul preoţilor, a misionarilor, a Bisericii întregi.
S. Tereza P. I.
MISCELLANEA. Al X - l e a c o n g r e s a l „Uniuni i i n t e r n a ţ i o n a l e
p e n t r u L i g a N a ţ i u n i l o r . In Iulie sa ţinut la Aberystwith în Anglia al X-lea congres al Uniunii internaţionale pentru Liga Naţiunilor. România era reprezentată prin d-nii Vasile Stoica, Ciotori şi S. Şerbescu sub preşedinţia d-rei Vâcărescu.
Timp de cinci zile, delegaţii celor 30 de asociaţii, ce erau reprezentate au-discutat toate chestiunile în legătură cu criza actuală prin care trece Liga Naţiunilor. In special, s'au iăcut discuţii largi în jurul modului cum ar trebui compus pe viitor Consiliul Ligii.
Asociaţia britanică, foarte influentă prin numărul mare de aderenţi ce are (peste un milion), era contra oricărei înmulţiri a locurilor permanente din consilia, admiţându-se numai intrarea Germaniei.
Amicii noştri polonezi, cari erau cei mai interesaţi în cauză, deoarece Polonia pretinde şi ea un loc permanent în Consiliu, au reuşit să schimbe aceasta părere, şi adunarea plenară a vot a t o moţiune prin care cere Consiliului dela Geneva să propună modificarea consiliului, asttel ca nici un stat să nu fie jignit în pretenţiile sale legitime.
Regimul minorităţilor, conform tratativelor de pace. Ceeace interesa mai mult România, erau chestiunile în legătură cu situaţia minorităţilor. In sesiunea de astă toamnă a Consiliului Ligii, d. Mello-Franco, reprezentantul Braziliei, făcuse un raport, în care afirma că protecţiunea minorităţilor nu trebuie să tindă la perpetuarea unor conflicte politice în sânul statelor, ci aceste minorităţi vor trebui cu încetul, să se contopească în statul din care fac parte, asigurând acestuia deplina unitate naţională. In acelaş sens se pronunţaseră atunci şi d-nii Chamberlein şi Be-nes.
Această atitudine a Consiliului a fost viu criticată de către partizanii minorităţilor, cari sunt foarte numeroşi în Uniune.
Nr. ÍO. C U L T U R A CREŞTINA Pag 3 5 1 .
Sir Dikens unul dintre membrii cei mai de seamă ai Ligii Britanice, întocmise un lung raport, prin care cenchidea că Consiliul a avut o atitudine greşită, şi că orice încercare de absorbire a minorităţilor trebue condamnată ca fiind contrară tratatelor.
Atât d. Serbescu, cât şi delegatul italian, au arătat că nu a fost vorba în raportul Mello-Franco de o oprimare a minori-tăţior, sau de o asimilare forţată, la care nimeni nu se gândeşte, ci numai de unitatea politică a Statelor, adică de îndatorirea cetăţenilor minoritari să se poarte cu lealitate faţă de statul căruia aparţin.
In cele din urmă s'a votat o moţiune, în care se constată îndatorirea minoritarilor de a fi leali taţă de Stat, şi se condamnă orice încercare de absorbire cu forţa a minorităţilor.
O altă chestiune importantă, — propunerea de instituirea unor noui proceduri pentru examinarea petiţiunilor a-dresate de minoritari la Liga Naţiunilor, — a fost amânată pentru la toamnă.
Io. genere, agitaţiunile întreţinute de adversarii noştri în chestiunea minorităţilor, găsesc mult ecou în unele sfere din apus, în specuial la partidele liberale şi radicale.
* Icbăvirea Europei Merejkowski , l eagă izbăvirea vremii d e credinţa
creş t ină . »Aceas tă credinţă , — s p u n e el , — a făcut Europa . Fluviul c ivil izaţiei e u r o p e n e a curs în m a t c a săpată d e creş t in i sm. Marele per ico l ar fi să p i e r d e m sufletul sufletului , — l e g e a creşt ină*.
* Un cuvânt al lui Foerster. — Marele p e d a g o g şi reformator şco lar
F o e r s t e r , care nici odată n'a tăgădu i t v inovăţ ia Germanie i şi care a c o n d a m n a t cu aspr ime m e t o d e l e d e războiu a le germani lor , c o n c h i d e cu privire la rostul i s tor ie i in e d u c a ţ i a mora lă şi s o c i a l ă a unui popor , că e a t r e b u i e să fie pentru t i n e r i m e un des in fec tant împotr iva m i a s m e l o r i m o rale cari s e ridică n e î n c e t a t din s p e c t a c o l u l c o n t a g i o s al m i n c i u n e i d e p e i m e n s a s c e n ă a lumii . Adevăratul e d u c a t o r t rebu ie să arate t iner imei că s c o p u l nu scuză mi j loace le , că mi j loace l e sunt , uneori a p r o a p e atât d e i m por tante cât s c o p u l , d e o a r e c e c o n s t i t u i e urzeala gândiri lor şi acţ iuni lor noastre . U n s c o p înal t nu trebuie nici o d a t ă urmărit şi împl in i t prin mi j l o a c e n e c u r a t e .
»
S u e d i a şi r e g i m u l b e u t u r i l o r a l c o o l i c e . Sistemul restrângerii consumaţiunii a dat în această ţară rezultate excelente. Berliner-Tageblatt publică un interesant articol asupra sistemului din Suedia pentru comerţul cu beuturi alcoolice.
Pag. 352 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
După ce arata întinderea ce luase în acea ţară consumaţiunea alcoolului, favorizată prin clima rece şi sgârcenia solului, care în multe regiuni nu produce decât recolte slabe, corespondentul german spune: — Dela începutul secolului al XIX-a mişcarea contra alcoolismulni a luat în poporul suedez proporţii din ce în ce mai vaste. Această mişcare a mers mână in mână cu legislaţia şi administraţia ţărei.
In decursul câtorva decenii se părea că Suedia va fi cea dintâi dintre statele baltice care va da exemplul prohibirei complecte a alcoolurilor. In 1909 s'a produs o grevă generală în care timp guvernul a interzis orice fel de comerţ cu alcool. Urmările sociale în acest scurt răstimp de experienţă a făcut © impresie atât de covârşitoare încât la un plebiscit făcut din pr pulaţia de 5 şi jumitaie milioane, t__-ă milioane cetăţeni au votat pentru prohibirea totală, iar pentru menţinerea măsurilor existente au fost doar o zecime din numărul t stal de votanţi. Guvernul ar fi întrodus atunci prohinirea complectă dacă nu s'ar fi ridicat un adversar energic împotriva acestei măsuri. Acel adversar a combătut sistemul prohibirei radicale şi din lupta de idei a rezultat sistemul de astăzi, sistem admis de toate stra-' turile sociale şi de care nici un partid politic nu se poate a-tinge.
Programul lui Bratt. Cel care a fost promotorul sistemului şi care 1-a şi pus în practică este şi astăzi în fruntea grupului • central* este medicul din Stokholm d. Ivan Bratt. Programul sistemului complect este greu de expus în cadrul unui articol, redăm aci câteva din punctele sale principale: Primul punct constă în eliminarea oricărui interes particular în fabricarea şi vânzarea alcoolurilor. v << ' nsumaţiei trebuie să fie al statului. Obţinerea alcoolului a^j '~ de mijloacele individuale. Astfel întregul comerţ cât şi fabricarea alcoolului în Suedia au fost monopolizate. Acest monopol a fost dat de stat la două societăţi puse sub controlul statului.
Grupul central a organizat acele societăţi. Centrala aceasta * are în Suedia dreptul să fabrice alcoolul (exceptând berea) să-1
importe şi să-1 exporte. Toate fabricile de acest soiu îi aparţin. Centrala vinde
particularilor şi debitelor cantităţile pe cari le socoate suficiente. Ambele societăţi de sub direcţia Centralei, au au dreptul să dea acţionarilor un divigent ce ar trece peste 7 procente.
Nr. 10. C U L T U H A CREŞTIJ)A f a g . 363.
Această măsură nu încurajează pofta de câştig a oamenilor de afaceri suedeze. Comercianţilor detailişti li-s'a fixat câştigul; cei cari obţin câştiguri mai mari sunt constrânşi să verse sumele către stat care la rândul său nu poate primi in buget sume mai mari decât cele odată prevăzute, pentruca nici statul să nu cadă în ispită şi să sporească acest consum.
In Suedia nu există bodegă, nu există reclamă pentru alcool, nici pivniţi cu «vinaturi speciale*.
Nimeni nu are interes ca să provoace clientela la băutură. Astfel a fost desfiinţată una din sursele cele mai puternice oricărui exces de alcool.
¿7« sistem ingenios. Cine vrea să bea în Suedia alcool trebue să devie direct sau indirect clientul «sistemului*. Clientul este bine observat şi marfa nu i-se dă decât atât cât are nevoe personal. înainte de orele 12 ziua şi după orele 12 noaptea vânzarea este oprită. In celelalte ore, alcoolul se vinde o-dată cu mâncarea în valoare de cel puţin 1 coroană.
Măsura acordată prin lege prevede pentru bărbaţi 15 ctl. pentru femei 7 5 ctl.
Adolescenţii sub 12 ani nu sunt admişi în localuri de băuturi spirtuoase, după cum nici celor remarcaţi ca iubitori de mult alcool. Pentru vin, măsurile sunt mai puţin stricte.
Controlul individual. Una din măsurile principale prevăzute în »sstem« este şi controlul individual pentră cei cari cumpără băuturi la domiciliu. Spirtoasele şi vinul se vând numai în oficiile societăţei care sunt la Stokhoim în număr de 30. Cererile de cumpărare se edresează Centralei care le admite sau le răs-pinge. Vânzarea este refuzată: Persoanelor prea tinere. Vâtsta cerută variază între 21—25 ani. Celor cunoscuţi ca violenţi, scandaligaii. Tribunalele suedeze nu admit beţia ca o scuză a delictelor ci agravează culpa.
Maximul de băutură admis este de 4 litri pe lună, iar şi aceasta se admite numai celor cari dispun de avere solidă. Femeilor li se acordă cantităţi mult mai mici.
Cartela de alcool se dă pe cartiere şi controlul se face cu mare stricte_ţă. Pentru străini există la Stokhoim un oficiu special.
O reformă populară. Aplicarea acestui sistem — conchide «Berliner-Tageblatt* a dat de plină satisfacţie întregei opinii suedeze.
i
Pag. 354. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
Din an în an, a scăzut consumul alcoolurilor si odată cu el şi numărul alcoolicilor cu tot cortegiul lor de crime şi delicte.
D-rul Bratt a dat ţării sale una din cele mai folositoare opere sociale. Prin desvoltarea vastului său program, nici o clasă n'a fost dăunată.
Lucrătorii de prin destilării au continuat a lucra, comercianţii au avut ce pune în consumaţie, publicul a găsit băuturi spirtoase; numai măsura a fost redusă astfel că «populaţia* treptat — treptat a fost îndreptată pe calea cea sănătoasă: libertatea generală; iar spoliarea, specularea mulţimei, a fost îngrădită de stat pentru salvarea forţelor naţionale.
M i n o r i t ă ţ i l e l a G e n e v a . Minoritarii Statelor europene, — cu excepţia slovacilor din Ungaria — s'au întrunit la Geneva în al doilea congres pentru a discuta chestiunile, ce-i Interesează. Congresul a durat dela 25—27 August.
Dintre grupele de minoritari, cari n'au participat la primul congres, dar cari au fost Invitaţi la al doilea, amintim pe cehoslovacii din Austria, evreii din România şi maloruşii din Polonia. Astfel au participat la acest congres toate minorităţile din Europa, afară de slovacii din Ungaria. Considerând, că numărul acestora în Ungaria se ridică la 200.000, este de neînţeles, ce motiv a împiedecat pe iniţiatorii congresului, s i nu Invite o grupare atât de importantă.
Congresul a fost prezidat de deputatul slavon în parlamentul italian Wilfan, secretariatul general fiind ţinut de dr. Amende.
La ordinea zilei au fost următoarole puncte: 1. Asigurarea libertăţii culturale. 2. Chestia limbilor. 3. Egalitatea drepturilor pe teren economic. 4. Chestia dreptului de cetăţenie. 5. Dreptul electoral. 6. Conflictele între minorităţi şi guvern. Pentru discuţia acestor atât de complicate chestiuui s'au
format comisiuni, însărcinate cu examinarea Jor, fn cari fac parte delegaţi de-ai tututor minorităţilor.
S'au format deci patru comisii: 1. Una pentru chestiunile economice.
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 355.
2. Una pentru cele juridice-politice. 3. Una pentru chestiunile culturale. 4. Şi una pentru ordanizare. In aceste comisiuni s'au examinat toate chestiunile la
ordinea zilei, astfel că în şedinţa plenară s'au depus rezolu-ţiuiiile gata, pentru a fi discutate.
Ungurii din România sunt reprezentaţi prin senatorul Balogh Arthur, Jakabffy Elemér şi Kernner Zoltán.
După anumite versiuni slovacii din Ungaria nu s'au pre-izentat, deoarece ei nu se consideră ca minoritari, ci ca unguri cu buze slovace.
* C r i m i n a l i s t r e i n i în S . U. A. Anume afaceri recente
(Cathcart şi Karlovi) au atras arenţia asupra pericolului din ce în ce mai mare cel constitue pentrt Statele Unite prezenţa criminalilor străini şi asupra proiectului de modificare a legii imigrării, astăzi în vigoare. Câteve ziare discută acest proiect care ar admite în Statele Unite 500,000 părinţi ai străinilor care sunt deja în ţară mai mult decât numărul autorizat de legea actualmente în vigoare. Pecând în virtutea legii prezente sunt autorizate să între numai femeia şi un copil necăsătorit sub optsprezece ani al unui cetăţean din Statele Unite, noua lege ar lăsa să intre femeia, bărbatul, copilul necăsătorit sub 21 ani, tatăl şi mama acestui cetăţean precum şi nevasta, bărbatul şi copilul necăsătorit sub 21 ani al unui străin care A declarat intenţia de a se naturaliza.
* R e f o r m a a g r a r ă în J u g o s l a v i a . Chestiunea agrară şi
aceea a colonizării agricole constitue la vecinii noştri dela unire încoace una din cele mai mari probleme în Stat.
Jugoslavia are 10.944,790 hectare de pământ arabil, cam 44% din toată întinderea ţării. Acest teren nutreşte un număr de 9.013,858 de cultivatori şi 581 de proprietari de latifundii. După statistica oficială, fiecare din aceşti mari proprietari dispun în mediu de circa 3366 hectare pe când un cultivator simplu de abia are o proprietate de IV2 hectare.
Notăm, că în Jugoslavia trăiesc 1.900.000 de familii de ţţârani, dintre cari peste 600,000 n'au nici o palmă de pământ ipropriu.
F a g . 356 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10
In virtutea unui decret provizoriu cu data din 27 Febr.. 1919, pământul trebue dat acelora, cari îl cultivă, plătindu s e în schimb proprietarului o îndemnizare din partea Statului. In felul acesta cultivatorii fără pământ au ajuns proprietarii) terenului, ce-1 cultivau.
115.000 de familii de ţărani cu aproximativ 650.000 de membrii au luat în posesiune 900,000 de hectare.
Tot în acest decret s'a luat o parte din proprietăţile-lor la vre-o 40.000 de familii de cultivatori din Bosnia şi. Herţegovina.
In Voivodina, ca şi în Croaţia şi Slavonia marile domenii au fost împărţite între voluntari in schimbul unei răscumpărări în rate de câte 4 ani. Astfel 185.000 de familii au prinuit 286.483 de hectare. In Serbia meridională 6500 familii au primit 30.000 hectare.
Aceste operaţiuni au fost făcute în mare parte de guvernele precedente. Actualul guvern radical-radicist n'a a-bordat decât soluţia problemei, ce i-se părea mai gravă şi; anume chestia agrară în Dalmaţia
In aceasta regiune situaţia agriculturii a suferit influinţa unei triple legislaţiuni: cea veneţiană, turcă şi austro-ungarâ.
După statistică se găsesc în Dalmaţia 63,455 ferme dintre cari 40% formează aşanumitul Zakup.
Cu toate că este greu actualului guvern, să rezolve problema aceasta pe baza principiului ca pământul să fie al> celui ce-1 cultivă, totuşi este îmbucurător faptul, că manifestă o vie dorinţă în acest senz spre binele şi liniştea ţârii-
* M o r a v u r i o r i e n t a l e : t â r g u r i l e d e c o p i i . Ziarele
engleze ne-au adus vestea că guvernul britanic a Interzis în-tr'unul din ţinuturile de sub protectoratul statului englez, Hongkong, aşa numitul târg „Multsai", care în ţara zidurilor proverbiale datează din cele mai îndepărtate timpuri.
Desvoitarea la care ajunsese acest obicei al pământului depăşise orice spirit de toleranţă, de oarece cruzimea şi be stialitatea întreceau orice limite.
Târgul acesta nu era altceva decât o sclavie a copiilor in forma cea mai hidoasă şi mai respingătoare. In aparenţă o instituţie de binefacere, în care părinţii săraci îşi trimiteau, copiii pentru a-şi mai uşura din greul vieţii, „azilul" acesta,
Nr. 10 C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 357.
ffăcea un adevărat târg cu părinţii, cari In cele din urmă renunţau în schimbul unei sume derizorii, la drepturile lor de .părinţi.
Astfel, fetiţe între 4 şi 13 ani erau scoase din casa părintească şi „adoptate ' fie pentru scopuri casnice, fie pentru a le prostitua. Contractul de vânzare cuprindea uneori puncte ca acestea: „Asupra copilei cumpărate poate dispune cumpărătorul după voia şi buna sa chibzuire". Sau: „Părinţii renunţă de a cunoaşte viitorul domiciliu al fiicei lor". Sau: ^,De s'ar întâmpla să moară copila, se interzice orice cercetare asupra morţii ei".
Numai în anul 1921 s'au încheiat 50,000 de astfel de contracte. Se poate uşor închipui ce dezastru ar fi fost dacă •acest „vechi obicei chinezesc" n'ar fi fost desfiinţat. A. L.
*
B a h a i s m u l , o r e l i g i e u n i v e r s a l ă . In „Erkenntnis und Befreiung" (no. 33, August) e publicată o scrisoare din Persia adresată profesorului Auguste Forel, autorul bine cunoscut al operei „Problema sexuală" şi unul dintre acele spirite curioase cari luptă împotriva oricărei dogme sociale sau religioase. In acea scrisoare se dau unele lămuriri asupra 'bahaismului.
„Religia bahaistâ e lipsită de formele confesionale a-le «celorlalte religiuni; ea nu are dogme nici preoţi, e o religie pentru întreaga lume, închinată numai bunei stări sociale şi culturii întregii omeniri (?!j Ea are adepţi în toate ţările. In Persia, unde s'a ivit în 1852, bahaismul numără un milion de adepţi. El a pătruns şi în Rusia. India, Birmania, Germania, Austria, America de Nord, Elveţia, Turchestan, etc. In urma propagandei islamiţilor fanatici, adepţii bahaismului sunt persecutaţi . Bahaismul însă nu respinge nici una din celelalte credinţe. In cadrul principiilor sale vreau să fie armonizate elementele omeneşti pe cari le găsim în creştinism, judaism, islamism, budism şi chiar In monism şi ateism. Toţi trebue să lucreze pentru binele omenirii şi pentru pacea pe pământ*.
Iată cele nouă principii ale bahaismului (după numele •fondatorului «ău Abdal Baha): 1) căutarea independentă a adevărului; 2) unitatea genului omenesc; 3) unitatea religiu-milor: Moise, il&u*, Mahomed, Buda sunt o singură fiinţă, o
Pag. 358. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10'
singuri esenţă şi o singură cauză, un singur principiu; 4) a-eordul tntre religie, ştiinţă şi gândire; 5) egalitatea bărbatului şi femeii; 6) soluţia problemei economice, munca utilă şi obligatoare, tmpărţirea de bună voe a bogăţiilor; 7) stabilirea unei limbi internaţionale auxiliare; 8) pacea universală; 9) tribunal internaţional.
O religie care, recunoscând pe toate celelalte, tinde să le unească în cadrul arbitrar fixatelor interese generale şi permanente ale omenirii, este menită să ajungă soarta tuturor exibiţiilor fantesiste ale unor filosofi mai mult sau mai puţin cugetători. A. L.
Eu conjur pe fiecare tată să pregătească o posteritate care să cunoască Evanghelia, să cumpănească marile adevăruri propovăduite de această mare carte sublimă şi să le gra~ veze în mintea copiilor săi.
V o l t a i r e .
Cărţi, Reviste, Ziare. Dr. G. F i r e z a : „Ce ne va scăpa de iad?* Lugoj (Bi
blioteca Mântueşte-ţi sufletul No 8—9). Preţul 8 lei. O broşurică de 56 pagini aducându-ne aminte de moarte,
de judecată, de iad şi de rai, cu îndemnuri evanghelice şi scrisă pe înţelesul tuturor. O recomandăm cu căldură.
* V o l b u r ă P o i a n ă : „Fata din Ardeal", poem naţional.
(Biblioteca „Semănătorul", No. 144-145, Arad). Preţul 10 lei. Poemul naţional „Fata din Ardeal" de Volbură Poiană,
e o lucrare de propagandă naţională, care poate fi luată cu felos în repertoriile teatrelor săteşti.
* A r i s t o f a n : Păsările (comedie) traducere în versuri de
St. Bezdechi. (Biblioteca .„Semănătorul" No. 164—165 Arad 1926. Preţul 15 Lei.)
Tânărul profesor de universitate din Cluj, dl St. Bezdechi, e un bun şi neobosit traducător din greceşte. Graţie activităţii d-sale avem astăzi la îndemână o seamă din capo-doperile literaturii greceşti.
Comedia „Pasările" de Aristofan înseamnă un nou succes In activitatea de traducător a d-lui St. Bezdechi.
* Dr. S . S t a n c a : Greva şi alte povestiri. (Biblioteca
„Semănătorul", No. 150, Arad. Preţul 5 Lei.) Părintele dr. Sebastian Stanca e un bun povestitor. Cu
legerea de faţă cuprinde câteva povestiri morale cari pot fi citite cu folos în păturile largi ale poporului nostru, mai ales în vremea noastră de ticăloşie generală.
* T u d o r V i a n u : Masca Timpului. (Critică literară). (Bi
blioteca „Semănătorul" No. 173—174. Arad 1926. Preţul 10 lei) Tudor Vianu e o nădejde a criticii româneşti contimpo
rane. Spirit ponderat, cu orizonturile luminate de o vasti
Pag. 360 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
culturi, Tudor Vianu, prin cele câteva cărţi publicate până în prezent, promite mult.
Volumul „Masca Timpului", publicat de Biblioteca „Semănătorul", e o nouă dovadă în această privinţă.
* Guer reau Maurice, L'organisation permanente du
travail, Rousseau & Comp., Paris. Un studiu cu caracter juridic. Prin partea a XIII-a a
tratatului dela Versailles şi Pactul Societăţii Naţiunilor, s'a ficut un progres în istoria relaţiilor internaţionale, inaugurân-du-se în acelaşi timp o nouă îndrumare a dreptului internaţional.
Lucrarea ne dă pentru întăia oră o expunere precisă a puterilor şi atribuţiilor pe care le au organele componente ale organizaţiei internaţionale a muncii.
In Introducere, autorul aminteşte drumul parcurs de ideia unei legislaţii internaţionale a muncii, dela Robert Owen până la conferinţa Păcii şi lucrările comisiei de legislaţie internaţională a muncii care a elaborat partea privitoare la muncă din tratatele de pace.
Studiază apoi organizaţia din punct de vedere juridic, arătând opera săvârşită de ea, contestaţiile ce s'au ridicat împotriva ei şi soluţia la care s'a ajuns.
In cele din urmă analizează articolele tratatului care arată autorităţile însărcinate să controleze felul cum statele îşi îndeplinesc obligaţiile pe care le-au contractat devenind membrele Organizaţiei şi ratificând convenţiile elaborate de conferinţă.
Sub titlul „Opera îndeplinită de Organizaţia permanentă a muncii", autorul trece In revistă sesiunile conferinţei internaţionale a munci din 1919 şi 1922 descrie activitatea variată a Biuroului internaţional al muncii, anchetele sale, misiunile, munca de împărţirea a informaţiilor prin diverse mijloace, şi mai ales prin numeroase publicaţii.
Lucrarea e însoţită şi de o colecţie utilă de texte ca^ Pactul Societăţii Naţiunilor, Partea XIII a tratatului dela Versailles, relative la muncă şi deciziile celor patru dintâiu şedinţe ale conferinţei. > V. R.
*
Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 8 6 1 .
G u i l l a u m e d e J e r p h a n i o n S. I. Le Calice a" An-tioche. Un voi. tn 8, 176 pag. 50 fig., 20 planşe tn afară de text. Preţul dolari. Roma 1926.
Este o splendidă monografie tn jurul renumitului Potir din Antiochla, fixându-i data probabilă şi înlocuind teoriile lui Dr. Eisen, a cărui carte este aproape inaccesibilă, vân-zându-se cu 175 dolari.
Numeroasele chestiuni de arheologie, de iconografie şi de simbolism creştin, bogata ilustraţiune ce Împodobeşte volumul, precum şi vasta erudiţie şi finul discernământ critic al autorului, fac din aceasta nouă publicaţiune din „Orientalia Christiana" un mic capdeoperă.
* T h . M a i n a g e , O. P., Immortalité. Paris. 1926, în 12,
preţul pentru streini 9 franci. Istoria lumilor, istoria religiu-n lor, psicología umană cu dorinţa după absoluta dreptate imposibilă pe pământ, scrutări prin metapsihică, prin conştiinţa omenească şi argumentele logice în favorul nemuririi iată pe scurt repertoriul chestiunilor tratate cu deplină competenţă de ilustrul domenican.
* D o m . L o u i s m e t , Initiation mystique. Paris. 1926, în
18, preţul pentru streini 10 franci. Marele talent al părintelui Louismet a fost pus la încercare tn acest nou volum după atâtea altele, primite toate cu deosebită simpatie. Este o minunată explicare a „Cântării Cântărilor" aşa cum a cre-iut-o totdeauna Biserica, aşa cum au tălmăcit-o inspiraţii Intâielor veacuri creştine.
t
Evanghelia singură este totdeauna sigură, totdeauna adevărată, totdeauna unică şi totdeauna asemenea sieşi.
R o u s s e a u .
C R O N I C A .
Manifestul Regelui. Către poporul român la începutul războiului pentru întregirea neamului (14127 Aug. 1916).
Români, Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele
noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a invederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor.
Pentru Neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii lui.
După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze Statul Român prin unirea Principatelor, prin războiul independenţei prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională.
Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor închegând pentru totdeauna ceeace Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.
De noi atârnă să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de veci.
In noi în virtuţile şi vitejia noastră stă putinţa de a le reda dreptul ca într'o Românie întregită şi liberă, dela Tisa până la Mare să propăşească în pace, potrivit destinelor şi aspiraţiunilor gintei noastre.
Români, însufleţiţi de datoria sjântă ce ni se impune, hotărîţi să-
înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui papor care
, are credinţa neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbăndei. Cu Dumnezeu înainie\
FERDINAND. *
Nr. 10. CULTURA CREŞTINA Pag. 363
întâiul deceniu Ziua de Sfântă Măria-mare 1916.. întâiul deceniu delà cea mai însemnată dată din istoria întregului românism... E mult de-a-tunci, e puţin?
Zece ani, în istoria unui popor sunt o clipă; zece ani în viaţa unui om pot fi cât o viaţă întreabă, când ei sunt grei de evenimente
Cine dintre cei ce au trecut prin războiul mondial n'au trăit într'un an eât altădată în zece? Cine, după răs-boi, a rămas cu sufletul în liniştea vremilor de pace? Cine a scăpat de valurile evenimentelor al căror părtaş a fost, şi de cele ridicate d e noua viaţă d e după răsboi?
S'a trăit intensiv în aceşti zece ani, s'a trăit cu încordarea tuturor nervilor. Sbuciumul nu s'a alinat şi nu se va alina încă. Abea ne dăm seama că am trecut pragul unei noue vieţi de care însetăm cu toiii, şi care nu se mai arată.
Privind înapoi în acest deceniu ce se închide, avem impresia că am trăit enorm de mult, că suntem de când lumea, atât de multe, de mari, de neobişnuite sunt evenimentele prin cari am trecut, şi cari ne-au răpit, fiecare în parte, întreg gândul, toată simţirea, pe noi întregi...
Dar după numărătoare sunt numai zece ani de când neamul românesc, prin ramura lui liberă, s'a hotărît să deschidă noua epocă a românismului, o nouă eră a latinităţii delà Carpaţi şi delà Dunăre.
In istoria naţională ziua de Sfântă Măria-mare 1916 va rămâne însemnată cu slove de luceferi. Regele, care a declarat răsboiul va fi pomenit în istorie ca un nou întemeiator de ţară. Armata, poporul, care a adus biruinţa, prin jertfirea sutelor de mii de vieţi, vor rămânea ctitorii de veci ai României Mari.
încă n'au început cântecele, nici legendele, cari să glorifice suprema stră
danie a unui neam către libertatea deplină. Dar ele se vor naşte; vor creşte din neguri şi vor păstra nemuririi faptele eroilor, lacrimile sfinte ale mamelor, suferinţele de mucenici ale unui popor întreg. Şi, între albele umbre ale eroilor celor bătrâni, cari. prin veacuri au nizuit la aceeaş ţintă» va veni popor nou, mulţime mare foarte, care să străjuiască din cadrele veciniciei la drumurile viitoare ale neamului, pilda, cu povaţa, cu atingerea imaterială, cu cufundarea pomenirii lor în sufletul colectiv al neamului.
In încleştarea împărăţiilor mari şi a popoarelor puternice, în mijlocul răsturnărilor catastrofale şi a nouilor creaţii, in laima asurzitoare a tuturor instinctelor şi patimilor, poporul român, mic şi singur, cu trupul sfâşiat în bucăţi, a avut curajul să creadă, că i-a bătut ceasul învierii, a avut suveranul dispreţ al morţii pentru a încerca o nouă viaţă.
Şi, cu primejdia de-a pierde şi ce-a avut, a apăsat în cumpăna sorţii întreaga lui voinţă şi dor de libertate,, tot greul instinctului vital, care poruncea drumuri noue, cadre largi de viaţă în cari să poată înflori în toată splendoarea şi puterile sufletului său naţional, sămănând o grădiniţă nouă între acele mai mari, mai vechi ale altor popoare.
Dreptul său la o viaţă nouă şi liberă şi l'a înscris în cartea destinelor,. prin însăşi voinţa lui de-a încerca realizarea minunii. Curajul său dispreţuitor de moarte, l'a indibat vrednic de acea nouă viaţă.
Nici lumea nici soartea, nici el însuşi nu şi-ar fi iertat în ve'ci, dacă nu deschidea cu braţ hotărât poarta de aramă care ascunde viitorul.
Dacă din răsboiul mondial românismul ar fi eşit înfrânt, tot ar fi fost un câştig neasemănat mai mare decât
Fag 364 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.
•dacă. nu ar- fi cu teza t s i - ş i ho tărască •-soarta.
V o r b e zadarnice , je luiri d e b a b e , m e n t a l i t a t e d e minori ori d e ramoliţ i
-ofer toţi a c e i a bari s e mai t rudesc s e a f l e d a c ă am fost pregăt i ţ i ori ba p e n tru unire , şi fac s i l o g i s m e pentru a arăta c u m ar fi fost mai uşor să ajung e m u n d e s u n t e m azi
E s e n ţ i a l u l , s iugurul lucru d e preţ e s t e că sufletul naţ iona l nu n e - a dat -de minc iună , că el a s imţ i t porunca vremi i , - şi v r e m e a nu o c r e i e m noi şi n'o p u t e m a v e a d e c â t atunci c â n d e a ni s e dă si a c u t e z a t să a s c u t e p o r u n c a .
Prinşi în mari le f ă m â n t ă t i , în p u -t e r n i c i l e nisuinţi d e - a şi păstra r e a m -câşt igat , - căc i nu e vorba d e - o pradă ci d e un drept d intre c e l e mai sf inte ,
-de o n o u ă individual i tate naţ iona lă înc h e g a t ă în Statul e i — noi , luptători i >de azi, luptători d e eri, nici nu n e p u t e m da s e a m a in î n t r e g i m e d e vre-m i l e mari p e cari le purtăm p e umeri , -sub cari g e m e m a d e s e o r i , dar d e cari ar fi dori t să s e î n v r e d e i c e a s c ă a tâ tea rănduri d e s trămoşi .
N o i primim şi d ă m lovituri , a d e s e ori cu înverşunare , dar ş t im cu toţi i , d in t o a t e t a b e r e l e po l i t i ce , că nu ni l e dăm ca d u ş m a n i , ci ca luptători pentru n>ai b i n e l e p e care-1 dor im ţării n o a s t r e noui , şi neamulu i a b e a ajuns s u b un s ingur acoper i ş . O b i e c tivul lupte lor noas tre e d i s t rugerea g e r m e n i l o r ce lor răi ai vieţi i naţ ionale , ai v ieţ i i publ ice , pentru a putea c lădi s o l i d p e t eme l i i s o l i d e p u s e d e c e i c e s'au jertfit pentru ideal .
Dar în umbra şi sub scutu l nizuin-ţ e l o r şi sbuciumări lor n o a s t r e c r e ş t e , c r e ş t e în t ihnă şi p a c e o g e n e r a ţ i e , care î n c e p e să î n ţ e l e a g ă , să s imtă in t o a t ă măreţ ia ei, m i n u n e a în iâptui tă . Şi d in pătrunderea marei realităţi vor n a ş t e nou i energ i i n e ţ i o n a l e , mai a-idânci, mai v i c u r o a s e , mai r o m â n e ş t i .
Şi patria s e va întări d in an in an
şi d in v e a c in v e a c c u s trădania , t o t mai clară în scopuri , to tmai hotărâtă în creaţ i e , a generaţ i i lor care Jse vor s u c c e d a .
I A G Â R B l ^ E A N U
A d u n a r e a G e n e r a l a a R > n a i n n i i d e M i s i u n i In 2 S e p t e m v r i e cor. R e u n i u n e a A r h i d i e c e z a n ă d e Mis iuni Sf inte ş ; - a ţ inut la Blaj a d u n a r e a g e nerală . Fără fast, fără s g o m o t , în lin i ş t e şi p i o a s ă s o l e m n i t a t e , c u m îi e s t e şi ac t iv i ta tea R M. a e v i d e n ţ i a t o d a t ă mai mul t m a r e l e g o l ce-1 u m p l e în sânul Biserici i n o a s t r e şi d u m n e -z e e a s r a s a m e n i r e d e a însufleţ i c r e d inţa şi de-a- i aţâţa o p e r o s i t a t e a printre bunii noştr i c r e d i n c i o ş i .
Numărul m a r e d e mis iuni ţ inute (74), numărul ex traord inar d e m a r e d e mărturisiri şi cuminecăr i î n r e g i s trate , f r u m o a s e l e amint ir i , c u cari s'au înapo ia t t o t d e a u n a mis ionari i şi d e cari r ă m â n e a u c a imba lzamaţ i cre d inc ioş i i , s e m n e l e t o t mai l impez i a le une i re învier i r e l i g i o a s e în popor , int eresu l c r e s c â n d în p i e o ţ i m e pentru ac t iv i ta t ea Reuniuni i , amint i t e t o a t e în raportul c o m i t e t u l u i central s u n t indic i i s i gure d e m u n c a d e p u s ă d e c e a mai fo los i toare reuniune a Arhi-d i e c e z e i .
I n t r o d u c e r e a Exerc i ţ i i lor Spir i tua le obl igator i i pentru p r e o ţ i m e stăruitor c e r u t e d e R. M. au umplut d e b u c u rie în treg c l eru l ; to t a ş a repart izarea p e d is tr ic te p r o t o p o p e ş t i a mis iun i lor (3 anual într'un protopopiat , ! .
D o r i m R. M. s ta torn ic i e în r o d n i c a s a ac t iv i ta te . C. C.
î n v ă ţ ă t o r i i . U l t i m e l e c o n g r e s e reg i o n a l e şi g e n e r a l e a le învăţător i lor au fos t un prilej mai mul t să s e e ta l e z e mizer ia zdrenţui tă a b ie ţ i lor o a m e n i , p e cari nu-i mai a u d e n i m e n i , p e cari , az i -mâine , nu-i v a mai p u t e a auzi n i m e n i , l e va s l e i şi g lasu l d e a tâ t s tr igat în pus t iu . Şi to tuş e i
>r. 10 CULTURA CREŞTINA. P a g . 365,
s u n t făuritori d e suf lete pentru g e n e raţia v i i tor imi i , ei luptători în în tune c a t a c e a ţ ă d e l à sa te , ei cari a d â n c e s c , î n a p r o p i e r e a biser ic i i , t eme iur i l e măreţe i clădiri na ţ iona le , t e m e l i i l e patriei . Nu-i mai a s c u l t ă n i m e n i ! C o n tează prea puţ in în po l i t i că , mai p u ţ in în c e l e e c o n o m i c e , n imic în viaţa d e b a n c ă Cant i ta te neg l i jab i lă !
S u n e t u l , d e care s e îngr i jesc ei, sufletul copi i lor , mai a l e s al e e l o r d e ţărani , e s t e o prea m i c ă lume, d e cât să mer i t e să s e ingri jească d e e l d a s că l i d e s t o i n i c i , mulţumiţ i , idea l i ş t i . T r e b u i e creată o turmă d e a n i m a l e o m e n e ş t i , p e cari s ă l e poţi e x p l o a t a după cuvi inţă , n u c u m v a prea multa învăţătură să l e s t r i ce j u d e c a t a şi să le poată c â n d v a t r e c e prin minte , că şi ei sunt c e t ă ţ e n i egal i îndreptăţ i ţ i ai u n e i ţări, în c a r e p o a t e tace mil i o a n e şi m i l i o a n e toată p l e v u ş c ă d e s a m s a r i s t r e i n i , i a r Români i , cari ş i -au î n c h e g a t ţara mare şi frumoasă, s e p o t hrăni d in c e p r o d u c e teribi lul guno i s u f l e t e s c — ignoranţa Să nu s e u i te i n s ă că a c e a s t a e s t e c e a mai potr iv i tă î n s ă m â n ţ a r e a g e r m e n i l o r d e d i s o r d i n e şi d e a n a i h i e .
S'a cercat d e s b i n a r e a ce lor doi factori hotàrî tor i ai progresu lu i şi ai buneis tăr i d e l à s a t e , s'a s eparat s c o a l ă d e altar şi s'a ajuns la un î n c e p u t d e n e n o r o c i r e n a ţ i o n a l ă . B a r e m d e s ' a r şti reveni , până mai e s t e î n c ă v r e m e !
G e r m a n i a î n L i g ă . U n e v e n i m e n t is toric . F o s t u l vrăjmaş întră în fami l ia înv ingător i lor . S e ş t e r g e ast fe l u l t ima urmă din t ra ta te l e care vorb e a u î n c ă d e s t a t e l e î n v i n g ă t o a r e ş i î n v i n s e . E u r o p a nu mai c u n o a ş t e d o u ă feluri d e s ta t e . D i n n e n o r o c i r e t o a t e ţări le e u r o p e n e s u n t î n v i n s e d e forţa c o v â r ş i t o a r e a aurului d e p o z i t a t din na iv i ta tea o a m e n i l o r d e s ta t europen i , în p ivn i ţ e l e tezaururi lor a m e r i c a n e .
R e d u c e r e a d u r e r o a s ă la a c e l a ş numitor al sărăc ie i a făcut p o s i b i l ă in
trarea Germanie i în S o c i e t a t e a N a ţ i u ni lor Nu s e o b i ş n u i e ş t e a s e ridicai, arcuri d e tr iumf in G e n e v a . Fiindcăt nu e s t e a tmos feră d e sărbătoare a c o l o . Noul ven i t a fost pr imit cu ap lauze .
S u n t e m după 12 ani , la sfârşitul u -nei lungi şi gre l e e tape .
L a m a s a la care s e s e r v e s c încă . resturi le războiului , — o m a s ă frugală şi a p r o a p e m o n a h a l ă — nu şt im c e >os va r o a d e Germania* Dar în o r i c e caz va trebui să roadă şi e a unul f i indcă o a m e n i i săraci , la m e s e s l a b garnis i te împart v o i o s puţ inul . Şi a rămas tare puţ in d e împărţ i t .
Germania în fine a recăpătat l o c u l ei în frontul s ta te lor mari. C e va u r ma s e p o a t e l e s n e p r e v e d e a . I m e d i a t unul sau d o u ă m a n d a t e . Cine ş t i e p o a t e fără să vrea Primo d e Rivera a d e s c h i s vorba în fo losul . G e r m a n i e i .
L iga Naţ iuni lor capătă încă un s u port ii pr inde d e m i n u n e în p e r i o a d a creşter i i .
Ţ A r a n u l : m a r e dnşn iAn a ] c o m u n i s m u l u i . D e câ tva t i m p s o s e s c ştiri din c e în c e mai a larmante a s u p r a unor grave turburâri c e au î n c e p u t in. U n i u n e a S o v i e t e l o r R u s e . Mulţi s e întreabă d a c ă a c e s t e e v e n i m e n t e nu. vor a d u c e prăbuşirea revoluţ ie i c o m u n i s t e şi re întronarea unui r e g i m burghez pregăt i t d e refugiaţi i ruşi c u sprijinul e l e m e n t e l o r conserva toare -c e s e mai g ă s e s c în fostul i m p e r i u ţarist .
L u p t a c e s e d u c e a c u m în R u s i a nu e s t e încă o luptă contra reg imulu i c o m u n i s t , — nu e s t e o luptă d e pr ia -cipii s a u program — ci o d i v e r g e n ţ ă între d o u ă principi i d e tac t i că c o m u n i s tă — între c o m u n i ş t i i modera ţ i — şi ex t remiş t i i . D e c i ind i f erent d e grupul c e va e ş i înv ingător — în R u s ia t o t r e g i m c o m u n i s t v o m a v e a .
Nu a s i s t ă m aşa dar, la a d e v ă r a t a luptă c e ar p u t e a a d u c e prăbuşirea .
Pag . 366. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10
actualului r eg im; ce l mult la prelud iu l ei .
Paralel cu a c e a s t ă ac ţ iune s e d e s făşură din c e în c e mai vizibil , o luptă surdă între actualul reg im - şi ţăranul rus A c e s t a e s t e adevăratu l per ico l al c o m u n i s m u l u i şi în mare parte numai datori tă lui nu a v e m reg i m u l c o m u n i s t definit iv fixat în Rusia.
•
Intre ind iv idua l i smul ţăranului rus şi c o m u n i s m u l guvernului s o v i e t i c a fos t un v e ş n i c d e s a c o r d . Cu toată dor inţa şi cu t o a t e măsur i l e luate d e s o v i e t e , ţăranul rus nu a fos t şi nici nu va p u t e a d e v e n i c o m u n i s t .
D i n p r i m e l e s i l e a le revoluţ ie i , c o muniş t i i au fost nevo i ţ i să facă n e c o n t e n i t e c o n c e s i u n i , totuş i sunt î n c ă lucruri care apasă greu asupra ţăranului rus, p r o v o c â n d v e ş n i c e n e m u l ţumiri .
In primul rând sunt i m p o z i t e l e , în major i ta tea lor i l e g a l e , care apasă asupra ţăranilor d e o a r e c e sunt la. d i scre ţ ia s o v i e t e l o r loca le , faţă d e c a r e guvernul central nu e s t e în m ă sură să-i a p e r e — d e o a r e c e nu e s t e ascultat .
Monopolu l comerţu lu i ex ter ior nu a avut alt re tu l ta t d e c â t că la s a t e n u mai a junge n imic . L i p s e ş t e zahărul, chibritul , sarea , petrolul , e t c .
In s p e c i a l măsura prin care g u v e r nul centra l o p r e ş t e d e a s e a l e g e forma d e uti l izarea pământu lu i prov o a c ă c e l e mai mari nemul ţumir i şi f ormează punctu l e s e n ţ i a l al d e s a c o r -dulni între ţărani şi guvernu l sov ie t i c .
L u p t a c e o d u c ţărani i e s t e pentru a căpăta dep l ina şi în t reaga l ibertate d e a s e guverna în a m b i e n t u l u n e i e c o n o m i i l o c a l e şi l iber ta tea în treagă d e d e s v o l t a r e a g o s p o d ă r i i l o r într'o direc t ivă d e i n d i v i d u a l i s m şi în i d e i a u n e i propr ie tă ţ i pr ivate a b s o l u t e .
D u p ă o e x p e r i e n ţ ă d e câţ iva ani v ă z â n d că în contra a c e s t o r t e n d i n ţ e
nu s e p o a t e lupta cu măsuri tranzitorii au recurs la maniera forte.
R e u ş i t a a c e s t e i l u p t e surde c e s e d u c e d e către pătura ţ ă r ă n e a s c ă din Rus ia contra regimului s o v i e t i c d e câţ iva ani d e zi le, d e p i n d e d e c o n şti inţa drepturi lor ei î n c ă l c a t e prin o p r e s i u n e şi t eroare şi d e puterea ei d e organizare , iar durata şi fa l imentul revo lu ţ i e i c o m u n i s t e d e p i n d e d e raportul între a c e a s t ă mi şcare d e a cărei reuşi tă d e fapt nu n e î n d o i m — şi a c e e a c e o imprimă guvernanţ i i Uniuni i S o v i e t e l o r R u s e — spre o revo lu ţ i e m o n d i a l ă (PI.)
S u s p e n d a r e a s e r v i c i i l o r r e l i g i o a s e î n M e x i c . Tratat ive le pentru realizarea u n e i î n ţ e l e g e r i între reprezentanţi i e p i s c o p a t u l u i şi p r e ş e d i n t e l e Cal l e s , au eşuat . E p i s c o p a t u l a d e c i s să m e n ţ i n ă s u s p e n d a r e a serv ic i i lor re l i g ioase şi să c o n t i n u e interdicut l .
C o n g r e s u l p r o f e s o r i l o r d e g e o g r a f i e ţ i n u t l a S i g h e t u l M a r m a ţ i e i . In sa la f e s t ivă a prefcturii d in S i g h e t u l Marmaţiei s'a ţ inut c o n g r e s u l profesor i lor d e geogra f i e d in ţară, s u b p r e ş e d i n ţ i a d-lui S. Mehedi . i ţ i , pro fesor univers i tar .
D. prof. G. Vornicu îşi d e s v o l -tă c o m u n i c a r e a : >Scurtă privire a su pra Maramureşului , in g e n e r e * .
S p u n e că Maramureşul d e as tăz i , e s t e numai a tre ia parte din c e e a c e era î n a i n t e d e război , d o u ă părţi d in j u d e ţ , f i ind atr ibui te c e h o s l o v a c i l o r . Ţ i n u t u l aces ta , încujurat d in t o a t e părţ i le d e munţ i , cu râuri şi văi frum o a s e , a avut i n d i v i d u a l i t a t e a sa g e o grafică. V o r b e ş t e d e s p r e b o g ă ţ i i l e s a l e : păduri , m i n e v i t e şi d e s p r e c l ima ţ inutului .
Ţ inutu l era p o p u l a t de s tu l , î n c ă d in e p o c a d a c i c ă , p o p u l a ţ i e care ulterior, c â n d T r a i a n a o c u p a t D a c i a , s'a î n d e s i t prin refugiul aci al dac i lor mai intrans i g e n ţ i . Mai târziu, c â n d A u r e l i a n s'a
Nr. 10 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 367
Tetras peste Dunăre , o parte din ce i părăsiţi d e e l , a venit în Maramureş , a ş a că a fost un surplus d e p o p u l a ţ i e c a r e s'a înt ins spre nord , u n d e şi as tăzi s e g ă s e s c urme de urme şi numiri r o m â n e ş t i . D e aci au p l eca t V o e v o z i i cari au î n t e m e i a t Moldova .
In părţ i le m a r a m u r e ş e n e , influinţa maghiară a fost a p r o a p e nulă, d in cauza dens i tă ţ i i e l e m e n t u l u i r o m â n e s c , iar ungurii au fost si l iţ i să r e c u n o a s c ă p e domni tor i i d e aci ai românilor . A u avut drepturi po l i t i ce , erau unii care p o s e d a u averi , f o r m â n d a - s e aci, o tradiţ i e şi o v iaţă caracter i s t i că r o m â n e a s c ă . T o ţ i a c e ş t i a a'au soco t i t , în to t t impul , boer i şi li caracter iza o n e a s e m u i t ă m â n d r i e naţ ională . Şi astăzi , ţăranul m a r a m u r e ş e a n , c â n d v o r b e ş t e d e n e v a s t a sa, îi spune: «boreasa* (boer b o e r e a s c ă ) , iar cop i i lor le zice « c o c o n i *
In părţ i le a c e s t e a c l e m e n t e i » s trăine s u n t d e dată r e c e n t ă .
D e s c r i e îu colori n e g r e s tarea d e astăzi , dator i tă numai infiltrării a c e s t o r •e l emente .
D . prof. dr. D.-rmer îsi d e s v o l t ă •comunicarea: »Din grograt ia e c o n o mică a Maramureşului* .
S p u n e că producţ ia pr inc ipală a j u d e ţ u l u i , s u n t v i t e l e care s e e x p o a r t ă în ţări le l imitrofe .
V o r b e ş t e d e s p r e s laba produc ţ i e d e -cereale, d in care cauză , a c e s t e a s e a d u c din a l te părţi.
In s c h i m b , s u b o s l u l e s t e b o g a t în minera l e : aur, (Baia T o t u ş din Budeş t i ) Sare ( la Coş t in i f i Ş u g ă t a g ) , p lumb, z i n c . A p e m i n e r a l e la t » t pasul , pentru b ă u t şi pentru oi . Ca industri i s e g ă s e s c 21 fabrici pentru pre facerea l emnulu i , 2 pentru pre lucrarea pie i lor , c t c .
D . B e r g h e a n u , cons i l i e r agrfcol . î ş i c i t e ş t e c o m u n i c a r e a : «Maramureşul act u a l din punct d e v e d e r e agr ico l şi s o c i a l * .
In Maramureş popula ţ ia e săracă , d i n c a u t ă că a g o n i s e a l a ei s'a putut
răpi d e ori c i n e , Dă e x e m p l u c o m p o -sesoratu l din Vişăul d e - s u s , u n d e s e fac sforţări uriaşe ca , în stil m a r e pământul r o m â n e s c s ă trească în fo lo s inţa lui Grâde l . C r e ş t e r e a v i te lor e s t e grav c o m p r o m i s ă iprin îns tră inarea munţ i lor d e p ă ş u n e , a l tădată în mâini r o m â n e ş t i .
Evrei i (15 la sută din p o p u l a ţ i e ) d e ţ i n 52 m u n ţ i , iar restul d e 85 la sută — c e l e l a l t e naţ ional i tăţ i la un l o c — d e ţ i n 51 munţ i . L a p ă ş u n e proc e n t u l e şi mai mare .
Proprie tăţ i l e mai mari d e 100 p o g o a n e : 117 sunt e v r e e ş t i , iar 8 sunt a le tuturor ce lor la l ţ i .
In Maramureş , o bună parte d in popula ţ ia r o m â n e a s c ă s e h r ă n e ş t e cu p â i n e d in făină d e ovăz .
A lcoo lu l r o a d e a d â n c s ă n ă t a t e a atât d e şubredă , a ţăranului .
L a oraş totul e s t e în mâin i s tră ine .
N a ţ i o n a l i z a r e * c o s t u m u l u i î n I t a l ia . Cu t o a t e că « d u e e l e * e s t e ab^ sorbi t în p r e z e n t d e campan ia , p e care a î n c e p u t - o spre a spori p r o d u c ţ i a Ital iei şi a m i c ş o r a importu l , a mai găs i t t i m p să s e o c u p e şi d e p r o b l e m a ha ine lor d o a m n e l o r . In c o n s e c i n ţ ă , a f o n d a t o l igă «a naţ ional izări i c o s tumului f e m e n i n * - l igă a cărei p r e ş e dinţ ie a fost pr imită d e R e g i n a Ital ie i .
A naţ ional iza cos tumul f emin in în s e a m n ă în primul rând îmbunătă ţ i rea ba lanţe i de f ic i tarea a comerţu lu i i tal ian — d e o a r e c e prin a c e a s t a naţ i onal izare s e va c r e e a o m o d ă e x c l u s i v i ta l iană, care s ă permită e l e g a n t e l o r p e la R o m a , sau d e l a Milan, să nu mai c u m p e r e m o d e l e d e la croitori Străini, şi nic i să nu mai a d u c i s t o f e din s tră inătate .
Dar naţ iona l i zarea mai î n s e a m n ă ş i sa lvarea f emei i i ta l i ene d e valul d e imora l i ta te care bântu ie a c u m în E u ropa şi A m e r i c a . N o u a l igă î n ţ e l e g e s i i m p u n ă v e s m i n t e c a s t e şi a m p l e ,
P a g . 36«. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 10.
cari vor drapa f e m e e a d e la g â t p â n ă la g l e s n e .
D - n a Gal l enga , o d e s e n a t o a r e a c u n o scută la R o m a , a p r o p u s c o m i t e t u l u i l igii , c â t e v a m o d e l e noui , cari au fost pr imite cu en tuz iasm. M o d e l e l e a c e s t e a sunt un fel d e mant i i preo ţe ş t i şi în săş i c r e a t o a r e a lor le -a b o t e z a t : «mantia Boni fac iu al VIlI- lea< şi rochia > M o n n a V a n n a » .
P r i n t r e m i s i o n a r i . Sunt n e î n c h i p u i t e sacrif ic i i le a c e s t o r eroi ai cre d in ţe i , i m e n s ş i b i n e l e înfăptui t în mij locul fraţilor noş tr i mai mic i , în tre p ă g â n i p r e d i c â n d p e H r i s t o s şi bunăta tea iubirii d e o a m e n i S t r e b a t p u st iuri le arse şi c â m p i i l e de ghiaţă , pătrund în jungle î n c ă n e v ă z u t e d e albi şi urcă p r ă p ă ş t i o a s e l e cu lmi a le c e l o r mai i n a c c e s i b i l e p u n c t e d e p e g l o b — săraci , uitaţ i , n e c u n o s c u ţ i şi pr igoni ţ i până la s â n g e d e ce i căror vreau să le v o r b e a s c ă d e p a c e , d e iubire , d e D u m n e z e u . La S. Congre g a ţ i e d e Propaganda F i d e în R o m a v in z i lnic rapoarte a m ă n u n ţ i t e d e s p r e ac t iv i ta tea , d e s p r e v iaţa , d e s p r e su fe r inţe le lor. Coloratura g e n e r a l ă e s t e a c e e a ş i : s u n t e m preapuţ in i pentru a-tâta s ecer i ş . . . N u arareori s i n g u r e l e ştiri , cari s trebat în l u m e din regiuni asupra cărora d i p l o m a ţ i a m o n d i a l ă nu vrea să-ş i arunce privirea, nic i l iga naţ iuni lor , sunt şt ir i le t r a n s m i s e
d e prefectur i le a p o s t o l i c e din m i s i u n i l e c a t o l i c e Şi nu arareori a c e s t e ştiri s u n t î n s o ţ i t e d e d u r e r o a s e strig ă t e după ajutor pentru bieţ i i păgâni . Ia tă d. p . c e scr ie r e c e n t un m i s i o n a r d in China, R. P. D e r o n i n e a u : >Am trecut printr'o p e r i o a d ă e x t r e m d e aspră. F o a m e t e a a fost î n s p ă i m â n tătoare . In m o m e n t u l a c e s t a î n c e p însă s ă s e c o a c ă c e r e a l e l e d e p r i m ă vară, în tâ ln im mai puţ ine c a d a v r e , în să anul trecut , d in O c t o m v r i e p â n ă în Martie, mizer ia era d e n e d e s c r i s . D u p ă o s ta t i s t i că au murit d e f o a m e anu l t recut mai b i n e d e 500,000 d e inşi . In anul a c e s t a v o r pieri probabi l mai mulţ i , p e n t r u c ă p e urma privaţ iuni lor nes fârş i t e o r g a n i s m e l e s u n t a n e m i a t e , iar vario la şi febra t i fo idă a şi î n c e put e p i d e m i c , s e c e r â n d famili i întregi U n u l dintre părinţi i mis ionar i ch inez i a murit d e t i fos . In Februar ie ş i Martie, d in cauza frigului, muriau î n fometaţ i i ca m u ş t e l e . La 15 Februar ie p l eca i d e aci la un confrate , c a l e d e d o u ă z i l e ; p e drum a m întâlnit 23 d e c a d a v r e , iar m o r m i n t e d e a m â n d o u ă latur i le , cu s u t e l e ; trupuri le însă erau î n g r o p a t e în pripă puţ in a d â n c , mai b ine d e j u m ă t a t e erau d e v o r a t e d e lupi şi d e câini . U n creşt in c e f ă c u s e ace la ş drum d o u ă z i l e mai î n a i n t e n u m ă r a s e 15 cadavre . E î n s p ă i m â n tător «
T I P O G R A F I A S E M I N A R U L U I T E O L O G I C G R - C A T .