iUnie–iUlie 2015Anul XXV

296–297

nr. 6–7

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂdirector: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: revista_academica2006@yahoo.comTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014 Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 –

conSiliUl editoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Dinu C. GIURESCUAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICUAcad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Solomon MARCUSAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCUConstantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE, membru corespondent al Academiei Române

Sector teHnic:TehnoredactorStela ŞERBĂNESCUOperatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiUl de redAcŢie: Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCUSecretar de redacţieSofia ŢIBULEAC Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

3

CuprinsSUB cUpolA AcAdemiei

Cristian Hera, Schimbările climatice şi agricultura ................................................................. 5Emil Burzo, Zilele Academice clujene 2015 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Ioan-Aurel Pop, confesiune, societate, identitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Nicolae Bocşan, privilegiile ilire şi românii din Banat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Nicolae Constantinescu, Arhiva din arhive. memoria culturală a textului folcloric . . . . 31Cătălina Macovei, portretul în secolul al XiX-lea românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Gorun Manolescu, mihai drăgănescu – noua paradigmă a informaţiei, spaţiu şi timp .. 38

temporAr SAU eternÎPS Irineu Popa, perspectiva eshatologică asupra timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

AniVerSAre – proF. UniV. VASile StĂneScUIonel-Valentin Vlad, profesorul Vasile Stănescu, membru de onoare

al Academiei române, la 90 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Cristian Hera, omagiu profesorului Vasile Stănescu, membru de onoare

al Academiei române, la 90 de ani de viaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Aurel Iancu, profesorul Vasile Stănescu la 90 de ani – o viaţă

închinată propăşirii ştiinţei şi binelui public . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Iulian Văcărel, profesorul Vasile Stănescu – model de comportament

pentru toate vârstele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Gheorghe Zaman, Venerabilul profesor Vasile Stănescu, membru de onoare

al Academiei române, care ne învaţă, cu înţelepciune, când trebuie să vorbim şi când să tăcem! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

Ion Dogaru, Un voievod al ştiinţelor economice, juridice şi nu numai – prof. univ. dr. Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei române . . . . . . . 65

Dorel Zugrăvescu, profesorul Vasile Stănescu a împlinit 90 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Doina Dimulescu, erudiţia, cultura şi înţelepciunea profesorului Vasile Stănescu,

în slujba Spitalului „elias“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Nicolae Popa, profesorul Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei române,

o splendidă lecţie de viaţă şi adevăr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Mircea Duţu, mesaj adresat domnului profesor Vasile Stănescu

la aniversarea vârstei de 90 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Ion Chelaru, Vasile Stănescu – recunoaşterea unei activităţi prestigioase . . . . . . . . . . . . 76Ovidiu Predescu, profesorulul Vasile Stănescu la 90 de ani. opera eseistică . . . . . . . . . 77Vasile Stănescu, o poveste de viaţă trăită cu gravitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Ionel-Valentin Vlad, cuvânt de închidere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

opiniiPetre Dan-Străuleşti, „o pensiune viageră“ pentru mihai eminescu . . . . . . . . . . . . . . . 84

cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90ApAriŢii lA editUrA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93gHid pentrU AUtori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

.

În Declaraţia Conferinţei de la Stockholm, dinanul 1972, se afirma că „a fost atins un moment înistorie când trebuie să regândim acţiunile noastrede pe întreaga planetă cu prudenţă mai mare faţăde consecinţele asupra mediului”.

La cele de mai sus, îmi îngădui să adaug că pru-denţa, atenţia şi grija faţă de mediu în acţiunile pecare le întreprindem, ar trebui să se îndrepte cu pre-cădere asupra agriculturii, domeniu care asigurăhrana noastră cea de toate zilele. Deciziile ce vorfi luate nu trebuie axate pe lăcomia şi goana dupăprofit cu orice preţ, ci trebuie să ţină seama de con-secinţele asupra mediului care ne înconjoară, încare trăim şi în care vor trăi şi hrăni şi urmaşiiurmaşilor noştri.

Aşa cum este cunoscut, în ultimele decenii,omenirea este dominată de crize cu influenţe ma -jore asupra agriculturii. Dintre crizele, de cele maimulte ori cu caracter global, amintim criza econo-mică, prin declinul economiei consumiste; crizafinanciară, prin polarizarea excesivă a capitaluluifinanciar, şi criza ecologică determinată de exploa-tarea iraţională, excesivă a resurselor naturale pro-ductive, ajungându-se la erodarea pronunţată aeco sistemelor.

După ample studii şi analize efectuate la nivelglobal, în anul 2013, A. Wijkman şi R. Rockströmlansează un puternic şi documentat semnal dealarmă, atrăgând atenţia asupra falimentăriinaturii.

Criza energetică persistă şi se amplifică odată cuepuizarea resurselor de petrol, gaze şi cărbune.Toate aceste crize, împreună, prevestesc declanşa-rea crizei alimentare, însoţită de lipsa hranei, dince în ce mai pronunţată în diferite zone ale lumii,unde, din cauza acestui fenomen pot avea loc mariperturbări sociale, cu provocări majore la nivel pla-netar.

Un adevărat SOS asupra producţiei de hrană îllansează marele gânditor Lester Brown, care arată căasigurarea hranei reprezintă „veriga slabă a civili-zaţiei noastre” şi „principala cauză a declinuluispre colapsul civilizaţiilor precedente”.

Datoria noastră, a tuturor, constă în participareaactivă la salvarea terrei, la elaborarea programe-lor de prevenire şi combatere a fenomenelor careconduc la degradarea mediului, la epuizarearesurselor naturale, la periclitarea hranei şi a unuiviitor prosper pentru populaţia mereu crescândă aglobului pământesc. Cercetarea ştiinţifică din toatedomeniile are datoria de a găsi soluţii şi mijloace,

5

Sub cupola AcademieiSchimbările climatice şi agricultura*Acad. Cristian HeraVicepreşedinte al Academiei Române

* Alocuţiune susţinută în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Academice Timişene(28 mai 2015, Filiala Timişoara a Academiei Române)

care să fie puse la îndemâna factorilor de decizielegislativă şi executivă, în vederea elaborării pro-gramelor de prevenire, protejare şi sustenabilitate amediului şi a omenirii în ansamblul ei.

Crizele alimentare, din timpul şi imediat dupăcel de al Doilea Război Mondial, au condus la înfi-inţarea, în anul 1945, a Organizaţiei NaţiunilorUnite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), careare ca obiective principale elaborarea de studii pri-vind evoluţia agriculturii şi a producţiei de hranăla nivel planetar, strategii pe termen mediu şilung concretizate în programe şi proiecte, analizeale contextelor sociale, economice, ecologice, pre-cum şi la identificarea factorilor majori de pre-siune asupra agriculturii şi alimentaţiei.

Organizaţia Naţiunilor Unite a iniţiat şi organi-zat o serie de evenimente care evidenţiază interesulpentru asigurarea hranei ca drept fundamental, recu-noscut ca atare în Declaraţia Universală a Drepturi-lor Omului. După 34 de ani de la înfiinţarea FAO, la16 octombrie 1979, ONU proclama Ziua Mondialăa Alimentaţiei. Statele membre ONU au adoptatnumeroase norme care obligă la respectarea, prote-jarea, facilitarea accesului la hrană, la utilizarearaţională a resurselor şi mijloacelor de asigurare asecurităţii şi siguranţei alimentare, cu eliminareaoricăror mijloace de constrângere, responsabilitatearevenind în întregime fiecărui stat.

La cel de al XV-lea Congres Mondial de ŞtiinţaSolului din Mexic, Norman Borlaug, promotorul„revoluţiei verzi”, singurul agronom laureat al Pre-miului Nobel, afirma: „Toţi cei care suntem impli-caţi în producerea hranei, să păstrăm în memoriecă pacea lumii nu poate fi menţinută în condiţii defoamete şi mizerie umană. Refuzul accesului mici-

lor fermieri, cu resurse puţine, la factorii modernide producţie – varietăţi ameliorate de plante,îngrăşăminte şi pesticide – lumea va fi condam -nată, nu de otrăvire, cum presupun unii, ci de foa-mete şi haos social” (1994).

După aprecierile lui Lester Brown, insecuritateaalimentară va creşte sub presiunea majoră a creşteriidemografice; de la un miliard de oameni în 1804, ladouă miliarde în 1927, perioadă în care capacitateade producţie a hranei era satisfăcătoare; la treimiliarde de oameni în 1960, când a început să aparămalnutriţia, în principal din cauza repartiţiei defici-tare şi accesului diferit la hrană, ajungându-se înanul 2011 la şapte miliarde locuitori, când, în dife -rite zone al Terrei, apare frecvent insecuritatea ali-mentară. Prognozele pentru anul 2050 consemneazăo creştere a populaţiei la nouă miliarde de oameni,pentru care va trebui să fie asigurată securitatea ali-mentară prin creşterea producţiei vegetale cu 70%(FAO, 2009) sau 100% (D. Tilman, 2011).

Afirm fără rezervă că a sosit momentul, acummai mult ca oricând, ca generaţia de astăzi, comuni-tatea ştiinţifică, puterea legislativă şi executivă, toţiîmpreună, avem datoria şi obligaţia să contribuim lalimitarea acţiunilor factorilor destructivi care per-turbă securitatea şi siguranţa alimentară. mâineva fi prea târziu.

Dintre multiplii factori limitativi, cu efectemajore pentru viitorul omenirii, aş comenta numaischimbările climatice globale, degradarea/epui-zarea resurselor naturale (sol, apă, biodiversi -tate). Aceşti factori, împreună, duc la restrângereazonelor favorabile agriculturii, la schimbări radi-cale în sistemul de exploatare şi valorificare a dife-ritelor sortimente de plante şi animale, la schim-bări tehnologice majore, cu efecte asupra produc-ţiei agricole, asupra asigurării necesarului dehrană, asupra preţurilor mondiale la grâu,porumb, soia şi la alte produse vegetale şi animale.Mai nou, se adaugă competiţia „hrană pentruoameni – «hrană» pentru maşini”, cu influenţe,uneori imprevizibile, asupra securităţii alimentare şia preţurilor produselor agricole (Lester Brown,2012).

La summit-ul Mileniului III, din anul 2000, afost semnat un angajament politic: până în anul2015 numărul persoanelor subnutrite să fie redus la870 de milioane, angajament care nu a fost realizat,insecuritatea alimentară progresând; se consideră căîn anul 2015, circa 1,3 miliarde de oameni la nivelplanetar vor fi subnutriţi.6

În condiţiile în care insecuritatea alimentară secronicizează, asigurarea securităţii şi siguranţei ali-mentare va deveni o problemă majoră, atât la nivelnaţional, cât şi internaţional. Pentru depăşirea aces-tei situaţii, succesul poate fi asigurat prin satisface-rea unor condiţii, cum sunt: stabilitate politică,conducere guvernamentală coerentă, promovareainvestiţiilor.

Creşterea productivităţii agricole, ca soluţieîmpotriva insecurităţii, a condus la exploatareaexcesivă a resurselor naturale, situaţie dezbătută pelarg, încă din anul 1970, în lucrarea Limitele creşte-rii (D. Meadows), actualizată după 34 de ani,demonstrându-se explicit existenţa conflictului întredezvoltarea civilizaţiei industriale, aflată într-ocreştere accelerată, şi deteriorarea fără precedenta resurselor naturale neregenerabile.

În anul 1972, la Conferinţa Naţiunilor Unite dela Stockholm asupra Mediului Uman, se afirmă că afost atins un moment în istorie când trebuie săregândim acţiunile noastre pe întreaga planetă.O atenţie aparte a fost acordată resurselor naturalevitale pentru viitorul omenirii: apa, solul, flora,

fauna, tipurilor reprezentative ale ecosistemelornaturale, care, mai ales în contextul schimbărilorclimatice globale, trebuie protejate în beneficiulgeneraţiilor prezente şi viitoare, prin planificareînţeleaptă şi management corect.

climaClima, puternic afectată de schimbările clima -

tice care au loc la nivel planetar, reprezintă cea maimare provocare a Mileniului III. influenţele dra-matice pe care le are asupra mediului, asupraresurselor naturale, depăşindu-se capacitatea derefacere a acestora, face imposibilă asigurareasecurităţii alimentare, dacă nu se iau măsuri deprevenire şi combatere a degradării mediului.

În secolul 20, temperatura medie terestră a cres-cut cu 0,6oC +/- 0,2o C, ultimii 12 ani fiind consideraţicei mai călduroşi din 1850 până în prezent. Diferite sce -narii prevăd creşterea temperaturii cu 4oC–6oC pânăla sfârşitul secolului 21, factorul primordial impli-cat reprezentându-l acumularea de gaze cu „efectde seră”. 7

În România, clima este dominată de variaţii tem-porare, cu alternanţe de climat secetos cu climatexcesiv de umed, cu temperaturi extreme, plus 40oCvara, minus 30oC iarna. Temperaturile de 40oC pro-voacă stagnarea fotosintezei, iar creşterea tempera-turii, cu 1oC peste medie, conduce la scăderea pro-ducţiei agricole cu circa 10%. Media multianuală aprecipitaţiilor este de 640 mm, cu 500 mm în zo nelede câmpie şi 1200-1400 mm în zonele montane.Seceta este un fenomen endemic, cu impact negativasupra creşterii şi dezvoltării plantelor şi animalelor,diminuând, uneori distrugând total recoltele, afec-tând, astfel, viaţa animalelor şi a oamenilor, în finaleconomia naţională.

Timp de 100 de ani, în România a existat un sin-gur deceniu cu secetă puternică (1941–1950). Înultimul deceniu al secolului 20, fenomenul de se cetăs-a amplificat, înregistrându-se patru ani extrem desecetoşi, iar în primii 15 ani ai secolului 21, opt aniextrem de secetoşi. Fenomenele extreme sunt din ceîn ce mai frecvente. Creşterea frecvenţei şi gravită-ţii secetei accentuează fenomenul de deşertificare,accentuare determinată de intensitatea schimbărilorclimatice globale.

Schimbările climatice la nivel global au deter-minat organizarea unor ample manifestări interna-ţionale. În raportul Brundland cu titlul semnifica-tiv „Viitorul nostru comun” (1987), se prevedeelaborarea principiilor directoare pentru dezvol -tare durabilă, care să împlinească cerinţele pre-zentului, fără a compromite capacitatea generaţii-lor viitoare să-şi realizeze necesităţile. La Confe-rinţa ONU de la Rio de Janeiro, dedicată Mediu-lui şi Dezvoltării (1992), a fost stabilit un acordfinal de cooperare echitabilă pentru protecţia inte-grităţii globale a sistemului ambiental şi al dez-voltării durabile. Îl voi cita din nou pe LesterBrown, cu lucrările sale planul B 2.0 şi B 3.0„Pentru salvarea unei planete sub presiune şi aunei civilizaţii în impas” şi B 4.0 „Mobilizareagenerală pentru salvarea planetei” (2003, 2008,2011), pentru a preciza că „mobilizarea pentrusalvarea planetei înseamnă restructurarea fun-damentală a economiei globale pentru stabili -zare climatică, refacerea sistemelor naturalede susţi nere a economiei, eradicarea sărăciei,stabilizarea demografică şi, dincolo de toate,renaşterea speranţelor”.

Lumea ştiinţifică atrage atenţia asupra inerente-lor limite ale naturii, pe care, depăşindu-le, riscămun adevărat „faliment”, ale cărui consecinţe potavea urmări dezastruoase. Dezvoltând ideea „fali-mentării naturii”, Anders Wijkman şi Johan Rock -ström afirmă categoric: „Creşterea la nesfârşit adebitului de energie şi de materii prime este cuneputinţă pe planeta noastră de mărime limitată.Faptul că numeroşi economişti ţin la această ideeface din ea o ideea valabilă; nu vom putea sănegăm la nesfârşit legile fundamentale ale naturii(dar mulţi politicieni preferă să bage capul înnisip). Pentru noi este un mister faptul că nu ple-căm urechea mai atent la ce spun savanţii dindomeniul ştiinţelor naturale, mulţi dintre ei lau-reaţi ai Premiului Nobel...”.

Când populaţia planetei va fi de nouă miliarde,pentru a-i asigura hrana, agricultura „va trebui sătreacă prin mai multe interdependenţe: în creşte-rea plantelor, în gestionarea solului, în utilizareaapei, în folosirea îngrăşămintelor şi gestionareamediului inconjurător. Aşa cum arată numeroaseexemple, acest lucru poate avea ca rezultat odublare sau chiar o triplare a beneficiilor înansamblu”.

SolulÎn asigurarea securităţii alimentare şi a mediu-

lui, un rol determinat revine pământului, a căruiva loare depinde de starea sa de fertilitate. Pămân-tul pro duce hrană pentru oameni, furaje pentru ani-male, materii prime pentru industrie. În acelaşitimp, solul parti cipă la sechestrarea carbonului,purificarea, filtrarea şi conservarea apei, menţi-nerea şi dezvoltarea biodiversităţii şi, prin toateacestea, la bunăstarea economică şi socială. Toto-dată, pământul este o veritabilă arhivă a istoriei pla-netare şi, aşa cum sublinia Gheorghe Ionescu-Şişeşti, „indiferent cui aparţine, pământul are ofuncţie socială... dacă pământul dispare, dispareveşnicia” (1937). Mai aproape de noi, în anul 2012,Lester Brown scria: „Solul este noul aur, hranaeste noul petrol”.

Îmi fac datoria să arăt, încă o dată, că solurileromâneşti sunt într-o stare bună de fertilitate, depă-şind substanţial starea medie de fertilitate a solurilorla nivel planetar.

În ceea ce priveşte viitorul, reamintesc căpriorităţile agriculturii pun presiune asupra8

productivităţii solului. Lor li se adaugă cons -trân gerile determinate de schimbările clima -tice, intensificarea degradării/eroziunii solului,pierderea anuală a 5–7 milioane hectare deteren agricol, criza apei, reducerea biodiversi-tăţii.

Ca fertilitatea solului să fie menţinută, trebuiesă existe o compensare a exportului de elemente

nutritive de către plante odată cu recolta, prin apli-carea îngrăşămintelor de orice natură (Hera, Bor-lan, 1980).

Istoria producţiei de îngrăşăminte este semnifi-cativă pentru importanţa lor în creşterea producţieiagricole.

La nivel mondial, producţia de îngrăşăminte acrescut de la 32 milioane tone în 1962 la 170 mili -

9

oane tone în 2010, ajungând în anul 2014 la 187milioane tone.

Dacă la nivel mondial se înregistrează o creş -tere substanţială, în România, începând cu anul1990, când se foloseau 74,8 kg NPK/ha, can titateade îngrăşămine folosite în agricultură s-a redusdramatic.

O scădere a cantităţilor de îngrăşăminte pe uni-tatea de suprafaţă (ha) se constată şi la nivelul ţări-lor din UE, începând cu anul 1980, dar această scă-dere are loc de la 826 kg npK/ha în Olanda, la494 kg/ha în anul 2000, de la 577 kg/ha în Belgia-Luxenburg, la 365 kg/ha sau 412 kg/ha în Germa-nia, la 243 kg/ha. Pentru aceeaşi perioadă, înMarea Britanie are loc o creştere de la 294 kg/haîn anul 1980, la 330 kg npK/ha în anul 2000.

O dovadă elocventă a contribuţiei îngrăşăminte-lor la menţinerea şi creşterea fertilităţii solurilor oconstituie experienţele de lungă durată cu îngră-şăminte, pe care, personal, le consider o „carte des-chisă”, un tezaur pentru cunoaşterea evoluţiei fer-tilităţii şi productivităţii solului. Aici găsim o sursăinepuizabilă de informaţii ştiinţifice pentru agricul-tură, pentru ştiinţa solului, pentru elaborarea prog-nozelor, constituind un adevărat tezaur naţional.

La nivel mondial sunt cunoscute mai multeexperienţe de lungă durată cu îngrăşăminte. Dintreacestea, le menţionez pe cele mai cunoscute şi apre-ciate de comunităţile ştiinţifice din domeniu:

- Rothamsted Experimental Station, Anglia, 1843;- Grignon Center of INRA, Franţa, 1875;- Göttingen şi Hale/Saab, Germania, 1873 şi 1878;- Morrow Plots şi Sanborn, SUA, 1876 şi 1888; - Sappemeer, Olanda, 1881;- Dolgoprutnaia Opitania Stantia, Rusia, 1883;- Askow, Danemarca, 1894.

În România, în anul 1966, am conceput şiamplasat la iccpt Fundulea şi în 22 de staţiunide cercetări agricole din întreaga ţară, cu condi-ţii diferite de climă şi sol, o amplă reţea de expe-rienţe de lungă durată cu îngrăşăminte, având caobiectiv principal urmărirea evoluţiei fertilităţiisolului, a producţiei şi calităţii acesteia, precum şia calităţii mediului înconjurător, ca urmare afolosirii diferenţiate şi îndelungate a îngrăşăminte-lor. Tematica acestor experienţe a fost şi este axatăpe interacţiunea n x p (N0; N40; N80; N120;N160 kg/ha; P0; P40; P80; P120; P160 Kg/ha),interacţiunea îngrăşăminte organice – îngrăşă-minte minerale (N0P0; N50P0; N50P50; N100P100kg/ha; îngrăşăminte organice: 20 t/ha; 40 t/ha; 60 t/ha).

Menţionez cu bucurie că în anul 1993, când aavut loc la Rothamsted, Anglia, sesiunea festivăpentru aniversarea a 150 de ani de la înfiinţareaprimelor experienţe cu îngrăşăminte din lume,după prezentarea în plen a referatului cu rezulta teleobţinute în România, organizatorii şi participan-ţii au considerat experienţele noastre ca unicepe plan mondial, ţinând seama de tematica, de10

Îngrăşăminte minerale folosite în agricultura româniei(Sursa: M. Dumitru, ICPA, 2013)

11

evoluţia producţiilor de grâu cultivat după porumb (grafic 1) şi după leguminoase (grafic 2),media pe rotaţie de cinci ani (1976–2010)

amplasarea lor în reţea geografică, cu condiţiiecologice şi rotaţii ale culturilor diferite, speci-fice zonei în care sunt amplasate. Pentru a exemplifica importanţa impactului

practic şi teoretic al rezultatelor obţinute, prezinttrei grafice cu producţiile obţinute la ICCPT Fun-

dulea, la grâu şi porumb cultivat în diferite rotaţii,pe cicluri de producţie de cinci ani, care eviden ţiazăcontribuţia substanţială a îngrăşămintelor şi asola-mentului în creşterea producţiilor şi două grafice cuevoluţia conţinutului în humus, indicatorul de bazăal stării de fertilitate a solului.

evoluţia producţiilor de porumb, media pe rotaţie de cinci ani, 1976–2010 (grafic 3)

12

evoluţia conţinutului de humus din sol, în funcţie de dozele de îngrăşăminte chimice cu azot/organice aplicate anual (Fundulea 1967–2007)

O preocupare aparte în cercetările noastre a fostaxată pe utilizarea tehnicilor nucleare (marcareaîngrăşămintelor cu izotopi stabili, 15N şi radioac-tivi, 32P şi 33P), în vederea creşterii coeficienţilorde utilizare a substanţei active din îngrăşăminte,reducerii poluării solului şi apelor freatice, efec-tuate în cadrul unor programe de cercetare iniţiateşi finanţate de Agenţia Internaţională de EnergieAtomică de la Viena, în perioada 1960–1997. Tema-tica acestor experienţe a avut în vedere stabilireacelor mai eficiente metode, epoci, doze şi sorti mentede îngrăşăminte, care să conducă la creşterea asimi-lării de către plante a substanţei active din îngrăşă-mintele aplicate, creşterii recoltei şi îmbunătăţiriicalităţii acesteia, precum şi la diminuarea poluăriisolului şi apei. Rezultatele obţinute au demonstratcreşterea producţiei, îmbunătăţirea calităţii recol-telor, eficienţei economice şi reducerea poluării.

Având în vedere amploarea eroziunii solului înţara noastră, suprafaţa afectată de acest fenomenajungând la 6,3 milioane ha, se impune reluareaurgentă a lucrărilor de îmbunătăţiri fun ciare antiero-zionale, a căror eficienţă a fost demonstrată de Sta-ţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru CombatereaEroziunii Solului (SCDCES), Perieni, jud. Vaslui.

Îmi îngădui în finalul acestui capitol să citezavertismentul lansat în anul 1937 de acad. GheorgheIonescu-Şişeşti: „Pământul este bogăţia principală

a României. Dar nu este o comoară nesecată, unbun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-lîngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mij-locul de existenţă a poporului român“.

Apa – „cheia de boltă” a viitorului agriculturiiFaptul că resursele de apă sunt considerate

„cheia de boltă” a agriculturii, nu reprezintă ometaforă, dacă ţinem seama de faptul că 70% dinvolumul total al resurselor de apă dulce, folosite lanivel global, sunt utilizate în agricultură, cu precă-dere pentru irigarea culturilor, comparativ cu circa20% utilizate în industrie şi circa 10% pentru sco-puri casnice.

În perspectiva anilor 2030 se prevăd mai multescenarii referitoare la cerinţele pentru apă, cel mo deratpreconizând o creştere cu 30%, în timp ce alte scena-rii prevăd creşterea cu 35–60% (J. Beddington, 2009).

Apa reprezintă o altă provocare majoră aomenirii, mai ales ţinând seama de schimbărileclimatice, de prognozele referitoare la încălzireaglobală şi diminuarea resurselor de apă din straturiacvifere şi din apele de suprafaţă şi de creştereaexponenţială a cererii pentru apă. În astfel de cir-cumstanţe ne găsim în faţa unei provocări severe aviitorului. Adâncimea apelor freatice va scădea subposibilităţile de utilizare a acesteia de culturileagricole, preconizân du-se o adâncire simultană în

13

Sursa: SCDCES Perieni

mai multe ţări ale lumii. În acest context, LesterBrown (2011) lan sează termenul de „mutilarehidrologică”.

Ca urmare a exploziei demografice la nivel pla-netar, a intensificării utilizării apei în tot mai multedomenii de activitate, resursele de apă dulce dis-ponibile scad substanţial, de la 7000 mc/an/cap delocuitor în anul 2000, estimându-se o scădere depână la 5100 mc/an/locuitor în anul 2025. Considercă preocupările noastre, ale tuturor, trebuie să aibăîn vedere nu numai satisfacerea necesarului deapă din punct de vedere cantitativ, ci şi calitateaapei, mai ales în condiţiile cerinţelor crescândepentru apă şi ale dezvoltării, de multe ori hazardate,a industriei, irigaţiilor şi altor domenii de activitate.

În România, volumul resurselor hidrologice esteevaluat la 128,1 miliarde mc/an, din care 40,4miliarde mc/an din râurile interioare şi 87,7 mc/andin Dunăre. Mediile multianuale referitoare la volu-mul apelor subterane este estimat la 9,62 miliardemc/an.

Neuniformitatea distribuţiei teritoriale şi varia-ţiile sezoniere şi anuale sunt caracteristice pentruresursele hidrologice ale României. Spre deosebirede cantitatea medie de 4000 mc de apă utilizabilă pepersoană/an în Uniunea Europeană, în Ro mâniaaceastă cantitate este de 2660 mc persoană/an (IoanJelev, manuscris, 2012). România este încadrată încategoria ţărilor relativ sărace, în privinţa resurselorutilizabile de apă.

14

Utilizarea resurselor de apă pentru agriculturaromânească, mai ales în noul context al schimbărilorclimatice globale, constituie o problemă de primăimportanţă. În ţara noastră, suprafaţa amenajată pen-tru irigat a fost în anul 1989 de 3,2 milioane hec tare.După datele Ministerului Agriculturii, în anul 2009exista o suprafaţă irigabilă de 760 mii hectare, dincare 217 mii hectare au fost irigate. În prezent, maipot fi irigate 600 mii de hectare, din care practiccirca 300 mii de hectare.

Condiţiile pedoclimatice din ţara noastră impuno utilizare înţeleaptă a resurselor de apă, prin ame-najarea unor noi sisteme de irigaţii şi drenaj, perfor-mante şi eficiente, fără pierderi, în care fiecare pică-tură de apă folosit să producă o cantitate cât maimare de produs finit. Utilizarea sistemelor modernede iri gare cu picurare, fertigare, cu microaspersoare,devine o necesitate. Să învăţăm din experienţa tre-cutului, pentru a construi un viitor durabil.

o lecţie severă o avem din parte marilor civi-lizaţii, asiro-babiloniană şi egipteană, care auprosperat în timpul în care au valorificat avanta-jele cursurilor de apă tigru, eufrat şi nil, şi s-auprăbuşit când nu au mai asigurat funcţionalita-tea sistemelor constru ite. Ţinând seama de aceastălecţie, se evidenţiază, o dată mai mult, importanţavalorificării tuturor surselor de apă prin conserva-rea apei în sol, prin extinderea sistemelor de agri-cultură conservativă, prin aplicarea de tehnologiispecifice pentru fiecare zonă şi microzonă, caresă ţină seama de structura culturilor, de gradulde tehnicitate a fermelor pentru condiţii natura-le sau în areale irigate.

Se impune elaborarea şi aplicarea unor strategiişi politici de conservare şi folosirea eficientă şidurabilă a apei.

BiodiversitateRestrângerea biodiversităţii – la nivel global,

regional şi local – conduce la o nouă provocaremajoră a Mileniului III, omenirea confruntându-secu o restrângere fără precedent a biodiversităţii. Prinmultitudinea speciilor de plante, animale, microor-ganisme dintr-un habitat, biodiversitatea are un roldeterminant pentru structura, calitatea şi productivi-tatea diferitelor sisteme ecologice. În prezent, efec-tele negative provocate de reducerea biodiversităţiisunt detectabile mai ales în agricultură, manifestân-du-se prin dispariţia unor specii cu caractere valo-roase, dispariţia unor insecte polenizatoare, dispari-ţia de specii de păsări şi animale folositoare şi chiara unor microorganisme implicate în cicluri biolo giceesenţiale.

Dintre sistemele de agricultură practicate în pre-zent, ţinând seama de reducerea substanţială a resur-selor regenerabile şi de presiunea demografică, sis-temul convenţional asigură doar parţial securitateaalimentară, mai ales în contextul marilor provocăriglobale. I se adaugă agricultura conservativă, agri-cultura ecologică şi agricultura biotehnologică, cedevine din ce în ce mai mult un partener valorospentru optimizarea producţiei agricole.

Sunt convins că numai un sistem de agricul -tură performant, sustenabil, practicat pe bazarezultatelor cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehno-logice şi inovării, adaptat condiţiilor specifice dife-

Sursa: SCDCES Perieni

15

ritelor zone de climă şi sol, poate contribui la secu-ritatea şi siguranţa alimentară, la menţinerea unuimediu ambiant sănătos.

În ultimii 20 de ani, o atenţie deosebită, la nivelmondial, a fost acordată obţinerii şi introducerii încultură a plantelor modificate genetic, cu caracte-ristici de rezistenţă la diferiţi agenţi patogeni, in -secte, toleranţă la erbicide şi la condiţii mai puţinfavorabile de mediu. Ca urmare a rezultatelor obţi-nute, noile realizări s-au extins în cultură pe supra-feţe mari. Dacă în anul 1996 se cultivau 800 miihectare, în 2010 suprafaţa agricolă cultivată cuplante obţinute prin metode biotehnolo gice aajuns la 148 milioane hectare, iar în 2012 la 170,3mi lioane hectare. Din cele 28 de ţări în care seprac tică agricultura biotehnologică, SUA deţine69,5 mi lioane hectare, Brazilia 36,6 milioane hectare,Argentina 23,9 milioane hectare, Canada 11,6 mi -lioane hectare, India 10,8 milioane hectare. ÎnChina, agricultura biotehnologică este practicată pe4,0 milioane hectare. Numărul fermierilor care aucultivat organisme modificate genetic a fost în anul2012 de 173 milioane, ca în anul 2014 să ajungă la180 milioane, iar suprafaţa cultivată în acelaşi an,2014, la 181,5 milioane hectare, culturile domi-nante fiind porumbul, soia, rapiţa şi bumbacul.

La nivel mondial, avantajele acestui sistem deagricultură, pentru perioada 1996–2010, s-au con-cretizat într-un spor de recoltă evaluat la 78,4 mili -arde dolari, un consum de pesticide diminuat cu 433mii de tone şi eliminarea în atmosferă a unei canti-tăţi de CO2, cu 19,4 milioane de tone mai puţin(Sursa: Clive James, 2012, Graham Brookes, 2012).

cercetarea ştiinţifică, forţa motricepentru progresul agriculturii Aşa cum am arătat, cercetării ştiinţifice îi revine

un rol esenţial în obţinerea unor producţii sigure şistabile, capabile să contribuie la securitatea şi sigu-ranţa alimentară. Cercetarea constituie forţa motricepentru progresul agriculturii. O ţară care nu dis -pune de cercetare proprie, mai ales în domeniulagriculturii, unde condiţiile de climă şi sol, deaprovizionare cu apă, relief etc. sunt atât de dife -rite, va rămâne tributară importului de materialebiologice, soiuri, hibrizi, rase de animale, tehnolo-gii de cultură şi nu în ultimul rând importului depro duse agro-alimentare.

Progresul cercetării ştiinţifice din agricultură,corelat cu nivel actual de dezvoltare a cunoaşterii

din acest domeniu vital, de interes economic şisocial, impune satisfacerea unor condiţii obligato-rii: alinierea rapidă la priorităţile ştiinţei mondiale;adaptarea la schimbările ecologice şi economiceca temei al unei dezvoltări durabile şi performante;reconstrucţia cercetării ştiinţifice din agricultură,care să ia în consideraţie masa critică a resurselorumane şi materiale; dezvoltarea echilibrată şi pro-movarea unor cercetări pluridisciplinare; tran -sferul rezultatelor ştiinţifice cu impact în produc-ţie; promovarea parteneriatului public-privat în şti-inţa agricolă; asigurarea premiselor pentru dez-voltarea fluxului de pro duse alimentare şi creşte-rea investiţiilor prin capitalizare.

În România, cercetarea ştiinţifică instituţionali-zată, organizată în anul 1927 de marele agronom,acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti, prin Institutul deCercetări Agronomice al României (ICAR), extinsăprin înfiinţarea institutelor de cercetări şi staţiuniexperimentale pe diferite domenii de activitate aleagriculturii, a obţinut, de-a lungul anilor, o serie derezultate, care au fost promovate în producţia agri -colă, dintre care menţionăm: protecţia şi utilizarearaţională a resurselor naturale; extinderea spec-trului de specii de interes agricol; crearea de noisoiuri/hibrizi de plante şi rase de animale cucaracteristici productive şi calitative îmbunătă-ţite, adaptate noilor condiţii climatice; elabora-rea de tehnologii pentru valorificarea eficientă şidurabilă a resurselor naturale şi cultivare a plan-telor; tehnologii de creştere şi exploatare a ani-malelor pentru obţinerea de valoare adăugată;sisteme integrate de control al bolilor şi dăunăto-rilor culturilor agricole; producţie de medica-mente, seruri şi vaccinuri de uz veterinar; pro-ducerea de seminţe şi material săditor din catego-rii biologice superioare; diversificarea echipa-mentelor şi utilajelor agricole; noi tehnologii deprocesare a producţiei primare, creşterea varietă-ţii produselor alimentare; soluţii economice pen-tru agricultură şi dezvoltare rurală; regenerareapădurilor, împăduriri, intensificarea instituirii per-delelor forestiere.

În temeiul acestor realizări şi al exigenţelor dez-voltării de perspectivă, este necesar ca pe agenda delucru a cercetării ştiinţifice să fie înscrise: creştereainteligentă pentru dezvoltarea unei economiibazate pe cunoaştere şi inovare; creşterea dura -bilă pentru promovarea unei economii eficiente,ecologice şi competitive; creştere favorabilă inclu-ziunii, coeziune socială şi teritorială.

16

Pentru o dinamică optimă a relaţiei dintre pro-ducţia agricolă şi securitatea alimentară se impunesatisfacerea unor exigenţe care ţin de: capitalizareaagriculturii; promovarea investiţiilor în cercetareaştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din agricul -tură; valorificarea fondurilor Ue; elaborareaunor soluţii pentru rezolvarea penuriei de apă prinamenajarea unor noi sisteme şi tehnologii de iri-gaţii; protejarea resurselor naturale şi a fonduluifunciar, prin măsuri optime pentru restrângereaeroziunii şi creşterii fertilităţii solului; creştereaproducţiei pe păşunile şi fâneţele naturale; recon-siderarea producerii şi folosirii îngrăşămintelorminerale şi organice; structurarea agriculturiiprin adaptarea la noile condiţii; revigorarea/inten-sificarea acţiunilor de revitalizare a activităţilor înzona montană; asocierea gospodăriilor mici şimijlocii.

Ca producţia agricolă să poată asigura securita-tea şi siguranţa alimentară, se impune adoptareaunor măsuri, prin a căror materializare să se obţinăvaloare adăugată. Dintre acestea, îmi îngădui săsubliniez câteva: zootehnizarea agriculturii, depo-zitarea, procesarea şi valorificarea producţieivegetale şi animale; extinderea cooperaţiei; prote-jarea fondului forestier, împăduriri, perdele agro-silvice; promovarea investiţiilor pentru preveni-rea/diminuarea impactului fenomenelor extreme(secetă, arşiţă, inundaţii).

O atenţie specială trebuie acordată resurselorumane, prin respect faţă de cetăţenii satelor, de fer-mieri, gospodarii producători de bunuri agroalimen-tare, faţă de specialişti. Pentru prevenirea depopulari -zării satelor, o atenţie sporită se cuvine acordată sta-bilizării populaţiei rurale prin motivaţii atrăgă toareşi, în primul rând, printr-o dezvoltare rurală com-plexă, durabilă şi performantă.

Aşa cum arătam la începutul lucrării, omenirea,dar şi ţara noastră, traversează perioade de criză.Crizele sunt evenimente şocante, destabilizatoare.Dintre toate crizele, criza alimentară poate fidevastatoare. Preîntâmpinarea unei asemeneacrize se poate realiza printr-un recurs la patrimo-niul cunoaşterii, care să stimuleze inteligenţa,competenţa şi îndrăzneală. În faţa unor ase meneasituaţii-limită, este benefic un consens po litic şisolidaritate umană. Procedând astfel, cr i zele sepot converti în oportunităţi pentru dezvoltare şiinovare.

Bibliografie selectivăBrown, Lester, 2012, Planeta plină, farfuriile goale. Noua

geopolitică a deficitului de hrană, Editura Tehnică, Bucureşti.Hera, Cristian, Borlan, Zenoviu, 1980, Ghid pentru alcătuirea

planurilor de fertilizare, Editura Ceres.Hera, Cristian, 2013, Agricultura, domeniu strategic pentru

securitatea şi siguranţa alimentară, Editura Academiei Române.Hera, Cristian, 2015, Al VIII-lea Congres de Ştiinţa Solului.

Pledoarie pentru sol, Editura Academiei Române.Hera, Cristian, 2015, Schimbări climatice globale. Grija pen-

tru resurse naturale, Editura Academiei Române.Ionescu-Şişeşti, Gheorghe, 1937, Dezvoltarea studiilor des-

pre sol în România, Discursul de recepţie la Academia Română –24 mai 1937. În Culegere din lucrările ştiinţifice, 1966, EdituraAcademiei Republicii Socialiste Române, pp. 447–460.

Ionescu-Şişeşti, Gheorghe, 1965, Cuvânt rostit în ziua de 31august 1964 în Şedinţa festivă de deschidere a celui de Al VIII-leaCongres Internaţional de Ştiinţa Solului, Bucureşti, 31 august– 9septembrie 1964 (manuscris).

Meadows, D., 1970, Limits to Growth, http://www.susteiner.org/pubs/limitsttogrowth.pdfScaramuzzi, Franco, 2015, Un grande errore: Demolire

l’agricultura. Improvvide „disattenzioni” e un futuro „sconvol-gente”. Inaugurazione del 262 Anno Accademico; Accademia deiGeorgofili.

Wijkman, Andreas, Rockstorm, John, 2012, BankruptingNature. Denying our planetary boundaries, Routlege, London,New York.

17

Zilele Academice Clujene se împletesc în acestan cu aniversări importante ce au marcat profundviața științifică și culturală a Transilvaniei și, în par-ticular, a urbei noastre, și anume 95 de ani la creareaprimelor institute de cercetare pe aceste meleaguri,precum și 65 de ani de la înființarea Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. După înfăptuireaMarii Uniri a românilor din 1918, strâns împletită cuînvă țământul superior clujean în limba română, sepun bazele unor institute de cercetare care aveau sămarcheze profund evoluția cunoașterii, contribuinddin plin la ceea ce noi numim astăzi o societatebazată pe cunoaștere.

Secolul al XX-lea a impus în spiritualitateaeuropeană conștiința unei culturi planetare însumatăcivilizației tehnico-științifice, bazată pe prospe -ritatea științelor societății și călăuzită de avântulcutezanței umane. Cultura reprezintă suportul pecare sunt concepute și dezvoltate științele viitorului.Cultura este, deci, un element fundamental alcunoașterii. Dintre elementele care constituie cultura,în sens general al conceptului, știința, prin natura șilogica sa internă, prin statutul său, are o poziție dis-tinctă, care își atribuie calitatea de universalitate.

Și în acest context, institutele de cercetare nou-înființate odată cu Marea Unire, alături de învă -țământul superior clujean, au contribuit din plin, peparcursul anilor, la afirmarea științei și culturii na -ționale într-un context european și universal, pe carele-au îmbogățit cu noi idei, fapte, teorii sau modele,precum și dezvoltări tehnologice. De-a lungul ani-lor, personalități de seamă de pe aceste meleaguri aufăcut din muncă o adevărată religie, și-au dedicatviața pe altarul științei și culturii, au arătat că noiexistăm ca ființe umane pentru ceea ce lăsăm dupănoi, atât prin fapte, cât și prin idei, ca și prin măsuriale valorii.

La acest moment aniversar, am dori să trecemsuccint în revistă istoricul instituțiilor academice

clu jene, activitatea cărora s-a împletit strâns, maiales la început, cu aceea de educație în UniversitateaDaciei Superioare, apoi Regele Ferdinand I, Babeșsau Babeș-Bolyai. Este dificil de realizat o aseme-nea prezentare, dat fiind multiplele rezultate ob -ținute în domeniul științei și culturii, de către îna -intașii noștri. Ca atare, ne vom limita la prezentareaunor evoluții istorice ale acestor institute, precum șila principalele realizări științifice. Nu ne vom opri,decât sporadic, la cea a personalităților de seamăcare au marcat viața culturală și științifică, în acestcolț de țară. Acestea vor fi evocate în cadrul sesiuni-lor de comunicări, părți integral conectate cu mo -mentele aniversare.

Cu sau sub denumirea Muzeul Limbii Românes-a înființat prezentul Institut de Lingvistică și Isto-rie Literară „Sextil Pușcariu”, pe lângă Facultateade Litere a Universității „Regele Ferdinand I“, decătre Consiliul Dirigent, în ședința din 27 august1919, acesta începând să funcționeze din anul 1920,după planul prezentat de Sextil Pușcariu, care, dealtfel, a fost primul său director. Sub denumirea deInstitut de Lingvistică, în anul 1949 a fost încadratca unitate a Academiei Române. În anul 1974 re -vine, cu aceeași denumire în cadrul MinisteruluiEducației și Învățământului, funcționând în cadrulUniversității Babeș-Bolyai, Facultatea de Filologie,până în anul 1990, când face parte ca unitate de cer-cetare a Academiei Române.

Sextil Pușcariu și colaboratorii săi au înzestratcultura românească cu câteva dintre operele salecapitale, create în contextul deșteptării interesuluiobștesc pentru studiul și cultivarea limbii române,pregătirea de specialiști în filologie, publicarea demonografii, dicționare speciale, biografii etc. Priori-tară pentru început a fost alcătuirea Dicționaruluilimbii române (Dicționarul Academiei), pentru careSextil Pușcariu a fost însărcinat de către AcademiaRomână încă din anul 1906. La realizarea acestui

* Raport de activitate prezentat la festivitatea de deschidere a Zilelor Academice Clujene 2015(12 mai 2015, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române)

Zilele Academice clujene 2015*Acad. Emil Burzo

dicționar au contribuit aproape toți membrii activiai Muzeului Limbii Române. Acest dicționar, prinmunca a zeci de cercetători, își vede astfel împli -nirea.

Elaborarea Atlasului Lingvistic Român a consti-tuit un al doilea obiectiv major al institutului inițiat,gândit și condus de Sextil Pușcariu, realizat de SeverPop și Emil Petrovici, atlasul a adus contribuțiiimportante la progresul geografiei lingvist ice in -ternaționale.

Al treilea obiectiv important l-a constituit edita-rea revistei „Dacoromania“, revistă pe care acade-micianul Iorgu Iordan o aprecia drept „cel mai bunperiodic de specialitate al epocii”.

Principalele direcții de cercetare lexicografice șidialectologice ale limbii române, inaugurate deSextil Pușcariu, au fost continuate în perioada post -belică. Astfel, în colaborare cu Institutul de Lingvis-tică din București a fost elaborat Dicționarul limbiiromâne literare (patru volume). În anul 1959 estereluat Dicționarul limbii române – Dicționarul Aca-demiei (literele O, R, T, Ţ, U și o parte din L).Colectivul institutului a elaborat, în anul 1964,Dicționarul român-maghiar (66 000 de articole le xi -co gra fice), pentru ca apoi, în 2010–2011, să fie fi -na lizat Dicționarul maghiar-român.

Colectivele de dialectologie-geografie lingvis -tică, română și maghiară au publicat şapte volumedin Atlasul lingvistic II, serie nouă, 14 volume dinAtlasul lingvistic român pe regiuni (Maramureș,Banat, Transilvania și Crișana), Materiale şi cerce-tări dialectale (două volume) și au contribuit la rea-lizarea a două proiecte internaționale: Atlasul limbi-lor europene şi Atlasul lingvistic romanic.

Colectivele institutului au realizat cercetări deonomastică prin anchete directe de antroponimie șitoponimie în diferite zone, demarând lucrările laTezaurul toponimic al României, Transilvania.Colectivele institutului clujean sunt angrenate înproiectul „Corpusul însemnărilor manuscrise ro -mânești”. Au participat, de asemenea, la editareaBibliei de la Blaj, precum și a Bibliei lui Petru PavelAron.

Istoria literară s-a adăugat, ca obiect de cerce -tare, celei lingvistice încă din anii postbelici. Dintrerealizările de seamă, menționăm bibliografia anali -tică Românii în perioadele germane din Transilva-nia, De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii desociologie a romanului românesc, Dicționarul cro-nologic al romanului românesc, de la origini pânăla 1989, reluat apoi până în anul 2000, Dicționarul

cronologic al romanului tradus în România, de laorigini până la 1989. Colectivul de istorie literară acolaborat la cele şapte volume din marele Dicționargeneral al literaturii române, lucrare inițiată și coor-donată de academicianul Eugen Simion.

Institutul îngrijește reviste de specialitate: „Cer-cetări de lingvistică”, revenită în 1994 la vechea denu-mire „Dacoromania”, precum şi revista „Nyel v-esIrodalomtudomàny Közlemènyek” („Studii și cer -cetări de lingvistică și istorie literară“).

Cu denumirea de Arhiva de Folclor a AcademieiRomâne Cluj-Napoca, institutul a fost înființat pelângă Muzeul Limbii Române al Universității „Re -gele Ferdinand I“ din Cluj, în sesiunea anuală a Aca-demiei Române, din anul 1930, deci, cu 85 de ani înurmă. Avea ca scop promovarea studiilor de et -nografie și folclor și a instituționalizării lor, în spiri-tul înnoitor european. A ființat cu acest statut până laetatizarea Academiei Române, în anul 1949, cânddevine sector de cercetare în cadrul Institutului deLingvistică și Istorie Literară. Paralel cu vecheaArhivă, în anul 1949, este înființată la Cluj o Secțiede folclor, subordonată administrativ Institutului deFolclor din București. Prin unificarea celor douăcolective și atașarea unui grup de etnografi, de laSecția de istoria artei, se înființează, în anul 1964, oSecție de etnografie și folclor în cadrul Filialei Cluja Academiei Române, avându-l ca director pe profe-sorul Ion Mușlea. În perioada 1971–1974, Secția deetnografie și folclor este înglobată în Centrul deȘtiințe Sociale, de sub egida Academiei de ȘtiințeSociale și Politice, pentru ca în anul 1974 să fie inte-grată în cadrul Universității „Babeș-Bolyai“. Institu-tul Arhiva de Folclor a Academiei Române estereînființat în anul 1990, ca o struc tură de cercetare aculturii populare, subordonat Academiei Române.

De-a lungul anilor, institutul a edificat o arhivămodernă de manuscrise, fonduri de înregistrărisonore, de fotografii etnografice sau de filme, însu-mând peste 750 000 documente. Institutul promo-vează programe de cercetări etnologice și folcloris-tice de teren de interes național, publicând seria devolume Monografiile Arhivei de Folclor, Cercetărietnologice zonale. De asemenea, participă la progra-mele fundamentale ale Academiei Române și anume„Corpusul folclorului românesc și tipologiilefolclorice naționale” prin activități de cercetareînglobate în Catalogul tematico-tipologic al mate-rialelor folclorice românești, maghiare și săsești,Dicționarul tezaur al proverbelor românești ma -ghiare și săsești, Corpusul tipologic al cimiliturilor,18

al credințelor, riturilor și ritualelor agrare, reperto-riul cântecelor, orațiilor și strigăturilor de nuntă, alcântecelor de militărie, Date asupra colindatului șicolindelor etc.

Rezultatele activităților de cercetare ale persona-lului institutului sunt apreciate pe plan național,precum și peste hotare, dovedind că acesta îșiîndeplinește cu prisosință rolul asumat.

Împreună cu cercetătorii de la Muzeul Etnogra-fic al Transilvaniei și cu cadrele didactice de specia-litate de la Universitatea „Babeș-Bolyai“, cercetăto-rii institutului clujean au edificat, de-a lungul vre-mii, o adevărată școală științifică în etnologia româ-nească, grupată în jurul celor două publicații proprii:Anuarul Arhivei de Folclor și Anuarul MuzeuluiEtnografic al Transilvaniei.

Institutul de Istorie, în prezent Institutul de Isto-rie „George Barițiu”, s-a înfiinţat la data de 1 fe -bruarie 1920, înregistrând pe parcursul celor 95 deani de existență mai multe etape de evoluție, avânddiferite subordonări şi denumiri. Pentru început, afuncționat sub numele de Institutul de Istorie a Ro -mânilor (1920–1921), apoi Institutul de Istorie Na -țională (1921–1940), revenind la prima denumire înperioada 1943–1949, de Istorie a Românilor, deIstorie (1949–1971), de Istorie şi Arheologie(1971–1990), de Istorie (1990–2002), primind în2002 denumirea actuală Institutul de Istorie „GeorgeBariţiu”. Între anii 1920–1927 a funcționat în cadrulUniversității Daciei Superioare şi apoi „Regele Fer-dinand I” (1927–1947). Între anii 1943–1944 estesubordonat, totodată, Ministerului Culturii. Rămâneîn coordonarea Universităţii „Victor Babeş” înperioada 1948–1949. Odată cu crearea Filialei dinCluj a Academiei Române, institutul trece în subor-dinea acesteia (1949–1975), apoi în aceea aUniversității „Babeș-Bolyai” (1975–1990) și, tot -odată, sub aspect științific, Academiei de ȘtiințeSociale şi Politice. După anul 1990 revine ca uni tatede cercetare a Academiei Române. Institutul de Isto-rie „George Barițiu”, cu toată istoria zbuciumată, serelevă a fi cel mai vechi institut din domeniulștiințelor istorice din România.

În cei 95 de ani de existență, colectivul institutu-lui s-a remarcat prin realizări de prestigiu. Și acesteanu pot fi separate de personalitățile științifice careși-au desfășurat activitatea în cadrul institutului,printre care academicienii Ioan Lupaș, AlexandruLapedatu, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu,Ștefan Pascu sau Camil Mureșan. Temele de cerce-tare ale Institutului de Istorie sunt axate în particular

pe istoria Transilvaniei, a Țărilor Române în gene-ral, legăturile românilor cu popoarele din centrulEuropei, în secolele XI–XIX, istoria României inte-grate (1918–1940), a evoluției societății româneștila mijlocul secolului al XX-lea și cea de-a douajumătate a acestuia.

În urma Hotărârii de Guvern din anul 2002, Insti-tutului de Istorie i s-a alăturat Institutul de CercetăriSocio-Umane din Cluj-Napoca al Academiei Ro -mâne, devenit departament al Institutului de Istorie.Mutarea în noua clădire a Academiei Române, înanul 2010, a contribuit semnificativ la intensificareacercetărilor și realizarea unor obiective științificeimportante, prin îmbunătățirea condițiilor de muncăși o dotarea cu aparatura științifică adecvată.

O atenție deosebită a fost acordată editării deizvoare istorice medievale: Documenta RomaniaeHistorica, secolele XI–XIV (11 volume), Con -scripția fiscală a Transilvaniei (două volume),Izvoarele răscoalei lui Horea (15 volume), Re vo -luția de la 1848–1849 din Transilvania (opt vo -lume), Mișcarea națională a românilor din Transil-vania între anii 1948–1918 (cinci volume). Nota -bilă a fost participarea cercetătorilor din institut laelaborarea sintezelor istorice de interes național apă-rute sub egida Academiei Române și anume IstoriaRomâniei (patru volume), Istoria Românilor sau aaltor volume de mare interes istoric, bine primite decritica de specialitate din țară și străinătate.

Au fost întreprinse cercetări importante îndomeniul ştiințelor sociale (filosofie, psihologie-pedagogie, științe juridice și economice). Printrepro iectele de cercetare cu implicații majore, men -ționăm Direcții și concepte ale modernității înfilosofie și sociologie, Evoluția gândirii filosofice șisociolo gice din Transilvania, Transformări iden -titare și aptitudini privind schimbarea în spațiulrural transilvănean, Ambivalențe ale proceselorsocio-culturale din „a doua modernitate” româ-nească, Istoria sociologiei românești interbelice sautematici legate de psihologia muncii și de psihologiepedagogică.

Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu”,în cele două serii ale sale, Historia și Humanistica,publică studii consistente din domeniul istoriei și alştiințelor socio-umane, urmărite cu mult interes despecialiști din țară și străinătate.

Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Aca-demiei Române, înființat la data de 3 martie 1990,este continuatorul și moștenitorul științific altradițiilor și tematicii de cercetare promovate încă 19

din anul 1920 de Institutul de Istorie Națională,Institutul de Studii Clasice sau Seminarul de istoriaartei. La 1 mai 1949, institutele de cercetare clu -jene, printre care şi cele menționate mai sus, dinperioada postbelică, au fost reorganizate, fiindincluse în noul înființat Institut de Istorie și Arheo-logie, cuprinzând un Sector de istorie veche șiarheologie și, respectiv, un Sector de istoria artei.Catedra de istoria artei a universității clujene, înperioada 1947–1949, a fost condusă de academicia-nul Virgil Vătășianu, care din toamna anului 1955coordona, totodată, și grupul de cercetători de laSectorul istoria artei, din cadrul Institutului deIstoria Artei și Arheologie. În anul 1959, a apărutlucrarea academicianului V. Vătășianu Istoria arteifeudale în Țările Române, lucrare care marcheazăînceputul unei noi epoci în studiul și cercetareaartei vechi din spațiul românesc. Profesorul VirgilVătășianu a creat o școală de istoria artei de niveleuropean, bazată pe metode științifice de in ves -tigație. Prin tratarea conexă a realităților medievalede la noi cu cele europene, a analizat și a făcutcunoscute comorile de artă, fenomenul artisticromânesc în lumea culturală și științifică euro peanăși nu numai. O cale de diseminare a cercetărilor oconstituie revista „Ars Transilvaniae”, pe riodic carepublică valoroase lucrări de istoria artei medievale.

Așa cum am menționat deja, în epoca interbe-lică, dar mai ales în a doua jumătate a secolului alXX-lea, la Cluj a acționat și acționează o va -loroasă școală de arheologie, de istorie antică, ces-a bucurat de o largă recunoaștere în lumeaștiințifică din țară, dar și pe plan internațional.Printre perso nalitățile care au dus faima acesteișcoli, menționăm pe Vasile Bogrea, ConstantinDaicoviciu, Dumitru Protase, Ioan Glodariu etc.Membrii institutului au desfășurat ample săpăturiarheologice în numeroase situri; exemplificămprin cetățile dacice din Munții Orăștiei, Sarmize-getusa, Pota issa, Porolissium, Bologa, Bucium,Ilişiua, Slimnic, Teleac, Gherla, Cășei, Dăbâca,Biharia, Feleac, Cluj-Napoca. Cercetările arheo -logice desfășurate sub auspiciile Institutului aufost şi se constituie drept contribuții științificeesențiale la elucidarea unor aspecte ale istorieiantice sau medievale, de un major interes pentrucultura națională și europeană.

Publicarea rezultatelor studiilor, editarea uneireviste proprii, electronice, a condus la creștereavizibilității rezultatelor științifice, precum și laacțiuni importante de colaborare, implicând tehnicimoderne de investigație.

Centrul de Studii Transilvane a fost înființat laCluj-Napoca în anul 1991, pentru început cu statutulde filială a Fundației Culturale Române dinBucurești, apoi ca filială a Institutului CulturalRomân. Din anul 2007, Centrul de Studii Transil -vane a fost integrat ca unitate de cercetare în cadrulfilialei Cluj-Napoca a Academiei Române. Instituțiaclujeană are însă o istorie mult mai îndelungată,revendicând rădăcinile din Centrul de Studii și Cerce-tări privitoare la Transilvania, care a func ționat în ca -drul Universității Cluj-Sibiu în perioada 1942–1948, șica tematică, totodată, în Institutul de Istorie, dejamenționat.

Centrul şi-a orientat activitatea în două direcțiiprincipale: una de cercetare științifică pe tărâm isto-ric, demografic, filologic, istorico-literar, artisticetc., și alta de valorificare a rezultatelor cercetărilordin aceste domenii prin publicații în periodice pro-prii sau cărți.

Activitatea de cercetare a membrilor Centruluieste orientată spre teme importante, printre care des-cifrarea trecutului și prezentului Transilvaniei, tre-cutul istoric, demografia istorică, familie și socie -tate, biserică și națiune, instaurarea regimurilorcomuniste în Europa, profilul cultural-artistic al spa -țiului transilvan.

Vechea publicație periodică a Centrului, „Revuede Transylvanie“, publicată în perioada 1941–1946,a reapărut din 1991 și este publicată din 1992 subnumele de „Transylvanian Review“. Având lucrăricare reflectă cercetări istorice din domeniul creațieiculturale, se relevă ca una dintre cele mai pres ti -gioase publicații din domeniu, integrată profund înli te ratura științifică internațională. O realizare deseamă a Centrului de Studii Transilvane este sintezaîn trei volume a Istoriei Transilvaniei, apărută atât înlimba română, cât și limba engleză.

Pe parcursul celor 24 de ani de existență, activi-tatea editorială a centrului s-a concretizat prin sutede cărți publicate, îndeosebi ale specialiștilor ro -mâni, inclusiv din cadrul Centrului, precum și tra-duceri ale unor lucrări semnate de autori străini,lucrări referitoare la spațiul balcanic sau al EuropeiCentral-Răsăritene.

Centrul de Studii Transilvane organizează mani -festări științifice atât naționale, cât și cu participareinternațională, acestea constituindu-se drept un ca drupropice pentru schimburi de informații știin țifice,promovarea rezultatelor obținute de istoriografiaautohtonă sau antamarea unor cercetări co mune demare interes științific. În acest context, menționămșcolile de vară, cu periodicitate anuală „Provocările20

istoriei ca știință și disciplină de învățământ laînceputul mileniului III”, dedicate profesorilorromâni de istorie, limbă sau civilizație româneascădin comunitățile de români trăitoare în afaragranițelor țării, în particular din statele din jurulRomâniei.

Toate aceste rezultate oglindesc dăruirea colecti-vului în finalizarea unui complex de acțiuni cu ca -racter științific, contribuții importante științificeîntr-un context european.

Institutul de Cercetări Socio-Umane „GheorgheȘincai” din Târgu Mureș a luat ființă în anul 1957,inițial ca secție a Bazei de Cercetări Științifice aAcademiei Române.

Pe parcurs, profilul instituției s-a redimensionat,în anul 1967 devenind Centru de Istorie, Filologie șiIstoria Artei, denumire schimbată în 1970 în Centrulde Științe Sociale, fiind trecut în subordineaAcademiei de Științe Sociale și Politice. În anul1990, a revenit în cadrul Academiei Române, cudenumirea Institutul de Cercetări Socio-Umane„Gheorghe Șincai”.

În cei aproape 60 de ani de activitate, cercetăto-rii institutului au abordat aspecte majore ale istorieiTransilvaniei. Specialiștii din istoria veche au stu-diat cu prioritate structura așezărilor neo- și eneoli-tice din arealul mureșan și aspecte de etnogeneză alepoporului român. Cercetările privind istoria EvuluiMediu au vizat economia agrară, mineritul și, res-pectiv, „peregrinația academică” a studenților dinTransilvania la universitățile din Vest. Istoriamodernă și contemporană a fost cercetată prinprisma emblematicelor personalități: Avram Iancu,Iosif Hodoș, Alexandru Papiu Ilarian, AndreiȘaguna, Pavel Vasici, Teodor V. Păcățianu, EmanuilGojdu etc. S-au obținut rezultate remarcabile îninvestigarea formării intelectualității transilvăneneprin reconstruirea geografiei universitare din Eu ropaCentrală și de Vest.

Importante studii au fost dedicate istorieiminorităților naționale, maghiari, germani, evrei,țigani.

Colectivul de filologie a participat la elaborareaDicționarului general al literaturii române și a stu-diat istoria exilului literar, istoria culturii, imagolo-gie etc.

În total, în cei aproape 60 de ani de istorie, mem-brii institutului au publicat 137 de volume. Printretemele actuale de cercetare, menționăm Intelectualiiși societatea meritocratică; Universități, intelectualiși cultură în Transilvania secolului al XIX-lea;

Ofițeri din Transilvania în armata Imperiului; Inte-lectualii: ideologie și destin politic; Intelectualii șiconstrucția națiunii etc.

Rezultatele științifice obținute de colectiv aucontribuit substanțial la consolidarea poziției colec-tivelor de cercetare în contextul integrării istoriei șiculturii noastre în spațiul european și nu numai.

Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” a luatființă în anul 1951, ca Secție de matematică a Filia-lei Cluj a Academiei Române, fiind transformat apoiîn anul 1957 în Institut de Calcul, drept rezultat alrealizărilor științifice ale colectivului aflat sub con-ducerea academicianului Tiberiu Popoviciu.

Pe lângă cercetările fundamentale de analizănumerică și teoria aproximării, aici au fost pro -iectate și construite în primii zece ani mai multe cal-culatoare performante pentru acea vreme, unul din-tre ele fiind primul din țară, cu tranzistori. Prinînființarea, în anul 1968, a Institutului de Tehnică deCalcul (ITC), a fost transferat aici colectivul axat peaceastă tematică.

Colectivul Institutului de Calcul s-a afirmat înperioada următoare prin rezultatele științificeobținute. În anul 1956, la sărbătorirea a 50 de ani dela naşterea lui Tiberiu Popoviciu, academicianulMiron Nicolescu a afirmat că „prin acest institut, ela pus bazele analizei numerice în țară”.

Ca urmare a decretului emis în anul 1975 deconducerea de atunci a țării, privind institutele dematematică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi ale Acade-miei, institutul a fost desființat, din 48 de angajațirămânând doar şase, care au format un colectiv încadrul Facultății de Matematică a Universității„Babeș-Bolyai“.

Începând cu anul 1990, colectivul menționat arevenit la Academia Română, pe această calereînființându-se Institutul de Calcul, institut care s-adezvoltat în perioada imediat următoare ca număr decercetători, afirmându-se, totodată, prin rezultateleștiințifice obţinute.

Colectivul institutului s-a racordat prin tematicăla tendințele moderne, încadrându-se temeinic prinrezultate în spațiul internațional al cercetării. Astfel,rezultatele cercetărilor au fost publicate în revisteștiințifice cu factor de impact ridicat, fiind frecventcitate în literatura internațională. Au fost publicatecărți în edituri de prestigiu din străinătate. Toateaceste fapte oglindesc pasiunea pentru muncă și,totodată, buna pregătire a colectivului.

Observatorul Astronomic Cluj s-a constituit pen-tru început ca o instituție de cercetare și învățământ 21

a universității clujene. Realizat și dotat între anii1920–1934 și-a început activitatea de cercetare înanul 1933, în strânsă colaborare cu ObservatorulAstronomic din Paris, elaborând Catalogul hărțilorfotografice ale cerului. În anul 1941, ObservatorulAstronomic se mută, împreună cu Facultatea deŞtiințe, la Timișoara, revenind la Cluj în anul 1945.Observatorul Astronomic devine o unitate de cerce-tare a Academiei Române în anul 1951, peste alțizece ani fiind componentă a universității clu jene.Unitatea este încadrată, în anul 1977, în InstitutulCentral de Fizică. Odată cu reorganizarea unitățilorAcademiei Române, în anul 1990, revine în cadrulacestei instituții. Un moment important din viațacolectivului de cercetare l-a constituit mutarea aces-tuia în Zona Făget, la o altitudine de 750 m, faptimpus de dezvoltarea orașului. Începând cu aceastădată debutează o perioadă de continuitate, stabilitateși dinamism a colectivului de cercetare, caracteri -zată atât prin dezvoltarea bazei materiale, precum șia performanțelor științifice.

Dintre rezultatele științifice obținute, men -ționăm studii fotometrice cu o înaltă precizie șirezoluție temporală sau modelarea fenomenelorastrofizice și a celor din mecanica cerească. Finali-zarea acestor cercetări, prin publicarea în reviste despecialitate de înaltă ținută, a condus la aprecierideosebite din partea specialiștilor din domeniu, așacum rezultă clar din modul de citare a acestora înliteratura de specialitate internațională.

Institutul de Speologie „Emil Racoviță” a fostînființat la data de 26 martie 1920, directorul peviață al acestuia, fiind numit savantul EmilRacoviță.

Pentru început, institutul a funcționat în cadrulUniversității din Cluj. Din punct de vedere adminis-trativ, apartenența institutului suferă de-a lungul ani-lor multe modificări. Astfel, în anul 1950, sub aus-piciile Comitetului Geologic se înființează un colec-tiv de speologi la Cluj, iar altul la București. La 21iunie 1956 se reînființează, sub auspiciile Minis -terului Învățământului, Institutul de Speologie cusediul la București, vechiul institut din Cluj a deve-nit o filială a acestuia. În anul 1960, Institutul deSpeologie a trecut sub auspiciile Academiei Ro -mâne, pentru ca apoi, în 1974, să fie integrat calaborator în structura Institutului de Biologie. Dinanul 1990, Institutul de Speologie se află sub egidaAcademiei Române. Structura de la Cluj-Napoca seconstituie ca un departament al Institutului de Speo-logie din București.

Colectivul departamentului din Cluj-Napoca alInstitutului de Speologie, pornind de la programulbiospeologic inițiat de Emil Racoviță, a diversificatmult tematica, în prezent acesta fiind angrenat înstudii din domeniul speologiei fizice, paleon -tologiei. Direcțiile principale de activitate prezentesunt studii taxonomice, filogenetice, biogeograficeși ecologice ale mediilor subterane, studii crista -lografice și mineralogie, geochimia apelor carstice,studierea faunei fosile de mamifere, studiul com -plexității și distribuției sistemelor carstice, protecțiamediului carstic etc.

Rezultatele științifice obținute și publicate înreviste de specialitate internaționale se bucură de obună apreciere a specialiștilor din domeniu, fiindcitate frecvent în literatura de specialitate. Colecti-vul a contribuit esențial la înființarea Muzeului deSpeologie, primul din România, aflat sub egida pri-măriei Cluj-Napoca.

Colectivul de geografie al Filialei Cluj-Napoca aAcademiei Române, parte componentă a Institutuluide Geografie al Academiei Române, ființează de la1 octombrie 1947, bazele acestuia fiind puse de pro-fesorul Tiberiu Morariu, membru corespondent alAcademiei Române.

În cele aproape șapte decenii de existență, colec-tivul de cercetare a întreprins studii valoroase îndomeniul geografiei fizice și umane sau regionale înspațiul transilvan, îndeosebi asupra Depresiuniicolinare a Transilvaniei, dar și a Munților Apuseni,Carpaților Orientali sau Munților Banatului. Dome-niile de cercetare abordate s-au diversificat, de lafenomenele specifice geografiei fizice (geomorfolo-gice, hidrologice), la început, ajungându-se ulteriorla analize complexe asupra populației și așezărilor,etnografiei, turismului, economiei teritoriului, orga-nizarea spațiului geografic etc.

Dintre studiile elaborate, menționăm pe celereferitoare la Subcarpații Transilvăneni dintreMureș și Olt, Hidrografia Podișului Târnavelor,Turismul din Carpații Orientali, Păstoritul înGrupa de Nord a Carpaților Orientali, Munții Har-ghita, Implementarea G.I.S. în modelarea viiturilorde versant etc.

De asemenea, cercetători din colectivul de geo-grafie au contribuit semnificativ la tratatul de Geo-grafie a României, la colecția Județele României, laalte studii de referință. S-au elaborat lucrări deanvergură, privind Crizele modernității târzii; Glo-balizare, cultură, geopolitică; Religia în era globa-lizării.22

Activitatea de cercetare a colectivului s-a împle-tit strâns cu tematicile Institutului de Geografie,București, precum și cu cele ale Facultății de Geo-grafie a Universității „Babeș-Bolyai“. Menționămcolaborarea cu institute similare din Ungaria, Ger-mania, Republica Moldova și Austria. Desigur, cer-cetările desfășurate se bucură de bune aprecieri dinpartea specialiștilor din domeniu.

Strâns împletite cu cercetările efectuate în cadrulinstitutelor Academiei Române, Filiala Cluj-Na -poca, sunt activitățile de documentare și cercetarerealizate în comun cu Biblioteca Filialei Cluj-Na -poca a Academiei Române. La aniversarea a 65 deani de la înființarea ei, Biblioteca Academiei Ro -mâne se relevă ca o importantă instituție cultural-științifică, ce adăpostește fonduri istorice de cartetipărită sau manuscrisă, cele mai vechi piesedepășind vârsta de 600 de ani, adevărate comori(aproape jumătate de milion de unități). Aceastădensitate de informație veche a definit, pe parcurs,profilul de bază al instituției, ca structură, interfațăîntre informare și cercetare, între cerințele de lec turăale cititorilor și dorința acestora de cunoaștere, pre-valent a celor din domeniul științelor umaniste.Inserțiunea aspectului științific în activitatea colecti-vului bibliotecii s-a materializat în zeci de titluri depublicații, cataloage bibliografice ale unor fonduride carte, la valorificarea, în regim de cercetare, aunor manuscrise inedite. Astfel, s-a realizat edițiaBibliei lui Petru Pavel Aron, ediții ale operelorȘcolii Ardelene etc. Multe valori unicat din biblio -tecă sunt în stadiu de cercetare, în vederea valorifi-cării editoriale, integrale sau parțiale, cum suntmanuscrisele orientale, codicii latini medievali,însemnările despre cărțile românești vechi etc.

Colectivul bibliotecii este implicat în realizareacatalogului electronic al manuscriselor și cărților.Folosind echipamente recent achiziționate, se sca-nează manuscrise și cărți vechi în vederea introdu-cerii pe site-ul bibliotecii. De menționat, totodată,buna activitate desfășurată de bibliotecile aflate încadrul Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, dela Blaj, Năsăud și Târgu Mureș.

S-au organizat, de asemenea, expoziții de carteveche cu tematici variate, precum biblistică (seco -lele XV–XVII), medicină (secolele XV–XVIII),

astronomie (secolele XV–XVIII), carte veche româ-nească sau maghiară etc.

Nu putem să nu menționăm contribuția membri-lor Academiei Române din Filiala Cluj-Napoca laevoluția științei și culturii din țara noastră. Plecândde la bazele de date internaționale, în ultimii 20 deani, cei 24 demembri ai Academiei Române aupublicat un număr de 1750 lucrări în reviste de largăcirculație internațională cu factor de impact ridicat.Aceste lucrări au fost citate și menționate aproxima-tiv de 20 000 de ori în literatura științifică inter na -țională. Analizând datele obținute prin rețeaua debiblioteci WorldCat, menționăm prezența a 8500 decărți publicate de membrii Academiei Române dinaceastă filială, în biblioteci din întreaga lume. Limi-tându-ne doar la aceste date științifice, putem vorbidespre o activitate științifică remarcabilă, cu rezul -tate valoroase la dezvoltarea științei și culturii și,totodată, bine apreciate de specialiștii din domeniupe plan internațional.

Chiar și o scurtă înșiruire a istoricului și arealizărilor științifice obținute de către institutele,centrele sau departamentele, componente ale FilialeiCluj-Napoca a Academiei Române, precum și amembrilor săi din această filială, pune pregnant înrelief contribuțiile valoroase la îmbunătățirea tezau-rului cultural și științific național, precum și uni -versal. Așa cum am menționat, acestea sunt binereceptate de către cercetătorii din domeniu, care leapreciază, le menționează în lucrările lor și le folo-sesc, de multe ori constituind puncte de plecare înantamarea unor noi direcții de cercetare.

La acest ceas aniversar, ne exprimăm convinge-rea că specialiștii din unitățile Filialei Cluj-Napocaa Academiei Române vor contribui și mai de parte lacrearea de valori, în contextul integrării științei șiculturii românești în arealul european și inter -național. Colaborările rodnice cu secțiunile de spe-cialitate ale Academiei Române, cu unitățile deînvățământ – în particular cu Universitatea „Babeș-Bolyai“, din care multe institute s-au desprins de-alungul anilor – sunt o chezășie pentru viitoarele rea-lizări. Să nu uităm de rolul autorităților locale încrearea unor condiții de muncă, apte să asigure deru-larea în bune condiții a temelor de cercetare și, caatare, a performanțelor științifice ale instituțiilor.

23

A intrat în tradiţia noastră academică şiuniversitară să organizăm, pe centre şi institute aleAcademiei Române, în înfrăţire cu universitatea –fiindcă suntem o comunitate academică nedespărțităaici, la Cluj – manifestări ştiinţifice de anvergură.

Astăzi, Clujul este fără îndoială al doilea centrucultural al acestei ţări, cel mai mare al provincieinoastre istorice. Aici nu este zi fără o manifestareștiințifică, artistică ori culturală. Mai mult, Clujul este– dacă se poate spune așa – cel mai universitar oraş alacestei ţări, cu şase universităţi de stat, câteva private,care găzduiesc aproape 100 000 de studenţi. În acestfel, este evident că fiecare al patrulea locuitor alCetăţii este student. De asemenea, orașul cuprinde celmai mare procentaj de intelectuali din întreaga țară,ceea ce nu este puțin lucru. Între cele mai prestigioaseși mai serioase nuclee de cercetare din Cluj-Napoca,se află institutele, centrele și colectivele AcademieiRomâne, mai ales cele care se ocupă de istorie, dearheologie, de istoria artei, de studiile transilvane, delimba română, de geografie, de folclor, de matematică,de speologie, de la Institutul de Istorie „GeorgeBariţiu” (fondat în 1920, de către Alexandru Lapedatuși Ioan Lupaș, sub numele de Institutul de IstorieNațională), până la Institutul de Arheologie şi IstoriaArtei, la Centrul de Studii Transilvane (început cu„Revue de Transylvanie”, în 1934), la Institutul deLingvistică și Istorie Literară „Sextil Puşcariu” (fostulMuzeu al Limbii Române), care poartă numele primu-lui rector român, de după Primul Război Mondial, aluniversității noastre, numite atunci de Vasile PârvanUniversitatea Națională a Daciei Superioare, devenităapoi Universitatea „Regele Ferdinand I”, apoi Univer-sitatea „Victor Babeș”, acum Univer sitatea „Babeș-Bolyai”. Toate acestea ne dau cuvânt să fim mândri deacest model al nostru, clujean, de cultivare a dia -logului și de armonioasă conviețuire.

Titlul sesiunii nu este întâmplător. Toate insti -tuţiile acestea, enumerate mai sus, au în urmă olaborioasă istorie și s-au ocupat în mare măsură detrecut, de confesiune, de societate și identitate, de-alungul vremii, dobândind o expertiză de prim rangîn acest sens. Tradițiile românești, maghiare și ger-mane s-au dezvoltat aici prin natura lucrurilor. Şi

chiar dacă aceste comunități au scris o vreme istoriiparalele – şi mai scriu uneori și astfel de istorii –strădania noastră este să le împletim, în spiritulcunoașterii reciproce și a alterității. Eu vreau să credși știu că în incinta Academiei, a Filialei din Cluj-Napoca şi a univer sităţii noastre, aceste tradiții șiaceste realități multiculturale, efectiv, se împletesc.Din acest punct de vedere, conferința este oîmplinire deosebită, fiindcă ce poate fi mai de doritdecât ca Centrul de Studii Transilvane, Univer -sitatea „Babeș-Bolyai”, Institutul de Istorie Ecle -ziastică al acestei univer sităţi, cu alte cuvinteAcademia şi Univer sitatea, să poată organiza un sim-pozion cu oaspeţi de seamă din variate domenii alestudiului istoriei? Sunt convins că toată manifestareaeste de bun augur, că preia buna tradiţie şi o duce maideparte. Ne bucurăm, cu atât mai mult, de prezenţaoaspeților noştri de peste hotare, a domnului profesorOliver Jens Schmitt, membru al Academiei Austriecede Ştiinţe și profesor titular al Universității din Viena(ajunsă la a 650-a aniversare!), care şi-a lansat ieri ocarte la Cluj (ediţia românească a cărţii sale despreSkanderbeg), Noul Alexandru al Balcanilor, o cartedespre secolul al XV-lea referitoare și la aria noastră;a domnului profesor Cesare Alzati, vechi cunoscătorși admirator al civilizației românești, fost profesor laUniversitatea din Pisa, apoi profesor la UniversitateaCatolică „Sacro Cuore” din Milano. Domnia Sa nuuită niciodată mediul academic românesc, se simte caacasă în România și la Cluj, iar noi învățăm, de fie -care dată, de la Domnia Sa noi date și fapte despretrecut.

Ne bucurăm de prezenţa tuturor participanților șioaspeţilor care au venit să asculte, să înţeleagă, săprezinte comunicări şi, mai ales, să comentezeadevărurile din trecut și despre trecut. O societatevie este aceea care ştie să-și cunoască trecutul şi să-lprețuiască aidoma vieții prezente. De aceea, nu potdecât să urez mult succes lucrărilor acestei con -ferinţe științifice interna ţionale, care va aduce – suntconvins – dezlegări noi, lămuriri și iluminări înlegătură cu viața oamenilor de odinioară.

24

confesiune, societate, identitate*Acad. Ioan-Aurel Pop

*Alocuţiune susţinută cu ocazia Zilelor Academice Clujene 2015(12 mai, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române)

După victoria armatelor imperiale împotriva tur-cilor, din 1683, şi începuturile Reconquistei, Curteavieneză a emis, între 1690–1695, şase diplome carecuprindeau ceea ce în istoria sârbilor au fost denu-mite privilegiile ilire.

Potrivit concluziilor lui Paul Brusanowski, celeşase diplome recunoşteau următoarele privilegii:existenţa unei „comunităţi de rit grecesc şi naţiona-litate rasciană”, denumită „naţiunea iliră”, auto -nomă, sub protecţia Curţii imperiale, formată dindouă stări, „Ecclesiasticis et Saecularibus Statibus”,a cărei conducere o deţinea arhiepiscopul. Curtea arecunoscut şapte episcopii sufragane, numărul loroscilând în secolul al XVIII-lea, stabilindu-se înfinal la şapte, a acordat liberul exerciţiu al cultului,păstrarea calendarului iulian, dreptul de a construibiserici şi mănăstiri, dreptul episcopilor de a efectuavizitaţiuni canonice, de a judeca credincioşii orto-docşi. De asemenea, diplomele prevedeau scutireaortodocşilor de dijmă, de contribuţii fiscale, de ser-vitute şi de încartiruiri în raport cu autorităţile poli-tice din Ungaria1.

Ierarhia sârbă a profitat de dificultăţile cauzateCurţii de războiul curuţilor şi a solicitat extindereapri vilegiilor, mai ales pe terenul politic, prin Arse-nie III Cernoevici în 1706 şi Isaia Diacovici în 1709.În 1723 şi 1729, ierarhia a încercat să obţină recu-noaşterea privilegiilor prin dieta ungară.

Privilegiile au fost restrânse de Curte prinDeclaratorium din 1729, un decret din 1732 şi unRescript explicator în 1734. Au fost restrânse drep-tul de numire a episcopilor de către mitropolit, cali-tatea mitropolitului de conducător politic al comuni-tăţii, dreptul de vizitaţiuni canonice, dreptul de jude-cată al clerului, supus din 1729 tribunalelor laice închestiunile civile şi penale.

A fost limitat şi dreptul mitropolitului de a moş-teni credincioşii fără urmaşi şi averea episcopilordecedaţi. A fost introdus dreptul de supremă inspec-ţie a Curţii, respectiv de a aproba convocarea sinoa-

delor şi congreselor naţionale şi de a fi reprezentatăde un comisar imperial la congrese. Din anul 1769,Curtea imperială a fixat componenţa Congresuluinaţional bisericesc la 75 persoane, 25 din partea cle-rului, 25 din partea militarilor şi 25 laici2.

Înzestrarea bisericii ortodoxe din Ungaria deSud şi Banat cu menţionatele privilegii a asiguratortodoxiei de aici un statut sensibil diferit de celdeţinut de religia ortodoxă în Transilvania şi Unga-ria. Practic, de privilegiile ilire au beneficiat bise ricaşi clerul din Mitropolia de Carloviţ, care, în terito -riile locuite compact de populaţie românească, după1739, era organizat în episcopiile Vârşeţ, Timişoaraşi Arad. Spre deosebire de Transilvania, unde religiaortodoxă nu era recunoscută de constituţia medie -vală, iar naţiunea română era numai tolerată, româ-nii, sârbii şi grecii din Banat şi Ungaria au beneficiatde o situaţie incomparabil mai bună sub scutul aces-tor privilegii.

Înzestrarea clerului şi a populaţiei sârbe cu acesteprivilegii, începând din 1690, prin diplomele împă-ratului Leopold I, a creat un bloc ortodox autonomla graniţa de răsărit a monarhiei, menţinut şi perio-dic întărit prin diplome într-o perioadă de extinderea catolicismului spre est, concomitent cu expansiu-nea teritorială a monarhiei şi încorporarea provincii-lor răsăritene ale Imperiului. Explicaţia pentru con-solidarea acestui bloc ortodox în calea contrarefor-mei se justifică prin necesităţile de ordin militar aleImperiului, aflat în confruntare armată continuă cuImperiul otoman şi prin considerente de ordin poli-tic, pentru a contrabalansa puterea stărilor şi ordine-lor privilegiate din Ungaria, opozante faţă de habs -burgi. Era contrapus un bloc privilegiat altuia, dinraţiuni de echilibru politic în teritoriile răsăritene alemonarhiei. Aceste considerente şi-au păstrat actuali-tatea pe toată durata existenţei privilegiilor. Cercu -rile aulice aveau nevoie de potenţialul militar oferitde populaţia din această regiune şi după stabilizareagraniţei cu Imperiul otoman, pentru a încuraja

25

privilegiile ilire şi românii din Banat*Nicolae Bocşan**

*Alocuţiune susţinută cu ocazia Zilelor Academice Clujene 2015(12 mai, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române)** Prof. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca

imigrarea în provinciile orientale şi a consolida stă-pânirea recent instaurată3.

Perioada dintre anii 1690–1740 a fost dominatăde tendinţa ierarhiei sârbeşti de a-şi extinde autori-tatea asupra tuturor ortodocşilor, în virtutea jurisdic-ţiei pe care Patriarhia de la Ipek a avut-o asupra cre-dincioşilor ortodocşi din aceste regiuni, pentru aconsolida poziţia Mitropoliei de Carloviţ şi a orto-doxiei din Imperiu în dispută cu contrareforma4.Este semnificativă în acest sens acţiunea Mitropolieide Carloviţ pentru a-şi extinde jurisdicţia asupra cre-dincioşilor ortodocşi din Transilvania, din Olteniadupă 1718 şi din comitatele din Partium în primajumătate a secolului al XVIII-lea5.

Uzanţa şi apoi confirmările privilegiilor de după1740, atestă că toate teritoriile şi creştinii de religieortodoxă aflaţi sub jurisdicţia Mitropoliei de Carlo-viţ beneficiau de efectele privilegiilor, mai puţincele dependente doar în chestiunile spirituale (Tran-silvania, Oltenia între anii 1718–1738 şi, ulterior,Bucovina)6.

Extinderea privilegiilor ilire, mai ales în uneleteritorii din Ungaria s-a ciocnit de opoziţia stărilor şiordinelor din regat, beneficiare ale unor privilegii deordin social şi politic, care nu agreau un bloc privi-legiat de altă confesiune.

Înglobarea Partium-ului, după 1741, în Ungaria,de exemplu şi încorporarea foştilor grăniceri sârbi înadministraţiile bănăţene după desfiinţarea graniţeiMureş-Tisa, au limitat mult componenta politică aprivilegiilor7. Situaţii asemănătoare s-au înregistratşi în alte teritorii din Ungaria, în Croaţia sau în Sla-vonia. După anul 1699 stările şi ordinele privile giate,forurile politice din Ungaria au întreţinut o perma-nentă opoziţie faţă de sistemul privilegiilor ortodoxe,declarându-le ca neconstituţionale, pentru că nu aufost promulgate prin dieta nobiliară sau confirmatede aceasta. Acesta a fost şi motivul pentru care ierar-hia şi elita sârbă au urmărit consecvent în secoluluial XVIII-lea înarticularea privilegiilor în legislaţiadietală din Ungaria, pentru a le pune în concordanţăcu constituţionalismul medieval maghiar8.

Extinderea privilegiilor în Banat nu a întâmpinatnicio rezistenţă, datorită statutului juridic al provin-ciei, dependentă până în perioada dintre anii1778–1779 direct de împărat şi datorită structuriisociale particulare din Banat, din care au fost ex -cluse stările privilegiate.

Prin „Extension patente” din 16 noiembrie 1720,episcopiile bănăţene de Timişoara şi Vârşeţ au fosttransferate sub jurisdicţia mitropolitului de Bel-

grad9, Moise Petrovici, denumit în 1724 „arhiepis-cop şi mitropolit” al Banatului10, învestit cu statutsimilar celui al episcopului catolic de Cenad în ches -tiuni fiscale sau administrative11.

În anul 1724, împăratul Carol VI îi acorda aces-tuia dreptul de a beneficia de dijmele locuitorilorortodocşi din Banat12, iar în 1726 confirma jurisdic-ţia Mitropoliei de Carloviţ-Belgrad asupra Serbiei,Banatului şi Olteniei13.

Banatul avea cea mai avantajoasă poziţie dinpunctul de vedere al eficacităţii privilegiilor, acesteanefiind aici concurate de stări sau ordine. Doar regu-lamentul în 17 puncte privitor la ortodocşi, propusde administraţia provincială în 25 aprilie 1721 şidezbătut de consistoriul timişorean, preciza caracte-rul dominant al religiei catolice şi interdicţia pentruierarhia ortodoxă de a împiedica răspândirea catoli-cismului14. Deşi regulamentul tinde să limitezeefectele privilegiilor, recunoaşte pentru ortodocşidreptul de a frecventa şcoli germane sau latine, des-chizând astfel accesul românilor la şcolile secun dareşi apoi la cele superioare.

Tendinţa de extindere a ariei de cuprindere a pri-vilegiilor în prima jumătate a secolului al XVIII-leaeste principala caracteristică a istoriei acestora înintervalul menţionat. Eforturile ierarhiei pentru con-solidarea blocului ortodox din monarhie au făcutposibilă extinderea privilegiilor şi asupra altorpopoare ortodoxe decât sârbii, chiar dacă alte gru-puri etnice nu au fost menţionate în diplomele ce aupromulgat sau reconfirmat privilegiile.

Ierarhia sârbă a procedat la o asemenea exten-sie, pentru a contrabalansa prozelitismul catolic,pentru a spori numărul credincioşilor de sub autori-tatea sa şi implicit veniturile mitropoliei. Până înperioada domniei monarhilor luminaţi, efectele pri-vilegiilor s-au manifestat cu deosebire pe tărâmconfesional, fapt explicabil dacă se au în vederedisputele bisericeşti din teritoriile orientale alemonarhiei până în a doua jumătate a secolului. Pemăsură ce autoritatea ierarhiei a crescut, asumân-du-şi şi valenţele politice ale privilegiilor, ca deexemplu dezideratul autonomiei teritoriale sau afir-marea unor atribuţii politice pentru congresul naţio-nal bisericesc, Curtea imperială manifestă tendinţade îngustare a sferei de cuprindere a privilegiilor,fără să le anuleze cu totul.

Curtea suspecta, mai ales, articolele ce puteauavea consecinţe pentru politica de centralizare amonarhiei, sau pentru unitatea acesteia. Politicamonarhiei luminate era în contradicţie cu programul26

ierarhiei ortodoxe. Stabilizarea graniţei din 1739,trecerea pericolului otoman pe planul secund al poli-ticii externe austriece, a cărei expansiune spre răsă-rit s-a oprit pentru câteva decenii, a făcut să se re -ducă rolul militar al sârbilor. Cel mai mult a contri-buit la această tendinţă creşterea influenţei ierarhieiortodoxe peste limitele circumscrise iniţial în di -plome, care a provocat mişcările religioase dinTransilvania, respectiv din Partium, în urma căroramase compacte de credincioşi consideraţi câştigaţipentru unirea cu Roma au revenit la ortodoxie.Acesta a fost motivul principal care a determinatCurtea să procedeze la limitarea avantajelor acor -date ortodocşilor prin privilegii15, ilustrat şi dereconsiderarea politicii austriece faţă de bisericaortodoxă din Transilvania, căreia îi reactiva episco-pia, fără a beneficia de privilegiile ilire.

Autonomia acordată Bisericii ortodoxe dinBanat, unde aceasta nu a fost îngrădită prin nicioaltă legiuire, se concretiza printr-un statut de largătoleranţă, o existenţă de drept recunoscută prindiplomele imperiale şi implicit o mai mare libertatede acţiune.

Această autonomie şi-a asociat şi o serie de ele-mente politice care conferă organizaţiei bisericeştirolul de unică instituţie legal recunoscută şi organi-zată, ce reprezenta interesele populaţiei aflate subincidenţa privilegiilor. La popoarele lipsite de stata-litate, Biserica ortodoxă şi-a arogat şi atribuţii deordin politic sau administrativ, ca reprezentantă aintereselor acestora. Autonomia bisericească, creş-terea influenţei ierarhiei ortodoxe au făcut posibil laromâni (la sârbi, în şi mai mare măsură) procesul deconstituire şi afirmare a elitei ecleziastice, care îşiva asuma rolul de reprezentare a populaţiei româ-neşti. În cadrul favorabil asigurat de autonomiaortodoxă, această elită bisericească a promovattreptat conştiinţa individualităţii naţionale. Dacă înPrincipatele Române aceasta era opera clasei boie-reşti, purtătoare a sentimentului naţional, ulterior,după 1821, preluată şi de domniile pământene, înprovinciile româneşti din Imperiul habsburgicgeneza ideii naţionale a fost pusă în relaţie directăcu formarea unei elite bisericeşti16. Din asemenearaţiuni, autonomia confesională a avut o valoaredeosebită pentru românii lipsiţi, practic, de o elităconstituită până acum.

Regimul de toleranţă şi autonomia acordatăortodoxiei în Banat a menţinut unitatea grupuluietnic românesc în jurul acestei confesiuni, evitândmanifestările de criză a conştiinţei, ca în Transilva-

nia sau în comitatele din Partium, unde absenţa saurestrângerea privilegiilor a mărit aria de expansiunea catolicismului. Regimul privilegiilor a mijlocitromânilor din Banat accesul la drepturi pe care ceidin Transilvania nu le aveau: dreptul de a intra înoraşe, accesul la meserii şi chiar la unele funcţii înadministraţia locală până la un anumit nivel. Auto-nomia Banatului a făcut posibilă experimentareareformelor monarhiei luminate în provincie şi, caurmare, difuzarea iluminismului aici, din deceniulopt al secolului al XVIII-lea. Absorbţia impresio-nantă de cărţi şi manuscrise în limba română, decopişti, dascăli şi zugravi din celelalte teritoriiromâneşti, conferă ortodoxiei din Banat o expresieromânească în ansamblul Mitropoliei de Carloviţ,care favorizează procesul de individualizare naţio-nală, ilustrat la începutul secolului al XIX-lea derevendicarea unei ierarhii şi biserici naţionaleromâneşti.

Atitudinea refractară a cercurilor politice dinUngaria faţă de privilegii, perspectiva modificăriiechilibrului în zona orientală a Imperiului princreşterea treptată a puterii şi influenţei ierarhieisârbe şi incomodităţile pricinuite Vienei prin ten-dinţa de extindere şi consolidare a privilegiilor, audeterminat Curtea să-şi revizuiască atitudinea faţăde ortodoxie şi să inaugureze o nouă direcţie faţăde această biserică. Noua direcţie faţă de Bisericaortodoxă din Banat şi Ungaria, ca şi faţă de cea dinTransilvania, a fost inaugurată de Maria Theresiadin anul 1761, concomitent cu demarajul reforme-lor în Imperiu.

Noua politică a habsburgilor faţă de Bisericaortodoxă urmărea, în fond, subordonarea bisericiifaţă de stat şi controlul acestuia în toate afacerilespirituale, egalizarea nivelului – cultural, în primulrând – al popoarelor aflate sub efectul privilegiilor,arbitrarea diferendelor sârbo-maghiare pe temaacestor privilegii. Consilierul Bartenstein, autorulnoii politici, preconiza un tratament egal pentruromâni şi sârbi în cadrul sistemului privilegiilor, înopoziţie cu Koller care susţinea punctul de vedere alCancelariei ungare, respectiv separarea sârbilor deromâni17.

Această politică a fost sublimată în conceptul denaţiune iliră, cu care habsburgii au denumit popu -laţia ortodoxă. Aceasta a fost definită de EmanuelTurczynski ca o naţiune confesională polietnică, cereprezintă o etapă de tranziţie spre naţiunea confe-sională monoetnică şi apoi spre naţionalitatea poli -tică, dar această interpretare nu epuizează toate ipos- 27

tazele conceptului18. Terminologia actelor oficialeaustriece de numea o comunitate confesionalăavantajată de sistemul privilegiilor ilire, o solida-ritate ortodoxă concepută şi realizată de sus în jos,dinspre Curte spre clerul şi populaţia ortodoxă, catoată politica reformistă, a două grupuri etnicefără statalitate, prin care acestea sunt individuali-zate din punct de vedere confesional şi etnico-ling vistic, aparţinând Mitropoliei autonome deCarloviţ. Din punct de vedere geografic, acestconcept desemnează populaţia ortodoxă din Unga-ria de Sud, Banat, Partium, iar din punct de ve dereetnic încorporează românii, sârbii, grecii şi mace-do-românii din aceste teritorii.

Avantajele rezultate din privilegiile ilire şi sta-tutul naţiunii ilire au fost reglementate prin regu-lamentele ilire din anii 1770, 1777, 1779. Acesteaau recunoscut autonomia confesională, dreptul lacongres naţional, eliberarea clericilor de sarcinipublice, existenţa unei ierarhii şi a unui teritoriuprecis delimitat după 1770. Conceptul uzitat demonarhia luminată presupunea încă şi un minimde drepturi politice, sociale şi economice: acces laanumite funcţii publice, permisiunea de a intra înoraşe şi de a exercita meserii. Conceptul de naţiuneiliră cu care operează cercurile aulice se plaseazăîntr-o zonă de tranziţie de la tradiţional spre mo -dernitate, urmărind să estompeze sau să întârzieafirmarea individualităţilor naţionale în curs decris talizare, să niveleze şi să egalizeze statutulgrupurilor sociale care o compun, topindu-le într-ounitate/entitate confesională riguros definită, sub -or donată exigenţelor de integrare şi centrali zareale monarhiei luminate.

Emanuel Turczynski susţinea că grupurilesociale unite în comunitatea iliră, beneficiare aleprivilegiilor menţionate, în temeiul autonomieitind spre o poziţie echivalentă sau apropiată cu ceaa stărilor privilegiate, aserţiune, care, în parte, esteexagerată. În fapt, naţiunea iliră este un constructpolitic şi confesional creat de habsburgi, reprezen-tând una din formele de expresie ale raţiunii destat aplicată pe plan bisericesc, în intenţia refor-mării şi subordonării Bisericii ortodoxe. Aceastaimplica un nou tip de relaţii între stat şi biserică,de subordonare a celei din urmă programuluireformator, pentru a o alinia direcţiilor de guver-nare absolutistă, scop în care i se conferă şi atri-buţii de na tură administrativă.

Evoluţia problemei ilire în epoca theresiană re -levă eşecul, chiar dacă numai parţial, al politiciireformiste de subordonare a Bisericii ortodoxe şi delimitare a autonomiei sale. Restaurarea în 1779 aunor drepturi deţinute anterior în temeiul privilegii-lor, nu anulează total controlul statului asupra mitro-poliei ilire, nici subordonarea acesteia raţiunii destat, însă garantează toleranţa de care a beneficiatanterior ortodoxia şi renunţă la pretenţia formulatăpână acum că afacerile ilire sunt de competenţaCasei de Habsburg şi nu a regatului maghiar19.

După ce Banatul a fost încorporat regatului Un -gariei şi naţiunea iliră a fost integrată în sistemulpolitic şi administrativ din Ungaria, mai puţin clerulşi populaţia ortodoxă din graniţa militară. Autono-mia iliră, subordonată până acum direct cercuriloraulice şi controlată prin Deputăţia iliră, primea ogrea lovitură, cel puţin din două direcţii: stările şiordinele din regat, dominante în toate segmentelevieţii politice şi sociale, nu agreau un sistem privile-giat în societatea în care deţineau monopolul puterii,încât vor acţiona pentru anularea privilegiilor ilire,invocând nelegalitatea acestora, deoarece nu au fostînarticulate în articolele dietale, iar în al doilea rând,în Ungaria religia ortodoxă nu era recunoscută, eradoar tolerată, statut care reducea sensibil efecteleprivilegiilor prin opoziţia întreţinută la nivelul juris-dicţiilor locale sau centrale.

Ca o măsură de precauţie în faţa ameninţărilorce vizau ortodoxia, Iosif al II-lea a extins prevede -rile Edictului de toleranţă din 1781 şi asupra orto-docşilor, accentuând importanţa toleranţei religioasepentru regatul Ungariei: „...mai vârtos Ţării Ungu-reşti cu cale am găsit a se întări tot meşteşugul tole-ranţei”20. Regimul de toleranţă al religiei ortodoxedin Ungaria a fost astfel întărit, extins şi asuprazonelor care n-au beneficiat de privilegiile ilire, iaravantajele de până acum au fost completate saugarantate prin noi prevederi: accesul la funcţii, înînvăţământ, la meserii, în virtutea dreptului de con-civilitate. Edictul de toleranţă din 1781 nu anula pri-vilegiile ilire, dar deschidea posibilitatea egalizăriistatutului tuturor ortodocşilor.

Deşi Edictul de toleranţă nu a fost revocat dupămoartea lui Iosif al II-lea, în epoca reacţiunii, incer-titudinile şi temerile cu privire la privilegiile şi auto-nomia ortodocşilor revin în actualitate, ilustrate şide congresul ilir din 1790 de la Timişoara, dar şi dereacţiile comitatelor faţă de chemarea românilor la28

congres, interpretată ca o reacţie a răscoalei luiHorea.

În congresul de la Timişoara s-au confruntatdouă tendinţe: una reprezentată de Sava Thököly,favorabilă compromisului cu Cancelaria aulicăungară, care propunea „legalizarea” privilegiilorprin înarticularea lor în articolele dietale, cealaltă deŞtefan Stratimirovici, care susţinea întărirea autono-miei Bisericii ortodoxe prin recunoaşterea uneiautonomii teritoriale şi politice subordonată Vienei,scoasă din sistemul politic al regatului ungar, res-pectiv egalizarea statutului politic al ortodocşilor cual celorlalte confesiuni şi, în consecinţă, extindereaatribuţiilor politice ale congresului bisericesc. Efer-vescenţa fără precedent din arhidieceză orienteazăinteresele ierarhiei spre deziderate politice. Cererilecongresului, precedate de o serie de memorii aleierarhilor, revendicau, pe lângă autonomia politico-teritorială, restaurarea privilegiilor din 1690, dreptullocuitorilor ortodocşi de a ocupa funcţii politice şijuridice, organizarea unui sistem de învăţământsecundar şi superior, astfel ca „naţiunea iliră să aibăîn tot regatul aceleaşi drepturi şi avantaje pe care leau şi ungurii”21.

Transferul de priorităţi al congresului din anul1790 spre o problematică politică este explicabilprin necesitatea dobândirii unor garanţii ferme, dena tură să salveze privilegiile, dar şi prin evoluţiaavansată a celor două popoare (român şi sârb) sprelaic şi naţional, ca urmare a disoluţiei operate de ilu-minism în modelul de universalitate fondat pe con-fesional. Deşi congresul revendica dezideratelemenţionate în numele naţiunii ilire, el nu mai repre-zenta un punct de vedere confesional, ci unul politi-co-naţional. Uniunea sârbo-română sub semnul pri-vilegiilor s-a destrămat prin triumful naţiunii cultu-rale şi al procesului de instituţionalizare a bisericiipe baze naţionale. Congresul din 1790 anunţa ca -riera relativ scurtă a naţiunii ilire, afirmând aspira-ţiile naţiunilor moderne în curs de definire.

Hotărârile Dietei din 1791 şi 1792 au încheiatpractic şi existenţa privilegiilor ilire, odată cu cea anaţiunii ilire. Articolul Dietei Ungariei din 1791decreta: „Această biserică orientală numită, caredupă legile acestei provincii a fost socotită pânăacum între religiile tolerate, în puterea articoluluide faţă se întăreşte în liberul ei exerciţiu”. Artico-lul 27 din 1792 egaliza statutul politico-juridic alortodocşilor cu al celorlalţi cetăţeni, cu toate avan-

tajele ce le presupunea dreptul la cetăţenie: dreptulde a dobândi bunuri, funcţii, recunoaşterea vechi-lor privilegii în chestiunile bisericeşti, şcolare, fun-daţionale22. Articolul 27 a fost apoi întărit prinhotărârea Dietei Ungariei din 1843 care, în spiritullibertăţii religioase, preciza egalitatea ortodocşilorcu celelalte confesiuni şi accesul la drepturile cetă-ţeneşti23.

Legiuirile din 1791–1792 anulau practic o enti-tate ortodoxă autonomă în sistemul politic dinUngaria, făcând inoperante privilegiile ilire, limi tatela aspectele confesionale din momentul în care DietaUngariei recunoştea Biserica ortodoxă şi dreptul deexercitare a cultului. Legiuirile respective, însă,vizau indivizii aparţinând acestei confesiuni şi nu co -munitatea ca entitate de sine stătătoare. Privilegiileilire au rămas o referinţă a dreptului istoric al sârbi-lor în confruntarea lor politică cu cercurile politicemaghiare, o componentă a imaginii istorice, un mitpe care s-a modelat la începutul secolului al XIX-leaconştiinţa individualităţii lor naţionale şi programulpolitic al emancipării.

Pentru românii din Banat, spiritul de toleranţă aconservat limba naţională în biserică, şcoală şi înactivitatea editorială, deşi n-au lipsit tendinţele dea generaliza slavona sârbească. Demarajul mişcăriiintelectuale în limba română a contribuit decisiv ladislocarea naţiunii ilire şi la manifestarea naţiona-lismului românesc. Tendinţa nivelatoare şi unifor-mizantă a reformismului a sfârşit prin afirmareaindividualităţii şi a specificului naţional românesc,pe măsură ce opera istorică şi filologică a Lumini-lor, îndeosebi a Şcolii Ardelene, a contribuit la des-trămarea solidarităţii ortodoxe şi la construcţiaimaginilor sau miturilor noii solidarităţi naţionale.În evoluţia comunităţii române spre naţional,naţiunea confesională polietnică a constituit oetapă de tranziţie spre naţiunea culturală română.Evoluţia spre laic a modelului cultural fondat pânăacum pe ortodoxie a fost una din primele condiţiiale închegării solidarităţii naţionale moderne.Segregarea românilor de sârbi prin destrămareanaţiunii ilire, în urma afirmării ideii moderne denaţiune este similară cu fenomenul petrecut înPrincipatele Române între români şi greci după182124. Într-o primă etapă, de la sfârşitul secoluluial XVIII-lea şi începutul celui următor, acest feno-men s-a materializat în Mitropolia de Carloviţ printendinţa de instituţionalizare a bisericii şi şcolii pe 29

baze naţionale, prin tendinţa de a forma o bisericănaţională românească.

note1 P. Brusanowski, Jurisdicţia bisericească şi privilegiile ili -

rice în Banat şi Ungaria de Sud/Serbia de Nord în secoleleXVII–XVIII, în „Piramida”/Zrenianin/, 2, 2012, nr. 4, pp. 127–131.

2 Ibidem.3 S. Anuichi, Relaţii bisericeşti româno-sârbe în secolul al

XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1980, p. 118.4 S. Anuichi, op.cit., pp. 44–46.5 Ibidem, passim.6 Gh. Ciuhandu, Românii din Câmpia Aradului de acum două

veacuri, Arad, 1940, pp. 56–57, reluând concluziile lui Jirecek; E.Turczynski, Konfession und Nation zür frühgeschichte der ser -bischen und rumänischen Nationsbildung, Düsseldorf, 1976, pas-sim/În continuare: E. Turczynski, Konfession und Nation/; vezi şiIdem, The National Movement in the Greek Orthodox Church inthe Habsburg Monarchy, în „Austrian History Yearbook”, 3, 1967,pct. 3, pp. 83–128; Promemoria clerului şi inteligenţii laice orto-doxe, în „Biserica şi şcoala”, 22, 1898, nr. 37–42, pp. 398–400,405–407, 413–415, 421–423, 434–435.

7 Gh. Ciuhandu, op.cit., p. 57.8 „Biserica şi şcoala”, 22, 1898, nr. 39, 27 septembrie/9

octombrie, p. 413.9 Gh. Cotoşman, op.cit., p. 105.10 S. Anuichi, op.cit., p. 59.

11 I.D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare laistoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timişoara, 1980, p. 156.

12 Ibidem, pp. 161–163.13 S. Anuichi, op.cit., p. 57.14 Textul celor 17 puncte în traducere românească, la I.D.

Suciu, R. Constantinescu, op.cit., pp. 158–159.15 Gh. Cotoşman, op.cit., p. 57.16 E. Turczynski, Konfession und Nation, passim.17 Ibidem, p. 160 sq.18 Ibidem, passim; la concluzii asemănătoare ajungea şi auto-

rul studiilor publicate în „Biserica şi şcoala”, 22, 1898, nr. 37–42,semnate „Bătrânul”.

19 „Biserica şi şcoala”, 22, 1898, nr. 39, 27 septembrie/9octombrie, p. 415. O atare concepţie era împărtăşită de Kolowrat.

20 Edictul de toleranţă în „Transilvania”, 1910, nr. 6, noiem-brie-decembrie, pp. 446–455.

21 I.D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara,1977, pp. 140–143; documentele congresului au fost editate deSlavko Gavrilović, Nicola Petrović, Temisvarski sabor 1790, NoviSad – Sremski Karlovci, 1972.

22 I.D. Suciu, Istoria bisericii gr. or. române din Transilva-nia şi Ungaria de la 1810–1846, în „Biserica şi şcoala”, 20, 1896,nr. 35, 1/13 septembrie, pp. 277–278 şi Gh. Ciuhandu, EpiscopiiSamuil Vulcan şi Gherasim Raţ, Arad, 1935, p. 1.

23 „Gazeta de Transilvania”, 6, 1843, nr. 67, 23 august, pp.265–266.

24 P. Cornea, Intervenţie, în volumul Les Lumières en Hon-grie, en Europe Centrale et en Europe orientale. Actes duDeuxième Colloque de Màtrafüred. 2–5 octobre 1972, Budapest,1975, pp. 58–62.

30

31

Un postulat care a devenit, după o vreme şi pen-tru o relativ lungă perioadă de timp, o dogmă în cer-cetarea timpurie a folclorului, avându-şi originea înscrierile fondatoare ale lui Johann Gottfried Herder,stipulează forţa de conservare, de păstrare, de arhi-vare a cântecului popular, prin extensie a diferitelor„forme de artă a cuvântului”, în versuri cântate orinu, în proză etc., a unui amplu set de informaţii,cunoştinţe, trăiri venind din timpuri imemoriale:„Toate popoarele necivilizate cântă şi acţionează;ceea ce fac transpun în cântec, şi cântă ce s-a în -făptuit. Cântecele lor sunt arhiva poporului, comoaraştiinţei şi a religiei lor, a teogoniei, a cosmogoniilor,a faptelor părinţilor şi a întâmplărilor din istorialor, o copie a inimii şi o imagine a vieţii lor de fami-lie în clipa de bucurie şi de durere, în ceasul cunu-niei şi la mormânt”1.

Peste decenii, gândurile înaripate ale filosofuluigerman aveau să reverbereze în scrieri ale tinerilorînvăţaţi români de la ’48, cuprinşi şi ei de elanurilepopoarelor intrate în „eonul naţionalităţilor”, aflateîn căutarea propriei identităţi. În formularea luiAlecu Russo auzim ecouri ale ideilor gânditoruluigerman: „Datinile, poveştile, muzica şi poezia suntarhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând recon-stitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vomlămuri deplin despre originea limbei noastre, denaşterea naţionalităţii române, de plăcerile naturiicu cari este înzestrat poporul şi de luptele ce le-aususţinut coloniile romane pân-a nu se priface înlocuitorii de astăzi ai vechii Dacii”2.

Revendicându-se direct, explicit, din scrierile luiHerder, din care citează, in extenso, o caracterizarea poeziei populare („…Ea cânta istoria şi feluriteîntâmplări, tainele şi minunele şi semnele prevesti-toare; ea era floarea prin care se caracteriza popo-rul cu limba sa, cu îndeletnicirile şi prejudecăţile,

cu patimile şi cu trufiile, cu muzica sau chiar cusufletul său”), Al. I. Odobescu3 anticipa, cu peste150 de ani în urmă, o Europă unită, printre altele,prin tezaurul ei folcloric: „… ar fi de dorit ca ogeneroasă impulsiune să înfrăţească în viitor acelenaţiuni ce sunt, credem, menite a forma în Europarăsăriteană un stat federal creştin, tare atât prinunirea, cât şi prin varietatea chiar a puterilorsale!”4

În alte condiţii, acelaşi ideal s-a întrupat şi înopera Fraţilor Grimm şi în scrierile unor erudiţi, pre-cum James George Frazer, chiar dacă studiile luirelevă dimensiunea antropologică a culturii, sauGeorge Laurence Gomme, reprezentant al Epociivictoriene, dominată de teoria „supravieţuirilor”,care considera folclorul ca o „ştiinţă istorică”5 şi tentasă identifice straturi ale tradiţiei folclorice, depozi-tate (subl. mea – N.C.) de diferite rase (= popoare,etnii) trăitoare, în timp, în aceleaşi locuri (teritorii).Teza lui Gomme, cunoscută şi studioşilor români aivremii6, primea o replică tăioasă din partea lui Ale-xander H. Krappe, care considera că „Folklore cannever help in the reconstruction of political history;it is solely and singly concerned with the history ofhuman ideas and their utterance in words and ges-tures, that is, in tales, songs, and rites”7.

Dar, tema istorismului, a istoricităţii folclorului,a capacităţii acestuia de a reţine şi de a transmitepeste generaţii informaţii despre „trecutul îndepăr-tat”, exagerată, uneori8, şi supusă unei critici acidede cei de după9, avea să se concretizeze chiar într-oaşa-zisă polemică P. Caraman – D. Caracostea,încheiată, dacă se poate spune astfel, de Al. I. Amzu-lescu10 – dar, chestiunea rămâne pururi deschisă.

O ajustare a acestei teorii a „urmelor istorice”din folclor aduce, cu argumente din domeniul ştiin-

Arhiva din arhive. memoria culturală a textului folcloric*Nicolae Constantinescu**

*Alocuţiune susţinută cu ocazia Zilelor Academice Clujene 2015 (12 mai 2015, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române)**Prof. univ. dr., Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

32

ţelor naturii, Mircea Eliade, într-o serie de arti -cole11, dintre care programatic mi se pare a fi Speo-logie, istorie, folklor12 [1939], în care introduceconceptul de „fosile vii”, preluat din studiile despeologie ale lui Emil Racoviţă: „Expresia «fosilevii» ar putea fi adoptată – dar, mai ales, înţeleasă –de toţi cei care se ocupă cu folklorul. Pentru că,întocmai după cum în peşteri se conservă o faună ar -haică – foarte importantă pentru înţelegerea grupe-lor zoomorfice primitive, care nu sunt fosiliza bile –tot aşa, memoria populară conservă forme men taleprimitive pe care nu le putem găsi păstrate în isto-rie, tocmai pentru că ele nu se puteau exprima înaspecte durabile (documente, monumente, grafieetc.): într-un cuvânt, pentru că nu erau fosilizabile.Lumina, aerul, pământul – le descompuneau, letopeau”13.

Şi mai departe, întâlnindu-se, oarecum, dar şi des-părţindu-se de teza lui Gomme, cu privire la „stra -turile” din poezia populară, Mircea Eliade atrageatenţia folcloriştilor epocii sale, dar remarca estevalabilă şi pentru cei din zilele noastre: „În folklorse întâlnesc, astăzi, forme din mai multe ere, repre-zentând etape mentale diferite. Găsim o legendă cusubstrat istoric relativ recent, găsim un cântecpopular de inspiraţie contemporană, alături deforme medievale, pre-creştine sau chiar preistorice.[…] Foarte puţini folklorişti înţeleg că memoriapopulară, întocmai ca o peşteră, a păstrat docu-mente autentice reprezentând experienţe mentale pecare actuala condiţie umană le face nu numai impo-sibile, dar chiar imposibile de crezut”14.

Despre noutatea, la vremea respectivă, şi actua-litatea extremă a tezelor lui Mircea Eliade s-arcuveni să discutăm mai mult. Destul să spunem că,luând ca bază teoretică o definiţie de dată relativrecentă a textului folcloric, a literaturii orale, a for-melor de artă a cuvântului în general considerat(e) afi „comunicare [orală] [artistică] de grup în con-text”15, constatăm că, în această accepţie, folclorulse depărtează de imaginea lui comună, uzuală, tradi-ţională, să zicem, de „depozit”, „magazie”, „mate-rialuri”, accentul mutându-se acum de pe lucruri(„the text is the thing”) pe procese desfăşurate întimp, în grup, în context.

Perspectiva contextualistă asupra folcloruluirelevă dubla dependenţă a textului folcloric, atâtfaţă de contextul genetic sau cultural, cât şi faţă decontextul performativ sau situaţional, cu care între-ţine relaţii complementare. El este, pe de o parte,interpretantul contextului genetic şi, pe de altă

parte, este „interpretat” de contextul situaţional, sauschimbând termenii, acesta din urmă este interpre-tantul textului. În primul caz, textul oral reţine caun burete absorbant informaţia conţinută în culturagrupului creator. Altfel spus, textul de literaturăorală se constituie într-un fel de depozit de infor-maţii, de arhivă, de memorie culturală vie a grupu-lui respectiv. Un „muzeu”, la modul metaforic, alvieţii materiale şi spirituale a grupului creator defolclor („folk-group”), o arhivă sui-generis, în care„obiectele”, „documentele” (înscrisuri, înregistrăriaudio, fotografii, filme, desene etc.) aşteaptă să fiedescifrate, comentate, interpretate. Ajungem astfel,pe o altă cale, la conceptul de „fosile vii”, pus în va -loare de Mircea Eliade care evidenţia, în acestcadru, existenţa în textele de literatură orală a maimultor straturi.

Ne oprim aici, pe scurt, asupra componentei cle-ricale, bisericeşti, nu teologic-creştine a creaţieipopulare. Toposuri, precum biserica, mănăstirea,schitul, chilia au o frecvenţă relativ mare în litera -tura orală românească ca şi, subsecvent, cei carepopulează aceste spaţii (preoţi, călugări, măicuţeetc.). În fine, în aceeaşi sferă semantică intră practi-cile celor care slujesc în aceste spaţii – rugăciunea,cântatul, scrisul, cititul – şi „instrumentarul” speci-fic – clopotul, toaca, crucea, cartea etc. Probabil căprimul exemplu care ne vine în minte este acela alcelebrei legende a mănăstirii Argeşului, cu sute devariante în versuri şi în proză16 în care, la îndemnulimperios al lui Negru Vodă, orgoliosul meşterManole caută „loc de mănăstire/ şi de pomenire” şise angajează să ridice „mănăstire-naltă/ cum n-amai fost altă”.

Dar, la nivelul imaginarului popular, aproapefiecare lăcaş de cult are propria lui legendă, „poves-tea” concurând, în ordinea realului, a adevărului, cuînscrisul în piatră din pisania fiecăruia din ele.

Tot la nivelul epicii populare marcăm existenţa,în basme, dar şi în balade, a unei serii de personajecircumscrise spaţiului monahal – călugări, sihaştri,bătrâne pioase, „sfinte” – care intervin, în calitate deadjuvanţi ai personajului central, pe parcursul aven-turii eroice a acestuia. Adrian Fochi înregistrează în„Repertoriul analitic al formulelor”, sub numărul90, „Portretul călugăriţei”, „compus în întregime pecontrastul coloristic dintre alb şi negru” („...călugă-riţă/ neagră la hăinuţă/ albă la peliţă”)17.

La fel, în textele lirice se poate consemna pre-zenţa unor toposuri ţinând de spaţiul monahal saucultural, precum biserica, mănăstirea, altarul, ca

33

„locaţie” predilectă pentru înhumarea „logodnicilornefericiţi” sau a partenerilor despărţiţi de vrăjmaşi(motivul Z44 din Ispas-Truţă IV18).

Chiar o formă „scurtă” sau „simplă” a folcloruluireţine imaginea lăcaşului de cult („Mănăsti re-ntr-unpicior/ ghici, ciupercă ce e?”), care nu putea să seză mislească altundeva decât în arealul românesc,dacă ţinem seama de forma cupolelor bisericilorortodoxe româneşti.

Măruntelor exemple comentate mai sus li se potadăuga multe altele: celebrul „madrigal” popular dinantologia lui Lucian Blaga, în care într-o „chilie/ cumuşcată şi tămâie/ dragul … scrie/ şi când scrie mămângâie…”, sau insolita compoziţie din repertoriullăutarului Brăilei, Petrea Creţul Şolcan, Toader Dia-conul, publicată de G. Dem. Teodorescu în celebrasa colecţie Poezii populare române, 1885, în secţiu-nea A. „Colinde solare şi religioase”, unde aflăminformaţii bine camuflate despre isihasmul româ-nesc19 şi multe altele.

Această rapidă scrutare a unor forme de artă acuvântului din spaţiul cultural românesc arată capa-citatea lor de a reţine preţioase informaţii desprelăcaşurile de cult şi despre viaţa monahală, dovadăa contactelor şi întrepătrunderilor dintre sfera laicu-lui şi a religiosului, dintre cultura populară şi cul -tura clericală, susţinând adevărul că în structuraansamblului vieţii socio-culturale a românilor (şi nunumai a lor) componenta religioasă ocupă un locînsemnat.

note1 J.G.Herder, Scrieri despre limbă şi poezie, filosofia istoriei,

ideea de umanitate, geniu şi educaţie &c., precedate de un jurnal.Traducere şi prefaţă de Cristina Petrescu, Bucureşti, Editura Uni-vers,1973, p. 88, din lucrarea Despre asemănarea dintre arta poe-tică medievală engleză şi cea germană, 1777; cf. şi Anne-MarieThiesse, Crearea identităţilor naţionale în Europa. SecoleleXVIII–XX. Traducere de Adrian-Paul Corescu, Camelia Capverdeşi Giuliano Sfichi, Editura Polirom, 2000, p. 28, nota 9.

2 A. Russo, Poezia poporală, „Foaia Soţietăţii pentru literaturaşi cultura română în Bucovina”, Cernăuţi, IV, 1868, pp. 189–195,în Elogiu folclorului românesc. Antologie şi prefaţă de OctavPăun, Editura pentru Literatură, 1969, p. 20.

3 Al. I. Odobescu, Cânticele poporane în raport cu ţara, isto-ria şi datinile românilor [1861], în Elogiu folclorului românesc,1969, pp. 68–74.

4 Idem, p. 74.5 G.L. Gomme, Folklore as an Historical Science, 1908.6 V. Virgil Oniţiu, Straturi în poezia noastră poporană,

„Vatra”, I, 1894, nr. 4, 5, 6.7 Al. H. Krappe, The Science of Folklore [1930], Northon

Library, 1964, p. P. XX, nota 2: „Folclorul nu va putea niciodatăsă ajute la reconstrucţia istoriei politice; el este numai şi numai

preocupat de istoria ideilor omeneşti şi de folosirea lor în cuvinteşi gesturi, adică în poveşti, cântece şi rituri”.

8 Vezi, cu titlu de exemplu, Nicolae Densuşianu, Chestiona-rul despre tradiţiunile istorice şi antichităţile ţărilor locuite deromâni, epoca până la 600 după Christos.

9 Vezi, de exemplu, Henri H. Stahl, Eseuri critice despre cul-tura populară românească, Editura Minerva, 1983, cap. 3 „Folosi-rea arheologică a folclorului”, în care îl combate pe Nicolae Den-suşianu „şi propriul lui vis delirant al «pelasgismului»” şi exage-rările sale, p. 44.

10 Al. I. Amzulescu, Marcu şi Gerul. Epilog doljean la o fai-moasă controversă, „Revista de etnografie şi folclor”, 24, nr. 2,1979, pp. 153–175, republicat în Al. I. Amzulescu, Cîntecul nostrubătrânesc. Cuvânt-înainte de Iordan Datcu, Bucureşti, EdituraMinerva, 1986, pp. 97–124.

11 M. Eliade, Folklor şi istorie, „Cuvântul”, 1938, Urme isto-rice în folklorul balcanic, idem, 1939, Folklorul ca instrument decunoaştere, Insula lui Euthanasius, 1943, toate în Mircea Eliade,Meşterul Manole. Studii de etnologie şi mitologie, ediţie şi note deMagda Ursache şi Petru Ursache, Editura Junimea, Iaşi, 1992.

12 Păstrăm grafia autorului şi a editorilor de mai târziu.13 M. Eliade, op. cit., loc. cit., , p. 303.14 Ibidem.15 D. Ben-Amos, Toward a Definition of Folklore in Context,

„Journal of American Folklore”, 1971, 84, pp. 3–15, „artistic com-munication in small groups”; Cf. şi „Context” in Context, „Wes-tern Folklore”, Volume 52, numbers 2, 3, 4, April, July, October1993, pp. 209–226.

16 I. Taloş, Meşterul Manole. Contribuţii la studiul unei temede folclor european. II Corpusul variantelor româneşti, EdituraGrai şi Suflet, Bucureşti, 1997.

17 A. Fochi, Estetica oralităţii, Bucureşti, Editura Minerva,1980.

18 Sabina Ispas, Doina Truţă, Lirica de dragoste. Index moti-vic şi tipologic, IV (S-Z), Editura Academiei, 1989.

19 Detalii la Nicolae Constantinescu, Discuţii libere: colinde,colindat, colindători, „Cultura”. Săptămânal editat de FundaţiaCulturală Română. Serie nouă. Anul VIII, nr. 5 (409), 14 februarie2013, p. 29; Discuţii libere (II): „Şi-acolo este o chilie”, idem, nr.7 (411), 28 februarie 2013, pp. 29–30.

În primele decenii ale secolului al XIX-lea,genul care domină în pictura românească de şevaleteste portretul, cu care istoria picturii se identifică,documentul portretistic oglindind dezvoltarea so -cietăţii româneşti. Ca rezultat al transformărilorsociale se produce fenomenul de laicizare a artei.

În perioada la care ne referim, în afara iconarilorşi a pictorilor de biserici, activează o pleiadă de ar -tişti ce introduc la noi tehnicile şi maniera picturalăoccidentală, formând un gen cu statut ontologic nou,prea puţin cunoscut: portretul de şevalet în ulei.

Printre artiştii de început, se numără Ion Balo-mir, Nicolae Polcovnicul şi unii veniţi din alte părţi.Aceş tia se autointitulează „portretari”, „zugravi deportrete”, „zugravi de portrete în oloi” sau „zugravide miniatură şi văpseli cu lustru”. Cei mai mulţi auvenit în Principate din alte părţi: Giovanni Schiavonisoseşte din Triest, ca şi Niccolo Livaditti, AntonChladek este ceh din Banatul sârbesc, Josef AugustSchoefft este ungur de la Budapesta, Loeffler şiLudovic Stawski sunt polonezi, Constantin DanielRosenthal evreu-ungur, naturalizat la noi şi identi-

ficându-se cu aspiraţiile Revoluţiei de la 1848. Uniidintre ei cultivă familii influente ale timpului, pre-cum Chladek, care este familiarul lui Ion Manu, alVăcăreştilor, Butculeştilor, Roşienilor, alţii, precumSchoefft, trimit anunţuri la ziar, pentru a-şi facemeseria ca independenţi, sau Schiavoni şi Valsteinîşi caută sursele de venituri punându-se în slujbaînvăţământului, la Colegiul „Sf. Sava”.

Aceşti artişti nu se arată ataşaţi de tradiţiile artis-tice din ţările din care vin sau unde s-au format, ast-fel că G. Oprescu integrează această primă perioadă„artei naive” sau „primitive” a picturii româneşti.1

Paula Constantinescu afirmă că „multe dintreaceste tablouri fac dovada unei îndepărtate tradiţiide meşteşug şi a unui stil cu nenumărate reminiscen-ţe arhaice, asimilându-se «primitivilor» din îndepăr-tata noastră renaştere”2. Cu multă greutate se poaterăspunde la întrebarea de ce artişti ca Schiavoni, fiulunui pictor cunoscut în aceea vreme, Na tale Schia-voni, cu care luase şi lecţii, după care îşi continuăformaţia artistică la Academia din Viena, cea neocla-sică, ori Eustatie Altini, care cunoscuse şi el învăţă-

34

portretul în secolul al XiX-lea românescCătălina Macovei*

*Dr.d., şefa Cabinetului de stampe, Biblioteca Academiei Române

Constantin Lecca – Teodor Balş Theodor Aman – Ion Heliade-Rădulescu

35

mântul artistic vienez, aceşti pictori lu crează la noi înaşa-numita manieră „primitivă”. Acest fenomen îlremarcăm şi la Chladek, care se formase la Milano,sau la Schoefft; toţi aceştia prezintă stângăcii dedesen, lipsa caracterizării psihologice, aplatizări, ste-reotipii în gestică şi atitudini, în schimb se axează peo accentuare a materialelor, a veşmintelor cu toatedetaliile ornamentale, bijuterii sau alte accesorii.

Se aprofundează anumite „curiozităţi”, cum ar fiaplecarea către „anorganic” sau aparentul schema-tism al „manierei, în spatele acestor fenomenevedem o investiţie stilistică comandată şi un inven-tar de procedee retorice impuse” – precum speci ficăAndrei Cornea în cartea sa.3

Prin portret se transcrie idealul etic şi estetic alunei clase, al unei epoci. „Ideea despre sine a patri-cianului antic portretizat se traduce în atitudini, înamploarea draperiilor togii, după cum idealul deevlavie şi de impură, falsă umilinţă creştină, adop-tat de medievalul aristocrat, se traduce în atitudinipioase pe care pictorul i le atribuie…”4 Anumite„scheme vizuale” se propagă de la pictor la pictor, înfuncţie de epocă.

Sensul şi finalitatea acestor picturi nu s-ar puteadespărţi de acel „Zeitgeist” al vremii, caracteristictraiului societăţii româneşti.

Ţările Române au cunoscut o influenţă occi -dentală de amploare, ele intrând în epoca modernă.Anumiţi istorici remarcă o anume sincronizare întrearta Biedermeier, ca expresie a vieţii burgheze dinEuropa Centrală şi arta periferică din Ţările Ro -

mâne; el fiind asimilat şi neoclasicismului sauromantismului.

Perioada 1815–1830 este epoca timpurie apicturii de şevalet şi a genului portretistic, în careputem încadra artişti, precum Eustaţie Altini(1772–1815), Ion Balomir (1784–1835), Nicolae Pol-covnicul (1788–1842), Mihail Töpler (1780–1820),Carol Wallenstein (1795–1858). Aceştia sunt, în spe-cial, zugravi de biserici, tributari neoclasicismului;Altini la Iaşi, cu foarte puţine portrete de şevaletcunoscute, ca portretul lui Scarlat Callimachi, Balo-mir care se îndepărtează de tradiţia bizantină în por-tretele sale, Polcovnicul, care deschide un lung şirde meşteri zugravi de ţară şi care este cunoscut prinAutoportretul său, lucrare foarte asemănătoare cuAnonimul aflat la Academia Ro mână şi pe care oconsiderăm cu mai multe valenţe artistice decâtAutoportretul de la Muzeul Naţional de Artă.

Töpler a lucrat între 1800 şi 1818 la Iaşi şi laBucureşti, lucrările sale demonstrând o atmosferă deeleganţă subtilă, remarcat în portretele camarilei luiConstantin Ipsilanti, al cărui pictor de curte era.

Perioada de maturitate este cea între 1830–1848,în care se încadrează artişti, precum Anton Chladek(1794–1882), Barbu Iscovescu (1816–1854), NiccoloLivaditti (1802–1860), Constantin Lecca (1807–1887),Ion D. Negulici (1812–1851), Constantin DanielRosenthal (1820–1851), Carol Popp de Szathmary(1812–1887), artişti care au făcut parte din generaţiapictorilor revoluţionari, militând pentru schimbărisociale şi politice, dar şi pentru înnoirea artei plastice

C.P. Szathmary – Mariţica Bibescu Louis Dupré – Elena Şuțu

36

româneşti. Urmează epoca de după 1848–1859, cuPetre Mateescu (1821–1873), Mişu Popp (1827–1892),Petre Alexandrescu (1828–1899), Panaiteanu-Barda-sare, Gheorghe Tattarescu (1818–1894) şi TheodorAman (1831–1891).

Anumiţi specialişti consideră aceste perioadedrept o evoluţie a stilului Biedermeier la noi în ţară,după reevaluarea acestui stil, în urma expoziţiilordin 1896, Wiener Kongress Austellung, 1898 Schu-bert Austellung, Viena şi Deutsche JahrhundertAustellung, Berlin, 1903, care au lărgit sfera decuprin dere a acestui stil, relaţionând fie cu neoclasici-smul, cu romantismul; ataşarea unei etichete generali-zatoare, pentru toate aceste trei faze ale istoriei picturiiromâneşti, nu permite o studiere complexă a acti -vităţilor artistice a pictorilor secolului al XIX-lea.

Mihai Ispir arată că „toleranţa viziunii Biedermeierse concentrează în realism, elementul hedonist, graţianaturală, confort. Factura aspră şi rigiditatea pozei seadaptează unor tipare sentimentale şi unei trăiri pictu-rale cu transparenţe vitroase. O atenţie sporită faţă detactilitatea repudiată de clasici este pusă în legăturăcu mentalitatea burgheză, cu menţiunea că anumitecalităţi ale materiei sunt preferate: «lustrul», «netezi-mea», «catifelarea»”.5

Remarcăm la aceşti artişti persistenţa tradiţieimi niaturii în Ţările Române, în mod special; de ex em - plu la Henri de Mondonville se observă o tradiţiemoralizatoare şi didactică, ca şi la Wallenstein şiChladek.

Chladek vine la Bucureşti în 1835, practicând oartă a portretului bazată pe perspectiva proximă afigurii, cu o expresie fixă şi un desen pregnant, aşacum putem vedea în cele câteva portrete pe pânză dinexpoziţie – Ienăchiţă şi Alecu Văcărescu, mergând petradiţia portretului votiv, ca şi cele câ teva desenereprezentându-i pe apropiaţii săi, precum Portretulsoţiei, Ecaterina Gruici.

Tot în jurul anului 1830, vin la Iaşi NiccoloLivaditti şi Giovanni Schiavoni. Livaditti provinedintr-o familie levantină şi a fost muzician, scenografşi se pare, revoluţionar carbonar. A avut o clientelăbogată, vezi Portretul lui Matei Millo, arta sa re -flectând aspectul artei neoclasice provinciale, printr-oţinută rigidă şi o cromatică caldă.

O altă reprezentare a portretului o va da JosefAugust Schoefft, pe care îl găsim la Bucureşti în1836, unde deschide o expoziţie la Colegiul „Sf.Sava“. Opera lui Schoefft este relativ întinsă la Bucu -reşti, Cra iova, Ploieşti sau Iaşi, ea de mon strând oştiinţă a detaliului, a redării fizionomiei, fiind un

maestru al strălucirii detaliului stofelor. Expoziţiacuprinde portrete realizate de Ion D. Negulici, născutîntr-o familie de preoţi, el reflectă viziunea bizantină,evoluând de la un anume intimism la o viziuneromantică. Elev al lui Cogniet, studiază mai ales ati-tudinea personajului, felul în care stă pe scaun, cumîşi încrucişează braţele, în tr-o atitudine hieratică, pri-vind spre spectator – Portret de femeie.

Un alt artist prezent în expoziţie este ConstantinLecca; acesta studiază la Budapesta, undecolaborează cu Zaharia Carcalechi, după care că -lătoreşte la Roma, aici căsătorindu-se cu VictoriaOteteleşeanu. El lucrează portrete de boieri cu -noscuţi, şăgalnicul portret al Mariţicăi Bibescu, încostum ţărănesc, dar mai ales, litografiază portreteleunor ofiţeri din Garda Naţională, mulţi dintre ei deori gine nobiliară, gardă înfiinţată de Kiseleff, por tretepe care, în prealabil, le-a schiţat într-un carnet dedesen, aflat la Cabinetul de Stampe, sau cele douăautoportrete, pe care le regăsim în alt caiet de schiţe,unul dintre portrete absolut necunoscut, Autoportretîncruntat.

Pentru a ilustra tema Portretului în secolul al XIX-lea,ne-am oprit la numeroasele schiţe de portret executatede Carol Popp de Szathmary, miniaturi, cum este cele-brul portret al Mariţicăi Bibescu, acuarele, fotografiipictate, precum portretul Regelui Carol, multe figuri aleunor doamne din protipendadă sau cele orientale, exe-cutate cu multă forţă şi coloratură, specifică Orientului,

Ion Negulici – Portret de femeie în interior

portrete realizate de artist în călătoriile sale la Viena,München, Roma, Milano, Berlin, Paris, multelocalizate şi chiar datate.

Aceste studii trebuie încadrate în specificul epo-cii, acela referitor la „artiştii călători”, alături deartişti străini, precum Louis Dupré, cu foarte cuno-scutele portrete ale lui Mihail Sturdza şi ale fiicei saleElena Sturdza, apărute în albumul Voyage à Athene età Constantinople, Paris, 1825, Charles Doussault,care îl însoţeşte pe Albert de Prusia la Bucureşti, laCurtea lui Gheorghe Bibescu şi care colaborează cuMichel Bouquet la albumul Moldo-Valaque, publicatîn 1848 de Bilcqocq sau Auguste Raffet, de la carene-au rămas numeroase acuarele, cu figuri specificeŢărilor Române, litografii din campania lui AnatoleDemidoff în Rusia Meridio nală, care va transforma„călătoria exotică” de până acum în „călătoriaştiinţifică”.

Expoziţia de la Biblioteca Academiei prezintănumeroase gravuri ale formatorului de şcoală dinsecolul al XIX-lea, Theodor Aman – portretist, de -senator, cu o mână nervoasă şi sigură, unul dintre pri-mii gravori în acvaforte din Ţara Românească, cunos -cut prin Autoportretele sale, prin portretele istoriceale unor personalităţi politice, precum Matei Basarab,Tudor Vladimirescu, Regele Carol I, ale unor per -sonalităţi culturale, Ion Heliade-Rădulescu şi prinintroducerea unor teme noi, ca scena de gen, în artaromânească.

Theodor Aman se află la sfârşitul perioadei,definită de critici ca stilul Biedermeier; poate, prinscenele de gen, artistul poate fi încadrat acestuia, darportretistica şi peisajul practicat de artist sunt evidentspecifice unui romantism acuzat.

Secolul al XIX-lea este dominat de artişti cares-au aflat la cumpăna dintre veacuri, introducând înarta românească un alt tip de viziune artistică. Estevorba despe Sava Henţia, Nicolae Grigorescu, IonAndreescu, Ştefan Luchian.

Miniatura, după cum am arătat, este una dintrecaracteristicile artei pictorilor secolului al XVIII-leaşi începutului secolului al XIX-lea, de asemeneafotografia pictată, dintre care unele executate defotografi cunoscuţi ca Jean Baptiste Gustave LeGray (1820–1884), sau fotografia pe linoleum, foto-grafia în tehnica crystoleum, reprezentând mi -tropoliţi din secolul al XIX-lea. Toate imor talizeazăprotipendada, feţele bisericeşti cu un rol important înistoria bisericii româneşti, personalităţi politice şiculturale, care în acest fel vor putea fi cunoscutepeste veacuri.

La Cabinetul de stampe se păstrează cele câtevadagherotipii, una dintre primele tehnici fotografice,cu valoare istorică şi chiar artistică; fondul nu estefoarte bogat, în comparaţie cu alte colecţii europenesau de peste ocean, dar constituie cele maiimportante mărturii ale acestei tehnici aflate în patri-moniul românesc.

De ce ne-am oprit asupra portretului, fie el pictat,desenat, gravat, fotografiat, pentru că acesta este feno-menul artistic ce caracterizează fondul general istoric,realitatea socială, dominând primele decenii ale seco-lului al XIX-lea. Dezvoltarea societăţii româneşti seva oglindi în documentul portretistic, chiar dacă cons -trângerea exercitată de modelul portretizat asupra pic-torului se manifestă puternic, pentru că aşa cum scriaCharles Blanc, „costumul re prezenta nu numai osimplă înveşmântare a corpului, ci este şi o înveş -mântare a ideilor”.

Portretul este unul din genurile care permit să serefacă mentalul, drumul străbătut de societatearespectivă în stabilirea conştiinţei de sine.

note1 G. Oprescu, Pictura românească în secolul al XIX-lea,

Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1937.2 Paula Constantinescu, Pictura secolului XIX, Muzeul de

Artă R.S.R., Bucureşti, 1975.3 A. Cornea, Primitivii picturii româneşti, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1980.4 I. Frunzetti, Arta românească în secolul XIX, Editura Meri-

diane, Bucureşti, 1991, p. 28.5 M. Ispir, Clasicismul în arta românească, Editura Me -

ridiane, Bucureşti, 1984, p. 100. 37

Theodor Aman – Autoportret

AbstractMay another material reality exist so as to gene-

rate our physical world? Mihai Drăgănescu said yes.He called this new reality – orthophysical. Accor-ding to Drăgănescu, at the orthophysical level timehas no duration and space has no stretch. Drăgănes-cu’s hypothesis is consistent with sub-quantum phy-sics. But further on the author introduces a newhypothesis – there are two sort of matter in ortho -physics: lumatia, which is identical with Aristotle’sunstructured matter and informatter. This strangeinformatter can be seen as the flow of a river withvortices, i.e. with extremely rapidly (instantaneous)changing structures. And by way of coupling of suchstructures with lumatia, „frozen” physical structureswill appear a longer or shorter while. Who and howmay intervene in orthophysics – i.e. introduce„structures of phenomenological meanings” (Drăgă-nescu) – in order to generate such changes in thephysical realm? And why are they called in such away? This is the subject of my text.

Finally, I add that my text also shows how theKantian transcendental paradigm by which thehuman perception is limited to the five human sen-ses in a space with stretch (three dimensions) and atime with duration is overthrown by Drăgănescu’sconstruction.

Keywords: physics, „orthophysics”, „infor -matter”, „lumatie”, structures of phenomenologicalsenses, fundamental consciousness, strange humancapabilities.

1. provocarea transcendentalului kantianVom relua, în acest paragraf, unele idei pe care

le-am mai expus1, adăugând şi altele noi.

Există două presupoziţii pe care se bazează con-strucţia kantiană a transcendentului.

Prima este că omul există (încorsetat) în spaţio-temporalitatea cu „întindere tridimensională” şi „du -rată temporală”. Aceasta constituie o circumstanţăapriorică ce reduce percepţia empirică la cele cincisimţuri comune; existând, în acelaşi timp, şi o per-cepţie pură, a unui simţ intern, neprecizat, care dăseama de cadrul temporal prefixat în sensul deraporturi ale duratelor şi succesiuni ale acestora,referitoare la obiecte de tip fenomen, combinată cualtă percepţie (tot) pură a unui simţ, de data asta,extern, tot neprecizat, prin care ne reprezentămobiectele-fenomen ca fiind în afara noastră, adică înspaţiu2.

A doua presupoziţie este mai greu de pus în evi-denţă şi ne va trebui mai multă răbdare pentru a oidentifica.

Astfel, în cadrul spaţio-temporalităţii apriorice,Kant pare a intui (a „intui pur”, printr-un simţ intern,neprecizat ca şi în cazul temporalităţii şi spaţialită-ţii) că în cadrul empiricului limitat aprioric se află oanumită ordine, ea însăşi apriorică şi o astfel deordine încearcă să o pună în evidenţă, ajungând ast-fel la un întreg sistem de logică formală pe care obotează transcendentală. Faptul că o asemenea or -dine are un caracter subiectiv, al „Omului” ca su -biect colectiv încorsetat (transcendentalizat), trebuiereţinut. Rolul principal într-o asemenea logică îljoacă „conceptele” , înlănţuirea acestora şi „catego-riile”. Concepte şi categorii cu care lucrează ceea ceKant presupune a fi „intelectul”. Nu vom intra aiciîn amănuntele tehnice ale „Logicii transcendentale”.Vom încerca în schimb să scoatem în evidenţă ceeace, plecând de la baza acestui sistem (logic), paresă-l facă inacceptabil.

38

mihai drăgănescu – noua paradigmă a informaţiei, spaţiu şi timp*Gorun Manolescu**

*Comunicare susţinută la Al treilea colocviu Mihai Drăgănescu (27 mai 2015, Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române)**Profesor consultant dr. ing., membru CRIFST

39

Demersul nostru va presupune două ipoteze pecare le vom lua în considerare: (a) posibilitatea de aintroduce gândirea în planul intuiţiei şi (b) posibili-tatea de a considera „eu ştiu” drept o judecată sinte-tică a priori.

Ambele ipoteze presupun analize, din puncte devedere diferite, a următorului citat: „Judecata: eugândesc trebuie să poată însoţi toate reprezentărilemele; căci altfel ar fi reprezentat în mine ceva carenu ar putea fi de loc gândit, ceea ce este totuna cu aspune că reprezentarea ar fi imposibilă, sau, celpuţin pentru mine, ar fi nimic. […] Reprezentareacare poate fi dată anterior oricărei gândiri senumeşte intuiţie. Prin urmare, tot diversul intuiţieiare un raport necesar cu eu gândesc, în acelaşi su -biect în care se întâlneşte acest lucru. Dar, aceastăreprezentare este un act al spontaneităţii [adicăceva de la sine înţeles, aprioric, despre care nu enecesar să ne întrebăm „de unde vine?” G.M.],adică nu poate fi considerată ca aparţinând sensibi-lităţii. Eu o numesc apercepţie pură, pentru a o dis-tinge de apercepţia empirică, sau şi apercepţie ori-ginară, deoarece ea este acea conştiinţă de sinecare, producând reprezentarea eu gândesc, trebuiesă poată însoţi pe toate celelalte şi care, fiind una şiaceeaşi în orice conştiinţă, nu mai poate fi însoţităde niciuna”3.

(a) Despre prima ipoteză vom spune cele ceurmează:

(i) Vom observa, de la început, că „eu gândesc”este considerată judecată; ulterior, ea va deveniapercepţia pură. Putem să admitem o asemeneainterpretare? Cu oarecare bunăvoinţă cred că da,pentru că discursul filosofic nu trebuie, neapărat, săfie consistent, adică să nu admită nicio contradicţie,cu condiţia ca el să rămână coerent, i.e. ca părţilesale să se încadreze în întreg (vom vedea, în conti-nuare, ce înseamnă acest „întreg”). Ea, apercepţiapură, nu aparţine sensibilităţii, adică nu este o intui-ţie empirică datorată celor cinci simţuri comune,deci, putem zice că este un fel special de percepţiepură, diferit de percepţia pură a spaţiului cu întin-dere şi a timpului cu durată. Întrebarea este dacăapercepţia pură „eu ştiu”, poate să eludeze apriori-cul percepţiei pure a spaţio-temporalităţii, ca pre -misă principală care fixează integralitatea discursu-lui kantian? La această întrebare vom răspunde lapunctul (iii).

(ii) Apare însă şi o apercepţie empirică, o instanţăde genul percepţiilor empirice, de care apercepţia

pură „eu ştiu” se deosebeşte; care este aceasta? Earezultă a fi „acea conştiinţă de sine”, ca un obiectexterior mie, pe care îl percep direct, de această datăprintr-un simţ interior neprecizat, ceea ce, într-un felcontrazice empirismul strict al celor cinci simţuricomune, dar nu pare a contrazice percepţia pură aspaţio-temporalităţii care condiţionează percepţiileempirice, în general. Şi nu contrazice această per-cepţie pură, deoarece momentul în care eu am intui-ţia (reprezentarea) „conştiinţei (mele) de sine” poatefi bine precizat în spaţio-temporalitatea în care eumă aflu în acel moment.

(iii) Aflăm însă că „acea conştiinţă de sine care,producând reprezentarea eu gândesc, trebuie săpoată însoţi pe toate celelalte şi care, fiind una şiaceeaşi în orice conştiinţă, nu mai poate fi însoţităde niciuna”. Să procedăm cartezian, luând lucrurilepe rând: „conştiinţa de sine” ca apercepţie empiricăgenerează (produce) reprezentarea „eu gândesc”.Prin urmare ,reprezentarea „eu gândesc”, fiind pre-cedată (şi generată) de „conştiinţa de sine” nu maiare cum să fie apriorică!!! Chiar dacă am concis căun discurs filosofic poate admite unele contradicţii,dar nu trebuie să eludeze cerinţa ca părţile să seîncadreze (firesc) în întreg, vom constata că aprio-rismul lui „eu gândesc” eludează această cerinţă.Astfel, am putea să admitem că „eu sunt conştient demine” şi „eu gândesc” apar simultan (instantaneu),dar nefiind independente unul de altul, ci intercon-diţionându-se (evident reciproc), fiind, în acelaşitimp, fiecare dintre ele, şi cauză, dar şi efect. Însă, înacest caz, ieşim clar din spaţio-temporalitatea im -pusă aprioric de percepţia pură care este piatra detemelie a concepţiei kantiene. Şi aceasta, deoarece„instantaneitatea”, în acest caz, nu mai înseamnă„durată temporară” şi nici „succesiune” în timp quacauzalitate strictă. Mai departe, faptul că „eu gân-desc, trebuie să poată însoţi” orice altă reprezentareşi că „eu gândesc” nu mai poate fi însoţită (citeşte„precedată”) de niciuna (ca fiind apriorică), devinesuperfluu4.

(b) În a doua ipoteză, am putea considera că „euştiu” ar fi o „judecată sintetică a priori”, făcând ab -stracţie de faptul că ea este considerată de Kant denatura unui anumit tip de „apercepţie pură”5.

În acest caz:(i) „Judecata: eu gândesc [care] trebuie să poată

însoţi toate reprezentările mele”, este o judecată sin-tetică a priori (şi nu o judecată sintetică a posterioride origine empirică, i.e. bazată pe percepţii empi rice

care trec apoi prin „concepte” care, la rândul lor,sunt folosite judecăţii).

(ii) Fiind o judecată sintetică a priori „nu poatefi considerată ca aparţinând sensibilităţii”.

(iii) Mai departe, Kant numeşte apercepţie purăsau apercepţie originară judecata „eu gân -desc” pentru a o deosebi de o apercepţie empiricăsensibilă. Până aici, deşi cu oarecare bunăvoinţălegată de oarece confuzie, putem admite că totul estecorect.

(iv) De aici încolo însă confuzia nu mai poate fievitată, pentru că „eu gândesc” este „conştiinţă desine care, produce reprezentarea eu gândesc”; adicăaceastă „conştiinţă de sine” este o intuiţie, o „repre-zentare care poate fi dată anterior oricărei gândiri”;prin urmare, „conştiinţa de sine”, qua „reprezenta-rea care poate fi dată anterior oricărei gândiri” nupoate fi decât o „apercepţie empirică”, deci una carepremerge oricărei judecăţi, inclusiv judecăţii „eugândesc” şi, astfel, aprioricul acestei judecăţi sinte-tice este, pur şi simplu, anulat.

În concluzie, atât în cadrul primei ipoteze, cât şiîn cel al ipotezei a doua, Schopenhauer are tot drep-tul să constate: „[Kant] consideră că intuiţia, luată însine, este lipsită de intelect, pur sensibilă şi deci totalpasivă şi că un obiect (Gegenstand) poate fi perceputabia prin intermediul gândirii (categorie a intelectu-lui); astfel, el introduce gândirea în planul intui-ţiei”6.

Critica drăgănesciană, pe linie fenomenolo -gică, pleacă de la aceeaşi constatare în legătură cuparadigma kantiană: „A recunoaşte că la origineapercepţia este empirică, dar a spune că ea este înacelaşi timp apriorică (pură) – ca primă conştiinţăpură, independentă de condiţiile intuiţiei sensibile– nu este de acceptat”7. Şi, în final, respinge înîntregime transcendentalul kantian, caracterizatprin încorsetarea percepţiei empirice (redusă lacele cinci simţuri comune) de către spaţio-tempo-ralitate cu întindere în trei dimensiuni şi durată,precum şi o ordine şi o logică asociată acestei„transcendentalizări”.

Astfel, autorul ajunge la postularea existenţeiunui nivel mai profund al existenţei, un topos,numit „ortofizic”, care cuprinde un spaţiu adimen-sional (fără întindere) şi un timp instantaneu (fărădurată). Până aici, ipoteza lui Drăgănescu este înacord cu ceea ce spun fizica şi astrofizica, aceste şti-inţe naturale ale zilelor noastre. Însă, mai departe,Drăgănescu introduce un al doilea postulat şianume că în ortofizic materia se manifestă în două

ipostaze: lumatie, identică cu materia aristotelicănestructurată (ne-in-formată) şi informateria8.Această informaterie misterioasă ar putea fi văzutăca fiind fluă, precum curgerea unui râu cu vârtejuri,adică cu structuri extrem de rapid (i.e. instantaneu)schimbătoare. Iar prin cuplarea structurilor flue dininformaterie cu lumatia vor rezulta structuri fizice„îngheţate”, un timp mai lung sau mai scurt, carevor apărea în fizic.

Dar, cine poate introduce în informaterie astfelde structuri pe care Drăgănescu le numeşte „struc-turi de sensuri fenomenologice”? Şi de ce ele suntnumite astfel?

De răspunsurile la aceste două întrebări ne vomocupa în paragrafele care urmează.

2. cine introduce structuri în informaterie? Odată ajuns la ortofizic, Drăgănescu nu se

opreşte aici. Căci după această primă incizie, carepune în paranteză fizicul, urmează o nouă reducţie(fenomenologică), prin care se pot identifica douăentităţi care s-ar afla în umbra ortofizicului. Şianume: Conştiinţa Fundamentală şi creierul uman,de fapt, o anumită capacitate a acestuia. Ambeleputând fi considerate, de data aceasta, drept„lucruri în sine”. Pentru că, autorul afirmă încă din19799:

„Nu ar fi exclus ca în cele din urmă să rămânemcu un/[unele G.M.] ’lucru [lucruri G.M.] în sine’,cu ceva care să nu mai putem cunoaşte [din punctde vedere filosofico-ştiinţific G.M], dar acel/acelelucru/lucruri în sine extrem de profund(e) nu sedatorează scoaterii spaţiului şi timpului din existenţă[…], ci ceva despre care ştim că nu avem putereaexperimentală [ştiinţific obiectiv G.M.] de a-l(e)pătrunde”.

Dacă vom accepta cele de mai sus, atunci ca -pătă înţeles faptul că autorul vorbeşte despre aceletendinţe naturale introduse de Conştiinţa funda-mentală în informaterie (structuri de sensuri feno-menologice), precum şi de posibilitatea entităţilorumane sau similare de a introduce, prin nişte capa-cităţi imposibil de precizat, astfel de structuri. Cuurmătoarea precizare: structurile introduse de omse află sub imperiul (controlul) Conştiinţei funda-mentale.

3. iar următoarea întrebare „de ce «sensuri»?”ne obligă să accentuăm rolurile distincte ale celor două entităţiŞi anume că acea Conştiinţă fundamentală are

rolul princeps, ca atât structurile introduse de ea, cât40

41

şi cele provenind de la oameni să fie în sensul uneievoluţii teleologice – imposibil de identificat deoameni – care constituie, de fapt, semnificaţiaascunsă a unei asemenea evoluţii, poate infinite,aşa cum se sugerează în ultima carte a lui Drăgă-nescu10. Se iveşte astfel posibilitatea apariţiei uneinoi raţionalităţi, bazate pe liberul arbitru al omu-lui, de a acţiona (sau nu) în consonanţă cu teleolo-gia impusă de Conştiinţa fundamentală11, iar con-tingentul nu mai este deloc „întâmplător” (nu tre-buie să ne deranjeze acest pleonasm), având oexplicaţie profundă, inclusiv legată şi de cuplarea(sau nu) a structurilor informateriale cu lumatia(paragraful 1)12.

Raţionalitate sugerată şi de Constantin Noicaprin Devenirea întru fiinţă. O asemenea raţionali-tate este, fără doar şi poate, cu totul alta în raportcu cea presupusă de empirismul pozitivist – una apredictibilităţii şi cauzalităţii stricte, lini are – care(încă) se mai manifestă nu numai în ştiinţă, dar şiîn alte domenii ale cunoaşterii şi acţiunii umane;cum tot opusă este şi faţă de pragmatismul utilita-rist american. Ultimele două fiind contrazisechiar de pătrunderea omului în cuantic şi sub-cuantic.

Mai rămâne de lămurit:4. de ce se mai atribuie şi predicaţia

de „fenomenologice” structurilor de care vorbim? Pentru că ele sunt, de fapt, fenomene – ultime

fenomene la care, eventual, am mai avea acces.5. Acum vă solicit să acordaţi o mare atenţie faptului că nu trebuie confundată capabilitatea conştiinţei fundamentale şi a omului de a introduce astfel de structuricu structurile ca atare.Cel puţin în două locuri, care ar putea trece

neobservate, există următoarele afirmaţii ale luiDrăgănescu:

„Nu există nimic în afara materiei sau fărăsuport material, cu excepţia palierului psihologic[al omului G.M.]”13 şi „Dacă Dumnezeu [în ter-meni filosofici, „transcendentul”, pentru a evita totsoiul de conotaţii religioase, G.M.] este numele ulti-mei realităţi […]” atunci „[Transcendentul G.M.]nu ar fi ceva mai mult decât informaţie, poate şienergie [i.e. un fel de „energie/ortoenergie” denatură încă necunoscută, G.M.]”14.

6. A sosit, cred, momentul să putem face distincţie între „structurile de sensuri fenomenologice” care necesită suport material/informaterial, şi capabilităţile misterioase ale conştiinţei fundamentale şi ale omului de a înscrie astfel de structuri în informaterie. Menţionăm că, atâta timp cât capabilităţile res-

pective rămân doar potenţiale, fără a se actualiza, nuexistă nicio posibilitate de cuplare a lor cu lumatia(paragraful 1). Mai adăugăm că, în lipsa materiali-zării structurilor de sensuri fenomenologice, ele,evident, nu pot fi percepute de „om”, eventual,printr-un simţ interior (pe care Drăgănescu, uneori,îl infirmă, alteori – nu15).

Cum, de asemenea, cred că apare clar şi distinc-ţia dintre posibilitatea omului de a descrie formal,în sens matematic, structurile de sensuri fenomeno-logice actualizate pe un suport material (informa-terial), de exemplu prin teoria matematică a cate-goriilor şi toposurilor16, şi imposibilitatea formalăde a pune în evidenţă modul/procesul fenomenolo-gic prin care se realizează astfel de structuri. Cu atâtmai mult cu cât natura unui asemenea proces parea fi încă greu de decelat17. De fapt, chiar Drăgănescuface precizări în acest sens: „Procesele fenomeno-logice nu pot fi explicate prin procedee formale şi,în particular, matematice”18. Dar, adăugăm noi dinnou, ele pot fi abordate într-un discurs coerent, încadrul căruia părţile se încadrează firesc în întreg,cum este cel filosofic, chiar cu preţul admiterii unorparadoxuri. Spre deosebire de limbajul matematiciicare cere şi „consistenţă” (adică, lipsa contradic-ţiei)19. Astfel, se poate discuta despre asemeneaprocese în cadrul filosofiei mentalului (şi Drăgă-nescu chiar o face), în termenii următoarelor douăipoteze: (a) ca epifenomene (fenomene secundarecare însoţesc un alt fenomen – esenţial –, fără să-lin fluenţeze) sau (b) drept fenomene de sinestătătoare care par a se cupla cu creierul uman, înmăsura în care complexificarea reţelelor neuronaleale aces tuia a atins un prag critic. Iar Drăgănescueste partizanul celei de a doua ipoteze.

7. În concluzie Mihai Drăgănescu extinde imanentul dincolo de

fizic, prin ortofizic, negând transcendentalul (kan -tian), lăsând transcendentului şi omului rolul de aproduce procese fenomenologice informa ţionale. Odiscuţie mai amplă pe această temă ne-o rezervămpentru altă ocazie.

note

1G. Manolescu, Fenomenologicul la Mihai Drăgănescu: con-ştiinţa fundamentală a existenţei, „Noema“ XII, 2013, pp. 13–30.2I. Kant, Critica raţiunii pure (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică), 1969, pp. 65– 4.3I. Kant, CRP, pp. 127–128.4Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare, volumulI, îşi începe critica lui Kant recunoscând meritele incontestabile aleacestuia: „Cel mai mare merit al lui Kant este distincţia făcută din-tre fenomen şi lucrul în sine“ – bazată pe demonstraţia că între noişi lucruri se află intelectul, fapt pentru care ele nu pot fi cunoscuteîn conformitate cu ceea ce ar fi ele în sine. Al doilea merit a fost„să diferenţieze net cunoaşterea noastră a priori de cea a poste-riori” (op. cit.), pp. 467–468. După ce le evidenţiază purcede lacritica sa care, deşi nu explicit, vizează anumite aspecte discutabi-le ale transcendentalului kantian. Printre acestea, se află unul carese leagă de analiza noastră în cadrul primei ipoteze. Şi anume:„[Kant] consideră că intuiţia, luată în sine, este lipsită de intelect,pur sensibilă şi, deci, total pasivă şi că un obiect (Gegenstand)poate fi perceput abia prin intermediul gândirii (categorie a inte-lectului); astfel, el introduce gândirea în planul intuiţiei” (op. cit.,p. 490).5„...judecăţi sintetice a posteriori [au o origine] empirică;dar există şi judecăţi sintetice care sunt a priori certe (şi care îşiau originea în intelectul pur şi în raţiunea pură)”. Kant, Prolego-mene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa dreptştiinţă (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987),p. 60.6A. Schopenhauer, Lumea ca voinţă şi reprezentare, vol. I(Bucureşti: Humanitas, 2012), p. 490.7M. Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale (Bucureşti:Editura Politică, 1979), p. 30. 8De o altă întrebare, şi anume: de ce Drăgănescu a avut ne -voie de două ipostaze ale materiei şi nu s-a mulţumit, precum Aris-totel, cu „materia cu forme” şi „materie privată de forme”, ne vomocupa cu altă ocazie.9M. Drăgănescu, op. cit., p. 41.10M. Drăgănescu, Societatea conştiinţei (Bucureşti: Institutulde Cercetări pentru Inteligenţă Artificială al Academiei Române,2007).11M. Drăgănescu, op. cit.12Dar şi de posibilitatea ca atunci când apar astfel de cuplări,ele să conducă la universuri în care viaţa şi omul să-şi facă apari-ţia (sau nu), aşa cum rezultă din Modelul ontologic drăgănescian al„Inelului Lumii Materiale” (ILM), prezentat succint şi în GorunManolescu, „primă discuţie pe marginea inelului lumii mate riale şia experimentului conştienţei şi a fiirii la Mihai Drăgănescu,„Noema“, XI, 2012, pp. 47–60.13M. Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, p. 48.14M. Drăgănescu, Informaţia materiei (Bucureşti: EdituraAcademiei Române, 1990), p. 48.15„...creierul ar trebui să aibă un senzor în raport cu infor-materia, pentru a avea direct o informaţie asupra naturii procese-lor ei”, Mihai Drăgănescu, Tensiunea filosofică şi sentimentul cos-

mic, Discurs de recepţie pentru primire în Academia Română, ros-tit la 6 septembrie 1990 în şedinţă publică (Bucureşti, Editura Aca-demiei Române, 1991), p. 16.

16Lucru pe care Drăgănescu, împreună cu un grup internaţionalde cercetători, îl încearcă după 1989, mizând pe o „ştiinţă integra tivă”,care să se ocupe atât de fizic, cât şi de ortofizic, dar şi de corelarea lor;a se vedea Menas Kafatos, Mihai Drăgănescu, Principles of Integra-tive Science (Bucureşti: Editura Tehnică, 2003) şi Mihai Dragănescu,Menas Kafatos, Community And Social Factors For The IntegrativeScience, preprint 2003, [online, http://www.racai.ro/~dragam/COM-MUNITY.pdf] [8 noembrie 2013].

17Drăgănescu avansează ipoteza tot a unei naturi „materiale”a procesului, ceva de genul unui câmp energetic informaţional,ceea ce ne duce cu gândul la Philon din Alexandria cu celebra sa„emanaţie fără pierderi”, adică, emanări prin care divinitatea (ci -teşte „transcendentul”) „nu îndură nicio scădere”; a se vedeaLucian Blaga, Trilogia cunoaşterii (Bucureşti: Fundaţia Regalăpentru Literatură şi Artă, 1943), p. 18.

18M. Drăgănescu, Ortofizica, (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1985), p. 434.

19Cât despre completitudine, nici în matematică nu mai esteposibilă, conform teoremelor de incompletitudine ale lui Gödel.

Bibliografie

[1] Blaga Lucian, Trilogia cunoaşterii (Bucureşti: Fundaţiaregală pentru literatură şi artă, 1943).

[2] Kafatos Menas, Drăgănescu Mihai, Principles of Integra-tive Science (Bucureşti: Editura Tehnică, 2003).

[3] Drăgănescu Mihai, Profunzimile lumii materiale (Bucu-reşti: Editura Politică, 1979).

[4] Drăgănescu Mihai, Informaţia materiei (Bucureşti: Edi -tura Academiei Române, 1990).

[5] Drăgănescu Mihai, Tensiunea filosofică şi sentimentulcosmic, Discurs de recepţie pentru primire în Academia Română,rostit la 6 septembrie 1990 în şedinţă publică (Bucureşti: EdituraAcademiei Române, 1991).

[6] Drăgănescu Mihai, Menas Kafatos, Sisir Roy, Main Typesof Phenomenological Categories, E-PREPRINT, MSReader for-mat, November 2001.

[7] Drăgănescu Mihai, Societatea conştiinţei (Bucureşti: Insti-tutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială al AcademieiRomâne, 2007).

[8] Drăgănescu Mihai, Kafatos Menas, „Community AndSocial Factors For The Integrative Science”, preprint 2003, pdf,[online, http://www.racai.ro/~dragam/COMMUNITY.pdf] [8noiembrie 2013].

[9] Manolescu Gorun, O primă discuţie pe marginea ineluluilumii materiale şi a experimentului conştienţei şi a firii la MihaiDrăgănescu, „Noema“, XI, 2012.

[10] Manolescu Gorun, „Fenomenologicul la Mihai Drăgă-nescu: conştiinţa fundamentală a existenţei”, „Noema“, XII, 2013.42

43

Temporar sau etern

perspectiva eshatologică asupra timpuluiÎPS Irineu PopaMitropolitul OltenieiMembru de onoare al Academiei Române

Perspectiva eshatologică asupra timpului aduceîn prim-plan statutul nostru de pelerini în aceastălume, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Nuavem aici cetate stătătoare”1. În acest context, tim-pul eshatologic al Împărăţiei este un timp al pocăin-ţei, al prefacerii minţii şi al modului de a fi al omu-lui2. Tocmai în acest timp, ne-a fost promisă deDumnezeu mântuirea, deşi este un timp al încercări-lor şi al mărturisirii pentru a ajunge la o jertfa plă-cută lui Dumnezeu3. Deci, pe de o parte putem vorbide un timp al răbdării lui Dumnezeu, faţă de păcă-toşi4, iar pe de altă parte de un timp al aşteptării luiDumnezeu, deoarece El5 „stă la uşă şi bate”, dorindcomuniunea noastră cu El.

Faptul că Domnul ne aşteaptă şi ne apropie deEl, dovedeşte că El, prin timp, ne oferă o nouă înţe-legere a eshatologiei, bineînţeles în cadrul unei vieţinoi pe care El a inaugurat-o odată cu venirea sa înlume6. Astfel, avem putinţa să înţelegem timpul caun dar al lui Dumnezeu, în care persoana umană esteridicată la cel mai înalt grad. În acest timp, omul areposibilitatea să înainteze în comuniune cu Dumne-zeu până dincolo de timp, în veşnicie7. Prin urmare,dacă omul este conştient de chemarea lui spre comu-niune cu Dumnezeu şi spre veşnicie, atunci înţelegetimpul ca o chemare spre desăvârşire şi evident spresfinţire a timpului mântuirii sale.

În acest context, timpul său este un timp al sfin-ţeniei cuprins în coordonatele eshatologice ale pre-zentului trăit în comuniune cu Duhul Sfânt în Bise-rică. Tocmai de aceea, sfântul este simbol al veşni-ciei prezente în timp, aşa cum era Melchisedec dinSfânta Scriptură: „fără tată şi fără mamă”, ca unulce „n-are nici început zilelor, nici sfârşit vieţii”8,pentru că a făcut din timpul prezent un timp al veş-niciei. Aceste expresii scot în evidenţă faptul căMelchisedec şi-a depăşit propria condiţie pămân-tească şi a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu celveşnic, prin sfinţenie. Sfântul Grigorie Palama, spu-

nând că omul sfânt ajunge la îndumnezeire prin harşi transfigurează timpul în veşnicie, afirmă de faptcă timpul îi devine „fără început şi fără sfârşit”.Deci, după spusele Sfântului Grigorie, prin harulDuhului Sfânt, omul se împărtăşeşte în timp deslava veşnică prin rugăciune şi iese din firea sa natu-rală, devenind din efemer-veşnic şi din om muritor,om nemuritor. Ca atare, omul, răscumpărând timpulexistenţei sale pământeşti, ajunge să devină fiinţăeshatologică, aici şi în veşnicie, silindu-se să ducă oviaţă îngerească încă din lumea aceasta şi, desigur,să preguste dulceaţa vieţii veşnice încă de aici.

Acest fel de viaţă duhovnicească, opusă unei ati-tudini pasive, are în vedere sfatul Sfântului ApostolPavel adresat efesenilor: „Deci luaţi seama cu grijă,cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca înţelepţi,răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Dreptaceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care estevoia Domnului9”. Sensul verbului „a răscum păra“din acest pasaj, arată cât de mult omul trebuie săfolosească toate mijloacele şi ocaziile pentru a scoatetot ceea ce este bun din acest timp pe care ni l-a datDumnezeu pentru a-l folosi pentru mântuirea lui.Aşadar, omul, când răscumpără vremea, înseamnăcă intră în comuniunea infinită cu Dumnezeu şi tră-ieşte din plin perspectiva eshatologică a timpuluisău.

Desigur, Dumnezeu Creatorul, cum ne învaţăSfânta Scriptură, dăruieşte întreg timpul creaturiisale, precum şi posibilitatea ca să dobândească veş-nicia. Cuvântul prin care s-au făcut toate e Cuvântulveşnic, „Cuvântul Domnului rămâne în veac”, cumspune Psalmistul. Aceasta dovedeşte că tocmai Eleste legătura dintre timp şi eternitate. FericitulAugustin spunea: „Tu ne chemi, Doamne să înţele-gem Cuvântul, rostit veşnic de Tine, şi prin Caretoate lucrurile sunt rostite veşnic. Pentru că ceea cea fost rostit nu s-a sfârşit, urmând alte rostiri, citoate lucrurile deodată pentru totdeauna10”.

44

În acest context, creaţia lumii apare clar ca operăa Cuvântului, cum precizează Sfântul Ioan Evan-ghelistul: „Toate prin El s-au făcut şi fără de Elnimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”11. Aceasta nearată că facerea lui Dumnezeu este temeiul uneilegături intime de iubire între creatura vorbitoare,rostitoare de cuvinte (rostrum – gură, în limba latină)şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este Începutul şiRostul întregului univers.

„În acest început Dumnezeule, continuă Augus-tin, ai făcut cerul şi pământul, în Cuvântul Tău, înFiul Tău, în Puterea Ta, în Înţelepciunea Ta, în Ade-vărul Tău“ („In hoc principio fecisti, Deus, caelumet terram, in verbo tuo, in filio tuo, in virtute tua, insapientia tua, in veritate tua, miro modo dicens etmiro modo faciens“)12.

Actualitatea istoriei integrale în gândirea eternăa lui Dumnezeu este, în fapt, temeiul iubirii Salepersonale pentru noi şi izvorul de sens al providen-ţei, ca grijă părintească pentru lume:

„Anii Tăi sunt o zi, şi Ziua Ta nu e zilnic, ciastăzi, pentru că astăzi al Tău nu e urmat de mâinesau precedat de ieri. Astăzi al Tău e eternitatea,căci ai zis: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am năs-cut. Tu ai făcut toate vremurile“ („Anni tui diesunus, et dies tuus non cotidie, sed hodie, quiahodiernus tuus non cedit crastino; neque enim suc-cedit hesterno. hodiernus tuus aeternitas: ideocoaeternum genuisti, cui dixisti: ego hodie genui te,omnia tempora tu fecisti“)13.

Deci, Dumnezeu cere şi primeşte de la oameniîn timp un răspuns veşnic, prin care ei se dăruiesctotal lui Dumnezeu, umplându-se în schimb de eter-nitatea Lui. Când Mântuitorul Hristos recapituleazăistoria prin naşterea, răstignirea şi învierea Sa, El îidă lumii un sens adecvat mişcării ei spre veşnicie, odinamică împletită evident cu eshatologia, ca prinea să se concretizeze aşteptarea Lui. Ca atare, Fiullui Dumnezeu înomenit, care poartă toate veacurile,dirijează timpul şi conduce lumea spre îndumne -zeire, astfel că eshatologia, fiind prezentă în viaţaactuală, nu ţine atât de sfârşitul lumii, ci reprezintăfermentul care dospeşte aluatul istoriei. Desigur,eshatologia nu marchează nici sfârşitul existenţeiumane şi nici n-are în vedere evenimentele premer-gătoare parusiei, dimpotrivă ea se referă la transfi-gurarea lumii dincolo de timpul istoric, ca speranţăa oamenilor înspre viaţa creştină înduhovnicită, aptăpentru a fi vrednică de Împărăţia cerurilor14. Aşa căeshatologia, ca sens al morţii şi al învierii Domnu-lui, reprezintă posibilitatea pe care Dumnezeu a dat-o

omului în Duhul Sfânt şi în Biserică să doreascădupă Dumnezeu şi după veşnicie. Astfel, omul înacest context poartă în sine simţirea duhovniceascăa harului prin care tinde mereu după Dumnezeu şidoreşte să se unească cu El în veşnicie15. CândMântuitorul a vorbit despre această taină, a zis:

,,Adevăr, adevăr spun vouă: cel ce ascultă cu -vântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţăveşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat dupămoarte la viaţă”16.

Prin urmare, oricine se nevoieşte prin credinţă şifapte bune şi se împărtăşeşte cu Sfintele Taine înBiserică, poate să depăşească timpul istoric şi săajungă la înviere, primind încă de pe pământ arvunaÎmpărăţiei ce va să fie, cum ne spune Domnul:

,,Adevăr, adevăr zic vouă: vine ceasul, şi acumeste, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumne-zeu şi cei ce vor auzi vor învia”17.

Aceasta, pentru că Dumnezeu, în atotştiinţa sa,cunoştea de mai înainte că omul avea să cadă înpăcat, aşa că a plănuit din veşnicie ca prin Fiul Săusă-l ridice din stricăciune şi moarte, pe cel creatdupă chipul său18. Evident şi omul, la rândul lui, tre-buie să se despartă cu repeziciune de viaţa materialăşi să se îmbrace în Hristos cel nemuritor, căci altfelsepararea sufletului de trup îi devine chiar foarteînfricoşătoare. Ca exemplificare a acestui fapt,redăm un pasaj din slujba înmormântării, unde sespune că sufletul are mare luptă când se desparte detrup:

,,Vai câtă luptă are sufletul când se desparte detrup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-lmiluiască pe dânsul”19.

Tot în această slujbă se mai spune, iarăşi:,,Plâng şi mă tânguiesc când mă gândesc la

moarte şi văd în morminte frumuseţea noastră ceazidită după chipul lui Dumnezeu zăcând: grozavă,fără mărire şi fără chip…”20.

Chiar Mântuitorul, ne spune Sfântul Ioan Evan-ghelistul, deplânge acest moment, când a lăcrimatvăzându-l pe Lazăr mort. Desigur, El a plâns nu dinalt motiv, ci pentru că a văzut pe omul făcut după chi-pul Său intrat în putrefacţie, în această stare de degra-dare. Iudeii socoteau că lăcrimează pentru moartealui Lazăr, dar El lăcrima din milă pentru toată fireaomenească, plângând nu numai pe Lazăr, ci cugetândla vechea întâmplare, când toată firea omenească aajuns sub moarte, căzând cu dreptate sub pedeapsaaceasta21. Deci, Domnul se umple de milă în modcuvenit, şi suspină pentru nenorocirile noastre.

„Căci dacă n-ar fi lăcrimat pentru noi, subli -niază Sfântul Chiril al Alexandriei, nu s-ar fi desfi-

45

inţat lacrima mea şi dacă n-ar fi dat firii noastreputerea să învingă foamea, n-ar fi îngăduit, dincompătimire, trupului să se îndurereze până lalacrimă pentru a ne fi pildă nouă”.

Dar, ca să ne dăm mai bine seama de aceastămare şansă a omenirii, să ne gândim la ceea ce afăcut Fiul lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu s-afăcut, după cum ştim, om, adică a luat firea ome-nească şi a unit-o cu firea Sa divină în Persoana Sa.El n-a ţinut aceste firi numai într-o alăturare exte-rioară, ci a făcut ca firea Lui omenească să biru iascăanumite slăbiciuni ale ei (de exemplu, foamea),alteori, a lăsat-o să-şi manifeste aceste slăbiciuniîntr-un mod curat şi folositor (de exemplu: plângedin milă pentru oameni).

În felul acesta, Mântuitorul s-a arătat ca Dumne-zeu şi în primul caz, şi în cel de al doilea, ceea ceînseamnă că viaţa veşnică este rodul şi încununareacredinţei în El şi aceasta nu vine altfel sufletuluiomenesc decât prin jertfa şi învierea Lui. Deci,fiind, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu prin care noiam fost creaţi, numai din El ne vine viaţa dumneze-iască, fără sfârşit, şi existenţa noastră fericită încomuniune cu El. Dacă toţi vom învia, indiferentdacă credem în El sau nu, se înţelege de la sine cătoţi vom învia în Hristos, iar viaţa adevărată şi feri-cită nu va fi alta decât în viața Lui şi în iubirea Luiveşnică. Ca atare, chiar dacă vrem sau nu vrem,numai în Domnul cel înviat este Viaţa completă,infinită, El fiind cu adevărat Viaţa prin Sine, Carenu poate sfârşi nici odată. De asemenea, fiindCuvântul Tatălui, prin Care ni se comunică viaţadivină la nesfârşit, într-un mod accesibil nouă, Elînviază din morţi pe toţi cei din veacuri adormiţi.Este adevărat că şi sfinţii, care au primit făgăduinţelevieţii şi harul sfântului Duh, mor, însă moartea aces-tora nu este decât un accident, căci Hristos Domnulle-a îngăduit numai puţin să moară, ca apoi să le deaharul învierii şi să-i urce imediat în slava Sa.

În felul acesta, Dumnezeu îşi manifestă dragos-tea Lui pentru noi, revărsându-se permanent însufletele celor aleşi până la învierea de obşte.

Întru final, la sfârşitul veacurilor, toţi cei care aucrezut în El şi au împlinit poruncile Sale se vorbucura de toate bunătăţile cele gătite lor de la face-rea lumii.

Revenind la Mântuitorul şi la învierea lui Lazăr,Domnul, spunând Martei: „Chiar dacă va muri, vatrăi”22, reţinem că El nu desfiinţează moartea înveacul acesta, ci o lasă să acţioneze chiar şi împo -triva celor credincioşi, dar numai ca un accident pre-

mergător transfigurării lor. Pentru aceasta, Cel cecrede în El nu va fi nepărtaş de moartea trupului, darnu va suferi din aceasta nici un rău, Dumnezeuputând face viu cu uşurinţă pe cel pe care vrea Elsă-l facă viu23. Se înţelege că acela care crede înMântuitorul Hristos are siguranţă că în veacul viitorva primi viaţa nesfârşită întru fericire şi totala ne -stricăciune, tocmai pentru că prin Învierea Domnu-lui omenirea este condusă spre viaţa veşnică întrufericire.

Din cele prezentate, constatăm că eshatologiacreştină, izvorâtă din experienţa pascală, este zidităpe realitatea Învierii Mântuitorului Hristos şi a Înăl-ţării Sale la ceruri. Această credinţă dinamizeazăomul şi-l impulsionează să se străduiască, ca să tră-iască încă de pe acum împărăţia lui Dumnezeu24.Evident, Dumnezeu este în afară de timp şi spaţiu,deoarece El este creatorul acestora.

Apoi, este adevărat că Fiul Tatălui s-a făcut omîn timp, dar El este dinainte de veacuri, fiind Făcă-torul veacurilor împreună cu Tatăl şi cu Duhul25.Deci, asumându-şi în ipostasul Său natura umanăfără să o asimileze, pentru că El a creat-o capabilăde a fi făcută natură a ipostasului Său, natura umanăse poate bucura în timp şi dincolo de timp de ener-giile necreate ale fiinţei dumnezeieşti şi poatedeveni în Fiul lui Dumnezeu înomenit fire a Lui,fiind înălţată şi îndumnezeită, fără să fie prefăcută înaltceva.

Astfel, când vorbim că Fiul Omului se bucură detoate cele dumnezeieşti, fără să înceteze de-a fi om,înţelegem că Fiul lui Dumnezeu, prin această fire,îşi asumă toate cele create, fără a înceta de a fi Dum-nezeu. Deci, fiind de-o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Elprimeşte de la Tatăl fiinţa împreună cu Duhul, atâtca Ipostas divin, cât şi ca om, bineînţeles păstrândumanitatea în treapta ei cuvenită şi însuşin du-Şiîmpreună cu aceasta cele ale ei, pentru noi. Este ade-vărat că această taină, deşi este din veşnicie în pla-nul lui Dumnezeu, totuşi, ea nu s-a făcut cunoscutăde la început, ci la plinirea vremii sau „în zi lele depe urmă”, adică în timpul nostru26.

Prin urmare, când Sfântul Ioan Evanghelistulzice că „era ca la ceasul al zecelea”27, el vrea săarate că „ceasul al zecelea” simbolizează timpulapropiat de sfârşit, atunci când a sosit timpul veniriiMântuitorului Hristos. Însă, odată ce Fiului luiDumnezeu i s-a înomenit, a intrat şi veşnicia în timpşi tot atunci s-a arătat şi perspectiva timpului direc-

46

ţionată spre veşnicie. Tot Sfântul Ioan Evanghelis-tul, vorbind despre prima minune a Mântuitorului,are dreptate s-o plaseze „în a treia zi”,28 deoareceaceastă subliniere a timpului este foarte importantăpentru mântuirea noastră. Cum ştim, această minuneaminteşte de semnul venirii Fiului Omului şi delucrarea lui mântuitoare care a sosit, dar care sederulează în continuare până în ziua jertfei şi învie-rii Sale şi mai departe până la a doua venire a Sa.Prin această venire în lume, Domnul uneşte dintr-odată timpul mântuirii cu venirea la existenţă a omu-lui, ambele lucrări operându-se prin voia şi putereaSa divină.

După cum constatăm, timpul mântuirii are şi orelaţie strânsă cu semnul timpului învierii, cândDumnezeu va rezidi templul trupului Său care puneîn evidenţă realitatea învierii trupurilor, de la sfârşi-tul veacurilor.

La Sfântul Ioan Evanghelistul acesta este chiarsemnul cel mai important pe care Domnul îl pro miteiudeilor doritori de semne dumnezeieşti. Deci,Învierea Lui este mai mult decât o minune, ea estesensul existenţei umanităţii şi a venirii timpuluicelui nou al mântuirii.

Astfel, Logosul, care s-a îmbrăcat în haina noas-tră pământească, biruie, pentru întreaga umanitate,păcatul şi moartea, Învierea Lui devenind pe dreptcuvânt o restaurare şi o înnoire a omului, a lumii şia timpului29. Sfântul Chiril al Alexandriei consi derăcă Mântuitorul prin cuvintele: „Dar vine ceasul, şiacum este, când adevăraţii închinători se vor în chinaTatălui în duh şi adevăr. Căci şi Tatăl îi doreşte astfelpe cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu şi ceice se închină Lui trebuie să I se închine în duh şiadevăr30”, arată că timpul prezent, ca timp al veni-rii Lui, produce o prefacere a lumii şi o schimbarecalitativă a vieţi umane.

În atare caz, timpul însuşi devine un timp al mân - tuirii şi un timp al adevăratei cinstiri de Dumnezeu,adică un timp liturgic şi euharistic, în care adevăra-ţii închinători sunt călăuziţi la vieţuirea bineplăcutăTatălui31. De fapt, la această închinare sunt invitaţitoţi aceia pe care Dumnezeu i-a chemat, iar prinînvăţătura evanghelică îi conduce să înainteze spre omai mare intimitate cu El, depăşind firea trupului, atimpului şi a spaţiului.

Dacă omul prin Duhul Sfânt îşi reface chipul luiDumnezeu şi se întipăreşte cu trăsăturile dumneze-ieşti, rezultă că el ajunge pe de-a întregul duhovni-cesc, trup şi suflet, căci este imposibil ca omul să sedespartă în două. Această comunicare se realizează

aidoma celei existente în firea omului, căci dacădurerea trupului e simţită şi de suflet, iar bucuriilesufletului şi curăţia gândurilor sunt simţite şi în trup,fireşte că şi în experienţa duhovnicească materia nurămâne despărţită de puterea dumnezeiască, ci sesfinţeşte în întregime: suflet şi trup.

Prin urmare, prin acest act ne întipărim iarăşi dechipul Fiului pentru a deveni de această dată fii aiTatălui, prin harul Duhului Sfânt. Calitatea de fiiiubitori ai Tatălui ne conferă simţirea duhovniceascăşi bucuria iubitoare a Tatălui, pentru că în aceastăiubire suntem cuprinşi în Mântuitorul Hristos, FiulTatălui şi Frate al nostru, şi dorim să trăim, încă dinlumea aceasta, o viaţă de comuniune cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, noi ne bucurăm de toate celedumnezeieşti, fără să încetăm să fim oameni, tocmaipentru că Fiul lui Dumnezeu şi-a asumat toate celeale noastre, în afară de păcat. Faptul că Dumnezeu aluat în persoana Sa cele create ale noastre ne duce laconcluzia că şi noi şi lumea avem o şansă unică de ascăpa de timpul existenţei noastre pământeşti şi de aintra în viaţa veşnică, pentru că însuşi Logosulînomenit s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreaptaTatălui32.

Numai cuprinşi în această iubire a PreasfinteiTreimi, avem un sens al existenţei noastre şi o per-spectivă fericită care vizează veşnicia. Cel care faceposibilă această comuniune este, desigur, DuhulSfânt, Duhul iubirii Tatălui, care s-a arătat lucrător alacestei uniri încă din actul creaţiei. El, fiind trimis deTatăl să zidească şi să înnoiască faţa pământului33,face ca fiinţele create să nu rămână despărţite defiinţa necreată a lui Dumnezeu34. Mai mult, prinDuhul dumnezeiesc, omul scăpă de procesele des-compunerii şi morţii, fiind copleşit de harul a-toate-sfinţitor, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel35. Pen-tru aceasta, Fiul lui Dumnezeu a luat firea noastrăumană în timp pe care Şi-a asumat-o din Fecioaracurată, în parte, creată din nou, ca Adam, şi în parte,născută din umanitatea anterioară căderii acestuia36.

După aceea, Mântuitorul Hristos se jertfeşte cutrupul pentru noi, ca prin moartea lui noi să fimîmbrăcaţi în puterea Duhului Sfânt şi să devenim fiiai Tatălui ceresc37. Deci, atunci când Mântuitorulspune: „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eulucrez38”, ne învaţă că El dă fiecăruia un timp potri-vit pentru mântuire. Aceasta înseamnă că, în iubireaLui nemărginită, El Însuşi provoacă pe om la dialogşi-l îndeamnă să nu mai păcătuiască, ca să nu sufererele mai mari decât cele din timpul trecut, cum estecazul vindecării slăbănogului. Evident, Dumnezeu,

47

în pedagogia Sa divină, nu doreşte să-şi aducăaminte de păcatele oamenilor, numai pentru jude -cata ce va avea loc în viitor, ci-i îndeamnă în chipfelurit la pocăinţă, încă vieţuind în trupuri şi înaintede marea zi a judecăţii39.

* * *

Complexitatea mişcării prin care se realizeazăunificarea creaţiei cu Dumnezeu în timp şi dincolode timp este surprinsă de Sfântul Maxim Mărturi-sitorul în cuvintele: „Odată ce veacurile rânduitede mai înainte pentru lucrarea prin care Dumnezeuavea să se facă Om au luat sfârşit la noi, Dumne-zeu împlinind cu adevărat întruparea Sa desăvâr-şită, trebuie să aşteptăm de aici înainte celelalteveacuri ce vor veni, care sunt rânduite pentrulucrarea îndumnezeirii tainice şi negrăite a oame-nilor. Unele din veacuri sunt pentru coborârea luiDumnezeu la oameni, iar altele pentru urcareaoamenilor la Dumnezeu. Dacă Domnul nostruIisus Hristos este începutul, mijlocul şi sfârşitultuturor veacurilor trecute, prezente şi viitoare, pedrept cuvânt putem zice că a ajuns la noi, în virtu-tea credinţei, sfârşitul veacurilor destinate îndum-nezeirii celor vrednici, care actual se va face ară-tat după har, în viitor”.

Din cele consemnate de Sfântul Maxim, consta-tăm că nu este vorba de o istoricitate liniară, crono-logică, conform căreia istoria ar fi o succesiune deevenimente într-un cadru temporal. Omul, încă dinaceastă lume şi din acest timp actual, are posibilita-tea de a participa la transfigurarea lui şi a cosmosu-lui, trăind de pe acum taina desăvârşirii sale şi gus-tând deja fericirea împărăţiei cerurilor. El are aceastăposibilitate, întrucât Însuşi Fiul lui Dumnezeu, careîntrupându-se din Preasfânta Fecioară, prezintă prinprezenţa lui în lume simultan istoria şi eshatonul,lumea fiind cadrul de manifestare a iconomiei Sale.Deci, El, făcând să se combine istoria şi lumea cueshatonul, transfigurează şi timpul şi lumea, fără caacestea două să se identifice cu veşnicia Lui. Dato-rită acestui fapt, timpul de aici este o pregus tare aveşniciei, când el reflectă comuniunea începută înaceastă lume şi continuată în veşnicie cu Dumnezeu,aşa cum vedem în Sfânta Liturghie: „Dă-ne nouămai adevărat să ne împărtăşim cu tine, până în ziuacea neînserată a împărăţiei Tale”. De fapt, timpul înaceastă trăire tainică este un urcuş continuu şi infinitîn comuniunea noastră cu Preasfânta Treime. Aşa-

dar, „veacurile vieţii în timp, în care trăim acumsunt veacurile stării active, iar cele viitoare, careurmează după cele de aici, sunt veacurile duhului,ale prefacerii în starea pătimitoare. Aici găsindu-neîn stare de activitate vom ajunge odată, la sfârşitulveacurilor, luând sfârşit puterea şi lucrarea noastrăprin care activăm, iar în veacurile ce vor veni, păti-mind prefacerea îndumnezeirii prin har, nu vom fi înactivitate, ci în pasivitate, şi de aceea nu vom ajun-ge niciodată la sfârşitul îndumnezeirii noastre”. Cualte cuvinte, „aici, în timp, sufletul vede faţa Dom-nului său şi sălaşul Lui de nepătruns şi tot de aici elgustă dulceaţa lui Dumnezeu şi se află în extaz; elrespiră parfumul Său sfânt şi este lăudat pentru feri-cirea lui. El se aşază în adâncurile slavei Sale şistrăluceşte de raza frumuseţii Sale. Se adăposteşteîn muntele cel sfânt al Lui40, de unde se revarsălumina Fiinţei Sale şi nu va ieşi de acolo decât dacănu mai este vrednic să stea în unitate cu El. El nuiese nici din chipul său, nici din patria sa, atât timpcât va şedea acolo. Sufletul s-a făcut într-adevărcaptiv al priveliştilor slăvite şi, lăsându-se absorbitde acestea, nu se mai poate întoarce, datorită uimi-rii şi desfătării sale. Vederea sa este prinsă de uimi-rea celor văzute şi mişcările sale sunt vlăguite,rămânând nemişcat. Se vede închis ca într-un muntede lumină vădit tuturor, dar nevădit lui însuşi. Estestarea de extaz, pe care Tatăl nostru o numeşte«vederea slavei lui Dumnezeu»41, sunt bogăţiileMuntelui celui Nou. Însă, chiar şi în acest extaz,omul progresează şi se întăreşte zi după zi şi cutoate acestea, nu va putea niciodată să ajungă sin-gur acolo, nici el şi nici măcar îngerii. Întărindu-sedin ce în ce mai mult, el se ridică tot mai sus, aces-tea fiindu-i date de sus pentru a ajunge din «slavă înslavă»42 la Slava Măreţiei, pe care doresc să oîmplinească în unirea lui cu El”43.

Nu încape îndoială că, deşi vorbim de timp şi detransfigurarea lui, fără Mântuitorul Hristos şi fărălucrarea Duhului Sfânt acesta n-ar avea niciun sens.Aşa că, numai în Domnul Slavei sensul timpului sedesăvârşeşte şi se împlineşte, adică îşi găseşte sen-sul autentic. Anterior înomenirii Fiului lui Dumne-zeu, timpul se îndreaptă spre Cel ce avea să vină înlume, dar după Înomenirea Lui, acesta dobândeştedimensiunea răscumpărării şi restaurării omenirii şicreaţiei. Odată ce Cuvântul a intrat în timpul nostru,timpul s-a plinit, cum spune Sfântul Apostol Pavel:„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a tri-mis pe Fiul Său, născut din femeie, născut subLege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să

48

dobândim înfierea”44. Evident, aceasta nu înseamnănicidecum că Dumnezeu cel veşnic a anulat timpulnostru, ci l-a plinit, acesta fiind cuprins în veşniciacerească şi căpătând un caracter eminamente esha-tologic. Că Mântuitorul are în vedere acest aspect,El ne învaţă despre aceasta atunci când ne spunecum să ne rugăm şi ce trebuie să spunem în Rugă-ciunea Domnească: „Vie împărăţia Ta; facă-se voiaTa, precum în cer şi pe pământ”45. Mai târziu, Sfân-tul Apostol Pavel adaugă la aceasta cuvintele:„Marana tha“ („Domnul vine“)46, ceea ce înseamnăcă timpul mântuirii este întotdeauna îndreptat sprevenirea Domnului de la sfârşitul veacurilor. Esteadevărat că această aşteptare a venirii Domnului nutrebuie să fie una pasivă, căci „Acum suntem fii ailui Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Evanghelistul,dar ce vom fi, nu s-a arătat încă”47. Prin urmare, laDumnezeu timpul este un acum permanent, aşacum spune Mântuitorul tâlharului de pe cruce:„Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine înrai”48. Nu este un astăzi al clipei cronologice, ci un„acum” al Împărăţiei lui Dumnezeu, ca evenimentpregătit de Dumnezeu şi aşteptat de lume, cum amvăzut mai sus. Acest timp este, fără îndoială, înscrisîn planul mântuirii noastre, deşi se comportă ca otaină eshatologică încă de aşteptat, de sperat şi dedorit. Fireşte, această pregătire pentru viaţa veşnicăpăstrează viu sentimentul întâlnirii noastre tainicecu Dumnezeu care leagă timpul prezent de aici şi nuîncă, de al vieţii noastre viitoare, fiind totodată oaşteptare, cum mărturisim în Simbolul de credinţă:„Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului, ce va săfie”49.

Dacă am vorbit despre timp şi despre veşnicie,este necesar să spunem câteva cuvinte despre cineeste modelul suprem pe care omul îl poartă în sufletîn acest urcuş duhovnicesc. Acesta este fireşte Mân-tuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a jertfitpentru păcatele noastre. El este Cel care, pentruprima dată, ne arată „calea” desăvârşirii, prin cuvin-tele: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedeape Dumnezeu”50. Astfel, „cei curaţi cu inima” nupot fi alţii decât aceia care au „ochiul minţii curat şicuprins de rugăciunea neîncetată, coborâtă îninimă”, aceasta întrucât omul, ca fiinţă creată dupăchipul lui Dumnezeu, este „atras să se ridice înlumină şi să nu rămână cu privirea aţintită la nimicaltceva din toată creaţia decât la Dumnezeu”. Abor-darea despre care vorbim reprezintă, în primul rând,o înţelegere profund interiorizată a adevărurilordumnezeieşti şi, în acelaşi timp, o manieră eficientă

de reactivare duhovnicească a nevoitorului pe trep-tele urcuşului luminos. Dacă pornim de la cuvinteleSfântului Apostol Pavel, adresate corintenilor: „Iarnoi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită,slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip dinslavă în slavă, ca de la Duhul Domnului51”, vomconstata că întregul proces de ierarhizare misticăeste sub acţiunea neîncetată a Duhului Sfânt, caretransformă pe om în timpul mântuirii sale într-oformă din ce în ce mai clară după chipul lui HristosCel înviat. Deci, toţi cei care, prin voia lui Dumne-zeu doresc Împărăţia cerurilor, în acest veac deîncercare şi de experienţă, se eliberează de patimi,de egoism şi de lăcomie şi se întorc cu ochii de lafumul păcătos al lumii spre lumina slavei lui Dum-nezeu. Aceştia, dobândind aripile vii ale Duhului,zboară şi locuiesc în frumuseţea netemporară aluminii despre care Marele Pavel spune că este laDumnezeu. Ei nu mai sunt în timp şi nici nu maisunt slujitori ai trupului şi ai lumii, ci sunt în Dum-nezeu, fiind slujitori ai Duhului Sfânt. Mintea lor nuse mai gândeşte la lume, ci la Dumnezeu, de undeies mişcările lor sufleteşti în linişte şi uimire divină.Fiind reînnoiţi de slava învierii, ei privesc în toatăvremea spre Dumnezeu cel Înviat şi preamărit,făcându-se din oameni fireşti, cetăţeni ai raiului,luminaţi de Dumnezeu. Ei au lepădat toată grija lu -mească, fiind captivaţi de dorinţa după Bunătatea per - sonală care le-a inundat toată mintea şi toată fiinţa.Nicio durere nu-i mai apasă, pentru că au fost altoiţiprin Mântuitorul Hristos în Duhul Sfânt, pentru a fifii ai Părintelui Ceresc.

Iată, prin urmare, cum şi în ce chip se prezintădimensiunea mistică a timpului în aceste stăriduhovniceşti, care pornesc de la perspectiva eshato-logică şi se continuă în cea parusiacă, în acelaşitimp. Trebuie subliniat şi faptul că această dimen-siune extatică a unirii cu Dumnezeu, fie în trup, fieîn afară de trup, începe în întunericul luminos şi sedesăvârşeşte dincolo de eshatologia personală, înviaţa veşnică, depăşind teoretic parusia, cum spuneMântuitorul: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ceascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimisare viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-amutat de la moarte la viaţă”52.

Rezumând cele de mai sus, putem spune că tim-pul biblic, privit din perspectiva prezenţei progresiveşi stăruitoare a Cuvântului lui Dumnezeu în SfântaScriptură, este o realitate teologică şi mistică, ce tri-mite la Dumnezeu şi conduce progresiv la sensurileeterne ale iubirii Sale. El a fost creat de Dumnezeu

49

odată cu lumea, fiind un timp al vieţii şi apropieriide Dumnezeu. Manifestarea lui, ca armonie doxo-logică şi ritm, este liturgică şi de comunicare cuDumnezeu. În paradis, timpul prezenta o lume acuvântului, a împărtăşirii şi a iubirii dintre om şiDumnezeu, omul fiind zidit ca preot şi împărat alfăpturii. Însăşi prezenţa numelui omului în memo-ria lui Dumnezeu era o garanţie şi o făgăduinţă anemuririi şi a bucuriei veşnice53. Deci, timpul para-disiac era un timp al armoniei omului cu Dumne-zeu, cu făpturile create şi cu el însuşi, ceea ce făceaca el să aibă o dimensiune liturgică ce integra însine doxologia omului şi dăruirea reciprocă a Crea-torului şi a creaturii. În felul acesta, omul, creat deDumnezeu pentru a urca mereu în iubirea divină,depăşea prăpastia ontologică dintre creatură şiCreator fiind umplută permanent de iubirea luiDumnezeu şi de răspunsul iubirii omului la iubirealui Dumnezeu54. În felul acesta, timpul biblic nuexista decât în conţinutul său de viaţă, adică eraviaţă şi conştiinţă a vieţii, şi, de aceea, era umplutde afectele vieţii omului55. După căderea omului înpăcat, toate s-au inversat în sens rău pentru om.Redresarea acestei alunecări şi ridicarea omului lacomuniunea dintâi cu Creatorul, o face CuvântulTatălui care se face om pentru mântuirea noastră.Astfel, viziunea temporalităţii ca icoană a planuluiveşnic al lui Dumnezeu pentru lume deschide dinnou perspectiva umanităţii asupra programuluieshatologic de unire a omului cu Dumnezeu. Maiînainte de venirea Domnului, prin prooroci, s-areactualizat promisiunea prezenţei lui Dumnezeu înlume, care desigur avea valoare eshatologică, deoa-rece ei priveau lumea prin perspectiva împliniriiplanului lui Dumnezeu. În acest sens, Împărăţiamesianică era una a curgerii vremurilor, dar şi aîmplinirii unui plan divin în care făptura avea săprimească în interioritatea ei pe Dumnezeu Cuvân-tul. Ca Împărăţie nemuritoare, aceasta era asemuităcu „Ierusalimul cel de Sus”, pentru că în ea avea săse concentreze eshatologic prezenţa lui Dumnezeuîn spaţiul şi timpul creat: „Că a ales Domnul Sionulşi l-a ales ca locuinţă Lui. Aceasta este odihnaMea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am alespe el”56. Evident, în această Împărăţie, timpul îşiare începutul şi sfârşitul în Logosul Tatălui, care şiEl la timpul potrivit a intrat în timpul nostru pentrua-l transforma într-un timp al veşniciei. Însăşi raţiu-nile istoriei se grăbesc să intre în Hristos Mântuito-rul spre împlinirea eshatologică a lumii, cum spuneSfântul Apostol Pavel57. În acest caz, timpul şi

lumea sunt tranzitorii, cresc împreună şi se maturi-zează prin moartea şi învierea Domnului. Tocmaipentru aceste raţiuni, este foarte important de subli-niat solidaritatea ontologică a omului cu lumea, atâtîn cădere şi ridicare lui, cât şi în asumarea istoriei58.Apocalipsa vine şi conturează această legătură,expunând prin viziunea sa sfârşitului lumii şiinstaurarea Ierusalimului veşnic, în care timpul esteprivit ca o realitate plinită şi finită59. De aici, dedu-cem că sfârşitul timpului lumii este în firea lucruri-lor, iar menirea acestuia este ca să piară, pentru alăsa loc veacului viitor60. Aşa că revelaţia începe şise sfârşeşte cu două realităţi, Facerea şi Parousia pecare nimeni nu le-a văzut, decât numai Dumnezeu,care este mai presus de timp şi de lume. Pentru caşi omul să aibă şi el oarece vedere a timpului, Dum-nezeu i-a dat această vederea în taina credinţei, prinochii Duhului Sfânt în Mântuitorul Hristos, Dum-nezeul Omul.61

O altă dimensiune a temporalităţii, cum amvăzut mai sus, este aceea că timpul cosmic este icoanăa vremurilor mesianice şi revelate. Mântuitorulînsuşi, la cererea fariseilor şi saducheilor de a learăta „semn din cer”, sublinia legătura logică a tim-pului cosmic cu planul Său mesianic: „Când se faceseară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că ecerul roşu. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună,pentru că cerul este roşu posomorât. Făţarnicilor,faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremuri-lor nu puteţi!”62. Aşadar, καιρος este timpul nemă-surabil, dar umanizat şi spiritualizat prin prezenţalui Dumnezeu în lume, care lucrează în firea saumană şi în cei botezaţi şi chemați să moşteneascăÎmpărăţia iubirii Sale.

Un lucru foarte important, cu privire la timp şi laveşnicie, subliniat de Sfintele Evanghelii, este acelareferitor la „ceasul Domnului”, expresie care cuprindemai multe sensuri ale timpului. Din această expresie,înţelegem cum Dumnezeu în iconomia Sa are grijăde înveşnicirea omului, trecându-l pe acesta şi lumeaprintr-o succesiune de momente ale mântuirii, toatefiind fundamentate pe viitorul lor. Cum ştim, eveni-mentele mântuitoare sunt realizate conform planuluietern de unire a omului cu Dumnezeu, ele fiind unitecu veşnicia Fiului lui Dumnezeu care le săvârşeşte şidesăvârşeşte. În acest context, ceasul MântuitoruluiHristos are valoare eshatologică tocmai pentru căevenimentele vieţii Sale pe pământ sunt criteriile devalorizare şi de judecată a umanităţii. Datorită aces-tui fapt, ceasul jertfei Domnului Hristos devine poar-ta spre veşnicie deschisă tuturor oamenilor, iar Învie-

50

rea Lui este începutul învierii acestora din robiapăcatului şi a morţii. Deci, în Cuvântul înomenit,timpul se impregnează de veşnicie, iar istoria devinecruciformă din momentul în care El a luat Crucealumii pe umerii Săi. Într-un sens mai larg, ÎnsuşiMântuitorul Hristos este Crucea universului şi Cru-cea timpului, arătând în El vocaţia de veşnicie a făp-turii create din nimic.

Desigur, teologia timpului mântuirii noastreîncepe cu Maica Domnului care-L întrupează peFiul lui Dumnezeu din trupul ei feciorelnic, ea deve-nind icoana Bisericii, care primeşte în sine veşnicia.Sfântul Ioan Evanghelistul sesizează această relaţiemistagogică şi personală a timpului, când Mântuito-rul şi mama Sa, la nunta din Cana Galileii, asistă laun timp hotărâtor al arătării slavei Sale. Acestmoment arată deopotrivă că rugăciunea Preacurateipoate schimba rânduielile firii şi că poate grăbi isto-ria de a primi în sine pe Dumnezeu, dar şi timpulMântuitorului Hristos sau vremea Lui de a muripentru păcatele întregii lumi. Acest ceas al transfor-mării din iubire este prefaţat de o schimbare a mate-riei, în cazul nunţii din Cana, a apei în vin, momentîn care sensurile creaţiei îşi regăsesc vocaţia origi-nară. Cât priveşte însă timpul morţii şi învierii Dom-nului, din iubire pentru oameni, acesta este momen-tul care dăruieşte transformare istoriei pentru veşni-cie, eternitatea umplând timpul, iar timpul umplân-du-se de eternitate. Aşadar, taina vremii lui Hristoseste de fapt taina ascultării şi chenozei, tocmai pen-tru că Fiul împlineşte voia Tatălui, împlinire careconcentrează timpul în sine şi biruieşte hotarelefirii63. Aşadar, în Mântuitorului Hristos timpul seîmpuţinează, ajungând până la momentul uniriinoastre cu cel iubit: „Puţin timp mai sunt cu voi şiMă duc la Cel ce M-a trimis. Mă veţi căuta şi nu Măveţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţiacum”64.

Evident, eshatologia mântuirii noastre cuprinsăcategoric în Persoana Mântuitorului Hristos, aicişi acum, se extinde pneumatologic în Biserică şiîn istorie, sfârşitul timpului fiind deja împlinit înEl65. Acest lucru îl subliniază Sfântul ApostolPavel, în Epistola către Corinteni, care, după ceaminteşte câteva evenimente ale intervenţiei luiDumnezeu în istorie, afirmă că eshatonul irumpeîn istorie, ca re a lizare şi desfăşurare a lucrăriiLogosului de unire a umanităţii şi a lumii cu Dum-nezeu în iubire66. În sensul acesta, timpul hristo-logic devine un timp al Bisericii ca aşteptare aÎmpărăţiei veşnice care se află deja în Sfintele

Taine67. Astfel, timpul Bisericii este în felul acestatensiunea dintre aşteptare şi prezenţă, dintre dorireşi plinire, dintre speranţă şi unire. Chiar cuvântulparusie are această ambivalenţă teologică a timpu-lui eclesial, fiind venire şi prezenţă, „deja” şi „nuîncă”. Ca atare, există o relaţie strânsă între veni-rea Cuvântul lui Dumnezeu în lume „la plinireavremii”68 şi prezenţa Sa în lume după Înălţare,cum spune Domnul: „Iată Eu sunt cu voi în toatezilele, până la sfârşitul veacului”69. Da torită aces-tui fapt, temporalitatea ca limită ontolo gică a crea-turii se prezintă şi ca icoana unei procesiuni onto-logice şi pascale a persoanelor umane angajate îniubirea eternă a Creatorului.

Dar nu numai oamenii, ci şi creaturile angelicetrăiesc în eon, eonul fiind o durată spirituală, în careele perseverează şi se apropie de lumina veşnică alui Dumnezeu în starea şi în treapta ierarhică în careau fost create70. După Sfântul Maxim Mărturisito-rul, Dumnezeu cuprinde toată creaţia şi tot timpulîn Sine, El fiind „un început şi un sfârşit etern”,începutul începuturilor şi sfârşitul sfârşiturilorlumii71. Această viziune harică asupra timpului esteinclusă în marea taină a istoriei lumii ca desfăşu rarea iubirii divine în creaţia văzută şi nevăzută, undedomină ordinea inteligibilă a sensurilor creaţiei cataină a veacurilor în extensia ei teonomică72. Pentrua ilustra această legătură a creatului cu necreatul,Sfântul Grigorie foloseşte nu numai noţiunea deinterval, ci şi pe cea de hotar şi mediu dintre douărealităţii, realitate care este nu numai o categorie afiinţei, ci omul însuşi devine hotar sau margine acelor cunoscute de el în Dumnezeu, cum afirmam înintroducere73.

În concluzie, veacul este timp concentrat şicopleşit de iubirea lui Dumnezeu, care cheamă laparticipare persoanele create, ea fiind un dar allibertăţii în iubire a omului şi a lui Dumnezeu74.Din această cauză, există o continuitate ontologicăîntre timp şi eternitate în lumină unică a iubiriicare covârşeşte toate cele ce sunt75. Spre exempli-ficare, întâlnim această percepţie a istoriei în cân-tarea pascală: „Ieri m-am îngropat împreună cuTine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine,înviind Tu; Răstignitu-m-am ieri împreună cuTine: Însuţi împreună mă preamăreşte Mântuito-rule, în Împărăţia Ta”76. De asemenea, timpulmântuirii reprezintă împreuna-pătimire şi înviere anoastră cu Mântuitorul Hristos, aceste acte fiinddesigur temelia unirii noastre cu El în ÎmpărăţiaLui.

51

note

1 Evrei 13, 14.2 Există o deosebire totală între timpul mântuirii noastre şi

timpul ciclic. Acesta din urmă este o expresie clară a neputinţeiumanităţii căzute în păcat şi în moarte, de a surprinde valoarea infi-nită a vieţii pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

În societatea secularizată, ciclicitatea la care cheamă Nietz -sche şi Feuerbach a devenit expresia aroganţei umane în faţa evi-denţei şi a înfrângerii ireversibile a omului de către un sistemreductiv la acumularea plăcerii şi la evitarea durerii, după cunos-cuta expresie a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Revelaţia divinăînsă în istorie şi Biserica Mântuitorului Hristos au combătut necon-tenit această tendinţă a umanităţii de a nega moartea şi învierea.

Sfânta Scriptură cheamă oamenii la pocăinţă şi la reiterareavalorilor nevăzute care guvernează viaţa, iar Sfinţii Părinţi (a sevedea Fericitul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu, XII, 10–20) con-tinuă să arate că Dumnezeu dă oamenilor posibilitatea să se apro-pie de El, oferindu-le darul Duhului Sfânt.

Mircea Eliade va elabora o adevărată hermeneutică a timpuluimitic recuperabil prin cult în religiile cosmice: eterna reîntoarceredin timpul corosiv al prezentului se poate face numai retroactiv,intrând într-o temporalitate ciclică. Această temporalitate esteambivalentă în comunitatea arhaică: repetiţia ciclică e reîntoarcereîn paradisul originar.

Omul primitiv percepe timpul ca pe clipa aurorală a creaţiei:imediatul recurge la cosmogeneză pentru a se restaura. Gestuldemiurgic este repetat ciclic şi ritmic pentru a vindeca lumea demoarte, cerul se apropie de pământ.

Nici timpul filosofic nu este departe de timpul ciclic, el este decele mai multe ori o irealitate a cărei inconsistenţă duce spre moarte.În cultura greacă, timpul, ca viaţă trecătoare, a fost la început per-sonificat fiind agent al cosmogoniei şi atotdevorator (E. Zeller, AHistory of Greek Philosophy, trad. S. F. Alleyne, London, 1881, I,pp. 468–469). Cât priveşte Eonul (αιων) acesta a însemnat la înce-put, în accepţiunea nefilosofică, durata vieţii unui om. Parmenidenega naşterea în adevărata fiinţă şi de aici negarea distincţiilor tem-porale de trecut şi viitor în fiinţa şi simultaneitatea prezentului con-tinuu.

Aristotel va interpreta eonul ca dăinuire nesfârşită, „eonulcuprinde întregul timp la infinit” (De coelo, I, 279a). Distincţiadintre timp şi eon apare explicită la Platon în Timaeus (37d). Dupăfilosof, timpul este creat pentru a sluji de imagine a stării ideilorcare nu au nicio geneză (Ioannis E. Anastasiou, Temps et eschato-logie chez les Peres grecs, în Temps et eschatologie, Donnéesbibliques et problematiques contemporaines, Editions du Cerf,Paris, 1993, p. 84). Eonul este, deci, „modul de existenţă” al fiin-ţei după expresia lui Plotin (Eneade III, 7, 4). Prin urmare, dacă Pla-ton vede timpul ca pe o icoană a eternităţii al cărei sfârşit este mareaardere universală, Aristotel va fi cel care va comprima ideile înnoţiunea de Θεος Dumnezeu, sursa nemişcătoare a mişcării. Ast-fel, timpul în viziunea stagiritului era tot de natură relaţională şiderivativă, inseparabil de mişcare. Această sinteză aristotelică din-tre eleatism şi heracliteism va duce la nemişcarea parmenidiană aPrimului Mişcător şi subsecvent în curgerea heraclitiană a lumiivizibile, ceea ce înseamnă că cele patru elemente ale materiei suntîntr-o permanentă mutaţie şi amestec. Acest raţionament îl deter-mină pe Stagirit să definească prezentul (clipa) ca limită a douănefiinţe (Fizica IV, 219a 24, în cartea lui Jean Yves Lacoste, Tim-pul – o fenomenologie teologică, Deisis, Sibiu, 2005, p. 9). Prinaceastă afirmare a înlănţuirii clipelor, clipa însăşi primeşte calitatenu doar de hotar între două nefiinţe, ci ea e început al viitorului şisfârşit al trecutului. Această consistenţă a clipei îi conferă o obiec-tivitate care va fi dezbătută în întreaga gândire antică (R. Sorabji,

Time, Creation and the Continuum. Theories in Antiquity and theEarly Middle Ages, London, 1983).

Ideea unui timp circular a fost continuată de Stoici, pentrucare fiecare ciclu al universului îşi urmează calea şi apoi esteabsorbit în focul originar. Astfel, sfârşitul unui ciclu este naştereaunui nou ciclu cosmic, orice moarte este naştere şi toate eveni-mentele ciclului trecut vor fi reconstituite în cel nou. Stoicii vorobserva, de asemenea, dificultatea logică a ideii de prezent şi para-doxul timpului.

Neoplatonismul este, în sfârşit, cel care va fundamenta ideeaemergenţei ontologice şi a emanaţiei universale. Unicul inefabil allui Plotin, deşi nemişcător, permite schimbarea şi timpul în dome-niile sale inferioare. Fără să răspundă la întrebarea: în ce ipostazăa fiinţei emanate ia fiinţă timpul?, Plotin consideră că zonele supe-rioare ale fiinţei sunt neatinse de timp. El încearcă disperat să rela-ţioneze lumea temporală de cea veşnică prin procesul de degra daresuccesivă şi progresivă a fiinţei. Dar, această emanaţie, întrevă zutăşi de Platon în conceperea de către el a lumii schimbătoare şi rela-tive, ca imagine a ideilor neschimbătoare şi absolute, este concen-trată în noutatea lui Plotin: conturarea ideii de timp, ca măsură aschimbării. În acest context, timpul plotinian apare la al doileanivel al emanaţiei din Fiinţă, împreună cu Sufletul Lumii, adicăreceptaculul sufletelor individuale. Împotriva acestor tendinţe şiîncercări nereuşite ale timpului ciclic din gândirea elenistă au răs-puns Sfinţii Părinţi care au afirmat cu precizie calitatea creată atimpului şi eternitatea lui Dumnezeu. Astfel, ei au reuşit evitareapredestinării omului, printr-o complexă sinergie între har şi liber-tate în persoana umană. Aşa cum am văzut mai sus, libertatea nuse confundă cu liberul arbitru, ci este extensia omului spre Dum-nezeu, vocaţia împlinirii chipului său divin prin asemănarea cuDumnezeu şi temei al epectazei nesfârşite spre lumina necreată aDuhului Sfânt. Această viziune a libertăţii este cu neputinţă de sus-ţinut, fără a afirma existenţa şi lucrarea în lume a învierii Mântui-torului şi a Împărăţiei lui Dumnezeu, care împlinesc şi desăvârşescpe om.

3 Ioan 16, 2.4 II Petru 3, 9.5 Apocalipsă 3, 20.6 Timpul reprezintă, desigur, intervalul dintre chemarea lui

Dumnezeu şi răspunsul omului, spaţiu care arată că el trebuie inter-pretat personal şi înţeles în taina comuniunii dintre noi şi Dumne-zeu. Rădulescu-Motru, prin teoria personalismului energetic, faceo distincţie între timp şi destin. El atribuie o caracteristică perso-nalistă a destinului care se diferenţiază de un timp monoton, liniarşi opac la orice deschidere spre transcendenţă. Bineînţeles că nutrebuie înţeles destinul lui C. Rădulescu-Motru ca fiind acel destinal lumii antice, caracterizat de zădărnicie şi fatalitate. Prin destin,el înţelege un timp subiectivizat care leagă organic viaţa lăuntricăa omului cu evenimentele din univers. Mai mult, conceptul de„destin” utilizat de Motru arată dimensiunea transcendentă a tim-pului şi preeminenţa subiectivului faţă de obiectiv. După autorulnostru, „Subiectivul nu mai apasă asupra destinului ca o meteah-nă care îl face să apară ca nepotrivită cercetării ştiintifice, cisubiectivul care se leagă de destin este doar un indiciu că destinuleste mai adânc în suflet, de cum este timpul, şi ca atare mai con-cret şi mai primitiv. Destinul este mai subiectiv, faţă de timp; înconsecinţă, mai legat de totalitatea sufletului omenesc, de cum estetimpul. Mai legat fiind de totalitatea sufletească, raportul între elşi timp în ceea ce priveşte fundamentarea lor se inversează; nu dincunoştinţa timpului ne vom lămuri asupra destinului, ci din cunoş -tinţa destinului vom avea lămuriri asupra timpului”.

7 Părintele Stăniloae consideră că timpul şi mişcarea fac partedin realităţile specifice creaţiei nedesăvârşite, fără ca acestea să fievăzute ca realităţi negative sau păcătoase, ci ca mediatori spre eter-nitatea lui Dumnezeu. Pentru a ne da mai bine seama de acest fapt,

52

să ne gândim la importanţa înomenirii Fiului lui Dumnezeu, actprin care creaţia temporală este primită în eternitatea lui Dumne-zeu. În acest cadru, timpul este străbătut de iubirea dumnezeiascăşi de lucrarea mântuitoare a omului prin jertfa crucii şi prin învie-rea Fiului lui Dumnezeu înomenit.

În mentalitatea impusă de tehnologia modernă timpul perso-nal este aproape eliminat. Omul de astăzi, prin prisma unor măsu-rători cât mai exacte, pune timpul în slujba pragmatismului, şi prinurmare acesta îşi pierde semnificaţia de chemare divină spre mân-tuire. Dar timpul, ca o componentă a persoanei, este legat de viaţaconcretă a persoanei umane, fără ca să se autonomizeze. Omul, casă răscumpere vremea mântuirii sale, trebuie inevitabil să se des-chidă către Dumnezeu şi către confraţii săi, adică să fie indisolubillegat de planul lui Dumnezeu, de mântuirea oamenilor şi de tran sfi -gurarea lumii. Numai înţelegând timpul în acest fel, omul se de -săvârşeşte şi se deschide întru totul veşniciei.

Psalmistul ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu să ne înveţe„să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spreînţelepciune” (Ps 89, 14). Aşa că, timpul omului de astăzi, cumspuneam, este raţionalizat şi industrializat, iar chemarea lui nu maieste nici măsurată şi nici înţeleasă. Deci, omul, în timpul mecani-cist, este fără de timp al mântuirii, supus analizei ştiinţifice şi lip-sit de orice fundament subiectiv.

8Evrei 7, 3.9 Efeseni 5, 16–17.10 Augustin, Confesiuni XI, 7, Desclée de Brouwer, Paris,

1962, p. 41.11 Ioan 1, 4.12 Confesiuni XI, 9.13 Confesiuni, XI, 13, 16.14 M. A. Schmidt, Temps et eschatologie chez les Peres latins,

în Temps et eschatologie, Données bibliques et problematiquescontemporaines, Editions du Cerf, Paris, 1994, p. 101.

15 Fericitul Augustin spunea într-una din meditaţiile sale: „Ne-aifăcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştit este sufletul nostru până cese va odihni întru Tine”. Alexandru Schmemann spunea că: ,,Omuleste o fiinţă care are forme, însă el are forme după Dumnezeu. Înacest sens, omul este un homo-sapiens, homo faber, însă, înaintede toate, un homo adorans, care-l vrea pe Dumnezeu” (La vie dumonde, New York, 1963, pp. 15–16).

16 Ioan 5, 24.17 Ioan 5, 25.18 „Ca răutatea să nu fie fără de sfâşit, ci din iubire de

oameni, ca un Dumnezeu al părinţilor noştri, a poruncit ameste-cului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Sa, prinvrerea Sa, cea dumnezeiască să se desfacă şi să se risipească…”.(Molitfelnic, Rânduiala înmormântării mirenilor, Rugăciunea deiertare, p. 215).

19 Idem, Rânduiala înmormântării mirenilor, stihurile glas 2,p. 209.

20 Idem, glasul 8, p. 211.21 „Moartea e cea mai cumplită tragedie pentru oameni“,

spune părintele Stăniloae. Chiar Dumnezeu trăieşte mila pentruoameni din pricina ei. De aceea, El însuşi Şi-o însuşeşte pentru a obirui, sau intră în ea pentru ca noi să nu rămânem în ea. Ea chinu-ieşte pe om şi înainte de-a se produce. Hristos o asumă, o aşteaptă,o primeşte, dar nu rămâne în ea, ci o face trecere la viaţa veşnicăfericită pentru Sine şi pentru cei ce se unesc prin iubire cu El şi cuceilalţi. Moartea e biruită de iubire, de bucuria iubirii de Dumne-zeu Cel iubitor de oameni. Iisus, plângând pentru moartea luiLazăr, include în plânsul Său pe toţi oamenii, din milă pentru ei. Şiaceasta L-a făcut să ia moartea, pentru ca s-o învingă. Moartea Lui

e unită cu mila pentru oameni. Deci, datorită iubirii Lui nemărgi-nite El trăieşte o durere îndoită, şi prin aceasta învinge moartea.(Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia SfântuluiIoan... nota 1414, p. 522)

22 In 11, 25.23 In 11, 26.24 J. Moltmann, Theologie der Hoffnung, München, 1965,

p. 174.25 M. Eminescu spunea în Scrisoarea I despre această naş -

tere, astfel: „La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/ Pecând totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/ Când nu s-ascundea ni -mica, deşi tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuşi odihneacel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era unîntuneric ca o mare făr-o rază,/ Dar nici de văzut nu fuse şi niciochi care s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se des -face,/ Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!.../ Dar deodat-unpunct se mişcă... cel întâi şi singur./ Iată-l Cum din chaos facemumă, iară el devine Tatăl!.../ Punctu-acela de mişcare, mult maislab ca boaba spumii,/ E stăpânul fără margini peste marginilelumii.../ De-atunci negura eternă se desface în făşii,/ De atuncirăsare lumea, lună, soare şi stihii.../ De atunci şi până astăzi, colo-nii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de chaos pe cărări necunos-cute/ Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,/ Sunt atrase înviaţă de un dor nemărginit” (Scrisoarea I).

26 Ieremia 31, 34.27 Ioan l, 39.28 Ioan 2, 1-3.29 Este de la sine înţeles că Fiul lui Dumnezeu, făcându-se

purtător al firii noastre pentru veşnicie, devine în timpul eshatolo-gic un mediu de manifestare a puterilor dumnezeirii: întâi în El şiapoi în toţi oamenii uniţi cu El prin Taina Botezului şi a SfinteiEuharistii.

30 Ioan 4, 23–24.31 Când Mântuitorul s-a Înălţat la ceruri, Apostolii s-au des-

părţit de El, închinându-i-se, aspect liturgic consemnat de SfântulEvanghelist Luca: „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şiS-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusa-lim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şibinecuvântând pe Dumnezeu. Amin” (Lc 24, 51–53).

32 În cadrul unei doctrine panteiste, „devenirea întru fiinţă”,n-ar aduce nicio noutate, deoarece panteismul susţine că totul sedezvoltă în cadrul aceloraşi legi. Mai mult, această învăţătură sus-ţine că omul n-are o însemnătate prea mare şi, deci, nici iubirea luifaţă de Dumnezeu şi faţă de lume n-are importanţă, căci toaterămân supuse timpului şi morţii. Pe când în lucrarea Duhului Sfânt,omul ca persoană creşte şi se dezvoltă, trecând succesiv de la otreaptă la alta, până ce ajunge să guste încă din lumea aceasta daru-rile veşniciei şi bucuria comuniunii cu Preasfânta Treime.

33 Psalmul 103, 31.34 Dumnezeu a creat lumea şi materia, din care se constituie

trupul şi universul material, din care sufletul organizează trupul şiîn care se vede măreţia lui Dumnezeu. Dar, fără Duhul lui Dum-nezeu, materia trupului şi materia universului nu se pot reţine de laprocesele transformărilor lor, de care sunt legate coruperea şimoartea. Bineînţeles, cel necredincios nu vede în viaţa lui pe Dum-nezeu, cum zice Psalmistul: „...zis-a cel nebun întru inima sa: «Nueste Dumnezeu! »” (Psalmul 52, 1). El vede în trupul său şi în uni-versul material numai un proces natural, pe care-l socoteşte căexistă prin el însuşi. Astfel, fiind fără Dumnezeu, el se naşte numaica un trup doritor de plăceri materiale. Pe când cel cuprins în tru-pul Mântuitorului Hristos prin Taina Botezului se curăţă de plăce-

53

rile trupeşti. El ştie că Dumnezeu, făcând materia, trupul şi sufle-tul său, a pus în evidenţă mai presus de orice armonia spiritului săuomenesc şi bogăţia minuntă a lucrării Sale divine. Pornind de laaceastă credinţă el este totdeauna antrenat în procesul cunoaşteriitainelor cereşti, întrucât prin comuniune cu Dumnezeu el trece din-colo de timp şi spaţiu şi ajunge acolo „unde nu este întristare şisuspin, ci viaţă fără de sfârşit”.

35 Sfântul Apostol subliniază faptul că odată ce ne-am semă-nat întru slavă, harul Duhului Sfânt se află în sufletul nostru, iartoate procesele trupului sunt copleşite şi luminate spiritual, ca să searate în el frumuseţea desăvârşită. Aşadar, cele spuse de FericitulPavel, despre învierea din urmă şi despre veacul eshatologic, seoperează în om, de îndată ce el este botezat în numele PreasfinteiTreimi. Mai concret, când el spune: „Se seamănă (trupul) întrustricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste,înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întruputere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (I Corin-teni 15, 42–44) are în vedere pe omul care s-a botezat întru moar-tea şi învierea Domnului. Aceasta ne arată că procesul de transfor-mare a omului, din trupesc în duhovnicesc, are un timp, care „vineşi acum este”, cum precizează Sfântul Ioan Evanghelistul.

36 Fiul lui Dumnezeu se face ipostasul unei firi născute dinDuhul Sfânt, al unei umanităţi înduhovnicite, dar nelipsite de slă-biciunile nepăcătoase de după păcat, pe care a trebuit să le învingăca om. Dacă la conceperea din Fecioara Maria, El a început să-Şiformeze umanitatea proprie din Duhul Sfânt, pe care-l avea caîmpreună ipostas din Tatăl, la Botezul Său de către Ioan, îşi însu-şeşte acelaşi Duh Sfânt, ca om, pentru a-L comunica şi celorlalţioameni printr-o nouă naştere din apă şi din Duh. Aşadar, Mântui-torul se botează ca primul nou Adam în numele fraţilor Săi şi apoiîi botează, prin Apostoli şi urmaşii acestora, şi pe ei, cum spuneSfântul Ioan Botezătorul: „Cel ce m-a trimis să botez, Acela mi-aspus: «Peste Care vei vedea Duhul pogorând în chip de porumb,Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt»” (Ioan 1, 33). Irineu Popa,Mitropolitul Olteniei, Iconomia plinirii vremilor în Hristos, Edi -tura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2013).

37 Mai întâi, trebuie să spunem că Mântuitorul, pe Tabor, acopleşit virtual moartea Lui trupească de lumina Duhului. Prinaceasta, El a arătat anticipat că şi trupul său este îndumnezeit, caucenicii să nu fie clintiţi din credinţă că El este Dumnezeu adevă-rat şi om adevărat, nici când Îl vor vedea murind pe cruce.

În întâmpinarea acestui moment al crucificării, Domnul le-avorbit ucenicilor despre răstignirea Lui înainte de Schimbarea laFaţă, ca, văzându-L acum cuprins de lumină pe Tabor, să ştie cămoartea cu trupul va fi învinsă prin lumină şi înviere. În felul acestaEl a arătat că Duhul este Cel care face ca trupul să fie viu în modvirtual, pentru ca apoi să-l învie în mod real şi actual, după aceastăviaţă, El fiind „Domnul de viaţă Făcătorul”. Dar, evident, chiardacă Domnul ne-a mântuit obiectiv, totuşi, fiecare dintre noi tre-buie să se silească să conlucreze cu Duhul Sfânt, ca să se bucurede aceste roade duhovniceşti. Ca atare, pentru a ajunge la vârful celmai înalt al lucrării Duhului, trebuie să ne curăţim de patimi şi sălăsăm să pătrundă în mădularele noastre trupeşti harul dumneze-iesc. Căci, aşa cum în firea umană a Domnului a lucrat DuhulSfânt, făcându-o dumnezeiască, tot aşa şi noi ne vom face „părtaşiai dumnezeieştii firi”, stând în comuniune cu Duhul Sfânt. Deci,cum Duhul a lucrat şi în Mântuitorul Hristos ca om, şi în noi valucra mântuirea noastră sporind calităţile noastre sufleteşti şi ca săajungem la asemănarea cu Dumnezeu. Astfel, dacă vrem să neînduhovnicim viaţa, avem nevoie să fim permanent copleşiţi totmai mult de har în timpul vieţii pământeşti, ca prin puterea Lui săucidem atracţia spre plăcerile trupeşti şi să primim în schimb lu -mina cea neînserată a Împărăţiei cerurilor (Sf. Chiril al Alexan-driei, Comentariu...., pp. 123–125).

38 Ioan 5, 17.

39 I Corinteni 11, 30–32.40 Ps 2, 6: „Iar Eu sunt pus Împărat de El peste Sion, mun tele

cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului”.41 Sf. Grigorie de Nyssa, pg 46, 716, D.42 II Corinteni 3, 18.43Jean de Dalyaatha, Omilia VI, 22, în les Homilies i-XV,

traduction, introduction et notes par Nadira Khayyat, CERO,2007, p. 117. Între elementele dominante din acest text, se distingurmătoarele trăsături ale urcuşului duhovnicesc, întru lumina sla-vei învierii Mântuitorului: întunericul luminos, „muntele de lumi-nă”, „slava Măreţiei”, vederea lui Dumnezeu în slavă, extazul,lumea cea nouă, progresul duhovnicesc „din slavă în slavă”. Urcu-şul epectatic „din slavă în slavă” conturează trăirea „progresuluidivin etern” (επεκτασης). Întărind această realitate eshatologică,Sfântul Grigorie de Nyssa, citează pe Sfântul Apostol Pavel, carezice: „Fraţilor, nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că suntde săvârşit; dar, o urmăresc că doar o voi prinde, întrucât şi eu amfost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o ficucerit, dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând(επεκτεινομαι) către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata che-mării de sus, a lui Dumnezeu întru Hristos Iisus (Filipeni 3,12–13)”. Deci, dacă Moise, pentru a intra în întunericul luminos aldumnezeirii, lasă în urmă toate cele pământeşti, dezvelindu-se dezgura instinctelor şi pornirilor animalice, se înţelege de la sine căoricine doreşte viaţa desăvârşită trebuie să se lepede de sine, să-şiia crucea sa şi să urmeze lui Hristos Domnul cel înviat. Din acestmoment al urcuşului întru lumina cea neapropiată, iubitorul deDumnezeu se subţiază duhovniceşte, intrând în muntele bucurieiDomnului său. El începe un urcuş anevoios, dar plin de speranţă şilumină. Este adevărat că omul trebuie să ştie că „numai după ce s-acurăţit de patimi poate să îndrăznească să se apropie de munte.Căci, cu adevărat, muntele înălţat pieptiş şi greu de urcat estecunoaşterea lui Dumnezeu (theologia). Şi mulţimea poporului de-abia ajunge la poalele ei. Iar dacă este vreun Moise, numai acelapoate să prindă în auz sunetele trâmbiţelor, despre care spunecuvântul istorisirii că se aud mai tare pe măsura urcării” (Sf. Gri-gorie de Nyssa, Viaţa lui Moise, în pSB 29, p. 71). Prin urmare,scopul ultim al omului este înaintarea neîncetată în lumina învieriiDomnului. Deşi sufletul este în Duhul Sfânt, fiind transformatdupă asemănarea lui Dumnezeu (Sf. Maxim Mărturisitorul, Scoliila Sfântul Dionisie Areopagitul, PG 4, 308A; Ioannis L. Galanis,Relaţia dintre om şi creaţie în Noul Testament, în Anuarul Univer-sitar al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic,Anexa, nr. 36 a volumului 27, 1982, Tesalonic 1984, p. 89),totuşi, nu poate ajunge niciodată la cunoaşterea fiinţei lui Dumne-zeu, deoarece el rămâne la nivelul unei fiinţe create. Dumnezeurămâne etern dincolo de suflet, atrăgând sufletul dincolo de pro-pria-i sferă, în adâncimi şi mai adânci. Sufletul tinde constant spreDumnezeu, tânjind după ceea ce este dincolo de el (KathrynRombs, Gregory of Nyssa’s Doctrine of Epektasis: Some LogicalImplications, Studia Patristica, vol. 37, Peeters, Leuven, 2001, pp.288–293).

44 Galateni 4, 4–5.45 Matei 6, 10.46 I Corinteni 16, 22-23: „Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie

anatema! Maran atha! (Domnul vine). Harul Domnului Iisus Hris-tos cu voi”.

47 Ioan 3, 2.48 Luca 23, 43.49 Este clar că înainte de a ajunge în lumea veşnică şi de a ne

bucura de frumuseţea feţei lui Dumnezeu, noi trăim aceste stărisufleteşti prin harul Duhului Sfânt. Răpit în această dragoste di -vină, cei credincioşi sunt răpiţi în locul în care cei drepţi respiră

54

harul Duhului Sfânt; cugetul lor a încetat să se mai clatine de miş-cările cele păcătoase şi Duhul grăieşte în ei. El este locul limpedeşi bun care se cheamă „Lumina fără formă”, în care mintea intrădirijată şi invitată de Duhul Sfânt. Astfel, aşezându-se la rugăciune,cel desăvârşit vede strălucirea Fiinţei Sale, în timp ce bunătateapropriei Sale naturi îi străluceşte în suflet: se vede aşa cum este,simte Lumina dumnezeiască strălucind înlăuntrul său şi se tran -sformă după asemănarea cu El. Asemănarea naturii sale se iveşteînaintea ochilor săi, pentru a vedea singur asemănarea cu Dumne-zeu, întrucât s-a unit cu Lumina cea fără de formă, care este Lu -mina Preasfintei Treimi ce străluceşte înlăuntrul său. El se aruncăîn valurile frumuseţii dumnezeirii şi rămâne acolo plin de uimire.Şi uneori este transformat din vedere în vedere, depărtându-se într-oclipită de ceea ce este vătămător (Ioan de Dalyatha, Omilia VI, 15).Această stare de continuă unire cu Dumnezeu depăşeşte cu multcapacitatea de înţelegere a minţii omeneşti şi, de aceea, trebuieacceptată într-o formă apofatică. Aşa se face că, încălzită de iubi-rea dumnezeiască, mintea ascetului se face străvezie la mişcărileDuhului şi se deschide bunătăţilor dumnezeieşti, lepădând zguragândurilor deşarte. „Astfel, cunoaşterea ca «vedere» sau ca «sim-ţul cel mai intelectual» al omului este suprimată, pentru a da lociubirii sau, mai degrabă, această cunoaştere mistică devine iubire.În asemenea experienţă, omul, angajat pe drumul cunoaşterii mis-tice, se deschide spre unirea tainică cu Dumnezeu, prin întoarce-rea de la lucrurile exterioare către adâncurile sale de taină şi prindesfacerea de orice cunoştinţă reprezentată de imagini sau con-cepte raţionale. Deci, cu mintea şi cu sufletul purificate de tot ceeace nu sunt ele, nevoitorul intră în lumina cea neapropiată şi se facepărtaş, aşa cum zice Sfântul Apostol Petru, «dumnezeieştii firi»(IPS Irineu Popa, Experienţe mistice..., vol. II, p. 393).

50 Matei 5, 8.51 II Corinteni 3, 18.52 Ioan 5, 24.53 Psalmistul subliniază această dimensiune a omului şi a

numelui său: „Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele, vafi pomenit numele lui” (Psalmul 71, 17).

54 Din nefericire, omul n-a ascultat de porunca divină şi, prinurmare, a căzut pradă timpului său de pedeapsă, până la venireaFiului lui Dumnezeu, care s-a făcut om pentru mântuirea lui. Însăşicuvintele lui Dumnezeu adresate primilor oameni după păcat, nearată pervertirea întregii creaţii şi a timpului împreună cu ea: „Voiînmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale, îndureri vei naşte copii, atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stă-pâni” (Facere 3, 16). Astfel, naşterea în dureri arată perpetuareatimpului şi a păcatului strămoşesc şi dificultatea omului de a mai fiîmpreună creator cu Dumnezeu. Cele două coordonate ale timpu-lui vieţii – zămislirea şi naşterea – sunt marcate de data aceasta dedurere şi de păcat în iconomia omului căzut. Este adevărat că acesttimp al căderii va primi în final sens prin făgăduinţa defini tivă a luiDumnezeu după potop, de a păstra ordinea cosmică pentru iubireape care o poartă omului creat după chipul Său. Această durere vafi ridicată desăvârşit prin naşterea feciorelnică a Născătoarei deDumnezeu, care nu va mai zămisli în pântece decât în timp, dar înafară de ispită bărbătească, pentru ca acel născut dintr-ânsa să răs-cumpere timpul păcatului şi să-l transforme în timpul mântuiriipentru toată lumea. Sfinţii Părinţi afirmă lipsa de durere în naşte-rea Mântuitorului, ca o consecinţă a lipsei de păcat în zămis lireaLui. Cuvintele psalmistului: „Întru fărădelegi m-am zămislit şi înpăcate m-a născut maica mea” (Psalmul 50, 6), îşi pierd astfelefectivitatea, atât în naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, câtşi în naşterea credinciosului „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5).

55 Am putea chiar spune că timpul biblic era flexibil şi etero-gen, în funcţie de trăirile omeneşti care aveau loc în el. El este ocontinuitate de rugăciune a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul

poporului Său şi a prezenţei poporului ales în inima preocupărilorlui Dumnezeu (A se vedea, Jacob J. Petuchovski şi ClemensThoma, Liturghia iudaică în Lexiconul herder al întâlnirii iudeo-creştine, Humanitas, 2000, pp. 156–159).

56 Psalmul 131, 13–14.57 I Corinteni 7, 31.58 Această alegorie om-lume apare clar în concordanţa antro-

pologică a treptelor temporale ale omului, ale cosmosului şi aleistoriei, unde copilăria şi maturitatea lumii sunt asociate cu „stareabărbatului desăvârşit” (Efeseni 4, 13), în care Hristos Domnul apropovăduit, „a murit şi a înviat” (I Tesaloniceni 4, 16).

59 Apocalipsă 10, 6.60 Din acest unghi de vedere, constatăm o corespondenţă intimă

dintre spaţiu şi timp, dintre identitatea lor ontologică şi viitorulacestora cu privire la oameni şi la creaţie, în general. Desigur, toatelucrurile vor trece, numai Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne înveac, el fiind singurul care are testura eternităţii, pentru că elcuprinde începutul şi sfârşitul lumii şi al istoriei, prin descoperiredumnezeiască.

61 Psalmistul spunea: „O mie de ani înaintea Ta este ca o zicare a trecut şi ca staja nopţii” (Psalmul 90, 4).

62 Matei 16, 2–3. Redăm aici şi cuvintele Sfântului ApostolPavel care, afirmând dimensiunea providenţială a timpului ca pli-nire a planului divin veşnic în istorie pentru înveşnicirea creaturii,explică şi mai lămurit cele spuse de Domnul: „Căci Hristos, încăfiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necre-dincioşi” (Romani 5, 6).

63 Venirea Domnului în lume, cum subliniam mai sus, aduceun nou sens timpului, acesta fiind considerat timpul Domnului,pentru că acest timp este în El. De asemenea, acest timp al Dom-nului este şi timpul mântuirii noastre, pentru că în Domnul noi sun-tem cuprinşi pentru a fi transferaţi în iubirea veşnică a Tatăluiceresc. Sfântul Apostol Pavel sintetizează magistral aceastăcuprindere şi deschidere a noastră în Mântuitorul Hristos, cândzice: „Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit penoi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scosde sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiuluiiubirii Sale, întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui,adică iertarea păcatelor” (Coloseni 1, 12–14).

64 Ioan 7, 33–34.65K.J. Woolcombe, The Biblical Origins and Patristic Deve-

lopment of Typology, în Essays in Typology, col. „Studies in Bibli-cal Theology 22”, SCM Press, London 1957, p. 39.

66 Iată cum prezintă fericitul Pavel această lucrare eshatolo-gică a Mântuitorului: „Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi căpărinţii noştri au fost toţi sub nor şi cã toţi au trecut prin mare”...(I Corinteni 10, 1–11).

67 Considerăm că pe această direcţie se situează şi teologiapatristică a timpului care nu este altceva decât o extensie şi o trăirea teologiei biblice în care oamenii lui Dumnezeu, membri ai Bise-ricii, experiază şi aprofundează în Duhul Sfânt taina iubirii luiHristos pentru lume în toată diversitatea ei personală şi dialogică.În teologia scrierilor patristice, timpul nu este o pură speculaţieteologică, ci o experienţă vie a Duhului Sfânt prezent şi lucrător înBiserică, iar aprofundările lor sunt o desfăşurare a credinţei şiîndumnezeirii omului. Astfel, metaforele temporale patristice suntexpresii ale diversităţii de unire a omului cu Dumnezeu şi pietre dehotar dintre timpul actual şi veşnicie (a se vedea şi ConstantinAndronikof, Le sens de la liturgie, Editions du Cerf, Paris, 1988,pp. 53–55). Chiar şi faptul de a vorbi despre cele necuprinse cu gân-dul este pentru Părinţii Bisericii un demers prin care MântuitorulHristos, cel veşnic, se revarsă haric şi iubitor în viaţa vremelnică.

55

68 Galateni 4, 4.69 Matei 28, 20.70Evident, această procesiune ontologică a creaturilor cereşti

evită emanaţionismul plotinian sau ciclicitatea dualistă origenistă(Paul Plass, Timeless time in Neo-Platonism, în The ModernSchoolman, vol 55, 1977, pp. 1–59). Eonul este şi starea celor carevor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, fiind unirea temporaluluicreat cu eternitatea divină care îl naşte şi înveşniceşte. (A se vedeaDionisie Areopagitul, Opere complete, Editura Paideia, Bucureşti,1996, Despre numirile dumnezeieşti IV, 1, X, 3).71 După Sfântul Maxim „Începutul, mijlocul şi sfârşitul suntînsuşirile celor pe care le împarte timpul; ba ar putea zice cinevafără să greşească, că sunt ale celor privite la un loc în veac. Căcitimpul având mişcare măsurată, se circumscrie prin număr. Iarveacul fiind cugetat în existenţa lui împreună cu categoria lui cândimplică intervalul întrucât îşi are un început al existenţei” (Sf.Maxim Mărturisitorul, în Filocalia II, 1947, p. 126). Cum consta-tăm în teologia Sfântului Maxim, istoria este organizată triadic,plecând de la distincţia început-mijloc-sfârşit, în dimensiune mis-tagogică şi simbolică. Una dintre triadele realităţii cu relevanţăcine tică şi ontologică este naştere-mişcare-odihnă. Iar o altă triadăsimbolică a realităţii este fiinţă - fiinţă bună - fiinţă bună veşnică(Hans Urs von Balthasar, Kosmiche Liturgie, Einsiedeln: Jo -hannes-Verlag, 1961, ed. a 2-a, pp. 610–613). Sfântul Maxim vaîmprumuta noţiunea de interval, extensie din teologia capadocianăşi o va folosi pentru a arăta mişcarea progresivă a creaturilor întimp, ca apropiere neapropiată de Dumnezeu. Toate făpturile au unînceput al fiinţei lor, iar intervalul dintre acest început şi starea lorprezentă este măsura apropierii şi orientării lor fiinţiale. Intervaluleste şi prăpastia infinită care separă creatura de Creator, iar carac-teristica fundamentală a creaturii este finitudinea ei (PG. 91,1057A ). Universul este spaţiu finit, iar timpul este mişcare finită,fiind amândouă cuprinse şi limitate de infinitatea care le conţine.Lumea se mişcă, deoarece nu şi-a găsit încă sfârşitul calitativ, sco-pul final: „Deci, dacă fiinţele raţionale sunt făcute ele numaidecâtse şi mişcă ca unele ce sunt mişcare după fire dinspre început pen-tru faptul că există spre sfârşit după alegerea voinţei spre existen-ţa fericită – tu, eu, ei/noi. Căci ţinta mişcării celor ce se mişcă esteexistenţa fericită, precum începutul ei este însăşi existenţă. Iaraceasta este Dumnezeu Care e şi Dătătorul existenţei şi Dăruito-

rul existenţei feri cite ca început (obârşie) şi sfârşit (ţintă). Căci dinel avem şi a ne mişca simplu ca din început şi felul cum ne mişcămspre El ca ţintă” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, PSB 80,Editura IBMBOR, Bucureşti, 1983, pp. 73–74). Mişcarea este, aşa-dar, un adevăr calitativ fundamental al creaţiei ca posibilitate a uni-rii progresive cu Cel neapropiat în iubire.72 După Sfântul Ierarh coerenţa celor create în timp de Dum-nezeu are o valoare liturgică şi mistagogică, pentru că însuşi Dum-nezeu se oferă progresiv în har omului însetat de iubirea lui Dum-nezeu. Faptul că slujbele Bisericii sunt cuprinse într-o „rânduială”arată că sensul iconic al creaţiei ca Liturghie de slavă lui Dumne-zeu şi finalitatea ei de lumină în veacul viitor care e o Liturghieveşnică. În acest context, akoluthia Sfântului Grigorie este o pro-gresivitate care deduce spre scopul final al creaţiei (a se vedea pelarg aprofundarea tuturor sensurilor acestui termen al Sf. Grigoriela Jean Danielou, L‘etre et le temps chez Gregoire de Nysse, Lei-den Brill, 1970, pp. 18–49).

73 Prin urmare, tot „ceea ce se cuprinde mereu e totdeaunamai mult decât cele ce s-au cuprins înainte, dar nu hotărniceşte însine ceea ce se caută, ci marginea a ceea ce s-a aflat se face celorce urcă, început spre aflarea celor mai înalte” (Sf. Grigorie deNyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor, PSB 29, p. 223).

74 Am putea afirma, fără să greşim, că veacul sau aionul esteeternitatea împărtăşită creaturii, Dumnezeu atingând făpturile denemurirea Lui.

75 Sfântul Maxim afirmă că sfinţii „spre aceasta le era acumtot zorul, dorind slava ei în Hristos, ca precum au pătimit împreu-nă cu El în veacul acesta, aşa să fie şi slăviţi împreună cu El, înveacul viitor”. În felul acesta, ei simt dinamismul intrinsec al crea-turii care tinde spre Izvorul fiinţei, ceea ce înseamnă că există undor ontologic al omului după Dumnezeu (a se vedea Paul Plass,Transcendent time in Maximus the Confessor, în The Tomist, vol.44, 1980, Washington, pp. 259; 297).

76 Penticostar, Canonul Învierii, Cântarea a 3-a, EdituraIBMBOR, Bucureşti, 1999, pag. 16.

Mănăstirea Lainici

56

Aniversare – Prof. univ. Vasile Stănescu

În Academia Română avem marea bucurie săcinstim pe una dintre personalităţile reprezentativeale ştiinţei şi culturii româneşti. Este vorba de Dom-nul Profesor univ. dr. Vasile Stănescu, membru deonoare al înaltului for de cultură şi de ştiinţă al ţării,care a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.

O viaţă închinată unei mari idei: aceea de a slujila cele mai înalte cote cultura românească şi institu-ţia academică, al cărui membru de onoare este demai bine de 15 ani.

Domnul profesor Vasile Stănescu este o figurăemblematică prin tot ceea ce a creat de-a lungul vie-ţii sale. Opera sa impresionantă (peste 50 de volumeşi 500 de studii şi articole) este o dovadă în acestsens. Specialist marcant în ştiinţele economice şijuridice, profesorul Vasile Stănescu nu s-a limitatdoar la aceste domenii, ci a îmbrăţişat importantecercetări multidisciplinare, care, atât prin modul deabordare, cât şi prin rezultatele obţinute, au condusla reevaluarea unor concepte din literatura eco n o -mică şi juridică. Astfel, a lansat un concept nou,recunoscut de literatura de specialitate, „ecodreptul”şi a realizat, pentru prima dată, conexiuni între dreptşi economie în studierea unor instituţii fundamentaleale dreptului. Cercetător strâns legat de evoluţia totmai rapidă şi mai complexă a societăţii româneşti,domnul profesor Vasile Stănescu s-a implicat înmarile proiecte care vizau mersul înainte al econo-miei româneşti, la elaborarea unei strategii adaptaterealităţilor vremii, la integrarea acesteia în UniuneaEuropeană. Eforturile Domniei Sale în acest sens s-aumaterializat în participarea la acţiunile de evaluare astării economiei naţionale (programele ESEN), laelaborarea strategiilor naţionale pe termen scurt şi

mediu, la întocmirea unor lucrări solicitate de Uni-unea Europeană. Din toate răzbate nu numai un pro-fesionalism, o înţelegere profundă a realităţilor şinecesităţilor economice, dar şi grija permanentăpentru ridicarea economică a ţării şi a menţineriiinteresului naţional într-o lume aflată într-un perma-nent proces de globalizare. Cărțile recente ale Dom-niei Sale, Spațiul Public (2012), Drumul spre liber-tate (2014) și Elogiul tăcerii (2015) ne-au prilejuitdiscuții me mo rabile și ne sunt căi spre adevăr șiînțe lepciune.

Membru de onoare al Academiei Române dinanul 1999, Domnul Profesor Vasile Stănescu s-aimplicat puternic în viaţa instituţiei. S-a dovedit oprezenţă deosebit de activă în cele mai de seamă

profesorul Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei române, la 90 de ani*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu(15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

57

acţiuni care au avut loc în cadrul Academiei Ro -mâne, dar, mai presus decât orice, s-a implicat înprocesul ei de reorganizare şi de reaşezare pe ade-văratele coordonate ale înaltului for, în deplin con-sens cu tradiţiile ei şi în concordanţă cu cerinţelemomentului actual. Îmbunătăţirea Statutului Acade-miei Române, organizarea mai eficientă a unora din-tre compartimentele instituţiei, promovarea tinerilorcercetători – toate au stat în atenţia Domnului Pro-fesor, a cărui voce în cadrul Adunărilor generale afost nu numai ascultată cu deosebit respect, dar şiapreciată pentru ideile noi pe care le susţinea cu dis-tincţie.

Se cuvine acum, la ceas aniversar, să amintim şio altă latură a muncii fără odihnă, plină de abnegaţieşi de devotament a Domnului Profesor VasileStănescu: cea de director executiv al Fundaţiei„Familia Menachem H. Elias”. De fapt, în cei 45 deani de când ocupă această funcţie, numele său s-aconfundat cu cel al Fundaţiei generosului JacquesM. Elias. Academia Română a moştenit de la acestao avere impresionantă, pe care Domnul ProfesorVasile Stănescu a ştiut să o gestioneze exemplar şi săo sporească an de an.

Testamentul lui Jacques M. Elias, adevăratmodel al genului, a fost aplicat, datorită grijiipermanente şi competenţei domnului profesorVasile Stănescu, în cele mai mici amănunte. Este şiîn acest sens un adevărat model de bun administra-tor, în care cunoştinţele sale în ştiinţele economice şijuridice şi-au spus mereu cuvântul.

În administrarea Fundaţiei „Elias”, ca de altfel lacatedră ori la masa de lucru, Domnul Vasile Stă -nescu a dovedit un înalt profesionalism. Pe oriunde atrecut, Domnul Profesor Vasile Stănescu a datdovadă de competenţă, responsabilitate, per se ve -renţă, modestie, de discreţie profesională, deomenie.

Viaţa sa este trăită, aşa după cum însuşimărturisea cândva, „cu gravitate”, cu respectulpentru muncă, pentru oameni, pentru instituţiile pecare le-a slujit.

Acum, la împlinirea venerabilei vârste de 90 deani, dorim Domnului Profesor Vasile Stănescu să sebucure de aceeaşi tinereţe spirituală, de sănătate şiputere pentru înfăptuirea şi pe mai departe a proiec-telor sale culturale.

La Mulţi şi Binecuvântaţi Ani, Distinse Coleg!

Casa din strada Corabiei (ulterior, Clemenceau) în care a locuit fondatorul Spitalului Elias

58

Comunitatea ştiinţifică sărbătoreşte un eveni-ment cu bogată încărcătură emoţională – aniversareaa 90 de ani de viaţă împliniţi de profesorul VasileStănescu, membru de onoare al Academiei Române,prestigioasă personalitate a ştiinţei şi culturii ro mâ -neşti.

Pentru Academia Română şi nu numai, aceastăaniversare reprezintă o sărbătoare a minţii şi sufle-tului, profunda noastră apreciere adresându-se atâtomului de ştiinţă care a atins înalte culmi, culmilefilosofice ale cunoaşterii extinse dincolo de limiteledomeniilor cărora li s-a dedicat, cât şi omului deomenie care dăruie cu generozitate noţiuni şiconcepte noi, lămuriri, sugestii, speranţe pentru unviitor mai bun al civilizaţiei autohtone şi globale.

Complexitatea şi bogăţia demersurilor între-prinse de profesorul Vasile Stănescu face dificilă şideloc completă prezentarea împlinirilor DomnieiSale, dar sper să reuşim rememorarea esenţialuluidin tezaurul încredinţat viitorimii de profesorulVasile Stănescu.

Lucrările sale în domeniile dreptului şi legis -laţiei economice, economiei şi managementului,reevaluarea şi lansarea unor concepte economice şijuridice, precum ecodreptul, ştiinţa globalizării şi asocietăţii civile, au îmbogăţit literatura de speciali-tate cu viziuni inedite şi originale.

Dintre ultimele lucrări, remarc pe cele mairecente şi anume Spaţiul public – gestionare şicomunicare (2012), Drumul spre libertate. De lacunoaşterea senzorială la transcunoaştere (2014),Elogiul tăcerii (2015). Pentru meritele sale, în ziuade 14 ianuarie 2015, Comitetul Român al Distri -buţiei, afiliat la Asociaţia Internaţională pentruŞtiinţă şi Pedagogie – AIDA Bruxelles, a anunţatacordarea titlului de membru de onoare – onorabilu-lui profesorul Vasile Stănescu, producător decunoaştere, de înţelepciune, constructor al societăţiicivile, al platformei pentru un dialog interdiscipli-nar, multidisciplinar şi transdisciplinar.

În calitate de profesor universitar a depus ostăruitoare activitate de formare a unui capital umancompetent, în domeniile drept şi legislaţie eco no -mică, economie şi management la Centrul dePerfecţionare a Cadrelor de pe lângă MinisterulEducaţiei Naţionale, la Universitatea PolitehnicăBucureşti, Facultatea de Drept şi altele.

Datoria de cetăţean şi-a îndeplinit-o în cadrulfuncţiilor ministeriale importante pe care le-a de -ţinut: director, director general, arbitru şef interde-partamental şi consilier ministerial cu probleme edi-toriale, economice, juridice şi de arbitraj comercial.

Activitatea publicistică a profesorului VasileStănescu este impresionantă. În calitate de redac -tor-şef de editură a iniţiat numeroase colecţii şi arecuperat multe valori ale culturii române pentruistoria ştiinţei naţionale.

Profesorul Vasile Stănescu, membru de onoareal Academiei Române, s-a dovedit un excelent ma -nager, conducând Fundaţia „Familiei Menachem H.Elias” timp de 45 de ani. Domniei Sale îi datorămrecuperarea, reconstituirea, consolidarea şi dez-voltarea patrimoniului acestei fundaţii de culturănaţională şi asistenţă publică. Este un demn urmaş alstrăluciţilor lui predecesori prinţul Barbu Ştirbei,Emanoil Pantazi şi Herman Marcu Horstein, precumşi al academicienilor I. Bianu, Gr. Antipa, Gh. Ţiţeica,D. Gusti, V. Babeş, C. Rădulescu-Motru şi N. Vasi -lescu Karpen, care au constituit primul Consiliu deAdministraţie.

Având în vedere aceste câteva repere din muncade înaltă competenţă desfăşurată pe multipleplanuri, depusă cu o inegalabilă perseverenţă, credcă suntem îndreptăţiţi să considerăm că ne bucurămde un înalt privilegiu de a-l cunoaşte pe distinsulmembru de onoare al Academiei Române, VasileStănescu, căruia îi exprim cele mai calde sentimentede preţuire, urări de viaţă lungă, noi energiicreatoare şi sănătate, împreună cu tradiţionalul „Lamulţi ani!“

omagiu profesorului Vasile Stănescu,membru de onoare al Academiei române,la 90 de ani de viaţă*Acad. Cristian HeraVicepreşedinte al Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

59

Este o deosebită plăcere să omagiem, la împlini-rea vârstei de 90 de ani, o personalitate academicăce şi-a închinat întreaga viaţă propășirii ştiinţei şibinelui public prin tot ceea ce a întreprins şi a reali-zat: este vorba de profesorul dr. Vasile Stănescu,membru de onoare al Academiei Române, şi direc-torul executiv al Fundaţiei „Elias“.

Născut în Bucureşti, la 4 februarie, 1925, aurmat cursurile primare, liceale şi universitare –Academia de Studii Economice, în paralel cu Facul-tatea de Drept de la Universitatea Bucureşti. Pre -gătirea sa temeinică obţinută la liceu şi la cele douăfacultăţi, precum şi în timpul doctoratului, diver -sitatea şi profunzimea cunoştinţelor, precum şicalităţile sale de bun manager au făcut ca domnulVasile Stănescu să ocupe poziţii importante în dife-rite instituţii, inclusiv în cele de învăţământ şi în celeculturale şi ştiinţifice: director şi director general,consilier ministerial în probleme economice,editoriale şi juridice şi de arbitraj comercial, re -dactor-şef de editură, precum şi profesor asociat ladiferite universităţi, unde a predat cursuri de drept şilegislaţie economică, economie şi management şi aparticipat la numeroase comisii de doctorat.

În calitatea sa de redactor-şef a iniţiat şi îngrijitnumeroase colecţii culturale şi ştiinţifice şi a recu -perat şi oferit publicului numeroase valori ale is -toriei ştiinţei şi culturii naţionale şi mondiale. Înbaza unei prolifice activităţi ştiinţifice, profesorulVasile Stănescu a devenit, în anul 1999, membru deonoare al Academiei Române.

Destinul a făcut ca în acelaşi an al naşterii sale,1925, însă cu trei luni mai târziu, la 14 mai, să iafiinţă Fundaţia „Elias“, a cărei menire este de a servibinele public şi la conducerea căreia, în calitate de

director executiv, urma să devină, peste mai multedecenii, însuşi profesorul dr. Vasile Stănescu. Înfelul acesta, se poate considera că omagiem douăaniversări.

Dintre cei prezenţi la această fericită aniversare,eu mă număr printre cei privilegiaţi de a-l fi cunos-cut pe profesorul Vasile Stănescu cu aproape 60 deani în urmă, când activa ca redactor-şef la cea maiprestigioasă casă editorială din acea vreme, EdituraŞtiinţifică.

Colaborarea între tânărul redactor-şef, de circa30 de ani şi autorul mai tânăr cu trei ani a decurs

profesorul Vasile Stănescu la 90 de ani – o viaţă închinată propăşirii ştiinţei şi binelui public*Acad. Aurel Iancu

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

excelent şi cu rezultate foarte bune şi instructivepentru mine. Încă de atunci am fost plăcut impre-sionat de eleganţa cu care întreţinea şi conduceadiscuţiile, întinderea şi profunzimea cunoştinţelordin diferite domenii, susţinerea şi promovareaprincipiilor şi fermitatea punerii lor în practică.Colaborarea noastră a căpătat consistenţă, însă, de laînceputul deceniului 1990 de când eu am fost delegatde către Academia Română ca membru al Consiliu-lui director al Fundaţiei „Elias“. Încă de la începutam putut constata că în calitatea sa de director exe -cutiv, profesorul Stănescu depunea eforturi mari şi cumultă devoţiune şi pricepere managerială pentrubuna gospodărire a patrimoniului Fundaţiei, deosebitde variat, şi pentru deplina valorificare a acestuia înfolosul public cu respectarea tuturor prevederilortestamentare.

Deşi în decursul carierei sale profesionaleprofesorul Stănescu şi-a dedicat mult timp res pon -sabilităţilor managerial-administrative în domeniilede care aminteam mai sus, Domnia Sa ne oferă ooperă ştiinţifică de dimensiuni impresionante: 50 devolume (cărţi şi cursuri) şi circa 500 de articole şistudii din domeniile dreptului, economiei, filosofiei,so ciologiei şi managementului, cu titluri de mareinteres, cum sunt: Subiectul de drept, Dreptul şimecanismul economic, Dreptul economic, Dreptulcivil (coautor), Teoria patrimoniului, Gestiuneaeconomică, Unitatea economică, Pro blema inte gră -rii României în UE – cerinţe şi evaluări, Societateacivilă, Ştiinţa globalizării, Globalizarea – o nouătreaptă a civilizaţiei, Spaţiul public – gestionare şicomunicare, Drumul spre libe rtate – de lacunoaşterea senzorială la tran s cunoaştere, Elogiultăcerii.

Scrierile sale, cu preponderenţă transdiscipli-nare, la baza cărora se află ample şi variate sursebibliografice aduse la zi, evidenţiază cunoştinţe

vaste în mai multe domenii ale ştiinţei şi culturii,radiază multă înţelepciune, cuprind idei îndrăznețeşi percutante, expuse într-un stil alert, elegant şiatrăgător.

S-a constatat că, odată cu înaintarea în vârstă,omul, deşi acumulează tot mai multe cunoştinţe şidevine mai înţelept, pierde totuşi treptat dinrandamentul său creativ. Profesorul Vasile Stănescuface excepţie. Cu cât Domnia Sa înaintează învârstă, cu atât randamentul său ştiinţific este maiaprig. În ultimul deceniu, aproape la fiecare unu-treiani, Domnia Sa scrie câte o carte şi publică două-cinci articole ştiinţifice.

Deşi mai sunt foarte multe de spus despre distin-sul nostru sărbătorit, mă opresc aici, pentru a oferiprilejul şi altor colegi să adreseze omagii înţe lep -tului senior nonagenar, nu însă înainte de a-i uramultă sănătate, viaţă îndelungată, frumoasă şi plinăde bucurii şi cu promisiunea de a participa şi la ani-versarea vârstei sale de 100 de ani.

60

61

Sărbătorim pe reputatul nostru coleg de la Secţiade ştiinţe economice, juridice şi sociologie, DomnulVasile Stănescu, membru de onoare al AcademieiRomâne. Mă simt onorat să vă mărturisesc senti-mentele de stimă deosebită, pe care le nutresc faţăde ilustrul om de ştiinţă pe care îl sărbătorim cutoată deferenţa. Fac această confidenţă nu atât pen-tru numărul anilor – 90 – pe care i-a crestat cu con-ştiinciozitate pe răbojul vieţii sale pline de har şiînţelepciune, cât, mai cu seamă, pentru învăţămin -tele preţioase pe care le-a oferit cu generozitatecelor dispuşi să-l asculte.

Am dorit să iau cuvântul cu acest prilej, nunumai pentru că fac parte din generaţia sărbătoritu-lui, de care mă despart mai puţin de patru ani, ci,mai ales, pentru că, de-a lungul vremii, căile noastrenu de puţine ori s-au intersectat, apropiindu-ne totmai mult unul de celălalt.

Vă rog să-mi permiteţi ca, în cele ce urmează, sămă refer la câteva dintre momentele respective. În1948, anul în care Domnia Sa îşi lua licenţa la Aca-demia de Studii Economice din Bucureşti, eu tre-ceam în anul al II-lea al aceleiaşi instituţii de învă-ţământ superior. Precizez că, paralel cu A.S.E.-ul,colegul Vasile Stănescu frecventase şi Facultatea deDrept, din cadrul Universităţii Bucureşti. Eu, fiindobligat să-mi câştig existenţa, am continuat să-midesfăşor activitatea în biroul modest din urbea meanatală, Vălenii de Munte, unde lucrasem şi în anii deliceu.

După facultate, şi unul şi celălalt, am ocupatdiverse funcţii ministeriale, inclusiv de demnitatepublică, mai ales că, între timp, obţinusem amândoititlul ştiinţific de doctor în economie. Am ţinut mor-ţiş să nu ne rupem de învăţământ, de care ne sim-ţeam legaţi prin mii de fire invizibile. În timp ce

domnul Vasile Stănescu a făcut carieră în cadrulConsiliului Legislativ şi în alte locaţii cu profil pre-dominant juridic, eu am rămas ancorat de activita-tea economică la Ministerul Finanţelor, iar prinantenele acestuia aveam uşi deschise la bănci,societăţi de asigurare şi alte unităţi economice. Înplus, prin diverse compartimente cu profil juridic,colaboram strâns şi cu Marea Adunare Naţională,Consiliul de Stat, Ministerul Justiţiei, Procuraturăetc. Este de prisos să mai evoc punţile pe care le-ampăstrat şi consolidat cu editurile, revistele de spe-cialitate, cu mass media în general, deoarece, înafară de zestrea la vedere a fiecăruia (publicată),conta şi cea acumulată prin participarea la soluţio-narea problemelor Cetăţii, în care ne desfăşuramactivitatea cotidiană. În spatele acestor cuvinte co -di ficate, se ascundeau preocupări vitale, cum eraucele legate de căile concrete de trecere de la econo-mia de comandă la economia de piaţă, de la dicta-tură la democraţie, de la impunerea prin forţă a opi-niei celor puternici, la consens dobândit prin tăriaargumentelor, iar nu prin greutatea pumnului. Dis-cuţiile purtate cu conducerile partidelor parlamen-tare, cu reprezentanţii cultelor religioase recunos-cute, precum şi cu cei ai societăţii civile, în pregă-tirea Declaraţiei de la Snagov, au intrat în istoriapostdecembristă, ca un model demn de urmat laluarea deciziilor de importanţă capitală pentru vii-torul ţării noastre.

Ulterior, sfera preocupărilor mele s-a lărgit cucele specifice activităţii diplomatice, în care fuse-sem trimis să lucrez. Această bifurcare a activităţiinoastre – la unul într-o direcţie predominant juri -dică, iar la celălalt într-una economică şi apoidiploma tică – aparent ne-a îndepărtat unul de celă-lalt. În realitate însă, preocupările colegului Vasile

profesorul Vasile Stănescu – model de comportament pentru toate vârstele* Acad. Iulian Văcărel

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

Stănescu la Consiliul Legislativ l-au obligat să ră -mână ancorat şi în activitatea economică din necesi-tăţi de lege ferenda, deoarece efectele deciziilor eco-nomice, care urmează să capete aplicabilitate gene-rală, trebuie să îmbrace o haină juridică corespunză-toare, adică de lege, ordonanţă guvernamentală,instrucţiune de aplicare a unei legi sau ordonanţe,decizie ori ordin al conducătorului unităţii emitente,pentru ca efectele scontate de pe urma acesteia/aces-tora să nu fie restrânse sau anulate prin formaneadecvată de prezentare.

Un loc deosebit de important în îndelungata şifructuoasa activitate a colegului Vasile Stănescu l-aocupat la Fundaţia „Elias“ în calitate de manager.Potrivit testamentului lăsat de Jacques M. Elias,„Academia Română, în calitate de legatar univer-sal, a intrat în posesia întregii averi a lui JacquesM. Elias, oriunde s-a aflat aceasta, în ţară sau înstrăinătate“. În anul 1925, Actul de Fundaţiune afost autentificat de Tribunalul Ilfov, care a acordatpersonalitate juridică numitei Fundaţii, în temeiulfaptului că aceasta „corespunde unei nevoi reale,interesului general pentru cultura poporului şisănătatea lui”. Scopul Fundaţiei era de „a întreţine,desvolta sau ajuta instituţiunile de cultură, de prefe-rinţă de cultură practică, precum şi de opere deasistenţă pu blică şi de binefacere“. PatrimoniulFundaţiei cu prinde ferme agricole, păduri, obiectiveindustriale, imobile în ţară şi străinătate, hârtii devaloare, precum şi disponibilităţi în valută. Primagrijă a conducerii Fundaţiei, ce a avut la timonă,timp de 45 de ani, pe expertul şi exigentul ecojuristVasile Stă nescu, a fost aceea de a multiplica venitu-rile reali zate printr-o gestionare chibzuită a bunuri-lor şi de a respecta litera şi spiritul dispoziţiilor tes-tamentare, descifrate cu grijă şi în Actul de Funda-ţiune referitoare la destinaţia acestora.

Pe această linie, Prezidiul Academiei Române adispus, în anul 2002, o analiză a activităţii Fundaţieicu privire la respectarea prevederilor legale în mate-rie şi a rezultatelor economice obţinute de aceasta.Ca unul care a făcut parte din colectivul însărcinatcu aducerea la îndeplinire a acestei sarcini, împreunăcu alţi specialişti cu experienţă în domeniu, pot afirma,în cunoştinţă de cauză, că raportul respectiv a fostdiscutat în Prezidiul Academiei Române, sub preşe-dinţia academicianului Eugen Simion. Cu acest pri-lej, au fost evidenţiate rezultatele obţinute de Fun-daţie în perioada supusă analizei, precum şi sarci nilece revin acesteia pe linia recuperării integrale apatrimoniului înstrăinat, gestionării mai eficiente a

activelor existente, cu deosebire a terenurilor agri-cole, imobilelor care stau nefolosite din cauza de -gradării lor în timp etc.

Revin la ideea la care făceam aluzie puţin maiînainte, şi anume la obligaţia cetăţenilor de a luaparte activă la soluţionarea problemelor importanteale Cetăţii, adică ale colectivităţii în care îşi duceautraiul zilnic. După întocmirea Schiţei privind Strate-gia înfăptuirii economiei de piaţă în România, subconducerea academicianului Tudorel Postolache,aceasta a fost înaintată Guvernului în mai 1990.Deoarece deve nise imperios necesară evaluarea stă-rii economiei naţionale, din iniţiativa academicianu-lui Eugen Simion s-a constituit Grupul de reflecţieîn cadrul Academiei Ro mâne, pentru Evaluarea Stă-rii Economiei Naţionale (prescurtat ESEN), care şi-adesfăşurat activitatea sub coordonarea academicia-nului Tudorel Postolache.

Sintezele ESEN au stat la baza dezbaterilor dincadrul Comisiei de elaborare a Strategiei naţionalede dezvoltare a României pe termen mediu, care afost depusă de ţara noastră la Uniunea Europeană, cadocument în sprijinul solicitării noastre de a accedela Uniunea Europeană. Documentul elaborat înacest cadru a numărat 58 de studii-sinteze, elabo ratede 63 de coautori, din care 18 erau membri ai Aca-demiei Române, iar alţii au fost primiţi ulterior încel mai înalt for de ştiinţă şi cultură al ţării noastre.Printre cei 18 membri ai Academiei Române, senumărau: Emilian Dobrescu, Paul Cosmovici, MihaiDrăgănescu, Ion Filipescu, Aurel Iancu, ConstantinIonete, Vasile Stănescu, Iulian Văcărel, CătălinZamfir ş.a. Lucrările Comisiei s-au încheiat cuDeclaraţia semnată, la 16 martie 2000, de către pre-şedintele României, preşedinţii celor 16 partide par-lamentare din coaliţia de guvernare şi din opoziţie.În acelaşi document se mai precizează că „...semna-tarii Declaraţiei, alături de sindicate, patronat,culte religioase, organizaţii neguvernamentale, per-sonalităţi ale vieţii politice româneşti, îşi reafirmădisponibilitatea de a continua efortul de aprofun -dare a prezentei Strategii”.

În legătură cu activitatea prodigioasă desfăşu -rată de sărbătoritul nostru, Vasile Stănescu, membrude onoare al Academiei Române, sunt de menţionatvolumele de referinţă din domeniul dreptului, stu-diile pe teme juridice, publicate în diferite edituriprestigioase, precum şi cărţile care au văzut recentlumina tiparului, între care se numără: Spaţiulpublic, Gestionare şi comunicare; Drumul sprelibertate; De la cunoaşterea senzorială la transcu-62

63

noaştere; Globalizarea – spre o nouă treaptă decivilizaţie; Elogiul Tăcerii, publicate în EdituraUniversul Juridic, din Bucureşti, în ultimii doi-treiani.

În încheiere, îmi exprim ferma convingere că pro-fesorul Vasile Stănescu, membru de onoare al Acade-miei Române, a fost şi va rămâne un model de com-portament pentru toate vârstele: tineri, maturi şiajunşi la vârsta senectuţii de patriarh. Această conclu-zie finală se sprijină pe trei considerente.

Primul este de natură profesională. În perioadaformării sale profesionale, tânărul Vasile Stănescus-a decis să se pregătească în domeniul ştiinţeloreconomice. Pe parcursul studiilor însă, şi-a datseama că studiile juridice, în completarea celoreconomice, i-ar mări şansele de a găsi un plasa-ment mai interesant şi mai bine retribuit pe piaţamuncii. Drept urmare, şi-a pus ideea în aplicare şia urmat şi Facultatea de Drept din cadrul Univer-sităţii din Bucureşti. După formarea sa profesio -nală ca practician cu profil economico-juridic, asimţit nevoia ca la acestea să mai adauge şi altetrei noi abilitaţi: cercetarea ştiinţifică, activitateadidactică şi publicis tică. În acest fel, a ajuns ca,până la crucea maturităţii vieţii sale, să-şi lăr -gească treptat sfera abilităţilor profesionale. Altfelspus, înclinaţia spre autodepăşire, spre forţarealimitelor naturale a devenit trăsătura definitorie acomportamentului său profesional. La acesta seadaugă interesul de a depăşi barierele disciplinelorsale de profil, la care ajunsese la apogeu, să abor-deze şi altele noi, necunoscute, în care a făcut pro-grese vizibile, despre care a început să-şi publiceopiniile.

Cel de al doilea considerent ţine de obligaţiilece incumbă fiecărui membru al Cetăţii. Necesitateaparticipării efective, liber consimţite, pe măsuraputerilor sale la soluţionarea problemelor cu care seconfruntă orice colectivitate, mare sau mică, a găsitecou şi la respectabilul om de ştiinţă Vasile Stă -nescu, care s-a alăturat celor având acelaşi crez şişi-a adus contribuţia la cercetarea problemelorESEN, la fundamentarea strategiilor, de dezvoltareeconomică a ţării, la pregătirea aderării României laUniunea Europeană, ca şi la alte Documente, careşi-au legat numele de Snagov.

Cel de al treilea considerent ţine de comporta-mentul individual al fiecărui om, privit fără vreolegătură cu titlurile, gradele, distincţiile primitepentru merite deosebite conferite de autorităţinaţionale sau internaţionale abilitate, moştenite oricâştigate prin examene sau competiţii, recunoaşte-rea notorietăţii dobândite în domeniul ştiinţei, cul-turii ori artei, prin talent, muncă perseverenţă etc.Aşadar, în acest din urmă caz, intră în discuţienumai comportamentul omului aflat în poziţie nudăfaţă de semenii săi.

În cazul nostru, concluzia la care am ajuns esteaceea că Domnul Vasile Stănescu se comportă înmod normal faţă de semenii săi, ca un om întreoameni, adică de maniera unui OM, scris cu majus-cule, care este membru de onoare al AcademieiRomâne, ajuns la o vârstă respectabilă şi respectatăşi care are de lăsat semenilor cunoscuţi şi necunos-cuţi, de azi şi de mâine o moştenire nepreţuită: cin -s tea, onoarea, dragostea de patrie, care respiră dintoate lucrările sale, din fructuoasa activitate de dece-nii.

Fie ca Cel de Sus să-l aibă sub ocrotirea Sa, încămulţi ani de aici înainte, alături de stimabila doamnăYvonne, care în permanenţă i-a acordat sprijinul săumoral.

La mulţi ani cu sănătate şi bucurii, stimate dom-nule profesor Vasile Stănescu!

La respectabila vârstă de 90 de ani, academicia-nul Vasile Stănescu, personalitate de marcă înRomânia a racordului dintre ştiinţa economică şijuridică, dintre istorie şi filosofie, dintre teorie şipractică, prin eseul recent publicat, intitulat Elogiultăcerii, adaugă o binevenită şi necesară încununarela suita anterioară a lucrărilor remarcabile; dintreacestea, amintim Drumul spre libertate, Spaţiulpublic, Ştiinţa globalizării.

Prin această lucrare ne învaţă pilduitor cum, cât,unde şi când să tăcem cu folos şi înţelepciune, încompletarea lucrărilor sale anterioare, în care jalonaşi consolida comportamentul vocal, manifest şiproactiv, cu argumente şi eficienţă, pe un areal pro-blematic primordial, în scopul îndreptării lucrurilorîn economie, societate şi ştiinţă, al sporirii patrimo-niului dezvoltării durabile, la nivelurile naţional şiinternaţional.

Caracteristica fundamentală a lucrărilor domnu-lui Stănescu o constituie, indubitabil, reuşita în ceeace priveşte măiestria abordărilor complexe, multi-,inter-, intra- şi transdisciplinare, mânuită magistralşi cu aderenţă pentru sufletul şi mintea oricărui citi-tor, având ca element de transcendenţă iradiantă,domenii, categorii, instrumente şi valenţe pentrumanifestarea libertăţii, a parteneriatului public-pri-vat şi a valorizării globalizării, în mod riguros, ope-raţional, circumstanţial şi înţelept.

Vorba potrivită, reflecţia percutantă şi ideeaaleasă, ancorate într-un solid fundament de erudiţie,merg deopotrivă la sufletul şi mintea cititorului maiales direct, dar şi lăsând spaţiu pentru reflecţii ulte-rioare pentru îmbogăţirea şi afirmarea propriei iden-tităţi, producerea de noi străpungeri în ţinuta com-

portamentală a individului şi colectivităţii, în măsuraşi ordinea lucrurilor bulversate de „lebedele negre”ale lui Nassim Nicholas Taleb.

Cărţile profesorului Stănescu Vasile ca, de altfel,şi întreaga sa activitate, servesc drept model preţiosde a vorbi, acţiona şi tăcea pentru diferitele circum-stanţe şi soluţionări ale unor probleme complexe deviaţă personală şi/sau colectivă, având calitatea de ainsufla slujirea titlurilor de nobleţe ale umanităţiiromâneşti şi universale.

La mulţi ani, domnule profesor Stănescu Vasile,membru de onoare al Academiei Române, cu sănă-tate, împliniri şi bucurii, dar şi cu recunoştinţă pen-tru preţiosul şi perenul îndemn de fiat lux şi fiat jus-titia, pereat mundus pe care ni-l oferiţi cu atâtagenerozitate şi dăruire.

64

Venerabilul profesor Vasile Stănescu,membru de onoare al Academiei române, care ne învaţă, cu înţelepciune, cândtrebuie să vorbim şi când să tăcem!*Gheorghe ZamanMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

65

A fost, este şi va fi pentru mine un mare şi realprivilegiu să-L cunosc pe Omul şi Reputatul Cărtu-rar Vasile Stănescu, să fi colaborat în elaborarea şicoordonarea unui tratat1 şi să lucrăm împreună înConsiliul director al Fundaţiei „Familiei MenachemH. Elias“.

Am girul lumii dreptului din Craiova şi Oltenia,direct, prin pivotul ei, Facultatea de Drept „NicolaeTitulescu“ din Craiova şi, indirect, prin cei 80% dinspecialiştii în drept care lucrează în cele 20 de pro-fesii juridice şi cvasijuridice, pentru că sunt produ-sul facultăţii mele.

Am invitat spre a fi martorii acestei emoţionanteîntruniri aniversare pe cei 15 jurişti născuţi în Olte-nia, membri ai Academiei Române care, chiar dacăau trecut în nefiinţă, fiinţează printre noi prin lăsă-mântul lor – o operă vastă şi de nepreţuit. Simt că seaflă printre noi savantul Nicolae Mateescu Mattenăscut la 3 decembrie 1913, trăitor în Canada, părin-tele Şcolii Dreptului Internaţional al Aerului şi Spa-ţiului Cosmic, personalitate nedesprinsă de loculnatal care l-a dat Olteniei şi lumii întregi.

La sfârşitul alocuţiunii, vă voi înmâna un albumcu cei 17 jurişti născuţi în Oltenia, membri ai Aca-demiei Române. Cu toţii, într-o conglăsuire, „împo-văraţi” de bucurii suntem onoraţi să fim prezenţi laacest ceas aniversar, pentru că preţuirea noastră şi aExcelenţei Voastre se bucură de reciprocitate.

Componenta juridică a frumoasei provincii isto-rice a Olteniei, definită atât de profund de marelepoet oltean plecat nu demult dintre noi, Adrian Pău-nescu, prin sintagma „Această sacră frumuseţe” V-aadoptat demult, distinse magistru, pentru iubirea ce

vă poartă şi în amintirea vizitelor făcute în peri -oada „copilăriei” Facultăţii mele, împreună curegretatul academician Ion P. Filipescu din MoţăţeiiDoljului.

Nu uităm umărul puternic pus cu prilejul acestorvizite împreună cu distinsul profesor universitar ex-judecătorul şi preşedintele Curţii Constituţionale, cuex-judecătorul şi preşedintele Înaltei Curţii de Casa-ţie şi Justiţie, Domnul Nicolae Popa din RâmniculOlte niei, şi cu reputatul şi regretatul profesor Gheor -ghe Beleiu din inima Apusenilor – la creşterea aces-tei entităţi academice, imboldul dat cu prilejul vizi-telor, sfaturile şi îndreptările primite şi, bineînţeles,ambiţiile ce ne-au fost inoculate.

În contextul acestor vizite şi al conlucrării noas-tre, s-au format sentimente puternice şi profunde,admiraţia, preţuirea pentru unul dintre cei mai proli-fici autori de carte juridică, economică şi, nu numai,pentru adâncimea şi claritatea abordărilor, pentrulongevitatea vieţii, pentru logica şi organizareaviziunii intelectuale, pentru plurivalenţa şi mărimeaoperei, una care depăşeşte cu mult graniţele unuisingur domeniu al ştiinţelor.

Vastitatea abordărilor şi a domeniilor ştiinţelorîn care a scris sărbătoritul este un adevărat model deurmat. Credem că profesorul Vasile Stănescu, mem-bru de onoare al Academiei Române, a beneficiat,pentru întreaga activitate profesional ştiinţifică deun vast suport formativ: absolvent al învăţământuluisuperior economic şi al învăţământului superior juri-dic, obţinerea titlului ştiinţific de doctor în ştiinţe (îneconomie), precum şi de calitatea de redactor şiredactor-şef la o editură cum era Editura Ştiinţifică

Un voievod al ştiinţelor economice, juridice şi nu numai –prof. univ. dr. Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei române*Ion DogaruMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

şi Enciclopedică, funcţiile minis teri ale onorate întimp (director, director general, arbitru-şef interde-partamental şi consilier ministerial pe probleme edi-toriale, economice, juridice şi de arbitraj comercial),precum şi activitatea la catedră.

Cei 62 de ani scurşi de când am pătruns pe por-ţile lumii dreptului, cei 22 de ani în care am predatdisciplinele juridice la o facultate de profil econo-mic şi studiul întreprins pentru a elabora nota defundamentare în vederea înfiinţării unei facultăţi dedrept la Universitatea din Craiova, mi-au formatconvingerea că avem economişti excepţionali, darcu o pregătire juridică sumară şi jurişti foarte buni,dar fără o pregătire economică pe măsură.

Dumneavoastră, domnule profesor, sunteţi unprivilegiat al suportului formativ, ceea ce explicăvastitatea şi plurivalenţa operei.

Se adaugă un adevărat, important şi neiertătordascăl – domeniul practicii, astfel: în spaţiul practi-cii juridice şi economice îl întâlnim pe sărbătorit înpoziţii profesionale înalte şi cu o mare responsabili-tate: director la vârsta de 28 de ani, coordonator alunei lucrări interministeriale, director general, arbi-tru-şef interdepartamental, consilier ministerial edi-torial pe ambele domenii (juridic şi economic),redactor-şef editorial, şef de secţie la Consiliul legis -lativ, cadru didactic universitar ş.a.

Iată cum, efortul personal depus în practicareaprofesiilor, devine un motor al dezvoltării eu-lui pri-vit ca miez al personalităţii sărbătoritului.

În spaţiul activităţii didactice universitare şi post -universitare, sărbătoritul nostru a fost titularul unorcursuri de drept şi legislaţie economică sau de eco-nomie şi management la Universitatea Politeh nică,Facultatea de Drept, CEPPECA, Academia de Şti inţeSocial-Politice ori la structurile aparte organizate deMinisterul Învăţământului, sau titular al unor cursuride specialitate postuniversitare la Academia de ŞtiinţeEconomice. Tot în acest spaţiu, remarcăm contribu-ţia rafinatului specialist, profesorul univ. dr. VasileStănescu, membru de onoare al Academiei Române,la realizarea unor proiecte de perfecţionare şi pro -grame curriculare în materia teoriei patrimoniuluidin perspectivă economică şi juridică.

În spaţiul teoriei dreptului şi economiei, remar-căm contribuţii aparte ale profesorului Stănescu laîmbogăţirea acestor domenii prin cele aproape 60volume şi peste 500 articole, studii şi note publicateîn ţară şi în străinătate, operă ştiinţifică plurivalentăacoperitoare asupra unor domenii de mare interes:unitatea economică, dreptul economic, managemen-

tul, teoria patrimoniului, personalitatea şi capacita-tea juridică a unităţii economice, rolul dreptului înfuncţionarea mecanismului economic etc. Nu pot sănu amintesc faptul că marele profesor şi gânditorjurist, academicianul Traian Ionaşcu a preluat suges -tiile profesorului cu privire la conceptul juridic de„patrimoniu”, considerându-le a fi fundamentale.Nu încape îndoială că suntem în prezenţa unei opereteoretice, formative şi practice complexe şi pluriva-lente, cu accente aparte în planul cercetării ştiinţi -fice, prin rezultatele excepţionale la care a ajuns:este autorul unui concept nou – „ecodreptul”, esteautorul unor abordări complexe asupra unor institu-ţii fundamentale ale dreptului prin descifrarea co -nexiunilor între drept şi economie; a adus contribu-ţii importante la conturarea bazelor teoretice alesocietăţii civile şi la elaborarea ştiinţei globalizării;a fost o prezenţă ac tivă la evaluarea stării economieinaţionale prin Programul ESEN, ori la elaborareastrategiilor naţio nale de la Snagov (1995–2000) etc.

Opera teoretică, formativă şi practică a DomnieiSale se întregeşte organic şi în mod fericit cu preo-cupări dintre cele mai diverse în cadrul unor entităţisubsumate mecanismului mai larg al angajăriioamenilor de ştiinţă şi cultură în afirmarea spiritua-lităţii româneşti. Între atâtea preocupări, subliniezpe aceea cu care Excelenţa Sa, domnul profesorVasile Stănescu, membru de onoare al AcademieiRomâne, s-a identificat: timp de 45 de ani a susţinut„ceriul” Fundaţiei „Elias“ pe un umăr – cum ar fi zispoetul naţional. Contribuţia Excelenţei Sale la con-ducerea Fundaţiei este esenţială şi este o probă deaplicaţie practică a ştiinţelor. Pregătirea economicăşi juridică, cum şi preocupările teoretice şi practiceîn cele două domenii îi permit cu uşurinţă să găseascăpentru fiecare problemă un număr de soluţii, atât înplan economic cât şi în plan juridic. Ceea ce pe noi,membrii Consiliului director, ne uimeşte şi ne spo-reşte sentimentul admiraţiei este uşurinţa cu caremotivează şi alege cea mai potrivită soluţie.

Nu putem să nu amintim contribuţiile domnuluiprofesor Vasile Stănescu la dezvoltarea activităţii şicreşterea prestigiului Institutului de Cercetări Juri -dice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Ro -mâne, prin modelul propriu de angajare în cerceta-rea ştiinţifică, dar şi în calitate de membru al Consi-liului ştiinţific al acestui Institut.

În acelaşi timp, sărbătoritul a contribuit la creş-terea prestigiului „Romanian Economic Review” şial „Revue Roumaine des Sciences Economiques”,în calitatea Domniei Sale de membru al consiliilorştiinţifice ale acestora.66

67

După cum se observă, opera scrisă a profesoru-lui este vastă, bogată şi diversă. Este adevărat cădreptul şi economia sunt domenii apropiate. Esteadevărat că dreptul îşi „aruncă tentaculele norma -tive” asupra tuturor faţetelor vieţii – de la cea eco-nomică, la cea politică, la cea comportamentală,până la cea socială ş.a. Dreptul şi economia se înfă-ţişează ca fiind doi versanţi ai aceluiaşi munte: eco-nomia – versantul economic al muntelui; dreptul –versantul juridic, format din regulile juridice (nu şilegile economice) care reglementează economia.

Credem că se pot distinge două etape în activita-tea de creaţie a magistrului.

O primă etapă care a durat până acum 10–12 ani,când lucrările sărbătoritului au privit în special şti-inţele economice şi ştiinţele juridice. Lecturându-le,observi cu uşurinţă că fiecare abordare împleteşteadecvat „intervenţia” ştiinţelor economice şi ştiinţe-lor juridice.

Cea de-a doua etapă începe odată cu elaborarealucrărilor care privesc societatea civilă, ştiinţa glo-balizării şi rostul tăcerii.

Dacă în prima etapă s-a putut vorbi numai de un„munte” cu doi „versanţi” (dreptul şi economia),observând atent ultimele lucrări publicate de sărbă-torit, credem că se poate vorbi nu numai de un„munte”, ci de un „lanţ muntos”. Despre un „lanţmuntos”, pentru că cele trei lucrări menţionate, pelângă ştiinţele juridice şi ştiinţele economice, sunt„puse la lucru” istoria, filosofia, sociologia, psiholo-gia socială, ştiinţele administrative, ştiinţele politiceşi geopolitica, ba chiar şi ştiinţele tehnice.

Vastitatea domeniilor ştiinţelor „chemate” desărbătorit „să lucreze” pentru elaborarea ultimelorlucrări, este proba erudiţiei autorului, este proba şti-inţei folosirii categoriilor ştiinţifice aparţinătoareunui număr important de domenii ale ştiinţelor. Şiasta la vârsta la care alţii s-au retras demult de peogorul cercetării şi scrierii.

Se poate spune că: „Distinsul nostru sărbătorit s-aridicat pe „curenţii ascendenţi” ai rafinamentuluicercetătorului ce este, într-un punct la o asemeneaaltitudine, încât, reprezintă vârful conului de obser-vare şi analiză. A lărgit considerabil baza acestuicon. Aşa a reuşit cercetătorul să observe întregul:realitatea şi, coborând apoi, a reuşit să-i deslu şeascăcomponentele: realitatea economică, realitatea so - ci ală, realitatea juridică, realitatea politică, realitateaspiritual-culturală şi morală, precum şi posibilitateatendinţelor dezvoltării.

Mai mult, a reuşit să demonstreze liantul şiîntrepătrunderile componentelor realităţii, în aşa felîncât este convingător în privinţa considerării reali-tăţii ca un tot unitar care se clădeşte pe componen-tele amintite. A demonstrat astfel că realitatea esteo unitate în diversitate şi că, un rol important înpunerea realităţii în slujba oamenilor, îl are strânsalegătură dintre componentele sale. Această legătură,de exemplu, ajută la înţelegerea sistemului norma-tiv privit ca întreg şi a componentelor acestuia, custabilirea zonelor obligatorii, posibile a fi aduse laîndeplinire prin intervenţia autorităţilor statale –zona juridică şi celelalte, sancţionabile doar prinoprobiul public. În cadrul acestor mecanisme seremarcă protecţia prin drept a zonelor care nu atragintervenţia autorităţilor statale întru sancţionareaîncălcărilor.

Prin substratul ultimelor lucrări, cele privindsocietatea civilă, ştiinţa globalizării şi elogiul tăce-rii, sărbătoritul sugerează că unul dintre precepteleconstruite de strămoşii noştri romani, poate fi consi-derat a fi o constantă a dreptului, pentru că acţiuneaacestui precept şi valoarea lui trec peste graniţeledintre epoci (orânduiri sociale), demonstrând că şicele mai importante precepte juridice pot fi aseme-nea constante, alături de instituţiile juridice funda-mentale şi de principiile fundamentale constituite înaceastă categorie de fondatorul Institutului de Cer-cetări Juridice, prin studiul său programatic – Con-stantele dreptului – publicat în numărul 1/1956 alRevistei „Studii şi Cercetări Juridice“, academicia-nul I. Gh. Maurer.

Aşa fiind, quid leges sine moribus, quid moressine legibus care, într-o traducere mai largă, glăsu-ieşte: legea, norma juridică, dreptul în general nupot fi concepute fără a avea un conţinut moral, dupăcum, tot astfel, preceptele fundamentale etico-mo -rale nu pot triumfa, dacă apărarea lor nu este orga-nizată prin drept.

Evident, dreptul îşi „aruncă” tentaculele norma-tive asupra tuturor laturilor vieţii (economice, poli-tice, sociale, spiritual-culturale ş.a.), reţinând, cafiind obligatorii, cele mai importante reguli din acestedomenii. Cu siguranţă, din ultimele lucrări ale săr-bătoritului rezultă că normativitatea juridică, înprincipiu, este pusă în lucrare prin respectarea regu-lilor juridice de către destinatarii lor şi numai lanevoie operează excepţia: asigurarea respectării lorprin intervenţia autorităţilor statale. Se înţelege că,prin fizionomia ei, realitatea juridică sprijină cele-lalte componente ale realităţii.

Şi, dacă ne oprim la lucrarea Elogiul tăcerii,vedem cum această stare – tăcerea – este un ingre-dient comportamental sau, poate fi semn al respec-tului ori o dovadă a politeţei, aducându-şi contribu-ţia în procesul îmbunătăţirii relaţiilor dintre oamenişi, prin aceasta, la stabilitate şi progres.

Văzută prin fereastra dreptului, tăcerea, în prin-cipiu, nu are valoare juridică. În principiu, pentru că,prin excepţie, în materie penală i se recunoaşte celuidespre care este vorba „dreptul la tăcere”, iar înmaterie civilă, tăcerea valorează consimţământ întoate situaţiile în care legea dispune astfel sau,atunci când obligaţia de „facere” este caracterizatăprin permanenţă: qui tacet consentire videtur”2. Săr-bătoritul nostru ne mărturiseşte cât de frumoasă estetăcerea în zona comportamentală şi în mecanismelefine ale sistemului relaţional interuman.

Având cu adevărat o capacitate superioară deînţelegere şi de judecare a lucrurilor şi fenomenelor,demonstrând o adâncă cunoaştere a realităţii şi dato-rită îndelungatei experienţe dobândite, vădind pru-denţă, chibzuinţă şi un puternic echilibru, sunteţi,Domnule profesor, un simbol al înţelepciunii, al cla-rităţii şi organizării minţii.

Mărinimia vă însoţeşte în tot ce faceţi; sunteţigata să ajutaţi pe ceilalţi, cu deosebire pe tinerii inte-lectuali – probă elocventă a dărniciei ce vă caracte-rizează; sunteţi însufleţit de sentimente alese subsu-mate ideii de progres social şi dezvoltare. Iată de ce,Domnule Academician, noi credem că sunteţi, înacelaşi timp, simbol al generozităţii.

În lumea intelectualilor jurişti şi economişti, com-ponente importante ale intelectualităţii române, sun-teţi perceput prin distincţie, eleganţă şi aplecare asu-pra marilor probleme ale umanităţii. Iată de ce cre-dem că sunteţi, în acelaşi timp şi simbol al nobleţei.

Vă caracterizează adâncimea observării şi anali-zei lucrurilor, fenomenelor şi sistemului relaţionalinter-uman, ceea ce vă aşează în poziţia de simbol alprofunzimii.

Sunteţi, în ochii noştri, ai tuturor, expresia înde-plinirii superioare a obligaţiilor pe care profesiileexercitate în cei peste 65 de ani de activitate profe-sională şi ştiinţifică le incumbă3, considerente carene îndreptăţesc să credem că sunteţi un adevăratsimbol al profesionalismului.

Întruniţi o sumă de calităţi, promovaţi puternicelegături între oameni, între categorii socio-profesio-nale, demonstraţi preocupări majore în domeniimultiple şi „chemaţi” ştiinţele întru rezolvarea mari-lor probleme ale vieţii. Iată de ce considerăm că sun-teţi şi simbolul preocupărilor plurivalente.

Vedeţi şi exprimaţi limpede părerea desprelucruri şi fenomene, despre sistemul relaţional inter -uman, pătrundeţi cu uşurinţă spre esenţa lor şi leprezentaţi sintetic, dar pe înţelesul tuturor, demons-traţi viziune asupra mişcării lor, ceea ce, credem noi,vă poate defini şi ca simbol al clarităţii.

Iată de ce „lumea dreptului“ din Oltenia, repre-zentată prin corpul profesoral al Facultăţii de Drept„Nicolae Titulescu” şi prin cei ce, lucrând în dome-niul dreptului, sunt produsul acestei facultăţi, într-oconglăsuire, vă venerează şi vă aşază, pentru valo -rile pe care le promovaţi şi apăraţi, în patrimoniulspiritual al fiecăruia şi al tuturor specialiştilor îndrept care lucrează şi trăiesc în Oltenia, sau care s-aunăscut în această frumoasă provincie istorică. Vărugăm, domnule profesor şi distinse sărbătorit săacceptaţi acest dar pe care noi îl considerăm a fi celmai de preţ şi facem trimitere la profundul sens alunui vers din Cântec despre Oltenia al marelui poetoltean, plecat nu demult dintre noi, Adrian Păunescu:„Priviţi această sacră frumuseţe!”

Este semnul clar al spiritului oamenilor de lanoi, al iubirii lor de oameni, de neam şi de tot ceînseamnă valoare. Ei, cred că dumneavoastră dom-nule profesor, apărând şi promovând valorile, sun-teţi o adevărată instituţie, un model, un ţel care secere mereu a fi atins, dar puţini reuşesc.

Iată de ce consider că zestrea adusă în planul şti-inţei, culturii şi spiritualităţii de către distinsul nos-tru savant, zestre ce cu siguranţă va spori, constituiedeopotrivă o contribuţie remarcabilă la păstrarea şidezvoltarea tradiţiei în domeniul dreptului şi nunumai, dar şi la susţinerea unor valori precum iubi-rea de oameni, de neam şi de ţară, forme rafinateale patriotismului curat, cum spunea Cezar Bolliac„averea cea mai mare, cea mai sfânta moştenire cede la părinţi, de merit, fiii nobil, o primesc”.

M-am întrebat şi mă întreb şi acum, de unde vineaceastă vastă acoperire a domeniilor ştiinţelor prinopera distinsului nostru sărbătorit?

Nu ezit să răspund acestei întrebări: din efortneîntrerupt, din neodihnă, din vocaţie şi din erudiţie.

Aşa vă vedem noi, distinse nonagenar!La mulţi ani, domnule profesor, membru de

onoare al Academiei Române!note1 Bazele Dreptului Civil, vol. V, Succesiunile, Editura C.H.

Beck, Bucureşti, 2009.2 Cel care tace, consimte.3 Obligaţii profesionale, obligaţii statutare, obligaţii legale,dar, mai ales, cele morale.68

69

Profesorul Vasile Stănescu, membru de onoareal Academiei Române, face deja primii paşi în dece-niul zece al vieţii. Îl felicit şi mă bucur că am şansasă fiu printre cei ce îi sunt alături într-un atât deimportant moment al vieţii.

Mă bucur că sunt printre cei ce au avut noroculsă primească direct din mâna sa, un exemplar dinElogiul tăcerii, o erudită sinteză a evoluţiei înţele-gerii filosofice a culturii umane de-a lungul uneiistorii de peste 25 de secole.

Informaţia culeasă ca şef de editură, ca şef desecţie la Consiliul Legislativ, respectiv în perioada

în care a lucrat în cadrul Ministerului EducaţieiNaţionale, în colectivul de perfecţionare a cadrelordin Universitatea Politehnică, Facultatea de Drept,Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, i-a permis săînţeleagă importanţa pe care o are astăzi interdisci-plinaritatea pentru descifrarea lumii, i-a permis săredacteze peste 500 de studii şi articole, să publicepeste 50 de volume ce prezintă inteligibil multidis-ciplinaritatea culturii – ştiinţelor –, ne ajută săacceptăm, să înţelegem legăturile existente întredomenii atât de diferite, cum sunt dreptul şi econo-mia.

profesorul Vasile Stănescua împlinit 90 de ani*Dorel ZugrăvescuMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

Aspect din sală

Lucrările Dreptul şi mecanismul economic şiDreptul economic, ce prezintă aceste legături, aufost distinse cu Premiul „Simion Bărnuţiu“ în anul1980 de către Academia Română.

Opt ani mai târziu (1988), profesorul francezMaurice Allais, geodinamician, inventator al Pendu-lului paraconic, aparat cu care şi eu, ajutat de Dom-nia Sa de la distanţă, am efectuat măsurători în tim-pul eclipsei totale de soare din 1961, a fost distins cuPremiul Nobel pentru economie, datorită aplicăriiîn economie a unor rezultate matematice obţinuteîn studiile sale de geodinamică la analiza folosiriieficace a resurselor – teoria pieţelor. Premiul obţinutde profesorul Maurice Allais este singurul motivpentru care regret că sărbătoritul nostru nu s-a năs-cut şi nu a lucrat la Paris. Ar fi fost uşor observatăprioritatea sa în descifrarea legilor economice.

Mai pragmatic decât Maurice Allais, profesorulVasile Stănescu aplică de peste 30 de ani în econo-mie legităţi stabilite în alte domenii ale ştiinţei încalitatea sa de membru şi apoi de preşedinte alComitetului de conducere al Fundaţiei „Elias“, undea jucat un rol fundamental în consolidarea patrimo-niului acesteia şi de unde a sprijinit, de câte ori a fostposibil, eforturile Academiei Române de promovarea culturii din ţara noastră.

Sunt bucuros că mi s-a oferit posibilitatea să-imulţumesc domnului profesor în faţa unui public deelită pentru Elogiul tăcerii, interlocutor totdeaunaprezent lângă noi şi niciodată sâcâitor prin interven-ţii nepotrivite!

Înainte de a sublinia cât de mult bine poate faceprezenţa tăcută şi permanent alături de noi a sintezeiînţelepciunii umane condensată de autor în Elogiultăcerii, şi mai ales cât de mult bine mi-a făcut miedupă ce, în urmă cu aproape opt ani, o echipă de chi-rurgi din apropiere de Milano mi-au mângâiat inimatimp de peste şase ore, cu privirea, cu mâna şi cubisturiul, şi după ce, de atunci, de fiecare dată cândmotoraşul vieţii mi-a făcut figuri neprietenoase, eu,

ca terapie de urgenţă, mi-am spus că este bine să-miprivesc buletinul şi să-mi amintesc cum îi priveam,când aveam 23 de ani, pe cei care aveau atunci vâr-sta pe care îmi spune buletinul că o am astăzi.

Sunt bucuros să vă mărturisesc că astăzi nu-mimai uzez buletinul şi mă liniştesc, de câte ori simtnevoia, citind câteva paragrafe din Elogiul tăcerii.

Îmi amintesc de fiecare dată, că Thales dinMilet, cu jumătate de mileniu înainte de epoca noas-tră, spunea: „Noi ne întoarcem mereu la ceea ce nestăpâneşte mintea“, iar Pitagora ne atrăgea atenţiacă „mintea celui înţelept este pentru el putere, zid deapărare“, şi eu, după ce închid cartea, fac tot cedepinde de mine să folosesc pe cât posibil mintea cuînţelepciune.

Înainte de a încheia, simt potrivit să citez douăparagrafe din O încercare de concluzie, cu care pro-fesorul Vasile Stănescu încheie Elogiul său: „Tăce-rea este cea care, în condiţii specifice, face cele maiprofunde sentimente şi gânduri, să ne releveze ine-fabilul, adâncul din noi, apropierea de Divinul dinnoi, reprezentarea a ceea ce suntem şi care sunt ros-turile noastre pe această planetă.

Tăcerea este, poate, împrejurarea în care are loccel mai bogat limbaj lăuntric, care pune în operăîntreaga morfologie bioenergetică, fizică şi chimicăa fiinţei umane, întregul sistem neuroendocrin, sim-ţurile, sentimentele şi conştiinţa, abisul şi alter egoulnostru lăuntric...“

În numele generaţiei ce beneficiază astăzi –subliniez, şi datorită muncii dumneavoastră – de omai corectă înţelegere a vieţii şi mai ales în numelegeneraţiilor ce vor fi beneficiare în viitor, vă mulţu-mesc şi vă felicit!

Mă bucur că am avut şansa să vă cunosc, vă urezsănătate, viaţă frumoasă şi îndelungată şi vă dorescsă fiţi totdeauna înconjurat de prieteni de nădejde!

Vă urez din toată inima „La mulţi ani, domnuleprofesor!“

70

71

N-am putut să las o asemenea ocazie extraordi-nară, fără ca noi, Spitalul „Elias“, să nu spunemmăcar câteva vorbe de recunoştinţă pentru mai binede un deceniu în care domnul profesor Vasile Stă-nescu a stat alături de noi cu erudiţia, cultura, expe-rienţa şi înţelepciunea sa, ajutându-ne în toţi aceştiani să luăm deciziile cele mai potrivite într-o epocăfoarte frământată, în care societatea a fost foartepuţin darnică cu mijloacele materiale şi cu susţine-rea activităţii medicale. Chiar şi banii, care nu ne-aulipsit niciodată, atâţia câţi au fost, au reprezentat sin-gura sursă de finanţare pentru echipamentele medi-cale în Spitalul „Elias“, au fost pentru noi o certitu-dine, care nu este de neluat în seamă în lumea atâtde imprevizibilă în care trăim astăzi.

Vreau să vă mulţumesc foarte mult, nu doar pen-tru persoana extraordinară care sunteţi pentru Spita-lul „Elias“, pentru preocuparea extraordinară pecare o aveţi în permanenţă legată de bunul mers alspitalului şi de deciziile cele mai potrivite care aufost luate, pentru ajutorul pe care l-aţi dat, prin inter-mediul Fundaţiei Familiei „Menachem H. Elias“,atâtor colegi de-ai noştri care au putut, astfel, să seperfecţioneze în străinătate.

Vă mulţumesc, de asemenea, şi pentru că amavut prilejul să vă cunosc, nu doar ca pe o persoanăextraordinar de erudită, de sobră, uneori aspră,uneori riguroasă, o rigoare pe care nu prea o găsimastăzi. Am descoperit în dumneavoastră un omdeosebit a cărui delicateţe, atenţie, putere de a-i înţe-lege pe oamenii din jur şi, mai ales, de a-i asculta au

fost pentru mine extraordinare şi au fost realmenteun privilegiu.

Fundaţia „Elias“ şi profesorul Vasile Stănescu aufost întotdeauna deschise pentru mine şi pentru alţicolegi de-ai mei în momente de cumpănă, când auavut nevoie de un sfat şi când dumneavoastră v-aţipetrecut una sau mai multe ore discutând desprelucruri care sunt importante pentru noi, ca oamenimult mai tineri, şi uneori descumpăniţi de vremuri,discutând despre rosturile noastre în societate, des-pre evoluţia societăţii noastre, despre fapte şi nu demulte ori despre tăcere.

Domnule profesor, vă mulţumim pentru tot ceeace faceţi pentru noi şi vă dorim multă sănătate!

erudiţia, cultura şi înţelepciunea profesorului Vasile Stănescu, în slujba Spitalului „elias“*Doina Dimulescu**

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)** Prof. univ. dr., director general, Spitalul „Elias“

Spitalul „Elias“

În năzuinţa noastră de a releva, în cadrul acesteiîntâlniri omagiale, organizate de Academia Română,câteva dintre trăsăturile fermecătoarei personalităţia sărbătoritului, domnul Academician Vasile Stănescu,avem norocul de a o putea face, mai întâi, apelândla vorbele Domniei Sale, spuse în urmă cu cinci ani,tot la Clubul Oamenilor de Ştiinţă:

„Uit mereu ce vârstă am cu adevărat şi aceastapentru că nu las clepsidra uriaşă a timpului să sescurgă, o întorc fără întrerupere. Tinereţea nu estelegată de vârstă, o avem în noi, este o victorie a spi-ritului“.

Astfel se confesa atunci, la 85 de ani, profesorulVasile Stănescu, cel care era, este şi va continua, cusiguranţă, să fie un învingător, în competiţia cu tim-pul. Un învingător, pentru că a avut mereu ca aliatspiritul, singurul ce poate întreţine starea de tensiu-ne a gândului. Este vorba, desigur, despre spiritulpe care-l evoca Iisus în grădina Ghetsimani, în dis-cuţiile cu discipolii săi, şi anume, spiritul prompt,adică la timp, ferm, tranşant, întemeietor. Dar, estevorba şi despre conceptul spiritului conţinut înideologia filosofiei juridice clasice germane, volk -sgeist, ca spirit întemeietor al dreptului (savigny)sau despre imaginea propusă de Hölderin, marelepoet german, care explica noţiunea de geist în sen-sul că nu poate fi vorba despre spiritul unuia sauceluilalt, ci despre acel suflu (spiritus) care, într-unceas privilegiat, trece între două fiinţe prietene –comuniunea datorată momentului şi de moment,aspirând la asigurarea echilibrului şi unicităţii uni-versului uman.

Citindu-i cărţile, mai ales cele apărute în ulti-mii ani, îmi dau seama că domnul profesor VasileStănescu, membru de onoare al Academiei Ro -mâne, este un adevărat umanist, de esenţă renas-centistă, rezultat al frecventării zilnice a capodope-relor minţii omeneşti. Contactul permanent cuvalorile cu noaşterii l-a ajutat să exprime puncte devedere de un remarcabil realism, în chestiuni careţin de di men sionarea impactului marilor transfor-mări în ştiinţă, în cunoaştere, în general, datorateprogresului incredibil al tehnologiilor şi impuneriiunor metodologii ştiinţifice noi. Analizele pro -funde, soluţiile rezonabile pro puse, precum şi jude-căţile independente atestă un rafinament ştiinţificde excepţie.

Într-o lume atât de labilă, cum este cea în carene este dat să respirăm, să ai în preajmă oameniprecum domnul profesor Vasile Stănescu, în -seamnă o garanţie în lupte pentru victoria spiritu-lui, a spiritului care nu se dă bătut şi care îmbră-ţişează toate frumuseţile umane şi înfruntă urâtul,vremelnicul.

La 90 de ani, profesorul Vasile Stănescu, nerefu-zându-se niciunei oboseli şi neoferindu-i-se niciuneicomodităţi, este prezent zi de zi în biroul său de lasediul Fundaţiei, lucrând, cu un mic colectiv, la rea-lizarea scopului şi obiectivelor fixate prin testamen-tul lui Jacques Elias, în anul 1914.

În acelaşi timp, sfidând clepsidra timpului, pro-fesorul continuă să scrie, să spere, să surâdă, să glu-mească, dar, mai ales, să creadă în eternul miracol,care este miracolul vieţii. Urmăreşte cu înfrigurare

72

profesorul Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei române,o splendidă lecţie de viaţă şi adevăr*Nicolae Popa**

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)**Prof. univ dr., Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti, fost preşedinte al Curţii Constituţionale, Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

73

şi cu îngrijorare soarta instituţiilor, consecinţeleacţiunii noilor factori de configurare asupra funcţio-nalităţii acestora. Este preocupat, cu deosebire, deacele manifestări care au ca rezultat slăbirea roluluicivilizator al dreptului şi denaturarea relaţiei fireştidintre libertate şi drept, cunoscut fiind faptul cădreptul trebuie să rămână pentru libertate exact ace-laşi lucru ca mecanica pentru mişcare.

Fiind un adevărat stăpân al argumentului binechibzuit, domnul profesor este un permanent exem-plu de îngăduinţă şi gentileţe pentru cei din jur.

Îşi permite, uneori, luxul de a afişa un uşor aerde detaşare, dar o detaşare îmbietoare şi nicidecumuna ostentativă.

Cultura şi educaţia îi dau acest drept. Prin struc-tură este un gânditor nestingherit de convenţii,

nesubjugat de modele, dominat de pasiunea expri-mării de sine. Orice discuţie cu Domnia Sa este oadevărată desfătare intelectuală.

Pentru tot ceea ce a făcut şi continuă să facă,omul pe care-l omagiem astăzi, atras de simfoniasferelor şi de hohotele victoriilor spirituale, demons-trează că nimic nu poate fi prea mult. Observându-l,de multe ori îmi vin în minte versurile lui GeoDumitrescu: „Aleargă, aleargă între cer şi pământ,dar nu zăbovi niciodată prea mult la niciun capăt aldrumului, ispitit de îmbietoare privelişti, nicicândsă nu uiţi: tâlcul plecării e întoarcerea!“

La mulţi ani, domnule profesor!Sunt convins că nu veţi înceta, mulţi ani înainte,

să ne fermecaţi cu înalta fulgerare a spiritului dum-neavoastră!

74

Dintre numeroasele faţete ale complexei dum-neavoastră personalităţi şi excepţionalei opere cultu-ral-ştiinţifice ce se impun evocate la acest momentaniversar, nu puteau să lipsească contribuţia şi spri-jinul acordat cercetării ştiinţifice în domeniul drep-tului. De aceea, pentru noi, membrii Institutului deCercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“, înfiin-ţat la 1 ianuarie 1954 şi care s-a bucurat, încă de laînceputurile activităţii sale, de colaborarea, şi după1990, odată cu alegerea ca membru de onoare alAcademiei Române, de ajutorul dumneavoastrănepreţuit, constituie o îndatorire de a o face cuaceastă ocazie.

Cu o dublă formare profesională – în economieşi drept – profesorul Vasile Stănescu este o pildă deconjugare armonioasă a cunoştinţelor din cele douădomenii ale cunoaşterii, a preocupărilor de cerce tareştiinţifică, cu cele didactice, şi ca o împlinire abso-lută, cu activitatea practică în cadrul ConsiliuluiLegislativ.

Prin exemplul lucrărilor dumneavoastră şi spri-jinul permanent acordat activităţii Institutului deCercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ aţicontribuit major la acreditarea cercetării pe tărâmuldreptului, ca o cercetare ştiinţifică autentică, cu oputernică tradiţie, un prezent complex şi un viitorincontestabil, într-o lume mondializată. O ştiinţăcare urcă în timp cu peste 2000 de ani, până la drep-tul roman, cu principii şi reguli rămase neschimba-te de atunci, are un titlu de nobleţe care nu se regă-seşte în multe alte domenii, relative şi mişcătoare,mai tot timpul în rescrierea şi reformularea conclu-ziilor definitorii.

Cu încredere în nevoia de drept a omenirii şi încapacitatea acestuia de a rezolva marile şi noile pro-bleme ale civilizaţiei umane, aţi militat în perma -nenţă pentru sublinierea specificului ştiinţei juri dice,relevarea adevărului că, indiferent că este vorba dedreptul intern, al Uniunii Europene ori internaţional,cercetarea juridică, prin faptul însuşi al obiectuluisău, dreptul, nu tinde spre pure abstracţii, nici la ade-văruri absolute şi definitive, ci numai la soluţii adec-vate, acceptabile şi practice la probleme legate deinfinita diversitate şi marea plasticitate a relaţiilorumane şi sociale pe care le guvernează.

Se demonstrează, astfel, că ştiinţa dreptului nuse formează plecând de la obiectul „drept”, care i-arfi preexistent; ea se constituie, în acelaşi timp, cudreptul, care se creează prin aceasta şi în aceasta. Peaceastă cale, cercetarea juridică tinde să facă să pro-greseze cunoaşterea prin observarea şi descoperireamodurilor de înţelegere şi exprimare de către drept araporturilor şi fenomenelor sociale.

Din moment ce se caracterizează printr-unobiect şi o metodă determinate, şi se bazează pe stu-dii destinate descoperirii de noi cunoştinţe, cerceta-rea juridică este cu adevărat o cercetare ştiinţifică;ea se alimentează din toate sursele şi din aporturiledisciplinelor celor mai diverse: ştiinţe exacte, medi-cină, ecologie, istorie, filosofie, economie, sociolo-gie… Ea utilizează toate tehnicile, de la cele mai tra-diţionale, la noile tehnologii şi nu neglijează niciexperimentele, nici simulările sau evaluările. Numai puţin importante sunt aspectele legate de statu-tul, organizarea, mijloacele de evaluare şi valorifi-care a cercetării juridice.

mesaj adresat domnului profesor Vasile Stănescu la aniversarea vârstei de 90 de ani*Mircea Duţu**

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu (15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)**Prof. univ. dr., directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

75

Dintre lecţiile de viaţă oferite de dumneavoastră,cea potrivit căreia munca reprezintă făuritorul şimodelatorul personalităţii umane rămâne una dintrecele mai semnificative pentru generaţiile de cercetă-tori ştiinţifici în domeniul dreptului. Iar întrebarea-îndemn a savantului Simion Mehedinţi (1868–1962)adresată tineretului studios: „…puteţi să creaţi şi săadăugaţi elemente noi de civilizaţie şi cultură româ-nească? Dacă da, atunci sunteţi o generaţie nouă,dacă nu, atunci nu sunteţi decât nişte exemplaretinere, o simplă continuare” şi invocată în acestcontext, se constituie printr-o veritabilă misiune decredinţă proclamată şi asumată ca atare.

Discipol, într-un anumit fel, al academicianuluiAndrei Rădulescu, al cărui student a fost la Cursu rilede drept din cadrul Academiei Comerciale, profeso-rul Vasile Stănescu a imprimat dreptului, în cercetă-

rile sale, şi o evidentă dimensiune culturală. Dreptulse hrăneşte din cultură şi o îmbogăţeşte la rândulsău. El nu este un scop în sine şi nu are o valoarereală decât prin această singură finalitate: justiţia!

Dreptul este, după bine cunoscuta formulă a luiPortalis, făcut pentru om şi nu contra sa, iar a formaun jurist, înseamnă a lumina o conştiinţă.

Sunt adevăruri cărora, prin întreaga sa operă deprofesor şi cercetător într-ale Dreptului, academicia-nul Vasile Stănescu le-a dat expresie şi supremă stră-lucire.

Pentru toate acestea, lumea juriştilor îi rămâneprofund datoare şi alături de ea, acum, la ceas ani-versar, membrii Institutului de Cercetări Juridice„Acad. Andrei Rădulescu“ îşi exprimă recunoştinţaşi îşi îndreaptă gândurile de bine spre mentorul lor.

La mulţi ani, domnule profesor!

76

Vasile Stănescu – recunoaşterea unei activităţi prestigioase*

Este o mare onoare pentru mine să fiu aici, şi omai mare onoare să reprezint Uniunea Juriştilor dinRomânia.

Vă rog să-mi permiteţi ca unei asemeneapersonalităţi accentuate a culturii economice şijuridice din România, cum este domnul profesorVasile Stănescu, membru de onoare al AcademieiRomâne, să-i conferim în numele Uniunii Juriştilor,al Consiliului de conducere al Uniunii Juriştilor şi înnumele meu personal, Diploma de onoare şi

Medalia de merit pentru întreaga activitate pe care adesfăşurat-o.

Îi urăm sănătate, putere să se păstreze aşa cum afost până în prezent şi îi adresăm mulţumiri pentruopera pe care a trimis-o în spaţiul public.

Cu toţii ne dorim să putem învăţa din preaplinulînţelepciunii pe care Dumnezeu i-a dat-o şi pe caredomnul profesor a revărsat-o în permanenţă cătreoameni.

La mulţi ani, domnule profesor!

Ion Chelaru**

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu(15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)**Prof. univ. dr., preşedintele Uniunii Juriştilor din România, vicepreşedintele Senatului României

77

profesorul Vasile Stănescu la 90 de ani. opera eseistică*Ovidiu Predescu**

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu(15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)**Prof. univ. dr., vicepreşedintele Uniunii Juriştilor din România

La începutul anului 2014 am avut şansa şi onoa-rea să inaugurez, în calitate de coordonator, colecţiaEseuri a cunoscutei Edituri Universul Juridic dinBucureşti cu lucrarea academicianului Vasile Stă-nescu intitulată Drumul spre libertate. De la cu -noaş terea senzorială la transcunoaştere. Iar sfârşi-tul de an a marcat îmbogăţirea colecţiei cu cea mairecentă lucrare a distinsului profesor Stănescu, şianume Elogiul Tăcerii.

Opera domnului profesor Stănescu, pe care cumult respect şi aleasă preţuire îl aniversăm, cuprindelucrări singulare în spaţiul Europei Centrale şi deSud-Est, ce se disting prin actualitatea şi noutateatematică, temeinicia investigaţiei, arta conceptualiză-rii, analiza critică şi fineţea argumentării, orientareamodernă pluridisciplinară, interdisciplinară şi chiartransdisciplinară, dar şi prin modalităţile de aborda-re, absolut remarcabile. Dintre aceste cărţi, pe lângăcele două menţionate anterior, evidenţiem, cu titlude exemplu: Globalizarea. Spre o nouă treaptă decivilizaţie...; Spaţiul public. Gestionare şi comuni-care... ş.a.

Prin originalitatea prezentării şi eleganţa expu-nerii, prin abordarea pluridimensională politică,juridică şi filosofică a stării lumii de astăzi şi a pro-vocărilor uriaşe cărora societatea omenească trebuiesă le facă faţă, prin angajarea la edificarea societăţiiviitorului cu elanul spiritului veşnic tânăr, eseisticaprofesorului Stănescu îl provoacă pe cititor, fie elcercetător ştiinţific, cadru didactic, om de cultură,politician, fie aparţinând altor domenii de activitate,la meditaţie, la reflecţii filosofice şi juridice.

Operele Domniei Sale sunt rezultatul firesc almuncii titanice a omului de ştiinţă şi a cercetătoruluiştiinţific, care îşi pune rezultatele strădaniilor salepe tărâmul anevoios, însă şi mirific al cunoaşterii, ladispoziţia fiinţei umane confruntate în epoca post -modernă cu sentimentul, larg răspândit, din neferi -

cire, al lipsei de sens. Astfel, profesorul, prin pro-blematica şi ideatica puse în discuţie, oferă fiecăruicititor posibilitatea unui răspuns la întrebarea Careeste sensul vieţii mele? aproape aceeaşi cu întreba-rea Cine sunt?, formulată de Edward E. Edinger încartea sa Ego şi arhetip, îndemnându-l, pe el, citito-rul, să caute răspunsul adecvat în forul său interior,subiectiv.

În acest context se înscrie desigur eseul Elogiultăcerii – o carte unică în literatura ştiinţifică con-temporană – care, aşa cum apreciam în cuvânt-înainte: „interesează, fără excepţie, toate catego -riile de vârstă şi de profesii, pe toţi cei care înţelegcă, în primul rând, este necesar să se cunoască pesine, pe toţi cei care consideră că au încă mult deînvăţat de la viaţă, natură şi semeni, adică îi intere-sează pe toţi”.

În loc de încheiere, voi prezenta un citat dinlucrarea Drumul spre libertate… a profesorului uni-versitar dr. Vasile Stănescu, referitor la conceptul detransdisciplinaritate, din care rezultă talentul incon-testabil al autorului de a exprima în cuvinte anumiteconcepte: „Transdisciplinaritatea este o căutareconcomitentă a ceea ce este înlăuntrul disciplinei,între discipline și dincolo de orice disciplină. Trans-disciplinaritatea presupune o gândire cu o pro -nunțată încărcătură metafizică, o cunoaștere supe-rioară, o supracu noaștere care ne poartă pe undrum dincolo de ceea ce numim prezent raţional, ocale către adâncul din noi, și prin el către relația cuSursa, cu Absolutul, cu Divinul. Ea are la bază oidee, și anume cunoaș terea fundamentală, ultimă,esența, ca ra ți une de a fi”.

La mulți ani, Domnule profesor, sănătate și pu -tere de muncă pentru a îmbogăți, în continuare, cul-tura română cu noi și noi lucrări de valoareștiințifică!

78

Întrucât activitatea mea ştiinţifică, didactică şiprofesională a fost deja expusă, chiar mai bine decâtaş fi făcut-o personal, cu îngăduinţa dumneavoastrămă voi rezuma la câteva consideraţii.

Astăzi, 4 februarie 2015, mă mai despart de opovară, de încă un an, clepsidra timpului curgândimplacabil de 90 de ani. Am atins aproape vârstaunui secol, interval în care am traversat două secoleşi două milenii, patru dictaturi şi un război mondial,cele două orori ale secolului XX (comunismul şinazismul), soluţia finală (holocaustul) şi reeducareacomunistă (gulagul), dezagregări de imperii şi state,dar şi un secol în care descoperirile ştiinţifice depă-şesc întreaga cunoaştere acumulată de la primeleînceputuri.

Am trăit jumătate din viaţă captiv, într-o ţarămăcinată de teroare, cu numeroase tragedii şi vieţifrânte, destine desfigurate, o ţară în care valorileerau subordonate interesului politic, iar dedublareacomportamentală, viaţa paralelă constituia modul dea-ţi asigura libertatea, existenţa.

Am supravieţuit, ca mulţi alţii, la toate încercă-rile de agresiune.

Iată de ce biografia mea se suprapune cu istoriaunei epoci, dându-mi astfel posibilitatea să înţeleg –atât cât am reuşit – rostul fiinţei umane într-un Uni-vers care stă sub semnul întrebării, lăsându-ne, caoameni, la voia întâmplării. Câtă dreptate are cam-pionul cultului negativităţii, filosoful şi moralistulEmil Cioran, când afirmă ca să trăieşti, rişti impo-sibilul: accepţi viaţa.

Viaţa, ca şi oamenii, este o iniţiere şi o lecţiecontinuă. Fiecare dintre noi trăieşte o experienţă, undestin, fiecare se creează pe sine (se auto-creează),se transformă (renaşte) din fiecare nouă stare biolo-gică sau din fiecare eveniment major din viaţă, carene schimbă statusul psihofizic şi social. Fiecare, în

trecerea lui, este făuritorul şi purtătorul propriuluidestin, la capătul căruia nu există decât plecarea...Viaţa este, deci, o continuă oscilaţie între venireşi plecare, între lumini şi umbre, între aripi şi abisuldin noi, între inimă şi cord. Ea ne demonstrează,cum este şi cazul meu, că timpul nu ţine numai decronologie, ci şi de calendarul care ţi-a fost destinat,de codul genetic, de modul cum e programată fie -care fiinţă umană. În acelaşi timp, mai devreme saumai târziu, cu toţii ajungem în acelaşi port (Ovi-diu, 13 î.Hr.–18 d.Hr., poet roman, exilat la fineleanului 8 d.Hr. în oraşul Tomis, Constanţa, de cătreîmpăratul Augustus), întrucât plecarea este singurulexamen la care nu pică nimeni (Paul Clau-del,1868–1955, poet, dramaturg şi eseist francez).De aceea, ea, viaţa, nu se măsoară prin durată, ciprin fapte şi nici nu contează drept cine eşti luat, cicum eşti în realitate, pentru că nu importă ce facenatura din om, ci ceea ce el însuşi face din sine(Immanuel Kant).

Din păcate, descoperim viaţa, această nemăsura-bilă bogăţie, mult prea târziu. Abia atunci, ne dămseama că nu am folosit-o cum se cuvine, că nu amdăruit, cât se putea, iubire – acest sentiment careuneşte lumea, induce empatie, compasiune şi solida-ritate. Papa Ioan Paul al II-lea spunea, pe bună drep-tate, valorezi atât cât valorează inima ta.

Deci, vine o vreme când, pe nesimţite, constatămcum încep să cadă frunzele, cum ne părăsesc cocorii,cum ne ameninţă şi ne invadează, insidios, memoriaşi umbrele, trecutul, care ne ajunge din urmă, zădăr-nicirea multor eforturi, amăgiri de tot soiul, dar şimelancoliile copilăriei şi adolescenţei care au fost,nostalgia locului natal, văzut ca o Arcadie proprie lacare ne întoarcem cu gândul şi cu sufletul.

Până de curând am trăit veşnicia, acum trăimclipa, orizontul de timp nu îl mai măsurăm în pro-iecte, ci în aşteptări.

o poveste de viaţă trăită cu gravitate*Vasile StănescuMembru de onoare al Academiei Române

*Alocuţiune rostită cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu(15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

79

Se duc anii, rămân amintirile în albumul prăfuitpe care îl răsfoim în clipele de evadare dintr-un pre-zent neprietenos.

Întrebarea fundamentală pe care ne-o punem cuun asemenea prilej – fiecare cu morile lui de vânt –este cât bronz şi câtă zgură ai lăsat în scurta ta tre-cere? Cum ai folosit puterea imensă a creierului, acelor 100 de milioane de neuroni, fiecare avândpână la 10.000 de conexiuni cu alţi neuroni din cre-ier, a celor 160.000 de km de prelungiri nervoase dincreier, această dotare uriaşă cu care ne-a înzestratnatura? Ea, întrebarea, vine din obligaţia şi nevoiade a depune mărturie cu privire la modul cum ai ser-vit epoca, societatea, oamenii, cum ţi-ai consumatviaţa.

Într-adevăr, suntem ceea ce lăsăm în urmă cavaloare spirituală sau materială, atât prin idee, cât şiprin faptă.

** *

Întreaga viaţă am pus-o în slujba culturii ro -mâne, conectat la lumea ideilor, unde totul esteîntrebare şi îndoială, incertitudine şi nelinişte, inspi-raţie şi tensiune creatoare.

Pentru a-mi trăi timpul ce mi-a fost dat, amîncercat să-mi însuşesc viziunea asupra lumii,modul, cum gândeşte lumea propria ei creaţie, defapt cum se gândeşte lumea pe sine; de asemenea, săînţeleg contextul social-istoric, spiritul epocii, prin-cipiile şi valorile supreme ale umanităţii, filosofia şilogica vieţii, ca şi asumarea temporalităţii, atât aactualului – ce este – cât şi a devenirii – ce trebuiesă fie – deopotrivă cu răspunderea în faţa eternităţii,toate privite ca trăsături ale naturii umane, ale exis-tenţei autentice.

Vocaţia asumată, atâta cât a fost, am trăit-o cugravitate, rigoare şi pasiune, cu entuziasm, echilibruşi angajare totală.

Am plecat de la premisa că sunt dator, de aceeaam făcut din muncă un mod de viaţă, o adevăratăreligie.

Onoarea deosebită care mi s-a făcut odată cu pri-mirea în Academia Română – templul spiritualităţiiromâneşti – am perceput-o ca asumare a noi îndato-riri. Pentru mine, Academia română este strajaneadormită a conştiinţei naţionale (Ion Nistor –istoric, în şedinţa din 11.02.1944, p. 72, Anale); per-manenţa spiritualităţii naţiunii ro mâne, însăşiveşnicia ei (Dimitrie Gusti, şedinţa din 15 septem-

brie 1944, p. 111, Anale), casa nemuririi (LiviuRebreanu, şedinţa din 15 septembrie 1944, p. 116,Anale, din necrologul prezentat de Dimitrie Gusti înfaţa Adunării generale).

M-am dăruit vieţii, familiei şi societăţii.Am încercat să trăiesc frumos şi cu folos, să mă

bucur, să sufăr şi să iert, dar şi să visez, să dialoghezcu stelele şi să lăcrimez.

Am dorit să aflu adevărul despre mine însumi,coborând în abisul din mine, pentru a mă cunoaştecu adevărat, a-mi apropria realitatea esenţială şi trăi-rea ei ca atare, a regăsirii inefabilului, întrucât fru-museţea omului stă în spirit şi, ca urmare, nu existănimic mai important decât victoria asupra taînsuţi (Erasmus, 1469–1536, mare umanist).

Cred că am reuşit să-mi însuşesc o minimă înţe-lepciune şi libertate interioară, să fiu în armonie cumine însumi, cu lumea şi cu Dumnezeu. Totul estesă intri în rezonanţă cu istoria, cu lumea, cu Univer-sul sau cu o idee. Nu am avut niciodată timp pentrurăfuieli, evitând adversităţile viscerale, preferân - du-le pe cele de opinie, de dialog. Mi-am însuşitcugetarea, potrivit căreia important este să ştii săasculţi şi, de asemenea, când vorbeşti trebuie să aiceva de spus, ca şi sfatul divinului Platon, să vor-bim ca şi cum va trebui să dăm socoteală.

Am învăţat de la viaţă că fiecare om are pro-pria sa filosofie de viaţă şi de înţelegere a raportă-rii sale la Cosmos, la Sacru, la Divin, fiecare cupropria sa încărcătură somatică, de civilizaţie şicultură şi că libertatea spiritului şi frumuseţeacunoaşterii nu se pot obţine decât prin cultură şidăruire de sine.

Cu trecerea anilor, am căpătat mai multă expe-rienţă şi un acut simţ al timpului, care m-au ajutat sămerg mai departe, cu speranţă, iar adevărul şi drep-tatea, frumosul şi binele, demnitatea şi libertatea –concepte ce stau la baza verticalităţii fiinţei umane –am încercat să mi le însuşesc şi pe temeiul cărora sămă manifest.

Tot ceea ce am făcut sau nu am făcut şi, mai ales,modul cum le-am înfăptuit, mă definesc în toateipostazele existenţiale.

Am conştiinţa împăcată că am încercat, cât amputut, să-mi îndeplinesc îndatoririle impuse deviaţă. Se ştie că încercarea este mai importantădecât reuşita, pentru că ea, încercarea, înseamnă, demulte ori, lacrimi, ori în fiecare lacrimă sălăşlu ieşteo stea.

Chiar dacă sunt împăcat cu mine, mă simt încădator. Mă rog lui Dumnezeu să mă îngăduie să-mi

80

duc proiectele până la capăt. Am uitat mereu, uit şiacum, ce vârstă am… Mă bucur că încă nu trăiescdin amintiri şi că am programe, că încă mă dominăcuriozitatea, mirarea şi îndoiala, că dialoghez cu ste-lele, cu foşnetul frunzelor, cu clipocitul apei, cufreamătul pădurii. Nu am timp să mă plictisesc. Estede ajuns să urmăresc spectacolul vieţii şi să continuiefortul de a-mi înţelege Sinele…

Ca fiinţă umană, îmi doresc să pot gândi, iubi şivisa, să mă pot desprinde de obsesiile care oscileazăîntre libertate şi neant, de iluziile existenţiale, deambiguitate, scepticism şi lipsă de perspectivă, deparadoxuri şi tensiuni, de fatalismul endemic. Vreausă aud tăcerea lucrurilor (Emil Cioran) şi muzicasferelor (Pitagora), pentru că atunci când nu maicrezi în nimic, de fapt, nu mai exişti, nu mai trăieştiistoria.

** *

La capătul acestei experienţe de viaţă, am des-prins câteva constatări care nu-mi dau pace, pe care,cu îngăduinţa dumneavoastră, îndrăznesc să vi leîmpărtăşesc, enunţându-le numai, ca teme de medi-taţie şi reflecţie, astfel:

- Suntem expresia gândurilor noastre, ca şi mă -sura percepţiei pe care o avem asupra lumii şi a pro-priei noastre construcţii.

- Lumea noastră a intrat într-o altă temporalitate,într-un alt ritm, într-o altă treaptă a istoriei, într-onouă stare a raporturilor dintre om şi natură. Ea seînscrie, în mod obiectiv, într-o paradigmă istorică desuccesiuni de lumi trecătoare, dat fiind faptul că înaceastă lume eternă nimic nu este etern.

- Trăim mai multe niveluri de realitate: realita-tea obiectivă; realitatea existenţială, a vieţii fi -zice; realitatea virtuală, prin care ne-am îndepăr-tat îngrijorător de mult de realitate; realitatea oni-rică, din lumea viselor; realitatea transcenden -tală, esenţială, ascunsă, vizionară; realitatea mis -tică (ocultă); realitatea eshatologică, a memoriei;realitatea cosmică, cea care ne proiectează laSursă; telerealitatea, pe care o trăim astfel cum neprogramează televiziunea, adică înlocuirea conşti-inţei şi a spiritului ştiinţific cu contrafacerea şimanipularea. Prin urmare, trăim universuri para -lele, suntem captivi ai lumii în care trăim, a pro-priilor noastre angoase, prizonieri între esenţial şiderizoriu, între real şi imaginar, între cert şi impro-babil. Suntem pe cale de a deveni inapţi la desprin-

derea şi recunoaşterea realului, în hăţişul de fic-ţiuni, himere şi virtualităţi, suspiciuni şi hărţuieli,înstrăinaţi de noi înşine.

- Suntem proiectaţi de evenimente, de problemeglobale greu de conciliat – climatice, demografice,de resurse, terorism şi trafic – trezindu-ne captivi,într-o tensiune continuă, cu o potenţialitate de riscglobal major şi cu iluzii spulberate.

- Lumea de astăzi nu are încă exerciţiul destinu-lui comun al fiinţei umane oriunde ar fi, al solidari-tăţii şi empatiei. De altfel, lipsa acestui exerciţiu esteconfirmată, din păcate, de modul cum este perceputăUniunea Europeană de către cetăţenii ei şi chiar decătre statele înseşi.

- Ştiinţa contemporană se îndreaptă, într-omăsură din ce în ce mai mare, către un nou mod deabordare a cunoaşterii, către o nouă metodologie.Depăşind stările emoţionale, suntem nevoiţi să ape-lăm la metafizică, la filosofie speculativă, la jude-căţi abstracte şi subtile – ca metareflecţia – precumşi la semiotica fiinţei (cu cele trei direcţii de cerce-tare: pragmatica – relaţia semn-om; semantica –semnificaţia semnelor; sintactica – relaţia dintresemne), dar şi la „raţionalitatea creaţiei”, care neconduce către semnificaţii, către esenţe, în apropie-rea acestora. Este vorba de sensul cunoaşterii, deadâncurile acestui sens, de substraturile creaţiei şti-inţifice, în care imaginarul, miticul şi religiosul –alături de intuiţie şi revelaţie – sunt privite caizvoare creative, dincolo de orice determinare. Înprocesul transcunoaşterii, al transcenderii, acestexerciţiu real şi frecvent, eliberează cercetătorul deorice complex sau îngrădire, deschizându-i calea„reveriei cunoaşterii”, permiţând astfel construireaunei noi paradigme care include metafizica şi lo -gica polivalentă. Un spaţiu de cercetare fără hotare(în care intră aici şi dincolo).

- Progresul a ajuns atât de departe, încât nudevin inutile întrebări de genul: dacă ne mai identi-ficăm ca fiinţe umane şi dacă, în acest caz, maiputem vorbi de Sinele nostru, dacă fiinţa umană vafi înlocuită, treptat, de cyborg?

În condiţiile în care sunt posibile implanturibionice şi proteze artificiale inteligente, ca şi trans-planturi aproape a oricărui organ uman, terminândcu inimi artificiale, schimbări de sex, protezareacreierului şi cipuri de memorie, care devin părţicomponente ale organismului uman, în condiţiile încare descompunerea şi recompunerea omului, pre-cum piesele unui robot, devin operaţii curente, iarmicrocipurile pot fi monitorizate de la distanţă, se

81

pare că fiinţa umană este pe cale de a deveni unorganism cibernetic, că ne apropiem de fiinţacyborg.

Ce diferenţă enormă între nemuritoarea Grecieantică, în care corpul uman era superb valorificat,în armonia şi frumuseţea lui desăvârşită, între far-mecul construcţiei fiinţei umane, a laturii sale spiri-tuale şi bionicul care ni se proiectează, ca şi meca-nism (microprocesor, robot) programat. Cum oarevor cânta poeţii fiinţa umană-cyborg? Cu ce vomînlocui regăsirea Sinelui, farmecul unei lecturi,meditaţia, melancolia, visarea?

- Evoluţia, amploarea şi ritmul cunoaşterii ştiin-ţifice depăşesc de departe ritmul şi evoluţia umanu-lui din noi, al moralităţii şi eticii, al principiilor şivalorilor umane care, în mod firesc, ar trebui să aibăo traiectorie relativ paralelă.

- În aceste timpuri ale rătăcirilor, striviţi de uriaşamaşină a civilizaţiei, accentul cade pe valorile utili-tare ale civilizaţiei în dauna valorilor culturale şimorale, ca şi a modelelor. Fiinţa umană se dezuma-nizează, apar dezechilibre majore: între cunoaştereşi înţelegere, materie şi spirit, civilizaţie şi cultură,alteritate şi excludere, dialog şi încrâncenare, prag-matic şi afect, societate şi individ. Competiţia a luato finalitate dramatică, lupta ducându-se între valorişi interese.

- Am devenit dependenţi mental de modelul pie-ţei, aplicând legile ei până şi relaţiilor social-umane.Este întristător pentru fiinţa umană cuplarea inteli-genţei şi a bunului gust, a trăirilor ei – formate lavalorile clasice, morale şi spirituale, ca şi a libertă-ţii, în sensul bucuriei de a trăi – cu legile generaleale pieţei – caracterizată exclusiv de valori utilitare– legi care induc egoismul exacerbat, nu numai înacţiune, ci şi în gândire, în mentalul individual şicolectiv. Trăim o realitate, ca şi proiecţia ei, carenecesită regândirea gândirii umane.

- Ne despărţim de trecut cu foarte multă uşurinţă,înlocuind admiraţia şi respectul cu spectacolul, curetorica şi autosuficienţa, dacă nu cu ironie sau cudepreciere superioară, ignorând locul şi timpul dat,legile evoluţiei, ignorând, de fapt, propria istorie,lăsând loc imaginarului, virtualului, iluzoriului.Ignorând trecutul, riscăm să o luăm mereu de lacapăt. Trăim într-o ambivalenţă incapabilă sărezolve ideea de continuitate. Memoria, neuitareafăuritorilor de istorie, a înaintaşilor, ca şi a marilorvalori culturale şi spirituale – în faţa spirituluiuman care înfruntă timpul, eternul uman – nu mai

vibrează firesc şi constant în conştiinţele şi sufle -tele noastre.

- Este pe cale de dispariţie factorul de coeziuneşi mobilizare a societăţii: patriotismul, interesulnaţional.

- Fragilitatea şi vulnerabilitatea proiecţiei plane-tei noastre stau într-o ambivalenţă care ne dă fiori:stabilitate vs. instabilitate, pace – război, creaţie –distrugere, progres – catastrofă, moral – imoral,empatie – indiferenţă, ordine – haos, socializare –individualism exacerbat, libertate – dictatură.

Iată, foarte pe scurt, câteva probleme care credcă pot şi trebuie să facă obiectul preocupărilor cer-cetării, cu precădere economice, juridice şi sociolo-gice, dar şi filosofice.

** *

Pe măsură ce trece timpul, în curgerea lui fărăîntoarcere, nu ostenesc să mă minunez de oameniide cultură care au fost, de profesorii mei, de dărui-rea lor, începând cu învăţătorii, cu dascălii. Aceastăaducere aminte, această neuitare a înaintaşilor cares-au străduit pentru noi, a operelor lor generoase, încare au investit suflet, minte şi dragoste de matcă,purtând flacăra spiritualităţii noastre, ne dă senti-mentul duratei şi al performanţei, al valorilorumane, al perenităţii. Mă înclin cu pioşenie înmemoria lor.

Preaplinul emoţiei mă copleşeşte. Cum să nu mătulbure amintirile – unele memorabile – acumulatede memoria atâtor ani, atâtor distinse personalităţiale culturii române cu care mi s-a intersectat desti-nul? Cum să nu mă emoţioneze prinosul de iubire şiadmiraţie pe care mi-l aduceţi, atât prin cuvinte, prinsimpla dumneavoastră prezenţă, cât şi prin mesajeletrimise?

Cum să nu fiu profund mişcat de faptul că dum-neavoastră, conducerea Academiei Române, aţi sus-ţinut şi onorat această manifestare de recunoaştere,că membri ai Academiei Române, colegi de secţie,savanţi, înalte personalităţi culturale, instituţionale,parlamentare, colegi şi prieteni, aţi transformataceastă aniversare dintr-un eveniment solemn într-oimpresionantă sărbătoare spirituală, de emoţie supe-rioară, în idee şi spirit, în trăire şi empatie. O mani-festare de suflet, de lumină şi frumos, în care uma-nul din noi apare ca un mod de recunoaştere, ca şi de„restitutio” la o activitate, fără întrerupere, timp de76 de ani.

82

S-au spus aici despre mine şi activitatea meafoarte multe lucruri frumoase, unele exagerate, pecare însă le primesc cu înţelegere şi plăcere.

Vă mulţumesc pentru tot, rămânându-vă profundrecunoscător, oferindu-vă, la rândul meu, dragoste,admiraţie şi respect.

Colegilor din Consiliul director al Fundaţiei„Elias“, ca şi celor din colectivul de salariaţi, întrea-ga mea gratitudine şi recunoştinţă pentru ataşamen-tul şi loialitatea manifestate de-a lungul timpului,pentru bunul mers al acestui reper al societăţii civile.

Medicilor din Spitalul „Elias“, întregului perso-nal, le transmit constanta mea admiraţie şi preţuirepentru profesionalismul şi dăruirea în creşterea cali-tăţii actului medical, pentru menţinerea la nivel devârf a acestui impunător aşezământ.

Mulţumiri, de asemenea, prestigiosului grup edi-torial Universul Juridic, distinsului său preşedinte,domnul Nicolae Cristea, care au găzduit, cu o largădisponibilitate, ultimele mele lucrări.

În sfârşit, de fapt, în primul rând, mulţumescsoţiei mele care mi-a însoţit traiectul 62 de ani, cuiubirea sa statornică, cu generozitate, abnegaţie şiînţelegere peste măsură; îi datorez respectul, preţui-

rea şi întreaga mea recunoştinţă. Ea reprezintă pen-tru mine o victorie a spiritului uman, a sufletuluiprofund, a disponibilităţii nelimitate. Cum aş fi tre-cut prin toate câte au fost – şi nu au fost puţine – fărăacest sprijin? Ştiu cât de greu i-a fost, uneori. Deaceea, recunoştinţa mea este nemărginită.

Voi face o mărturisire, chiar dacă îmi asum ris-cul de a fi considerat desuet. Moştenirea pe care măstrăduiesc să o las, astfel cum am preluat-o de labunii mei părinţi – o lacrimă fierbinte în memorialor – constă în spiritul de familie, în iubirea, că ldura,lumina, frumuseţea şi bucuria trăirilor, în rădăcinile,aleanul, miturile şi tradiţiile strămoşeşti în carem-am născut şi care mi-au însoţit copilăria şi ado-lescenţa, cuibul în care am deprins cumpătarea,devoţiunea, buna cuviinţă şi rigorile muncii, virtu -ţile morale, educaţionale şi religioase, imaginea idi-lică, mitologică, arhetipul. Toată această inestima -bilă bogăţie spirituală – care constituie familia –reprezintă certitudinea, durata, modul de a respiraîmpreună, sensul vieţii.

În sfârşit, aşa cum am mai promis cu un alt pri-lej, înţeleg să părăsesc viaţa activă numai odată cudesfiinţarea impozitelor.

83

cuvânt de închidere*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Cuvânt de închidere rostit cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă a profesorului Vasile Stănescu(15 aprilie 2015, Casa Oamenilor de Ştiinţă)

Manifestarea noastră academică, întrunire derară frumuseţe şi plină de rafinament, dedicată vieţiişi operei nonagenarului Vasile Stănescu, subliniazăforţa Tempului Literaturii, Ştiinţelor şi Artelor –Academia noastră.

O aleasă şi academică manifestare consacratăuneia dintre personalităţile marcante, membru deonoare al Academiei Române, domnul profesor uni-versitar doctor Vasile Stănescu.

Tot ce s-a spus aici, din partea unor personalităţireprezentative pentru mediul cultural-academic, sin-tetizează rezultatele excepţionale ale unui Om, Sa -

vant şi Model pentru toţi, profesorul universitar doc-tor Vasile Stănescu, membru de onoare al Academieinoastre în domeniul cercetării ştiinţifice şi în planulunor activităţi profesionale, tot timpul susţinute,motivează acordarea uneia dintre cele mai impor-tante distincţii, Meritul Academic, în urma hotărâriiPrezidiului înaltului nostru for.

Vă rog să-mi îngăduiţi să înmânez această pre-ţioasă distincţie, pentru o viaţă şi o operă care ne ono-rează pe toţi şi ne îndeamnă să-i urmăm exemplul.

La mulţi ani, domnule profesor Vasile Stănescu!Vivat Academia!

În primăvara anului 1888, Parlamentul de laBucureşti este convocat în sesiune ordinară (7februarie – 3 aprilie), pentru a se „ocupa de maimulte legi importante” printre care la loc central erabugetul. Schiţa acestuia, creionată de executivulliberal condus de primul ministru Ion C. Brătianu,prezenta „pentru prima oară întrunind la un loc toateveniturile şi toate cheltuielile statului”1. Discutareaşi votarea bugetului era pentru Adunarea Deputaţi-lor, compusă din 183 de deputaţi, dintre care 123 aipartidului de guvernământ, o pură formalitate.Făceau parte din Adunare celebre personalităţi alevieţii politice şi parlamentare româneşti, ale cărordiscursuri rămân momente de referinţă în oratorianaţională, precum Mihail Kogălniceanu, VasileMorţun, P.P. Carp, D.A. Sturdza, Lascăr Catargiu,George Panu (deputaţi); P.S. Aurelian, NicolaeGane, Dim. G. Rosetti, V.A. Urechia, Nicolae Creţu-lescu (senatori) ş.a.

La apelul nominal al preşedintelui AdunăriiDeputaţilor din 2 martie 1888, Gh. Chiţu, deputat deCraiova, ales de plen vicepreşedinte, răspund pre-zent 126 deputaţi. Dintre cei ce lipsesc „fără arătarede motive” reţinem nume prestigioase ale parlamen-tarismului din ţara noastră: Dumitru Brătianu, fra -tele premierului, Nicolae Fleva, numit în epocă „tri-bunul”, liberali de frunte ca Vasile Lascăr, D.A.Sturdza ş.a. Steno grama şedinţei, publicată în Dez-baterile Adunării Deputaţilor2, nu menţionează dece generalul Dimitrie Lecca nu ocupă fotoliul, dedrept, de preşedinte, aşa cum cer cutumele parla-mentare.

În cadrul şedinţei, deputatul conservator (juni-mist) de Iaşi, Iacob C. Negruzzi, cere cuvântul pre-şedintelui de şedinţă. Primindu-l, el urcă la tribunăşi îşi începe discursul arătând că este împuternicit deun „foarte mare număr de cetăţeni din deosebitepărţi ale ţării să depună o petiţiune pe biroul acestei

onor. Camere, prin care să rog ca să se acorde unajutor viager nenorocitului (voi folosi în continuareadjectivul nefericitul – P.D.-S.) poet naţional, MihailEminescu”.

„Unul dintre talentele noastre poetice cele maimari, Eminescu“ spune vorbitorul, „se găseşte astăzilovit de o boală grea şi cumplită, şi, în acelaşi timp,în cea mai mare sărăcie.

Din această cauză, oraşul său natal Botoşani,după îndemnul concetăţenilor compătimitori, înscri-sese în bugetul lui o modestă sumă de 100 lei pelună, cu care să se poată veni în ajutorul acelui fiutalentat dar nefericit, însă fostul ministru de externe,D. Radu Mihaiu3, neştiind sau poate nevoind să pri-ceapă ce însemnătate are un mare talent poetic pen-tru un popor, a şters din bugetul oraşului Botoşaniacea modestă sumă ce o hotărâse comuna ca ajutorpentru Eminescu.

84

Opinii

„o pensiune viageră” pentru mihai eminescuPetre Dan-Străuleşti*

*Cercetător ştiinţific, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“, Bucureşti

85

D-lor, odinioară, în vremurile trecute – conti-nuă deputatul –, clasele aristocratice veneau elesingure în ajutorul bărbaţilor de talent săraci saunenorociţi; astăzi însă în societatea democraticătrebuie ca noi, Camera, care reprezintăm toate cla-sele sociale, să ne grăbim a sprijini pe bărbaţii demerit ai naţiunii.

De aceea, vă rog, D-lor deputaţi, să vă uniţi toţicu mine şi să cerem ca de urgenţă să se dea o solu-ţiune favorabilă acestei petiţiuni, şi sunt gata a depunechiar un proiect de lege în privinţa aceasta. Fac apella toţi D-nii, pentru ca în această chestiune nu poatesă fie vorba nici de majoritate, nici de minoritate4.Şi în rândurile D-voastră văd autori cu talent aci,poeţi ca D-nii Pruncu şi Neniţescu, văd scriitoriînsemnaţi ca D-nii Gane şi Xenopol, la D-lor măadresez ca să vie în ajutorul meu, fac apel la bancaministerială, căci am onoare să număr pe dânsadoi colegi ai mei, membri ai Academiei Române,pe D-nii Sturdza şi Aurelian, fac apel la D. Gh.Chiţu, membru al Academiei, care ne prezideazăastăzi şi la însuşi D. preşedinte al Academiei pe careavem fericirea şi onoarea de a-l vedea în mijloculnostru, la D. M. Kogălniceanu, ca să binevoiască ase uni cu mine, ca chiar Sâmbăta viitoare dacă estecu putinţă să ne ocupăm de această chestiune. Mergşi mai departe şi fac apel la toţi membrii tineri dinaceastă Cameră, de la cei cu ideile cele mai înain -tate: D. V. Morţun, întâiul (deputat, P.D.-S.) socia-list, intrând în representaţiunea ţării până la aceldeputat care în discursurile sale a emis ideile celemai reacţionare, la D. Vasile Lascăr (Aplauze dinpartea opoziţiunii), pentru ca toţi să ne unim şi săvenim cât mai curând în ajutorul lui Eminescu, carenu este nici al majorităţii, nici al minorităţii, ci esteal tuturor românilor (Aplauze)”5.

Odată săgeata otrăvită a politicianismului lan -sată de către I. Negruzzi, deputat al opoziţiei, cătreGuvern, aceasta nu putea rămâne fără răspuns. Şi,pentru un moment, tema centrală a şedinţei a trecutîn plan secund, luându-i locul disputa gu vern-opoziţie, dispută ce nu îşi avea raţiunea în acestmoment de maximă semnificaţie umană. Şi primulministru, I.C. Brătianu, prezent la lucrările AdunăriiDeputaţilor, cere cuvântul.

„D. preşedinte: D. Preşedinte al Consiliului (deminiştri, I.C. Brătianu, P.D.-S.) are cuvântul.

D. preşedinte al Consiliului (de miniştri, P.D.-S.)şi ministru de resbel, I.C. Brătianu: Onor. D.Negrutzi (sic – P.D.-S.) este de un aşa tempera-

ment, că chiar atunci când este cu putinţă să facăcuiva un bine, să găsească ocaziunea de a lovi înadversarii săi politici. Astfel D-sa a zis că D. RaduMihaiu a şters din bugetul comunei Botoşani aju-torul ce ea dădea poetului Eminescu. (Este surprin-zător că I.C. Brătianu, politician cu vastă expe - ri enţă, care sancţiona prompt orice inexactitate aadversarilor săi, nu îi atrage atenţia deputatuluijunimist că Radu Mihaiu nu a fost niciodată, înguvernele liberale pe care le-a condus, ministru deExterne, P.D.-S.). Trebuia să se fi informat maiîntâi că această măsură nu a fost luată de D. RaduMihaiu, ci de predecesorii D-sale, căci comitetelepermanente ale judeţelor făceau abuzuri cu acorda-rea acestor ajutoare. În adevăr, la facerea bugetelorjudeţelor, comitetele înscriu sume sub titlul de pen-siuni (pensii, P.D.-S.) şi ajutoare pe la amici şirude, în loc să dea celor ce în adevăr meritau milă,şi atunci, ca măsură generală, s-a zis că dacă cu tareşi cutare persoană are necesitate de ajutor, să cearăajutor de la Stat, căci aci este control şi se poatevedea dacă este o favoare sau dacă este o adevă ratătrebuinţă.

Cât pentru cestiunea dacă D. Lascăr e cel maireacţionar, D. Negrutzi trebuie să fie fericit, deoa -rece D. Lascăr merge pe urmele D-lui Negrutzi”.

Dl. Gh. Chiţu, vicepreşedinte, cel care conduceaşedinţa, dă cuvântul deputatului M. Kogălniceanu.

„D.M. Kogălniceanu: Onor. D. Negruzzi, depu-tat, şi coleg cu mine la Academie, a găsit ocaziuneasă se adreseze aci în Cameră la preşedintele Acade-miei. Socotesc că în Cameră nu are nimic a face pre-şedintele Academiei. Voi vorbi deci ca om carepururea mi-am iubit ţara mea şi naţiunea mea. Prinurmare, găsindu-mă acum în mijlocul representaţiu-nii naţionale, nu cred că va fi unul aci în Camerăcare să rămâie surd şi nepăsător la suferinţele aces-tui mare poet al ţării. De aceea, fac apel la D-voas-tră să votăm cu toţii acest ajutor.

D. vicepreşedinte: De urgenţă.D. M. Kogălniceanu: Mijloacele ce se acordă

pentru susţinerea unui talent care, dacă va fi căutat(în sensul de tratat de medici, P.D.-S.), se va puteavindeca, nu va fi o pagubă pentru România.

D.P. Grădişteanu: Puneţi la vot urgenţa, D-lepreşedinte.

– Se pune la vot urgenţa, şi se primeşte cu una-nimitate”6.

Dar până la acordarea de facto a „pensiunii via-gere”, Camera Deputaţilor trebuia să mai parcurgă,în greoiul şi stufosul proces birocratic, câteva etape.

În această perioadă, suferinţa inimaginabilă a luiEminescu avansa, apropiind clipa fatidică.

Lucrările Parlamentului vor fi suspendate între21 şi 28 martie 1888, ca urmare a crizei ministerialeprovocată de demisia guvernului liberal.

Odată format cabinetul junimist (23 martie/4aprilie 1888), care îl avea titular la Culte şi In s -truc ţiune Publică pe Titu Maiorescu, speranţele luiIacob C. Negruzzi de a obţine cât mai repede pen-sia mult dorită pentru Eminescu au crescut. Deaceea, face o nouă încercare în Camera Deputaţi-lor, în şedinţa din 31 martie (D.A.D., No. 26/6Aprilie 1888), de a debloca şi urgenta procesullegislativ.

„Domnilor, spune în noua sa intervenţieNegruzzi, din iniţiativă parlamentară s-au propusdouă proiecte de legi pentru cari s-au admis ur genţa;proiectul de lege pentru o pensiune nefericituluinostru poet Eminescu”. Celălalt proiect viza o per-soană care nu prezintă interes pentru prezentul arti-col. „Mi se pare, continuă vorbitorul, că raporturilesunt făcute şi depuse; şi dacă onor. Camera ar încu-viinţa, s-ar putea lua de urgenţă” (p. 358).

Cu o zi înainte de data închiderii sesiunii ordi-nare (3 aprilie), Adunarea Deputaţilor reia procesullegislativ privind instituirea unei pensii viagere pen-tru Mihai Eminescu.

Conform D.A.D., nr. 28/13 aprilie 1888, şedinţaAdunării Deputaţilor din 2 aprilie este condusă devicepreşedintele A. Visanti („un duşman al lui Emi-nescu”7). La apelul acestuia, răspund prezenţi 137deputaţi (de reţinut numărul celor care au spus pre-zent şi comparat cu cel care arată câţi deputaţi auvotat). Sunt şi 35 de deputaţi absenţi, „fără arătarede motive”, printre care nume de acum întâlnite laaceastă rubrică (Va sile Lascăr, D.A. Sturdza), dar şinume noi (N. Locusteanu, E. Stătescu ş.a.).

Preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputatuluiI.C. Negruzzi care citeşte următorul raport şi proiectde lege:

„Domnilor deputaţi, se adresează el asistenţei,În şedinţa onor. Camerei din 2 Martie 1888 s-a

admis urgenţa pentru proiectul de lege ieşit din ini-ţiativă parlamentară şi relativ la acordarea unei pen-siuni viagere poetului Mihail Eminescu. În urmaacestui vot, toate secţiunile onor. Camerei, luându-lîn discuţiune, l-au adoptat fără modificare şi aunumit delegaţi...

Comitetul delegaţilor întrunindu-se la rândul săuîn ziua de 14 Martie în lipsa D-lui M. Kogălniceanu,a avut mai întâi în vedere însemnatele merite ale lui86 Sursa: Monitorul Oficial, 1889

(Biblioteca Academiei Române, cota P.II.31)

87

Eminescu pentru literatură şi în special pentru poe-zia română; văzând apoi că Eminescu este atins de oboală cronică foarte grea şi crudă care-l pune înimposibilitate absolută de a-şi câştiga mijloacele deexistenţă şi, în sfârşit, luând cunoştinţă de sărăciadesăvârşită în care se află poetul, aşa încât este silitsă trăiască din liberalităţile (contribuţiile, P.D.-S.)publicului generos, a crezut că este bine ca Statul să-ivie în ajutor cu o pensiune viageră. Precum odini -oară, în alte cazuri, Adunarea Deputaţilor a doveditcă ştie să răsplătească pe acei din fiii ţării care aulucrat la întărirea sentimentului patriotic, la răspân-direa luminii şi culturii în popor, tot astfel şi de astă-dată comitetul crede că este bine ca Statul să vină înajutorul acelui tânăr şi nefericit poet, care a contri-buit atât de mult la înavuţirea limbii şi literaturiinoastre naţionale.

Din aceste motive, comitetul delegaţilor admi-ţând în unanimitate propunerea ieşită din iniţiativăparlamentară a numit raportor pe subsemnatul şi l-aînsărcinat să prezinte onor. Camerei următorul pro-iect de lege.

Raportor, I.C. Negruzzi.PROIECT DE LEGE

Art. unic. – Se acordă D-lui Mihail Eminescu, opensiune viageră de 250 lei pe lună8, care se va răs-punde (plăti, achita, P.D.-S.) din casa (bugetul, P.D.-S.) Statului.

Raportor, I.C. Negruzzi.– După adoptarea luării în consideraţiune şi a

art. unic, se pune la vot proiectul de lege în total(împreună, P.D.-S.):

Votanţi 62 (la apelul nominal de la începutulşedinţei, au răspuns prezent 137 deputaţi, P.D.-S.).

Majoritate regulamentară . . . . . . 44Bile albe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 (da, pen-

tru, P.D.-S.)Bile negre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 (nu, împo-

trivă P.D.-S.)D. vicepreşedinte: Adunarea a adoptat proiectul

de lege”9.Stenograma şedinţei Adunării Deputaţilor din 2

aprilie 1888 nu dă numele deputaţilor care au votatîmpotrivă.

Putem bifa încă o etapă parcursă în procesullegislativ pentru acordarea unei pensii celui cu careneamul românesc se va mândri de-a pururi. Darlegea ca atare încă nu-i gata.

Vara lui ’88, ca toate aceste anotimpuri, estepentru vilegiatură şi odihnă şi Parlamentul ţăriise supune acestui ritual până la 15 noiembrie,ziua în care, prin tradiţie, aleşii neamului îşireiau activitatea.

Parlamentul în România era bicameral. Oricelege votată de Adunarea Deputaţilor trebuia tre cutăşi prin Senat, camera ponderatoare. Aici, proiectulde lege adoptat (votat) de Camera Deputaţilor esteluat în discuţie în şedinţa din 23 noiembrie 1888,orele 2 după amiază, sub preşedinţia generalului I.Em. Florescu10, preşedinte al Senatului. La apelulnominal răspund prezent 95 senatori. (Să se reţinăcifra, pentru a fi comparată cu cea care indicănumărul senatorilor care vor vota proiectul delege). Sunt absenţi nemotivaţi 18, iar alţi doi lip-sesc, fiind bolnavi.

După parcurgerea şi rezolvarea unor problemecurente ale ordinii de zi a şedinţei, preşedinteleSenatului arată că „s-a ivit la biroul (Senatului,P.D.-S.) o cerere spre a se trece la ordinea zilei cuprecădere, cererea (sic, P.D.-S.) de ajutor a D-luiMih. (sic, P.D.-S.) Eminescu. După art. 52 din regu-lament ar trebui imprimat, afară dacă Senatul nuhotărăşte altfel.

Voci: Fără imprimare, să-l votăm chiar acum.D. preşedinte, general I. Em. Florescu: D.

raportor Nicolae (P.D.-S.) Gane (senator liberal alcolegiului I de Suceava, P.D.-S.) este rugat a veni latribună.

– D.N. Gane, raportor, citeşte următorul raportşi proiect de lege:

Domnilor senatori,Camera legiuitoare, în şedinţa din 2 Aprilie anul

curent, a votat proiectul de lege, ieşit din iniţiativăparlamentară, prin care se acordă poetului M. Emi-nescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună.

Acest proiect, venind în dezbaterea onor. Sena-tului, toate secţiunile l-au adoptat, fără nici o modi-ficare, şi au numit delegaţi...

Comitetul delegaţilor s-a întrunit astăzi, 23curent, sub preşedinţia D-lui George Chiţu, şi

Având în vedere că Mihail Eminescu este unuldintre cei mai însemnaţi poeţi ai României, ale căruiscrieri sunt de o valoare recunoscută de toţi şi acărui nume iubit şi popular va figura cu onoare înistoria literaturii noastre;

Având în vedere că Eminescu, pe lângă că estelipsit cu desăvârşire de mijloace materiale, are neno-

rocirea de a fi atins şi de o boală cronică foarte grea,care-l pune în imposibilitate de a-şi câştiga zilnicaexistenţă.

În unanimitate, a admis proiectul de lege aşacum l-a votat onor. Camera şi m-a însărcinat caraportor de a vă ruga să binevoiţi a admite şi D-voastră această modestă, poate prea modestă,recompensă în comparaţie cu meritele nefericituluipoet. Zic modestă, D-lor, căci dacă până acum Cor-purile legiuitoare ale ţării au fost cu mâna largă, şicu drept cuvânt, pentru a acorda pensiuni şi recom-pense oamenilor noştri politici11, cari au lucrat laconstituirea şi organizarea Statului român, e o dato-rie sfântă pentru ele, acum că opera politică eaproape săvârşită, de a întinde aceeaşi mână gene-roasă şi acelor oameni cari s-au devotat unei altemunci mai ingrate, mai neproductive pentru dânşii,dar tot atât de folositoare ţării, munca ştiinţifică şiliterară. După produsul acestei munci intelectuale s-amăsurat în toate timpurile gradul de cultură alpopoarelor.

Sunt deci fericit, D-lor senatori, de a fi astăzi laaceastă tribună interpretul simţământului unanim alD-voastră, cari ştiţi aprecia înalta valoare literară alui Mihail Eminescu, şi a aduce măcar o slabă uşu-rare crudelor sale suferinţi, rugându-vă să binevoiţia vota următorul proiect de lege.

Raportor, N. GaneLEGE

Articol unic. Se acordă D-lui Mihail Eminescu opensiune viageră de 250 lei pe lună, care se va răs-punde din casa Statului.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaţilorîn şedinţa de la 2 Aprilie anul 1888, şi s-a adoptat cumajoritate de 57 voturi, contra 5.

preşedinte, D. Lecca.Secretar, I. NeniţescuD. preşedinte, general I. Em. Florescu: Discu-

ţiunea generală este deschisă. Cere cineva cuvântul?Voci: Nu, nu.– Se pune la vot luarea în consideraţie şi art.,

care se primesc.D. preşedinte, general I. Em. Florescu: Atunci,

păşim la vot cu bile; cine este pentru acordarea pen-siunii, va pune bila albă în urna albă.

– D-nii senatori purced la vot.D. preşedinte, general I. Em. Florescu: Rezul-

tatul votului este:Votanţi ............... 65 (la apel au spus prezent 95

senatori)

Bile albe ............... 65Prin urmare, s-a primit legea cu unanimitate

(Aplauze)”12.În Decretul dat la 25 ianuarie 1889, semnat de

rege, se specifică că la Senat au fost două voturiîmpotrivă.

După votarea proiectului de lege, preşedinteleSenatului, generalul I. Em. Florescu, face o declara-ţie: „Acum, D-lor, văd că sunt puţin D-ni senatori,care au mai rămas aci, prin urmare, voi să ştiu dacămai continuăm şedinţa sau o amânăm pe mâine”. Înfinal, preşedintele ridică „la orele patru după amiaz㔺edinţa”13.

Procesul legislativ de acordare a unei pensii via-gere poetului naţional Mihai Eminescu se apropie desfârşit. Votată acum de ambele camere parlamen -tare, legea este înaintată capului Statului pentrusemnarea Decretului Regal.

„CAROL I,Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,

Rege al României,La toţi de faţă şi viitori, sănătate:Corpurile legiuitoare au adoptat şi NOI sancţio-

năm ce urmează:LEGE

Articol unic. – Se acordă D-lui Mihail Eminescuo pensiune viageră de lei 250 pe lună, care se va răs-punde din casa Statului.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaţilorîn Şedinţa de la 2 Aprilie 1888 şi s-a adoptat cumajoritate de 57 voturi, contra 5.

Preşedinte, D. Lecca.(L.S.A.D.) Secretar, I. Neniţescu.Această lege s-a votat de Senat în Şedinţa de la

23 Noiembrie 1888 şi s-a adoptat cu majoritate de65 voturi, contra 2.

Preşedinte, I. Em. Florescu.(L.S.S.) Secretar, Petre Millo.Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie

învestită cu sigiliul Statului şi publicată prin Moni-torul oficial.

Dat în Bucureşti, la 25 Ianuarie 1889.(L.S. St.) CAROLMinistru de finanţe, Ministru de justiţie,M. Germani G. Vernescu.”14

No. 224De la sfârşitul lui ianuarie, când suveranul sem-

nează decretul şi care apare, în februarie, în Monito-88

89

rul Oficial, şi până la trecerea poetului în lumeaumbrelor se mai petrec câteva evenimente care vorcontribui la întârzierea pregătirii şi finalizării actelornecesare ca Eminescu, „acest Christ al nostru, alRomânismului întreg”15, să-şi primească pensia.Din documente rezultă că, în aprilie 1889, el aveacunoştinţă de votarea legii în Parlament, cât şi desemnarea ei de către rege. În acest timp, sănătateapoetului, şi aşa într-o stare gravă, în ciuda tratamen-telor (ultima cură de dezintoxicare o face la Hall,Austria, în vara lui 1888), se deteriorează continuu.Devenind tot mai „gălăgios” el este internat, în pri-măvara anului următor, la Mărcuţa, stabiliment alStatului, unde doctorii Şuţu, Nikita şi Alexiu elabo-rează un raport asupra stării sale de sănătate. Oficia-lităţile se vor prevala de această nouă internare a luiEminescu într-un sanatoriu de tratament, pentru acere instituirea unei curatele necesară administrăriiviitoarei pensii. Pentru a da o mai mare credibilitateşi legitimitate acestei creaţii juridice în conducereaei este numit Titu Maiorescu.

Totul este însă zadarnic, destinul necruţător areultimul cuvânt şi „Bietul mare om! Cu inima luicaldă, cu patriotismul lui transcendental, cu vorbalui apăsată şi grea, cu ochii lui în care strălucealumina veacurilor trecute”16... „căzu într-o sincopădin care nu se mai deşteptă“17.

(Mulţumesc domnului profesor dr. NicolaeGeorgescu, reputat eminescolog, pentru interesan -tele recomandări sugerate).

note1 Mesajul Regal la deschiderea Sesiunii Ordinare a Adunării

Deputaţilor, 1887–1888, Şedinţa de la 15 Noiembrie 1887, p. 1, înDezbaterile Adunării Deputaţilor (în continuare D.A.D.), No. 1.

2 D.A.D., No. 15/5 Martie 1888, Sesiunea ordinară1887–1888, Şedinţa de la 2 Martie 1888, p. 175.

3 I.C. Negruzzi greşeşte. Acest personaj, militar de profesie,având gradul de general, a fost, în intervalul 2 februarie 1885–29aprilie 1887, ministrul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Pu -blice, şi de la această dată până la 1 martie 1888, ministru deInterne (Ion Mamina, Monarhia constituţională în România,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000, p. 309; Enciclopedia deistorie a României, Bucureşti, Editura Meronia, 2002, p. 126).

4 Vorbitorul are în vedere majorităţile şi minorităţile parla-mentare.

5 D.A.D., No. 15/5 Martie 1888, p. 178.6 Ibidem.7 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în

prezent, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Ediţie şi prefaţă de Al.Piru, Bucureşti, Editura Minerva 1985, p. 464.

8 Între anii 1877–1895, „salariul nominal” în România era de225 lei (Enciclopedia de istorie a României, vol. II, Bucureşti, Edi-tura Meronia, 2003, p. 197).

9 D.A.D., No. 28/13 Aprilie 1888, şedinţa de la 2 Aprilie1888, pp. 392–393.

10 Dezbaterile Senatului (în continuare D.S.), No. 5/25Noiembrie 1888, Şedinţa de la 23 Noiembrie 1888, p. 40.

11 Câtă dreptate avea senatorul moldav. Pentru a ilustraaceastă aserţiune, reiau un pasaj din discursul ministrului Afaceri-lor Străine în Cabinetul condus de conservatorul Lascăr Catargiu(29 martie–3 noiembrie 1889), Alexandru Lahovari, rostit, înSenat, la 8 iunie acelaşi an. Spunea ilustrul politician că „unor pre-fecţi, a căror servicii nu se văd câtuşi de puţin, li s-au dat câte 800de lei pe lună ca recompensă naţională, iar când a fost un numemai istoric, mai cunoscut, s-a dat câte 2, 3, 4000 lei pe lună şi nus-a părut prea mult”, iar „pentru un om care a jucat rolul însemnatal lui P. Mavrogheni în această ţară suma de 1000 lei, redusă la 700prin reţineri, nu este o recompensă aşa de strălucită” (D.S., No.60/22 Iunie 1889, p. 831).

Elita intelectualităţii române reunită sub cupola AcademieiRomâne, având scopul suprem „cultura limbei şi a istoriei naţio -nale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte”, se caracterizaprintr-un patriotism ardent, printr-o dragoste şi devotament faţă deaspiraţiile şi idealurile poporului român. Din asemenea comanda-mente a izvorât atitudinea savantului B.P. Hasdeu de a informa, înşedinţa din 7 martie 1890, desfăşurată sub conducerea preşedinte-lui Mihail Kogălniceanu, plenul Academiei asupra unui „faptcurios şi ale cărui cauze merită a fi studiate, că în anul trecut 1889(subl. P.D.-S.) România a trimis Papei, ca «obolu alu SfântuluiPetru», 100.000 franci, adică a treia parte din cât trimisese Franţaşi a patra din cât trimisese Austro-Ungaria, deşi România ţară cato-lică nu este” (Analele Academiei Române, Seria II, tom XII,1889–1890, Partea administrativă şi dezbateri, 1890, pp. 73–74).Prin această intervenţie distinsul om de cultură enciclopedistremarca că banul public nu este gestionat în conformitate cu rea -lele nevoi ale ţării.

12 Op. cit., pp. 40–41.13 Ibidem, p. 43.14 Regatul României. Monitorul Oficial, No. 241, Joi 2 (14)

Februarie 1889, Parte Oficială, p. 5428, col. I.15 I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare, Introducere,

vol. IV, Bucureşti, 1933, p. XIV.16 B. Ştefănescu-Delavrancea, interpelare adresată Preşedin-

telui Consiliului de Miniştri, I.I.C. Brătianu, în D.A.D., No. 8/4Decembrie 1915, Şedinţa de Marţi, 1 Decembrie 1915, p. 18.

17 N. Petraşcu, Biografia mea, în I.E. Torouţiu, op. cit., vol.VI, Bucureşti, 1938, p. CLXIX.

90

Cronica vieţii academice

iunie3 iunie: În Aula Academiei Române s-au des-

chis lucrările celei de-a şaptea ediţii a Simpozionu-lui dedicat academicianului cristofor Simionescu„Frontiers in macromolecular and Supramole-cular Science”, manifestare organizată de Institutulde Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Acade-miei Române din Iaşi.

În deschiderea Simpozionului, acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, arostit o alocuţiune, subliniind importanţa ştiinţifică aacestui simpozion. În continuare, doamna Raluca-Ioana Ştefan van Staden, Chair The Romanian ACSInternaţional Chemical Sciences Chapter, a înmânatMedalia „Cristofor Simionescu” pentru excelenţă închimia macromoleculară pe anul 2015 domnuluiacad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Acade-miei Române, directorul Institutului „Petru Poni” şidomnului profesor Virgil Percec, de la Universitateadin Pensilvania, Philadelphia, SUA.

În continuarea lucrărilor, au prezentat comuni-cări: Michel L. Klein (Philadelphia, SUA); acad.Maya Simionescu, directoarea Institutului de Biolo-gie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”;Martin Möller, RWTH Aachen, Germania; BorisRybtchinski, Israel. A doua sesiune a simpozionuluis-a desfăşurat la Institutul „Petru Poni” din Iaşi.

5 iunie: În Aula Academiei Române s-au desfă-şurat lucrările Adunării generale, în cadrul căreia aufost aleşi, prin vot secret, noi membri ai Academieiromâne.

membri titulari- Spinei Victor – Secţia de ştiinţe istorice şi

arheologie; - Corduneanu Constantin – Secţia de şti inţe ma -

tematice; - Zaharescu Maria Magdalena – Secţia de şti inţe

chimice; - Gomoiu Marian-Traian – Secţia de ştiinţe bio-

logice; - Panin Nicolae Gheorghe – Secţia de ştiinţe

geonomice;

- Banabic Dorel – Secţia de ştiinţe tehnice; - Dubină Dan – Secţia de ştiinţe tehnice; - Benga Gheorghe – Secţia de ştiinţe medicale. membri corespondenţi- Coldea Gheorghe – Secţia de ştiinţe biologice; - Mânduţeanu Ileana – Secţia de ştiinţe biologice; - Cristea Dan – Secţia de ştiinţa şi tehnologia in -

formaţiei. În unanimitate, george Bacovia şi nicolae Băl-

cescu au fost aleşi membri post-mortem ai Acade-miei Române.

8–12 iunie: În Aula Academiei Române s-audeschis lucrările celui de Al XiV-lea congres mon-dial de energii regenerabile, manifestare organi-zată de Universitatea Politehnica din Bucureşti,Academia Ro mână, Universitatea Tehnică deConstrucţii din Bucureşti şi World RenewableEnergy Network.

Lucrările, la care au participat 250 de cercetătoridin peste 40 de ţări, s-au desfăşurat pe sesiuni înplen, la Palatul Parla men tului şi Aula AcademieiRomâne.

După trei sesiuni, Congresul a continuat în ca -drul a zece sesiuni plenare:

- Sisteme de folosire a energiei solare, pe filierafototermică şi foto voltaică;

- Arhitectura sustenabilă a clădirilor cu consumredus de energie;

- Biomasa, biocombustibili şi recuperarea ener-giei;

- Energie eoliană şi sisteme hibride; - Energie hidraulică; - Energie geotermală; - Hidrogen şi celule de combustie; - Integrarea sistemelor de energie rege nerabilă; - Politici energetice, educaţie şi finanţare; - Energie şi meteorologie. Lucrările au continuat la Palatul Parlamentului

şi, între 9–12 iunie, în Sala Senatului a Uni ver sităţiiPolitehnica din Bucureşti.

Congresul Mondial de Energii Regenerabile s-aîncheiat în ziua de 12 iunie, printr-o ceremonie deînchidere, în cadrul căreia prof. George Darie, de laUniversitatea Politehnica din Bucureşti, coordona-torul Comitetului local de organizare, a prezentat ovedere de ansamblu asupra des făşurării Congre -sului, iar profesorul Ali Sayigh, preşedintele WorldRenewable Energy Network, a tras principalele con-cluzii.

91

15 iunie: În Sala de marmură a Palatului Cercu-lui Militar a avut loc o manifestare prilejuită decomemorarea poetului naţional mihai eminescu,eveniment organizat de Fundaţia Naţională pentruŞtiinţă şi Artă, aflată sub egida Academiei Române.În acest cadru, academicianul Eugen Simion, preşe-dintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă , adonat Ministerului Apărării Naţionale cele 38 devolume ale ediţiei facsimilate a ma nu scriselor emi-nesciene.

Pe agenda de lucru au mai fost înscrise lansareaa trei volume din Articolele politice ale lui MihaiEminescu (apărute la Fundaţia Naţională pentru Şti-inţă şi Artă) şi prezentarea volumului Maladia luiEminescu şi maladiile imaginare ale eminescologi-lor, apărută sub îngrijirea Fundaţiei şi a Academieide Ştiinţe Medicale.

24 iunie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădu -lescu” al Bibliotecii Academiei Române s-a desfă-şurat conferinţa ştiinţifică naţională cu tema„Aspecte actuale privind regimul juridic al pro-prietăţii publice în românia din perspectivacodificării dreptului administrativ”. Evenimentula fost organizat de Institutul de Cercetări Juridice„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române,Insti tutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negu -lescu” şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Admi-nistraţiei Publice.

După Cuvântul de deschidere rostit de profeso-rul Mircea Duţu, directorul Institutului de CercetăriJuridice „Acad. Andrei Rădulescu”, privind „Nouadoctrină administrativistă şi codificarea dreptuluiadministrativ român”, au susţinut comunicări:

- Sirma Caraman, secretar de stat, MinisterulDezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice –

Preocupări ale Ministerului Dezvoltării Regionaleşi Administraţiei Publice privind reglementarea pro-prietăţii publice şi a domeniului public în viitorulCod administrativ al României;

- prof. univ. dr. Nicolae Popa – Argumente pri-vind apartenenţa domeniului public şi a proprietăţiipublice la ramura dreptului administrativ;

- prof. univ. dr. Marilena Uliescu, cercetător şti-inţific emerit, Institutul de Cercetări Juridice „Acad.Andrei Rădulescu” – Funcţiile proprietăţii publiceîn contextul Codului Civil (în vigoare) şi în perspec-tiva viitorului Cod administrativ;

- prof. univ. dr. Dana Tofan, cercetător principal I,Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădu-lescu”– Regimul proprietăţii publice: obiect alCodului Civil sau al Codului administrativ?

- prof. univ. Verginia Vedinaş, preşedinta Institu-tul de Ştiințe Administrative „Paul Negulescu” –Nereguli privitoare la domeniul public al statului şiunităţilor administrativ teritoriale desprinse dinactivitatea Curţii de Conturi a României;

- prof. univ. dr. Ioan Alexandru, vicepreşedinte,Uniunea Juriştilor din România – Tradiţie şi modernîn construcţia ordinii juridice naţionale;

- lector univ. dr. Alexandru Ciobanu, Facultateade Drept, Universitatea Bucureşti – Unele observa-ţii privind regimul concesiunilor;

- prof. univ. dr. Daniel-Mihail Şandru, cercetătorprincipal II, Institutul de Cercetări Juridice „Acad.Andrei Rădulescu” – Impactul art. 346 TFUE asu-pra regimului juridic al proprietăţii publice înRomânia.

Au urmat intervenţiile prezentate de prof. univ.dr. Emil Bălan, Şcoala Naţională de Studii Politiceşi Administrative, judecător Marius Mazilu şi drd.Aurora Damcali.

Moderatorii conferinţei au fost prof. univ. dr.Verginia Vedinaş şi prof. univ. dr. Daniel-MihailŞandru.

25 iunie: În Aula Academiei Române, acad.Octavian Popescu a susţinut conferinţa „rolul gli-canilor în apariţia şi evoluţia primelor orga -nisme”, eveniment înscris în seria de manifestări„Prelege rile Academiei”.

25 iunie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu”al Bibliotecii Academiei Române a avut loc coloc-viul „mihai drăgănescu” dedicat operei şi perso -nalităţii distinsului om de ştiinţă şi gânditor, primulpreşedinte al Academiei Române după anul 1989.

92

Organizat de Secţia de ştiinţa şi tehnologiainformaţiei, colocviul s-a deschis cu un Cuvânt deîntâmpinare rostit de prof. Gheorghe Ştefan, mem-bru corespondent al Academiei Române. În conti-nuare, prof. Gheorghe Brezeanu de la UniversitateaPolitehnica Bucureşti a susţinut comunicarea Profe-sorul Mihai Drăgănescu, fondatorul şcolii ro -mâneşti de microelectronică.

26 iunie–1 iulie: La Iaşi s-au desfăşurat lucră rilecelui de Al Viii-lea congres al matematicienilorromâni, eveniment organizat de Secţia de ştiinţematematice a Academiei Române, Institutul de Ma -tematică „Simion Stoilow”, Universitatea „Al. IoanCuza” din Iaşi, Universitatea Bucureşti, Institutul deMatematică „Octav Mayer” Iaşi.

Matematicieni extrem de calificaţi au prezentatcele mai recente dintre realizările lor, aşa cum a afir-mat acad. Viorel Barbu, preşedintele Secţiei de şti-inţe ma tematice.

În deschidere, pentru rezultatele sale de excep-ţie, dr. Alexandru Popa a fost distins cu Premiul„Nicolae Dinculeanu”, acordat de Secţia de ştiinţematema tice. În valoare de 20 000 de lei, premiul afost sponsorizat de profesorul Nicolae Dinculeanu,membru de onoare al Academiei Române, persona-litate recunoscută pe plan naţional şi mondial pentrucontribuţiile aduse în analiza reală şi teoria măsuri-lor vectoriale.

Lucră rile Congresului s-au desfăşurat în cadrul anouă secţii ştiinţifice.

iulie6 iulie: În Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii

Academiei Române a fost vernisată expoziţia defotografii „regele Ferdinand i – Întregitorul”.

Dedicată împlinirii a 150 de ani de la naştereaRegelui Ferdinand (1865–1927), expoziţia a fostorganizată de Cabinetul de stampe al BiblioteciiAcademiei Române, coordonat de doamna CătălinaMacovei.

În alocuţiunea de deschidere, academicianulIonel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române,a vorbit despre semnificaţiile domniei Regelui Fer-dinand. Aceleiaşi teme i-au fost consacrate şi comu-nicările susţinute de dr. Adrian Silvan Ionescu,directorul Institutului de Istoria Artei „GeorgeOprescu” al Academiei Ro mâne şi de conf. univ. AlinCiupală de la Facultatea de Istorie din Bucureşti.

Au fost prezentate fotografii de epocă din anii dedomnie ai Regelui Ferdinand pe mai multe planuri –politic, diplomatic, social şi cultural –, având canumitor comun rolul pe care Ferdinand Întregitorull-a avut în păstrarea fiinţei naţionale a poporuluiromân.

Expoziţia ilustrează momente istorice impor-tante din viaţa regelui Ferdinand I, precum Războiulde Întregire a României, încoronarea ca regi aiRomâniei Mari a lui Ferdinand I şi a Mariei, în1922, la Alba Iulia.

Exponatele prezentate sunt din bogata colecţie aBibliotecii Academiei Române, un adevărat tezaurdocumentar, şi au fost realizate în ateliere speciali-zate de fotografi renumiţi ai vremii.

93

Apariţii la Editura AcademieitrAtAt de cHirUrgie Volumul Vi. neurochirurgieSub redacţia:irinel popeScUconstantin ciUceApariţia unui volum de Neurochirurgie în cadrul

unui Tratat de chirurgie are valoare de simbol alunui arc peste timp, al unei reîntoarceri în vecheamatcă, motiv pentru care coordonatorii volumului lesunt profund recunoscători iniţiatorilor acestui vastproiect atât pentru iniţiativă, cât şi pentru onoarea dea ne nominaliza în acest demers publicistic. În pagi-nile acestui volum, ne-am axat mai mult pe principi -ile de diagnostic şi tratament. Sunt prezentate înmod succint datele esenţiale necesare pentru identi-ficarea bolii, precum şi măsurile terapeutice gene -rale pentru o atitudine terapeutică cât mai corectă.Pentru că bolnavul cu afecţiuni neurochirurgicaleeste arareori un bolnav neurochirurgical pur, coor-donatorii au considerat necesară angrenarea înredactarea acestui volum şi a unor specialişti cuexperienţă în domenii conexe neurochirurgiei(neurologi, neuroanestezişti, specialişti în imagistică,în reabilitare neuro logică, chirurgi de chirurgie gene -rală, psihologi).

le pAtrimoine: éVolUtionS et AcceptionS poSSiBleS JoUrnée JUridiqUeS FrAnco-roUmAineSSous la direction demircea dUŢUVolumul însumează intervenţiile susţinute la cea

de-a XVI-a ediţie a Zilelor Franco-Române, desfă-şurată la Bucureşti între 31 mai–1 iunie 2013 şiorganizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad.Andrei Rădulescu“ al Academiei Române şi deSociété de Législation Comparée din Paris.

Tema generală, patrimoniul: patrimoniul – funda-mente şi mize: un bun comun?; patrimoniul institu-ţiilor publice; patrimoniul umanităţii; dreptul la res-pect al bunurilor; care este definiţia patrimoniului înjurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului?

94

eUroregiUnile de cooperAre trAnSFrontAlierĂ din BAZinUl inFerior Al dUnĂriiStudiu geograficradu SĂgeAtĂ (coordonator)Lucrarea are ca principal obiectiv evidenţierea şi

analiza potenţialului de cooperare transfrontalieră,caracteristicile şi oportunităţile de dezvoltare pe carele are România la nivel regional şi european.

Structurată în şase capitole, lucrarea prezintă maiîntâi un cadru teoretico-metodologic privind zoneletransfrontaliere şi euroregiunile de cooperare trans-frontalieră, raporturile biunivoce care s-au stabilit întimp între acestea, rolul aşezărilor umane în structu-rarea acestora, precum şi particularităţile structurilorde cooperare transfrontalieră cu participare româ-nească. Partea centrală (capitolele II, III, IV şi V),este consacrată analizei multicriteriale a potenţialu-lui de cooperare transfronta lieră şi a sistemului deeuroregiuni de cooperare transfrontalieră de la fron-tierele României, evidenţiindu-se particularităţileistorice, etnice, demografice şi socioeconomice aleunităţilor administrativ-teritoriale frontaliere. Volu-mul este elaborat de un co lectiv de cercetători aiInstitutului de Geografie al Aca de miei Române,coordonator fiind Radu Săgeată. Pre faţa este semnatăde acad. Dan Bălteanu.

ScriSori cĂtre reBreAnUniculae gHerAn (editor)Realizarea integrale Rebreanu s-a înscris demult

în bibliografia ediţiilor critice ca un eveniment deexcepţie. .

Editorul vrea să valorifice şi alte importante do -cumente din Arhiva Liviu Rebreanu, aflată în pa tri -moniul Bibliotecii Academiei Române. Din uriaşulfond epistolar au fost selectate 2000 de epistole,programate să apară în patru tomuri. Destinatarul lora deţinut înalte funcţii în viaţa literară (preşedinte alSocietăţii Scriitorilor Români, director de revistă şiziare), în aparatul de stat (director general alteatrelor, director al Educaţiei Poporului), demnităţicare l-au pus în contact cu mai toţi reprezentanţiiiluştri ai culturii şi artei din epocă. Totalitatea mi -sivelor te introduc în culisele acestei lumi, com-pletând paginile istoriilor ştiute. Acest prim volumadună cca 500 de scrisori (corespondenţii literelor Aşi B) şi este întru totul reprezentativ. Ca exemple,sunt de citat corespondenţele lui Arghezi şi Blaga,extrem de importante pentru cunoaşterea existenţeişi creaţiei lor.

95

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate. Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu seprimesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHid pentrU AUtori

96

ISSN 1220-5737 96 PAGINI

redacţia revistei „Academica“casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.