Reflexele conditionate si neconditionate

Reflex= produs în mod spontan, independent de voință.Reflexul fiziologic este reacția unui organism printr-o acțiune automată involuntară neuromusculară declanșată printr-un anumit stimul (excitație).Stimul= factor care dă

naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant.

Reflex conditionat= raspuns invatat pe care centrii nervosi il dau unui stimul initial indiferent .

Reflexul neconditionat= innascut, caracteristic speciei

STIMUL INDIFERENT /fara importanta biologica; poate veni din mediul extern -auditiv, luminos, olfativ, tactil termic, precum și din mediul intern viscere, oase, articulații).

Excitatie: proces nervos activ care se manifesta prin initierea unei activitati sau amplificarea uneia preexistente.

Inhibitia este un proces nervos activ care se maifesta prin diminuarea sau sistarea unei activitati anterioare.

La aparitia unui stimul cu importanta biologica/absolut, animalul raspunde printr-un reflex neconditionat.

La stimulul indiferent, animalul nu are nici un raspuns sau vreo reactie de orientare.

Pavlol a descoperit posibilitatea incarcarii stimulilor infiferenti cu semnificatii noi si transformarea lor in stimuli conditionati prin:

Asociere: la administrarea unui stimul absolut=hrana, sa se asocieze un stimul indiferent(luminos, sonor).

Procesiune: stimulul indiferent sa preceada excitantul absolut.

Repetare: pentru formareaunui reflex onditionat sunt necesare 10-30 sedinte de elaborare.

Dominanta: animalul sa fie flamand.

Ivan Pavlov a fost un fiziolog, psiholog și medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut pentru că a fost primul care a studiat fenomenul condiționării clasice, în

experimentele pe care le-a făcut cu câini.

În anii 1890, Pavlov a investigat funcția gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura și analiza, saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiții diferite.

El a observat că aceștia au tendința de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, și a început investigarea acestei "secreții psihice", cum a numit-o el.

Într-o cabină izolată acustic, câinele fixat în hamuri pe un stativ avea o capsulă lipită de orificiul glandei salivare care a fost „mutat”, printr-o operaţie prealabilă, la exterior, unde era fixat un sistem de tuburi care înregistra fiecare picătură de salivă. Cercetătorul urmărea printr-un periscop tot ceea ce făcea câinele. Când în faţa animalului se aprinde un bec, câinele îl priveşte liniştit; nu curge nici o picătură de salivă. Prin urmare, stimulul optic (experimentele au fost făcute şi cu levănţică, stimul olfactiv, sau cu un clopoţel, stimul auditiv) nu influenţează în nici un fel secreţia salivară, este neutru. În schimb, dacă i se dă o farfurioară cu mâncare secreţia salivară este foarte abundentă, cum e şi firesc: acesta este reflexul salivar înnăscut.

Se continuă experimentul dându-i-se câinelui de mâncare de fiecare dată când se aprinde lumina, şi anume: se aprinde becul zece secunde, apoi apare farfurioara cu hrană. După câteva repetări ale acestei asocieri, se constată că imediat ce se aprinde becul, câinele salivează, se linge pe bot şi priveşte spre locul unde trebuie să apară farfuria cu mâncare. Prin urmare, câinele reacţionează la aprinderea becului la fel ca la mâncarea propriu-zisă.

De aceea, se poate spune că stimulul luminos a căpătat o nouă proprietate: de a anunţa venirea mâncării. Din indiferent faţă de secreţia salivară, stimulul luminos a devenit un semnal al acestei secreţii.

Cu această nouă calitate, stimulul luminos produce acelaşi efect ca şi mâncarea, deci a luat naştere un nou reflex format prin asocierea repetată a unui stimul optic cu un reflex înnăscut, în cazul de faţă, cel alimentar.Deoarece acest nou reflex necesită o serie de condiţii suplimentare, el a fost denumit de Pavlov reflex condiţionat; spre deosebire de prima categorie de reflexe, înnăscute, care au fost denumite reflexe necondiţionate.Deosebirile principale dintre aceste două categorii de reflexe sunt următoarele: reflexele condiţionate se dobândesc în cursul vieţii şi sunt individuale, pe când cele necondiţionate sunt înnăscute şi aparţin întregii specii. În plus, formarea de legături noi în cazul reflexului condiţionat, care le modelează sau le adaptează pe cele stabilite ereditar, are loc prin implicarea scoarţei cerebrale.

RC este elaborat pe baza unor legaturi intre centrii corticali ai analizatorilor vizuali/olfactiv/auditiv si ariile cortcale vegetative stimulate de exictantul absolut(mancarea).