regrete-chinuitoare

MARY JAMES

Regrete chinuitoare

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:FLORINA DRAGOMIR

ALCRIS

Capitolul 1

Laurel oft` când o z`ri pe Sally, colega mai tân`r`, rezemat` deu[a biroului, întrebând evident emo]ionat`:

– N-a ajuns înc`?F`r` a-[i ridica privirea de la ma[ina de scris, Laurel r`spunse,

c`tinând din cap în semn c` nu:– Sally, atunci când o s` vin`, n-o s` fiu eu prima care o s` afle,

ci Francis. Iar domnul Marshall n-o s` fie foarte încântat dac` o s` teg`seasc` din nou la mine în birou. {tii foarte bine c` se gr`be[te sòb]in` acele fotocopii.

– Sincer, n-ai nici m`car o f`râm` de romantism în tine, seplânse Sally ignorând avertismentul lui Laurel. Trebuie s` primimvizita celui mai celebru scriitor contemporan de pe continent [i tunu faci nimic altceva decât s` te plângi de fotocopiile b`trânuluiMarsh. Nu e[ti câtu[i de pu]in încântat`? L-am v`zut asear` într-oemisiune la televizor. Este superb, nu-i a[a?

– Din punctul meu de vedere, domnul Graves este un simplu

poten]ial client, replic` Laurel. N-am citit nicio carte de-a sa [i nicinu l-am v`zut niciodat`.

– Înseamn` c` ai ratat dou` lucruri esen]iale pentru omenire,spuse Sally, adùgând cu entuziasm: nu crezi c` b`rba]ii brune]isunt mult mai atr`g`tori?

Sally se opri brusc când Laurel î[i ridic` în cele din urm`privirea.

De[i lucrase pentru Marshall and Marshall, CharteredAccountants, la fel de mult cum o f`cuse [i ea, în ciuda tuturorîntreb`rilor, Sally [tia la fel de pu]ine ast`zi despre aceast` fat`ciudat`, ca [i în prima zi când Laurel preluase postul de secretar` lafirm`.

Laurel ar fi putut fi atr`g`toare, dac` [i-ar fi acordat mai multàten]ie, decise Sally. Singura raz` de soare ce str`b`tea birouldescoperea nuan]e de ro[u în p`rul ei strâns coc la spate.

Nu avea mai mult de dou`zeci [i unu, dou`zeci [i doi de ani, darjudecând dup` modul în care era îmbr`cat`– costume demodatedin stof`, bluze serioase [i pantofi care n-aveau nicio not` dedelicate]e– oricine i-ar fi dat în jur de treizeci de ani.

Laurel nu se farda, iar Sally o invidia uneori pentru fine]ea pieliiei. Nu vorbea niciodat` despre familia ei sau despre orice n-avealeg`tur` cu munca de la birou. Oare avea un iubit? se întreb` Sally,dar amintindu-[i conversa]iile care uneori deviau c`tre bìe]i sausex, se îndoia de acest lucru. Sally avea impresia c` dintr-un motivanume Laurel avea o problem` cu cei de sexul opus, dar nimic dincomportamentul ei nu d`dea de în]eles care ar fi fost adev`ratulmotiv.

6 MARY JAMES

Cu toate astea, Sally o pl`cea pe Laurel. Era secretara cu cea maimare vechime din firma de contabilitate [i de departe cea maiabordabil`. De[i încerca s` ating` perfec]iunea în munca sa,întotdeauna avea timp s-o ajute, atunci când i se strica xerox-ul,când venea po[ta sau pur [i simplu la prepararea ceaiului. Laurelera foarte diferit` de Frances, de la recep]ie, care în mod normal arfi trebuit s`-i dea o mân` de ajutor lui Sally. Dar numai Francesurma s` aib` cel mai mare noroc din lume, gândindu-se la ceea cetocmai îi spusese Laurel. Frances va fi prima care-l va vedea peJonathan Graves, când va sosi la întâlnirea cu domnul Marshall.

– E[ti sigur` c` nu e[ti nici m`car un pic curioas`? o întreb` Sallydin nou pe Laurel.

Laurel zâmbi u[or. Biata Sally, îi venea greu s` cread` c` Laurelnu-i împ`rt`[e[te deloc interesul pentru noul lor client.

R`ceala îi acoperi zâmbetul. Niciun b`rbat nu-i stârniseinteresul. În preajma lor Laurel era distant`, iar în cazul în care unuldintre ei p`rea interesat de ea, adopta o atitudine de team` [irespingere. Era ca un reflex înr`d`cinat atât de adânc, încât uneorinici nu mai era con[tient` de gesturile proprii.

Existase ceva în trecut, dar trìse atâta timp ascuns` într-o cu[c`,încât devenise incon[tient` de comportamentul sù. Pentru Laurel,sexul masculin devenise o clas` necunoscut`, nep`mântean`. Lam`n`stirea unde fusese trimis` dup`...dup` ce se trezise singur` pelume... Ini]ial a fost trimis` la o cas` de refacere, dar co[marurile ei,refuzul de a se împrieteni cu tineri de vârsta ei, i-au determinat s-otrimit` la m`n`stire.

Acolo a fost oarecum fericit`, [i chiar se gândi s` se c`lug`reasc`

REGRETE CHINUITOARE 7

la un moment dat, dar maica stare]` o convinsese s` ser`zgândeasc`, spunându-i c` nu avea destul` experien]` de via]`pentru a lua o asemenea decizie [i nici voca]ie pentru a[a ceva.

Bineîn]eles c` Laurel [tia c` nu acestea sunt adev`ratele motivepentru care a fost trimis` de acolo. Maica Stare]` încerca s` fiedr`gu]`, pref`cându-se c` Laurel nu era respins`. Dar Laurel [tia c`nu este a[a [i [tia [i de ce...

Degetele sale se mi[cau cu repeziciune la ma[ina de scris, iarochii sì c`prui întuneca]i p`reau s`-[i aminteasc` oroarea [idurerea. Întregul trup începu s`-i tremure, luptându-se împotrivaboln`vicioasei tr`d`ri ce urla în interiorul ei, împotriva amintirilorpe care jurase c` nu le va uita niciodat`.

– Laurel, te sim]i bine?Vocea îngrijorat` a lui Sally îi \ntrerupse [irul gândurilor,

alungând amenin]area trecutului.– Sunt bine, min]i ea sub privirea lui Sally. Ce spui de o cea[c`

de ceai?Speriat` de ce v`zuse în ochii de obicei calmi [i blânzi ai colegei

sale, Sally accept` bucuroas` propunerea. Pentru o clip` i se p`ruc` prive[te o strìn`, o alt` Laurel care p`rea chinuit` de ceva preaputernic pentru ea ca s` poat` în]elege.

{i-au bùt ceaiul în lini[tea obi[nuit`, f`r` prea multeconfiden]e, [i f`r` s`-[i dea seama trecuse de ora trei, iar Sally segândi c` ratase întâlnirea cu Jonathan Graves, lucru confirmat desoneria telefonului de pe biroul lui Laurel.

– Domnul Marshall vrea s` merg s` iau noti]e, îi spuse lui Sallyîn timp ce î[i lu` agenda [i câteva pixuri. Cred c` o s` dureze ceva,

8 MARY JAMES

a[a c` o s` iau tava cu ceai cu mine. Nu te superi dac` o s`-]i facialtul, nu-i a[a?

Marshall and Marshall era genul de firm` demodat`, care înc`mai aborda stilul curtenitor [i lini[tit în tratarea clien]ilor,majoritatea fiind persoane în vârst`. Pe Laurel n-o deranja asta, darSally nu f`cea un secret din faptul c` [i-ar fi dorit s` lucreze într-ofirm` modern`.

Laurel se privi în oglind` înainte s` plece, examinându-[i cuaten]ie cocul. Dar niciun fir nu ie[ise din împletitura strâns`. Era ofiin]` aproape înfrico[`tor de slab`, iar pielea de natur` celtic` erao mo[tenire de la tat`l pe care nu-l cunoscuse. Mama sa îi spusesec` fusese sco]ian, un hoinar înn`scut [i c` a murit în urma uneirevolte din Hong Kong. Mama sa nu p`rea s-o fi min]it, iar Laurelb`nuia c` mariajul lor nu fusese tocmai fericit. Ceea ce î[i aminteaera faptul c` au fost doar ea împreun` cu mama [i bunicii sì,locuind cu to]ii în vechea cas` din Hamstead. Fusese fericit` în acelezile, fericit` [i protejat`. Avea [i un câine, un spaniel alb iar [coala af`cut-o la ea în or`[el.

Dar apoi a murit mai întâi bunica, apoi bunicul, r`mânând doarea [i mama ei în imensa cas` veche. Situa]ia financiar` ledeterminase s` primeasc` chiria[i în gazd`...

Tava cu c`nile de ceai începu s` îi tremure, dar Laurel încerc`din r`sputeri s` se adune. Ce se întâmpla oare cu ea? Nu exista calede întoarcere [i ea [tia asta. Avea o mul]ime de lucruri pentru caretrebuia s` fie recunosc`toare; micul ei apartament din blocullini[tit, locuit în majoritate de b`trâni, ma[ina cu care c`l`torea prin]ar` când avea pu]in timp liber...


Dar acum era complet singur`. Mama sa avusese întotdeaunaprobleme cu inima [i dup`.... dup` proces, n-a mai putut înduraru[inea a ceea ce se întâmplase, stingându-se din via]`, Laurelr`mânând cu vina ce avea s-o urm`reasc` toat` via]a. Nu de pu]ineori [i-a dorit s` fi murit ea nu mama ei, dar ar fi fost prea u[or.Soarta îi preg`tise o alt` pedeaps`...

B`tu la u[a biroului, apoi o deschise u[or. Domnul Marshall aveacel mai spa]ios birou, fiind asociatul principal al firmei.

– Oh, Laurel, ne-ai adus [i ceai! Excelent!Domnul Marshall îi zâmbi u[or, Laurel fiind cea mai bun`

secretar` pe care o avusese vreodat`– lini[tit`, responsabil` [inea[teptat de eficient`. Cu toate c` avusese câteva îndoieli când i sepropusese ca secretar`, în mai pu]in de o lun` î[i d`duse seama deexcelenta achizi]ie.

Laurel turn` ceaiul în ce[ti, evitând privirea b`rbatului care seafla în biroul [efului sù, al c`rui profil refuz` s`-l vad`, dar care îistudia apreciativ picioarele. Îi stârni indignarea [i mai mult cândpresupusul client se aplec` spre podea pentru a lua câteva hârtii dinserviet`, dar Laurel [tia c` ea este obiectul aten]iei lui, sim]ind cumfuria ei cre[te. Vocea ei deveni [i mai rece când îl întreb` dac`prefer` lapte sau l`mâie în ceai.

El î[i ridic` imediat capul întorcându-se spre ea, iar Laurel sim]icum sângele îi n`v`le[te în obraji, cum un sunet ciudat îi ]iuie înurechi. Nu era posibil...dar se întâmpla... fiecare detaliu al aceleife]e îi era întip`rit în minte. Nici într-un caz nu s-ar fi putut în[elasau s` fi uitat.

Ca de departe îl auzi pe domnul Marshall rostindu-i numele [i

10 MARY JAMES

g`si puterea s` ofere cea[ca [i farfurioara acelui om, JonathanGraves, dar pe care ea îl cuno[tea ca fiind Oliver Savage. Orecunoscuse [i el... Citi asta în ochii lui, înainte de a-[i puteaascunde [ocul... Laurel se sim]ea oarecum bucuroas` c` [i el fusese[ocat. Probabil s-ar fi a[teptat ca ea s` dispar` pentru totdeauna dinmintea lui dup` ce-i distrusese via]a, l`sându-i impresia c` moarteaar fi fost o eliberare îndur`toare în cazul ei.

– Ia loc, Laurel, îi spuse domnul Marshall, în timp ce ea îi întinsecea[ca. Domnul Graves sau domnul Savage, depinde de fiecare cumprefer` s`-l numeasc`, a vrut s` iei câteva noti]e din conversa]ianoastr`. Dup` cum [tii, domnul Savage este scriitor, îi explic`domnul Marshall. A fost plecat o perioad` în strìn`tate, lucrândsub numele de Jonathan Graves. Dar acum inten]ioneaz` s` sestabileasc` aici [i dore[te sfaturi în ceea ce prive[te taxele [iimpozitele.

Jonathan Graves [i Oliver Savage, unul [i acela[i om. Oare ce felde c`r]i scria? Buzele lui Laurel se strâmbar` într-un mod ciudat. Arputea ghici... Probabil urm`re[te aceea[i linie de senza]ional pe careo adopta ca jurnalist. În general b`rba]ilor le place s` scrie lucruriinterzise, cu condi]ia s` poat` manipula mentalit`]ile oamenilor cuminciunile lor.

Doar voin]a [i puterea care o ajutaser` s` supravie]uiasc` înultimii [ase ani au impulsionat-o s` se a[eze [i s` noteze câtevalucruri din discu]ie. Cu toate c` încerc` s` ascund` ceea ce sim]eacu adev`rat, era con[tient` de fiecare nuan]` a vocii lui, de fiecareinflexiune.

Senza]ia boln`vicioas` pe care o avusese când îl v`zuse pe


nea[teptate începu s` dispar`, l`sând în locul ei o team`chinuitoare. Ce s-ar întâmpla oare dac` ar încerca s`-i vorbeasc`,s`... Dar nu, n-ar suporta asta. Pe tot parcursul conversa]iei, pixullui Laurel p`rea mereu ocupat s` noteze, gândurile comple[ind-o,nùcind-o. Î[i a[ezase scaunul astfel încât s` nu fie nevoit` s`-lpriveasc`. Într-un moment de respiro, î[i ridic` \ncet capul,descoperind [ocat` c` [i el îi cùta privirea, ca [i cum ar fi vrut s`p`trund` în mintea ei. Întotdeauna îi inspirase fric`, dar acum fricaei era mai mare, sim]ind cum o sufoc`, cum îi p`trunde în fiecarefibr`, f`cându-i fa]a palid` [i privirea tensionat`.

Sim]i o u[urare când domnul Marshall începu iar s` vorbeasc`,putând din nou s` se ocupe de noti]e, încercând s` alunge dinminte imaginea lui. O imagine sexy, a[a cum Sally o numise celpu]in o dat`, în încercarea s-o conving` s`-l priveasc` m`car o dat`.Poate dac` ar fi fost m`car pu]in curioas`, s-ar fi putut preg`ti câtu[ide pu]in pentru aceast` întâlnire, ar fi reu[it poate s-o evite.

Oliver Savage î[i mut` genunchiul în câmpul ei vizual, iar Laurelsim]i cum stomacul i se strânge [i sc`p` pixul pe podea.

Se aplecar` în acela[i timp dup` el, [i pentru c` bra]ul sù eramai lung, ajunse primul, atingând mâna lui Laurel pentru ofrac]iune de secund`. Dar ea se îndep`rt` imediat, el putând citi cuochii sì verzi, p`trunz`tori, groaza din ochii ei întuneca]i, înainte sì-l înapoieze.

Nu se schimbase, gândi Laurel scârbit`, dac` nu deveniseprobabil mai puternic [i mai dominant. Ea \i sim]ise puterea înc` dela început. O sim]ise [i se temea de ea, chiar înainte ca nervii ei s`fie zdruncina]i atât de rù, înainte ca el s-o fi prins în acel co[mar al

12 MARY JAMES

întreb`rilor la care o supusese. Întreb`ri care în cele din urm` audistrus-o [i i-au omorât mama, în timp ce el ...

Cu un efort imens, încerc` s` se deta[eze de gândurile dintrecut, revenind în prezent. {i pân` la urm` de ce s` se fi schimbat?{ase ani \n via]a unui b`rbat de dou`zeci [i [apte de ani, nu\nseamn` la fel cu [ase ani din via]a unei tinere de dou`zeci [i unu,ani în care ea se dezvolt` [i înflore[te, o experien]` unic`. DarLaurel nu sim]ise niciodat` trecerea acestor ani. Acea perioad`pentru ea fusese nimicit` [i îngropat`. La cincisprezece ani, setransformase dintr-un copil într-o femeie, o povar` prea grea pentruea.

Laurel nota mecanic cuvintele domnului Marshall. Sally seplângea întotdeauna c` era plictisitor [i monoton s` lucrezi aici, darLaurel avea o alt` p`rere. Pentru ea reprezenta securitate [isiguran]`, a[a cum îmbr`c`mintea ei demodat` denota acest lucru.Odat`, la fel ca lui Sally, îi pl`cuser` hainele dr`gu]e [i chiarmachiajul. Dar toat` feminitatea ei înghe]ase [i nimic nu va reu[i s`rup` aceast` barier`.

Se bucur` nespus când domnul Marshall îi spuse c` putea s`plece. În privirea lui Oliver Savage fusese ceva ciudat atunci când îlrecunoscuse, o privire cercet`toare, întreb`toare, ce-i d`duimpresia c` lucrurile nu vor r`mâne a[a. Poate c` acum nu mai erareporter, dar era evident faptul c` nu-[i pierduse instinctul de avâna oameni, de a-i întreba [i a-i \ncol]i pân` când ob]inea ceea ceurm`rea, la fel cum f`cuse cu ea... Dar nu va mai avea niciodat`posibilitatea de a o intervieva din nou. O distrusese o dat` [i femeiacare se n`scuse din cenu[a-i proprie era impenetrabil`.


– Dumnezeule, nu ar`]i prea bine, te sim]i rù? o întreb` Sallycând Laurel ajunse în sfâr[it în birou.

Laurel d`du din cap în semn c` nu, dar Sally continu`:– Bine, acum, poveste[te-mi despre el. Este la fel de sexy în

realitate, cum pare în poze?– Nu l-am privit.Sally se strâmb`, surprins` foarte pu]in de minciun`. {i chiar

min]ea, pentru c`-l privise, cùtând pe fa]a acelui b`rbat o urm` deregret sau de compasiune, dar nu g`sise nimic. Doar arogan]`masculin`.

– B`nuiesc c` vor mai r`mâne ceva timp în birou, doar [tii cume b`trânul Marshall. Ai avut multe de f`cut?

– Doar câteva noti]e. Nu cred c` o s` mai dureze prea mult. Înseara asta o s` plec mai devreme, o anun]` Laurel, ascunzându-[iprivirea astfel încât Sally nu ghici cât de spontan` fusese aceast`hot`râre. O s` las noti]ele pe birou, pentru c` m` gr`besc.

– Bine, am în]eles mesajul, spuse Sally întorcându-se la biroulei. Oricum, trebuie s` verific po[ta.

Imediat ce Sally plec`, Laurel se concentr` asupra ma[inii descris, bucurându-se în lini[te de intimitatea biroului sù. Lucr` camo or`, respirând u[urat` la gândul c` întâlnirea din biroul [efului einu se terminase înc`. Instinctul îi spunea s` se îndep`rteze cât maiurgent de birou, înainte ca Oliver Savage s-o poat` g`si acolo.Savage – s`lbatic – îi era numele [i s`lbatic îi era [i caracterul, gândiLaurel. Comportamentul sù brutal o distrusese o dat`, dar nu-i vamai permite s` fac` acest lucru a doua oar`.

Termin` ultima fraz` de scris la ma[in`, când Sally d`du buzna

14 MARY JAMES

înùntru, cu p`rul ei cârlion]at [i o pat` de cerneal` pe unul dinobraji.

– Slav` Domnului c` n-ai plecat, exclam` ea. Laurel, iar amprobleme cu xerox-ul. Nemernicul iar`[i nu merge [i John Levervrea o duzin` de copii a unor documente înainte s` plec. Vrea s` letrimit cu po[ta din seara asta...

– Vin imediat s` arunc o privire.Laurel ajunse la jum`tatea holului când î[i aminti c` uitase

geanta în birou, a[a c` vru s` se întoarc`.Dar Sally, impacientat`, o prinse de mân`:– Vino mai repede, face pe nebunul cu mine, [tii cum e...Lui Laurel i-a luat mai mult timp decât anticipase s` g`seasc`

problema -o bucat` de hârtie prins` înùntru. La insisten]ele luiSally, r`mase acolo pân` când termin` de f`cut duzina de copii.

Ajuns` lâng` u[a biroului sù, lui Laurel i se p`ru ciudat s` aud`voci înùntru, dar când se hot`rî s` se retrag`, domnul Marshalldeschise u[a [i o z`ri.

– Laurel, tocmai îi spuneam lui Oliver c` nu-]i st` în fire s` plecia[a de devreme. Ai terminat noti]ele?

Laurel intr` în birou, lu` notele [i le înmân` [efului, încercândpe cât posibil s` evite figura b`rbatului înalt din apropiere. Cùtându-[i geanta, ceru permisiunea s` plece.

Domnul Marshall p`rea de-a dreptul surprins de atitudineasecretarei lui perfecte. Telefonul sun` [i înainte ca el s` poat`r`spunde, Laurel ridic` receptorul. Era doamna Marshall, iar [eful eiî[i ceru scuze fa]` Oliver Savage, urmând s` continue conversa]iatelefonic` la el în birou.


Laurel î[i lu` imediat geanta, gr`bindu-se c`tre u[`, dar în modinexplicabil Oliver Savage ajunse acolo înaintea ei, blocându-i calea.

– Laurel...tu e[ti, nu-i a[a?Ochii lui o ]intuiau, incapabil` s` infirme r`spund`.– Vreau s` vorbesc cu tine, continu` el. Te conduc acas`.– Nu!Cuvântul ]â[ni de pe buzele ei, ochii m`rindu-i-se pe fa]a palid`.Îns` ochii lui verzi se îngustar`, analizând-o din cap pân` în

picioare, nel`sând nimic s`-i scape. Ca [i cum cineva ar fi evadat dinco[marurile ei, Laurel îi v`zu mâna îndreptându-se c`tre ea,atingându-i fa]a. Ea se retrase imediat, f`r` s` în]eleag` gestul lui.

– Ai o pat` pe fa]`...cerneal`...– Este de la copiator, eu...Trebuie s` plec de aici, ]ipa s`lbatic ceva \n ea, dar î[i control`

impulsul de a fugi. Î[i înv`]ase deja lec]ia [i anume c` panica [i]ipetele nu duc la nimic.

– Laurel? Modul cald [i tandru cum îi rosti numele îi f`cu rù. Lafel f`cuse [i înainte...înainte...

– Trebuie s`-]i vorbesc...– Nu!Cuvântul sun` asemenea unui ]ip`t de durere al unui animal.Dar ap`ru domnul Marshall, moment în care Laurel ie[i afar`,

auzind îngrozit`:– Ne scuza]i domnule Marshall, dar ne gr`bim, i-am promis

secretarei dumneavoastr` s`-i dau o mân` de ajutor. Se pare c` areo întâlnire foarte important` în seara asta.

Domnul Marshall aprob` uimit, ca [i cum nu [i-ar fi imaginat c`

16 MARY JAMES

ea ar fi putut avea o alt` via]` în afara firmei. Îl auzi pe Oliver Savagemurmurând ceva despre p`strarea leg`turii, apoi \i sim]i strânsoareabra]ului [i v`zu uimirea de pe fe]ele fetelor de la recep]ie în timp ceie[eau afar` în dup`-amiaza de toamn` târzie.

Ajuns` afar`, Laurel încerc` s` se elibereze, furia colorându-iobrajii palizi.

– Ce încerci s` faci? îl întreb` ea furioas`. N-am nicio inten]ie s`te urmez sau s`-]i vorbesc.

– Ei bine, cel pu]in ai evoluat de la privirea rece [i amenin]`toarepe care mi-ai aruncat-o în birou. Este o eliberare s` [tiu c` nu e[ticomplet inuman`, Laurel.

– Serios? Cotul ei era prins de mâna lui liber`, iar atingerea luio [oc` profund. Niciun b`rbat n-o mai atinse de când... de când...

– Nu m` atinge! rosti printre din]i.– Nu-]i place s` fii atins`, nu-i a[a, Laurel? întreb` el accentuând

cuvintele [i citindu-i r`spunsul pe fa]a speriat`. Doamne! De cinciani de zile te caut, [tiai? Expresia ei înlemnit` p`rea s` îl ]in` departe[i pentru moment se sim]i triumf`toare pentru c` el nu-[i g`seacuvintele. El, care fusese întotdeauna atât de inteligent [i [tia s`foloseasc` atât de bine fiecare cuvânt, cuvinte cu care a distrus-o.

– Laurel, trebuie s` vorbim...– Nu vreau s` vorbesc cu tine!Cineva d`du peste ei din întâmplare [i el îi d`du drumul. Doar

atât a fost de-ajuns ca Laurel s` poat` fugi, amestecându-se înmul]ime, a[teptându-se în orice moment s-o ajung` din urm`.

Z`ri un taxi liber [i se urc` f`r` s` ezite În sfâr[it, sim]i distan]adintre ea [i Oliver Savage.


Capitolul 2

Laurel nu se sim]ea în stare s` m`nânce, nu putea s` bea nicim`car o can` cu ceai, ci doar mergea nelini[tit` prin apartamentulei micu], pân` când va lua o hot`râre. Ca o somnambul`, merse îndormitor [i scoase din [ifonier o cutie de carton. O primise lamoartea mamei ei. În acea perioad` era la m`n`stire, [i sora Theresvrusese s` ard` cutia, dar cu ajutorul unui asistent reu[ise s-op`streze. Privise totul iar [i iar în primele luni, citind [i recitind pân`la epuizare.

Acum, avea s` le priveasc` din nou.Mâinile îi tremurau, dar ridic` mai întâi albumul, apoi articolele

tìate din ziare. Galbene [i [terse acum, erau a[ezate în ordineaapari]iei lor. Inspirând adânc, Laurel citi primul articol.

“Tân`r` fat` î[i acuz` tat`l vitreg de viol” era titlul cutremur`tor.Al`turi era o fotografie [tears` cu ea la cincisprezece ani, cu p`ruldesf`cut [i nepiept`nat l`sat pe spate. Rachel Hartford, asistentasocial` care se ocupa de cazul ei, o ]inea de mân`. Biata Rachel,

fusese atât de dezam`git` de rezultat, încât a demisionat. Sub prima tìetur` erau altele, cu pove[ti inventate în urma

spicuirilor reporterilor de la vecini. Apoi urma cazul de la tribunal.Laurel începu s` tremure mai tare amintindu-[i toat` povestea, cuarticolele împr`[tiate pe podea.

Fusese cea mai neîndur`toare experien]` din via]a ei. Rachel afost deranjat` când a auzit prima dat` cine urma s` fie avocatulap`r`rii. El avea o reputa]ie formidabil` [i era destul de scump.Niciunul dintre ei nu-[i imaginase de unde g`sise tat`l ei vitreg banipentru a-[i permite un avocat atât de costisitor. Astfel ajunse Laurelsfâ[iat` în buc`]i din iscusin]a avocatului în mâinile lui OliverSavage, care o interviev` foarte abil. Atât de abil încât nu [i-a datseama c` este reporter decât dup` ce ap`ruse articolul. Iar el nuscria pentru presa de scandal; articolele lui aveau greutate [i ceea cescrisese despre ea nu putea nici acum îndura.

Pentru binele ei, serviciile sociale au trimis-o la o cas` de copiidup` apari]ia acelui articol; mama sa era deja grav bolnav`, astfelîncât nu mai putea avea grij` de ea.

Acum, privea buc`]ile decupate din ziare, iar trecutul î[i f`ceadin nou loc în sufletul ei asemenea unei umbre întunecate.

– Nu te închide în tine, îi spusese psihanalistul care o v`zuse lacasa de copii. Încearc` s` vorbe[ti despre asta, încearc` s`-]i sco]itoate astea din minte.

Dar pentru c` întotdeauna fusese o fire foarte sensibil` [i dincauza repulsiei [i urii adunate din cele întâmplate, s-a închis în sine,devenind rece [i suspicioas`.

Dac` ar fi [tiut m`car cine este Jonathan Graves, dar acum era


prea târziu pentru a împiedica amintirile s-o chinuie, punândst`pânire pe mintea ei, for]ând-o s`-[i aminteasc`...

Avea doar treisprezece ani când bunicii au murit, chiar în praguladolescen]ei. Pentru a acoperi neajunsurile familiei, mama ei s-ahot`rât s` primeasc` chiria[i în gazd`. Prima lor locatar` a fost oprofesoar`. Laurel o pl`cea. Preda la o [coal` de prestigiu [i luiLaurel îi pl`cea s` asculte tot ce-i povestea de acolo. Dar în cele dinurm` doamna Sayer î[i g`sise un alt post, astfel încât plecase,înlocuit` de un b`rbat pe care-l g`si într-o zi în buc`t`rie, la o cea[c`de ceai cu mama sa.

Nu-l pl`cuse din prima clip`, dar fusese nevoit` în cele din urm`s`-l accepte. Era un fel de vânz`tor, având ore ciudate de lucru.Sim]i cum dorea s` se impun` [i o irita felul în care o privea pemama ei, sau privirea lui a]intit` asupra trupului ei de copil.Sensibil`, întotdeauna sistemul ei de ap`rare intervenea la contactulcu acel om. Încerc` de multe ori s`-i vorbeasc` mamei sale desprece sim]ea, dar în ultimul timp se distan]aser` mult, iar mama eip`rea s`-l plac` pe Bill Trenchard. Îi surprindea din ce în ce maiapropia]i în zilele când venea mai devreme de la [coal`, citindvinov`]ie în ochii mamei [i satisfac]ie în ai b`rbatului.

Abia afla despre sex de la prietenele ei mai mari, dar n-avea nicioprieten` adev`rat` c`reia i-ar fi putut dezv`lui ce sim]ea. I se f`ceagrea]` de fiecare dat` când el îi s`ruta mama.

Se rugase de foarte multe ori ca Bill Trenchard s` plece, dar ca[i cum ar fi fost pedepsit` pentru asta, mama sa o anun]` c` se vorc`s`tori.

– Bill nu va fi niciodat` tat`l meu, ]ip` Laurel în momentul în

20 MARY JAMES

care intr` el furios pe u[`. Pentru un moment, avu impresia c` o valovi, atât de furios p`rea, sperând în continuare c` mama ei se var`zgândi. Oare cum se putea c`s`tori cu un asemenea om, cu unb`rbat atât de resping`tor?

Se c`s`torir` luna urm`toare, într-o ceremonie simpl`. Bill îialesese rochia lui Laurel, una foarte scurt`, mult mai scurt` decâtpurta fustele de obicei. De[i avea doar paisprezece ani, aveapicioare frumoase [i feminine, ar`tând uimitor de provocatoare înacea rochie, iar ea era con[tient` de acest lucru.

Dup` nunt`, nu plecar` în luna de miere, dar aranjar` ca Laurels` doarm` o noapte la vecini.

Când se întoarse acas`, Bill era singur în buc`t`rie. Se apropiede ea, sim]indu-i din ce în ce mai aproape respira]ia nepl`cut`.

– Ei bine, acum c` e[ti fiica mea cea mic`, ce spui dac` îi dai uns`rut tat`lui tù? Nu e nevoie s` fii geloas`, po]i primi [i tu ceprime[te mama ta!

Laurel împietri, neavând puterea de a striga dup` ajutor. Nusuporta modul în care Bill o atingea, în care o privea, dar auzindvocea mamei sale, el o eliber`. În acea noapte, nu putuse s`doarm`. Sim]ea nevoia s` vorbeasc` cu cineva, cineva în care s`poat` avea încredere.

Situa]ii similare se mai întâmplar`, doar atingeri, cel pu]in numai încerc` s-o s`rute. Laurel se gândea c` dac` îi va spune tat`,toate aceste lucruri nepl`cute vor înceta, dar n-a fost a[a. Apoi el î[ipierdu slujba, la doar [ase luni de c`s`torie cu mama sa, iar serile încare venea beat acas` erau din ce în ce mai dese. Datoriile o f`ceaus` par` pe mama ei mult mai în vârst`, agravându-i în acela[i timp [i


boala.Laurel încerc` pe cât posibil s`-l evite pe Bill Trenchard,

cump`rându-[i chiar o încuietoare pentru u[a de la camer`.Împlini cincisprezece ani, ani la care orice feti]` ar fi visat la o

via]` normal`, dar acas` o a[teptau doar crizele violente al lui Bill [imama care de cele mai multe ori st`tea în pat. Cu toate astea, nu-ipermitea lui Laurel s` spun` nimic rù despre cel care le f`cea via]aun calvar.

Profesoara de la [coal` îi descoperise câteva r`ni pe corp, dar eamin]i, spunând c` erau de la o c`z`tur` oarecare, de[i cei de la[coal` b`nuiau c` ceva nu era în regul` la ea acas`. Laurel n-ar fi fostprimul copil victim` al violen]ei în familie.

Într-una din zile, nu-l g`si pe Bill acas`. Mama îi spusese c` esteplecat, a[a c` profit` de ocazie s` fac` un du[. Avea o oarecarere]inere, deoarece u[a de la baie nu se încuia niciodat`. Cândaproape s`-[i termine baia Bill intr` pe u[`. Ochii lui o m`suraulacom din cap pân` în picioare. Laurel vedea clar c` bùse, a[a c`încerc` s` caute un prosop, dar în clipa urm`toare el trase prosopulde pe ea. {i ast`zi î[i aducea perfect aminte toate acele cuvinte:

– Doar nu te ru[inezi de b`trânul tù tat`, nu-i a[a, Laurel? {tiicare e problema ta, feti]o? E[ti la fel de frigid` ca maic`-ta...

– Tu nu e[ti tat`l meu!Laurel rostise primele cuvinte care-i veniser` în minte,

f`cându-i-se scârb` de modul cum îi privea trupul gol. Era maicumplit decât în cele mai urâte co[maruri pe care le avusese...

– Crezi c` e[ti prea bun` pentru mine, nu-i a[a? continu` el. Lafel ca maic`-ta! În curând ne vom convinge [i de asta. Nu vei mai fi

22 MARY JAMES

la fel de mândr` dup` ce voi oferi pl`cere corpului `sta al tù...– Nu te apropia de mine!Dar el o luase deja în bra]e [i o scoase de sub du[ cu toat`

încercarea ei s`lbatic` de a se elibera.– Sunt tat`l tù, feti]o, spuse el furios. {i o s` faci a[a cum spun

eu. În zilele noastre, ta]ii î[i bat copiii care nu-i ascult`. Doar nu vreiasta, Laurel?

O ]inea strâns cu o mân`, iar cu cealalt` î[i scoase cureaua.Laurel era sigur` c` o va bate, la fel de sigur` cum era [i de faptulc`-i dorea corpul. Gândurile ei se învârteau într-un cerc groaznic, întimp ce trupul se lupta cu acel b`rbat josnic. }ip` cu disperare cândmâinile îi atinser` sânii, în timp ce el murmura cuvinte murdare,atingându-[i gura aspr` de trupul ei. Laurel continu` s` ]ipe, chiar[i atunci când în furia lui o trânti ca pe o p`pu[` de cârpe pepodeaua ud`. Avea de gând s-o violeze, iar ea nu putea s` fac` nimics` împiedice acest lucru. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji, darcontinu` s` ]ipe, de[i greutatea corpului lui sim]ea c` o sufoc`.

Îns` imediat z`ri în u[` privirea îngrozit` a mamei sale. Bill seridic` în picioare, dar pe ea o ]intuia pe podea frica [i ru[inea. Darceea ce o durea cel mai mult era privirea mamei sale, privire care-ispunea c` orice s-ar fi întâmplat acolo era doar vina ei.

– Ea m-a provocat, Elaine, îl auzi pe Bill murmurând defensiv. N-am vrut s` afli...dar întotdeauna m` h`r]uia, era geloas`, îmiap`rea în cale provocatoare. {tii cum sunt adolescentele...înnebunite dup` sex... Nu m-am putut ab]ine, când m-a implorat...

Laurel vroia s` ]ipe [i acum, s`-i spun` adev`rul mamei sale, darnu se mai sim]ea în stare s`-[i implore mama s-o cread`.


Nu dormi nici în acea noapte, tres`rind la fiecare mi[care de pehol, cu toate c` u[a îi era încuiat`. Plec` devreme la [coal` a douazi, evitând s` întâlneasc` pe cineva. Ultimele ore avea educa]iafizic`, iar în vizit` venise un inspector scolar. Vroia s-o vad` cumexecut` câteva exerci]ii la aparate, dar Laurel nu vedea în el decâtun b`rbat, care o privea [i-i anihila ce mai r`mase din încrederea însine. Încerc` s` execute s`ritura la aparat, dar se împiedic` [i dacìnspectorul n-o prindea, putea s` se r`neasc` destul de grav. Darfelul în care o atinse sem`na foarte mult cu modul cum o f`cuseBill, [i, incon[tient, începu s` ]ipe:

– Nu m` atinge! Nu m` atinge!Î[i reveni abia în biroul directoarei. Era împreun` cu profesoara

de sport, doamna Kellaway [i o domni[oar` de la departamentul deservicii sociale, Rachel.

– Laurel, începu directoarea calm, nu fi speriat`. Suntem aici cas` te ajut`m, [tii asta, draga mea. Doamna Kellaway mi-a spus càcum ceva timp în urm` aveai câteva r`ni pe corp. {i ast`zi, când aile[inat, am observat c` aveai alte vân`tì la fel de serioase.

– Ceea ce încearc` domni[oara Laker s`-]i spun`, o întrerupseasistenta social`, este faptul c` noi credem c` e[ti abuzat` sexual.{tiu c` nu-]i este u[or s` vorbe[ti despre asta, dar nu e[ti prima fat`c`reia i se întâmpl`, [i nici ultima. N-ai de ce s` î]i fie fric`, pentruc` noi te vom ajuta. {tii c` este ilegal s` ai rela]ii sexuale sub[aisprezece ani? {i este o prostie s` te complici cu un nimeni. Ai uniubit, Laurel?

Încerc` s` dea din cap, dar întreg corpul îi ardea de ru[ine [i devinov`]ie. Cum ar fi putut ei s-o în]eleag`? Cum ar fi putut ei s` [tie

24 MARY JAMES

ce simte [i cât de mult î[i ur`[te corpul.Urm` apoi examinarea de c`tre infirmiera-[ef`. I se f`cu [i mai

rù, tremurând în continuare când fusese condus` înapoi în birouldirectoarei dup` ce se termin` examinarea.

– Infirmiera ne-a spus c` e[ti virgin`, continu` Rachel. Dar tinds` cred c` ceea ce ]i se întâmpl` este f`r` voia ta. Draga mea, noiîncerc`m s` te ajut`m. Încearc` s` ne poveste[ti câte pu]in...

Laurel era convins` îns` c` nimeni n-o va crede, a[a cum oavertizase Bill.

Ca [i cum ar fi [tiut ce gânde[te, Rachel îi spuse blând:– {tim c` ai un tat` vitreg, Laurel! El a fost?Î[i amintea cum începuse s` plâng`, dar Rachel o îmbr`]i[`,

reu[ind s` scoat` de la ea întreaga poveste.– Acum, ascult`-m`, îi spuse Rachel dup` ce termin` de povestit.

Nu trebuie s` te învinov`]e[ti pentru ce s-a întâmplat. B`rba]ii ca elar trebui împu[ca]i... Pentru o perioad`, ar fi mai bine s` pleci deacas`. Nu ca pedeaps`, ci ca s` te protej`m.

– Dar mama...– Nu-]i face griji, o s`-i explic`m noi totul.Laurel nu mai spuse nimic, mul]umit` c` povestea asta avea s`

se termine în curând. Dar din nefericire, fusese doar începutul.


Capitolul 3

Departamentul de Servicii Sociale a repartizat-o la o familieadoptiv`, iar faptul c` vacan]a de var` tocmai începea o scutea deîntreb`rile curioase ale colegilor.

Singura persoan` care n-o vizitase era mama sa. Iar lainsisten]ele lui Laurel, Rachel îi spuse c` nu se simte bine.

– Încearc` s` în]elegi c` mama ta se simte vinovat` pentru c` i-apermis lui Bill s` se comporte a[a. De[i nu recunoa[te asta, [tie înadâncul inimii c` nu e[ti vinovat`. Tu [tii c` întotdeauna a fost opersoan` slab` [i a avut mereu nevoie de cineva pe care s` sesprijine.

Dar atunci [i ea avusese nevoie de sprijin, gândi Laurel [i singurafiin]` uman` în care se putea încrede era ea îns`[i.

Tot Rachel o anun]` c` intentase proces de h`r]uire sexual`împotriva lui Bill Trenchard. Lui Laurel îi fusese fric` s` povesteasc`[i altcuiva ce se întâmplase, dar o pl`cea pe Rachel [i credea în ea,sperând c` adev`rul va ie[i în sfâr[it la iveal`.

În acelea[i zile povestea ei ajunse [i în ziare. Nu [tia cum, darajunsese. Cu toate c` p`rin]ii sì adoptivi au încercat s` le ascund`de privirea ei, avocatul care venise s-o reprezinte considera c` eramai bine s` citeasc` articolele. Tat`l sù vitreg î[i angajase unuldintre cei mai buni avoca]i sus]inând c` ea fusese cea care-lprovocase.

Rachel se îngrijora din ce în ce mai mult din cauza procesului.{tia c` Laurel este o fat` atr`g`toare [i c` Rowland Blandsh, avocatullui Bill, va face tot posibilul s` demonstreze c` Laurel era vinovat`.Avea încredere în Laurel, cu toate c` aceasta se închidea din ce în cemai mult în ea.

Sosi în sfâr[it ziua procesului. Laurel î[i amintea foarte binecurtea tribunalului, mul]imea de reporteri, sala de judecat` [iprivirile reci ale judec`torilor. A povestit totul jura]ilor, izbucnind înplâns de mai multe ori, doar Rachel fiind cea care o sus]inuse moraldin spate. A doua zi a procesului, avocatul tat`lui sù, la cerereajudec`torului, îi spuse s`-[i schimbe hainele largi cu cele ale uneiadolescente obi[nuite. Astfel, fusese îmbr`cat` într-o fust` destul descurt` [i cu un tricou ce-i scotea în eviden]` sânii. Aruncându-[iprivirea în oglind` nici ea nu se putu recunoa[te.

– Privi]i-o, domnule judec`tor, începu avocatul lui Bill. Cu pu]inmachiaj [i aer adolescentin, orice b`rbat poate fi învinov`]it c` [i-arpierde controlul, ceea ce s-a întâmplat [i clientului meu. Cu atât maimult c` nu este tat`l sù adev`rat are [i el dorin]e! Dorin]e pe careorice b`rbat normal le poate sim]i!

Continu` astfel, întrebare dup` întrebare, încât [i Laurel ajunses` cread` c` de fapt ea era singura vinovat`. Verdictul cur]ii fusese


c` Bill era vinovat, dar prin provocare, iar pentru binele ei, Laurelurma a fi trimis` într-o localitate îndep`rtat` de ora[ul natal. Billprimi [ase luni de închisoare... doar atât...

Despre mama sa nu mai auzise nimic, astfel c` într-o zi, dupòre, se hot`rî s` mearg` acas`. O g`si singur`, întins` în pat, p`rândmult mai b`trân` [i mai obosit`. Când o z`ri pe Laurel, fa]a îi p`li [iî[i întoarse privirea

– Cum ai putut s` te întorci dup` ce ai f`cut? M-ai f`cut deru[ine, spunând toate acele minciuni!

– Dar mam`, încerc` Laurel s` vorbeasc` sim]indu-[i gura uscat`.Tu [tii doar...

– Tat`l tù vitreg are dreptate. E[ti o desfrânat`, Laurel. Aisângele tat`lui tù...Nicio fat` decent` n-ar fi visat s` fac` a[a ceva.De acum înainte, nu mai e[ti fiica mea!

Laurel v`zu pe pat toate decupajele din ziare [i sim]i cum lumeatoat` se pr`bu[e[te. Nu mai avea nimic de f`cut decât s` fug` ....Alerg` pân` în strad`, oprindu-se printre ma[ini. Atunci, sim]i cumni[te bra]e puternice o tr`geau înapoi de la moarte. Furioas`,încerc` s` se elibereze, lovind cu pumnii, iar în cele din urm`, petrotuar, el îi d`du drumul.

– Puteai s` mori!Asta [i vroiam! Cuvintele îi tremurau pe vârful limbii, dar

r`m`seser` acolo.– Ce s-a întâmplat? continu` el.B`rbatul privi de la ea spre cas`, încruntându-se. Era înalt. Mult

mai înalt ca Bill, brunet, cu p`rul ciufulit din cauza vântului. Brusc,Laurel î[i aminti corpul lui Bill, mâinile lui. Laurel se cl`tin` dar el

28 MARY JAMES

o prinse.– Te rog...mumur` ea îndep`rtându-se. Ochii lui verzi,

întuneca]i, p`reau s-o studieze atent.– Locuie[ti în zon`? \ntreb` el în timp ce o eliber`, iar ea se

rezem` de ma[ina sport puternic`, care abia acum î[i d`dea seamac`-i apar]inea.

– Nu! r`spunse repede, f`r` s` se gândeasc`. Doar am vizitat pecineva. Acum plec... acas`.

– Pot s` te conduc?Ciudat era faptul c` acest b`rbat nu reprezenta o amenin]are.

D`du din cap în semn c` nu, cùtând în buzunar biletul de autobuz,dar î[i aminti c`-l l`sase în haina din cas`. Dar nu s-ar mai fi întorspentru nimic în lume, dup` ce...

– E[ti sigur` c` nu vrei s` te conduc acas`? A[ putea s` ridiccapota de la ma[in` [i s` sim]i briza în p`r.

– Eu... Ar fi trebuit s`-i spun` oare c`-[i pierduse biletul? Dar dac` ar

întreba-o de ce n-a împrumutat unul de la cei pe care-i vizitase? Pânàcas` erau câ]iva kilometri buni [i plecase f`r` s` spun`.

-Bine, continu` ea, dac` nu te deranjez...– Din contr`, r`spunse el.A[a cum îi spusese el, briza era pl`cut`. Conducea bine, dar nu

se a[tepta s` opreasc` într-o por]iune pustie a drumului. Se panicìmediat ce el se întoarse c`tre ea. P`rea s` se fi schimbat într-un fel.De[i la început îl considerase dr`gu], acum fa]a i se împietrise

– Tu e[ti Laurel James, nu-i a[a? o întreb` el.– Da, r`spunse Laurel f`r` m`car s` se gândeasc` s` mint`. Tu


cine e[ti?– Oliver Savage, r`spunse el, dar numele nu-i spunea nimic.– De unde ]i-ai dat seama cine sunt?– Te-am recunoscut din poze. Ai fost s`-]i vezi mama, nu-i a[a?– Da, m`rturisi Laurel în timp ce sim]i cum ochii i se umplu cu

lacrimi, rostogolindu-se neajutorate pe obraji. M` ur`[te, continuèa, cu durere [i disperare. Mi-a spus c` e vina mea c`...

– {i n-a fost?Oliver Savage întinse bra]ul c`tre scaunul ei, dar ea nu sim]i

nimic amenin]`tor în gestul lui. – Nu [tiu, spuse ea exprimându-[i durerea în cuvinte. Ea spune

c` eu l-am încurajat, dar n-am f`cut asta. Niciodat`!– Nici m`car pu]in? E[ti o fat` foarte atr`g`toare...[i foarte sexy,

spuse el zâmbind. Sau mai bine zis ai fi f`r` hainele largi. Trebuies`-]i fi dat seama c` el te dorea, nu?

Laurel încuviin]` din cap. Sim]ea o anumit` eliberare cândvorbea cu acest strìn [i pentru prima dat` putea s` vorbeasc` cuu[urin]`, povestindu-i totul. O întrerupse o dat` sau de dou` ori,punându-i întreb`ri, dar omul acesta îi inspira încrederea. Cândtermin` de povestit, Laurel plângea, dar el o lu` u[or în bra]e.Pentru prima dat`, contactul cu o fiin]` uman` i se p`reaconfortabil. Furtuna emo]ional` o obosise, o cople[ise.

– E mai bine acum? întreb` el. E[ti o persoan` destul deputernic`, [tiai asta? Apoi se întoarse c`tre volan. Ar fi bine s` te ducînapoi înainte s` fiu acuzat de viol.

Cuvintele lui o [ocar`, amintindu-[i cât de pu]in îl cuno[tea peacest om în care avusese încredere. Dar înainte ca el s` o poat` opri,

30 MARY JAMES

Laurel s`ri din ma[in`, alergând spre cas`. Ceea ce o tulburasefusese zâmbetul lui ciudat.

Acas` o a[tepta Rachel, care îi spuse c` va fi transferat` la o alt`cas` ...de copii, unde credea c` se va acomoda mai bine.

Laurel î[i amintea c` fusese un weekend plin, weekend în careî[i d`duse seama cine era cu adev`rat Oliver Savage. ReporterulOliver Savage public` articolul în care relata c`-i luase personal uninterviu, articol care îi distrusese reputa]ia, care-i distruse via]a:

“Oare orice tân`r` inocent` accept` o plimbare cu unnecunoscut în timpul c`reia îl invit` practic s` se culce cu ea?” {iarticolul continua, dar Laurel nu putea s` cread` ce citise. Îi explic`lui Rachel adev`rata întâmplare, cum Oliver Savage profitase deîncrederea ei [i transformase totul într-o minciun`.

Implicarea într-un viol era ca [i cum cineva ar arunca tot noroiuldin lume în via]a ta, se gândi Laurel în timp ce strângea de pe josarticolele decupate. Imediat dup` proces mama sa murise, iar BillTrenchard fusese ucis într-un accident de ma[in`, la câteva lunidup` ce fusese eliberat.

În timp, a înv`]at s`-[i îngroape trecutul astfel încât nimeni s`nu-l descopere, pân` ast`zi, când Oliver Savage ap`ruse din nou învia]a ei, r`scolindu-i trecutul, amintirile, dorindu-[i s` stea de vorb`cu ea. De ce? Ca s` poat` scrie o continuare a articolului? Victim` aatacurilor sexuale, via]a ei dup` [ase ani? Ce vroia s` mai afle, câ]ib`rba]i au mai fost în via]a ei? Ei bine, de data asta va fi foartedezam`git. De atunci n-a mai atins-o nimeni, n-a putut s` lase penimeni s` se apropie de trupul ei p`tat de atingerile tat`lui ei vitreg.Iar articolul lui Oliver Savage fusese cirea[a de pe tort. Luni întregi


refuzase s` vorbeasc` cu cineva, iar acum, privind în urm`, î[i d`duseama cât de aproape fusese de nebunie. Dar totul era trecut, iaratâta timp cât nu va avea încredere în nimeni, va fi în siguran]`.

Amintindu-[i c` mâine va fi sâmb`t`, dormi surprinz`tor de bineîn acea noapte, gândindu-se c` va avea la dispozi]ie un weekendîntreg s`-[i revin`. Diminea]` î[i urm` ritualul obi[nuit, dup` caref`cu o list` [i merse la cump`r`turi. Cititoare înrìt`, trecu pe lalibr`ria din col], iar vânz`toarea o recunoscu imediat

– De ce nu încerca]i [i asta? suger` ea întinzându-i lui Laurel ocarte. Când z`ri numele de Jonathan Graves pe copert`, mâinileîncepur` s`-i tremure.

– Nu, nu cred c`... începu ea, dar se r`zgândi. Poate ar trebuim`car s` încerce s-o citeasc`. Poate a[a va afla mai multe despreb`rba]i, despre mentalitatea lor.

Ajuns` acas`, lu` masa apoi se gr`bi s` deschid` cartea, cu toatec` în sinea ei nu vroia s` recunoasc` acest lucru. Ceea ce trebuiaîns` s` recunoasc`, era faptul c` era un scriitor excelent [i n-osurprinse s` afle c` povestea fusese inspirat` din realitate. Acumîn]elegea c` el vroia s-o foloseasc` drept material pentru o carte, c`vroia s-o distrug` din nou. Ei bine, de data asta nu va mai reu[i,pentru c` n-o s`-l mai lase.

Abia trecuse de zece când sun` soneria de la u[`, lucru care seîntâmpla foarte rar. U[a era bine încuiat` întotdeauna [i f`r` s-odeschid`, întreb` suspicioas` cine este.

– Eu, Oliver Savage, veni r`spunsul. Te rog, deschide u[a,Laurel! Vreau s` vorbesc cu tine.

– Pleac`, [opti ea repede. Pleac`!

32 MARY JAMES

– Las`-m` s` intru, o rug` el. Am de gând s` d`râm nenorocitaasta de u[` dac` n-o vei deschide, Laurel!

Laurel [tia c` putea s-o fac`. Dar cel mai mult ura modul cum îipronun]ase numele, ca [i cum ar fi avut dreptul `sta. Cunoscândcuriozitatea [i indiscre]ia vecinilor, deschise în cele din urm` u[a,înainte ca prezen]a lui s` le atrag` aten]ia.

Apartamentul ei era micu], dar prezen]a lui acolo îl f`cea s` par`[i mai mic. Era îmbr`cat în pantaloni negri scumpii, un pulover deca[mir asortat cu haina pe care o a[ez` pe canapea.

– Foarte modest [i c`lduros, aprob` el, aruncând o privire princamer`. Locuie[ti singur`, nu-i a[a?

– Nu, îl împart cu o mul]ime de b`rba]i, replic` ea. Bineîn]elesc` locuiesc singur`. Crezi c` ar vrea cineva s`-[i împart` existen]a cuo persoan` notorie ca mine?

– A[a ca tine? se întoarse el analizând-o gânditor. Asta crezi tudespre tine? De obicei, acest cuvânt se folose[te pentru criminali,pentru cei vinova]i...

– Din câte îmi aduc aminte, nu a[a m-ai numit? spuse eaîncle[tându-[i pumnii. Inima îi b`tea din ce în ce mai tare [i corpulîncepu s`-i tremure. Ce cùta aici? Ce vroia de fapt?

– Laurel, stai jos, vreau s` vorbesc cu tine. Am ob]inut adresa tade la birou [i inten]ionam s` vin mâine, dar eram prin apropiere [iam v`zut lumina aprins`...

– {i n-ai rezistat tenta]iei s` pofi]i de ocazie. Te pricepi la asta,nu-i a[a?

Pentru o clip` Laurel avu impresia c` vede o urm` de durere înochii lui, dar î[i mut` privirea în camer`, oprindu-se asupra c`r]ii


lui.– Ai citit asta? }i-a pl`cut?– Nu la fel de mult cum ]i-a f`cut ]ie pl`cere s`-mi distrugi via]a,

spuse ea r`spicat, ignorându-i încruntarea. Dar n-o s` te mai las s`faci asta înc` o dat`. N-o s` m` mai folose[ti pentru una dinpove[tile tale!

– Asta crezi c` am de gând s` fac? d`du el din cap ca [i cum nu-i venea s` cread` ce aude. Laurel, nu este a[a! Uite, vino [i staijos.

El se apropie de ea, dar Laurel se retrase cu privirea \ngrozit`,ridicând în acela[i timp o mân`.

– Nu m` atinge!– Nici n-aveam de gând, zise el tensionat, cel pu]in nu a[a cum

ai sugerat tu. Laurel, nu te-a înv`]at nimeni c` dac` spui asta unuib`rbat este cea mai evident` propunere pe care i-ai putea-o face?

Ea p`li [i murmur` un r`spuns negativ. Toate temerile eiascunse ie[iser` acum la suprafa]`, odat` cu apari]ia lui OliverSavage [i c`l`toria ei în trecut. El tocmai îi spunea, a[a cum f`cuser`[i al]ii odat` c` l-ar fi încurajat pe tat`l sù vitreg s` ac]ioneze în acelmod. Dar nu fusese adev`rat! Nu era adev`rat!

– Laurel...spuse el, ignorându-i respingerea [i luând-o de umeri.cu fa]a aproape la fel de palid` ca a ei. Dumnezeule, nu... nu la astam-am referit.

Era primul b`rbat care o atingea dup` [ase ani de zile, iar corpulei protesta, încercând s` se smulg` din bra]ele lui, panicându-se caun animal prins în curs`.

– Laurel, ascult`-m`... spuse el din nou, în timp ce cu o mân` îi

34 MARY JAMES

înconjur` gâtul, l`sându-i capul pe spate, astfel încât era obligat` s`-l priveasc`. Ea se lupt` s`-[i înving` teama, teama pe careatingerea lui o trezise.

– Este în regul`. N-o s` î]i fac niciun rù.Se aplec` ignorând \ncerc`rile ei frenetice de a sc`pa. Contactul

buzelor lui cu ale ei, o transportar` instantaneu în trecut. Era înapoiîn baia din casa veche, cu Bill Trenchard întins peste ea, cu mirosulsù reping`tor. Deschise gura s` ]ipe, dar Oliver Savage îi opri]ip`tul cu gura lui, mâna lui alunecându-i pe umeri, iar buzele lui lep`r`sir` în cele din urm` pe ale ei, [optindu-i la ureche, ca [i cumar fi p`truns în sufletul ei:

– Laurel, eu nu sunt Trenchard. N-o s`-]i fac rù...Oliver îi d`du drumul u[or [i cu grij`, a[ezând-o lâng` el pe

canapea.– B`nuiesc c` acum când ai descoperit c` sunt frigid` a disp`rut

firul pove[tii tale, încerc` ea s` ias` din t`cerea care urm`. F`r`îndoial`, ar fi fost mai bine dac` m-a[ fi transformat într-onimfoman` s`lbatic`.

– Nu cred c` e[ti frigid`, dar v`d c` ai f`cut o treab` excelent`,convingându-te singur` de acest lucru. De ce? \ntreb` el. Pentruprotec]ie?

Oliver Savage v`zuse [i [tia prea multe lucruri. {i-ar fi dorit dinsuflet s` închid` pur [i simplu ochii [i s`-[i scoat` din minte figuralui, fa]a ce i-a bântuit co[marurile dup` ce a început s`-l uite pe BillTrenchard. De ce avea un asemenea efect asupra ei, înc` nu-[i puteada seama. Poate pentru c` fusese prima persoan` în care avuseseîncredere dup` cele întâmplate [i prima care o tr`dase scriind un


articol despre frica [i temerile ei.– Nu crezi c` aveam nevoie de protec]ie? îl întreb` aspru,

r`gu[it`. Ai vreo idee despre ce simt eu? S` fii respins` de propriamam`, s` fii tratat` ca o târf`? Sper c` e[ti mândru de ceea ce aif`cut!

– Ce am f`cut? spuse el cu privirea goal`, pustiit`. Nu-]i pot daînapoi anii pierdu]i, Laurel, [i nu cred c` i-a[ putea compensa cunimic, dar dup` seara asta...

Laurel avu impresia c` se pierde printre cuvinte, ochii sìr`mânând a]inti]i câteva secunde asupra c`r]ii lui.

– N-ai nimic de bùt? Orice în afar` de ceai sau de cafea, vreaus` spun...

– O sticl` de sherry, spuse ea [i adùg` defensiv: eu nu beau...– ...[i nu prime[ti nici vizitatori b`rba]i, spuse el în locul ei.

Foarte bine, ar fi trebuit s` m` gândesc la asta [i s` iau ceva înaintes` vin aici.

Deci, existau unele lucruri pe lumea asta pentru care pân` [iOliver Savage avea nevoie de curaj!

– N-o s`-]i permit s` m` folose[ti pe post de subiect pentruc`r]ile tale, domnule Savage, îi arunc` ea cu o grimas`.

– Dar cine te-a rugat s` faci asta, pentru Dumnezeu? |[i trecufurios mâna prin p`rul lui negru, dezordonat. Laurel, n-am venit aicica s` te conving s` fii unul din personajele c`r]ilor mele. N-are nicioleg`tur` cu asta. Te-am cùtat pe tot parcursul celor cinci ani, mi-am notat pe hârtie totul. Era de în]eles c` serviciile sociale nu-mivor spune unde e[ti, dar m-am gândit c` odat` ce vei putea pleca deacas`, vei fi atât de nervoas` [i de curioas` încât m` vei cùta.

36 MARY JAMES

– De acas`? repet` ea pe un ton cinic, furia reu[ind s`-idep`[easc` frica, punând st`pânire pe ea. Poate ai vrut s` spuiinstitu]ie, pentru c` de fapt asta era. Locul unde îi trimit pe copiiidificili sau afecta]i psihic...

– Laurel!Pentru un moment, v`zu în ochii lui o nelini[te chinuitoare [i

fusese de-ajuns s-o opreasc` în mijlocul frazei, el profitând imediatde lini[tea ei.

– Laurel, [tiu adev`rul.– {tiu c` [tii, îl aprob` ea cu am`r`ciune. Chiar eu ]i l-am spus,

dar asta nu te-a împiedicat s` distorsionezi totul în favoarea ta, nu-ia[a?

– Te rog, ascult`-m` pu]in! Nimic nu poate scuza ce ]i-am f`cut,recunosc asta. Am încercat s` redau o alt` fa]` pove[tii tale dupàsta, dar deja povestea nu mai era de actualitate [i ziarul la carelucram n-ar mai fi publicat un astfel de articol, mai ales c` între timptat`l tù vitreg murise, luând cu el adev`rul. În ziua în care te-amîntâlnit pe strada din fa]a casei tale, pe el îl a[teptam. Aveam oîntâlnire. Vorbisem deja cu el o dat` [i credeam ce-mi spunea, astanu s` neg. {tii, un veri[or mai tân`r de-al meu fusese implicat într-o poveste asem`n`toare, cu câ]iva ani în urm`, cu toate c`-lcuno[team [i eram convins c` nu va face niciodat` ceva atât deimoral. Dar fata era o oportunist`. L-a sedus dup` care îl [antaja,obligându-l s` se c`s`toreasc` cu ea [i v`zând c` nu ob]ine nimic îlacuz` de viol. Lisa câ[tig` cazul, pentru c` era o bun` actri]`. Petera fost condamnat la ani buni de închisoare, p`rin]ii nu-i maivorbeau, nimeni nu-l în]elegea astfel c` s-a sinucis înainte s` fie


închis. În seara de dinaintea procesului mi-a m`rturisit adev`rul, [imai târziu, dup` moartea lui, Lisa a recunoscut [i ea.

Privindu-i fa]a îngrozit`, Laurel încerc` s`-[i imagineze cumob]inuse adev`rul de la acea fat`, care p`rea la fel de egoist` ca [itat`l ei vitreg.

-Drept sau nedrept, ceea ce i se întâmplase lui Peter, m-a f`cuts` fiu împotriva victimelor din cazurile de viol. Nu este chiar atât deneobi[nuit ca o fat` s` se foloseasc` de toate posibilit`]ile pentru astoarce un b`rbat de bani.

– Vrei s` spui c` ai crezut c` vroiam bani de la tat`l meu vitreg?\ntreb` Laurel, nevenindu-i s` cread`.

– Nu bani, dar m-am gândit c` folose[ti amenin]area ca arm`.Prive[te situa]ia [i din alt punct de vedere: mama ta se rec`s`tore[te[i tu devii persoana în plus. Normal c` vei fi geloas`, mai ales c`devii con[tient` de tine ca femeie [i vei dori s`-]i testezi puterea deseduc]ie. Asta fac majoritatea fetelor [i cine ar fi putut fi mai laîndemân` decât tat`l tù vitreg? Poate doar s`-l tachinezi pu]in?

– Nu! Veni r`spunsul ei aspru care întunec` ochii lui verzi.– Nu, o aprob` Oliver serios, dar mi-am dat seama de asta prea

târziu. Când te-am întâlnit în dup`-amiaza aceea [i ai acceptat s` m`înso]e[ti f`r` m`car s` m` cuno[ti...

– Îmi uitasem biletul de autobuz în cas`, îl întrerupse Laurel.Mama tocmai îmi spusese...c` nu mai vroia s` m` vad` niciodat`. Num` puteam întoarce, a[a c`...

Laurel se opri brusc. N-avea de gând s`-i m`rturiseasc` càvusese încredere în el. Acum [ase ani, Oliver Savage a fostinstrumentul principal în pr`bu[irea ei. Un val s`lbatic de ur` sim]i

38 MARY JAMES

cum o cuprinde. Îl asculta pe omul din fa]a sa, iar mii de gânduri ise împleteau în minte. Mai sim]ea înc` atingerea fierbinte a buzelorlui. Cum îndr`znise s-o ating`? S` p`trund` în via]a ei calm`spunând c` îi pare rù [i a[teptându-se ca ea s`-i accepte scuzele.Toate emo]iile ascunse pân` atunci n`v`leau la suprafa]`, sim]ind onevoie violent` de a-l face s` sufere pe Oliver Savage, la fel de multcum suferise [i ea.

– Laurel, m` ascul]i?Laurel avusese la dispozi]ie [ase ani de zile pentru a înv`]a cum

s`-[i controleze emo]iile, astfel încât acum nimic nu-i tr`dasentimentele.

– Imediat dup` ce tat`l tù a ie[it din închisoare, continu` el, ammers s`-l v`d. Cu toate c` era beat, m-a recunoscut. {tia c`-lsus]inusem atunci când reu[ise s` mint` curtea, cum a min]it în totce a spus legat de tine... Dar trei zile mai târziu amurit...înainte...înainte s` poat` semna o declara]ie...

– Oricum n-ar fi avut niciun rost, spuse Laurel. Via]a mea n-armai fi putut fi la fel. {tii, chiar mama mea m-a g`sit cu el [i a preferats` cread` c` vina a fost a mea, nu a lui. Mi s-a spus c` voi merge într-o cas` special` nu ca pedeaps`, ci pentru protec]ia mea. Dar înfinal a fost cam acela[i lucru.

Nu inten]iona s`-i povesteasc` tot chinul ei sufletesc. Laurel îlprivi pe Oliver rugându-l din priviri s` plece, dar surprinse pe fa]alui o expresie ciudat`...mil`. Cum îndr`znea s`-i plâng` de mil`?Mila era sentimentul pe care ajunsese s`-l dispre]uiasc` în ultimiiani. Î[i sim]i pieptul plin de mânie, gata s` se sufoce. Cumîndr`znea s` stea acolo, atât de arogant, spunându-i c` f`cuse o


gre[eal` [i a[teptându-se ca ea pur [i simplu s` ierte [i s` uite. Eraorb? Oare nu realiza c` practic îi distruse via]a? N-ar fi putut în]elegedecât dac` ar fi trecut [i el printr-o experien]` asem`n`toare.

Dar el se apropie de ea, înv`luindu-i mâinile cu c`ldura mìnilorlui. Laurel îns` î[i dorea s`-l loveasc`, s`-l r`neasc`, a[a cum elf`cuse cu ea.

– Laurel, dac` a[ putea face ceva ca s`...Oare el î[i aude acele cuvinte lini[tite, calme? se întreb` Laurel.

El credea sincer c` se mai putea face ceva pentru a îndrepta acelelucruri din trecut? Deschise gura în încercarea de a-i spune c` nupoate s` fac` nimic...nimic. Mai bine ar muri decât s` accepte cevadin partea lui.

Dar dac` ceea ce f`cuse s` se reîntâlneasc` dup` atâta timp nuera pura întâmplare, ci soarta? Dac` soarta îi oferea o [ans` de a-iînapoia rùl f`cut, s`-i pl`teasc` pentru tot ce a îndurat? Dar cum arputea s` fac` în a[a fel încât el s` sufere m`car o parte din câtsuferise ea.

Era un b`rbat de aproape treizeci de ani, cu experien]`, dar milape care o descoperise în ochii lui îi aliment` imagina]ia cu o putereindescriptibil`. Trebuie s` existe o cale. Fiecare are un c`lcâi al luiAhile, iar Oliver Savage este [i el o fiin]` uman`. Ea nu va avea decâts`-l caute. Dar cum? Ce pre]uia el cel mai mult [i mai mult pe lumeaasta? Într-un mod machiavelic, straniu, gândurile ei zburau curepeziciune. Asta este...cariera. Pre]ioasa lui carier`!

Laurel se lini[ti, zâmbind u[or, zâmbet ce-l înspìmânt` pe omulcare o privea. Cu repeziciune, ideea se hr`ni cu amintirile [i durereaadunate în ea atâta vreme. Trebuie s` fac` exact acela[i lucru pe care

40 MARY JAMES

l-a f`cut [i el cu ea [i anume s`-l umileasc` public, s`-i distrugìntegritatea [i credibilitatea chiar în fa]a colegilor lui. Mai întâi îns`va trebui s` descopere ceva ce ar putea utiliza împotriva lui OliverSavage, un articol, iar apoi va trebui s` conving` pe cineva s`-lpublice. Presa de scandal era întotdeauna ner`bd`toare s` publicearticole despre celebrit`]i.

Laurel îl privea fix, încercând s`-[i dea seama ce urma s` fac`. Deani de zile vroia s`-l uite, dar acum era prea târziu. El stârnise mânia[i ura pe care le ascunsese atâta timp în ea, cerând r`zbunare

– Ar putea fi ceva, r`spunse ea într-un final. Sunt foartener`bd`toare s` avansez în carier`. Dac` a[ lucra ca secretar` pentrutine timp de câteva luni, atunci sunt sigur` c` recomandarea ta m-ar ajuta s` ob]in una dintre cele mai bune slujbe.

– Dar de ce te-ai deranja s` lucrezi pentru mine? întreb` elprivind-o de aproape. A[ putea pur [i simplu s` te recomand...

– Pentru c` a[a ar fi corect, îi r`spunse ea rece. Dar dac` nuvrei....

Laurel se mira ea îns`[i de abilit`]ile ei, de modul de a sedescurca într-o situa]ie de criz`.

– De obicei n-am o secretar`, spuse el. Folosesc o ma[in` descris [i în afar` de asta...

– Nu vrei ca o femeie frigid` s` lucreze pentru tine! îi suger`Laurel aspru, [tiind c` asta îi va aminti din ce cauz` era ea astfel.

– Frigid`? Dar ]i-am spus deja. Eu nu cred...Oliver se opri, p`rând preocupat de gândurile sale. Laurel se

întreba oare la ce s-ar fi putut gândi. Probabil s-ar fi a[teptat ca eas`-i accepte scuzele [i s`-l lase s` plece.


– Asta este ce vrei tu cu adev`rat? S` lucrezi pentru mine?– S` lucrez pentru tine cu scopul de a câ[tiga o recomandare

folositoare pentru viitor, îl corect` Laurel jucându-[i perfect rolul.– E[ti o secretar` bun`... evident... [i tocmai am început s`

lucrez la o nou` carte... Foarte bine, atunci...Dar sper c` ai pa[aport.– Pa[aport? repet` ea uimit`. Dar...– Am o cas` la ]ar`, o fost` ferm` în Provence [i acolo obi[nuiesc

s` scriu, spuse el cu blânde]e. Este o zon` izolat`, a[a c` o s` fimdoar noi doi acolo. Crezi c` te vei descurca?

Ar putea face fa]` situa]iei? se gândi Laurel. Se va descurca oarecu prezen]a acestui om într-un loc izolat? Dar î[i aminti de adev`rataei misiune [i anume secretul pe care avea s`-l descopere, ceva ce i-ar putea fi de folos în r`zbunarea ei.

– M` voi descurca, r`spunse ea încrez`toare.– Cel pu]in n-o s`-mi fac griji în privin]a unui lucru, adùg`

Oliver Savage îndreptându-se spre u[`. Dac` vom fi singuri, nu veiprofita de situa]ie... N-ai fost niciodat` curioas` s` afli cum ar fi s`faci dragoste cu cineva?

– Niciodat`! r`spunse ea rece, de[i î[i sim]i brusc obrajii arzând.Mi se pare un lucru revolt`tor!

– Atunci, probabil este timpul ca cineva s` te fac` s` vezilucrurile altfel! Fuseser` ultimele lui cuvinte înainte ca ea s` închidù[a.

Cum îndr`znea s`-i plâng` de mil`? Pentru c` asta citise în ochiilui [i înc` ceva în ultima lui privire. Dar în curând nu va mai sim]imil`, de asta va avea ea grij`.

42 MARY JAMES

Capitolul 4

Imediat ce hot`râr` împreun` ce urmau s` fac`, Oliver se mi[c`repede. Foarte subtil, reu[i s` îl conving` pe domnul Marshall c` arenevoie urgent` de serviciile lui Laurel, iar acesta în cele din urm` fude acord. Sally r`mase mut` de uimire când auzi vestea:

– O s` lucrezi pentru Oliver Savage? Doamne, Laurel. Dac` a[ fiîn locul tù...

– Te-ai gândi cum s` ajungi mai repede la el în pat, replic`Laurel direct, [ocând-o pe Sally, neobi[nuit` s` vorbeasc` în modul`sta cu Laurel. De ce crezi c` m` angajeaz` pe mine? Vrea osecretar`, Sally, nu o partener` în pat.

– Da...accept` Sally f`r` s` se gândeasc`. Cu toate astea cred cè[ti foarte norocoas`. Provence...

Nu foarte norocoas`, î[i spuse Laurel trei zile mai târziu când seprezent` în apartamentul lui Oliver Savage pentru a-[i primiinstruc]iunile.

Apartamentul lui se afla într-un bloc luxos dar surprinz`tor de

discret, foarte aproape de centrul ora[ului. Îi deschise chiar el u[a,purtând doar un prosop înf`[urat în jurul coapselor. Zâmbi amuzatla expresia ei îngrozit`:

– Am avut o noapte lung` [i în consecin]`...– Nu te deranja s`-mi explici, spuse Laurel repede. Pot s`-mi

imaginez!– Po]i? \ntreb` el sarcastic. M` surprinzi. Nu-mi imaginam c` po]i

[ti ce fel de lucruri se pot întâmpla noaptea. Nu [tiam c` la biroulde contabilitate lucra]i [i ore suplimentare. Credeam c` programuleste strict de la nou` la cinci. Cu toate astea m` bucur c` [tii cum e,a[a c` nu vei fi surprins` dac` î]i voi da de lucru [i seara uneori, nu-i a[a?

Laurel nu crezu niciun moment c`-[i petrecuse noaptea lucrând[i amândoi [tiau asta. Intr` al`turi de el în hol. Interiorul era pictatîn verde cald [i impresia care ]i-o l`sa era aceea de relaxare, amintindu-i de vechea sa cas` din Hampstead, de bunicii ei.

– O s` plec o zi la Nisa înainte s` ne începem programul, îiexplic` Oliver indicându-i s` se a[eze. A[ vrea s`-mi scrii câtevascrisori [i s` le legalizezi. Am spus personalului c` vei lucra aicicâteva zile. Eu am ceva de rezolvat la Nisa, dar n-o s` dureze mult.

Laurel [i-ar fi dorit ca el s` mearg` s` se îmbrace. Imaginea corpuluisù acoperit doar într-un prosop o incomoda. Niciodat` n-a pututprivi corpul unui b`rbat f`r` s` simt` revolt` [i grea]`, dar cu toateastea, împotriva voin]ei ei, nu-[i putea lua privirea de la Oliver.

– Va trebui s` te opre[ti s` m` mai prive[ti a[a dac` î]i dore[ti s`lucr`m cu succes împreun`, îi spuse el v`zându-i ro[ea]a din obraji.{tiu ce sim]i în leg`tur` cu mine Laurel, dar eu nu sunt tat`l tù

44 MARY JAMES

vitreg.Laurel î[i întoarse privirea c`tre carne]elul de pe genunchi,

spunând oarecum for]at`:– {tiu...– Oare?Mi[carea lui o alert` pe Laurel, când se apropie de ea. Î[i sim]i

trupul din ce în ce mai încordat [i-[i dorea s`-i spun` cât de mult îlur`[te.

– Demonstreaz-o, Laurel, spuse el. Uit`-te la mine!Ce încerca s` fac`? Ce încerca s`-i demonstreze? Ar fi vrut s`-i

spun` c` nu poate, dar Laurel refuza s`-[i tr`deze sl`biciunile în fa]alui. Î[i ridic` privirea [i-l privi în ochi.

– Uit`-te la corpul meu, Laurel, continu` el insistent. N-ai de cete teme. Sunt doar mu[chi [i carne. Înainte ca ea s`-l poat` opri, elîi ridic` mâna, ducând-o pe um`rul lui. Vezi?

Laurel sim]i c` i se taie respira]ia în timp ce degetele îi tremuraula atingerea pielii lui. Ar fi vrut s` fug`, dar ochii lui nu-i d`deauvoie, privind-o insistent.

– Nu e chiar a[a de rù, nu-i a[a, Laurel? întreb` el, dar eacontinua s` tremure, incapabil` s` se mi[te.

– Inima î]i bate atât de tare...De ce î]i este fric` Laurel? O ]ineade mân`, cu blânde]e.

– Am crezut c` o s` m` s`ru]i, recunoscu ea, dar incapabil` s` seopreasc` din tremurat.

– Asta [i aveam de gând s` fac, spuse Oliver. {i asta este ceva atâtde îngrozitor?

– {tii foarte bine c` nu-mi place.


Lui Laurel înc` nu-i venea s` cread` c` spusese acele cuvinte caresunau teribil de copil`re[ti, nu-i venea s` cread` c`-i vorbise atât dedeschis.

– Nu? Sau nu vrei s`-]i plac`. Nu este bine dac` nu încerci s`trìe[ti momentul. Nu este o gre[eal` s` s`ru]i pe cineva, Laurel;uite, o s`-]i ar`t...

În ochii lui era ceva ce Laurel nu putea s` înterpreteze. }inugura închis`, dar asta nu p`rea s`-l deranjeze. Buzele lui se mi[cauu[or peste ale ei, pân` când sim]i [i ea pu]in interes. În ciuda voin]eiei, buzele îi cedar`, dar îndat` ce Oliver deveni mai insistent, se treziîn ea aceea[i fric`, îndep`rtându-se de el speriat`.

– De ce ai f`cut asta? întreb` ea furioas`. {tii foarte bine c` nu-mi place.

– Crezi c` nu-]i place, o corect` el imediat. {i ca r`spuns, aiputea-o numi r`scump`rare.

R`scump`rare...ce a vrut oare s` spun` prin asta? se întreb`Laurel confuz`, în timp ce Oliver plec` s` se îmbrace. Când seîntoarse, era îmbr`cat cu blugi [i cu un pulover mulat, sco]ându-i îneviden]` mu[chii pe care ea abia îi atinsese. F`r` s` vrea, Laurel înc`se mai gândea la pielea lui brun`, care nu sem`na deloc cu cea a luiBill Trenchard. Î[i duse degetele la buzele înc` ro[ii, [i sim]i ceva ...dar ... ce? Nu putea fi decât urma urii pe care i-o purta în suflet.

Dou` zile mai târziu, plec` [i ea la Nisa. Oliver o întâmpin` laaeroport.

Lui Laurel i se p`ru c` arat` ciudat în hainele ei, acolo fiind cucel pu]in zece grade mai cald decât la Londra. Era deja prim`var`,iar Laurel aproape se sufoca în haina groas` de iarn`. O stewardes`

46 MARY JAMES

le arunc` o privire ciudat`, ca [i cum s-ar fi întrebat ce caut` oasemenea creatur` al`turi de cineva ca Oliver Savage.

În fa]` îi a[tepta un Ferrari impun`tor, iar Oliver puse înportbagaj valiza demodat`:

– ~sta este tot bagajul tù?– Ai spus c` ferma este izolat`, îi reaminti Laurel. {i din moment

ce tu vei fi ocupat cu noua carte, nu mi-am adus decât hainele [iinstrumentele de lucru.

– Vrei s` spui c` din când în când mai ie[i [i în ora[? o întreb` elneîncrez`tor. Dar nu cu b`rba]i...

Laurel avea impresia c` o provoca inten]ionat, dar rezistìmpulsului s`-i r`spund`. Probabil regreta faptul c` o luase s`lucreze pentru el, dar acum nu-i va face pl`cerea de a o trimiteînapoi.

Când îi spusese c` ferma era izolat`, Laurel nu-[i imaginase exactcum putea fi. Drumul fusese destul de lung, ajungând spre sear`, laapus. Trecând printr-o livad` de m`slini, ajunser` în sfâr[it lacl`direa din c`r`mid` ascuns` de ultimele raze ale soarelui.Coborînd din ma[in`, Oliver veni imediat s-o ajute s` coboare.Contactul fizic o f`cu s` tremure ca o frunz`, în timp ce fa]a ei alb`ca varul încerc` s`-i evite privirea.

– Încep s` fac progrese... îl auzi Laurel murmurând în timp celu` bagajele.

Apoi trecur` printr-o por]iune acoperit` cu iarb` [i trandafiriusca]i, care cândva fusese o gr`din`:

– Dup` cum vezi, nu prea am timp de gr`din`rit, îi explic` Olivercitindu-i expresia de pe fa]`.


Intrar` mai întâi în buc`t`rie. Covoare vechi [i pr`fuiteacopereau podeaua, un alt strat de praf acoperea masa [i dulapul.Camera mirosea a mucegai, iar Laurel se întreba cât timp trecuseoare de când Oliver fusese ultima dat` acolo.

– S` deschidem mai întâi ferestrele [i apoi o s`-]i ar`tîmprejurimile. Din fericire, avem electricitate, chiar dac` estealimentat` de propriul nostru generator. O s` merg imediat s`-l punîn func]iune, [i vei putea s` pui alimentele în frigider. Sper c` nu veiavea nimic de obiectat dac` vom face pu]in` cur`]enie pe aici, spuseel în timp ce deschidea una dintre ferestre. {tiu c` asta nu face partedin atribu]iile tale de secretar`...

– Nu m` deranjeaz`, spuse ea.– E[ti o fat` ascult`toare. Atunci, vino s` facem prezent`rile. Nu

c` ai avea prea multe de v`zut, continu` el aplecându-se s` evitepragul de sus al u[ii care ducea în sufragerie.

Ca [i buc`t`ria, aceasta era plin` de praf, dar pl`cutpropor]ionat`, cu ferestre ce aveau vedere atât în fa]a cât [i înspatele casei. Era mobilat` cu mobilier specific francez, iar undevaîn cap`t era un [emineu lâng` care era a[ezat un birou, evident delucru, gândi Laurel. În spatele biroului se z`reau mai multe rafturipline cu c`r]i [i numeroase dosare.

– S` mergem [i sus. Este ceva mai spa]ios decât jos, îi explicÒliver în timp ce o conducea pe sc`ri. Asta pentru c` a fost extins`deasupra hambarului [i garajului. Cinci dormitoare, spuse elîmpingând u[a unuia dintre ele. Acesta este al meu.

Camera era înc`rcat` de mobil`, dar atractiv`, având un patimens din lemn masiv pe mijloc.

48 MARY JAMES

– Po]i s`-]i alegi oricare din celelalte camere. Din p`cate, baia vatrebui s-o împ`r]im. În aceast` regiune suntem ceva mai primitivi [inu beneficiem de luxul civiliza]iei.

– Lipse[te încuietoarea de la u[`, spuse Laurel uitându-se dreptîn ochii lui.

– N-am sim]it niciodat` nevoia s` m` închid singur în baie, venir`spunsul lui calm. Dac` vreau s` v`d o femeie goal`, Laurel, n-amde gând s` dau buzna peste ea în baie, adùg` el imediat.

Ea se înro[i la tonul lui sarcastic [i accept` sugestia de a seinstala în camera de la cap`tul sc`rilor. Când se hot`râse s` ser`zbune pe el, Laurel nu luase în considerare [i aversiunea eiîmpotriva b`rba]ilor.

– Este mult mai spa]ios decât celelalte [i cel mai îndep`rtat de almeu, ceea ce cred c` te va face s` te sim]i mai în siguran]`. Spune-mi ceva, te rog, o întreb` el blând. Dac` tot e[ti atât desperiat` de faptul c` te voi atinge, de ce ai vrut s` lucrezi pentrumine? A fost doar pentru c` vrei s` avansezi în carier`?

Pentru c` n-ar fi putut r`spunde f`r` s` mint` [i pentru c` eraîngrijorat` de expresia din ochii lui, Laurel îi întoarse întrebarea:

– De ce ai acceptat propunerea mea?– Ei bine, acum...Oliver o privea într-un mod curios, f`cându-i inima s` bat` din

ce în ce mai tare.– M` întrebam când o s` ajungem [i la acest punct. Dac` ]i-a[

spune c` m` simt vinovat pentru ceea ce ]i s-a întâmplat, Laurel?Vinovat pentru teama [i repulsia pe care le ai fa]` de b`rba]i. {i s`nu m` min]i, pentru c` amândoi [tim c` este adev`rat [i într-o


oarecare m`sur` eu sunt cel ce trebuie învinov`]it. Vreau s` te ajut,Laurel!

Dac` n-ar fi [tiut c` este imposibil, pentru o clip` Laurel ar ficrezut c` vocea lui era cu adev`rat tandr` [i ochii lui plini deblânde]e.

– Ce-ai spus? întreb` ea privindu-l fix, cu un amestec de furie [iur`.

– Nu prea î]i place ideea? ghici el, strâmbându-se u[or. Ei bine,nici nu m-am gândit c` ai vrea, dar Laurel, gânde[te-te! Chiar vrei s`-]i petreci restul vie]ii terifiat` de b`rba]i [i de sex? Chiar vreiasta...?

– Nu este a[a!– O, nu? Draga mea feti]`, a[ putea chiar acum s` te duc la mine

în pat [i s` fac dragoste cu tine, dar amândoi [tim c` dac` a[ face unpas spre tine, ai le[ina de fric`. {tiu c` ceea ce ]i s-a întâmplat întrecut n-a fost pl`cut, dar totul a r`mas acolo... în trecut, Laurel.Trebuie s` înve]i s` trìe[ti!

Ceea ce tocmai citise în ochii lui nu putea fi suferin]`, se gândiLaurel. Era doar un joc de lumini, el n-avea de unde s` [tie ceînseamn` suferin]a.

– {i ai de gând s` m` înve]i? În niciun caz. Plec chiar acum deaici. Ar fi trebuit s` m` gândesc c` mai ai [i alte motive pentru caremi-ai dat slujba asta. Presupun c` vei scrie [i despre asta, zise easarcastic. Cum am reu[it s` transform o femeie rigid` ca ghea]a într-o ma[in` de f`cut sex?

Doamne, dac` ar fi [tiut c` asta are de gând, n-ar fi sugeratniciodat` s` lucreze pentru el– cu sau f`r` r`zbunare. Dar reac]ia lui

50 MARY JAMES

Oliver fu mai rapid`.– Deci, recuno[ti c` a[ putea reu[i, punct` el triumf`tor. Dar nu

inten]ionez s` scriu despre asta, Laurel. Am impresia c` ai oproblem` cu ceea ce scriu. De ce?

– Poate pentru c` am experien]` în ceea ce scrii tu!– Asta crezi, nu-i a[a? spuse el cu fa]a încruntat`. Laurel, eu...Se apropie de ea, în timp ce ea f`cu un pas înapoi, [i spuse pe

un ton serios:– Am vorbit foarte serios când am spus ceea ce am spus, Laurel.

Când o s` plec`m la toamn` de aici, cartea mea va fi terminat`, iartu vei deveni o femeie cu sentimente, o femeie vie.

– Da? Nu mi-am dat seama pân` acum c` po]i face miracole, seîntoarse c`tre el accentuând tìos cuvintele. A[ putea [i eu s` [tiucum ai de gând s` reu[e[ti aceast` transformare?

– Nici eu nu [tiu cum, spuse el ridicând din umerii puternici,dar î]i promit c` voi reu[i. Oricum î]i datorez asta.

Laurel sim]i mânia lui ascuns` sub aparen]a de calm. Oliverplec` înainte s`-i r`spund`.

N-ar fi trebuit s` vin` aici. Ar fi trebuit s` renun]e la ideea eistupid` de r`zbunare, care o orbise, ne]inând seama de pericole. Cevroia Oliver s` spun` prin faptul c` o va transforma \ntr-o femeievie, cu sentimente? Cum se a[tepta s` fac` asta? Se înfior` brusc,amintindu-[i atingerea buzelor lui [i modul cum o privise. N-ar fitrebuit niciodat` s` accepte s` vin` aici. Dar avea o misiune deîndeplinit [i dac` Oliver avea impresia c` va putea [terge tot rùl pecare i l-a f`cut, atunci îl va l`sa s` încerce, cu toate c` ea avea planulei.


În timp ce cùta lenjeria pentru pat, îi auzi pa[ii urcând pe sc`ri.– Generatorul func]ioneaz`, îi spuse Oliver. Ar trebui s` ducem

alimentele în frigider înainte s` se altereze.Pentru jum`tate de or`, au lucrat împreun` într-o armonie

relativ`. Urm`rindu-l pe Oliver cum munce[te, Laurel avu oadev`rat` revela]ie. Pe tat`l ei vitreg nu-l v`zuse niciodat` ridicândun deget la treburile din cas`. Chiar [i bunica sa era genul de femeiecare nu i-ar fi permis so]ului s` -l vad` în buc`t`rie.

Când terminar`, Oliver o a[ez` pe unul dintre scaune, spunându-i s` stea acolo în timp ce el aduce ceva de bùt.

– E bine un ceai? \ntreb` el în timp ce punea ceainicul pe foc. Os` merg [i o s` cur`] piscina mai târziu. O vom putea folosi când seva înc`lzi afar`.

– Piscina? spuse Laurel uimit`.– Da...este [i o piscin`, imediat lâng` livad`. A fost construit` de

un pictor, fostul proprietar. O folosea ca momeal` pentru tinerelefete [i dup` ce le aducea aici, le convingea s`-i pozeze goale. O,pentru numele lui Dumnezeu! exclam` el, v`zând privirea [ocat` alui Laurel. Glumeam doar...a fost a unui pictor, dar n-au folosit-odecât cei patru copii ai lui. Ai o imagina]ie foarte bogat` pentru opresupus` femeie rigid`. Ce mai trece prin capul tù, Laurel? De ceai venit de fapt aici cu mine?

– {tii bine de ce, spuse ea.– {tiu ce mi-ai spus, o corect` el, turnând ap` în ceainic. Dar

ceva îmi spune c` nu este tocmai adev`rat, sau cel pu]in o parte...Oare ghicise motivul pentru care se afla aici de fapt? Nu credea

asta, dar î[i întoarse privirea în direc]ia opus`. N-avea cum s` fi

52 MARY JAMES

ghicit, astfel nu i-ar fi dat niciodat` slujba.– Este în regul`, Laurel, spuse el sec. M` po]i privi [i f`r` s` m`

apropii de tine. Cred c` î]i este cald a[a cum e[ti îmbr`cat`, comentèl schimbând subiectul [i observând ]inuta greoaie a lui Laurel. N-aiadus nimic mai u[or cu tine?

Laurel avea la ea cele dou` costume din pânz` [i pantofii pecare-i purta de obicei vara la serviciu.

– Poate un costum de baie? spuse el [i zâmbi sesizând ro[ea]adin obrajii ei. Nu ... bineîn]eles c` nu. B`nuiesc c` nici n-ai a[a ceva.

– Nu [tiam c` ai o piscin` aici, spuse ea evaziv.– {i bineîn]eles c` nimic de pe lumea asta nu te-ar convinge s`

îno]i goal`. Nici m`car dac` ]i-a[ spune c` s`rutul apei pe corpul tùeste cea mai erotic` senza]ie din lume, bineîn]eles dup` s`ruturileunui iubit.

Laurel sim]i cum ro[ea]a din obraji devine mai accentuat`, [iplec` imediat capul:

– N-ar trebui s`-mi vorbe[ti a[a. – De ce nu? Este...deranjant? N-ar trebui – e[ti frigid`, ai uitat?– Este...dezgust`tor, r`spunse deschis Laurel. Probabil

prietenelor tale le place s` li se vorbeasc` a[a, dar...– Nu este tocmai conversa]ia pe care o port cu prietenele mele,

cum spui tu, Laurel, zise Oliver u[or, v`zând cum dispare culoareadin obrajii ei. F`cu o pauz`, apoi relu`:

– Vino, spuse el brusc. Nu putem s` ne apuc`m de lucru înnoaptea asta, dar cel pu]in putem face locul mai... agreabil. Sper c`nu te-ai a[teptat s` g`se[ti aici lux [i personal care s` ne stea ladispozi]ie. Vom merge la cump`r`turi o dat` pe s`pt`mân` în


or`[elul din apropiere, dar numai atât, pentru c` n-am de gând s`pierd prea mult din pre]iosul timp la cump`r`turi. Cu ce preferi s`te ocupi – cu paturile sau cu praful?

– O s` m` ocup de paturi, spuse Laurel, evitând privirea luiironic` [i ar`tând c`tre locul se afla lenjeria pentru paturi. Oliver seaplec` s` deschid` dulapul, iar Laurel îi z`ri ceafa expus`, ciudat devulnerabil`, sim]ind o nevoie brusc` s`-i ating` p`rul lucios. Odorin]` ce încerca cu groaz` s` ascund` de ochii ironici a lui Oliver,care parc` i-ar fi citit gândurile.

Nu se putea în]elege pe ea îns`[i, se gândi Laurel o or` maitârziu, dup` ce termin` de sp`lat por]elanurile din dulapul dinbuc`t`rie. Pân` acum era dezgustat` [i detesta to]i b`rba]ii, urândorice apropiere a lor, dar cu toate astea sim]ea curiozitatea [idorin]a de a atinge trupul lui Oliver. Nu putea în]elege ce i seîntâmpla [i puse totul pe seama dorin]ei naturale de r`zbunareîmpotriva lui. Pân` la urm`, cum avea s`-i descopere punctele slabedac` nu încerca s`-l cunoasc`?

Cu acela[i gând îl studie pe parcursul mesei din acea sear`. Spresurprinderea ei, Oliver se oferi s` preg`teasc` o omlet` [i o salat` pecare Laurel le g`si foarte bune. Laurel îi urm`ri fiecare mi[care, felulcontrolat în care mânca, total opus celui dizgra]ios al tat`lui eivitreg. Nu se schimbase prea mult în cei [ase ani de când nu-lv`zuse, poate doar câteva tr`s`turi care acum i se p`reau maiputernice, mai mature.

– Obosit`?Laurel nu-[i d`du seama c` în timp ce-l studia, el o privea.– Un pic, recunoscu ea. Dar trebuie s` fac baie [i nici nu am

54 MARY JAMES

despachetat, amintindu-[i c` valiza era înc` în ma[in`.– Merg eu s`-]i aduc valiza, spuse el imediat. Dar nu te deranja

s` despachetezi în seara asta, o sf`tui el. Las` asta pe mâine. Nu credc` o s` lucr`m în primele zile. Trebuie s` citesc câteva documente[i ]ie s-ar putea s`-]i ia ceva timp s` te acomodezi cu atmosfera deaici. Mai ales dac` vrei s` mergi îmbr`cat` ca pentru polul nord. Dece ai f`cut asta, Laurel? De ce te-ai ascuns sub hainele astea atât desevere, atât de [terse?

El v`zuse prea multe, [tia prea multe, lucru care o înspìmânta.– Este...este mult mai practic, spuse Laurel defensiv, ducând

instinctiv mâna la p`rul strâns în coc. Mi se potrive[te stilul, adùgèa amintindu-[i cum fusese îmbr`cat` în acea zi la tribunal [i reac]iajudec`torului.

– Chiar crezi asta? Pentru o clip`, v`zu din nou o urm` detandre]e ciudat` în ochii lui Oliver. Po]i s` mergi în camer` la tine.Î]i aduc sus valiza [i, Laurel...este destul` ap` fierbinte. Dac` vrei,po]i s` faci o baie [i promit c` nu te voi deranja.

Laurel îi arunc` o privire rece. Bineîn]eles c` nu va fi deranjat`.{tia foarte bine c` nu era o apari]ie agreabil` în fa]a cuiva ca OliverSavage [i dintr-un motiv oarecare sim]i o urm` de durereîncol]indu-i inima, de parc` ar fi regretat ...

Mai târziu, în pat, î[i aminti de acea s`geat` de durere,întrebându-se de ce oare sim]ea a[a ceva, dar adormi înainte sòb]in` un r`spuns.


Capitolul 5

Soarele str`lucea prin fereastra închis`, trecând prin perdeauasub]ire, parc` inten]ionat s-o trezeasc`. Lui Laurel îi lu` câtevasecunde s`-[i aminteasc` unde se afla, apoi se uit` îngrijorat` laceas, crezând c` dormise prea mult.

Era nou` [i jum`tate. Oliver îi spusese c` nu vor începe imediats` lucreze, dar a men]ionat c` trebuie s` împart` treburile casnice [iasta însemna evident c` era rândul ei s` preg`teasc` micul dejun.

Î[i aminti de masa de asear` [i cât de mult îi pl`cuse. Nu-[iamintea s` fi fost vreodat` la fel de relaxat` în compania altei fiin]eumane [i mai era [i acel fior de emo]ie, con[tientizarea faptului cèra un b`rbat.

Ea nu-[i permitea s` viseze [i orice ar fi sim]it pentru OliverSavage era legat de dorin]a ei de r`zbunare. Se întinse c`tremarginea patului cùtând halatul de cas` pe care-l adusese cu ea,dar î[i aminti repede c` nu despachetase tot. Se uit` apoi dup`valiza pe care asear` fusese sigur` c` o l`sase lâng` pat, dar care

acum p`rea s` fi disp`rut.– Ai pierdut ceva? spuse Oliver t`r`g`nat dinspre u[`. Într-o mân` ]inea o can` din care se sim]ea aroma de cafea [i cu

cealalt` se rezema de cadrul u[ii. Evitând tricoul deschis la bazagâtului, Laurel d`du din cap în semn c` da:

– Valiza mea. Sunt sigur` c` am a[ezat-o lâng` pat asear`...– A[a ai [i f`cut, încuviin]` el, intrând în camer` [i punând cana

cu cafea lâng` patul ei. Dar dup` ce ai adormit, am mutat-o.– Tu ...Pentru o clip`, lui Laurel i se p`ru c` în]elesese gre[it– Am mutat-o, repet` el. S`-]i mai spun [i de ce? Te îmbraci ca o

femeie de cincizeci de ani, Laurel, ascunzându-]i corpul dup` obarier` de haine mai pu]in... fermec`toare. }i-am spus deja de ce te-am adus aici...

– Ca s` m` po]i transforma într-o femeie, continu` ea furioas`,uitând c`-[i propusese s` nu-l provoace. Senza]ia de bine cu care setrezise tocmai fusese distrus` [i încerc` instinctiv s` trag` plapumapeste ea. Dar Oliver întinse u[or mâinile [i o opri, strâmbându-se laprim-planul oferit de c`ma[a de noapte din bumbac, care oacoperea din cap pân`-n picioare.

– {i ce ar trebui s` fac? S` port asta pe tot parcursul [ederiinoastre aici? \ntreb` ea r`gu[it`, evitându-i privirea [i ironia pe carecu siguran]` credea c` o putea citi în ochii lui.

– Mai bine nu, r`spunse el sec. Este chiar mai rea decât acelcostum odios de tweed. Nu draga mea Laurel, o s` por]i hainele pecare ]i le-am adus eu din Nisa când am venit. {i te rog s` nu-mimul]ume[ti, adùg` ironic când Laurel încerc` s` spun` ceva. Po]i


s-o nume[ti o mic` recompens` pentru erorile...din trecut. Nu e[ticurioas` s` vezi ce ]i-am adus?

Intui]ia îi spunea lui Laurel c` o provoca inten]ionat. Se a[teptaprobabil ca ea s` reac]ioneze, ceea ce f`cea deja, trupultremurându-i de indignare [i în acela[i timp de durere. Realiz` càcele comentarii despre ]inuta ei o dureau, dar cu toate astea aveadreptate, recunoscu ea în cele din urm`. Î[i construise din haine obarier`. Hainele ei, coafura...[i automat î[i duse mâna la p`ruldezordonat.

– Las`-l a[a, spuse Oliver în timp ce ea încerca s`-l strâng` laspate. Degetele lui le acoperiser` pe ale ei, dar ochii lui nu erauîndrepta]i c`tre p`rul ei, ci la forma sânilor ridica]i odat` cumi[carea bra]elor. Laurel sim]i un val de c`ldur` fierbindetraversându-i corpul. Dar jena fu înlocuit` rapid de grea]`,amintindu-[i cum tat`l ei vitreg o privea uneori, tr`s`turile luitranspunându-se peste cele ale lui Oliver.

– Laurel!Nu putea ignora vocea lui. Oliver [tia ce i se întâmpla [i era

hot`rât s` n-o lase s`-l confunde cu tat`l ei vitreg.– Laurel, uit`-te la mine, spuse el r`gu[it, conving`tor.– Nu vreau hainele tale, îi r`spunse ea aspru, încercând s`

alunge sentimentele neîn]elese.– Ba da, le vrei, o contrazise el. Chiar dac` va trebui s` te îmbrac

eu cu ele. E[ti femeie, Laurel. Nu e[ti nici m`car curioas`? Nu te-aiîntrebat niciodat` cum ar fi ca un b`rbat s`-]i priveasc` cu pl`cerecorpul?

– Cu poft` trupeasc` vroiai s` spui, replic` ea. Crede-m`, [tiu

58 MARY JAMES

cum este.– Laurel, nu to]i b`rba]ii sunt ca tat`l tù vitreg. Po]i s` accep]i

asta? Po]i s` faci primul pas c`tre libertate?– Libertate? \l privi Laurel, oftând.– E[ti prins` într-o cu[c`, Laurel, [i singura cale de a ie[i din ea

este s` înve]i s` ai încredere, s` în]elegi c` nu to]i b`rba]ii sunt catat`l tù vitreg.

Oliver îi vorbea încet, calm, aproape sincer, dar ea [tia în sineaei c` n-avea cum s` fie sincer.

– Poate îmi place cu[ca mea. Poate c` sunt mai în siguran]` în eadecât afar`.

– Cu[tile sunt locuri singuratice, ridicole, o avertiz` el. Afar` po]is` respiri aerul proasp`t, po]i experimenta toate lucrurile frumoasepe care via]a ]i le ofer`. Poate nu e atât de sigur` realitatea, dar cusiguran]` este mult mai bun` decât s` mori de fric` [i de la[itate.Acum, bea-]i cafeaua [i apoi î]i voi ar`ta ce ]i-am cump`rat.

Oliver o trata ca pe un copil, gândi Laurel neputincioas`,r`mânând neajutorat` la indulgen]a lui. Oare asta avuse de laînceput în gând? Ar fi trebuit s`-l asculte când i-a spus c` o cùtaseatâta timp. Trebuia s` analizeze mai întâi motivele pentru careacceptase atât de repede s` lucreze pentru el, în loc s` pun` peprimul plan r`zbunarea.

– Asta ai pl`nuit de la început, nu-i a[a? întreb` ea încordat`, întimp ce el îi întindea cana cu cafea. Ai vrut s` m` transformi într-ofemeie, s` m` eliberezi de trecut?

– Nu, pentru c` nu [tiam cât de mult te afectase toat` povesteaasta. Ini]ial am vrut doar s`-mi cer scuze, dar când te-am v`zut,


mi-ai spus c` par]ial a fost vina mea pentru ceea ce ]i se întâmplase.Laurel, eu sunt genul de b`rbat care î[i pl`te[te întotdeaunadatoriile.

– {i dac` nu vreau s` pl`te[ti?– Oh, eu cred c` vrei, spuse el. Pentru modul prin care î]i pl`tesc

aceast` datorie ne tot cert`m [i nu pentru necesitatea acesteia.Se îndrept` spre [ifonier, scoase câteva cutii [i le puse în fa]a ei

pe pat.– Încearc` s`-]i imaginezi c` a venit Cr`ciunul, spuse el zâmbind

pozna[. Când ]i-am cump`rat toate astea, n-am [tiut dac` le cump`rpentru feti]a care e[ti sau pentru femeia care o s` devii.

– {i asupra c`reia te-ai decis?– Uit`-te [i o s` vezi, suger` el.– N-am de gând s` le port!– Nu de bun`voie poate, fu el de acord, dar de purtat o s` le

por]i, ai în]eles asta, Laurel? Ai trìt prea mult în trecut. Acum s-aterminat, gata!

– N-o s` se termine niciodat`, zise ea cu team`. De ce nu po]i s`în]elegi asta? Nu vezi c` de fiecare dat` când un b`rbat m` prive[tesau m` atinge...

– Devine tat`l tù vitreg? Bineîn]eles c` îmi dau seama de asta,Laurel. Dar ie[irile din situa]ia asta nu sunt foarte clare, nu-i a[a?spuse el privind-o.

– Nu [tiu la ce te referi.– Nu? Eu cred c` [tii. M` ur`[ti atunci când m` apropii de tine la

fel de mult cum îl ur`[ti [i pe el. El nu mai este, dar eu sunt aici, înfa]a ta. De cele mai multe ori ca s` stingi un foc, trebuie s` aprinzi

60 MARY JAMES

altul, în]elegi ce vreau s` spun?– Nu, r`spunse ea scurt, îngrozit` de viclenia lui.– Eu cred c` da, dar nu mai conteaz`. Odat` cu trecerea

timpului, o s`-mi dai dreptate. A[adar, ai de gând s` deschizi acestecutii [i s`-mi mul]ume[ti frumos, sau preferi s` te \mbrac eu cu ele?

Laurel nu era atât de îngrozit`, dar se hot`r\ s` deschid` cutiile.Una con]inea un costum de baie minuscul, alc`tuit din dou`

p`r]i albastru-aurii, atât de sumar încât nu s-ar fi imaginat vreodat`purtând a[a ceva. Spre întristarea ei, Oliver râse v`zându-i expresiade pe fa]`.

– Te asigur c` este destul de modest dup` standardele din sudulFran]ei, spuse el. Vânz`toarea ar fi preferat s`-mi vând` ceva multmai sexy, constând dintr-o bucat` minuscul` de m`tase cu un [iretfoarte dr`gu]. În mod normal, nu sunt un adept al femeilor sau aladolescentelor care fac topless, dar în cazul tù...

Ochii lui se îndreptar` iar`[i gânditori c`tre sânii ei,determinând-o pe Laurel s` se ascund` în c`ma[a ei modest` denoapte.

– Deschide-le [i pe celelalte. Costumul îl po]i purta când faciplaj`, dar asta nu trebuie s` ]i-o spun eu.

Una dintre celelalte cutii con]inea o pereche de blugi tìa]i, deculoarea smaraldului, un tricou alb, simplu, dar evident foartescump. Într-o alt` cutie era o fust` crem din in, un sacou sport cudungi nuan]ate [i o minunat` bluz` albastr`. Apoi descoperi orochie sub]ire din bumbac cu nasturi, dou` perechi de papuci [i înultima cutie câteva seturi de lenjerie intim`, toate albe [i foartefrumoase, din satin [i dantel`.


– Sutiene [i chilo]i doar, spuse Oliver amuzat. Ceva îmi spune c`va trebui s` treac` un timp pân` când î]i vei alege lenjeria intim`gândindu-te la un iubit, [i nu la simpla necesitate.

– N-o s` fac niciodat` asta, spuse Laurel rece, dând la o parteîmbr`c`mintea de parc` ar fi contaminat-o. Mai bine a[ muri decâts` port ceva din ce mi-ai cump`rat tu.

Laurel nu [tia ce i se întâmpl`, sim]ind cum lacrimile îiîmpìenjenesc ochii.

– A, dar sunt lucruri mult mai urâte ca moartea, nu-i a[a Laurel?îi reaminti el cu cruzime. Încearc` s` crezi c` e la fel ca atunci cândiei un medicament nepl`cut, dar care [tii c` î]i va face bine. Po]i fisincer` cu mine [i s`-mi spui c` nu vrei s` oferi [i s` prime[tidragoste?

Cuvintele pline de furie pe care ar fi dorit s` le rosteasc` sestinser` pe buzele ei, la imaginea pe care o evocase. O cuprinse undor aprins, ca [i cum ar fi suferit o pierdere teribil`. Dar Laurel nu-[i permitea s`-[i tr`deze toate aceste sl`biciuni, amintindu-[ipentru ce venise cu adev`rat în Fran]a.

– Îmbrac`-te, spuse Oliver, luându-i clamele de p`r de pe masade la oglind`. Las`-]i p`rul pe spate. Fii curajoas`, Laurel, [i f`primul pas c`tre via]`. {tii c` po]i s-o faci!

Dup` ce el plec`, Laurel r`mase nemi[cat` în pat, mrditând lacele întâmplate. {tia c` se va întoarce [i o va îmbr`ca el însu[i, a[acum o amenin]ase. Cum îndr`znea s` pun` st`pânire pe via]a ei înfelul `sta? Dar nu va fi pentru prea mult timp, se consol` singur`. Încurând va g`si ceva de care s` se foloseasc` împotriva lui. Trebuies` existe ceva ce ar putea folosi în avantajul ei. Tot ce avea de f`cut

62 MARY JAMES

era s` descopere acel ceva!Îmbr`c` mai întâi unul dintre sutienele de m`tase,

îmbujorându-se la ideea c` îi ghicise m`surile. }es`tura se pliaperfect pe formele ei, conturându-i feminitatea. Perechile de chilo]ierau sub]iri, evitând s`-[i priveasc` trupul, dar întrebându-se deunde venea c`ldura care-i înv`luia trupul.

Alese perechea de blugi [i tricoul alb, având o senza]ie ciudat`l`sându-[i p`rul cârlion]at l`sat pe spate, în schimbul coculuiobi[nuit.

– Foarte bine, spuse Oliver, când se hot`rî în cele din urm` s`coboare. Acum ar`]i ca o tân`r` de dou`zeci [i doi de ani.

El se ridic` [i-i atinse obrajii înro[i]i, înainte ca ea s` se retrag`.– Ai o piele foarte fin` [i m`t`soas`, concluzion` el, iar genele

sunt atât de negre, încât n-ai nevoie de rimel. E[ti o domni[oar`foarte atr`g`toare, Laurel.

– Nu trebuie s`-mi faci niciun compliment, spuse ea cu o vocerece. Mai ales c` amândoi [tim c` toate astea nu sunt adev`rate.

– Nu? întreb` el ridicând din sprâncene. Ce naiba [tii tu despreadev`r? {tii doar ce ]i-a spus tat`l tù vitreg, nu-i a[a, Laurel? Nu ]i-a spus c` te dorea?

Panica puse st`pânire pe stomacul ei, în timp ce groaza îi ]ipa \nsuflet. Vroia doar s` se întoarc` [i s` fug`, s` [tearg` toate întreb`rilelui, s` se ascund` de umbrele trecutului. Dar privirea lui intens` o]inea în loc.

– A[a este, Laurel? insist` Oliver luând-o de bra], sim]indu-idorin]a s` fug`.

– {tii foarte bine ce mi-a spus, zise ea cu am`r`ciune. Ai scris


totul în acel articol... mi-a spus c` eu am fost de vin`, el...– }i-a spus c` te vrea? repet` Oliver, insistent. }i-a spus asta,

nu-i a[a Laurel?– Da, da...]ip` ea în sfâr[it. Î[i duse mânile la urechi, încercând s` nu mai asculte întreb`rile

chinuitoare. Lacrimi îi ]â[nir` din ochii mari, într-un vârtej dedurere [i suferin]`, abia sim]ind bra]ele lui Oliver cum o înconjurau,leg`nând-o u[or, în timp ce plângea în hohote la pieptul lui. Abiadup` ce î[i rec`p`t` controlul î[i d`du seama c` era asemenea uneicreaturi s`lbatice \ngrozite. Dar era în bra]ele lui, iar el îi mângâiap`rul, alinându-i acel groznic chin.

– N-are de ce s`-]i fie ru[ine, Laurel, dac` cineva te dore[te, îi[opti el calm. N-ai nicio vin`. El era un om bolnav, bolnav mental.Doamne, dac` a[ fi...

Dar se opri, iar Laurel sim]i cum î[i încle[t` gura.– A spus c` eu îl provocam. A f`cut-o [i pe propria mea mam` s`

cread` asta. {i tu ai crezut, to]i l-au crezut...– {i tu l-ai crezut, ghici el ridicându-i b`rbia [i încercând s-o

priveasc` în ochi. Mânia lui de mai devreme se transform` înblânde]e, iar pentru prima dat` Laurel nu mai sim]ea ur`, ci ociudat` sl`biciune.

– Nu... Da... Eu...Se îndep`rt`, înc` ame]it` de furtuna emo]ional` stârnit` de

întreb`rile lui. Nimeni nu se mai comportase cu ea a[a – cel pu]innu în ultimii [ase ani. Laurel începu s` tremure [i nu se împotriviatunci când el o a[ez` pe un scaun, turnându-i o cea[c` de cafea.

– E normal s` fii afectat`, dar te vei elibera de toate astea, Laurel.

64 MARY JAMES

Ea nu-[i d`dea seama din privirea lui dac` era o promisiune sauo amenin]are. Oare î[i imaginase c` uneori în co[marurile ei, el eraacela care se apleca asupra ei, trântind-o pe podea, atingând-o... Otrezi la realitate transpira]ia rece de pe frunte. {tia c` i se va face rùdac` va mai lua o înghi]itur` de cafea, a[a c` puse cana pe mas`.Cum putuse oare s` uite de r`zbunare în valul acela de emo]ii?

– Cum ]i-am spus [i ieri, am câteva documente de citit înainte s`începem, a[a c` încearc` s-o iei u[or ast`zi.

– Ca mâine s` încerci un nou experiment cu mine? \ntreb` eatìos. Chiar crezi c` dac` voi purta alte haine voi deveni o alt`persoan`?

Trebuia s`-[i controleze mânia ce o sim]ea pentru el.– Nu cred, dar evident tu ai o alt` p`rere, altfel ai mai purta înc`

hainele de dinainte, nu-i a[a? Dac` te ajut`, încearc` s` te gânde[tic` soarta ne-a adus împreun`, ca s` putem evada din trecut. {tiu c`nu vrei s` vorbe[ti despre ceea ce s-a întâmplat, dar va trebui s`înve]i s` o faci. Cari o povar` imens` de autoînvinov`]ire, [i nutrebuie. Nu trebuie s` te acuzi de nimic sau s` te sim]i vinovat`. Spredeosebire...

Oliver se opri, citind neîncredere în ochii ei.– Este chiar atât de imposibil s` crezi c` m` simt vinovat? întreb`

el cu duritate. Pentru Dumnezeu, Laurel, nu crezi c` am [i eusentimente ca orice fiin]` uman`? Chiar m` prive[ti ca pe unmonstru?

Laurel începu s` tremure împotriva voin]ei ei, tremur provocatde emo]ia din vocea lui, realizând cât de mult începuse s` cread` înel.


– Laurel, nu vezi? continu` el. Dac` vorbim, o s`...– Scapi de vinov`]ie? complet` ea pe un ton dispre]uitor. Eu

nu...– ... m` crezi? Pentru o clip`, Laurel crezu c` z`rise o urm` de durere [i de

remu[care în ochii lui, dar expresia disp`ru atât de repede, încât nuavu timp s-o analizeze.

– }i se pare ciudat faptul c` înc` m` mai urm`re[te ce ]i-amf`cut? N-a fost vina mea în întregime, dar cu siguran]` am avut ocontribu]ie important`. Este oare prea târziu s` m` revan[ez?

Oare chiar credea c` va avea încredere în el atât de u[or? Laurelîncerc` s` gândeasc` rece, for]ându-se s` ignore r`spunsurile pecare cuvintele lui le amintiser`. Se folosea de ea a[a cum o f`cuse [iîn trecut. Dar acum era rândul ei s` îi pl`tesc`, dar cum? Deodat`, îiveni o idee.

O idee legat` de m`rturisirile lui, de faptul c` se în[elase înprivin]a ei. Oare câte astfel de articole false publicase, bazate doarpe intui]ie [i nu pe purul adev`r? Poate niciunul, dar dac` ar existam`car unul? Ar fi de-ajuns s`-l discrediteze ca reporter, apoi va fiafectat` de la sine [i faimoasa lui reputa]ie de scriitor. Nu era oideea chiar atât de rea, dar pentru asta avea nevoie de copiiletuturor articolelor sale, pentru a le putea studia [i analiza. Oare arputea g`si ceva de genul acesta aici la ferm`?

Oliver îi vorbea din nou, de data asta despre proces [i sim]eacum durerea î[i f`cea loc în suflet, dar se oblig` s`-i r`spund` laîntreb`ri, poate astfel va g`si r`spunsuri la propriile întreb`ri.

– Ai încredere în mine, Laurel. {tiu c` este un pas important

66 MARY JAMES

pentru tine, dar...– Vrei s` m` aju]i?– Cineva, cândva, trebuie s` sparg` zidul pe care l-ai construit în

jurul sufletului tù. Ultima oar` când ne-am întâlnit erai un copil,dar acum e[ti o femeie. Cel pu]in în ochii celorlal]i. Dar în ochii tìe[ti înc` un copil speriat.

Era într-adev`r un om receptiv, poate prea receptiv. – Laurel!Probabil înnebunea, pentru c` altfel nu-[i explica propriile

reac]ii, reac]iile lui, nelini[tea pe care o citea uneori în privirea lui,modul intim în care-i pronun]a numele. Dar era imposibil...

– Vreau s` te ajut, relu` el \ncet. E[ti preg`tit` s`-mi r`spunzi, s`faci un efort s` te al`turi fiin]elor umane? Ai acest curaj?

I se p`rea imposibil ca el s` simt` ostilitatea ei. Îi era atât deteam` c` s-ar putea da de gol, dar trebuia s` p`trund` dincolo deaparen]e. Ar fi vrut s`-i resping` mâna de ajutor, dar f`când asta vapierde orice [ans` de a reu[i s`-l discrediteze în ochii tuturor.

– Eu... eu nu [tiu, încerc` s` spun` în cele din urm`. Dar o s`încerc.

– N-o s`-]i par` rù, promise el. Apoi, incredibilele lui buze les`rutar` pe ale ei, dar înainte ca Laurel s` protesteze, îi d`dudrumul. Î[i duse u[or degetele la gur`, dar ochii îi oglindeauneîncrederea. Sim]i o senza]ie ciudat`, un amestec de emo]ie [iteam`, diferit` de ce sim]ise pân` atunci.

Dar în adâncul ei, [tia c` acolo unde exist` emo]ie este [i pericol.– Dac` ai nevoie de ceva, eu lucrez în sufragerie, spuse Oliver

alungându-i gândurile. De ce nu faci o plimbare, s` te familiarizezi


cu locul? Dar s` nu te indep`rtezi prea mult. Chiar dac` suntem înmai, soarele este destul de puternic.

– Cred c` a[a o s` fac, spuse ea întorcându-se c`tre u[`. – Laurel...Ea se întoarse [i-i întâlni privirea, sim]indu-se pe margina unei

pr`p`stii, iar Oliver era singurul care putea s-o împing` în gol sau s-o salveze de acolo.

– Îmi place noua ta \nf`]i[are.Laurel se sim]i eliberat` ajungând afar`. Soarele ardea puternic,

a[a cum o avertizase. Spre surpriza ei, descoperi o curte interioar`pavat` elegant, în spatele casei, decorat` cu pietre de râu. Se vedeac` fusese neglijat`, printre pietre ivindu-se iarba. Laurel urm`c`rarea care ducea c`tre livada de m`slini, lâng` care decoperipiscina, plin` doar pe jum`tate cu ap`.

Ar`ta mult mai bine decât [i-ar fi imaginat, chiar surprinz`tor delarg`, protejat` de un gard viu de chiparo[i. Mai z`ri de asemeneaun gr`tar [i o cabin` din scânduri unde te puteai schimba.

Laurel arunc` doar o privirea înainte s` se întoarc` în cas`.Traversând din nou curtea interioar`, ceva o f`cu s` se opreasc` [is` îngenuncheze pe iarba proasp`t`. Începu s` rup` ierburile mari,[i odat` treaba început` nu se opri decât atunci când termin`.Curtea p`rea mult mai luminoas` [i mai curat`, acum c` toateusc`turile fuseser` îndep`rtate, dându-i o satisfac]ie stranie.

Singur`, doar cu soarele ce-i înc`lzea spatele [i cântecul pl`cutal p`s`rilor, îi era mult mai u[or s`-[i pun` în ordine gândurile. Î[idorise acest` slujb` ca s`-l pedepseasc` pe Oliver pentru ce-i f`cuseîn trecut, dar situa]ia luase oarecum o întors`tur` ciudat`. El o

68 MARY JAMES

folosea în atingerea scopurilor lui. Dar care erau cu adev`ratacestea? Îi spusese c` vroia s-o transforme într-o femeie, dar ceanume presupunea asta? Îi demonstrase deja c` au puncte devedere total diferite, iar cea mai evident` fusese scena de azi-diminea]`, când îi d`duse aceste haine. Laurel se a[ez` în celedin urm`, încruntându-se. Era bizar ca dup` [ase ani de zile, în carese îmbr`case cu acelea[i haine [i î[i ]inuse p`rul strâns în coc, ast`zis` îmbrace haine obi[nuite [i s`-[i l`se p`rul liber. {i cu toate astea,lucrând aici în gr`din`, uitase complet pentru câteva momente celeîntâmplate. Îi lu` ceva timp s` realizeze c` fata aceea îmbr`cat` înblugi [i cu p`rul pe spate era chiar ea.

Când pentru prima dat` o v`zuse un psihiatru, îi spusese c` într-o zi, când va fi preg`tit`, î[i va dori s` sparg` zidul din jurul ei.Îi mai sugerase atunci c` i-ar prinde bine dac` ar ]ine un jurnal,unde [i-ar putea scrie gândurile [i sentimentele, dar Laurel refuzasecategoric. Gândurile ei erau atât de dureroase încât n-ar fi rezistat s`fac` asta. Dar acum...

Dup` ce înl`tur` toat` iarba nedorit` din curte, intr` în casàscultând mai întâi la u[a sufrageriei.

În afar` de fo[netul întâmpl`tor al unor hârtii, era lini[teînùntru, ceea ce însemna c` Oliver vroia probabil s` nu fiederanjat, lucru care-i convenea de minune lui Laurel.

Urc` sc`rile, se sp`l` pe mâini [i se privi atent în oglind`. Pânàcum, obrajii ei nu fuseser` la fel de clar defini]i [i ochii atât de mari[i str`lucitori. Pân` [i gura i se p`rea u[or schimbat`, mai moale,u[or senzual`, recunoscu ea într-un val nea[teptat de antipatie.

Î[i aminti de agenda pe care o purta mereu în geant`. O scoase


[i, a[ezându-se lâng` fereastr`, începu s` scrie, la început cu team`,dar odat` cu asaltul gândurilor, din ce în ce mai repede. Începu cuintrarea nea[teptat` a lui Oliver în via]a sa, apoi încerc` s`-[i clarificegândurile [i emo]iile, despre dorin]a ei ascuns` de r`zbunare [i nuîn ultimul rând despre prima emo]ie real`, brusc` [i dureroas`, pecare o sim]ise dup` [ase ani.

Când l`s` în cele din urm` pixul jos, Laurel î[i d`du seama câtde ciudat era tot ce i se întâmpl`. Acas` sim]ise mult mai pu]inedecât sim]ea aici. Dar cum putea s` fie la fel când Oliver otransformase f`r` voie ei în persoana care era acum.

Înc` de când îl întâlnise pentru a doua oar`, continua s-oprovoace în mod deliberat la furie, uneori comportamentul luialternând cu o compasiune p`rinteasc`. Dar nu era proast`. {tia c`în spatele tuturor acestora trebuia s` existe un motiv ascuns. Poatec` nu [tia deocamdat` care este acela, dar folosindu-se de faptul c`dorea s-o ajute, îi amintea c` se afla acolo doar pentru un singurscop, iar acela n-avea nimic de-a face cu experimentul lui Oliver. Nucrezuse niciun moment presupusele sale motive altruiste, pe care leinvocase de atâtea ori. Bineîn]eles c` îi explicase totul foarte clar,dar cum putea s` [tie c` era adev`rat? C` nu era un plan al luipentru o nou` poveste sau chiar un roman, un nou best-seller înstilul inconfundabilului Jonathan Graves.

Oliver ie[i din sufragerie abia la masa de prânz. Laureldescoperise [i o gr`din` de legume.Oliver îi spuse c` angajase pecineva care s` se ocupe de ea, dar decedase recent [i de aceea totular`ta atât de neîngrijit.

– A[ putea s` m` ocup eu, dac` vrei, se oferi Laurel.

70 MARY JAMES

– Î]i place gr`din`ritul?– Poate fi terapeutic, r`spunse ea evaziv. {i pe deasupra...– Te ]ine departe de mine, complet` el. Ei bine, dac` te ajut` s`

te sim]i altfel ... Dar Laurel, nu uita c` e[ti angajat` aici în primulrând ca secretar` [i nu ca gr`dinar. {i nu te-a[ sf`tui s` te expui preamult la soare, cel pu]in pân` te acomodezi cu clima de aici. Cred c`diminea]` ai stat afar` cât pentru o zi întreag`.

– M-ai spionat? I se p`ru inacceptabil s-o fi v`zut acolo, în timpce ea habar n-avea c` era urm`rit`.

– Am f`cut o crim`? întreb` el ironic. Da, te-am urm`rit [i ar`taica o feti]` absorbit` de munca unui om adult.

Oliver se ridic`, apropiindu-se [i aplecându-se c`tre ea, încâtLaurel î[i sim]i respira]ia grea.

– Data viitoare când ie[i afar`, s` por]i o p`l`rie, spuse el,strecurându-[i degetele prin p`rul ei [i îndep`rtându-l de la bazagâtului. Ai o pielea încânt`toare, dar soarele n-o va proteja.

Apoi, spre consternarea ei, îi ridic` o [uvi]`, ducând-o la nas.– Miroase a raze de soare [i l`mâi]`, a libertate, poate cea mai

erotic` combina]ie care nu exist` nici m`car în cel mai scumpparfum din lume.

Dar Oliver schimb` brusc tonul, spunând calm:– Mai am o mul]ime de hârtii peste care s` m` uit, a[a c` o s`-mi

beau cafeaua în sufragerie. Te deranjeaz` dac` o s` preg`te[ti tucina? Cu pu]in noroc, poate o s` înot înainte de apus [i mâine vom\ncepe munca propriu-zis`.

Mai târziu, Laurel î[i atinse o [uvi]` de p`r, a[a cum f`cuse el cupu]in timp în urm`. De ce f`cea oare toate astea? Ce reac]ie vroia


Oliver s` aib`? Teroare? Î[i ridic` apoi carne]elul [i citi ce scrisesediminea]`.

Fu o revela]ie pentru ea s` descopere c` în spatele urii pe careo sim]ea pentru Oliver, ceea ce scrisese nu tr`da nimic din teamaascuns` pe care o avea fa]` de b`rba]i. El o înfuria într-adev`r [i oîngrozea de fiecare dat` când o atingea, dar nu-i era fric` de el.Faptul c` îi cuno[tea trecutul p`rea s` creeze o leg`tur` între ei, pecare ea n-o putea rupe. Dar într-un mod ciudat se sim]ea eliberat`,liber` s` nu se mai prefac`... Ce s` nu se mai prefac`? C` b`rba]ii [isexul i se p`reau dezgust`tori? Nu, asta nu înseamna c` se preface.Asta era ceva real, cât se poate de real!

Laurel arunc` imediat agenda [i coborî în buc`t`rie, încercânds` î[i ocupe timpul cu prepararea cinei [i în acela[i timp î[i interzises` lase gândurile s-o domine. Care era problema? Ce i se întâmplade fapt?

Pentru c` la prânz mâncaser` doar salat`, Laurel hot`rî s`preg`teasc` pentru cin` pui la cuptor. G`titul era una din pasiunileei, astfel încât nu-i lu` prea mult s` combine ce avea în frigider [i îngr`din` într-un amestec savuros.

Mirosul se împr`[tiase prin toat` buc`t`ria când într` Oliver, cup`rul negru dezordonat [i cu o privire încordat`.

– Am nevoie de aer proasp`t, îi spuse lui Laurel. Ceva miroasefoarte bine aici. Cam în cât timp o s` fie gata?

– E pui la cuptor [i cred c` mai dureaz` o or`.– Foarte bine, atunci n-ai nicio scuz` s` nu accep]i s` mergi cu

mine la piscin`.– Niciuna, doar c` nu [tiu s` înot, spuse ea lini[tit`. Oricum, mai

72 MARY JAMES

am [i altceva de f`cut.– Da? zise el încruntându-se, iar Laurel î[i dorea s` nu-i mai

spun` nimic. Absen]a lui din cas` putea fi o ocazie bun` s` poat`cùta copiile de care avea nevoie, a celor mai recente articole alesale.

– Ceva îmi spune c` începi s` ui]i de ce e[ti de fapt aici, Laurel,îi spuse el cu o voce grea, amenin]`toare. E[ti aici ca angajat` a mea[i dac` î]i spun s` mergi cu mine la piscin`, exact asta o s` faci. Nevedem acolo în zece minute, încheie Oliver f`r` m`car s`-i ofereposibilitatea s`-l contrazic`

Apoi ie[i pe u[`, zicând:– A ... s`-]i pui costumul de baie.De data asta n-o mai amenin]`, dar Laurel sim]ea c` plutea în

aer.Urc` în urma lui pe sc`ri [i ajuns` în camer` se întreb` de ce îi

era atât de fric`? De ce avea mereu senza]ia asta de teroare?Recunoscuse ea cu câteva clipe înainte c` nu se mai sim]ea îngrozit`de el [i acum, brusc...

În timp ce-[i scoase tricoul [i blugii, î[i ]inu ochii fixa]i pe u[adormitorului, a[teptând în orice secund` ca Oliver s` intre, la felcum f`cuse tat`l ei vitreg cândva. Sim]i tensiunea crescând când îiauzi pa[ii pe hol, trecând pe lâng` u[a ei, ca [i cum se îneca într-omare de fric`, incapabil` s` în]eleag` de ce acceptase s` vin` aici,singur` cu acest b`rbat. Dar teroarea o p`r`si imediat ce-l auzi cumcobora sc`rile, relaxându-se în cele din urm`.

Pur [i simplu nu putea s` ias` afar` acum. Dar [tia c` trebuie s-o fac`, astfel Oliver se va întoarce [i o va scoate cu for]a. A[` c` î[i


d`du jos toate hainele [i îmbr`c` costumul de baie. Î[i lu` halatul,dar îi atrase aten]ie imaginea ei reflectat` în oglind`, ceva ceîntotdeauna evitase s` fac`. Observ` o strìn` [ocant de feminin` înacel costum de m`tase, pielea str`lucindu-i u[or chiar dac` nufusese înc` atins` de soare. Împietrit`, se gândi c` n-avea cum sìas` afar` îmbr`cat` a[a. La fel de bine putea s` ias` afar` [i goal`,diferen]a nu era tocmai mare. Dar î[i aminti c` celelalte fete f`ceauasta. V`zuse în reviste, în bro[urile de vacan]`. Iar acum parc` auzeavocea lui Rachel, care-i spunea din nou: “S` nu-]i fie niciodat`ru[ine de corpul tù, Laurel. Ai un corp minunat [i numai tat`l tùvitreg te-a f`cut s` crezi c` nu este a[a.”

Era oare frumoas`? Oare Oliver credea c` este? Dar ce gândea eadespre Oliver ? Pentru c` el era acela care o for]ase s` intre însitua]ia asta. {tia c` se acoperea, fiindu-i fric` de el, dar nu la fel cumîi fusese de tat`l ei vitreg?

Dac` n-ar fi coborât, el ar fi dat buzna înùntru [i ar fi târât-o cusiguran]` afar`, a[a c` î[i lu` halatul [i leg` strâns cordonul. Cinemai pomenise un halat [i un costum de baie de m`tase? Erau atât deinconfortabile. Inconfortabile dar frumoase, o contrazise o voceinterioar`. M`tasea parc`-i mângâia pielea delicat, senza]iaamintindu-i ceva. Era... era...ca... fa]a începu s`-i ard` imediat cerealiz` c` singurul lucru de care-i aducea aminte era atingereamâinilor lui Oliver. Dar nu-i pl`cuse senza]ia aceea, ci chiar o ura,la fel de mult cum îl ura pe el.

Oliver era întins pe unul din [ezlongurile de lâng` piscin`, cândLaurel se apropie ezitând de el. St`tea cu spatele dar se întoarseimediat ce o auzi venind, privind-o pe sub palma ce-i proteja ochii

74 MARY JAMES

de soare. Purta pantaloni scur]i negri, atât de scur]i, încât Laurelaproape împietri pe c`rare, evitând s`-i priveasc` trupul.

– Tocmai m` gândeam s` vin dup` tine, spuse el încet, evidentnep`sându-i c` ea se sim]ea inconfortabil. Vino [i a[az`-te aici, ar`tèl [ezlongul al`turat, continu` el cu un zâmbet ironic. N-ai adus cutine [i o crem` protectoare? Soarele e înc` puternic, dar b`nuiesc c`pielea ta nu se va arde, nu-i a[a?

– Eu... dar cum putea Laurel s`-i spun` c` nu [tiuse? C` nuf`cuse niciodat` baie în alt` parte decât în cad` [i c` acum, în timpce se a[eza, stomacul îi protesta nemilos la gândul c` purta doarcâteva buc`]ele de m`tase.

– Nu e nevoie s` te ag`]i de chestia aia, ca [i cum ar fi colacul tùde salvare, îi spuse Oliver ironic, ridicându-se astfel încât s` stea cufa]a c`tre Laurel, cu toate c` ea era întoars` cu spatele, privind doarcu coada ochiului piciorul lui, pe care l-ar fi fi putut atinge la oricemi[care.

Laurel se a[tepta ca el s`-i spun` s` î[i dea jos halatul, dar fu [imai surprins` când în loc de asta spuse:

– Acum, dac` tot ai venit, ai putea s` m` dai cu ulei pe spate. Încompara]ie cu tine eu nu vreau s` m` ard. Dar tu vrei s` faci pemartira, nu-i a[a, Laurel? [opti el. {i ca to]i eroii, ]i-ar pl`cea s` ]i seard` pielea. Am dreptate?

– Nu [tiu la ce te referi, r`spunse ea în]epat, luând sticlu]a cuulei pe care el i-o întinse.

Laurel [tia de fapt la ce se refer`. Îi sugerase clar c`-i f`ceapl`cere s` fie rece, frigid` [i indiferent` fa]` de b`rba]i, ca form` deautopedepsire.


– Po]i s` începi cu umerii, dac` vrei!Comanda lui îi atrase aten]ia c`tre l`]imea bustului lui, apoi

l`sându-se purtat` de imagina]ie, de-a lungul spatelui, c`tre[oldurile lui. Avea picioare lungi, acoperite cu p`r negru [i numai lagândul atingerii lor, se \nfior`.

– Ce s-a întâmplat, Laurel? Trebuise s`-]i reamintesc iar`[i c` nusunt tat`l tù vitreg? Sunt un b`rbat ca oricare altul [i f`r` sèxagerez, sunt atât de dornic de sex, încât m` voi n`pusti asupra taîn momentul în care m` vei atinge.

Se întoarse pu]in, aruncându-i o privire amuzat`, u[or ironic`,ochii îngustându-i-se inten]ionat. Abia atunci Laurel observ` c` i sedeschisese halatul.

– {i d` dracului jos odat` chestia aia de pe tine, altfel s-ar puteas` m` gândesc c`-l por]i pentru c` vrei s` ]i-l dau eu jos.

Dup` ce î[i l`s` fruntea pe bra]e [i Laurel era sigur` c` n-o maiprivea, î[i dezbr`c` halatul, ca el s` nu cread` c` ar vrea...s`.... Îlîmp`turi repede, dar când se întoarse c`tre Oliver cu sticla cu ulei,el era a[ezat din nou pe spate, privind-o cu o expresie ciudat` înochi, dar în acela[i timp cu un zâmbet jucându-i pe buze.

– Deci asta era calea, murmur` el. Dac` vrei ca o fat` s` sedezbrace, trebuie doar s`-i promi]i c` o vei face în locul ei. Ca s`vezi! {i eu care chiar am crezut atâ]ia ani c` ele prefer` primavariant`.

O p`c`lise [i de data asta, gândi Laurel, sim]ind cum se \nfurie.Crezuse c` n-o va privi a[a, dar acum.... Nu-[i dorea decât s` fug` deacolo [i s` se ascund` de el. Nu suporta felul în care ochii luialunecau u[or peste corpul ei, la fel cum f`cuse [i tat`l ei vitreg

76 MARY JAMES

uneori.Dar Oliver se întoarse iar`[i pe burt`, închizând ochii [i

murmurând:– Foarte dr`gu]. Pielea ta este înc` destul de alb`, dar ar`]i la fel

de dr`gu]` ca oricare alt` fat` de vârsta ta. Acum, po]i s` continui cuspatele, te rog frumos?

Experimenta iar`[i un nou sentiment, se gândi Laurel în timp cedeschise capacul sticlu]ei [i se a[ez` lâng` el. La ce s-ar fi a[teptat?Nu era tat`l ei vitreg, lucru pe care Oliver il reamintea de câte oriavea ocazia. Dar era un b`rbat cu experien]`, care se amuza dereprimarea sentimentelor ei. Observa asta din modul în care eraîntins, perfect relaxat. Laurel se lini[ti, dându-[i seama c` nu aveaniciun efect asupra lui.

Era atât de absorbit` de noua ei sarcin`, încât abia dup` câtevasecunde realiz` mesajul pe care degetele le transmitea creierului [ianume pl`cerea de a atinge pielea unui b`rbat. Pielea lui Oliver,înc`lzit` de soare, era straniu de moale, acoperindu-i mu[chiiputernici. Apoi tras` cu degetele [ira spin`rii, oprindu-se brusc cândel începu s` murmure.

– Ar trebui s` întinzi uleiul pe piele, nu s` iei lec]ii de anatomie.Vocea lui i se p`ru furioas` [i Laurel îl privi speriat`.– Eu...– Tu, ce? Te-ai l`sat purtat` de val? Nu-i a[a, Laurel? Mi se pare

mie sau atunci când m` acuzi c` te provoc cu experimentele mele,încerci de fapt s`-]i pui în practic` gândurile ascunse. Continu`, terog, dar s` nu te surprind` c` la un moment dat a[ vrea s` încerc [ieu ceva. Ceea ce faci tu acum îmi treze[te ni[te senza]ii erotice


destul de profunde, spuse el u[or ironic. Nu m` crezi, Laurel?Atunci, cred c` e mai bine s`-]i demonstrez.

Înainte ca Laurel s` ghiceasc` ce urma s` se întâmple, Oliver otrase lâng` el. {ezlongul era îngust [i n-avea cum s` evite contactulcu corpul lui. Cu un bra] îi înconjur` talia, iar cu cel`lalt î[i sus]ineacapul, privindu-i ochii uimi]i [i neîncrez`tori, în timp ce ai lui erauîntuneca]i, sclipind vag în timp ce o studia.

– Nu... [opti ea tres`rind. Nu, Oliver, eu...– Nu crezi c` te pripe[ti s` spui nu, înainte s` [tii ce refuzi? o

sfid` el calm, ignorându-i cuvintele. N-o s`-]i fac rù, Laurel. Nu temi[ca.

Orice ar fi z`rit Laurel în ochii lui pu]in mai devreme, acumdisp`ruse. Era din nou calm, privind-o fix, având impresia c` încercas`-[i controleze sentimentele.

– R`mâi întins`, repet` el \ncet.

78 MARY JAMES

Capitolul 6

Laurel era prea îngrozit` ca s` fac` ceva. Dar pe m`sur` ceminutele zburau, iar Oliver îi întindea uleiul pe spate [i pe umeri,masându-i încet, trupul ei se relax` sub mi[c`rile mâinilor lui. Defapt, atingerea era atât de pl`cut` încât sim]i c` i se închid ochii, osenza]ie languroas`, cald`, r`spândindu-i-se prin întreg corpul.Dac` ar fi fost o pisic`, acum cu siguran]` ar fi început s` toarc`.Aproape adormit`, deschise ochii [i-l z`ri pe Oliver privind-o cuaceea[i expresie pe care nu putea niciodat` s-o descifreze.

– Asta a însemnat ca cineva s` te dea cu ulei pe spate, dar asta...F`r` niciun avertisment, mâna lui p`r`si umerii ei, traversând

u[or [ira spin`rii. Surprins`, Laurel realiz` c` [i ea îl atinsese înacela[i mod. Toate emo]iile diferite pe care le sim]ea se datoraufelului în care palmele lui se jucau pe spatele ei, stârnind senza]iidin ce în ce mai puternice. Oare [i el sim]ise la fel când îl atinsese?

Când Laurel î[i ridic` ochii c`prui ame]i]i în încercarea de a-iîn]elege pe ai lui, Oliver îi [opti încet:

– Vezi? Este destul de diferit, nu-i a[a?– Eu...– Sst!Bra]ul de sub talia ei se mi[c` [i în clipa urm`toare Laurel era

întins` pe spate, cu Oliver peste ea. Încerc` s` se mi[te, dar degetelelui îi prinseser` umerii, ]intuind-o acolo. Încerc` s` ]ipe, dar o\nghi]i \ntunericul.

Întunericul se limpezi când îl auzi pe Oliver strigându-i \ncetnumele. Laurel deschise ochii. Era înc` întins`, dar Oliver era lângèa, f`r` s-o ating`.

– E mai bine, acum?– Eu...– Ai le[inat, spuse el, uitându-se spre cer. Se r`ce[te afar`. Cred

c` ar fi mai bine s` mergem înùntru. Mergi înainte. Vin [i euimediat ce strâng aici. Nu uita asta, o avertiz` el întinzându-i halatul.Mergând spre cas`, Laurel avu impresia c` în spatele calmului sùse ascundea furia. Pentru c` le[inase? Pentru c` experimentul luie[uase? Deodat`, începu s` tremure [i nu din cauza brizei. De ce ovroia el aici?

Gândul acesta o urm`ri pe parcursul nop]ii care urm` cât [i adoua zi, cu toate c` Oliver nu-i d`duse prea mult timp liber.

Odat` ce începu s` lucreze, Laurel trebuia s` fie la dispozi]ia lui.În primele trei zile, terminase deja primul capitol. Era greu s`în]eleag` firul narativ. În primele pagini era descris personajulprincipal, un om torturat de con[tiin]` [i de vina pe care o purtapentru o crim` din trecut. De[i Laurel nu [tia înc` ce i se întâmplasepersonajului, dar scriind la ma[in` ceea ce Oliver îi d`duse, îl

80 MARY JAMES

în]elegea oarecum pe acel om. Oliver devenise mai retras în ultimele zile, vorbea pu]in, iar

Laurel aproape uitase incidentul de la piscin`. Aproape, dar nu detot. Uneori, noaptea când nu putea s` adoarm`, Laurel î[i aminteasenza]ia pielii lui, a degetelor, emo]ia pe care o trezise în ea atuncicând o atinsese. El sim]ise oare la fel? Gândul era revolt`tor deemo]ionant, ajungându-i pân` în stomac.

În fiecare diminea]` când Oliver lucra, Laurel muncea îngr`din`, fapt ce o ajuta mult s`-[i clarifice gândurile. Din când încând mai scria în agend`, cùtând un mod de a-[i duce laîndeplinire revan[a. Dar nu avusese cum s` se uite printre rafturilecu c`r]i dup` ceva ce ar putea-o ajuta [i cum Oliver nu vorbea delocdespre trecut, Laurel n-avea curajul s`-l întrebe direct.

Într-una din dup`-amiezi, Oliver îi spuse c` avea pu]in` treab`,astfel încât Laurel se hot`rî s` abandoneze gr`dina în favoareapiscinei. Nu se mai întoarsese acolo de la întâmplarea cu Oliver, darast`zi, f`r` niciun motiv, sim]i nevoia s` se lase mângâiat` de soare.

De data asta costumul de baie nu mai reprezenta o problem`,dar lu` totu[i halatul pe ea.

Piscina era pustie, a[a cum î[i imaginase, a[a c` scoase unul dinscaunele din barac` la soare, pe care întinse un prosop. De data astafolosi [i crema de protec]ie.

Soarele era minunat, iar razele str`lucitoare ce se r`sfrângeau înap` o determinau s` închid` ochii. Sub c`ldura soarelui, puteaaproape s`-[i imagineze c` acesta înlocuia c`ldura mâinilor luiOliver. Sim]i din nou acel fior pe mijlocul spatelui, dar de data astatotul se n`pusti în stomac, parc` ripostând la puterea emo]iei. Se


schimbase mult de când venise aici în Provence, de fapt de când îlcunoscuse pe Oliver. Acum nu i se mai p`rea neobi[nuit s`-[i ]in`p`rul desf`cut, s` poarte hainele cump`rate de el, s`...

Deschise brusc ochii când realiz` c` nu mai era singur`. Oliver oprivea \ncruntat. Laurel se ridic` imediat, înl`turând în mi[carea eiuna din bretelele costumului de baie.

– Nu m-ai auzit când te-am strigat?– Am adormit, r`spunse ea ame]it`. Nu credeam c` vei avea

nevoie de mine. Mi-ai spus c` sunt liber` pe parcursul dup`-amiezii...

– Dar n-am crezut c` vei fi a[a de prostu]` încât s` vii aici [i s` tepr`je[ti la soare.

|ngenunche lâng` ea, atingându-i um`rul, iar Laurel tres`riimediat, dându-[i seama c` avea dreptate. Pielea îi era foarte ro[ie,dar nu acesta era motivul furiei lui.

– Nu mi-a trecut prin minte c` ai putea fi aici. Am crezut c` e[tiîn gr`din`. Am crezut c`... ai plecat, spuse el aspru, dur.

– S` plec?Ce vroia s` spun` cu asta? Unde ar fi putut s` plece?– Da...S` pleci, s` dispari, s` fugi, îi explic` el, gata s` î[i piard`

cump`tul. Dar nu, te g`sesc aici, f`când plaj`, uitând c`...Oliver încerc` s` se adune [i nu mai continu` ce ar fi vrut s`

spun`. Mânia lui o speriase pe Laurel, dar se lini[ti când el se maicalm`.

– Era atât de frumos afar`, încât m-am gândit s` stau pu]in lasoare, spuse ea încet.

– |n]eleg.

82 MARY JAMES

Oliver p`rea s`-[i fi revenit la modul lui firesc de a fi, ironic, a[ac` Laurel se sim]i oarecum eliberat`.

– O s`-]i r`mân` urme pe piele, [i-i aduse la loc breteaua de lasutien. Contactul dintre degetele lui reci [i pielea ei fierbinte îiproduse un fior de pl`cere.

– Pentru Dumnezeu, Laurel, izbucni el. N-am de gând s` teviolez. Credeam c` dep`[isem deja etapa asta. Dar numaiDumnezeu [tie de ce te compor]i a[a...de parc` ]i-ai dori asta. Eu...

Laurel nu-l mai asculta. Oliver rostise acelea[i cuvinte pe care lespusese [i tat`l ei vitreg cu ani în urm`. Tocmai auzise c` ea vroiaasta. Îl auzea vag pe Oliver cum o striga pe nume [i brusc sescufund` în piscin`, iar apa rece fu asemenea unui [oc la contactulcu pielea ei ars` de soare. În zadar încerca s` respire, deoarece gurai se umplea cu tot mai mult` ap`, în timp ce picioarele nu maiatingeau fundul. Laurel se zb`tu s` ias` la suprafa]`, dar întunericulce-i înv`luia ochii, nasul, urechile, o tr`gea înapoi.

Al`turi de ea, cineva îi ap`sa puternic pieptul, for]ând-o s`respire. Laurel începu s` tu[esc`, scuipând ap`. Când deschiseochii, era întins` lâng` piscin`. Oliver era aplecat deasupra ei, cuhainele ude din care curgea ap`.

– Data viitoare când vrei s` mergi pe ap`, te rog s` m` anun]i dintimp, da? Ce dracu încercai s` faci, Laurel? Vroiai s` te îneci doarpentru c` te-am atins?

Laurel ar fi vrut s` spun` c` nu asta era cauza [i c` n-a vrut s` seînece. A fost ceea ce îi spusese...ceea ce tat`l ei vitreg îi spuse. Ar fivrut s` [tie [i Oliver toate astea, dar pur [i simplu nu putea s` maipronun]e cuvintele. Începu s` tremure din ce în ce mai tare, f`r` s`


prostesteze când Oliver o lu` în bra]e, ducând-o în cas`. Faptul c` o]inea în bra]ele lui puternice, îi oferea o senza]ie pl`cut`. Sesim]ea... protejat`.

– Începând de mâine, o s` iei lec]ii de înot, îl auzi ea vorbind întimp ce urcau sc`rile. N-ai decât s` fii o martir` dac` vrei, dar nu-miplace s` fac pe eroul. Am îndurat destule...

Oliver o duse în dormitor [i o a[ez` pe pat.– Nu te mi[ca de aici, o avertiz` el. Înc` nu ]i-ai revenit din [oc.

Nu te îngrijora dac` o s` te sim]i rù. Ai înghi]it cam mult` ap` .– Unde pleci? \ntreb` Laurel. Nu-[i dorea ca el s` plece, dar nici

n-avea puterea s`-i spun` s` r`mân`.– S`-]i preg`tesc baia, r`spunse el. E[ti înghe]at` [i dup` cum am

spus, înc` în stare de [oc.Când Oliver plec`, Laurel închise ochii. Era prea obosit` s` mai

riposteze sau s` spun` ceva.Când reveni, Oliver purta doar un halat de baie, dar pentru

prima dat` Laurel nu se mai sim]ea atras` de el, ci accept` prezen]alui [i nevoia ei de a-l sim]i aproape.

-Laurel...Laurel i-ar fi spus c` vrea s` doarm` pu]in, dar [tia c` n-o va l`sa.

Oliver o ridic` în bra]e [i o scutur` atât de tare încât o for]` s`deschid` ochii. Ai lui erau plini de o furie profund`.

– Nici m`car s` nu te gânde[ti c` de data asta n-o s` faci ce spun,o amenin]` el în timp ce o ducea în baie.

– Treci în cad`, continu` el, testând apa cu degetele. Eu o s`r`mân aici. Este la fel de u[or s` te îneci într-o cad` ca [i în piscin`,mai ales dac` î]i pierzi cuno[tin]a...

84 MARY JAMES

Dintr-un motiv pe care Laurel nu-l putea explica, acceptàproape indiferent` indica]iile lui. Chiar [i atunci când o dezbr`c`de costumul de baie nu-i repro[` nimic, ci doar tremur` la atingereamâinilor lui.

– Laurel... îi rosti el numele cu o voce tensionat`.Ea nu putea s`-i în]eleag` comportamenul, mai ales c` imediat

ce reu[i s`-l priveasc` în ochi putea citi din nou mânie.– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, murmur` el în timp ce o

ajuta s` intre în ap`. Laurel sim]ea cum se \nc`lze[te.Ar fi putut sta acolo toat` noaptea, dar Oliver p`rea s` aib` alte

planuri. Înainte s` protesteze, Oliver o scoase din ap`, înf`[urându-i corpul într-un prosop alb imens...

– A[a e mult mai bine, zise el, în timp ce Laurel încerc` s` seelibereze din strânsoare. Acum semeni mai mult cu Laurel pe careo cunosc [i pe care...

– O ur`[ti... complet` ea printre din]i.– Stai aici. Eu o s` cobor s`-]i aduc pu]in coniac. Ce te-a

determinat s` faci asta? adùg` el plin de mânie. Ai preferat s` teîneci decât s` fii atins` de mine?

– Nu e vorba despre asta. Este ceea ce ai spus, recunoscu ea,prea bulversat` s`-i mai pese de ce putea el s` cread`.

– Ce am spus? \ntreb` el, îmbr`când-o în acela[i timp cu unuldintre halatele lui moi de baie.

– Mi-ai spus c` provoc un b`rbat s` m` violeze...– {i pentru asta te-ai dus [i te-ai aruncat cu capul în piscin`?– Asta mi-a spus [i el, zise Laurel pe un ton sc`zut. Tat`l meu

vitreg...A spus c` era doar vina mea...


Laurel nu mai putea continua. Î[i sim]ea toat` durerea [isuferin]a oprindu-i-se în gât. Oliver îi usca p`rul cu un prosop, darse opri, retr`gându-se ca [i cum ar fi fost cea mai firav` fiin]` de pep`mânt.

– Dumnezeule, Laurel, [i tu ai crezut... Laurel, dar eu... Stai aici.M` întorc imediat.

Acum era din nou dr`gu] cu ea, gândi Laurel. De fapt,întotdeauna fusese bun cu ea, dup` ce o r`nise în cel mai josnicmod. Dar totul f`cea parte din experimentul lui, bineîn]eles, daracum nu-i mai p`sa de asta. Era prea obosit` s`-i mai pese de ceva.Nu-[i dorea nimic altceva decât s` se ghemuiasc` în bra]ele lui [i...Se trezi imediat ce realiz` în ce direc]ie se îndreptau gândurile ei.Cum ajunsese s`-[i doresc` s` fie în bra]ele lui Oliver? Dar...

Înainte s` continue analiza propriilor gânduri, Oliver seîntoarse, înmânându-i un pahar ce con]inea un lichid închis laculoare.

– Bea asta. Cred c` ar trebui s` facem ceva în leg`tur` cu umerii[i cu pielea ta, altfel nu cred c` te vei mai putea mi[ca mâinediminea]`.

Coniacul p`rea s`-i ard` gâtul, dar îi aducea o senza]ie plin` dec`ldur` care r`spândindu-i-se în corp o elibera de toate inhibi]iilepe care [i le impusese pân` atunci. Când Oliver o lu` în bra]e, îiînconjur` gâtul cu ale ei, zâmbindu-i în timp ce el se încord`,privind-o.

– Efectul coniacului, feti]o, îi zise el ironic, dar nu-]i for]anorocul. Nu uita c` sunt [i eu om!

Laurel înc` mai încerca s` descifreze acea remarc`, atunci când

86 MARY JAMES

el o a[ez` pe pat.– Unde ]i-e c`ma[a de noapte? întreb` el. Oliver se strâmb` când z`ri c`ma[a groas` de bumbac cu nasturi

demoda]i.– Nu po]i purta a[a ceva. Bumbacul o s`-]i irite [i mai tare umerii

înro[i]i. N-ai nimic altceva?Laurel d`du din cap în semn c` nu, uimit` c` pentru prima dat`

nu mai era ru[inat` de hainele ei.– M` tem c` n-am ce s` î]i împrumut. Singurul lucru cu care m`

acop`r noaptea este...propria mea piele. Ar trebui s` încerci [i tudin când în când.

– Cred c` a[a o s` fac.Oliver p`rea extrem de uimit`. Dar Laurel se sim]ea protejat` [i

în acela[i timp lipsit` de inhibi]ii.– O s` trebuiasc` s`-]i dau jos halatul de pe umeri, o avertiz` el,

înc` nevenindu-i s` cread` ce auzise.– Nu m` deranjeaz`, îi r`spunse u[or Laurel în timp ce teama [i

pl`cerea eliberau în ea o senza]ie ciudat`, o emo]ie lùntric`. Pân`la urm`, doar nu e[ti tat`l meu vitreg, nu-i a[a? adùg` ea curajoas`,sub privirea lui împietrit`.

– Nu, nu sunt,confirm` el scurt. Stai acolo. M` duc s` aduc ceva.– Pudr` împotriva arsurilor, spuse el câteva secunde mai târziu,

când reveni în camer`. Întodeauna p`strez un flacon în cas`.Nepo]ii mei ar sta afar` pân` când ar trebui s` se culce [i de cele maimulte ori uit` de soare.

– Tu ai nepo]i?– Ce te a[teptai? C` m-a adus pe lume un spiridu[? o tachin` el


cinic. Am o sor`, ceva mai mare ca mine, care este c`s`torit` cu unmedic. Au o c`s`torie fericit` [i patru copii cu vârste întredoisprezece [i dou`zeci de ani.

Era pentru prima dat` când Oliver îi vorbea despre familia lui,iar Laurel se sim]i oarecum îndurerat` c` via]a lui fusese o carteînchis` pentru ea, cu toate c` nu în]elegea de ce.

– Ridic`-te, Laurel, s`-]i masez umerii...Ea îi urm` instruc]iunile, uimit` s` descopere cât de greu î[i

sim]ea capul. Oliver ezit` înainte s`-i dep`rteze halatul de pe pieleace începea s-o doar` din ce în ce mai tare.

Laurel închise ochii, iar el îi întinse pudra pe umeri. Atingerealui moale, îi înlocuia durerea cu... cu ce? se întreb` ea nervoas`, întimp ce fiori de pl`cere îi traversau corpul.

– Laurel?Ea abia deslu[i \ncordarea din vocea lui.– N-ai de gând s` adormi, nu-i a[a?Laurel deschise lene[ ochii, concentându-se la forma gâtului lui.

Î[i ridic` mâna, atingându-i u[or clavicula.– Conteaz` dac` adorm? r`spunse ea c`scând u[or, înc` sub

influen]a coniacului.– Doar dac` nu te deranjeaz` s` te treze[ti în bra]ele mele...în

patul meu, zise el direct. Asta î]i dore[ti?Oare asta î[i dorea? Bineîn]eles c` nu! Dar îndat` ce Oliver

termin` masajul, Laurel se aplec` spre el, îngropându-[i fa]a lapieptul lui.

– Laurel!Îi rosti numele cu grij`, ridicându-i b`rbia încât s-o poat` privi.

88 MARY JAMES

Halatul ei îndep`rtat de pe umeri îi descoperea sânii pe jum`tate,dar lui Laurel nu-i mai p`sa. Îi era team` doar de momentul în caredescoperise c` în bra]ele lui Oliver sim]ise acela[i confort [i stare debine din copil`rie, sentiment pe care nu dorea s`-l piard`.

– Nu pleca, Oliver, mumur` ea u[or. Vreau s` r`mâi cu mine.– Vrei s` r`mân cu tine? spuse el cu privirea pierdut`. Cred c`

nu-]i dai seama ce spui, ce m` rogi... Realizezi ce-mi propui, Laurel?Bine, atunci...

Expresia fe]ei [i vocea i se schimbar` complet. Laurel î[i ridic`\ncet capul, mi[care ce f`cu halatul s` cad` mai jos pe bra]ele ei.

Auzea respira]ia lui \ntretìat`, în timp ce privirea îi surprinseochii lui îndrepta]i c`tre formele expuse ale sânilor.

– Oliver...– Nu, Laurel, spuse el cu glas r`gu[it. Nu, te rog... Nu de data

asta.Oliver o lu` u[or în bra]e [i o întinse pe pat, dar Laurel ignor`

tremurul ce o cuprinsese.– O s` te ur`sc... începu ea s` spun`, dar abia putea s`-[i mi[te

capul.– Î]i promit c` n-o s` faci asta, spuse el cu ochii întuneca]i. N-o

s` m` ur`[ti, Laurel.Oliver î[i aplec` u[or capul, iar buzele lui le mângâiar` pe ale ei,

în timp ce degetele lui îi sus]ineau capul.– Ia-m` în bra]e, continu` el \ncet, iar ea, ca [i cum ar fi fost

hipnotizat`, se supuse.El îi îndep`rt` halatul, iar pielea lui i se p`rea de satin sub

mângâierile palmelor ei. Laurel îi explor` umerii puternici,


înfiorându-se când el îi atinse buzele. O lu` în bra]e, iar contactuldintre pielea ei [i p`rul negru de pe pieptul lui fu ca un valinimaginabil de pl`cere.

– Laurel, Laurel, habar n-ai ce mi-ai f`cut, murmur` el în timpce-i acoperea gura cu a lui, scufundând-o într-un vârtej s`lbatic deemo]ii.

Laurel nu-[i putea explica ce i se întâmpla. Emo]iile stârnite deatingerea lui o înv`luiau în întregime. Halatul ei disp`ru, doardegetele lui alunecau u[or pe pielea ei, în vreme ce ochii o priveaufix, cùtându-i r`spunsul.

– E pl`cut, nu-i a[a? întreb` el cu o voce ciudat`, r`gu[it`.Mu[chii ei se încordar`, dar nu putea s` nege ce o f`cea s` simt`.

Ceva lic`ri în ochii lui, o emo]ie pe care Laurel n-o putea descrie.Suspin` încet, apoi gura lui o acoperi pe a ei, în`bu[indu-iprotestele, luându-i suflarea, ducând-o acolo unde nu contau decâtsim]urile, determinând-o s` simt` doar nevoia de a r`spunde magieiatingerilor lui.

Când gura lui îi s`rut` ame]itor gâtul, ea î[i lipi buzele fierbin]ide um`rul lui, gemând u[or când degetele lui îi cuprinser` sânii,stârnind \n ea o nevoie pe care Laurel abia o putea în]elege. F`r` s`fie avertizat`, fusese aruncat` într-un ocean imens de seza]iinecunoscute, senza]ii pe care nici în cele mai ascunse vise ale ei nu[i-ar fi putut imagina c` exist`, senza]ii care-i chinuiau trupul,tânjind dup` apropierea lui Oliver. Citindu-i parc` gândurile, el îiacoperi trupul cu al lui, f`când-o s` simt` coapsele lui puternice.Dar apoi Oliver se îndep`rt` de ea, cu o expresie rece [i ciudat`,care trecea parc` prin Laurel.

90 MARY JAMES

Ce cùta oare? se întreb` Laurel, nesigur`– Nu e[ti frigid`, Laurel, zise el. La naiba, [tii foarte bine asta!Reac]ia lui fu ca un du[ cu ap` rece.– Nu, ripost` ea, Eu...– Mi-ai r`spuns la fiecare mi[care, spuse el.– Eu...|ncet, misterul p`rea s` se elucideze. Î[i amintea cum fugise de

el, când o amenin]ase c` o va transforma într-o femeie, exact cef`cea acum. Se lupt` s` plece de lâng` el, dezgustând-o felul cumreac]ionase la atingerea lui, dar mâinile lui o ]intuiau lâng` el.

– Înceteaz` s` te mai lup]i cu tine îns`]i, spuse el cu blânde]e.Apoi \i acoperi fa]a cu s`rut`ri.

S`ruturile lui erau ca un drog îmb`t`tor, trezindu-i sim]urile înunica nevoie de a r`spunde emo]iei pe care o stârnea în ea. Nu maidori s`-l opreasc` atunci când îi mângâie din nou sânii, aplecândcapul [i s`rutând locul dintre ei.

Se opri s-o priveasc`, iar Laurel citi în ochii lui aceea[i dorin]`,la fel de mare ca a ei. Ca [i cum ar fi comunicat într-o alt` limb`, unanevorbit`, el gemu [i-[i spori s`rut`rile.

Str`b`tând-o fiori de pl`cere, Laurel î[i strecur` degetele \np`rul lui, ]inându-i capul lipit de trupul ei. Un trup care ardea dedorin]a de a-l sim]i cât mai aproape, leg`nându-se în acelea[imi[c`ri cu el, completându-se reciproc.

Plutind într-un potop de emo]ii, Laurel nu realiz` ce se întâmpl`când Oliver se încord`, ridicând capul:

– Aud o ma[in`, spuse scurt. Dumnezeu [tie cine ar putea fi,continu` el privindu-i fa]a îmbujorat` [i ochii str`lucitori.


Poate c` se întâmpla la timp... pentru binele amândurora!Oliver s`ri din pat [i trase repede hainele pe el, în vreme ce

Laurel ro[i [i mai tare la imaginea masculin` a corpului lui.Laurel r`mase întins`, ascultând zgomotul ma[inii care se

apropia [i începând s` tremure î[i duse palmele la obrajii ro[ii [ifierbin]i. Pentru Dumnezeu, ce f`cuse? Sim]i cum lacrimile îi inundòbrajii. Oare ce o s` cread` Oliver despre ea? Pentru el era doar unexperiment, sau...? A[a inten]iona s-o transforme într-o femeie, prina face dragoste cu ea? Cum putea fi cineva atât de rece [i denep`s`tor?

Auzi ma[ina oprindu-se [i vocile câtorva persoane.– Laurel, este sora mea împreun` cu familia. Dac` nu te sim]i în

stare, nu trebuie neap`rat s` cobori, îl auzi pe Oliver strigând de pescar`.

Ceea ce însemna c` era o întâlnire de familie [i prefera s` nu fiede fa]`, concluzion` Laurel b`tând cu pumnii în pern`, încercând sùite cum corpul ei îl dorise nebune[te.

Venise aici ca s` se r`zbune, dar cu toate astea... Faptul c`r`spunsese s`rut`rilor lui fusese oare din furie sau din dorin]`?Bineîn]eles c` asta era... ura ce o sim]ea pentru el. Asta eraexplica]ia. Asta trebuia s` fie explica]ia.

92 MARY JAMES

Capitolul 7

Laurel se trezi devreme în diminea]a urm`toare. Nu pentru c` arfi fost curioas` în leg`tur` cu familia lui Oliver, hot`rî ea în timp cef`cea cafeaua [i înc`lzea cornurile în cuptor.

U[a din spate se deschise, intrând doi tineri, care evident erau lafel de surprin[i ca [i ea.

– Bun`, spuse cel mai mic dintre ei. Tu trebuie s` fii secretaraunchiului Oliver. Pentru prima dat` mi-a[ dori s` fiu [i eu scriitor.

Deci, ace[tia erau nepo]ii lui Oliver [i f`r` îndoial` aveau în jurde dou`zeci de ani. Înso]itorul bìatului care vorbise p`rea maimare. Îi zâmbi u[or lui Laurel, într-un mod în care cu câtevas`pt`mâni ar fi determinat-o cu siguran]` s` fug`, dar acum nu-id`du nicio importan]`.

– Termin` Chas, o faci s` se simt` prost. Nu-l lua în seama peprietenul meu. De parc` n-ar mai fi v`zut o fat` dr`gu]` pân` acum.Eu sunt Richard, nepotul lui Oliver, iar el este prietenul meuCharles Hawley. Tocmai am g`sit un job pentru var`– o ajut`m pe

mama s` aib` grij` de cei mici [i ca bonus beneficiem [i de o vacan]`gratuit`. Eram în drum spre Spania [i ne-am hot`rât s` oprim aicipeste noapte. Mama se impacienteaz` de fiecare dat` când pre]iosulei frate este plecat prea mult în strìn`tate. Îi este team` c` ovân`toare de averi o s`-l prind` în ghearele ei. Unchiul O. nu preaa avut noroc în dragoste.

Asta nu fusese exact impresia care i-o l`sase lui Laurel. Eraadev`rat oare?

– Te putem ajuta cu ceva?Laurel d`du din cap în semn c` nu, iar Richard continu` energic:– În cazul `sta, o s` avem timp s` facem un du[ înainte de micul

dejun!Oliver îi spusese c` sora lui avea patru copii, ceea ce f`ceau s`

fie opt persoane în cas`, num`r` ea în minte, preg`tind masa. Doardac` sora lui nu va obiecta ca în calitate de secretar` s` m`nânce cuei.

Î[i mu[c` una din buze, gândindu-se ce ar fi putut g`ti. În celedin urm` renun]` la idee, hot`rând c` va lua micul dejun mai târziu,dac` nu era binevenit`.

Dar jum`tate de or` mai târziu, cu Oliver de o parte [i sora luide cealalt`, se convinse c` judecase gre[it situa]ia. De[i fizic sem`naincredibil de bine cu fratele ei, Elizabeth Turner, era o femeiecalm`, prietenoas`, \n jur de patruzeci [i cinci de ani, pe care oputeai înfuria foarte greu.

– Deci, Graham n-a putut s` vin` cu voi. Ce p`cat, spuse Oliver.– Da, aprob` Eizabeth. A r`mas s` se ocupe de pacien]i, dar cel

pu]in am bìe]ii cu mine.

94 MARY JAMES

– Chiar crezi c` o s` le mai pese, dup` ce vor vedea plajelesuperbe din Marbella? zise Oliver, tr`gând cu ochiul spre nepotulsù mai mare.

Richard ro[i, dar Chas Hawley îi zâmbi lui Laurel, continuându-[i micul dejun. Cu toate c` diferen]a de ani dintre eiera mic`, Chas p`rea un tip foarte sofisticat, iar Laurel avea impresiac` Oliver nu-l pl`cea. De fiecare dat` când Chas îi vorbea, Oliverintervenea. Probabil nu agreea modul în care p`trunsese acesta înfamilie, se gândi Laurel, în timp ce-l asculta pe Richard cum î[iîntâlnise prietenul la universitate.

Laurel îi pl`cea pe ace[ti membri mai tineri ai familiei Savage,decise ea privindu-i. Richard era cel mai mare, dar înc` un copil,evident venerându-[i unchiul, dar urmând cariera medical` a tat`luisù. Apoi veniser` pe lume, gemenii, acum având paisprezece ani,care sem`nau ca dou` pic`turi de ap`.

– Paul [i Robert seam`n` cu tat`l lor, îi spuse Elizabeth lui Laurelîn timp ce preg`teau micul dejun. Richard [i Anna sunt adev`ra]iiSavage. Cum e s` lucrezi pentru fratele meu? întreb` ea.Cunoscându-i caracterul, nu cred c` î]i este foarte u[or.

– Este foarte încurajator, îi r`spunse Laurel, min]ind. Îmi place.– Hm, bine, dac` spui tu. Din câte [tiu, este foarte înc`p`]ânat

când î[i propune ceva, cu atât mai mult când lucreaz` la o nou`carte. Despre ce este vorba în aceasta?

– Nu sunt chiar atât de sigur`, serios, protest` Laurel cândElizabeth ridic` una din sprâncene. Pân` acum, n-a scris decâtprimul capitol. Se bazeaz` pe descrierea personajului principal– unom care sufer` foarte mult din cauza unei întâmpl`ri nepl`cute din


trecut.– Ei bine, cunoscându-mi fratele, o s` fie un nou best-seller. Dar

merit`, pentru c` în fiecare carte pune câte pu]in din el, din sufletullui. Cum ai ob]inut slujba? \ntreb` Elizabeth, curioas`. De obicei n-are o secretar`.

– Eu i-am cerut s` lucrez pentru el, m`rturisi Laurel.– Iar eu i-am spus c` poate s` fac` asta, continu` Oliver pentru

ea, intrând în buc`t`rie [i luându-le prin surprindere. Draga meaBeth, cred c` progeniturile tale încep s` se plictiseasc`. Este p`catc` tocmai ast`zi când a]i ajuns voi a început s` bat` mistralul, dardac` vrei, putem merge la Arles dup`-amiaz`.

– Atâta timp cât îi ]in departe de tine în diminea]a asta, suger`sora lui zâmbind. Foarte bine atunci, cu toate c` este p`cat c` veilucra [i ast`zi. {i a[a nu te vedem foarte des.

– P`cat, dar necesar, r`spunse el scurt. Inspira]ia este de vin`,draga mea surioar`!

Oliver plec`, înainte ca Elizabeth s` riposteze, adùgând c`treLaurel:

– B`rba]ii `[tia, iar Oliver este exemplul cel mai enervant. Cutoate astea, cred c` ar fi mai bine s` facem ce ne-a spus. Le voi spunecopiilor s` stea lini[ti]i în sufragerie, s` facem pu]in curat, cel pu]inpân` dup`-amiaz`.

Spre surprinderea lui Laurel, Oliver urc` s` lucreze.– Ei, [tie cam la ce s` se a[tepte când venim noi pe aici, îi spuse

Elizabeth cu un zâmbet. Nici acum nu cred c` m-a iertat pentru c`gemenii i-au mâncat un manuscris când erau mici, a[a c` de îndat`ce ne vede, strânge totul din calea lor. Doamne, uite cât praf este pe

96 MARY JAMES

c`r]ile astea, Laurel! B`nuiesc c` ]i-a interzis s` le atingi.Laurel d`du din cap în semn c` da. Oliver fusese destul de clar

de la început.– Ei bine, vom începe cu acestea. Pentru Dumnezeu, uite ce este

aici, spuse ea în timp ce deschise unul dintre dulapuri [i o mul]imede hârtii c`zur` din el.

– Cred c` ar fi mai bine s` te las pe tine s` te ocupi de ele, spuseea pasându-le lui Laurel. Biblioteca o vor face gemenii. Poate a[a os`-i ]in ocupa]i o or`, dou`, cine [tie, poate le trece prin cap s` [ideschid` câte o carte. Acum sunt înnebuni]i dup` sport, dar sper cutimpul s` se vindece.

Laurel zâmbi, absent`. Teancul de hârtii pe care Elizabeth i led`duse erau de acum [ase ani. Lu` în mân` prima foaie. Era unarticol despre Orientul Mijlociu, iar sub el altul despre educa]iaprivat`. Mai erau [i altele, dar Laurel abia se uit` peste ele. Mâinileîncepur` s`-i tremure când din întâmplare z`ri un articol.

Da, acesta era... textul dactilografiat neclar pe care î[i citinumele. B`nuia c` scosese un sunet ciudat, pentru c` Elizabeth venirepede lâng` ea, îngrijorat`, întrebând-o dac` a p`]it ceva, apoi privi[i ea c`tre articol.

– Oh, Laurel, spuse ea u[or. Draga mea, n-am [tiut... c` tu e[tiacea fat`. Mi se p`rea cunoscut numele tù. Vai, s`rmana meacopil`! Deci, în sfâr[it, Oliver te-a g`sit. Îmi aduc foarte bine amintece s-a întâmplat atunci. P`rin]ii no[tri înc` trìau, iar moarteaveri[orului nostru a fost un [oc pentru to]i. Pentru noi era ca unfrate. {tii, întotdeauna fusese terorizat de p`rin]ii lui, bietul bìat. Eivroiau mai mult pentru el... oft` Elizabeth. De fapt, asta a fost cauza


tragediei: faptul c` îi impuseser` ni[te standarde foarte înalte...Oliver a crezut întotdeauna c` a fost vina lui pentru cele

întâmplate. Acea fat` – cred c` ]i-a povestit Oliver – fusese un timpiubita lui, dar bietul Peter nu [i-a dat seama cine era cu adev`rat.Cred chiar c`-l convinsese pe Peter c` Oliver a sedus-o [i în cele dinurm` s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Dup` moartea lui Peter,Oliver s-a schimbat mult. Cu to]ii am observat asta, dar mama [i-af`cut cele mai multe griji. Jurnali[tii aveau o putere atât de mare,obi[nuia ea s` spun` [i dac` n-o foloseau cu în]elepciune ar fi fostmai bine s` nu o foloseasc` deloc. Cred c` presim]ea ceea ce urmas` se întâmple...

Oliver ]i-a spus c` l-a rugat s` te caute [i s` vorbeasc` cu tine?Mama era convins` c` nu min]eai, dar el n-a ascultat-o. Întotdeaunaa fost foarte înc`p`]ânat. Era atât de convins c` avea dreptate, încâtnici m`car mama nu l-a putut face s` se r`zgândeasc`.

Bineîn]eles c` mai târziu, când a descoperit adev`rul,enormitatea dezastrului pe care-l provocase l-a distrus. A juratatunci c` va renun]a pentru totdeauna la jurnalism [i c` într-un felsau altul se va revan[a fa]` de tine, c` te va cùta pân` te va g`si. Aîncercat de asemenea s` publice [i adev`rata poveste, dar cei dinredac]ie au refuzat, spunând c` le va fi afectat` credibilitatea.Jurnali[tilor nu li se permite s` fac` gre[eli. De mic, Oliver a fost opersoan` foarte comp`timitoare [i i se p`rea imposibil s` trìasc` cugândul la ceea ce f`cuse. Era ca [i cum ceva l-ar fi ros în interior...dar acum c` te-a g`sit [i...

Elizabeth o privi gânditoare pe Laurel.– Draga mea, tu ce sim]i acum pentru el? Îl dispre]uie[ti?

98 MARY JAMES

Cum ar fi putut s` îi spun` lui Elizabeth adev`rul?– Accept ceea ce a f`cut, sus]inându-[i cauza, crezând c` spune

adev`rul, reu[i Laurel s` spun` în final. Tat`l meu vitreg era unexpert în minciuni. {i chiar propria mea mam`, care a fost martor`la cele întâmplate, a preferat s`-l cread` pe el [i nu pe mine.

Sosirea gemenilor puse punct conversa]iei lor, iar în timp cemama lor le d`dea instruc]iuni în leg`tur` cu ce urmau s` fac`,Laurel strânse articolele [i le lu` cu ea în camer`. Un om bun lasuflet, a c`rui credibilitate putea fi distrus` în câteva momente. Nuasta era oare arma pe care ea o cùta? Era atât de la[` acum cândavea cu]itul în mân` [i nu putea s`-l foloseasc`...

Hot`râser` c` imediat dup` prânz vor pleca c`tre Arles. Oliver îispuse lui Laurel c` vor avea de f`cut [i unele cump`r`turi, c`r]i decare avea nevoie, [i spre surprinderea ei, i-a propus s`-i înso]easc`.

– Dar este o c`l`torie în familie, replic` ea, înro[indu-se defiecare dat` când o privea, cu gândul la amintirile intime din searaprecedent`.

– Mergi cu noi, zise el ferm.– Un alt pas c`tre maturizarea mea ca femeie – cum a fost [i

asear`? zise Laurel.– Dac` a[a vrei s` vezi situa]ia, confirm` el sec.Dintr-un motiv pe care nu-l cuno[tea, p`rea s`-l fi enervat pe

Oliver. {i la mas`, când discuta cu Richard avea aceea[i expresie, iarLaurel se încrunt` privindu-l.

– Eu [i cu Chas mergem cu aceea[i ma[in`, îi spuse Richard luiLaurel. N-ai vrea s` mergi cu noi?

Laurel nu realiz` c` Oliver era în aceea[i înc`pere, ascultându-le


conversa]ia, pân` când îl auzi spunând glacial:– Richard, Laurel este secretara mea [i a venit aici s` lucreze, nu

s` se joace.Schimbarea lui brusc` de comportament o lu` prin surprindere,

dar cu toate astea Laurel reu[i s`-[i ascund` uimirea.Dup` ce Richard plec`, Oliver se întoarse încet c`tre ea.– Am crezut c` faci pa[i mici [i timizi, Laurel, nu s`rituri, [i cu

siguran]` nu cu nepotul meu, îi spuse cu o brutalitate care aproapeo lovi.

Ce încerca s`-i spun`? C` flirta cu Richard? Dar era ridicol! Doarst`teau de vorb`...

Pu]in mai târziu, în timp ce urca sc`rile, Oliver adùg`:– Dac` tot urci, ai putea s`-mi aduci [i haina? Este la mine pe pat.Laurel intr` cu pa[i nesiguri la el în camer`. Munca lui de

diminea]` se observa în mul]imea de hârtii r`spândite peste tot.Folosea o ma[in` de scris portabil`, ceea ce o f`cu pe Laurel s` seîncrunte. Nu în]elegea de ce ar fi scris el singur. Cear[afurile erauîmpr`[tiate pe jos, iar Laurel începu s` le strâng` pân` când îi atraseaten]ia primele cuvinte de pe una dintre hârtii.

“R`spunsuri fizice”, citi ea cu ochii mari pe m`sur` ce continua“Emo]ii ascunse, furie; dar înc` mai exist` frica provocat` de sinesau de trecut.”

Mai erau [i alte noti]e, noti]e care demonstrau clar, a[a cumcrezuse de la început, c` Oliver scria despre ea, c` o folose[te. Ochiii se mutar` pe paginile scrise la ma[in`, dar deja era prea mult. F`r`îndoial`, Oliver vroia s-o foloseasc` în roman. De aceea o aduseseaici. Doamne, avusese dreptate în tot acest timp. El pretindea c`

100 MARY JAMES

vroia s-o ajute s` devin` femeie, dar totul era doar o masc` pentruinten]iile lui reale [i anume s` p`trund` în sufletul ei, s` scoat` ideinoi pentru carte.

– Laurel!Vocea lui de jos o determin` s` ascund` c` descoperise adev`rul.

A[a c`-i lu` repede haina [i coborî în grab`, bulversat` de miile degânduri ce-i n`v`leau în minte.

Ce putea s` fac` de data asta? Ini]ial ar fi vrut s` fug` cât maideparte de aici [i chiar ast`zi, dar astfel nu va mai putea s`-[i duc`la cap`t r`zbunarea. Dar trebuia s` fac` ceva. S` refuze s` participeîn continuare la experimentele lui? Doamne, ce proast` fusesenoaptea trecut`... chiar se sim]ise protejat` în bra]ele lui, sim]ise c`li se întâmpla o vraj`, în care timpul nu mai... Laurel î[i mu[c`buzele, interzicându-[i acele gânduri [i încercând s`-[i ascund`revolta. El nu putea afla ce ea tocmai descoperise...

– Ai stat cam mult sus...– Mi-am aranjat p`rul, min]i Laurel. Uite haina!Laurel era sigur` c` o privea mai crud decât de obicei, dar

probabil a[a f`cuse [i pân` acum. Pân` la urm` ea nu era decât unspecimen analizat pentru pre]ioasa lui carte. Ei bine, va vedea elatunci! Dac` înainte îl ura, nu se compara cu ce sim]ea acum!

Mistralul sufl` puternic pe tot drumul c`tre Arles. Laurel nu-[iaducea aminte de când nu se mai sim]ise atât de iritat`.

În Arles era minunat, totul str`lucea sub soare, parc` desprinsdin visul unui pictor. Din fericire, locul nu era înc` foarte populatde turi[ti, gândea Laurel în timp ce Oliver î[i parc` ma[ina lâng`Range Roverul surorii sale. Laurel se hot`rî s` evadeze. În niciun caz


n-avea s`-[i petreac` dup`-amiaza sub supravegherea lui atent`,r`scolindu-i trìrile, \nregistrându-le ca atunci când a vrut s` fac`dragoste cu ea. S` fac` dragoste... Gândul la ceea ce s-ar fi pututîntâmpla dac` nu venea Eizabeth o f`cu s` ro[easc`. Dar el nuîncercase s` fac` dragoste cu ea, se mustr` aspru. El pur [i simplu ofolosise, a[a cum o mai folosise o dat` în urm` cu [ase ani.

Laurel coborî repede din ma[in`, hot`rât` s` petreac` dup`-amiaza singur`.

– Unde crezi c` pleci? o opri vocea lui Oliver dup` ce f`cu câ]ivapa[i. Se pare c` ai uitat c` e[ti angajata mea, spuse el. Dac` aiimpresia c` o s` petreci dup`-amiaza cu Rick [i cu prietenul lui, arfi cazul s` ui]i de asta. Trebuie s` ne aprovizion`m cu mâncare.Pentru început, ai putea începe cu cump`r`turile [i sunt sigur c`sora mea nu s-ar sup`ra dac` ai supraveghea-o [i pe Ann pu]in.

– Deci acum, pe lâng` secretara ta, sunt d`dac` [i femeie în cas`,nu-i a[a? izbucni Laurel. Se pare c` ai uitat c` de când am venit aicis` lucrez pentru tine n-am avut nicio clip` liber` [i dac` am de gânds`-mi petrec aceast` dup`-amiaz`...

Singur`, ar fi vrut Laurel s` spun`, dar f`cu o pauz` apoicontinu`:

– ...ocupându-m` de mine, n-o s` m` opre[ti!– Pe dracu, spuse Oliver brutal.

Dar Laurel se dep`rt`, realizând c` urma s`-[i dezl`n]uietemperamentul de care pomenise Elizabeth. Ea nu-l v`zuseniciodat` nervos, înfuriat cu adev`rat, dar reu[i s`-[i controlezepropriul comportament, amintindu-[i ce citise cu câteva ore înurm`, promi]ându-[i c` nu se va mai l`sa din nou p`c`lit`.

102 MARY JAMES

– Oliver, ce se întâmpl` aici?Niciunul din ei n-o v`zuse pe Elizabeth apropiindu-se,

privindu-i curioas`:– Doar nu v` certa]i, nu-i a[a?– Ca s` te cer]i cu cineva, implic` un anume grad de intimitate

pe care eu [i Laurel nu-l avemm, îi spuse surorii lui. Nu nu necertam. Eu am ceva de f`cut, a[a c` am sugerat ca fiecare s` mergemseparat. Ne vom întâlni aici peste câteva ore.

– Oh, am crezut c` vom explora amfiteatrul roman împreun`!exclam` Elizabeth dezam`git`.

Laurel se sim]i groaznic, când Oliver adùg` ironic:– Dar Laurel prefer` s` exploreze singur`, are un caracter difer-

it de al nostru [i dup` cum am spus, eu am ceva de rezolvat.Când plecar` fiecare pe drumul lui, Chas Hawley veni din urm`,

hot`rât s-o înso]easc`.– Am crezut c` preferi s` r`mâi cu Richard, spuse ea când el se

oferi s` petreac` împreun` dup`-amiaza.– Oh, Rick î[i vede de treburile lui, d`du el din umeri. E un bìat

naiv [i uneori îl idolatrizeaz` prea mult pe unchiul O. Cred c` teplictise[ti la fel de mult ca [i mine. Uite, hai s` ie[im undeva, s`mergem într-un club...înc` un strop de libertate pentru mineînainte s` m` apuc de d`d`cit copii.

Laurel era surprins` de atitudinea lui Chas în ceea ce-l prive[tepe Richard [i familia lui. Din câte auzise, Chas nu avea niciun planpentru vacan]`, pân` când Rick îi sugerase s` mearg` împreun` cuei. Joaca de-a d`daca era doar o scuz` pentru o vacan]` ieftin`.Detesta de asemenea ipocrizia lui. Dar cu toate astea îi era mai bine


în compania lui decât s` mearg` singur`, [i b`nuia c` Oliver se vaenerva [i mai tare când îi va vedea împreun`. Poate c` asta va fi olec]ie pentru el [i-i va demonstra c` era capabil` s`-[i poarte [isingur` de grij`.

– Deci, ce spui? o încuraj` Chas. Nu plec`m pân` mâinediminea]` [i ne vom distra toat` noaptea.

– Nu sunt sigur`, ezit` Laurel. O s` vedem dac` pân` disear` n-o s` te plictise[ti de mine, îi zâmbi ea

– M` îndoiesc de asta.Laurel nu era sigur` dac`-i pl`cea modul în care acest bìat o

privea. Îi amintea foarte mult de o alt` privire – aceea a tat`lui sùvitreg, recunoscu ea cutremurându-se. Oare to]i b`rba]ii erau la fel?Lacomi [i egoi[ti?

Con[tientizând r`ceala lui Laurel, Chas evit` subiectul peparcursul dup`-amiezii. Avea un sim] al umorului dezvoltat,compania lui fiind pl`cut`, realiz` ea în timp ce se întorceau înparcare. Petrecuse o dup`-amiaz` cu un tân`r de care ar fi fugit cupu]in timp în urm`. În compara]ie cu Oliver, Chas nu reprezenta oamenin]are. Dar de ce l-ar fi comparat cu Oliver? Oricum, OliverSavage nu însemna nimic pentru ea! Nimic! Dar f`cuse posibil caprezen]a unui b`rbat s` nu mai fie atât de terifiant`. Dac` el avea degând s-o foloseasc`, atunci [i ea îl va folosi pe el... [i va vedea cum!

Laurel [i Chas erau ultimii care se întorseser` la locul stabilit.Chas \[i puse unul din bra]e dup` umerii lui Laurel, [i f`r` un motivanume Laurel nu ripost` la atingerea lui, ci chiar îi permise s`p`streze bra]ul pe umerii ei în timp ce se apropiau de ceilal]i

– A]i întârziat, îi anun]` Oliver rece. V` a[tept`m de ceva timp!

104 MARY JAMES

– Doar de cinci minute, îl întrerupse Elizabeth. Nu face atâta cazdin asta. }i-am spus c` n-ai de ce s` te îngrijorezi.

– A[a este. Laurel este în siguran]` cu mine, confirm` Chas,îmbr`]i[ând-o pe Laurel posesiv. A[a c` am hot`rât s` ie[im la cin`împreun` în seara asta, nu-i a[a?

Laurel era pe punctul de a refuza, dar privirea i se îndrept` c`trec`r]ile lui Oliver. C`r]i de psihologie. C`r]i pe care Oliver inten]ionas` le utilizeze pentru a aprofunda [i mai mult mintea ei? se întreb`cu am`r`ciune. Ei bine, î[i cheltuise banii de poman`. N-avea degând s`-l mai lase s` fac` asta.

– Este adev`rat? o întreb` Oliver, strângând din buze. Ai pl`nuits` petreci seara cu el?

– Da, r`spunse Laurel zâmbind, uimindu-se pe sine deexuberan]a cu care rostise cuvântul. {tia c` el nu vroia ca ea s`plece, dar faptul c`-l înfrunta o f`cea s` simt` o pl`cere infinit`, înspecial când se gândea de ce nu vroia s` plece cu Chas. Ea erapentru el un simplu experiment [i n-avea de gând s` lase pe nimenis`-i stea în cale, astfel încât s` poat` folosi rezultatul în noua luicarte.

– Sper c` [tii ce faci, fu ultimul lui cuvânt, dar mai târziu adùg`încet, încât doar Laurel putea auzi:

– Ai grij`, Laurel. Faptul c` vrei s` renun]i la trecut este un lucrubun, dar nu încerca s` recuperezi [ase ani într-unul singur. E[ti abiala primul stagiu, [tii asta...[i cât despre sex... {tii care sunt toatemi[c`rile, dar \nc` nu-ai înv`]at cum s` le coordonezi. Te-a[ urî dacài... c`dea.

Falsa lui grij` dubl` furia lui Laurel.


– Dac` o s` dau gre[, Chas va fi acolo s` m` ajute, nu-i a[a?r`spunse ea dulce, uimit` de expresia lui din ce în ce mai nervoas`.

– Poate pân` la urm`, tat`l tù nu a min]it, fusese ultima replic`brutal` a lui Oliver. Poate faci inten]ionat asta!

Era ora [ase când ceilal]i plecar` spre ferm`. Elizabeth vroia s`plece cât mai devreme a doua zi, iar Chas promise c` nu vorîntârzia. Dup` plecarea lor, atitudinea lui Chas se schimb`remarcabil. Bra]ul lui p`rea s` vrea mult mai mult decât i-ar fi pl`cutlui Laurel, astfel încât se îndep`rt` de el, când din gre[eal` îi atinsepieptul.

– N-am crezut c` e[ti atât de pudic`, coment` el ridicând dinsprâncene. Nu dup` ce trìe[ti cu un b`rbat ca Savage.

– S` trìesc? Sunt secretara lui Oliver [i atât, spuse Laurelindignat`. Cred c` ]i-ai f`cut o idee gre[it`, Chas.

– O, s` nu crezi asta, o contrazise el lene[. De fapt, sunt sigur deceea ce am v`zut. Po]i s` spui ce vrei, Laurel, dar a fost ceva posesivîn felul în care ]i-a spus c` nu vrea s` mergi cu mine în ora[. {iniciun b`rbat nu vorbe[te a[a unei femei. Doar dac` are un motivîntemeiat.

– Oliver era doar...îngrijorat pentru mine, spuse ea tìos.– Bineîn]eles c` era, zise el râzând grosolan. Îngrijorat c`

altcineva ar putea pescui în propriile ape. Este timpul s` înve]e c`fetele moderne nu apar]in unui singur b`rbat, nu-i a[a? {i eu sus]inîn întregime aceast` idee.

Nu era greu de imaginat, se gândi Laurel îndep`rtându-lnervoas`

– Te în[eli în privin]a asta, Chas. Sunt secretara lui Oliver [i

106 MARY JAMES

nimic mai mult.– Chiar a[a? Atunci, de ce când am ajuns alaltìeri sear` era

numai o singur` lumin` aprins` în cas`? Doar unul dintredormitoare era luminat. Iar luminile de pe sc`ri s-au aprins când ne-am apropiat. Ce ar trebui s` în]eleg din asta, Laurel?

Dar Laurel n-avea de ce s`-i dea vreo explica]ie. Era pierdere detimp s` încerce s`-i explice ce se întâmplase de fapt, dar pân` laurm` nu era treaba lui.

– Nu m` intereseaz` ce crezi tu, îi spuse ea scurt. Chas, cred c`n-a fost o idee tocmai bun` s` ie[im în seara asta. Mi-a[ dori s` neîntoarcem acas`, acum!

– {i s`-i confirmi unchiului O. c`-l preferi pe el [i nu pe mine?În niciun caz, iubito! spuse el f`r` mil`. M-am s`turat s`-l aud peRick cic`lindu-m` cu formidabilul lui unchi. În schimb, eu a[ puteas` te fac s` te sim]i foarte bine...

Lui Laurel i se f`cu grea]` la gândul c` Oliver avusese dreptatecând o avertizase în leg`tur` cu acest bìat.

– Nu, mul]umesc, r`spunse ea tremurând. Prefer s` neîntoarcem.

Ochii lui se îngustar`, iar Laurel se îngrijor` citind entuziasmuldin ochii lui.

– Care este problema? }i-e team` c` n-o s` fiu la fel de generosca Savage?

Era evident c` el n-o va duce înapoi acas`, iar comportamentullui o înfrico[`. Poate dac` mai întâi ar merge la mas`... Da, a[a o s`fac`.

Dar în planul lui Laurel nu intrase [i sticla de vin pe care


chelnerul o a[ez` pe mas` [i pe care Chas inten]iona s`-l bea.Când plecar` de la restaurant, era aproape ora zece. Chas vroia

s` caute un club, sau un bar, dar Laurel insist` s` se întoarc` laferm`.

– Bine, spuse el în sfâr[it, privind-o lacom. Putem opri pe drums` ...discut`m mai multe...

Erau aproape la jum`tatea drumului c`tre cas`, când Chas trasepe unul din drumurile de ]ar` [i opri. Era complet întuneric, iarLaurel sim]i un fior de team` când Chas opri motorul [i se întoarsespre ea.

– Relaxeaz`-te, îi spuse el în timp ce întinse bra]ul c`tre Laurel.De ce te-ai speriat a[a?

– Elizabeth o s` se întrebe unde suntem, obiect` ea. {tii foartebine c` vor s` plece devreme mâine diminea]`.

– Eizabeth o s` comenteze? Sau Savage? Ce se întâmpl` cu tine?Ie[i cu un bìat [i mintea î]i este la altul? Am crezut c` ne vom distraîmpreun`.

– M-ai invitat s` iau masa cu tine, îi reaminti rece Laurel.– Da, dar amândoi [tim ce implic`...– C` trebuie s` pl`tesc pentru asta, îl provoc` Laurel cu asprime.

Ei bine, îmi pare rù, Chas. Ai ales fata nepotrivit`.Laurel coborî din ma[in` trântind nervoas` portiera,

întorcându-se la [oseaua principal`. În spatele ei îl auzi pe Chasînjurând [i pornind motorul. O ajunse din urm`, continuând:

– Ei, Laurel, haide, urc` în ma[in` [i n-o mai face pe mironosi]a.Chas schimb` tonul, când Laurel refuz` s` îi r`spund`.– Ce se întâmpl` de fapt cu tine? Doar amândoi [tim despre ce

108 MARY JAMES

este vorba!Tonul lui grosolan o f`cea pe Laurel s` se simt` neputincioas`.

{i-ar fi dorit s` nu fi acceptat niciodat` invita]ia lui, s` nu fi v`zutniciodat` acele c`r]i ale lui Oliver. Dac` nu s-ar fi întâmplat toateacestea, acum ar fi fost în siguran]` la ferm`.

Siguran]`! O senza]ie curioas` o cuprinse, un tremur persistentde alarm`. Dar imediat îl auzi pe Chas pornind în vitez`, strigând înurma ei:

– Îl vrei pe Savage, ei bine, atunci s` te duc` el acas`, spuse el [iporni mai departe în întuneric.

Doar nu inten]iona s-o lase singur` aici, se gândi Laurel câtevasecunde mai târziu, dup` ce el demar`. Laurel privi în urma ma[inii,plin` de dezn`dejde. Dar luminile ma[inii deja disp`ruser` spredrumul c`tre Arles [i nu în direc]ia fermei. Acum era completsingur`, Dumnezeu [tie la ce distan]` de cas`. Sim]i cum hohote deplâns i se oprir` în gât, dar n-avea nimic de câ[tigat dac` începea s`plâng`. Mul]umi Domnului c` alesese s` poarte sandale f`r` toc [ise îndrept` \ncet c`tre cas`. Cu siguran]`, de-a lungul drumului vaîntâlni pe cineva care s-o ajute.

Noaptea era plin` de sunete ciudate, care la început oînspìmântar`, dar mai târziu când începu s` le disting`, se lini[ti.Mistralul nu mai b`tea, l`sând în urm` un aer cald, pl`cut, plin demiresme.

Deodat`, auzi în spate zgomotul unei ma[ini care se apropia.Oliver – trebuia s` fie Oliver fu primul gând care-i veni în minte. Darse întoarse dezam`git` când realiz` c` nu era Ferrariul lui Oliver.Ma[ina trecu atât de repede pe lâng` ea, încât abia avu timp s-o


observe. Dar Laurel î[i concentr` acum aten]ia asupra altui lucru [ianume pr`pastia imens` lâng` care se afla dup` dispari]ia ma[inii.

Era normal s` se simt` u[urat` de apari]ia ma[inii, bucuroas` c`nu va mai merge pe jos o distan]` atât de mare, dar ceea ce sim]iseatunci când crezuse c` putea fi ma[ina lui Oliver nu f`cea parte dinsentimentele obi[nuite.

În doar câteva secunde, trìse o gam` variat` de emo]ii – obucurie incredibil`, un tremur de incertitudine, speran]`, pl`cere [iîn special...

În special, ce?Laurel se a[ez` jos deodat`, tremurând [i cutremurându-se,

luptând s` g`seasc` adev`rul, s` reu[easc` s`-[i analizeze emo]iile.Î[i dorise cu ardoare ca ma[ina s` fie a lui Oliver. Tânjea cudisperare s`-l vad` venind c`tre ea, s-o ia în bra]e, s-o protejeze.

O mare de emo]ii distincte p`rea s-o înghit`. Sim]ea cum via]a salua o alt` întors`tur`, cum nimic din jur nu i se mai p`rea familiar.Venise în Provence cu Oliver doar cu un singur scop: s`-l fac` s`sufere la fel de mult cum suferise ea, dar în schimb...

În schimb, era în pericol s` fie tot ea cea r`nit`. Exista în eanelini[tea c` iubea un b`rbat [i c` dragostea ei nu va fi niciodat`împ`rt`[it`.

Îl iubea pe Oliver! Faptul c` tocmai recunoscuse asta îi aduse olini[te ciudat`. A[a se puteau explica toate actele ei ira]ionale. F`r`îndoial`, de asta era atât de bulversat` când citise acele articole.

Dar nu trebuia... Ceea ce sim]ea pentru el nu trebuia s`-idistrag` aten]ia de la scopul pe care [i-l propusese. Descoperind c`-l iubea, nu schimba cu nimic situa]ia. Venise în Provence cu un

110 MARY JAMES

]el bine definit [i trebuia s`-[i duc` la bun sfâr[it planul. Trebuia!Dar cum s` fac` asta? În tot acest timp, sim]ise o oarecare

contradic]ie în leg`tur` cu ceea ce pl`nuise. Con[tiin]a o avertizase,iar acum va trebui s` lupte [i împotriva dragostei pentru el. În timpce ra]iunea cerea r`zbunare, inima îi [optea un mesaj diferit. Ceeace sim]ea pentru Oliver nu era de fapt dorin]` de r`zbunare, cisimpla nevoie de a fi împreun` cu b`rbatul iubit.

Fusese atât de chinuit` [i de prins` de trecut, încât nu fusese înstare s`-[i recunoasc` adev`ratele sentimente. Fiecare minutpetrecut lâng` Oliver îngreuna din ce în ce mai mult situa]ia.Compasiunea, grija lui, întreb`rile lui, o determinaser` s` renun]ela zidul de ap`rare, f`când-o mai vulnerabil`, f`când-o s`-[imascheze aceast` vulnerabilitate cu mânia.

Mergea ca un automat, f`r` s` se mai gândeasc` la drum. Toategândurile ei erau concentrate la un singur lucru: descoperireadragostei pentru Oliver.

Când începuse s` simt` toate astea? Când îl v`zuse în biroul[efului ei, sau mai devreme? Poate î[i avea r`d`cinile chiar în primalor întâlnire. Existase ceva [i în trecut, c`ldura [i încrederea pe carei-o ar`tase la prima lor conversa]ie. Dar tr`darea lui? Au supravie]uittoate aceste sentimente în timp, adormite, a[teptând s` reapar` învia]a ei?

Î[i d`dea acum seama c` îngropase adev`ratele gânduri,ascunzându-le în spatele frigidit`]ii, pe care o folosise ca scutîmpotriva unei noi suferin]e.

Apoi, când s-au întâlnit din nou, toate emo]iile au ie[it lasuprafa]`, sp`rgând ghea]a în care fusese înv`luit` atâ]ia ani.


Dar nu trebuia s` se lase purtat` de val. Dumnezeule, dac` ar aflaOliver ce sim]ea pentru el. Ar putea-o analiza din alt punct devedere, se gândi Laurel amintindu-[i c`r]ile pe care le v`zuse la el înmân`. Oare ar putea ghici? se întreb` Laurel începând s` tremureconvulsiv.

Trebuia s` plece cât mai departe de el. Nu mai putea aveaîncredere nici m`car în ea îns`[i. Totul era îns` atât de nedrept.Oliver urma s-o foloseasc` în continuare, în vreme ce ea,împiedicat` de dragostea pentru el, nu putea folosi armele pe carele avea la dispozi]ie ca s` riposteze.

Dac` mai avea un strop de mândrie în ea, ar trebui s`-[i continueplanul, se mustr` singur`. Î[i datora sie[i s` uite trecutul [i s-o ia dela cap`t. Dar cum ar putea s` mai fac` asta acum?

Se opri din nou, admi]ând pedepsindu-l pe Oliver, putea astfels`-[i cumpere libertatea, s-o desc`tu[ese de co[marurile care ourm`riser` atâta timp.

Dumnezeule, trebuia s` plece! Dac` nu f`cea, asta putea s` sedea de gol, s` fie slab` în fa]a lui.

|[i continu` drumul mecanic, uitându-se din când în când laceas, încercând s` evite gândurile care o torturau. În jur nu eraniciun semn de locuin]` uman`. Drumul de la ferm` c`tre Arlesfusese unul destul de lini[tit, î[i amintea Laurel. Dar acum nu vedeanimic. Oare cât de departe era ferma? Oare Chas se întorsese? Cumexplicase el absen]a ei? Dar de ce nu venea nimeni s-o caute?

Gândurile o obosiser` atât de tare, încât se pr`bu[i epuizat` peiarba de la marginea drumului.

112 MARY JAMES

Capitolul 8

Laurel se trezi ame]it`, îngrozit` c` adormise pe margineadrumului. Corpul îi era plin de praf, hainele murdare [i p`ruldezordonat. O raz` de lumin` br`zd` cerul, iar aerul rece aldimine]ii o f`cu s` tremure.

De ce nu venise nimeni s-o caute? Cu siguran]`, Chas seîntorsese din Arles pân` acum. Laurel încerc` s`-[i for]eze picioareleobosite s` mearg`. Era pur [i simplu prea frig s` mai stea acolo [i sà[tepte ca cineva s-o caute. Dup` câ]iva metri, realiz` c` nu mai aveafoarte mult pân` acas`, cel mult patru, cinci kilometri.

Mersul o ajuta s` refecteze [i s` analizeze sentimentele ei pentruOliver. {tia c`-l iubea, dar de ce? Pentru c` avusese înc` de laînceput încredere în el? Nu. Putea fi [i asta, b`nuia Laurel. Dup`[ase ani plini de ur` [i de mânie pentru el, acum ar fi trebuit s`-[icontroleze trìrile, în mod normal. Atunci începuse totul. Felul încare o ascultase, o în]elesese, fusese baza sentimentelor ei actuale,cu siguran]`. Dar era mult mai mult de atât. De Oliver nu îi fusese

niciodat` team`, ca b`rbat. De cele mai multe ori figura lui setransforma în cea a tat`lui sù vitreg, dar el, Oliver, nu-i provocaseniciodat` cu adev`rat team` sau repulsie, a[a cum i se întâmpla decele mai multe ori cu persoanele de sex opus. Chiar dimpotriv`.Mu[chii stomacului începur` s`-i tremure, amintindu-[i ce gândeadespre el. Î[i dorea s-o ating`, î[i dorea [i ea s`-l ating`. Rachel îispusese c` într-o zi se va întâmpla asta, dar atunci Laurel n-ocrezuse.

Dar Oliver nu era un zeu, ci o fiin]`, un om plin de compasiune,dac` ar fi dat crezare surorii lui [i uimitor era faptul c`-i d`deadreptate... Dar el n-o iubea, dimpotriv` o folosea. A[a c` dac` maiavea pu]in` în]elepciune, trebuia s` plece cât mai departe de el, [icu cât mai repede, cu atât mai bine.

Era straniu faptul c` propriul ei sistem de ap`rare nu maifunc]iona a[a cum se a[tepta. Dorin]a de a pleca, era comb`tut` deo voin]` mult mai puternic`...aceea de a r`mâne. Mergând, începus` se întrebe cum ar fi fost s` i se d`ruiasc`. Se înfior` amintindu-[ipielea lui lipit` de a ei, ame]it` de faptul c` dac` un contact atât denesemnificativ îi provocase un asemenea delir, s` stea în bra]ele luif`r` nicio barier` între ei ar ridica-o pe culmile pl`cerii.

Pierdut` \n gândurile ei, lui Laurel îi lu` ceva timp s` deslu[easc`zgomotul unei ma[ini ce venea din spate. Se opri, întorcându-seneputincioas` s`-[i ascund` zâmbetul plin de emo]ie când î[i d`duseama c` era ma[ina lui Oliver.

Opri la câ]iva metri în fa]a ei cu o frân` ce stârni un nor de praf,iar Laurel alerg` c`tre el.

– Unde naiba ai fost? o întreb` el furios. B`nuiesc c` te amuz`

114 MARY JAMES

faptul c` mi-am petrecut toat` noaptea r`scolind întreg ora[ul încùtarea ta, întrebând la fiecare bar care mi-a ie[it în cale cu gândulc` tân`rul Chas ar fi putut s` te târasc` undeva împotriva voin]eitale. Dar uitându-m` acum la tine, tind s` cred c` m-am în[elat. Î]iimaginezi, presupun, c` fiind angajata mea, ar fi trebuit s`-mi spuim`car c` inten]ionezi s`-]i petreci noaptea cu iubitul tù [i nu s` m`la[i s` a[tept ca un fraier pân` când a sunat s`-mi spun` c` nu se maiîntoarce [i c` se va întâlni cu ceilal]i direct la Marbela. Presupun deasemenea c` ar trebui s`-]i fiu recunosc`tor c` te-ai întors înapoi încele din urm` numai dup` o noapte, dar dup` expresia fe]ei talecred c` a fost una destul de ocupat`!

– Chas te-a sunat din Arles? \ntreb` în cele din urm` Laurel cu ovoce slab`. Dar...

– La dou` diminea]a, confirm` Oliver cu duritate, iar în timp cevoi v` distra]i, eu mi-am f`cut o mul]imea de griji.

– }i-ai f`cut griji...pentru mine?– Pentru numele lui Dumnezeu, nu te juca a[a cu mine, Laurel!

Bineîn]eles c` am fost îngrijorat pentru tine. Poate c` e[ti la vârstacând po]i lua singur` o decizie, dar nu când este vorba despre Chas.{i când te hot`r`[ti s` faci ceva, n-o faci doar pe jum`tate, nu-i a[a?{i cu el, pe deasupra! Dar b`nuiesc c` lipsa ta de experien]` scuz`gusturile tale...nepotrivite.

– Oliver, n-am fost cu Chas. Ne-am certat [i m-a l`sat...– Da, sigur! Uit`-te la mine, Laurel! Nu sunt tat`l tù [i nu

trebuie s` m` min]i. Dac` vrei s` te culci cu Chas este treaba ta, darpu]in` aten]ie nu ]i-ar strica de loc.

Oliver p`rea furios, mult mai furios decât îl v`zuse vreodat`, [i


era de în]eles dac` condusese înapoi c`tre Arles [i a cùtat-o. Laurelera surprins` c` se deranjase s-o fac`. Doar dac`, bineîn]eles, credeac` orice rela]ie pe care ar fi putut-o avea cu Chas, ar putea s`-iafecteze “experimentul”.

– Urc` în ma[in`! spuse el furios. Nu \ncercase s-o ating`, darLaurel nu [tia dac` f`cea asta pentru c` lui îi era team` s` nu oloveasc` sau gândul c` ar putea-o atinge acum i se p`readezgust`tor.

Oliver urc` în ma[in` f`r` s` mai scoat` un cuvânt [i pornimotorul. Ma[ina porni în goan`, dar imediat dup` câ]iva metri opribrusc în fa]a unei gropi abrupte. S-ar fi a[teptat s`-i spun` s`coboare [i s` mearg` pe jos, dar în schimb se aplec` asupra ei, iarpentru o clip` avu impresia c` este Chas. Laurel se l`s` pe spate,vâzându-i privirea cinic`, apoi îi spuse cu o voce joas`:

– O, nu, Laurel, e[ti în siguran]`. Nu obi[nuiesc s` fac dragosteîn ma[in` [i chiar dac` a[ face-o...

Laurel putea citi în ochii lui c` ultimul lucru era dorin]` pentruea, c` l-ar fi putut determina s`-[i încalce propriile reguli.

– Nu vroiam decât s` închid asta, continu` el, luând centura eide siguran]` [i prinzând-o de suportul metalic. Pentru o clip`,Laurel sim]i c`ldura capului lui lâng` sânul ei, iar b`tìle puterniceale inimii ajunser` în clipa urm`toare în gât. Cu Oliver, recunoscuea ru[inat`, ar fi fost încântat` s` fac` dragoste în ma[in`, atunci [iacolo. Gândul acesta era pe cât de [ocant pe atât de excitant.

– Starea mea de acum nu-mi permite s` conduc încet, continuÒliver, a[a c` nu vreau s` te am pe con[tiin]`, a[a cum...Dar vezi,Laurel, aveam motive întemeiate s` r`mâi a[a cum erai, cel pu]in o

116 MARY JAMES

perioad`. Dar evident m-am în[elat. Oricum, nu este totul pierdut.Te-ai întors [i am o mul]ime de f`cut ... dac` mai ai energie s`munce[ti.

{i asta au [i f`cut, au muncit! Oliver îi preg`tise noti]ele pe careea trebuia s` le transcrie. Abia reu[ise s` doarm` câteva ore [i aveao durere de cap ce persist` pân` dup`-amiaz`. Oliver înc` lucra laprimele capitole ale c`r]ii. Personajul principal era deja bineconturat [i destul de familiar lui Laurel. Oare inten]iona s-ofoloseasc` în cartea asta sau în alta? se întreb` Laurel. În timp celucrau, tensiunea era evident` în atmosfera din camer`. Oliver dictamergând ap`sat dintr-un col] în altul al camerei, cu o energie pecare Laurel n-o mai v`zuse pân` atunci, dar în acela[i timp o furieciudat` îi alimenta gândurile, stare pe care ea n-o putea în]elege.

– Este de-ajuns pentru ast`zi, spuse el dup` prânz. Î]i sugerez s`recuperezi noaptea nedormit` în dup`-amiaza asta.

Datorit` modului în care spusese asta, Laurel refuz` s`-l asculte[i nu merse în pat. A[a c` se schimb` în costumul de baie, încântat`c` trupul ei c`p`tase o nuan]` aurie. Î[i lu` halatul [i se îndrept`c`tre piscin`. Dar când ajunse pe aleea pavat`, realiz` c` Oliver eradeja acolo, înotând puternic, fiindu-i imposibil s` se întoarc` f`r` cael s` observe prezen]a ei.

El o privi atent în timp ce ie[i din ap`.– Nu mi-am imaginat c` ai putea fi aici.Vocea ei suna straniu, datorit` efortului pe care-l f`cea în

încercarea de a evita imaginea abdomenului lui ud, a spiralelor dep`r de pe piept de pe care se prelingeau stropi de ap`.

– E[ti dezam`git` s` m` g`se[ti aici? Stai lini[tit`! Nu te voi


împiedica s` visezi la Chas, dac` asta aveai de gând s` faci aici. Oliver se aplec`, luând un prosop. În`l]imea [i puterea lui

radiau o masculinitate care f`cea genunchii lui Laurel s` se înmoaie.Vroia s` nege toate acuza]iile lui, dar [tia c` n-o va crede. Lacrimileîi umplur` ochii, a[a c` se întoarse imediat cu spatele,împiedicându-se de unul dintre scaune. Oliver înjur` ajungând-odin urm`, prizându-i mân`.

– Este în regul`, Laurel, spuse el cu o s`lb`ticie asem`n`toarenumelui. N-am de gând s` te ating.

{tiu, dar vreau cu disperare, vroia ea s`-i spun`Când el îi d`du drumul, Laurel se a[ez` pe scaun, încercând s`

adopte o atitudine relaxat`, dar în realitate se sim]ea încordat`[tiindu-l în apropiere.

Din umbra genelor, Laurel îl urm`ri pe Oliver, tremurând laintensitatea dorin]ei de a-l atinge. N-a crezut niciodat`, nici în celemai s`lbatice vise ale ei, c` putea sim]i o dorin]` atât de profund`,nevoia de a atinge fiecare centimetru din corpul cuiva, atât deputernic` [i de imperativ`, încât o percepea ca pe o durere fizic`.

– Dar tu? Laurel deschise ochii când îl auzi. Era întins pe unprosop, privind-o.

– Pielea ta, Laurel, n-are nevoie de protec]ie?– Am avut grij` de asta, reu[i ea s` murmure. – Atunci, ai putea s`-mi dai cu crem` pe spate? spuse el luând

crema [i înmânând-o lui Laurel.Pentru moment, Laurel se gândi s` refuze, dar dac` s-ar fi

întrebat de ce face asta? Deschise capacul cutiei cu crem` [i lu`pu]in în palm`. Începu u[or, nesigur, s` împr`[tie crema pe pielea

118 MARY JAMES

lui, [i de îndat` ce palmele se obi[nuir`, timididatea ei setransform` în dorin]a de a-l atinge. Vârful degetelor ei se mi[carù[or pe spatele lui, atingând, înv`]ând.

Atent` la noua ei sarcin`, nu î[i d`du seama dac` Oliver eraafectat de ceea ce se întâmpla pân` când îi atinse încet zona dinjurul taliei, sim]indu-i încordarea fiec`rui mu[chi. Uimit`, se opri,întrebând cu o voce nesigur`:

– Am f`cut ceva gre[it?El se întoarse brusc, privind-o ironic.– Pentru numele lui Dumnezeu, Laurel, zise el cu o voce

r`gu[it`. P`streaz` aceste jocuri pentru Chas, dac` trebuie, dar nu leexperimenta pe mine – nu-mi place s` fiu tachinat. Ori el este unprofesor al naibii de bun, ori tu înve]i foarte repede, adùg` elbrutal. E[ti aproape la fel de bun` ca o profesionist`.

{i înainte ca ea s` spun` ceva, se ridic` [i s`ri în ap`, înotândcâteva minute bune f`r` oprire. Îl privea t`cut` de lâng` piscin`,întrebându-se ce f`cuse de se enervase atât de tare.

Mai târziu, Laurel preg`tea cina când Oliver intr` în buc`t`rie,anun]ând-o c` nu vrea nimic.

– O s` merg pân` la Arles, spuse el scurt, f`r` s` mai adauge alteexplica]ii. Nu [tiu când o s` m` întorc. S` nu m` a[tep]i, adùg` elsarcastic.

Singur`, urc` la ea în camer`, încercând s` se conving` c`dragostea f`r` c`ldur` [i încurajare nu putea s` supravie]uiasc`.Arunc` o privire prin agend`, zâmbind u[or citind cele scrise. Cenaiv` fusese atunci când crezuse c` era motivat` de r`zbunare.Articolele aduse zilele trecute mai erau acolo a[a c` începu s` le


citeasc` pe rând, p`trunzând astfel în lumea omului pe care-l iubea.De la început porniser` amândoi pe picior gre[it [i totul p`readestinat s` r`mân` a[a. Întotdeauna Oliver o judecase gre[it, iaracum când era la un pas s` cread` în el...

Laurel î[i usca p`rul, când auzi ma[ina lui Oliver parcând în fa]acasei. Era deja unsprezece f`r` un sfert. Îl auzi pe Oliver cum încuiema[ina [i se îndrepta spre u[`. Dormitorul ei era deasupra intr`riiprincipale, iar Laurel se îndrept` c`tre fereastr` s` vad` ce seîntâmpl`. Ridic` din sprâncene când îl z`ri cùtându-[i cheile înbuzunare. Cu toate c` se îndep`rt` de fereastr`, el îi sim]i prezen]a,uitându-se în sus.

– Laurel, vino [i deschide u[a, comand` el. Nu-mi g`sesc cheile.Primul lucru pe care Laurel îl decoperi când îi deschise u[a era

faptul c` bùse. Sim]ea asta din respira]ia lui.– E[ti în siguran]`, spuse el ironic. Nu sunt beat. Doar mi-am

udat pu]in necazurile, nu le-am înecat...– Sunt surprins` c` ai avea vre unul, spuse ea urmându-l în

buc`t`rie– De ce? N-am voie s` m` comport [i eu ca o fiin]` uman`? zise

el pe un ton aspru, care o uimea din ce în ce mai mult pe Laurel.– Vrei ceva de mâncare? întreb` ea ezitând. N-o s` dureze mult

s`...– Da, chiar a[ vrea, o întrerupse el. Am o foame care nu poate fi

u[or st`vilit`, Laurel, râse Oliver u[or. Pentru Dumnezeu, nu te uitala mine de parc` ai fi cea mai inocent` fat` din lume pentru càmândoi [tim c` nu e a[a. {i du-te imediat în pat înainte s` spunceva ce amândoi vom regreta mai târziu.

120 MARY JAMES

Laurel nu [tia dac` s` r`mân` sau s` plece, dar dup` ultima luiprivire fugi repede pe sc`ri. Un lucru nu-i era clar. De ce Oliverbùse? Probabil din cauza faptului c` vroia s` se elibereze detensiunea provocat` de scris. {tia foarte bine c` nu era beat, dar i sef`cuse team` de violen]a desc`tu[at` pe care o afi[a [i nu vroia s` fieea cea asupra c`reia se va desc`rca, pentru orice eventualitate.

Laurel se hot`rî s` se culce când îl auzi pe Oliver urcând sc`rile[i intr` în baie. Auzi zgomotul unor sertare, apoi deschise u[a [istrig`:

– Laurel, ai din întâmplare o aspirin`?Avea o tablet` în geant`, a[a c` lu` un comprimat [i merse la el

în baie. El se dezbr`case de tricou, iar lumina slab` din baie îicontura umerii puternici. Când Laurel îi întinse pastila, mâinile lorse atinser` [i Oliver înjur` cu violen]`.

– Pentru numele lui Dumnezeu Laurel, murmur` el r`gu[it.Dac` vroiai experien]`, de ce n-ai venit la mine?

Apoi o s`rut` fierbinte, în timp ce mâinile lui se mi[cauner`bd`toare pe nasturii c`m`[ii, îndep`rtând-o [i dezgolindu-iumerii fragili. Dac` înainte Laurel crezuse c` experimentase dorin]a,nimic nu se compara cu senza]iile pe care le trìa acum. Joculsenzual al degetelor lui pe pielea ei, deschise o u[` care pân` acumhabar n-avea c` exist`. Laurel se lipi de el, savurând fierbin]ealabuzelor lui.

Acolo, în întuneric, Laurel avea impresia c` putea citi în ochii luidurerea în timp ce o privea, apoi spuse simplu:

– Dup`-amiaz`, [tiam c` n-o s` rezist aici...în cas`... cu tine onoapte, f`r` s` fac asta...


Apoi o lu` din nou în bra]e, ducând-o în dormitorul lui, în patullui. Dar acum nu-i mai p`sa ce putea el gândi despre sentimenteleei, abandonându-se cu totul în bra]ele lui. Atingerea mâinilor luip`rea atât de potrivit`, încât Laurel nu putea s` nu-l doreasc`. Cândtrase c`ma[a de noapte de pe ea, gemu de pl`cere. Oliver seîndep`rt` u[or, privind-o în lumina lunii, jucându-se u[or cudegetele pe pielea ei, f`când-o s` tremure de pl`cere, aducând-o dinnou lâng` el.

– Întreab`-m` din nou dac` îmi este foame, Laurel, îi [opti el laureche. Sau pur [i simplu s`-]i ar`t?

Îi sim]i din nou buzele, s`rutându-i pasional vena din zonagâtului, apoi mai jos explorându-i pielea. Laurel î[i sim]ea fiecarenerv cutremurându-se de pl`cere la intimitatea atingerilor lui,senzualitatea lui ame]ind-o. Era sigur` c` [i el o dorea la fel de mult.Blugii lui ajunser` în acela[i loc cu c`ma[` ei de noapte, degetele eiînfigându-i-se în carnea lui, iar tremurul lui îi confirma aceea[ifericire pe care o sim]ea [i ea la fiecare contact al trupurilor lor.

Laurel î[i dorea s`-l s`rute [i s` îl ating` la fel cum f`cuse el. Î[ilipi mai întâi buzele de pielea lui, iar când sim]i tensiunea mu[chilorlui se gândi c` f`cuse ceva gre[it pân` când el gemu [i o întoarseviolent pe spate, ]inându-i capul între mâini, mu[cându-i buzele.

Dar când îi îndep`rt` coapsele, acoperind-o cu trupul luiputernic, Laurel începu s` simt` teama. O team` întunecat` trezit`din trecut, punând cu veheme]` st`pânire pe ea, fâcând-o s` ]ipepanicat` pân` când realiz` c` Oliver era cel aplecat asupra ei [i nuBill Trenchard.

Laurel rosti printre sughi]uri numele lui Oliver [i începu s`

122 MARY JAMES

tremure violent la amintirea trecutului, în timp ce el o privi,ridicând-o în bra]e, îndep`rtându-i firele de p`r de pe obraji

– Ai crezut c` sunt Trenchard, nu-i a[a? o întreb` el cu vocear`gu[it`. Laurel, ce încerci s`-mi faci? Dar Chas? Ai crezut c` el...

– Te în[eli în privin]a lui Chas! N-a fost nici pe departe a[a cumî]i imaginezi tu. Ne-am certat în drum spre cas`, eu am coborât dinma[in` [i m-a l`sat acolo, pentru c` n-am vrut... A[a c` a trebuit s`merg, dar m-am oprit pe marginea drumului [i am adormit. Eu... num-am culcat cu el!

Laurel începu s` plâng` \ncet neajutorat`, crezând c` el nu o vacrede, dar pentru prima dat` se în[ela.

– Nu l-a[ fi l`sat niciodat` s` fac` dragoste cu mine, spuse eaprintre lacrimi. Habar n-am avut c`...

– De aceea mi-am petrecut jum`tate de noapte cùtându-te... deaceea acum ar trebui s` fii în patul tù [i nu al meu. Într-o zi,Laurel,îi spuse el ]inându-i fa]a între palmele lui, o s` întâlne[ti un b`rbatcare te va face s`-l ui]i pe Trenchard – s` ui]i tot, cu excep]ia nevoiide a fi cu el.

Laurel ar fi vrut s`-i spun` c` întâlnise deja acel b`rbat, darbineîn]eles el n-avea nevoie de dragostea ei. N-ar fi fost acum la elîn pat dac` n-ar fi bùt.

– Ce-ai spune dac` te-a[ ruga s` r`mâi cu mine? murmur` elprivind-o.

Inima ei p`rea s-o fi luat razna. Dac` el o vroia, i-ar fi pututrezista? Dar Laurel [tia deja r`spunsul.

– Eu...– Stai lini[tit`, spuse el confuz. N-am de gând s`-]i cer asta. Ai


sim]it ceva totu[i în noaptea asta, ceva ce nu po]i s` negi [ipresupun c` pentru tine e un pas înainte...

În experimentul lui, asta vroia s` spun`. O cuprinse odezn`dejde rece. Se jucase cu focul [i avea s` se ard` destul de tare.Ea îl iubea, dar el n-o iubea, a[a c` ar fi nebun` s` mai r`mân` încò secund` în plus lâng` el, când se sim]ea atât de vulnerabil`.

– Cred c` ar fi mai bine s` plec, spuse Laurel f`r` expresivitate.Eu...

– Te-ai l`sat purtat` de moment. {tiu... Poate acum o s` în]elegide ce am fost atât de îngrijorat când am crezut c` e[ti cu Chas. Eraevident c` vroia doar un lucru de la tine înc` din clipa în care tev`zuse. Laurel avu din nou impresia c` z`re[te în ochii lui o urm`de durere, dar fusese atât de rapid`, încât nu era sigur` de ceea cev`zuse.

Laurel se ridic` de lâng` el, dar în lumina lunii, dorin]a ei de a-iatinge corpul era [i mai puternic`. Vroia s`-l implore s` fac`dragoste cu ea, dar dac` ar face asta, Oliver [i-ar da seama ce sim]eaea cu adev`rat, lucru pe care nu l-ar fi putut suporta.

– Pentru numele lui Dumnezeu, Laurel, dac` vrei s` pleci,pleac`, zise el pe un ton dur, r`nind-o cu indiferen]a lui. A[ vrea s`dorm pu]in, chiar dac` tu n-ai de gând...

Laurel se sim]ea ca un copil în timp ce-[i lu` c`ma[a pe care cucâteva minune în urm` el o descheiase, nasture cu nasture.

S` adoarm`...indiferent cât de epuizat era corpul ei, nu putea sàdoarm`... nu putea uita c`ldura [i pl`cerea pe care o împ`r]ise cuOliver. Imagini cu corpul lui perfect îi ap`reau \n minte de fiecaredat` când încerca s` închid` ochii.

124 MARY JAMES

Capitolul 9

A doua zi când coborî, Laurel nu v`zu nici urm` de Oliver. Darcând vru s` ias` afar` pe u[a din spate, se ciocni de el. Privindu-l fix,se înro[i u[or la amintirea nop]ii trecute... la amintirea lui.

Oliver îi zâmbi ironic, trecu pe lâng` ea [i se a[ez` pe unul dintrescaune. Bineîn]eles c` naivitatea ei i se p`rea amuzant`. Ceea cepentru ea fusese un moment special, plin de magie, pentru el nufusese decât un simplu experiment privind reac]iile ei.

Laurel se întoarse cu spatele, încercând s` ascund` cât de multo afecta prezen]a lui, s` prepare cafea. Îl auzi cum se ridic` de pescaun, îi auzi pa[ii îndreptându-se spre ea [i brusc o întoarse cu fa]ac`tre el.

– Laurel, nu trebuie s`-]i fie ru[ine pentru ce s-a întâmplat azi-noapte. {tiu cum te-ai sim]it... cel pu]in pot ghici, se corect` el,mai ales când ]i-am spus ceea ce ]i-am spus ieri diminea]`. Am gre[itmult, recunosc asta. M-am purtat ca o brut` cu tine [i n-am v`zutc`...

– Eram prea obosit` pentru c` am mers atât pe jos, [i nu c`...– ... ]i-ai fi petrecut noaptea în bra]ele lui Chas. Nu în]eleg totu[i

de ce atunci când m-a sunat, mi-a sugerat c` ai fi cu el... Când m`gândesc ce ai fi putut p`]i...

Laurel abia îl recuno[tea pe Oliver. Expresia lui deveniseserioas`, plin` de comp`timire, plin` de...ceva ciudat.

– Probabil c` era furios din cauza faptului c` ...– Ai refuzat s` te culci cu el? complet` Oliver. Îmi imaginez.Zâmbetul lui ironic denota faptul c` [tia cum este s` reu[e[ti cu

greu s`-]i st`pâne[ti dorin]ele.– {i f`r` s` [tie ceea ce ]i se întâmplase, a crezut c` î]i ba]i joc de

el, pur [i simplu. Oricum comportamentul lui poate fi scuzat despecificul vârstei, dar n-ar fi trebuit s` te lase acolo. A avut marenoroc c` nu l-am întâlnit pe drum, altfel... Oliver se uit` c`tre Laurelcând ea începuse s` râd` încet, strâmbând u[or din nas.

– Presupun c` dup` noaptea trecut`, n-am dreptul s` criticstandardele altcuiva. În leg`tur` cu noaptea trecut`, Laurel...

Oliver se îndep`rt` de ea, întorcându-se c`tre fereastr`– Vroiam s` vorbesc cu tine despre asta, s`-]i explic c`...– Nu, nu trebuie s` faci asta. În]eleg foarte bine, spuse Laurel

furioas`. Aceste lucruri se mai întâmpl` [i presupunând c` lucruriledindre noi doi sunt a[a cum sunt.... [i tu [tii despre trecutul meu,despre mine... -c` te iubescar fi vrut ea s` spun`... era inevitabil.

– M` bucur c` ai v`zut lucrurile atât de filozofic!Oliver privea în continuare pe fereastr`, cu spatele la ea, astfel

încât Laurel nu putea ghici expresia fe]ei lui. Ceea ce-i spusese p`rus`-l enerveze de[i Laurel nu î[i putea imagina ce îl determinase s`

126 MARY JAMES

devin` furios. Oare ar fi vrut ca ea s` recunoasc` de ce vroia de fapts` fac` dragoste cu ea?

Lui Laurel i se f`cu deodat` rù. Oare Oliver î[i notase deja toatereac]iile ei pentru a le folosi într-o carte viitoare?

Laurel se ura pentru c` n-avea curajul s`-i spun` în fa]` tot ce[tia, s`-i spun` s` n-o mai foloseasc`. Dar n-ar suporta durereainevitabil` care ar cople[i-o când va începe s` râd` amuzat de toatetrìrile ei. Cu ce drept ce sim]ea r`nit` sau tr`dat`, dac` Oliver nud`duse nici cel mai mic semn c` ar sim]i ceva pentru ea? N-o for]asenimeni s` se abandoneze în bra]ele lui, provocându-i mângâiereadulce a pielii lui. {tia foarte bine c` b`rba]ii sunt capabili de odorin]` pur fizic`.

– Nu ]i-am spus, nu-i a[a? continu` el brusc. Trebuie s` merg laNisa mâine diminea]` la prima or` singur, adùg` întorcându-sec`tre ea. O s` fiu plecat toat` ziua.

– Atunci, ast`zi o s`-mi dictezi mai mult decât de obicei, spuseLaurel uimit` de abilitatea de a-[i p`stra tonul vocii normal în timpce sufletul îi era amor]it de durere. De ce pleca la Nisa? S` seîntâlneasc` cu o femeie? Era o întrebare la care Laurel nu putear`spunde, dar nu-l vedea pe Oliver în compania unor femeioarecare, iar ea nici nu se putea compara cu acele femei cu careb`nuia c` se întâlne[te.

– Nu cred c` este nevoie. Înc` sunt la etapa de gândire [i tu te-ai dovedit foarte eficient`. Ma[inile de scris sunt foarteobositoare.

Laurel încerc` s`-i zâmbeasc`, de[i în suflet avea o furtun` denelini[te.


Dup` ce î[i turn` din nou cafea în can`, Oliver continu` s`vorbeasc`, lovind-o din nou:

– Laurel, azi-noapte, a fost doar imagina]ia mea sau chiar aisim]it la fel de mult` pl`cere din... intimitatea noastr`, a[a cum aidat de în]eles? Obrajii îi luaser` foc pur [i simplu. Cum putea s` steaacolo atât de calm, vorbind despre ce se întâmplase ca [i cum ardiseca un nou capitol dintr-una din c`r]ile lui?

– Nu [tiu exact la ce te referi, afirm` într-un final. Eu...– Ce am vrut s` spun... îi explic` el lini[tit, ridicându-se în

picioare [i privind-o... ai simulat felul în care ai rec]ionat la... sau...O mul]ime de gânduri îi invadar` mintea. S`-l mint` [i s`-i spun`

c` pur [i simplu s-a pref`cut? Dar dac` el [i-ar da seama c` minte, n-ar fi mai simplu s` ghiceasc` motivul pentru care-l min]ea?

– N-am simulat nimic, reu[i s` spun`. Dar...– Dar am interpretat eu gre[it ceea ce sim]eai? Nu-]i face griji,

Laurel. Sunt [i eu con[tient de puterea atrac]iei fizice. M` bucur cài descoperit-o [i tu, pentru c` m` scute[te de o vin` ce ap`sa greuasupra con[tiin]ei mele, cu toate c` m-am dovedit a fi o sabieascu]it` vicios la ambele capete. S` nu-]i fie niciodat` ru[ine desexualitatea ta, adùg` el cu franche]e, [i niciodat` s` nu abuzezi deea. E un dar atât pentru tine, cât [i pentru iubitul tù. M` ur`scpentru faptul c` ai trìt atâ]ia ani crezând c` e[ti frigid`. O femeiecare înva]` s`-[i pre]uiasc` trupul, îl p`streaz` ca pe un dar, darulsuprem atunci când dorin]a este completat` de dragoste. Ceea ceîncerc s`-]i spun, adùg` el cu o triste]e neobi[nuit`, [i nu foartebine se pare, este faptul c` te afli la o vârst` frumoas`. Ai o fragilitate[i o sensibilitate care s-ar putea pr`bu[i chiar [i sub mângâierea

128 MARY JAMES

unor degete. Cred c` a sunat ca o avertizare a unui tat` cu concep]iipredefinite, pentru pre]ioasa lui fiic` împotriva tenta]iilor carnale.

– Dar tu nu e[ti tat`l meu...[i sunt destul de con[tient` de ele, îireaminti Laurel. Le-am înv`]at de mic`, î]i aduci aminte?

Pentru o clip` pielea lui c`p`t` o nuan]` ro[ie, ca [i cum i-ar fidat o lovitur` mortal`. Tensiunea dintre ei era asemenea unui firsub]ire, pe care Laurel n-o mai putea îndura. Fugi repede dincamer`, l`sându-l pe Oliver privind în urma ei.

S` cread` orice ar fi vrut, gândi ea ca un copil o or` mai târziu,privind imaginea drumului de ]ar`, înconjurându-[i genunchii cubra]ele. Oare o privea în continuare ca pe o simpl` pu[toaic` dedou`zeci [i doi de ani [i nu ca pe o femeie?

Tensiunea dintre ei p`ru s` creasc` pe parcursul zilei. Oliver secomporta foarte ciudat. Pentru un moment era ironic, iar însecunda urm`toare devenea t`cut. Nimic din ceea ce f`cea Laurelnu p`rea a fi bine, comentariile lui tìoase aducându-i nu numai odat` lacrimi în ochi, cu atât mai mult când [tia c` aluziile luirùt`cioase nu erau fondate. Oare î[i d`duse seama ce sim]eapentru el? Credea oare c` f`cuse o pasiune prosteasc` pentru el [ifolosea metoda asta ca s-o îndep`rteze?

Laurel nu mânc` prea mult la cin`. Fusese rândul lui s`preg`teasc` masa [i se încrunt` amenin]`tor când observ` c` ea abiase atinse de mâncare. Laurel nu avea cum s` nu observe cantitateageneroas` de whisky pe care [i-o turn` dup` cin` [i o bù dintr-oînghi]itur`.

Asta îi amintea lui Laurel de nop]ile în care tat`l ei vitregobi[nuia s` vin` acas` beat.


– Nu este nevoie s` m` prive[ti a[a. Pot bea cantit`]isemnificative f`r` s` am niciun efect secundar, spuse Oliverrùt`cios, când expresia fe]ei p`rea s-o tr`deze. Sau crezi c` asta,ar`tând c`tre pahar, poate fi o repeti]ie la ceea ce s-a întâmplatasear`. Mai ai multe de înv`]at, draga mea, spuse el râzânddispre]uitor, [ocând-o cu asprimea lui. Când un b`rbat trebuie s` sescufunde în bùtur` înainte s` intre în patul unei femei, e unexerci]iu pe care foarte rar vrea s`-l repete.

Oliver travers` camera, select` una dintre casete punând-o încasetofon. Dar în locul sunetelor lini[tite pe care Laurel spera s` leaud`, acestea erau agresive [i amenin]`toare.

– S` completez dispozi]ia, spuse el sub privirea speriat` a luiLaurel. Dar dac` nu-]i place...

– Cred c` o s` m` culc devreme în seara asta. Sunt obosit`.La cuvintele ei bâlbâite, s-ar fi a[teptat la o replic` rùt`cioas`,

dar el nu mai spuse nimic. Când ridic` ochii s`-l priveasc`, Oliverera concentrat asupra paharului pe care-l învârtea în mân`.

Pe scaun era o carte, iar Laurel o ridic` f`r` s` fie atent`. Nu erachiar atât de obosit`, a[a c` se gândi c` ar mai putea citi pu]in. Cevace ar fi ajutat-o s` adoarm` [i s`-i alunge amintirile ce se ag`]au deea asemenea din]ilor unui dragon, chinuind-o.

Abia dup` ce f`cu baie realiz` c` acea carte era una dintre aceleaduse de Oliver din Arles. Era a unui psihiatru, scris` în englez`.Curiozitatea o împingea s-o r`sfoiasc`, schimbându-[i îns` peparcurs ce înainta starea de spirit. Î[i d`du seama c` era vorbadespre toate acele probleme cu care se confruntase chiar ea îns`[i:cazuri istorice din domeniu, cele mai multe dintre ele foarte

130 MARY JAMES

asem`n`toare cu ale ei. Copii, preadolescen]i sau adolescen]i caretrecuser` printr-o experien]` ce le afectase psihicul. Multe dintreacele cazuri se bazau pe incest, unele implicând [i violul. Cândcitea, Laurel tremura. Trebuia s-o termine, citind fiecare cuvânt, depe fiecare pagin`, trecutul propriu i se p`rea mai viu ca niciodat`.Citea c` primul pas c`tre normalitate pentru victimele din acestecazuri era acela de a-[i forma o rela]ie bazat` pe încredere cumembrii de sex opus. Adolescentele care suferiser` de h`r]uiresexual` trebuia înv`]ate s`-[i deblocheze sim]urile, înlocuind frica,durerea [i umilirea cu pl`cere [i c`ldur`. Cu cât citea mai mult, cuatât Laurel realiz` c` în cazul ei trauma fusese moderat` [i cumabilitatea ei de a avea încredere în cineva nu fusese completdistrus`, altfel n-ar fi putut avea încrederea în Oliver înc` de laînceput. Î[i confirm` de asemenea convingerea comform c`reia urape care o sim]ea pentru el era rezultatul faptului c` el îi tr`daseîncrederea.

Oliver cump`rase aceast` carte numai din cauza ei, pentru c`vroia s` p`trund` mai adânc în mecanismul min]ii ei, exact ce f`ceafolosind-o în întregime sau doar p`r]i din ea cu inten]ia de a studiaorice putea legat de ea, transformându-le mai târziu în materialepentru c`r]i. Când în cele din urm` Laurel închise cartea, aveaimpresia c` abia ie[ise din tunelul în care intrase odat` cu apari]ialui Bill Trenchard ca tat` vitreg. Acum [tia c` s-ar fi îndr`gostit deOliver în oricare alt` situa]ie. Ceea ce sim]ea pentru el era dragosteapur` a unei femei pentru un b`rbat.

Într-un final adormi cu greu, dar cartea îi trezise unele amintiripe care le îngropase în to]i ace[ti ani [i care o urm`reau din nou:


amenin]`rile tat`lui ei c` o va trimite departe de cas`, atingerile luicare o umpleau de team` [i de furie. În co[mar retrì cele maicumplite scene din via]a ei: tat`l ei vitreg ]intuind-o pe podeauarece, respira]ia lui urât`, teroarea ce o cuprindea când mâinile lui îiatingeau pielea goal`.

Un ]ip`t îi fierbea în gât, trupul i se zvârcolea pe cear[afurile dince în ce mai multe , ]ip`t dup` ]ip`t sufocând-o. Perdeaua groazeifu rupt` de u[a care tocmai se deschise, acum v`zând doar ochii luiOliver ce o priveau cu îngrijorare.

– Laurel, am avut impresia c` cineva încerca s` te omoare dup`modul în care ai ]ipat, spuse el cu o not` de umor.

Înc` sub efectul co[marului, Laurel tremura privind cu ochii sìmari fa]a lui palid`.

Oliver ridic` de jos cartea pe care o împrumutase.– Am citit-o, îi spuse ea r`gu[it. Au revenit toate înapoi... Bill...

noaptea...noaptea...– În care a încercat s` te violeze? Am fost la tribunal, Laurel. Am

auzit totul, dar s-a terminat. A fost doar un co[mar, unul foartenepl`cut, la care am avut [i eu contribu]ia mea.

Laurel abia observ` tonul ciudat din vocea lui. Cuprins` \nc` degroaza provocat` de co[mar, Laurel nu putea s` fac` nimic mai multdecât s` tremure [i s` îl priveasc` cu ochii mari, tres`rind când el îiatinse bra]ul, figura plin` de c`ldur` a lui Oliver înlocuind-o pe cealacom` a lui Bill.

Se îndep`rt` de el, murmurând cu sufletul la gur` cuvinteneîn]elese, proteste...

– Laurel!

132 MARY JAMES

Cea]a disp`ru, iar ochii ei nu vedeau decât o singur` privire.– Oh, Oliver, spuse ea cu vocea tremurând, aruncându-i-se în

bra]e. A fost atât de îngrozitor...atât de real, continua Laurel s`-ispun` în timp ce bra]ele lui o înconjurau. L`sându-[i capul peum`rul lui, o înv`lui o stare de bine [i de lini[te. Pe m`sur` cesecundele se scurgeau, oboseala o mole[i înlocuind teroarea de maidevreme. Parfumul lui b`rb`tesc îi acap`r` toate sim]urile [ideodat` faptul c` o ]inea în bra]e nu mai era d-ajuns.

– Laurel? Te sim]i mai bine acum?Ea î[i prinse degetele de c`ma[a lui desf`cut` când Oliver

încerc` s` se retrag`:– Nu m` l`sa singur`, Oliver, te rog! Mi-e team` c` o s` visez din

nou.– {i ce sugerezi? întreb` el cinic. S` ne petrecem toat` noaptea

a[a? La gândul c` ar putea petrece o noapte întreag` în bra]ele lui,sim]urile parc` începuser` s-o ia razna, r`spândindu-i prin totcorpul fiori de dorin]`.

– Laurel...– Oliver, nu m` l`sa aici, te rog, îl implor` ea, ]inându-l [i mai

strâns. Te rog!Degetele lui erau deja pe încheieturile mâinilor ei, încercând

s-o împing`, dar deodat` î[i schimb` atitudinea, degetele luimângâindu-i u[or pielea fin` de la încheieturi.

– Pentru Dumnezeu, murmur` el cu o voce r`gu[it`, când Laureloft` u[or.

Ea nu î[i d`dea seama dac` spusese asta din precau]ie sau carug`minte, dar nu mai cont` dup` ce gura lui o acoperi pe a ei cu


o dorin]` nest`vilit` care [terse orice urm` din imaginea lui BillTrenchard. Era doar Oliver, fiecare nerv al ei sim]ea asta [i-l primeaca atare. Buzele lui se mi[cau peste ale ei, cu o dorin]` crescând`,[i incredibil, ea sim]ea aceea[i pasiune s`lbatic`, cerând mai mult,oferind mai mult.

– Laurel, Laurel... îi [opti el numele, s`rutându-i senzual gâtul,arcuindu-se sub presiunea buzelor lui, provocându-i fiori depl`cere.

Era ca [i cum ar fi fost prins` într-u vârtej de emo]ii [i trìri încare nu exista trecut [i viitor, ci doar acel val de pasiune creat detensiunea din ziua precedent`, culminând cu explozia necesit`]iidintre ei, asemenea unei mingi de foc.

Nimic n-ar fi împiedicat-o pe Laurel s` mearg` mai departe;deschise pe rând fiecare nasture de la c`ma[a lui, s`rutând în acela[itimp fiecare parte din corpul lui viril, explorând cu pl`cereneascuns` fiecare mu[chi de pe pieptul lui.

– Laurel! Complet absorbit` de dorin]a de a-l atinge, Laurel uitase c` el

n-o iubea, urmând doar nevoia lor reciproc`.– Laurel, e[ti într-adev`r tu? [opti Oliver. Nu pot s` cred. E[ti în

sfâr[it liber`? F`r` c`tu[e, f`r`...Laurel amor]i în bra]ele lui. De ce? De ce trebuia s`-i

reaminteasc`? Dac` ar fi continuat pur [i simplu s` fac` dragoste cuea, acum poate s-ar fi bucurat de posesia lui în loc s` [tie c` în timpce ea sim]ea extazul dragostei, el nu f`cea decât terapie.

– Da, sunt liber`, spuse ea plictisit`, îndep`rtându-se de el. Nue nevoie s` mergem mai departe, Oliver. Experimentul s-a terminat.

134 MARY JAMES

– Experimentul? Despre ce naiba vorbe[ti? se ridic` el, privind-ocu o expresie ostil`.

– {tii foarte bine la ce m` refer. M` folose[ti monitorizându-mireac]iile ca s` m` po]i utiliza într-una din viitoarele tale c`r]i. Am[tiut asta de la început, felul în care m-ai întrebat despre trecut,totul...

– Laurel, asta este pur ... o întrerupse el, gesticulând cunervozitate [i împr`[tiind din gre[eal` teancul de articole pe careLaurel le adusese în camer` [i agenda ei.

– Ce naiba ... se încrunt` el [i aprinse repede lampa de la cap`tulpatului. Ce faci cu astea? O întreb` el. {i asta? Ce este asta?

Oliver ridic` agenda ei [i o deschise. Citi primele rânduri, apoise uit` la ea. Laurel se cutremur` sub privirea lui, un amestec deghea]` [i furie gata s` explodeze.

– Dumnezeule, murmur` el afectat, gr`bindu-se s` citeasc`pagina pân` jos. {i mai ai tupeul s` m` acuzi pe mine. Ce dracuînseamn` asta?

– Oliver, î]i pot explica... spuse Laurel întinzând disperat` mânadup` agend`, dar el o îndep`rt`, citind câteva din celelalte pagini,expresia lui \mpietrind cu fiecare cuvânt.

– Deci, tìe el lini[tea ce urmase. Acum avem în sfâr[it adev`rul.Ai venit aici cu mine cu inten]ia de a m` discredita într-un fel saualtul. Nici m`car nu te mai deranja s` negi, Laurel. Totul este aici,scris de tine îns`]i.

Ce ar mai fi putut ea s` spun`? C` era adev`rat faptul c` scrisesetoate acele lucruri, dar atunci era confuz`, c` nu în]elegea ce simtecu adev`rat? Nu putea s`-i m`rturiseasc` adev`rul, nu acum.


– Dumnezeule, înjur` el printre din]i. {i eu care chiar amcrezut... Ce p`cat c` e[ti atât de preocupat` de prejudec`]ilefanatice ale trecutului tù, altfel ai fi descoperit c` exist` o arm` maibun` pe care o puteai utiliza... Oliver o privea cu ochi mari, buzeleîngustându-i-se la fiecare cuvânt.

– Public` orice [i s` m` ia dracu, Laurel! zise el cu am`r`ciune.Oricum, m-am în[elat în privin]a ta pân` la urm`...p`cat...

Oliver ie[i din camer` înainte ca Laurel s`-i poat` reaminti càc]iunile lui o determinaser` s` scrie toate acele lucruri. Dar acumera prea târziu. O l`sase acolo, cu sentimentul c` s`vâr[ise un p`catde neiertat. Îl ura c` putuse s` cread` c` l-ar fi putut r`ni într-un felsau altul. Dar cum s`-i spun` adev`rul? Dac` ar fi distrus agenda...

Când se trezi a doua zi diminea]`, Oliver plecase deja la Nisa.Petrecu minute în [ir mergând \ncoace [i-ncolo [i întrebându-se

ce avea s` fac` în continuare, dar apoi zgomotul unei ma[ini îiatrase aten]ia c`tre fereastr`. Zâmbi u[urat` când recunoscu RangeRoverul lui Elizabeth.

– Îmi pare rù, dar Oliver nu este acas`, îi spuse Laurelîntâmpinându-i. {i nu cred c` se întoarce pân` mâine.

– N-am oprit decât pu]in aici, nu-l vom a[tepta. Ne gr`bim s` neîntoarcem acas`, pentru c` una din m`tu[ile so]ului meu s-aîmboln`vit brusc. Copiii coborâr` [i ei din ma[in`, iar Laurel se oferis` le preg`teasc` prânzul.

– A[ vrea s` vorbesc ceva cu tine, îi m`rturisi Elizabeth, cândcopiii plecar` la piscin`. Îmi pare foarte rù pentru ceea ce s-aîntâmplat cu Chas. În Marbella i-a recunoscut totul lui Rick.

– Nu mai conteaz`, o asigur` Laurel, venindu-i deodat` o idee.

136 MARY JAMES

Dac` ar ruga-o pe Elizabeth s-o duc` acas`?Cu siguran]`, Oliver n-o mai dorea aici acum [i nu va dura mult

pân` când î[i va tr`da adev`ratele sentimente, punându-l într-ositua]ie jenant`.

– De fapt, începu Laurel nesigur, vroiam s` te întreb dac` m-a[putea întoarce împreun` cu voi în Anglia.

– Asta este o hot`râre brusc`, nu-i a[a? Oliver [tie? se încruntÈlizabeth.

– Nu, dar nu cred c` l-ar deranja. Am avut o discu]ie, [i sincer`s` fiu cred c` ar fi cel mai bine s` plec acum.

– Din cauza lui, sau din cauza ta? o întreb` Elizabeth gânditoare.Dar ce o s` se întâmple cu cartea lui?

– Oh, cred c` a ob]inut tot ce avea nevoie de la mine pân` acum,r`spunse Laurel cu triste]e. F`r` îndoial`, cartea va fi un nou best-seller, cu toate c` n-o voi cump`ra niciodat`.

– Cred c` m-am pierdut, zise Elizabeth cu calm. Vino s` nea[ez`m [i poveste[te-mi ca s` pot în]elege.

În mod normal, Laurel n-ar mai fi avut încredere în nimeni, darsentimentele ei fuseser` atât de bulversate din cauza certei cu Oliverîncât era o adev`rat` u[urare s` se destìnuie cuiva.

Elizabeth se încrunta uneori, dar n-o întrerupse pe Laurel întimp ce-i povesti suspiciunile ei.

– Sunt sigur` c` te în[eli, spuse Eizabeth cu convingere dup` cetermin` Laurel. În]eleg de ce ai crezut c` te folose[te, dar eu îlcunosc pe Oliver, Laurel. {i [tiu cât de mult a suferit când [i-a datseama c` a gre[it în privin]a ta. Te-a cùtat peste tot, crede-m`!P`rerea mea este c` a vrut pur [i simplu s` te ajute, Laurel. Îmi


imaginez trauma pe care ai suferit-o în urma celor întâmplate cutat`l tù vitreg [i nu spun c` Oliver n-a fost vinovat, dar sunt absolutsigur` c` motivele sale au fost complet altruiste. Bineîn]eles c` armai fi [i o alt` explica]ie, o privi Elizabeth zâmbind. Ar putea fiîndr`gostit de tine! Laurel o privi cu ochii mari, suspinând adânc, ca[i cum toat` suferin]a i s-ar fi adunat în piept.

– Nu, d`du ea din cap cu vehemen]`. Nu este îndr`gostit demine.

– Dar tu îl iube[ti draga mea, afirm` Elizabeth subtil, [i de aceeavrei s` pleci. Oh, draga mea feti]`, nu crezi c` ar fi mai bine s` r`mâi[i s` încerci s` discu]i cu el despre toate astea?

– Prefer s` n-o fac. Dac` nu pot s` merg cu voi, voi lua un taxipân` la Arles [i de acolo...

– Dac` te-ai hot`rât cu adev`rat s` pleci, bineîn]eles c` po]i venicu noi, cu toate c` m` îngroze[te momentul în care Oliver o s`descopere cum ai evadat. Gândul c` avea s` plece de aici înlocuistarea normal` de eliberare pe care ar fi trebuit s-o aib` cu cea aunei pierderi chinuitoare. N-o s`-l mai vad` pe Oliver niciodat`.Cum va suporta asta? Dar nu exista alternativ`.

Laurel refuz` s` priveasc` în urm` când Range Roverul seîndep`rt` de cas`. Îi scrise lui Oliver câteva cuvinte în care-i explic`ce se întâmplase [i c` cel mai potrivit ar fi fost s` plece. Nu trebuias`-i spun` nimic mai mult. Elizabeth o privi cu îngrijorare [iafec]iune pe tot parcursul drumului, dar Laurel prefer` s` nu-i pun`prea multe întreb`ri sau s`-i cear` sfatul. Când se desp`r]i deElizabeth [i de copii, Laurel sim]i o enorm` p`rere de rù,gândindu-se c` în alte circumstan]e ar fi putut deveni prieteni buni.

138 MARY JAMES

Capitolul 10

Se terminase înc` o s`pt`mân`, slav` Domnului, se gândi Laurelîn timp ce descuia u[a de la apartament. Era a [asea s`pt`mân` decând se întorsese din Italia, unde lucrase pe parcursul verii. Dup`întoarcerea din Arles, se angajase la o agen]ie, o idee str`lucit` dealtfel. O cuceriser` toate acele birouri mici, moderne, iar apoi i seoferi ocazia s` lucreze pe var` ca secretara unui produc`tor de filmedin Italia. Cu toate c` slujba era temporar`, fusese de-ajuns s-oînsufle]easc`. Avusese ocazia s` ias` cu diferi]i b`rba]i ori de câte oriavea timp, dar cu toate c` sc`pase de rezerva în privin]a persoanelorde sex opus, nu-[i dorea s` încurajeze nicio rela]ie s` dep`[eascètapa prieteniei.

Pielea ei înc` mai p`stra bronzul italian, dar îi disp`ruse r`ceala[i rezerva care o bântuise atât de mult timp.

În ultimul timp lucrase într-un birou foarte ocupat. Cei de acoloo avertizaser` c` odat` cu venirea iernii nu va mai avea de lucru,datorit` mic[or`rii num`rului clien]ilor. Îi trecuse prin minte chiar

s` scrie la fosta firm` unde lucrase, întrebând de locuri disponibile,dar nu era sigur` de modul în care domnul Marshall o va privi penoua Laurel.

Nu c` s-ar fi schimbat foarte mult, dar îndr`znise s` ias` dincu[ca în care se ascunsese în ultimii [ase ani, stimulându-[isiguran]a [i încrederea în sine, lucruri care pân` atunci îi lipsiser`mult. Obi[nuia acum s`-[i poarte p`rul liber, s` se fardeze discretdar atractiv, s` poarte haine potrivite vârstei, dar cu toate astealipsea ceva din via]a ei.

Ini]ial se înc`p`]ânase s` ias` cu al]i b`rba]i, încercând s` seconving` c` ceea ce sim]ise pentru Oliver fusese ceva trec`tor. Daratunci când ei o s`rutau, era doar un simplu s`rut, mai mult sau maipu]in pl`cut, dar niciodat` determinând-o s` le r`spund` a[a cumf`cuse la s`ruturile lui.

Se a[ez` pe canapea, oftând u[or. Era invitat` la o petrecere înacea sear`, dar nu se sim]ea în stare s` mearg`, a[a c` se hot`rî s`-[i petreac` seara în pat.

Jum`tate de or` mai târziu se a[ez` în fa]a televizorului, luândcina [i urm`rind nep`s`toare emisiunea.

Gazda emisiunii discuta cu unul dintre invita]ii sì, dar ceea cecapt` aten]ia lui Laurel fu urm`torul anun] pe care-l f`cu c`trecamer`.

– Urm`torul meu invitat nu mai are nevoie de nicio prezentare,pentru c` ceea ce face vorbe[te în numele lui. Doamnelor [idomnilor, celebrul câ[tig`tor de anul acesta al premiului Maundale,Oliver Savage, sau Jonathan Graves, dup` cum îl cunosc mai binecititorii lui.

140 MARY JAMES

Laurel împietri, uitând complet de mâncare [i a]intindu-[i ochiiasupra tr`s`turilor familiare. Oliver purta un costum elegant,ar`tând extraordinar de bine, p`rere împ`rt`[it` evident de gazdaemisiunii [i de femeile din public. Laurel sim]i un fior de gelozieprivind modul în care vedeta de televiziune îl lu` de bra], elr`spunzându-i cu c`ldur`.

Laurel era atât de fascinat` de prezen]a lui Oliver, încât nufusese atent` la primele întreb`ri. Oliver p`rea oarecum retras,palid, dar probabil era doar efectul reflectoarelor

– Acum, poate ne ve]i dezv`lui câte ceva din nouadumneavoastr` carte spuse gazda emisiunii.

– N-a[ putea-o descrie în câteva cuvinte. Pot s` spun doar c` esteo întruchipare a ceva ce trebuia s` scriu, ce sim]eam nevoia s` scriu.

– Sun` de parc` a]i vorbi de o nou` form` de terapie, afirm`prezentatoarea, curioas`.

– Dac` ar fi a[a cu siguran]` n-ar avea rezultate, r`spunse Oliverambiguu.

Interviul mai dur` câteva minute, apoi aten]ia se mut` c`tre unalt invitat. Dar Laurel r`mase nemi[cat` în fa]a televizorului,butonând telecomanda în speran]a c` va mai g`si o alt` apari]ie a luiOliver.

Pentru ea, nimic nu se schimbase. Era doar o reconfirmare aceea ce [tia deja [i anume c` înc`-l mai iubea [i avea s`-l iubeasc`întotdeauna.

De la Marshall and Marshall primise un r`spuns pl`cut, datdezam`gitor. Pentru moment nu erau locuri vacante, a[a c` singurasolu]ie fusese s` accepte o slujb` cu jum`tate de norm` de la


agen]ie, într-un magazin cu mai multe departamente.Laurel tocmai se întrepta spre noul ei birou, într-una din

dup`-amiezi, dup` ce luase prânzul, când observ` c` ladepartamentul de c`r]i se desf`[ura o nou` lansare de carte.

– Este pentru Jonathan Graves, o inform` una din fetele din acelsector. Cu siguran]` am s-o cump`r. L-ai v`zut la televizors`pt`mâna trecut`? Este superb!

Laurel î[i spuse c` [i-ar prelungi agonia dac` ar încerca s-ociteasc`, dar câteva zile mai târziu se trezi plimbându-se pe lâng`raionul de c`r]i, în pauza de prânz. Locul era foarte aglomerat, omul]ime de persoane îmbulzindu-se la raftul unde trebuia s` fiecartea lui Oliver. Abia când se apropiase, Laurel în]elese motivulpentru care acea mul]ime era agitat`.

Oliver era în persoan` acolo, semnând autografe pe paginilec`r]ilor.

Laurel împietri, sim]ind cum totul în jur începe s` se învârt`,nevenindu-i s` cread`.

El n-avea cum s` [tie c` ea era acolo, bineîn]eles, dar cu toateastea în urm`toarea clip` ochii lui p`reau s`-i priveasc` fix pe ai ei.

Era imposibil s-o fi v`zut. Laurel gr`bi pasul. Se îndoia c` [i-armai fi adus aminte de ea, poate cu excep]ia c` reprezentase unsubiect interesant. Nu r`m`seser` nici m`car prieteni, mul]umit`dorin]ei ei stupide de r`zbunare. Cât de copil`re[te [i imatur sepurtase, se gândi Laurel acum.

Se apropia Cr`ciunul, iar Laurel se v`zu nevoit` s` fac`cump`r`turile de sezon. Acum avea prieteni cu care [i l-ar fi pututpetrece, tineri care locuiau [i ei singuri în Londra, dar ideea nu o

142 MARY JAMES

entuziasma prea mult. {i-ar fi dorit s` plece undeva departe. Agen]iaavea liber un post de buc`tar în Gstaad, dar se r`zgândi imediat ceafl` c` Oliver î[i va petrece Cr`ciunul în Elve]ia, la gândul ridicol c`s-ar fi putut întâlni. Dac` s-ar întâmpla asta, n-avea încredere înabilitatea ei de a-[i ascunde sentimentele.

Cu o s`pt`mân` înainte de Cr`ciun, primi o scrisoare dinDorset, retrimis` de cei de la Marshall, fosta \ntreprindere la carelucrase. Nedumerit`, deschise ner`bd`toare plicul, surprins` s`descopere c` era de la sora lui Oliver. Laurel presupuse c` Elizabethaflase de la Oliver c` lucrase acolo [i b`nuia c` se întorsese s`lucreze acolo. Dac` n-ar fi fost coinciden]` s` întrebe de locurivacante pe cei de la Marshall, n-ar fi primit probabil niciodatàceast` scrisoare, ei neavând de unde s` [tie noua ei adres`.

Era o scrisoare scurt`, dar plin` de c`ldur`, prin care Elizabetho invita s` petreac` Anul Nou cu ei. Organizau o mare petrecere, îiexplic` ea, subliniind:

“Nu trebuie s` î]i faci griji în ceea ce-l prive[te pe Oliver. El aplecat în Elve]ia, iar noi ne-am dori tare mult s` te revedem.”

{i Laurel [i-ar fi dorit enorm de mult s`-i revad`, recunoscu ea,chiar dac` va trebui s` aud` [i numele lui Oliver. {tia c` ar fi fost maisigur [i mai în]elept s` refuze, dar cu toate astea ceva o îndemn` sàccepte, s` fie cu cei care-i erau aproape lui Oliver.

Ar fi fost poast` s` accepte, continu` ea s`-[i spun`, dar asta n-oîmpiedic` s`-i r`spund` lui Elizabeth c` ar fi încântat` s`-[i petreac`weekendul cu ei.

În urm`toarea s`pt`mân`, starea de spirit a lui Laurel oscil` întrebucurie [i depresie. Cu toate c` n-avea s` se întâlneasc` cu Oliver,


faptul ca va vorbi [i i se va povesti despre el, toate acele detaliifamiliare în care va p`trunde, o f`ceau s` sufere.

Cr`ciunul trecuse repede, lini[tit [i monoton, poate preasinguratic. Î[i cump`rase o rochie neagr`, minunat` pentrupetrecere. Fusese într-adev`r uimitor de scump`, dar pentru primadat` avea o rochie numai a ei. {tia c` petrecerea dat` de Elizabethva fi una sofisticat`, a[a c` lu` rochia f`r` s` se gândeasc` prea mult,cu speran]a c` va g`si în curând un loc de munc` permanent.

Elizabeth îi telefon` pe parcursul s`pt`mânii, oferindu-iinforma]ii despre adres` [i modul cum s`-i g`seasc`.

“ Casa este imens`, îi m`rturisi Elizabeth fericit`. Familia so]uluimeu a mo[tenit-o de ani întregi [i sunt momente când simt c` nu îimai fac fa]`. Dar uneori m` cuprinde un u[or sentimentalismamintindu-mi toate momentele minunate petrecute aici. Sunt atâtde bucuroas` c` vii. Abia a[tept`m s` te vedem cu to]ii” încheia ea.

Drumul c`tre Dorset fusese lipsit de evenimente. Laurel seoprise doar o dat` pentru a lua prânzul. Un grup de b`rba]i o privir`cu admira]ie de la bar în timp ce lua masa [i cu toate c`-i ignor`,sim]i repulsie. Ar fi trebuit s`-i mul]umeasc` lui Oliver pentru ceeace devenise acum.

Dup`-amiaz` târziu ajunse la imensa cas` pe care Elizabeth i-odescrisese la telefon.

Gemenii ie[ir` primii, ner`bd`tori s-o revad`, f`când o adev`rat`zarv`. Imediat ap`ru [i Rick, ro[ind u[or când îi lu` valiza. Cusiguran]`, gândi Laurel, în câ]iva ani va fi copia fidel` a lui Oliver,de[i acum avea un aer copil`resc.

– Vino, într`, spuse Elizabeth îmbr`]i[ând-o cu c`ldur`. Graham

144 MARY JAMES

a trebuit s` plece de urgen]` la spital. Unul dintre bebelu[i s`gr`be[te s` fie al`turi de p`rin]ii lui înainte de Anul Nou.

Laurel intr` mai întâi într-un hol dreptunghiular, plin cu omul]ime de haine groase, perechi de pantofi [i cizme de toatem`rimile.

– Arat` ca un infern, dar este acas`, îi zâmbi Elizabeth. De obiceieste mai bine, dar doamna Simmond, cea care m` ajut` în cas`, esteîn concediu.

– Asta înseamn` c` o s`-mi permi]i s`-]i dau o mân` de ajutor.Mai a[tep]i [i al]i musafiri? \ntreb` Laurel

Gemenii o privir` pozna[, gata s` spun` ceva, dar Elizabeth ziserepede.

– Ei...nu sunt sigur` înc`. Vino s`-]i ar`t mai întâi camera ta, apoivom bea o cea[c` de ceai în lini[te. Ann este plecat` la o prieten`momentan [tii c` fetele sunt nedesp`r]ite la vârsta asta, [ibineîn]eles abia a[tepta s`-i arate noua biciclet`. Sper doar c` amf`cut un lucru bun. Drumurile de aici sunt destul de lini[tite, darniciodat` nu se [tie... Urmeaz` [i câteva cursuri, pentru a ne asigurac` [tie ce face. Oricum, nu-i prinde rù.

O conduse pe Laurel într-un dormitor dr`gu], decorat floral.– Ini]ial a fost o cas` parohial`, continu` Elizabeth. St`bunicul

so]ului meu a fost preot aici [i a cump`rat casa de la biseric` [i deatunci familia so]iului meu a locuit aici.

– Este minunat`, declar` Laurel cu franche]e, entuziasmat` depeisajul mirific de iarn` ce se z`rea pe fereastr`.

– Nu tot timpul. Dar te las acum s` despachetezi [i te a[tept joss` mai povestim la o can` de ceai. În seara asta suntem doar noi cei


din familie la cin`.– B`nuiesc c` ai o mul]ime de lucruri de preg`tit pentru

petrecere, îi spuse Laurel zâmbind. Pot s` te ajut cu ceva?– Ei bine, de fapt am totul sub control, cu toate c` nu prea pare

a fi a[a. Aici, obi[nuim s` l`s`m lucrurile în voia sor]ii. Cu siguran]`,nu va fi genul de petrecere fastuoas` cu care te-ai obi[nuit laLondra.

Dup` ce Laurel despachet`, coborî [i o g`si pe pe sora lui Oliverîn imensa sufragerie.

– Exact la timp, îi zâmbi Elizabeth, ar`tând c`tre tava cu ceai.Acum, a[az`-te [i spune-mi ce ai mai f`cut. E[ti o fiin]` foarte greude g`sit.

– Am lucrat în strìn`tate câteva luni, spuse Laurel acceptând ocea[c` cu ceai [i mângâind retrieverul care tocmai ap`ruse lâng`picioarele ei. Obositor, dar foarte incitant. Mi-a pl`cut mult.

– M` bucur enorm c` ai reu[it s` treci peste trecutul tù,coment` Elizabeth. Oliver va fi încântat s` aud` asta. Î[i face grijipentru tine.

– Nu este nevoie, spuse Laurel aplecându-se c`tre cea[ca de ceaiastfel încât Elizabeth s` nu-i observe expresia. Simplul fapt c` cinevaîi rostise numele, îi trezi în suflet un amestec de nelini[te [i emo]ie,z`d`rnicindu-i toate eforturile de a-l scoate din mintea ei pentrutotdeauna.

– Încearc` tu s`-l convingi de asta. N-a fost foarte încântat cânda descoperit c` am fost complice la escapada ta.

Cât de slab` putea fi încât s` se lase dominat` de acel val intensde pl`cere provocat de o discu]ie atât de nesemnificativ`.

146 MARY JAMES

– Îmi pare rù dac` plecarea mea brusc` a însemnat încetareacercet`rilor lui în ceea ce m` prive[te...

– Draga mea, ai fugit pentru c` ai început s` te îndr`goste[ti deel, o complet` Elizabeth încet. Poate dintr-un anumit punct devedere, plecarea ta a fost inevitabil`.

– Din cauza trecutului? o întreb` Laurel, surprins` s` constatecât de u[or [i f`r` nicio re]inere îi era s` vorbeasc` despre asta. {ieu m-am gândit la asta o perioad`, m`rturisi Laurel. Am crezut chiarc` ceea ce simt pentru el era o reac]ie întârziat` a primei noastreîntâlniri din perioada procesului, când aveam încredere în el.P`ruse atunci atât de sincer, atât de în]eleg`tor. A fost un adev`rat[oc când am aflat c` de fapt m` folose[te, ca [i atunci când i-am cititpentru prima dat` articolul despre mine. Ani de zile, nu mi-am datseama ce sim]eam de fapt pentru el, transferând ura pe care oaveam pentru tat`l meu vitreg asupra lui. Dar când l-am reîntâlnitpe Oliver [i când mi-a explicat de ce f`cuse ceea ce f`cuse [i ce asim]it atunci când [i-a dat seama c` gre[ise, am realizat c` uram unpersonaj construit doar în mintea mea. Adev`ratul Oliver era foartediferit [i m-am trezit îndr`gostindu-m` de el

– Nu te-ai gândit niciodat` c` sentimentul ar putea fi reciproc? – Cum ar putea fi? d`du Laurel din umeri. {tiu doar c`-i era

oarecum mil` de mine. Dar în esen]`, în ceea ce m` prive[te pentruel am fost doar un subiect interesant de studiat.

– Dar a f`cut dragoste cu tine, îi reaminti Elizabeth– Dac` po]i s`-i spui a[a. A[a cum ]i-am mai zis, cred c` doar a

încercat s` descopere dac` poate trece prin zidul de team` pe careîl construisem în jurul meu. Nu s-a implicat sentimental în niciun


fel. A fost doar un experiment, o serie de experimente.– Ai citit noua lui carte?– Nu. Am vrut s-o cump`r, dar m-am r`zgândit. Presupun c`

acum el e în Elve]ia.Laurel se detest` c` întrebase, dar vorbind despre trecut o

cuprinsese nostalgia, sentiment pe care ar fi vrut s`-l ignore înweekendul ce o s` urmeze

– A petrecut Cr`ciunul aici, zise Elizabeth. Cred c` aud o ma[in`.E posibil s` fie Graham.

Elizabeth se ridic`, iar Laurel o invidie pentru zâmbetulner`bd`tor care i se ivi pe buze când privi pe fereastr`. I se p`reaminunat ca dup` atâ]ia ani de c`s`torie s` vad` doi oameni care seiubeau cu adev`rat. Oare ea se va c`s`tori vreodat`? Oarecum, seîndoia de asta.

Graham Turner se dovedi cel pu]in la fel de pl`cut ca [i so]ia sa.Un om cu un dezvoltat sim] al umorului, perechea potrivit` pentrucineva ca Elizabeth.

– Î]i vine s` crezi c` au fost gemeni? r`punse el ner`bd`rii so]ieisale. Derek este foarte ame]it [i chiar pu]in speriat, dar Moira s-adescurcat excelent la na[tere. Avantajul de a fi doctor, continu` elzâmbindu-i lui Laurel. Este un adev`rat miracol s` participi lavenirea pe lume a unei vie]i, miracol ce n-o s`-[i piard` niciodat`din vraj` [i din intensitate. Ce avem la cin`?

Elizabeth râse u[or [i îi f`cu din ochi lui Laurel:– Are un apetit la fel de mare precum vorbe[te! La cin` avem una

din mânc`rurile tale preferate: friptur` de vit` cu sos. Tocmai mi-amamintit c` mai aveam ceva de f`cut în buc`t`rie.

148 MARY JAMES

La cin`, Laurel avu ocazia s` observe întreaga familie înansamblu, sim]ind un fior de invidie la bucuria permanent` pe careo etalau. Gemenii îl tachinau pe Rick în leg`tur` cu ultima lui iubit`,tat`l lor aten]ionându-i de fiecare dat` când dep`[eau limitele,antrenând-o pe Laurel în fiecare discu]ie ca [i cum ar fi f`cut partedintre ei dintotdeauna.

Dup` cin`, Laurel ajut` la sp`latul vaselor, înveselind-o discu]iade mai târziu din sufragerie dintre gemeni [i tat`l lor în ceea ceprive[te importan]a educa]iei.

– Te-au epuizat, nu-i a[a? îi zâmbi Elizabeth cu c`ldur`, dup` ceplecar` cu to]ii s` joace tenis de mas`.

Laurel fusese [i ea invitat`, dar nu se mai sim]ea în stare. Fuseseo zi neobi[nuit de lung`, oboseala f`cându-[i sim]it` prezen]a

– Unul din avantajele faptului c` avem o cas` atât de mare esteacela c` avem spa]iu suficient pentru hobbyurile fiec`ruia. Amtransformat pivni]a într-o camer` cu jocuri, ceea ce-i ]ine ocupa]i întimpul liber!

Laurel nu-[i mai amintea ultima dat` când dormise atât de bine,se gândi ea a doua zi diminea]`. Probabil era din cauza aeruluiproasp`t [i a atmosferei vesele din cas`. Un nas rece îi atinse u[ordegetele când Laurel deschise ochii, z`rind retrieverul auriu lâng`marginea patului dând jucù[ din coad`.

– Susie, fat` obraznic` ce e[ti!, o auzi pe Elizabeth exclamânddin spatele u[ii. Îmi pare rù, Laurel c` te-a trezit, î[i ceru ea scuze,aducând o tav` cu ceai. Susie s-a angajat neoficial s` aib` grij` demusafiri [i s-a furi[at aici f`r` s-o v`d, cu toate c` [tie c` nu are voiesus.


– E atât de târziu! se uit` Laurel speriat` c`tre ceas. Era aproape nou`, oare ce au crezut cei din familia Turner

despre ea?– Nu-]i face griji. M` bucur c` ai dormit bine. Vroiam s` te anun]

draga mea c` ast`zi urmeaz` s` vizitez o prieten` c`reia i-am promisde câteva zile c` voi merge. Am fost împreun` la acela[i liceu [iobi[nuim s` ne vizit`m de câteva ori pe an. Îmi pare rù c` va trebuis` r`mâi singur`; a[ amâna, dar ..

Elizabeth p`rea atât de îngrijorat`, încât Laurel spuse repede:– Nu, fii lini[tit`, nu-]i face griji pentru mine. Î]i promit c` voi

g`si o ocupa]ie pentru câteva ore.. Poate o s` te ajut cu ceva legatde petrecere.

– ~`...da... bine, nu trebuie s`-]i faci griji în privin]a asta, dardac` nu te deranjeaz`...

Cum prietena ei locuia în Bath, trebuia s` plece imediat dup`prânz, îi explic` Elizabeth lui Laurel. Graham o înso]ea, iar Laurel î[ipropuse s` ias` la plimbare, vr`jit` de peisajul v`zut pe fereastr`,dar Elizabeth p`ru complet îngrozit` la auzul ideii.

– ~`, nu...asta... ```...– Vremea nu arat` foarte bine, interveni Graham. Temperatura

pare s` scad` foarte repede [i doar dac` ai vestimenta]ia necesar` ]i-a[ recomanda o plimbare.

Poate î[i imaginau c` era tipul or`[eanului care nu s-ar descurcaîntr-o astfel de împrejurare, reflect` Laurel, dar cu toate astea nu-[idorea s`-i îngrijoreze, a[a c` încerc` s` caute altceva cu ce s`-[iocupe timpul.

Se gândi c` ar putea juca tenis cu gemenii, dar imediat ce

150 MARY JAMES

p`rin]ii lor plecar`, bìe]ii o anun]ar` c` trebuie s` se întâlnesc` cucâ]iva prieteni în centrul or`[elului.

Oare era ceva în neregul` cu ea? se întreb` Laurel amuzat`. Celpu]in Susie p`rea s` se simt` bine în compania ei.

Chiar [i Rick o p`r`si, gemenii explicându-i c` urma s` se vad`cu iubita lui. Lui Laurel nu-i r`maser` prea multe de f`cut,r`mânând în cele din urm` singur`.

Cu gândul la petrecere, se hot`rî într-un final s` se bucure de obaie luxuriant` în sala dr`gu]` de lâng` dormitor, urmat` de omanichiur` atent`. Pân` la urm` era un mod rafinat [i relaxant alunei femei de a-[i petrece o dup`-amiaz`.

Abia ie[ise din apa parfumat` cu lo]iunea ei preferat`, când auzimotorul unei ma[ini oprind în fa]a casei. Era prea devreme caElizabeth [i Graham s` se fi întors [i gândindu-se c` ar putea ficineva care ar avea nevoie de un doctor, î[i lu` gr`bit` halatul debaie [i coborî.

Laurel ajunse în fa]a u[ii exact când auzi zgomotul unor chei.Când u[a se deschise, Susie, grozav de entuziasmat`, ie[i repededând din coad` cu pl`cere.

– Jos, Susie, câine prostu] ce e[ti!Vocea familiar` o împietri pe Laurel, r`mânând cu ochii mari,

nemi[cat` la vederea lui Oliver. P`rea mai \nalt, îmbr`cat înpantaloni negri [i hain` gri. P`rul îi crescuse, [uvi]e rebeleatârnându-i pân` la gulerul hainei, î[i d`du seama Laurel în timp ceel mângâia cu blânde]e câinele.

Ciudat era faptul c` el nu p`rea s` fie surprins de prezen]a ei, cutoate c` ochii îi sclipeau bizar, transmi]ând ceva ce Laurel nu putea


în]elege.Oliver îndep`rt` încet câinele, adresându-i-se foarte firesc:– Bun`, Laurel!– Am crezut c` e[ti în Elve]ia! reu[i Laurel s` spun`, uimit`,

sprijinindu-se de balustrada sc`rii, fiindu-i team` ca nu cumvapicioarele s`-i cedeze.

– {tiu, r`spunse el scurt. Hai s` intr`m în cas`!O lu` de bra], [i în ciuda halatului gros, Laurel era con[tient` de

strânsoarea degetelor lui.– Ai fost foarte ager`, zise el la fel de concis, închizând u[a. Laurel î[i sim]i gura uscat`, tremurând de nesiguran]` sub

privirea întunecat` [i încruntat` a lui Oliver.– Eu... n-am [tiut c` m` cau]i.– Termin` Laurel, rosti el t`r`g`nat, cu ironie. {tiu c` po]i mai

mult, a[a cum [tii c` avem mai multe lucruri de discutat.– Dac` te referi la ceea ce am scris în agend` începu ea nesigur`

a fost o gre[eal` de care mi-am dat seama pe parcurs. Era ceea cecredeam eu c` simt în leg`tur` cu tine, înainte s`-mi dau seama c`...niciodat` n-a[ fi putut face ce pl`nuisem.

– Deci, s` în]eleg c` pân` la urm` nu m` ur`[ti?În privirea lui era o not` curioas` de nesiguran]`, ce o f`cu pe

Laurel ca pulsul s`-i bat` nebune[te. Se întoarse privind c`tre mas`, uimit` s` descopere un exemplar

al c`r]ii lui. O ridic` u[or, z`p`cit` de faptul c` el o urm`rea atent.– Ai citit-o?Laurel d`du din cap în semn c` nu.– Mi-a[ dori s-o cite[ti, dar nu chiar acum. Mai întâi trebuie s`

152 MARY JAMES

discut`m. De ce ai fugit de mine, Laurel? {i nu numai o dat`. {iatunci, în libr`rie, ai disp`rut în timp ce eu încercam s`-]i spun c`vreau s`-]i vorbesc. Deci o v`zuse, nu fusese doar imagina]ia ei c` arfi încercat s`-i comunice ceva.

– Despre ce s` discut`m? Am crezut c` experimentul tù a luatsfâr[it.

– Despre ce naiba vorbe[ti? \ntreb` el schimbându-[i bruscexpresia fe]ei, apoi murmurând r`gu[it: pentru Dumnezeu, Laurel,chiar trebuie s` mergi prin cas` pe jum`tate dezbr`cat`? Cum naibas` m` concentrez la ceea ce spun, când nu m` pot gândi decât lafaptul c` nu por]i nimic sub halatul `la [i cât de disperat sunt s` teating. Dumnezeule, Laurel, dac` ai [ti cât de mult te-am dorit înultimele luni. A fost un iad, dar nimic nu se compar` cu asta. Teiubesc – spuse el cu o voce profund` – [i Dumnezeu s` m` ierte, cutoate c` mi-am jurat c` n-o s` te [antajez emo]ional ca s` te am înbra]ele mele. Dar nu m` pot ab]ine, la fel cum nu m` pot ab]ine s`nu fac asta. Te iubesc, lucru care m` sfâ[ie, încheie Olivernedeslu[it, s`lbatic, prinzând-o în bra]e [i s`rutând-o fierbinte.

Laurel sim]i o nevoie imperativ`, care nu sem`na cu nimic din ceexperimentase anterior. Pentru câteva clipe, î[i impuse s` nu simt`nimic mai mult decât dorin]a pentru el, r`spunzând cu ardoareapropierii lui, savurând senza]ia rece când î[i trecu degetele prinp`rul lui des, alunecându-i pe umerii puternici, înainte ca el s-oelibereze.

– Laurel, nu po]i s` te compor]i a[a cu mine f`r` s` sim]i nimic,murmur` el privind-o de la distan]`.

– Nu? \l privi Laurel cu sfial` pe sub genele dese, con[tient`


brusc de puterea pe care o avea asupra lui. El chiar o iubea!– Laurel!Oliver o privi speriat, rug`tor, dar de data asta ea fu aceea care

se apropie de el, deschizându-i u[or nasturii de la c`ma[`,punându-[i \ncet palma în locul unde inima lui b`tea puternic.

– În regul`, poate este doar atrac]ie fizic`, dar poate fi baza laceva mai mult, ceva ce pe viitor... El se opri, Laurel sim]indu-i inimavibrând de întreb`ri [i de iubire.

– Oliver, nu ]ine doar de fizic, spuse ea tremurând. Eu chiar teiubesc. De aceea am fugit. Am crezut c` doar m` folose[ti [i de aceean-am mai putut r`mâne.

– Oh, Dumnezeule, murmur` el r`gu[it. Am irosit atât de multtimp. La început am vrut doar s` te ajut, sau cel pu]in asta mi-amspus. Te rog, încearc` s` m` în]elegi, Laurel. În to]i ace[ti ani ampurtat o greutate imens` de vin`, gândindu-m` la ce ]i-am f`cut. Amîncercat s` te g`sesc imediat dup` ce mi-am dat seama c` am gre[it,dar f`r` succes, [i când în sfâr[it te-am reîntâlnit [i te-am v`zut atâtde speriat` [i de plin` de ur` pentru mine, am sim]it c` trebuie s`te ajut. Dar a fost un plan care s-a întors împotriva mea. Poate càcum este momentul s` recunosc c` de când te-am întâlnit primadat` ai aprins ceva în mine, ceva ce nu aveam dreptul s` simt [i dincauza asta m-am comportat ca un nebun cu tine. Mama mea m-aavertizat c` te judecam gre[it, dar n-am ascultat-o. Î]i sunt dator s`-]i explic rela]ia mea cu Peter, veri[orul meu, moartea lui...

Oliver se opri [i Laurel îl lu` cu c`ldur` de mân`.– Nu încerc s` scuz ceea ce nu poate fi scuzabil, continu` el

confuz, dar în acel moment toate erau amestecate nebune[te. Dup`

154 MARY JAMES

moartea lui Peter îl visam în fiecare noapte, întrebându-m` dac` nuar exista o cale prin care s`-l salvez [i într-un fel sau altul te-amimplicat [i pe tine în povestea mea. Când mi-am revenit [i amdescoperit adev`rul, era deja prea târziu, iar co[marurile cu Peter aufost înlocuite de cele cu expresia ta r`nit` care nu încetau s` mùrm`reasc`.

Abia acum în]elegea Laurel de ce îi spusese c` nu era singuracare suferea din cauza lor.

– Te-am întâlnit din nou [i de data asta eram hot`rât s` m`revan[ez, dar în acela[i timp m` luptam cu mine însumi. O parte dinmine vroia s` fie altruist`, s` te ajute s` te eliberezi complet detrecut, iar cealalt` era geloas` [i posesiv`, dorindu-mi s` fii liber` cas` po]i fi a mea [i nu a altui b`rbat. Am dus o b`t`lie permanent`împotriva dragostei mele pentru tine, încercând s` nu te r`nesc cuceea ce sim]eam. Mi-am spus c` trebuie s` stau deoparte [i s` te lass` faci propriile alegeri, dar în tot acest timp... în tot acest timp te-am vrut doar pentru mine. Vroiam s` mi te d`ruie[ti mie [i numaimie, s` m` iube[ti la fel de mult cât te iubeam eu. De asemenea, nuvroiam s` te atrag într-o rela]ie bazat` doar pe atrac]ie fizic`, înaintes` descoperi ce înseamn` dragostea pentru via]`, dragostea pentrumine. Dar asta nu m-a împiedicat s` fiu al naibii de gelos când amcrezut c` ]i-ai petrecut noaptea cu Chas, oferindu-i ceea ce mi-ai fiputut oferi mie. Aproape înnebunisem atunci de gelozie, la fel cumm` chinuia dorin]a de a te atinge de fiecare dat` când m` apropiamde tine. Uneori trebuia s`-mi impun s` nu te ating. Dar cu toateastea nu am putut s` m` opresc s` nu te iubesc [i m-a torturatgândul c` eram destinat s` m` confunzi mereu cu tat`l tù vitreg.


– Obi[nuiam s` te visez, m`rturisi Laurel tremurând. Începusems` visez c` tu erai acela care m` atinge, [i nu el [i... – respir` adânc,recunoscând pentru prima dat` -... în visele mele îmi pl`cea ca tu s`m` atingi. Po]i s` m` în]elegi? Trebuia s`-mi interzic s` mai visez latine pentru c` era ca [i cum a[ fi recunoscut c` mi-ar fi pl`cut s` fiuatins` de el. {i de aceea am preferat s` cred c` vreau s` m` r`zbunpe tine, dar... Buzele lui oprir` cuvintele pe care Laurel ar fi vrut s`le spun`, iar când îi d`du drumul ea înc` mai tremura de pl`cere laatingerea lui.

– Laurel...– N-a[ fi plecat cu Chas, dac` n-a[ fi v`zut acele noti]e, acea

carte...– Care noti]e? Laurel îi explic` despre noti]ele pe care le citise, când urcase

s`-i aduc` haina, înainte s` plece la Arles, iar încruntarea lui disp`ru.– Laurel, n-am scris acele noti]e pentru c` inten]ionam s` scriu

despre tine, spuse el cuprinzându-i obrajii în palme. Dinîntâmplare, tu e[ti în cartea mea, amândoi suntem acolo, dar nu a[acum î]i imaginezi tu. Este povestea noastr` [i sper ca atunci când ovei citi vei fi de acord c` este cel mai bun lucru pe care l-a[ fi pututcrea, dar acele noti]e...po]i s` le nume[ti obi[nuin]`, dac` vrei. Lescriam doar pentru c` m` ajutau s`-mi clarific gândurile. {tiamatunci c` nu sentimentul de vin` era principalul meu motiv [i càtitudinea mea fa]` de tine era departe de a fi altruist`. Speram caacele cuvinte scrise pe hârtie s` m` ajute s` în]eleg ce sim]eampentru tine, s`-mi în]eleg pur [i simplu trìrile. Iar ele mi-auconfirmat ceva ce inima mea [tia deja, [i anume c` m` îndr`gosteam

156 MARY JAMES

nebune[te [i irevocabil de tine. Cât despre c`r]ile pe care le-amcump`rat în timp ce eram la Arles, mi-a venit o idee pentru o nou`carte. Cât timp am lucrat ca reporter, am scis despre de]inu]i [ivroiam s` fac ni[te investiga]ii privind personalitatea criminalului.Atunci când am v`zut acele c`r]i, m-am l`sat purtat de impuls [i le-am cump`rat. Eram atât de nebune[te îndr`gostit de tine, încâtnu mai gândeam logic... Vezi, spuse Oliver, amândoi am trasconcluzii gre[ite, acuzându-ne pe nedrept unul pe cel`lalt. Când amv`zut ce scrisesei tu... Dac` ai fi [tiut c` aveai o arm` mult maiputernic` la îndemân`... spuse el reamintindu-i c` rostise exactacelea[i cuvinte [i atunci...dragostea mea pentru tine... îi [opti el laureche. Po]i s` m` ier]i, Laurel? o întreb` el cu o durere în glas dincare ea în]elese c` nu se va putea ierta niciodat` pe el însu[i.

Dar dragostea ei îi umplea din ce în ce mai mult sufletul, l`sândîn urm` trecutul [i toat` durerea.

– Doar dac` îmi promi]i c` te vei ierta pe tine însu]i, spuse ea\ncet. Toate gre[elile sunt umane, î]i aminte[ti? {i dup` ce ]i s-aîntâmplat cu Peter, pot în]elege...

– Nu.... Nu [tiu ce am f`cut s` te merit, Laurel, r`spunse elacoperind-o cu s`rut`ri. Vreau s` cite[ti cartea. Am scris-o pentrutine, ca dovad` a dragostei mele. Este mai mult despre mine, despreceea ce ]i-am f`cut, despre chinul dragostei mele...

Laurel î[i puse degetele pe buzele lui, îndemnându-l s` nu semai tortureze.

– {i are un final fericit?O clip`, Oliver p`ru încurcat, dar când z`ri zâmbetul ei, redeveni

cel pe care Laurel îl cuno[tea [i-l iubea.


– M` intereseaz` mai mult începuturile fericite, r`spunse elzâmbind la rândul lui. {i am impresia c` tocmai urmeaz` s` începceva. Cât de repede te sim]i în stare s` te c`s`tore[ti cu mine? M`îndoiesc c` vom sc`pa ieftin, mai ales câte a f`cut Elizabeth s` teaduc` aici.

– {i cât a insistat întrebându-m` dac` nu credeam c` e[tiîndr`gostit de mine... spuse Laurel fericit`.

– Hmm...deci a [tiut întotdeauna. De[i am crezut c` pân` [i soramea va fi surprins` aflând c` m-am îndr`gostit de o fat` care aveaatunci abia cincisprezece ani. Îmi tot repeta c` nu-]i sunt indiferent,dar eu vroiam s` aud asta de la tine...Sim]i ceva ? Îi [opti el u[or,seduc`tor la ureche. Sim]i ceva pentru mine, Laurel?

– Totul, rosti ea, plutind de fericire sub s`rutul lui fierbinte.– Imediat ce voi putea, te voi duce în Provence, spuse Oliver

luând-o în bra]e. Dar de data asta nu ca secretar`, ci ca so]ia mea [iîn patul meu.

– Curând? suger` Laurel, plin` de speran]`, ridicându-se u[or pevârfuri ca s`-i poat` s`ruta buzele, confirmându-i dragostea.

Dragostea lor, gândi Laurel ame]it` de pl`cerea buzelor lui. Odragoste la care nu visase niciodat` c` va fi a ei.

– Foarte curând, promise el ner`bd`tor. Cu cât mai repede, cuatât mai bine!

Sfâr[it

158 MARY JAMES

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	eltoader
View:	5,796 times
Download:	2 times

regrete-chinuitoare

Documents