reVistĂ eDitAtĂ De AcADemiA românĂ Director: AcAD ... · Cristian Hera, Alexandru ioan cuza ......

nr. 1–2iAnUArie-FeBrUArie

2018Anul XXViii

327–328

reVistĂ eDitAtĂ De AcADemiA românĂ

Director: AcAD. cristiAn herA, preșeDintele AcADemiei române

E-mail: [email protected][email protected]

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htpTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

Directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 – decembrie 2017

Acad. Cristian HERAdin ianuarie 2018 –

consiliUl eDitoriAl:

Acad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

sector tehnic:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiUl De reDAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Mihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

Cuprins

omAgiU cUltUrii române și istoriei nAționAleCristian Hera, Ziua culturii naționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Lucian Romașcanu, cultura, liant al marii Uniri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Răzvan Theodorescu, ceva despre „naționalism” la centenar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Ioan-Aurel Pop, cultura română și dimensiunea sa istorică națională . . . . . . . . . . . . . . 11Mircea Martin, la centenar, despre cultură și politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Nicolae Bud, priviți înapoi cu mândrie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

24 iAnUArie 1859 Cristian Hera, Alexandru ioan cuza – Domnul Unirii și al reformelor . . . . . . . . . . . . . 20Klaus Werner Iohannis, Președintele României, Unirea principatelor române – temelie

a marii Uniri de la 1918 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Preafericitul Părinte Daniel, clădirea în care s-a decis Unirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Dan Berindei, Unirea principatelor române a fost un obiectiv comun

al unei întregi națiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Victor Spinei, Unirea principatelor române în context european . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Ioan-Aurel Pop, Unirea de la 1859 și românii din transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Victor Voicu, elita românească și rolul ei în înfăptuirea Unirii principatelor române 40Eugen Simion, Despre acești „mesianici pozitivi” care au făcut Unirea din 1859

și au pus bazele româniei moderne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

mirceA cel BĂtrân (1355–1418)Cristian Hera, 600 de ani de la trecerea în veșnicie a Domnului țării românești,

mircea cel Bătrân . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Răzvan Theodorescu, mare voievod, herțeg și despot: ctitorul de țară mircea i . . . . . . 51Ioan-Aurel Pop, mircea cel Bătrân și transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Ionel Cândea, mărturii arheologice și numismatice în estul țării românești în vremea

domniei lui mircea cel Bătrân . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

FiliAlA timișoArA A AcADemiei românePăun Ion Otiman, titu maiorescu în Banat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Ioan David, Jurnalul „Junimea” – unicat al patrimoniului național . . . . . . . . . . . . . . . . 75Bogdan Mihai Dascălu, titu maiorescu și lumea germană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Ion Simuț, Disputa dintre iustin popfiu și titu maiorescu despre posibilitatea unei

istorii critice a literaturii române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Adrian Dinu Rachieru, titu maiorescu și eminescologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Dumitru Vlăduț, problema identității limbii, literaturii și culturii la titu maiorescu . . 90

eVocAreAlexandru Zub, neagu Djuvara, despre adevăr și ficțiune în discursul istoric . . . . . . . 96

in memoriAmnicolae edroiu (1939–2018) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Andrei Avram (1930–2018) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

cronicA VieŢii AcADemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

ApAriŢii lA eDitUrA AcADemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

ghiD pentrU AUtori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107 3

.

5

Omagiu culturii române și istoriei naționale

*Cuvânt de deschidere rostit la simpozionul „Cultura română la ceas aniversar. Centenarul Marii Uniri”(15 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)

Din iniţiativa Academiei Române, la sugestiafostului preşedinte, academicianul Eugen Simion,Parlamentul României a legiferat începerea fiecăruian cu „o odă de slavă culturii româneşti”, făurito-rilor ei din toate timpurile, realizărilor de excepţieprin care românia se impune în concertulpopoarelor lumii cu tot ce avem mai bun şi maireprezentativ.

Nu întâmplător, iniţiativa sărbătoririi Zilei Cul-turii Naţionale a aparţinut înaltului for de ştiinţă şide cultură al ţării, Academia Română.

Cu mult înaintea înfiinţării Academiei, cărturariistrăluciţi ai neamului românesc au militat pentrucrearea unei instituţii destinate culturii limbii şi cul-turii istoriei naţionale, care să contribuie „la mări-rea şi luminarea poporului”, reuşind să conturezestructura şi obiectivele viitoarei societăţi academice.

Chiar dacă între marile sale înfăptuiri cultural-ştiinţifice, Alexandru Ioan Cuza nu şi-a putut înscrieşi înfiinţarea Academiei naţionale, Domnitorul asprijinit direct, fără rezervă, proiectul de înființare aunui astfel de forum.

Ziua culturii naționale*

Acad. Cristian HeraPreşedintele Academiei Române


Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, înAula Academiei Române, s-a desfășurat sim-pozionul cu tema „Cultura română la ceas ani-versar. Centenarul Marii Uniri”, avându-l camoderator pe acad. Alexandru Surdu, vicepre-şedinte al Academiei Române. După cuvântulde deschidere rostit de acad. Cristian Hera,preşedin tele Academiei Române, au susţinutcomunicări: Lucian Romaşcanu, ministrulCulturii și Identității Naționale, Sergiu Nistor,consilier prezidenţial, acad. Răzvan Theodo-rescu, acad. Ioan-Aurel Pop, acad. NicolaeBreban, Mihai Cimpoi, membru de onoare alAcademiei Române, prof. univ. Aurelian Mir-cea Martin, membru corespondent al Acade-miei Române.

Evenimentul a fost însoțit de un momentartistic susținut de actorii Dorel Vișan șiOrtansa Stănescu și de violoncelistul și com-pozitorul Eugen Doga, membru al Academieide Științe a Moldovei.

În 1863 a donat, din lista sa civilă, suma de 1000de galbeni pentru înfiinţarea unui premiu pentru ceamai bună lucrare scrisă în limba română, insti-tuindu-se în acest scop Premiul „Alexandru IoanCuza”. Donaţia Domnului Unirii venea să se alăturecelei făcute, în 1860, de filantropul grec, naturalizatromân, Evanghelie Zappa, care dăruia viitoareiinstituţii academice 5000 de galbeni, destinaţi întoc-mirii unui dicţionar al limbii române. cele douăfonduri, „Zappa” şi „Cuza”, au constituit bazamaterială pe care se va înălţa societatea literarăromână, în 1866.

Cu 152 de ani în urmă, Locotenenţa Domneascăsemna decretul de înfiinţare a Societăţii LiterareRomâne, al cărei principal obiectiv era stabilireaunei ortografii unitare şi întocmirea dicţionaruluilimbii române, numite de iniţiatori „cele douăcoloane ale templului limbii române”. De atunci,Societatea Academică, din 1879 Academia română,şi-a asumat rolul de cel mai de seamă for de culturăşi de ştiinţă al ţării.

De-a lungul existenţei, în cadrul AcademieiRomâne, s-au regăsit ilustre personalităţi aleliteraturii, istoriei, filosofiei, artelor, economiei şiştiinţelor româneşti: Mihai Eminescu, Ion LucaCaragiale, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga,Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, ConstantinRădulescu-Motru, Aurel Vlaicu, Traian Vuia,Henri Coandă, Tudor Arghezi, AlexandruD. Xenopol, Simion Mehedinţi, Sextil Puşcariu,Eugen Lovinescu, George Călinescu, GeorgeEnescu, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, IonMincu, Nichita Stănescu, Anghel Saligny,Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Victor Babeş,Gheorghe Marinescu, Ana Aslan, Grigore Moisil,Costin Neniţescu, Ilie Murgulescu, Petru Poni,Andrei Rădulescu, Horia Hulubei – pentru a citanumai câteva nume dintr-un şir de personalităţicare au contribuit la clădirea prestigiului insti-tuţiei noastre.

Vă rog să-mi îngăduiţi să fac câteva precizări(patriotism local), cu referire la prahoveni și Acade-mia Română:

• Județul Prahova a dat Academiei Române patrupreședinți; doi dintre aceștia sunt din aceeași locali -tate, Chiojdeanca: Andrei Rădulescu și EugenSimion.

• Doi președinți ai Academiei Române, praho-veni, au fost colegi de clasă la Liceul „Petru șiPavel”, astăzi „I.L. Caragiale”: eugen simion și, decâteva zile președinte, cel care vă vorbește.

• Liceul „Petru și Pavel”, astăzi „I.L. Cara giale”,a dat Academiei Române patru membri, toți colegiîn aceeași clasă: Nichita Stănescu, membru post-mortem al Academiei Române, Eugen Simion șiCristian Hera, membri titulari, și Mircea Petrescumembru de onoare al Academiei Române.

La loc de cinste se află strălucitul nostru poetnaţional, Luceafărul poeziei românești, MihaiEminescu, a cărui zi de naştere o sărbătorim în fie-care an, la mijloc de ianuarie, prin Ziua culturiinaționale.

„Omul deplin al culturii româneşti”, după cumîl numea Constantin Noica, sau „punctul de ple -care pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmân-tului cugetării româneşti”, cum inspirat îl caracte-riza Titu Maiorescu, mihai eminescu a fost şirămâne o culme de rostire şi simţire românească.Oma giindu-l pe Eminescu, onorăm în acelaşi timpcultura românească cu tot ceea ce are mai frumosşi mai înălţător.

Prin tot ceea ce a realizat de-a lungul celoraproape 152 de ani, Academia Română a doveditdin plin că „este a naţiunii şi face parte din sufle-tul neamului românesc, precum naţiunea găseşteîntr-însa vatra pururea nestinsă a iubirii deneam, de țară, precum și amintiri scumpe şi no -bile imbolduri”.

Îngăduiţi-mi să afirm că Academia românăcontinuă şi astăzi să militeze pentru armonie şiînţelegere, pentru progres, prosperitate și integri-tate, continuă să fie garantul unităţii naţionale, almenţinerii şi promovării culturii şi afirmăriiştiinţei româneşti în întreaga lume.

Acum, când am intrat în anul în care sărbătorimCentenarul Marii Uniri Naţionale, se impune, maimult ca oricând, să milităm pentru îmbogăţireapatrimoniului cultural naţional, pentru întărireaidentităţii noastre naţionale, pentru cinstireaînaintaşilor şi transmiterea sentimentelor de pre-ţuire a culturii româneşti şi a făuritorilor ei, cătregeneraţiile de astăzi şi cele de mâine.

6

cultura, liant al marii Uniri*

Lucian RomaşcanuMinistrul Culturii şi Identităţii Naţionale

*Alocuțiune susținută la simpozionul „Cultura română la ceas aniversar. Centenarul Marii Uniri”(15 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)

Domnule Președinte al Academiei Române,Doamnelor și domnilor academicieni,Excelența Voastră, domnule consilier prezidențial,Distinși invitați,Încep prin a-mi exprima regretul față de trecerea

în neființă a academicianului Ionel-Valentin Vlad,Președinte al Academiei Române, care cuînțelepciune și echilibru a condus cel mai înalt for alculturii române în ultimii trei ani. De asemenea, unpios omagiu profesorului Nicolae Edroiu, membrucorespondent al Academiei Române, și el plecat din-tre noi de puțin timp. Dumnezeu să-i odihnească înpace! Iată că și Nemuritorii sunt oameni...

Marcăm astăzi, în anul Centenarului MariiUniri, Ziua Culturii Naționale și 168 de ani de lanașterea poetului Mihai Eminescu. Un an complicat,care ne găsește într-o atmosferă opusă celei dinurmă cu un veac. Dacă atunci întreg poporul românși-a concentrat energia în vederea înfăptuiriiidealului național al Unirii, astăzi societatea în caretrăim pare mai dezbinată ca niciodată, clivajele salefiind tot mai pronunțate.

Evenimentul de la 1 Decembrie 1918 este actulpolitic prin care s-a consfințit efortul mai multorgenerații, care au avut viziunea întregirii neamului.România s-a creat ca stat în 1918, dar ca națiune, cumult înainte; o construcție statală care împlinește unsecol de existență, deoarece s-a întemeiat pe ofundație solidă, și anume cultura. Unitatea de limbăa fost principalul argument folosit de artizanii MariiUniri sau, așa cum a spus Vasile Goldiș încuvântarea pe care a susținut-o în fața AdunăriiNaționale de la Alba-Iulia, „Basarabeanul, care îșiadapă calul în valurile întunecate ale Nistrului, seînțelege desăvârșit la graiu cu Crișanul dinapropierea blondelor ape ale Tisei”.

Cultura română, exprimată în principal prinlimbă și literatură, s-a dezvoltat prin eforturisusținute în toate principatele române. Ne staumărturie Catehismul românesc din 1544, primacarte în limba română, tipărită la Sibiu, tipăriturilediaconului Coresi la Brașov, Palia de la Orăștie, unadevărat monument al limbii române, LetopisețulȚării Moldovei, una dintre primele scrieri româneștilaice de mari dimensiuni și Sfânta Scriptură de laBucurești, publicată în 1688 și totodată prima Biblietradusă în limba română. Un secol mai târziu,Ienăchiță Văcărescu ne-a oferit prima lucrare degramatică a limbii române, Observații sau băgări deseamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticiirumânești și a pus bazele unei adevărate dinastii

Lucian RomașcanuMinistrul Culturii și Identității Naționale

7

culturale. Prin legatele sale testamentare „Creșterealimbei românești/ Și-a patriei cinstire”, IenăchițăVăcărescu ne demonstrează că a gândit înaintea tim-pului în care a trăit, indicându-ne prin aceste douăversuri ceea ce istoria avea să confirme: Româniamodernă poate fi edificată prin cultivarea unei li -teraturi valoroase. În paralel, în Transilvania, ȘcoalaArdeleană se lupta pentru drepturile românilor șiemanciparea națiunii prin cultură, prin dezvoltareaînvățământului în limba română și tipărirea de carteromânească.

În secolul XIX, cultura și literatura română aucunoscut o dezvoltare fulminantă, care a atras dupăsine și primele manifestări majore ale spiritului șiidentității românești. Au apărut primele publicațiiperiodice în limba română, dintre care amintesc„Curierul Românesc”, fondat de Ion Heliade-Rădulescu, și primele forme de asociere culturală,societățile culturale, cea mai importantă fiind So -cietatea Literară Română, care avea să devinăinstituția sub cupola căreia ne reunim astăzi.Academia Română însăși stă mărturie a rolului cen-tral pe care cultura l-a deținut în făurirea MariiUniri; la înființarea sa, printre membrii fondatoris-au numărat personalități ale culturii din întregspațiul locuit de români. De altfel, principalii pro-motori ai Unirii au fost nu doar oameni politici, cimai ales oameni de cultură.

Am făcut această scurtă incursiune prin istorialimbii și literaturii române, pentru a arăta că actulpolitic de la 1918 a fost posibil, pentru că anterioracestuia a avut loc o altă unire, cea culturală, prinefortul unor personalități care provin din mediiextrem de diverse și a căror memorie trebuiepăstrată și evocată. Chiar și în timpurile noastreavem un exemplu despre cum, acolo unde politicane desparte, cultura ne unește, Ziua Culturii fiindsărbătorită pe ambele maluri ale Prutului. Acestaeste marele avantaj al culturii: nu este constrânsă degranițe fizice sau temporale. Mihai Eminescu, deșinăscut la Botoșani, este la fel de iubit la Chișinăucum este la Constanța sau la Cluj-Napoca, iar operalui Ion Luca Caragiale este la fel de actuală acum,cum era și în urmă cu mai bine de o sută de ani.

Sărbătorim în acest an ceea ce, cu multă trudă,înaintașii noștri au construit în urmă cu un secol, iarrolul acestei aniversări trebuie să fie acela de a ge -nera energii creatoare pentru viitorul României și nuo simplă marcare caracterizată de festivism gol deconținut. Dacă anul 1918 a fost pus sub semnul

unirii teritoriale, anul 2018 este despre o altă unire,una simbolică, a societății românești. Iar acest lucruse poate realiza doar dacă va avea în centrul său cul-tura, care a fost, este și va fi liantul oricărui popor.Iar cultura română a demonstrat deja că ne poateaduce împreună.

O națiune nu are un viitor dacă se hrănește doarcu trecutul. Pentru a da urmașilor noștri șansa de atrăi într-un stat care să dăinuie cel puțin încă unveac de acum înainte, trebuie să fim foarte atenți laprezent. Să creăm acel context care să permită for-marea unor noi oameni de cultură, să producem șiastăzi valori cu care să se legitimeze peste o sută deani cei care vor fi după noi. Să protejămpatrimoniul, însă în același timp să încurajămcreația. Și, foarte important, să educăm tânăragenerație în spiritul culturii de calitate, și nu alconsumerismului și al divertismentului cu dată deexpirare.

Doamnelor și domnilor,Vă propun astăzi, de la această tribună, ca Anul

Centenar să fie un exemplu de colaborare între prin-cipalele instituții de cultură ale statului român. Doardacă instituțiile pe care le reprezentăm vor lucraîmpreună pentru același obiectiv, cel al desăvârșiriinațiunii române, societatea ne va urma. Un apel cuatât mai important cu cât, chiar în aceste zile, sun-tem martorii unor provocări menite a ne dezbina. Sănu le cădem pradă și să nu uităm cuvintele lui IuliuManiu: „Noi nu voim să devenim din oprimaţi opri-matori, din asupriţi asupritori. Noi voim săîntronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturorneamurilor şi a tuturor cetăţenilor (…) Noi nu vremsă verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noiatâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui,aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul”.

România este un exemplu de toleranță și iubirepentru toți locuitorii săi. România este singuraconstrucție statală rezultată în urma Marelui Războicare a rezistat și asta s-a datorat faptului că a fostedificată pe cele mai corecte fundații: același popor,aceeași limbă, aceleași obiceiuri, aceeași cultură.

Dacă vom construi o țară prosperă cu un poporprosper, dacă ne vom reuni în acest an sărbătoresc,dacă ne vom crește copiii cu biblioteci în case,atunci săgețile venite de oriunde se vor lovi de unzid.

Să ne urăm, pentru a-l cita pe Eminescu: la tre-cutu-ne mare, mare viitor!

8

ceva despre „naționalism” la centenar*

Acad. Răzvan Theodorescu

La 4 iulie 1892, în ziarul „Le Figaro” era tipăritpentru întâia oară cuvântul „naționalism”. El apăreaîn articolul La querelle des nationalistes et des cos-mopolites scris de faimosul Maurice Barrés, unapropiat a ceea ce s-a numit „naționalismul conser-vator catolic” al lui Charles Maurras. Și de atunci –au trecut, iată, o sută douăzeci și șase de ani – ter-menul a făcut o carieră prodigioasă. Prodigioasă șicontradictorie, dar care trebuie cunoscută, și nunumai de lumea academică, ci și de aceea politică. Oîntreagă literatură – citez doar pe Ernst Gellner,Nations and nationalism (Oxford, 1983) sau MichelWinnock Le XX-e siècle idéologique et politique(Paris, 2009) – se ocupă de acest concept, stabilindtipologii și nuanțe, în timp ce cohorte de politicieniși jurnaliști le ignoră cu superbie, condamnând ignarceva ce le pare, știut după ureche, periculos.

Că există „naționalismul unificator” italian șigerman din vremea unor Cavour și Bismarck, sau„naționalismul republican” al generalului deGaulle, sau „naționalismul de diasporă” al armeni-lor, evreilor și grecilor, că există o întreagătipologie de naționalisme care nu au nimic încomun cu xenofobia de felul lui „put Americafirst” al lui Clinton, de care nu este foarte departeazi Donald Trump, faptele sunt prea puțin impor-tante pentru cei care, din ignoranță, confundă odoctrină eminamente pozitivă cu excrescențeleultranaționaliste, cu național-socialismul nazist, cunațional-comunismul totalitar, cu extremismeleGărzii de Fier din România, sau cu tot mainumeroasele „naționalisme populiste”, de fapt,extremiste, din Franța, Austria sau Olanda, pentrua ne mărgini la aceste exemple.

În ultimele trei decenii, unele instituții ale mass-mediei occidentale, la unison cu unii oameni po -litici puțin sau deloc informați, atribuie trăiri șimanifestări ultranaționaliste fostelor țări comunisteunde, uneori, defunctul „internaționalism proletar” afost repede înlocuit cu afirmări identitare pe deplinpozitive firești, când nu au fost supralicitate. Deunde, în Europa Centrală și Răsăriteană, mefiența șiprudența unor activiști din câmpul politicii și jurna-lismului, temători de acuza „naționalistă” venită dinpartea unor politicieni și jurnaliști pe cât de agresivi,pe atât de inculți.

*Alocuțiune susținută la simpozionul „Cultura română la ceas aniversa. Centenarul Marii Uniri”(15 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)


9

România nu a făcut excepție de la acest proces șio scurtă incursiune lexicografică poate fi pildui -toare. Pentru definirea termenului de „naționalism”luați dicționarele Oxford și Larousse: „Patriotic fee-ling, principles or efforts; policy of national inde-pendence”; „Doctrine qui se réclame essentialementde la tradition et des aspirations exclusivementnationales”.

Luați apoi DEX-ul Academiei din 1996 undeveți găsi: „Doctrină politică bazată pe apărarea(uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilornaționale”. De ce „uneori exagerată”, formulă lacare nu s-au gândit redactorii britanici, nici cei dinHexagon, dar care i-a condus la exagerată prudențăpe colegii români?

Știm că există, de pildă, un naționalism econo-mic, confundat uneori cu o xenofobie antisemită șiantibalcanică – aici un loc eminent l-a deținutcândva polemica dintre conservatorul Eminescu șiliberalul Carada –, că poate exista un naționalismcultural, dincolo de ceea ce obișnuit se numește„specific național”, „o românitate artistică” (mărtu-risesc că expresia este calchiată după ceea ce, unneenglez, Nikolaus Pevsner, scria despre „theengli shness of English art”); aici, istoricii de artăpot atașa creația inconfundabilă a lui Andreescu sauaceea a lui Petrașcu, cel despre care Țuculescu spu-nea că este „misticul zugrav de icoane al Orientuluicare a învățat limbajul cezannesc al picturii”, întimp ce muzicologii ne indică gradul înalt de „româ-nitate” al operei unui compozitor, precum PaulConstantinescu.

Dacă vom privi acum către lumea social-politicăromânească a ultimului secol și jumătate, lucrurilepar a fi la fel de limpezi.

Sigur este că trei mari proiecte realizate de douăgenerații mirabile – singurele proiecte de țară înistoria noastră modernă, cel al Unirii Mici din 1859,cel al Independenței de la 1877, cel al Marii Uniridin 1918, care i-au avut ca iluștri artizani peAl.I. Cuza, C.A. Rosetti, Ion Ghica, NicolaeBălcescu, Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu,mai apoi pe Ion I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, VasileGoldiș, Iancu Flondor, Iuliu Maniu – au fost treiproiecte naționaliste datorate unor inteligențe supe-rioare, active și cultivate. Care, să o spunem des-chis, nu s-au mai repetat pe meridianul românesc înultimii șaptezeci de ani. Dacă astăzi România nu

mai are niciun proiect de țară și niciun veritabil omde stat, absența fibrei naționaliste ar putea fi tristaexplicație.

Istoria ideii naționale la români este prea binecunoscută spre a mai fi pe larg amintită sub cupolaAcademiei din care au făcut parte aproape toți cori-feii politici amintiți. Este istoria în care intră„Patriotismul în hotarele adevărului” proclamat deTitu Maiorescu; cuvintele lui Mihai Eminescu, „Cucât ne iubim mai mult patria și poporul nostru, cuatât va trebui să ne înarmăm mintea cu o recenepărtinire și să nu surescităm cugetarea”; gândullui Vasile Pârvan de acum un secol desprenaționalism ca element spiritual; uriașul demers allui Nicolae Iorga care, la 31 mai 1919, în numeleAcademiei saluta efectele Unirii realizate cu șaseluni înainte (era același Iorga care în 1910 creasePartidul Naționalist Democrat, contemporan cuPartidul Conservator Naționalist care îl avea mem-bru pe Nicolae Titulescu, cel ce afirma: „Omenireanu mă interesează dacă România nu-și găseștelocul în sânul său”). Și istoria aceasta continuă cuEugen Lovinescu care tot atunci, în 1909, scriadespre naționalismul nostru latin, cu ConstantinRădulescu-Motru pentru care românul este„religios și naționalist” și care în discursul derecepție în Academia pe care avea să o prezidezevorbea tocmai despre naționalism. Iar dintre textelenaționaliste am ales, spre a sfârși, unul superb poe-tic al lui Lucian Blaga: „Tot ce putem ști, fără teme-rea de a fi dezmințiți, este că suntem purtătoriibogați ai unor excepționale posibilități. Tot ceputem crede, fără a săvârși un atentat împotrivalucidității, este că ni s-a dat să luminăm cu floareanoastră de mâine un colț de pământ. Tot ce putemspera, fără de a ne lăsa manevrați de iluzii, estemândria unor inițiative spirituale istorice, care săsară, din când în când, ca o scânteie, și asupracreștetelor altor popoare”.

În numele acestei istorii a ideilor românești,afirmate de câteva ori chiar în acest loc, în anul Cen-tenarului se cuvine ca aici, în Aula Academiei Ro -mâne, să declarăm sonor că naționalismul este odoctrină pozitivă și că celebra sintagmă a lui Kipling„my country right or wrong” poate fi însușită deorice ființă normală care, în mijlocul mondializării,are o patrie. Iar pentru foarte mulți dintre noi patriaaceasta se numește încă România.

10


La 8 februarie 2018, președinta Coaliției pentrueducație trăgea iarăși, prin mijloacele de difuzare înmasă, un semnal de alarmă: „40% din generațiileviitoare, din cei care vin din urmă și trebuie săsusțină România din punct de vedere economic,social, cultural și politic, sunt analfabeți social șifuncțional, adică vor fi un balast în viitor și nu unactiv, ca acum, pentru piața muncii, pentrubu siness, pentru economie, pentru România. Ce în -seamnă analfabet social și funcțional? Nu potînțelege, nu pot exprima, nu pot explica ceea cecitesc, nu pot face mai mult decât operațiuni simple,mecanice, fizice”. Oare este posibil ca România con-temporană să se afle tocmai într-o astfel de situație?Și dacă este așa sau aproape așa, cum se va fi ajunsaici? În ce raport se află acest „analfabetism socialși funcțional” cu ceea ce numim îndeobște cultură?

S-au dat, de-a lungul timpului, numeroasedefiniții ale culturii, fără să se cadă de acord asuprauneia general acceptate. Sub aspect etimologic,cuvântul cultură este latinesc. Verbul latin colo, -ere,colui, cultum are accepțiuni destul de variate: a cul-tiva (pământul), a locui, a împodobi, a îngriji, aocroti, a îndrăgi, a-i cinsti pe zei etc. Cultura spiri-tuală (intelectuală) de grup, însă, este un conceptmai bine circumscris și acesta se referă, cred, laansamblul manifestărilor spirituale ale uneicomunități, concretizate în creații și realizate, deregulă, în instituții. Cultura aceasta spirituală s-afăurit de-a lungul istoriei și se făurește și acum subochii noștri. Ea este, prin urmare, o moștenire, tran -smisă deopotrivă prin memoria individuală și prinmemoria colectivă, dezvoltată mereu. Nimeni nupoate elabora o creație spirituală – oricât talent aravea – dacă nu este depozitarul acestei moșteniri,dacă nu a asimilat valorile culturale anterioare, dacă

nu are o anumită forma mentis alcătuită prineducație, tran smisă dinspre trecut. Dar nu este meni-rea mea aici să vorbesc despre cultura individuală,ci despre cultura acelei comunități umane care secheamă națiune și, în primul rând, despre culturanațională românească. Această cultură a românilorca națiune1 nu are niciun înțeles fără componenta saistorică, iar lipsirea ei de dimensiune istorică este unact iresponsabil.

De regulă, azi există o reticență bine întreținutăfață de trecut (și, implicit, față de istorie), repudiatprin mijlocirea a cel puțin două motivații:

1) Trecutul este mort și, prin urmare, el nu pre-zintă nicio importanță în „competiția” sa cu prezentulși, mai ales, cu viitorul; oamenii și grupurile de

cultura română și dimensiunea sa istorică națională*

Acad. Ioan-Aurel Pop


11

oameni trebuie să se ocupe, așadar, de ceea ce esteși de ceea ce va fi.

2) Trecutul este incognoscibil, fiind definitivîngropat în uitare. Trecutul nu poate fi reconstituit înfuncție de criteriul adevărului, fiindcă adevărul nuexistă. Trăim în epoca post-adevărului și suntem,astfel, liberi să ne construim/inventăm fiecare pro-priile „adevăruri”, în funcție de nevoi, sensibilități,gusturi, interese, comenzi sociale, pregătire etc.Repudierea componentei istorice din societățile con-temporane, inclusiv din România, este vizibilă întoate domeniile, dar ceea ce ne interesează aici esteconsecința acestui fenomen asupra culturii.

Primele noțiuni de cultură națională se dobân-desc în anii fragezi de viață, în familie și sesistematizează și desăvârșesc apoi în școală, prineducația organizată. Una dintre cele mai importanteinstituții de cultură este școala și orice capitolimportant de istoria culturii unui popor începe cuînvățământul. Toate disciplinele școlare contribuiela formarea culturii individuale și a conceptului decultură în general, în mințile tinere. Creațiile carene-au precedat au fost clasificate – cel puțin de laRenaștere încoace – în filosofice, istorice (istorio-grafice), teologice (religioase), beletristice, juridice,științifice, artistice, medicale etc., iar de atunciîncoace aceste forme de creație s-au tot diversificatși perfecționat.

În lumea contemporană, creația din domeniileștiințelor exacte, ale naturii și tehnicii este conside-rată, de către mulți exegeți, drept cea mai impor tantăparte a culturii. În timpurile revolute nu a fost însăașa, de aceea moștenirea culturală a omenirii și anațiunii se transmite, în primul rând, în școală, prindiscipline ca limba și literatura română, limbi și lite-raturi străine, istorie, limba și literatura latină, filo-sofie, religie, geografie etc. Niciuna dintre acestediscipline nu se poate studia și înțelege în afaracomponentei sale istorice. Spre exemplu, întreprimele noțiuni care trebuie însușite la literaturaromână se află succesiunea și definirea curentelorcultural-literare, iar faptul este verificat cel puțin dinsecolul al XVIII-lea încoace, secol în care elitelecredeau că prin cultură se poate ajunge la libertate.

Am văzut relativ recent că, în programeleșcolare, aproape orice referință istorică din studiulliteraturii este eliminată, iar creațiile sunt abordatepe teme mari, generoase, dar neadecvate înțelegeriielevilor. Astfel, la tema iubirii, se exemplifică prinIliada, Dante, Eminescu, Shakespeare, MirceaCărtărescu, Mircea Eliade și Camil Petrescu, la

romanul social prin Ciocoii vechi și noi și prinRăscoala, la literatura religioasă prin Dosofteiși Arghezi, la literatura istorică prin GrigoreUreche, Walter Scott, Costache Negruzzi și MauriceDruon etc. Firește, nimeni nu mai citește opereleliterare respective în întregime, ci profesorii și eleviise mulțumesc cu „povestiri” despre aceste opere, cupastișe, cu reproducerea unor comentarii ale altorași, rar, cu fragmente din lucrările în cauză. De aceea,asistând la ore în școli, mi-a fost dat să aud în aniidin urmă întrebări și remarci de genul: „De ce scrieNicolae Filimon așa de naiv în comparație cuMircea Eliade?”, „De ce să-l mai studiem peDimitrie Cantemir, din moment ce Nicolae Iorga ascris mai bine despre aceleași teme?”, „Ce rost maiare azi Alecsandri, care este clar inferior lui NichitaStănescu?” etc.

Disciplina numită „Istorie” – atât cât mai existăea în școală, la dimensiunea unei ore pe săptămână –abordează tot „teme mari”, reluate la nivel superior(după cum ni se spune) în fiecare clasă următoare.De exemplu, se compară revoluțiile din epocamodernă și contemporană, de la Revoluția englezădin secolul al XVII-lea până la Revoluția română dela 1989. La fel se întâmplă cu războaiele sau con-flictele armate, de la Războiul Troian până la Răz-boiul celor Două Roze (într-o primă etapă) sau de laRăzboaiele Napoleoniene la Al Doilea Război Mon-dial (în altă etapă). Astfel, unii elevi pot învăța câteceva despre Napoleon Bonaparte înainte de a știdate despre Marea Revoluție Franceză, care l-a pro-dus pe Napoleon. În urma unei lecții de acest fel –de altfel, judicios predate de profesor – privind orga-nizarea conflictelor din Antichitate până azi (adicăde la catapultă până la metodele digitale de luptă)am auzit o întrebare stupefiantă: „Oare Iulius Caesarera un om deștept, din moment ce nu-și stabilea stra-tegia de luptă la calculator și din moment ce nucomunica prin e-mail?”

Despre Evul Mediu „întunecat” ce să mai spun?Mințile tinere se dezorientează complet când află căuniversitățile sunt o „invenție” tocmai a „barbarieimedievale” sau când văd că, în scriptoriile mănăsti-rilor, călugării truditori au copiat manuscriseleîntregii înțelepciuni antice și le-au păstrat ca peodoare de preț pentru viitorime.

Cum s-a putut ajunge la asemenea aberațiieducaționale? Evident, prin eliminarea dimensiuniiistorice din studiul moștenirii culturale a umanitățiiși a națiunii. Elevii nu mai știu și nu mai trebuie săștie ce a fost clasicismul greco-latin, care a precedat12

literatura cavalerească a Evului Mediu, nici ce esteumanismul sau raționalismul, nici cărui secol îiaparține romantismul și nici cum s-a manifestat ilu-minismul.

Am făcut experimentul neinspirat de a-i pune pestudenții mei din anul I să așeze în ordine cronolo gicăcâteva curente cultural-literare, anume iluminism,romantism, simbolism (plasate de mine aleatoriu),spunându-le că s-au manifestat în trei secole succe -sive. Majoritatea a fost complet neștiutoare, iar uniimi-au spus că nici nu-și obosesc mintea, fiindcă potsă caute pe telefon, dacă au nevoie. Alții, mai versațiîn formele de comunicare actuale, au pretins căîmpărțirea aceasta vetustă pe curente culturale, lite -rare, de idei este o convenție umană și că lumea tre-buie studiată și cunoscută global, pieptiș, fără bariereși fără domenii. I-am întrebat atunci despre universa-lismul titanilor Renașterii sau despre enciclopedismuldin Secolul Luminilor și mi-au cerut voie să caute peGoogle. În aceste condiții, cum să mai îndrăznești săîntrebi ceva despre lipsa de informații din manualeprivind umanismul românesc, cronicarii, Dosoftei,Varlaam, Ienăchiță Văcărescu și Sadoveanu, Coșbucși Goga și chiar Topârceanu și Minulescu? Ți sesugerează ori ți se spune clar – după punerea unorasemenea întrebări – că ești depășit de vreme, bătrân,nostalgic sau, mai rău, naționalist și xenofob. Prin ast-fel de concepții ale noilor „propagandiști”, tineriiajung la un nivel minim de cunoștințe de culturăgenerală și de cultură națională, nivel care nu-i ajutădeloc să se orienteze în lumea contemporană. Deaceea, se duc, de exemplu, la Roma și te cred dacă lespui că Michelangelo a făcut Capela Sixtină la 1300,animat de concepții iluministe! Astfel, prin elimina-rea componentei spirituale a educației, ne trezim cupromoții animate doar de aspectul material, decâștigul bănesc, de competiția după cât mai multeaveri. Campaniile de denigrare a educației (școlii) șia instituției bisericești conduc în aceeași direcție derepudiere a valorilor culturale.

Să ne înțelegem bine: toate acestea nu înseamnădeloc că acești tineri au un nivel scăzut deinteligență sau că sunt mai puțin capabili decât altegenerații, din trecut; dimpotrivă, sunt convins că auabilități mult mai bune și potențial mult mai ridicatdecât odinioară. Numai că, fiind unilateral șinepotrivit educați, după precepte așa-zis moderne,dar falimentare, ajung victime sigure ale celor caredirijează actualmente comunicarea.

Principiul conform căruia elevii nu trebuie sămemoreze totul, adică să-și însușească mecanic ceea

ce-i învață alții, este unul corect, în esență. Dar deaici și până la a nu memora nimic sau aproape nimiceste o mare deosebire! Există educatori care cred (șiaplică în practică această convingere) că dacă eleviiînvață azi cum să lucreze la computer, dacă știu(eventual) cum să deschidă o afacere, cum sămănânce sănătos, cum să-și dezvolte anumitegrupuri de mușchi sau cum să practice metodelecontraceptive, atunci ei nu mai trebuie sau nu maipot să știe și conjugarea verbelor neregulate, săînvețe versuri, să înțeleagă pictura murală aVoronețului, să explice noțiunile de „horă” și de„doină” sau să știe „pe de rost” unde se află Pietro-sul Călimanilor. Este aceasta, probabil, o gândire detip digital: memoria tinerilor, ca și memoria calcula-torului, este limitată (că doar nimic nu este infinit pelumea asta pământească!), și atunci de ce să le-oocupăm cu „vechituri”, cu aspecte „revolute”, cu„balast” și să-i lăsăm neadaptați la epoca Facebook-ului, a Instagram-ului sau a WhatsApp-ului? Toatebune și frumoase, dacă ar fi așa, dar nu este, fiindcămintea omului nu funcționează pe principii digitale,mintea omenească nu este un computer.

Capacitatea noastră de memorare este, practic,nelimitată, iar nefolosirea acestei capacități devine,în anii din urmă, un pericol social. Nedotarea creie-rului uman cu noțiuni de cultură istorică, precumcele menționate mai sus, îl transformă pe om într-unogor fertil necultivat. Încă din vechime, câmpurilecultivate intens cu anumite plante erau lăsate dupăun timp să „se odihnească”, erau lăsate „în pâr -loagă” sau „în moină”, dar numai cu un scop: ca săpoată produce apoi mai mult și mai bine ulterior!Dacă însă noi, în perioada celor 12 ani de studiielementare și secundare, îi lăsăm pe elevi să „seodihnească” și nu le inoculăm deloc sau aproapedeloc cultură (experiența culturală a națiunii și aomenirii, moștenirea generațiilor care ne-au prece-dat), îi lăsăm complet de izbeliște, îi lăsăm pradăcelor mai dureroase și periculoase experiențe șiexperimente.

Mulți spun că nu știu, fiindcă au uitat. Este celmai adesea fals: ca să uiți, trebuie mai întâi să ai dince uita. Se spune că – în chip paradoxal – culturagenerală este ceea ce-ţi rămâne în memorie după ceai uitat ceea ce ai învățat în școală!

Azi nu sunt ignorate doar domenii decunoaștere, precum istoria, istoria literară și cultu -rală, istoria dreptului sau etnografia ori geografia, ciși istoria matematicii, fizicii sau chimiei, istoriamedicinei, istoria tehnicii. Vă rog să întrebați un 13

tânăr care sunt mecanismele simple din fizică, saucând a trăit Newton, sau ce este un postulat, saucând a fost inventat motorul cu ardere internă, saucum, când și de ce s-a ajuns la vaccinuri. Tinerii nuștiu din capul lor dacă pelagra, scorbutul sau polio-mielita sunt boli ori nume de ciuperci exotice (nicicum au fost salvate în lume, în ultimele două se cole,să zicem, prin vaccinare, sute de milioane deoameni). Nu știu ce/ cine este „Făt-Frumos din lacri-mă”, nu mai știu ce să creadă despre Mihai Viteazul,despre Bălcescu și Kogălniceanu, dar știu sigur dePokemoni, de Harry Potter, de Războiul Stelelor, deStăpânul Inelelor ori de felurite droguri. Nu este răudeloc, evident, că știu aceste lucruri despre lumeacare-i înconjoară, dar este greșit să fie privați progra-matic din zestrea lor mentală de moștenirea cultura-lă a omenirii. Necultivarea memoriei – individuale șicolective – este rețeta sigură pentru limitareainteligenței oamenilor.

Un om neinformat crede mult mai ușor o știredin mass-media, iar astăzi se manifestă, în peisajulcotidian, adevărați specialiști în „știri false” (fake-news), adică în dezinformare. Cum să poți distingeîntre adevăr și minciună, dacă nu ai înmagazinate înmintea ta cunoștințele de bază despre lumeaaceasta, ca să poți compara? Ca să compari ce aflicu ce știi, este nevoie să știi! Prin urmare, nealimen-tarea memoriei umane cu date culturale pregăteșteademenirea ușoară a publicului spre direcții doritede comunicatorii interesați. Nu digitalizarea estecauza acestei orientări contemporane – despre caream mai scris și am fost rău înțeles de unii –, ci plon-jarea în epoca Facebook fără pregătirea necesară, iarpregătirea înseamnă cultură, înseamnă cunoștințedespre societate, despre experiența de viață apoporului tău și a omenirii.

Revin la afirmațiile de la început, ca să închei. Este o mare eroare să credem și să-i convingem și

pe tineri că trecutul este mort. Trecutul este viața noas-tră în care se concentrează toată viața celor care ne-auprecedat. În noi se sintetizează tot prezentul oamenilorcare au trăit în trecut. Să ne reamintim unul dintre celemai renumite citate ale lui Faulkner: „Trecutul nu estemort. Nici măcar nu este trecut”. Prin urmare, dacă nepropunem să ignorăm trecutul, ne decidem să ignorămsau să punem între paranteze viața însăși.

Este drept că noi, oamenii, nu stăpânim adevărulabsolut, dar de aici și până la campania de discredi-tare a adevărului nostru, omenesc și pământean, esteo mare diferență. Adevărul-echivalență (acela caretinde să suprapună perfect discursul nostru cu reali-tatea descrisă) poate să fie o iluzie, dar atunci post-

adevărul/adevărul-semnificație (adevărul fiecăruia,după împrejurări și interese) este o iluzie și maimare, o șarlatanie frumos ambalată. Nu sunt maimulte adevăruri – cum încearcă să ne convingă unii„exegeți” –, ci există doar adevăr relativ, la careajungem în măsura în care putem, noi, oamenii, dacăfacem eforturi în acest sens. Adevărul nostru, chiardacă nu este imuabil, există și este cu atât mai fasci-nant. Ce poate fi mai tulburător decât căutarea ade-vărului omenește posibil și valabil într-o anumităetapă a cunoașterii?

Prin urmare, chiar dacă adevărul este relativ, darel rămâne adevăr. Iar adevărul nostru se află în legă-tură cu valorile noastre. Avem un creator de talia luiEminescu și ne dezicem uneori de el, avem o sărbă-toare a culturii naționale și ne rușinăm de ea, dacănu de substantivul „cultură”, atunci de adjectivul„națională”, ca și cum ar fi ciumat. Deocamdată însă –până la reușita deplină a globalizării – un străin venitspre noi nu ne va întreba de Sofocle, de Rabelais, deMichelangelo sau de George Washington, ci decreatorii noștri de valori, de Ulpia Traiana, deDensuș și de Șurdești, de Balada lui Porumbescu șide Victor Babeș, de un contemporan român al luiLamartine sau despre constructorul Podului de laCernavodă. Cei mai mulți vor tăcea în fața unor ast-fel de întrebări sau vor spune – în păcătoasa tradițieromânească – că nu avem nimic, că nu am creatnimic și că nu reprezentăm nimic. Ne complacemuneori în această ieftină filosofie a nimicniciei, auto-flagelându-ne cu pasiune. Noi nu suntem, firește,creatorii culturii universale, dar fără noi (ca și fărăceilalți), cu siguranță, cultura lumii ar fi mai săracă.

Cultura românească, învățată la școală din per-spectivă istorică – ca să nu mai auzim oameni spu-nând că Eminescu sau Coșbuc nu au scris ca JacquesPrévert sau ca Edgar Allan Poe – ar putea fi salvareanoastră, salvarea minților noastre, dar și calea de aînțelege universalitatea. Cultura lumii – dacă există –este formată din toate culturile naționale și regionale.Ca români, vorbitori de limbă română, ca să-l recep-tăm pe Goethe într-o bună traducere românească,trebuie să-l pătrundem pe Eminescu, fără de care amfi cu toții mult mai labili sau nici nu am mai fi. Deaceea, este bine să veghem aici, la Academia Ro -mână, ca noi, românii, să nu uităm niciodată „să necuprindem de acel farmec sfânt”, așa cum neîndeamnă, din veșnicie, Eminescu.

notă1 Las pentru un alt prilej critica acelor opinii care

neagă valoarea culturilor naționale în ge neral și a culturiinaționale românești, în special. 14

Domnule președinte al Academiei Române, Doamnelor și domnilor academicieni,Domnule ministru, Domnule consilier prezidențial,Doamnelor și domnilor,Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră cu un

asemenea prilej și într-un asemenea moment pe careîl consider istoric, întrucât marchează începutul uneiperioade aniversare, cu o puternică încărcăturăsimbolică și cu o semnificație fondatoare pentruRomânia modernă.

Este o împrejurare festivă, consemnările mele nupot fi decât succinte și inevitabil lacunare, dar spersă fie cât se poate de clar pentru toată lumea că Cen-tenarul înseamnă, de fapt, munca și creația,strădania și izbânda a generații de cetățeni români și,fără îndoială, a elitelor românești din toate dome -niile, efortul de construcție a instituțiilor românești,prin urmare, nu poate fi redus la ceea ce facem noiîn pripă, acum – și, din păcate, nici nu prea facem.

Avem o responsabilitate enormă, sper să oconștientizăm cu toții – inclusiv și mai alesconducătorii noștri politici – responsabilitatea de a ficontemporani și martori ai acestei aniversări și, maimult, să fim întocmitorii unui bilanț care vacuprinde și contribuția noastră. Ne revine obligațiasă gestionăm moștenirea primită, o moștenire cultu-rală, politică, morală, să o punem în evidență și învaloare din perspectiva secolului al XXI-lea. Celuăm cu noi spre a duce mai departe, la cerenunțăm? Un examen critic, o autocritică naționalăse impun în acest sens; procesul a început deja, nu

fără ezitări sau excese, în lucrările istoricilor, filoso-filor, sociologilor și literaților noștri de astăzi.

Înfăptuitorii Marii Uniri ne-au lăsat, dincolo derealizările lor concrete, personale și colective, o„moștenire de îndemnuri“ (Lucian Blaga), altfelspus, un patrimoniu moral și simbolic; au dat reperesigure și demne unei comunități de memorie, reperece s-ar cuveni să ne servească nouă, cetățenilorromâni contemporani – și, cu atât mai mult condu-cătorilor noștri –, drept exemplu. Din păcate, unexemplu infinit distant, întrucât ceea ce se întâmplăastăzi în România – și se întâmplă de cel puțin două

la centenar, despre cultură și politică*

Mircea MartinMembru corespondent al Academiei Române


Mircea MartinMembru corespondent al Academiei Române

15

decenii – este o dezbinare cumplită, o evoluție lip -sită de coerență, o dezordine morală fără precedent –pe fondul unui marasm politicianist generalizat. Șicând spun asta, am în vedere politicieni din toatepartidele și din toate guvernele, cu foarte puțineexcepții.

Mai există, oare, vreo speranță că lucrurile arputea începe să se îndrepte cât de cât, pornind de laexemplul iluștrilor predecesori și profitând de inter-valul aniversar? Din cauza prestației lamentabile aoamenilor noștri politici, noi suntem nevoiți – însecolul al XXI-lea – să privim mai mult înapoi decâtînainte, să ne imaginăm viitorul, în cel mai bun caz, cape o reiterare a trecutului.

Şi totuși, în ciuda acestor condiții neprielnice, înciuda unei lipse de coeziune, de minimă coeziuneintelectuală – despre care eu am scris și am vorbitîncă din 2005 –, s-au produs, începând cu anii 2000,nu doar opere literare remarcabile, unele traduse șiîn limbi străine, dar și sinteze critice și lingvistice dereferință, care concurează cu predecesoarele lor dininterbelic și chiar le întrec prin anvergură și rigoareștiințifică. De aproape două decenii are loc o adevă-rată resurecție taxonomică, un efort lexicografic șiintelectual extraordinar, menit, probabil, să răz bunedecenii întregi de pasivitate și indiferență.

Mă voi restrânge, în împrejurările date, doar laenumerări de titluri academice, dintre care cele maimulte reprezintă lucrări colective. Să începem cuDicționarul General al Literaturii Române în șaptevolume, apărut între 2004–2009, sub egida Acade-miei Române și în coordonarea academicianuluiEugen Simion, urmat, în 2012, de un altul, Scriitorifundamentali (două volume). Primele două volume(A–B și C) dintr-o nouă ediție a DGLR au apărutdeja în toamna trecută. O altă activitate importantăde construcție culturală și de restituție a început înanul 2000 și se desfășoară și în zilele noastre. Seriade Opere fundamentale, inițiată tot de acad. EugenSimion, are drept model asumat bine cunoscutacolecție Pléiade a Editurii Gallimard, care a debu-tat în 1931 și a ajuns la numărul 500 în peste 86 deani. Seria Opere fundamentale românești a depășitîn 2017 numărul 200 și promite să emuleze presti-giosul model francez.

În aceeași ordine a unor sinteze așteptate seînscrie și Dicționarul de opere literare româneșticoordonat de Ion Pop și apărut în două ediții, între1997 și 2011. Un loc aparte în memoria noastră tre-

buie să-l ocupe Dicționarul exilului literar româ-nesc, conceput în străinătate cu eforturi aproapeeroice de regretatul Florin Manolescu, profesor laUniversitatea din București și la Universitatea dinBochum, Germania.

Printre sintezele de autor importante se cuvine,fără îndoială, menționată masiva Istorie critică aliteraturii române de Nicolae Manolescu, apărută în2008, replică ambițioasă la monumentala Istorie aliteraturii române de la origini până în prezent a luiG. Călinescu, din 1941. De mai mici dimensiuni, darnu inferioară calitativ, este lucrarea lui MihaiZamfir, cu titlul Scurtă istorie. Panoramă alterna -tivă a literaturii române, în două volume, apărute în2011 și 2017.

O apariție de ultimă oră se cere, la rândul ei,pomenită; este vorba despre volumul colectiv intitu-lat Romanian Literature as World Literature, publi-cat într-o serie prestigioasă a Editurii Bloomsbury,în urma inițiativei lui Christian Moraru, profesor laUniversitatea Carolina de Nord și absolvent al Lite-relor bucureștene. Volumul reunește studii ale unorcritici români importanți, cu deosebire din ultimagenerație. Este prima încercare postbelică de a intro-duce literatura română, în ansamblul ei, în orizontulde atenție al culturii americane și mondiale.

N-aș dori să omit din această succintă enume -rare lucrările colective ale colegilor noștri filologiși lingviști, începînd cu Dicționarul Limbii Ro -mâne (DLR), o lucrare esențială care nu ține numaide limbă, ci și de cultură și, mai mult, chiar decivilizația unei națiuni. Dicționarul-Tezaur al Aca-demiei Române, încheiat și publicat în 2010, valo-rifică o muncă de cercetare, înregistrare și ordo -nare de peste 140 de ani, de la Hasdeu și „școalalatinistă” la Sextil Pușcariu și de atunci până înzilele noastre.

În 2015 a apărut primul volum (A–C) alDicționarului etimologic al limbii române, subdirecția lui Marius Sala și a lui Andrei Avram,așteptat, la rândul lui, de multă vreme. Dicționarulde cuvinte recente, coordonat de Florica Niculescu,a apărut în 2013 și va fi actualizat din zece în zeceani. Gramatica limbii române de Valeria Guțu-Romalo și Gabriela Pană-Dindelegan urmează să fiereeditată în 2018. Mai trebuie, desigur, pomeniteStudiile de istorie a limbii române, apărute în 2015(coordonatori: Gheorghe Chifu, Gabriela Pană-Dindelegan și Adina Dragomirescu). 16

De o mare importanță în context național șieuropean sunt Atlasele lingvistice care acoperăaproape toate regiunile României și al căror coordo-nator este Nicolae Saramandu. Un important succesinternațional îl constituie, desigur, cele două volumemasive apărute în 2013 și 2014, la Oxford Univer -sity Press – The Grammar of Romanian și TheSyntax of Old Romanian, amândouă coordonate deGabriela Pană-Dindelegan.

Doamnelor și domnilor, 15 ianuarie este Ziua Culturii, nu a politicii

românești. Totuși, în asemenea momente crucialepentru națiunea română, nu pot să nu constat cutristețe că o țară a cărei viață socială este politizatăde sus până jos, de la președinție și servicii de totfelul până la procurori și inspectori școlari și chiarpână la ultimul șef de ghișeu din administrația pu -blică, această țară, politizată până în dinți și până înunghii, nu a reușit – nici după două decenii de laaderarea la Uniunea Europeană și la NATO – săînchege o politică sau o strategie culturală, o poli ticăsau o strategie educațională, și nici o strategie pro-prie în politica externă. Cum va arăta viitorul uneițări fără niciun proiect de țară? Cum sună viitorul eiimediat, în contextul geopolitic actual?

Ce se poate spune despre prezentul unei țăriabandonate de liderii ei politici, preocupați doar de

interesele lor personale, de averile și de dosarele lor,atenți la mișcările concurenților din opoziție, dar și,mai ales, ale celor din propriul partid, urmărind sădea „lovituri” într-o luptă măruntă, meschină, fărănicio legătură cu nevoile sociale reale, ignorândinteresele majore ale națiunii și chiar amenințărilecare, de la o vreme, par s-o vizeze? (Amenințări asu-pra cărora Apelul de acum un an al AcademieiRomâne a atras atenția, fiind însă îndată contracaratde un veritabil front ideologic, mobilizat ca la unsemn.)

Nu pot să nu evoc, prin contrast, inteligența șidevotamentul cu care intelectualii și oamenii poli-tici români de acum o sută de ani au reușit – încondiții infinit mai grele – să reunească aproapeîntreaga românitate într-un stat și într-un teritoriurecunoscute internațional. Și nu pot să-mi scot dinmemorie versurile eminesciene care exprimă numelancolie retrogradă, nici jale metafizică, ci osuferință personală și exponențială, o silă istorică,plină de sugestii perene: „[…] De-așa vremise-nvredniciră cronicarii și rapsozii/ Veacul nostruni-l umplură saltimbancii și irozii…”

(„Observator cultural”, nr. 907, 25–31 ianuarie 2018)

17

18

Suntem în anul care marchează un Centenar dela Marea Unire și, cred, niciodată ca acum, privireanoastră spre azi și către ziua de mâine nu s-a dove-dit atât de solidară cu efortul de a ne cunoaște câtmai bine trecutul. Poate și unde vin către noiinvitații de pretutindeni. Academia Română o facecu orice prilej.

Sunt rare ocaziile când lipsesc de la manifes tărileorganizate de forumul nostru, născut la răs cruce deanotimpuri, din dorința de a convoca alături mințiluminate din toate întinderile românești. De câte orivin în aulă pentru a-i urmări pe nemuritorii de aziexprimându-se cu larg profit pentru noi, în atâtea șiatâtea teme prețioase prin conținut, de neuitat licăriride inteligență și potențialitate, mă las urmărit de privi-rile nemuritorilor de dinainte, dovezi de netăgăduitprin existența lor, că, pe acest picior de plai, românis-mul a existat de când lumea.

N-am absentat niciodată de la Ziua CulturiiNaționale. M-am regăsit și în acest an în băncile rezer-vate publicului. Acum pot spune cu inima deschisăurmătorul adevăr: am asistat la o lecție des chisă, cutemă vizibil subliniată, Români, priviți-vă cu mândrietrecutul! Aveți de ce!

Firește, într-o incintă academică nu ignori coordo-natele de loc și timp, omogenitatea și erudițiaaudienței. Dar nevoia de a spune ce gândești sedovedește pe deplin activată.

I-am urmărit și sorbit din priviri pe distinșiiconferențiari. Unul și unul. Invitați la pupitrul dinAula Academiei, ei ne-au magnetizat prin idei deînălțime, cu dorința deloc ascunsă de a ne convinge săgândim ca ei.

De mulți ani ne agităm în jurul unui subiect pecare unii dintre noi l-am transformat în bulgăre de

foc. Așadar, l-ai prins între palme, te-ai ars. I sespune, în termeni de vocabular, într-un fel anume:naționalism.

Domnul academician Răzvan Theodorescu și-arezervat timp pentru a întoarce pe toate părțile acestconcept „prodigios și contradictoriu”, de tipologiediversă. Îndemnul său: oricâte forme alotropice i-auimpus extremiști de diferite orientări, rețineți – existăun naționalism unificator; deci, pozitiv. Poate fi însușitși promovat, cu gândul la foloasele pe care le aduce înexistența unei nații.

L-am auzit pe domnul profesor enumerând treidintre marile proiecte „naționaliste” românești: UnireaPrincipatelor, Războiul de Independență, Marea Unirede la 1918. Cum să nu vibrezi sub faldurile unor ase-menea mari proiecte „naționaliste”! Și, precum intu-iam, aveam să auzim exprimat regretul că azi ne lip-sesc asemenea mari proiecte „naționaliste” pozitive.

O vibrantă pledoarie pentru cunoașterea trecutuluia adus cu sine domnul academician Ioan-Aurel Pop,rectorul mult respectatei universități clujene. Oriundeapare în public, sala fierbe. Dascăl de ținută – cine n-oștie – om cu multă carte, orator spectaculos. Pestetoate, domnul academician ne provoacă de la aparițiape afiș, obligându-ne să ne întrebăm: de această datăcu ce ne așteaptă la întâlnire? Cu ce a venit la micro-fon? Cu neodihna de a ne convinge de nevoia de isto-rie. Premisa este una de tot accesibilă: Fără noi, cul-tura lumii ar fi mai săracă! De aici îndemnul omuluide la catedră: Cunoașteți-vă în toate câte ați lăsat înurmă! Învățătura aceasta se revendică din spusele luiNeagoe Basarab către fiul său. Un îndemn rostit degenerații întregi pentru cele de după ele. Glasul dom-nului rector de la Cluj-Napoca nu poate ascundetristeți care-l macină. Vede ce se întâmplă prin școala

priviți înapoi cu mândrie!

Nicolae Bud*

*Consilier al Preşedintelui Grupului de Firme Astra, doctor în economie, doctor în inginerie

19

românească de azi. Istoria este expediată în carcasaunei singure ore pe săptămână. Logica este trimisă laplimbare, făcând loc unor practici toxice, cu efecte petermen lung. La adăpostul unor experimente deîmprumut, elevii sunt împinși spre „odihnă”, situațiicare alimentează scăderea interesului lor pentru cul -tura generală, pentru istorie. Anii de școală devin ast-fel ogor fertil, dar necultivat. Gândită lacunar,superficial, lecția de istorie te privează de chiarînțelegerea istoriei. Ținut de mână să afle nume depersonalități, elevul află de Napoleon, dar nu i sespune nimic de Revoluția franceză din 1789, care i-agenerat apariția. Rolul culturii în educația școlarăscade vizibil. Ne sunt oferite exemple copleșitoare:peste 40 % din tinerii trecuți prin școli sunt analfabețifuncțional! Luați la întrebări de profesorul lor,studenții din anul I se dovedesc necunoscători șinecuviincioși. Nu știu a face diferența între iluminismși romantism, n-au idee, ei, azi, călători prin lumealargă, cam pe când a existat Michelangelo, la naștereaCapelei Sixtine. Trist, dar adevărat! Un sfat de bunăcredință: Învățați istorie!

Parcă răvășit de conștiința de maramureșean,domnul academician Nicolae Breban s-a cantonat înziceri istorice, constatări luminoase, îndemnuri spredragostea de neam și țară. Doar de la noi a plecatDragoș, mândru ca un soare... Privește cu durere spresoarta ce ne-a învecinat „imperiile cinice” care ne-audrămuit existența. Dar găsește, în contrapunct, vorbefrumoase pentru neamul latin care a reușit să se apere,să se salveze. Unii, în porniri menite să-și măreascăaverea teritorială, au urmărit să ne dezmoștenească.Dar am rezistat, apărându-ne ce e al nostru. Am avutrăbdarea „luminată”, îndemnul de a ne păstra ceduceam cu noi – limbă, istorie, obiceiuri, tradiții.Norocul ne-a venit și din existența unei biserici înstare să păstreze cutumele sfinte și din felul de a fi allocuitorilor. Spunea domnul Nicolae Breban: „Cre-dem în Hristos, în Eminescu și în destinul nostru”.

L-am înțeles și pe domnul prof. univ. MirceaMartin în demersul său de a ne propune memoriei, deZiua Culturii, pagini de incontestabilă valoare, alcă-tuite în scurgerea deceniilor din urmă. Este dezar-mantă constatarea că peisajul politic arată departe dece ne-am fi dorit, de ce avem nevoie. Cu umor, ne-arecitat din Eminescu versuri ce s-ar putea potrivi șiazi. Centenarul, afirmă Domnia Sa, se prezintă ca oîncărcătură de simboluri, un inventar de însușiri șiproducții datorate muncii și creației poporului, în pri-mul rând, elitelor. Vorbim de o moștenire politică,culturală, morală. Mi-a plăcut cheia în care s-a referit

la subiect. Se impune o autocritică națională, nu doaro glorificare a ce ne convine. Să ne limpezim maibine opțiunile. Ce păstrăm din lada de zestre adusă cunoi din trecut? La ce renunțăm? Așa cum mi-a plăcutefortul domnului profesor de a „pune pe masă” mos-tre ale cercetării de specialitate, piese de inventar alebilanțului la Centenar. Lista e copioasă, ca și numeleautorităților care au inițiat și au coordonat acestedemersuri de cercetare științifică pe palierul atât depretențios și prețios al editării de opere literare funda-mentale, dicționare, atlase lingvistice. Elogiile l-aucăutat nu doar pe academicianul Eugen Simion, darcu precădere pe Domnia Sa, aflat în tranșeele deprim-plan ale editării unor volume de tezaur național.Să nu-i uităm meritele în a aduce în bibliotecă, pentrunoi toți, manuscrisele lui Eminescu.

Nu aș putea lăsa deoparte prestația, în cadrul aces-tui eveniment de ținută, a domnului academician Ale-xandru Surdu, vicepreședinte al Academiei. Și-arezervat, ca în alte rânduri, rolul – marginal – demoderator. A fost o încântare! Se ivea la microfondoar când rolul îl chema în scenă. Dar de fiecare datăpentru a rosti idei tutelare, fraze de legătură, vorbeatent și cu rost alese.

Mișcarea prin istoria Academiei Române a fostîncredințată domnului academician Cristian Hera,președintele în exercițiu al respectatei instituții deștiință și cultură.

Domnul academician Alexandru Surdu ne-a punc-tat, la rându-i, elemente ținând de esență. Ne-a amintitde ce ne-am adunat laolaltă pentru a serba pe Emi-nescu, a marca Ziua Culturii Naționale, a subliniaimportanța Centenarului Marii Uniri. Dacă spui Emi-nescu, spui România, ne-a amintit domnul academi-cian. Mihai Eminescu – o culme de rostire și simțireromânească. S-au rostit frecvent asemenea sintagme.Dar, niciodată, cu sonorități vetuste, repetitive. Dereținut, totuși, asemenea postulate: Dacă piere limbaromână, piere și populația care o folosește; Cultura –discul de apărare al identității naționale; Să necreștem copiii cu biblioteci în fiecare casă.

Ni s-au amintit țintele fixate pe agenda AcademieiRomâne la începuturile sale: alcătuirea unei ortografiiunitare și realizarea unui dicționar al limbii române.Iată cele două coloane, s-a spus, ale Templului limbiinoastre.

Dorel Vișan este o prezență perenă, primăvăra ticăla sărbătoarea Zilei Culturii Naționale.

Maestrul Eugen Doga s-a aflat ca oaspete, în pre-mieră, la Academie. Să credem că până la a fi primitca om de-al casei nu mai e mult de așteptat?

20

Alexandru ioan cuza –Domnul Unirii și al reformelor*

Acad. Cristian HeraPreședintele Academiei Române

*Alocuțiune susținută la sesiunea de comunicări științifice „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918” (24 ianuarie 2018, Palatul Patriarhiei din București)

Domnule Preşedinte al României, Klaus WernerIohannis,

Preafericite Părinte Patriarh Daniel, membru deonoare al Academiei Române,

Distinşi membri ai Academiei Române, Distinși reprezentanți ai Președinției, Legis -

lativului și Executivului României, Preasfinţiile şi Sfinţiile Voastre,Onorată asistenţă,Este un privilegiu, dar mai ales o înaltă cin-

ste, să deschid sesiunea dedicată unui evenimentde glorie din istoria poporului român, înfăp-tuit aici, la Palatul Patriarhiei, unde, cu 159 de

ani în urmă, a avut loc Adunarea Electivă, carel-a ales în unanimitate pe domnitorul moldovei,Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Ţării româ-neşti.

În istoria popoarelor există evenimente care,prin însemnătatea lor, dar mai ales prin măreţiainfluenţei pe care o au, clădesc temelii fundamen-tale pentru viitorul naţiunii.

O asemenea temelie a istoriei româneşti a fostactul de la 24 ianuarie 1859 al Unirii Moldovei cuŢara Românească. Se încheia atunci o primăetapă a visului secular al românilor şi apăreauprimii germeni ai marii Uniri.

24 ianuarie 1859

20

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul”din Palatul Patriarhiei – locul în care aavut loc Adunarea electivă a ȚăriiRomânești, sub preşedinţia MitropolituluiNifon, la data de 24 ianuarie 1859 – s-audesfăşurat lucrările sesiunii de comuni-cări ştiinţifice cu tema „Unirea Principa-telor Române, temelie a Marii Uniri de la1918”. Aniversarea a 159 ani de la UnireaPrincipatelor Române și comemorareafăuritorilor ei au avut loc în cadrul uneislujbe de Te Deum oficiate de Preaferici-tul Pă rinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, urmate de ceremoniadepunerii de coroane de flori la statuiadomnitorului Alexandru Ioan Cuza.Sesiunea a fost deschisă de academicia-

nul Cristian Hera, președintele AcademieiRomâne. A urmat mesajul domnului KlausWerner Iohannis, preşedintele României.În continuare au susţinut comunicări:Preafericitul Pă rinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, membru deonoare al Academiei Române, acad. DanBerindei, acad. Victor Spinei, vice -preşedinte al Academiei Române, acad.Ioan-Aurel Pop, acad. Victor Voicu, secre-tarul general al Academiei Române, șiacad. Eugen Simion.

La încheierea sesiunii de comunicări,Preasfinția Sa Varlaam Ploieșteanul, Epis-cop-vicar patriarhal, a a evidențiat lucrareaBiserica Ortodoxă Ro mână și MareaUnire, editată, în 2018, la Editura Basilica.

Unitatea de limbă, de tradiţii şi obiceiuri, decredinţă, de dragoste pentru Hristos şi pentru gliastrăbună au reprezentat tăria poporului românîncă de la formarea sa între Carpaţi, Dunăre şiMare.

Românii s-au simţit întotdeauna fraţi, chiardacă au fost nevoiţi să trăiască în provincii statalediferite.

la 1600, Viteazul Mihai a aprins o flacără vieîn sufletul românilor, dovedind că pot fi strânşilaolaltă în una şi aceeaşi ţară.

Semnificaţia acestei uniri a călăuzit perma-nent generaţiile ce au urmat.

importanţa covârşitoare a Unirii moldoveicu Ţara românească a reprezentat un pas hotă-râtor pentru evoluţia ţării noastre, legat pentrutotdeauna de numele lui Alexandru ioan cuza.

Personalitate marcantă a istoriei naţionale,Domn al Unirii şi al Reformelor, Cuza Vodă ne-alăsat un stat modern.

„Domn nou” într-o „epocă nouă” s-a dovedit,imediat după dubla sa alegere, un „domn cetă-ţean”, puternic implicat în punerea în practică acelei mai sfinte dorinţe a românilor: UNIREA,simbolizată în persoana sa.

Din cauza specificului fiecărei provincii isto -rice, a susceptibilităţilor oamenilor politici, tratate-lor şi convenţiilor europene, drumul necesarîndreptării greutăţilor economice, sociale şi poli tice,până la cele ce ţineau de mentalitatea oamenilorsau de contextul internaţional, a fost anevoios.

În primii trei ani ai domniei sale, Cuza Vodăşi-a îndreptat eforturile spre unificarea instituţiilorşi legislaţiei, precum şi spre obţinerea recunoaşte-rii internaţionale a actului de la 24 ianuarie.

Domnul Unirii, adresându-se parlamentu-lui, declara că „noua viaţă” deschidea tânăruluistat român modern – invitându-i deopotrivă petoţi, popor şi oameni politici – dedicarea tuturorsilinţelor unui singur ţel „dezvoltarea morală şimaterială a României”.

În această activitate, Alexandru Ioan Cuza s-asituat în fruntea tuturor, perioada ce a urmat însem-nând epoca marilor sale reforme. nu a existatniciun domeniu al vieţii economice, sociale, cultu -rale, ecleziastice, agricole, militare, care să nu fibeneficiat în acești ani de o înnoire, de o moder-nizare substanţială.

Între instituţiile asupra cărora și-a aplecat gândi-rea, a fost şi cea academică, actele statutare ale

Prezidiul sesiunii omagiale: Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, Acad. Cristian Hera, PreședinteleAcademiei Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

membru de onoare al Academiei Române, Acad. Dan Berindei, Președintele Secției de științe istorice și arheologie, și PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal

21

22

acestui Forum fiind elaborate şi definitivate înacea perioadă.

Alexandru ioan cuza, Domnul Unirii și alReformelor, a dăruit în anul 1863 o însemnată sumăde bani pentru cele mai bune lucrări publicate înlimba română. Donaţia sa, alături de alte donaţii, auconstituit baza materială pe care se va înălţa, înanul 1866, Societatea Literară Română.

Patriotismul său, onestitatea şi demnitatea aufost calităţi care l-au caracterizat pe Cuza Vodă atâtîn timpul domniei, cât şi în anii de exil. poporul, finobservator, preţuindu-l pentru calităţile sale, i-apăstrat şi îi păstrează şi astăzi vie amintire.

În doar şapte ani de domnie, Cuza Vodă alăsat un stat solid în interior şi respectat în exte-rior. Momentele ce au urmat – cucerirea Indepen-denţei de Stat a României în 1877–1878, proclama-rea Regatului în 1881, desăvârşirea unităţii sta taleromâneşti în anul astral 1918 – nu s-ar fi pututînfăptui dacă nu ar fi existat statul, ale căruitemelii au fost puse în vremea domniei luiAlexandru ioan cuza.

Acum, când am intrat în anul în care sărbăto-rim o sută de ani de la desăvârşirea Unităţii noas-

tre Statale, se cuvine, mai mult ca oricând, săaducem prinosul nostru de recunoştinţă Domnuluifăuritor de ţară, întruchipare a demnităţii noas-tre naţionale.

Un înalt şi profund omagiu aducem şi Majestă-ţilor Lor, Carol I, continuator al reformelorîn cepute de Cuza şi Ferdinand I, care – promo-vând, împreună cu elita politică din acea vreme,conceptul autodeterminării naţionale lansat deWoodrow Wilson – a fost întregitorul de ţară,ambii aducând contribuţii substanţiale la consoli-darea, emanciparea şi afirmarea româniei.

Fie ca exemplul făuritorilor Unirii de la 24 ia -nuarie 1859 şi de la 1 Decembrie 1918 – eveni -mente astrale ce încălzesc sufletele românilor înperioadele geroase ale iernii şi de-a pururea – săne fie o pildă de urmat.

Să transmitem urmaşilor noştri o ţară unită,demnă şi respectată, în care să domnească concor-dia, indiferent de deosebirile dintre noi, de oricenatură ar fi: etnice, religioase, sociale sau politice.

Să avem în permanenţă un singur gând: „Unireaface puterea”. Să fim ferm uniţi spre binele şimăreţia Patriei noastre, România!

23

Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh,Domnule Preşedinte al Academiei Române,Onorată audienţă,Vă mulţumesc pentru invitaţia de a sărbători

împreună Ziua Unirii Principatelor!În acest loc cu o simbolistică deosebită, Adu-

narea electivă l-a ales şi în Ţara Românească peproaspătul domn al Moldovei, Alexandru IoanCuza. Aici, Unirea Principatelor sub un singurdomn a fost cerută de cei care s-au strâns pe DealulMitropoliei în dimineaţa zilei de 24 ianuarie 1859,aceeaşi generaţie care a apărat deviza „Dreptate şifrăţie” pe Dealul Spirii la 1848.

La Iaşi şi la Bucureşti, elitele politice au înţelesmomentul istoric şi au urmat interesul general alsocietăţii.

Un rol decisiv în înfăptuirea Micii Uniri l-a avutintelectualitatea progresistă, formată la înalte şcolioccidentale, şi totodată puternic inspirată de idealu-rile naţionale.

Nu întâmplător, artizanii Unirii de la 1859, poli-ticieni respectaţi ai perioadei, de anvergură intelec-tuală europeană, s-au regăsit printre primii membriai Academiei Române. Ion Heliade-Rădulescu,C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Alexandru Hurmuzachisunt doar câteva dintre figurile ilustre ale vremii.

Unirea principatelor române – temelie a marii Uniri de la 1918*Klaus Werner IohannisPreşedintele României


Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României

Prin contribuţia acestei elite, deopotrivă politice, darşi intelectuale, în decurs de 60 de ani de la UnireaPrincipatelor, România şi-a construit principaleleinstituţii statale, de inspiraţie europeană, şi-a obţinutindependenţa naţională şi a fost recunoscută casubiect de drept internaţional.

Unirea Principatelor din 5, respectiv 24 ianuarie1859 este departe de a reprezenta un episod cu sem-nificaţii reduse sau conjuncturale. Astăzi, când osărbătorim, suntem conştienţi că ea este, în fapt, unmoment fundamental al naşterii Statului Român,expresie politică a unei societăţi în căutarea unităţiişi modernităţii.

Prin construcţia instituţională care i-a succedat,Unirea Principatelor consolidează, la un deceniudupă revoluţiile de la 1848, cursul ţărilor românespre valorile şi filosofia politică occidentale.

Să ne amintim că prin Convenţia de la Paris din1858 se stabilea pentru Principatele Române aşeza-rea statului pe principiile separaţiei puterilor, aleresponsabilităţii ministeriale, precum şi constituireaunei unice curţi judecătoreşti şi de casaţie, formatedin judecători inamovibili, cu sediul la Focşani.

„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă calegea să fie tare!” – aşa îl îndemna Mihail Kogălni-ceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Este unîndemn care şi-a păstrat vie semnificaţia.

Astăzi, când destinul nostru european se funda-mentează pe domnia statului de drept şi pe egalita-tea în faţa legii, progresul României este indisolubillegat de existenţa unei legislaţii coerente şi stabile,capabile să sancţioneze abuzurile şi necinstea.

Acesta este şi mesajul pe care l-au transmis launison sutele de mii de români care au manifestatşi în 2017 şi la începutul anului 2018 pentru o ţarăstabilă şi prosperă, pentru o justiţie independentă şieficientă.

Preafericirea Voastră,Domnule Preşedinte,Doamnelor şi domnilor,Marile evenimente istorice se explică şi prin

contextul geopolitic în care s-au petrecut.Unirea Principatelor s-a înscris în marile pro cese

politice europene, alături de toate celelalte realizărimajore ale României moderne, precum MareaUnire, regăsirea cursului democratic şi apartenenţala spaţiul comunitar european şi nord-atlantic.

Însă, atât în 1859, cât şi în 1918, hotărâtoare afost conştiinţa unităţii naţionale, împletită cu acţiu-nea vizionară a elitelor. Mesajul peste timp al actu-

lui Unirii Principatelor, ca şi al Marii Uniri, se regă-seşte în spiritul, în energia şi în determinarea so cialăde a ne urma destinul european. În aceste douămomente fundamentale ale istoriei noastre moderne,românii au avut în frunte conducători destoinici.

Când au existat oameni de stat responsabili, iaraspiraţiile tuturor românilor s-au concretizat într-unproiect comun, atunci România a fost un stat puter-nic. Când prevalează ambiţiile personale ale diferiţi-lor lideri sau grupuri în detrimentul interesuluinaţional, atunci ţara stagnează sau face paşi înapoi.

Evenimentele din ultimele zile dovedesc din noucă aceste lecţii ale istoriei rămân valabile şi astăzi.La fel ca acum un secol, spiritul naţiunii este viu.

Manifestaţiile paşnice şi democratice arată o faţăfrumoasă a României de astăzi: o societate care ştiece vrea, care nu abdică de la principiile fondatoareale României moderne.

Guvernanţii au datoria de a fi mai atenţi la cerin-ţele cetăţenilor, mai preocupaţi faţă de consecinţelepe termen lung ale deciziilor luate, mai deschişi dia-logului. Avem nevoie de un stat care să fie pe mă -sura societăţii, pentru că românii vor o guvernaredecentă şi eficientă.

Preafericirea Voastră,Domnule Preşedinte,Onorat auditoriu,Să nu uităm că sărbătoarea de astăzi reprezintă,

înainte de toate, un îndemn la unitate şi coeziunesocială.

Unitatea naţională a depăşit sensul istoric avut în1859 şi 1918. Conţinutul acestei sintagme s-a îmbo-găţit, în România contemporană, prin valori demo-cratice şi civism.

Societatea noastră îşi potenţează astăzi unitateaşi îşi întăreşte coeziunea prin valorificarea diversită-ţii sale etnice, culturale şi religioase.

Plecând de la aceste trăsături şi valori, în anulCentenarului, naţiunea noastră aşteaptă ca ţara să fiecondusă de politicieni conştienţi de importanţamisiunii lor.

Din locul consfinţirii Unirii Principatelor, înnumele statului care s-a născut acum 159 de ani şis-a desăvârşit la 1 Decembrie 1918, vă chem săfacem din România un stat cât mai puternic, în caredrepturile şi libertăţile sunt respectate, iar democra-ţia este literă de lege!

Vorba imnului aniversării de astăzi, să arătăm căRomânia are o soartă demnă în lume!

La mulţi ani!

24

Astăzi, la sărbătorirea a 159 de ani de la UnireaPrincipatelor Române, în acest Palat al Patriar-hiei, ne aflăm de fapt pe locul unde a fost vecheaclădire a Mitropoliei Ţării Româneşti în care s-audesfăşurat lucrările Adunării elective de la Bucu-reşti, din anul 1859, care a ales în ziua de 24 ianua-rie pe domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza şidomnitor al Ţării Româneşti, înfăptuind astfel Uni-rea celor două Principate Române.

În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei,reper al isto riei, credinţei şi culturii, loc al binecu-vântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfă-

şurat în urmă cu 159 de ani ceasurile Unirii, bine-cuvântate şi susţinute de rugăciunea Bisericii,momente pe care noi astăzi le aniversăm cu respectşi recunoştinţă.

Fosta clădire în care s-a realizat Unirea Princi-patelor Române se afla aici, pe vechea colină aMitropoliei Ţării Româneşti, numită anterior DealulPodgorenilor, clădire funcțională până în anul 1906,când a fost demolată, iar în locul ei a fost con-struit Palatul Camerei Depu taților, realizat în treietape, între anii 1906 şi 19161. În anul 1996, ac tualaclădire a fost dată în folosință Patriarhiei Române,

clădirea în care s-a decis Unirea*

Preafericitul Părinte DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneMembru de onoare al Academiei Române


Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, membru de onoare al Academiei Române, și Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal

25

iar în anul 2010 (HG 1229, 6 decembrie) a fost tre-cută în proprietatea Patriarhiei.

Vechea clădire a Divanului domnesc sau a Sfa-tului Ţării de pe Dealul Mitropoliei aparținea Mitro-poliei, iar Mitropolitul Ţării Româneşti erapreședintele Divanului domnesc. Devenirea sautransformarea cu timpul a acestei clădiri în sediual Adunării Obștești, al Camerei Deputaților,al Marii Adunări Naționale şi din nou al CamereiDeputaților a fost determinată de contextul mutaţii-lor politice produse în țara noastră.

În istoria zbuciumată a Bucu reștilor, cândsediul Curții Dom nești de pe malurile Dâmbovițeicăzuse în ruină, după multe incendii, jafuri ale tru-pelor de ocupație și abandonarea lui de către domni-torii ultimelor decenii ale secolului al XVII-lea, Diva-nul domnesc, Sfatul Ţării sau Adunarea Obștească,se întrunea în această clădire a Sfintei Mitropolii,conform tradiției preluate şi de Regulamentul Orga-nic (1831–1832).

Vechea clădire a Mitropoliei era o construcțiesimplă, după cum este descrisă de unii călătoristrăini în Țările Române2. Aceasta era compusădintr-un vestibul, urmat de o sală lungă. La capătulopus al sălii, pe un podium, se afla jilțulpreședintelui Adunării Obşteşti.

În clădirea Adunării Obștești, în anul 1857, Adu-narea ad-hoc a Țării Românești, avea ca președintepe Mitropolitul Nifon Rusailă3 (1850–1875). Adu-narea ad-hoc, conform hotărârii Tratatului de pacede la Paris (1856), a stabilit și a votat rezoluția careconținea în principal „dorin ța cea mai mare (...) uni-rea Principatelor într-un singur stat cu numele deRomânia”4. În aceeaşi clă dire a AdunăriiObşteşti din incinta Mitropoliei, la 24 ianuarie1859, Adunarea electivă din Bucureşti a ales un noudomnitor al Țării Românești.

Mulțimea adunată pe Dealul Mitropoliei,precum și la baza acestuia, a fost cuprinsă de obucurie de nedescris, când a aflat că domnitorulMoldovei, Alexandru Ioan Cuza, a fost ales şi dom-nitor al Ţării Româneşti: „Tot Bucureștiul era înpicioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până laBă neasa”5, nota un cronicar al vremii.

La 8 februarie 1859, noul domnitor AlexandruIoan Cuza a fost întâmpinat în Catedrala Mitropoli-tană din Bucureşti de către Mitropolitul Nifon alŢării Româneşti, care a oficiat slujba de Te Deum. Încuvântul său de bun-venit adresat domnitorului,

Mitropolitul Nifon a spus: „Poporul nu se îndoieștecă Măria Ta ești cel trimis de Providență ca să puisfârșit suferințelor și durerilor lui; (…) să-lluminezi cu înțelepciunea Măriei Tale și săpregătești un viitor fericit și demn de gloriastrămoșilor noș tri”6. Apoi, domnitorul AlexandruIoan Cuza, împreună cu Mitropolitul Nifon al ŢăriiRomâneşti și cu tot clerul, a intrat în sala de ședințea Adunării Obşteşti, unde a rostit, cu mâna pe SfântaEvanghelie și în fața icoanei Preasfintei Treimi,următorul jurământ: „Jur în numele PreasfinteiTreimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințeniedrepturile și interesele Principatelor Unite; că întoată Domnia mea voi priveghea la respectarealegilor pentru toți și în toate și că nu voi avea înain-tea ochilor mei decât binele și fericirea națieiRomâne. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fieîntru ajutor!”7

În anul următor, 1860, Mitropolitul Nifon alŢării Româneşti a tipărit o broșură cuprinzând Rân-duiala rugăciunii care se va săvârși în toți anii la 24ianuarie, ziua alegerii Prea Înălțatului nostru DomnAlexandru Ioan I8.

Astfel, înţelegem că ziua de 24 ianuarie 1859reprezintă pentru istoria României un moment isto-ric fundamental, în care ierarhii şi clericii Bisericii,oamenii politici și poporul, adunaţi pe Dea lul Mitro-poliei, au avut un rol determinant pentru UnireaPrincipatelor Române. Istoria consemnează rolulimportant pe care l-a avut Mitropolitul Nifon alŢării Româneşti ca preşedinte al Adunării ad-hoc şial Adunării elective a Munteniei, în desfășu rareaevenimentelor, solicitând membrilor Adunării elec-tive de la Bucureşti, în dimineaţa zilei de 24 ianua-rie 1859, angajament solemn (jurământ) că vor votaca domnitor al Ţării Româneşti pe Alexandru IoanCuza, fapt care s-a împlinit în după-amiaza aceleiaşizile de 24 ianuarie 1859.

După tratative duse de partea română cu pu -terea suzerană otomană și cu Puterile Garante pen-tru recunoaşterea Principatelor Unite, a urmat, ladata de 11 decembrie 1861, în vechea clădirea Adu nării Obşteşti de pe Dealul Mitropoliei,întruni rea Camerelor Deputaţilor din cele douăPrincipate Române. În fața acestei adunări repre-zentative a Moldovei şi a Munteniei, domnitorulAlexandru Ioan Cuza a anunțat recunoaşterea Uni-rii Principatelor Ro mâne de către Înalta Poartă șide Puterile Garante, ca fiind o reuşită a diplomaţiei26

române şi nu un cadou al marilor puteri, spunând:„Unirea este îndeplinită, naționalitatea românăeste întemeiată!”9 În concluzie, Unirea Principate-lor Române din 24 ianuarie 1859 a fost Unirea debază pentru organizarea statului românmodern, precum şi o temelie solidă pentrumarea Unire din anul 1918.

Ne rugăm Preasfintei Treimi, izvorul şi modelulunităţii şi comuniunii eterne, să ne ajute să cultivămpermanent unitatea naţională, convieţuirea paşnicăşi cooperarea demnă cu alte popoare spre bineleRomâniei.

note

1 Nicolae Șt. Noica, Palatul Patriarhiei. Personalitățiși semnificații din istoria construcției sale, Ed. Cadmos,București, 2008, p. 12–13.

2 Gheorghe G.I. Bezviconi, Călători ruși în Moldova șiMuntenia, 1847, Anatol Demidov, p. 217, 311, 367–369.Vezi şi Paul Emil Miclescu, Monumentele de pe DealulPatriarhiei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967.

3 Pr. Mircea Păcurariu, „Atitudinea slujitorilor BisericiiOrtodoxe față de actul Unirii Principatelor Române”,

în Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor, p. 33(articol publicat inițial în „Biserica Ortodoxă Română”,1967, 1–2, p. 73–94); pr. Corneliu Zăvoianu, „MitropolitulNifon al Ungrovlahiei și Unirea Principatelor”, în BisericaOrtodoxă Română și Unirea Principatelor, Ed. CuvântulVieții, București, 2009, p. 71.

4 Radu Olteanu, Bucureștii în date și întâmplări, Ed.Paideia, București, 2002, p. 176.

5 Pr. Mircea Păcurariu, 120 de ani de la Unirea Princi-patelor, în „Mitropolia Ardealului”, anul XXIV, nr. 1–3,ianuarie-martie 1979, Sibiu, p. 12.

6 Acte și documente relative la istoria renașteriiRomâniei, VI, Tipografia Carol Göbl, București, 1889,p. 800–801, şi pr. Mircea Păcurariu, „Atitudinea slujitorilorBisericii Ortodoxe față de actul Unirii Principatelor Ro -mâne”, în volumul Biserica Ortodoxă Română și UnireaPrincipatelor, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2009 (articolpublicat inițial în revista „Biserica Ortodoxă Română”,1967, 1–2, p. 73–94).

7 Acte și documente relative la istoria renașterii Româ-niei ..., p. 96.

8 Pr. Radu Mișu, „Clerici și mireni promotori ai UniriiPrincipatelor”, în volumul Biserica Ortodoxă Română șiUnirea Principatelor, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2009,p. 257.

9 Nicolae Iorga, „Conflictul cu puterile garante”, Isto-ria Românilor, X, Întregitorii, Cartea I-a, Lupta pentruIndependență, Bucureşti, 1939, p. 17.

27

Ziua de 24 ianuarie 1859, definită ca ,,zi de aur”,este într-adevăr momentul fondator al unui statnaţional, menit totodată de a fi un nou stat, înzestratcu atributele modernizării şi ale alinierii sale printrestatele europene ale vremii, dar înscriind în destinulsău și sacra îndatorire de a fi temeiul unui stat naţio-nal desăvârşit, în care să fie strânsă naţiunea ro mânăîn integralitatea ei, aşa cum îl obliga şi denumirea deRomânia pe care o adoptase.

Un proiect grandios nu putea fi realizat decâtîntemeiat pe voinţa şi acţiunea unei puternice colec-tivităţi, iar românii au trecut atunci această încer carecu manifestarea unei surprinzătoare – pentru mulţi –unităţi de vedere şi poate şi pentru scepticii zilelornoastre! Într-adevăr, spre mirarea întregii Europe,Unirea Principatelor a fost un obiectiv comun alunei întregi naţiuni, care şi-a demonstrat existenţacu o vigoare, ca un David înfruntând mai mulţiGoliaţi, care a silit puterile vremii să-i recunoascăpână la urmă îndreptăţirea. Naţiunea a beneficiatatunci de o clasă conducătoare devotată cauzeicomune şi capabilă de dăruire şi jerfă, neurmărindinterese personale, dispusă chiar şi la compromisuri,atunci când erau în joc interese fundamentale alețării.

Nu putem înţelege pe deplin, în pasivitateapatriotică a zilelor noastre manifestată de societate,dimensiunile implicării naţiunii noastre în susţine-rea atunci cu fervoare a cauzei Unirii, nici forţamobilizatoare pe care o putea avea Hora Unirii saupresa unionistă, chiar hăitută de cenzură. Două ţărifrăţeşti în curs de unificare – ca şi românii supuşidirect dominaţiei străine – au fost cuprinse de unelan nestăvilit și fiecare s-a simțit dator să nu fie un

simplu spectator, ci un actor în procesul istoric încurs de desfăşurare.

Era o cotitură a istoriei. Un proces larg cuprin-zător al traducerii în viaţă a principiilor SecoluluiLuminilor și extensiunea corectată a ceea ce însem-nase opera înnoitoare a Revoluţiei franceze – maiîntâi de către geniul şi simţul pratic al lui NapoleonBonaparte şi apoi prin decantarea operată de con-certul puterilor la Congresul de la Viena în 1815 –era în curs de desfăşurare în veacul definit ca seco-lul naţionalităţilor.

Unirea principatelor românea fost un obiectiv comun al unei întregi naţiuni*

Acad. Dan Berindei


Acad. Dan Berindei

28

Românii au fost şi ei un popor dintre cele care auacţionat alături de mari popoare, ca germanii şi ita-lienii. Ei au trebuit să folosească uneori căi propriipentru a-şi legitima năzuinţele şi a li se asigurasuccesul. Au dus politica faptelor împlinite, daracţionându-se cu inteligenţă politică, cu multăîndrăzneală. Știind să se manevreze totuşi într-unteritoriu al posibilului, au ştiut să aleagă o cale pro-prie, novatoare, nedepăşind limitele unei impunerişi acceptări generale. Dubla alegere a fost faptulîmplinit cel mai îndrăzneţ şi o soluţie care nu puteafi respinsă, dar – învăţătoare până astăzi sau, maiales, astăzi – ea s-a întemeiat pe un consens gene-ral. Cu inteligenţă politică, cu pricepere, dar şi cumăsură, s-a soluţionat atunci nu numai o nă zuinţă anaţiunii române ci şi o problemă euro peană; peaceastă cale, pe harta continentului, avea să aparăRomânia!

La 24 ianuarie 1859 s-a încununat de bu cu -reșteni, dar și de către miile de ţărani care li se ală-turaseră, lanţul de acţiuni succesive, desfăşurate maiales în Moldova, unde uneltirile potrivnice au tre -

buit înfruntate, mai ales că erau sprijinite sau erauchiar opera unor mari puteri, în timpul căimăcămii-lor intermediare din 1856–1858. Avea să revinăviitoarei capitale a ţării reunite prima bucurie şi cin-stea unui act final într-o zi de aur a naţiunii. Chiaraici, pe locul unde s-a înălţat acest frumos şi ospita-lier palat patriarhal, fiinţa Adunarea Electivă a ŢăriiRomâneşti căreia i-a revenit cinstea votului decisivde acum 159 de ani și tot aici aveau să fie centratemanifestaţiile de bucurie nemăsurată care s-au des-făşurat după ce extraordinarul rezultat al votului afost dezvăluit.

Din acel moment cu totul deosebit a fostdeclanşat procesul de unificare ce avea să fie încu-nunat în 1918. Pe harta Europei a apărut prin voin-ţă, inteligenţă şi faptă un nou stat cuprinzător alunei naţiuni care a manifestat atunci prin conducă-torii ei capacitatea de a-şi găsi şi afirma locul înconcertul statelor Europei. Cinste nemăsurată,recunoştinţă şi îndemn la dăruire patriotică, dato -rată şi de urmaşi după pilda şi modelul unei gene-raţii de înfăptuitori!

Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul Mitropoliei

29

Actul unirii Principatelor reprezintă indubitabilun moment crucial în destinul poporului român, iarfără această bornă în devenirea noastră istoricăMarea Unire ar fi fost de neconceput. Desemnareaprin epitetul „Unirea cea mică”, demonetizat prinuzură excesivă, ar putea fi interpretată ca având otentă depreciativă, astfel că adoptarea sintagmei„Unirea de bază”, propusă cu câțiva ani în urmă dePreafericitul Daniel, Pa triarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, pare mult mai adecvată, iar aceastădepoziție sper să nu fie percepută doar ca un gest decurtoazie pentru gazda noastră de astăzi.

Derularea evenimentelor interne și externe,care a avut drept corolar unirea Principatelor –laborios investigată de un lung cortegiu de istorici,literați și politicieni, periodic evocată în tratatedocte și la adunări festive –, este în general binecunoscută nu numai de specialiști, ci și de publicullarg interesat de istorie. Abordarea sa consistentăse află în marile sinteze dedicate trecutului româ-nesc datorate lui A.D. Xenopol, Nicolae Iorga,C.C. Giurescu și colaboratorilor la tratatele coor-donate de Academia Română, dar și în amplelemonografii semnate de Dan Berindei, GheorghePlaton, Leonid Boicu și de alți prestigioși savanți.Din acest motiv îmi voi permite ca despre temarespectivă să fac doar notificări succinte, sprerememorarea unor date esențiale din dosarulproblemei, adăugând câteva considerații privindanumite aspecte com plementare. Aș dori să previnauditoriul să nu se aștepte la lucruri epatante, căciprecum notifica William Somerset Maugham,„marile adevăruri sunt prea importante ca să fienoi”.

Ca toate evenimentele capitale, Unirea repre -zintă un summum al acumulărilor politice ante-rioare, care au pregătit-o și i-au configurat carac-teristici definitorii. În plan apropiat extern, Unireaa reprezentat în parte fructul războiului Crimeei,care a fost declanșat de Franța, Anglia, Turcia șiPiemont, drept replică a invadării Principatelor decătre Rusia în 1853, tenace în dorința de a le anexași de a continua ofensiva în Balcani spre Constan-tinopol, profitând de desuetudinea endemică aImperiului otoman. Ar fi poate cazul să amintim unfapt ce este uneori ignorat, referitor la oferta de 30de milioane de franci făcută Turciei în numelețarului de către contele Orloff după încheierea


Unirea principatelor române în context european*

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

30

tratatului de la Adrianopol în 1829, pentru cedareaPrincipatelor, ceea ce dovedește perseverență înfructificarea proiectelor expansive prin oricemijloc. Puterile occidentale nu puteau consimți în1853 la o depreciere a propriilor interese și laruperea echilibrului de forțe în Europa de Sud-Est.Replica pregătită de aliați a fost întrucâtvaneașteptată, pentru că nu și-au desfășurat forțele peteatrele de operațiuni de la Dunărea de Jos, ci înCrimeea, anexată de Rusia în 1787, zonă de ceamai mare însemnătate strategică atât în vechime,cât și astăzi. Potrivit convingerilor politicienilor,formulate de-a lungul timpului, cine stăpâneșteCrimeea controlează întregul Bazin Pontic. Cutoată ardoarea angajării în luptă a soldaților ruși,zugrăvită cu măiestria bine-cunoscută de tânărul peatunci Lev Tolstoi, Rusia a fost înfrântă și a trebuitsă suporte condiții de pace defavorabile. Pentru a ise obtura accesul la axul fluvial dunărean, sudulBasarabiei a fost restituit Moldovei și s-a deciscrearea așa-numitelor divanuri ad-hoc, menite săconsulte localnicii în legătură cu opțiunile lorpolitico-administrative. Această oportunitate a fostfolosită, precum se știe, de elementele cele maiconștiente ale societății din cele două Principatepentru a realiza Unirea prin dubla alegere a luiAlexandru Ioan Cuza în Moldova și Muntenia, nufără anumite dificultăți și reticențe venite dininterior și exterior, căci nu o dată în decursul vre-murilor s-au găsit grupuri care să se opună cursuluifiresc al istoriei din atașament pentru meschineprofituri personale sau din incapacitatea de a per-cepe interesele majore ale națiunilor. În modciudat, și astăzi mai răzbat voci răzlețe, mai cuseamă în Moldova, care deplâng pierderea calitățiide capitală a Iașilor și a altor prerogative, ceea cereflectă evident o viziune desuetă. Nu suntem lacurent dacă nostalgii de acest fel se exteriorizeazăla Frankfurt ori la München, pe motiv că Berlinul adevenit capitala Germaniei, sau la Torino, pentrucă a pierdut calitatea de reședință regală, cu toatecă unitatea teritorială a Italiei s-a coagulat în jurulPiemontului. Nu-i mai puțin adevărat că atitudineaunor moldoveni este alimentată de preocupărilereduse ale decidenților politici pentru problemeleeconomico-sociale din estul țării, unde în ultimeledecenii investițiile în proiecte majore au fost înmod constant precare.

Multă lume și-a exprimat uneori nedumerireacă în cele două Principate nu s-au manifestattendințe tranșante de unire – exceptând momentul

Mihai Viteazul – până târziu, la nivelul secoluluial XIX-lea. După cum se știe, cele două state s-auplămădit în cursul secolului al XIV-lea, după ogestație îndelungată, cauzată de revărsarea va -lurilor succesive de migratori din stepele Eurasieiși de acțiunile perturbătoare ale unor forțe politiceexterne. Epicentrele lor de formare – în zonasubcarpatică a Munteniei și în nord-vestulMoldovei – se găseau la distanță destul de mareunele de altele, iar „descălecătorii” transilvăneni,care au avut un rol major în geneza formațiunilorstatale din afara arcului carpatic, proveneau dinarealuri diferite. Contopirea lor s-ar fi putut realizaîn anumite circumstanțe pe cale militară. Astfel, devreme ce Mircea cel Bătrân a reușit să-l detronezeîn anul 1400 pe Iuga-Vodă și să-l înscăuneze peAlexandru cel Bun, este de la sine înțeles că dom-nul muntean ar fi fost în măsură să preia el singurputerea în Moldova, după cum și Ștefan cel Mare,care și-a susținut în mai multe rânduri propriiiprotejați la Târgoviște, ar fi putut să se instaleze petronul Țării Românești. Nici Mircea cel Bătrân șinici Ștefan cel Mare nu au cutezat însă să-și asumeprerogative voievodale în țara vecină, din respectimprescriptibil pentru cutumele feudale, ce pre-supuneau acceptarea tradiției dinastice rânduiteodată cu fondarea celor două state sub sceptrulBasarabilor și al Bogdăneștilor.

Pluralitatea statală nu a afectat pregnantlegăturile economice și culturale interromânești,iar unitatea lingvistică și confesională s-a doveditde o viabilitate multiseculară, grație transferurilorde colectivități umane. Acestea nu au avut odirecționare unilaterală, în sensul că în anumiteperioade fluxurile migratoare s-au derulat din inte -riorul spre exteriorul arcului carpatic, iar în alteepoci acestea au avut o orientare inversă,dependentă de cauze economice, confesionale saupolitice. În diverse situații, comunități mai multsau mai puțin numeroase s-au îndreptat spreținuturile învecinate pentru practicarea păstorituluitranshumant ori în căutare de terenuri agricole, iarîn alte cazuri au emigrat din cauza prigoaneisuferite din rațiuni sociale sau religioase.Toponimia și antroponimia locală furnizeazămărturii peremptorii pentru asemenea fenomeneale dinamicii demografice.

Între regiunile românești au avut loc totodatăcontacte constante pe filieră culturală și religioasă.Semnificativ în acest sens este și faptul că la tradu cerea 31

Bibliei de la 1688 – așa-numita Biblie a lui ȘerbanCantacuzino –, carte fundamentală pentru culturaromânească, au colaborat cărturari moldoveni șimunteni, mai exact Nicolae Milescu Spătarul și,respectiv, Șerban și Radu Greceanu, ajutați de alțiînvățați. Fuziunea între particularismele lingvisticeale graiului moldav și ale celui muntean avea săcontribuie la definirea normelor li terare ale limbiiromâne de mai târziu.

Precum se știe, destrămarea unor state a fostcauzată în bună parte tocmai de lipsa unității decredință. Este cazul petrecut relativ recent implicândfărâmițarea Iugoslaviei, ale cărei componenteregionale fuseseră integrate în Evul Mediu și înperioada modernă unor ansambluri politice diferite.Această compartimentare cu ascendență milenară,ce a generat tradiții specifice, dar poate în și maimare măsură apartenența Serbiei la ortodoxism, aCroației și Sloveniei la catolicism și a Bosniei laislamism, s-a soldat cu tensiuni interetnice virulenteși, prin concursul neavenit al unor puteri externe, cudezmembrarea statului apărut pe harta continentuluidupă Primul Război Mondial mai mult prin stăruințapotentaților vremii decât prin voința etniilor dinnord-vestul Peninsulei Balcanice.

Realizarea Unirii Principatelor asigura o stabili-tate politică mai mare, în sensul că o eventualătentativă de anexare globală ar fi implicatdestabilizări ale echilibrului strategic și ar fi alertatputerile europene și îndeosebi imperiile dinproximitate. Se știe că încorporarea unor teritoriimai puțin întinse din componența celor două stateromânești, precum – temporar – Oltenia în 1718 și –durabil – Bucovina în 1775 de către Austria și – totdurabil – a Basarabiei în 1812 de Rusia, nu au stârnitreacții ostile vehemente la scară continentală, caatunci când s-au întreprins măsuri tranșante învederea ocupării ambelor Principate, asupra căroraplanau norii unor permanente amenințări. Înviziunea realistă a cercurilor diplomatice apusene,prin reunire Principatele ar fi fost de natură săreprezinte bariere mai eficiente în calea planurilorexpansioniste ale unor imperii precum Rusia șiAustria.

Înfăptuirea Unirii de bază a pavat drumul spreobținerea Independenței și a desăvârșirii MariiUniri. Fără Unirea din 1859 ar fi fost imposibilăcrearea statului național unitar, eveniment cardinaldin devenirea istorică a românilor. În afară decondiții externe favorabile, în realizarea actuluiUnirii, românitatea a avut nevoie de o elită politică

tenace și responsabilă, animată de sentimentepatriotice și dotată cu dexterități diplomatice. Țărilemici nu-și pot asuma inițierea unor demersuripolitice cu reverberații continentale, precum cele cevizează noi trasee ale granițelor naționale. Deaceea, ele trebuie să profite de circumstanțe favora-bile spre a-și materializa aspirațiile. Numai astfels-au putut fructifica Unirea din 1859, Independențași Marea Unire.

Dacă în urmă cu aproape trei decenii am fi dis-pus de o clasă conducătoare decisă și abilă, atașatăneșovăielnic năzuințelor naționale, pe ambelemaluri ale Prutului, s-ar fi putut profita de colapsulUniunii Sovietice. Posturile letargice nu au re -prezentat niciodată soluții adecvate, fiind necesareimplicări hotărâte, cu riscurile de rigoare, întrucâtîmplinirile majore reclamă eforturi, determinare șieroism. Cine nu este capabil de sacrificii, se com-place într-o stare larvară, la periferia curentelorrobuste ale istoriei.

La ceasul marilor încercări de la mijlocul vea -cului al XIX-lea am avut șansa să dispunem deoameni vrednici, recrutați din toate regiunilelocuite de români, așa cum avea să se întâmple șiîn momentele dramatice de mai târziu, când s-adeclanșat Prima mare conflagrație mondială.Aceștia se antrenaseră prin participarea la Revolu - ția din 1848, dar rădăcinile acțiunilor viguroasecoboară și în deceniile anterioare, când s-a produsrăscoala lui Horea și revoluția lui TudorVladimirescu. Jertfa lor nu s-a dovedit sterilă, iarecourile ei s-au propagat revigorator și la generațiilece au urmat. Uneori și înfrângerile eroice merită totatâta considerație precum victoriile.

Cu excepția unor arealuri izolate, situate peinsule disipate printre talazurile oceanelor sau înhățișurile vegetației tropicale, popoarele mapamon-dului nu au avut o dezvoltare autarhică, detașată despațiul existențial din jur, acestea fiind de natură săle dreneze cursul evolutiv. În mod firesc, și regiunilegeto-dacice, daco-romane și românești au suferitinfluența statelor din vecinătate, după cum, la rândullor, ele le-au înrâurit pe acestea din urmă. Astfel, nunumai din rațiuni strict epistemologice, ci și dinmotive pragmatice, lumea savantă este datoare săinvestigheze, să înțeleagă și să explice derulareaunor realități consumate pe alte meridiane. Cândaccedem către o perspectivă mai amplă – zonală sauplanetară –, vom fi în măsură să configurăm verdictemai exacte și în legătură cu turnura parcursuluiistoric al spațiului românesc. Departe de noi32

naivitatea de a considera că au existat identitățiglobale între faptele petrecute în spațiul carpato-dunărean și cele ce au avut loc în alte ținuturi alelumii. Cercetările docte și responsabile pot dovedidoar prezența unor sincronisme parțiale, dar nu aidentităților.

Considerând că o comprehensiune a modului deînfăptuire a actului unirii statale în diverse alte spațiiar fi oportună, am propune o foarte lapidară șiselectivă survolare retrospectivă a acestor procese,fără să ne asumăm veleitarismul de a oferi sentințeuniversal viabile.

Cele mai multe entități statale s-au format prinextinderi și anexări succesive pe seama teritoriilordin preajmă. Așa s-au coagulat toate marile imperiiale lumii din cele mai vechi timpuri. Statul luiAlexandru cel Mare a avut drept punct de demarareMacedonia paternă și s-a întins până în India și AsiaCentrală. Imperiul roman și-a avut originea în micaregiune a Latium-ului și a cuprins întregul Bazinmediteranean, Britania, Dacia și Orientul Apropiat.Imperiul mongol, cu obârșia în valea râului Kerulen,și-a impus hegemonia de la Pacific la Dunărea deJos, Persia și Anatolia, devenind cea mai mare șimai robustă formațiune statală din Evul Mediu.Regatul spaniol și-a trimis galerele cu conchistadoridincolo de întinderile Atlanticului, anexând aproapetoată America Centrală și de Sud, astfel că regeleSpaniei Carol Quintul, totodată suveran al SfântuluiImperiu romano-german, avea îndreptățirea sădeclare emfatic că în imperiul său soarele nu apuneniciodată. Cea mai mare extindere teritorială înepoca modernă au avut-o Imperiul rus și cel sovie -tic, cu nucleul în ținutul moscovit, care s-a revărsatimplacabil până la țărmul Pacificului, iar dacă țarulAlexandru II nu s-ar fi precipitat în 1857 să vândăamericanilor Alaska cu prețul – astăzi ridicol – de7,2 milioane de dolari, ar fi deținut probabil și înprezent extremitatea nord-vestică a Americii deNord. Crearea imperiilor lui Carol cel Mare, alHabsburgilor, al turcilor selgiucizi și otomani, alAngliei etc. prezintă aceleași trăsături generale,implicând organizarea campaniilor militare deanvergură, soldate cu închegarea unor stateplurietnice și multiconfesionale, cu o caleidoscopicădiversitate și armonie a contrastelor. În cazurile evo-cate mai sus constituirea respectivelor state nu s-aconcretizat prin reunirea benevolă a unor entități te -ritoriale, ci prin anexări graduale – realizate prioritarprin coerciție –, care ar putea fi desemnate eventualprin termenul de „unificare”, dar în niciun caz princel de „unire”.

Alte state și regiuni s-au desprins în cadrul pro-cesului de destrămare a imperiilor și regatelormultinaționale: Grecia, Bulgaria, Albania, Serbia șimai multe țări din Orientul Apropiat și Mijlociu dinImperiul otoman, Cehoslovacia, o parte dinIugoslavia și Polonia, Transilvania și Bucovina dinImperiul Austro-Ungar, Finlanda, Țările Baltice, ceamai mare parte din Polonia, Basarabia și, doar tem-porar, Ucraina din Imperiul Rusiei țariste, cele treiȚări Baltice, Bielorusia, Republica Moldova, țărilecaucaziene și cele central-asiatice din UniuneaSovietică etc. La rândul lor, unele țări fondate dupăPrimul Război Mondial, precum Iugoslavia șiCehoslovacia, s-au scindat după cea de-a doua mareconflagrație mondială, dând naștere unui conglo -merat de noi state.

Italia modernă a avut drept epicentru unificatorRegatul Sardiniei-Piemont, cu toate că nu era au -reolat de un blazon medieval la fel de prestigios pre-cum cel reprezentat de Roma, Florența, Veneția,Milano sau Neapole. Preluând programul șideterminarea mișcării Risorgimento și având pre-tutindeni partizani activi, Sardinia-Piemontul a uzatpentru împlinirea idealului unificării atât de forță –a se vedea acțiunile ce l-au avut în prim plan peGaribaldi – cât și de diplomație – cazul ministruluide Externe Cavour. Participând la Războiul Crimeeialături de Franța și Anglia, pentru a le câștigafavoarea, Piemontul s-a aliat ulterior cu Prusiaîmpotriva Austriei și a obținut regiunea Venetă înurma victoriei de la Sadova, pentru ca, profitând deînfrângerea lui Napoleon III de către prusaci, săpoată anexa Statul Papal, protejat anterior de trupelefranceze.

Aproximativ în aceeași perioadă în care se pre-figurau unirea Principatelor și a Italiei, s-au derulatși evenimentele ce au condus la unificarea terito -riilor germane în jurul Prusiei, pregătită moral depromotorii curentului Sturm und Drang și finalizatăprin consens mutual, datorat prestigiului covârșitordobândit de statul prusac în vremea când frâiele pu -terii erau deținute de brațul ferm al cancelarului Ottovon Bismarck. Mutatis mutandis, tot fără mijloacecoercitive s-a înfăptuit după 120 de ani – într-uncontext internațional total diferit și cu alți actoriprincipali pe scena politică – reunificarea Ger-maniei, orchestrată de data aceasta de cancelarulHelmut Kohl.

Nu toate popoarele lumii au fost în măsură să-șicreeze propriul nucleu statal. Unele dintre ele aufost decimate sau asimilate de neamuri mai 33

vi guroase, altele continuă de veacuri să fie cuprinseîn hotarele altor state: kurzii, estimați la peste 30 demilioane, se află disipați pe teritoriile Iranului,Irakului, Siriei și Turciei, osetinii din spațiul nord-caucazian își au sălașele atât în Confederația Rusă,cât și nordul Georgiei, bascii, una dintre rarelepopulațiile cu ascendență pre-indoeuropeană dinEuropa, sunt răspândiți compact în nordul Spanieiși sud-vestul Franței, iar exemplele s-ar putea mul-tiplica aproape pe toate continentele. Aspirațiile lorfirești către independență și statalitate proprieîntâmpină opoziția ireductibilă din partea celor cucare conviețuiesc și se bucură doar de un palid șicomplezent suport internațional, iar viitorul lorplutește în ceața incertitudinilor. Nu putem să uitămnici comunitățile neolatine damnate din Balcani:numărul istroromânilor și megleno românilor s-adiminuat la un nivel cu totul insignifiant, iararomânii sunt supuși unui proces accentuat șiduplicitar de deznaționalizare, în indiferența pre -lungită și greu de calificat a autorităților de laBucurești.

Dacă ar fi să identificăm paralelele cele maiapropiate ale Unirii Principatelor cu evenimente deaceeași natură din alte părți ale Europei, ne-amcantona căutările către stadiul crepuscular al EvuluiMediu în două extremități ale continentului.

Ne-am opri mai întâi într-un areal apropiat deteritoriile românești, unde, în anul 1386, Regatulpolon s-a unit cu Marele Cnezat al Lituaniei, înurma căsătoriei la Cracovia a marelui cneazWladislaw II Jagello cu moștenitoarea tronuluipolon, Hedwiga de Anjou. Această fuzionare statalăde factură personală, cu tentă matri monială, apresupus și obligația convertirii oficiale generalizatea lituanienilor la religia creștină de rit catolic.

O altă căsătorie prin care s-a parafat unirea adouă state a avut loc în anul 1463 în PeninsulaIberică, unde ceremonia matrimonială s-a consumatîntre Fernando II de Aragon și Isabela I de Castilia.Unirea Regatului Castiliei cu Regatul Aragonuluis-a aureolat prin finalizarea Reconquistei – adicăîncorporarea la domeniile creștine a ultimelor pose-siuni maure din sultanatul Granadei, din sudulSpaniei – în 1492, an crucial din istoria omenirii, încare ilustrul navigator Cristofor Columb a fosttrimis în căutarea Indiilor.

Dacă unificarea Italiei precum și a Germanieis-au realizat în jurul unui pol de putere predominant,reprezentat, precum spuneam, de Piemont și, respec-tiv, de Prusia, unirea Valahiei (Munteniei) cu

Moldova înjumătățită, la fel ca și cea a Poloniei cuLituania și a Castiliei cu Aragonul, s-au produs prinliberul consimțământ între două entități statale cuprerogative egale. Paralelismele nu merg spreidentitate, căci precum nu există similitudiniabsolute între două ființe umane, cu atât mai mult nuse pot reliefa identități la nivelul marilor conglome -rate demografice. În vreme ce, înainte de deciziafuzionării, Polonia, Lituania, Castilia și Aragonulerau state suverane, cu o osatură organizatoricăconsolidată și cu substanțial potențial militar, celedouă Principate se aflau sub suzeranitate otomană,de care aveau să se debaraseze de-abia 18 ani dupăUnirea din 1859.

Ar trebui poate de notificat că stigmatuldestinului a făcut ca, după dispariția Regatuluipolono-lituanian de pe harta Europei vreme de maimult de un secol, cele două componente ale acestuiansamblu statal să reînvie în circumstanțe politiceradical schimbate la sfârșitul Primului Război Mon-dial în cadrul a două unități statale distincte. Înschimb, Castilia și Aragonul – Spania și Catalonia deastăzi –, după o conviețuire relativ armonioasă maibine de o jumătate de mileniu, se află în prezent laceas de grea cumpănă, iar perspectivele sunt momen-tan greu de anticipat, cum dificil de prevăzut sunt șitraseele hotarelor altor țări.

Prețuirea pentru demersurile colectivitățilorumane de a-și uni forțele în scopul traversăriimomentelor critice sau pentru materializareanăzuințelor comune este reflectată plenar în tezaurulde proverbe și cugetări al multor popoare. Pentru ane susține aserțiunea, poate ar fi de interes să citămdoar câteva dintre acestea, selectate din arealuridiverse. Astfel, în faimoasa culegere sanscrită denarațiuni și fabule – Panchatantra – găsim reflecția:„Unirea multora, chiar când sunt slabi, e greu debiruit; doar din ierburi se împletește frânghia cucare se leagă elefantul”. Tot din lumea orientală, dela marele literat persan Firdousi ne provine îndem-nul optimist: „Când veți fi uniți și veți avea acelașigând, până și muntele se poate scoate din rădăcini”.Compatriotul său, nu mai puțin celebru, Hafez, con-cludea lapidar: „Cu unire se poate cuceri lumea”. Lafel de tranșant sună proverbul italian: „L’unione fala forza” și cel francez: „L’union fait la force”,având și o variantă românească: „Unirea face pu -terea”, care amintește de o binecunoscută strofădin Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri, publicatăîn 1856 în Steaua Dunării și pusă pe note deAlexandru Flechtenmacher, ce avea să devină34

nemuritorul imn al Unirii. Din cronistica romanăvom reține verdictul lui Sallustius, biografulprimilor împărați romani: „Concordia parvae rescrescunt, discordia maxumae dilabuntur” („Prinunire cresc lucrurile mici, prin dezbinare seprăbușesc cele mai mari”). Același sens este expri-mat într-un vers dintr-o fabulă a lui La Fontaine:„Toute puissance est faible, à moins que d’être unie”(„Orice putere este slabă dacă nu reușește să-șiadune forțele”), dar și într-un proverb alcomunităților negroide: „Cirezile adunate obligă peleu să se culce flămând”. Ne încheiem exemplifică-rile – care bineînțeles ar putea fi augmentate la oscară vastă – prin rememorarea probabil a celei maicunoscute sentințe asupra temei abordate, inserateîn drama schilleriană Wilhelm Tell: „Verbundenwerden auch die Schwachen mächtig” („Și cei slabi,dacă-s uniți, devin puternici”).

La aniversarea Unirii Principatelor, gânduriletind să lunece spre scrutarea efectelor în timp aleacestei înfăptuiri cardinale pentru devenirea noastrăistorică. Am putea fi suspectați de optimism naivdacă am conchide că se învață prea multe dinexperiența trecutului, dar considerăm totuși căistoricul ce aspiră spre exigență nu trebuie să-șiabjure menirea și obligația de a prezenta și explicafaptele în mod corect și cu obiectivitate deplină, sen-sibilizând factorii decizionari să se preocupe dealegerea căilor adecvate pentru progresul societății.

Luciditatea pretinsă unui reprezentant al cinuluiistoricilor împiedică cantonarea în retorica euforicăprilejuită de cuantificarea succintă și neîndoioslacunară a acestor împliniri majore, deoareceplanează apăsarea rememorării obsesive a unorrealități curente, care înnegurează parțialaniversarea de astăzi. Astfel, nu ne putem reprimamâhnirea că în prezent ne evidențiem drept o lumelipsită de repere, fără coagularea consensului înprobleme vitale, că se adâncește demobilizareaelitelor, dispare respectul pentru profesionalism,pentru competențele intelectuale și capătă audiențăsporită retorica neîncrederii și negativismul gene -ralizat, se abandonează propriile interese înfavoarea celor străine, că, în condițiile expansiuniitendințelor de globalizare, sporește primejdiapierderii identității naționale pe fondul proliferăriiantagonismelor cu tentă de bellum omnium contraomnes. Ar mai fi de consemnat că valorile culturaledin vestul Europei, absorbite cu foarte mult folos de

societatea românească, mai cu seamă în ultimeledouă veacuri, nu mai inspiră aceeași venerație șiemulație ca în trecut, producând reticență și debu-solare, astfel că Occidentul tinde să-și diminuezestatutul de far călăuzitor al civilizației mondiale.Suspiciunile și scepticismul decurg desigur dinabjurarea păgubitoare a preceptelor creștine,manifestată concomitent cu acceptarea irespon -sabilă a implantărilor unor colectivități alogenetotal refractare și ostile tradițiilor locale. Dincolo deaceste precarități, mirajul condițiilor de trai mai bunși dezamăgirea față de ineficiența programelor deguvernare performantă, de stopare a fenomenelorde corupție provoacă un exod galopant și implaca-bil a milioane de oameni spre meridiane mai pros-pere, de o amploare fără precedent în istoria țării,iar dezechilibrul demografic se profilează a fi unuldintre cele mai mari pericole pentru însăși dăinuireapoporului român.

Fără îndoială că stările de fapt din trecut au fostmult diferite comparativ cu cele de astăzi, chiar dacăanumite disfuncționalități s-au perpetuat în modnefast. Cu toate acestea, suntem datori să nu uitămcă generația ce a plămădit Unirea Principatelor, înpofida faptului că a fost confruntată cu dificultățidintre cele mai apăsătoare pe plan intern și extern, adat dovadă de responsabilitate și vitalitate atuncicând a fost pusă în situația de a veghea la bunul mersal modernizării țării, a reacționat în mod ferm fațăde fenomenele de fraudă și corupție, exteriorizate înanumite circumstanțe, a gestionat cu grijă resurselemateriale limitate aflate la dispoziție și le-a dirijatspre necesitățile stringente ale societății, renunțândla propriile interese în favoarea celor comune șidedicându-se cu toată abnegația împlinirii as -pirațiilor cruciale ale nației. Strânsele conexiuni cucercurile politice influente de dincolo de hotares-au dovedit benefice, căci prin această strategie s-aobținut sprijin consistent pentru materializarea li -niilor programatice preconizate, iar devoțiuneaelitelor pentru împlinirea idealurilor naționale ainsuflat încredere compatrioților pentru un viitormai bun. Împărtășim parțial reticența cu nuanță deparadox a elvețianului Max Frisch, atunci cândconchidea că „nimic nu este mai greu decât sălauzi”, dar în cazul artizanilor Unirii Principatelor oaltă alternativă pare nefondată.

Să le eternizăm memoria într-o indefectibilărecunoștință!

35

36

În Transilvania, spre deosebire de ȚaraRomânească și Moldova, lupta pentru unitatearomânilor a fost precedată de o mișcare(desfășurată, în mod organizat, vreme de mai binede două secole) de emancipare internă, de eliminarea discriminării și de impunere a egalității românilorcu celelalte națiuni și confesiuni.

La sud și răsărit de Carpați s-au fondat încă dinsecolul al XIV-lea – după expresia fericită a luiNicolae Iorga – două „libertăți românești” care, înciuda agresiunilor străine, s-au menținut, în general,dacă nu independente, măcar autonome. În acestedouă monarhii românești libere sau cvasi-libere, stă-pânii au fost aproape întotdeauna de aceeași limbă șicredință cu supușii și astfel, atunci când soarta țăriia fost în primejdie, au pus umărul împreună, „de lavlădică până la opincă”.

În Transilvania, conducerea politică nu eraromânească și apăra interesele altor națiuni și confe-siuni, nu pe cele ale românilor. De aceea, încrederearomânilor de rând, supuși pe propriile pământuri, nuse putea îndrepta spre acești conducători străini, cispre domnii, ierarhii și boierii Țării Românești șiMoldovei.

Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris surprindeaîncă în prima treime a secolului al XVII-lea aceastăstare de lucruri, evidentă chiar și sub MihaiViteazul. Solicitat de Gabriel Bethlen, principeleprotestant al Transilvaniei, în legătură cu trecerearomânilor la calvinism (cu alte cuvinte, ar fi fostcumpărată o iluzorie libertate a românilor ardelenicu prețul abandonării credinței bizantine), înaltulierarh, bun cunoscător al stării românilor, i-a răs-

puns acestui lider maghiar, la 1629, dezamăgindu-lcomplet: autoritatea protestantă a Ardealului nu-i vaputea sili niciodată pe români să treacă la calvinism,fiindcă aceștia sunt prea legați de credința lor bizan-tină (numită în unele izvoare „legea românească”),dar și pentru că ar interveni în Transilvania domniiȚării Românești și Moldovei, „dacă nu cu armele,măcar cu îndemnuri tainice”; în plus, mai era acea„legătură de sânge și de simțiri”, care-i unește peromânii de pe cei doi versanți ai Carpaților.

Ideea ocrotirii românilor transilvăneni de cătreelitele extracarpatice și, mai ales, această „legăturăde sânge și de simțiri” dintre toți românii au salvat

Unirea de la 1859 și românii din transilvania*




36

37

viața românilor înstrăinați și au păstrat viu senti-mentul unirii. Altminteri, românii transilvani și-audus viața lor modestă ca supuși, singurii lor condu-cători, bisericești (spirituali) și mireni (politici)deopotrivă, fiind preoții și călugării. Nu întâmplător,același Nicolae Iorga își intitula o carte de sufletSate și preoți în Ardeal, înțelegând dintr-o priviresensurile adânci ale unei civilizații agrar-pastorale,ținute în coeziune de biserică.

Dar unirea nu se putea face în jurul Transilva-niei, deoarece Transilvania nu avea în frunte o putereromânească. Era nevoie de un nucleu de Româniecare să atragă apoi Transilvania, iar acest nucleu nuse putea constitui decât din cele două „libertățiromânești” și, mai ales, din acea țară care-și asu -mase de timpuriu – prin Mihai Viteazul – misiuneade reconstituire a unității politice a poporului alcărui nume îl purta (Șerban Papacostea).

Țări românești erau zeci, aproape pe fiecare valeși în fiecare depresiune – numite așa mai ales înTransilvania, unde românii erau pe alocuri separațide străini – dar numai una dintre ele a purtat neîn-trerupt acest nume simbolic, anume țara de la sud demunți.

Moldova era „a doua libertate românească”,vitregită și frântă însă și ea, mai ales de la 1484încoace (ocuparea de către otomani a Chiliei șiCetății Albe, „plămânii Moldovei”), trecând prin1538 (transformarea Tighinei în raia), 1715 (prelua-rea de către turci a Hotinului), 1775 (răpirea Buco-vinei de către Habsburgi) și ajungând la 1812 (răpi-rea Basarabiei de către ruși). Dar, în ciuda tuturoracestor dureroase ciuntiri, Moldova exista ca țarăromânească. Prin urmare, speranța românilor tran-silvani se concretizează într-o Românie, care tre buiasă înceapă cu Țara Românească și Moldova.Altminteri, despre o Daco-Romanie s-a discutatmult, încă de la finele secolului al XVIII-lea, inclu-siv în unele cancelarii străine. Idei de acest fel, deunire a românilor într-un singur stat, s-au vehiculatchiar pe teritoriul Transilvaniei și mai ales laAdunarea Națională de la Blaj, în mai 1848, undeerau prezenți frun tașii revoluționari ardeleni,moldoveni și munteni. Acolo s-au pus în cauză „tre -buințele națiunii întregi”.

În spiritul veacului naționalităților, de care erauanimate toate forțele progresiste ale Europei, s-acăzut de acord că, din cauza împre jurărilor, într-operspec tivă apropiată, ar fi posibilă numai unirea

Principatelor extra carpa tine, Moldova și ȚaraRomânească, urmând ca problema Transilvaniei săse pună ulterior, când se vor ivi condiții favorabile.Totuși, unele voci de pe Câmpul Libertății ar fi stri-gat chiar atunci, la 1848, conform mărturiilor, „Noivrem să ne unim cu Țara” și „Ardealul este acumRomânia!”, o Românie pe cale de a se face. Să nuuităm că Avram Iancu a transformat, pentru o clipă,Munții Apuseni în „țară românească”.

În deceniul care a unit Revoluția de la1848–1849 cu Unirea din 1859, s-a desfășurat – cumar fi spus Nicolae Bălcescu – o lucrare a tutu rorromânilor asupra lor înșiși. Românii ardeleni ausprijinit și au încurajat mereu acțiunile unioniste,atât în timpul când lupta pentru Uni re a fost dusă înemigrație (până la 1856), cât și în timpul edificării eiîn interiorul Principatelor (1857–1859). În acest spi-rit, Simion Bărnuțiu, marele ideolog al revoluțieitransilvane, îi îndemna – de la Pavia (din Italia),unde își lua un doctorat în drept – pe românii săi dinTransilvania, să lupte pentru Unire, spre a dovedilumii că românii sunt pre gătiți pentru a se „facenațiune”.

Gazetele brașovene exprimau faptul că„dorința cea mai de pe urmă a tuturor românilor, acelor destul de deștepți pentru a-și înțelege soarta,este că într-o unire să formeze un regat neolatin,neatârnat”.

Păcurarii transilvani, care-și pășteau turmele înluncile Dunării, Siretului și Prutului, în Do brogea,întorși acasă după rânduiala lor pendulatoare, răs -pândeau printre români ideea unirii, în timp cecărturarii și oamenii de acțiune susțineau cu scrisul,cu vorba și cu fapta ideea unirii. De exemplu,Timotei Cipariu, socotind unirea Principatelor deînsemnătate capitală pentru viitorul ro mânilor, cereafiecărui român ardelean să se ocupe de împlinirea ei.Avram Iancu era înfățișat de rapoartele austriece casusținător al unirii Principatelor, cu care „el doreadin suflet unirea pentru totdeauna a Transilvaniei”.Autoritățile austriece atrăgeau atenția că în Transil-vania majoritatea populației era românească, căTransilvania avea o importanță strategică funda-mentală pentru unirea Principatelor Ro mâne și cădeveniseră evidente tendințele de înființare a unui„Imperiu daco-roman” din cele trei țări (MihaiRacovițan).

Actele de voință națională din 5 și 24 ianuarie1859 i-au găsit pe românii transilvani (prin elitele 37

lor) în bucurie și solidaritate deplină cu româniimoldoveni și munteni. La vestea dublei alegeri,George Barițiu scria: „Bucuria este atât de mare,fericirea este atât de mare, încât peana tremură înmâna mea, și o las”.

Alexandru Papiu Ilarian susținea că „românii dinTransil vania numai la Principate pri vesc” și că, laalegerea lui Cuza, „entuziasmul la românii din Tran-silvania era poate mai mare decât în Principate”.Adăuga și că „românii de peste Carpați (din Tran-silvania), bărbați și femei, bătrâni și tineri, toți ar figata a muri pentru domnul Cuza”. Intelectualiiardeleni au perceput opera lui Cuza ca pe unanațională, deopotrivă lupta sa pentru recunoaștereadublei alegeri, pentru desăvârșirea unirii(1859–1962) și cea pentru modernizarea Românieiprin marile reforme, gândite astfel încât ele să punăîn aplicare programul Revoluției de la 1848. Prinideile lui Mihail Kogălniceanu, care, în acord cuacel curent organicist, voia „reformă fără pripeală”,Domnul Unirii a transpus în faptă o mare parte aprogramului Revoluției române de la 1848–1849.

Principele și-a manifestat, în mai multe împreju-rări, intenția de întregire a Unirii cu celelalte ramuriale poporului român. De exemplu, adresându-seoștirii reunite din tabăra de la Florești (Prahova), învara anului 1859, a spus: „Vă stă în mână ca într-ozi țara noastră să vă poată datora mărirea”. De ase-menea, scriind reprezentantului Piemontului(nucleul viitoarei Italii) la Constantinopol, arăta căel urmărește „a asi gura soarta, buna stare și liber-tatea a tot ce poartă numele de român”. Dădeaexemplul italienilor și socotea „izbânda lor ca ochezășie și o nădejde pentru viitorul nostru”. Cuzaera văzut în unele rapoarte diplomatice contempo -rane drept doritor al înfăptuirii unei „Daco-Românii” și drept țesător al unor „intrigi daco-române pentru a anexa Transilvania”.

Deși o acțiune de eliberare a Transilvaniei nu afost posibilă în timpul lui Cuza, domnul i-a făcut peromânii ardeleni să se simtă în Principatele Unite caacasă, dându-le adăpost și sprijin necondiționate.Mai ales intelectualii erau prețuiți peste măsură:Simion Bărnuțiu a fost numit profesor laUniversitatea din Iași, unde era dorit ca rector;Gheorghe Barițiu a fost propus inspector general alșcolilor din Moldova; Alexandru Papiu Ilarian adevenit procuror general la Curtea de Casație și apoiministru de Justiție în guvernul Kogălniceanu.

Studenții transilvani au primit burse, școlileromânești din Brașov (gimnaziul creat la 1850,devenit apoi Liceul și Colegiul Național „AndreiȘaguna”) și Biserica Sfântul Nicolae s-au bucurat deimportante ajutoare bănești.

Circulare și proclamații ale principelui sau aleapro piaților săi, considerate de autorități ca primej-dioase, erau răspândite în Transilvania și Bucovina.

Se consemna în epocă faptul că Alexandru IoanCuza ar fi declarat consulului francez, Victor Place,și celui italian, Strambio, că el, ca principe român,nu va renunța niciodată la Transilvania. Sentimen -tele elitei românești ardelene față de Cuza sunt sin-tetizate cel mai bine de Alexandru Papiu Ilarian: „O,principe și doamne al românilor, fie ca să vă steie înajutor geniul națiunii române, să răzbunați cuînțelepciune moartea lui Mihai Viteazul și să fițiexecutorul fericit al planului celui mai mare domnromân ce a avut vreodată Dacia lui Traian”. Erauprin urmare atunci speranțe că, prin domnul Alexan-dru Ioan Cuza, se va înfăptui unirea Transilvaniei cuPrincipatele Unite, formându-se România.

Unirea de la 1859 a fost, astfel, fără îndoială,temelia unirii Transilvaniei și a Marii Uniri îngeneral. Românii transilvani au înțeles treptat călupta lor pentru egalitate pe pământurile lor nu sepoate rea liza fără unire. Cele două secole de luptăpentru eliminarea discriminării lor în cadrul Impe-riului Austriac și apoi Austro-Ungar, de la mișcareaSupplex-urilor (1732–1848, cu accent pe SupplexLibellus Valachorum de la 1791–1792) până dupăMemorandum (1892–1894), au arătat că mântuireanu putea veni de la stăpânirea străină și nici substăpânirea străină. Vorbele lui Bărnuțiu, din mai1848, reveneau ca un memento: „Împăratul ne-aînșelat, patria (adică Imperiul Habsburgic) ne-aferecat și ne-am trezit că numai credința în noiînșine și în neamul nostru românesc ne poate mân-tui”. „Neamul nostru” își făurise sub Cuza un statnumit România și care era menit să le fie scut șiadăpost tuturor românilor. Românii ardeleni auînțeles că numai unirea cu România le poateaduce emanciparea. Nu toți și nu de la început, ciparțial și treptat, ca la toate popoarele pornite pecăi similare.

Ceea ce au realizat românii de la 1859 până la1918 a intrat în mersul firesc al istoriei. După1859–1866, românii transilvani, ca și ceilalți aflațisub stăpâniri străine, aveau de-acum propria țară38

spre care erau îndreptățiți să aspire ca spre o izbă -vire. După 1877–1878, acești români aveau o țarăliberă și independentă care-i putea mântui de rău.Din anii ’80 ai secolului al XIX-lea, era tot mai clarpentru cât mai mulți că „soarele, pentru toți româ-nii, la București răsare” (Ioan Slavici).

Până la împlinirea idealului, românii ardeleni aumai încercat o dată calea petiționară (prin Memo-randum), calea luptei politice și parlamentare (prinactivism), au continuat modalitățile luptei culturale(în primul rând prin ASTRA), s-au sacrificat pentruo cauză care nu era a lor în Primul Război Mondial,dar totul a fost în zadar. Speranța libertății în Impe-riul habsburgic s-a dovedit complet iluzorie și atunciau pus în prim-plan „credința în neamul nostruromânesc”, după cum îi îndemnase, la 1848, SimionBărnuțiu. Prima concretizare a justeței acesteicredințe a fost actul de la 24 ianuarie 1859, odată cudubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, prin cares-a deschis și posibilitatea unirii Transilvaniei cuRomânia.

La 1859, românii din Țara Românească și Mol-dova s-au înscris în mersul istoriei europene – carepunea în prim-plan emanciparea națională – iarelitele românești din provinciile înstrăinate auînțeles foarte bine acest drum care li se deschidea și

pe care trebuiau să-l urmeze. Ajungem, astfel, tot lavorbele lui Mihail Kogălniceanu din 1862 și caresună nu doar constatativ, ci și profetic: „Unireanațiunea a fă cut-o!”

Se încearcă astăzi fel de fel de ajustări ale isto-riei, sub diferite pretexte, ajustări care tind săexcludă ori să diminueze rolul românilor în actulunirii, care privilegiază voința marilor puteri saucare scot în prim-plan șansa (norocul), dar adevă-rul – în ciuda unor cârcotași – este de neocolit: ori-cât de favorabile ar fi fost împrejurările interne oriinternaționale, oricât de mult ne-ar fi sprijinit (închip interesat, de altminteri) Franța, oricât de multar fi lucrat elitele intelectuale străine și locale, fărăMoș Ion Roată, adică fără „talpa țării”, nu se puteaface nimic trainic.

La 1859, intelectualitatea și poporul au mers –ca și la 1848–1849, în mare măsură – împreună,„mână cu mână” (cum scria Alecsandri), creând acel„concert” de care orice popor are nevoie spre a finațiune. Iar românii, atunci când s-a împlinitsorocul, au știut să fie o națiune. Aceasta trebuie săo știe neapărat românii de astăzi, ca să înțeleagă căgloria trecutului nostru – atunci când s-a manifestat –nu este o invenție și că ea ne poate fi reazem pentruprezent și pentru viitor.

„Proclamarea Unirii” – Theodor Aman 39

Luptele pentru expansiune a imperiilor înveci -nate Principatelor Române, definite în secolul alXVIII-lea drept războaiele ruso-otomane (circa 12ca număr) sau, mai adecvat şi mai cuprinzător, răz-boaiele ruso-austro-turce, și-au pus puternicamprenta asupra destinului istoric al românilor. Teri-toriile celor două principate trebuiau să slujească,adesea, drept delimitare, drept tampon între im -periile vecine, dacă nu chiar teatru de operații.

Românii au trăit, ca de atâtea ori în cursul isto-riei lor, sub ameninţarea armelor, peste 50 de ani lasfârşitul secolului al XVIII-lea și începutul celuiurmător. Consecinţele au fost dramatice: Imperiulhabsburgic a ocupat Transilvania (1687–1918),Banatul (1718–1918), Oltenia (1718–1739) şi Buco-vina (1775–1918); Imperiul otoman a transformat înraia ţinutul Hotinului, iar Rusia țaristă a anexatBasarabia (1812–1917).

Prejudiciile aduse românilor au conştientizat eli-tele ce proveneau din rândul marilor boieri moldo-veni şi munteni, cristalizându-se ideea Unirii, maiîntâi a românilor de pe cele două maluri aleMilcovului, dar și ideea unui prinţ străin, precum șia punerii Țărilor Române sub garanția colectivă amarilor puteri. Pentru români, atunci, una dintreconsecinţe a fost instalarea domniilor fanariote. Tre-buie amintit că, în pofida spolierii economice, celedouă țări române s-au apropiat, unii dintre domniifanarioți pendulând între tronurile de la Iași și de laBucurești, reușind, fără să bănuie măcar, că prin

aceasta se producea o apropiere și mai mare întreromânii din cele două principate.

Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladi-mirescu, a constituit un eveniment de înaltă semni-ficaţie pentru români, a marcat începutul renaşteriinaţionale, o etapă de cristalizare a conştiinţei naţio-nale şi identitare, atrăgând atenţia puterilor occiden-tale asupra Principatelor Române, reușind să punăcapăt şi domniilor fanariote.

elita românească şi rolul ei în înfăptuirea Unirii principatelor române*

Acad. Victor VoicuSecretarul general al Academiei Române


Acad. Victor VoicuSecretarul general al Academiei Române

40

Se remarcă, în context, proeminenţa unui marelider politic, militar, organizator şi mare patriot,Tudor Vladimirescu, în contextul Revoluţiei de la1821 şi al organizării armatei naţionale pe bazemoderne, cu o compoziţie majoritar ţărănească.Revoluţia de la 1821 a propulsat, de asemenea, pescena istoriei naţionale, o serie de comandanţi mili-tari promovaţi pentru meritele lor personale, „ceidintâi conducători de oaste de la noi”, în sensulconceptului modern, după cum avea să consideremarele nostru istoric Nicolae Iorga. Printre aceşticomandanţi s-au remarcat fraţii Magheru, în specialcel care, ulterior, a devenit cunoscut drept generalulGheorghe Magheru.

Revoluţia de la 1848 – urmare firească a evolu-ţiei dorinţei de emancipare naţională la nivel euro-pean – a cuprins și Țările Române. La 1848 avea săse remarce o strălucită pleiadă de patrioți – genera-ţia paşoptistă – formați în Occident, mai ales înFranţa, reveniți în locurile lor de baştină pentrureformarea patriei.

Intențiile lor se regăsesc în programele revolu-ţiei paşoptiste, cu un caracter naţional bine definit:unirea, independenţa, reafirmarea statutului specifical Principatelor, emanciparea naţională a românilor

din Transilvania, Banat şi Bucovina. Documenteleau fost întocmite de lideri de mare anvergură,însuflețiți de un mare ataşament şi patriotism pentruțară, pentru ridicarea și afirmarea ei. Menţionăm cuadânc respect:

• „Petiţia-Proclamaţie” din 27 martie 1848, datăla Iaşi și semnată, în numele Comitetului desemnat,a prezenta domnitorului revendicările moldovenilor,de Vasile Alecsandri, Al.I. Cuza şi Grigore Cuza.

• Programul sugestiv intitulat „Protestație înnumele Moldovei, al omenirei și al lui Dumnezeu”,întocmit în mai 1848 de Vasile Alecsandri.

• „Petiţia Naţională” adoptată la 3/15 mai 1848,la Blaj, redactată de Simion Bărnuţiu.

• „Proclamaţia” de la Islaz, din 9 iunie 1848,redactată în principal de Ion Heliade Rădulescu.

• „Dorințele și rugămințile” românilor bucovi-neni, redactate la Cernăuți, în iunie 1848, de frațiiHurmuzaki.

• „Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, actîntocmit în august 1848 de Mihail Kogălniceanu.

În esenţă, toate cereau în mod expres: – recunoaşterea Naţiunii Române pe baza prin-

cipiului libertăţii, egalităţii şi fraternităţii (Blaj,Bucovina, Logoj);

Aula Palatului Patriarhiei din București

41

– unirea Moldovei cu Țara Românească „într-unsingur stat neatârnat românesc”, „cheia de boltăfără de care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional”,după cum menționa, în programul său întocmit laCernăuţi, Mihail Kogălniceanu.

În prevederile acestor proclamaţii, toate cerin -ţele conturau viitorul stat modern românesc, eviden-ţiau valoarea conducătorilor revoluţiei paşoptiste,înalta lor pregătire, viziunea asupra viitorului naţiu-nii, neegalatul lor patriotism.

Mişcarea patriotică nu a încetat, chiar dacă revo-luţia a fost înfrântă, în tot spaţiul românesc. Ea nu arămas însă fără urmări.

Marile sacrificii ale paşoptiştilor – să nu-l uităm,înainte de toate și de toți, pe Nicolae Bălcescu, pro-fetul şi martirul lor – nu au fost nici inutile şi niciuitate. Nicolae Bălcescu s-a stins din viață cu șapteani înaintea înfăptuirii Unirii Principatelor, viziona-rul paşoptist vedea în actul Unirii singura cale pen-tru afirmarea viitoarei Românii. „Nu poate fi feri cirefără libertate, nu poate fi libertate fără putere şi noi,românii, nu vom putea fi puternici până nu ne vomuni cu toţii într-unul şi acelaşi corp politic. Uniuneanaţională, dar e singurul principiu de viaţă, singu-rul principiu de mântuire pentru noi…”, afirma, pebună dreptate, Nicolae Bălcescu.

Actul Unirii Principatelor va reprezenta, așadar,o încununare a sacrificiilor paşoptiştilor, în numeleNaţiunii Române.

După înfrângerea Revoluţiei de la 1848 aurmat o nouă etapă, până în 1857, caracterizată,printre altele, printr-o propagandă asiduă la niveleuropean, cu sprijinul jurnaliştilor, diplomaţilor,liderilor politici europeni, prietenilor poporuluiromân ş.a., o coagulare a tuturor resurselor mate-riale şi umane, a celor din exil sau a celor rămaşiîn ţară, pentru reuşita marelui lor ideal – UnireaPrincipatelor.

Să menţionăm, spre exemplu, gruparea consti-tuită la Paris în jurul lui Ion C. Brătianu şi al uneipublicaţii „Republica Română” (1851 Paris, 1853Bruxelles), în al cărei comitet de redacție a acționatC.A. Rosetti și în paginile căreia Ion C. Brătianu ascris articole dintre cele mai înflăcărate în sprijinulUnirii.

În condiţiile create după încetarea RăzboiuluiCrimeii dintre 1853 și 1856, cercurile politice occi-dentale au fost nevoite să înţeleagă rolul potenţial alromânilor din Principate.

Nu în ultimul rând, se cuvin amintite mesajelelui Ion C. Brătianu, care îl vizau pe împăratul Napo-leon al III-lea, considerat drept „protectorul români-lor”. Astfel, în contextul complex, istoric, politic şidiplomatic, Unirea Principatelor devenea un actimperios necesar pentru Franţa, o contrapondere laRusia.

Rusia vedea la rândul său Unirea ca o cale deslăbire a Imperiului otoman. Austria considera însă,cu îngrijorare, că statul naţional român va stimulalupta de eliberare a românilor din Transilvania, acăror dorinţă de alăturare la fraţii lor de peste Car-paţi era de neînfrânt.

Congresul de la Paris din 1856, care a încheiatostilităţile aferente Războiului Crimeii, a găsit elitapolitică şi intelectuală românească pregătită pentruUnire. Destinul a fost, așadar, de partea celor pregă-tiţi şi hotărâţi!

Generaţia paşoptistă străluceşte prin devota-ment, prin patriotism şi printr-o largă viziune.

Nu voi intra în analiza meandrelor, complexită-ţii şi subtilităţii politice, diplomatice, a abilităţii, adedicaţiei, a patriotismului elitei politice româneşti,care s-au încheiat magistral cu alegerea pentru celedouă principate a unui singur domn, la Iaşi şi laBucureşti, consfinţind Unirea Principatelor Ro -mâne, la 24 ianuarie 1859.

Propaganda asiduă a românilor s-a făcut cusacrificii personale, fără ezitări. Aceste eforturi tre-buiau finanţate, iar Ion C. Brătianu, de exemplu, nua ezitat să vândă moşia soţiei sale pentru a asigurafondurile pentru complexa activitate unionistă aromânilor din Franţa şi din celelalte oraşe europene(Viena, Londra, Constantinopol), după cum Costa-che Negri punea la îndemâna unioniștilor impor -tante sume de bani pentru susținerea acestei cauzenobile.

La acest eveniment de importanţă covârşitoarepentru istoria Naţiunii Române (în 1862, Principa -tele Unite Române s-au numit România) şi-au aduscontribuţia elitele româneşti – intelectuali formaţi înOccident, reveniţi în patrie din dorința de a o ridicadin punct de vedere economic, politic, cultural, pen-tru integrarea ei în marele concert al popoareloreuropene.

Îmi revine onoarea acum, la 159 de ani de laUnirea Principatelor Române, să evoc câteva dintrenumele acestor mari români – oameni de litere, isto-rici, oameni politici, generali şi ofiţeri, înalţi prelaţiai Bisericii Ortodoxe Române.42

oameni de litere, istoriciMihail Kogălniceanu Ştefan GolescuCostache NegriIon BălăceanuVasile AlecsandriIon GhicaVasile BoerescuNicolae KretzulescuIon C. BrătianuAnastasie PanuDumitru BrătianuC.A. Rosetti

generali şi oameni politiciNicolae GolescuIoan Emanoil Florescu

Înalţi prelaţi ai Bisericii ortodoxe româneArhiereul Neofit Scriban Episcopul Melchisedec ŞtefănescuMitropolitul Ungrovlahiei NifonEpiscopul Râmnicului, Calinic Cernicanul Episcopul Buzăului Filotei

În sfârşit, dar nu cel din urmă, se cuvine pome-nit numele lui Alexandru Ioan Cuza, domn al Prin-cipatelor Române (1859–1862), apoi al României(1862–1866), fondatorul strălucit al Românieimoderne.

Acest eveniment pe care-l sărbătorim şi-l oma-giem astăzi, după 159 de ani, ne îndeamnă să evo-căm cu respect pe făuritorii săi şi să-l identificăm careperul istoric şi moral al neamului nostru. De aici,din acest moment, s-a declanşat – într-o succesiunefoarte scurtă în plan istoric – o serie de evenimentecruciale pentru români:

– instalarea pe tronul României, la 1866, a Prin-cipelui Carol, devenit, din 1881, Regele Carol I;

– proclamarea Independenței Naționale șiconsfințirea acesteia prin Războiul de Independențădin 1877–1878;

– procesul de consolidare a României moderneşi suverane;

– participarea la Războiul de Întregire Națională,marcat de mari drame și sacrificii ale întreguluipopor român și ale armatei române;

– memorabilele victorii din vara anului 1917 dela Mărăști, Mărășești și Oituz care, prin relevanța lorpolitico-militară, au impus respect prietenilor, dar șiinamicilor;

– remarcabila activitate politico-diplomaticădesfășurată de mari oameni de stat la Conferința depace din 1919–1920, în vederea edificăriimomentului astral al istoriei românilor, 1 Decem-brie 1918;

– campania din 1919 pentru eliberarea Transil-vaniei, ocuparea de către trupele române aBudapestei și alungarea regimului bolșevic al luiBéla Kun, armata română salvând astfel Europa dela bolșevizare.

Iată că, în circa 60 de ani, poporul român şi-ascris, prin uriaşe sacrificii de sânge, materiale şimorale, pagini de istorie nemuritoare.

Începutul a fost marcat în urmă cu 159 de ani:Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859, prin scurta,dar strălucita domnie a domnitorului Alexandru IoanCuza.

Intelectualitatea românească, elitele româneşti,fie ele politicieni sau oameni de litere, militari sauslujitori ai bisericii, au avut, istoric vorbind, ocazia,valorificată strălucit, să marcheze momente de luci-ditate, de clarviziune, de ataşament, de sacrificiu şide înalt patriotism faţă de crezul lor în viitorulromânilor, pentru edificarea şi consolidarea Naţiu-nii Române şi a Statului Naţional Român.

Aceste exigenţe și valenţe ale Neamului Româ-nesc îşi păstrează o dramatică actualitate şi astăzi,sunt repere şi exemple nemuritoare pentru elitelecontemporane ale românilor, oriunde s-ar afla.

43

o alianţă oximoronică

Preafericite Părinte Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române,

Domnule preşedinte,Doamnelor şi domnilor academicieni,Înalte şi cinstite feţe bisericeşti,Doamnelor şi domnilor Fiind ultimul orator, am avantaje şi dezavantaje.

Dezavantajul este că ceea ce voiam să spun eu,aproape că s-a spus. Avantajul este că trebuie săinventez altceva, cât mai scurt, pentru cădumneavoastră aţi obosit după atâtea discursurifrumoase şi consistente şi, în ceea ce mă privește, nuam multe lucruri inedite să vă comunic și să vă stâr-nesc, astfel, interesul. Vreau să-i felicit pe cei careau vorbit şi care au spus lucruri, într-adevăr, şi foarteactuale, şi foarte substanţiale. Îi felicit pe cei care aupăstrat un ton, cred eu, de luciditate, responsabilitateşi iubire. Iubire pentru această generaţieextraordinară (generația de la 1848–1860) desprecare tocmai s-a vorbit şi despre idealurile și sacri-ficiile ei.

Bănuind că se va întâmpla aşa, m-am gândit săaleg un subiect special şi l-am definit printr-oformulă care, probabil, cere explicaţie. De ce am zis„Mesianicii pozitivi care au făcut Româniamodernă”? Formula nu-mi aparţine. Formulaaparţine unui uriaş critic literar. Este una dintreminţile cele mai strălucite ale acestei naţii: GeorgeCălinescu găsește din când în când, în scrierile sale,asemenea formule norocoase. Vorbind de generaţiade la ’48, generaţia care a făcut, într-adevăr, unirea,o mare generaţie, o mare generaţie de intelec -

tuali, în primul rând, G. Călinescu a folosit sin-tagma „mesianicii pozitivi”. Multă vreme aceastăsintagmă a stârnit zâmbete și ironii, în stilul nostrucârtitor.

Îmi amintesc de un profesor care, de câte oriajungea la cursul lui la acest capitol, încerca să facăglume pe seama formulei călinesciene. „Mesianiciipozitivi”? Ce-o fi asta? E de bine sau de rău? For-mula e foarte bună, prinde. De ce? Pentru că aceastăgeneraţie, cred şi eu, a pus în evidenţă ceva ce neeste propriu nouă, românilor. Înainte de a spune ce,fac o paranteză, pe care vă rog s-o acceptaţi. S-avorbit mereu de firea românilor, de caracterul nos-tru, de spiritul nostru tranzacţional, de resemnarea

Despre acești „mesianici pozitivi”care au făcut Unirea din 1859 şi au pus bazele româniei moderne*

Acad. Eugen Simion


Acad. Eugen Simion

44

noastră, de mioritismul nostru ş.a.m.d. S-a vorbit, deasemenea, despre oportunismul nostru în istorie saude alianțele morale și spirituale curioase, oximoro-nice ale spiritului nostru. Mi-amintesc că un profe-sor de la Sorbona, de la Paris IV Sorbonne, un roma-nist, un om care îi iubea pe români, a învăţat limbaromână şi, în momentul în care eu l-am cunoscut,conducea Catedra de italiană şi română la Sorbona,Alain Guillermou, cel care a scris o carte despreEminescu – o carte, de altfel, splendidă despre Emi-nescu. El spunea: „Ce curios e poporul român, eun-am mai întâlnit o fire ca aceea a românilor caresă unească în structura ei de profunzime profetismulcu un sentiment de disperare atât de copleșito. Deunde vine, m-a întrebat el, acest oximoron atât deputernic în natura dumneavoastră morală șispirituală? Această alianţă atât de oximoronicăîntre profetism, militantism şi, în acelaşi timp, atâtasentiment al deşertăciunii şi al durerii n-am maiîntâlnit”.

Cultura noastră e plină, într-adevăr, de asemenearemarci despre spiritul românesc, care este un spiritdepresiv sau melancolizant, resemnat. Mioritic, i-azis Blaga și formula lui a prins în cultura noastră.Ceea ce nu înseamnă că este acceptată de toatălumea. Acest profesor francez care ne iubea pe noi,românii, vorbea cu oarecare simpatie şi cu oarecaremirare de această alianţă, care există într-adevăr.Generaţia despre care s-a vorbit aici – şi, încă o dată,s-a vorbit bine, s-a vorbit în spiritul adevărului – era,într-adevăr, o generaţie, în primul rând, profetică, ogeneraţie mesianică. Toate numele pe care le-amauzit citate astăzi sunt, într-adevăr, înainte de orice,nişte spirite mesianice. Vă rog să acceptaţi formulalui Călinescu „mesianici pozitivi”, pentru că e vorbade nişte spirite profetice, care, învingând resemna-rea din spiritul și sufletul lor, au construit cevadurabil și esențial pentru țara lor. Este frumos săgândeşti, să visezi, dar trebuie să şi faci ceva în isto-rie. De altfel, se face mult caz, cred, despre miori-tismul, resemnarea, fatalismul nostru, despre capulce se pleacă pentru a nu fi tăiat. Nu poți să nu fiiabil în istorie, pentru a supraviețui, când stai cincisecole sub stăpânire străină. Nu poți să nu devii mio-ritic când trăiești, aproape două milenii, în calearăutăților. Și, apoi, mioritismul – a dovedit MirceaEliade – nu este un act de lașitate în fața adversari-lor. Baciul din baladă nu vorbește de confruntarealui cu ciobanii care doreau să-l omoare pentru a-i lua

oile, ci de nunta lui cosmică, de marea trecere. Înconcluzie, să nu umilim frumoasa baladă Miorița cuo interpretare pragmatică, polițienească... Și nici penoi, românii mioritici, să nu-i tot agresăm șinedreptăți cu obsesiile noastre îngust morale... Noi,românii, – îmi vine să spun – putem fi, în continuare,buni luptători, buni constructori, profetici („mesia-nici pozitivi”) și mioritici, adică filosofi ai existențeiși ai inevitabilei treceri. „Marea trecere” – cum i-azis, tot Blaga.

spiritul grec, spiritul roman şi spiritul iudeo-creştinMi-amintesc că Sfântul Augustin zicea că două

verbe sunt esenţiale pentru om: verbul a fi şi verbula avea. A venit spiritul modern – eu mă includ îngeneraţia care şi-a petrecut cea mai mare parte avieţii în secolul al XX-lea – şi a adăugat prin AndréMalraux: „Ne trebuie şi verbul a face”. Sigur că aface era şi este în spiritul nostru european de laromani încoace. Spiritul european, se spune deseori,este format din trei surse: spiritul grec, spiritulroman şi spiritul iudeo-creştin. Paul Valéry se refe-rea la geometria greacă şi tradiţia iudeo-creştină și,mai înainte, la spiritul roman, cel care a construit.Aceste trei forţe reunite în spiritul mediteranean audeterminat în fapt spiritul european. Civilizaţianoastră şi cultura noastră sunt formate prin alianţaacestor trei surse. Unirea din 1859, Marea, Mica,Fundamentata unire, nu ştiu cum să-i zic mai bine,această unire ne-a adus pe scena istoriei. Au făcut-o,cred eu, trei forţe. În primul rând, aş zice „boierii deneam”. Este formula lui Eminescu, care făcea odiferenţă: boierii de neam, boierii legaţi de pământ,cei care gândeau, fireşte, la moşia lor, dar se gân-deau, în primul rând, şi la naţia lor. Din aceşti „bo -ieri de neam” au ieşit fiii lor, care şi-au făcut studiileîn străinătate, s-au întors acasă şi au construit, aupregătit această unire fondatoare, splendida unire i-aşspune, care, încă o dată, ne-a plasat în istoriamodernă. N-am mai fost nişte rătăciţi, aici, între treiimperii, între stăpâniri străine, ci am devenit onaţiune. Naţiunea şi naţionalismul în sensul secolu-lui al XIX-lea au constituit religia acestei generaţii.Naţionalism în sens pozitiv. Astăzi termenul acăpătat o nuanţă peiorativă şi este imprudent săpronunți termenul de naționalism, pentru că vei firepede suspectat de xenofobie. Nu mai poţi să zicinici naţiune. Este o interdicţie venită dincorectitudinea politică, după părerea mea, aceasta 45

este cu totul nepotrivită... De fapt, nu atâtnepotrivită, ci înţeleasă în chip cu totul greşit. Dacăspui naţiune, vine politica corectă şi te sancţionează.Nu poţi să spui Eminescu a fost naţionalist pentrucă, dacă spui, mulți înțeleg că Eminescu a fostxenofob, antisemit. Fals! Eminescu a fost na -ționalist, sigur că a fost, dar în sensul pe care-l aveaîn secolul XIX acest cuvânt! Era naţionalismul unuipopor care voia să devină un stat modern şi să-şigăsească locul între celelalte state europene! Și negrăbim noi, acum, să-l penalizăm pentru acest lucru.Să-l penalizăm pe el. Să penalizăm şi generaţia lui,care, după vorba lui Bălcescu, Ion Ghica șiKogălniceanu s-au orientat în acțiunea lor dupăprincipiul naționalității.

Revin: e vorba de o seamă de tineri care au făcutstudii în străinătate. Kogălniceanu a învăţat înLuneville şi la Berlin şi a venit de acolo cu gândireaistoricilor. Al doilea, sau înaintea lui Kogălniceanu,ar trebui să-l cităm pe Bălcescu care, într-adevăr,este martirul acestei generaţii. Orice lucru, ca înMitul Creaţiei, are nevoie de sacrificiu. Bălcescu afost martirul care, în euforia şi în grandoarea viziu-nii lui, s-a pregătit pentru acest martiraj. Dar au fostşi alţii care, în afară de a fi şi a avea, s-au gândit laşansa de a avea o patrie, şansa de a avea o naţiune,şansa de a avea o limbă, norocul de a avea un sol. Îndeterminarea unei naţiuni sunt două elementeesenţiale: limba şi solul. Solul, adică ţara, spaţiul.Această generaţie s-a bătut pentru identitate,independenţă şi naţiune.

Înnoire, reformă şi tradiţiePe lângă Bălcescu, trebuie să cităm, aici, din

nou, pe Kogălniceanu. Daţi-mi voie să am opreferinţă în această chestiune. Eu sunt valahcreştin-ortodox. Preferinţa mea în această generaţiemerge spre moldoveanul Kogălniceanu. Bălcescuera vizionarul, era cel care se pregătea pentru marti-raj. Citite şi astăzi, cărţile lui sunt extraordinare. Dealtfel, tocmai le-am publicat prin Fundaţia Naţionalăpentru Știinţă şi Artă. Am publicat, acum câtevasăptămâni, operele fundamentale ale acestorcărturari: Bălcescu, Kogălniceanu şi Ghica. Aceştitrei mari intelectuali şi trei mari patrioţi ocupă unloc esenţial în istoria și cultura noastră. Preferinţamea, ziceam, merge către Kogălniceanu, pentru căeste, cred eu, mintea cea mai chibzuită a acesteigenerații superbe.

Este un filosof al chibzuinţei. Este un om caregândeşte bine relaţia dintre înnoire, reformă şitradiţie. Această generaţie de oameni învăţaţi, detineri învăţaţi, alcătuia, într-adevăr, elita naţională.S-a vorbit frumos, aici, despre elită. Ce deosebeşteelita noastră de astăzi – care este arogantă şi îşi vedede interesele ei, nu de interesele naţiei – de aceastăelită, care gândea că nu poţi să fii strălucit, nu poţisă fii nimic dacă naţia ta este în sărăcie, în ignoranţăşi nesocotinţă. Elita de atunci a pus înainte problemanaţiunii. Nu-i putem uita nici pe alţii. Cineva a citat,pe bună dreptate, o figură uriaşă a acestei generaţii:Heliade Rădulescu. Heliade, pe care mulţi nu-liubeau. De fapt, nu se iubeau între ei. Am citit recentcorespondenţa dintre ei şi am văzut relaţiile dintreacești tineri naționaliști, mesianici pozitivi. Nu seiubeau! Nu prea se iubeau, mai exact, se acuzau, sebârfeau. Dar când era vorba de naţiune, de„principiul naţionalităţii”, aceşti cărturari nu se maicertau, nu se mai duceau undeva să se reclame întreei, nu se mai duceau nici măcar la Înalta Poartă,unde învăţaseră domnitorii şi boierii noştri să seducă, să se plângă şi să bage intrigă. Când a fostvorba să se voteze – mi-a confirmat academicianulIoan-Aurel Pop – în divanul ad-hoc, conservatorii şireformiştii au votat toţi împreună! Mă rog, eadevărat că au început să se certe mai târziu, când s-apus problema reformelor. Dar atunci, când s-a pusproblema naţiunii, aceşti oameni s-au înţeles.

„politica noastră cea mai bună este literatura”Heliade Rădulescu a lansat o formulă pe care

îmi place s-o citez deseori: „Politica noastră ceamai bună este literatura”. Prin literatură eiînţelegeau cultura, participarea acestei intelighenţeromâneşti la realizarea unui stat unitar printr-ocultură comună specifică națională. Aşadar,„politica noastră cea mai bună este literatura”. Oparanteză scurtă. În 1990, după cădereacomunismului, toţi trăiam într-o stare de euforieextraordinară. Am fost atât de bucuros, eu care îmipetrecusem aproape întreaga viaţă în comunism.Făceam socoteala anilor... şi erau mulţi. Eu şi încădouă generaţii ne-am petrecut viaţa sub un regimtotalitar. Atunci, în 1990, eram atât de fericiţi şi atâtde liberi. Ne bucuram că putem gândi liber. Nebulucisem toţi să facem publicistică, să ne afirmăm.Ei, atunci, mi-am amintit de fraza lui Heliade şi am46

zis: „Domnilor, să facă politică cei care se pricep,cei care vor să facă politică şi vor să se angajeze.Dar să nu amestecăm lucrurile. Literatura sărămână, totuşi, politica noastră cea mai bună”.N-am fost, cred eu, înţeles bine, sau am fost inter-pretat altfel, căci n-a ieşit bine ceea ce am spus.Ceilalţi, mulţi prieteni de-ai mei au făcut politică șis-au despărţit de mine. După părerea mea, n-aureuşit prea mult ca oameni politici, iar pe urmă s-auîntors la literatură. Dar, iată, au trecut de atunciaproape trei decenii. Și dacă comparăm ce au reuşitsă facă intelectualii dintre cele două războaie mon-diale cu ce am reuşit să facem noi în aproape 30 deani, după ’90, în domeniul literaturii, balanţa nu esteîn favoarea noastră. Asta, așa, ca să fiu tolerant.

Îl pun, dar, în fruntea generaţiei care a creatRomânia modernă pe bine-chibzuitul, domolulKogălniceanu. În disputele din epoca aceea eraudouă curente. Unul era reprezentat de C.A. Rosetti –o figură memorabilă, pe care ar trebui s-odiscutăm, să-l publicăm, în primul rând.C.A. Rosetti voia o reformă radicală, o trecere dela feudalismul nostru întârziat la forme moderne.Lângă el era un spirit mai practic, Brătianu.Ceilalţi, reformiştii, erau spiritele cumpătate defelul lui Kogălniceanu. Aceştia voiau, citez, „oreformă fără pripeală”. O reformă fără pripeală...Îmi place să spun, mai ales, în ultima vreme,această formulă, mi se pare foarte potrivită, i sepotriveşte şi lui, moldoveanului din el, care, defapt, reprezintă ceea ce oamenii de cultură numescla noi „curentul organicist”. Kogălniceanu voia odezvoltare organică a lumii românești. Nu eraîmpotriva reformei, dar nu era nici împotrivarenunţării la tradiţiile spirituale şi morale, latradiţiile „babachii”, cum zice în scrisorile dintinereţe tânărul student de la Berlin. „Reforma fărăpripeală” este aceea care, de fapt, a triumfat şi afăcut România modernă. Trebuie să spunem demulte ori că fără reformele iniţiate deKogălniceanu şi Cuza, precum şi de toţi oameniicare au fost în jurul lor, fără cele trei mari reforme,şi anume desfiinţarea clăcii şi împroprietărireaclăcaşilor (consolidarea unei puternice claseţărăneşti, care să lucreze pământul), fără dez -robirea ţiganilor şi a treia, secularizarea averilormănăstireşti – aici nu ştiu prea multe, Preafericite,o să ne spuneţi dumneavoastră – fără acestereforme, aşadar, nu se putea închipui Româniamodernă.

Două generaţii străluciteMai este ceva ce trebuie precizat. Erau

reformiştii radicali, care voiau să ne sincronizămrapid cu Occidentul. Și aveau dreptate. Erau, pe dealtă parte, conservatorii. Atenţie, conservator nuînseamnă reacţionar. Noi înţelegem greşit politic.Conservatorii reprezintă, şi ei, o forţă în societate, oforţă necesară. Generaţia lui Maiorescu, Eminescuşi Caragiale e una conservatoare. Dar asta nuînseamnă că ei nu aveau o justificare în societate şică rolul lor a fost totalmente negativ. Spiritul con-servator reprezintă, în societatea românească deatunci, în această generaţie şi în generaţia critică aJunimii, forţa care veghează asupra progresului. Ceicare aveau dreptate să împingă societatea noastrăerau, într-adevăr, liberalii de atunci, „roşii” le spuneEminescu, care voiau să construiască „drumul defier”, să facă un sistem bancar, să aducă Principateleîn Europa şi să impună noul stat, România, cum s-anumit – fericit moment şi bună inspiraţie! – să oducă în Europa. Dar progresul nu se poate realiza –şi o ia pe un drum greşit de multe ori – dacă nu esteun spirit care să vegheze. Maiorescu nu este împo-triva progresului. Noi am învăţat nişte lozinci de lasociologii de după Al Doilea Război Mondial.Maiorescu nu este, pentru Dumnezeu, un spiritreacţionar. Este împotriva formelor fără fond, a for-melor goale. Există pasaje în articolele lui, în careacceptă sincronizarea, dar pune o stavilă. Este şi elun organicist, cum au mai fost de la Kogălniceanupână la Nicolae Iorga şi până târziu în societateanoastră. România modernă are – nu sunt eu cel carele descopăr – două generaţii strălucite care ar trebuisă ne fie generaţii-model. Generaţia de care am vor-bit, aceea care a făcut unirea Principatelor şi a pusbazele României Moderne. Cuza este simbolulpolitic şi moral al acestei generaţii. După el a venitRegele Carol, care a găsit „aluatul încropit”. Ce afăcut această generaţie? A creat formele societăţiimoderne. Între altele, s-a ocupat de cultură. S-a vor-bit aici, pe bună dreptate, despre înfiinţarea Acade-miei Române în 1866, care a fost pregătită de Cuzaşi de oamenii lui. C.A Rosetti, după aceeaKogălniceanu, care a fost preşedinte de multe ori.Această Academie Română reprezintă matriceaunirii spirituale realizate în 1918. Este o matricepentru că şi-a pus problemele fundamentale alecivilizaţiei noastre şi ale culturii noastre. AcademiaRomână a creat Dicţionarul Limbii Române. Prima 47

grijă a Academiei Române a fost să strângă docu-mente istorice şi să unifice limba noastră, care ne-aţinut uniţi. Românitatea s-a bazat pe această limbă,pe ideea latinităţii, apropo de strigătul cronicarului„Noi de la Râm ne tragem”! Ioan-Aurel Pop aafirmat că Transilvania n-a participat la actul uniriidin 1859. N-a participat direct, dar lecţia conştiinţeinaţionale ne-au dat-o ardelenii, Școala Ardeleană.Să recunoaştem acest lucru! Ideea latinităţii ne-aunit şi trebuie să ne unească, în continuare, în jurulideii de latinitate. Noi aparţinem unei familiispirituale şi morale europene puternice. Și nutrebuie să renunţăm la aceste lucruri. Știţi cât a duratlucrul la Dicţionarul Limbii Române? O sută şi cevade ani! Abia în anii din urmă, în timpul nostru, amîncheiat Dicţionarul Limbii Române.

Sunt lucruri de temelie.

să fim români, să fim români europeniMai există o generaţie pe care ar trebui s-o amin-

tim. Este a doua generaţie, care a urmat aceleia decare am vorbit acum, o altă o generaţie de intelec-tuali de elită, cum s-a spus, şi care a pregătit unirea:generaţia lui Iorga, generaţia lui Goga, generaţia luiSlavici (deşi Slavici, să zicem, mai târziu a avut oaltă gândire), generaţia lui Coşbuc. Este generaţiaatâtor scriitori extraordinari, care la sfârşitul secolu-lui al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, aupregătit Marea Unire. Forţa lor extraordinară și grijalor cea mai mare s-au concentrat asupra următoruluisubiect: cum să pregătim unirea tuturor provinciiloristorice ale românilor! Această a doua generaţiestrălucită a reuşit. Este adevărat, am avut şi noroc.Sigur că – aşa cum s-a spus – norocul trebuie,uneori, pregătit. Cert e că am avut noroc. Uneori,

norocul joacă un rol important în istorie. Dar, noi,românii, am plătit acest noroc în istorie, în1916–1918, cu un milion de victime.

Putem trage unele învăţăminte din tot ce aţi auzitastăzi, din ce gândim toţi, uneori, cu voce tare, alte-ori, numai în limbajul nostru de taină. Este bine săfii un scriitor strălucit. Este bine să fii un istoricmare. Este bine să aparţii unei elite. Elita, însă, n-ostabileşte un număr de indivizi care vin şi se declarăei înşişi „elitişti”. De altfel, „elitismul” este uncuvânt care mie nu-mi place. Îmi place „elita”. „Eli-tismul” miroase – a ceea ce românii numeau în seco-lul de care vorbim – a „ciocoism”. Vii deodată şi teinstalezi undeva, ai o susţinere, de la o fundaţie, dela alta, şi te declari tu elitist şi începi să-ţi faci inte -resele tale. Nu! Elita este aceea care face ceva fun-damental pentru naţia respectivă. Eminescu nu s-aconsiderat elitist niciodată. Cine citeşte articolele luivede că el nu vorbeşte de poezia lui. Eu nu-miamintesc de aşa ceva. Deşi l-am citit şi am scrisdespre Eminescu. L-am editat pe Eminescu. Deci,nu-mi amintesc ca el să spună: „Eu sunt elitist. Suntgenial! Eu, ceilalţi nu mai contează!” Aşa ceva nuexistă. Aceasta e o boală a postmodernismului nos-tru. În concluzie, să creăm elita, pentru că avemnevoie de elită. Avem nevoie de o elită, în primulrând, în clasa politică. Naţiile civilizate şi vechi,democrate, îşi construiesc această elită. Sunt marileşcoli pe care le cunoaşteţi – în Franţa, în Anglia sauîn altă parte – care îşi pregătesc elitele, ai căreireprezentanţi să nu fie doar vorbitori. Să fie şi buniadministratori în diferite profesiuni. Elita nu are unrost, după părerea mea, nu are o justificare, dacă nuse pune în slujba naţiei. Să fim români, să fim ro -mâni europeni.

48

În ziua de 31 ianuarie a anului 1418 se stingeadin viață domnul Țării Românești, Mircea celBătrân, care timp de 32 de ani a condus statul mun-tean înființat cu doar un secol în urmă, 32 de anide maximă înflorire economică, politică, militarăși culturală.

Mircea cel Bătrân a știut, ca nimeni altul pânăatunci, să țină piept puternicului imperiu al sulta-nilor, înscriindu-și numele printre cei mai de seamă

apărători ai creștinătății, reprezentând un adevă-rat reper pentru urmași.

pe plan intern, Mircea cel Bătrân a impulsio-nat dezvoltarea economică a țării, emiterea demo nede, intensificarea comerțului cu româniide peste munți și cu cei de peste milcov.

pe plan militar, a construit puternice cetățifortificate, a pus bazele oastei celei mari, adică a

600 de ani de la trecerea în veșnicie a Domnului țării românești, mircea cel Bătrân*


*Cuvânt de deschidere rostit la sesiunea științifică comemorativă „600 de ani de la moartea domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân” (31 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)

Mircea cel Bătrân (1355–1418)

Mircea cel Bătrân Portret votiv, Mănăstirea Cozia

49

În Aula Academiei Române a avut locsesiunea ştiinţifică comemorativă cu tema„600 de ani de la moartea domnitorului ŢăriiRomâneşti Mircea cel Bătrân. 1418–2018”.Sesiunea a fost deschisă cu un cuvânt rostit deacad. Cristian Hera, preşedintele AcademieiRomâne.

Comunicările prezentate au abordat o pa -letă largă de probleme, care au pus în luminărealizările relevante ale domniei unei per -sonalități a istoriei noastre medievale, relie-fând aspecte mai puțin cunoscute. Au susținutcomunicări: acad. Răzvan Theodorescu, acad.Victor Spinei, vicepreşedinte al AcademieiRomâne, acad. Ioan-Aurel Pop, prof. univ.Ionel Cândea, membru corespondent al Acade-miei Române.

Cu această ocazie au fost lansate medalia„Brăila – 650 de ani de atestare documentară”şi emisiunea de mărci poştale „Mircea celBătrân, 600 de ani de la moarte”.

ridicării întregului popor în situații de mareprimejdie pentru țară.

pe plan cultural, a sprijinit activitatea co -piștilor, caligrafilor și a zugravilor de biserici.

pe plan religios, s-a dovedit un mare ctitor demănăstiri și biserici pe întregul cuprins al țării.

În fața primejdiei străine, a știut să-și apere„sărăcia, și nevoile, și neamul”, așa cum minunat„grăia”, în Scrisoarea III, Luceafărul poezieiromânești, reușind să extindă hotarele țării până lamarea cea mare, dar și dincolo de munți, în tran-silvania, lăsând un stat întins, independent și res-pectat.

Marele nostru istoric Dimitrie Onciul, îndiscursul susținut la Catedrala Metropolitană dinBucurești, afirma: „Din mormântul său de laCozia, umbra lui ne însuflețește, îndemnându-nela faptele iubirii de țară și ale tăriei de credință,virtuți prin care, cu vitejie și înțelepciune, și-acucerit cunună de glorie nepieritoare”.

Îmi îngădui să consider că cele spuse de mareleistoric, cu o sută de ani în urmă, sunt de realăactualitate și astăzi.

Academia Română, instituție înființată pentrustudierea limbii române și a istoriei poporuluiromân, a cinstit de-a lungul anilor pe marele

voievod. Istorici de seamă i-au consacrat amplemonografii, studii, sesiuni științifice, cu prezentărifăcute de iluștri membri ai Academiei Române, careau adus și continuă să aducă și astăzi noi date refe-ritoare la epoca, personalitatea și faptele salenemuritoare, la figura măreață a DomnitoruluiMircea cel Bătrân.

Printr-o fericită coincidență, anul în care come-morăm 600 de ani de la trecerea în veșnicie a Voie-vodului ne aduce în memorie și pe marii eroi și fău-ritori ai istoriei noastre, care, prin vitejie,înțelepciune și dragoste pentru glia străbună, aucontribuit la edificarea și afirmarea statuluiromân, prin marea Unire de acum o sută de ani,la 1 Decembrie 1918.

Binecuvântată fie în istorie, în conștiințanațională, ca și în inimile noastre, amintireadomnului Țării Românești, Mircea cel Bătrân, celcare, de șase veacuri, așa cum afirma DimitrieOnciul, ne veghează din ctitoria sa de la Cozia.

Fie ca măreția faptelor sale și dragostea fațăde glia străbună să rămână pildă vie de urmatpentru noi toți, pentru generațiile de astăzi și celecare vor veni, pentru a contribui, așa cum secuvine, la edificarea și afirmarea patriei noastre,românia.

Mănăstirea Cozia – ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân

50

mare voievod, herțeg și despot:ctitorul de țară mircea i*


*Alocuțiune susținută la sesiunea științifică comemorativă „600 de ani de la moartea domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân” (31 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)

Cu optzeci de ani în urmă Nicolae Iorga își inti-tula al treilea tom al Istoriei Românilor „Ctitorii” șiîncheia evocarea „ctitoriei independente” a veaculuial XIV-lea cu ideea „creațiunii politice românești”reprezentată de cârmuirea lui Mircea cel Bătrân.Desigur, ilustrul savant ar fi putut așeza la fel debine pe strănepotul lui Basarab Întemeietorul și întomul următor, cel al „Cavalerilor” dedicat luiȘtefan cel Mare, lui Iancu de Hunedoara și lui VladȚepeș, nepotul de fiu al ctitorului Coziei – care afost și primul cruciat între voievozii români –, darsigur este că apelativul „ctitor de țară”, cu o domnieîntemeietoare într-o epocă de statornicire culturală1

i se potrivește aceluia pe care poetul național, pri-vindu-i stăpânirea de la Severin până în Dobrogea,l-a numit „cel mai mare Domn al Țării Româneștiacela sub care țara cuprindea amândouă malurileDunării până în mare”2.

Cu adevărat titlul purtat de acest fiu al lui Radu I,mai amplu decât cele purtate de înaintași și deurmași, precum cel din actul dat la Tismana în 23noiembrie 1406 – „Io Mircea, mare voievod șidomn, singur stăpânitor a toată țara Ungrovlahiei șial părților de peste munți, încă spre părțile tătăreștiși Herțeg al Amlașului și Făgărașului și domn alBanatului Severinului și de amândouă părțile pestetoată Podunavia, încă până la Marea cea Mare șisingur stăpânitor al cetății Dîrstor”3 – este unulcare reflectă strict realități istorice și nu, așa cum seîntâmpla în Europa timpului, veleități monarhice.

„Mare voievod”, precum bunicul său, NicolaeAlexandru, cofondator de mitropolie, „herțeg”,adică „Herzog” sau „dux” al feudelor ardelene ceapăruseră deja în titlul unchiului patern Vladislav I,

cel pe care izvoarele de emanație occidentală îlnumeau „Mircius”, iar cele orientale „Emirgi”, fu -sese pentru o vreme, între 1388 și, probabil, îndatădupă 1396, și „terrarum Dobrodicii despotus”, dupăcucerirea Dobrogei de la turci, așa cum îl indicădouă documente latinești încheiate cu regele Polo-niei Vladislav al II-lea Jagiello în ianuarie 1390 șiiulie 1391, dar și acvilele bicefale sculptate și pic tatela Cozia despre care am scris cândva4, titlu bizantinarogat și apoi abandonat de la sine putere în numeleaceluiași realism politic menționat.

Sigur este că în domnia de peste trei decenii a luiMircea I câteva trăsături ale vechii civilizații româ -nești s-au structurat temeinic. Cea dintâi este sintezaculturală aici dovedită, mai ales prin elita princiarăși nobiliară. Aceasta într-o lume unde voievodul, elînsuși purtător de costum cavaleresc apusean cu„chausses” împodobite cu semne heraldice orien -tale, se afla în relații statornice sau episodice cuîmpăratul rege Sigismund de Luxemburg sau cucontele de Nevers, viitor duce al Burgundiei, iar unboier valah al timpului îl însoțea pe marele seniorbaronul Enguerrand de Coucy5.

Așa cum remarcam mai demult6, aidoma câ torvaaltor colțuri de continent, din Spania în arhipelagulgrecesc, din Crimeea până în Sicilia, unde în acelmoment crucial al istoriei europene – cu secularulconflict franco-englez, cu fărâmițările balcanice șicu ofensiva otomană – se întâlneau Occidentul cato-lic al „goticului internațional”, Bizanțul ortodox alPaleologilor și Islamul arabo-turcesc, spațiul româ-nesc a polarizat, în contactele politice cu Basarabiiși cu Bogdăneștii o „Europă în miniatură” ai căreieroi erau împărații germani și bizantini, cruciații

51

burgunzi și misionarii franciscani, neguțătoriigenovezi și șeici otomani, ducând în trena lor ofirească atmosferă cosmopolită unde vizualul deve-nea a toate stăpânitor în ceremonialul aulic sauliturgic și în războaiele feudale nu mai puțin.

Detaliile decorative musulmane de pe ferecăturatetraevanghelului din 1404–1405 al lui Nicodim șicele din epitaful cozian de la 1396, învecinate loro-sului imperial bizantin al îngerilor, erau contempo-rane cu aversul unor monede din 1399–1400 undevoievodul purta saccosul și diademă de origineconstantinopolitană, dar și cu sarcofagul antropo-morf net occidental de la Cozia al lui Mircea – elînsuși prefațat de podoabele și gisantul de inspirațieapuseană de la Curtea de Argeș ale lui Vladislav I șiRadu I – și iarăși contemporan cu lăcașurile goticede la Severin, Câmpulung și Târgoviște, într-ovreme în care venea la Marienburg, din Țara Româ-nească, un „menestrel”, un „joculator”, un „Spilmanus der Walechyen”7. Acesta venea dintr-un spațiuunde, pe la 1400, se contura o poetică slavo-românădunăreană, cu referire la aria munteană, bulgară șisârbească, povestind luptele cu turcii, evenimentedin timpul unor Vladislav Vlaicu și Radu I, conflic-tele dintre urmașii lui Dan I și Mircea I, totul con-ducând la geneza unui „cântec bătrânesc”, comun înbună parte epicii românești și eposului sud-slav. Erao țară, adaug, unde, asemănător regalităților apusenese nășteau acum, pentru o vreme, ramurile dinastice:Dăneștii coborâtori din fratele lui Mircea cel Bătrânși stinși cu Neagoe Basarab, Drăculeștii – care staula obârșia Bucureștilor –, descendenți chiar dinMircea și fiul său Vlad Dracul, pe două linii, cea alui Țepeș și a Mihneștilor, cea a lui Vlad Călugărul,Radu cel Mare, Pătrașcu cel Bun, Petru Cercel șiMihai Viteazul.

O a doua trăsătură a civilizației muntene a tim-pului este toleranța spirituală. O deslușim grațiecorespondenței purtate, între 1381 și 1393, întrepatriarhul Eftimie al Târnovei și mitropolitulUngrovlahiei Antim Critopoulos de unde aflăm căpe malul stâng al Dunării și-au găsit refugiurăuvoitori și potrivnici ai bisericii bulgare8. Și neamintim că tot acum era adăpostit de Mircea Vodășeicul reformator de origine selgiucidă Bedreddin deSamavna, cel care împotriva politicii sultanale pre-dica o toleranță religioasă și un sincretism cu rădă-cini anatoliene și șamaniste central-asiatice, princare erau chemați să stea alături derviși musulmaniși călugări isihaști din Balcani9 (aceasta într-un timpîn care, din rațiuni politice, se refugia pe lângă dom-

nul muntean, în 1409, pretendentul Musa, devenitefemer sultan la Edirne doi ani mai târziu).

A treia trăsătură va fi conturarea, de pe acum, închip limpede a unei romanități, adică latinități a spi-ritului românesc în veacul „întemeierii de țară”. Unveac al bilingvismului slavo-românesc10, care pre-cede cu trei sute de ani momentului în care cronica-rii vor conștientiza, ca elite cărturărești, originealatină a poporului lor; dar, totodată, un veac în caresunt semne, deopotrivă materiale și imateriale, carene îngăduie ipoteza unei trăiri românești, alta decâtcea a lumii slave sau grecești cu care lumea nord-dunăreană era în strânsă legătură.

Faptul că o biserică, precum ctitoria-necropolăde la Cozia, avea toate datele stilistice ale lăcașurilorcontemporane sârbești de pe valea Moravei, maipuțin complicațiile și exuberanța volumetrică șidecorativă de la Kruševac, Veluče, Neupara sauKalenić11, adoptând calmul, echilibrul și logica pecare le arătase, cu trei decenii înainte, necropolaargeșeană a înaintașilor Basarabi, spune ceva. Ase-mănătoare multor lăcașuri moraviene – cu care aveaîn comun și particularitatea unui pronaos fără feres-tre, propriu unei atmosfere monastice și funerare, cași cunoscutei rugi isihaste de sorginte palamită12 –,Cozia are ceea ce cândva Gabriel Millet numea„amprenta înțelepciunii bizantine”13 și ceea ce euam socotit a fi mărturia unei „latinități estetice”medievale, mult deosebită de estetica slavă iubi toarede complicații, supraîncărcări și tendințe piramidaleîn arhitectură.

„Era aici și substratul de adâncă latinitate – penedrept neglijată – al Bizanțului care întâlnea, înextremitatea răsăriteană a Olteniei, armonia subia-centă a unui alt spirit latin, acela românesc, care cupuțin timp înainte, în aceeași Țară Românească,simplificase sobru, la Argeș, chiar experiențaarhitecților bizantini ai timpului”14.

Va fi rimat într-un fel, spiritul bisericiimânăstirești unde odihnește pe veci Mircea I, cuspiritul călugărilor valahi care, în timpul unchiuluiVladislav, pe la 1370, refuzau „întocmirea chinovi-cească” din Cutlumuzul athonit iubitor de viațăcomunitară, cenobitică, de esență slavo-grecească15,înturnându-se acasă și preferând idioritmia indivi-dualistă din lăcașuri rupestre, precum cele dinMuscel și Buzău?

Un răspuns categoric este dificil de formulat, darsigur este că epoca la care ne-am referit este unaîntemeietoare: a realismului politic, a sintezeicul turale, a toleranței și a romanității spirituale52

pentru care domnia lui Mircea cel Bătrân rămâneun început de drum.

note

1 R. Theodorescu, O epocă de statornicire culturală:Țara Românească la 1400, în Marele Mircea voievod,București, 1987, p. 457–468.

2 M. Eminescu, Opere XIII. Publicistică 1882–1883.1888–1889, București, 1885, p. 188.

3 Documenta Romaniae Historica. B. Țara Româ -nească, I, București, 1966, p. 70; cf. Istoria Românilor, IV,2001, p. 288.

4 Autour de la „despoteia” de Mirceal’Ancien, în Rou-mains et Balkaniques dans la civilisation sud-est euro -péenne , București, 1999, p. 253–266.

5 R. Theodorescu, O epocă…, p. 467.6 Ibidem, p. 465.7 Ibidem, p. 467. Pentru climatul internațional de la

Dunărea de Jos în preajma anului 1400 vezi idem, Un mile-niu de artă la Dunărea de Jos (400–1400), București, 1976,p. 233 și urm.

8 Idem, Bizanț, Balcani, Occident la începuturile cultu-rii medievale românești (secolele X–XIV), București, 1974,p. 252.

9 M. Balivet, Islam mystique et revolution arméedansles Balkans ottomans. Vie du cheikh Bedreddin, le „Hallajdes Turcs” 1358/59–1416, Stamboul, 1995.

10 R. Theodorescu, Vizualitate și limbaj în vecheacivilizație a românilor, București, 1998, p. 7.

11 Idem, Un mileniu…, p. 206.12 Idem, Le narthex de deux monuments valaques des

XIV-e–XVI-e siècles, în „Revue Roumaine d’Histoire del’Art”, série Beaux Arts, XLIX, 2012, p. 4.

13 Cozia et les églises serbes de la Morava, în Mé -langes offerts a M. Nicolas Iorga, Paris, 1933, p. 849.

14 R. Theodorescu, O epocă…, p. 459.15 Idem, Bizanț…, p. 226–227.

Colița de la emisiunea mărcii poștale „600 de ani de la moartea domnitorului Mircea cel Bătrân”

53

Cel mai dezvoltat titlu domnesc al lui Mircea celBătrân – aflat, de regulă, în partea numită intitulatiodin protocolul inițial al documentelor – ar putea datade prin anii 1404–1406 și este următorul: „Eu, cel înHristos Dumnezeu bine-credinciosul și bine-cinstitorul și de Hristos iubitorul și singur stăpâni-torul, Io Mircea, mare voievod și domn, din mila luiDumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind șidomnind peste toată Țara Ungrovlahiei și alpărților de peste munți, încă și spre părțile tătăreștiși herțeg ale Amlașului și Făgărașului și domn alBanatului Severinului și de amândouă părțile pestetoată Podunavia, încă și până la Marea cea Mare șisingur stăpânitor al cetății Dârstorului”1. În altedocumente, mai apar atribute, detalii sau variațiunica: „marele și singur stăpânitorul domn IoanMircea voievod”2, „însuși țiitor”3, „până lamarginile părților tătărești și domn de veci”4,„râvnind să urmez vechilor împărați și domni”5,„eu, de Hristos Dumnezeu învrednicitul, domnautocrat creștin (...) stăpânitor până la Dunăre șipeste munți, în Țara Făgărașului, până la Olt”6,„stăpânind și domnind (...) pe toată Dunărea7”,„despot al țărilor (pământurilor) lui Dobrotici”(Terrarum Dobroticii despotus)8.

Diferențierea titlului domnesc (princiar) estefirească și se întâlnește la toți principii (suveranii)medievali din toată Europa. Prima cauză este carac-terul diferit al documentelor, care pot varia de lacele simple până la privilegiile solemne, de la docu-mentele interne la cele externe etc. Un alt motiv devariațiune este limba de redactare a înscrisurilor,altul este modul de păstrare (original sau copie,copie de epocă ori copie târzie), altul este legat de

forma traducerii și de concepțiile traducătorilor. Încazul de față, diferențele sunt mai ales de formă și sedatorează limbii de redactare (slavonă sau latină),copiilor târzii (în română arhaică sau modernă, înmaghiară), opțiunilor traducătorilor pentru anumițitermeni etc. Dar, dincolo de aceste variațiuni, titluldomnesc dezvoltat al lui Mircea cel Bătrân esteimpresionant.

Niciun domn sau principe al Țării Românești nua purtat vreodată un asemenea titlu, fapt care ple-dează clar pentru unicitatea domniei de 32 de ani alui Mircea cel Bătrân (1386–1418). În primul rând,nu a mai fost niciun suveran al Țării Românești dintoate timpurile care să fi avut o domnie atât delungă. Este posibil ca Basarab I (mort la 1352) să ficondus la fel de mult sau chiar mai mult, însă el afost doar „mare voievod”, neasumându-și încă ofi-cial atributele domniei, vizibile abia la fiul său.

Titlul acesta al lui Mircea cel Bătrân arată șicuprinde, în și prin forma sa, multe elemente deconținut și a fost analizat de mai toți marii noștriistorici ai Evului Mediu. Sunt conținute în el celemai importante atribute ale monarhiei noastremedievale: credința în Dumnezeu („cruce-ajută” sausemnul crucii pus înainte de text; „bine-credincio-sul”; „de Hristos iubitorul”), originea divină a pu -terii („din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dum-nezeu”), calitatea de suprem conducător militar(„mare voievod”) și de stăpân unic al țării șisupușilor („domn”; „singur stăpânitor”), atributeleevidente ale suveranității („din mila lui Dumnezeu”;„singur stăpânitor”), rădăcinile bizantine ale puterii,legătura cu „Bizanțul descins din Bizanț” (ca să-lparafrazăm pe Nicolae Iorga) și mai ales cu iradierea

mircea cel Bătrân și transilvania*


*Alocuțiune susținută la sesiunea științifică comemorativă „600 de ani de la moartea domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân” (31 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)54

sud-slavă a moștenirii împărătești răsăritene („IoanMircea”, „Io Mircea”, „râvnind să urmez vechilorîmpărați și domni”) și, într-un mod destul de precis,întinderea geografică a autorității domnului. Nevom mărgini aici să facem doar câteva observațiiasupra autorității domnești și asupra întinderii teri-toriale a stăpânirii asupra căreia se exercita aceastăautoritate.

Autoritatea domnului era, din punctul de vedereal concepției interne, suverană, iar calitatea de domnera cea mai înaltă pe care o putea avea un conducă-tor pe pământ, fiindcă puterea domnească venea dela Dumnezeu și nu de la oameni. De altminteri, ti tlulde domn este moștenit din tradiția creștină, pe liniereligioasă și din cea romano-bizantină, pe fi lierălaică.

Domnul din ceruri este Pantocratorul, dar totdomn este fiul său, Iisus Hristos, aflat în posturădeopotrivă de Dumnezeu și de om. Româna este sin-gura limbă romanică în care numele divinitățiisupreme9 nu provine numai din latinescul Deus, cidin doi termeni latini alăturați și apoi topiți, Domi-nus Deus. Prin urmare, în mintea și în exprimarearomânilor, domn era și stăpânul din ceruri, dar și stă-pânul de pe pământ, rânduit de stăpânul din ceruri.Pentru aspectul mirean, nu trebuie să uităm că aexistat o perioadă în istoria statului roman numită„dominatul” sau „Imperiul Roman Târziu”, plasată,de regulă, între finalul secolului al III-lea și finalulsecolului al V-lea (circa 280–circa 480). De fapt,este vorba (conform unor exegeți) despre o perioadămult mai lungă de regim monarhic totalitar, succe-soare a Principatului în Imperiul Roman.

Dominatul a început după încheierea crizei din235–284 d.Hr. și a durat până la asediul Constan -tinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsă-rit din 1453. În Imperiul Roman de Răsărit, maiales în timpul lui Iustinian I (527–565), sistemuldominatului a evoluat spre absolutism auto cratic.Cuvântul „dominat” provine din latinescul domi-nus (stăpân). Termenul a fost utilizat încă de uniiîmpărați din dinastia Iulia-Claudia (secolul I d.Hr.),dar Dioclețian (284–305) a fost însă primul cares-a impus ca stăpân (dominus) deplin al imperiu-lui, imaginea împăratului schimbându-se prinafișarea puterii sale. Astfel se trece de la monarhiaantică spre cea medievală. Prin urmare, pentrulatinofonii și apoi pentru românii de la Dunărea deJos, deopotrivă împăratul ceresc și împăratulpământesc erau „domni”, încât între domnie șiîmpărăție s-a instalat de timpuriu o sinonimie

perfectă. De altminteri, domnul Mircea se plaseazăpe sine alături „de împărați și domni”, cărora as -piră să le urmeze în toate, spre „a se învrednici deîmpărăția cerurilor”.

Forma de redactare a expresiei „împărați șidomni” în cadrul documentului citat mai sus arată,între altele, sinonimia dintre cei doi termeni (dom-nul este împărat și împăratul este domn), înconcepția puterii politice de atunci. Este evidentfaptul că raporturile de suzeranitate-vasalitate, încare s-au integrat principii români în general șiMircea cel Bătrân în special, nu afectau caracterulintegru al suveranității, nu știrbeau aceastăsuveranitate și nici sacralitatea originii puterii.Când însă documentele erau simple sau aveaudestinație externă și erau, de regulă, redactate înlatină (mai ales când se îndreptau spre regeleUngariei), atunci intitulația era scurtă („marevoievod și domn”), fiind omis uneori chiar atribu-tul originii divine a puterii.

Esența contractului vasalic este uneori greșitînțeleasă: ea nu însemna supunerea unui nobil fațăde alt nobil, ci punerea unui nobil sub protecția șiscutul altui nobil, pe baza unui acord care cuprindeadrepturi și obligații reciproce. Nici când pro -tagoniștii contractului de vasalitate erau șefi ai unorstructuri politice lucrurile nu se schimbau, în sensulcă egalitatea de fond dintre ei persista. Este drept că,uneori, prin abuz, mai ales spre finele Evului Mediu,vasalitatea a fost asimilată cu un fel de supunere, darfaptul acesta a depins mult și de persoanele implicateîn contractul respectiv. De multe ori, seniorul tindeasă domine, iar vasalul tindea să eludeze pretențiilede dominație ale suzeranului său.

Titlul domnesc evocat aici este unic și prin ches -tiunile teritoriale pe care le cuprinde. Mircea celBătrân „stăpânea și domnea singur” peste „toatăȚara Ungrovlahiei” și peste „părțile de peste munți”,apoi peste „părțile tătărești”, el mai deținând titlurilede „herțeg” (din germanul Herzog, adică „duce”) alAmlașului și Făgărașului, de „domn” al Banatuluide Severin și al ambelor părți ale „Podunaviei” pânăla „Marea cea Mare” și „stăpânitor” al cetății Dâr-stor. Unele dintre aceste denumiri sunt clare și nunecesită comentarii, pentru localizarea și precizareaaltora există încă discuții.

„Țara Ungrovlahiei” – fără să abordăm aicichestiunea numelui combinat de Ungaria și Vala-hia, spinoasă și ea – este Țara Românească pro-priu-zisă de atunci, adică Muntenia și Oltenia (sauo mare parte a Olteniei). „Părțile de peste munți” 55

sunt, în principal, țările Amlașului și Făgărașului,dar nu numai ele, ci și o parte din banatul Severi-nului. Tot „peste munți”, domnul muntean a maistăpânit cetatea Branului și cetatea Bologa, cudomeniile adiacente. „Podunavia” este, evident,Dunărea cu valea sa10, Dârstorul este ceea ce slaviiau numit Silistra, iar stăpânirea de până la „Mareacea Mare” numește, de fapt, Dobrogea. „Părțiletătărești” trebuie să fie o fâșie de la nordul Dobro-gei, adică dinspre tătari, deși lucrurile sunt încănelămurite și în acest caz.

Deși stăpânirea voievozilor munteni și olteni lanord de Carpați este atestată încă din secolulal XIII-lea (unii astfel de voievozi proveneau, subaspect geografic, chiar de la nord de munți) – cazullui Litovoi care stăpânise până la 1247 și ȚaraHațegului, având ca axă a acestei stăpâniri văile Jiu-rilor (din Ardeal și Oltenia) și al lui Seneslau, cuprelungiri ale puterii sale spre Făgăraș – stăpânirile„de peste munți” ale lui Mircea sunt percepute deregele Ungariei ca feude, fiindcă, formal, ele erauacordate (recunoscute) prin contractul de vasalitate.Prin urmare, Făgărașul și Amlașul provin din vechițări românești, luate sub control unguresc odată cuextinderea controlului Regatului Arpadian până laCarpați (în jurul anilor 1200) și redate domnilorȚării Românești înainte de domnia lui Mircea celBătrân11. Chestiunea banatului Severinului a fosttratată în mai multe rânduri, dar întinderea sateritorială și oscilațiile acestei întinderi necesită încăcercetări. Sub aspect teritorial, acest banat de Seve-rin trebuie să fi cuprins vestul Olteniei și sud-estulBanatului de mai târziu, încălecând și el munții.Oricum, începând cu anul 1391, documentele auconsacrat seria banilor români de Severin, membriai sfatului domnesc: Drăgan ban (la 27 decembrie1391), Radu ban (la 11 mai 1409), Drăgoi ban (la 21noiembrie 1413), Radul ban și Aga ban (la 28 martie1415 și la 22 iunie 1418)12 ș.a. Natural, aceasta nudovedește că stăpânirea lui Mircea cel Bătrân asupraacestui banat și, mai ales, asupra părții sale de lanord-vest de munți a fost continuă. Există chiar măr-turii că au existat și sincope în această stăpânire.Cetatea Branului s-a aflat cu siguranță în mâiniledomnilor munteni între 1412 și 1419, dar se poate cadania respectivă, făcută de regele Ungariei, să se fiprodus mai repede13. De asemenea, domnul ȚăriiRomânești apare și ca stăpân asupra cetății și dome-niului Bologa (Sebeswar, Hunyadwar, Kalathazeg),de lângă Huedin14, nu departe de Cluj.

Un document din 1399 arată că cetatea Bologași domeniul său (circa 18 sate și părți de sate) fuse-seră hărăzite nu cu mult timp în urmă domnuluimuntean15. Se crede că acest domeniu a ajuns înstăpânirea lui Mircea cel Bătrân în urma căsătorieiacestuia cu o nobilă maghiară (probabil din familiaBánffy).

Cele mai multe date despre stăpânirea efectivă adomnului de la sud de munți s-au păstrat în legăturăcu Amlașul și Făgărașul. Țara Făgărașului, numităîn surse „Țara Românilor” (Terra Blachorum) încăde la 1222, cu aproape două secole înainte desfârșitul domniei și vieții lui Mircea, avea pe la 1400circa 25 de sate cu hotarele lor cunoscute și fixate peteren, întinse spre sud până la culmile munților,moștenite așa și împărțite pe „bătrâni”.

Din vremea domniei amintite s-au păstrat mărtu-rii numai despre opt boieri stăpânitori de sate (cupământuri și supuși), întăriți (confirmați) în ocinilelor sau dăruiți de Mircea în intervalul 1390–140616.Aceștia sunt Ion, Burcea și Călian, confirmați în stă-pânirea satului Braniștea Urășiei, a ocinii VadulȘercaiei și a unei stâne în Muntele Lereștilor; apoiCostea, confirmat în stăpânirea ocinilor Viștea deJos, Viștea de Sus și jumătate din Arpașul de Sus,„cu țigani”; apoi egumenul Stanciul și fratele săuCălin, dăruiți cu ocina Scorei, scutită de orice fel dedări (înzestrată, astfel, cu imunitate fiscală); apoi,Micul și Stoica primesc jumătate din satulMândra17. În anumite cazuri, în funcție de naturadocumentelor păstrate, se dă și mersul hotarelor. Deexemplu, hotărnicirea moșiei Scorei este redată îndetaliu, fiind întărită și împuternicită de „preaiubitulmeu fiu, Mihail Voievod, împreună cu ceilalțiboieri”: „mai întâi, de la cursul râului Olt, submoșia numită Cetate, din ținutul Cârța, de-a dreptulîn lungul pârâului Valea Opatului, mergând până lapiscul numit Piatra Oablă, apoi de la pârâul Râullui Laiotă, așa zis, în sus, până la culmea munților;iar din partea cealaltă, de sus, trece prin locul zisPe Scoreiul cel Bătrân, apoi se îndreaptă pe pârâulnumit Valea Vițianilor și se întinde în sus pânăaproape de locul numit La Unghiul cu Frasini, deunde coboară din nou până la locul Pârâul Sașilor,apoi iar merge până la pârâul Valea Sărății, apoiiar, în sfârșit, se întinde în sus până La ȚolfaTunsului și, în cele din urmă, merge drept pe pârâulnumit Pe Apa Tunsului până la piscul munților, undese încheie hotarele acestui pământ”18. Din aceastăhotărnicire reiese o cunoaștere detaliată a moșiilor,56

cu hotarele lor, precum și un control strict asuprateritoriului.

Mircea cel Bătrân și-a exercitat, prin urmare,autoritatea domnească asupra întregului teritoriu alțării, inclusiv în „feudele ardelene”. Este, în acestcontext, important de stabilit ce înțeles avea atuncicuvântul „țară”. Este de preferat să se pornească, înacest caz, tot de la titlul domnesc, unde apare for-mula de „toată Țara Românească” sau „toată ȚaraUngrovlahiei”. Relativ recent, împotriva tuturorinterpretărilor tradiționale ale medievisticii româ -nești, s-a susținut, ca rezultat al unei laborioase cer-cetări, că „în terminologia medievală, noțiunea de«țară» avea mai degrabă un înțeles social, de se m -nând o comunitate, decât unul teritorial”19. Fireștecă un „înțeles social”, din trecut, al noțiunii de„țară” nu a fost negat nici de istorici și nici de filo-logi. Este faimos titlul unui mic capitol dinLetopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche –„Cându s-au strânsu țara la Direptate”20– mărturiea recunoașterii lui Ștefan al III-lea (cel Mare) cadomn, în aprilie 1457, în locul numit „Direptate” dela Siret (vechea capitală a țării). Aici, semnificațiacuvântului „țară” este explicată chiar de cronicar:„Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici șialtă curte măruntă, dimpreună cu mitropolitulTheoctist și cu mulți călugări”21. Prin urmare, aicieste vorba despre grupurile conducătoare sau destări – boieri, cler, curteni – denumite de unii și „țaralegală”, adică privilegiații. Noțiunea de lege dinAntichitatea greco-romană și din perioada modernă,are în Evul Mediu un corespondent aproximativ înceea ce se cheamă privilegiu sau act privilegial.Numai că în același text din secolul al XVII-lea(referitor la secolul al XV-lea) se găsește noțiuneade „țară” și în înțelesul său teritorial: „Ștefan Vodăstrâns-au boierii țării”, adică a adunat boierii dinteritoriu, boierii entității geografice numite ȚaraMoldovei.

Să revenim acum la titlul lui Mircea cel Bătrân,în care, după mențiunea că suveranul stăpânea șidomnea „peste toată țara Ungrovlahiei”, se mai pre-cizează că această stăpânire și domnie se maiexercita și asupra „părților de peste munți”, asupra„părților tătărești”, asupra „Amlașului și Făgă -rașului”, asupra „Banatului Severinului”, apoi „peamândouă părțile pe toată Podunavia și încă până laMarea cea Mare” și asupra cetății Dârstor. Or, toateaceste elemente ale lungii enumerări, fără excepție,sunt noțiuni teritorial-geografice și nu vedem cumexclusiv expresia „toată Țara Ungrovlahiei” ar avea

înțeles social și nu teritorial, ea referindu-se la gru-purile privilegiate. Iată și o variantă a intitulației dinperioada 1390–1400: „Io Mircea, mare voievod (...),oblăduind și domnind toată Țara Muntenească, încăși Latura Tătarului și hotarul de sub munte și petoată Dunărea”22. Și aici, Latura Tătarului, hotarulde sub munte, Dunărea sunt în întregime elementeteritoriale și nu sociale.

Din toate documentele păstrate din epoca luiMircea cel Bătrân reiese un control al domnieideopotrivă asupra teritoriului și asupra oamenilor, înegală măsură asupra teritoriului vechi al țării și asu-pra noilor achiziții teritoriale și tot în egală măsurăasupra elitelor și asupra supușilor. De exemplu, undocument timpuriu, din 27 iunie 1387, notează: „IoMircea Voievod (...) am aflat în țara domniei mele,la locul numit Tismena, o mănăstire”23. Nici aici,„țara domniei mele” nu poate avea alt sens decâtgeografic, mai ales că urmează detaliul lămuritor „lalocul numit”. Nici titlul domnesc al unui documentemis la 27 decembrie 1391, la Argeș, nu spune alt -ceva: „Noi, Ioan Mircea (...), domn și voievod atoată Țara Românească, începând de la munți pânăla marginile părților tătărești și domn de veci atoată Țara Făgărașului (...), am dat și am dăruitaceastă carte a noastră de danie credincioșilornoștri Stanciul egumenul și fratelui său Călin, boieridin țara noastră, (...) tot pământul numit Scorei,care se află în Țara Făgărașului mai sus zisă”24,după care urmează – cum s-a văzut mai sus – mersuldetaliat al hotarelor. Și aici, „toată Țara Româ -nească” începe „de la munți” și ajunge „până lamarginile părților tătărești”; în al doilea rând, egu-menul Stanciul și fratele său Călin sunt „boieri dințara noastră”, iar în al treilea rând, Scoreiul esteplasat „în Țara Făgărașului”. Astfel, în toate cele treiipostaze ale cuvântului țară din acest document, sen-sul teritorial este indubitabil. De asemenea, un docu-ment emis, probabil, la 1406 – din seria celor referi-toare la Cozia – permite carelor mănăstirii să umblenestingherite, fără plata vămilor, „în țara domnieimele”25. Nici aici, domnul nu se putea referi printermenul de „țară” la altceva decât la teritoriu.

Într-un alt hrisov, dat în intervalul 1407–1418,Mircea, dăruind satul Ciulnița, „care se află peBuzău”, Mănăstirii Snagov, îi stabilește statutul „deohabă”, adică îl scutește de „toate slujbele și dajdiileși dările mari și mici, câte se află în țara de sinestătătoare și în stăpânirea domniei mele”26. Și aici,noțiunile „țara” și „stăpânirea” au sensurile lor con-sacrate: prima exprimă teritoriul și oamenii 57

(supușii), iar a doua exprimă autoritatea sau putereadomnului asupra teritoriului și supușilor. Cum arputea fi altminteri, din moment ce se vorbește des-pre dajdiile și dările „câte se află în țară”? În acelașisens, un document emis la 20 iulie 1400 începe ast-fel: „Eu, de Hristos Dumnezeu învrednicitul (...),domn a toată Țara Românească, stăpânitor până laDunăre și peste munți, în Țara Făgărașului, până laOlt”27. Și în acest caz, tot în sens teritorial, ȚaraRomânească se întindea până la Dunăre, iar ȚaraFăgărașului până la Olt. În privilegiul înnoit acordat„pârgarilor” din Brașov li se recunoaște acestorascutirea de vămi „prin târgurile din țara domnieimele și pe drumul Brașovului până la Brăila”28.

La fel se întâmplă și cu posteritatea imediată a luiMircea cel Bătrân. Pe urmele acestuia, Radu al II-leaPraznaglava (1420–1422; 1426–1427) dorește cubrașovenii mai mult decât privilegii comerciale: „IoRadul voievod și domn (...) făgăduiește domnia mea(...) ca să fie pace între noi și să fie o singură țarăcu țara domniei mele și să trăiască și bunăînțelegere tot Brașovul și toată Țara Bârsei (...), sănu li se facă nicio pagubă de către țara domnieimele, ci să fie o singură țară cu țara domniei mele.Și să cumpere oamenii domniei mele în țaravoastră și să lăsați orice marfă să vină în țaradomniei mele”29. Mărfurile nu pot fi cumpărate șivândute decât în anumite locuri, adică în anumiteteritorii numite „țara domniei mele” sau ȚaraRomânească și „Țara Bârsei”. La fel se exprima șiDan al II-lea (1422–1427, cu o întrerupere): „Dădomnia mea această poruncă a domniei melebrașovenilor care negustoresc în țara domnieimele ca să le fie legea care le-a fost și în zi lele luiMircea voievod”30. „A negustori” într-o țarăînseamnă a vinde și a cum păra pe un teritoriu. TotDan al II-lea face cunoscut, la 10 noiembrie 1424,că a primit de la regele Ungariei permisiunea de abate monede, care „să umble în această țară [anoastră] ca și acolo, în Brașov și Țara Ungariei,dimpreună cu boierii noștri care se află în ȚaraRomânească (...) Și cei care trec de la Brașov din-colo de Dunăre, ca să facă negoț cu mărfuri în țaranoastră să nu plătească nicăieri vamă, numai laRucăr și la vadul Dunării”31. La aceeași dată și peaceeași temă, în alt document, Dan al II-lea leexplică brașovenilor „ca să fie în țara domnieimele după cum este și în țara sa [a craiului], ast-fel să se bată bani și în țara domniei mele”32.

Cândva, între 10 noiembrie 1424 și anul 1431,Dan al II-lea revine la privilegiul comercial al

brașovenilor, scriindu-le că trebuie să dea vamănumai la Târgoviște, „iar apoi, să umblați și pe laSeverin și pe la toate târgurile și la Brăila și printoată țara domniei mele”33, fără alte plăți. Dupăcum se vede, și aici „țara domniei mele” înseamnăîntreg teritoriul, de la Severin până la Brăila. Celmai semnificativ document în acest sens – alamintirii și moștenirii directe a lui Mircea celBătrân – a fost emis de fiul și de urmașul său,Mihail I, în 29 mai 1419, la Curtea de Argeș. Dinacest hrisov reiese că locuitorii din Cisnădie au cerutdomnului Mihail să întărească scrisoarea lor privile-gială avută de Mircea cel Bătrân, ceea ce domnul ași făcut: „(...) Am îngăduit cinstiților oameni dinCisnădie, ba le dăruim toate drepturile și libertățilevechi, pe care le-au avut în timpul părintelui nostru,cu această îndatorire ca ei și oamenii lor, anumeromânii și alții,(...) să pască oricând în munțiinoștri, cu turmele sau cu oile lor, ca și oameniinoștri pășunile noastre; le dăm [de asemenea] voiesă se folosească și să se bucure de păduri și de ape,întotdeauna (...) și dacă s-ar întâmpla să avem pri-cini sau neînțelegeri cu toată țara Transilvaniei, cuvoi noi voim să păzim pacea și o contenire trainicăde arme și, ceea este mai mult, vă vom trimite întimp de război pe unul dintre boierii noștri cu oceată de săgetași de-ai noștri, care vă va apăra pevoi și târgul vostru și vă va păzi de năvalele războ-iului”34. Acest înscris, corelat cu cele precedente,are mai multe semnificații.

Pe vremea lui Mircea cel Bătrân și, din câte sevede, a primilor săi urmași, „părțile de peste munți”se bucurau de o atenție specială din partea domnilorromâni, iar aceste „părți” (adică teritorii) nu eraudoar țările Amlașului și Făgărașului (care cuprin-deau atunci circa 35–40 de sate românești), ci șiCisnădia și Mărginimea Sibiului, ca și Brașovul șiȚara Bârsei. Aceste sate, târguri, regiuni sau „țări” –dintre care unele nu aparțineau oficial domnuluiȚării Românești, ci Transilvaniei și Ungariei – tre-buiau să fie „o singură țară cu țara domniei mele”,cu Țara Românească. Mai mult, turmele celor dinCisnădie, „românii și alții”, aveau înalta îngăduințăsă pască fără opreliști, „în munții noștri”, ca și tur-mele „oamenilor noștri”, cu libertatea de a se folosiși bucura oricând de pășuni, de păduri și de ape. Șiîncă mai mult: domnii munteni asigurau în Mărgi-nimea Sibiului protecția militară necesară pentru ca„românii și alții” să fie apărați „de năvalele războiu-lui”. Astfel, se vede clar că, în timpul lui Mircea celBătrân și al urmașilor săi, controlul domniei asupra58

teritoriului și administrarea directă a teritoriului eraurealități indubitabile.

Formulările și formulele din titlul domnesc au –cele mai multe – accepțiuni teritoriale vizibile, iarrealitățile reflectate de surse vin să întărească acestlucru: domnia ia act de hotărniciri precise în ȚaraFăgărașului; domnia acordă permisiunea celor de lanord de Carpați să-și pască turmele în munții ȚăriiRomânești, unde puteau folosi oricând pășunile,pădurile și apele, aidoma localnicilor; domnia seocupă de locurile precise în care se percep vămile,de târgurile precis localizate în care se vând și secumpără mărfurile, de traseele pe unde pot trecenegustorii brașoveni „pe drumul Brăilei” sau până laDunăre, spre „Țara Turcească”; domnia stabileșteocinile și ohabele, domnia stabilește saurecunoaște stăpânii și supușii, de la o vreme inclu-siv pe robii țigani etc. Natural, administrația dom-nească – dornică să strângă, în primul rând, dările,după cum se vede din docu mente – nu controlateritoriul ca în epoca modernă, domeniile boiereștiși cele mănăstirești având o pronunțată autarhie. Lafel, nici frontiera nu era o linie de demarcație pre-cisă, fixată pe teren și asta nu doar în spațiulcarpatic și dunărean, ci peste tot. Ba, uneori, fron-tierele „interne” erau la fel de vizibile, tot dinrațiuni fiscale, ca și cele „externe”. Dar, interesulpentru „țara noastră”, „munții noștri”, „pădurilenoastre”, „apele noastre” etc. era la fel de mare cași acela pentru „oamenii noștri”, pentru „boieriinoștri” sau pentru „țiganii noștri”. Pământul nu arevaloare fără oameni, dar nici oamenii sau co -munitățile nu reprezintă nimic fără teritoriu.

În lumina acestor mărturii, oare se mai poatesusține că nu există o accepțiune teritorială formulei„toată Țara Românească” sau că Țara Românească afost mai întâi un ansamblu complex de rețele depatronaj între domn și diverse grupuri sociale?35 Sepoate să existe și chiar există și această compo nentă,dar în timpul lui Mircea cel Bătrân controlul dom-niei asupra teritoriului țării și înțelesul teritorial alnoțiunii de țară sunt realități atestate de surse.Noțiunea de țară, studiată de lingviști, istorici șigeografi încă din secolul al XIX-lea, are mai multeaccepțiuni, iar acestea nu sunt neapărat succesive întimp, ci sunt concomitente. Este clar că, în EvulMediu, a existat și accepțiunea de „țară” ca o comu-nitate a oamenilor privilegiați, a stărilor, a elitelor, adeținătorilor puterii, dar fără dispariția sensului pri-mar, acela de teritoriu, de întindere de pământ, deregiune constituită și organizată politic-administra-

tiv. Ba, uneori, cele două înțelesuri se întrepătrund șise combină, încât „țara” este și pământul și oameniisăi. Însă absolutizarea este riscantă, iar cercetărilepe acest subiect nu sunt încă sfârșite.

Dimitrie Cantemir își subintitula o faimoasălucrare Hronicon36 a toată Țara Româniască (careapoi s-au înpărțit în Moldova, Munteniască șiArdealul) din descălecatul ei de la Traian înpăratulRâmului. Așijderea pentru numerele37 carele auavut odată și carele are acmu. Și pentru romaniicari de atunce într-însa așăzindu-să, într-aceiași șipănă acmu lăcuesc38. Prin urmare, la Cantemir (înjurul anilor 1700) cuvântul țară avea (și) înțeles teri-torial clar, dar, cum pentru el românii erau„adevărați romani”, noțiunea exprima deopotrivăunitatea primară a Daciei Romane și a poporuluisău.

Cu mai bine de o jumătate de secol înainte deCantemir, pomenitul Grigore Ureche înțelege prin„țară”, în primul rând, un teritoriu organizat: „Șipentru aceasta să cunoaște că cum nu-i discălicatățara de oameni așăzați, așa nici legile, nicitocmeala țării pre obicee bune nu-s legate...”39. Întextele românești din secolul al XVI-lea40, termenulde „țară” are și accepțiune teritorial-geografică, iartermenul de „limbă” („limbile cele păgâne”) are șisens de comunitate etnică, de popor, de „gintă” (totcu înțeles de popor, de comunitate, ca-n poeziaGinta latină de Vasile Alecsandri). Din secolul alXV-lea, deși textele românești de atunci nu s-au păs-trat, există aceleași indicii, anume că termenul de„țară” avea (și) înțeles teritorial.

Controlul asupra teritoriului în Europa, de la sta-tul roman încoace, a fost o realitate constantă, deșis-a exercitat sub forme foarte variate, de la cele mailaxe până la dominare centralistă și centralizată.Acest control s-a exercitat în spiritul dreptului dedominum eminens în Occident, dar a fost prezentmasiv și în Imperiul Roman de Răsărit și înformațiunile politice care s-au aflat în orbita acestuiimperiu, care, oficial, s-a numit Imperiul Romanpână la căderea Constantinopolului, 1453. Stăpân altuturor lucrurilor și al oamenilor din imperiul său,împăratul din Noua Romă deținea puterea absolutăasupra bunurilor și libertăților tuturor.

Domnii români erau depozitarii aceleiașiconcepții legate de autoritatea imperială. Firește căideea națională modernă de unitate statală strictă, cufrontiere precise, sub formă de granițe bine fixate peteren, a fost transpusă uneori, de la istoriografiaromantică încoace, și pentru perioade revolute, când 59

aceste realități nu existau. La noi, în România, pesteromantismul istoriografic, s-a așezat și obsesia fău-ririi statului național unitar, realizat cu greu pe du -rata unui secol (circa 1821–1918), amenințat șiștirbit apoi, aproape desființat în perioadaproletcultistă și stalinistă și fetișizat în aniinaționalismului comunist. În anii ’80 ai secoluluitrecut, dacă nu făceai compromisuri măcar deformă, era dificil să publici chiar și în domeniul isto-riei medievale. Acest aspect le scapă complet unor„critici” acerbi de astăzi, destul de tineri ca să creadăcă ei dețin monopolul adevărului și destul deînverșunați ca să tindă să excludă din viziunea loristorică, împreună cu „centralizarea”, sentimentulnațional sau realitatea numită națiune modernă.Firește, Mircea cel Bătrân nu a fost un făurar alnațiunii române moderne, nici al sentimentuluinațional și nici al statului național român unitar. Dar,marele domn, prin politica sa, a contribuit la ceea ceistoricii europeni numesc, de mai bine de un secol,națiunea medievală. Este nerealist să se creadă căromânii de la 1400 erau la fel cu aceia de la 1900,dar este anistoric să se pretindă că la 1400 româniinu știau că erau români și nici că erau alt popordecât străinii.

Mircea cel Bătrân, prin autoritatea domneascăpe care a exercitat-o în sudul Transilvaniei, a pregă-tit unitatea românească modernă. Stăpânirea mun-teană în sudul Transilvaniei și într-un colț al Bana-tului de mai târziu (care era atunci parte a Banatuluide Severin muntean, până la hotarul Orșovei) este orealitate. Este vorba despre cele opt sate româneștiale Țării Amlașului, în cele 25–30 de sate ale ȚăriiFăgărașului, la care se adaugă autoritatea exercitatăîn Mărginime (și mai ales la Cisnădie) și în ȚaraBârsei (la Cetatea Branului, în Șcheii Brașovului șila Râșnov, unde se aflau câte o biserică cu hramulSfântul Nicolae, ctitorite chiar de Radu I și Dan I,care l-au precedat pe Mircea la domnie), stăpânireadomeniului Bologa, din nordul Transilvaniei, undestăpân peste satele Fildul de Jos, de Sus și de Mijlocera Sandrin Românul și unde se afla, între vecini,românul Cândea voievod de Oarța (Kende Vajda deVarcza). Acestor stăpâniri și oblăduiri li se adaugăautoritatea bisericească a mitropolitului Ungrovla-hiei Antim, care, la 1401, este menționat ca „exarha toată Țara Ungurească și al Plaiurilor”. Credemcă noul titlu conferit mitropolitului Antim la 1401marchează, în condițiile imposibilității existențeiunei organizări eclesiastice superioare proprii,extinderea autorității ierarhului muntean asupra

credincioșilor de rit bizantin din Transilvania șiUngaria.

Noul titlu, neatestat înainte de prestigioasadomnie a lui Mircea, trebuie să marcheze o lărgireconsiderabilă a „exarhatului”, concretizat o vremenumai prin noțiunea de „Plaiuri”, care, conformunor cercetări mai noi, se refereau la toateținuturile cu populație bizantină de sub autoritatearegilor Ungariei41. Această mitropolie, ridicată la1359 pe locul unei mai vechi episcopii răsăritenede la Argeș, prelua misiunea „Mitropoliei Tour-kiei” din secolele X–XII, din Ungaria. Ulterior, adoua mitropolie a Țării Românești, de la Severin,avea să-și lase moștenirea noii eparhii de la Feleac(de lângă Cluj), făurită sub Ștefan al III-lea celMare de către autoritatea bisericească și politică aMoldovei.

Relațiile politice, militare și comerciale oficialeale domnului Țării Românești cu regele Ungarieisau ale Țării Românești cu Ungaria, s-au desfășuratîn contextul raporturilor de suzeranitate-vasalitate,pe baza unor acorduri încheiate periodic, între carecele mai importante sunt tratatele de la Brașov(1395) și de la Severin (1406). Aceste raporturi poli-tice, militare și comerciale, care includ și Transilva-nia (ca un voievodat răsăritean inclus în Ungaria)sunt, în general, cunoscute și bine studiate. Ele seînscriu în contextul mai larg al raporturilorinternaționale din regiune, dar, în ceea ce priveșteTransilvania, au și o conotație specială, derivată dinautoritatea domnului Țării Românești, exercitată înregiuni destul de întinse din sudul voievodatului șidin sud-estul Banatului.

Este greu de crezut că, din moment ce controlulasupra teritoriului era atât de precis în ȚaraFăgărașului (după cum reiese din izvoarele citate) șidin moment ce fiul și urmașul lui Mircea – peurmele tradiției moștenite de la părintele său – eragata să trimită o trupă de militari ca să protejeze șisă apere teritoriul și oamenii târgului Cisnădie, delângă Sibiu, același principe nu controla teritorialregiunile sud-carpatine.

Din izvoarele păstrate, re iese clar că Mircea celBătrân, aidoma tuturor suveranilor europeni dinApus și din Răsărit, era deopotrivă stăpânulpământurilor și al supușilor săi, cărora, ca domn saustăpân, le reglementa regimul de proprietate.Extinzându-și dominația și autoritatea, pe multipleplanuri, în Transilvania și, cu precădere, în zonele demare concentrare românească, Mircea cel Bătrân afost un precursor și un prevestitor al aceluiași gen de60

realități revigorate de domnii ulteriori moldoveni șimunteni, începând cu Ștefan cel Mare.

note

1Documenta Romaniae Historica, coord. Andrei Oțeteași David Prodan, seria B. Țara Românească, vol. I(1247–1500), volum întocmit de P.P. Panaitescu și Damas-chin Mioc, București, 1966, p. 64, nr. 28.

2 Ibidem, p. 28, nr. 10.3 Ibidem, p. 31, nr. 12.4 Ibidem, p. 38, nr. 15.5 Ibidem, p. 49, nr. 20.6 Ibidem, p. 56, nr. 23.7 Ibidem, p. 57, nr. 24. 8 Ibidem, D. I, p. 122, nr. 75. Vezi și Ion I. Nistor, Țara

Severinului și Banatul Timișan, în ,,Analele AcademieiRomâne”, Memoriile Secțiunii Istorice, seria a III-a,1944–1945, tom. XXVII, mem. 8, p. 223.

9 În italiană, Dumnezeu se zice Dio, în franceză – Dieu,în spaniolă – Dios, în portugheză – Deus etc.

10 De altfel, în documentele păstrate prin traducerivechi, din secolul al XVIII-lea, inclusiv în germană șimaghiară, Podunavia este înlocuită cu Dunărea.

11 Antal Lukács, Țara Făgărașului în Evul Mediu(secolele XIII–XVI), București, 1999, p. 149–196.

12 Ștefan Ștefănescu, Bănia în Țara Românească,București, 1965, p. 46.

13 Ioan-Aurel Pop, Stăpânirile lui Mircea în Transilva-nia, în „Revista de istorie”, tom 39, iulie 1986, nr. 7,p. 690–691.

14 Ibidem, p. 691–692.15 DRH, D, I, p. 201, nr. 122.16 Ioan-Aurel Pop, op. cit., p. 688–689.17 DRH, D, I, p. 119–120, nr. 73; p. 170, nr. 103;

p. 127–129, nr. 79; p. 174–175, nr. 106.18 Ibidem, p. 127–128, nr. 79.19 Marian Coman, Putere și teritoriu. Țara Româ nească

medievală (secolele XIV–XVI), București, 2013, p. 307–308.20 Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediția

a II-a revăzută, de P.P. Panaitescu, București, 1958, p. 91.

21 Ibidem.22 DRH, B, I, p. 31, nr. 12. Aici nu are importanță fap-

tul că este vorba de o traducere târzie, de la 1717, după unoriginal pierdut, fiindcă sensul cuvintelor este același, indi-ferent de forma lor.

23 Ibidem, B, I, p. 23, nr. 8.24 Ibidem, B, I, p. 38, nr. 15.25 Ibidem, B, I, p. 67, nr. 30.26 Ibidem, B, I, p. 74, nr. 34.27 Ibidem, D, I, p. 175, nr. 106.28 Ibidem, D, I, p. 198, nr. 120.29 Ibidem, D, I, p. 218, nr. 133. 30 Ibidem, D, I, p. 223, nr. 137.31 Ibidem, D, I, p. 229, nr. 141.32 Ibidem, D, I, p. 231, nr. 142.33 Ibidem, D, I, p. 233, nr. 144.34 Ibidem, D, I, p. 203, nr. 124.35 Marian Coman, op. cit., p. 307–308.36 Prima ediție critică, în românește și cu litere latine,

este Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat sub auspiciile Academiei Ro -mâne…, ediție de Gr. G. Tocilescu, București, 1901, înOperele principelui Dimitrie Cantemir, tomul VIII.

37 „Numerele” înseamnă aici „numele”.38 Dimitrie Cantemir, Hronicul…, p. 57. Această

definiție a Țării Românești, a originii românilor și unitățiilor istorice este expusă de autor, după Predoslovie,Praefatio și Cata stihul istoricilor, gheografilor, filosofi-lor, poeticilor pomeniți în Hronic, chiar la finele acesteidin urmă secțiuni și înainte de Prolegomena.

39 Grigore Ureche, op. cit., p. 67. 40 Ion Gheție (coord.), Texte românești din secolul

al XVI-lea: I. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi,III. Fragmentul Teodorescu, IV. Glosele Bogdan, V. Prefețeși epiloguri, București, 1982, passim.

41 Dan Ioan Mureșan, Une histoire de trois empereurs.Aspects des relations de Sigismond de Luxembourg avecManuel II et Jean VIII Paléologue, în Sigismund of Luxem-burg and the Orthodox World, ediție de Ekaterini Mitsiou,Mihailo Popović, Johannes Preiser-Kapeller, AlexandruSimon, Viena, 2010 (Veröffentlichungen zur Byzanzfor-schung, 24), p. 47–56.

61

Întrebarea „A fost Brăila cetate în vremea luiMircea cel Bătrân?” părea că a primit un răspunsdefinitiv odată cu recenzia lui Constantin C. Giu-rescu1, la cunoscuta monografie închinată de cătreP.P. Panaitescu lui Mircea cel Bătrân2 (CasaȘcoalelor, 1944).

În această ultimă lucrare, pentru prima dată înistoriografia noastră, se făcea afirmația clară aexistenței unei cetăți la Brăila încă din timpul dom-niei marelui și bunului gospodar român.

Mirarea lui Constantin C. Giurescu era cu atâtmai mare cu cât el însuși, tot pentru prima dată înistoriografia noastră, afirmase încă din 1937 și apoisuccesiv în edițiile ulterioare ale Istoriei Români-lor3, că la Brăila nu a existat o cetate înainte deturci: „Brăila n’a fost cetate în veacul al XV-lea. Oride câte ori e pomenită în cronicile moldovenești sauîn documentele muntene, nu i se dă numele slav deãðÀÄü prin care se desemnează în mod obișnuitcetățile. În timpul lui Radu Paisie, în 1540, turciiiau în stăpânire Brăila, cedată lor de domn în

schimbul ajutorului pe care i-l dăduseră când îl rea-duseseră în scaun, după revolta banului Șerban; înacelași an, ei încep să construiască o cetate de zid(arcem muro): ne-o spune lămurit un document con-temporan”4.

Documentul în cauză – pe care îl evocă istori-cul sintezei de istorie a românilor, începute în 1935și rămase, din păcate, neîncheiate – este raportullui Nicolae Sieniawsky, castelan de Bielz, căpitande Halicz și de Kolomeia, din 30 octombrie 1540,publicat de Nicolae Iorga. El a apărut mai întâi înlucrarea închinată Chiliei și Cetății Albe, publicatăla sfârșitul secolului al XIX-lea5, apoi într-unvolum din Studii și documente cu privire la IstoriaRomânilor6. Aici se arată: „In terra deinde Tran -salpinensi seu Muntanorum, ex ea parte Danubii,civitatem magnam et opulentam, Brahylow nuncu-patam, idem Thurca ademptam, dicioni sue subiu-gavit, ibidemque arcem muro erigendam con-struere occepit”7. Acest pasaj a servit totodată luiN. Iorga pentru stabilirea datei ocupării Brăilei decătre turci, în scurta sa notă publicată în 1933 în

mărturii arheologice și numismatice în estul țării românești în vremea domniei lui mircea cel Bătrân*

Ionel CândeaMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuțiune susținută la sesiunea științifică comemorativă „600 de ani de la moartea domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân” (31 ianuarie 2018, Aula Academiei Române)

În 1998, în ultimul număr al prestigiosului periodic „Il Mar Nero”, reputatul medievist Petre Ș. Năsturel aducea ocontribuție esențială la cunoașterea unui oraș aproape unic în peisajul Evului Mediu românesc – Brăila. Domnia Sa reușeasă argumenteze, cu date precise, mai întâi data cuceririi orașului de către turci (1538); apoi stabilea intervalul de timp încare avea să se înființeze, la Brăila, Mitropolia Proilaviei. Conform La conquête ottomane de Brăila et la création du siègemetropolitain de Proïlovon, în „Il Mar Nero”, III, 1997/1998, Roma-Paris, p. 191–208. În același studiu, Domnia Sa credeacă poate pune capăt unei lungi discuții din istoriografia noastră privitoare la existența sau nu a unei cetăți la Brăila înaintede turci. Soluția propusă pleca însă de la două erori majore: scoaterea lucrării noastre în afara discuției: „L’ouvrage récentde I. Cândea, Brăila. Origini și evoluție până la jumătatea secolului al XVI-lea, Brăila, 1995, étant avant tout un travaild’archéologie, nous nous permettrons d’en faire abstraction ici, en dépit de ses mérites indéniables” (Petre Ș. Năsturel,op. cit., p. 191, nota 1); apoi, folosirea lui Felix Petančić, De itineribus quibus aggrediendi sunt Turci, drept argumentsuprem, ca singurul izvor narativ de până la 1538 ce vorbește despre cetatea Brăilei la 1502.62

Analele Brăilei,8 unde a dorit să dea răspuns defini-tiv la trei chestiuni: când, cum și de ce s-a luatBrăila de turci?

Așadar, față de toate aceste date, cunoscute lanivelul anilor de elaborare a monografiei Mircea celBătrân, P.P. Panaitescu va consemna (în 1944) cuprivire la Brăila următoarele: „Apărarea țării eraasigurată, ca în toată Europa, prin cetăți. Cetățileerau ale domnului, adică ale țării, și nu aleboierilor ca în țările feudale. Un brâu de cetăți dinpiatră, așezate pe locuri înalte, la pasuri și lavaduri, înconjura Țara Românească de jur împrejur.Aceste cetăți nu erau deci așezate la întâmplare, eleformau un sistem general de apărare. Spre Moldovaera cetatea Crăciuna, spre pasurile munților, adicăspre Ardeal, cetatea Dîmboviței (subl. P.P.P.), apoicetatea de la Căpățâneni de pe partea de sus aArgeșului, la Dunăre erau Brăila, Giurgiu, Turnu(Măgurele) și Severinul”9.

Este adevărat că P.P. Panaitescu dezvoltă apoicâteva considerații cu privire la fiecare dintrecetățile dunărene amintite de el, mai puțin Brăila.De ce? Tocmai pentru faptul că în cazurile respec -tive existau izvoare narative (Walerand de Wawrinpentru Giurgiu10) și arheologice pentru Turnu11

(Măgurele) și Turnu Severin12.La toate aceste afirmații, firește, incluzând Brăila

între cetăți, Constantin C. Giurescu face ur mă -toarea observație în recenzia la Mircea cel Bătrân13:„Tot cu privire la domeniul militar, observ că întrecetățile Țării Românești în epoca lui Mircea nupoate fi trecută Brăila, așa cum face d. Panaitescu,punând-o alături de Giurgiu, Turnu și Severin(p.137). Brăila n’a fost cetate în veacul al XV-lea.Ori de câte ori e pomenită în cronicele moldoveneștisau în documentele muntene, nu i se dă numele deãðÀÄü prin care se desemnează în mod obișnuitcetățile. În timpul lui Radu Paisie, în 1540, Turciiiau în stăpânire Brăila, cedată lor de domn înschimbul ajutorului pe care i-l dăduseră când îl rea-duseseră în scaun, după revolta banului Șerban; înacelași an, ei încep să construiască o cetate de zid(arcem muro): ne-o spune lămurit un document con-temporan”.

Se poate observa că textul din recenzia luiConstantin C. Giurescu privitor la situația Brăilei caașezare fortificată este identic cu cel din sinteza deistorie națională adică este preluat întocmai, fără săi se mai aducă vreun element în plus.

P.P. Panaitescu, fără a ține cont de observația demai sus, a continuat, în 1946, într-o lucrare consa-crată autenticității Învățăturilor lui Neagoe Basarabsă susțină punctul de vedere exprimat inițial, în194414. Astfel, dorind să demonstreze cât mai con-vingător că Neagoe Basarab nu poate fi autorulÎnvățăturilor, dat fiind lacunele cu totul supărătoareprivitoare la cunoștințele sale despre oaste, război șicetăți, afirmă: „...De asemenea nu vorbește nimic decetăți; în vremea lui Neagoe, domnul ȚăriiRomânești stăpânea cetatea Brăilei, pierdută la1538, și cetățile erau esențiale pe atunci pentruapărarea țării. E adevărat că la sfârșitul veacului alXVI-lea domnii Țării Românești nu mai aveau niciocetate, așa că pentru un scriitor care trăia în aceaepocă omisiunea cetăților este firească”15. La fel,repetă argumentul de mai sus către sfârșitul studiu-lui, încercând astfel să-i sublinieze greutatea și înceea ce privește așezarea în timp a scrieriiÎnvățăturilor: „Suntem însă la începutul veacului alXVII-lea și nu mai devreme... De asemenea, cum amspus, autorul Învățăturilor amintește de boieriiparveniți ridicați de jos și nu amintește deloc decetăți în Țara Românească (pierderea Brăilei la153816, subl.n., I.C.)”.

Firește, P.P. Panaitescu a cunoscut punctul devedere al lui Constantin C. Giurescu dar, precum sevede, a socotit în continuare că are dreptate, fără aexplica pe ce anume se întemeia afirmația sa atât decategorică.

Ulterior, în 1962, B. Câmpina și N. Stoicescu aupreluat afirmația lui P.P. Panaitescu probabil dinMircea cel Bătrân, chiar dacă această lucrare nuapare în bibliografia de la sfârșitul capitolului:„Țara Românească dispunea de un număr mai micde cetăți decât Moldova; pe Dunăre erau cetățilede la Severin, Turnu, Giurgiu (construită de Mirceacel Bătrân) și Brăila”17.

În 1968, la împlinirea a șase veacuri deexistență documentară a orașului Brăila, ConstantinC. Giurescu a realizat cunoscuta monografie18

pentru orașul de la Dunăre cu un trecut atât de inte-resant. Aici, firește, a făcut din nou observația cuprivire la problema existenței unei fortificații înaintede turci: „...fost-a oare Brăila, înainte de ocupațiaturcească, o cetate? A existat aci, înainte de 1540,o întăritură, de pământ și lemn sau de zid? Întreba-rea e legitimă, deoarece există azi, în istoriografia 63

română, două păreri diametral opuse: unii cercetă-tori consideră Brăila cetate încă pe vremea luiMircea cel Bătrân: așa, de pildă, P.P. Panaitescu înmonografia ce a consacrat marelui domn muntean.În același sens, dar fără vreo dovadă documentară,se pronunță și ul tima sinteză de istorie românească.Față de această opinie, noi credem – am arătat-o însinteza noastră de istorie românească, în 1937, șiam repetat-o în recenzia făcută monografiei despreMircea cel Bătrân a lui P.P. Panaitescu – că laBrăila n-a existat o cetate înainte ca turcii să fifăcut una, în 1540. Într-adevăr, ori de câte oriBrăila e pome nită în cronicile moldovenești sau îndocumentele muntene cunoscute până acum, nu i sedă nici o dată numele slav de ãðÀÄü, sau acelea,latine, de arx sau castrum, prin care se desem -nează în mod obișnuit cetățile în izvoarele vremii.Pe de altă parte, un document din 30 octombrie1540 arată limpede că turcii, după ce au ocupat, înacel an, orașul, au început să construiască o cetatede zid (arcem muro). De unde rezultă că mai înaintenu existase o asemenea cetate”.19

Mai întâi să observăm că nu rezultă din docu-mentul citat (raportul lui Nicolae Sieniawsky) căorașul a fost ocupat de turci în 1540.

Cele două elemente, ocuparea orașului și înce-perea fortificației, nu pot fi înțelese ca simultane înrelatarea căpitanului de Bielz20. În concluzie con-statăm că pentru Constantin C. Giurescu, Brăila nua fost fortificată înainte de turci, iar orașul a fostocupat de aceștia la 1540.

Pentru P.P. Panaitescu, așezarea a avut o cetateîncă din timpul lui Mircea cel Bătrân, deținută pânăla 1538 când se va produce căderea Brăilei subputerea otomană.

În această dispută, ambii istorici au punctat, unulafirmând corect că la Brăila n-a existat o fortificațiepână la turci (Constantin C. Giurescu), iar celălalt,arătând corect data ocupării orașului de către oto-mani (1538, P.P. Panaitescu).

Mai târziu, în 1981, reputatul arheolog șimedievist Gh.I. Cantacuzino într-o lucrare de sin-teză dedicată sistemului de fortificații al ȚăriiRomânești arată: „Cât privește Brăila, până însecolul al XVI-lea ea a fost lipsită de o cetate, carede altfel nu era necesară la sfârșitul secolului alXIV-lea, orașul aflându-se la mare distanță dehotarele țării”21.

Aici trebuie să semnalăm două aspecte. Mai întâiprima afirmație, Brăila era lipsită de o cetate pânăla sfârșitul secolului al XVI-lea, se bazează pe recen-zia lui Constantin C. Giurescu la Mircea cel Bătrâna lui P.P. Panaitescu, la care se face trimitere.

În al doilea rând, înțelegem că la sfârșitul seco-lului al XIV-lea, sub biruitorul de la Rovine, Brăilase afla, datorită stăpânirii Dobrogei, mult în interio-rul hotarelor țării, nejustificându-se astfel, ridicareaunor fortificații aici22.

Anul 198623, când se împlineau șase veacuri dela urcarea pe tronul Țării Românești a biruitoruluilui Baiazid I, a reușit să aducă în discuția istoricilor,probleme mai mult sau mai puțin legate de aceastăemblematică domnie a Țării Românești; între ele șiproblema unei fortificații la Brăila, datorată, even-tual, acestuia.

Convins că izvoarele narative, cartografice șidocumentare cunoscute nu puteau rezolva dilemacetate sau nu înainte de turci, am presupus că doarargumentul arheologic mai poate face lumină înaceastă problemă.

*

În 1986, la împlinirea a șase veacuri de la urca-rea pe tronul Țării Românești a lui Mircea celBătrân, am primit încuviințarea în cadrul MuzeuluiBrăilei „Carol I” de astăzi de a începe cercetăriarheologice în vatra așezării medievale a Brăilei.

Atestată documentar la 20 ianuarie 1368 (Pri-vilegiul comercial acordat de Vladislav Vlaicunegustorilor brașoveni și din Țara Bârsei), Brăila afost cercetată arheologic, începând cu anul 1955doar în zona vadului Catagaței (Brăilița), acolounde Nicolae Harțuche a descoperit primele mate-riale arheologice datând din neolitic, culturileBoian și Gumelnița (circa 6000–4000 î.Hr.), iarulterior multe alte vestigii din eneolitic și epocaelenistică, perioada geto-dacică, cultura Sîntanade Mureș-Cerneahov (secolul IV) și Dridu (seco-lele IX–XI).

Dovedindu-se o adevărată Troie a locului,interesul pentru cercetarea ei a concentrat atențiacelor doi arheologici de atunci ai muzeului brăi-lean – N. Harțuche și Fl. Anastasiu. Astfel, în1986, cu experiența acumulată într-un deceniu decercetări (1976–1986) la ruina mănăstirii de laMăxineni și sub conducerea științifică a neuitatului64

dr. Petre Diaconu, am pornit în căutarea eventuale-lor urme de fortificații medievale. Unde puteau fiele atinse, în cazul în care ar fi existat la Brăila,decât aproximativ în același loc unde turcii auridicat citadela după anexarea Brăilei la Imperiulotoman în 1538?

Am întreprins deci primul sondaj în curtea CaseiPerpessicius (strada Cetății nr. 70), al cărei perime-tru permitea realizarea câtorva secțiuni mai lungi,fără a deranja vecinii sau edilii orașului.

Locul nu era ales doar după criteriul „este încurtea noastră”, ci el era situat – conform celor maivechi planuri ale orașului ce cuprindeau și am -prenta la sol a citadelei de formă pentagonală – înime diata apropiere (dar în afară) a citadelei oto -mane (edifi cate între 1540–1546 chiar și dupăaceastă dată).

Această cercetare continuată în anii următori,inclusiv după 1989, în apropierea străzii Cetății 59de exemplu, pe axul străzii Cetății și la intersecția eicu strada Citadelei, a dus la descoperirea celei maivechi necropole creștine a așezării medievale de laBrăila (secolele XIII–XIV). Ea a cuprins, foarteprobabil, și înhumări din epoca lui Mircea celBătrân. Suprapunerea acestei necropole creștine aașezării Brăilei de către citadela fortificațiilor oto-mane după 1540 este o dovadă dintre cele maiputernice ce exclud o fortificație anterioară turcilor.Dacă în acest caz, succesiunea a fost cimitir creștin– citadelă otomană în cel de-al doilea caz – cerce-tat la Brăila (în Piața Traian) cimitirul creștin nr. 2datat 1400–1500 (deci secolul XV) a fost suprapusîn a doua jumătate a secolului XVII de un mecet,deci un lăcaș de închinăciune musulman. Și aici,pentru intervalul 1400–1418, unele morminte pot fiatribuite domniei lui Mircea cel Bătân.

*

Vatra medievală a așezării Brăilei, ce va căpătadin primele decenii ale secolului al XIV-lea caracterorășenesc, se conturează în stadiul de față al cerce-tării arheologice prin două elemente esențiale:modul de dispunere a celor trei cimitire creștine24 șirăspândirea unor specii ceramice datate în secoleleXIV–XV, precum și a altor documente arheologicespecifice.

Cercetările arheologice din ultima vreme(1986–2018), în ciuda caracterului lor precumpăni-

tor de salvare, dau răspuns problemei identificării înspațiu a nucleului așezării medievale din secolul alXIV-lea, precum și din veacul următor.

Așadar, în lungul falezei Dunării, până la odistanță spre vest de circa 150–200 metri, urmândparalel țărmul pe direcția nord-sud sau invers,sud-nord, deoarece acest drum de acces s-a numitCalea Silistrei, s-a conturat viața orașului medievalBrăila. În directă legătură cu principalele drumuricomerciale ce ajungeau în dreptul ei, Brăila a avuto dispunere ce a urmărit linia fluviului la care seajungea în secolul al XIV-lea prin două sau treivaduri.

Pentru secolul al XV-lea, cu greu se poate face odistincție în privința suprafeței așezării față de seco-lul precedent. Descoperirile arheologice arată căaceasta s-a extins spre nord și spre sud față denucleul amintit mai sus. În ceea ce privește secolulal XVI-lea, orașul depășise spre miazăzi zona încare, la capătul străzii Malului de astăzi, s-a ridicat,după 1540, biserica Mitropoliei Brăilei. Zonacreștină a orașului se va concentra astfel, diametralopus celei locuită de turci, către sud, nu înainte ca easă fi cunoscut o extindere și spre nord în primajumătate a veacului al XVI-lea, după cum atestă oserie de descoperiri arheologice din zona GrădiniiPublice25.

Așadar, cu ajutorul datelor arheologice, careplasează necropola medievală nr. 1, datată însecolele XIII–XIV, pe locul cetății ridicată de turciîncepând cu 1540, putem spune că Brăila nu a avuto fortificație înainte de acest dramatic moment alistoriei sale, deci nici în vremea lui Mircea celBătrân.

Pe cel mai înalt loc de lângă așezarea medievalădin secolele XIII–XIV, la o cotă de aproximativ 26metri peste nivelul Mării Negre, conform unui vechiobicei, locuitorii Brăilei își amplasaseră cimitirul șinu cetatea, oricât de mult și-ar fi dorit o astfel deconstrucție, oricât de mult s-ar fi impus ea pentrusiguranța comerțului atât de înfloritor, subliniat caatare de Laonic Chalcocondil26.

Și eu am crezut, cândva, că Brăila trebuia să fifost fortificată la 1426, când oști polone și moldo -vene s-au adunat aici în așteptarea celor ungureștipentru a porni contra turcilor27. Mi se părea normalca vreme de două luni, cât au așteptat soldații poloniși moldoveni aici, ei să se fi aflat la adăpostul unorziduri. 65

La fel, șederea lui Mehmet al II-lea Fatih laBrăila, în ziua de 29 iunie 1462, în timpul retrage-rii din expediția contra lui Vlad Țepeș din ȚaraRomânească, ar fi impus adăpostul unor ziduri, maiales că amintirea atacului de noapte din 16 iunie șia celui din preajma Buzăului erau încă proaspete înamintirea sultanului. Este adevărat că era silit săfacă acest popas în drumul de întoarcere spreAdrianopol, zăbava impunându-se de sărbătoareabairamului de după postul de ramazan28.

Și totuși, o astfel de fortificație la Brăila nu aexistat nici atunci.

tezaurul de monede feudale de la maraloiu, județul BrăilaÎn colecţia Muzeului Brăilei „Carol I” se află de

mai mulţi ani un mic tezaur de monede feudaleromâneşti şi străine care până în momentul de faţă arămas inedit. El a fost descoperit în apropierea sa -tului Maraloiu, comuna Grădiştea, judeţul Brăila, înanul 1965, de către doi ţărani aflaţi la munca câm-pului.29

Satul Maraloiu este situat pe terasa Buzăului, laaproximativ 60 km spre vest de municipiul Brăila,fiind cercetat până în prezent, din punct de vederearheologic, doar la suprafaţă.

S-a constatat astfel că în partea de sud-vest asatului pe malul lacului Balta-Albă se găsesc lasuprafaţa solului fragmente ceramice, dintre careunele aparţin perioadei de sfârşit a epocii bronzului –cultura Noua, iar altele culturii Dridu, secoleleX–XI d.Hr.30 Din păcate, imediat după descoperirenu s-au întreprins inves tigaţii la faţa locului, astfelcă nu cunoaştem condiţiile concrete în care a fostgăsit.

Deşi puţine, piesele provin din patru locuridiferite, însă înve cinate, şi anume: ŢaraRomânească, Hanatul Hoardei de Aur, Serbia şiBulgaria. Compoziţia lui din acest punct de vederenu surprinde, deoarece în mod obişnuit tezaurelemonetare provenind de la primii voievozi ai ŢăriiRomâneşti aveau în alcătuire piese bulgăreşti,sârbeşti, poloneze, maghiare, cehe etc., sau aledomnilor Moldovei, ca o dovadă a circulaţieiintense între ţările române şi vecini.31

Iată care sunt însă piesele ce îl compun: șaptedinari de tipul comun muntean, emişi de Vladislav I(1364–1377) – cinci monede, două de Radu I(1377–1383) – şi un ducat de la Mircea cel Bătrân

(1386–1418). Celelalte șase piese sunt, după cumurmează, trei dirhemi de la hanul Toctai(1290–1311), o monedă din bronz emisă de oraşelede la gurile Dunării aflate sub autoritatea hanilorHoardei de Aur, un aspru de la ţarul bulgar IvanSracimir (1360–1365, 1369–1396) şi un dinar de laregele Serbiei Ştefan Uroş III Deceanski(1321–1331). După cum se poate observa, pieseleau fost emise pe o perioadă ce se întinde de lasfârşitul se colului al XIII-lea (1291) şi până lasfârşitul celui următor (1396), când au fostîngropate.

Suntem de părere că tezaurul a fost îngropatpuţin timp după 1396, Ivan Sracimir murind înacest an, iar ducatul de la Mircea cel Bătrân, fiindde „tipul nr. 1” este şi el emis până la aceastădată.32

Important ni se pare, având în vedere dataîngropării, faptul că pentru prima dată, în aceastăzonă, este descoperit un tezaur cu o astfel decompoziţie şi credem că aspectul trebuie pus înlegătură cu circulaţia intensă de mărfuri pe drumulce lega Brăila cu Braşovul, pe valea Buzăului, întimpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Nu putempreciza însă dacă momentul îngropării lui poateavea vreo legătură cu evenimentele de la sfârşitulprimei părţi a domniei marelui voievod.

Este demn de subliniat şi faptul că alături detreisprezece mo nede din argint se află şi una dinbronz, având pe avers tamgaua Hoardei de Aur, iarpe revers o cruce cu braţe egale şi o legendă. Ea seadaugă exemplarelor descoperite până acum la Isac-cea, Enisala, Ostrov, Păcuiul lui Soare, confirmândipoteza lui Octavian Iliescu, potrivit căreia ele arreprezenta „emisiuni locale ale oraşelor de la gurileDunării, emisiuni destinate să asigure banii mărunţide toate zilele”.33

note

1 Constantin C. Giurescu, În legătură cu Mircea celBătrân, în „Revista Istorică Română”, XV, 1945, 4, p. 423.

2 P.P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, Casa Școalelor,București, 1944, 368 p.

3 Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, II, 2, ed.a IV-a, București, 1943, p. 529.

4 Ibidem.66

5 Nicolae Iorga, Studii istorice asupra Chiliei și CetățiiAlbe, București, 1899, p. 323–325, doc. nr. XXXII.

6 Idem, Studii și documente, XXIII, București, 1913,p. 46–49, documentul nr. XLV.

7 Ibidem, p. 46.8 Nicolae Iorga, Când, cum și de ce s-a luat Brăila de

turci?, în „Analele Brăilei”, V, 1, 1933, p. 2–5. Mai nou,toate studiile, articolele sau notele consacrate special Brăileide către marele istoric au fost adunate de către autorul aces-tor rânduri în volumul intitulat Din trecutul istoric alorașului Brăila, Ed. Istros, Brăila, 1999, p. 4–5.

9 P.P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, ed. a II-a,Gheorghe Lazăr, București, 2000, p. 168.

10 Ibidem, p. 168–169.11 Ibidem, p. 169. Aici însă existau și cercetări arheo-

logice realizate de Gr. Florescu, Turnul antic de la TurnuMăgurele (cercetări arheologice din 1936) extras din Oma-giu lui C. Kirițescu, București, 1936, 12 p. și II planșe, apudP.P. Panaitescu, op. cit., p. 169, nota 48.

12 Ibidem, p. 169 și nota 49. Tot aici, se trimite laacelași volum omagial închinat lui C. Kirițescu pentruAl. Bărcăcilă, Cetatea medievală a Severinului, extras, 23p. și XIV planșe.

13 Constantin C. Giurescu, În legătură cu Mircea celBătrân, în „Revista Istorică Română”, XV, 1945, 4, p. 423.

14 P.P. Panaitescu, Învățăturile lui Neagoe Basarab.Problema autenticității, București, extras din „Balcania”, V,1, MCMXLII, p. 3–78 (de fapt 1946).

15 Ibidem, p. 60.16 Ibidem, p. 66.17 Istoria României, II, București, 1962, p. 343.18 Constantin C. Giurescu, Istoricul orașului Brăila

din cele mai vechi timpuri până astăzi, București, 1968,372 p. + 60 ilustrații + două hărți.

19 Ibidem.20 Vezi supra p. 2.21 Gh.I. Cantacuzino, Cetăți medievale din Țara

Românească. Secolele XIII–XVI, București, 1981, p. 36.22 Ar rezulta, dintr-un astfel de punct de vedere, că

cetățile de la sfârșitul secolului al IV-lea, pentru ȚaraRomânească, își găseau rostul numai pe linia hotarelor, ori-care vor fi fost ele. Sub Mircea cel Bătrân însă, ca stăpân alDobrogei, a existat cetatea de pe malul lacului Babadag, dela Enisala, construită, e drept, nu atunci. Dar ea se dovedeade folos chiar în interiorul țării. Astfel, nu credem că doar înfuncție de apropierea sau depărtarea de graniță își găseauutilitatea astfel de fortificații – cetățile. Brăila putea justi ficaridicarea unei astfel de cetăți, dacă ținem seama deimportanța locului din punct de vedere economic în secolulal XIV-lea (a doua jumătate). Problema a fost însă ce auto-ritate politică s-ar fi încumetat să o construiască, la un vadatât de râvnit, în primul rând de regele Ungariei și protejațiisăi, negustorii brașoveni, iar mai târziu de Ștefan cel Mare.Noi credem că, paradoxal, importanța excepțională a locu-

lui, apriga lui dispută în secolele XIV și XV au făcut ca aicisă nu se ridice o cetate decât atunci când apare, din 1538,mâna de fier a turcilor.

23 Vezi volumul Marele Mircea Voievod, coordonatorIon Pătroiu, București, 1987, 536 p., cu o serie de studiitemeinice, dar și hotărât să facă din Mircea cel Bătrân,Mircea cel Mare din motive pe care nu dorim să lecomentăm. Deși ne-am fi așteptat la o abordare a chestiu-nii, Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Mircea celMare, în op. cit., p. 469–505, nu vorbește nicăieri despre ofortificație la Brăila în epoca lui Mircea cel Bătrân.

24 În prezent, cunoaștem cu precizie amplasarea învatra istorică a Brăilei și a celei de a patra necropolecreștine. Este drept ea este ceva mai târzie (sfârșitul secolu-lui al XVIII-lea), însă extrem de importantă din mai multepuncte de vedere. Mai întâi, ea nu apare menționată pe celmai vechi plan al orașului – cel ridicat de ofițerul austriacJohann von Vermatti în 1789–1790 – aflat la BibliotecaNațională din Viena. Bănuim că motivul este redareaexactă a aspectului fortificațiilor și nu a altor detalii. Planula fost publicat de M. Popescu, Cetățile turcești din prejurulPrincipatelor române, în BCMI, XX, 52, 1927, p. 82–84 șifig. 10, apoi de Gh.T. Marinescu, Brăila Veche, Brăila,1929, p. 45, pl. XXIII, precum și de Constantin C. Giurescu,Istoria Românilor, III, 2, p. 609, fiind folosit mai ales cadocument important privitor la cetate (fortificații). Înschimb, pe planul din 1834, ridicat de ofițerul rusBerroczyn, în punctul extrem sudic al orașului de atunci,bine conturat de urmele fostului zid și ale șanțului deapărare, între Calea Silistrei (azi Calea Călărașilor) șiterasa Dunării, găsim mențiunea: Champ des morts (câmpde morminte). Sondaje arheologice, dar mai ales diverselucrări edilitare în zonă, au arătat că este vorba de onecropolă creștină din secolul al XVIII-lea. Aceasta seexplică prin creșterea orașului către sud și vest. De la ovreme, cimitirul se va fi întins și în jurul bisericii mitropo-liei Proilaviei. Pe planul lui Berroczyn, din 1834, avemamplasamentul acestei biserici. El va fi sporit, poate, și cumulțimea soldaților creștini căzuți în desele războaie cuturcii din secolul al XVIII-lea și începutul secolului alXIX-lea. Oricum, această a patra necropolă creștină aorașului ne arată direcția în care așezarea medievală Brăilaa evoluat de la origini până în pragul epocii moderne.

25 Ionel Cândea, Brăila. Origini și evoluție până lajumătatea secolului al XVI-lea, Brăila, 1995, p. 73–86.

26 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ediția V.Grecu, București, 1958, p. 285.

27 Constantin C. Giurescu, Istoricul orașului Brăila,București, 1968, p. 63.

28 Düsturnamei Enverî în Cronici turcești privindȚările Române, extrase, I, Mihail Guboglu și MustafaMehmet, București, 1966, p. 43: „Șahul a venit la Brăilaunde a petrecut sărbătoarea”. Nici aici numele Brăilei nuare vreun atribut care să-i precizeze un eventual statut deașezare fortificată.

29 N. Harţuche, Repertoriul arheologic al judeţuluiBrăila, în Zilele Culturii Brăilene. Comunicări şi referate,Brăila, 1970, p. 23, unde este datat secolul XVI.

30 Ibidem. 67

piesele ce alcătuiesc micul tezaur de la maraloiu, judeţul Brăila*

*Pentru determinarea celor trei piese tătăreştiam folosit:

O. Iliescu Monede din tezaurul descoperit laOţeleni (raionul Huşi, reg. Iaşi), în ArheologiaMol dovei, Editura Academiei R.P.R., II–III, 1964,p. 363–405.

Am transcris şi am tra dus legendele aici, dupămodelul amintit, pentru a nu trimite pentru aceeaşi

piesă la mai multe numere din tezaurul de laOţeleni.

Prescurtări: b (m), (r): bine (mediocru), (rău),conservată; c. 1. (p). e. (i): cerc linear (perlat)exterior (interior); h: hegira; tip. corn.: tipulcomun; M. Br.: Muzeul Brăilei; dr.: dreaptă; st.:stângă.

31 C. Moisil, Monetăria Ţării Româneşti în timpuldinastiei Basarabilor. Ex tras din Anuarul Institutului deIstorie Naţională, Cluj, 1924, p. 11–15.

32 O. Iliescu, Moneda în România 491–1864, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1970. p. 21 „Bucăţii de tipul nr. 1(comun) au fost bătuţi în prima parte a domniei lui Mircea,până la bătălia de la Nicopole (1396), cei cu efigie (tipurile

2–6) repre zintă emisiuni din anii 1396–1418, cândvoievodul Ţării Româneşti obţine o mare autoritate laDunărea de Jos, ajungând pentru câtva timp arbitru alpoliticii bal canice”.

33 Idem, Emisiuni monetare ale oraşelor medievale dela Dunărea de Jos, în Peuce, Studii şi comunicări de istorie,etnografie şi muzeologie, II, Tulcea, 1971, p. 263.

68

69

70

71

72

Formația mea științifică nu este apropiată detema simpozionului nostru „Doi făuritori ai culturiiromâne: Titu Maiorescu și Mihai Eminescu”, astfelcă nu mă voi încumeta să mă refer la titanica operăa celor mai de seamă formatori de cultură româ-nească: Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.

Numeroși și cei mai avizați critici și istorici lite-rari de ieri și de azi ai României, ca să-i amintescnumai pe E. Lovinescu, G. Călinescu, N. Manolescu,E. Simion, dar și pe bănățenii E. Todoran,C. Ungureanu, C. Dascălu, P. Creția, B. Dascălu șialții, au elaborat studii substanțiale referitoare laoperele lui M. Eminescu și T. Maiorescu și lacontribuția acestora la edificarea și formarea culturiiromânești. În poziția și responsabilitatea vremelnicepe care le am, doresc, în deschiderea dezbateriinoastre de azi, să prezint legăturile celor doi titani cubănățenii, luminile și urmele lăsate de aceștia asupraculturii Banatului, dar și modul în care vădcontribuția cercetătorilor bănățeni, în general, și acelor de la Institutul de Cercetări Banatice „TituMaiorescu” din Timișoara la studierea, cunoaștereași promovarea culturii bănățene, în contextulnațional și internațional.

Cele mai strânse și îndelungate legături cu Bana-tul, cu vatra sa culturală, Caransebeșul, le-a avutTitu Maiorescu, atât prin relațiile de rudenie canepot de soră (mama sa, Maria, născută Popasu) alepiscopului Ioan Popasu, care îi este și naș la căsă-toria religioasă ortodoxă cu prima sa soție ClaraKremnitz, și cu verișori primari: Maria, Elena, Emi-lia, Constantin și Ioan Popasu1, cât și prin numeroa-sele călătorii întreprinse în decursul timpului în

Banat, în mod deosebit, la Caransebeș. Nu numaiatât. În Banat, la Caransebeș, în anul 1958, dupăabsolvirea școlii thereziene de la Viena, Ioan Po pasu– unchiul (nenea Popa) – și mama sa, Maria, îi scriutatălui său, Ion Maiorescu, aflat la Brașov, că estecel mai bine pentru băiat, proaspăt absolvent there-zianist, să-și continue studiile la Berlin. Iată și con-semnarea lui Titu Maiorescu în legătură cu aceasta:„Mama și nenea Popa, ce o să fie cu mine etc., con-siliuri peste consiliuri al căror rezultat este pentrumine ca să plec la Berlin, așteptând până atunci sauo scrisoare decisivă, sau (dacă vei căpătare scri-soarea asta) o depeșă telegrafică opritoare de lad-ta. Iacă părerea mamei și a nenei Popei. Ce săfac?”2

După cum găsim în valoroasa și documentatacarte a teologului V. Petrica, Titu Maiorescu acunoscut și a colaborat cu o mulțime de intelectualibănățeni, mulți dintre ei fiind susținuți și promovațide acesta. Desigur, fără doar și poate, cea mai fe -cundă colaborare a lui Titu Maiorescu cuintelectualii bănățeni este cea cu enciclopedistulCorneliu Diaconovici. Maiorescu, apreciind înalteleși variatele calități intelectuale ale lui C. Diacono-vici, îl ajută, în calitatea sa de redactor al revistei„Romänische Revue” („Jahrbücher”), propunându-lca ministru al Cultelor și Instrucțiunilor Publice,Regelui Carol I pentru conferirea Medaliei pentruștiință și artă „Bene Merenti”. De asemenea, apre-cierea ce i-o dă lui C. Diaconovici se concretizeazăîn îndemnul coordonării lucrărilor de realizare aenciclopediei de către acesta, cât și în acceptarea luiT. Maiorescu de a colabora prin participarea

titu maiorescu în Banat*

Acad. Păun Ion Otiman

*Alocuțiune susținută la simpozionul „Doi făuritori ai culturii române: Titu Maiorescu și Mihai Eminescu”(6 octombrie 2017, Zrenjanin și 7 octombrie 2017, Timișoara)

Filiala Timișoara a Academiei Române

73

con cretă a lui la redactarea mai multor articole lacea dintâi enciclopedie românească, grandioasaEnciclopedie Română, în trei volume, coordonată deintelectualul bănățean.

Titu Maiorescu îi scrie lui C. Diaconovici urmă-toarele îndemnuri și atenționări privind intențiaacestuia de a începe lucrul la enciclopedie: „Înțelegînsemnătatea întreprinderii dumneavoastră șiînțeleg și greutatea ei, mai ales din cauza lipsei deobiectivitate a publiciștilor noștri, la a căror cola-borare sunteți totuși siliți a vă adresa”.3

Pe lângă cele două legături și colaborări strânsecu personalitățile bănățene (I. Popasu și C. Diaco-novici), T. Maiorescu cunoaște și ajută mulțibănățeni caransebeșeni aflați la studii la Viena sauBerlin sau prin susținerea activităților literare aleacestora. Amintim aici pe următorii: muzicianulNicolae Popovici, dr. Ioan Pauel, profesorul IosifBălan, scriitorii Ioan Popovici-Bănățeanu și VictorVlad Delamarina etc.

Călătoriile întreprinse de T. Maiorescu laCaransebeș, în decursul timpului, nu au ca obiectivnumai vizita rudelor sale, în mod deosebit a episco-pului diecezan Ioan Popasu. Aceste vizite sunt folo-site de T. Maiorescu ca prilejuri de a se întâlni cupersonalități de seamă din granița habsburgică, pre-cum generalul Traian Doda, protosinghelul FilaretMusta, director (rector) al Institutului Teologic, pro-topopul de Oravița, Andrei Ghidiu, profesorulȘtefan Velovan ș.a.

Titu Maiorescu, în mod deosebit la Viena, dar șila Berlin, s-a cunoscut cu avocatul Vincențiu Babeș,militant de seamă al unirii Banatului și Transilvanieicu România, membru fondator al Academiei Ro -mâne. Chiar dacă în Însemnările zilnice4, Titu Maio-rescu nu exprimă cele mai alese sentimente față deVincențiu Babeș, de numeroase ori a locuit lafamilia Babeș, beneficiind și de sprijinul material alacesteia.

Apreciem, din însemnările lui Titu Maiorescu înJurnal și din scrisorile vremii, că legăturile sale cuoamenii de seamă sau de rând ai Banatului și Tran-silvaniei au avut o influență deosebită cu privire laconcepția și activitatea remarcabilă a acestuia pri-vind întregirea neamului românesc. Din păcate,Titu Maiorescu s-a stins din viață cu numai un anînainte de Marea Unire. Îndrăznesc să afirm că din-tre neîmplinirile pe care le-a avut Maiorescu în viațăcea mai mare este legată de destinul sfârșitului tre-cerii în eternitate, fără să aibă bucuria de a vedeafăurirea României Mari de către poporul său.

note1 Vasile Petrica, Titu Maiorescu și Banatul, Ed. DPP,

2014.2 Idem 1.3 Idem 1.4 Titu Maiorescu, Jurnalul, I, II, III, Ed. Fundația

Națională pentru Știință și Artă.

74

Societatea literară „Junimea” a fost înfiinţată laIaşi, în iarna anului 1863/primăvara lui 1864 dePetre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi,Vasile Pogor şi Theodor G. Rosetti, acesta din urmăa dat numele societăţii. Rândurile „Junimii” au cres-cut, de la an la an, îmbogăţindu-şi componenţa cunoi membri, călăuziţi de deviza: „Entre qui veut,reste qui peut!” („Intre cine vrea, rămâne cinepoate!”) Astfel, multe persoane au trecut pragulsocietăţii, în timp ce altele au părăsit „Junimea”,motivele fiind diverse: A.D. Xenopol, N.D. Xe -nopol, G. Panu, I. Pop Florantin, Gr. N. Lazu,D.C. Ollănescu-Ascanio, N. Beldiceanu, I.N. Roman,N. Petraşcu. Pe lângă prezenţa membrilor consa-craţi, adunarea societăţii s-a bucurat de vizita spora-dică a lui N. Iorga, B.Şt. Delavrancea, V.A. Urechia,B.P. Hasdeu, Al. Vlahuţă, D. Augustin Laurian, E.Max, Gr. Cobălcescu, dar şi de simpatiile altor numesonore din epocă, printre acestea numărân du-se şiD. Petrino. În 1865, ca urmare a sprijinului acordatsocietăţii, Vasile Alecsandri este înzestrat cu titlul demembru al „Junimii”, iar mai târziu, ridicat la rangulde preşedinte de onoare. Dar, inevitabilul s-a pro-dus: în toamna anului 1876 ia fiinţă, în Bucureşti, oa doua „Junime”, şedinţele desfăşurându-se, înexclusivitate, în casa lui Titu Maiorescu. Prin muta-rea la Bucureşti a lui Iacob Negruzzi, junimiştiirămaşi la Iaşi au continuat să se mai întâlnească, dardin ce în ce mai rar, încă circa zece ani şi cam tot peatunci, în preajma anilor 1890–1895, îşi înceteazăactivitatea şi junimiştii de la Bucureşti, motivul:ancorarea lor în activitatea politică, începând cuanul 1866.1

„Junimea” a reprezentat, la sfârşitul secolului alXIX-lea, cea mai importantă mişcare literară româ-nească, lucru dovedit şi de procesele verbale aleşedinţelor societăţii, consemnate în registrul cepoartă inscripţia Societatea Junimea. Prescripţiiverbale, dar cunoscut în literatura de specialitate şimediul muzeografic drept „Jurnalul Junimii”2.

Documentul, având în prezent o valoare inesti-mabilă, cuprinde 57 de procese-verbale ale şedinţe-lor societăţii din perioada 1865–1873 (indiferentdacă acestea s-au ţinut sau nu), cu un format de25/35 cm şi 164 de pagini, dintre care 64 sunt ocu-pate cu texte olografe. Numărul întâlnirilor eraudiferite de la an la an: 1865 – 14 şedinţe; 1866 – oşedinţă; 1871 – opt şedinţe; 1872 – 32 de şedinţe, iarîn 1873 – două şedinţe3. Conform acestor procese-verbale, cei mai puţini participanţi au fost la şedinţadin 14 aprilie 1872 (patru), iar în 12 octombrie, ace-laşi an, 21 de membri (tema de dezbatere fiind maiatractivă: Cosmopolitismul şi naţionalităţile).

De regulă, întâlnirile se desfăşurau, de fiecaredată, la alt junimist. Tot din punct de vedere statis-tic, rezultă că la Vasile Pogor s-au desfăşurat 25 deşedinţe, la Titu Maiorescu 18, la Iacob Negruzzi 4,şi la fratele acestuia, Leon Negruzzi, o singurăşedinţă. Nouă procese-verbale de şedinţă nu au con-semnat nicio menţiune în acest sens.

Procesele-verbale ale şedinţelor junimiştilorerau scrise de mână, destul de neglijent, trădând unscris grăbit, cu cerneală neagră, în cea mai mareparte a lor de istoricul A.D. Xenopol, secretarulşedinţelor, care consemna, cu rigoare, la fiecareîntâlnire, participanţii (de obicei, nu au fost

Jurnalul „Junimea” – unicat al patrimoniului naţional*

Ioan David**


**Cercetător științific dr., directorul Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timișoara 75

numeroşi), tema dezbaterii şi lecturile, iar în final,o sinteză a discuţiilor, cantonată sub titlul „resultatulşedinţei”4.

Uneori erau consemnate propunerile făcute demembrii societăţii. Bunăoară, în şedinţa din 19octombrie 1865, desfăşurată în casa lui VasilePogor5, principala temă dezbătută a fost legată decumpărarea unei tipografii, care să deserveascăSocietatea „Junimea”; în acest sens, s-a stabilit o„cotizaţie mensuală” pentru membrii societăţii,începând cu 1 octombrie 1865. Cu cele mai marisume s-au înscris Petre Carp, Vasile Pogor şi TituMaiorescu. De asemenea, s-a mai hotărât închiriereaunui spaţiu pentru tipografie, pe cât se poate, la„strada mare”, angajarea unui „diriginte tehnic”,care să supravegheze activitatea, casa urmând să fieţinută, prin rotaţie, de fiecare membru al societăţiiimplicat în această activitate.

Tot acum s-a definit rolul tipografiei, sintetizatîn patru puncte:

1. Publicarea, cu titlu gratuit, a manuscriselororiginale românești, a căror valoare va fi stabilită deun comitet format din membrii „Junimii”.

2. Tipărirea cărţilor de şcoală la cel mai mic preţposibil.

3. Retipărirea în „ediţiuni critice şi portative” aunor lucrări valoroase.

4. Publicarea unor cărţi literare şi ştiinţifice,provenite din traduceri, mai ales din domeniulistoric. De asemenea, s-a stabilit ca fiecare lucrare,ce întruneşte girul comitetului de analiză, să fietipă rită cu litere latine. În finalul acestei întruniri,junimistul Vasile Pogor mai face două propuneri:publicarea cronicarilor români cu indice nominal şino tiţe bibliografice şi critice, prcum şi tipărireaunei antologii de poezii românești deja publicate,dar a căror valoare să fie recunoscută de toţi mem-brii societăţii.

Alte puncte de vedere ale membrilor societăţii:construirea unei săli încăpătoare pentru conferinţe,chiar şi a unui sediu pentru societate, strângerea defonduri financiare pentru întrajutorarea unor per -soane (20 de galbeni pentru „nefericitul Fuerbach”)6,subvenţii pentru Slavici şi Eminescu etc.7

Creionările secretarului de şedinţă se opresc,ceva mai pe larg, la propunerile privind programul„Junimii”. Bunăoară, în şedinţa din 31 martie 1872,istoricul A.D. Xenopol reţine următoarea idee a luiTitu Maiorescu: „Să se stabilească o comunicare mairegulată a mişcării civilizaţiei apusene în societateaJunimea”. Altfel spus, fiecare junimist avea obligaţia

să lectureze o publicaţie şi apoi să o prezinte pe bazăde „dare de seamă” în cadrul societăţii.

Alteori erau reţinute obligaţiile membrilor socie-tăţii, emanate tot de la Titu Maiorescu, care puneamare accent pe „prelecţiunile publice popu lare” şipe cursurile organizate, întocmind, în acest sens,grafice riguroase cu data, tema şi persoana impli catăîn acţiuni. Locul prim îl ocupa creaţia personală;sunt citite, în acest cadru, creaţiile junimiştilor şi nunumai şi analizate pentru publicarea în volum sau în„Convorbiri literare”.

La şedinţa din 1 septembrie 1872/1873 (anulSocietăţii „Junimii” se suprapunea cu anul biseri-cesc şi cel agricol, care începe la 1 septembrie),ţinută la Titu Maiorescu, printre cei prezenţi s-anumărat şi Mihai Eminescu; secretarul şedinţei con-semnează: „Domnul Eminescu citeşte fragmente dinDiorama şi anume Egipetul şi începutul Evului demijloc. Apoi citeşte nuvela Sărmanul Dionisie. Asu-pra acesteia D[omnul] Pogor şi Maiorescu observăcă sfârşitul şi modul deslegării nu corespund cucaracterul întregii scrieri. Se primeşte pentru a setipări”. Eminescu a păşit pragul „Junimii” încă din1871 şi, susţine Nicolae Iorga, nu întotdeauna a fostprimit pe mă sura valorii sale, mai cu seamă înperioada iniţială: „Din gura unui membru al cena-clului din Iaşi ştiu că lectura celor mai frumoasepoezii ale lui Eminescu nu era întovărăşită de aceaevlavioasă atenţie care ar fi bine unui suflet aşadelicat, ci cu observaţii critice jignitoare, cu glumegrosolane, cu râsete inconştiente, care toate îşiaflau cauza în «defectele stilistice» ale scrisului luiEminescu. I se cereau ca oricui, şi în acelaşi ton,schimbări”.8 Dar, dincolo de această efemeră stareconflictuală, „Junimea” a însemnat un climatproprice pentru desăvârşirea profilului eminescian,asupra căruia a vegheat mereu Titu Maiorescu.Exemple ar fi multe, mă opresc la unul. În 19 apri-lie/1 mai 1874, Eminescu avea 24 de ani, Maiorescuîl sfătuia să se gândească temeinic la viitorul lui:„Domnule Eminescu, în înţelegere cu amicii d-talede aici, trebuie să te rog iarăşi să-ţi dai întâi docto-ratul. Numirile pe care le fac trebuie să fie irepro-şabil de corecte. (...) În ziua în care mă înştiinţezi căai titlul de doctor, eşti numit profesor de filosofiesuplinitor la Universitatea din Iaşi, pentru un an,după trecerea căruia trebuie să te înscrii la concurs.(...) Aştept doctoratul dumitale, la o universitategermană oarecare, pe la jumătatea lui iulie.

Şi, acum câţi bani ai nevoie? (...)”9

Tot la capitolul obligaţii ale junimiştilor mai76

reţinem alcătuirea de antologii de texte poetice şitraduceri din scriitori străini şi publicarea acestoraîn „Convorbiri literare”.

O altă problemă concretă, căreia junimiştii i-auacordat o mare atenţie şi este prezentă în proceseleverbale, a fost ortografia. În şedinţa din 31 decem-brie 1871,10 după lungi şi interminabile discuţii, eidecid:

„1. U mut se respinge cu totul (exceptându-secazurile unde este eufonic.

2. X se admite în ortografia română. 3. Apostroful să se pună unde lipseşte o vocală,

liniuţa unde se face o contragere. 4. Duplicarea consoanelor respinsă cu totul. Se

exceptă în genere de la regula aceasta şi de la altelenumele proprii şi cuvintele curat tehnice.

5. Imperfectul la conjugaţia a patra să se scrie cue nu cu i (auzeam, nu auziam etc.).

6. E la început să se scrie singur şi când aresunetul ie (expun). La mijloc însă ie (pierde)”.

Totodată, într-o şedinţă ulterioară11, membrii„Junimii” protestează contra ortografiei decretatede Ministerul Instrucţiunilor, susţinând că aceastăformă de impunere atinge „libertatea învăţământu-lui”, că ortografia nu este o „afacere de administra-ţie” şi, în acest caz, ea nu trebuie să încalce nor meleautorităţilor literare şi nici pe cele academice. Şi,tot acum, se acceptă să fie primit z în loc de d,fiindcă este literă latină şi, când se găseşte întredouă vocale, să se scrie tot z (pază, fază), dublareaconsoanelor fiind respinsă.

Stilul consemnărilor din jurnal este cel specificproceselor verbale, de constatare, telegrafic, cucaracter pur informativ şi rezumativ.

Jurnalul „Junimii” se află astăzi, în original, înFondul Bibliotecii Naţionale de Poezie de la Ipoteştişi reprezintă unul dintre cele mai valoroase unicateale patrimoniului naţional. A fost achiziţionat de res-pectiva instituţie în 1974 şi este catalogat la catego-ria tezaur.

note

1 Academia Română, Dicţionarul general al literaturiiromâne, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2005, volu-mul E/K, p. 745–749.

2 Muzeul Brăilei „Carol I”, Fundaţia Naţională pentruŞtiinţă şi Artă, Jurnalul Junimii, ediţie îngrijită, studiu in -troductiv, transliterare şi note de Valentin Coşereanu, cuvânt-înainte de Eugen Simion, Brăila, Ed. Istros, 2015, p. 9–115.

3 Ibidem, p. 12.4 Ibidem, p. 13.5 Au fost prezenţi: Vasile Pogor, N. Schilettz (Nicolai

Skelitti – n.n.), Leon Negruzzi, Iacob Negruzzi şi TituMaiorescu.

6 Şedinţa din 21 ianuarie 1872, prezenţi: Rosetti (nu sespecifică, Dimitrie sau Theodor n.n.), Vasile Pogor, IacobNegruzzi, (?) Burcă, (?) Caraiani, Nicolae Gane, ŞtefanVârgolici, Alexandru Lambrior, Alexandru D. Xenopol.

7 În şedinţa din 22 septembrie 1872/73 se decide caIoan Slavici să fie subvenţionat încă două luni cu 20 de gal-beni pentru a-şi susţine examenul, apoi, cu aceeaşi sumă, săfie sprijinit Mihai Eminescu. Prezenţi la şedinţă: Rosetti(Theodor sau Dimitrie? – n.n.), Vasile Pogor, Negruzzi(Iacob sau Leon? – n.n.), Titu Maiorescu, (?) Tassu,(?) Castanu, George Panu, Miron Pompiliu (la debut, îşischimbă numele în Moise Pompiliu), Grigore MithridateBuiucliu, Ioan Melik, Neculai Culianu, Alexandru D. Xeno-pol, (?) Vârgolici.

8 Au mai fost prezenţi: Titu Maiorescu, Vasile Pogor,Iacob Negruzzi, Leon Negruzzi, Nicolae Gane şi MironPompiliu.

9 Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, Bucureşti,Ed. pentru Literatură, vol. I, 1967, p. 349–350.

10 Şedinţa s-a desfăşurat în prezenţa: (?)Rosetti, Şte-fan Vârgolici, Ioan Caragiani, Iacob Negruzzi, (?) Roiu,Mithridate Grigore Buiucliu, (?) Burlă, Samson L. Bodnă-rescu, (?) Alexandru D. Xenopol, Alexandru Lambrior şiTitu Maiorescu.

11 În şedinţa din 11 februarie 1872, au fost prezenţi:(?) Paicu, Leon Negruzzi, Iacob Negruzzi, ConstantinMaissner, Titu Maiorescu, Vasile Burlă, (?) Castano,(?) Tassu, Nicolae Gane, Neculai Culianu, NicolaeMandrea, Ştefan G. Vârgolici, (?) Agura, Ioan Caragiani,Miron Pompiliu, (?) Cornescu (Macri), AlexandruD. Xenopol, Samson Bodnărescu.

77

Titlul de mai sus nu se referă la cvasi-perma -nenta situare geografică a lui Titu Maiorescu înspațiul germanofon, în care și-a petrecut primatreime a vieții, ca elev la Viena și ca student la Ber-lin, iar celelalte două treimi au însemnat neconte nitereveniri în acesta. De altfel, și când s-a aflat în țară,a beneficiat de un mediu german sau cel puțin ger-manofil. Mă gândesc la cel familial (prima nevastăa fost o nemțoaică din Berlin, printre cei foarteapropiați numărându-se cumnatul, soția și apoi copi-lul lor, cu toții stabiliți în București), dar am învedere și cercul destul de larg al junimiștilor,aproape toți cu studii în Germania. Pe această temăs-au scris studii și cărți, dar o imagine reală a situă-rii sale în acest spațiu va putea deveni accesibilăabia după editarea integrală a Jurnalului1.

În cele ce urmează, mă voi referi la efectelerelației permanente cu lumea germanofonă asupragândirii lui Titu Maiorescu și, implicit, la efecteleacestei gândiri asupra societății românești din epocalui, dar și de mai târziu. Am tratat pe larg subiectulîntr-o lucrare2 în care am încercat să și identificunele surse la care a apelat, cu precizarea impor tantăcă cele mai multe idei au constituit bunuri comuneale epocii, pierzându-și pecetea individuală, tocmaipentru că au fost considerate valabile pentru unspațiu mai întins și pentru un timp mai îndelungatdecât cele în care au fost emise.

Secolul al XIX-lea românesc a fost dominat de odispută îndelungată, dar care, din păcate, este deobicei trecută cu vederea, între galofili și germano-fili.3 Cei dintâi proveneau din rândul tinerilor valahi,școliți în Franța și, uneori, în Elveția, pe când ceilalțierau moldoveni, aflați sub directă influență

bucovineană, și ardeleni sau bănățeni, trimiși la stu-dii în Germania și în Austria. Este o realitate igno -rată de istoricii culturii noastre, dar care a reprezen-tat o tensiune intelectuală, politică și artistică, ce acreat într-o măsură considerabilă România modernă.

În privința apropierii de lumea germană, TituMaiorescu a avut predecesori iluștri. Dintre aceștia,îl consemnez pe Costache Conachi, boier moldav șipoet inaugural, care considera că în sistemul deeducație german păreau a fi incluse într-o măsurămai mare valori morale decât în cel francez, sistempe care îl recomanda spre adoptare și la noi.4

Așadar, deja învățatul boier moldav punea cât sepoate de serios chestiunea optării între cele douăculturi.

O atitudine similară întâlnim și la Mihai Kogăl-niceanu, care era de părere că „în Germania ești mailiniștit, instrucțiunea este mai profundă, moravurilesunt mai inocente și obiceiurile mai patriarhale”.5

Semnificativă este și o mărturie a lui VasileAlecsandri, care descrie astfel disputa contempora-nilor săi: „Francezii și germanii formaseră douăpartide rivale, fiecare încercând să obțină priorita-tea în societate și să facă să triumfe ideile țării încare și-au făcut educația”.6

Evident, nucleul dur al germanofililor l-a consti-tuit cercul Junimii, în fruntea căruia veghea TituMaiorescu, cel mai harnic valorificator al influențeigermane la noi. Dacă a fi germanofil impunea să fii,automat, galofob, precizez că Maiorescu nu a fostun adversar al culturii franceze. El a respins doar canejustificat și chiar periculos importul masiv deforme, adică de instituții similare celor străine, însălipsite de slujitori suficient de competenți spre a le

titu maiorescu și lumea germană*

Bogdan Mihai Dascălu**


**Cercetător științific dr., Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timișoara78

face să funcționeze. Vizați erau îndeosebi tineriiplecați pe malurile Senei la învățătură, care„mărginiți într-o superficialitate fatală, se întorceauși se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și areproduce aparențele culturii apusene”.7

Și, fiindcă alături de Maiorescu, astăzi, îlomagiem și pe poetul nostru național, să ne amintimcă și acesta se pronunța la fel, în versuri:

„La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile obscene,Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos…Ce a scos din voi Apusul când nimic

nu e de scos?” (Scrisoarea III)

Așa cum am precizat, Maiorescu nu a fost ungalofob autentic, cel puțin nu unul visceral. El nu arepudiat cultura franceză, ci doar importulnejustificat, și de aceea nociv, de forme goale, caredau numai impresia unui progres efectiv al societățiiromânești. Și în această privință, Eminescu îi stăalături, când, în Epigonii, condamna aceeași stare delucruri:

„Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază”.

Este evident că sintagma lustru fără bază este unalt mod de a spune forme fără fond.

Maiorescu precizează că „primejdioasă în astăprivință nu e atât lipsa de fundament în sine, ci estelipsa de orice simțire a necesității acestui funda-ment, este suficiența cu care oamenii noștri cred șisunt crezuți că au făcut o faptă atunci când au pro-dus sau tradus numai o formă goală a străinilor”.8

El condamnă cu asprime „toate aceste producțiunimoarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup,iluzii fără adevăr”9, care nasc o prăpastie între cul-tura falsă a claselor de sus și popor.

Periculoasă este pentru el consecința ignorării șichiar a sfidării culturii populare, ca expresie a sufle-tului nostru național, generată de lumea satuluiromânesc: „Singura clasă reală la noi este țăranulromân, iar realitatea lui este suferința sub care sus-pină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci

din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materialepentru susținerea edificiului fictiv, ce-l numim cul -tură română”.10

Întreaga teorie maioresciană a formelor fărăfond trădează influența mentalității colective ger -mane cu privire la necesitatea de a se respectaadevărul, și a concepției istoricilor germani, care aususținut că progresul organic al societății nu se poaterealiza decât prin evoluție și nu prin revoluție, cumconsiderau ideologii francezi.

Teoria lui Titu Maiorescu i-a supraviețuit, deșiposteritatea a tratat-o contradictoriu, ba accep - tând-o, ba respingând-o. Cum noi înșine aparținemacestei posterități, mă întreb dacă lumea în caretrăim nu ar justifica reactualizarea urgentă a ei.

note

1 Deocamdată au apărut primele trei volume ale acesteiscrieri (I, 2013; II, III, 2017), sub coordonarea generală asemnatarului acestor rânduri.

2 Titu Maiorescu și descoperirea Europei, București,Ed. Muzeului Național al Literaturii Române, 2013.

3 Cf. lucrării noastre Germanitatea și literele române,București, Ed. Ideea Europeană, 2006, p. 7–9. Tot aici amsugerat că această temă, minimalizată sau chiar trecută subtăcere (din motive nu greu de înțeles!), ar putea fi subiectulunei cercetări mai ample, absente deocamdată din culturanoastră.

4 Em. Turczinski, Deutsch-Rumänische Kulturbezie-hungen in der Zeit von Aufklärung und Frühliberalismus, înKlaus Heitmann, Rumänisch-deutsche Interferenzen. Aktendes Bukarester Kolloquiums über Literatur und Geistes -beziehungen zwischen Rumänien und dem deutschenSprachraum vom 13–15 Oktober 1983, Heidelberg, CarlWinter Universitätsverlag, p. 59–72.

5 Scrisori din timpul studiilor, București, Ed. Tipogra-fiilor Române Unite, 1934, p. 141.

6 Opere, I, București, Ed. Minerva, 1974, p. 341.7 În contra direcției de astăzi în cultura română (1868),

în Critice, I, București, Ed. pentru Literatură, 1967,p. 143–154.

8 Ibidem, p. 143.9 Ibidem, p. 151.10 Ibidem, p. 151.

79

În august 1867, Iustin Popfiu a susţinut la Cluj oconferinţă, în cadrul adunărilor Astrei, consemnatăca atare şi publicată in extenso în revista „Familia”din 1867 (în serial, în numerele 38, 39, 40, 41 și 42,de la sfârșitul lunii septembrie 1867 până la începutde noiembrie 1867), sub titlul O privire fugitivăpreste literatura română şi lipsa unei istorii criticea literaturii române. Conferinţa va fi reluată trei animai târziu în volumul său Poesia şi prosa, apărut în1870 la Oradea. Prima parte a cărţii (exact o sută depagini) cuprinde poeziile lui Iustin Popfiu, iar parteaa doua, Prosa, cuprinde în întregime conferinţa(p. 103–157), reluată ulterior susţinerii publice cumici modificări față de textul publicat anterior înrevista „Familia”, dar, ceea ce e mai important, con-ferinţa e adnotată în nu mai puţin de o sută depagini (p. 159–267), urmată de un sumar analitic(p. 269–272). Totul (conferinţa, notele, sumarul)constituie prima schiţă a unei istorii a literaturiiromâne, ce trebuie consemnată ca un evenimentveritabil de istorie literară. Antecedente aveam înCrestomația... lui Timotei Cipariu (1858) sau înLepturariul... lui Aron Pumnul (1862–1865), pe careIustin Popfiu îi recunoaște în mod corect ca prede-cesori.

prima pledoarie pentru o istorie critică a literaturii româneÎn mod corect, în 1867 şi, mai clar, în volumul

din 1870, trebuie să spunem că Iustin Popfiu ple-dează pentru realizarea unei „istorii critice a litera-turii române”, după ce arată că avem o literaturămare (aserţiune, desigur, discutabilă pentru patrimo-niul de până la acea dată), care îndreptăţeşte o ase-

menea pretenţie. Titu Maiorescu va reacționa nega-tiv la un asemenea entuziasm, după cum vom vedeaimediat.

Conferinţa lui Iustin Popfiu de la Cluj din 1867sau textul din volumul său din 1870 se încheiau cuun apel adresat fraţilor de dincolo de Carpaţi, într-oformă oratorică emanată din romantismul naţional:„Fraţilor! Ascultaţi voturile a 10 milioane deromâni şi ne daţi cât mai curând o istorie critică aliteraturei naţionale! Cel ce va face aceasta, numaiacela va scrie adevărata istorie a gloriei române!”(p. 157, în volumul menţionat al lui Iustin Popfiu,după care voi cita şi în continuare).

Sunt mai multe curiozităţi de satisfăcut înaceastă întâmplare de istorie literară. Prima: cumse explică acest apel la „o istorie critică a literatu-rii române” din partea unui literat orădean? Dacăadaug informaţiile că Iustin Popfiu şi-a făcut stu-diile de teologie la Viena, a fost hirotonisit preotgreco-catolic în 1863, a fost profesor de limba şiliteratura română la Liceul Premostratens dinOradea, a fost un fel de lider al mişcării literareorădene, atâta câtă era în anii 1860–1870, putempresupune că a cunoscut sursa italiană a conceptu-lui de „istorie critică” (era un filo-italian, ca toţigreco-catolicii). În 1833, Giuseppe Pecchio publi-case primul volum dintr-o serie de patru din Storiacritica della poesia inglese.

Mai de mirare e ignorarea relativă (nu totală) alui Iustin Popfiu în sintezele de istorie literară.Marin Bucur în Istoriografia literară românească(Ed. Minerva, 1973), cea mai serioasă sinteză deistorie a istoriografiei literare româneşti pe care oavem, nu-l menţionează.

Disputa dintre iustin popfiu și titu maiorescu despre posibilitatea unei istorii critice a literaturii române*

Ion Simuț**


**Prof. univ. dr., Facultatea de Litere, Universitatea din Oradea80

Constantin Teodorovici, cel care redactează arti-colul despre Iustin Popfiu, atât în Dicţionarul ieşe-nilor din 1979, cât şi în DGLR-ul coordonat deEugen Simion, nu acordă conferinţei adnotate deIustin Popfiu în volumul său din 1870 importanţacuve nită şi nu este deloc sensibil la proiectul său de„istorie critică”. Singurul care îi recunoaşte cu ade-vărat meritele şi rezumă dezbaterile din revista„Familia” din anii 1867–1877 despre necesitateaunei istorii a literaturii române este Mircea Popa înstudiul Etape în descoperirea de sine a istoriei lite-rare româneşti, din volumul său Tectonica genurilorliterare (Edi tura Cartea românească, 1980,p. 251–253 despre Iustin Popfiu).

Teodor Neş (în 1937, în volumul Oameni dinBihor. 1848–1918) şi Vasile Vartolomei (în 1941,la centenarul naşterii lui Iustin Popfiu, și apoi în1944 în volumul Mărturii culturale bihorene) scriudespre personalitatea interesantă a lui IustinPopfiu, dar studiile lor sunt neglijate, din cauzasuspiciunii faţă de solidaritatea provincială a arde-lenilor. O posibilă explicaţie a acestei uitări ar fiaceea că pledoaria lui Iustin Popfiu este ascunsăîntr-o carte intitulată Poesia şi prosa, care nu pro-mite un studiu de istorie literară. Oricare ar fiexplicaţiile sau contextele, ignorările sau valoriză-rile, apariţia Istoriei critice... a lui Nicolae Mano-lescu pune tentativa lui Iustin Popfiu într-o nouălumină şi-i acordă valoarea unei profeţii.

Iustin Popfiu ştie foarte bine ce spune atuncicând rosteşte pledoaria pentru o istorie critică a lite-raturii române. Mândria naţională îl îndeamnă săconsidere că a sosit momentul unei asemenea istorii,pentru că avem, chiar până la 1867, o tradiţie cultu-rală bogată. Şi tocmai pentru că avem o tradiţie cul-turală suficient de bogată e momentul propice pen-tru o istorie critică: nu orice fel de istorie, nu unadescriptivă, fără spirit critic, pentru că avem de undealege, iar marile valori suportă exercitarea unei mariexigenţe. Aceasta e logica lui Iustin Popfiu, şi ea tre-buie evidenţiată ca atare, pentru că, în atitudinea faţăde trecut, nu solicită menajamente, circum stanţe ate-nuante, entuziasm cu orice preţ. În ultima parte aconferinţei, a VII-a, tocmai această logică a necesi-tăţii de a se exercita un spirit critic asupra valorilornoastre este de remarcat. Iustin Popfiu are con ştiinţaunei mari tradiţii şi o afirmă răspicat: „Avem şi noiliteratură, şi încă ce literatură! Însemnată prin anti-citatea [=vechimea, n.n.] sa, remarcabilă prinestensiunea sa şi demnă de considerat prin pres -tanţa sa” (p. 149, în volum).

Discursul continuă cu o întrebare repetată reto-ric: „Ce nu avem, ce ne lipseşte dar?” Mai întâi –răspunde Iustin Popfiu – ne lipseşte „un panteon”,adică, după cum am spune astăzi, un canon, care sădea sentimentul marilor modele naţionale, senti-mentul marilor valori morale şi culturale (ar fi exa-gerat să-i cerem istoricului literar de la 1867 săinvoce prioritar un atribut primordial estetic al valo-rilor; o va face Titu Maiorescu). În al doilea rând –se plânge Iustin Popfiu – ne lipseşte „un Plutarc”,adică autorul potrivit al unei istorii a literaturii. Fap-tul că este invocat un Plutarh ne îndreptăţeşte să pre-supunem că Iustin Popfiu aştepta un istoric epic,capabil să reconstituie biografiile eroice, la modulromantic, ale marilor bărbaţi ai naţiunii române (săarate, după cum explică mai încolo, cum „s-a ridicatmăreţul altariu la care sacrifică astăzi Bolintineniişi Ciparii”). Istoria critică a lui Iustin Popfiu ar fifost una preponderent biografistă, ca şi aceea a luiG. Călinescu de mai târziu, chiar dacă accentele bio-grafice sunt văzute mult diferit de la o epocă la alta.Nu avem nici imaginea panteonului naţional, nuavem nici autorul potrivit, Plutarhul aşteptat şi,fatalmente, lipsind aceste prime două condiţii, nuavem, în al treilea rând, nici „istoria literaturei naţio-nale”. Cum ar trebui să arate ea? Aici se observă înce măsură mizează Iustin Popfiu pe exercitarea spi-ritului critic. Istoria literaturii naţionale – „subaceasta nu voi a înţelege o simplă înregistrare acărţilor române, eşite la lumină de trei-patru secoleîncoace; ci un op critic, care să arate pre repre-sentanţii diverselor perioade literare până la timpulcel mai nou, atât după cursul vieţei şi activitatea lor,cât şi în analisul lucrărilor lor mai alese, mai carac-terisatorie; să îndegeteze [= să arate, n.n.] la defep-turile şi ensuşirile frumoase ale scrierilor lor”(p. 150 în volum). Prin urmare, „opul critic” aştep-tat nu trebuie să fie „o simplă înregistrare a cărţilorromâne”, adică o bibliografie sau o trecere neutră înrevistă a manuscriselor şi a tipăriturilor. Până în1867, Iustin Popfiu beneficia de Disertatiunea des-pre Tipografiele române în Transilvania şi învecina-tele Ţări de la începutul lor până la vremile noastre(Sibiu, 1838) de Vasile Popp, care era un inventar,pe care îl şi invocă şi îl recunoaşte ca precursor, darnu putea beneficia şi de Conspect asupra literaturiiromâne şi literaţilor ei de la început şi până astăziîn ordine cronologică (Bucureşti, 1875–1876) albucovineanului Vasile Gr. Pop, neapărut încă, legi-tim să fie considerată prima istorie a literaturiiromâne (reeditată în 1982 de Paul Lăzărescu). O 81

bibliografie cronologică utilă era aceea a lui Dimi-trie Iarcu, în forma din 1865, menţionată în ultimanotă (p. 266), alături de alte surse. În conferinţa sa,Iustin Popfiu mai invocă Lepturariul lui Aron Pum-nul (I–IV, Viena, 1862–1865) şi Crestomaţia luiTimotei Cipariu (Blaj, 1858). Dar toate acestea suntbibliografii sau antologii didactice, nu istorii aleliteraturii. Iustin Popfiu voia altceva decât „o simplăînregistrare a cărţilor române”.

Cel mai interesant este faptul că Iustin Popfiucere dublarea unei critici biografice, cu o analizăapli cată asupra „lucrărilor mai alese” (ceea ce pre-supune o selecţie a valorilor), pentru a arăta atâtdefectele, cât şi „însuşirile frumoase”. Aceasta epremisa unei critici estetice, pe care însă IustinPopfiu nu are pregătirea necesară pentru a o numi caatare. Ar însemna să-i cerem prea mult.

iustin popfiu şi titu maiorescu,adversari ireconciliabili De altfel, dintre contemporani, Titu Maiorescu

(n. 1840), coleg de generaţie, a privit cu cea maimare severitate pledoaria lui Iustin Popfiu (n. 1841),contestând legitimitatea aspiraţiei, în acel moment,la o istorie a literaturii române. În anii 1867–1870,când poartă această polemică, cei doi aveau maipuţin de treizeci de ani, tineri înverşunaţi pentruidealurile lor: un conflict între idealul naţional şiexigenţa estetică în perspectiva asupra unei istorii aliteraturii române, în modul de a judeca oportunita-tea acestei idei. În fond, gândul lui Maiorescu eraacesta: o istorie legitimează existenţa unei literaturi,dar o eventuală istorie a literaturii române nu ar aveace legitima la 1870. De cealaltă parte, Iustin Popfiuera de părere că, după atâtea liste de cărţi sau biblio-grafii inerte (simple evidenţe din catalogul uneibiblioteci naţionale), a sosit momentul unei evaluăricritice a acestei tradiţii cumulate şi insuficient dife-renţiate valoric; o istorie critică ar putea realizaacest deziderat, să vedem obiectiv în ce stadiu neaflăm.

Pentru Iustin Popfiu, câtă literatură avem face oistorie, pentru Titu Maiorescu, nu, pentru că ar fi oexagerare, o impostură şi, deci, un neadevăr. Acestae conflictul de principii, conflict în care dreptatea nue de o singură parte. O examinare critică (cu adevă-rat critică) a unei tradiţii literare, oricât de firave, nuar fi fost, totuşi, un abuz, „o mistificare”, după sufi-ciente acumulări de tradiţie literară (cărţi, manu -scrise, personalităţi, biblioteci, antologii – „leptura-riul” lui Aron Pumnul sau crestomaţia lui Cipariu).

O istorie critică ar fi dat cel puţin o anumită ordine,sentimentul unei evoluţii, dacă nu şi o ierarhie clarăde valori.

Era de aşteptat manifestarea deschisă a adversită-ţii dintre Iustin Popfiu şi Titu Maiorescu. Pro blemaculturală sau estetică a unei istorii a literaturii ro -mâne avea un fundal filologic, în care opoziţiile erauformate şi consolidate. Era notorie diferenţa irecon-ciliabilă dintre filologii ardeleni, susţinători ai prin-cipiului etimologic în scriere, cu Timotei Cipariu înfrunte şi Titu Maiorescu, promotorul principiuluifonetic. Iustin Popfiu scria şi el ca toţi ardelenii ace-lui moment şi considera, chiar în notele acestei con-ferinţe, principiul fonetic maiorescian, adoptat şi deAron Pumnul, „o sistemă care schimonoseşte formaşi frumoseţia limbei, care tulbură toate şi nu luminănimic” (p. 247 în volum).

Este simptomatic să constatăm cum îl vedeaTitu Maiorescu pe Iustin Popfiu, dincolo de aceastădispută filologică. Din a doua pagină a Observărilorpolemice din 1869, Titu Maiorescu se referă la con-ferinţa lui Iustin Popfiu, pe care o citează dupărevista „Transilvania”, din 15 februarie 1868, re -vista Astrei situând-o într-un „întreg şir al încercă-rilor de mistificare îndreptate în contra opinieipublice”. Supraevaluarea lui Ţichindeal şi echivala-rea culturii române cu cultura occidentală, confuziadintre extensiune şi intensivitate, dintre cantitate şicalitate (în termenii lui Maiorescu) sunt simpto meleunei „mişcări nesănătoase”, ca şi aceea care rezultădin Lepturariul lui Aron Pumnul, care îl supraesti-mează într-un mod ridicol pe Ioan Pralea (esteexemplul dat de criticul de la „Junimea”). Supraeva-luările lui Iustin Popfiu sunt încă o dată penalizate înacelaşi studiu maiorescian pentru exagerarea dinaprecierea că „lira română de sub degetele luiMurăşanu, Sion, Tăutu, Baronzi se aseamănă cân-tărilor lui Oraţiu şi Dante”. Viciul evident constă,vituperează Maiorescu, în iluzia că „am întrecut cul-tura Occidentului”, viciu evident şi atunci cândV.A. Urechia, un alt adversar al criticului, proclamăegalitatea lui Văcărescu cu Goethe.

Polemica dintre Iustin Popfiu şi Titu Maiorescucăpătase oarecare amploare şi suficientă incisivitatede ambele părţi (desigur, ne surprinde astăzi în -drăzneala lui Iustin Popfiu, dar e, în fond, dialoguldintre doi colegi de generaţie, filologi situaţi pedouă poziţii opuse), din moment ce, într-una dintrenotele conferinţei sale, Iustin Popfiu îşi exprimă clarnemulţumirea: „Iară T.L. Maiorescu în opul săuPoesia română, cercetare critică, ne-a dat o critică a82

poesiei române, care însă, ocupându-se mai mult cucriticarea produpturilor unor poetaştri de puţinăreputaţiune, ne face a conchide că autoriul nu avucuragiul a face o serioasă critică a poesiei ro -mâne” (p. 261–262 în volum). Maiorescu citeazăîntocmai această imputare în Observări polemice,pentru a-i reproşa lui Iustin Popfiu (pus alături, pen-tru obtuzitatea sa, de Aron Densuşianu) că ignorăadevărul că preocuparea sa a fost pentru poezie şi nupentru persoane, iar exemplele negative pe care le-adat nu aparţin unor „celebrităţi”. Dar, dacă citim maiatent contestaţia lui Iustin Popfiu, nu putem să nu-iacordăm într-o oarecare măsură dreptate: el vrea săspună, în fond, că studiul lui Maiorescu se ocupănumai de fenomenele negative şi nu stăruie asupraposibilelor exemple pozitive, care puteau fi culesedintr-un trecut nu prea îndepărtat; studiul maiores-cian suferă astfel de un deficit de istoricitate, făcândtabula rasa toată tradiţia.

Maiorescu nu crede în posibilitatea unei istorii aliteraturii române, tocmai pentru că nu aveam, pânăîn 1870, suficiente valori pentru a face o literaturădacă nu mare, atunci demnă de luat în seamă (caresă justifice o istorie, fie ea şi critică), nici pe de parteechivalentă cu vreuna dintre literaturile occidentale.În fond, acesta este adevărul. Pentru Titu Maiorescu,o istorie a literaturii române ar fi, în 1870, o formăfără fond. O spune mai clar, în 1872, în studiulDirecţia nouă în poezia şi proza română, în a doualui parte, unde polemizează din nou cu Iustin Popfiu,de astă dată fără a-l numi: „Nu avem activitateliterară şi – lucru caracteristic – romanuri şi no velenu se scriu deloc, toate se traduc. Chiar poeziilepăreau a fi dispărut, Alecsandri era izolat, proza încea mai deplorabilă stare”. Maiorescu crede într-oschimbare în bine, întâi în politică, apoi în condiţiamaterială a naţiunii, schimbări care vor aduce „deş-teptarea gustului pentru produceri estetice”.

Sentimentele puternice, gândirea bună, exprimă-rile frumoase şi simple vor veni, trebuie aşteptate,dar deocamdată, în 1872, nu există: „Nu aşa credemajoritatea publicului nostru – scrie în continuareMaiorescu – un reprezentant al ei, într-un discursţinut sub aplauzele Asociaţiunii transilvane pentrucultura poporului român [acesta era Iustin Popfiu,n.n.] a cerut de urgenţă o istorie a literaturii ro -mâne, Panteonul, în care să se venereze deja eroiispiritului nostru, şi pe de altă parte, cu o încântă-toare consonanţă de idei, guvernul român a recu-noscut gravitatea trebuinţei şi – pe când cele maimulte sate nu au de unde să înveţe a ceti şi a scrie –

a deschis la Universitate catedra de istoria literatu-rei române”. Cu alte cuvinte, nu avem abecedarultrebuitor la sate, la ce bun o istorie a literaturii ro -mâne? O nouă formă fără fond? Din păcate sau dinfericire, societatea şi cultura română nu au evoluat lamodul sistematic şi logic gândit de Maiorescu. Întimp ce se mai lucra încă la realizarea unui abecedarbun, cu scriere fonetică (după cum voia, cu dreptcuvânt, Maiorescu), guvernul aprobă înfiinţarea laIaşi a unei Catedre de istoria literaturii române, iarbeneficiarul ei este nimeni altul decât un adversar allui Maiorescu: V.A. Urechia, curs început la Iaşi în1858 şi reluat la Bucureşti după 1864, dar netipăritîntr-un volum (o idee aproximativă de ce a fi fostne-o poate da un manual ulterior al lui V.A. Urechia,Schiţe de istoria literaturei române. Carte didacticăsecundară, Bucureşti, 1885). Continuatorul său laIaşi va fi un alt adversar al lui Maiorescu, Aron Den-suşianu, cel care va deveni şi autorul primei istorii(recunoscute) a literaturii române (dacă îl ignorămpe Vasile Gr. Pop, cel din 1875–1876), în combi-naţie cu o istorie a limbii române, cum înţelegeaucei vechi să o realizeze – Istoria limbei şi literatureiromâne, Iaşi, 1885, devenită celebră şi ridicolă princontestarea lui Eminescu, adică a celei mai impor-tante valori pe care o aveam. După acest modelcombinat de istorie a limbii şi istorie a literaturiiromâne se vor gândi şi scrie câteva decenii sinte zeleşi manualele de acest fel.

Noţiunea de „istorie critică” promovată în 1867,mult prea devreme, de Iustin Popfiu, va fi uitată şinimeni nu-l va recunoaşte de precursor. Până laG. Călinescu, care nu ştia de Iustin Popfiu, maiex istă totuşi un utilizator al noţiunii de istorie cri -tică referitor la domeniul literaturii. Sub pseudoni-mul Spinu Ghimpescu, Iosif Vulcan va prelua, înrevista „Familia”, nr. 43 din 4/16 noiembrie 1867,întrebarea lui Iustin Popfiu: „Cine să scrie istorialiteraturii noastre?” sau, în formularea autoruluiconferinţei, „cine să fie bărbatul care să supli -nească lacuna aceasta?”, Iustin Popfiu credea căautorul unei istorii critice a literaturii române nupoate veni decât de dincolo de Carpaţi, pentru căcineva de dincoace, din Ardeal, este „departe defoculariul literaturei naţionale”. Iosif Vulcan credecă autorul trebuie să fie ardelean, iar preferatul săueste „bărbatul care şi-a consacrat toată viaţa pen-tru studiul limbii şi literaturii române, cel mai învă-ţat lingvist al nostru – Timotei Cipariu. Acesta eunicul în stare a scrie o istorie critică a literaturiiromâne [aici reia Iosif Vulcan sintagma lui Iustin 83

Popfiu, n.n.], căci dintre toţi literaţii români, acestaa făcut mai întinse studii în cestiunea aceasta, întretoţi literaţii români, dânsul cunoaşte mai bine limbaşi literatura română” (în „Familia”, nr. 43, 1867,p. 513–514). Iosif Vulcan l-ar mai crede capabil, caautor ipotetic, pe Heliade – ceea ce dovedeşte că şiel caută un Plutarh, adică un biografist patetic, ca şiIustin Popfiu. Are îndoieli în privinţa lui V.A. Ure-chia şi-l res pinge categoric pe G. Sion, ca posibilautor al unei istorii a literaturii române, aşa cum sevedea ea în 1867.

În contrast cu Maiorescu, Iosif Vulcan acorda unmare credit ideii de istorie critică a lui IustinPopfiu. Premisa absolut necesară trebuia să fie con-turarea unui „Panteon naţional”. Există chiar o rezo-nanţă între ei în această privinţă. Iosif Vulcan va ini-ţia în revista „Familia” o rubrică de portrete, „oprimă enciclopedie de onoare a personalităţilor cul-turale şi politice de pe tot cuprinsul ţării”, cum onumeşte Marin Bucur, un „Panteon român” în carese regăsesc: Andrei Mureşanu, Heliade, TimoteiCipariu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu,D. Bolintineanu, Vasile Alecsandri, C.A. Rosetti,B.P. Hasdeu, Avram Iancu, Nicolae Golescu, MateiMillo, V.A. Urechia („portretele şi biografiele cele-brităţilor române” sunt adunate de Iosif Vulcan învolumul Panteonul Român în 1869, de asemeneamenţionat de Iustin Popfiu în nota finală, p. 266).

Revista „Familia”, prin Iosif Vulcan, IustinPopfiu şi alţi opinenţi, participă cu opţiunile sale labătălia canonică deschisă de Titu Maiorescu. Primullor pariu comun va fi Eminescu. Investiţia de încre-dere a lui Iosif Vulcan se formulează cu o secundămai devreme decât a lui Maiorescu.

Pentru Iustin Popfiu, nici în 1867 şi nici în 1870,Eminescu nu există. Era prea devreme să-l creditezeca una dintre marile valori, când de-abia debutase cuversuri modeste, juvenile. În panteonul lui IustinPopfiu centrul vital îl deţin reprezentanţii ŞcoliiArdelene, fără însă a ignora unitatea culturală aîntregului spaţiu românesc. Alături de GheorgheŞincai, Samuil Micu şi Petru Maior, publicistul oră-dean îi aşază în canonul său pe Dimitrie Ţichindeal(preţuit şi de Iosif Vulcan, dar contestat de TituMaiorescu), pe Gheorghe Lazăr, pe Iancu Văcărescu,îi recuperează pe Dosoftei şi pe cronicarii moldo-veni şi-i invocă admirativ pe Andrei Mureşanu,Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri. Suntcitaţi Heliade, C.A. Rosetti, Anton Pann, CezarBolliac, G. Sion şi sunt abia pomeniţi Creţianu,Tăutu, Grigore Alexandrescu, G. Baronzi. Sunt per-

ceptibile destule indecizii şi ambiguităţi în selecţialui Iustin Popfiu. Notele conferinţei aduc multecompletări, unele simple înşiruiri de nume, care armerita totuşi o discuţie separată.

Să nu uităm că până în 1867 nu fuseseră încădescoperite şi editate două dintre cele mai impor -tante opere literare: Istoria ieroglifică a lui DimitrieCantemir şi Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu. LuiIustin Popfiu îi lipseau astfel două dintre cele maiconvingătoare argumente estetice pentru o istoriecritică a literaturii române de până în 1867.

Cele trei condiţii cerute de Iustin Popfiu eraugreu de realizat simultan: constituirea unui „panteonnaţional” al valorilor, găsirea unui Plutarh capabil săscrie o istorie epică, biografistă şi instituirea uneiviziuni critice exigente.

Regretabil este că Maiorescu nu a observataccentul pe care îl punea Iustin Popfiu pe caracterulcritic al unei viitoare istorii a literaturii române – unatribut pe care şi-l putea însuşi, o armă pe care oputea prelua din panoplia adversarului pentru a-lcombate şi pentru a impune perspectiva sa. Căci, dinunghiul de astăzi, vedem bine că în 1867, ca şi înanii următori, până la sfârşitul secolului al XIX-lea,singurul autor posibil şi credibil al unei istorii cri ticea literaturii române nu ni-l putem imagina decât peTitu Maiorescu, dar el nu credea în 1870 că avem unpanteon demn de o istorie, oricât de modestă cadimensiuni, a literaturii.

Realizatorul unei veritabile istorii critice a lite-raturii române nu a venit prea curând, aşa cum voiaIustin Popfiu în 1867, cu sentimentul urgenţei. Cine,cum şi când a scris-o ştim abia astăzi, după un secolşi jumătate.

Bibliografie critică de referinţă

Marin Bucur, Istoriografia literară românescă, Ed.Minerva, Bucureşti, 1973 (Iustin Popfiu lipsește dintre repe-rele istorice inaugurale).

G. Călinescu, Scrisori către Al. Rosetti, ediţie îngrijităcu prefaţă, note şi indice de Al. Rosetti, Ed. Minerva, Bucu-reşti, 1979 (în scrisoarea din 23 octombrie 1936, G. Căli-nescu îl anunța pe Al. Rosetti că dorea să scrie o Istorie cri-tică a literaturii române).

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la originipână în prezent, [1941], ediţia a II-a, prefaţată şi îngrijită deAl. Piru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982.

Conceptul de istorie literară în cultura românească,studiu şi antologie de Paul Cornea, Ed. Eminescu, Bucu-reşti, 1978 (Iustin Popfiu lipsește dintre referințe).84

Titu Maiorescu, Critice [1874], în Opere, I, ediţie, note,variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şiDomnica Filimon, studiu introductiv de Eugen Todoran,Ed. Minerva, Bucureşti, 1978; sau Opere I. Critice, ediţieîngrijită, cronologie, note şi comentarii de D. Vatamaniuc,studiu introductiv de Eugen Simion, Ed. Fundaţiei Na -ţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Ed. Univers enciclopedic,Bucureşti, 2005.

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române.5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008.

Marin Mincu, Polemos. Duelul cu/în idei, ediţie îngri -jită, prefaţă, note şi comentarii de Bogdan Creţu, Ed. Com-pania, Bucureşti, 2011 (studiul amplu, profund nedrept,„Istoria critică” a lui N. Manolescu. Între plagierea luiCălinescu şi politizarea tendenţioasă, p. 332–406).

Teodor Neș, Oameni din Bihor. 1848–1918 [ediția prin-ceps, 1937], ediția a II-a, Biblioteca revistei „Familia”, Ora-dea, 2006.

Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei române șiliteraților ei de la început și până astăzi în ordine cronolo-gică, partea I, București, 1875; partea II, București, 1876;reeditat în ediție critică, studiu introductiv și note de PaulLăzărescu, Ed. Eminescu, București, 1982 (Justin Popfiueste prezentat de Vasile Gr. Pop într-o fișă biografică lap. 239–240 în ediția din 1982, semnalând doar că a realizat„și o scurtă ochire asupra literaturii române, din vremilevechi până la mijlocul deceniului trecut”, fără alteinsistențe).

Mircea Popa, Etape în descoperirea de sine a istorieiliterare româneşti, din volumul Tectonica genurilor lite -rare, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1980 (p. 251–253despre Iustin Popfiu, cea mai atentă analiză a meritelor aces-tuia).

Iustin Popfiu, Poesia și prosa, tom I, Oradea-Mare, cutipariul lui Otone Hügel, 1870.

Iustin Popfiu, O privire fugitivă preste literaturaromână și lipsa unei istorii critice a literaturei române(1870), restituire, prefață, ediție îngrijită, note și comentariide Ion Simuț, Biblioteca revistei „Familia”, Oradea, 2016.

C.T. [Constantin Teodorovici], Justin Popfiu, în Dicţio-narul general al literaturii române, P–R, AcademiaRo mână, coordonator general Eugen Simion, Ed. Universenciclopedic, 2006, p. 378–379 (cu o bibliografie utilă, darlacunară despre Iustin Popfiu).

Vasile Vartolomei, Mărturii culturale bihorene, 1944,Editura ziarului „Tribuna Ardealului”, [Cluj], editor respon-sabil: prof. dr. Emil Hațieganu.

Alexandru Zub, De la istoria critică la criticism. Isto-riografia română sub semnul modernității, ediția a III-a,Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2014(Al. Zub arată la p. 135 că, în cultura română, primul carefolosește conceptul de istorie critică este Ionică Tăutul, în1826; este vorba însă de un simplu enunț în rostirea unuideziderat: „Ni-ar trebui să avem o istorie dreaptă și criticăa locului nostru”).

85

Având şansa unor mari contemporani, iviţiîntr-un ceas astral al literaturii noastre, dar într-ocultură neînchegată, Titu Maiorescu, el însuşi pro -videnţial, şi-a asumat rolul de strateg, impunândspiritul critic într-o primă bătălie canonică. De peplatforma Junimii, polemic, disciplinat, riguros, per-cutant etc., el şi-a exercitat un benefic rol ctitorial,devenind un veritabil pedagog al naţiunii. „Mareleorganizator”, în chip de călăuză, a practicat o criticăholistică, examinând fenomenul cultural în ansam-blu, fiind un fel de „medic generalist”, constataAl. Dobrescu. Sau, cum spunea N. Manolescu,Maiorescu, deşi „n-a făcut critică, a creat Critica”1,obiectul expertizelor sale fiind toată cultura. Cu rolde fondator, aşadar, fiind „omul principiilor”, TituMaiorescu rămâne, la un secol de la dispariţie, de opermanentă actualitate.

De fapt, critica noastră a apărut prin confrunta-rea maiorescianismului (ca prezenţă generală) cugherismul, acesta fără urmaşi importanţi, opunândcriticii judecătoreşti o sincronizantă critică socio-economică şi suportând în timp, dincolo de nocivulşi pendularul maniheism, reevaluări, excluderi şidiscreditări, cu dislocări succesive. Rivalitatea astârnit reacţii pro şi contra, întreţinând o păguboasătensiune partizană, inevitabil deformantă. Chiartânărul E. Lovinescu, antimaiorescian, credea, în1915, că Gherea ar marca „punctul de plecare” alcriticii noastre. Pentru ca, în anii amurgului, să recu-noască rostul pedagogic al criticului-far, veghind la„răspântiile culturii”.

Dar recuperarea lui Maiorescu, fisurând mascaolimpiană, a fost greoaie, sub linşaj ideologic, şiînsuşi maiorescianismul s-a dovedit „o moştenire

cu bucluc”2. Să ne amintim că, în anii proletcultis-mului, Georgeta Horodincă rostea, în 1955, un cla-moros Adio, domnule Maiorescu!, criticul fiindconsiderat irecuperabil; iar Savin Bratu se războiacu fantoma mentorului junimist, inventariindu-i„şovăielile ideologice” (v. „Gazeta literară”,nr. 25/1959). Un prim articol de reconsiderare apă-rea sub semnătura lui Liviu Rusu în „Viaţa Româ -nească” (nr. 5/1963), taxat în epocă de Paul Corneadrept „o regretabilă recrudescenţă a spirituluimaiorescian” (v. „Viaţa Românească”, nr. 7/1963),ignorând vinovat „sub stratul de clasă” al activităţiilui Titu Maiorescu.

Spirit raţionalist, autoritar, disciplinându-şienergiile printr-o tenace automodelare, cu „optică depremiant” (cum nota acid G. Călinescu), Maiorescua fost, s-a spus, un critic norocos. El l-a impus peEminescu, fiind în epocă „îndrumătorul”, contri-buind la „cristalizarea mitului”. Şi rostind chirurgi-cal faimosul „În lături!”, sentinţă de care, azi, înplină ceaţă axiologică, ar fi mare nevoie. Dar un TituMaiorescu, cu rol sanitar în societatea de azi, su pusădiluviului editorial (în reţea rizomică, ruinând ierar-hiile) nu se mai poate ivi.

Oricum, indicând „direcţia nouă”, mizând şiriscând – cu o bună intuiţie – pe necunoscutulEminescu, aşezat, atunci, în vecinătatea lui Alec-sandri, criticul decreta că junele Eminescu este„poet în toată puterea cuvântului”. Verdictul,observăm retrospectiv, asigura o reciprocitate bene-fică protagoniştilor, sporitoare în ambele sensuri,Eminescu nerămânând „poetul de la «Familia»”.

*

titu maiorescu și eminescologia*

Adrian Dinu Rachieru**


**Prof. univ. dr., prorectorul Universității Tibiscus din Timișoara86

S-a încetăţenit ideea că apariţia eminescologiei,ca disciplină singulară în corpul ştiinţelor cultu -rale, este legată de articolul profetic al lui TituMaiorescu, Eminescu şi poeziile sale (1889). Ar fivorba despre „un text superior didactic”, preci-zează N. Manolescu, fondând eminescologia cri -tică, cea exegetică urmând a mai aştepta câţivaani3. Alte voci, dimpotrivă, susţin că eminescolo-gia (ca ştiinţă) se naşte tocmai din „refuzul ediţieiprinceps”4, ediţie care, întocmită de Titu Maiorescudintr-un „sinţământ de datorie literară”, a stârnit,se ştie, numeroase discuţii. Este drept, acolo,Maiorescu schiţase „efigia lui Eminescu”, iar cele-bra Prefaţă la ediţia d’întâi (decembrie 1883),reluată cu obstinaţie, s-a impus drept „text cano-nic”.5 Un Eminescu „nepăsător de soarta lucrări-lor sale”, chiar dacă, prin truda sa, limba românăprimea „o nouă viaţă” (cum scria, cu îndreptăţire,criticul), ieşea în lume cu acel prim volum de Poe-sii, „construit” de mentorul Junimii, opac însă laceea ce s-a numit „voinţa auctorială”.

Dacă „refuzul” ediţiei princeps (de mare succes,totuşi, provocând „uimirea” lui Socec), probată prinreacţiile altor editori, voind, negreşit, un alt Eminescu,a născut eminescologia, putem vorbi de o eroareoriginară, afirma Theodor Codreanu6, Maiorescuînsuşi comiţând apoi „o trădare”; nici criticul, încelelalte ediţii de care s-a îngrijit (în total 11, cuvariaţiuni), n-a mai respectat matricea, toată lumeaconsiderând că „arhitectura” primei ediţii este, indu-bitabil, opera mentorului Junimii. N. Georgescu nupare a fi de acord cu această îndătinată teză. Întoc-mind „cu o migală de ceasornicar” o ediţie criticăsynoptică, „noul benedictin”, „ştiind pe de rostopera şi epoca”, cum recunoştea N. Manolescu7,pornea de la ipoteza că poetul, chiar din anii vienezi,şi-ar fi gândit îndelung Cartea. În plus, încercând aaşeza opera „în împrejurările ce au produs-o”,urmând linia Perpessicius, I.E. Torouţiu, Gh. Bulgăr,criticul şi-a propus să respecte întocmai voinţa auc-torială, confruntând migălos truda atâtor editori.Cert, ediţia princeps, o carte rarisimă, poartă sigiliulmaiorescian şi s-a născut fără acordul autorului,devenind un disputat „obiect de studiu”. Iată ceanunţa, însă, N. Georgescu, creionând un „scenariuprobabil” al ediţiei princeps: „Volumul se afla întipografie la data limită de 28 iunie 1883, cândEminescu este scos din viaţă publică”8. Brusc,„paternitatea” maioresciană devine discutabilă, arhi-tectura septenară e anulată prin dispariţia unei coli

editoriale, cartea ar fi avut o structură iniţiatică, iarînlănţuirea textelor, prin definitivarea Sumarului,ridică alte semne de întrebare (ocultate, oricumnedezlegate), de vreme ce Maiorescu însuşi, îndem-nând pe Socec la tipărirea ei, recunoaşte şi respectăîn acea „colecţie” de poezii o anume ordine, presta-bilită, presupunem („aşa cum sunt ordonate”). Intru-ziunile mentorului junimist (punctuaţie, ortografie)sunt indiscutabile; nu mai vorbim de corectură.Caragiale era limpede, amintind de „îndreptări, pur-gări, omisiuni”, ceea ce, din unghi editologic, agra-vează fapta, potenţată şi prin prelungita indiferenţă alui Maiorescu faţă de manuscrisele adăpostite înlada eminesciană. Nemulţumit, poetul însuşi ope -rase corecturi şi completări, asigura V.G. Morţun,doritor a oferi, în 1888, o ediţie paralelă (în care,ciudat, le ignoră).

Solicitat de Maiorescu, Eminescu refuzaseintercalarea altor poeme, motivând că nu are poe-zii noi, nepublicate. Interesant e că în Testamentulunui eminescolog, P. Creţia îl recuză pe Eminescuîn chip de posibil editor. Obsedat de eufonia stilis-tică şi de himera perfecţionismului, cuprins – ospune chiar poetul – „de-adânca sete a formelorperfecte” (v. Icoană şi privaz), un volum întocmitchiar de Eminescu ar fi „cu neputinţă de ştiut”.„Fiind cum era”, zice memorabil P. Creţia, poetulşi-ar fi sărăcit opera, îndreptând mereu, terorizatde aspectul de „neterminat”, „alterându-i” propor-ţiile, amânând şi respingând – rătăcit în propriu-ilabirint – ideea tipăririi volumului. Şi Călinescusesizase, analizând „tehnica exterioară”, sforţareaeminesciană de „a pili cristalul”, apreciind, cudeosebire, poeticitatea postumelor, acea poezie înstare genuină. Adică, „şchiopenia” versului, fraza„slobodă”, faţă de compunerile muncite, revăzuteobsesiv, oricum „prea lăcuite”. Eminescu, con -chide criticul, dorea „a cristaliza ideea cât maiaproape de momentul genetic”.

Fără voia poetului, prin grija lui Maiorescu,volumul a apărut, totuşi, iscând şi întreţinând altejocuri enigmistice. Bunăoară, Dan Toma Dulciusesiza în grafica volumului „elemente subtile”,relansând chestiunea „ediţiei princeps” pe masa delucru a eminescologilor9. Mai mult, coperta I arpropune o criptogramă, unii bănuind că acea gra -fică florală ar „ascunde” numele încifrat al Veroni-căi Micle. Dar grafica, spune răspicat Dan TomaDulciu, nu este originală, tipografii de la Socec,vădind rafinament, fără a borda textele, preiau 87

„stilul veneţian”, cu vădite simboluri criptice.Dealtminteri, Dan Toma Dulciu încercase să deslu-şească, într-un volum distinct, „misterele gravuri-lor ediţiei Maiorescu” (Editura Universitară, Bucu-reşti, 2008).

Viza maioresciană, activând „instinctul logic”,conserva o imagine prestabilită; poetul ar fi aşacum l-a definit tipologic mentorul junimist, un cri-tic-strateg de verdicte generale: impersonal, ungeniu transcendent, de neatins, neînţeles, sortitnefericirii. Încăpută pe „mâinile ferme” ale lui TituMaiorescu, imaginea a fost greu de clintit. Chiardacă, în epocă, Gherea, pe temeiul criticii „ştiinţi -fice”, a vorbit despre o personalitate conflictuală, îndezacord cu lumea şi cu sine, un idealist şi o vic -timă, suportând şirul unor dezamăgiri, fără a agonisiceva. Cum Maiorescu avea mistica definitivului, aoperei rotunde, dezinteresul pentru manuscriseleeminesciene, nefiind curios să scotocească prin fai-moasa ladă, pare explicabil; nicidecum scuzabil.Dealtminteri, şi Ibrăileanu, reamintim, dezavuadezvăluirile „materialului de atelier”, taxate drept„împietate”.

Editologia a cunoscut, în cazul lui Eminescu,variate rezolvări. Soluţia Perpessicius (el însuşio instituţie!) era cronologică, ca şi cea a luiD. Murăraşu, mizând pe „învârstarea” antumelor şipostumelor. Adică o nouă organizare, meticulosulclasicist (ignorându-l, curios, pe G. Călinescu, con-siderat „un trişor”) livrând răbdător comentariiprobe, informate, stabilind – în chip metodic – liniilede dezvoltare (geneză, surse, paralelisme). Urmă-rind cronologia spiritului liric eminescian, „în des-făşurare”, dar şi alianţele spirituale, genealogia unoridei, indicând date verosimile, anunţând sensuri ger-minative şi vecinătăţi în premieră.

După ediţia Maiorescu, fixând, tipologic, oprimă imagine a poetului, o ediţie „norocoasă”,clasicizată, de largă circulaţie10, influenţând – şiprin prestigiul alcătuitorului – răspândirea poezieieminesciene, ediţia Perpessicius, folosind metodaorganică, restaura, în acel timp, prin scrupul şicaznă, acordul cu textul autentic, îndreptând gro-

solane erori de lecţiune. Strădaniile care au urmat,lărgind frontul eminescologilor, vin să confirme,aşa cum demult nota Pompiliu Constantinescu(RFR, nr. 4/1940), că manuscrisele eminescieneoferă un atelier „viu de lucru”. E mereu actualîndemnul de a ne adresa operei, chestionând-o,fără putinţa istovirii.

Eminescologia rămâne locul de întâlnire al unorcercetători pasionaţi, nicidecum o instituţie naţio -nală, cum visa Pompiliu Constantinescu. Acea cate-dră Eminescu (v. RFR, nr. 11/1940) la care se gân-dea criticul, fără a o restrânge la „un capitol debuget”, rămâne încă un vis şi confirmă impasulinstituţional în care ne zbatem, în pofida entuzias-melor afişate zgomotos-festivist*. Iar în „cercul fer-mecat al eminescologiei” vom întâlni studii autori-zate, rod al unor admirabile strădanii, dar şi „vorbede clacă”, risipite de nechemaţi.

După ’89, editologia eminesciană „capătă unaspect babilonic”, constata N. Georgescu. Con -tributori de toată mâna ostenesc patriotic întruvalorificarea editorială a genialului poet: se ia laîntâmplare, pirateria e în floare, nu se mai con -fruntă ediţiile, fiind evitată, bineînţeles, raportareala ediţia-etalon a Academiei. Instalat în centrul ira-diant al canonului, exigentul şi chinuitul Eminescuobligă mereu la „o lectură gânditoare”, recomandaEugen Simion11, creând, nota concluziv TheodorCodreanu, sub cupola „romantismului atoatecu-prinzător”12. Etatizat, ritualizat, confiscat saudeformat, incomodul poet a fost, în timp, „ţinta”unor merituoase colec tive de cercetare, volatili -zate după ce misiunea a fost îndeplinită. Din pă -cate, eminescologia, ca ştiinţă eponimă, „n-a prinsrădăcini la noi”, nota mâhnit N. Georgescu; ea,lipsită de instituţiile aferente, rămâne „o ştiinţăfantomatică”13. Doar entuziasmul şi competenţaunor exegeţi devotaţi, slujind cu osârdie cauza, pecont propriu, ţin în viaţă o disciplină respectabilăpe care netranzacţionalul Eminescu, purtând înviitorime „raza naţiunii”, o merită negreşit. Şicare, inevitabil, e legată de numele lui Titu Maio-rescu şi „degetul lui de lumină”.

*Profesorul Nicolae Scurtu publica recent, în „România literară” (nr. 1–2/2018, p. 6), un preţios document de istorieliterară, dezvăluind că, în 1991, Petru Creţia înaintase Prezidiului Academiei Române un Memoriu prin care solicita înfiinţarea unui centru de studii eminesciene, în speranţa transformării lui într-un Institut Eminescu (cu şase sectoare),recuperând, astfel, „o evidentă întârziere istorică”. De atunci – comentează laconic N. Scurtu – nu s-a întreprins nimic; doar „o lungă, adâncă şi dureroasă tăcere” ne înconjoară.88

note

1 Nicolae Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, Ed.Cartea Românească, Bucureşti, 1970, p. 14.

2 Alexandru Dobrescu, Maiorescu şi maiorescienii, Ed.Albatros, Bucureşti, 2004, p. 5.

3 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii ro -mâne. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008,p. 379.

4 Nicolae Georgescu, Moartea antumă a lui Eminescu(1883–1889), ediţia a II-a, revizuită, Ed. Cartier, Chişinău,2002, p. 171.

5 Idem, p. 163.6 Theodor Codreanu, Eminescu şi Cartea (II), (Pornind

de la ediţia N. Georgescu), în „Convorbiri literare”, nr.4/2013, p. 143.

7 Nicolae Manolescu, vol. cit., p. 379.8 Nicolae Georgescu, Studiu introductiv la Mihai

Eminescu, Poesii, ediţie critică, studiu introductiv, comenta-rii filo logice şi scenariul probabil al ediţiei princeps, deN. Georgescu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2012,p. 24.

9 Dan Toma Dulciu, Câteva consideraţii cu privire la„Ediţia primă” a poeziilor lui Eminescu, în Studii emines-cologice, nr. 11/2009, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, p. 124.

10 Pompiliu Constantinescu, O catedră Eminescu, învol. O catedră Eminescu, Antologie, notă editorială şi in-dice de nume de Lenuţa Drăgan. Prefaţă de Mihai Drăgan,Ed. Junimea, Iaşi, 1987, p. 143.

11 Eugen Simion, Cuvânt-înainte, în Mihai Eminescu,Opere (I, Poezii, 1866–1877), Ediţie critică de D. Mură raşu,

Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017,p. XXV.

12 Theodor Codreanu, Mihai Eminescu, O sută şi unade poezii, Selecţie, studiu introductiv, schiţă biografică, notăasupra ediţiei de Theodor Codreanu, Ed. Academiei Ro -mâne, Bucureşti, 2017, p. 26.

13 Nicolae Georgescu, Eminescologia, la ora exactă, în„Vorba noastră”, nr. 3–4/2017, p. 9.

89

Chiar din primele rânduri ale studiului său dedebut Despre scrierea limbei române, din 1866,îndelung gândit şi elaborat, la care a ţinut foartemult, Maiorescu mărturiseşte convingeri identitareîn sensul românităţii vieţii statale, a limbii şi litera-turii noastre. Amintind faptul cunoscut că secolul alXIX-lea este cel al naţionalităţilor, când popoareleîşi construiesc individualitatea şi menirea potrivitpropriei lor alcătuiri etnice, el fixează cerinţa ca„poporul modern să aibă o formă de stat naţionalăşi mai ales o literatură şi o limbă naţională” (C, II,1967, p.11). Nu uită să menţioneze însă „tezaurulcomun al popoarelor civilizate” în interiorul căruiase dezvoltă individualitatea şi naţionalitatea popoa-relor moderne.

Conştiinţa identităţii naţionale româneşti esteurmarea firească a ideilor timpului, cu fundamentîn originea noastră latină: „Noi suntem viţă latină –iacă punctul de plecare al civilizaţiei noastre, iacăadevărul important în ziua în care în toate sfereledezvoltării noastre vom şti să-i tragem urmărilepractice” (C, II, 1967, p.11). Cum ro mâna estelimbă de origine latină, urmează că scriereatrebuie să urmeze limba, de unde nevoia înlocuiriialfabetului chirilic, care mai mult ascundea fi -zionomia limbii noastre, cu cel latinesc. Urmaexpunerea argumentată a regulilor de înlocuire asemnelor grafice chiri lice cu cele latineşti cores-pondente.

Vor trece doar doi ani, când, într-un importantarticol pe teme de limbă, Limba română în jurna -lele din Austria (1866), semnalează erori sistema -tice în ziarele româneşti din Austro-Ungaria con-

stând în expresii, construcţii sintactice şi de cu -vinte ce urmează spiritul limbii germane, reprezen-tând „o denaturare a spiritului propriu naţional”(C, 1966, p. 13), „un stil greoi şi antiromân şi maiîntâi de toate o monstruoasă germanizare în expre-sii” (C, 1966, p. 14). Exemple numeroase, precum„să bage în socotinţă” în loc de „a-şi da seama”,„a se pune în viaţă” pentru „a introduce” ş.a. îldetermină să facă apel la jurnaliştii transilvăneni săpăstreze spiritul limbii şi „a nu-l falsifica prin ele-mente străine” (C, 1966, p. 14). Astfel de con-strucţii nu au nicio şansă de a se impune în masamare a vorbitorilor. Pentru Maiorescu tocmai uzulgeneral este cel care ratifică valabilitatea formelorlingvistice, nu decrete ale filologilor sau formeleexotice ale ziariştilor. Neîndepărtarea formelorlimbii de aceea a majorităţii vorbitorilor este pen-tru Maiorescu un principiu de natură a păstra iden-titatea acelei limbi.

Tocmai din acest motiv, într-un alt studiu impor-tant, Neologismele (1881), criticul susţine imposibi-litatea eliminării elementelor slave care exprimărealităţi familiare existenţei lumii rurale: „A le dadeodată afară şi a decreta academiceşte alte cu vinteîn loc este cu neputinţă; sunt prea multe şi preaaproape legate de viaţa zilnică a ţăranului”(C, 1966, p. 147). Dificultatea constă în aceea căslavonismele, mult folosite şi în literatură, care facparte din viaţa poporului, fiind intrate în expresii şiproverbe, nu-şi puteau găsi în acel moment cores-pondent prin care ar putea fi substituite şi, chiar dacăaceasta s-ar întâmpla, ar însemna ca ţăranii să fienevoiţi să vorbească o nouă limbă.


**Conf. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea Tibiscus Timișoara

problema identităţii limbii, literaturii şi culturii la titu maiorescu*

Dumitru Vlăduț**

90

Conştiinţa apartenenţei la spiritul latin îl obligăpe Maiorescu să pledeze pentru selectarea de neolo-gisme din limbile romanice, mai ales franceză, acolounde în română lipseşte un cuvânt, iar noţiunea tre-buie imperios introdusă, cuvinte care să nu fie înniciun caz „din limbi care ne sunt cu totul străine,precum ar fi cea germană sau maghiară, de greacăsau slavonă nici nu mai e vorbă” (C, II, 1967,p. 143). El mai ţine să atragă atenţia ziariştilor şiscriitorilor că „şi limba română are geniul ei propriuşi cuvintele ei proprii şi că acestea trebuiesc cunos-cute şi trebuiesc deprinse” (C, II, 1967, p. 141).Odată fixate trăsăturile minimale ale românităţii subraport lingvistic, Maiorescu a stăruit asupra identită-ţii literaturii române.

Ocazia formulării unei teorii mai ample i-a ofe-rit-o primirea favorabilă în critica germană a unortraduceri din poezia română, dar mai ales din nuve-lele şi povestirile lui Slavici, Nicolae Gane şiC. Negruzzi. El scrie cu acest prilej, în 1882,importantul studiu Literatura română şi străinăta-tea. Potrivit autorului, ceea ce a atras cu deosebireatenţia criticilor germani este originalitatea naţio-nală venită din prezentarea vieţii ţăranilor români,nu din imitări străine. El preciza cu mare satisfac-ţie: „Ceea ce a trebuit să placă străinilor în poe-ziile lui Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu şi Şer-bănescu şi novelele lui Slavici, Negruzzi şi Ganeeste, pe lângă măsura lor estetică, originalitatealor naţională. Toţi autorii aceştia, părăsind oarbaimitare a concepţiunilor străine, s-au inspirat deviaţa proprie a poporului lor şi ne-au înfăţişatceea ce este, ceea ce gândeşte şi ceea ce simteromânul în partea cea mai aleasă a firei lui etnice.Acest element original al materiei, îmbrăcat înforma estetică a artei universale, păstrând şi înaceastă formă ca o rămăşiţă din fondul său primi-tiv, a trebuit să încânte pe tot omul luminat şi săatragă simpatica lui luare-aminte asupra poporu-lui nostru. Căci orice individualitate de popor îşiare valoarea ei absolută şi îndată ce este exprima-tă în puternica formă a frumosului, întâmpină unrăsunet de iubire în restul omenirii ca o parte inte-grantă a ei” (C, II, 1967, p. 249). Românitateanuvelelor lui Slavici, Gane şi Negruzzi constă şi înaceea că în ele sunt prezentate mai ales „figuri ti -pice din popor” (C, II, 1967, p. 250).

Teoreticianul găseşte că nuvelele şi povestirileacestora sunt în consonanţă cu un întreg curent lite-rar european de romane ţărăneşti foarte apreciate

pentru descrierile tipice. S-ar putea vorbi, prinurmare, chiar de existenţa unui gen de roman bineindividualizat, şi anume de „romanul poporan”modern. Astfel de scrieri româneşti şi străine sem-nate de nume precum Creangă, Slavici, Alarcon,Heyse, Georges Sand, Flaubert, Turgheniev, Bret-Harte, Dickens, Fritz Reuter l-ar îndreptăţi pe criticsă formuleze o nouă teorie estetică a romanuluimodern care l-ar diferenţia de tragedie. În tragedie,spune el invocându-l şi pe Goethe, personajul prin-cipal este o individualitate puternică, activă, izvor alfaptelor sale prin care apare catastrofa finală, indivi-dualitate nesupusă împrejurărilor, „fără nicio mărgi-nire naţională şi afară de orice idee tipică de clasă”(C, II, 1967, p. 250). Tragedia ne prezintă tipuri uni-versale, personajul reprezentativ fiind regele. Dim-potrivă, în roman şi în nuvelă eroul este stăpânit deîmprejurări şi trece prin conflicte generate de cir-cumstanţe exterioare. De aceea, subiectul propriu alromanului şi nuvelei este „viaţa specific naţională”,iar personajele trebuie să fie tipurile unor clase, maiales ale celor de jos şi ţăranului.

Emoţia estetică generată de „romanul poporan”este egală cu aceea a tragediei, la care „nu ajungromanurile din societatea cosmopolită” (C, II,1967, p. 251), crede Maiorescu. Eroii „romanuluipoporan” exprimă etnicitatea prin firescul trăirilorlor, prin autenticitatea nealterată de cultura înaltă,în timp ce „figurile romantice din societatea înaltăsunt întrucâtva rezultate ale convenţiunii; simţirilelor sunt în mare parte meşteşugite prin modă şi tre-cătoare, ca şi moda” (C, II, 1967, p. 252). În con-secinţă, „Însăşi firea omenirii, şi nu moda conven-ţională este obiectul artei novelistice; de aceea,tipul poporan este materialul ei, şi nu figura dinsalon” (C, II, 1967, p. 252). Totuşi, spre cinstea sa,Maiorescu îşi dă seama de riscul unei dogmatizări ateoriei, prevenind: „Teoria romanului expusă aici,ca toate teoriile estetice, nu vrea să fie o formulareabsolută, îndeosebi nu vrea să condamne romanu-rile moderne, care nu ar fi o reprezentare a figuri-lor tipice dintr-un popor dat, şi să recunoascăexclusiv numai romanurile claselor de jos. Nici tra-gedia nu este exclusiv mărginită la regi şi la eroi, ciexistă şi tragediile aşa-numite burgheze, precumCabală şi amor de Schiller şi Nora de Ibsen” (C, II,1967, p. 252).

S-a observat de mai mult timp caracterul prearestrictiv al teoriei maioresciene despre „romanulpoporan”. Întrebându-se „Ce este exact din această 91

teorie privită în latura ei exclusivă, şi nu posi -bilă?”1, Eugen Lovinescu răspundea: „Aproapenimic”2. Criticul modernist, adversar al literaturiiruraliste şi etniciste, spunea că „eroul pasiv nu e sin-gurul acceptabil pentru roman”3. Harta epicii uni-versale, limitată la formula maioresciană, spunea pedrept cuvânt criticul, ar fi prea redusă. Astfel de teo-rie nu mai e valabilă în literaturile cu tradiţie, pre-cum cea franceză, unde literatura ţărănească este oraritate. Ea ar putea fi valabilă însă pentru literaturaromână din acel moment şi va fi mult amplificată înteoriile sămănătoriste şi poporaniste.

Doctrina a fost aplicată ulterior explicit într-oseamă de articole consacrate unor scriitori precumCaragiale, Goga, Sadoveanu, Ion Popovici Bănăţea-nul, Victor Vlad Delamarina sau în referirile la scrii-tori precum Slavici, Creangă, Alecsandri ş.a.

Până la studiul Literatura română şi străinăta-tea, sensibilitatea criticului pentru o literatură deacest gen s-a văzut în aprecierile generoase ale lite-raturii populare, al cărei susţinător şi apărător con-secvent a fost. Încă din studiul Asupra poeziei noas-tre populare din 1868, consacrat discutării culegeriirealizate de Vasile Alecsandri în 1866, Poezii popu-lare române, el vede firescul şi autenticitatea senti-mentelor exprimate, aplecarea spre etnografic şiistoria naţională: „(...) cartea d-lui Alecsandri –scria criticul – este şi va rămânea pentru tot timpulo comoară de adevărată poezie şi totodată de limbăsănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datelorsociale, asupra istoriei naţionale şi, cu un cuvânt,asupra vieţei poporului român” (C, 1966, p. 3–4).Le distinge „naivitatea lor, lipsa de orce artificiu, dedispoziţie forţată, simţimântul natural ce le-a inspi-rat” (C, 1966, p. 4).

Maiorescu a revenit asupra rolului lui Alecsandriprin culegerile de poezie populară, contestat de Dui-liu Zamfirescu. El e convins că prin culegerile depoezie populară, Alecsandri a oferit elementuluinaţional posibilitatea dezvoltării temeinice în litera-tură şi a pătrunderii lui în societatea cultă. Mai multdecât atât, poezia populară a românizat manifestă -rile lingvistice şi culturale ale înaltei societăţi, înspecial din Moldova, unde majoritatea doamneloreducate, vorbitoare numai de franceză, nici nu ştiausă vorbească şi să scrie corect româneşte. Poeziapopulară a rodit în poezia cultă, lucru uşor observa-bil la Eminescu, Coşbuc şi Goga încât, crede Maio-rescu, „încetul cu încetul rădăcina populară

împlântată de Alecsandri creşte şi rodeşte în toatedirecţiile” (C, II, 1967, p. 486).

Primul articol consacrat unui mare scriitor undeerau valorificate sugestii din Literatura română şistrăinătatea este Comediiile d-lui I.L. Caragialedin 1885. De data aceasta, Maiorescu nu mai aveacum să afle românitatea literaturii în prezentareaunui univers şi tipuri specifice ruralităţii noastre.Totuşi, ele purtau marca românităţii prin prezenta-rea „unor tipuri din viaţa noastră socială deastăzi” (C, II, 1967, p. 271), a „unor simţiminteomeneşti (...), manifestate însă aici cu o notă spe-cifică, adică sub forma unei spoieli de civilizaţieoccidentală, strecurată în mod precipitat în acelstrat şi transformată aici într-o adevărată carica-tură a culturei moderne” (C, II, 1967, p. 271–272).Fapt important pentru Maiorescu este că aceasta seface „fără imitare sau împrumutare din literaturistrăine” (C, II, 1967, p. 273), încât prin Caragialeavem de a face cu „un început de literatură dra-matică naţională independentă, trăind din pro -priile sale puteri (...)” (C, II, 1967, p. 273). În1907, analizând într-un raport academic nuvelelelui I.Al. Brătescu-Voineşti, el amintea din nevoi dedemonstraţie şi de românitatea scrierilor lui Cara-giale care „a ridicat la valoare literară vorbireatipică a inculţilor şi semiculţilor din oraşe cu ridi-colul lor, precum şi expresiile de spaimă şi cruzimea celor din sat (Năpasta, Făclia de Paşti)” (C, II,1967, p. 476).

În articolul Eminescu şi poeziile lui, din 1889, cureferiri mai sărace la românitatea lor, el o află încrearea unei limbi poetice cu sursă în cea populară,încât „forma limbei naţionale, care şi-a găsit înEminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi,va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea vii-toare a veşmântului cugetării omeneşti” (C, II,1967, p. 344).

Poetului Ioan Popovici Bănăţeanul din Lugoj,mort foarte tânăr de o boală necruţătoare pe atunci,tuberculoza, creator promiţător aflat în ariaeminescianismului, îi dedică în 1895 un articolfoarte uman, neaşteptat poate pentru temperamentulcunoscut al criticului, în care apreciază „acea limbăadevărat românească” (C, II, 1967, p. 367) şi virtu-tea de a fi „ştiut să înfăţişeze o parte a poporuluinostru muncitor în forma nepieritoare a artei”(C, II, 1967, p. 377).

Un articol surprinzător, având în vedere valoa-rea celui despre care se scrie, dar aflat în logica92

extremă a opţiunilor din Literatura română şi stră-inătatea, este În memoria poetului dialectal VictorVlad Delamarina, publicat în 1898. El aminteştede virtutea artei de a avea drept fundament viaţapopulară, de a fi naţională şi, mai mult decât atât,de rostul dialectelor în fiinţarea limbii literare:„Căci cultura artelor nu se pregăteşte, după cumpare la prima vedere, din sus în jos, ci din jos însus, şi precum coroana înflorită la înălţimea copa-cului îşi are rădăcinile de hrană în pătura pămân-tului, aşa arta cea mai dezvoltată îşi primeştesucul trăiniciei din viaţa populară în toată naivita-tea ei inconştientă; iar dialectele îndeosebi suntizvor de întinerire pentru toată fiinţarea limbeiliterare” (C, II, 1967, p. 385).

Eugen Lovinescu găsea exagerată prin apre-cieri, număr de pagini, atenţia specială acordată înarticole separate scrierilor celor doi autori bănă-ţeni fără o operă majoră, preţuire însă în logicalucrurilor, dat fiind că era vorba de scriitori aflaţiîn filiaţie rurală şi folclorică. Nemulţumirea criti-cului modernist consta în aceea că în timp ce aces-tora le erau consacrate articole independente, cu oastfel de întindere şi elogii, lui Duiliu Zamfirescu,Delavrancea şi Vlahuţă nu le era dedicat niciunrând, Creangă beneficia abia de trei-patru rânduri,Coşbuc de cinci-şase4 ş.a.m.d.

Un scriitor care i-a prilejuit reafirmarea propen-siunii spre etnos este Octavian Goga, a cărui creaţieera analizată entuziast în raportul academic Poeziiled-lui Octavian Goga din 1906.

Românitatea creaţiei poetului ardelean provinedin faptul că realităţile prezentate „sunt izvorâte dinviaţa naţională a acelei părţi a României şi în mij-locul căreia a trăit, din viaţa românilor transilvă-neni în faza ei de astăzi, caracterizată prin luptaîmpotriva tendinţelor de asuprire etnică predomni-toare în statul lor” (C, II, 1967, p. 458), ca şi dindescrierea unor tipuri caracteristice realităţilorromâneşti transilvănene: preotul, învăţătorul şi învă-ţătoarea, plugarul, lăutarul, care pe lângă menirealor normală dobândesc o semnificaţie particularăcare „nu se poate explica decât din aprinderea lup-tei întru apărarea patrimoniului naţional” (C, II,1967, p. 461).

Maiorescu aprecia de asemenea la O. Gogapatriotismul ca emoţie interioară. În Poezia ro -mână de la 1867 el respingea politicul din litera -tură. Contradicţia era numai aparentă, căci, cumobserva Lovinescu, Maiorescu respingea „în reali-

tate, ceva mai general: «concepţia», «raţionalul»ca idee şi declamaţia ca formă sau, ceva mai gene-ral: lipsa de inspiraţie”5, iar acum el acceptăpatriotismul ca sentiment firesc, element psiholo-gic care este material al artei: „Ce e drept, patrio-tismul, ca element de acţiune politică, nu estematerie de artă, orcâte abateri s-au comis şi se maicomit în contra unei reguli aşa de simple (...). Cutoate acestea, patriotismul este în inimile sincere,în afară de orice tendinţă politică, un simţimântadevărat şi adânc şi, întrucât este astfel, poate fi,în aceste împrejurări, născător de poezie” (C, II,1967, p. 458). Pe de altă parte este vorba de com-baterea simulării sentimentului patriotic, de artifi-cialitatea unor astfel de stări spre a ascunde lipsaunei inspiraţii şi dotări poetice reale.

În Comediile d-lui I.L. Caragiale, din 1885,Maiorescu preciza de asemenea că patriotismul,chiar dacă este cel mai important sentiment cetăţe-nesc, „nu are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc,căci orce amintire reală de interes practic nimiceşteemoţia estetică” (C, II, 1967, p. 278).

Raportul academic din 1906 asupra povestirilorlui Sadoveanu cuprindea şi formulări din perspec -tiva etnicităţii, constând în faptul că literatura scrii-torului moldovean este inspirată „de intuiţia exactăa unor tipuri felurite, luate de pe toate treptelesocietăţii noastre, mai ales dintre ţărani şi mici târ-goveţi” (C, II, 1967, p. 469).

Scurtul raport academic din 1907 pentru premie-rea volumului Nuvele şi schiţe al lui I.Al. Brătescu-Voineşti identifică elemente de etnicitate ale scriito-rului în „înfăţişarea firească a tot ce a rămas maisănătos, după ameţeala atâtor inovaţii pripite, înpătura de mijloc a societăţii noastre” (C, II, 1967, p.476). Lărgind câmpul de observaţie asupra români-tăţii în literatura noastră, criticul aminteşte în acestraport şi de Creangă drept model „pentru graiulcuminte şi adeseori glumeţ al ţăranului moldovean”(C, II, 1967, p. 476).

Convingerea în românitatea literaturii noastre,formaţia sa spre valorile stabile şi poate limitelegustului l-au determinat pe Maiorescu să respingăpoezia de orientare modernă. În raportul academicasupra poeziei lui O. Goga el opunea lirica acestuiaşi cea de acest tip tocmai orientărilor moderne detip simbolist. Plecând de la constatarea că în ver-surile poetului ardelean se observă rezonanţa cân-tecelor şi poeziei noastre populare care emanămultă voie bună şi cutezanţă, criticul scrie numaidecât 93

satisfăcut că astfel de versuri „nu sunt pe placulcelor deprinşi cu unele mievrerii (dulcegării, n.n.)mo derne, şi aici cuvântul franţuzit este poate sin-gur la locul lui, nici al celor stăpâniţi de paradig-mele clasicismului străin învăţat la şcoală” (C, II,1967, p. 466). Referirile la poezia simbolistă suntşi mai evidente când criticul decretează: „Dar poe-zia noastră n-are a face cu efeminarea scrierilordecadente (...)” (C, II, 1967, p. 466), şi, întrucâteste una tonică, ieşită din cântecele populare, „Aşaeste şi aşa trebuie să rămâie, păstrându-şi aerul desănătate şi de vigoare şi ferindu-se de parada cu unexotism neadaptabil (s.n.)” (C, II, 1967, p. 467).

În Poeţi şi critici, articol din 1886, el ţinea săevidenţieze că poeziile lui Eminescu şi Alecsandri„vor curăţi de la sine atmosfera estetică viţiată deMacedonski, Aricescu, Aron Densusianu etc., etc.”(C, II, 1967, p. 286). Eugen Lovinescu evidenţialimpede cum, în privinţa lui Macedonski, previziu-nea critică a lui Maiorescu nu s-a confirmat.

Deşi a vorbit îndeajuns de românitatea literaturiişi limbii noastre, Maiorescu nu a identificat în ele-mentul etnic un scop în sine, un factor exclusiv alvalorii operei. În Literatura română şi străinătateael îl vede ca „acest element original al materiei”(C, II, 1967, p. 249) care se păstrează în operă „ca orămăşiţă din fondul său primitiv” (C, II, 1967,p. 249), dar care „e îmbrăcat în forma estetică aartei universale” (C, II, 1967, p. 249)6. Esteticulrămâne astfel condiţia esenţială a operelor de acestfel şi, de cele mai multe ori când va vorbi despre ast-fel de scriitori, va face referiri la întâietatea acestu-ia. Despre O. Goga scria, de pildă, că receptareaentuziastă a creaţiei sale provine „mai întâi dinforma fru moasă în care autorul a ştiut să exprimecuprinsul «patriotic» al multora din versurile sale”(C, II, 1967, p. 458) şi că „unde se vede arta scrii-torului nu este în patriotismul simţit, ci în manifes-tarea lui mănunţită în dreapta măsură a frumosului”(C, II, 1967, p. 460).

Preţuind unicitatea operelor provenite din etni-citate, criticul refuză imitarea mecanică a scrierilorstrăine. El scria, de pildă, în Literatura română şistrăinătatea că „Toţi autorii aceştia, părăsindoarba imitare a concepţiunilor străine, s-au inspi-rat de viaţa proprie a poporului lor (...)” (C, II,1967, p. 249). La Caragiale evidenţiază că toatetrăsăturile de etnicitate sunt scoase „din chiar mie-zul unei părţi a vieţei noastre sociale, fără imitaresau împrumutare din literaturi străine” (C, II,

1967, p. 273). De aceea, Lovinescu a văzut înMaiorescu un adversar al influenţelor, opinie multexagerată, căci autorul spune deschis, între altele,în Răspunsurile „Revistei contimporane” (Al doi-lea studiu de patologie literară) din 1873 că popo-rul român este inundat de manifestările civilizaţieioccidentale, condiţia absolut necesară fiind „de ase resorbi din această inundare tot ce poate fi folo-sitor pentru înrodirea poporului său” (C, 1966,p. 200). Datoria tuturor, întâi a claselor culte,aflate în fruntea efortului de introducere a noilorforme, este munca cinstită. Criticul fixează şi unimperativ pentru elitele româneşti: refuzul forme-lor goale, manifestate prin frazele lipsite de conţi-nut, care oferă iluzia că pot înlocui fondul solid.Ră mâne de aceea ca misiune esenţială a criticiiromâneşti lupta împotriva frazeologiei goale şi ilu-ziilor de şarte din viaţa publică românească.

Un mare curaj şi stăruinţă a dovedit Maiorescuîn a denunţa identificarea românităţii şi naţionalită-ţii cu lipsa de adevăr în ştiinţă şi viaţa publică. Înstudiul În contra direcţiei de azi în cultura română,din 1868, aflând o seamă de exagerări ale latinismu-lui Şcolii Ardelene în istorie şi filologie, el calificădrept întristătoare şi revoltătoare „orbirea de a nuvedea că zidirea naţionalităţii române nu se poateaşeza pe un fundament în mijlocul căruia zaceneadevărul” (C, 1966, p. 80).

Românismul, atrage atenţia criticul în Direcţianouă în poezia şi proza română din 1872, nu sepoate confunda cu anomalii şi forme bolnăvicioaseale literaturii române produse de mediocrităţi salu -tate entuziast de reviste ale vremii atât transilvă -nene, cât şi din Regat care le apără demagogic cuargumentele etnicităţii atunci când li se arată lipsade valoare. Învinuit de adversari pentru cosmopoli-tism, Maiorescu s-a apărat stăruitor, spunând căatât el, cât şi colaboratorii de la „Convorbiri lite -rare” sunt cu toţii „partizani ai ideii naţionalităţii,ne-am pronunţat totdeauna în acest înţeles”(C, 1966, p. 127). În mai multe rânduri, el a invo-cat fragmente din scrierile sale sau fapte în sensulromânităţii. Naţionalismul, afirmat de revistaieşeană, ţine să sublinieze criticul, nu a fost însăpretext pentru ascunderea anomaliilor, nonvalori-lor şi demagogiei, ci punct de pornire pentru odezvoltare responsabilă şi viguroasă a literaturii şiştiinţei româneşti: „Este dar dovedit că societatea«Junimea» din Iaşi nu e cosmopolită, că în«Convorbirile literare» s-a susţinut totdeauna94

naţionalismul de către fiecare din noi, dar – ce edrept – nu ca pretext pentru a ascunde sub drape-lul şi sub strigătul lui «Ştefan cel Mare» şi «MihaiViteazul» toate mizeriile şi crudităţile celor neche-maţi şi nealeşi, ci ca punct de pornire pentru o dez-voltare mai energică şi mai conştienţioasă a acti-vităţii literare şi ştienţifice în mijlocul poporuluiromân” (C, 1966, p. 128–129).

Adept al românităţii, Maiorescu a apărat totuşideschis principiile liberalismului, umanitarismului,toleranţei şi acceptării celuilalt. În articolul Contraşcoalei Bărnuţiu, din 1868, el protesta împotrivaideii de excludere a străinilor, cu deosebire a evrei-lor, a românizării economiei şi vieţii juridice, scri-ind: „Contra ultimei consecinţe a şcoalei Bărnuţiude a opri comerciul străinilor şi de a goni pe toţistrăinii şi mai ales pe evreii din ţară ca periculoşiexistenţei române, opunem ideile fundamentale deumanitate şi liberalism, pe care sub nici un cuvânt,pentru nici un timp şi cu nici un pretext nu este per-mis a le înfrânge” (C II, 1967, p. 204–205). Apără-tor al valorilor democratice amintite, el scrie revol-tat că „excluderea străinilor înseamnă admitereabarbariei împotriva libertăţii şi a obscurantismu-lui împotriva inteligenţei” (C II, 1967, p. 205).Naţionalitatea valoroasă, mai susţine el, nu e doarpretext pentru a susţine lenea şi barbaria, iar ţelulnu e doar păstrarea în viitor a limbii şi teritoriului,fapt pe care îl realizează şi populaţiile indigene dinAmerica rămase la stadiul de hoardă, încă neajunsela stadiul de naţiune. Dincolo de stadiul de geogra-

fie, cel al apărării teritoriului, limbii şi sângeluiexistă finalităţi superioare: progresul civilizaţieiprin toleranţă şi ştiinţă, bunăstare materială şimorală. Maiorescu se dovedeşte de aceea un mareromân al europenităţii.

ediții. Abrevieri

C, 1966 = Titu Maiorescu, Critice. Ediţie de Domnica

Stoicescu. Introducere de Paul Georgescu, Bucureşti, Ed.

pentru Literatură, 1966

C, II, 1967 = Titu Maiorescu, Critice, II. Text stabilit,

tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon

Stoicescu, Bucureşti, Ed. pentru Literatură, 1967

note

1 Eugen Lovinescu, T. Maiorescu. Ediţie îngrijită de

Maria Simionescu. Cuvânt-înainte de Alexandru George,

Bucu reşti, Ed. Minerva, 1972, p. 512.2 Ibidem, p. 512.3 Ibidem, p. 512.4 Ibidem, p. 516.5 Ibidem, p. 519.6 Cf. şi Pompiliu Constantinescu, Scrieri, vol. III.

Ediţie îngrijită de Constanţa Constantinescu, prefaţă de

Victor Felea, Bucureşti, Ed. pentru Literatură, 1969, p. 505.

95

Tema e veche, aproape la fel de veche ca isto-ria însăşi, de când aceasta a dorit să se contempleîn oglindă şi a admis să-i fie scrutată efigia în con-tinuă metamorfoză. Ea a dat loc, în ultimii ani, ladispute demne de interes, mai ales în alte zone alelumii, acolo unde istoria mai nouă nu a produs dis-continuităţi dramatice. Cunoaşterea de sine, siste-matică, e un produs relativ târziu în orice domeniu,dar mai ales în istoriografie, date fiind ambiguită-ţile şi antinomiile care i-au marcat existenţa crono-topică1. Statutul ei nu a cunoscut modificări sensi-bile nici în ultimul demisecol, când s-au produstotuşi destule schimbări de situaţii şi perspective înmulte domenii.

De câţiva ani, lumea academică de la noi pare ase preocupa de această chestiune într-un fel ce sem-nalează o anume adecvaţie la dezbaterile care auagitat, decenii de-a rândul, istoriografia apuseană.Cărţile semnate de Lucian Boia despre istorie şi mit,mitologiile naţionale, imaginarul comunist2, ca şireacţiile produse, definesc un asemenea moment,încă nepus în valoare cum trebuie. E un decalaj sem-nificativ, nu doar temporal, unul ce a stârnit dejanelinişti3.

Dacă se admite că nu există o suprapuneredeplină a istoriei obiective („istoria-realitate“ laH.-I. Marrou) şi discursul despre trecut4, devineexplicabil interesul specialiştilor în domeniu pen-tru ambele registre ale realului. Caracteristic pen-tru evoluţiile mai recente, fără a fi inedit, e faptulcă discursul istoric e plasat într-un cadru mai vast,de epistemologie, ca în eseul mai vechi al lui PaulVeyne, ale cărui interogaţii rămân mereu actuale5.

În plină epocă a relativismului în expansiune,când se ridică deja voci şi pentru stoparea aces-tuia6, e firesc ca problema adevărului să capete

conotaţii aparte şi ca istoricii să se întrebe din nouasupra limitelor meseriei pe care o practică.

Distinsul gânditor Neagu Djuvara, căruia îidatorăm şi o lungă disertaţie despre „legi şi civili-zaţii isto rice”7, nu ezită acum, după atâtea alteocazii de a reflecta asupra domeniului, să se în -trebe tranşant: Există istorie adevărată? Căutândun răspuns, sub unghi epistemologic, el ne pro -pune un discurs despre „relativitatea generală“ aistoriei8, unul ce ţine seama de principalele achizi-ţii în materie, dar mai ales de analiza consensualăa lui Paul Veyne, analiză care l-a contaminat dealtfel şi pe Lucian Boia.

Cartea amintită ar merita desigur o discuţie maiamplă. Să spunem deocamdată că ea sistematizeazăidei susţinute la un curs universitar, în primii ani

neagu Djuvara, despre adevăr şi ficţiune în discursul istoric

Acad. Alexandru Zub

Neagu Djuvara

Evocare

96

după disoluţia regimului comunist, şi că ea rotun -jeşte acum un sistem interpretativ la care autorul alucrat, în fond, un bun demisecol. Sub un titlu pro-vocator, el dezvoltă o suită de interogaţii, la careîncearcă a răspunde cu minimum de mijloace, însensul maximei economii şi a maximei simplităţi deexpresie. Ce este istoria? Ce este un „fapt istoric”?De ce natură e cunoştinţa istorică: comprehensiunesau explicaţie? Ce numim cauză în istorie? Cumpoate fi circumscrisă noţiunea de adevăr în istorie?Fără să mai poarte semnul întrebării, alte interogaţiicompletează cuprinsul, explicând legătura dintrenaraţiune şi narator, limitele obiectivităţii istorice,cauzele relativităţii în domeniu.

Revendicându-se de la ceea ce Raymond Aronnumea „filosofia critică a istoriei”9, Neagu Djuvaracaută la rândul său, un răspuns coerent sau măcarsugestii explicative pentru suita de întrebări dejapuse de confraţi, de-a lungul timpului, ori sesizatede el însuşi în „lupta cu sfinxul“, dacă e să reiau osintagmă pârvaniană.

Tipul de analiză îl apropie pe autor de interoga-ţiile, la fel de neliniştitoare, formulate cândva dePaul Veyne: „Ce este mitul? Istorie alterată? Isto-rie amplificată? Mitomanie colectivă? Alegorie?Cum îl priveau grecii?”10 Polisemiei mitului îicores punde, în eseul lui Neagu Djuvara, o polise-mie a istoriei însăşi, ca discurs integrator, totali-zant, nevoit să folosească resursele erudiţiei, dar şipe acelea oferite de retorică, după un îndemn pecare, la timpul său, N. Iorga a ştiut să-l formulezememorabil: „Adevărurile istorice sunt de discernă-mânt, nu de simplă constatare şi reproducere. Pen-tru a le prinde, se cere tot ce cunoştinţa adâncă alimbii, tot ce fantezia creatoare de definiţii poategăsi mai fin şi mai delicat. A vorbi despre oameniişi lucrurile trecutului în vocabularul curent e agreşi de la un capăt la altul. Aş fi vrut, din parteamea, să am mai mult talent poietic, pentru a fi maiaproape de adevăr”11.

Gândind consensual, autorul eseului Există isto-rie adevărată? se revendică, explicit sau nu, de la oîntreagă linie istoriografică, abia sugerată în text.Când vorbea de „Scylla stilului“ şi de „Charybdapaleografiei”12, un alt confrate se gândea la aceeaşidilemă ce îi separă pe istoricii „literaţi“ de semeniilor „documentarişti“, dacă se poate spune aşa, o

dilemă persistentă, lesne identificabilă şi azi în sânulbreslei. Unii se arată mai sensibili la dimensiunealiterară, la ispitele imaginaţiei, pe când alţii se ţinmai aproape, dacă nu strict legaţi de surse, jurând pedocumente, refuzând să accepte că ar putea surveni,voit, o derogare. N. Iorga părea să se identifice ini-ţial cu ultima categorie, obsedat cum era de noutăţidocumentare. Şi-a dat seama însă că noutăţile îndomeniu sunt nesfârşite şi că orice istoric trebuie săconstruiască, rezonabil, cu ce s-a adunat mai înainte,cu ce a putut adăuga el însuşi.

Obsesia pozitivistă i-a făcut pe istorici să sepoarte multă vreme ca şi cum ar fi în măsură să ob -ţină adevărul întreg, pe seama unei conjuncţii ipote-tice a „documentului“ cu spiritul obiectiv. Ei acţio-nau ca scientişti, după modelul propus de Comte şide adepţii săi, deşi obiectivitatea rămânea intangi -bilă în acest domeniu13.

Adevărului i s-a contrapus îndeobşte ficţiunea,iar despre opoziţia rezultată de aici s-a scris enorm,adesea sub formă speculativă, fără a se urmări strictecuaţia. În realitate, însă, nu adevărul e în discuţie,ci „documentul“. Documentului i s-a opus mereuficţiunea, mai cu seamă din a doua parte a secoluluiXIX, când şcoala pozitivistă a căutat să impună undiscurs istoric bazat numai pe surse palpabile. „Pasdes documents, pas d’histoire”, s-a spus atunci, iarsintagma a devenit mai apoi o deviză ineluctabilă14.

O tradiţie venerabilă apăsa memoria breslei:Thucydide inventase discursuri, punându-le în guraunor personaje care astfel căpătau oarecum viaţă şiputere de persuasiune. Abia dacă ni-l mai putemimagina azi pe marele Pericle fără cuvintele pe carei le atribuia contemporanul său, mai curând memo-rialist decât istoric, totuşi atât de ingenios în restitu-ţia „războiului peloponiziac”. Stricto sensu, acelediscursuri erau ficţiuni, dar ele exprimau un adevărde fond, lucruri verosimile, pe care istoricii de maitârziu le-au putut verifica şi întări prin alte surse.Iată cum comentează acest fapt N. Iorga, în prima salecţie introductivă, la 1 noiembrie 1894: „Pentruantic, istoria e un gen literar şi forma pe care o ia edeterminată de această concepţie a naturii sale.Scopul de căpetenie e acelaşi ca şi al celorlaltecategorii literare: a trezi o emoţie estetică în cititori.De aici acele lucruri care ne jignesc atât de mult penoi, oamenii scrupuloşi de exactitudine ai unor 97

timpuri exacte: discursurile plăsmuite, puse în gurapersonagiilor istorice, caracteristicile fixate chiarîn lipsa elementelor necesare, invenţia de episoadeinteresante, alegerea subiectelor demne de istorie,mişcătoare şi interesante. Istoricul ajunge – maiales în timpurile de stăpânire universală a retoricei,cu care se mântuie civilizaţia greacă – un poetpedestru, cum îl numeşte Lucian, vorbind de istori-cii contemporani”15. Amintitul istoric, preţuit latimpul său şi de Kogălniceanu, ştia cu toate astea căfiecare domeniu are „chemări şi legi proprii”, istoriafiind menită a se interesa numai de adevăr.

Totuşi, confuzia genurilor se va menţine până înepoca Renaşterii şi chiar mai târziu, în timpurilemoderne. Unii istorici (Gibbon, Michelet, Thierry,Ranke) au izbutit să pună de acord exigenţa adevă-rului cu expresivitatea formei. În ansamblu, însă,„istoria frumoasă“ nu era informată, iar „istoriainformată“ nu se voia frumoasă, inadecvaţia dintrecuvinte şi lucruri continuând să se manifeste multăvreme16. Tendinţa de a generaliza şi abstractizaprinde contur pe la jumătatea secolului XIX, istoriaestetică cedând primatul unei istorii de inspiraţiemetafizică17.

După cum se vede, raportul dintre adevăr şi fic-ţiune i-a obsedat mai totdeauna pe istorici. E unlucru firesc, dat fiind că o asemenea exigenţă mo -tiva socialmente breasla creatoare. Ca să se aperede subiectivism şi de ispite aprioriste, istoricii audepus mari strădanii, extinzând mereu sfera docu-mentării şi rafinând metodele de restituţie18. Eiaveau să-şi dea seamă însă că subiectivitatea e undat natural, o dimensiune inerentă, de care în fondar trebui să profite. Numai că la acest nivel deabordare nu se poate ajunge decât anevoie, dupămari strădanii şi cu multe precauţii de metodă. Casă revin la exemplul iniţial, iată cum defineşte,concluziv, Neagu Djuvara această problemă:„Adevărul interpretării în sinteza istorică nu poateînsemna, aşadar, decât combinarea a două ele-mente:

a) o cât mai mare coerenţă internă, veridicita-tea imaginii pe care o proiectează şi a explicaţiilorpe care le prezintă ca să o justifice – iar apoiacceptarea senină a adevărului evolutiv (…);

b) totala bună credinţă a istoricului, autentici-tatea credinţei lui în ceea ce re-creează; certitudi-

nea că nimic altceva decât căutarea realităţii nul-a călăuzit”19.

Este o problemă a cărei analiză merită a fiextinsă. Am avut prilejul să mă refer la ea şi în altelocuri, studiind istoriografia romantică, mesajuljunimist în domeniu, evoluţia „şcolii critice“, dis-cursul identitar în epoca modernă şi mai târziu, dis-curs ce formează chiar nucleul ideatic al volumuluiIstoric şi finalitate20, la care se adaugă reflecţiioarecum ocazionale pe aceeaşi temă21. Mi s-apărut demnă de pus în lumină concluzia că la oraactuală ar trebui să ne preocupe mai mult limitelecunoaşterii istorice, limite asupra cărora, exami-nând „relativitatea generală“ a istoriei (sugestieevident einsteiniană), ne atrage luarea-aminte, dinnou, istoricul-filosof Neagu Djuvara.

Pentru cei care ştiu să-i urmărească onest şicompetent căutările, o conştiinţă tragică se degajădin mişcarea cronotopică a scrisului istoric.

„Însemnări ieşene”, s.n., II, 2, februarie 2005, p.

10–12; Naţiunea română. Idealuri şi realităţi istorice. Acad.

Cornelia Bodea la 90 de ani, volum îngrijit de Alexandru

Zub, Venera Achim, Nagy Pienaru, Bucureşti, Ed. Acade-

miei Române, 2006, p. 147–150.

98

note

1 Émile Callot, Ambiguïtés et antinomies de l’histoire etde sa philosophie, Paris, 1962.

2 Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească,Bucureşti, 1997; Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şificţiune, Bucureşti, 1998; Două secole de mitologienaţională, Bucureşti, 1999.

3 Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Bucureşti,1998, p. 29 sqq.

4 Lucian Boia, Istorie şi mit, p. 5.5 Paul Veyne, Comment on écrit l’histoire. Essai d’é-

pistémologie, Paris, 1971.6 Andrei Marga, Relativismul şi consecinţele sale, Cluj-

Napoca, 1999.7 Neagu Djuvara, Civilisations et lois historiques. Essai

d’étude comparée des civilisations, Mouton, Paris, 1975;versiune română: Civilizaţii şi tipare istorice, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1999.

8 Idem, Există istorie adevărată? Despre „relativitateagenerală” a istoriei. Eseu de epistemologie, Ed. Humanitas,Bucureşti, 2004.

9 Raymond Aron, Introduction à la philosophie del’histoire, Paris, 1938; trad. rom., Bucureşti, 1997.

10 Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor?,Bucureşti, 1996, p. 38.

11 Nicolae Iorga, Generalităţi cu privire la studiile isto-rice, ed. IV, îngrijită de Andrei Pippidi, Iaşi, 1999, p. 343(text din 1940).

12 R.W. Seton-Watson, The historian as a politicalforce in Central Europe, London, 1922, p. 15.

13 J.H. Plumb, The crisis in the humanities, London,1964, p. 30.

14 Ch. Langlois, Ch. Seignobos, Introduction auxétudes de l’histoire, Paris, 1898.

15 Nicolae Iorga, op. cit., p. 52 (text din 1894).16 Ibidem, p. 53.17 Ibidem, p. 69–70 (text din 1897).18 Peter Geyl, Use and abuse of history, London, 1957,

p. 79.

19 Neagu Djuvara, op. cit., p. 109.20 Alexandru Zub, Istorie şi finalitate, Bucureşti, 1991;

ed. nouă, cu subtitlul: În căutarea identităţii, Iaşi, 2004.Vezi încă volumul Istorie şi istorici în România interbelică,Iaşi, 1989, p. 256–268.

21 Alexandru Zub, Biruit-au gândul (note despre isto-rismul românesc), Iaşi, 1983, p. 322–324 (Condiţiadocumentară a istoriei), 325–328 (Cât document, câtăimaginaţie?), 329–333 (Dimensiunea narativă a istoriei);Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în Româ-nia, în dialog cu Sorin Antohi, Iaşi, 2002, p. 169–181 (Dis-cursul istoric şi seducţiile imaginarului).

99

În ziua de 10 ianuarie 2018 s-a stins din viațăistoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent alAcademiei Române, directorul Institutului de Istorie„George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Născut în satulOlteni, județul Covasna, a efectuat studiile liceale laBrașov, iar pe cele universitare la Cluj-Napoca (Fa -cultatea de Istorie, 1958–1963). S-a specializat înbizantinologie și istorie sud-est europeană la Univer-sitatea din Belgrad (1967) și în studii europene laCollège d’Europe din Bruges (1970–1971). Trei animai târziu a susținut teza de doctorat Ecoul europeanal răscoalei lui Horea (1784).

Nicolae Edroiu a desfășurat o bogată activitatedidactică – preparator, asistent, lector, conferențiar șiprofesor de istoria medie a României, paleografieromâno-chirilică, științele auxiliare ale istoriei încadrul Facultății de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, al cărei prorector a fostîntre anii 1984–1990. Din 1998 a fost cercetător, iardin 2007, directorul Institutului de Istorie „GeorgeBarițiu” din Cluj-Napoca. S-a consacrat cu precădereistoriei secolului al XVIII-lea și a fost cel mai buncunoscător al istoriei Răscoalei lui Horea.

Cer cetările sale s-au îndreptat mai ales spredescoperirea izvoarelor străine privind acest momentimportant al istoriei naționale: Presa din Țările deJos despre Răscoala lui Horea (1974); Răsunetuleuropean al răscoalei lui Horea (1784–1785)(1976); Horea’s Uprising. The 1784 RomanianPeasants’ Revolt of Transylvania (1978); Răscoalalui Horea (1978); Izvoarele răscoalei lui Horea.Seria B. Izvoare narative (cinci volume, 1982–2007,în colaborare); Horea’s Uprising European Echoes(1984); Pe urmele lui Horea (1988); Izvoare istoricesuedeze privind răscoala lui Horea (1784–1785)(2001, în colaborare); J.P. Brissot și româniitransilvăneni (2006). A cercetat și alte momente dinistoria națională: Mișcări țărănești în sud-estul Tran-silvaniei prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul înTransilvania (1599) (1977); Maghiarii din România(1995) – lucrare tradusă în limbile franceză, englezăși maghiară; Revoluția lui Tudor Vladimirescu(1821) și presa belgiană (1997); Studii de genealogie(I, 2000; II, 2009).

Nicolae Edroiu a fost cunoscut și ca specialist alștiințelor auxiliare ale istoriei: Paleografia ro - mâno-chirilică. Secolele XVI–XIX (1995); Științeleauxi liare ale istoriei (1999); Scrierea chirilicăromâ nească (2013). A fost coordonator și autor altrata tului Istoria românilor (volumul VI, ediția I,2002; ediția a II-a, 2012), autor al Istoriei Transil-vaniei (I, 1997), coordonator al colecțiilor „Biblio-theca Bibliologica” și „Bibliotheca Historica”.

La 17 decembrie 1999, Academia Română l-aales membru corespondent, în cadrul Secției deștiințe istorice și arheologie.

Nicolae Edroiu a fost președinte al Comisiei deheraldică, genealogie și sigilografie a AcademieiRomâne, Filiala Cluj-Napoca, vicepreședinte alComisiei Române de Vexilologie și președinte alpărții române în Comisia mixtă de istorie româno-slovacă și în Comisia mixtă de istorie româno-ungară ale Academiei Române. A fost doctorhonoris causa al Universității din Oradea, cetățeande onoare al comunelor Padeș (județul Gorj) și Vețel(județul Hunedoara) și al orașului Bruges (Belgia).

Membrii Academiei Române regretă aceastăpierdere și aduc un respectuos omagiu.

nicolae edroiu (1939–2018)

In memoriam

100

În ziua de 10 februarie 2018 s-a stins din viațălingvistul Andrei Avram, membru corespondent alAcademiei Române.

Născut în orașul Turda, județul Cluj, AndreiAvram a urmat Liceul „Regele Ferdinand” din loca -litatea sa natală, apoi Universitatea din Cluj, Facul-tatea de Filologie – specialitatea limba și literaturaromână (1953). A susținut doctoratul în filologie laInstitutul de Lingvistică al Academiei Române(1959), iar în anul 1970 a obținut titlul de doctordocent la Universitatea din București.

Din anul 1959 a lucrat fără întrerupere, timp deaproape 50 de ani, în cercetare, la Institutul deLingvistică din Bucureşti, Centrul de Cercetări Fo -netice şi Dialectale, Institutul de CercetăriEtnologice şi Dialectologice, Institutul de Foneticăşi Dialectologie „Al. Rosetti” şi Institutul deLingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”. S-a specia -lizat în cadrul unor stagii în Cehoslovacia, Fin -landa, URSS, Suedia și SUA. Domeniile sale deinteres au inclus limba română – fonetică și fonologiedescriptivă și istorică, dialectologie, etimologie –,limbile romanice occidentale, fonetică și fonologiegenerală.

Andrei Avram a adus contribuții originale îndiverse probleme ale foneticii limbii române, dintrecare amintim clasificarea vocalelor românești, du -rata vocalei și accentul, cronologia fenomenelor dinfonetica istorică românească și rimele din punct devedere fonologic. Este autorul unei descrieri origi-nale a sistemului fonologic românesc în care asusţinut existenţa unei categorii fonologice a semi-vocalelor, unități distincte atât de vocalele propriu-zise, cât și de semiconsoane. Lingvistul francezAndré Martinet a apreciat interpretarea dată deAndrei Avram drept „echilibrată” în comparație custudiile din acea perioadă. În fonetica și fonologiaromânească a introdus metoda comparării faptelorromânești cu cele din alte limbi romanice. S-aremarcat și în domeniul etimologiei, fiindconsiderat de către colegii săi, cel mai prolific eti-molog al generației sale.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate înțară și străinătate. Studiul despre semivocaleleromâneşti (1957) este singura lucrare româneascăreprodusă în antologia Readings in linguisticsapărută în SUA în 1966; Sur la phonologie de lanorme (1958); Remarques sur les diphtonguesroumaines (1959); Neutralization and phonologicalalternations (1960); Cercetări asupra sonorităţii înlimba română (1961), lucrare distinsă cu Premiul„B.P. Hasdeu” al Academiei Române; Sur quelquesparticularités des systèmes graphématiques (1962);Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice aprimelor texte româneşti (1964).

Andrei Avram a coordonat Antologia fonetică alimbii române (1988), lucrare distinsă cu Premiul„Simion Florea Marian” al Academiei Române;Nazalitatea şi rotacismul în limba română (1990);Cu privire la statutul fonologic al semivocalelor,semiconsoanelor şi pseudovocalelor în limbaromână (1991); Contribuții etimologice (1997);Probleme de etimologie (2000); Studii de fonologieromanică (2000); Noi contribuţii etimologice(2001); Metafonia şi fenomenele conexe în limba

Andrei Avram (1930–2018)

101

română (2005); Comentarii şi ipoteze etimologice(2006); Probleme de fonologie a limbii române(2009); Studii de fonologie generală. Études dephonologie générale (2011); Studii de foneticăistorică a limbii române (2012); Studii de foneticădescriptivă (generală și românească) (2014). Acolaborat la Dicţionarul etimologic al limbii române(1997–2008) şi la Dicţionarul limbii române(2001–2008).

Andrei Avram a susținut comunicări la diversecongrese din țară și străinătate: Helsinki, Praga,Copenhaga, Freiburg, Viena, La Valleta, Málaga,

München și altele. A desfășurat activitate didacticăla Alger, Helsinki, Lund și Praga.

A fost membru în comitetul de redacţie al revistei„Fonetică şi dialectologie”, al Societății Române deLingvistică, al Societății Române de LingvisticăRomanică, al Societății Române de Dialectologie, alSociété Européenne de Culture.

La 30 martie 2010, Academia Română l-a alesmembru corespondent, în cadrul Secției de filologie șiliteratură. Membrii Academiei Române regretă aceastăpierdere în lumea științifică românească și aduc unrespectuos omagiu.

102

ianuarie

9 ianuarie: La Clubul Academicienilor a fostsemnat acordul de parteneriat instituţional între Aca-demia Română şi Primăria Municipiului Iași, prile-juit de marcarea Centenarului Primului RăzboiMondial și al Marii Uniri. Evenimentul a fost urmatde o conferinţă de presă la care au participat acad.Cristian Hera, preşedintele Academiei Ro mâne,acad. Bogdan C. Simionescu, acad. Victor Spinei,vicepreşedinţi ai Academiei Române, acad. VictorVoicu, secretarul general al Academiei Române,Mihai Chirică, primarul Municipiului Iaşi şi prof.Daniel Şandru, coordonatorul „Programului Cente-nar al Municipiului Iaşi.” Cele două instituţii şi-auînscris pe agenda de lucru organizarea unor eveni-mente culturale cu participarea unor personalităţi deprestigiu ale ştiinţei şi culturii noastre şi a publiculuilarg, publicarea unor lucrări ştiinţifice de sinteză încolecţiile „Civilizaţia românească” şi „Basarabica”ale Academiei Române.

15 ianuarie: Ziua Culturii Naţionale a fost săr-bătorită în cadrul unui simpozion cu tema „Culturaromână la ceas aniversar. Centenarul Marii Uniri”,având ca moderator pe acad. Alexandru Surdu, vice-preşedinte al Academiei Române. După cuvântul dedeschidere rostit de acad. Cristian Hera, preşedin teleAcademiei Române, au susţinut comunicări:

– Lucian Romaşcanu, ministrul Culturii șiIdentității Naționale – Cultura, liant al Marii Uniri;

– Sergiu Nistor, consilier prezidenţial – Cuvântde salut;

– acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Sec-ţiei de arte, arhitectură şi audiovizual – Ceva despre„naţionalism” la Centenar;

– acad. Ioan-Aurel Pop – Cultura română şi isto-ria naţională;

– acad. Nicolae Breban – Epopeea spirituală aromânilor;

– Mihai Cimpoi, membru de onoare al Acade-miei Române – Eminescu la Centenarul MariiUniri;

– prof. univ. Aurelian Mircea Martin, membrucorespondent al Academiei Române – Literatura şicultura română în faţa Centenarului.

23 ianuarie: A fost semnat Memorandumul decooperare între Academia Română şi Academia Bra-ziliană de Litere.

24 ianuarie: În Aula Magna a PatriarhieiRo mâne s-au desfăşurat lucrările sesiunii de comu-nicări ştiinţifice cu tema „Unirea PrincipatelorRomâne, temelie a Marii Uniri de la 1918”. Înainteaînceperii evenimentului, la Catedrală Patriarhală aavut loc un Te Deum urmat de ceremonia depuneriide coroane de flori la statuia domnitorului Alexan-dru Ioan Cuza. Sesiunea a fost deschisă de acad.Cristian Hera, președintele Academiei Române, carea prezentat: „Semnificația acestei uniri a călăuzitpermanent generațiile care au urmat. Importanțacovârșitoare a Unirii Principatelor Române a repre-zentat un pas hotărâtor pentru evoluția țării noas-tre, legat pentru totdeauna de numele lui AlexandruIoan Cuza”. A urmat mesajul domnului KlausWerner Iohannis, preşedintele României. În conti-nuare au susţinut comunicări:

– PF Daniel, patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne – Clădirea în care s-a decis Unirea;

– acad. Dan Berindei – Meditaţii despre ziua deaur a veacului.

În partea a doua a sesiunii au prezentat alocu-ţiuni:

– acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Acade-miei Române – Unirea Principatelor în contextinternaţional;

– acad. Ioan-Aurel Pop – Importanţa Unirii dela 1859 pentru românii din Transilvania;

– acad. Victor Voicu, secretarul general al Aca-demiei Române – Elita românească în înfăptuireaUnirii Principatelor Române;

– acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei defilologie şi literatură – Ceva despre „mesianiciinoștri pozitivi”: cei care au făcut Unirea din 1859 șiau pus, astfel, bazele României Moderne.

Sesiunea s-a încheiat cu prezentarea lucrării îndouă volume Biserica Ortodoxă Română şi MareaUnire, apărută de curând la Editura Basilica aPatriarhiei Române.

30 ianuarie: La Biblioteca Facultăţii de Dreptde la Universitatea din Craiova s-au desfăşurat douămanifestări ştiinţifice dedicate Centenarului Marii

Cronica vieții academice

103

Uniri: masa rotundă cu tema „Cartea juridică şidonatorii ei de carte – piloni ai evoluţiei lumiidreptului” şi inaugurarea Fondului de carte „IoanDogaru” cu peste 4000 de volume, unele de „carteveche” apărute din anul 1810 până la sfârşitul celuide Al Doilea Război Mondial.

Au avut intervenţii acad. Victor Spinei, vice-preşedinte al Academiei Române, acad. IonGuceag, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe aRepublicii Moldova, prof. univ. Ion Dogaru, mem-bru corespondent al Academiei Române şi mem-bru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei,prof. univ. Mircea Duţu, directorul Institutului deCercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” alAcademiei Române, prof. univ. Nicolae Popa, ex-judecător şi preşedinte al Curţii de Casaţie şi Justi-ţie, dr. Bogdan Cuza, strănepotul domnitorului Ale-xandru Ioan Cuza, prof. univ. Mihail Coşoveanu,directorul Bibliotecii Centrale a Universităţii dinCraiova, prof. univ. Ovidiu Predescu, directorulrevistei „Dreptul” şi secretarul general al Acade-miei de Ştiinţe Juridice din România, prof. univ.Dan Claudiu Dănişor, ex-rector al Universităţiidin Craiova, şi prof. univ. dr. Lucian Săuleanu,decanul Baroului Dolj.

31 ianuarie: Aula Academiei Române a găzduitsesiunea ştiinţifică comemorativă cu tema „600 deani de la moartea domnitorului Ţării RomâneştiMircea cel Bătrân. 1418–2018”. Sesiunea a fostdeschisă cu un cuvânt rostit de acad. Cristian Hera,preşedintele Academiei Române. În continuare, auprezentat comunicări:

– acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Sec-ţiei de arte arhitectură şi audiovizual – Mare voie-vod, herţeg, despot: ctitorul de ţară Mircea I;

– acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Acade-miei Române – Ţările Române şi lumea stepeloreuro-asiatice la cumpăna secolelor XIV–XV;

– acad. Ioan-Aurel Pop – Mircea cel Bătrân şiTransilvania;

– prof. univ. Ionel Cândea, membru corespon-dent al Academiei Române – Mărturii arheologiceşi numismatice în estul Ţării Româneşti în vremeadomniei lui Mircea cel Bătrân.

Prilejul s-a dovedit prielnic şi pentru lansareamedaliei „Brăila – 650 de ani de atestare docu-mentară”, prezentată de prof. univ. Ionel Cândea,membru corespondent al Academiei Române, şi a

emisiunii de mărci poştale „Mircea cel Bătrân, 600de ani de la moarte”, prezentate de acad. RăzvanTheodorescu şi Cristina Popescu, director generalRomfilatelia.

Februarie

1 februarie: În Aula Academiei Române a avutloc lansarea volumului cu numărul 200 din seria„Opere fundamentale”, dedicată clasicilor literaturiiromâne. Iniţiată de acad. Eugen Simion, preşedin -tele Secţiei de filologie şi literatură, manifestarea afost moderată de acad. Maya Simionescu, preşe dinteexecutiv al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şiArtă. La eveniment au participat mai mulți membriai Academiei Române și alți invitați: acad. CristianHera, președintele Academiei Române, actorulGeorge Ivașcu, ministrul Culturii, acad. VictorVoicu, secretarul general al Academiei Române,prof. Tomnița Florescu, viceprimar al PrimărieiMunicipiului București, acad. Nicolae Breban, acad.Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de arte,arhitectură şi audiovizual, acad. Victor Spinei,vicepreşedinte al Academiei Române, prof. MirceaMartin, membru corespondent al AcademieiRomâne, acad. Ioan-Aurel Pop, prof. Ioan Cristescu,prof. Mircia Dumitrescu, membru corespondental Academiei Române, prof. Andrei Terian, prof.Paul Cernat, prof. Bogdan Creţu și prof. univ. dr.Emil Constantinescu (președinte al României,1996–2000). Volumul cu numărul 200, dedicat luiMihail Kogălniceanu – membru fondator al Societă-ţii Academice Române şi preşedinte al AcademieiRomâne – cuprinde scrieri cu caracter politic şiideologic ale omului politic, istoricului, scriitorului,jurnalistului și marelui diplomat.

La manifestare a fost distribuit catalogulcolecției „Opere fundamentale”.

6 februarie: La Clubul Academicienilor s-a des-făşurat ceremonia de lansare a timbrului poştal cumarcă fixă dedicat academicianului Dan Berindei,preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie,parte a proiectului „Oameni, fapte, valori”. 104

16 februarie: În cadrul unei sesiuni speciale,desfăşurate în Aula Academiei Române, doamnaacademician Maria Zaharescu a fost sărbătorită laîmplinirea vârstei de 80 de ani. După cuvântul dedeschidere rostit de acad. Cristian Hera, preşedin-tele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc a adusun omagiu colegial, urmat de comunicările susţi-nute de:

– acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreşedinte alAcademiei Române – Gânduri despre doamna aca-demician Maria Zaharescu;

– acad. Marius Andruh, preşedintele Secţiei deştiinţe chimice – O tradiţie continuată cu strălucire;

– dr. Vlad Tudor Popa, directorul Institutului deChimie Fizică „Ilie Murgulescu” al AcademieiRomâne – Maria Zaharescu – cercetător, îndrumă-tor, coleg şi prieten;

– dr. Maria Crişan, Institutul de Chimie Fizică„Ilie Murgulescu” al Academiei Române – Acade-mician Maria Zaharescu – iniţiator al cercetării îndomeniul sol-gel în România;

– dr. Horia Bălăşoiu – Maria Zaharescu şi cer-cetarea în „epoca de aur”.

23 februarie: Aula Academiei a găzduit lucră -rile Adunării generale a Academiei Române. Încadrul Adunării generale, la iniţiativa Biroului Pre-zidiului Academiei Române, avizată de PrezidiulAcademiei Române, domnitorul Alexandru IoanCuza a fost ales membru post-mortem al AcademieiRomâne. Laudatio a fost rostit de acad. VictorSpinei, vicepreşedinte al Academiei Române.

Pe agenda de lucru a Adunării generale au fostînscrise următoarele puncte:

– Informarea preşedintelui Academiei Românepe anul 2017, prezentată de acad. Cristian Hera, pre-şedintele Academiei Române;

– Darea de seamă a Prezidiului AcademieiRomâne pe anul 2017:

• Activitatea de cercetare ştiinţifică şi de for-mare a cercetătorilor

• Activitatea economico-financiară, Bugetulde venituri şi cheltuieli pe anul 2018, patrimoniu şiproiecte în desfăşurare;

– Programul Academiei Române de sărbătorire aCentenarului Marii Uniri;

– Darea de seamă a Fundaţiei Naţionale pentruŞtiinţă şi Artă pe anul 2017 şi Bugetul de venituri şicheltuieli pe anul 2018;

– Darea de seamă a Fundaţiei „Patrimoniu” peanul 2017 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2018;

– Darea de seamă a Fundaţiei „Elias” pe anul2017 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2018;

– Darea de seamă a Spitalului „Elias” pe anul2017 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2018;

– Diverse.

27 februarie: În Aula Academiei Române a avutloc conferinţa cu tema „Românii de pretutindeni.Realităţi şi aspiraţii”, organizată de Institutul deŞtiinţe Politice „Ion I.C. Brătianu” al AcademieiRomâne şi Fundaţia Universitară a Mării Negre. Aususţinut comunicări: Natalia Intotero, ministru pen-tru Românii de Pretutindeni, acad. Victor Voicu,secretarul general al Academiei Române, acad.Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de arte,arhitectură şi audiovizual, acad. Eugen Simion, pre-şedintele Secţiei de filologie şi literatură, şi prof.Dan Dungaciu, directorul general al Institutului deŞtiinţe Politice și Relaţii Internaţionale.

28 februarie: În Aula Academiei Române a avutloc o sesiune comemorativă dedicată savantuluiLudovic Mrazec (1867–1944). Lucrările manifestă-rii au fost moderate de acad. Nicolae Panin, preşe-dintele Secţiei de ştiinţe geonomice. După alocuţiu-nea de deschidere rostită de acad. Cristian Hera,președintele Academiei Ro mâne, au susţinut comu-nicări:

– prof. dr. Emil Constantinescu – LudovicMrazec – o viaţă dedicată geologiei;

– acad. Nicolae Anastasiu – Ludovic Mrazec –43 de ani în Academia Română;

– acad. Gheorghe Udubaşa – Ludovic Mrazec –director al Institutului Geologic al României şiministru al Industriei şi Comerţului;

– conf. dr. Gheorghe Ilinca – Ludovic Mrazec,profesor şi şef de catedră;

– dr. Tudor Berza, membru corespondent al Aca-demiei Române – Ludovic Mrazec – petrograf şitectonician;

– prof. dr. Corneliu Dinu – Ludovic Mrazec şigeologia petrolului;

– dr. Antoneta Seghedi şi dr. Titus Brustur –Ludovic Mrazec şi Societatea Geologică a României.

105

Apariţii la Editura Academiei

repercUsiUni miocArDice Şi coronAriene În Boli cronice

nicolae BAltĂ

Lucrarea prezintă unitar interrelaţiile dintre bolilecronice şi patologia miocardo-coronariană, de a sintetizaecoul patologiei medicale cronice extracardiace asupramodificărilor morfofuncţionale secundare miocardice,hemodinamice, într-o perioadă când patologia medicală,cauzată de bolile cronice, este diferită de cea din perioa-dele anterioare şi ca urmare a creşterii prevalenţei bolilorcronice şi ale comorbidităţilor complexe.

Realizarea acestei lucrări are la bază conceptul deabordare integrată în originalitate a bolilor cronice, la careşi-au adus contribuţia clinicieni, cercetători expe rimentaţiși profesori.

Monografia reprezintă o sursă de informaţii şi ideipentru cei preocupaţi de cunoaşterea mecanismelor etio-patogenice ale repercusiunilor miocardice şi coronarieneîn cursul evoluţiei bolii cronice.

moDerniZAreA sociAlĂ Şi institUŢionAlĂÎn principAtele române, 1831–1859

Coordonatori: Venera Achim, Viorel Achim

Volumul este o culegere de studii pe tema modernizăriisociale şi instituţionale în Principatele Române în primajumătate şi la mijlocul secolului al XIX-lea. Studiile aufost prezentate prima dată sub forma unor comunicări laconferinţa cu titlul „Modernizarea socială şi instituţionalăîn Principatele Române, 1831–1859”, organizată de Insti-tutul de Istorie „Nicolae Iorga” (10–11 octombrie 2013).La conferinţă au fost prezentate 20 de comunicări, dintrecare 16 au fost selectate pentru acest volum. Studiile reu-nite în volum sunt organizate pe secţiuni şi acoperă unspectru larg al problematicii modernizării PrincipatelorRomâne: Modernizare şi occidentalizare în PrincipateleRomâne la mijlocul secolului al XIX-lea – concept şi isto-riografie; Controverse istoriografice în legătură cu epocaregulamentară; Modernizarea politică şi administrativă aprincipatelor în epoca regulamentară; Aspecte alemodernizării sociale şi culturale în epoca regulamentară;Biserica în epoca regulamentară; Chestiunea emancipăriipopulaţiilor minoritare; Modificări în domeniul robiei;Aboliţionismul românesc şi impactul social. 106

ghiD pentrU AUtori

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

107

ISSN 1220-5737 108 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 3 lei.

Date post:	07-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	24 times
Download:	0 times

reVistĂ eDitAtĂ De AcADemiA românĂ Director: AcAD ... · Cristian Hera, Alexandru ioan cuza ......

Documents